PREPOZIȚIA ȘI GRUPUL PREPOZIȚIONAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ DOMENIUL: FILOLOGIE CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC: PROF. UNI V. DR. LIZICA MIHUȚ DOCTORAND: PROF…. [601065]
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU”, ARAD
FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE ȘI SOCIALE
PREPOZIȚIA ȘI GRUPUL PREPOZIȚIONAL ÎN
LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ
DOMENIUL: FILOLOGIE
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
PROF. UNI V. DR. LIZICA MIHUȚ
DOCTORAND: [anonimizat]. CRISTINA CORLA (HANȚ)
ARAD
2016
3
Cuprins
Abrevieri…………………………………………………………………………………………………….. … 6
Sigle și abrevieri bibliografice ……… ………………………………………………………………….. 8
Semne și convenții grafice……………………………………………………………………………….. 9
Argument ……………………………………… ……………………………………………………………… 10
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepoziția în gramaticile tradiționale ….. 16
1. Introducere……………………………………………………………………… ………………….. 16
2. Conceptul de prepoziție în primele gramatici autohtone……………………………. 17
3. Consolidarea direcției tradiționale. Alternative de interpretare…………………… 23
3.1. Prepoziția în sistemul limbii…….. ……………………………………………………….. 23
3.2. Câteva definiții ale prepoziției. Trăsături ale clasei……………………………….. 24
4. Prepoziția și alte „instrumente gramaticale”. Disocieri necesare…………….. ….. 28
4.1. Prepoziția și conjuncția …………………………………………………………………….. 28
4.2. Prepoziția și articolul………………………………………………………………………… 29
5. Taxonomii al e prepoziției. Criterii de clasificare……………………………………….. 30
6. Semantica prepoziției…………………………………………………………………………….. 33
7. Abordarea sintactică a prepoziției……….. …………………………………………………… 37
8. Concluzii………………………………………………………………………………………………. 38
Note ……………………………………………………. …………………………………………………… 39
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală ………………………………….. 40
1. Introducere……………………………………………………………………………………………. 40
2. Paradigme interpretative. P repoziția în abordarea gramaticilor moderne………. 41
2.1. Prepoziția în teoriile gramaticilor generative………………………………………… 41
2.2. Clasă lexicală / funcțională / semilexicală. Controverse………………………… 42
2.3. Receptarea prepoziției în gramatica românească actuală……………………….. 43
2.3.1. Câteva trăsături definitorii ale prepoziției…………………………………………. 45
2.3.2. Taxonomii moderne ale prepoziției……………. ……………………………………. 49
3. Prepoziții lexicale. Particularități gramaticale……………………………………………. 51
3.1. Conceptul de caz gramatical. Abordare diacronică……………………………….. 51
3.2. Regimul cazual. Situații prototipice…………………………………………………….. 54
3.2.1. Prepoziții care impun cazul genitiv………………………………………………… 54
4 3.2.2. Regimul prepozițional de dativ………. …………………………………………….. 58
3.2.3. Cazul acuzativ realizat prepozițional……………………………………………… 67
3.3. Restricții de articulare și de număr……………………………………………… …….. 68
3.4. Rolurile tematice……………………………………………………………………………… 76
4. Caracteristici ale prepozițiilor funcționale…………………………………………………. 76
4.1. Contexte de ocurență a prepozițiilor funcționale…………………………………… 77
4.2. Postpoziția……………………………………………………………………………………….. 82
5. Trăsături morfosintactice și semantice ale prep ozițiilor semilexicale……………. 83
5.1. Clase de cuvinte cu prepoziții obligatorii…………………………………………….. 83
5.2. Dubla relație de recțiune…………………………………………………………………… . 86
5.3. Impunerea / transmiterea de rol tematic……………………………………………….. 87
6. Prepoziții noi în limba română…………………………………………………………………. 88
7. Concluzii………………. ……………………………………………………………………………… 107
Note …………………………………………………………………………………………………………. 108
Capitolul al III -lea: Locuțiu nile prepoziționale ………………………………………………. 115
1. Introducere……………………………………………………………………………………………. 115
2. Conceptul de locuțiune prepozițională………. …………………………………………….. 116
3. Clasificarea. Tipare constitutive ale locuțiunilor prepoziționale…………………… 119
4. Locuțiunile și grupările libere construite prepozițional………………………………… 121
5. Comportamentul morfosintactic și semantic………………………………………………. 124
6. Câteva considerații concluzive…………………………………………………………………. 156
Note ……………………… …………………………………………………………………………………. 156
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional ………………………………………………………. 159
1. Introducere…………………………. ………………………………………………………………… 159
2. Delimitări conceptuale……………………………………………………………………………. 160
3. Grupul prepozițional în limba română. Trăsături disti ncte…………………………… 163
4. Taxonomii ale grupurilor prepoziționale …………………………………………………… 171
4.1. Grupul prepozițional minimal / extins ………………………………………………… 171
4.2. Clasificarea în funcție de tipul prepoziției -centru de grup ……………………… 171
4.2.1. Grupuri prepoziționale generate de prepoziții lexicale ……………………… 171
4.2.2. Situații prototipice și atipice……………………… ………………………………….. 172
4.2.3. Prepozițiile semilexicale și funcționale – centre de grup sintactic ………. 188
5. Grupul prepozițional ca extindere a altor grupuri sintactice …………………………. 193
5 6. Câteva considera ții la final de capitol ……………………………………………………….. 202
Note …………………………………………………………………………………………………………. 204
Capitolul al V -lea: Funcții sin tactice îndeplinite de grupul prepozițional ………… 207
1. Introducere ……………………………………………………………………………………………. 207
2. Subiectul construit prepozițional – studiu de caz…………….. …………………………. 208
3. Numele predicativ ………………………………………………………………………………….. 218
4. Elementul predicativ suplimentar ……………………………………………………… …….. 220
5. Complementele ……………………………………………………………………………………… 221
6. Circumstanțialele …………………………………………………………………………………… 230
7. Atributul ……………………………………………………………………………………………….. 244
8. Apo ziția………………………………………………………………………………………………… 247
9. Considerații concluzive …………………………………………………………………………… 248
Note ……….. ……………………………………………………………………………………………….. 248
Concluziile cercetării …………………………………………………………………………………….. 252
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………… 258
6
Abrevieri
Ac = acuzativ
Adj = adjectiv
Adv = adverb
Atr = atribut
C = caz
Cag = complement de agent
CComp = complement c omparativ
CD / OD = complement / obiect direct
CI / OI = complement / obiect indirect
Circ = circumstanțial
CircCant = circumstanțial cantitativ
CircCauză = circumstanțial de cauză
CircConc = circumstanțial concesiv
CircCond = circumstanțial condițional
CircCons = circumstanțial consecutiv
CircCumul = circumstanțial cumulativ
CircExc = circumstanțial de excepție
CircInstr = circumstanțial instrumental
CircLoc = circumstanțial de loc
CircMod = circumstanțial de mod
CircOpoz = circumstanțial opozițional
CircRel = circumstanțial de relație
CircScop = circumstanțial de scop
CircSoc = circumstanțial sociativ
CircTimp = circumstanțial de timp
Conj = conjuncție
CPO = complement predicativ al obiectului
CPrep = complement prepozițional
7 CPrep = complement prepozițional
D = dativ
Det = determinant
G = genitiv
GAdj = grup adjectiv al
GAdv = grup adverbial
GN = grup nominal
GNPron = grup nominal pronominal
GPrep = grup prepozițional
GPron = grup pronominal
GV = grup verbal
N = nominativ
NP = nume predicativ
P = prepoziție
PConj = propoziție conjuncțională
PNP = tipar locuț ional format din prepoziție + nominal + prepoziție
PTArt = pattern locuțional concretizat prin prepoziție + termen cu aspect articulat definit
SP = locuțiune prepozițională alcătuită din substantiv + adpoziție
AdvP / PAdvP = locuțiuni prepoziționale cu baz ă adverbială
PVb = locuțiune prepozițională construită în jurul unui verb
Padj = locuțiune prepozițională cu bază adjectivală
Pron = pronume
PS = predicativ suplimentar
S = subiect
T = termen
V = verb
Voc = vocativ
8 SIGLE ȘI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE :
DICȚIONARE :
DER 1958 –1966 = Ciorănescu, Alexandru, Dicționarul etimologic român, Editura
Universidad de la Laguna, Tenerife.
DEX 1998 = Dicționarul explicativ al limbii române , Editura Univers Enciclopedic, București.
DEX 2009 = Dicționarul explicativ al limbii române , Ediția a II -a, Editura Univers
Enciclopedic, București.
DLRLC = Dicționarul limbii române contemporane (1955 –1957), Editura Republicii
Populare Române, București.
DLRLC 1955 –1957 = Dicționarul limbii romîne contemporane , Editura Academi ei
Republicii Populare Române, București.
DLRM 1958 = Dicționarul limbii române moderne , Editura Academiei, București.
DOOM 2005 = Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române ,
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Editura Univers
Enciclopedic, Ediția a II -a revăzută și adăugită, București.
DȘL 1997 = Bidu -Vrânceanu, Angela, Călărașu, Cristina, Ionescu -Ruxăndoiu, Liliana,
Mancaș, Mihaela, Pană Dindelegan, Gabriela, Dicționar general de științe ale lim bii,
Editura Științifică, București.
Dubois 2002 = Dubois Jean, Giacomo, Mathée, Guespin, Louis, Marcellesi, Christiane, Marcellesi,
Jean-Baptiste, Mével, Jean -Pierre, Dictionnaire de linguistique , Larousse -Bordas/VUEF.
DULR 1929 = Șăineanu, Lazăr, Dicționarul universal al limbei române , Editura Scrisul
Românesc, [Craiova].
MDTL 1980 = Constantinescu -Dobridor, Gh. (1980), Mic dicționar de terminologie
lingvistică , Editura Albatros, București.
Treboniu Laurian 1871 = Treboniu Laurian, August (1971) , Dictionariulu limbei
romane , vol. I: A –H, Bucuresci, Noua Typografia a Laboratoriloru Romani.
Scriban 1939 = Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (Etimologii, înțelesuri,
exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme ), Editura Presa bună, Iași.
CĂRȚI DE SPECIALITATE:
GALR I 2008 = Guțu Romalo, Valeria (coord.), Gramatica limbii române , vol. I, Editura
Academiei Române, București.
GALR II 2008 = Guțu Romalo, Valeria (coord.), Gramatica limbii române , vol. II,
9 Editura Academiei Ro mâne, București.
GLR I 1966 = Gramatica limbii române , vol. I, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Ediția a II -a revăzută și adăugită, București.
GLR II 1954 = Gramatica limbii române , vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste
România , Ediția a II -a revăzută și adăugită, București.
GLR II 1963 = Gramatica limbii române , vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Ediția a II -a revăzută și adăugită, București.
GULR 2000 = Gramatica uzuală a limbii române , Editura Litera, Chișinău.
LR 1956 = Limba română, Fonetica -Vocabular -Gramatica , Editura Academiei
Republicii Populare Romîne, București.
Semne și convenții grafice
[] Prin parantezele drepte, am marcat convențional eliminarea unui fragment dintr -un
citat […]. De a semenea, am indicat ierarhiile din cadrul grupurilor sintactice. În
anumite contexte, redau trăsăturile semantice / morfosintactice ale cuvintelor.
/ Bara oblică a fost utilizată pentru marcarea unor variante de utilizare sau a
alternării unor exemple.
! Semnul exclamării este utilizat pe parcursul lucrării pentru a arăta caracterul
negramatical al unor enunțuri.
* Asteriscul marchează faptul că enunțul nu este reperabil în limbă.
? Semnul întrebării este utilizat pentru a arăta că exprimarea pare accep tabilă, dar nu
se prea întâlnește sub această formă în limbă.
+ și – Asociate cu parantezele drepte, sunt urmate de trăsătura morfosintactică sau semantică.
± Indică faptul că prezența unei particularități care depinde de context.
0 Marchează realizarea zero a unei categorii gramaticale.
→ Transformat în
< provine din
> devine
√ indică elipsa
↔ relație de echivalență gramaticală
= echivalent ca sens cu
Argument
Scopul tezei este de a examina comportamentul morfosintactic și semantic al
prepozi ției și al grupului prepozițional în limba română actuală. Fără intenția de a realiza o
monografie, ne propunem să analizăm construcțiile prepoziționale, stabilind câteva direcții
de cercetare majore: delimitarea conceptului de prepoziție și identificarea proprietăților
acestei clase de cuvinte, observarea mecanismului de funcționare a prepoziției în limba
română, atât prin raportare la termenul dominat (particularitățile grupului prepozițional,
taxonomia în funcție de tipul prepoziției -centru de grup), cât și prin referire la centrul
sintactic extern (condiționările acestuia, funcțiile sintactice ale grupului prepozițional),
prezentarea locuțiunilor prepoziționale (specific, patternuri de realizare, gradul de
gramaticalizare).
Referindu -se la importanța jon ctivelor în limba română, Al. Graur (1954: 164)
observa că, în limbile mixte, cum este limba română, acestea au un rol definitoriu: „Nu este
nevoie să insist asupra extraordinarei importanțe pe care o au în limbă cuvintele de
legătură, conjuncțiile și prep ozițiile: nu există și nu poate exista limbă dezvoltată fără ele și
nu este posibil să rostim câteva cuvinte care exprimă idei legate fără să ne folosim de
conjuncții și prepoziții”. Lingvistul atrage atenția asupra faptului că mare parte din
prepozițiile românești reprezintă unele dintre cele mai vechi cuvinte ale limbii noastre.
Într-adevăr, prepoziția constituie una dintre cele mai conservatoare clase de cuvinte
din limba română: numărul termenilor este limitat – dinamica se realizează în perioade
mari d e timp, în special prin recategorizarea unor cuvinte (adverbe, substantive, verbe la
participiu / gerunziu, adjective), rar, prin împrumuturi lingvistice. Interesant este faptul că
nucleul clasei se constituie din prepoziții moștenite direct din limba lati nă și din termeni
formați pe teren autohton într -o etapă îndepărtată a limbii. Deschiderea spre acceptarea de
noi membri se concretizează mai ales în cazul locuțiunilor prepoziționale ( indiferent de,
spre deosebire de, în raport cu, în funcție de, în decur sul, prin prisma etc.). De asemenea,
foarte multe dintre prepozițiile de bază au devenit componente ale locuțiunilor în limbajul
colocvial ( pe bune, la toartă, cu dedicație, la cataramă, la țol festiv etc.).
Pornind de la constatarea că prepoziția manifest ă stabilitate, ne -am întrebat de ce
receptarea ei este controversată. Considerăm că, în definitiv, perceperea acestei clase de
cuvinte reprezintă un fapt de interpretare gramaticală. Prin urmare, fiecare direcție
Argument
11 lingvistică a încercat să îi definească ese nța, să o situeze la un anumit nivel al limbii
(morfologic, sintactic, morfosintactic), să o clasifice după anumite criterii (etimologie,
formă, regim cazual, sens, coeziunea cu termenul regizat) sau să îi releve rolul în sistem
(stabilirea relațiilor de s ubordonare / coordonare, impunerea unor restricții termenului
dominat, dezambiguizarea enunțului, înlocuirea flexiunii de tip sintetic cu flexiunea de tip
analitic).
Paradigma interpretativă generativă impune o receptare diferită a prepoziției în
comparați e cu percepția din gramatica tradițională. Considerată multă vreme instrument
sau unealtă gramaticală, asociată cu alte părți de vorbire care au sens relațional (articolul și
conjuncția subordonatoare), prepoziția este încadrată astăzi între clasele majore de cuvinte
alături de substantiv, verb și adjectiv. Schimbarea de perspectivă este una radicală – din
element lipsit de sens, cu funcționalitate mai mult sintactică, această clasă de cuvinte a
ajuns să joace un rol definitoriu în enunț: i se recunoaște va lența de a genera grup sintactic
în calitate de centru de grup, i se validează nu numai caracterul polisemantic, ci și
capacitatea de a impune rol tematic nominalului regizat. Cadrul teoretic general al tezei
noastre este cel al gramaticii generative, conf igurat prin lucrările lui Chomsky (1982,
1995 ) și, la nivel autohton, prin GALR I, II 2008, GBLR 2010 și lucrări similare (Vasiliu și
Golopenția 1969, Pană Dindelegan 1973, 1974, 1999, Cornilescu 2006, Pană Dindelegan et
alii 2010, Pană Dindelegan 2013). Î n ceea ce privește studiile despre prepoziție, reperele
țin mai mult de literatura de specialitate străină (Jackendoff 1973, Melis 2003, Hoffmann
2005, Adler și Kurzon 2008, Cinque și Rizzi 2010, Broekhuis 2013, numărul din Travaux
de linguistique dedicat prepoziției, lucrările congreselor și conferințelor care au avut ca
temă prepoziția sau grupul prepozițional). Pe teren autohton, am identificat puține lucrări
care se ocupă special cu studiul acestei clase de cuvinte . Descriere amănunțită a
prepozițiilor funcționale românești realizează Alexandru Mardale (Mardale 2006 –2012 ).
Așa cum arată titlul lucrării, punctul de referință al studiului îl reprezintă limba
română actuală, drept urmare perspectiva dominantă este cea sincronică. Abordarea
diacronică nu est e exclusă – am recurs la aceasta atunci când am considerat necesar să
urmărim evoluția unor structuri de limbă. Lucrarea are caracter descriptiv și interpretativ
cu accent pus pe morfosintaxa și pe semantica grupului prepozițional. Nu am ignorat
aspectele normative – observațiile privitoare la corectitudinea / incorectitudinea unor
structuri de limbă, respectiv la tendințele de utilizare a unei anumite forme sunt incluse, în
general, în cadrul notelor, nu în corpul lucrării, dar fiind faptul că nu acesta este principalul
obiectiv al tezei.
Argument
12 Cât privește limbajul științific adoptat, sunt necesare câteva precizări – am preferat
termenii care nu manifestă polisemie, de aceea, terminologia adoptată este mai apropiată
de GALR II 2008 decât de GBLR 2010. De exemplu , am renunțat la utilizarea termenului
de complement al prepoziției (în lucrările amintite anterior desemnează cuvântul pe care îl
însoțește prepoziția și împreună cu care formează grupul sintactic prepozițional), din două
motive: pe de o parte, în gramati ca tradițională, el numește o funcție sintactică, pe de altă
parte, în gramatica actuală, este folosit cu mai multe sensuri (constituent strâns legat de un
centru predicativ / poziție sintactică), ceea ce dă naștere ambiguității. Am preferat
sintagmele ter men dominat / regizat de prepoziție. În schimb, am păstrat denumirea
tradițională de atribut pentru constituenții legați de grupul nominal cu precizarea că am
adoptat clasificarea propusă de G.G. Neamțu (2006 –2007).
Pentru exemplificarea faptelor de limbă analizate, am recurs atât la enunțuri
construite, cât și la unele preluate din publicații de factură diferită ( Dilema veche , România
liberă , Financiarul , Gazeta sporturilor etc.) sau de pe internet, pentru a evidenția anumite
tendințe de utilizare a prepoz iției în limba română actuală. Totodată, am utilizat fragmente
din opere literare contemporane. Din economie de spațiu, nu am separat exemplele de text,
ci le-am indicat în paranteză, în corpul demonstrației. O altă precizare este necesară – am
utilizat te hnica modernă de marcare a ierarhiilor sintactice: între paranteze drepte am inclus
constituenții unui grup sintactic. În partea stângă, imediat după deschiderea parantezei, am
indicat tipul grupului, pentru ca, în partea dreaptă, după închiderea paranteze i să notăm
poziția sintactică ocupată de grup. Cuprinderea de paranteze între alte paranteze este semn
al încorporării grupurilor, adică modalitatea prin care am arătat că un grup se include în
altul. Acolo unde am considerat că reprezentarea sub forma arb orelului este mai potrivită,
am recurs la aceasta.
Lucrarea se organizează în cinci capitole. Primul capitol are caracter sintetic și se
constituie ca o prezentare a direcțiilor de interpretare a prepoziției în lucrările de gramatică
autohtonă, de la Eusta tievici Brașoveanul (17 57), până în contemporaneitate. După o
trecere în revistă a receptării prepoziției în gramaticile vechi (Micu și Șincai 1780,
Diaconovici Loga 1822, Heliade -Rădulescu 1828, Cipariu 1854, 1869 –1877, G. Hill 1861,
Tiktin 1883 și Ioan S lavici 1914), vom insista asupra direcției conservatoare de interpretare
(prepoziția ca parte de vorbire) căreia i se suprapune conceptul de instrument / unealtă
gramaticală. Vom acorda atenție deosebită lucrărilor care descriu mai detaliat clasa
prepoziți ei: GLR 1954, 1963, 1966, LR 19 56, Iordan și Robu 1978, Constantinescu –
Dobridor 1974, Drașoveanu 1997. O secțiune aparte este dedicată problemei semanticii
Argument
13 prepoziției – vom releva faptul că teoriile oscilează între extreme: de la recunoașterea
caracterulu i polisemantic al prepoziției și analizarea tuturor sensurilor, la receptarea ei ca
element vid, lipsit de sens, cu funcționalitate strict gramaticală.
Capitolul al II -lea ( Prepoziția în limba română actuală ) abordează conceptul de
prepoziție din perspecti va gramaticii generative. După o prezentare a partiției claselor de
cuvinte (clase lexicale / clase funcționale), vom pune în discuție încadrarea prepoziției în
una dintre aceste subdiviziuni, optând pentru situarea ei într -o zonă intermediară (clasă
semil exicală). Prezentarea trăsăturilor prin care se particularizează clasa prepoziției și
stabilirea unor clasificări din perspectivă modernă sunt alte obiective ale acestui capitol.
Pornim de la premisa că fiecare tip de prepoziție (lexicale, semilexicale, fu ncționale)
manifestă un set de valențe comune, specifice clasei din care fac parte. Particularitățile care
le diferențiază nu țin de prepoziții în sine (în limba noastră nu există itemi diferiți care să
reprezinte aceste tipuri, ci aceleași prepoziții se f olosesc cu valori variate), ci de contextul
în care sunt utilizate, de condiționări impuse fie de centrul sintactic extern, fie de termenul
dominat. Această ipoteză de lucru va fi verificată în secțiunile patru, cinci și șase prin
referire la următoarele a specte: clasele de cuvinte pe care le pot domina, regim cazual,
restricții de articulare, roluri tematice impuse, relația cu regentul grupului. Problema
regimului cazual va fi tratată distinct – după o succintă prezentare a conceptului de caz în
gramatica românească, vom evidenția comportamentul gramatical și sintactic al
prepozițiilor de genitiv / dativ / acuzativ. Vom încerca să stabilim (pe baza unor probe
morfologice, sintactice și semantice) un inventar al clasei, date fiind disensiunile și
inadvertenț ele existente în lucrările de gramatică și în cele lexicografice. În secțiunea a
șaptea vom examina comportamentul unor prepoziții nou pătrunse / create în limbă, pentru
a verifica dacă, într -adevăr, clasa prepoziției are caracter închis. Vom demonstra că
majoritatea membrilor noi sunt fie termeni utilizați internațional cu aceeași funcție (de
exemplu, per, versus, via, contra ), fie elemente recategorizate (majoritatea tot sub influența
limbilor străine – gen, stil, excep tând etc.).
Cel de -al treilea capito l are ca obiectiv realizarea unei descrieri detaliate a clasei
locuțiunilor prepoziționale pentru a le evidenția mecanismul de funcționare. Pornind de la
teoria gramaticalizării, vom demonstra că există un continuum al acestui proces – pentru ca
un grup de constituenți să devină locuțiuni, trebuie să parcurgă anumite etape (cuvintele
pierd parțial / total valențele combinatorii ale clasei din care fac parte, structurile devin
„insule sintactice”, suferă modificări de sens sau generează un nou sens, ajung să
funcționeze pe poziția specifică prepoziției). După o definire a conceptului de locuțiune
Argument
14 prepozițională, vom propune o clasificare a locuțiunilor în funcție de patternul pe care se
constituie, stabilit în funcție de natura morfologică a termenului plin l exical (locuțiuni cu
bază nominală / adverbială / adjectivală / verbală / prepozițională). Vom analiza apoi
particularitățile gramaticale și semantice ale fiecărui tipar, fără intenția de a stabili un
inventar fix sau de a stabili strict dacă o grupare est e locuțiune / cvasilocuțiune.
Dimpotrivă, observația de la care pornim este aceea că orice locuțiune prepozițională
păstrează caracteristici ale cuvintelor ce o alcătuiesc; de asemenea, există situații în care
cuvintele dobândesc valențe specifice altei cl ase prin adaptarea la patternul de realizare a
locuțiunii (de pildă, trăsături substantivale). Realizarea unei clasificări a locuțiunilor
prepoziționale are la bază două criterii: regimul prepozițional și sensul.
Grupul prepozițional – cel de -al patrulea c apitol – este, fără îndoială, o completare
necesară pentru o perspectivă întregitoare asupra modului de funcționare a prepoziției în
limba română actuală. După o delimitare necesară a conceptelor (sintagmă, locuțiune, grup
de constiuenți), vom evidenția pr oprietățile grupului prepozițional în raport cu alte grupuri
sintactice. În ceea ce privește clasificarea grupurilor prepoziționale, vom avea în vedere
atât partiția propusă de GALR II 2008 (grup minimal / grup extins), cât și distincția în
funcție de tipu l prepoziției cu rol de centru sintactic: grupuri prepoziționale generate de
centre lexicale (grupuri forte), grupuri generate de prepoziții semilexicale, respectiv
grupuri slabe (care au drept cap o prepoziție funcțională). Fiecare categorie va fi examina tă
separat. Dacă în capitolul al doilea ne -am propus să analizăm situațiile prototipice, în acest
capitol atenția noastră se va focaliza asupra contextelor atipice de funcționare a
prepozițiilor. Ne vom opri mai întâi asupra asocierii dintre prepozițiile c u regim de genitiv
și un posesiv, pentru a detalia apoi comportamentul gramatical al jonctivului în relație cu
pronumele personal în dativ. În ambele cazuri, vom releva interpretările anterioare ale
structurii și explicațiile date abaterilor. Vom demonstra că aceste abateri de la regula
regimului prepozițional se datorează faptului că termenii care impun genitiv manifestă
caracteristici morfologice duale: prepoziționale și nominale. O altă excepție o constituie
situațiile de asociere a prepoziției cu clase de cuvinte non -caz (verbe la formă non -finită și
adverbe). Ne vom referi la următoarele aspecte: constrângerile pe care prepoziția le impune
termenului regizat, problema regimului cazual, calitatea de grup prepozițional a structurii
formate din prepoziție + cuvânt care nu are categoria gramaticală a cazului, funcțiile
sintactice îndeplinite de grupul prepozițional. Ultima secțiune este dedicată relației dintre
grupul prepozițional și centrul sintactic extern. În funcție de regent, vom distinge între:
grupul prepozițional adnominal, grupul prepozițional adverbal, grupul prepozițional
Argument
15 subordonat adjectivului, grupul prepozițional ca extindere a grupului interjecțional.
Totodată, vom supune analizei modul de receptare a prepoziției compuse în gramatica
actuală – grup prepozițional inclus într -un alt grup prepozițional.
În ultimul capitol, ne vom opri asupra funcțiilor sintactice îndeplinite de grupul
prepozițional. Abordarea noastră are la bază principiul unicității, promovat de profesorul
clujean D.D. Drașovean u, preluat de GALR II 2008 și de GBLR 2010. Drept urmare,
alături de pozițiile sintactice recunoscute de gramatica tradițională (subiect, atribut,
complement / obiect direct, complement / obiect indirect, diverse tipuri de circumstanțiale),
includem: compl ementul prepozițional și complementul predicativ al obiectului. Prima
secțiune reprezintă un studiu de caz – subiectul construit prepozițional. Analiza noastră va
releva pe de o parte, modificarea de perspectivă în receptarea subiectului (interpretarea lui
ca tip special de complement), pe de alta, analiza abaterilor de la regula construirii
subiectului în cazul nominativ și a realizării acestuia printr -un nominal. Demersul urmat în
secțiunile următoare este același: interpretarea tradițională a funcției si ntactice analizate,
definirea modernă, particularitățile grupului prepozițional care funcționează pe o anumită
poziție sintactică, situații problematice, contradicții de interpretare în gramaticile actuale.
O precizare este necesară: rezultatele cercetării au fost valorificate la conferințe,
simpozioane și în reviste de specialitate.
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
16
CAPITOLUL I
Paradigme interpretative. Prepoziția în gramaticile tradiționale
1. Introducere
Acest capitol se constituie ca o retrospectivă critică de tip descriptiv – vom trece în
revistă principalele interpretări ale prepoziției în abordarea de tip tradițional, așa cum se
configurează în lucrările academice și în gramaticile de autor.
Principala dificultate pe care am întâmpinat -o ține de un soi de eclectism. Tranșarea
clară a gramaticii tradiționale de cea modernă este dificil de realizat, din mai multe motive.
Am remarcat că, în multe dintre lucrări, termino logia clasică se suprapune celei de factură
structuralistă. Problemei acesteia i se adaugă alta: nu se poate vorbi de o cronologie a
interpretărilor prepoziției, care să fie în pas cu marile curente gramaticale, așa cum se
întâmplă în lingvistica franceză, de pildă. Pe teritoriul gramaticii românești am identificat
două direcții majore de receptare a clasei prepoziției – una pe care am numit -o
tradiționalistă și care se prelungește până în contemporaneitate (conservatorismul se
manifestă mai ales la nivel preuniversitar) și alta, de factură modernă – poststructuralistă,
corespunzătoare paradigmei interpretative generati v-funcționale. Pe de altă parte, însăși
dihotomia tradițional / modern are, în terminologia românească (uneori, și în cea străină)
niște limite vagi ale definirii. De exemplu, C. Dimitriu (2007) stabilește o clasificare a
gramaticilor românești în funcție de criteriul cronologic: perioada veche (până înspre
sfârșitul vecului al XIX -lea), perioada modernă (sfârșitul veacului al XX -lea), perioada
postmodernă (care ține și în zilele noastre).
Lucrarea noastră are la bază această distincție dintre paradigma int erpretativă de tip
tradițional și paradigma interpretativă modernă. În abordarea prepoziției, se manifestă o
tendință conservatoristă dominantă care integrează doar elemente ale structuralismului,
oferind doar sporadic o tratare distinctă în această manier ă. De asemenea, opțiunea noastră
pentru această dihotomie își are justificarea și în faptul că, în tratarea acestei clase de
cuvinte, lucrările de gramatică nu sunt fidele numai unei direcții de interpretare – mulți
autori definesc prepoziția ca parte de v orbire, dar completează definiția prin observația că
această clasă de cuvinte reprezintă un instrument gramatical, la fel ca articolul și
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
17 conjuncția. Alteori, prepoziția este considerată clasă de cuvinte cu distribuție bidirecțională
(limbajul de analiză e ste, evident, de factură structuralistă), dar definită ca parte de vorbire
(viziune clasicizată).
Am recurs la structurarea materialului în șase secțiuni, cărora li se adaugă
introducerea și concluziile. Secțiunea a doua este dedicată prezentării conceptul ui de
prepoziție, așa cum se relevă el în primele gramatici autohtone – am optat, în acest caz,
pentru o abordare sintetică, insistând asupra definițiilor date clasei, clasificărilor,
inventarului, regimului cazual, observațiilor privitoare la funcționalit atea prepoziției în
limba română. Cea de -a treia secțiune prezintă linia de interpretare a prepoziției propusă în
GLR (1954, 1963, 1966), prelungită până în contemporaneitate. Două aspecte majore ne
interesează aici – definirea prepoziției ca parte de vorb ire, respectiv conceptul de unealtă
gramaticală. Tot în această secțiune, ne referim la alternativele de interpretare a acestei
clase, regăsite la Iordan și Robu, Laura Vasiliu 1961 , Constantinescu -Dobridor și D.D.
Drașoveanu. Secțiunea a patra compară pre poziția cu celelalte „unelte gramaticale”
(conjuncția și articolul), în timp ce subdiviziunea următoare vizează clasificarea
prepozițiilor. Spațiu mai larg de analiză acordăm problemei sensului acestei clase de
cuvinte (secțiunea a VI -a, Semantica prepoziț iei). Următoarea parte are în vedere rolul
prepoziției la nivel sintactic, pentru ca secțiunea finală să fie dedicată concluziilor.
În ceea ce privește limbajul de analiză , am încercat să ne limităm la paradigma
interpretativă tradițională, utilizând drept urmare, terminologia specifică acesteia. Precizăm
că, în capitolele următoare, acolo unde am considerat necesar, am făcut referire la
gramatica tradițională pentru a realiza lectura unor structuri problematice de limbă sau
pentru a evidenția mecanismul de funcționare a prepozițiilor.
2. Conceptul de prepoziție în primele gramatici autohtone
Trebuie să remarcăm încă de la început faptul că există un decalaj între lingvistica
europeană și cea autohtonă. Primele noastre gramatici apar abia la sfârșitul secolulu i al
XVIII -lea și sunt, în mare parte, adaptări ale gramaticilor grecești, latine , franceze și
slavone, la specificul limbii române. Ne vom opri asupra lucrărilor lui Dimitrie Eustatievici
Brașoveanu l (1757), Samuil Micu și Gh. Șincai (1780) Diaconovici Lo ga (1822), Ion
Heliade -Rădulescu (1828), T. Cipariu (1854, 1869 –1877), G. Hill (1861), Tiktin (1883) și
Ioan Slavici (1914).
Având drept model gramaticile străine, primele lucrări autohtone de acest gen nu
reprezintă totuși simple acte de mimetism, prin ur mare, chiar dacă preiau tipare de tratare
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
18 sau calchiază denumiri, autorii reușesc să sesizeze aspecte privind particularități ale
utilizării prepoziției în limba română.
Tratarea prepoziției se face separat (clasă distinctă de cuvinte), în cadrul părții
dedicate morfologiei (numită Etimologie ), dar și în cadrul sintaxei. Cu excepția gramaticii
lui Șincai, în celelalte se propune dihotomia: părți de vorbire flexibile / părți de vorbire
neflexibile, uneori prin termeni calchiați după gramaticile -model: „plecă toare” vs
„neplecătoare” ( Brașoveanu l 1757 [1969]: 11), „părțile grăirii decli nătóre, sau care se
apleacă” vs „părțile grăirii nedeclinătore, sau care nu sea pleacă” (Loga 1822 [1973]: 58),
„formali” vs „costatorie”, „nescaimbate, firme”1 (Cipariu 1854: 69 ). O distincție mai fină
se regăsește în lucrarea lui Hill, care deosebește trei clase de cuvinte: nume (substantive,
adjective, pronume), verbe și particule – adverbe, conjuncții, prepoziții, interjecții2.
Autorul oferă o definiție a particulelor: „vorbel e prin care se arată ore care împrejurare sau
relația celor -a-lte vorbe” (Hill 1961: 9). De asemenea, propune o clasificare în termeni de
funcție a cuvintelor: vorbe noționale, prin care se exprimă noțiunile și forme „raportati”
prin care „exprimăm rap ortul noțiunilor”. Slavici (1914 ) împarte „vorbele” în variabile sau
flexibile – acestea se declină sau se conjugă – și invariabile („nu -și schimbă forma nici prin
flexiune, nici prin derivare”). Include însă ca parte a etimologiei și derivarea. El stabilește
asemănări între prepoziție și adverbe, remarcând similitudinile de sens (de exemplu,
ambele pot indica locul).
Definițiile accentuează diferite aspecte: încadrarea prepoziției în sistemul limbii,
topica, aspecte de tipologie, originea unor prepoziții, părț i de vorbire însoțite,
funcționalitatea, existența sau nonexistența sensului. Șincai și Micu nu definesc părțile de
vorbire, așadar nici prepoziția. Eustatievici Brașoveanul include în definiție referiri la tipul
părții de vorbire, la topică și la sens:
„Înainte punerea este a cincea parte a etimologhiei cea dintâi din părțile cele neschimbătoare,
ceea ce înaintea părților voroavei a să pune s -au obicinuit întru împreunare și întru încheiere,
nedespărțită fiind sau încheiată, însemnînd lucrul mișcării sau a l odihnirii. ” (Eustatievici Brașoveanul
1757 [1969]: 78)
Diaconovici Loga susține că „Preposițele sînt cuvinte, care nu se apleacă, ci numai se
pun înnaintea Numelor și altor cuvinte, hotărîndu -le și arătîndu -le mai chiar.” (Diaconovici
Loga [1973] 1822: 1 40). În viziunea lui H. Tiktin, prepoziția este „o particulă care arată
raportul dintre două vorbe” (Tiktin 1883 [1945]: 134). Timotei Cipariu remarcă faptul că
„se numescu cuventele seau particelele, care se punu in aintea altora cuvente pre cumu:
nume, p ronume, verbe si adverbia, inca si inaintea altoru preposetiuni, spre a determina
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
19 mai de aprope insemnarea loru , pr. a casa, cu noi, des -legu, de ci in -a-inte.” (s.n.)
(Cipariu 1854: 187), respectiv, „cuventele seau particele -le cari se punu in a -antea alt oru
cuvente, de unde si -au sî luatu numirea, inse cu influentia seau asupr'a casureloru, seau
asupr'a semnificatiunei, cuventeloru, in a -antea caror'a se punu, determinandu -le mai de
aprope insemnarea (…) si se punu in a -antea numeloru, pronumeloru, verb eloru sî
adverbia -loru (…)” (Cipariu 1869 –1877: 366 –367).
Ion Heliade -Rădulescu3 subliniază caracterul fix a l cuvintelor ce se integrează în
paradigma prepoziției și funcția relativă4: „Prepositia este o zicere ce nu se -declinează, și o
întrebuințăm' îna intea celor'lalte ziceri ca să arătăm relațiile car e au una către alt'a.”
(Heliade -Rădulescu 1828 [1980]: 207).
Relevantă pentru evoluția modului în care este percepută prepoziția ni se pare
definiția lui Hill, care atrage atenția asupra provenienței unor prepoziții, asupra topicii și
asupra sensului relațional: „Prepositii după origina lor sînt nisce adverbe, care se pun
înaintea substantivelor pentru a se exprima prin dînsele unele raporturi, pe care nu le putem
exprima îndestul de lămurit prin casurile o blice.” (Hill 1861: 107). Locuțiunea
prepozițională este definită doar de Tiktin: „unire de mai multe vorbe care are funcțiunea
unei prepoziții” (Tiktin 1883 [1945]: 136). Exemplele date sunt următoarele: în dreptul, în
lungul, în dragul, în urma, în ciuda , în puterea, din pricina, din cauza, în virtutea, în
vederea (pentru genitiv), respectiv potrivit cu, conform cu, față cu, cât pentru, osebit de,
peste drum de, cu tot (cu regim de acuzativ).
Stabilirea unui inventar al clasei și clasificarea prepozițiilo r par să fie alte note
comune ale primelor noastre gramatici. Taxonomiile au la bază mai multe criterii: forma –
„despărțitoare” / „nedespărțitoare” ( Brașoveanul), simple sau unisilabe / compuse sau
multisilabe (Cipariu); simple / compuse (Hill, Tiktin), a derența sau nonaderența la
termenul dominat (prepoziții care se întrebuințează numai în complinire / prepoziții care se
întrebuințează în complinire și în compunere – Ion Heliade -Rădulescu). De remarcat că
autorii realizează un inventar al clasei, însă inc lud în categoria prepoziției și unele prefixe,
forțând adesea nota pentru a le putea identifica în structura cuvintelor.
Regimul cazual este identificat de primii noștri gramaticieni – unii preiau modelul
clasificării din limba latină și îl aplică la limba română. Astfel, sunt recunoscute șase
cazuri5: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, ablativ și vocativ (Șincai și Micu, Eustatievici
Brașoveanul, Diaconovici Loga). Contribuția lui Ion Heliade -Rădulescu este, fără îndoială,
remarcabilă. În prefața ediției din 1980, Valeria Guțu Romalo remarcă faptul că autorul
examinează critic posibilitățile combinatorii ale prepozițiilor, introducând o „viziune
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
20 științifică modernă” (p. 504), face remarci privitoare la existența unor variante, pune în
evidență structuri d e limbă cu statut ambiguu. Slavici face deosebirea dintre acuzativ
(cazul complementului direct) și cazul prepozițional, care are întrebuințare diferită:
„[…] la acusativ el (n.n. substantivul) e luat ca obiect, iar cu preposițiune el e expresiune
adverb ială, pe care putem s'o întrebuințăm ca complement fie indirect, fie circumstanțial, în unele
casuri ca atribut, deci și ca predicat, dar nici odată nu ca subiect, nici ca complement direct. ” (Slavici
1914: 15).
Cipariu cumulează genitivul și dativul și el imină ablativul dintre cazurile limbii
române; în volumul I din Gramatica românească , remarcă omonimia dintre cazurile
genitiv și dativ și admite doar patru cazuri:
„Casuri sau terminațiuni secundare, împreună cu terminațiunea principale, în limba
româneas că sunt numai patru: numinativ sau terminațiu -nea întâia, carea în numărul singular e
principale, genetiv -dativ, terminațiu -nea a doua, acusativ sau prepuseționale, a treia și vocativ ,
a patra terminați -une.” (Cipariu 1869 –1877: 322)
Despre mecanismul de f uncționare și despre proveniența prepozițiilor cu regim de
genitiv se vorbește în lucrarea lui Tiktin – autorul remarcă faptul că adverbele se
articulează „ca și cum ar fi substantive” și impun astfel forma de genitiv a nominalului sau
un pronume posesiv. Exemplele date sunt următoarele: înlăuntrul, deasupra, dedesubtul,
înaintea, înapoia, îndărătul, împotriva (modern încontra ), în jurul, jur împrejurul .
Relevant este, de asemenea, faptul că primele gramatici stabilesc relații între limba
română și limba la tină, identificând originea latină a prepozițiilor, leagă funcționalitatea
prepoziției de categoria gramaticală a cazului, observă că prepoziția suplinește lipsa
flexiunii substantivale, sesizează disfuncționalități ale sistemului sau existența unor
constr ucții atipice, remarcă trăsăturile a ceea ce ulterior va fi numit gen personal , amintesc
restricții de utilizare a unor prepoziții și relații de sens între acestea, remarcă absența
accentului propriu. Astfel, Șincai și Micu sesizează comportamentul substan tivului însoțit
de adjectiv, în prezența prepoziției: ,,trebuie totuși notat că se obișnuiește ca substantivele,
când li se alătură vreo prepoziție, să se pună înaintea oricăror adjective. Ex. S-au sculat în
contra bărbatului meu. ” (Micu și Șincai 1780 [19 80]: 73); totodată diferențiază
complementul direct construit prepozițional, de cel neprepozițional: „La lucrurile
neînsuflețite nu este nevoie să se pună pe la acuzativ, de ex. Du parul de aici […]. La
lucrurile însuflețite se obișnuiește a se pune pe pentru a distinge agentul de cel care suferă
lucrarea; de ex. Leul au învins pe urs .” (Micu și Șincai 1780 [1980]: 73). Mai mult, atrag
atenția că ablativul instrumental se formează cu ajutorul prepoziției cu și că numeralele au
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
21 un comportament diferit dato rat intervenției prepoziției: „numeralele de la 1 –19 cer
nominativ, iar de la 20 în sus cer ablativul cu prepoziția ,,de” (Micu și Șincai 1780 [1980]: 73).
O altă fină observație privește asocierea prepozițiilor (autorii le încadrează la regim
de dativ) cu adjectivele pronominale posesive (numite pronume): ,,aceste prepoziții când se
construiesc cu pronume personale, cer după ele – s. n. – în loc de dativ, nominativul
feminin al posesivului Asupra mea, ta, sa, noastră, voastră ”. (Micu și Șincai 1780 [1980]:
69), „încheindu -să cu în loc de numele eu, tu, sine , să pune întru căderea cea numitoare
numărului celui unitori mieu, tău, său , dar întru cel înmulțitori, nostru, vostru, lor sau său.”
(Brașoveanul [1969] 1757: 112). O remarcă similară realizează Diacono vici Loga:
„Însemnă că ceale șase Preposițe de nainte, cerîndu -se să se pună cu Pronumele fățești, în locul
lui Dativ la persóna întîia și a dóo, iau pre Nominativul cel femeesc a Pronumelor stăpînitóre P.e: Asupra
mea, ta, sa , nóstră, vóstră. Iară ceste p atru de pre urmă remîn lîngă neamul bărbătesc tot acelorași
Pronume stăpînitóre P. e: în lăuntrul meu, tău, nostru, vostru. ” (Diaconovici Loga [1973] 1822: 141)
Cipariu dedică o secțiune regimului prepozițiilor, notând că unele prepoziții compuse
care cer genitiv se comportă substantival („au natur'a substantiveloru”), în sensul că se pot
utiliza cu sau fără articol. Între exemple, include: asupra, înaintea, înapoia, îndărătul .
Aceste prepoziții se pot asocia fie cu nume, fie cu forme posesive de pronume, f ie cu o altă
prepoziție ( asupra oamenilor, înaintea noastră, asupra de toți ). Autorul sesizează și
fenomenul conversiunii: „Dein prepositiuni se facu adverbia, sî dein adverbia prepusetiuni,
pr. mi -a cadiutu asupra, de asupr'a, de de suptu, afora; in a -ante, mai in -a-ante, etc.; –
incoace de, incolo de, aprope de, etc.” (Cipariu 1869 –1877: 372)
Constantin Diaconovici Loga pune în paralel regimul de genitiv cu acela de ablativ,
remarcând posibilitatea exprimării alternative a aceleiași idei cu ajutorul unor prepoziții
sau locuțiuni diferite: în chipul focului – în chip de foc, în forma leului – în formă de leu, în
fața rubinului – în față de rubin . Cu alte cuvinte, face referire la ceea ce astăzi numim
alternarea genitivului sintetic cu genitivul analitic: iubitoriu de dreptate – iubitoriul
dreptății . La cazul dativ, notează existența unor regenți specifici: „stă după aceste
însușitóre Nume: asemenea, neasemenea” (p. 152); exemplele pe care le dă sunt iarăși puse
în paralel, pentru a stabili echivalențe: samăn ă cu tătîne -seu / este asemenea tătîne -seu;
niciunuia dintre frații lui nu samănă – nu-i asemenea fraților sei . E evident că autorul
dovedește o intuiție de analist, de fin observator al limbii române – stabilește frecvent
paralelismul dintre formele sinte tice și cele analitice, în termenii unor echivalențe cazuale,
din moment ce ablativul este considerat alt caz „Aici înțelesul lui Dativ uneori se sprijóne
cu Preposiția la, de la: la toți oamenii – tuturor oamenilor; oricine a furat vecinului nostru
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
22 doi ca i – oricinea furat de la vecinul nostru doi cai ”. În plus, identifică o regulă în ceea ce
privește folosirea prepoziției pe atunci când însoțește numele cu funcție sintactică de
complement direct:
„La numele care înseamnează ființe necuvîntătóre, în Acusat iv nu se pune pre, fără numai deacă va fi
îndoială despre înțeleagerea Numelui pătimitoriu din lucrătoriu leagă boul – *leagă pre boul. Însă: de va fi
îndoită despre cunóșterea Numelui primitoriu din lucrătoriu, atuncea Preposița pre se pune și la Numele f iinței
necuvîntătóre. Vulpea au înșelat pre lup. Cîinele au mușcat pre porc. ” (Diaconovici Loga [1973] 1822: 152)
În mod similar, Tiktin6 (op. cit.) evidențiază realizarea analitică a genitivului și a
dativului prin utilizarea prepozițiilor care impun acuz ativ: proprietarul caselor, amânduror
caselor, acestor case – proprietar de case, a două case, a o mulțime de case (relația de
genitiv); m-am rugat acelor persoane, unor persoane, multor persoane – m-am rugat la
niște persoane, la diferite persoane, la fel de fel de persoane (raportul dativului).
În aceeași lucrare, se regăsesc o serie de observații privitoare la construcția
prepozițională a unor funcții sintactice, respectiv la rolul prepozițiilor în diferite contexte.
Atunci când ocupă poziția sintactică de subiect sau de obiect pasiv, verbul la infinitiv nu
conține prepoziția a, ci o particulă, „simplu adaos fără nicio însemnătate logică”. De
asemenea, stabilește o corespondență între complementele realizate prepozițional și
atributele care determină subs tantive preverbale: „După vorbele care cuprind o noțiune
verbală, atributul ia acea prepoziție ce i s -ar cuveni fiind complement din care derivă vorba
determinată.” ( Tiktin 1883 [1945]: 182). Referindu -se la atributul substantival, autorul
atrage atenția a supra condițiilor gramaticale de realizare prepozițională a relației de
genitiv:
„În două dintre cazuri, raportul genitivului se exprimă prin acuzativ cu prepoziție, și anume:
1. Prin acuzativ cu prepoziția a la numeralele nedeclinabile: tatăl a doi fii, D -zeu, stăpânul a
toată lumea.
2. Prin acuzativ cu prepoziția de, când vorba atributivă are a fi nearticulată: o piele de oaie. ”
(Tiktin 1883 [1945]: 179)
Ion Heliade -Rădulescu are meritul de a se fi oprit atent asupra sensului prepozițiilor,
stabilind sensuri de bază și sensuri secundare. Autorul identifică opt tipuri de relații pe care
le arată prepoziția: timpul, locul, asocierea („dinpreună”), despărțirea, mijlocirea, pricina,
împotrivirea și gândul sau scopul. Pentru prepoziția în / întru deosebește mai multe
„însemnări”, adică sensuri: loc/înăuntru, object sau semn, cualitate sau stare, putere sau
stăpânire, purtare sau chip, timp, fras' de adverb , fără însă a exemplifica fiecare situație.
Prepoziția la poate indica: mișcarea spre un anumit loc, locul, starea sau chipul, obiceiul,
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
23 stăpânirea sau puterea, calitatea; totodată, se precizează că poate fi ajutor pentru realizarea
cazului dativ. Pă, pre, pro impun acuzativ și arată: locul (deasupra), timpul, jurământul,
starea, repetiția, pricina și schimbul. De indică locul, cauza, obiectul, timpul, calitatea,
supunerea, scopul sau gândul și poate fi complinire a verbului pasiv.
3. Consolidarea direcției tradiționale. Alternative de interpretare
Vom acorda spațiu mai larg de analiză Gramaticii limbii române (abordând
comparativ edițiile din 1954 și din 1966), întrucât a reprezentat și încă mai reprezintă
principalul punct de reper, nu doar în practica școlară, ci și în mediul universitar. De
asemenea, vom supune atenției lucrarea lui Iorgu Iordan din 1954 și Limba rom ână din
1956. Direcția tradiționalistă oficializată prin GLR se prelungește până în perioada
contemporană: Graur (1973), Dimitriu (19 79), Coteanu (1982), Avram (1986 ), Bejan
(1995), Bulgăr (1995), M ihuț (1995, 1996), Tomescu ( 2002 ). Unii dintre autori admi t și
teorii de factură structuralistă – includ prepoziția între părțile de vorbire neflexibile, dar
afirmă că se încadrează în seria instrumentelor gramaticale, alături de conjuncție și articol.
Chiar și GALR 2008, respectiv GBLR 2010 păstrează elemente di n abordarea de tip
tradițional în descrierea clasei prepoziției.
3.1. Prepoziția în sistemul limbii
GLR din 1954 este prima lucrare care tratează sistematic faptele de limbă, realizând
disocierea între morfologie, înțeleasă ca studiu al părților de vorbir e și sintaxă, care vizează
îmbinarea cuvintelor în propoziții și în fraze. Dacă prima variantă publicată adoptă atât
perspectiva descriptiv -normativă, cât și cea istorică (evidentă în referirile la etimologia
cuvintelor sau un conturarea evoluției unor str ucturi de limbă), ediția a II -a elimină
referirile diacronice, pentru a privi limba static și pentru a accentua aspectele normative.
Multe dintre studiile de gramatică publicate ulterior au ca punct de referință GLR.
Gramatica tradițională propune gruparea cuvintelor în părți de vorbire / clase de
cuvinte, criteriile de clasificare fiind cel mai adesea nu doar variate, ci și inconsecvente.
GLR I 1966 are în vedere trei criterii diferite, care au pondere diferită, în funcție de partea
de vorbire vizată. Din punct de vedere lexical , părțile de vorbire se disting după ceea ce
exprimă ele. Ceea ce ne interesează este observația privitoare la prepoziții: „Dar nu toate
cuvintele se pot defini prin caracteristici propriu -zis lexicale; în situația de a nu putea fi
caracterizate lexical sunt trei părți de vorbire: prepoziția, conjuncția și articolul, care se
opun astfel celorlalte părți de vorbire în ansamblu.” (GLR I 1966: 29 –30). Se face așadar
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
24 deosebirea astfel între părțile de vorbire care au sens lexical de sine stătător (substantivul,
pronumele, numeralul, verbul, adjectivul, interjecția, adverbul) și părțile de vorbire care
exprimă raporturi între noțiuni. În ultima categorie, intră: prepoziția, conjuncția și articolul,
numite „cuvinte ajutătoare cu rol de instr umente gramaticale” (p. 30). Judecând lucrurile în
sfera de interpretare propusă în GLR I 1954, 1966, percepția este contradictorie –
instrumentele gramaticale reprezintă prin excelență unelte cu ajutorul cărora se stabilesc
raporturile dintre cuvinte. Pri n urmare, conceptul de instrument gramatical (de factură
structuralistă) trebuie pus în relație cu procesul de gramaticalizare a cuvintelor și
gramaticalizarea presupune pierderea sensului: „…marcă gramaticală (morfologică sau
sintactică) provenind, la o rigine, dintr -un cuvânt autonom, care și -a pierdut, parțial,
autonomia, gram aticalizându -se” (DȘL 1997: 184). Conform acestui proces, cuvintele se
abstractizează și funcționează numai cu rol gramatical, ca element de relație, asigurând
marcarea diverselor funcții sintactice (prepoziții și conjuncții), ori ca marcă a unor
categorii gramaticale (comparație, timp, mod). Din acest punct de vedere, prepoziția ar
trebui tratată în cadrul sintaxei, nu al morfologiei. Teoria este preluată și dezvoltată, printre
alții, de Irimia (1987 , 1997), Ciompec et alii ( 1985), Mihuț și Miuța (2007).
Al doilea criteriu, cel morfologic , determină gruparea părților de vorbire / claselor de
cuvinte în flexibile (își schimbă forma în funcție de anumite categorii gramaticale) și
neflexibile (au formă fixă, invariabilă). În categoria neflexibilelor intră prepoziția,
conjuncția și interjecția. Adverbul ocupă o poziție intermediară, întrucât are categoria
gramaticală a comparației, manifestată analitic.
Criteriul sintactic este singurul care poate diferenția cuvintele ce nu au nici sens
lexical de sine stătător, nici flexiune. Prepoziția leagă părțile de propoziție aflate într -un
raport de determinare, în timp ce „conjuncția, parte de vorbire (neflexibilă) care exprimă în
propoziție rapor turi de coordonare, iar în fază atât raporturi de coordonare, cât și de
subordonare.” (GLR I 1966: 31)
3.2. Câteva definiții ale prepoziției. Trăsături ale clasei.
Definițiile date clasei prepoziției au în vedere încadrarea în categoria părților de
vorbir e neflexibile, rolul îndeplinit la nivelul propoziției, relațiile pe care le stabilește.
Criteriile sunt așadar atât morfologice, cât și de factură sintactică. Aceasta relevă faptul că
nu se poate realiza o demarcație clară între morfologie și sintaxă, cel e două domenii ale
gramaticii se definesc unul prin celălat, servesc unul celuilalt: „Nu ne trebuie o morfologie
care să nu țină cont de întrebuințarea formelor, după cum nu ne -ar servi la nimic o sintaxă
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
25 care n -ar porni de la formele existente ale cuvinte lor.” (Graur 1973: 29). În GLR,
prepoziția este definită drept: „partea de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi
sintactice de dependență între părțile unei propoziții, adică raporturile dintre substantiv,
pronume sau numeral și atributul lor, dintre verb, adjectiv, adverb sau interjecție și
complementului lor.” (GLR I 1966: 321). Nu sunt amintite în acest context nici numele
predicativ, nici elementul predicativ suplimentar, deși în volumul al doilea, la sintaxă se
tratează numele predicativ și elemen tul predicativ suplimentar construite prepozițional (p.
104, p. 207). În Limba romînă (1956: 167), definiția are în vedere aceleași aspecte: „partea
de vorbire neflexibilă care servește la exprimarea unor raporturi sintactice de dependență
existente între părțile unei propoziții: raporturile dintre substantiv și atributul lui, dintre
verb și complementul lui, dintre adjectiv și adverb și complementele lor.”. Iorgu Iordan
(1954) include prepoziția în categoria părților de vorbire neflexibile (p. 227), dar at unci
când o definește, susține că „nu este parte de vorbire propriu -zisă (așa cum sînt
substantivul, adjectivul, adverbul etc.), ci un cuvânt ajutător, întocmai ca articolul… și ca
conjuncția.” (p. 490). Al. Graur (1973) atrage atenția asupra diferenței dintre exprimarea
ideii de caz prin mijloace sintetice (flexiunea) și prin mijloace analitice – din acest punct
de vedere, prepoziția îndeplinește rol de clarificare pentru diferențierea funcției de
complement de cea de subiect, dată fiind omonimia nominat iv-acuzativ. De asemenea,
observă că „prin prepoziție se înțelege funcția cuvântului următor; nu mai e nevoie de
flexiune.” (p. 100). Remarca este, din punctul nostru de vedere, discutabilă atâta timp cât
cazurile genitiv și dativ, construite prepozițional sunt întotdeauna realizate cu substantive
flexionate: împotriva elevului, grație mamei .
Utilizând procedeul analizei distribuționale, Laura Vasiliu (1967) stabilește contextul
diagnostic specific prepoziției. Autoarea pornește de la observația că această clasă de
cuvinte apare întotdeauna în grupuri formate din cel puțin trei cuvinte și ocupă o poziție
mediană. Inventariază situațiile în care funcționează prepozițiile și propune o redefinire:
prepoziția reprezintă o clasă distinctă de cuvinte care „apare î n contextul V ( ) ArS unde
are funcție de adjunct legat la dreapta pe lângă centrul său reprezentat de grupul ArS, care,
la rândul lui, este adjunct pe lângă verb.” (p. 308).
Gh. Constantinescu -Dobridor (1974) consideră că prepoziția este o parte de vorbir e,
dar descrierea clasei se face prin prismă structuralistă: faptul că manifestă insuficiență
semantică sau non -autonomie semantică, non -autonomia funcțională și distribuția
bidirecțională. Prin urmare, nu numai că implică existența a încă doi termeni, un regent și
un subordonat, ci stabilește cu amândoi o relație, instituind totodată raportul de
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
26 subordonare între termeni. Reprezentarea A→ P B indică totodată inegalitatea de
coeziune: relația prepoziției este mai strânsă cu termenul subordonat pe care îl introduce,
formând împreună cu el o unitate sintactică și impunându -i anumite morfeme de caz
(poziția de nume predicativ, atribut, complement, element predicativ suplimentar).
Legătura cu primul element se concretizează prin „selectarea” pe care acesta o realizează:
„regentul cere o anumită prepoziție în relație.” (p. 286).
Robu și Iordan (1978) adoptă tot o perspectivă de factură structuralistă asupra
prepoziției – o asociază conjuncției, cele două clase de cuvinte având în comun: funcția
relațională, inv ariabilitatea morfologică și non -autonomia sintactică. Stabilesc apoi că
diferența dintre ele este de natură distribuțională: prepoziția exprimă exclusiv raporturi de
dependență, în cadrul propoziției, pe când conjuncția funcționează ca element de relație
coordonator în propoziție și în frază și marchează relațiile de subordonare la nivel
interpropozițional. Pasul înainte pe care îl fac autorii este judecarea prepoziției în cadrul
sintagmei alcătuite din constituenți imediați după modelul lui Bloomfield (1914). Chiar
dacă descrierea structurilor se realizează predominant la nivelul formei, meritul este de a
atrage atenția asupra relațiilor stabilite între cuvinte: în sintagma nominală sau în cea
verbală, prepoziția nu reprezintă termen al structurii, ci semn ifică gramatical relația dintre
constituenții imediați și anume o relație de dependență unilaterală dintre termenul regent și
termenul subordonat. Și mai interesantă pentru analiza noastră este observația privitoare la
asemănarea dintre prepoziții și alte elemente ale limbii care stabilesc relații: sufixe
gramaticale, desinențe cazuale.
D.D. Drașoveanu (1997) a propus o serie de principii teoretice inovatoare privind
organizarea și funcționarea sistemului gramatical al limbii noastre, fiind recunoscut ca
întemeietor al școlii de sintaxă relațională neotradițională. Vom sintetiza, în cele ce
urmează, principalele idei referitoare la statutul prepoziției sau relevante pentru
reconsiderarea clasei prepoziției: sistemul limbii este reorganizat prin inserarea niv elului
sintagmic; e xistă doar două tipuri de raporturi în limbă: de coordonare (îi este proprie
multiplicitatea) și de subordonare (funcționează după principiul unicității). Principiul
unicității prevede imposibilitatea existenței, în dependența unui terme n regent, a unui al
doilea termen subordonat, construit în același fel cu unul dat. Din punct de vedere
funcțional, cazurile se împart în trei categorii: C 1 – realizat prin flexiune, C 2 – realizat prin
acord, C 3 – realizat prin joncțiune prepozițională. Ca tegoria centrală a sintagmicii este
relația. Planul limbii operează cu sensuri. Acestea pot fi noționale, relaționale,
circumstanțiale. Purtătorii sensurilor relaționale sunt în limbă conectivele (prepoziții,
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
27 conjuncții, pronume / adjective relative, adver be relative) și flectivele (morfemul înțeles ca
„elementul variabil din paradigma unuia și aceluiași cuvînt” – desinențe, alternanțe
fonetice, accentul, topica etc.). Conectivul nu -și găsește locul cu adevărat la nivelul
morfologiei, ci apare la nivelul si ntactic (implicând două laturi: de expresie și de conținut).
Flectivele de relație și conectivele stau la același nivel pe care -l împart diferit, proporția
determinînd gradul analitismului / sintetismului limbii:
„Raportul, constituie, în exclusivitate, ob iectul de studiu al gramaticii – înțeleasă ca disciplină
a sintagmaticii cuvintelor, dacă dorim, divizibilă, fară nici un fel de implicații calitative, în: o
sintagmică flexională (avînd ca obiect relația prin flective) și o sintagmică joncțională (relația prin
conective). ” (Drașoveanu 1997: 28).
Relația devine, la nivelul sintagmic, nu doar creatorul valorii de termen a lexemelor,
ci și organizatorul termenilor. Nu există unități relaționale cu mai mult de doi termeni;
sintagmele cu prepoziție, considerate în unele lucrări ternare, reprezintă organizări binare.
Iată argumentele autorului: prepoziția nu este termen al sintagmei, ci element purtător de
sens relațional (conectiv), conectivul nu poate fi termen, nu se stabilește un raport între T 1,
presupusul T 2 (= prepoziția), respectiv între T 1 și T 3 (exemplu: carte de citire – raport între
carte și de, între de și citire ). Trebuie făcută distincția dintre prepoziție (relatem care
subordonează de la stânga spre dreapta) și postpoziție (subordonare inversă).
Coteanu (1982) oferă o definiție incompletă: „partea de vorbire care leagă un
substantiv sau un echivalent al lui cu alte cuvinte din propoziție.”. Bejan (1995) adaugă
numele predicativ la termenii relaționați de prepoziție:
„Este partea de vorbire neflexibi lă care stabilește raporturi de subordonare (prin joncțiune) în
propoziții între:
– numele predicative și partea de vorbire cu rol de subiect, prin intermediul verbului
copulativ: Casa este din lemn . El este ca mine .
– atribut și substantiv ( casa din vale este nouă. ), pronume ( Niciunul dintre colegi n-a venit .,
Acela de pe coridor este colegul tău. ) și numeral ( Primul dintre ei va pleca mâine .)
– complement și verb ( Vine de la gară .), adjectiv ( Este bun la matematică ), adverb ( El scrie
mai frumos decât Maria .) și interjecție ( E vai de ele .)” (Bejan 1995: 248)
În GULR (2000) prin prepoziție se înțelege partea de vorbire auxiliară
neflexibilă cu ajutorul căreia se face legătura substantiv (sau a unui substitut al
acestuia) cu alt cuvânt din propoziție; stabilind rel ații de subordonare, prepoziția este
și indice al raporturilor – spațiale, temporale, cauzale, modale, instrumentale etc. –
dintre noțiunile denumite de aceste cuvinte.
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
28 4. Prepoziția și alte „instrumente gramaticale”. Disocieri necesare
4.1. Prepoziția și conjuncția
Încadrate tradițional în clasa cuvintelor neflexibile cu rol relațional, considerate de
unii gramaticieni instrumente gramaticale, cele două clase de cuvinte prezintă atât
asemănări, cât și deosebiri. Sintetic, situația se prezintă astfel: nive lul la care funcționează
este diferit – prepoziția reprezintă singurul mijloc de subordonare joncțională la nivel
intrapropozițional, în timp ce conjuncția realizează raporturi de coordonare la nivel intra – și
interpropozițional, respectiv de subordonare l a nivel interproprozițional. În GLR, atât
prepoziția, cât și conjuncția sunt considerate cuvinte ajutătoare care nu au sens lexical de
sine stătător și funcționează ca elemente de legătură între termeni, respectiv, între
propoziții. Există chiar o secțiune dedicată asemănărilor dintre cele două părți de vorbire,
în care se precizează că ambel e sunt instrumente gramaticale.
Conjuncțiile coordonatoare stabilesc relații de tip și…și, sau…sau , prin urmare le este
proprie multiplicitatea (Drașoveanu 1997). P repoziției și conjuncțiilor subordonatoare le
este proprie unicitatea – o singură structură, de un singur tip, se subordonează unui regent.
Fie următoarele enunțuri: Petalele și florile au rămas pe masă. Petalele de floare au rămas
pe masă. Văd că petalele au rămas pe masă. Într-o reprezentare grafică a relațiilor,
conjuncția coordonatoare se situează într -o zonă neutră (T1 │ și │T2), pe când prepoziția
stabilește relații cu T1 și cu T2 în același timp, dar se grupează cu al doilea element pe care
îl subord onează primului: T1 │ de T2. Conjuncția subordonatoare funcționează la fel ca
prepoziția, dar la nivelul frazei: P1 │ că P2.
Dumitru Irimia explică în ce constă specificul părților de vorbire:
„Ceea ce gramaticile curente numesc părți de vorbire se caracte rizează printr -un plan semantic
întemeiat pe două principale componente cosubstanțiale, una lexicală – sensul lexical – și una
gramaticală – sensul gramatical de gradul I, cu originea în perspectiva din care se fixează identitatea
componentelor lumii – ca existențe determinante: sensul lexical este substantival sau verbal,
adjectival sau adverbial .” (Irimia 1997: 313)
Articolul și elementele de relație (prepoziția și conjuncția) rămân în afara categoriei
de identitate lexico -gramaticală. Principalele trăsăt uri comune sunt: absența unui conținut
lexical determinabil, lipsa autonomiei semantice, absența autonomiei fonetice (articolul
hotărât), apartenența la sistemul gramatical al limbii, rolul de a asigura „trecerea unităților
lexicale în termeni sintactici, a unităților sintactice de dezvoltare inferioară în unități
sintactice de dezvoltare superioară în structura morfo -sintactică a textului lingvistic”
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
29 (Irimia 1997: 313). Rar, u nele prepoziții pot fi folosite cu rol de conjuncție ( cu – element
coordonator al subiectelor): Elevul cu profesorul s -au prezentat la concurs.
4.2. Prepoziția și articolul
Încă din 1861, Hill realizează o altfel de clasificare a părților de vorbire – distincția
dintre cuvinte noționale și cuvinte care exprimă raporturile dintre noțiu ni. În ultima
categorie include: prepoziția, articolul, conjuncția, pronumele, adjectivul cantitativ, unele
adverbe. Raporturile sunt de trei tipuri: locale, temporale, cauzale. Tot despre funcția
relațională a celor două clase de cuvinte, analizată, de ac eastă dată la nivelul sensului,
vorbește D.D. Drașoveanu. Profesorul clujean afirmă că purtătorii sensurilor relaționale
sunt conectivele și morfemele – de pildă, ideea de posesie poate fi exprimată prin flectiv
(solzii peștilor ) sau prin conectiv ( solzii la pește ). În GLR – atât prepoziția, cât și articolul
sunt considerate părți de vorbire (prima – neflexibilă, cea de -a doua – flexibilă), dar și
„simple” instrumente gramaticale, fără sens lexical. Dacă prepoziția și conjuncția servesc
la exprimarea raport urilor dintre cuvinte sau dintre propoziții, articolul exprimă gradul în
care vorbitorii individualizează obiectele. O altă similitudine între cele două părți de
vorbire este lipsa autonomiei gramaticale: articolul funcționează numai împreună cu
substantiv ului (cel enclitic se atașează acestuia, fuzionând adesea cu desinența), în timp ce
prepoziția are nevoie de doi termeni pe care să -i relaționeze (nu are nici ea autonomie
gramaticală). Prepoziția și articolul sunt receptate ca unelte sau instrumente grama ticale
(cuvinte ajutătoare) și de către Iordan (1954), LR (1956), Bulgăr (1995), Irimia (1997). Gh.
Constantinescu -Dobridor nu include articolul între părțile de vorbire, susținând că are sens
și funcție gramaticale. Iordan (1954: 279) remarcă faptul că pr epoziția, conjuncția și
articolul „lasă neatins sensul lexical al cuvântului de care se alătură și îl modifică numai pe
cel sintactic.” (p. 279).
În viziunea gramaticilor mai noi, articolul nu este parte de vorbire / clasă de cuvinte,
ci morfem al determin ării; există similitudini de funcționalitate între articol și prepozițiile
de tip funcțional ( de, a, la – utilizate în anumite condiții sintactice). Atât articolul, cât și
prepoziția pot exprima relații între cuvinte, determinând reorganizarea sintagmei / grupului
(a se compara: Începutul primăverii este revigorant. – Începutul de primăvară este
revigorant. Le dau la colegi. – Le dau colegilor. Este mama a cinci copii. – Este mama
celor cinci copii .).
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
30 5. Taxonomii ale prepoziției. Criterii de clasificare
Clasificarea clasei prepoziției se realizează în gramatica tradițională în funcție de mai
multe criterii:
(1) criteriul formei – distincția dintre prepoziții simple și prepoziții compuse. Unii
lingviști includ și locuțiunile prepoziționale. Dincolo de aces t consens, am remarcat faptul
că există o serie de dispute privitoare la prepozițiile alcătuite prin aglutinarea elementelor
componente. În GLR se face următoarea observație – sudarea elementelor componente
determină pierderea individualității de sens și d e formă: „Există o trecere continuă de la
prepozițiile compuse la cele simple. Multe prepoziții, la origine compuse, au devenit astăzi
prepoziții simple, neanalizabile, deoarece elementele lor componente s -au contopit.” (GLR
I: 322). Sunt amintite în acest sens: din – de + în, prin – pre + în, dintre – de + între,
dinspre – de + înspre . Atunci când fuziunea s -a petrecut într -o etapă mai veche a limbii, nu
se mai recunosc componentele: după – de + post . Al. Graur clasifică prepozițiile în
primare (neanalizab ile pentru vorbitor) și secundare (analizabile), remarcând că modul de
scriere reflectă gradul de contopire a elementelor – când părțile compusului se sudează, ele
încep să fie scrise într -un cuvânt, ceea ce accelerează pierderea sentimentului că reprezint ă
un compus. Aceeași idee se întâlnește în Limba romînă :
„Prepozițiile compuse și locuțiunile prepoziționale pot fi scrise într -un cuvânt sau despărțite.
Se scriu despățite, în cazul când fiecare element al prepoziției compuse sau al locuțiunii își păstrea ză
valoarea primitivă; se scriu într -un singur cuvânt, în cazul când valoarea elementelor se pierde
înăuntrul valorii generale a locuțiunii, dacă contopirea este de mult desăvârșită: înspre, dinspre,
despre, împotriva, înprejurul, înăuntrul .” (LR 1956: 170 )
Locuțiunile prepoziționale sunt definite ca „grupuri de două sau mai multe cuvinte
care prezintă o unitate de sens și îndeplinesc rol de prepoziție” (GLR I 1966: 322).
Inventarul stabilit este destul de larg: pentru genitiv ( de-a stânga, de -a dreapta, în stânga,
în dreapta, din afară, din față, din josul, în preajma, în afară, în josul, în fața, în josul, în
largul, în latul, în mijlocul, în spatele, în susul, în urma, pe deasupra, pe dinafara, pe
dinaintea, pe dinapoia, pe dinăuntrul, pe dindărătul, în m arginea, de jur împrejurul, în
vederea, din cauza, în stânga, din pricina, în locul, în ciuda, în pofida etc.), pentru
acuzativ ( asemănător cu, de față cu, conform cu, în chip de, în conformitate cu, în raport
cu, în rând cu, contrar cu, întocmai ca, potri vit cu, alături de, aproape de, la fel cu , de din
vale de, din jos de, în jos de, în sus de, peste drum de, începând cu, în timp de, din sus de,
în vreme de, la data de, odată cu, cu tot cu, dimpreună cu, împreună cu, în alianță cu,
laolaltă cu, la un loc cu, dimpreună cu, împreună cu, în alianță cu, în caz de, cât pentru, la
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
31 caz de, cu toată, cu tot, cât privește de, cu privire la, referitor la, relativ la, cât despre, în
loc de, în afară de etc.).
(2) Criteriul regimului cazual impus . Dacă în privința ca zurilor construite
prepozițional se poate vorbi în gramaticile tradiționale de un consens – majoritatea
autorilor disting trei categorii de prepoziții cu regim, și anume de acuzativ, de genitiv și de
dativ –, atunci când vine vorba de inventarul clasei, pă rerile sunt împărțite. GLR (1966)
include la prepozițiile cu regim de genitiv (în) contra și asupra , cu precizarea că se pot
utiliza ca prepoziții de genitiv și adverbele cu aspect articulat:
„Aceste prepoziții se construiesc cu genitivul, deoarece unele d intre ele sînt la origine locuțiuni
prepoziționale formate din prepoziție și substantiv, iar altele, locuțiuni prepoziționale formate dintr -o
prepoziție și un adverb simțit și analizat ca substantiv care s -au construit întocmai ca locuțiunea în
componența cărora intră un substantiv propriu -zis: înaintea casei, ca și în fața casei .” (GLR I 1966: 327).
Cu dativ se construiesc datorită, mulțumită, grație (GLR I 1966, Graur 1973) și
câteva adverbe despre care se spune că „au tendința de a deveni prepoziții”. Re levant ni se
pare faptul că GLR atrage atenția asupra acestei tendințe și ulterior, unele gramatici,
inclusiv cele școlare, includ în inventarul prepozițiilor cu regim de dativ opt cuvinte:
datorită, mulțumită, grație, potrivit, conform, contrar, aidoma, a semenea . Totodată, există
lucrări care dezbat cu argumente solide calitatea de prepoziții sau de adverbe a acestor
termeni, pentru ca, în lucrările de gramatică recente (GALR, GBLR), să se revină
inventarul strict, cu trei termeni, dat inițial de GLR. Cote anu (1982) nu recunoaște
existența prepozițiilor cu regim de dativ. În ceea ce privește regimul de acuzativ,
majoritatea prepozițiilor moștenite din limba latină (nucleul clasei) impun acest caz: de,
despre, de la, pentru, cu, din, dintre etc. Concluzionân d, în viziunea gramaticii tradiționale
se disting trei tipuri de prepoziții cu regim:
prepoziții cu regim de genitiv: asupra, contra, împotriva, deasupra,
împrejurul, dedesubtul, înaintea, înapoia, îndărătul ; acestora li se adaugă
locuțiunile: în jurul, în fața, în spatele, în ciuda, în pofida etc.
prepoziții cu regim de dativ: datorită, grație , mulțumită, (potrivit, conform,
contrar, aidoma, asemenea ).
prepoziții cu regim de acuzativ: cu, de, despre, din, dinspre, dintre, între,
după, fără, de la, de pe la , pe sub, de prin, la, printre, de după, lângă, în, întru, ca,
pentru, până după, până spre, până pe etc.
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
32 (3) După felul părților de vorbire pe care le relaționează :
relaționează un verb sau o locuțiune verbală de: un substantiv sau substitut
al substanti vului – majoritatea prepozițiilor pot stabili acest raport; excepție face
până care nu se poate alătura direct verbului, ci numai unei alte prepoziții ( până la,
până în ); de un verb la infinitiv ( a, de a, pentru a, până a etc.); de un supin ( de,
din, după, în, la, pe, pentru, spre și compusele cu de); de un adverb: cu, de , din,
dintru, în, întru, pe, până ;
o interjecție cu func ție sintactică de predicat de termenul care o determină:
de;
leagă un substantiv, pronume sau numeral de: substantiv / substitut al
substantivului, realizând o relație de tip atributiv ( cu, de, despre, din, dinspre,
dintre, dintru, după, fără, pentru, deasupra, asupra, grație, mulțumită etc.); de un
verb la mod nepersonal (infinitiv sau supin): de; de un adverb: până, din, în, întru,
dintru ;
relaționează un adjectiv de: substantiv / substitut ( între, de, dintre, în, la pe
la etc.); de un supin: de, la ;
leagă un adverb de: substantiv / substitut ( de); de adjectiv ( de); de adverb
(de); de verb la infinitiv ( de).
(4) După origine se deos ebesc următoarele tipuri:
moștenite din limba latină: a, cu, de, după, ca, fără, între, la, către, lângă ,
asupra , în;
împrumutate din limba franceză: a (a douăzeci de lei bucata ), contra;
obținute prin conversiune din: adverbe – neschimbate ca formă ( cât,
precum, deasupra ), respectiv, articulate ( dinainte → dinaintea, dinapoi → dinapoia,
dinăuntru → dinăuntrul, înainte → înaintea, înapoi → înapoia etc.), adverbe cu
aspect articulat, însoțite de prepoziții ( în josul, în susul, în afara, pe dinaintea, pe
dinapoia, în stânga, în dreapta etc.), substantive însoțite de prepoziții ( din pricina,
din cauza, în ciuda, în pofida, în cazul, în locul ), din substantive nearticulate ( grație,
mulțumită ), din verbe la participiu ( mulțumită ), din adjective ( conform, potrivit ,
contrar ).
Alte criterii propune Domnița Tomescu (2002):
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
33 (5) După uzul gramatical :
necazuale (cu uz verbal) – nu exprimă cazuri, ci fie categorii gramaticale
ale verbului (modul infinitiv sau supin), fie relații sintactice – atribut sau
complement;
cazua le – exprimă cazuri ale substantivului, pronumelui, adjectivului și
numeralului; Acestea sunt, la rândul lor, clasificate în funcție de regim / restricție:
cu regim (restricție) de acuzativ, cu regim (restricție) de genitiv, cu regim
(restricție) de dativ.
(6) După înțelesul exprimat (Avram op.cit. , Tomescu op.cit. )
cu un singur sens – monovalente; acestea exprimă, împreună cu partea de
propoziție, un singur înțeles: locul ( între, la, în, lângă, printre, îndărătul, sub,
alături de, în susul, în josul, dinc oace de etc.), direcția ( către, spre ), timpul ( vreme
de, timp de, în vreme de, în timp de ), asemănarea ( aidoma, asemenea ), cauzale ( din
cauza, din pricina ), scopul ( în vederea, în scopul ), condiția ( în caz de, în cazul ),
asocierea ( laolaltă cu, împreună cu ), instrumentul ( grație, mulțumită ), concesia ( în
pofida, în ciuda ), excepția ( în afară de, cu excepția ), relația ( cu privire la, din
punctul de vedere, cât despre ) etc.
cu mai multe sensuri – plurivalente: care pot exprima mai multe sensuri: a,
de, pe, di n etc.
6. Semantica prepoziției
Una dintre disputele devenite loc comun în literatura de specialitate este dacă
prepoziția are sau nu sens. Cei care încadrează această clasă de cuvinte în rândul
instrumentelor gramaticale contestă în totalitate sau parția l existența sensului: „nu are sens
lexical de sine stătător și nu se întrebuințează decât ca element de legătură între termenii
unei propoziții sau, împreună cu un pronume relativ sau cu un adverb relativ, între o
propoziție subordonată și regenta ei.” (GL R 1966: 275), „este un instrument gramatical sau
un cuvânt ajutător, întrucât este lipsită de sens lexical de sine stătător și exprimă anumite
raporturi gramaticale” (Mihuț și Miuța 2007: 133). Dimitriu (1979) recurge la procedeul
extragerii din context pe ntru a proba caracterul vid al prepoziției la nivel semantic. Alți
autori vorbesc de sensul relațional – deschizăto rul de drumuri este Ion Heliade -Rădulescu
(1828) care identifică opt tipuri de relații. În aceeași sferă de interpretare se înscriu: Bejan
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
34 (1995), Drașoveanu (1997), GULR (2000). Ultima dintre lucrările citate atrage atenția
asupra sensurilor noi ce se obțin prin prepozițiile compuse:
„Cu ajutorul prepozițiilor compuse poate fi redat raportul complex dintre noțiunile denumite de
cuvintele autos emantice […] de sub redă simultan două nuanțe în cadrul raporturilor spațiale: sub indică locul
static în spațiu, iar prin adăugarea lui de se concretizează punctul incipient al mișcării. ” (GULR 2000: 197).
Totodată se precizează că, pentru mai multe pre poziții compuse, este caracteristic un sens
general exprimat de componentul comun și altul individual propriu celui de al doilea
component al grupului. De exemplu, în grupările: de la, de pe, de după, de sub, de peste,
de lângă, de prin – elementul comun de indică punctul de unde începe mișcarea, în timp ce
al doilea component precizează acest punct față de obiectul numit.
Iordan atrage atenția asupra diferenței dintre prepozițiile primare (propriu -zise) și
cele secundare (provenite din adverbe), respectiv locuțiunile prepoziționale; dacă prima
categorie de prepoziții nu are „înțeles material” (motiv pentru care nu constituie singure
părți de propoziție), cele secundare și locuțiunile au sens datorat cuvintelor ce stau la baza
lor, existente în vorbire și cu funcționalitate proprie:
„Sensurile multiple ale aceleiași prepoziții se explică pornind de la înmulțirea continuă a
raporturilor logice, pe care limba nu poate, pentru moment, să le exprime prin creații noi. Folosirea
justă a unei prepoziții cu valori nu meroase este însă posibilă numai în anumite limite, impuse de
conținutul raporturilor respective. ” (Iordan 1956: 496).
Lingvistul susține că rolul prepozițiilor propriu -zise seamănă cu al morfemelor, cu al
desinențelor și cu al articolului (de remarcat că aceste elemente nu sunt purtătoare de sens).
În paginile următoare ale cursului, se contrazice prin faptul că enumeră sensurile multiple
ale prepozițiilor primare. Deși majoritatea formelor sunt conservate din limba latină,
conținuturile cuvintelor se înmu lțesc, la fel ca și funcționalitatea prepozițiilor primare.
Pentru a ilustra semantismul vast, autorul analizează principalele prepoziții din limba
română; astfel, de poate arăta: locul „cu diverse nuanțe ale acestei idei”, timpul, cauza,
scopul, instrumen tul, relația, particularitățile obiectelor. Am sistematizat caracteristicile
semantice în tabelul următor:
Prepoziția Sensuri
exterio –
ritate interio –
ritate direcțio –
nare asoci –
ere orien –
tare limită
inițială limită
finală apropi –
ere locali –
zare opusă
vorbito-
rului plura –
litate ade-
rența depă –
șirea străpun –
gere inferio –
ritate
către + +
spre + + +
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
35 din + + + +
dinspre + + + +
după + + +
în + +
înspre + + +
între + +
lângă + + +
pe + + +
peste + + +
până + + +
prin + +
sub + + +
cu +
(Trăsături semantice generale ale prepozițiilor, după Iordan)
La fel se procedea ză și în GLR (1966) – prepoziția este numită instrument
gramatical, se atrage atenția asupra absenței sensului lexical propriu, pentru ca apoi, în
subcapitolul intitulat „Sensul lexical și valoarea sintactică a prepoziției” (!) să se afirme că
„Prepozițiil e nu au sens lexical de sine stătător, dar nu sunt complet lipsite de sens
lexical.”, „datorită rolului lor de cuvinte ajutătoare, prepozițiile au, în general, sensuri
abstracte. Aceste sensuri se află la baza valorilor sintactice pe care le au părțile de
propoziție în construcție cu diferite prepoziții” (p. 329). În cincizeci de pagini este
evidențiat și ilustrat prin exemple polisemantismul prepozițiilor primare. Paradoxal,
niciunei alte părți de vorbire nu i se acordă atât de mult spațiu pentru detaliere a sensurilor!
Se face diferențierea dintre sensul / sensurile de bază (fundamentale) și sensurile
secundare. Și în această lucrare se deosebesc, la nivelul sensului, prepozițiile moștenite din
latină (sens slab, adesea abstract) și locuțiunile prepoziționa le, respectiv părțile de vorbire
(adverbe, substantive) utilizate cu rol de prepoziție:
„În ce privește sensul lexical al prepozițiilor este demnă de subliniat mai ales deosebirea dintre
prepoziții, pe de o parte, și locuțiunile prepoziționale, adverbele ș i celelalte părți de vorbire folosite ca
prepoziții, pe de alta. Pe cînd sensul lexical al prepozițiilor propriu -zise este mult mai slab, celelalte
categorii de prepoziții au sens lexical mai puternic. Aceasta se explică prin faptul că elementele
constitut ive ale locuțiunilor prepoziționale, ca și prepozițiile provenite din alte părți de vorbire își mai
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
36 mențin sensul pe care îl au ca substantive, adverbe, pronume etc., pe cînd la prepozițiile propriu -zise
legătura cu cuvintele din care provin nu se mai cuno aște, în cele mai multe cazuri. ” (GLR I 1966: 329).
Există totodată o legătură între abstractizarea sensului și vechimea prepoziției, fapt
ce determină capacitatea acestor cuvinte de a exprima mai multe raporturi sintactice, în
timp ce prepozițiile mai noi au sens concret și se antrenează în mai puține relații dintre
cuvinte. Interes deosebit prezintă observațiile lui Iorgu Iordan și Vladimir Robu (1978)
privitoare la rolul sensului pe care îl are prepoziția în actualizarea semnificației unității
lexicale p e care o însoțește în sintagmă:
„[…] putem spune că, prin constanta ei semantică intrinsecă, prepoziția este un actualizator al
unității cu care formează o sintagmă prepozițională, înțelegând prin actualizator , elementul de
legătură dintre cuvântul consi derat unitate a comunicării și referința lui prezentă în situația de
comunicare dată, deci trecerea unei unități de concept a sistemului în mesajul realizat de pe poziția
vorbitorului care comunică pe coordonatele sale ego, tu, hic et nunc .” (Iordan și Rob u 1978: 518).
Mai mult, autorii afirmă că majoritatea prepozițiilor sunt plurisemantice7. Mult mai
devreme, Al. Graur atrage atenția, că, la nivelul structurilor cu prepoziție, aceasta preia,
prin funcția îndeplinită, o parte din sensul cuvintelor de bază:
„Există însă și un revers al medaliei. Îmbogățirea cu instrumente gramaticale poate însemna în
același timp o sărăcire a conținutului cuvintelor principale. Lăsându -se pe seama cuvintelor ajutătoare
sarcina de a lămuri relațiile cu alte cuvinte, cuvintele principale capătă un conținut schematic, slăbesc
și legătura sintagmatică pe care o aveau și care le îmbogățea conținutul. ” (Graur 1954: 182).
Bejan analizează conținutul semantic al prepozițiilor, precizând că ele se situează la
interferența dintre sensu l lexical și cel relațional: „Prepozițiile exprimă raporturi, au deci
sens relațional, care cuprinde în el și sensul lexical (abstract în raport cu alte părți de
vorbire). Valorile acestuia se stabilesc numai în context.” (Bejan 1995: 251). Principalele
valori semantice sunt: direcția în spațiu, locul, punctul de plecare în spațiu, timpul, modul,
comparația, scopul, asocierea, instrumentul etc.
Constantinescu -Dobridor vorbește despre conținut lexical insuficient, atrăgând
atenția că prepozițiile realizează relații de sinonimie. În general, prepozițiile au o
semnificație lexicală fundamentală (originară) și mai multe semnificații lexicale secundare
(dobândite ulterior). Valorile exprimate sunt: direcția în spațiu ( către, înspre, spre,
dinspre ), suprafața de c ontact ( asupra, deasupra, peste ), locul ( în, la, lângă, pe, pe la, pe
lângă, pe sub, sub etc.), punctul de plecare ( de, de la, de lângă, de sub ), spațiul străbătut
(prin, printre ), limita în spațiu ( până, până la, până lângă, până sub ), timpul – punctul de
plecare în timp, momentul, limita sau succesiunea în timp ( de, de la, despre, dinspre,
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
37 înspre, în, la, pe, spre, până, până la, cu de, după ), posterioritatea în spațiu și în timp
(după ), destinația ( pentru ), cauza ( datorită, de ), modul ( cu, din, fără ), comparația ( ca, cât ),
excepția ( exceptând ), scopul ( după, pentru, spre ), asocierea ( cu, fără ), reciprocitatea ( cu),
instrumentul ( cu, din, fără, grație, la, prin ), consecuția ( de), relația ( de, despre, în, la,
privind ), agentul ( de, de către ), materia ( de, d in). Autorul observă relațiile de sens stabilite
între relateme:
„Existența unor asemenea semnificații lexicale ne arată că limba română posedă prepoziții
sinonime (aceeași variantă relațională este exprimată prin intermediul a două sau mai multe prepoziți i
diferite) și că între aceste prepoziții există o concurență permanentă care ilustrează tendința de înnoire
semantică a prepozițiilor limbii române. ” (Constantinescu -Dobridor 1974: 292).
7. Abordarea sintactică a prepoziției
Abordarea logicistă este evid entă în GLR (vol. II, 1954), unde, la analiza părților de
propoziție se realizează o corespondență între părțile judecății și părțile de propoziție
(judecății logice îi corespund doi termeni: subiectul și predicatul). Se atrage, de asemenea,
atenția că păr țile secundare de propoziție se grupează în jurul celor principale și nu au
corespondent printre părțile judecății. În ceea ce privește natura legăturii dintre părțile de
propoziție, este amintit ca mijloc de realizare a raporturilor sintactice doar acordu l –
„expresia gramaticală care stabilește concordanța (în persoană, în număr, în gen sau în caz)
între cuvintele legate prin anumite raporturi de determinare (raportul dintre subiect și
predicat, dintre substantiv sau substitutele lui și atribut, dintre su biect și complementul
circumstanțial de mod exprimat prin adjectiv.” (p. 62). Raportul de determinare se
definește ca „raportul ce se stabilește între diferite cuvinte asociate, unul dintre ele servind
ca să precizeze sensul celuilalt”. (p. 62). Ediția din 1963 tratează distinct mijloacele de
exprimare a raporturilor sintactice, clasificându -le în: mijloace morfologice (flexiunea),
mijloace sintactice propriu -zise: joncțiunea (concretizată prin cuvinte ajutătoare),
juxtapunerea și topica și mijloace fonetic e (intonația și pauza). Aceste modalități de
realizare a raporturilor sintactice sunt distribuite în funcție de tipul de raport. Astfel,
raportul de coordonare se realizează prin joncțiune (conjuncții și locuțiuni conjuncționale
coordonatoare), juxtapunere și intonație. Relevantă pentru analiza noastră este observația
conform căreia acest tip de raport se poate stabili și cu ajutorul unor prepoziții – cu în
anumite contexte. Juxtapunerea și intonația sunt considerate mijloace însoțitoare. În
schimb, în real izarea raportului de subordonare prepoziția își relevă rolul definitoriu la
nivelul propoziției, în timp ce, prin conjuncția subordonatoare și elementele echivalente ei
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
38 se concretizează raporturile dintre propoziții. Separat sunt tratate raporturile dintre părțile
de propoziție: de subordonare (determinare) și de coordonare. Ne oprim doar asupra
analizei definiției joncțiunii: „Joncțiunea se realizează prin prepoziții la diferite raporturi
(atribut, nume predicativ, complement, element predicativ suplimenta r), prin verbe
copulative la raportul dintre subiect și nume predicativ și prin articole (articol posesiv și
demonstrativ) la unele atribute și nume predicative” (GLR II 1963: 81). Precizările din
GLR relevă similitudinea funcțională dintre prepoziții și a rticol și verb copulativ în
anumite situații. Din punctul nostru de vedere, definiția dată ridică o serie de semne de
întrebare: dacă raportul dintre subiect și numele predicativ se realizează prin joncțiune cu
ajutorul verbului copulativ, atunci care este rolul prepoziției în construirea numelui
predicativ de acest tip ( Cadoul era pentru mama. ). Ori susținem că joncțiunea se
concretizează prin verbul copulativ, ori suntem de acord că prepoziția este cea care
stabilește raportul sintactic.
Bejan (1995) dist inge între mai multe tipuri de flexiune: sintetică (de exemplu,
formele cazuale ale substantivului), analitică, realizată prin prepoziția a din componența
infinitivului, genitivul numeralelor cardinale, dativul numeralelor cardinale și sintetico –
analitică, atunci când forma gramaticală are elemente din ambele tipuri: cuvântul este
însoțit de articol, conjuncție sau de negație, dar se flexionează în funcție de anumite
categorii gramaticale.
Irimia (1997) apreciază că rolul prepoziției în sistemul sintactic a l limbii române se
definește prin instituirea unei recțiuni proprii: orientează înscrierea substantivului sau a
substitutului dependent în opozițiile specifice categoriilor cazului și determinării – prin
raportul semantic cu sensul termenului care realizea ză o anumită funcție sintactică.
8. Concluzii
Realizarea unei prezentări sintetice și critice a abordării prepoziției în gramatica
tradițională reprezintă, fără îndoială, un demers necesar și util din mai multe motive:
istoricul receptării prepoziției în lucrările de specialitate autohtone ne -a relevat faptul că
percepția asupra acestei clase de cuvinte este una predominant conservatoare – de la GLR
până la GALR, puțini sunt autorii care își asumă o viziune proprie asupra prepoziției.
Majoritatea reiau de finițiile, taxonomiile și prezentarea prepoziției din GLR, adaugă noi
elemente în descrierea clasei sau suprapun teoriile noi peste cele vechi (tratarea prepoziției
concomitent ca parte de vorbire și ca instrument gramatical); pe de altă parte, trecerea în
revistă a interpretărilor subliniază poziția periferică ocupată de prepoziție în sistemul limbii
Capitolul I: Paradigme interpretative. Prepo ziția în gramaticile tradiționale
39 în abordarea tradițională. În general, această clasă gramaticală este asociată cu alte unelte
sau instrumente gramaticale care stabilesc relații între cuvinte sau ajută la stabilirea
relațiilor – conjuncția și articolul. Se subliniază că prepoziția nu reprezintă un termen, ci
leagă termeni i aflați pe poziție ierarhică diferită (atributul și complementul de regent,
numele predicativ de verbul copulativ). De mult e ori, descrierea clasei prepoziției se
limitează la definire, clasificare și enumerarea funcțiilor sintactice pe care le construiește.
Una dintre problemele controversate dezbătute de tradiția gramaticală este prezența sau
absența sensului prepoziției. Te oriile se situează la extreme: fie se consideră că prepoziția
nu este purtătoare de sens, fie se analizează detaliat sensurile fundamentale, respectiv cele
dobândite în context.
NOTE :
1 În Gramatica limbei romîne le numește „formali sau mobili” și „costanti seau nemisicate” ( Cipariu 1869 –
1877: 322)
2 Aceeași clasificare se întâlnește în lucrarea lui Tiktin din 1883 , cu precizarea că aut orul distinge zece părți
de vorbire sau „părți de cuvânt” – substantivul, adjectivul, articolul și numeralul (reunite în clasa numelui),
verbul și particulele (cuvintele neschimbătoare sau neflexibile).
3 O analiză detaliată a modelelor gramaticii lui Rădu lescu realizează Ursu în articolul „Modelul francez al gramaticii
lui Ion Heliade -Rădulescu” (1961). Autorul remarcă influența lui Condillac, Destutt de Trancy și Le Tellier.
4 Gramatica de la Port -Royal (1803) definește prepoziția ca expresie generală a u nor relații – exponentul unui
raport considerat într -un mod abstract și general, independent de orice termen precedent sau următor. Se observă
totodată că există o universalitate a acestor relații marcate prin prepoziție, în sensul că, în toate limbile, pr epozițiile
marchează aceleași relații: loc, ordine, situație, cauză finală, cauză eficientă și cauză materială.
5 Eustatievici Brașoveanul numește cazurile „căderi” – „numitoare” (nominativ), „născătoare” (genitiv),
„dătătoare” (dativ), „chemătoare” (vocat iv), „luutoare” (ablativul), „pricinuitoare” (acuzativul); dintre
acestea, se pot construi prepozițional „căderea dădătoare” (enumeră opt prepoziții: împrejurul, pe ascunsul,
dedesubtul, împotrivă, deasupra, înaintea, asupra, pe taina ), „căderea cea pricin uitoare” (identifică
cincisprezece prepoziții: peste, la, după, pentru, prin, între, până, cătră, spre, lângă, pre, pă, afară de, până
la, până în ) și cea „luutoare” (treisprezece prepoziții: de la, supt, cu, de, aproape, fără, fără de, din, dintru,
întru, împotrivă, cu, în ). Acestora li se adaugă prefixele, încadrate în categoria prepozițiilor „nedespărțitoare”
(dez-, des-, ră-, într -, de-).
6 „Prepozițiile exprimă uneori aceleași raporturi ca și cazurile, și anume, de și a corespund genitivului, la,
dativ ului.” ( Tiktin 1883 [1945]: 135).
7 Ideea polisemantismului prepoziției este afirmată în lucrarea Sistemele limbii , de către Constantin Dominte:
„În general, prepozițiilor nu au un singur sens, ci posedă o varietate mai mare sau mai mică de sensuri, care
gravitează în jurul celui fundamental (sînt polisemantice)” (Dominte 1970: 228).
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
40
CAPITOLUL al II -lea
Prepoziția în limba română actuală
1. Introduce re
În acest capitol, vom prezenta liniile generale de abordare a prepoziției din
perspectiva gramaticii generative și vom supune analizei structurile construite
prepozițional care au caracter interpretabil.
Clasă de cuvinte cu un număr redus de membri, dar cu frecvență mare în vorbire,
prepoziția stârnește în teoriile gramaticii actuale multe controverse, începând cu încadrarea
în o anumită categorie (lexicală / funcțională / mixtă) și continuând cu dispute privind
semantismul (polisemantică / vidă de sens) sau cu gradul de coeziune (mai strâns legată de
termenul din dreapta sau de cel din stânga).
Dacă în literatura de specialitate din străinătate s -a acordat un spațiu amplu studiului
acestei clase (van Riemsdijk 1978, Radford 1997, Wilmet 1997, Borsley 200 0, Gaatone
2001, Cadiot 1997a, 1997b, 2002, Sa int-Dizier 2006, Adler și Kurzon 2008, Muysken
2008, Cinque și Rizzi 2010, Mardale1 2007a, 2007b, 2007c, 2007d, 2008a, 2008b, 2009,
2011a, Broekhuis 2013), în gramatica autohtonă, nu există lucrări special dedi cate
prepoziției. Abordările se regăsesc în gramaticile generale sau în studii și în articole.
Capitolul se organizează astfel: în a doua secțiune, vom sintetiza teoriile privitoare la
distribuția cuvintelor în clase (categorii), relevând opiniile contradi ctorii despre statutul
prepoziției – clasă lexicală / clasă funcțională / clasă eterogenă (mixtă). Vom releva
trăsăturile generale ale clasei prepoziției și taxonomiile propuse de gramaticile moderne
românești și străine; de asemenea, vom scoate în evidenț ă diferența dintre clasificările
tradiționale și cele actuale. A treia subdiviziune are drept obiectiv principal analizarea
comportamentului prepozițiilor lexicale în limba română prin referire la: semantică, regim
cazual, roluri tematice impuse, relația c u termenul dominat și cu termenul regent; același
demers va fi urmat în secțiunile cinci și șase, în analizarea prepozițiilor funcționale și
semilexicale. Secțiunea a șasea examinează comportamentul unor prepoziții nou pătrunse
în limbă, parțial adaptate l a sistemul cazual românesc: gen, tip, stil, contra (cu regim de
acuzativ), via, per, supra, versus, á la, bașca, privind, exceptând etc.
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
41 2. Paradigme interpretative. Prepoziția în abordarea gramaticilor moderne
2.1. Prepoziția în teoriile gramaticii ge nera tive: categorii lexicale vs categorii
funcționale
Preocuparea de a încadra cuvintele într -o anumită categorie există atât în gramatica
tradițională (părțile de vorbire), cât și în cea modernă (categorii sau clase de cuvinte). În
lucrările actuale, distincț ia majoră se realizează între clasele lexicale și cele funcționale, pe
baza unor trăsături dominante.
O primă distincție se stabilește între clasele de cuvinte deschise și cele închise. Au
caracter deschis substantivul, verbul și adjectivul, care permit îm bogățirea permanentă, fie
prin preluarea de cuvinte din altă limbă, fie prin creații interne, obținute prin derivare,
compunere și conversiune. Nu au caracter permisiv, din acest punct de vedere, pronumele,
articolul, numeralul, conjuncția și prepoziția2. În strânsă legătură cu acest aspect este
participarea / nonparticiparea la morfologia derivațională – categoriile lexicale admit
frecvent acest procedeu în timp ce funcționalele nu sunt compatibile cu adăugarea de
prefixe și sufixe.
O altă distincție are l a bază criteriul sensului – se admite astfel că o categorie care
aparțile lexicalului (categorie propriu -zisă sau principală) se caracterizată prin sens lexical
plin, adesea concret; de cealaltă parte, categoriile funcționale (secundare) nu au sens
lexical , dar pot avea sens gramatical, abstractizat, datorat de cele mai multe ori procesului
de gramaticalizare parcurs. Acest aspect se reflectă și la nivelul relațiilor stabilite între
cuvinte în cadrul enunțului: unii termeni sunt capabili să determine sensul ui grupului
sintactic pe care îl proiectează impunând elementului dominat rol tematic, pe când alții (e
vorba de categoriile funcționale) nu au această capacitate, deci nu influențează semantic
alți termeni. Tot la nivel semantic, s -a observat că un elemen t care aparține clasei
lexicalului poate stabili, de obicei, relații de sinonimie și de antonimie în interiorul clasei
din care face parte, în timp ce elementele funcționale nu pot realiza asemenea echivalențe /
opoziții de sens.
Dacă itemii ce aparțin cla sei lexicalului sunt întotdeauna cuvinte care pot avea accent
principal, cei încadrați în categoria funcționalului fuzionează frecvent cu un alt termen (pot
însă apărea și separat) și nu sunt accentuați.
La nivel sintactic, se relevă capacitatea termenului lexical de a avea rol de centru,
proiectând grup sintactic; în calitate de centru, el impune cuvântului regizat nu doar
restricții gramaticale (topică, formă), ci și rol tematic. De cealaltă parte, categoriile
funcționale nu pot îndeplini rol de centru al grupului sintactic, deoarece nu schimbă natura
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
42 constituentului asociat.3 De asemenea, clasele lexicale pot accepta modificatori sau
particule focale, spre deosebire de cele funcționale care nu au această disponibilitate
combinatorie. Tabelul următor cupri nde principalele diferențe dintre cele două tipuri
majore:
Clase / categorii lexicale Clase / categorii funcționale
clase prototipice: substantivul, adjectivul, verbul exemple prototipice: articolul hotărât, conjuncția,
morfemele gradării
clase deschi se de cuvinte clase închise de cuvinte
iau parte la morfologia derivațională nu iau parte la morfologia derivațională
au sens lexical plin, adesea concret sunt lipsite de sens lexical; au, în schimb, sens
gramatical, adesea abstract; pot proveni din clas e
lexicale care s -au gramaticalizat
determină sensul grupului pe care îl proiectează,
impunând rol tematic nu afectează sensul grupului, nu impun rol tematic
manifestă relații de sinonimie și de antonimie nu realizează relații de sinonimie sau de antonim ie
au corp fonetic variabil au corp fonetic redus, adesea sunt monosilabice
pot avea accent principal nu au accent principal
sunt cuvinte nu sunt obligatoriu cuvinte
sunt centre de grup sintactic nu pot fi centre de grup sintactic
au capacitatea de a se asocia cu un modificator sau
cu particule focale nu se pot asocia cu un modificator sau cu particule
focale
2.2. Prepoziția – clasă lexicală / funcțională / semilexicală. Controverse.
Dacă unele clase de cuvinte se integrează perfect în una sau în alta dintre cele două
categorii, prepoziția dovedește eterogenitate prin faptul că are caracteristici care țin de
ambele clase. Din această cauză, a fost încadrată fie în rândul lexicalului, fie în sfera
funcționalului. În primele sale lucrări, Chomsky (1957, 1965) discută despre prepoziție
numai în legătură cu subcategorizarea verbului. Cel care o include între categor iile lexicale
majore, alături de nume, verb și adjectiv, este Jackendoff (1973). Mai târziu, Chomsky
(1982), Cinque și Rizzi (2010) îi recunosc acest statut prin capacitatea de a guverna un
termen, constituind împreună cu acesta grupul prepozițional.
Emond s (1985), Croft (1990), Grimshaw (1990) și Baker (2003 , 2004 ) susțin că
prepoziția este o categorie funcțională. Argumentele aduse sunt de factură diferită
(sintactice, semantice, morfologice etc.): prepoziția reprezintă o clasă închisă de cuvinte,
adpoziț iile nu iau parte la morfologia derivațională, nu pot fi încorporate, au caracter
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
43 invariabil (formă fixă), multe forme s -au gramaticalizat. Așadar, apartenența la categoria
lexicalului a fost contestată din următoarele motive:
prepoziția nu poate apărea si ngură, are nevoie de un termen pe care să îl
regizeze; construcțiile de genul * El vine din. *Casa este de. *Privește spre.
sunt nereperabile.
sensul său nu este unul propriu -zis lexical, ci relațional; dacă substantivele
denumesc obiecte, ființe, fenomene ale naturii etc., prepoziția își relevă
semantismul numai în relație cu alte cuvinte: A așezat obiectul pe masă /
sub masă / lângă masă / după masă.
grupul sintactic pe care îl proiectează are întotdeauna statut de grup integrat,
subordonat unui alt grup s intactic: grupul nominal ( A construit [GN o casă
[GPrep de piatră. ]]), grup verbal ([ GV Luptă [GPrep împotriva violenței. ]]), grup
adjectival ( Este [GAdj mândru [GPrep de realizările ]] sale.), grup interjecțional
([GInterj Hai [GPrep cu mașina! ]]).
unele p repoziții s -au abstractizat, devenind fie mărci cazuale ( Mama a doi
copii a devenit vedetă. ), fie m ărci ale unor forme verbale non finite ( A citi e
important. E greu de citit acest text .).
Acest fapt a determinat acceptarea existenței celei de -a treia categ orii – clase
semilexicale de cuvinte (van Riemsdijk 1990, Cover și van Riemsdijk 2001, Cornilescu
2006, Dragomirescu, Nedelcu și Pană Dindelegan 2010, Fagard și Mardale 2007, Tănase –
Dogaru 2011). Alexandru Mardale (2007b) atrage atenția că asemenea element e sunt, în
general, rezultatul unui proces incomplet de gramaticalizare.
2.3. Receptarea prepoziției în gramatica românească actuală
Gramatica românească actuală reflectă, în linii mari, orientările din gramatica străină
în ceea ce privește statutul prepo ziției. În Sintaxa limbii române se precizează că:
„Repere importante în configurarea organizării interne a comunicării reprezintă și elementele
de relație: prepoziția, conjuncția, pronumele și adverbele relative. Caracteristica comună a acestor
elemente o constituie faptul că prezența lor în comunicare implică obligatoriu ocurența a încă cel puțin
doi termeni, care pot fi reprezentați prin cuvinte sau prin propoziții. ” (Guțu Romalo 1973: 66)
Așadar, prepoziția este inclusă într -o altă categorie, cea a elem entelor de relație. Un rol
important în clarificarea situației îl au GALR (2008) și GBLR (2010). În GALR se admite
atât clasificarea tradițională în părți de vorbire, cât și cea modernă în clase de cuvinte:
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
44 „Partiția care are în vedere modul specific de in tegrare a cuvintelor în structura enunțului
conduce la organizarea lor în clase (lexico -) gramaticale: unitățile lexicale (cuvinte și locuțiuni) ale
unei limbi date se grupează în clase în virtutea unor particularități comune și / sau specifice de
asociere în procesul de comunicare. ” (GALR I 2008: 37).
Autorii evidențiază limitele taxonomiei tradiționale în funcție de criteriul flexiunii
(părți de vorbire flexibile / părți de vorbire neflexibile), subliniind faptul că acesta se
dovedește insuficient, din mo ment ce unele pronume și adjective sunt invariabile. De
aceea, se consideră că orice parte de vorbire cuprinde unități lexicale pototipice – acestea
manifestă toate particularitățile specifice clasei – și cuvinte care prezintă numai unele
caracteristici al e clasei. Partiției tradiționale îi sunt adăugate următoarele clase: pronumele,
numeralul, cantitativele, determinanții, articolul, proformele, substitutele, deicticele,
jonctivele și conectorii. Prepoziția este integrată în clasa conectorilor și a jonctiv elor.
Conectorii nu au funcție sintactică proprie și stabilesc legătura dintre două unități
sintactice. În GBLR (2010) se preferă sintagma „clasă lexico -gramaticală”:
„Denumirea de clasă lexico -gramaticală corespunde, în mare, celei tradiționale de parte d e
vorbire. Sunt deci clase lexico -gramaticale substantivul, pronumele, cele două clase de numeral (cardinal
și ordinal), adjectivul, verbul, adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția. ” (GBLR 2010: 657).
În lucrările citate, se face deosebirea dintre cl asele deschise de cuvinte (substantivul,
adjectivul, verbul), care permit îmbogățirea continuă prin mijloace interne sau prin
împrumuturi, respectiv clasele închise (articolul, pronumele, numeralul, prepoziția,
conjuncția), care au un inventar stabil de el emente. Deși prepoziția este considerată clasă
închisă, trebuie remarcat că, în limba română contemporană, se poate constata îmbogățirea
cu unele formații noi, fie prin preluări din altă limbă ( vizavi de, per, via, versus )4, fie prin
tendința de recategori zare a unor termeni / structuri ( gen, tip, stil, privind, în ceea ce
privește, conform, contrar, potrivit5). Am analizat procesul de prepoziționalizare a unor
termeni în secțiunea Prepoziții noi în limba română , respectiv, procesul de locuționalizare
în ca pitolul al IV -lea, dedicat locuțiunilor prepoziționale.
O altă distincție care oglindește orientările din lingvistica străină este admiterea
dihotomiei clase eminamente lexicale / clase eminamente funcționale / clase mixte. Se
precizează astfel că prepoziț ia manifestă atât trăsături lexicale (prepozițiile cu sens lexical
plin), cât și caracteristici funcționale (marcarea analitică a cazului, marcarea infinitivului și
a supinului). Există și interpretări conform cărora clasa prepoziției are trăsăturile [+ le xical,
+ funcțional].
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
45 2.3.1. Câteva trăsături definitorii ale prepoziției
Considerăm că, dincolo de ambiția generativiștilor de a demonstra faptul că există o
gramatică universală, fiecare limbă are un anumit specific, care se relevă și în analiza
prepozi ției. Este evident că, în limba română, clasa prepoziției reunește elemente eterogene
– există o diferență esențială între prepozițiile cu statut de genitiv ( înaintea, asupra,
deasupra, împotriva, contra, dedesubtul etc.) și prepozițiile care exprimă relaț iile cazuale
de genitiv / dativ ( a, la, de ), respectiv prepoziția pe, care ajută la construirea obiectului
direct. O observație se impune însă: limba română nu dispune de prepoziții distincte care
să aibă valoare lexicală, semilexicală, respectiv funcționa lă, ci aceleași elemente sunt
utilizate cu diferite valori. Prin urmare, noțiunea de prepoziție funcțională nu trebuie
interpretată ad litteram – în esență, limba română nu are prepoziții funcționale /
semilexicale, ci doar angajări ale unor prepoziții car e devin, în contextele respective, mărci
cazuale ( Fiul de împărat și -a ales tovarășul de drum. , Este sfătuitorul a trei dintre ei., La
doi nu le -a dat nimic. ) sau mărci ale unor forme non finite ale verbului ( a citi, a fi citit, de
scris ); la fel se întâmpl ă și cu prepozițiile subcategorizate: rezidă în, depinde de, se
gândește la.
Având în vedere precizările anterioare, vom lua ca punct de reper, pentru
evidențierea particularităților clasei, prepozițiile lexicale. Nucleul clasei, constituit mai ales
din pr epoziții vechi (elementele prototipice) prezintă următoarele trăsături fundamentale:
a. din punct de vedere morfologic , prepoziția se caracterizează prin formă invariabilă,
prin urmare, nu prezintă flexiune. În limba română, aceste jonctive au formă fixă, indiferent
de termenul cu care se combină: substantiv (Luptă pentru pace.), pronume ( Pentru aceasta
te-am chemat. ), verb la formă non finită ( Pentru a reuși , trebuie să lupți. ) adverb ( Lăsăm
totul pentru mâine .). Există o singură situație în care prepoziția manifestă schimbarea formei
– ne referim la prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu regim de genitiv care reprezintă
centru de grup pentru cliticele pronominale de dativ: Stă în față -mi. Înainte -ți se întind
munții. În spate -i venea tabăra6. În gram aticile actuale se consideră că, în acest context,
termenii analizați nu mai reprezintă prepoziții, respectiv locuțiuni prepoziționale, ci adverbe /
locuțiuni adverbiale, centre de grup pentru pronume. Considerăm că, în esență, această
schimbare a formei c onstă în pierderea „articolului” și trebuie pusă, prin urmare, în legătură
cu forma articulată a prepozițiilor și a locuțiunilor de genitiv, care manifestă atât trăsături
prepoziționale, cât și caracteristici substantivale (vezi capitolul al IV -lea, secțiu nea Situații
atipice ).
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
46 O altă caracteristică morfologică prin care se particularizează prepozițiile din limba
română este aceea că nu participă la morfologia derivativă, prin urmare, nu pot primi
prefixe sau sufixe pentru a forma noi membri. Este unul dint re motivele pentru care clasa
prepoziției are număr relativ fix de membri și este considerată clasă închisă de cuvinte.
Această limitare este suplinită de capacitatea prepoziției de a contracta noi relații, de a
exprima noi sensuri, de a se combina cu toat e clasele de cuvinte (mai puțin interjecția); pe
de altă parte, există un proces de prepoziționalizare care constă în schimbarea
funcționalității unor cuvinte, fie prin conversiune, fie prin recategorizarea unor îmbinări
libere de cuvinte ce tind să devină locuțiuni prepoziționale. (vezi secțiunile: Prepoziții noi
în limba română și Procesul de locuționalizare ).
b. semantic , se deosebește de celelalte clase de cuvinte prin faptul că are sens mai
abstract, relațional. Eterogenitatea clasei se relevă și la ac est nivel: prepozițiile / locuțiunile
prepoziționale provenite din adverbe și din locuțiuni adverbiale sau obținute prin
recategorizare ( înaintea, deasupra, asupra , în fața, în spatele, în mijlocul, de -a lungul etc.)
au sens puternic, ceea ce determină fun cționarea lor în contexte restrânse și, implicit,
ocuparea de poziții sintactice specifice. De exemplu, există câteva prepoziții / locuțiuni
specializate pentru a exprima: opoziția ( În loc de apă, a pus lapte .), excepția sau cumulul
(Nu a adus nimic în afa ra florilor. În afara florilor a adus și cadouri. ), mijlocul ( Grație
lui am promovat. ). În schimb, prepozițiile mai vechi s -au abstractizat (unele sunt vide de
sens), ceea ce duce la utilizarea lor în foarte multe situații ( a, de, la etc.). Vom lua ca
exem plu prepoziția de7, care are cele mai multe utilizări în limba română; ea poate indica8:
posesia: Era fată de împărat.
relația partitivă: Un prieten de-ai tăi călătorește mult.
specia: Meseria de olar nu e simplă.
conținutul: Doresc un pahar de apă.
origin ea sau proveniența: E făcut din pânză de olandă.
elementele constitutive: Roiul de fluturi zbura deasupra florilor.
natura obiectului: Are spirit de inițiativă.
materia: Rochia de catifea avea succes.
locul: De aici, până acolo e cale lungă .
timpul: De doi ani știe adevărul.
cauza: Plânge de durere.
prilejul: Festivitatea de premiere s -a sfâșit.
destinația: A construit un nou salon de așteptare.
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
47 măsura: Pachetul de un kg s -a pierdut.
autorul: A citit un text de Creangă.
scopul: A cumpărat roșii de salată.
relația: Tovarășul de drum părea singuratic.
ideea de superlativ: Nu te privește de mândră ce e!
distribuția: Ne-a dat trei pungi cu doi bani de fiecare.
agentul: A fost doborât de vânt.
c. la nivel sintactic , se observă funcț ionarea într -o structură alcătu ită din două
cuvinte cu sens lexical, pe care le relaționează și le organizează semantic diferit (în funcție
de tipul prepoziț iei). Prepoziția leagă termenii, stabilind o relație de subordonare – este
singurul element jonctiv la nivel intrapropozițional. Î n calitate de centru, prepoziția
constituie un grup sintactic împreună cu termenul pe care îl regizează. Se poate combina cu
orice clasă de cuvinte: substantiv ( Pe masă era o carte nouă. ), pronume ( Sunteți împotriva
lui.), numeral ( Despre amândoi am auzit. ), adjectiv ( De tineri9 se știu. ), adverb ( Până10
acolo mai avea multă cale. ), verb la forme non finite ( Fără a saluta , a plecat. Vine de la
pescuit . Îl consider ca având noroc. ), altă prepoziție ( A luat cadoul de pe masă ),
conjuncție (formează locuțiuni con juncționale – A acționat fără să se gândească ),
interjecție în locuțiuni ( Era ca vai de capul lui ). Singura restricție distribuțională pe care o
are este asocierea cu formele finite ale verbului: * A acționat fără se gândește.
Specificul grupului prepozițio nal constă în faptul că apare întotdeauna ipostaza de
grup subordonat unui alt grup – nominal, verbal, adjectival, adverbial, interjecțional.
Totodată, spre deosebire de alte clase (substantivul, verbul), prepoziția nu poate alcătui
singură grup sintactic, ci are nevoie de termen dominat. Contextele în care jonctivul apare
singur presupun, în limba română, recuperarea termenului regizat: Vrei cafeaua cu lapte
sau fără? A ajuns înaintea lui sau după ? Ești împotrivă sau pentru ? Există și interpretări
conform cărora, în asemenea situații prepoziția se adverbializează: Mergeți mai în față și
luați bilete după . Unii au votat pentru , alții au votat contra . (Constantinescu -Dobridor
1974).
Legătura dintre termeni are de obicei direcția de la dreapta la stânga, fapt ce are
următoarele implicații: structura grupului prepozițional păstrează ordinea prepoziție +
termen dominat, schimbarea topicii enunțului implică mutarea întregului grup cu păstrarea
topicii. Vom lua ca exemplu trecerea de la forma afirmativă la cea inte rogativă: Locuiește
în Galați . – În ce oraș locuiește? Se gândește la vacanță . La ce se gândește? S -a oprit
înaintea mulțimii . – Înaintea cui s-a oprit? În limba română nu este permisă mutarea
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
48 prepoziției și dislocarea ei de termenul dominat ca în limba en gleză, de exemplu: What are
you waitting for? What would you like to start with?
Rar, poate exista și direcție inversă (postpoziția), situație în care prepoziția nu mai
regizează termenul următor: Treizeci de scaune au fost aduse11. Fel de fel de minuni se aud
despre el. Astfel de oameni nu s -au mai pomenit. Ești extraordinar de ambițios.
Capacitatea de a constitui centru de grup, respectiv impunerea de restricții termenului
regizat, trebuie pusă în relație cu tipul prepoziției – vom evidenția, în acest sens ,
comportamentul diferit al prepozițiilor regim / cu regim, lexicale / semilexicale /
funcționale.
În limba română se pot identifica prepoziții cu sens, respectiv prepoziții vide. Cele
din urmă reprezintă elemente propriu -zis gramaticalizate care au ajuns să se aglutineze cu
termenul dominat (de exemplu: cuminte, dedesubt, încât, deseară ), să indice o anumită
formă gramaticală ( a – ca marcă a infinitului, de – ca morfem de supin) sau să facă parte
din locuțiuni ( destul de, fel de fel de, nemaipomenit de, a o lua la sănătoasa, a se da de -a
berbeacul, în principiu ).
Prepoziția poate fi însoțită de un specificator, în special de factură adverbială: Vine
chiar înaintea ta. S -a oprit exact lângă tine. Va ajunge pe la ora opt. Poți veni mai spre
seară. Călătorește cam prin ianuarie. Și înaintea lui ați intrat. A ajuns tocmai în Paris.
Tot de la noi vei învăța cum să iei atitudine. Uneori, adverbele și prepoziția au formă
ononimă: Trece peste pod. (prepoziție) / A depășit bugetul cu peste 2000 de lei. (adverb de
mod), Vine la noi. (prepoziție) / A dat pe casă la 50 000. (adverb de mod).
Diferența dintre receptarea prepoziției în gramatica tradițională și în cea modernă
este definitorie. Vom sintetiza trăsăturile majore în tabelul următor:
Abordarea tradițională Abor darea modernă
parte de vorbire neflexibilă clasă de cuvinte cu un caracter invariabil
instrument / unealtă gramatical(ă) = categorie minoră categorie majoră
asemănată cu: articolul, conjuncția (același rol
îndeplinit), adverbul, interjecția (invariabili tatea,
absența categoriilor gramaticale) asemănată cu numele, verbul, adjectivul
fără sens / vidă de sens / sens pur relațional purtătoare de sens; manifestă polisemantism
puternic, realizează relații de sinonimie și de
antonimie; impune rol tematic terme nului regizat
rol pur relațional dublu rol: centru de grup și relatem
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
49 2.3.2. Taxonomii moderne ale prepoziției
În GALR I (2008), se renunță la conceptul de prepoziție compusă când elementele
sunt realizate prin unități distincte, grupul fiind judecat ca prepoziție care domină un alt
grup prepozițional. Prin urmare, în enunțul Ia cartea de pe masă. , prepoziția de reprezintă
centru de grup prepozițional, regizează prepoziția pe, care, la rândul său, este centru pentru
substantivul masă. (Ia cartea [GPrep de [GPrep pe] masă ]. Clasificarea tradițională nu se
regăsește explicit nici în GBLR, iar în analiza grupului prepozițional se precizează:
„Spre deosebire de gramatica tradițională, unde grupările până la, de pe, de la erau considerate
prepoziții compuse, î n gramatica de față, acestea se analizează separat, ca prepoziție (reprezentând centrul
grupului prepozițional superior) urmată de GPrep (complementul prepoziției). ” (GBLR 2010: 326)
O altă distincție este cea realizată în volumul al doilea al GALR, între prepozițiile cu
regim și prepozițiile -regim. Prepozițiile cu regim (genitiv, dativ, acuzativ) – impun
restricții termenului dominat și sunt purtătoare de informație semantică: „funcționează ca
predicat semantic, atribuind în această ipostază, termenului as ociat, diverse roluri
tematice .” (GALR II 2008: 124). În schimb, prepozițiile -regim, impuse de T 1, sunt
semantic nonpredicative, dar transmit rol tematic de la termenul regent la termenul asociat
sau impun rol tematic împreună cu regentul.
Clasificarea din literatura de specialitate străină (Fagard, Mardale 2004) este reluată
și nuanțată în GBLR 2010 (p. 323) – prepoziții lexicale / prepoziții funcționale și în
Morfosintaxa limbii române (Pană Dindelegan, Dragomirescu și Nedelcu 2010: 204):
prepoziții lexic ale / semilexicale / funcționale . Comportamentul lor este definit în funcție
de mai multe criterii: capacitatea de a fi purtătoare de sens relațional, atribuirea de rol
tematic, impunerea prepozițiilor de către regent, posibilitatea substituirii cu alte pr epoziții.
Schematic, proprietățile celor trei tipuri sunt următoarele:
Trăsături Prepoziții lexicale Prepoziții semilexicale Prepoziții funcționale
au sens lexical + ±
atribuie rol tematic + ± –
talie redusă /
monosilabice ± ± +
nu au accent frastic
principal ± + +
se alipesc altor categorii
/ formează corp comun
cu alte categorii ± – ±
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
50 caracter închis ± ± +
au etimoane diverse + + –
manifestă relații de
sinonimie și antonimie
cu alte prepoziții + ± –
sunt bariere pentru
anumite relații
structur ale + + –
schimbă categoria
constituentului pe care îl
introduc + ± –
introduc grupuri care
funcționează ca
argumente ± ± –
sunt întotdeauna
antepuse termenului
dominat + + –
permit ștergerea
argumentului ± – –
(Proprietățile claselor de cuvinte, du pă Mardale)
Un alt criteriu propus de GALR I 2008 este al structurii morfematice . Din acest
punct de vedere, se face diferență între:
a. prepoziții neanalizabile la nivel morfematic – moștenite din
latină ( a, asupra, cu, către, de, pe, până, lângă ), neologic e (per, supra,
versus, via ) și obținute prin schimbarea valorii gramaticale ( datorită,
mulțumită ).
b. analizabile – alcătuite prin asocierea unor prepoziții
neanalizabile cu sau fără aglutinarea componentelor ( despre, din, înspre,
de la, de către, fără de, în contra ); tot în această categorie sunt incluse
prepozițiile cu regim de genitiv, provenite din adverbe prin adăugarea
unui formant omonim cu articolul hotărât ( -a, -l, -le): împrejurul,
înaintea, înapoia, deasupra .
c. locuțiuni prepoziționale – „sunt grupări formate din una sau
din două prepoziții și un cuvânt din altă clasă lexicală, pe care îl precedă,
căruia îi urmează sau pe care îl încadrează.” (GALR I 2008: 610): în fața,
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
51 de-a lungul, de -a latul, în pofida, în ciuda, în spatele, în mijlocul, față de,
cu privire la, în funcție de, în loc de, în locul etc.12
3. Prepoziții lexicale. Particularități gramaticale
Prepozițiile lexicale „participă semantic la stabilirea tipului de relație dintre
componentele grupului sintactic pe care le conectează” (Pană Dindel egan, Dragomirescu,
Nedelcu 2010: 203). Ca element coeziv al structurii ternare, se grupează întotdeauna cu
termenul dominat: Se pronunță [împotriva fumatului. ] A reușit [grație efortului depus. ]
Locuiește [lângă școală. ]. Asocierea se poate realiza cu dif erite clase de cuvinte: nominal
(Scrie cu creionul. ), adjectiv13 (Din verde s-a făcut roșu. ), verbe la forme non finite ( Luptă
pentru a învinge. ), adverbe ( Vino până aici!). Atunci când însoțesc un nominal,
prepozițiile lexicale îi impun acestuia restricții gramaticale de formă (caz, articulare,
număr) și de topică. Între prepoziție și termenul regizat, relația se stabilește prin recțiune
gramaticală14 – prepoziția îi impune nominalului categorii gramaticale pe care ea nu le
posedă intrinsec (fiind lipsită de flexiune, prepoziția nu posedă nicio categorie gramaticală
– gen, număr, caz, persoană, număr, timp, mod, grad de comparație, dar impune
nominalului caz gramatical – genitiv, dativ sau acuzativ).
3.1. Conceptul de caz gramatical în gramatica românească. A bordare diacronică
Cazul reprezintă categoria gramaticală proprie substantivului, pronumelui,
adjectivului și numeralului. În GLR I 1966 categoriile gramaticale sunt definite ca noțiuni
morfologice fundamentale, în funcție de care părțile de vorbire suferă anumite modificări
formale. Sunt categorii gramaticale: gradul de comparație, genul, cazul, numărul, diateza,
persoana, timpul și modul . Categoria gramaticală a cazului exprimă „raporturile în care se
găsesc substantivul, articolul, adjectivul, pronumele , numeralul sau participiul cu alte
cuvinte din propoziție sau din frază.” (GLR I 1966: 37). Iordan subliniază interferența
nivelului sintactic și a celui morfologic în definirea cazului:
„Limba noastră are cinci cazuri, care, potrivit celor spuse pînă aic i, se definesc după raporturile
exprimate de fiecare. Așadar li se dă o definiție sintactică, nu una morfologică, cum ne -am aștepta,
poate, dat fiind faptul că studiul flexiunii nominale (ca și a celei verbale) aparține morfologiei. Din
moment ce ele, cazu rile, adică diversele aspecte formale ale substantivului (și echivalentelor lui), n -au
altă rațiune de a fi decât să exprime raporturile dintre noțiuni (în sens larg, de obiecte și acțiuni)
definirea conținutului lor nu poate fi decât sintactică, bazată de ci pe natura raporturilor pe care le
exprimă. ” (Iordan 1956: 253).
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
52 Al. Graur (1968: 56 –57) analizează tendințele de evoluție a limbii române la nivelul
cazurilor, precizând că indoeuropeana, în forma sa târzie, avea opt cazuri; acestea sunt
reduse în limba latină la șase; formele cazuale s -au contopit treptat până la realizarea unor
omonimii – în limba franceză, de exemplu, nu mai există forme cazuale. Prin urmare,
tendința manifestată este de trecere de la exprimarea sintetică a cazurilor la mijloace de ti p
analitic – în acest tip de raport rolul pentru dezambiguizarea contextului îl are cel mai
adesea prepoziția. Această clasă de cuvinte îndeplinește funcția de precizare a raporturilor
dintre cuvinte: funcția substantivului a fost multă vreme marcată prin flexionarea
cuvântului: „prin prepoziție se înțelege funcția cuvântului următor; nu mai e nevoie de
flexiune.” (Graur 1973: 100). Prin urmare, autorul sesizează trecerea de la sintetism la
analitism. Exemplele pe care le dă dovedesc că, în limba română act uală, tendința despre
care vorbește s -a consolidat: utilizarea prepoziției contra cu acuzativul ( ochelari contra
praf și soare ), genitivul sintetic substituit de acuzativ cu prepoziție ( caii la un om ),
eliminarea dativului în favoarea construcțiilor cu acu zativ ( a da mâncare la vite, a pune
apă la flori), construcții atributive care încep cu un calificativ urmat de substantivul
calificat, însoțit de prepoziția de (hoțul de păgubaș, deșteptul de x), extinderea utilizării lui
pe atunci când însoțește compleme nte directe, înmulțirea construcțiilor cu substantive care
impun cazul dativ – mulțumită, datorită, grație . Lingvistul evidențiază faptul că, prin
utilizarea prepozițiilor, limba însăși se schimbă radical:
„În limbile în care predomină elementul sintetic, ordinea cuvintelor este relativ liberă, căci
terminațiile cuvintelor indică funcția pe care acestea o îndeplinesc; În limbile în care precumpănește
elementul analitic, ordinea cuvintelor este fixă, căci de multe ori numai ea stabilește care cuvînt este
subiect sau complement. ” (Graur 1954: 182).
Paradigma cazuală românească are în componență cinci termeni15: nominativ,
acuzativ, genitiv, dativ și vocativ. Numai trei dintre cazuri pot fi regizate de prepoziții /
locuțiuni prepoziționale: genitiv, dativ, acuza tiv. Câteva precizări sunt necesare pentru a
evidenția rolul prepoziției. Majoritatea substantivelor nearticulate nu au forme distincte de
caz – diferențierea se realizează fie prin intermediul articolului hotărât (și acesta manifestă
omonimii – nominativ = acuzativ = vocativ, genitiv = dativ), fie cu ajutorul prepoziției. Să
luăm următoarele exemple: Acest copil N e cuminte. , Acestui copil D nu-i plac legumele.,
Comportamentul acestui copil G trebuie corectat. , Pe acest copil Ac nu-l ajută nimeni. Copil
bun Voc, fii bucuros! Se observă că substantivul are formă identică, deși se află în cazuri
diferite. Articularea definită schimbă situația: Copilul acesta e cuminte. Privesc copilul .
Copilului nu-i plac fructele. Comportamentul copilului trebuie corectat. Copilu le, fii bun!
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
53 Omonimiile manifestate sunt: genitiv = dativ, nominativ = acuzativ. Într -un asemenea
context, prepoziția are mai multe funcții: pe de -o parte, poate ajuta la dezambiguizarea
enunțului (ne referim mai ales la diferența dintre subiect și obiect direct: Acești copii
iubesc sportul. → Părinții îi iubesc pe copii. ), pe de altă parte, se pot exprima relații și
informații diferite, prin faptul că prepoziția impune și rol tematic substantivului dominat.
Este de notat faptul că foarte multe dintre funcț iile sintactice ale substantivului au
predominant / numai realizare prepozițională: complementul prepozițional ( Se bazează pe
tine.), circumstanțialul de loc ( Vine spre casă .), circumstanțialul de timp ( În dimineața
aceasta plecăm. ), circumstanțialul de mo d (Aleargă ca vântul .), circumstanțialul sociativ
(Merge cu părinții la munte .), circumstanțialul instrumental ( Se plimbă cu bicicleta .),
circumstanțialul de relație ( Este bun la suflet .), circumstanțialul de excepție ( În afara
subiectului numărului 1 nu a rezolvat nimic.), opoziționalul (În loc de sare a pus piper. ),
cumulativul ( Pe lângă sare , a pus și piper. ), unele predicative suplimentare ( A venit ca
profesor la școala noastră. ), atributul prepozițional în genitiv, dativ, acuzativ ( Plecarea
înaintea se mnalului e interzisă. , Reușita grație ajutorului primit ne -a bucurat., Podul de
piatră s-a dărâmat. ). Sistemul prepozițional românesc este destul de productiv, deși clasa
în sine are puțini membri. Unele prepoziții manifestă polisemie, fapt ce determină
exprimarea unor relații diferențiate. Altele s -au specializat pentru relevarea unor sensuri,
prin urmare, funcționalitatea lor este restrânsă. Deși se vorbește în teoria gramaticală
despre clasa prepoziției ca despre o clasă închisă de cuvinte, trebuie să re marcăm faptul că,
în limba română actuală, paradigma se îmbogățește cu noi membri, atât prin admiterea în
sistem a unor elemente simple ( via, versus, per, supra, contra – cu regim de acuzativ), cât
și prin tendința de locuționalizare a unor grupuri de cuvi nte ( indiferent de, din cauza, din
pricina, în ipoteza etc.).
În raport cu nominalul, prepoziția impune cele mai multe constrângeri. De altfel, în
tradiția gramaticală (și în manualele școlare), această clasă de cuvinte este tratată în
legătură cu substant ivul. Se vorbește, în acest sens, de regim prepozițional – prepoziția îi
impune nominalului un anumit caz gramatical. Prepozițiile au în limba română regim fix
(excepție pare să facă prepoziția contra cu regim de genitiv și acuzativ); astfel, impun
cazul a cuzativ: de, pentru, la, cu, despre, lângă, ca, spre, dinspre, între, dintre, întru, de la,
de lângă, sub, pe, în loc de, în caz de, pe lângă, a, drept, în calitate de, decât etc. Au regim
de genitiv: contra, asupra, împotriva, în ciuda, deasupra, dedesubt ul, în stânga, în
dreapta, în fața, în spatele, de -a lungul, de -a latul, de -a lungul și de -a latul, în mijlocul etc.
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
54 În gramatica modernă românească sunt acceptate ca prepoziții de dativ: grație, mulțumită,
datorită .
Odată cu apariția lucrării lui Fillmore (1968), se face diferențierea dintre cazul
profund și cel superficial. Cazul profund este „o categorie logică -semantică, aparținând
structurii de adâncime a limbii, care exprimă, în cadrul unei relații de predicație, un rol
semantic atribuit de predicat a rgumenelor sale, adică numelor cu care se combină, rol ce
poate fi cel de agent, de pacient, de instrument, de experim entator.” (Pană Dindelegan
1995 : 54). Cazul superficial sau de suprafață se referă la forma pe care o îmbracă rolul
semantic în organizare a sintactică – aceasta poate fi marcată în funcție de tipul morfologic
de limbă, cu ajutorul desinențelor și al articolelor sau / și prin prepoziții. Chomsky
prelucrează ideea și încorporează în teoria guvernării și a legării (theta rolurile). În
concepția lui John M. Anderson (1971), cazul reprezintă o categorie semantică – în relație
cu predicatul exprimă valorile de localizare și de direcție ale argumentelor (teoria
localistă).
3.2. Regimul cazual. Situații prototipice
Trei dintre cazuri se pot construi prepozițional: genitiv, dativ și acuzativ.
3.2.1. Prepoziții care impun cazul genitiv
Repertoriul cel mai bogat se regăsește pentru prepozițiile și locuțiunile
prepoziționale16 care impun cazul genitiv : asupra, contra, împotriva, deasupra, dinaintea,
împr ejurul, dedesubtul, înaintea, înapoia, dinapoia, dinăuntrul, în fața, în spatele, în
ciuda, în stânga, în dreapta etc. Sistemul este destul de productiv, dat fiind faptul că
majoritatea provin din adverbe / locuțiuni adverbiale, prin atașarea unui formant omonim
cu articolul hotărât17 (-a, -(u)l, -le): S-a pronunțat împotrivă . (adverb) – S-a pronunțat
împotriva terorismului. (prepoziție), Privește împrejur . (adverb) – Privește împrejurul lui.
(prepoziție). Se convine, în gramaticile românești, că formele cu aspect nearticulat au
valoare adverbială, în timp ce formele „articulate” sunt prepoziții. Există câteva excepții în
acest sens – prepozițiile și adverbele au formă omonimă. În aceste situații se consideră că
au valoare adverbială dacă funcționează fără te rmen dominat ( Ești contra ?), respectiv,
valoare prepozițională dacă sunt urmate de nominal ( Ești contra răului ?).18 Schematic,
diferența dintre adverbe și prepoziții cu regim de genitiv este următoarea:
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
55 Adverbul Prepoziția cu regim de genitiv
are aspect n earticulat (rar articulat) are formă articulată
funcționează absolut (fără termen regizat) regizează un termen căruia îi impune restricții
gramaticale de formă, topică + rol tematic
formează grup adverbial singur formează un grup prepozițional cu termenu l dominat
are funcție sintactică proprie îndeplinește funcție sintactică împreună cu termenul
regizat
are sens puternic (indică modul, timpul, locul) are sens și atribuie rol tematic termenului regizat
Procesul de articulare are loc după regulile care funcționează în cazul substantivului.
Primesc articolul –a (feminin, singular), adverbele și locuțiunile care se termină în –ă, –e,
–i, articolul –(u)l (masculin, singular), termenii care au la final consoană sau vocala –u,
articolul –le, locuțiunile care au în componență un substantiv neutru. Am schematizat
modul de articulare în tabelul următor:
Prepoziția /
locuțiunea
prepozițională Articolul Felul în care se face articularea
Terminate în ,, -ă” -a Fuzionarea: împotrivă – împotriva
-e -a Atașarea dire ctă: înainte + a
-i -a Atașarea directă: înapoi + a
consoană -(u)l Inserarea vocalei de legătură: În jur,
împrejur + ul
-u -l Adăugarea directă: Înăuntru + l
-e -le Adăugarea directă în spate + le
Cu excepția lui contra , care are structură neanalizab ilă, celelalte elemente încadrate
în categoria prepozițiilor de genitiv sunt la origine compuse. De remarcat faptul că ele pot
avea în alcătuire și alte prepoziții: asupra (= lat. ad-supra ), deasupra (= prepoziția de +
asupra < lat. ad-supra ), dedesubtul (= prepoziția de + prepoziția de + prepoziția subt),
dinaintea (= de + înaintea ), dinapoia (= de + înapoia ), dindărătul (= de + îndărătul ),
înaintea (= adverbul înainte < lat. in ab ante ), înapoia (= adverbul înapoi < prepoziția în +
adverbul apoi), împreju rul (= adverbul împrejur < prepoziția în + pre + jur), împotriva (=
adverbul împotrivă < în + potrivă ), îndărătul (= adverbul îndărăt < lat. in-de-retro ).
Prepozițiile din componența acestori itemi au generat un nou sens împreună cu termenul
plin lexical.
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
56 Sensurile prepozițiilor care impun genitiv
Majoritatea prepozițiilor cu regim de genitiv au sens spațial concret. Referindu -se la
sistemul prepozițional românesc, Dominte observă că acesta este incomplet în ceea ce
privește raporturile exprimate – de exemp lu, nu există prepoziție de acuzativ care să redea
relația de anterioritate și să se situeze în opoziție cu după . Acesta este unul dintre motivele
pentru care vorbitorii au creat elemente relative care să acopere această sferă de sens:
„lacuna este suplini tă de adverbul devenit prepoziție înaintea sau de locuțiunile
corespunzătoare: în fața, în capul, în fruntea. ” (Dominte 1970: 254). Se poate, de
asemenea, constata extinderea utilizării unor prepoziții pentru exprimarea ideii de
spațialitate abstractă și, în câteva cazuri, spre sfera temporalului, astfel încât prepoziția își
păstrează sensul de bază, dar acesta are ca punct de reper elemente care țin de timp. Vom
evidenția aceste relații în ceea ce urmează:
asupra : Asupra pădurii veghează luna. (= peste) – Au plecat la drum asupra
nopții / asupra iernii. (= spre, către, aproape de). Se repede asupra lui.
(contra, împotriva), Vom participa la o dezbatere asupra prepozițiilor. (cu
privire la, despre);
deasupra : Deasupra mării zburau pescărușii. (= peste) „rela tivismul” e un
mod de a plana deasupra umanului . (DV, octombrie 2014), Parlamentul
imaginează un regulament care este deasupra Constituției. (DV, aprilie
2015) (= spațialitate abstractă);
dedesubtul : Dedesubtul cărții era o foaie. (= sub, din jos);
dinaint ea: Dinaintea ușii au plantat un plop. (= în fața) Dinaintea
sărbătorilor se simțeau mai buni. (înainte de, în preajma);
dinapoia : Nu se mai zărea nicio mișcare dinapoia zidului. (= după, în
spatele);
dindărătul : Dindărătul ferestrei ne sfredeleau doi ochi spălăciți. (= de
dinapoia, din spatele);
înaintea : Se opri înaintea unei grădini. (= în fața), S-a întors acasă înaintea
celorlalți . (= mai devreme, anterior), Trebuia să spună adevărul înaintea
celorlați. (= de față cu, în fața);
înapoia : Înapoia șirului de căruțe venea un mânz. (= în spatele);
împrejurul : Se adunase multă lume împrejurul lor. (= în jurul), Romanele la
care visez plutesc împrejurul tâmplelor mele ca niște planete visătoare . (ZF,
aprilie 2014);
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
57 împotriva : Tocmai împotriva intrării se zvîrc olea o namilă de balar și -și
despica fălcile cît să înghiță un călăreț. (DLRC 1995 –1957) – sens învechit =
în față, față în față . Împotriva voinței lor / uniți prin verbul „a naște”, / cel
iradiind suferință . (Blandiana , La cules de îngeri ) = în ciuda, în contra; S-a
dus împotriva oamenilor cu care stătuse de vorbă. (DLRC 1995 –1957) =
sens neobișnuit – către, spre;
îndărătul : Pictorul se plasează în tablou numai ascuns îndărătul unei
coloane sau pierdut în mulțime. (DV, ianuarie 2010) = în spatele, după ;
spațialitate concretă; (…) înțelepciunea se retrage, ironic, îndărătul unei
ideologii. (DV, ianuarie 2010) = în spatele, după; spațialitate abstractă;
contra : UNATC și Institutul Cervantes vă invită la Teatrul Contra: Contra
progresului, Contra iubirii, Contra democrației. (DV, aprilie 2012) =
împotriva; Contra părerii cuvenite = contrar; medicament contra hepatitei
(împotriva, pentru );
Am sintetizat sensurile în tabelul următor:
Prepoziția Sens spațial Sens temporal Alte sensuri Observații
asupra + + +
deasupra + – –
dedesubtul + – –
dinaintea + – –
dinapoia + – –
dindărătul + – –
înaintea + + +
înapoia + – –
împrejurul + – –
împotriva – – + În limbajul învechit
poate avea sens
spațial
îndărătul + – –
contra – – +
În ceea ce priveș te posibilitățile combinatorii, remarcăm următoarele: aceste
prepoziții se pot asocia numai cu nominale – substantive, pronume și numerale: Locuiește
deasupra magazinului . Sunteți împotriva lui. Se pronunță contra amândurora . Nu se
întâlnesc în limba român ă contexte de relaționare a prepozițiilor și locuțiunilor cu regim de
genitiv cu ad verbe sau cu verbe la forme non finite. Forma de caz impusă nominalului este
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
58 marcată morfologic ( A ajuns în mijlocul unei păduri / pădurii .), sau prin variația rădăcinii
(forme supletive) – Luptă împotriva lui / ei / lor. Comportament aparte au majoritatea
numeralelor și pronumele cu formă invariabilă. Forma unică a termenului dominat
determină în limba română ocurența prepoziției funcționale ( a, la) care exprimă relația de
genitiv: S-a prezentat în locul a doi dintre concurenți. Luptă împotriva la toți și la toate .
Caracterul invariabil al primului element ce urmează prepoziției este răspunzător de
blocarea flexiunii substantivului în construcțiile Este contra a foarte mulți miniștri / a fel
de fel de oameni .
Nu există restricții de număr impuse de prepozițiile cu regim de genitiv – acestea
pot guverna atât nominale cu formă de singular ( A reflectat asupra problemei / asupra ei /
asupra acesteia ), cât și nominale cu formă de pl ural ( A reflectat asupra problemelor /
asupra lor / asupra acestora .).
Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu regim de genitiv impun întotdeauna
formă articulată: A meditat asupra unei chestiuni delicate / chestiunii delicate. Când
substantivul este însoțit de un determinant de tip adjectival, acesta preia articolul, dat fiind
caracterul sintagmatic al articulării în limba română: Nu au protestat împotriva bunelor
măsuri. Asocierea cu unele adjective pronominale poate duce la dubla marcare a cazului:
Contra acestei probleme s-au scris multe.
3.2.2. Regimul prepozițional de dativ
3.2.2.1. Inventarul prepozițiilor cu regim de dativ
Vom inventaria mai întâi lucrările care consemnează prepozițiile cu regim de dativ.
Prima observație pe care o facem este aceea că gramaticile vechi includ în categoria
prepozițiilor care impun dativ termeni și structuri locuționale, pe care gramatica actuală le
consideră cu regim de genitiv (Micu și Șincai 1780 [1980], Eustatievici Brașoveanul 1757
[1969], Diaconivici Loga 1 822 [1973]). Limba română (1956) și GLR II (1954) nu fac
referire la prepozițiile de dativ în capitolul dedicat acestei clase de cuvinte, dar, atunci când
tratează complementul instrumental precizează că acesta se poate construi în dativ „cu
expresiile datorită, grație, mulțumită ” (s.n. Limba română 1956: 221, GLR II 1954: 138).
GLR I (1966) conține o serie de inadvertențe – inițial, numește aceeași termeni „cuvinte cu
valoare de prepoziție” (GLR I 1966: 37), pentru ca, în tratarea cazurilor, să se facă
precizarea că „După prepozițiile datorită, grație, mulțumită , substantivele se pun în dativ,
îndeplinind funcțiunea unui complement instrumental.” (s.n.). Lucrarea consemnează și
tendința adverbelor contrar, conform de a deveni prepoziții atunci când sunt urm ate de
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
59 substantive în dativ: „Au tendința de a deveni prepoziții, adică de a lega două părți de
vorbire, unele adverbe ca, de exemplu, conform, contrar , atunci când sunt urmate de un
dativ. În acest caz, ele își păstrează în mare măsură sensul lor lexical. ” (GLR I 1966: 324).
Tot despre un proces de conversiune în desfășurare vorbește Avram 198619. Coteanu 1982
nu consemnează nicio prepoziție care impune acest caz, dar, în partea dedicată funcțiilor
sintactice, înregistrează complementul circumstanțial de ca uză realizat prepozițional
(Datorită soarelui puternic a căpătat insolație .). Bulgăr (1995) subliniază că sunt folosite
în limba română ca prepoziții substantivele grație și mulțumită , respectiv participiul
datorită. Unele lucrări includ în inventar cinci termeni: datorită, grație, mulțumită,
potrivit, conform (Iordan și Robu 1978, Dimitriu 1979, Pană Dindelegan 2003). Există
lucrări care înregistrează șase prepoziții ce impun acest caz – datorită, mulțumită, grație,
potrivit, conform, contrar (Hristea 1981 , Irimia 1987, 1997, Bejan 1995, Mihuț 1995,
Neamțu 1999, Bărbulescu 1999, Chiorean 2003, Mihuț și Miuța 2007), opt termeni –
datorită, mulțumită, grație, potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea (Dobridor 1974,
Chiorean 2009 b, Crișan, Dobra, Sâmihăian 2013), nouă termeni – cei enumerați anterior, la
care se adaugă așijderea (Iliescu 2005). Și în gramaticile școlare vechi, încadrarea este una
contradictorie. Astfel, în Limba română , se notează: „Când sunt urmate de un dativ, unele
adverbe ca potrivit, c onform, contrar au tendința de a deveni prepoziții: potrivit
instrucțiunilor, conform legii, contrar așteptărilor .” (Berea -Găgeanu, Moigrădeanu et alii
1991: 174). La pagina următoare, aceleași cuvinte sunt încadrate în clasa prepozițiilor cu
regim de dati v: „prepoziții care cer dativul (ele provin din substantive, verbe la participiu
sau adverbe): grație, mulțumită, datorită, potrivit, conform contrar .” (op. cit .: 175).
În gramaticile actuale (GALR I 2008, Dragomirescu et alii 2010, GBLR 201020, Pană
Dindel egan 2013, Dobrovie -Sorin și Giurgea 2013) sunt înregistrate doar trei prepoziții
care impun termenului regizat cazul dativ: datorită, mulțumită, grație . Se vorbește însă de
tendința recategorizării unor adverbe – conform, potrivit, contrar, aidoma, asemen ea – fără
însă ca acestea să fie incluse în paradigma prepoziției. În dicționarele oficiale, sunt câteva
inadvertențe care indică faptul că statutul acestor cuvinte este unul controversat: În DEX
1998, 2009, conform este înregistrat ca adverb, inclusiv pen tru situațiile de funcționare
prepozițională21, contrar are precizate valorile de adjectiv, substantiv și prepoziție22,
potrivit are intrare ca substantiv și ca adjectiv23, asemenea este dat ca adjectiv și ca
adverb24, aidoma are consemnată numai valoarea adve rbială25. În DOOM 2, termenul
aidoma figurează ca adverb și prepoziție (p. 20).
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
60 Formate pe terenul limbii române, toate prepozițiile care impun dativ sunt obținute
prin conversiune din substantiv ( grație ), din verb la formă non finită ( mulțumită, potrivit ),
din adjectiv ( conform, contrar ) și din adverb ( asemenea, aidoma, așijderea ). Un alt
element relevant îl reprezintă posibilitatea grupării prepozițiilor în serii sinonimice
(propriu -zise sau aproximative): datorită = mulțumită = grație26, potrivit = conform ,
aidoma = asemenea = așijderea. Se poate stabili și o serie antonimică: potrivit = conform
≠ contrar. Aceasta presupune că elementele de relație analizate ajută la construirea unor
funcții sintactice similare: circumstanțial instrumental și circumstanțial de mod.27 În ceea
ce privește posibilitățile combinatorii, trebuie observat că nu pot domina decât nominale,
fiind exclusă asocierea cu clase de cuvinte non -caz. Prin urmare, comportamentul
gramatical al prepozițiilor cu regim de dativ este similar cu acela al prepozițiilor și
locuțiunilor cu regim de genitiv. În calitate de centru de grup sintactic, ele pot domina
numai nominale, cărora le impun formă specifică de caz: substantive ( A reușit grație
ajutorului .), pronume ( Mulțumită lui a ajuns la timp. ), nume rale ( Datorită celor trei a
învins. ) Articularea substantivului regizat este obligatorie: Au învins grație ajutorului /
grație unui ajutor primit. / *Au învins grație ajutor . Dezambiguizarea gramaticală se
realizează prin înlocuirea cu forme de pronume per sonal la persoana I și a II -a, dat fiind
faptul că genitivul are flexiune defectivă (ceea ce implică interpretarea termenului dominat
drept dativ): Potrivit ție , ar trebui să mai încercăm. Mulțumită vouă , am izbutit.
Asocierea cu prepoziția funcțională a se realizează în aceleași condiții sintactice în
care apare aceasta după prepozițiile de genitiv. Ocurența lui a este condiționată de prezența
imediată a unui termen cu formă fixă (care manifestă inflexibilitate morfologică): numeral
Mulțumită a doi investi tori, la Câmpu Neag din Valea Jiului a fost realizată o fabrică de
îmbuteliat apă plată. (www.pressalert.ro ), pronume nehotărât E vorba de Baza „Fair Play
Abel“, un loc unde poți uita de stresul zilnic, grație a t ot ceea ce poți găsi aici .
(www.aradcity.ro ), Dar am avut un entuziasm destul de înfrânat, datorită a tot ceea ce era
în jur. (specialarad.ro) , pronume relativ În mod surprinzător, creierul nostru are
capacitatea de a se modifica, de a se ameliora grație a ceea ce se numește „plasticitate
cerebrală“ (Internet) , termen de gradare ( Mulțumită a foarte mulți oameni a devenit
președinte. ), adjectivul numeros (Grație a numeroși concurenți care au abandonat, a ieșit
primul. ). Prepoziția funcțională a nu trebuie confundată cu pronumele semiindependent –
acesta nu poate dubla prepozițiile cu regim de dativ: * Grație a numeroși concurenți și a
ajutorului primit., în schimb, le poate dubla pe cele de genitiv: Este contra infractor ilor și
a celor care încalcă legea. În limbajul popular, prepoziția funcțională la poate avea aceeași
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
61 funcționalitate. Deocamdată, normele limbii literare nu admit aceste forme: !Fii deosebită,
datorită la SELECT Beauty Salon, beneficiezi de o super ofertă . (Internet), ! Fenomenul
corupției a atins amploarea pe care a atins -o în țara noastră grație la tot ce a derulat în
decurs a 20 de ani. (www.europaliberă.org ).
3.2.2.2. Prepoziții sau adverbe28?
Vom analiza ter menii al căror statut este ambiguu pentru a verifica dacă pot fi
considerați prepoziții sau rămân în categoria adverbelor: potrivit, conform, contrar,
aidoma, asemenea, așijderea .
Dificultatea încadrării stricte într -o clasă gramaticală este cauzată de fap tul că forma
invariabilă este specifică atât adverbului, cât și prepoziției.29 În GALR I li se recunoaște
statutul ambiguu:
„Statutul adverbial al elementelor menționate este discutabil. În general, cele care cer dativul
au fost considerate prepoziții, iar cele care se construiesc cu prepoziții – locuțiuni prepoziționale.
Clasa este însă eterogenă, unele elemente fiind mai apropiate ca manifestare sintactică de prepoziții,
altele de adverbe. ” (GALR I 2008: 593)
Semnificativ ni se pare faptul că GALR încadrea ză acești termeni în categoria
adverbului, după ce probează calitatea morfologică a termenilor asemenea, aidoma,
așijderea , despre care se precizează că au statut discutabil: „Pentru unificarea interpretării,
conform, contrar, potrivit ca și aidoma, asemen ea, așijderea sunt încadrate în clasa
adverbului.” (GALR I 2008: 629). Vom sistematiza situațiile de utilizare a acestei
prepoziții în limba română actuală. Precizăm că vom utiliza exemple din Dilema veche
(perioada 2000 –2015), dar și enunțuri create de no i. Pentru verificarea calității
morfologice, vom prelua probele propuse de GALR I 2008 și de Neamțu 1999, evidențiind
pentru fiecare avantajele și limitele. Totodată, propunem câteva probe sintactice relevante
pentru lectura gramaticală a termenilor examin ați.
Funcționarea absolută
Proba eliminării termenului dominat poate evidenția statutul gramatical al cuvintelor
supuse analizei. Ea se referă la posibilitatea funcționării termenilor în absența elementului
regizat fără ca sensul enunțului să aibă de sufe rit. Considerăm că niciunul dintre termenii
analizați nu permite utilizarea absolută fără ca enunțul să aibă de suferit la nivelul sensului:
Procedați și voi asemenea nouă . – Procedați și voi asemenea. Conform celor evidențiate ,
ar trebui să schimbăm regul amentul. – *Conform ar trebui să schimbăm regulamentul.
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
62 Neamțu30 consideră că simpla prezență a unui termen regizat este suficientă pentru
realizarea dezambiguizării morfologice:
„Dacă sunt urmate de un dativ, se încadrează la prepoziții: S-a comportat cont rar așteptărilor;
Am procedat potrivit indicațiilor primite; Meciul s -a desfășurat conform regulamentului. […] Dacă nu
sunt urmate de un dativ, situație mai rară, de altfel, ele se încadrează la adverbe: Ei au procedat
contrar (potrivit). Conform nu poat e fi utilizat ca adverb. ( Contrar și potrivit , ca adverbe, au funcție
sintactică autonomă – complement de mod). ” (Neamțu 1999: 39).
În GALR se ajunge la concluzia că termenii supuși analizei sunt adverbe, indiferent
de contextul de utilizare – fără termen regizat ( Ei se comportă aidoma / asemenea31.), cu
termen regizat: în dativ ( Ei se comportă aidoma altora / asemenea altora . A acționat
potrivit înțelegerii . Se comportă conform regulamentului .) sau în acuzativ ( Ei se
comportă aidoma cu alții / asemenea cu alții. A acționat potrivit cu înțelegerea făcută. Se
comportă conform cu regulamentul .). Potrivit teoriei moderne a legării și a guvernării,
adverbele pot constitui centrele sintactice ale unor grupuri adverbiale monomembre ( Se
comportă aidoma .), dar pot av ea și statut de termeni insuficienți, situație în care primesc
adjuncți cu statut facultativ sau obligatoriu ( Se comportă aidoma / aidoma cu alții /
aidoma altora .). Ca atare, în viziune modernă, posibilitatea utilizării fără determinant
reprezintă un argu ment al interpretării lor ca adverbe și în contextele în care potrivit,
conform, contrar sunt centre de grup și domină nominale în dativ / acuzativ ( conform cuiva
/ cu ceva, aidoma cuiva / cu ceva, contrar cuiva / cu ceva, potrivit cuiva / cu ceva ). Dacă
acceptăm o asemenea lectură, ar trebui să admitem, implicit, că termenii analizați au
funcție sintactică proprie și sunt urmați de nominal care ocupă întotdeauna poziția
sintactică de complement indirect / prepozițional, ca în reprezentările: Este vorba des pre
cel mai mare dinozaur cu aripi descoperit vreodată, [GAdv potrivit CM [GN cercetătorilor ]CI].
(DV, iulie 2015). Stilul e, de fapt, o noțiune abstractă și relativă, [GAdv contrar CircConc [GN
așteptărilor ]CI]. (DV, februarie 2015). Numai printr -un mit se poate exprima ceea ce este
omul [GAdv conform CM [GN intuiției ]CI] sale lăuntrice și ceea ce pare el a fi sub specie. (DV
septembrie 2011). Statutul actual al Religiei în învățământul public este [GAdv conform NP
[GPrep cu legislația ]CPrep] românească . (Int ernet), Fiecare o explică [GAdv potrivit CM [GPrep cu
gândul ]CPrep] său. (Internet), [GAdv Contrar CV [GPrep cu ceea ce ]CPrep] se întâmplă în
studiourile de televiziune – care în realitate sunt mai mici decât apar pe ecran – aici totul
este mai mare (Interne t). Suntem de părere că argumentul anterior nu face decât să
întărească ipoteza interpretării termenilor analizați drept prepoziții – sensul lor este
insuficient, fapt pentru care reclamă prezența unui termen și este evident că, în exemplele
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
63 date, nu se po t folosi absolut: * Este vorba despre cel mai mare dinozaur cu aripi
descoperit vreodată, potrivit . *Stilul e, de fapt, o noțiune abstractă și relativă, contrar .
*Numai printr -un mit se poate exprima ceea ce este omul conform . În plus, este greu de
acceptat că termenii subliniați îndeplinesc singuri funcție sintactică în contextele date. O
situație similară se regăsește la genitiv atunci când prepoziția / locuțiunea prepozițională
are formă omonimă cu adverbul / locuțiunea adverbială: În dreapta nu se vedea nimic. / În
dreapta lor nu se vedea nimic . Deasupra se adunau nori negri. / Deasupra orașului se
adunau nori negri. GALR interpretează termenii / structurile fără determinant ca adverbe /
locuțiuni adverbiale iar pe cele cu determininat drept prepoziții / locuțiuni prepoziționale.
Considerăm că principiul trebuie aplicat unitar la toate prepozițiile și locuțiunile
prepoziționale. Prin urmare, dacă pe cele din urmă le considerăm prepoziții / locuțiuni
prepoziționale în condițiile relevate anterior, pentru co nsecvență, trebuie interpretate ca
prepoziții și potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea, așijderea.
Corespondentul adjectival
Existența unor corespondenți de natură adjectivală reprezintă un alt argument pentru
lectura lor ca adverbe: conform – conformă, contrar – contrară, potrivit – potrivită ; Asemenea
are o singură formă pentru toate cele trei valori: adverb, prepoziție și adjectiv, în timp ce
așijderea și aidoma pot funcționa ca adverbe și ca prepoziții. Considerăm că aceste relații nu
sunt o do vadă în sine că termenii nu au valoare prepozițională, ci adverbială. În esență,
corespondența adjectiv – adverb – prepoziție, este doar o dezvăluire a mecanismului de
îmbogățire a vocabularului prin intermediul conversiunii. Într -adevăr, trecerea din clas a
adjectivului în cea a adverbului prin plasarea termenilor într -un alt context este frecventă în
limba română, dar acesta nu este un argument pentru a exclude o altă conversiune, și anume
din adverb, în prepoziție. Prin urmare, contextul gramatical poate releva valoarea morfologică
a termenilor analizați. Sunt adjective în: Grupul își găsise o denumire conformă32 modului său
de a se reuni: „stolul de păsări” (DV, iunie 2015), …și-a spus că va vedea dacă este omul
potrivit . (DV, august 2015), …au intrat în epoca modernă pe două drumuri de sens contrar .
(DV, august 2014), Ce se poate construi pe asemenea sîngeroase performanțe de amnezie?
(DV, iulie 2015), […] bașca alune, chips -uri și alte săruri aidoma (?) (DV, martie 2015). Au
valoare prepozițională î n enunțurile: Potrivit juriului de selecție, cercetarea aduce o nouă
abordare. (DV, martie 2015), …bântuie prin societatea românească, aidoma unei fantome cu
bună reputație. (DV, aprilie 2015), Toată lumea economică intră și iese din criză asemenea
unei turme . (DV, iulie 2015), … fiecare se descurcă pe cont propriu, conform principiilor și
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
64 alcătuirii sale interioare. (DV, noiembrie 2011), Contrar faptului că era o vedetă, era foarte
pedant. (DV, iulie 2015), Așijderea economiei e mediul. (DV, ianuarie 20 10). Sunt adverbe în
contextele: A interveni cu mijloace penale împotriva lui nu ar fi potrivit . (DV, aprilie 2015),
…glasurile femeilor din înregistrările lui Brăiloiu, care, contrar , tot în anii '50, păruseră
publicului de la Sorbona o barbarie. (DV, s eptembrie 2014).
Derivarea
Participarea la morfologia derivațională este validată ca argument pentru statutul de
adverbe al termenilor analizați, fapt concretizat în existența unor forme negative realizate
prin prefixare: neconform, nepotrivit. Se știe că prepoziția nu acceptă asemenea membri .
Următoarele observații se impun: dintre termenii analizați, doar doi sunt compatibili cu
prefixul negativ (DEX și DOOM înregistrează doar forma nepotrivit cu valoare
adjectivală); disponibilitatea derivațională este relevantă numai dacă formele negative
funcționează în contextele gramaticale supuse analizei. Cu alte cuvinte, o considerăm drept
probă relevantă dacă prepoziția se poate substitui cu termenul echivalent. Vom lua ca
exemplu singurele variații credibile ( conform – neconform, potrivit – nepotrivit ): Potrivit
surselor judiciare citate de Mediafax, medicii era stimulați cu vacanțe și călătorii pentru a
prescrie anumite medicamente. (DV, iunie 2011) – *Nepotrivit surselor judiciare… ; La
eveniment au participat , conform Radio România , cîteva zeci de oameni. – *La eveniment
(nu) au participat, neconform Radio România … Analiza corpusului de texte din „Dilema
veche” a dus la următoarea constatare: există utilizări ale formelor negative asociate cu
prepoziție care are regim de acuzativ: (…) i s-ar fi părut neconform cu statutul lui de
învățător. (DV, aprilie 2012) , adaugă o îngrijire precară a animalelor, hrănite neconform
cu nevoile speciei (DV, mai 2012). Acestea se regăsesc prototipic în contexte de
funcționar ea adjectivală. Atâta timp cât există doar doi termeni compatibili cu forma
negativă și aceștia nu au același context distribuțional ca prepoziția, argumentul din GALR
este invalid.
Relații de sinonimie
Credem că relațiile de sinonimie stabilite de termen ii analizați / de grupurile
sintactice generate sunt relevante pentru dezambiguizarea gramaticală. Echivalența cu o
prepoziție / cu un grup prepozițional reprezintă o dovadă a statutului prepozițional33:
Regizorii își alegeau soliștii, potrivit tematicii, l a fel și compozitorii . (DV, ianuarie 2015) =
în funcție de, după ; Am trecut, asemeni croitorașului cel viteaz, prin șapte școli. (DV,
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
65 iunie 2015) = ca, la fel ca, Sînt, în această privință, aidoma bătrîneilor de pe scara
blocului unde locuiesc. (DV, septem brie 2014) = ca, la fel ca; În al doilea rând, contrar
credințelor populare, procrastinarea nu înseamnă lene. (DV, iunie 2013) = în ciuda, în
pofida ; …acceleratorul funcționează în legea lui, conform programului. (DV, aprilie 2015)
= după, în funcție de.
Comportamentul în asociere cu pronume relativ
Propunem ca probă posibilitatea dominării unui pronume relativ. Dacă elementul
funcționează ca prepoziție, atunci face parte din subordonată, dat fiind faptul că se
grupează cu termenul dominat. Dacă, dimpotr ivă, are valoare de adverb, atunci rămâne în
regentă și este, la rândul său, element regent pentru propoziția subordonată. Vom lua ca
punct de reper termenul potrivit : Trei sferturi dintre respondenți sînt de acord cu ideea
potrivit căreia religia înseamnă adevăr și doar o proporție foarte redusă dintre
respondenți – 6% – și-au schimbat religia. (DV, martie 2015). Interpretarea cuvântului ca
adverb atrage după sine următoarea împărțire a frazei: Trei sferturi dintre respondenți sînt
de acord cu ideea potriv it1 / căreia religia înseamnă adevăr și doar o proporție foarte
redusă dintre respondenți – 6% – și-au schimbat religia2/. Într -o asemenea analiză,
adverbul potrivit are funcția sintactică de atribut adverbial, în timp ce subordonata pe care
o generează ar fi completivă indirectă. Este evident că termenul analizat se grupează cu
pronumele relativ, devenind centru de grup prepozițional cu funcție sintactică de
circumstanțial de mod în propoziția subordonată atributivă (element regent: substantivul
ideea ). La fel se întâmplă și în cazul celorlalți termeni.
Asocierea cu prepoziții funcționale
O altă dovadă a statutului prepozițional o constituie asocierea cu prepoziții
funcționale ( a, la ) în contexte gramaticale clar delimitate. Aceasta este o disponibilitate
specifică substantivului și prepoziției (cu regim de genitiv / dativ). Ocurența prepoziției
funcționale este condiționată de forma invariabilă a termenului următor34 (casa a patru
dintre ei / în fața a numeroase obiective / împotriva a mulți inamici ). În li mba română
contemporană, prepozițiile care impun dativ au comportament similar: Contrar a ceea ce
se putea aștepta cititorul, „nu -i deloc fericit“ (DV, martie 2015, Eu voi reacționa
întotdeauna conform a ceea ce cred. , Înțeleg dorința dvs de uniformizare, dar, conform a
ce știu eu, nu se poate. (Internet), Rezilierea contractului se va face conform a ce scrie în
contract, în termen de 30 de zile. (Internet), Potrivit a doi participanți la discuții, S.I. și
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
66 L.M., președintele a anunțat că va ieși în stradă p entru a sta față în față cu protestatarii.
(www.romaniatv.net) ., Totul a început, potrivit a ceea ce se știe la acest moment, din 1858 .
(gazetadedimineata.ro).
Funcționarea în poziție tematică
Tematizarea unui co nstituent al enunțului reprezintă un alt argument pentru
încadrarea în clasa prepoziției: Potrivit unui sondaj , primarul Orheiului ocupă primul loc
în preferințele moldovenilor. (moldovesti.info), Conform definiției date de National
Information Standards O rganization, metadatele, denumite și informații despre informații
sau date despre date, sînt un tip de informație structurată […] (DV, iulie 2015).
Am sistematizat în tabelul următor comportamentul termenilor analizați:
Proba Prepoziția
potrivit confo rm contrar aidoma asemenea așijderea
pot funcționa
singuri în
enunț rar – – rar + +
permit
ștergerea
argumentului
în contexte de
funcționare
prepozițională – – – – rar –
se asociază cu
prepoziții de
acuzativ + + + + + +
au
corespondent
adjectival + + – – – –
participă la
morfologia
derivațională rar, numai
când se
asociază cu
prepoziție de
acuzativ rar, numai
când se
asociază cu
prepoziție de
acuzativ – – – –
stabilesc
relații de
sinonimie cu + + + + + +
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
67 o prepoziție /
grup
prepozițional
pot fi centr e
de grup
pentru
pronumele
relativ + + + + + +
apar în poziție
tematică + + + + + +
O concluzie se impune din cele demonstrate anterior: chiar dacă păstrează unele trăsături
adverbiale, termenii analizați trebuie considerați prepoziții cu regim de dativ .
3.2.3. Cazul acuzativ realizat prepozițional
Prepozițiile cu regim de acuzativ au repertoriul cel mai bogat, dat fiind faptul că aici
intră nucleul clasei – prepozițiile moștenite din latină: a, de, la, sub, în, pe, ca, după, fără,
între , până, spre, lâ ngă, întru . Din îmbinarea acestor prepoziții au luat naștere compusele:
dintre, din, dintru, decât, de la, de sub, pe sub, de pe la, până la, până sub, pe lângă, până
lângă etc. Tot în categoria prepozițiilor cu regim de acuzativ intră elementele nou pătru nse
în limbă: contra (cu acuzativul), per, pro, versus, supra, via, á la, gen, tip, stil, privind,
exceptând etc. (vezi capitolul Prepoziții noi ). Ambiguu este statutul lui ca, de, drept , atunci
când construiesc elemente predicative suplimentare.
Spre deos ebire de prepozițiile cu regim de genitiv / dativ, cele care impun acuzativul
au disponibilități combinatorii foarte vaste. Ele pot domina atât nominale (situație în care
impun resticții termenului regizat), cât și adjective (vezi capitolul Grupul prepoziț ional,
Natura morfologică a termenului dominat ). Există și prepoziții care se asociază cu verbe la
forme non finite: infinitiv ( Pentru a te înscrie , trebuie să completezi formularul. Fără a fi
curajos, nu poți reuși. Ideea de a urca muntele nu îi aparține. S-au adunat spre a-și alege
președintele. ), supin ( De dus, s-au dus. Pentru învățat e nevoie de ambiție. La arat se
folosesc noi utilaje. ), gerunziu ( Este renumit ca având răbdare. Te considerăm ca fiind
pretențios. )
Vom analiza mai întâi asocierea cu nomi nale. Forma impusă substantivului este
omonimă cu aceea de nominativ: Omul acesta e tânăr. El este tânăr. (nominativ), Vorbim
despre omul acesta. Vorbim despre el. Prin urmare, prepoziția are rolul de a diferenția
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
68 formal cele două cazuri. În schimb, dacă n ominalul este un pronume personal (persoana
întâi sau a doua singular) se poate observa existența formei specifice, fapt ce demonstrează
că prepoziția impune restricții de formă: Vorbesc despre mine , nu despre tine.
Ca, decât și cât sunt receptate în grama tici fie prepoziții, fie adverbe35. În favoarea
calității prepoziționale pledează: poziția adnominală ( ca mama , decât tata, cât muntele ),
capacitatea de a impune caz acuzativ termenului dominat ( ca tine, decât mine , cât tine),
lipsa autonomiei sintactice ( Fata cânta ca o privighetoare . *Fata cânta ca. Cântă mai bine
decât tine. *Cântă mai bine decât . A mâncat cât un lup. *A mâncat cât.). Iordan și Robu
utilizează sintagma „transpoziție funcțională” pentru a desemna situația acestor cuvinte:
„Neavând autonomi e sintactică, se pune, pe drept cuvânt, sub semnul întrebării menținerea lui
ca în lista adverbelor, din moment ce se comportă ca o prepoziție. Îl vom considera adverb, dacă nici
o prepoziție nu se combină cu adverbul și, poziție în care ca este ocurent îm preună cu alte adverbe: ca
și, chiar și, mai și, cât și . Menționarea lui ca prepoziție o socotim un fenomen de transpoziție
funcțională. Modul acesta de a pune problema este valabil și pentru unitățile cât și decât […].” (Iordan
și Robu 1978: 501 –502)
O altă subcategorie caracterizată prin trăsături proprii este cea a prepozițiilor calității:
ca, drept , cărora li se adaugă locuțiunea în calitate de . Ele construiesc fie predicative
suplimentare, fie complement suplimentar al obiectului: Ca inginer este gro zav, dar ca om
lasă mult de dorit. Te -a luat drept altcineva . L-au categorisit drept naiv. L-au calificat ca
inapt pentru sport.
Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale de acuzativ au regim cazual blocat când se
asociază cu părți de vorb ire non -caz (ver be la forme non finite, adverbe): În loc de a citi , se
uită la televizor. Mașina de spălat s-a defectat. De aici până acolo , e cale lungă.
Prepoziția nu poate impune caz din moment ce aceste clase de cuvinte nu posedă intrinsec
această categorie.
3.3. Rest ricții de articulare și de număr
Problema articulării / nearticulării substantivului dominat de prepoziție a fost
îndelung dezbătută în gramatica autohtonă – începând cu GLR 1966, gramaticile generale
cuprind și o secțiune dedicată acestui aspect. În lucră rile recente, se vorbește de restricții de
articulare impuse de prepoziție (GALR I 2008, GBLR 2010, Pană Dindelegan 2013). Se
admite că prepoz iția cu regim de acuzativ este urmată, în general, de substantiv nearticulat.
S-a clasicizat afirmația că regula a dmite următoarele excepții: substantivele care
desemnează ființe unice pentru vorbitor, respectiv, prepozițiile cu și de-a impun formă
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
69 articulată indiferent de tipul substantivului dominat. Totodată, se precizează că prezența
unui determinant al substantiv ului are ca efect articularea acestuia. Puține sunt lucrările
care extind analiza pentru a sistematiza situațiile de articulare hotărâtă a substantivului
după prepoziție și pentru a identifica regulile de articulare. Amintim, în acest sens,
analizele detal iate realizate de Ghergariu (1957), Coja (1968), Mardale (2006a, 2006b,
2007d).
Examinarea noastră urmărește să verifice următoarea ipoteză: articularea
substantivului nu depinde de prepoziție în sine, ci de alți factori: tipul substantivului
dominat, exis tența unor modificatori ai nominalului, poziția sintactică ocupată de grupul
prepozițional. Nu ne referim în această secțiune la prepozițiile cu regim de genitiv / dativ,
respectiv la locuțiunile prepoziționale care impun genitiv. De asemenea, analiza noas tră
vizează numai prepozițiile lexicale. Acolo unde considerăm necesar, vom aduce în discuție
comportamentul prepozițiilor funcționale și subcategorizate.
În general, toate prepozițiile cu regim de acuzativ se asociază cu substantive
nearticulate: Bate vân t a toamnă . S-a oprit pe pod. Podul de piatră s-a dărâmat. Luptă
pentru pace . A plecat la munte . Se îndreaptă către oraș. Trece peste drum . E încălțat cu
bocanci . În ochi i se citea teama. Privește spre spectatori . E suficient loc sub cer.
Prepozițiile nou pătrunse în limba română nu fac excepție de la această regulă: A cumpărat
o casă gen palat . Luptă tată contra fiu. Știrea circulă via internet . Ce spune Biblia despre
creaționism versus evoluționism ? A plătit trei lei per bucată . Suntem pro democrație . A
pregătit o masă á la restaurant .
Prezența unui determinant al nominalului poate duce la articularea substantivului: „În
grupurile prepoziționale în care substantivul este însoțit de adjuncți, atât antepuși, cât și
postpuși, forma de determinare a substanti vului este impusă de vecinătățile substantivului
în cadrul grupului.” (GALR I 2008: 77). Precizăm că, nici în această situație, articularea nu
este obligatorie, ci depinde de context: Bate vânt a toamnă grea. S -a oprit pe podul de
piatră / pe pod de piatră / pe podul nou. Luptă pentru pace în lume / pentru pacea din
regat. A plecat la munte de granit. / la muntele de granit / la muntele visat. Se îndreaptă
spre oraș de câmpie / spre orașul de câmpie / spre orașul natal. Trece peste drum de țară /
peste drumu l de țară / peste drumul cunoscut. E încălțat cu bocanci de iarnă / cu
bocancii de iarnă / cu bocanci noi / cu bocancii noi. Prezența unui determinant poate
schimba forma substantivului. În opinia noastră, articularea substantivului nu reprezintă, în
acest e contexte, o restricție impusă de prepoziție, ci este cerută de determinant /
modificator: Mergem la magazin . Mergem la magazinul din stânga. – *Magazin din
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
70 stânga e nou. – Magazinul din stânga este nou. *Văd magazin din stânga. – Văd
magazinul din stânga . Exemplele anterioare evidențiază faptul că articularea depinde de
existența atributului, dovadă că substantivul este articulat hotărât și când nu este însoțit de
prepoziție, ocupând pozițiile sintactice de subiect sau de obiect direct.
Pentru a verifica dacă acest comportament al substantivului este universal valabil
vom recurge la examinarea cuvintelor compuse și a locuțiunilor. Compusele aglutinate
(unele foste locuțiuni) conservă structura prepoziție + substantiv nearticulat: acasă (ad +
casă), cuminte (cu + minte ), deseară (de + seară ), fărădelege (fără + de + lege),
untdelemn (unt + de + lemn ). Compusele prin alăturare se supun regulii: floare -de-colț,
șarpe -cu-clopoței , Direcția Generală pentru Agricultură , după -masă . Nici în componența
locuțiunilor situația nu e diferită: făcător de bine, părere de rău, luare la rost, tragere la
țintă (substantivale), de geniu , cu scaun la cap, în vârstă , de seamă , de treabă , de nădejde
(adjectivale), a o lua la fugă , a o face de oaie, a pune la cale, a găsi cu cale, a o băga pe
mânecă (verbale), cu siguranță , fără îndoială , pe de rost, de voie, de nevoie , cu chiu, cu
vai, fără îndoială , din fir a păr (adverbiale). Și construcțiile noi (argotice) se supun
aceluiași tipar36: la discreție , la perfecție , cu dedicație , de fițe, de comă , la plesneală . În
schimb, locuțiunile și expresiile care conțin gruparea substantiv + determinant se supun
regulii conform căreia substantivul se articulează, mai ales când atributul este în genitiv
sau se concretizează prin adjectiv: la fața locului, a scăpa cu fața curată, după voia inimii,
a fi cu inima ușoară, de mam a focului, la urma urmei, a nu fi în apele lui. I. Coja identifică
anumite tipare de articulare a substantivului și observă că acestea se extind spre locuțiunile
/ prepozițiile cu regim de genitiv care au aspect articulat din cauză că sunt urmate de formă
de genitiv: În privința avansării tale, mai avem de discutat. În cazul incendiului, spargeți
geamul. În ciuda ajutorului primit, nu a reușit. În schimb, dacă determinantul
substantivului este însoțit de prepoziția de structura „îngheață” cu forma nearticulată a
nominalului: în loc de, în caz de, în chip de, pe motiv de .
Din moment ce articularea este sau nu condiționată de existența unui determinant al
nominalului, aceasta nu re prezintă în cazurile analizate până acum o restricție a prepoziției.
Cu alte cuvinte, nu prepoziția impune forma articulată, ci restrângerea sferei semantice a
substantivului prin intermediul unui atribut. Precizăm că aceste condiționări exterioare
grupulu i prepozițional nu fac obiectul cercetării noastre.
Ne interesează, în schimb, examinarea situațiilor considerate excepții în gramaticile
românești. O primă categorie o reprezintă substantivele care denumesc relații ( mama, tata,
bunica, bunicul etc.). Aces tea au întotdeauna citire articulată, dat fiind faptul că
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
71 desemnează ființe unice pentru vorbitor37. Drept urmare, comportamentul lor este diferit –
indiferent de prepoziția care constituie centru de grup, de obicei, se articulează: Merg la
mama . Povestește despre mama . Pe mama s-a așezat un fluture. Va sosi cu mama .
Aleargă spre mama . S-a ascuns după mama . Aceasta nu înseamnă însă că prezența formei
nearticulate este exclusă – ea poate apărea în funcție de factorul cunoscut / necunoscut:
Povestește despre m amă. Pe mamă s-a așezat un fluture. Va sosi cu mamă, cu tată, cu
cățel și purcel . Aleargă spre mamă . Subscriem interpretării propuse de Mioara Avram
(1986) care susține că aceste nume sunt asociate cu un determinant care are ca reflex
articularea ( Merg la mama mea. Povestește despre mama ta. Vine cu bunica sa.). Din cele
relevate anterior reiese că, în aceste cazuri, articularea hotărâtă nu reprezintă o restricție a
prepoziției, ci este dictată de natura termenului dominat de aceasta.
Atipică este considera tă și prepoziția cu – „acceptă sau nu articularea în funcție de
semantica substantivului și de funcția sa sintactică.” (GALR I 2008: 77). În aceeași lucrare
se inventariază situațiile de utilizare articulată / nearticulată a substantivului însoțit de
prepo ziția cu. Prepoziția este urmată de substantiv articulat în următoarele contexte: grupul
prepozițional denumește instrumentul ( Lucrează cu sapa . Merge cu tramvaiul .), exprimă o
cantitate determinată ( Lucrează cu ziua . Vinde cu kilogramul .), indică asociere a (Au
plecat la munte cu profesorii .), în sintagme fixate / expresii ( Să te ia cu binele . Plouă cu
găleata . Avem și noi mere cu duiumul .), atunci când substantivul urmează structurii
adjectiv / adverb + prepoziție ( Aceasta este o copie conformă cu original ul.). Prepoziția
este urmată de formă nearticulată în următoarele situații: când substantivul desemnează
nonnumărabile masive ( S-a prăfuit cu făină .), face parte din categoria abstractelor ( Se
comportă cu înțelepciune .), exprimă o proprietate ( Are pălărie cu pană .), este element în
expresii / locuțiuni ( pas cu pas , cuvânt cu cuvânt , pagină cu pagină ). Comportamentul
este similar în cadrul expresiilor și locuțiunilor care conservă des structura cu forma
articulată ( a sta cu mâinile în sân, a fi cu capul în nori, cu carul , a plăti cu capul , a umbla
cu nasul pe sus, a nu ști nici cu spatele , a fi cu ochii în patru, a -și vedea visul cu ochii ),
dar și cu forma nemarcată a substantivului ( a face lucrurile cu cap, cu greutate , cu inimă ,
cu ochi pierduți, cu sânge iute, cu siguranță ). Alexandru Mardale (2006a) observă că nu
se pot stabili reguli clare de articulare în aceste situații – de exemplu, în grupul
prepozițional instrumental marcarea substantivului nu este obligatorie, ci depinde de
intenția vorbitorului și de context: Operează cu bisturiul / cu bisturiu . Taie cu foarfeca /
cu foarfecă . Călătorește cu trenul / cu tren de lux. Este valabil și reversul – în unele dintre
situațiile enumerate de GALR ca tipice (prepoziția este urmată de substantiv nearticulat)
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
72 pot funcționa și substantive articulate: Se omogenizează laptele cu făina . Din moment ce
articularea depinde de alți factori (natura substantivului, sensul acestuia, intenția
vorbitorului, poziția sintactică ocupată), nu se poate vorbi nici în acest caz de o restricție
impusă de prepoziție.
O altă excepție o constituie prepoziția compusă de-a. Ea funcționează întotdeauna cu
forma articulată a nominalului: de-a hoții și vardiștii, de -a puia -gaia, de -a stânga, de -a
dreapta, de -a berbeleacul, de -a valma, de -a lungul, de -a latul, de -a rândul , Asociația de -a
arhitectura, jocul de -a adevărul, joaca de -a designerul . Recurgem la gruparea acestor
structuri în două categorii: cele care denumesc jocuri tradiționale sau sunt construite pe
tiparului denumirii jocurilor tra diționale, respectiv locuțiunile prepoziționale / adverbiale.
În primul caz, s -au identificat următoarele rațiuni ale articulării: tiparul reprezintă o
contaminare a structurilor în care prepoziția de funcționează drept centru de grup pentru un
atribut, cu structura în care prepoziția a ajută la exprimarea raportului modal, de
comparație sau de asemănare ( Miroase a fum. Miroase a parfum. ). Cecilia Căpățână (curs
universita r, f.a.) consideră că punctul de plecare îl reprezintă construcțiile s-au comportat
ca / la fel ca hoții și vardiștii în care adverbele au fost substituite prin de + a : „Astfel, după
prepoziția compusă de-a, substantivele respective denumesc rolurile interpretate ( tata și
mama, baba oarba, puiul și gaiul, poarca , termen popular pentru scroa fă). Ulterior,
determinantul a ajuns să înglobeze și sensul cuvântului determinat jocul , ajungând să
funcționeze adverbial ( se jucau de-a baba-oarba / de-a tata și mama / de-a hoții și
vardiștii… )”. (Căpățână 2000: 56). Explicația este într -adevăr valabi lă pentru denumirile
care conțin rolurile îndeplinite de jucători, dar tiparul este extins și la substantivele care nu
fac referire la acestea: de-a mija, de-a leapș a, de-a ascunsele a. Cea de -a dou a categorie
cuprinde locuțiuni prepoziționale / adverbiale. De remarcat că acestea funcționează cu
termen articulat indiferent de valoarea morfologică: De-a dreapta și de -a stânga să
privești. S -a suit la ceruri de -a dreapta lui Dumnezeu. Porni de -a lungul și apoi de -a latul .
Ungaria va construi un gard de -a lungu l frontierei.
Prepoziții care impun restricții de număr
În limba română, paradigma prepozițiilor care impun restricții de număr este limitată
la câțiva termeni – de, din, dintre, între, printre . Isabela Nedelcu (2009: 10) le numește
„prepoziții partitive” , observând că acestea cer ca nominalul dominat să fie la plural sau să
trimită spre ideea de plural. În Morfosintaxa limbii române (Pană Dindelegan,
Dragomirescu, Nedelcu 2010), se precizează că trei tipuri de prepoziții – locative, partitive
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
73 și simetrice – se construiesc obligatoriu cu un nominal la plural sau cu două grupuri
nominale coordonate. Prin urmare, despre asemenea condiționări gramaticale se poate
vorbi numai dacă termenul regizat de prepoziție este un nominal – substantiv sau pronume:
Unii dintre oameni sunt sinceri. Doi dintre ei au reușit.
Vom analiza, în cele ce urmează, câteva situații în care prepoziția impune restricții de
număr nominalului, prin referire la următoarele aspecte38: calitatea morfologică a primului
termen, sensul prepoziției și calitatea morfologică a celui de -al doilea termen.
a.T 1 este un substantiv care are următoarele particularități:
exprimă cantitatea definită sau nedefinită – în această situație, T2
trebuie să fie substantiv numărabil sau defectiv de singular: A cumpăr at un
kilogram de mere / un kilogram de icre . *A cumpărat un kilogram de măr /
*un kilogram de icră . Dacă substantivul denumește masive, prepoziția nu mai
impune restricția de număr: Dați-mi un kilogram de zahăr .
au formă de singular, dar exprimă ideea de număr al membrilor
ansamblului: A adus o duzină de colegi / *o duzină de coleg . Poartă o pereche
de ochelari noi / *o pereche de ochelar. La luptă a participat o divizie de
recruți / *o divizie de recrut.
exprimă ideea de grup (substantive colective), fie că au trăsătura [+
Animat], [ – Animat] – grup, grămadă, mulțime, ansamblu, maldăr, morman,
droaie, serie, ansamblu, colectiv etc. Un grup de copii / *Un grup de copil
vizitează muzeul. A adunat o grămadă de lucruri vechi / *o grămadă de lucru
vechi. O mulț ime de flori / *O mulțime de floare s-a(u) ofilit. Unele structuri
au dobândit caracter fix, în sensul că substantivul colectiv se asociază cu un
anumit determinant care arată componența ansamblului: stol de păsări, cartuș
de țigări, banc de pești, herghel ie de cai, ciorchine de struguri, roi de muște,
mușuroi de furnici, hoardă de tătari, cireadă de vite, haită de lupi etc.
are formă și conținut de singular și desemnează un element dintr -un
grup de elemente: Un coleg dintre ai mei / dintre cei trei / dintr e ei știe
matematică. T 2 este un pronume sau un numeral.
În situațiile prezentate anterior trăsătura semantică [+ Plural] determină realizarea
acordului în funcție de conținut și, implicit oscilația vorbitorilor între acordul la singular
(pe baza formei no minalului cu funcție de subiect), respectiv la plural (prin relația cu
atributul prepozițional exprimat prin nominal cu formă de plural): O mulțime de copii a
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
74 venit / au venit. O grămadă de oameni s -a strâns / s -au strâns în fața clădirii. În GALR I
(2008: 113) se afirmă că regulile de acord trebuie să țină seama de calitatea sintactică a
substantivului colectiv: primează acordul gramatical dacă substantivul colectiv reprezintă
centru de grup sintactic ( O mulțime neliniștită s -a adunat în piață. ), respecti v, primează
acordul după conținut și cel prin atracție când substantivul cuantifică , iar „componentul al
doilea este, din punct de vedere semantic, mai adecvat statutului de subiect al predicatului
și impune acordul.” (GALR 2008: 113) (O mulțime de oameni s -au adunat în piață .)
b. T 1 este un numeral cardinal (de la doi în sus) care implică ideea de plural a
substantivului cu rol de determinant, introdus prin prepoziția dintre / de : doi dintre copii /
doi dintre ei / doi dintre ai mei / douăzeci de scaune, t reizeci de caiete . Construcția cu
numeral (de la douăzeci în sus) a fost interpretată în mod diferit – fie ca numeral cu
postpoziție, fie ca numeral urmat de prepoziție și de substantiv. Prima interpretare are drept
argumente: acordul dintre numeral și sub stantiv ( douăzeci și unu de scaune / douăzeci și
una de cărți ), ceea ce înseamnă că numeralul cardinal are, în ciuda prezenței prepoziției,
valoare adjectivală; nu există nicio diferență între structura nouăsprezece scaune și
douăzeci de scaune , prin urmar e, ar trebui să fie tratate la fel: numeral cardinal cu valoare
adjectivală + substantiv; din acest punct de vedere, prepoziția funcționează ca postpoziție
și valoarea ei gramaticală este nulă – nu impune restricții, se grupează cu primul termen,
nu genere ază grup sintactic prepozițional. Prin urmare, substantivul va avea întotdeauna
calitate de centru sintactic iar numeralul va fi considerat determinant de tip adjectival cu
postpoziție. În GALR este susținută această lectură a construcției:
„Sub aspect str ict formal, prezența prepoziției de înaintea substantivului poate fi interpretată ca
situând substantivul în raport de subordonare față de numeral. Dar, ținând seama de faptul că forma de
gen a numeralelor (care cunosc flexiunea) este rezultatul acordului cu substantivul asociat: douăzeci și
unu (doi) de elevi / douăzeci și una (două) de eleve (la fel ca doi (doisprezece) elevi / două
(douăsprezece) eleve), gruparea [numeral + de] poate fi interpretată ca unitate funcțională, și anume ca
determinant al subs tantivului. Această interpretare este susținută și de acordul în gen al unor
determinanți adjectivali cu substantivul (și nu cu numeralul), ceea ce conferă statut de centru
substantivului: cei (acei / ceilalți / alți ) trei sute douăzeci de elevi. ” (GALR I 2008: 297)
Cea de -a doua interpretare mizează pe faptul că inserția prepoziției determină
reorganizarea sintactică și schimbarea valorii morfologice a numeralului – numeralul are
valoare substantivală și generează grup sintactic (prezența prepoziției este obligatorie), ca
atare poate ocupa diverse poziții sintactice: Patruzeci de cărți au fost citite. (subiect), A
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
75 citit patruzeci de cărți. (obiect direct), Citirea celor patruzeci de cărți e importantă .
(atribut substantival genitival) etc. De asemenea, nomi nalul cu prepoziția de va avea
întotdeauna statut de grup prepozițional cu funcție sintactică de atribut substantival
prepozițional. În acest caz, prepoziția își păstrează calitatea de centru de grup sintactic și
impune termenului regizat restricții gramat icale de caz (acuzativ), de număr (plural), de
topică (stă înaintea termenului dominat) și de articulare (substantivul apare, indiferent de
context, cu formă nearticulată – A adus patruzeci de scaune . A adus patruzeci de scaune
galbene. A adus patruzeci de scaune cu spătar. A adus patruzeci de scaune care aveau
spătar. / *A adus patruzeci de scaunele . *A adus patruzeci de scaunele galbene. *A adus
patruzeci de scaunele cu spătar. *A adus patruzeci de scaunele care aveau spătar. ).
c. T 1 este adjectiv la grad ul superlativ relativ – forma de plural a nominalului este
condiționată de prezența prepoziției dintre : El părea cel mai iubit dintre pământeni . Cel
mai puțin agreat dintre ei este Mihai. Ocurența prepoziției din duce la asocierea cu un
nominal la singular : Cine e cea mai frumoasă din regat ? Cel mai puțin supărat din clasă
este elevul din prima bancă. Prezența nominalului la plural nu este exclusă mai ales în
construcțiile în care acesta are, la rândul său, determinanți: Cine este cea mai frumoasă din
regat ele aflate la răsărit? Cel mai puțin supărat din clasele de la parter este elevul din
prima bancă. O altă trăsătură specifică acestei construcții este faptul că termenul dominat
de prepoziția dintre poate fi un substantiv, un pronume sau un numeral cu valo are
substantivală: Este cel mai mândru dintre concurenți / dintre ei / dintre aceștia / dintre
toți / dintre cei trei.
d. T 1 are valoare morfologică de pronume nehotărât, relația exprimată fiind de tip
partitiv: Unul dintre ei / dintre copii / dintre cei trei / dintre ai mei / din ei / din cei trei /
de-ai mei a reușit. Se observă că prepoziția care impune nominal la plural este fie dintre,
fie din, fie de39.
Statut ambiguu are structura alcătuită din prepoziția de + pronume semiindependent
+ adjectiv pronom inal posesiv40. Normele recente admit drept corecte construcțiile amic
de-al meu / un amic de-ai mei, o vecină de-a mea / o vecină de-ale mele : „În construcția cu
prepoziția de (care și -a pierdut sensul partitiv, dobândind sensul «de felul» + pronume
posesi v, norma actuală admite atât pluralul , cât și singularul ” (DOOM 2005: XCIII) . G.
Gruiță atrage atenția asupra faptului că, în grupările cu prepoziție, pronumele posesiv
trebuie pus la forma de plural, deoarece de are sens partitiv: „Aici este vorba de un
pronume posesiv. Sensul este «unei nepoate dintre ale mele» (= una dintre mai multe).
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
76 Această construcție partitivă, cu prepozițiile de sau dintre , obligă la utilizarea pluralului.”
(Gruiță 1999: 151).
3.4. Roluri tematice impuse de prepozițiile lexicale
Rolul tematic reprezintă un concept relațional pe care gramatica generativă îl
utilizează pentru a explica modul de integrare a structurii argumentale a predicatului
(semantic) în sintaxă. La fel ca termenii lexicali plini, prepoziția lexicală poate atribui
roluri tematice: „Prepoziția -centru de grup purtătoare de informație semantică (având
valori circumstanțiale) funcționează ca un predicat semantic, atribuind în această ipostază,
termenului asociat, diverse roluri tematice .” (GALR II 2008: 124). Aceasta î nseamnă că
sensul lor implicit se reflectă asupra termenului obligatoriu:
Locativ: A pătruns în clădire .
Instrument: Scrie cu creionul .
Parcurs: A trecut prin centrul localității.
Sursă: S-au întors de curând din vacanță .
Cauzal: L-am rănit din imprudență .
Țintă: A cumpărat cadouri pentru copii .
Temporal: Ne întâlnim după examen .
Beneficiar: A muncit mult pentru voi.
Destinatar: Scrisoarea e pentru bunici .
Aceeași prepoziție poate atribui mai multe roluri tematice, în funcție de contextul
utilizării (termen ul regizat, regentul grupului prepozițional).
4. Caracteristici ale prepozițiilor funcționale
4.1. Contexte de ocurență a prepozițiilor funcționale
În categoria prepozițiilor funcționale sunt incluși o serie de termeni considerați în
gramatica tradițional ă fie prepoziții propriu -zise, fie morfeme: a, la, pe, de „au rol de
conexiune a componentelor unui grup sintactic” (Pană Dindelegan, Dragomirescu, Nedelc u
2010: 203). Trăsăturile acesto r elemente sunt: [ – lexical, + funcțional]. GBLR tratează
aceste prepo ziții și ca mărci gramaticale41: „Marca gramaticală reprezintă orice element din
planul expresiei (al formei cuvântului) asociat în mod constant cu o anumită semnificație
gramaticală și servind la recunoașterea acesteia.”. (GBLR 2010: 8). Se precizează toto dată
că procesul de gramaticalizare presupune modificări semantice (cuvântul își pierde
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
77 autonomia, sensul său se abstractizează) și sintactice (are loc o restrângere a posibilităților
combinatorii și distribuționale ale termenului la un context fix).
Prep oziții funcționale: a, la, pe, de
Prepoziția funcțională a:
Gramatica tradițională românească interpretează acest element ca: prepo ziție ce
servește la realizarea relației de genitiv (Iordan 1937), prepoziție ce se aseamănă cu
elementele ce ajută la flexio narea cuvintelor (GLR I 1966), cuvânt auxiliar (Graur 1973),
morfem de genitiv (Irimia 1997), afix cazual proclitic (Neamțu 2006 –2007). Gramatica
modernă îl receptează drept prepoziție desemantizată (GALR I 2008) sau ca prepoziție
funcțională (Mardale 2007 a, 2007c, 2007d, GBLR 2010).42
Ca prepoziție funcțională, a se întâlnește în următoarele contexte43:
a. pentru exprimarea relației de genitiv, în condiții sintactice bine determinate. Cu
acest rol, prepoziția funcțională a însoțește:
numerale cu valoare subs tantivală: Ne-a uimit decizia a doi dintre ei. Lupta a doi
dintre năvălitori părea acerbă.
substantive însoțite de numerale cu valoare adjectivală: Plângerea a trei foști
angajați a fost acceptată. Urmărirea a câte doi infractori a dat roade.
pronume cu fo rmă invariabilă: Urmărirea a tot și a toate / Analizarea a ceea ce ați
spus / Invitarea a câțiva dintre ei.
substantive însoțite de adjective pronominale cu formă fixă: Adunarea a tot satul a
determinat revolta.
substantive cu determinant un adjectiv prove nit din adverb: Încurajarea a
asemenea / așa oameni .
substantive însoțite de locuțiune adjectivală: Adunarea a fel de fel de oameni /
astfel de oameni .
substantive însoțite de adjective cu mărci graduale invariabile: Adunarea a foarte
mulți oameni.
substan tive cu formă de plural, însoțite de adjective : Uciderea a numeroase
microorganisme .
Unele grupări se utilizează în concurență cu genitivul sintetic44: rezultatul a numeroși
concurenți – rezultatul numeroșilor concurenți; părerea a diferiți invitați – părer ea
diferiților invitați . Impunerea formei de genitiv este condiționată așadar de caracterul
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
78 flexibil al cuvântului pe care îl guvernează prepoziția45 – fie că flexiunea se realizează prin
intermediul desinențelor / articolelor, fie că termenul are forme sup letive (este cazul
pronumelui personal). Dacă nominalul subordonat prepoziției este invariabil, exprimarea
relației de genitiv se realizează prin intermediul altei prepoziții, de natură funcțională.
Tiparul merită, din punctul nostru de vedere, o analiză d etaliată, date fiind implicațiile
gramaticale: Este șefa a doi dintre ei. A ajuns președintele a două asociații . Considerăm
că, în prima situație, apariția prepoziției a se datorează formei numeralului. În acest
context, prepoziția funcțională stabilește r aportul de subordonare, având calitatea de centru
slab de grup prepozițional. În cea de -a doua situație, forma fixă a numeralului determină,
pe de o parte, apariția prepoziției funcționale pentru exprimarea relației de genitiv, pe de
altă parte, blocarea f lexiunii de caz a substantivului, care are, în acest context, formă de
acuzativ. De asemenea, remarcăm că substantivul are obligatoriu formă nearticulată: * A
ajuns președintele a două asociațiile din oraș . Dat fiind faptul că numai numeralul de la
doi în s us are formă fixă, substantivele asociate acestuia sunt la plural. Credem însă că nu
se poate vorbi de restricție de număr impusă de prepoziție – numeralul este cel care
condiționează forma de plural a substantivului.
Există, în limba română, și o altă sit uație, mult mai greu de explicat gramatical – ne
referim la contextele în care prepozițiile și locuțiunile prepoziționale de genitiv, respectiv
prepozițiile de dativ sunt urmate de o altă prepoziție funcțională: S-a oprit înaintea a doi
dintre ei. Acționea ză împotriva a mulți infractori. În ciuda a numeroase piedici, a
răzbătut. Am ajuns aici grație a trei dintre susținători. Ocurența prepoziției funcționale
este condiționată de prezența unui termen cu formă fixă la fel ca în situațiile prezentate
anterior. În ceea ce privește funcționalitatea elementelor, construcția ridică foarte multe
semne de întrebare: prepoziția de genitiv are cu siguranță rol relațional – ea asigură
coeziunea dintre termenii lexicali plini și subordonează structura în ansamblu, asigur ând
funcția sintactică a acesteia. Este evident însă că nu mai impune cazul genitiv: * Acționează
contra / împotriva a doi copiilor . Prin urmare, regimul prepozițional de genitiv pare să fie
blocat de invariabilitatea termenului imediat următor. În schimb, prepoziția funcțională a
exprimă un raport de genitiv, realizat așadar analitic, dar impune formă cazuală de
acuzativ. Dacă relația de genitiv se realizează prin intermediul articolului demonstrativ,
prepoziția își manifestă regimul: Acționează contra celor doi ( copii ). Calitatea de grup
sintactic este trecută sub tăcere în gramaticile actuale. Ne întrebăm dacă prepoziția de
genitiv mai poate fi considerată în aceste situații centru de grup sintactic, din moment ce nu
mai impune nominalului dominat restricț ii de caz și de articulare. O soluție de interpretare
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
79 ar fi să acceptăm că prepoziția cu regim de genitiv și cea cu regim de acuzativ alcătuiesc o
prepoziție compusă în care primul element impune funcția sintactică (are rol de jonctiv) iar
cel de -al doilea dictează forma de caz.
b. pentru marcarea formei de infinitiv
Prepoziția a desemantizată se regăsește în structura verbului cu for mă non finită, la
infinitiv. În lucrările de gramatică tradițională, se recunoaște, în general, că prepoziția din
componența i nfinitivului și -a slăbit în timp valoarea relativă: în GALR (1964) se subliniază
caracterul de mijloc morfologic; Iordan și Robu (1978) consideră că are valoare de prefix
modal, marcând infinitivul „prepoziție -marcă a infinitivului cu valoarea unui prefix modal”
(Iordan și Robu: 1978); Ciompec (1985) o receptează ca afix cu un caracter mobil , în timp
ce Dumitru Irimia (1997) atrage atenția că e morfem ce intră în componența infinitivului .
În GALR se precizează că: „Morfemul mobil a, la origine prepozițional , are un statut
gramatical ambiguu, cumulând rolul unei mărci morfologice și al unei mărci sintactice.”
(GALR I 2008: 487). Și lucrările recente atrag atenția asupra comportamentului gramatical
atipic:
„Este evident că această prepoziție nu își mai păstrea ză rolul relațional din moment ce verbul la
infinitiv ocupă poziții sintactice atipice pentru prepoziție: subiect ( E greu a înțelege așa ceva .), obiect
direct ( Știe a atrage atenția! ). De obicei, în această situație, prepoziția se combină cu alte prepoziți i de
tip lexical: Dorința de a reuși era puternică. (atribut verbal), Ideea lui era de a călători mult. (nume
predicativ), Vine pentru a câștiga. (complement circumstanțial de scop), A plecat fără a saluta.
(complement circumstanțial de mod) .” (Corla 2015 a: 503) .
Prepoziția funcțională la
Situația prepoziției la este asemănătoare – relația exprimată nu mai este de genitiv,
ci de dativ: Le-a dat note bune la toți (= tuturor ). Câteva observații se impun privind
particularitățile acestei construcții:
compleme ntul este dublat (anticipat sau reluat) de clitic pronominal cu formă de
dativ: Nu le spune la trei dintre ei. La doi dintre ei le-a dat premii.
regentul grupului prepozițional este un verb46: Le transmite felicitări la cei șapte .
forma termenului dominat d e prepoziție este de acuzativ, nu de dativ: La doi copii
le explică. * La doi copiilor le explică.
dacă termenul regizat de prepoziție este un nominal, acesta are, de obicei, formă
nearticulată: I-a explicat la copil . *I-a explicat la copilul . Situația se s chimbă dacă
substantivul desemnează ființe unice pentru vorbitor ( Să nu -i spui la mama !), dacă are un
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
80 determinant ( I-a explicat la copilul din stânga. I -a explicat la copilul atent. ) sau dacă pe
prima poziție în sintagmă se află adjectivul pronominal tot / toată / toți / toate (Să spui la
toată lumea . A comunicat informația la tot satul / la toți părinții .)
dacă nominalul este invariabil (numeral cu valoare substantivală, pronume
nehotărât) sau dacă se asociază cu un termen invariabil aflat pe prima poziție (numeral cu
valoare adjectivală, adjectiv pronominal, termeni ai gradării, adjective invariabile,
locuțiuni adjectivale, locuțiuni adverbiale etc.) exprimarea analitică a dativului este singura
posibilă: Le-a trimis cărți la câte doi / la doi dintre ei / la câte doi copii / la doi copii / la
foarte mulți copii / la fel de fel de copii / la destul de mulți copii .
unele forme analitice alternează cu formele sintetice de exprimare a cazului: Să nu
spui la nimeni ! – Să nu spui nimănui ! Să nu le spui la părinți ! – Să nu le spui părinților .
atunci când termenul dominat de prepoziție este un numeral, exprimarea dativului se
poate realiza și cu ajutorul demonstrativului cel: Celor doi le-a trimis cadouri. Celui de -al
doilea nu i-a ajuns ciocolata.
Notă : Construcții le se extind în limba română actuală47 – ușa la casă, mâneca (de) la
cămașă (exprimarea relației de genitiv), Grație la doi dintre ei, a reușit . (exprimarea
relației de dativ). Formele nu sunt însă acceptate de normele limbii.
Pe ca prepoziție funcțională
Considerată în gramatica tradițională fie prepoziție simplă, fie morfem de
acuzativ – marcă a complementului direct, prepoziția funcțională pe pare să fie o marcă
flexionară, semn al genului personal. Se asociază, prin urmare, fie cu nume proprii ( Pe
Maria o cunosc. ), fie cu substantive care au trăsătura [+ Uman]: Pe mama am așteptat -o.
Nu l-am văzut pe colegul tău. Dacă ter menul regizat este un pronume sau un numeral,
prezența lui pe este obligatorie: I-am invitat pe doi dintre ei. Pe amândoi îi știe. Pe
nimeni nu cunoaște. Pe toți îi agreează. Pe acesta îl completez. Pe el îl văd. Ocurența
prepoziției nu mai depinde de asocierea cu genul personal: Cartea pe care am citit -o
este interesantă. Pe celălalt l-am sădit. În schimb, dacă structura este alcătuită d in
adjectiv pronominal + substantiv cu trăsătura [ – Uman], prepoziția nu mai este
obligatorie, forma de exprimare analitică poate alterna cu aceea sintetică: Am completat
acest formular. – L-am completat pe acest formular . Am sădit celălalt copac. – L-am
sădit pe celălalt copac . Este ușor de observat că apariția prepoziției funcționale este, în
situațiile precedente, dependentă de anticiparea prin clitic pronominal cu funcție
sintactică de obiect direct. În schimb, atunci când obiectul direct este exprimat prin
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
81 pronumele / adjectivul pronominal relativ care, normele limbii prevăd obligativitatea
utilizării lui pe: Știu pe care l-ai vizitat. Știu pe care oraș l-ai vizitat. Construcțiile de
genul * Știu care l -ai vizitat . – *Știu care oraș l -ai vizitat . sunt co nsiderate incorecte.
Există o serie de construcții obținute prin restructurarea enunțului în care se
utilizează prepoziția funcțională pe fără ca aceasta să introducă un obiect direct, poziția
sintactică ocupată fiind de atribut: Ura pe Ion era nejustifica tă. Recunoaștem însă cu
ușurință structura de adâncime: Îl ura pe Ion.
În ceea ce privește atribuirea de rol tematic, sunt necesare următoarele precizări:
prepoziția pe nu are, în situația analizată, capacitatea de a atribui rol tematic – rolul de
Pacient este, de fapt, atribuit de verb, dovadă că același rol este atribuit nominalului în
absența prepoziției: Ura matematica . Știe cartea .
Notă : Pe are valoare de prepoziție lexicală atunci când sensul său este clar
definit: suprafața unui obiect – L-a așezat pe masă ., timpul – O lăsăm pe mâine.
Valoarea de adverb de mod fără funcție sintactică se regăsește în situațiile în care arată
aproximarea: Vine pe la ora două .
Prepoziția funcțională de
Ca prepoziție funcțională, de se regăsește în condiții sintactice bi ne definite:
marcator al relației cazuale de genitiv: situațiile sunt analizate pe larg de Alexandru
Mardale (2005, 2007a, 2007b, 2007c, 2008a, Mardale 2011b), care compară marcarea
analitică și cea sintetică a cazului ( Ușa bisericii / ușa de biserică ; fiul regelui / fiu de rege
etc.). Autorul ajunge la concluzia că între marcarea prepozițională și cea flexionară exi stă
diferențe de distribuție și deosebiri în ceea ce privește natura celui de -al doilea argument.
construcții pseudopartitive: un kilogram de roșii, douăzeci de scaune ; specificul
acestor structuri constă în faptul că întregul are caracter nedefinit, nedeterminat iar
prepoziția se grupează cu primul termen: [ un kilogram de] roșii; [douăzeci de] scaune .
Grupul cu postpoziție poate fi omis sau înlo cuit cu un alt cantitativ ( multe, câteva, puține ).
construcții cu numeral ordinal ( cel de-al doilea, cea de-a doua ). Considerăm că, în
aceste contexte, se pot propune două soluții de interpretar e. Prima variantă este aceea că
valoarea prepoziției este nul ă. Pentru a releva acest fapt, este suficient să verificăm ce
poziții sintactice poate ocupa structura și cazurile gramaticale asociate. În enunțul Cel de-al
doilea a reușit. – numeralul însoțit de articol și de prepoziție îndeplinește funcția sintactică
de subiect, prin urmare, prepoziția nu își poate exercita rolul relațional. Este evident că,
dacă analizăm construcția ca întreg, de nu impune nicio restricție de caz ( cel de-al doilea –
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
82 subiect în cazul nominativ). De asemenea, funcționalitatea pare nulă ș i atunci când
numeralul stă în alte cazuri: Rezultatul celui de-al doilea e grozav. (genitiv) – Celui de-al
doilea i -a explicat pe larg. (dativ) – Pe cel de-al doilea l -a acuzat. (acuzativ). A doua
posibilitate de interpretare gramaticală pune în discuție statutul termenului cel. Acesta nu
este articol demonstrativ, ci pronume demonstrativ – fapt care atrage după sine o analiză pe
bucăți a structurii. Astfel, pronumele are funcție sintactică proprie, în timp ce numeralul
ocupă o singură poziție sintactică, aceea de atribut numeral prepozițional. Din acest punct
de vedere, prepoziția își exercită funcția relațională și impune cazul acuzativ numeralului.
structuri provenite din grupuri verbale, prin reorganizare sintactică – prepoziția
introduce un determinant obligatoriu al numelui postverbal: citirea de cărți, repararea de
radiouri, cititul de cărți, reparator de radiouri ;
structuri cu termen inversat: drăguțul de George, nenorocitul de el;
grupuri adjectivale / adverbiale cu marcatorul de grad al intensități i situat în stânga
centrului: nemaipomenit de simpatic, grozav de mare ;
în locuțiuni prepoziționale cu regim de acuzativ: față de, afară de, în loc de;
marcă a supinului: E dificil de înțeles.
Observație : acestor situații, Gabriela Pană Dindelegan (2013) le adaugă: structurile
pasive ( vorba spusă de el), construcțiile în care prepoziția este modificator al centrului
(mașina de [lângă bloc ]). Tot în această categorie intră grupurile măsurii (Cornilescu
2009).
4.3. Postpoziția
Postpoziția se întâlnește at unci când jonctivul se grupează cu T 1 și gruparea suferă
o reorganizare sintactică48 – spre deosebire de prepoziție a cărei direcție de legare este
întotdeauna de la dreapta spre stânga, postpoziția subordonează de la stânga la dreapta:
Vine de la voi. (prepoziție). / Au venit fel de fel de indivizi. (postpoziție). Grupările cu
postpoziție ( astfel de, fel de fel de, nemaipomenit de, extraordinar de, nespus de, negrăit
de, nesperat de, necrezut de, nesuferit de, fenomenal de) funcționează ca o unitate
sintact ică și nu influențează cazul sau forma nominalului sau a adjectivului pe care îl
însoțesc. Prin urmare, nu impun niciun fel de restricții sintactice nominalului și acesta
poate ocupa poziții sintactice diverse: Astfel de oameni sunt rari. (subiect), Am mai văzut
astfel de oameni . (obiect direct), Povestea despre astfel de oameni e tristă. (atribut
substantival prepozițional), El este contra unor astfel de oameni . (nume predicativ), A
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
83 procedat ca astfel de oameni . (complement circumstanțial de mod), Vine după astfel de
oameni . (complement circumstanțial de timp), Nu stă lângă astfel de oameni .
(complement circumstanțial de loc). Se observă că substantivul are formă nearticulată,
chiar și atunci când primește determinant: * Au venit cu astfel de oamenii. *Am ma i văzut
astfel de oameni de omenie. O altă particularitate o reprezintă faptul că substantivul se
poate asocia cu altă prepoziție care îi impune caz: Pentru astfel de oameni e ușor.
(acuzativ), Suntem împotriva unor astfel de oameni . (genitiv), Am promovat grație unor
astfel de oameni . (dativ).
Când se asociază cu un adjectiv, grupările sintactice cu postpoziție reprezintă mărci
ale gradării realizate analitic:
„În aceste construcții, elementul determinativ este plasat în antepoziție față de regent, iar
coeziunea sintactică este realizată prin prepoziția desemantizată de. Structura [adverb + de] este
specifică limbii române și constituie un caz aparte de determinare, în care determinativul destul de
este antepus termenului determinat. ” (GALR I 2008: 592).
La fel ca în cazul anterior prezentat, grupările cu postpoziție nu influențează
morfologic și sintactic adjectivul căruia i se asociază: Am citit o carte nemaipomenit de
palpitantă . Am citit niște cărți nemaipomenit de interesante . Cartea pare destul de
interesantă . Cărțile par destul de interesante .
5. Trăsături morfosintactice și semantice ale prepozițiilor semilexicale
5.1. Clase de cuvinte cu prepoziții obligatorii
În categoria prepozițiilor semilexicale sunt incluși termenii ceruți de verbe / adverbe
/ substantive preverbale sau de adjective, care „reprezintă o restricție sintactico -semantică a
regentului” (Pană Dindelegan, Dragomirescu, Nedelcu 2010: 204). GALR le numește
prepoziții -regim, cerute de matricea regentului. Gabriela Pană Dindelegan utilize ază
sintagma de prepoziții subcategorizate. Acestea au trăsăturile: [+ lexical, + funcțional]. O
altă caracteristică prin care se diferențiază de prepozițiile lexicale este faptul că se
grupează cu primul termen, fapt pentru care coeziunea este strânsă cu acesta, nu cu
termenul regizat: Se simțea rău [departe de [casă]]. De asemenea, nu permit substituția cu
o altă prepoziție, prin urmare construcțiile sunt foarte bine sudate semantic49: Se gândește
la el. *Se gândește spre el. *Se gândește către el. Suprima rea grupului prepozițional nu
este posibilă în contextul în care regentul este un verb – prin eliminarea termenului
dominat de prepoziție se ajunge la enunțuri nereperabile în limba română: *El se bazează.
*Autorii au apelat. *Noi depindem. Trebuie însă re marcat faptul că, dacă la nivel semantic,
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
84 legătura dintre centrul extern și prepoziție este foarte strânsă, la nivel sintactic se poate
observa coeziunea cu termenul dominat, fapt evidențiat de comportamentul prototipic al
prepoziției. Ne referim, în acest sens, la deplasarea întregului grup în condițiile
transformării în enunț interogativ ( Depinde de voi această alegere. – De voi depinde
această alegere? ), posibilitatea inserării unor termeni între verb și prepoziție ( Aceasta
depinde întotdeauna numai și n umai de voi.), funcționarea în enunțuri eliptice ( De cine
depinde? De noi!). Pe de altă parte însă, atunci când regentul este adjectiv / adverb /
substantiv preverbal, unele contexte permit eliminarea grupului prepozițional: E furios. E
brutal. Pare ironic .
Disocierea se realizează și prin raportare la prepozițiile funcționale. Vom lua ca
punct de referință prepoziția pe, care poate avea toate cele trei valori. Ca prepoziție
funcțională, însoțește un termen care permite dublarea cu un clitic pronominal și a re
funcție sintactică de obiect direct ( Îl văd pe el.). Atunci când are valoare de prepoziție
semilexicală, generează un grup prepozițional ce se constituie fie ca un complement
prepozițional – având ca regent verbul / adjectivul / adverbul – fie (rar) ca atribut
prepozițional – dependent de un substantiv preverbal sau preadjectival: Se bazează pe
ceilalți . Este furios pe colegi . Bazarea pe ceilalți nu e indicată. Furia pe colegi trebuie
controlată.
Prepozițiile semilexicale pot apărea ca regim obligatoriu al următoarelor clase de
cuvinte:
verbe : a apela la, se baza pe , a abuza de, a degenera în, a se asocia
cu, a se bizui pe, a culmina cu, a depinde de, a deriva de la, a conta pe, a se
forma de la / din, a consta în, a beneficia de, a se compune din, a ins ista pe, a
se înfuria pe, a se mânia pe, a se gândi la, a miza pe, a pune accent pe, a pune
stăpânire pe, a se răzbuna pe, a se supăra pe, a rezida în, a se sprijini pe, a se
repercuta asupra , a-i cășuna pe etc.
Notă : În aceeași categorie intră verbele int rinsec reciproce – acestea cer construcție
cu subiect multiplu sau cu obiect prepozițional: a coincide cu, a conviețui cu, a contrasta
cu, a se asemăna cu, a semăna cu, a se alia cu, a se căsători cu, a se cununa cu, a se certa
cu, a se gâlcevi cu, a se în rudi cu, a se învecina cu etc.
Adjectivele care cer complement prepozițional se pot include în mai
multe categorii. Un inventar realizează Pană Dindelegan, Dragomirescu și
Nedelcu (2010: 183 –184), distingând între:
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
85 a. adjectivele simetrice care au ca regim pr epoziția cu: analog cu,
similar cu, compatibil cu, comun cu, complice cu, conform cu, contemporan cu,
egal cu, identic cu, sincron cu, tangent cu, vecin cu, sinonim cu ;
b. alte adjective construite cu prepoziția cu – termenul dominat are
funcția de a restrâng e însușirea prin orientarea ei spre o anumită persoană: aspru
cu, atent cu, brutal cu, exigent cu, ironic cu, drastic cu, politicos cu, prietenos
cu, distant cu etc.
c. adjective construite cu prepoziția de: apt de, avid de, capabil de,
demn de, gata de, plin de, sigur de, vrednic de etc.
d. adjective construite cu prepoziția la: atent la, imun la, receptiv la,
surd la etc.
e. adjective care impun prepoziția pe și rolul tematic Țintă: gelos pe,
furios pe, invidios pe, sigur pe etc.
f. adjective participiale și adjectiv e derivate care păstrează regimul
bazei: comparabilă cu, înrudită cu, obligată la, temătoare de, predispusă la,
indispusă de etc.
g. adjective provenite din participii ale unor verbe tranzitive
psihologice: decepționată de, indignată de, încântată de etc.
h. adjective derivate cu sufix de la verbe tranzitive: purtător de faclă,
cauzator de moarte
i. adjective cu sens pasiv: trimisă de, propusă de / de către
Substantive :
Admit prepoziții semilexicale substantivele obținute prin reorganizarea enunțului:
Este gelos pe el. → Gelozia pe coleg nu e justificată. A insistat pe acest aspect. →
Insistarea pe acest aspect nu e productivă. S -a supărat pe ceilalți. → Supărarea pe ceilalți
a determinat ruptura grupului.
Adverbe50: departe de, aproape de, dincoace de, înainte de,
indiferent de, paralel cu, referitor la, concomitent cu, asemenea cu, contrar cu,
proporțional cu, simultan cu, relativ la etc.
În ceea ce privește semantica prepozițiilor semilexicale, se admite că unele au sens
care îl întărește pe cel al regentului ( a mil ita pentru, a se asocia cu, a fi apt pentru ), în timp
ce altele se apropie de prepozițiile funcționale prin abstractizarea sensului – a depinde de,
capabil de, a consta în etc. Doar în câteva situații două prepoziții diferite pot fi cerute de
același regen t, fără ca sensul grupului să fie schimbat: a consta din / în, apt pentru / de ; în
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
86 general, vorbitorii optează pentru una dintre forme care se va impune treptat, dat fiind
faptul că limba nu admite dublete.
5.2. Dubla relație de recțiune
Una dintre trăsăt urile sintactice specifice prepozițiilor semilexicale este existența
dublei relații de recțiune. Recțiunea presupune impunerea unor categorii gramaticale
termenului dominat, categorii pe care termenul regent nu le are. În acest caz, pe de o parte,
prepoziț ia este univoc determinată, adică centrul de grup cere obligatoriu o anumită
prepoziție și nu alta: constă în – *constă între – *constă întru ; apelează la – *apelează
spre – *apelează înspre. Gabriela Pană Dindelegan (1974: 166) observă că obligativitatea
strictă a unei prepoziții nu reprezintă o particularitate semantică: „nimic din semantica
verbului sau din semantica construcției nu determină alegerea unei anumite prepoziții.”.
Există regenți ce selectează prepoziția pe (a se baza pe, a fi enervat pe, a se bizui pe, a fi
nervos pe, a conta pe, mânios pe, supărat pe ), regenți care impun prepoziția cu (a culmina
cu, politicos cu, tangent cu, sinonim cu, analog cu ), termeni care cer prepoziția în (a consta
în, a rezida în ). Este ușor de observat că, în gener al, prepozițiile cu regim de acuzativ sunt
ocurente în asemenea contexte: pe, cu, de, la, în, de, pentru, din ; puține prepoziții de
genitiv funcționează ca regim al unui termen, adică au statut de prepoziție semilexicală: a
se repercuta asupra, a reflecta asupra. Cea de -a doua relație de recțiune este specifică
prepoziției – atunci când se asociază cu un nominal, îi impune acestuia topica, forma
articulată / nearticulată, obligativitatea prezenței, cazul și rol tematic. Cele două relații de
recțiune nu au c aracter independent:
„Verbul impune o anumită prepoziție, iar aceasta, la rândul ei, impune morfemul de caz. Deci,
hotărâtor în regizarea morfemului de caz este, în ultimă instanță, verbul, car e „cerând” o anume
prepoziție, «cere» implicit un anume morfem de caz. ” (Pană Dindelegan 1974: 166).
Vom supune prepozițiile semilexicale unor teste pentru a evidenția coeziunea dintre
prepoziție și termenul dominat, pe de o parte, respectiv, dintre prepoziție și regentul
grupului, pe de altă parte. Poziția fixă ocupa tă de termenul regizat de prepoziție este cea
specifică acestui grup sintactic în limba română – nominalul se situează întotdeauna după
centrul de grup: Omul acesta apelează la ajutor. *Omul acesta apelează ajutor la. Sunt
însă posibile intercalările unor termeni între centrul de grup și termenul dominat: Apelează
la alt ajutor . Se bazează pe ceilalți colegi . Trebuie însă remarcat faptul că acest cuvânt
intercalat este întotdeauna determinant al nominalului, ceea ce reflectă coeziunea strânsă
dintre termeni . În schimb, în ciuda faptului că prepoziția semilexicală este regim al
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
87 regentului, între acesta și prepozi ția obligatorie se pot insera termeni cu valoare
morfologică diversă: adverbe: Apelează des la ajutorul vostru. Se bazează astăzi , în timpul
examenul ui, pe sprijinul colegilor ; verbe la formă nonfinită: Mizează , pentru a câștiga , pe
calul numărul 2. S -a înfuriat la pescuit pe ceilalți ; propoziții subordonate: Este apt, când
vrea, de fapte mari.
În ceea ce privește articularea nominalului, este evident că prepozițiile semilexicale
se asociază, în general, cu forme nearticulate ale substantivului, indiferent de prepoziția
cerută de regent: Ne bazăm pe colegi . Succesul constă în muncă . Rezultatul depinde de
arbitru . Atmosfera îl predispune la visare . Excep țiile țin fie de natura prepoziției – cu pare
să constituie un caz aparte în limba română prin faptul că, de obicei, impune articularea
substantivului –, fie de natura termenului dominat. În prima situație, prepoziția
semilexicală cu cere articularea nomin alului, indiferent de context: El se identifică cu
personajul . Jonglează des cu termenii . Exemplul este analog cu imaginea . Cea de -a doua
situație, presupune relaționarea prepoziției cu substantive care denumesc persoane unice
pentru vorbitor – indiferent de prepoziție, termenul va fi în acest caz, fie articulat, fie
nearticulat în funcție de referent: A apelat la mama . – A apelat la mamă . Fii atent la tata!
– Fii atent la tată! Este mânios pe bunicul . – Este mânios pe bunic .
Articularea substantivului se r ealizează în prezența unui determinant, dar această
situație nu reprezintă o restricție a prepoziției, ci a modificatorului / determinantului:
Militează pentru pacea din această zonă. Comportamentul său se rezumă la bârfirea
celorlalți. Copiii beneficiază de ajutorul părinților. Doar în unele contexte, apare forma
nearticulată, chiar dacă substantivul este însoțit de atribut: Benefiază de bursă de studiu.
Activitatea sa constă în muncă de birou.
Majoritatea prepozițiilor semilexicale impun cazul acuzativ – verificarea restricției
cazuale se poate realiza prin asocierea cu pronume personal la persoana întâi și a doua
singular, singurul care are forme distincte de nominativ și acuzativ: Apelează la tine.
Depinde de mine să mă impun. Mă bazez pe tine. E mânios pe mine . Se teme de tine . Pare
invidios pe tine .
5.3. Impunerea / transmiterea de rol tematic
Gramaticile românești actuale consideră că prepozițiile semilexicale atribuie rol
tematic numai împreună cu verbul / adjectivul / adverbul / substantivul: Temă ( Mama
beneficiază de indemnizație. ), Sursă ( Se simțea rău departe de casă. ). În Morfosintaxa
limbii române se precizează că unele prepoziții semilexicale atribuie același rol ca și
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
88 regentul: „Unele prepoziții impuse de regent sunt mai puțin abstracte, rolul pe care îl
atribuie fiind acela cerut de regent: Beneficiar Manualul este util pentru studenți. Țintă
Apelează la mama pentru a o ajuta. Comitativ Echipa noastră se asociază cu echipa
voastră. ” (Pană Dindelegan, Dragomirescu, Nedelcu 2010: 208)
6. Prepoz iții noi în limba română
În general, se admite în gramaticile românești că prepoziția reprezintă o clasă închisă
de cuvinte, dat fiind faptul că permite cu greu preluări de termeni din altă limbă sau crearea
de noi membri prin procedee interne: „Domeniul e lementelor de relație – prepoziții,
conjuncții – este de obicei neatins de împrumuturi directe; ele constituie un fond stabil,
moștenit din limba de bază, ca unități care aparțin deopotrivă vocabularului fundamental și
structurii gramaticale.” (Avram 1973: 239). Alexandru Graur (1954) observă că, din cele
22 de prepoziții care aparțin fondului principal lexical, 20 au origine latină. Doar două
prepoziții neologice sunt înregistrate în GLR (1966): a și contra , preluate din franceză.
Acestă secțiune are ca sc op prezentarea caracteristicilor unor prepoziții nou intrate în
limba română. Am recurs la gruparea acestora în următoarele categorii: prepoziții
provenite din substantive, sub influența limbii franceze / engleze (îl vom numi tipul
numărul 1 – gen, tip, st il), prepoziții de origine latină, folosite inițial în limbajul științific,
generalizate mai ales în limbajul jurnalistic (tipul numărul 2: versus, per, supra, via, pro ),
prepoziții obținute prin schimbarea valorii morfologice a verbelor la gerunziu (tipul
numărul 3: exceptând, excluzând, privind ), dublete etimologice specializate: a cu sens
distribuțional, prepoziția contra cu regim de acuzativ, prepoziția compusă á la (tipul
numărul 4). Vom analiza totodată funcționarea termenilor minus și plus în context e de
utilizare specifice prepoziției (tipul numărul 5). Separat, vom trata prepoziția bașca (tipul
numărul 6) . Aspectele avute în vedere sunt: gradul de prepoziționalizare, funcțiile pe care
termenul prepozițional le îndeplinește în enunț, sensurile actual e, restricții impuse
termenului dominat, pozițiile sintactice ocupate.
Textele alese pentru exemplificare au fost preluate din publicația Dilema veche
(perioada 2001 –2015), dar și din alte publicații sau de pe internet.
Procesul de prepoziționalizare – particularități
Pentru ca un termen să devină prepoziție, trebuie să parcurgă un proces de
gramaticalizare, echivalent cu: pierderea flexiunii (în cazul în care cuvântul are formă
variabilă), pierderea posibilităților combinatorii specifice clasei din care t ermenul face
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
89 parte, devierea semantică (eventual, resemantizarea; trecerea de la concret la abstract, de la
sensul spațial, la cel temporal, respectiv, non -spațial), distribuția în contexte specifice
prepoziției (cu dublu rol: relator și centru de grup), e xercitarea restricțiilor sintactice
specifice acestei clase de cuvinte (de caz, de număr, de articulare, de topică). Teoriile
gramaticii actuale (Lehmann 1985, Fagard și Mardale 2007) postulează că drumul străbătut
de un cuvânt de la clasa din care face pa rte spre categoria prepoziției presupune
următoarele etape: construcții libere de cuvinte → construcții înghețate sub forma
locuțiunilor → morfeme simple → morfeme gramaticale.
Prezentarea tipului numărul 1 – gen, tip, stil
În DEX (1998) sunt înregistrate cinci sensuri ale substantivului gen51 (nu există
intrări pentru nicio locuțiune formată de la acest cuvânt), patru sensuri ale termenului tip52,
trei sensuri ale numelui stil53 (două locuțiuni: de stil – locuțiune adjectivală, în stil mare –
locuțiune adjec tivală / adverbială). Dinamica acestor cuvinte în limba română actuală este
însă evidentă – Rodica Zafiu (2012) atrage atenția că gen / tip s-au transformat în particule
invariabile de comparație, dată fiind tendința de a găsi mijloace de conectare simple care
nu sunt supuse variației flexionare. Termenii examinați sunt bază pentru expresii și
locuțiuni (structuri în curs de locuționalizare): de genul, în genul, de gen, de tipul, de tip, în
stilul, în stil de, cu stil etc. Tiparul de / în genul se regăsește în două tipuri de structuri:
locuțiunea este urmată de substantiv articulat cu formă de genitiv, cerută de substantivul
din componența locuțiunii, dar și de substantiv cu formă de nominativ / acuzativ: Ilie
Sârbu, atac în genul C.V.T. (EZ, aprilie 2014), adio inițiative și viziuni sistemice de genul
Miclea (DV ianuarie 2010), solid, cu mustață, cu ochi adînci, blond murdar în genul lui
Marlon Brando și cu o cicatrice pe frunte . (DV, ianuarie 2010). Conform lui Melis (2003),
procesul de prepoziționalizare a unor substantive implică o operație de simplificare
realizată în două etape: suprimarea celei de -a doua prepoziții ( în stil de → în stil ),
eliminarea prepoziției inițiale ( în stil → stil ). În studiile franceze (Laurent Danon -Boileau,
Mary -Annick Morel 199 7, Melis 2003, Noailly 2006), termenii primesc denumirea de
substantive prepoziționale. Autorii observă că aceste structuri sunt specifice discursului
oral care presupune absența unei organizări prealabile și, implicit, furnizarea informațiilor
prin tehnic a acumulării succesive.
Vom analiza în cele ce urmează particularitățile acestor prepoziții în limba română.
Este ușor de remarcat că termenii au caracter invariabil, ceea ce înseamnă că, din punct de
vedere morfologic, au pierdut proprietățile specifice c lasei. Forma fixată prin utilizare este
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
90 cea de nominativ / acuzativ, singular, nearticulat, de obicei, fără prepoziție: Dacă aș fi
genul de analist -buricul -pămîntul gen Alina Mungiu -Pippidi , acum aș zice […] (DV, iunie
2015), Atunci și -a petrecut Ana Cră ciunul într -un hotel tip office […] (DV, mai 2015),
Dintr -un living stil vagon , cu bucătărie inclusă, dădeai […] (DV, mai 2015). Gradul
avansat de înghețare este dovedit prin proba pluralizării: * …genuri Alina Mungiu -Pippidi ,
*hotel tipuri office , *living stiluri vagon . Aceasta nu se produce nici dacă schimbăm
contextul: analiști gen Alina Mungiu -Pippidi , hoteluri tip office , livinguri stil vagon .
Termenul apare frecvent însoțit de prepozițiile de / în : […] nu poezia profitorilor &
sicofanților sist emului, de gen Păunescu ori Vadim , cum ne -am obișnuit să credem . (DV,
decembrie 2014), […] însă nu -mi place turismul de tip fast-food, modul lor superficial de a
vizita țările lumii. (DV, iulie 2015), Nunta evoluează mai curînd în stil Kusturica , căzînd
adesea într -un derizoriu fermecător . (DV, iunie 2015). Faptul că termenii și -au pierdut
particularitățile combinatorii specifice, atunci când funcționează singuri, este ușor de
evidențiat: imposibilitatea introducerii unui determinant de tip adjectival în a cest context
de funcționare (* analist acest tip, hotel acest tip, living acest stil), incompatibilitatea cu
forma articulată (* analist genul Alina, *hotel genul office, *living stilul vagon ).
Un alt aspect relevant pentru analiza noastră îl constituie capa citatea combinatorie a
termenilor. Aceștia se asociază cu:
substantiv propriu, în general, antroponim, aflat sau nu în relație de
coordonare cu alt termen: unul dintre argumentele clasei medii împotriva politicilor
sociale gen Bolsa Familia (DV, iulie 2015 ), Date fiind și cazurile recente de
plagiat ( gen Sam Smith vs Tom Petty sau Pharell vs Marvin Gaye) (DV, aprilie
2015), Totul pare un fel de joc piramidal tip Caritas – doar că se petrece la o
instituție serioasă (DV, aprilie 2015);
substantiv comun, near ticulat / articulat hotărât (rar), la singular sau
la plural: prin satele mediteraneene cocoțate prin munți, stil acoperișul lumii în
trepte (DV, noiembrie 2014), Arta e reprezentată de doi vînzători din ușă în ușă,
care încearcă să plaseze accesorii gen dinți falși de vampir și măști de Halloween,
menite să învioreze petreceri . (DV, iulie 2015);
structuri de tip frastic – sintagme, proverbe, citate: se mai strecura
cîte o postare gen „Cum să -ți faci manichiura să dureze o săptămînă cu orice ojă
ieftină“, „ Rușii au transformat un tanc în taxi“, „Iată noua siglă a Stelei“ . (DV,
ianuarie 2015), Altfel zis, organizarea gen „listă de știri“ (DV, ianuarie 2015);
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
91 Relevantă este și calitatea morfologică a termenului căruia grupul prepozițional i se
subordonează, re spectiv poziția sintactică pe care acesta o ocupă. Antecendentul structurii
este întotdeauna un nume (substantiv, rar pronume nehotărât), prin urmare, grupul
prepozițional funcționează ca atribut : […] au ridicat din sprîncene – ceva gen ăsta cine
mai e? (DV, martie 2011 ), revistele care vindeau altădată 50 -100.000 de exemplare , gen
Avantaje, Cosmopolitan sau Unica (DV, decembrie 2014), sinistrați cu milioanele și
pierderi materiale ceva gen 150 miliarde dolari. (DV, martie 2011).
Sensul prepoziției este u nul comparativ. Chiar dacă există structuri similare în limbă,
vorbitorii preferă această exprimare: „Avantajul construcției (din punctul de vedere al
simplificării, al stilului telegrafic), constă în faptul că gen invariabil este urmat de forma
standard a substantivelor (nominativ -acuzativ), nu de genitiv.” (Zafiu 2012, DV).
În ceea ce privește funcțiile îndeplinite în enunț, se impun următoarele observații:
prepozițiile introduc o determinare restrictivă în interiorul sintagmei, construind o
calificare ap reciativă. Atunci când introduc un nume propriu, acesta are relevanța unui
agent exemplar, funcționând ca o emblemă (Danon -Boileau și Morel 1997, Melis 2003).
Când deschid o serie enumerativă, definesc calitatea unui ansamblu de obiecte / a unui
obiect exp licit incluse într -o categorie. Rolul nu este numai de a nuanța exprimarea, ci și de
a găsi unele repere cu un caracter explicativ. Deseori, presupun calitatea de expert a
receptorului – pentru ca această comparație să aibă relevanță trebuie să știe cine a fost X,
să identifice în mod clar conținutul termenilor. Numele devenit prepoziție suferă așadar un
proces de desemantizare, urmat de angajarea în contexte în care ajunge să exprime o formă
de identificare. Melis (2003) remarcă faptul că primul nume serve ște drept focalizator, în
timp ce al doilea îi activează proprietățile. Chiar și atunci când termenul dominat de
prepoziție este un nume propriu, acesta nu indică propriu -zis un referent particular, ci o
tipologie, prin intermediul căreia se activează trăs ăturile primului termen.
Așadar, pătrunderea acestor prepoziții în limba română se datorează influenței
limbilor străine, în special francezei și englezei. Cel mai productiv tipar prepozițional este
cel cu prepoziția gen.
Prezentarea tipului numărul 2: versus, via, per, supra, pro
Prepoziția versus
Termenul versus54 nu este înregistrat de dicționarele limbii române, dar este utilizat
frecvent în limbajul actual: de la numele unor jocuri ( Oi versus extratereștri, Versus
umbra ), la titluri de cărți, conferinț e, spectacole, melodii, articole ( Orthodoxie versus
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
92 ortodoxie, Real versus vitual, Solidaritate versus terorism, Adevăr versus falsitate,
Sarkozy versus gypsy, Bizanț versus Bizanț ) sau la denumirea unor site -uri care au menirea
de a compara produse asemăn ătoare. În GALR i se recunoaște statutul de prepoziție nou
intrată în limbă, cu precizarea că manifestă monosemantism:
„Versus se folosește frecvent în limbajul științific pentru a exprima opoziția sau contrastul dintre
două elemente (sau structuri mai amp le) care se explică astfel unul prin altul: continuu versus
discontinuu, distincția verb ergativ vs verb neergativ; Se disting numai două tipuri de propoziții:
enunțiative, care dau informații, vs interogative, care cer informații (apud DSL). Extinderea pr epoziției
versus în limba actuală se explică și grație utilizării în scris a abrevierii vs.” (GALR I 2008: 624).
Dicționarele străine online îi validează statutul de prepoziție, fapt ce relevă
reactivarea cuvântului și alte limbi: ”versus – preposition (ve rs:sas/abreviation vs.): used to
show the names of two teams or sides, against” ( http://dictionary.cambridge.org ). Alte
sensuri indicate sunt: împotriva, în opoziție cu, în comparație cu (https://en.wiktionary.org )
– “used when comparing the advantages of two different things, ideas ” (Dictionary of
Contemporany English, https://www.ldcoceonline.com/dictionary ). Și dicționarele
franțuzești indică utilizarea acestui termen mai ales în limbajul științific: „Par opposition à.
(S'emploie en linguistique, surtout sous la forme vs., quand on a affaire à des oppositions
de type binaire: masculin vs. féminin.” (http://ww w.larousse.fr/dictionnaires).
Structurile care se regăsesc frecvent în limba română sunt constr uite pe următoarele
patternuri:
substantiv propriu + versus + substantiv propriu nemarcat, cu formă
de nominativ / acuzativ: Acum mă credeți că Serena Williams versus Simona
Halep va fi rivalitatea următorilor ani? (GS aprilie 2015), Radu versus Radu .
Banciu dă de pământ cu Mazăre (G, mai 2015);
substantiv comun nearticulat / articulat + versus + substantiv comun
nearticulat / articulat, cu formă de nominativ / acuzativ: Putem deschide și un
subiect privind drepturile angajatorului versus drepturile angajatului. (Internet),
Nici ea nu reușește să confirme rezultatele de anul trecut și are un bilanț
îngrijorător de 8 -14 victorii versus înfrîngeri . (GS, iulie 2015), Cum să slăbești
mai repede – carbohidrați versus grăsimi (AV, septembrie 2014), Complexele tale
versus complexele lui (AV noiembrie 2013), Face parte din declinul marilor
narațiuni istorice, cu care eram obișnuiți în trecut – clasa muncitoare versus
burghezie, moșierimea versus burghezie , centrul versus periferie , laicitatea versus
religiozitate . (DV, mai 2015);
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
93 pronume / substantiv + versus + pronume: Eu versus ceilalți , eu
versus tu , masca versus eu , eu versus eu55 (Internet);
punerea în paralel / în opoziție a unor citate, sintagme: în alternativa
„vorbe bine ticluite” versus „redarea vieții în sublimul ei.” (DV, ia nuarie 2011),
„Prostie și ticăloșie” vs „mumia de la Moscova” (Internet), „Ce ai făcut” vs „Cine
ești” (Internet), Halep contra Sharapova sau „Prințesa din Carpați” versus
„Serena din Siberia” (Internet);
tipare complexe: vede doar pomelnice, nu analiză pe stat de drept
versus pe ce merg englezii ; nu discuții pe verdictele Curții Penale (DV aprilie
2015), Presa și finanțarea propagandei versus cum se ajută presa într -o țară
civilizată (Internet);
La fel ca în cazul prepoziției contra cu regim de acuzativ, versus indică prototipic
existența a două forțe egale, aflate în relație de opoziție. Spre deosebire de contra și
împotriva , care prin terminația „articulată” domină nominale cu formă de genitiv, versus
poate fi centru de grup numai pentru nominale cu formă de acuzativ. În limbajul științific
este utilizat pentru indicarea unor dihotomii ( prepoziții lexicale vs prepoziții funcționale ).
În limbajul sportiv și în cel juridic evidențiază forțele care se confruntă / se opun una
alteia: Duel românesc: Horia Tecău versus Florin Mergea , Cronologia dosarului Livia
Stanciu versus Rarinca (Internet). Frecvență foarte mare în limbajul actual are tiparul
comparativ. Vorbitorii utilizează prepoziția cu sensul de în raport cu, în comparație cu,
raportat la, în contrast cu, în opoziție cu pentru a cântări avantajele unor produse, pentru a
pune în balanță unele idei, în vederea luării unei decizii. Cu această semnificație, prepoziția
se întâlnește pentru indicarea unor dispute ideologice sau pentru anunțarea unor dezbateri
pe teme contradictorii ( Creaționism versus evoluționism, Integrare globală versus
integrare regională ), dar și pentru punerea în relație a unor elemente concrete: Șervețele
umede vs prosoape : care sunt mai bune?, Rata la casă vs chirie în marile orașe, Războ iul
destinațiilor: Corfu vs Thassos . Ce alegem pentru vacanță?, Test WiFi – iPhone 6 vs
Galaxy S6 vs iPhone 6 Plus vs Galaxy S6 Edge , Becuri LED vs becuri economice
(Internet). Rar, prepoziția analizată indică proporția sau raportul propriu -zis: 8-14 victo rii
versus înfrângeri .
Prepoziția via
Via56 este înregistrată în DEX (1998, 2009) ca prepoziție, cu un sens strict spațial:
„VÍA prep. (Indică o rută, un itinerar) Pe drumul, pe direcția; (trecând) prin – Din fr., lat.
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
94 via.”. Într -un studiu dedicat prepozi țiilor neologice, publicat 1973, Mioara Avram observă
că elementul relațional via își lărgește aria de angajare:
„Desigur, via a intrat în limbă ca element al unor limbaje tehnico -profesionale, dar, fiind vorba
de domenii ale serviciilor publice de transpo rturi și comunicații, el a devenit cunoscut și beneficiarilor
acestor servicii și și -a putut extinde întrebuințarea în limbajul familiar, iar de la sensul pur local a
dezvoltat unul instrumental, «prin intermediul» .” (Avram 1973: 244).
În GALR există o sin gură observație privitoare la sens și la comportamentul
gramatical: „Via «prin, pe ruta», folosită inițial în domeniul transportului și al
comunicației, este urmată, în mod obișnuit de nume geografice, indicând punctul de
tranzit.” (GALR I 2008: 625). Într -adevăr, în limba română actuală, prepoziția se folosește
frecvent cu acest sens, indicând în special, un spațiu intermediar în cadrul un drum
străbătut : Un drum Cluj – București via Brașov poate să dureze oricât între 8 și 15 ore. , O
poveste frumoasă: de la Târgu -Mureș la Brașov , via Bratislava (Internet ). O abstractizare,
cu păstrare ideii de mediere se regăsește des în limbajul jurnalistic, prepoziția ajungând să
însemne:
prin intermediul, pe calea, prin : Dacă li s e spune de la sponsor via Federație
și Comitet Olimpic să se ducă, ei se duc. (DV, iunie 2015), Am cerut, deci,
telefonic, să fim serviți via „room service “. (DV, iunie 2015), Dintr -o eroare
de securitate, sute de pagini puteau fi accesate simplu și nerest ricționat via
Google . (DV, februarie 2014)
conform, spre, ca : Ce se întîmplă într -o singură secundă, via Libération :
lumina parcurge 299.792 de kilometri în vid . (DV, iulie 2015), Trilu -lilu-
crocodilu vs Pink Floyd via Sex Pistols … (DV, iunie 2011), Secvența audio
ajunge – via un tabloid – în toate buletinele de știri naționale, și un aer de
catastrofă bate prin redacțiile TV. (DV, august 2011 ), se deschide printr -un
"Prolog" și care "împrumută", via Invenția lui Morel, formula narativă a
raportului … (DV, ianuarie 2011 ), ducînd și la simptome psihotice, via
schizofrenie … (DV, mai 2010), opoziției de la dușmanii interni la cei externi,
via apelul la sentimentul naționalist … (DV, ianuarie 2010), Printre
informațiile oferite interactiv la clasă ( via demitizare și educație propriu –
zisă, contracepție și protejare (DV, ianuarie 2010), preia ideea alegoriei lui
Pierre Menard via Robbe -Grillet . (DV, ianuarie 2010), apelurile realizate via
web sînt gratuite în Statele Unite și au un cost foarte mic (DV, martie 2010),
Banii sînt pierduți, via încurcate ițe birocratice, fie pe investiții nefolositoare,
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
95 fie spre. .. (DV, ianuarie 2010), obiectele expuse pot fi descărcate via
bluetooth pe telefonul fiecărui vizitator (DV, ianuarie 2008), Ca sursă de
inspirație via ficțiune (voită) sînt și celebrele telenovele (DV, ianuarie 2010),
Cum să alegi cultura ( via religie) dacă amenințarea de dincolo de ea… (DV,
ianuarie 2010), diferite forumuri sau liste de conversație via bloguri (DV,
ianuarie 2010), în rîndul tinerilor aspiranți la o educație aleasă via carieră
(DV, ianuarie 2010), lucru ce a iscat o corespondență vie, via e-mail (DV,
ianuarie 2010), Ani de zi le au primit catolicii mesaje divine via tortillas, pomi
sau oi (DV, martie 2011), În final, via matematică și limbi străine, am ajuns
traducător (DV, martie 2010).
Prepoziția per
Per57 este considerat de GALR dublet etimologic al lui pe, prin urmare, apar e în
condiții gramaticale similare:
„Prepoziția per, folosită inițial în limbajul comercial, în formule ca per articol, per bucată, per
kilogram, per unitate (indicând repartiția) și per ansamblu, per total (indicând globalitatea), își extinde
utilizarea în limba actuală prin publicistică: Echipa a jucat bine per ansamblu. ” (GALR I 2008: 624)
În ciuda similitudinii semantice dintre cele două prepoziții, per conferă enunțului nu
doar exactitate, ci și claritate. De exemplu, în formularea Numărul de supermar keturi s -a
triplar în criză, numărul de angajați per / pe magazin s-a înjumătățit (Internet), preferința
pentru per în locul lui pe se datorează faptului că a doua prepoziție are, de obicei, sens
locativ, pe când prima este monosemantică. Prepoziția are co rp fonetic redus (de aceea,
înlocuiește frecvent structura „pentru fiecare”) și exprimă o nouă relație semantică, pe care
alte prepoziții din limba română nu o pot reda – pentru fiecare / pentru fiecare în parte .
Tiparul pare să se extindă, tocmai din aces te motive: determinarea costului standard per
elev / preșcolar , Prețul barilului de petrol v a rămâne sub pragul psihologic de 100 de
dolari per baril ., Rocada în top ul magazinelor de bricolaj cu cele mai mari vânzări per
unitate ., Cum să plătești mai puțin per click pentru publicitatea web., Tarif per apel la
cartelă . Ultimele formule se regăsesc frecvent în limba engleză: pay per view, pay per
click, pay per like, pay per call for publishers, pay per use parking etc. Și în alte domenii
prepoziția își extin de sfera de utilizare: Numărul total de petiții înregistrate unic per petent
și per caz, 16, 175, 26, 27, 24. Utilizarea formei de plată „ per caz tratat” în cadrul
asistenței medicale pr imare. Costurile medii directe ș i indirecte ale hepatitei A variaz ă de
la $1,817 la $2,459 per caz adult ș i de la $433 la $1,492 per caz pediatric. Se pare că
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
96 suma decontată de Casa de Asigurări de Sănătate per pacient nu acoperă cheltuielile
materiale ale ambulatoriilor. În caz de recidive ale infecțiilor, în scopul preveni rii unor
noi episoade 1 capsulă per zi timp de cel puțin 15 zile consecutive per lună. Onorarii –
avocat – onorariul fix, onorariul per oră. Pentru livezile de măr, cu densitatea pomilor la
hectar: de la 700 până la 1200 bucăți – 10 mii lei per hectar . (Internet)
În ceea ce privește posibilitățile combinatorii ale cuvântului, acestea sunt restrânse:
prepoziția poate guverna numai substantive nearticulate în acuzativ. Prepoziția generează
și grupuri cu rol locuțional. Este frecventă structura per ansamblu care circulă în paralel cu
locuțiunea adverbială în ansamblu : Litoralul româneasc, per ansamblu , nu se scumpește
pentru cei care cumpără pachete turistice prin agenții. OSCE: Armistițiul din Ucraina –
respectat per ansamblu , cu încălcări la Lugansk și Debalț eve. Per ansamblu , am fost mai
buni! (Internet). Și construcția locuțională per total este frecvent utilizată fie în sinonimie
cu în total , fie cu per ansamblu : Dacă ne uităm per total la condamnări, la prima vedere
pare că primesc pedepse mai mari cei cu funcții importante. (DV, aprilie 2015), Per total,
vorbim de zeci de cărți și documente vînate de mine . (DV, februarie 2015), Artiom Pipa a
luat aurul la haltere: 306 kg per total . (Internet)
Prepoziția pro58
Această prepoziție a pătruns în limba română cu sensul de pentru, în favoarea , în
sprijinul. Termenul s -a impus mai ales în formarea unor denumiri care implică ideea de
favorabil: Prosport, Pro TV, Profm, Asociația Pro Democrația, Asociația Pro
Infrastructura, Pro Cinema, Liga pro Europa, emisiunea Pro patria, Pro barca (website
dedicat tranzacțiilor de bărci), Pro -sec (sisteme de supraveghere), Pro Curier (curierat
profesional pe bicicletă) etc. În combinațiile libere, poate fi centru de grup pentru un
substantiv (propriu sau comun) în acuzativ: Nu sun t pro Putin , nu sunt pro Rusia . Sunt pro
fapte ., Galeriile sunt pro Lucescu , Consiliul pentru Combaterea Discriminării se pronunță
pro Big Brother , Super campanie pro vot (Internet). Așa cum se observă în exemplele
anterioare, antecendentul este, de obicei un verb copulativ / predicativ sau un substantiv,
prin urmare, grupul prepozițional ocupă pozițiile sintactice de nume predicativ,
complement prepozițional, atribut substantival prepozițional.
Se impune o examinare atentă a contextelor de asociere dintre prepozițiile pro și
contra , date fiind posibilitățile multiple de citire gramaticală a structurilor. Vom recurge la
deconstruirea exemplelor, pentru a releva mecanismul de funcționare și interpretarea
morfosintactică a termenilor vizați. Am identificat urm ătoarele situații:
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
97 cele două prepoziții apar în același context în relație de opoziție, dar numai
cea de -a doua are termenul dominat exprimat: reportaje literare, campanii
polemice, pro și contra Eminescu , Caragiale , Arghezi (DV, decembrie
2011), publicul funcționează pro și contra unui actor central (DV, ianuarie
2010), se pot aduce argumente pro și contra caracterului anonim al
comunicării (DV, ianuarie 2010). Prepoziția contra regizează fie un nominal
în genitiv, fie unul în acuzativ. Termenii sunt coord onați cu ajutorul
conjuncției disjunctive sau, respectiv copulative și;
ambii termeni sunt utilizați fără determinant: Comentariile în presă au curs,
cu argumente pro și contra . (DV, ianuarie 2010), Păsările au tot felul de
opinii, cînd pro și cînd contra , cu excepția bufnițelor și codobaturilor. (DV,
ianuarie 2010), S-au adus argumente bilaterale, adică și cele pro, și cele
contra . (DV, aprilie 2010), cu 384 voturi pro și 184 contra (DV, ianuarie
2010);
Problema care intervine în citirea acestor enunțuri e ste următoarea: prepoziția pro are
termenul dominat recuperabil sau funcționează absolut? Există în limba română prepoziții
care nu au termen regizat obligatoriu? Se adverbializează aceste prepoziții în absența
termenului dominat? Vom analiza pe rând cele două situații pentru a ajunge la o concluzie.
Se admite în gramaticile actuale că prepoziția are întotdeauna un termen dominat și că
acesta este recuperabil din context atunci când nu e exprimat: Ai venit cu mașina sau fără?
Fără ! Examinând primul set de e xemple se poate observa că prepoziția pro ocupă
întotdeauna prima poziție și termenul dominat poate fi recuperat din context, presupunând
ideea de repetiție: pro Eminescu și contra Eminescu , pro actor central și contra unui
actor central . Mecanismul este a celași ca în contextul: Vrei cafea cu sau fără zahăr ? Ești
contra sau pentru ei? Sunteți pentru sau împotriva legii? Verificând al doilea set de
enunțuri, se constată că ambele prepoziții funcționează fără termen dominat. În această
situație ambele receptă ri sunt posibile: fie vorbim de exprimare eliptică (de exemplu,
argumente pro integrare și contra integrare ), fie admitem că prepozițiile suferă un proces
de adverbializare. Mai clar, dacă termenii analizați sunt prepoziții, atunci îndeplinesc
funcție sint actică împreună cu numele recuperat din context ( argumente pro și contra –
avem de -a face cu două grupuri prepoziționale coordonate, cu funcții sintactice de atribut
prepozițional); dacă termenii au valoare adverbială, atunci ocupă poziții sintactice singu ri
(argumente pro și contra – atribute adverbiale).
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
98 Pentru dezambiguizarea gramaticală, vom recurge la înlocuirea prepoziției cu regim
de genitiv cu termenul echivalent ca sens. Substituirea cu prepoziția împotriva indică faptul
că termenul dominat este re cuperabil din context și atunci ambele prepoziții generează
grupuri prepoziționale. Dacă înlocuirea se realizează cu adverbul împotrivă , atunci trebuie
să admitem că există condițiile necesare adverbializării prepoziției în contextele date:
!argumente pro și împotriva / pro și împotrivă , !cînd pro și cînd împotriva / cînd sunt pro,
cînd împotrivă , !argumente bilaterale, adică și cele pro, și cele împotriva / și cele pro și
cele împotrivă . Dat fiind faptul că a doua exprimare din fiecare set ni se pare mai c lară,
considerăm că, în enunțurile date, pro și contra funcționează ca adverbe, nu ca prepoziții
fără termen regizat59.
Particularitățile prepozițiilor preluate din limba franceză
A – distributiv
Prepoziția a cu se ns distributiv este înregistrată în dicți onare: „ A4 prep. (Formează
numerale distributive). De câte… 3 saci a 80 de kg. – Din fr. à.” (DEX 1998: 1). Mioara
Avram remarcă faptul că această prepoziție a pătruns și în alte limbi cu același sens mai
ales în limbajul administrativ -comercial. Răspând irea structurii se datorează corpului
fonetic redus, faptului că poate fi notată cu X, sensului nou pe care îl dezvoltă spre
deosebire de a din fondul vechi al limbii. (Avram 1973). În GLR se precizează că structura
cu prepoziția a ocupă numai poziția sint actică de atribut „leagă un substantiv de un
substantiv precedat de numeral” (GLR I 1966: 336): A cumpărat cinci cărți a 10 lei
fiecare.
Contra cu regim de acuzativ
În limba română actuală, această prepoziție funcționează prototipic cu regim de
genitiv. Î n DEX (1998, 2008: 218) termenul este înregistrat atât ca adverb, cât și ca relator
cu două sensuri: „împotriva (cuiva sau a ceva”), „În schimbul altei valori”. Prin urmare,
semantica presupune trăsăturile [ – Spațial, – Temporal], ceea ce înseamnă că terme nul
funcționează cu sens abstract pentru desemnarea unor relații de acest tip.60 Ca prepoziție de
genitiv, se asociază numai cu nominale cărora le impune formă specifică. Excepția o
reprezintă situația de blocare a regimului cazual în anumite contexte grama ticale,
comportament similar celorlalte prepoziții de genitiv: S-a pronunțat contra a doi dintre
inculpați . (vezi capitolul al IV -lea, Regimul prepozițional. Situații atipice )
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
99 Pentru regimul de acuzativ, gramaticile înregistrează puține contexte de utiliza re a
prepoziției contra . Mai mult, în capitolele de sintaxă se face abstracție de funcțiile
sintactice realizate cu această prepoziție. Astfel, în GLR I (1966), prepoziția contra cu
regim de acuzativ este înregistrată cu un singur sens, regăsit în limbajul comercial pentru a
indica obiectul unui schimb ( pachetul contra chitanță , contra cost). În 1973, Al. Graur
sesizează că rolul pe care îl are în contextele de acuzativ prepoziția contra este o dovadă a
tendinței spre analitism – după o prepoziție cum este contra începe să se pună acuzativ,
„egal cu nominativ, ceea ce înseamnă desființarea cazurilor” ( ochelari contra praf și
soare )61. Dimitriu (1979) – înregistrează utilizarea prepoziției contra în limbajul
administrativ și în cel jurnalistic iar Mioara Avram adaugă noi situații de utilizare:
asocierea cu un numeral în limbajul curent ( doi contra trei); limbajul comercial: contra
chitanță, contra cost, contra ramburs ; limbajul sportiv: contra cronometru ; limbajul
juridic Kramer contra Kramer . În GALR (2008) se amintește că prepoziția contra este
singura care poate avea regim dublu în limba română, fără însă a se insista asupra
contextelor și modului de funcționare a grupului sintactic generat.
Vom evidenția, în cele ce urmează, particularitățile de construcție a grupului
prepozițional format din prepoziția contra cu regim de acuzativ + nominal. De remarcat că
această prepoziție nu se poate asocia cu părți de vorbire non -caz (adverb, verbe la forme
nonfinite). Am identificat, în limba română actuală, următoarele tipare:
construcții cu substantivul repetat, nearticulat în ambele apariții: vot
contra vot, mamă contra mamă , servicii contra servicii (Internet)62;
construcții cu două substantive nearticulate, în limbajul economic:
bani contra produse , marfă contra bani, produs contra chitanță ;
structuri formate din prepoziție + substantiv nearticulat: contra cost,
contra ramburs ;
numeral + contra + numeral: Luptă doi contra trei. Erau cinci
contra unu;
substantiv propriu + contra + substantiv propriu nemarcat: Bibi
contr a Bibi, Sharapova contra Halep ;
prepoziție + antroponim: votul contra Ionescu ; votează contra
Ionescu ;
pronume / adjectiv + prepoziție + pronume cu formă de acuzativ:
unul contra toți, singur contra ceilalți , cine contra cine, care contra care;
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
100 prepoziție + propoziție relativă: Sunt contra a ceea ce spui. Facem
lucruri contra ceea ce simțim cu adevărat ;
Analiza contextelor de utilizare a prepoziției contra cu regim de acuzativ relevă
următoarele sensuri:
a. opoziția sau sensul adversativ63 – în acest caz, prepo ziția exprimă contactul
dintre două forțe care par să fie egale, fiecare acționând asupra celeilalte, pe
care o percepe drept limită. De cele mai multe ori, nominalele sunt fie
antonime, fie presupun o dihotomie impusă de stereotipia de gândire, dat
fiind faptul că aceste forțe se află permanent în conflict sau există disensiuni
între ele. Construcția implică existența a două nominale ce întruchipează
forțe active concrete sau abstracte: La mare preț au fost și jocurile pe echipe:
tineri contra bătrîni, băi eți contra fete, brunete contra blonde. (DV, ianuarie
2012), […] conflict generic arhetipal – mamă martiră contra fiică-scorpie
nerecunoscătoare (DV, septembrie 2011), Taximetriști contra clienților,
medici contra pacienți, șoferi contra pietoni, contra bicicliști . (DV, august
2014). Schematic, construcția poate fi reprezentată astfel: A |↔| B.
Vandeloise (1991) admite că acest sens al prepoziției reprezintă un transfer
metaforic al ideii de forțe opuse, din domeniul spațial la domeniul interactiv
sau soc ial.
b. În strânsă legătură cu acest tipar, este acela în care elementul dominat de
prepoziție nu este activ, dar devine o forță contrară pentru că se opune
primeia: Votează contra Rădulescu.64 Cu acest sens, prepoziția se
coordonează adesea cu prepoziția neol ogică pro: Votul de mâine: contra sau
pro președinte ? (Internet), Votul nu este pro sau contra uși, americani,
chinezi sau papuași. Este pur și simplu pro sau contra foame personală .
(Internet). Tot o opoziție este indicată în structura contra cronometru . Am
identificat și o extindere a tiparului spre o opoziție metaforică pentru
indicarea contradicțiilor ce rezultă dintr -un sistem / doctrină, din măsurile
luate de cineva sau din spusele cuiva: Capitalism contra capitalism (numele
unei cărți scrise de Micha el Albert), democrație contra democrație, Putin
contra Putin, Merkel contra Merkel . De remarcat că, aflat în concurență cu
structura prepoziție ( contra, împotriva ) + nominal în genitiv, tiparul cu
substantiv în acuzativ este preferat de vorbitori atunci câ nd termenul dominat
este o abreviere sau un nume propriu mai greu de adaptat formei de genitiv:
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
101 Spune că se pregătesc revolte contra URSS . (în loc de: contra URSS -ului),
alianța contra OMG (în loc de: alianța contra OMG -ului), să protesteze
contra ACTA (în loc de: contra ACTA -ei), licitează doar contra BCU și TVR
(în loc de: contra BCU -ului și TVR -ului), contra Bolkenstein (în loc de:
contra lui Bolkenstein ), Simona Halep contra Maria Sharapova (în loc de:
contra Mariei Sharapova65).
c. schimbul – sensul s -a im pus inițial în limbajul economic și administrativ
dând naștere unor construcții fixe: contra cost, contra ramburs, contra
semnătură, contra plată. Tiparul este frecvent în limbajul de astăzi și cu
implicarea ideii de troc. În limba română actuală se observ ă extinderea
acestui sens spre relații abstracte: Un pact social de tipul „pîine contra
libertate”. (DV, februarie 2011), trec granița să facă schimbul bani contra
diplome. (DV, iulie 2013), Bani contra timp, conștiință, suflet. Bani contra
viață. (DV, feb ruarie 2011), leucoplastul se poate obține numai contra rețetă
medicală . (DV, ianuarie 2010), e reciprocitate: serviciu contra serviciu.
(DV, iulie 2010).
d. proporția – construcțiile de factură nominală presupun o inegalitate a
forțelor aflate în opoziție. P rimul tipar de realizare este mai frecvent întâlnit:
numeral + contra + numeral. De obicei, termenul 1 indică inferioritatea
numerică, iar T 2 superioritatea numerică: Cu toate că luptau unu contra
douăzeci, românii s -au ținut bărbătește. (DV, ianuarie 201 4), În mod
paradoxal, dintr -un meci de fotbal 11 contra 11 nu se ajunge, automat, la 11
contra 10, ci, de multe ori la 11 contra 20. (DV, noiembrie 2011), 10.000 de
militari contra 300 de rebeli (DV, martie 2012). Dat fiind faptul că
numeralul de la doi în sus nu are în limba română flexiune cazuală , contra
neologic câștigă teren în fața dubletului său etimologic. Astfel, exprimarea
este mai concisă și mai facilă, spre deosebire de celelalte posibilități de
realizare: 10000 de militari contra celor 300 de r ebeli / contra 300 de rebeli .
Există și situații în care structura este: adjectiv / pronume nehotărât + contra
+ pronume nehotărât ( singur contra toți, toți contra unu); la fel, structura
este folosită a indica ideea de nedreptate / de inegalita te a șansel or. Cel de -al
doilea se utilizează pentru a indica proporția propriu -zisă: cu 13 voturi
contra 4, Curtea a ajuns la concluzia că s -a violat articolul 14. (DV,
ianuarie 2010).
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
102
Comportamentul prepoziției
În situațiile analizate, substantivul are formă nemar cată de caz; mai mult, contra cu
regim de acuzativ reclamă prezența unui substantiv cu formă nearticulată: contra cost.
*contra costul . În limba română, majoritatea prepozițiilor cu regim de acuzativ cer
substantiv nearticulat: Locuiește lângă parc . *Locui ește lângă parcul . S-a așezat pe
bancă . *S-a așezat pe banca . În prezența unui determinant, substantivul se articulează
enclitic: Locuiește lângă parcul acesta / parcul de lângă lac. / parcul verde . În cazul
prepoziției contra regula nu se aplică: * Ofer se rvicii de întreținere a parcului contra costul
precizat. *Luptă mamă contra fiica ei . În structurile cu nominale, prepoziția pare să aibă
mai mult rolul unei interpoziții, astfel încât construcția, în ansamblu, ocupă o singură
poziție sintactică, ceea ce î nseamnă că funcționalitatea lui contra e aproape nulă: Luptă
mamă contra mamă.
Prepoziția á la
Preluată din limba franceză, această prepoziție se regăsește în structura unor
locuțiuni adjectivale și adverbiale, care au aceeași proveniență: á la grecque, á la longue, á
la russe . În DOOM este înregistrată ca prepoziție cu precizarea că este franțuzism. Mioara
Avram analizează această prepoziție, identificând următoarele sensuri: în maniera, în
stilul, de felul, după sistemul, ca . Autoarea precizează că tipar ul franțuzesc s -a suprapus
peste două structuri autohtone – elementele componente sunt identificabile cu prepoziția a
(atunci când indică asemănarea Miroase a vin. Seamănă a sat), respectiv cu prepoziția la
(din structuri care exprimă modalitatea, gen la trap, la nebunie ): „În sprijinul acestei
identificări vorbesc soluțiile adoptate pentru evitarea franțuzismului á la; în special , în
nume de mîncăruri construcția de tip a la se înlocuiește cu ca la : dovlecei ca la Nisa, ouă
ca la Neapole .” (Avram 1973: 247 ).
Răspândită mai ales în limbajul gastronomic, prepoziția desemnează maniera sau stilul
specific cuiva / unei zone: varză á la Cluj, plăcintuțe á la pizza cu brânză, mămăligă á la
Câmpian, prăjitură á la tata, meniu á la străbunica. Se poate constata că t iparul se extinde
pentru indicarea aceleiași idei, dar în sfera socialului: conferință de presă á la primărie,
inițiativă á la Las Vegas, cu o pălărie á la Varujan, o cabină telefonică á la doctor Who,
umor negru, epitaf á la Săpânța , Thriller politic á la Roman Polanski, O inițiativă á la Las
Vegas, tunsoare á la castron, fotbalalacluj (numele unui site), năravul a la Săpânța
(internet). Este evident că se asociază numai cu nominale – substantive proprii sau
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
103 substantive comune (articulate hotărât / neartic ulate). Articularea se realizează în condițiile
specifice combinației dintre prepoziție și substantiv în acuzativ – dacă termenul dominat
primește un determinant, el se articulează: conferință á la primăria din Cluj. Excepție fac
substantivele care desemne ază persoane unice pentru vorbitor: á la mama, á la bunica .
Există tendința de a ortografia primul element fără accent, semn al adaptării la limba română.
Mioara Avram atrage atenția că structura poate fi considerată prepoziție compusă care face
parte din sistemul limbii române: „Pentru considerarea lui a la drept element al limbii
române actuale se pot aduce și argumente referitoare la folosirea lui în diverse varietăți
funcționale ale limbii, precum și la unele deosebiri față de franceză, cel puțin în dez voltarea
anumitor construcții.” (Avram 1973: 247).
Prepoziții sau verbe la gerunziu? Privind, exceptând, excluzând
Puține gramatici propun înregistrarea acestor forme ca prepoziții (Dobridor 1974).
Cea dintâi dificultate pentru stabilirea valorii morfolog ice a acestor cuvinte este dată de
invariabilitatea te rmenului – ca verb la formă non finită și ca prepoziție are aceeași formă.
Rămâne, prin urmare, să stabilim în care dintre contexte funcționează ca prepoziții și în
care este verb predicativ.
Privind
Dintre sensurile verbului a privi numai unul este compatibil cu enunțurile în care se
folosește această formă de gerunziu: „Tranz. (la pers. 3) A se referi la…; a interesa pe
cineva; a fi de competența cuiva.” (DEX 1998, 2008: 852). Există, în limba română
actuală, o concurență între aceste structuri: Este nevoie să readucem vigoarea, claritatea și
corectitudinea în actul normativ care privește securitatea națională. – Actul normativ
privind renunțarea la ștampile a fost promulgat; Învățământul, la răscruce , o dezbatere
esențială care privește viitorul Europei. – Premierul ungar a relansat marți dezbaterea
privind reintroducrea pedepsei cu moartea. Construcțiile alternează și cu alte structuri
prepoziționale interpretabile (locuțiuni / grupări în curs de loc uționalizare): Pactul
internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția cu privire
la drepturile copilului. Preferată în limbajul juridic și administrativ, construcția cu
gerunziu asigură exprimarea concisă, având sensul de: care se referă la, referitor la,
privitor la . Câteva observații se impun în ceea ce privește stabilitatea tiparului: gerunziul
are ca antecendent un substantiv al cărui conținut îl explică și este urmat de alt substantiv
cu formă de acuzativ. Rar, termenu l căruia i se subordonează gerunziul este un verb sau un
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
104 adjectiv: Isărescu rămâne optimist privind atenuarea relaxării fiscale, dar BNR revizuiește
prognoza de inflație, Un lider al opoziției pune piciorul în prag privind mărul discordiei
dintre președint ele K.J. și Parlament . Dat fiind faptul că termenul dominat nu poate fi
eliminat, două receptări sunt posibile: fie termenul analizat este prepoziție cu regim de
acuzati v, fie rămâne verb la formă non finită, situație în care sensul său este completat de
termenul următor. În cazul interpretării ca prepoziție, structura funcționează, în general, ca
atribut prepozițional în acuzativ.
Exceptând și excluzând
Vom analiza doar termenul exceptând , dat fiind faptul că funcționează în aceleași
condiții sintactice și semantice cu excluzând. Niciun dicționar nu înregistrează valoarea
prepozițională a acestui termen. În unele gramatici de autor (Constantinescu -Dobridor
1974, 1998) este considerat prepoziție obținută prin conversiune. La fel ca în cazul lui
privind este destul de greu de stabilit dacă funcționează într -adevăr ca prepoziție sau are
doar valoare verbală. Având origine franceză, cuvântul este utilizat mai al es la gerunziu
pentru a indica ideea de excludere și se asociază întotdeauna cu un substantiv care are
formă de acuzativ: Prezentăm mai jos cronologia premierelor spațiale, exceptând
zborurile cu echipaje umane . (Internet), Cheltuielile de personal vor fi plafonate la toate
instituțiile, exceptând sănătatea și educația. (G, decembrie 2012), Debitele au fos t în
general staționate, exceptând râurile din bazinele hidrografice: Vișeu, Iza, Lăpuș.
(Internet). Există și situații de asociere cu pronume ( Vor fi afectate județele din estul țării,
excepând cele pe care le -am amintit anterior. ) sau cu numeral ( Exceptâ nd cele șapte
minute din meciul tur, în cele trei partide în care am întâlnit Steaua în 2014, am fost egalii
lor.). Poate fi situat în poziție tematică: Exceptând designul premium, Apple Watch nu
reușește să se diferențieze foarte mult de produsele concure nței. (www.click.ro).
Exceptând câteva poezii, acest autor a publicat doar piese de teatru. (Internet).
Structura poate avea două lecturi: fie este formată din verb tranzitiv la gerunziu, cu
funcție sintactică de circumstanțial de excepție + obiect direct (concretizat prin nominal, de
obicei, articulat hotărât), fie reprezintă un grup prepozițional cu nominal în acuzativ. Pentru
prima interpretare, se pot aduce următoarele argumente: funcționarea, în contexte similare,
cu obiect direct exprimat prin clitic pronominal ( Nicio doamnă nu a confundat anotimpul,
locul ceremoniei și importanța oficială, exceptând -o pe C.J., Vița -de-Vie și-a anulat
concertul, exceptându -l pe cel din București., România nu va avea vreun tenisman calificat
direct pe tabloul principal, exceptându -l pe Horia Tecău la dublu. ), intranzitivizarea cu
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
105 ajutorul diatezei reflexive ( Aplicarea se face pe baza deciziei de impunere emise de organul
fiscal competent, exceptându -se cazul veniturilor pentru care părțile anticipate se stabilesc
prin re ținere la sursă. Societatea comercială pe acțiuni, prin transformare – exceptându -se
fuziunea societăților comerciale pe acțiuni – se poate înființa numai în circuit închis. ),
imposibilitatea substituirii termenului dominat cu pronume personal în acuzativ, formă
accentuată (* exceptând tine, * exceptând mine ), posibilitatea inserției lui însă (Marți tot
caldă rămâne vremea, exceptând însă zonele joase din Oltenia, Muntenia și Moldova. , Toți
reprezentanții vor purta însemne distincte: insigne, eșarfe, banere, exceptând însă steagurile
formațiunilor politice. ). În plus, indiferent de context, termenul cere formă articulată, la fel
ca în structura de adâncime: Nu sunt exceptate activitățile de schimb valutar cu numerar și
substitute de numerar. (Cod fiscal), Proiectul exceptează înscrisurile , suporturile de sunet,
imagine și date, precum și imaginile și alte reprezentări aflate în posesia avocatului.
(www.ziuanews.ro ). Pentru statutul de prepoziție pledează: imposibilitatea utilizării absolute,
sensul insuficient, funcționarea prototipică lângă un nominal în acuzativ (* Exceptând , nicio
doamnă nu a confundat anotimpul. Exceptând C.J., nicio doamnă nu a confundat
anotimpul. ). Credem că primele argumente sunt mai puternice, prin urmare, în limba română
actuală, exceptând și excluzând funcționează ca verbe la gerunziu cu regim nominal.
Minus și plus
Dicționarele limbii române conțin contradicții în ceea ce privește statutul morfologic
al acestor termeni, aflați în relație de anto nimie. Minus are intrare ca substantiv și adverb:
„MÍNUS, (1, 2) minusuri, s. n., ( 3) adv. 1. S. n. (Mat.) Semn de forma unei liniuțe
orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor
sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.”
(DEX 1998: 637). Pentru plus sunt indicate aceleași valori, dar se precizează că poate avea
și valoare de prepoziție:
„PLUS2, (1, 2) plusuri, s. n., ( 3) adv. 1. S. n. Ceea ce depășește o cant itate dată; prisos. ◊ Loc.
adj. În plus = peste ceea ce este obișnuit; pe lângă aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) Semn grafic în
formă de cruce, care indică operația de adunare (a mărimilor între care se găsește) sau caracterizează
numerele sau mărimil e pozitive (dacă se găsește înaintea acestora). (Cu valoare de prepoziție) Cinci
plus trei fac opt. ◊ Plus infinit = simbol matematic care arată creșterea nelimitată a numerelor pozitive.
♦ Semn grafic în formă de cruce, care, pus pe lângă o notă dată școl arilor, îi mărește valoarea. ♦ Semn
grafic identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, și încă. –
Din lat. plus. ” (DEX 1998: 881).
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
106 Precizări similare se fac în DLRLC (1955 –1957). O altă inadvertență sesizată este faptul că
sinonimul lui minus , fără are intrare ca prepoziție pentru aceeași utilizare în limbajul
matematic: „(în operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi. ” (DEX
1998: 370). Dicționarele străine notează valoarea propriu -zis prepoz ițională:
“MINUS , preposition: 1. used when you substract (= take away) one number or thing from
another one: Seven minus three is four (7 -3=4); the former Soviet Union, minus the Baltic republics
and Georgia . 2. used to express temperature below zero degr ees: It was minus ten. The temperature
dropped to minus 28 degrees centigrade ( -28o C). 3. (informal) without something that was there
before: We're going to be minus a car for a while. The group found itself minus a bass player. ”
(www.oxfordlearnersdictionaries.com )
Vom analiza doar utilizările lui minus , pentru a extinde observațiile pentru
antonimul său. Nu avem în vedere contextele de funcționare ca substantiv și ca adverb,
foarte răspândite în limba actuală. Considerăm, de asemenea, că, în limbajul matematic,
sinonimia cu prepozițiile cu / fără este suficientă pentru a valida statutul prepozițional:
Șapte plus / cu doi fac nouă. Șapte minus / fără doi fac cinci. Tiparul se extinde pentru
exprimarea ideii de adăugare sau de diminuare: Rămînem aici, noi cu noi, pract ic noi
minus noi. Egal zero. (DV, ianuarie 2012), E vorba de un astrobiolog francez și un
fizician german, plus un pilot, un arhitect, un medic jurnalist și un cercetător
specializat. (DV, septembrie 2009). Chiar și învinși, dacii plus romanii dăduseră
naștere unui popor cu ceva vechime! (DV, august 2015). Rămâne să examinăm
situațiile în care prepoziția domină nominale. Structurile apar frecvent ca explicații date
în paranteză pentru a indica o excepție: Bugetul total al primelor 250 de inițiative a fost
de 1. 015. 716, 25 lei, mai mult de dublu față de cei 500.000 de lei ( minus taxe) alocați
de primăria orașului pentru proiect. (DV, iunie 2015), În vara aceea am petrecut o
bună parte din timp ( minus orele de fotbal și cele de praștie) cocoțat într -un nuc. (DV,
ianuarie 2010)., Astfel, rămîn cu încântarea produsă ( minus reticența primei jumătăți
de oră) de Cehovul lui Andrei Șerban. (DV, noiembrie 2011). O altă categorie o
reprezintă contextele în care echivalează cu prepoziția fără, dar nu indică excepția:
…adică valoarea nominală a contribuțiilor minus comisioanele de administrare și
eventual plățile de transfer. (DV, ianuarie 2010), …află astăzi despre capitalism că
înseamnă liberalism minus electricitate. (DV, iunie 2009). Dominarea unui nominal în
acuzativ, echivalența cu prepoziția, imposibilitatea funcționării absolute sunt
argumente pentru considerarea termenilor analizați ca prepoziții.
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
107 Bașca
Valoarea prepozițională este înregistrată atât în DEX, cât și în DOOM 2005:
„BÁȘCA adv., prep. (Pop. și f am.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în
alt mod. 2. Prep. (În) afară de…, exceptând, nepunând la socoteală… – Din tc. bașka. ”
(DEX 1998, 2008: 87). Utilizat în limba veche, acest conectiv pare să revină în limbajul
actual pentru exprimarea ideii de plus / de cumul: Au făcut înconjurul presei românești
(bașca bloguri și Facebook) cîteva fraze rostite de Umberto Eco . (DV, iulie 2015), Are pe
telefon un milion de mesaje, bașca pe mesageria Facebook -ului altele, o grămadă . (DV,
decem brie 2014), […] căram odată niște adevărate plăpumi, bașca un cort de vreo 8
kilograme, toporișcă, bidon cu apă, ceaun, aragaz . (DV, septembrie 2013).
Câteva observații se impun la finalul acestei secțiuni: majoritatea elementelor
analizate sunt prepozi ții frecvent utilizate în limba română actuală, unele monosemantice,
altele cu tendința de a -și lărgi sfera de angajare. Am examinat comportamentul gramatical
și semantic a șaptesprezece elemente, cărora li se adaugă cele analizate în secțiunea
dedicată pr epozițiilor cu regim de dativ. Faptul că această clasă acceptă noi membri (fie
prin preluări din altă limbă, fie prin recategorizări) dovedește caracterul deschis al
paradigmei. Cele mai multe elemente prepoziționale noi reprezintă, de fapt, reactivări ale
unor termeni de origine latină care sunt foarte răspândiți și în limbajul internațional.
7. Concluzii
Analiza prepoziției din perspectiva gramaticilor generative reprezintă, fără îndoială,
un prilej de a reevalua statutul acestei clase de cuvinte. Consid erată în mod tradițional
parte de vorbire neflexibilă, instrument gramatical sau particulă cu rol conectiv, prepoziția
este percepută în paradigma interpretativă modernă drept clasă lexicală / clasă semilexicală
/ clasă funcțională sau clasă eterogenă de c uvinte. În secțiunea a doua am urmărit
controversele de situare a prepoziției în una dintre categoriile amintite, atât în lingvistica
străină, cât și în cea autohtonă. Am pus în paralel trăsăturile clasei, optând pentru ultima
dintre încadrări – prepoziția , clasă eterogenă. Am detaliat trăsăturile majore ale prepoziției,
cu insistență pe cele trei niveluri: morfologic, sintactic și semantic, pentru a sintetiza apoi
taxonomiile moderne ale clasei prepoziției – prepoziții lexicale, semilexicale și funcționale .
Acesta a fost, de altfel, principiul de organizare a următoarelor trei secțiuni. În
subdiviziunea dedicată comportamentului gramatical al prepozițiilor lexicale ne -am oprit
asupra regimului cazual (situații prototipice și atipice). Am distins între prepo zițiile cu
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
108 regim de genitiv, de dativ, respectiv de acuzativ, care, în calitate de centru de grup sintactic
se pot asocia fie numai cu nominale (prepozițiile care impun genitiv / dativ), fie cu
nominale, adjective și clase de cuvinte non -caz (prepozițiile care impun acuzativ).
Exemplificarea rolurilor tematice impuse termenului regizat evidențiază influența
semantică a prepoziției asupra cuvântului dominat. În secțiunea următoare, ne -am oprit
asupra prepozițiilor funcționale pentru a releva contextele de oc urență, alternarea dintre
analitic și sintetic în exprimarea relațiilor cazuale, restricțiile gramaticale impuse și
inversarea raportului de subordonare în cazul postpoziției. Prepozițiile semilexicale sunt
impuse de termenul regent și realizează cu acesta o strânsă legătură, dar impun
determinantului obligatoriu restricții gramaticale (de caz – acuzativ / genitiv), de topică
(poziția fixă), de articulare (de obicei, se asociază cu substantive nearticulate) și atribuie
rol tematic împreună cu regentul. Am e xaminat, de asemenea, comportamentul
morfosintactic și semantic al unor prepoziții nou pătrunse / create în limba română,
relevând, prin aceasta, caracter ul deschis al clasei. Am arătat că majorit atea acestor
prepoziții au pătruns în limba română datorită influenței englezei și francezei.
NOTE :
1 Alexandru Mardale este cercetător de origine română, profesor la Universitatea din Paris. Studiile sale
dedicate, în special, prepozițiilor funcționale din limba română sunt de factură comparativă.
2 Vom demonstra pe parcursul acestui capitol și în capitolul dedicat locuțiunilor prepoziționale că încadrarea
prepoziției în categoria claselor închise de cuvinte poate fi ușor contestată, dat fiind faptul că se poate
constata în l imba română contemporană atât tendința de recategorizare a altor părți de vorbire prin
funcționarea lor pe poziția prepoziției, cât și reactivarea unor termeni (de origine latină) cu rol relativ.
3 Teoriile recente admit că au capacitatea de a proiecta gru p sintactic și categoriile funcționale.
4 O parte dintre aceste prepoziții reprezintă termeni de origine latină, utilizați în lucrările științifice, extinși
astăzi la limbajul jurnalistic. De remarcat că versus nici nu are intrare în DEX (1998, 2008).
5 Potrivit, conform, contrar sunt elemente receptate fie drept prepoziții, fie drept adverbe. (vezi secțiunea
Regimul cazual. ).
6 Dacă în primele două exemple căderea formantului final, omonim cu articolul hotărât, nu poate fi
considerată o schimbare a formei propriu -zise, ci o elidare a articolului, datorată prezenței cliticului
pronominal, în exemplul al treilea este evidentă trecerea de la aspectul „articulat”, la cel nearticulat.
Comportamentul este similar substantivului și poate fi receptat ca o păstrare a calităților nominale, dat fiind
faptul că, la origine, față este substantiv. Aceeași variație a formei se observă în situațiile în care substantivul
se asociază cu pronume neaccentuat în dativ: Pe față -mi se citea bucuria.
7 De poate avea și alte valori, vezi, printre alții, Stuparu 1999.
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
109
8 Polisemantismul a dat naștere extinderii utilizării în unele contexte în care se foloseau alte prepoziții.
Prepoziția de, una dintre cele mai vechi din limba română, are funcționalitate extinsă, pe de o parte din cauza
vechimii ei, pe de altă parte, din cauza corpului fonetic redus. În limba română actuală se manifestă tendința
de înlocuire a acestei prepoziții cu altele care exprimă mai clar conținutul relației. Această concurență dintre
forme este înregistrată în gram aticile mai vechi cu opțiunea argumentată a autorului pentru una sau alta dintre
forme. Graur (1973, 1976) sesizează că transformările acestea se produc sub ochii noștri: înlocuirea lui de
prin cu (pahar de apă / cu apă ), lui de prin din (haină de blană – haină din blană, mărfuri de import –
mărfuri din import ). Breban (1973) supune atenției aceleași structuri pentru a conchide că ambele forme sunt
corecte. Gruiță (1999) evidențiază polisemantismul prepoziției de atrăgând atenția că, în context , semnificați a
prepoziției se precizează până la nuanță. Suntem de acord că a spune că vrei pahar de apă într-un magazin în
care se vând asemenea produse nu e același lucru cu a cere un pahar de apă la o cofetărie. După modelul
structurilor de mai sus, vorbitorul a cre at construcții ca: sufăr cu ficatul, sufăr cu inima .
9 Pentru interpretarea structurii, vezi capitolul al V -lea (Grupul prepozițional ).
10 Pentru contestarea calității prepoziționale a acestui termen, vezi Hazy 1971.
11 Pentru interpretarea structurii, vezi secțiunea Prepoziții funcționale.
12Spre deosebire de gramatica tradițională, nu mai sunt incluse în rândul locuțiunilor prepoziționale
structurile departe de, aproape de, alături de, înainte de , considerate îmbinări de adverbe cu prepoziții
semilexicale, c u statut obligatoriu: „Adverbele aproape, departe, înainte pot avea ca adjunct un grup
prepozițional cu centru prepoziția de. Din structura acestui grup pot face parte un nominal ( departe de casă,
aproape de mine ), o propoziție relativă” (GALR I 2008 : 593) . Totodată, se precizează că o serie de grupări
libere au tendința de a deveni locuțiuni prepoziționale, însă statutul lor prepozițional nu s -a consolidat – în
cadrul, în contextul, la nivelul, din cauza, în timpul etc. Pentru analiza lor, vezi capitolul Locuțiuni
prepoziționale .
13 Pentru statutul adjectivului dominat de prepoziție, vezi Neamțu (1999, 2006 –2007), Drașoveanu (1997),
Chiorean (2009 b), Sporiș (2010), Pomian (2013).
14 Conform MDTL, recțiunea este „formă de exprimare a unui raport sintactic în c are termenul numărul 1
(regent sau element relațional) impune termenului numărul 2 (subordonat) categorii gramaticale morfologice
pe care termenul numărul 2 nu le are (timp, persoană, număr, caz etc.) (MDTL 1980: 355).
15 Pentru analiza constrastivă (cu lim ba germană), vezi Pădurean 2011.
16 Pentru inventarul clasei și mecanismul de funcționare a locuțiunilor prepoziționale, vezi capitolul Locuțiuni
prepoziționale.
17 Valeria Guțu Romalo (1967) precizează că rolul articolul este de a distinge adverbul de prepo ziție, drept
urmare valoarea sa determinativă este nulă. Nicolae (2003) susține că încorporarea articolului hotărât duce la
articularea substantivului dominat de prepoziție.
18 Cuvintele care au formă omonimă ( contra, deasupra ) sunt interpretate în funcție de contextul utilizării:
dacă regizează un nominal sunt prepoziții, dacă funcționează singure sunt considerate adverbe.
19 Autoarea recunoaște prepozițiile mulțumită, datorită, grație , dar le situează într -un stadiu intermediar pe
altele: „Se consideră că a u valoare apropiată de prepoziții adverbele: ca, cît, decît și aidoma, conform,
contrar, potrivit. ” (Avram 1986: 210).
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
110
20 GBLR înregistrează numai trei forme ca prepoziții de dativ, însă, atunci când se face referire la anumite
aspecte normative, este dată ca exemplu prepoziția conform : „În schimb, în coordonarea a două nominale în
dativ impuse de prepoziție, la al doilea membru nu trebuie să apară marca de genitiv: Conform condițiilor
anunțate și programării făcute, noi vom intra în concurs abia peste o săp tămână (incorect: Conform
condițiilor anunțate și a programării făcute, noi vom intra în concurs abia peste o săptămână ) […]” (GBLR
2010: 330).
21 „CONFÓRM, -Ă, conformi, -e, adj. 1. (Despre acte, copii etc.) Care are același cuprins cu…; identic. 2.
Care este corespunzător; potrivit. ♦ (Adverbial) În conformitate cu…, la fel cu…, după. – Din fr. conforme. ”
(DEX 1998, 2009: 210).
22 „CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni
care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să
presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu… 3.S. n. (La pl.; în forma
contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor
opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul
principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare din termenii une i contradicții ( 1). 4. Prep.
Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius. ”
(DEX 1998, 2009: 220)
23 „POTRIVÍT1 s. n. Potrivire; aranjare, așezare. – V. potrivi., POTRIVÍT2, -Ă, potriviți, -te, adj. 1. Care
are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizează cu cineva sau cu ceva; asemenea. 2.
Corespunzător (scopului urmărit), adecvat, nimerit. ♦ (Adverbial) Conform cu…, în concordanță cu…, în
raport cu… ♦ Bine ales; indica t. 3. Aranjat, așezat; întocmit, meșteșugit. ◊ Cheie potrivită = cheie de care se
servește cineva pentru a deschide broasca unei uși, a unei cutii etc. străine; cheie falsă. 4. Moderat, temperat;
de mijloc; acceptabil. La o depărtare potrivită. – V. potriv i.” (DEX 1998, 2009: 832)
24 „ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) care au
unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de…), atare,
așa. O asemenea p roblemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de…), așijderea. 2. Pe lângă
aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar.,adv.] – Lat. assimile. ” (DEX 1998,
2009: 64)
25 „ÁIDOMA adv. 1. La fel, ca și; identic. 2. (Rar) Aievea, într -adevăr. – A3 + sl. vidomŭ „vizibil”.” (DEX
1998, 2009: 22)
26 „DATORITĂ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație. ♦ Din cauza, din pricina”
(DEX 1998: 261), „GRAȚIE, grații […] (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.” (DEX 1998:
432), „MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te […] 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită…, cu
ajutorul…, prin intermediul…” (DEX 1998: 660 –661)
27 Ele pot construi și nume predicative, atribute prepoziționale, ve zi Capitolul al V -lea, Funcții sintactice .
28 Înrudirea dintre prepoziții și adverbe este recunoscută de gramatici. Una dintre ipotezele genezei
prepoziției este că provine din adverbe. Van Raemdock (2001) analizează relația dintre cele două clase,
demonstr ând că, în limba actuală, sunt dese trecerile de la o categorie la alta. Cu alte cuvinte, nu numai
adverbul poate deveni prepoziție, ci și prepoziția se poate recategoriza în adverb ( Ei sunt pentru . Ne întâlnim
după !).
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
111
29 Nu ne referim aici la valoarea adje ctivală, frecventă în limbă, dat fiind faptul că suprapunerea paradigmei
se regăsește numai atunci când adjectivul are formă de masculin singular, situație în care se poate realiza ușor
dezambiguizarea sintactică: Nu ne -am născut în locul potrivit / locuri le potrivite. Alege -ți costumul potrivit /
costumele potrivite! Asemenea fapte nu s -au mai pomenit. (= fapte bune / rele / revoltătoare). De asemenea,
nu este relevantă pentru analiza noastră ocurența adverbului fără termen dominat în dativ: E potrivit ce spui.
30 Autorul sesizează dificultatea încadrării într -o categorie sau alta, remarcând că există argumente și pentru
calitatea morfologică de adverb și pentru cea de prepoziție. Consecințele considerării termenilor ca prepoziții
sunt următoarele: rămân puț ine contexte gramaticale în care adverbul este regent pentru un complement
indirect; se dezorganizează conversiunea adjectiv → adverb, prin inserarea celui te -al treilea termen,
prepoziția; se realizează o echivalență de statut morfologic neobișnuită: conform (prepoziție cu dativul) –
conform cu (locuțiune prepozițională cu acuzativul). Pentru consecvență, enumeră dezavantajele considerării
termenilor ca adverbe: conform poate apărea numai cu determinant (este posibilă însă lectura lui ca adverb cu
regim), contrar are sens concesiv și echivalează cu locuțiunile prepoziționale în pofida, în ciuda . (Neamțu
1999: 39).
31 G.G. Neamțu 1999 consideră că termenul asemenea poate avea valoare de adjectiv și de adverb. Este
adjectiv atunci când determină substantivul ( asemenea fapte, asemenea răspunsuri ) și are valoare adverbială
atunci când stă lângă verb, fie el predicativ sau copulativ: Ei par asemenea altora. Se comportă asemenea
altora. de verificat
32 Cu valoare adjectivală termenul apare numai atunci când este evi dent acordul gramatical. În rest, nu poate
fi receptat ca adjectiv, dat fiind faptul că forma de masculin singular este omonimă formei adverbiale /
prepoziționale.
33 „Asemenea, aidoma și termenul popular așijderea sunt specializate ca elemente de relație î n structurile
comparative, unde se apropie de comportamentul prepozițional, fiind însoțite de un nominal în dativ. (GALR
2008 I: 594).
34 Cuvântul invariabil nu este întotdeauna dominat direct de prepoziție. În situațiile în care el are valoare
adjectivală, elementul său regent este substantivul căruia îi blochează forma cazuală: a se compara Grație a
doi dintre ei cu Grație a doi investitori . În prima construcție prepoziția se asociază cu un numeral cardinal
care are valoare substantivală; faptul că numeral ul nu se poate flexiona determină ocurența prepoziției
funcționale a. În a doua construcție prepoziția funcționează împreună cu substantivul investitori : forma de N –
Ac se datorează existenței numeralului cu valoare adjectivală antepus substantivului, dovad ă că eliminarea
acestuia duce la apariția formei de D a substantivului ( grație investitorilor ).
35 vezi Drașoveanu 1994 –1995 și Pană Dindelegan 2001.
36 Pentru analiza clișeelor și a „expresiilor la modă”, vezi Vasiliu 1988, Zafiu 2001 –2013.
37 Tiparul se ext inde la substantivele care denumesc funcții, ranguri corelate cu ideea de unicitate: Merge la
împăratul. Hai la șeful! (GALR I 2008)
38 Pentru analiza acestor structuri, vezi Nedelcu (2008, 2009) și Tănase -Dogaru 2009.
39 Concurența dintre aceste prepoziții se datorează atât sensului apropiat pe care îl au, cât și funcționalității în
structuri similare. În construcțiile partitive se recomandă utilizarea lui dintre : unul dintre ei, una dintre
lucrări, relațiile dintre elevi și profesori , date fiind sensul și f orma de plural a cuvintelor dominate . Pentru
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
112
concurența dintre forme și regulile privind utilizarea, vezi, printre alții, Mihuț 1999, Guțu Romalo 2000,
Zafiu 2004, Nedelcu 2012.
40 Tradiția gramaticală consideră corectă forma cu pronumele semiindependent la plural, dat fiind faptul că
prepoziția era citită ca partitivă. Pentru concurența dintre construcții, vezi și Enache 2002.
41 Heather Littlefield (2005) demonstrează că, în achiziția limbajului, prepozițiile funcționale sunt mai greu
de asimilat decât cele lexicale.
42 Am analizat și cu alte ocazii valorile acestei prepoziții: „ Prepoziția a (provenită din latinescul ad) poate
avea și valoare lexicală: se conservă mai ales în exprimarea curentă, pentru a reda ideea de asemănănare:
Miroase a trandafiri. Bate v ânt a primăvară. Calcă a popă. Semantismul este, evident, unul slab, dar
prepoziția suportă înlocuirea cu alți termeni: Miroase ca trandafirii. Bate vânt de primăvară, Calcă la fel ca
un popă. ” (Corla 2015: 500). P articularitățile structurii sunt următoare le: „regizează numai substantive cărora
le impune restricții de caz (acuzativ), de topică (* Miroase trandafiri a. *Bate vânt primăvară a. *Calcă a
popă a. ) și de articulare. Ultima restricție merită o analiză mai amănunțită – prepoziția se asociază cu
substantive nearticulate și nu permite articularea (definită sau nedefinită): * Miroase a trandafirii. (?) Miroase
a niște trandafiri. *Bate vânt a primăvara. *Bate vânt a o primăvară. *Calcă a popa. *Calcă a un popă. ”
(Corla, op. cit .: 501). Trebuie remarcat și comportamentul substantivului dominat de prepoziție, atunci când
aceasta se asociază cu un determinant – nu e articulează, așa cum se întâmplă în situațiile prototipice de
funcționare : Miroase a trandafiri ofiliți / a trandafiri de Csanadpalota. Bate vânt a primăvară timpurie .
Calcă a popă de oraș . De asemenea, regentul grupului prepozițional este sau un ver b, sau un substantiv: „ Tot
cu valoare lexicală se întâlnește în structurile cu numeral, atunci când arată distribuția (sensul este neologic):
A adus do uă pachete a zece kg . Structurile de acest gen sunt calchiate d upă limba franceză.” (Corla 2015:
501). Pentru a indica scopul ori locul , prepoziția a se utilizează doar regional : „Când a fost badea a munte .
Că și dracul mi -o bocește când pornește, în vale -a pește .”(GLR I 1963: 35)
43 Forma este omonimă cu pronumele semiindependent (feminin, singural) care se întâlnește în situații
similare. Dezambiguizarea gramaticală se poate realiza prin diverse probe: verificarea caracterului fix /
variabil al termenului: Era mama a doi copii. Era tatăl a doi copii. – prepoziție funcțională; Atitudinea lui și
a mamei erau diferite. Atitudinile lui și ale mamei erau diferite. – pronume semiindependent.
44 Pentru flexiunea analitică în alternanță cu cea sintactică, vezi Vorin dan Velovan 2013.
45 Camelia Stan (2003) remarcă faptul că această construcție este veche și prepoziția s -a gramaticalizat. Deși
echivalează cu genitivul, construcția stă în acuzativ datorită formei pe care o impune prepoziția.
46 În construcții sintactice r eorganizate, grupul prepozițional generat de prepoziția la poate ocupa poziția
sintactică de atribut: Transmiterea de felicitări la cei șapte ne-a bucurat.
47 Într-un studiu academic realizat pentru CNA, se observă tendința de extindere a structurilor anali tice
(Croitor et alii 2009).
48 O detaliere a contextelor de utilizare realizează Vasilache (1999).
49 Foarte multe dintre greșelile de limbă actuale au drept cauză faptul că vorbitorii încearcă să schimbe
această regulă, utilizând prepoziții pe care centrul sintactic extern nu le cere prin natura lui – v. Melniciuc
2007, Croitor et alii 2009, Guțu Romalo 2000, Zafiu 2001, 2012, 2013.
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
113
50 Statutul unora dintre aceste grupări nu este bine definit în gramatica românească (vezi capitolul Locuțiuni
prepoziționale ).
51 „GEN , genuri , s.n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc. ♦ Fel de a fi al
cuiva. 2. Subdiviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. ♦ Pictură de gen =
pictură care înfățișează a specte ale vieții artistice de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în
care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea.
Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre
ființe și obiecte, precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie
sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii … 5. (Log.) Clasă de obiecte care au
note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii. – din lat. genus, -eris.” (DEX 1998: 417). Acestor
sensuri, DEX 2009 le adaugă sintagma „gen proxim” – gen (5) care este cel mai apropiat de noțiunea de
definit.” (DEX 2009: 417)
52 „TIP, (1, 2, 3 ) tipuri, s. n., ( 4) tipi, s. m. 1. S. n. Obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc
alte obiecte de același fel; prototip. 2. S. n. Individ, exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite
trăsături reprezentative, esențiale pent ru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de același
fel. ♦ Spec. Personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile,
caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă. ♦ Totalitatea
caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc. ♦ Caracter distinctiv;
particularitate. 3. S. n. Soi3, fel, gen, categorie. 4. S. m. (Fam.) Individ, ins. – Din fr. type, lat. typus.” (DEX
1998: 1093)
53 „STIL, stiluri, s. n. I. 1. Mod specific de exprimare într -un anumit domeniu al activității omenești, pentru
anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor
lingvistice p e care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic. ◊ Greșeală de stil =
greșeală de exprimare constând fie dintr -o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr -o întrebuințare improprie a
termenilor. ♦ Talentul, arta de a expri ma ideile și sentimentele într -o formă aleasă, personală. ♦ Limbaj. ♦
(Rar) Construcția caracteristică a frazei într -o limbă. ” (DEX 1998: 1021). De remarcat că sunt înregistrate și
câteva forme locuționale : „De stil = executat după moda unei anumite epoci din trecut. ♦ Mod, fel de a fi, de
a acționa, de a se comporta. ◊ Loc. adj. și adv. În stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de
mari, cu amploare.” (DEX 1998: 1021)
54 Conform regulilor enunțate în DOOM 2, abrevierea acestui termen ar tr ebui să fie ori „vs”, ori „v.”.
55 În aceste structuri, se observă că termenul dominat are formă de nominativ, ceea ce înseamnă că prepoziția
se află într -un stadiu de adaptare la specificul limbii române.
56 Dicționarele vechi (Șăineanu, Scriban, DLRC) înre gistrează atât valoarea de prepoziție, cât și sensul de
bază pe ruta, pe drumul , cu precizarea că utilizarea sa este restrânsă la anumite domenii.
57 Primul dicționar care îl înregistrează este DLRLC: „ PER prep. (În legătură cu raportul dintre prețuri și
unitatea de măsură a mărfii respective) Pentru…, de fiecare… De ce aprobă ei 34 de lei per kilo grîu ?
GALAN, I 60” (DLRLC 1955 –1957). În DEX este înregistrat ca prepoziție specializată pentru limbajul
comercial „Termen comercial folosit în legătură cu p rețul unei mărfi raportat la o unitate de măsură. Pentru,
de fiecare. – it., germ. per.” (DEX 1998, 2008: 776)
Capitolul al II -lea: Prepoziția în limba română actuală
114
58 Cu valoare de prepoziție, termenul este înregistrat în dicționarele vechi (Șăineanu 1929, Scriban 1939) cu
sensul pentru , respectiv în favoarea . Se precizează, de asemenea, că utilizarea este frecventă în relație cu
termenul contra. La acestea, în DEX se adaugă sensul în sprijinul.
59 O altă posibilitate de interpretare ar fi aceea că prepoziția devine adjectiv în contextele date, dată fiind
echiv alența cu favorabile / nefavorabile și coordonarea cu structură ce conține determinant adjectival: 3
voturi pro, 5 împotrivă, 6 nule.
60 Studiind evoluția acestei prepoziții în limba franceză, Walter de Mulder și Anne Vanderheyen 2001
observă că există un s ens prototipic (cel spațial), respectiv angajări non -spațiale ale prepoziției, mai ales în
franceza modernă (opoziția sau sensul adversativ, ideea de proporție, schimbul). În Dictionariulu limbei
romana din 1871, Treboniu Laurian vorbește despre aceeași va riație semantică: „in origine espreme una
relatione locale, prin care unu locu e, prin positionea sea, corresponditoriu, oppusu sau facia in facia cu altu
locu; apoi prin metafora, apllecatu si la una actione, care correspunde sau se oppone simplu altei ac tione, si in
speciale, sta in oppositione inimica cu alta actiune.” (DLR I 1871: 899). Sensul spațial este consemnat și în
dicționarul lui Șăineanu: „ contra prep. 1. în direcțiune opusă, față în față: în contra curentului ; 2. fig. a se
lua în contra cu cin eva; 3. ceea ce -i opus: pro și contra ; din contra, cu totul altfel.” (DULR 1929: 163).
61 Interesant este faptul că exemplul dat de Al. Graur reprezintă, de fapt, o contaminare a tiparului de genitiv
cu acela de acuzativ: prepoziția contra cu regim de genit iv poate avea sensul împotriva , dar contra cu regim
de acuzativ este echivalent cu în schimbul . În limba română actuală, această utilizare se extinde.
62 În ciuda coincidenței de construcție, structurile au sens diferit – în schimbul , respectiv împotriva , ceea ce
întărește observația noastră că tiparul de genitiv s -a suprapus peste cel de acuzativ dând naștere unui sens nou
al prepoziției contra neologice.
63 Aceeași relație poate fi exprimată în limba română actuală cu ajutorul prepoziției versus.
64 Construc ția subordonată verbului pare să fie mai mult un genitiv nemarcat, adică o contaminare a
construcției de genitiv, de la care se preia tiparul sintactic, cu una nouă, în care nominalul apare cu formă
nemarcată. De remarcat că structura este preferată de vor bitori atunci când nominalul reprezintă substantiv
propriu străin sau o abreviere: S-a pronunțat contra Merkel / BCR /UE .
65 În limbajul comentatorilor sportivi, am sesizat și o tendință inversă, de flexionare a numelui de familie,
atunci când acesta se ter mină în vocală: contra Sharapovei, contra Azarenkăi, contra Gavrilovei.
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
115
CAPITOLUL AL III -LEA
Locuțiunile prepoziționale
1. Introducere
Studiul locuțiunilor prepoziționale constituie, fără îndoială, o preocupare majoră în
lingvistica europeană, dat fiind faptul că un grup de cuvinte funcționează ca o singură
unitate sintactică. Gramaticienii sunt interesați de mecanismul care dă naștere acestor
structuri fixe, de comportamentul lor sintactic, de evoluția diacronică a sensului, de
alcătuirea internă sau de gradul înghețării ( Gaatone 19 76, Quirk et alii 1985, Huddleston
1988 , Gross 1996, 2006, Borillo 1997, Adler 2001, Leuven și Melis 2001, Melis 2003,
Marque -Pucheu 2001, Hoffmann 2005, Roy și Svenonius 2009, Guimier 2011). În
literatura de specialitate străină, locuțiunile primesc denum iri diferite: circumlocuțiuni,
clișee, colocații, combinații idiomatice, construcții fixe, dictoane, expresii, expresii
idiomatice, expresii semiînghețate, prepoziții compuse, prepoziții complexe, unități
frazeologice, sintagme ideologice, sintagme prepozi ționale etc.
Principalul obiectiv al acestui capitol este realizarea unei descrieri detaliate a
locuțiunilor prepoziționale din limba română actuală. Baza teoretică o reprezintă teoria
gramaticalizării, conform căreia, pentru ca un grup de cuvinte să ajung ă locuțiune, trebuie
să străbată mai multe etape care implică modificări la nivel semantic, sintactic, morfologic
și fonetic. Vom demonstra că există un continuum al acestui proces (majoritatea grupărilor
prepoziționale urmează un traseu clar, identificabi l prin compararea utilizărilor în
diacronie), dar, se pot identifica și situații de ardere a etapelor, atunci când structura
pătrunde în limbă prin intermediul calcului lingvistic. De asemenea, vom releva că, în
limba română actuală, datorită mijloacelor d e comunicare moderne, procesul de
locuționalizare / de consolidare a statutului locuțional al unor structuri este accelerat.
Capitolul se organizează astfel: definirea conceptului de locuțiune prepozițională
(secțiunea a doua), patternuri de realizare a lo cuțiunilor (secțiunea a treia), probe pentru
verificarea gradului de locuționalizare pentru fiecare tipar în parte (secțiunea patra),
clasificarea locuțiunilor prepoziționale (secțiunea a cincea), câteva considerații concluzive
(secțiunea a șasea).
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
116 2. Conc eptul de locuțiune prepozițională
În literatura română de specialitate, conceptul de locuțiune prepozițională este definit
fie prin raportare la criteriul sensului, fie prin referire la capacitatea grupului de cuvinte de
a funcționa în contextul distribuți onal al unei prepoziții. În general, noțiunea este tratată
tangențial în lucrările de gramatică oficiale și în gramaticile de autor, dar s -au dedicat
câteva studii specificului locuțiunilor prepoziționa le în limba română (Ciobanu 1961a ,
Căpățână 2000, 2003 , Petrescu 2005, Găitănaru 1999). Acestea au constituit punctul de
plecare al analizei noastre, însă vom valorifica și informațiile din studiile străine. O
definiție care ține cont atât de componență, cât și de funcționalitate se regăsește în Limba
română (1956 : 169): „Construcțiile formate din reunirea unor prepoziții cu adverbe sau cu
substantive și care îndeplininesc funcțiunile prepozițiilor se numesc locuțiuni
prepoziționale.”1, „grupuri de două sau mai multe cuvinte care prezintă o unitate de sens și
îndeplinesc rol de prepoziție” (GLR I 1966: 322). În lucrarea „Limba română
contemporană” se nuanțează definiția și sunt precizate câteva criterii ale deosebirii
locuțiunilor prepoziționale de grupările libere construite prepozițional: „locuțiunea are o
construcție constantă din două sau mai multe cuvinte, care se comportă ca un cuvânt și,
deci, are un conținut unitar” (Iordan și Robu 1978: 337), „sunt sintagme legate în care
prezența unei prepoziții e obligatorie și care au valoarea unei prepoziții” (Iorda n și Robu
1978: 515). Autorii remarcă următoarele particularități ale locuțiunii prepoziționale:
ordinea fixă a elementelor componente, lexicalizarea, invariabilitatea termenilor care
compun structura, sensul unitar, imposibilitatea intercalării unor cuvin te în lanțul
sintagmatic, conservarea unor arhaisme. Ciompec 1985 precizează că structurile au
caracter fix, de sintagmă blocată și modifică sensul gramatical al cuvântului de bază, astfel
încât, uneori, nu se mai poate distinge rolul gramatical al element elor componente. O altă
particularitate a locuțiunii prepoziționale constă în faptul că termenul dominat nu poate fi
comutat cu zero: În loc de sare a pus piper. *În loc de a pus piper. În DȘL, locuțiunii
prepozițional e i se oferă o definiție complexă:
„[…] grup fix de cuvinte incluzând elemente străine de clasa prepoziției (adverbe, substantive
etc.), care funcționează ca neanalizabil, îndeplinind global, funcțiile prepoziției: de legare a două
componente în cadrul propoziției și de ierarhizare, adică de așezare a unuia dintre ele într -o poziție de
subordonare. ” (DȘL 1997 : 380)
Definiții sintetice se întâlnesc și în gramaticile autohtone actuale:
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
117 „Comportament gramatical de prepoziție au și unele grupuri fixe de cuvinte ce au statut de locuțiuni
prepoziți onale. Acestea sunt structuri formate din una sau din două prepoziții și un cuvânt din altă clasă
lexicală, pe care îl precedă, căruia îi urmează sau pe care îl încadrează. ” (GALR I 2008: 609 – 610)
Vom lua ca punct de reper pentru analiza noastră definiți a minimală dată locuțiunilor
prepoziționale de Fagard 2009 – sunt construcții complexe care prezintă semnele unei
înghețări / stereotipizări (inserția unor termeni și substituția elementelor sunt imposibile),
având o distribuție specifică prepoziției.
Chia r dacă, aparent, locuțiunea prepozițională echivalează ca sens cu prepoziția și
funcționează în contextele sintactice specifice acesteia, există diferențe majore între cele
două categorii. Primul aspect pe care îl avem în vedere este caracterul închis / de schis al
inventarului. Clasa prepoziției cuprinde un număr restrâns de elemente, unele dintre ele
gramaticalizate, cu funcționalități semantice și sintactice multiple. Se vorbește în acest sens
despre prepoziție ca despre o clasă închisă de cuvinte.2 De ce alaltă parte, inventarul
locuțiunilor prepoziționale este foarte larg și presupune îmbogățirea continuă a clasei cu
noi membri, prin urmare, inventarul are caracter deschis. Trebuie remarcat că procesul de
transformare a îmbinărilor libere de cuvinte în lo cuțiuni prepoziționale se desfășoară în
timp și implică mai multe etape, ceea ce înseamnă că diferitele structuri interpretate sau nu
de lingviști ca locuțiuni prepoziționale se află în stadii diferite de înghețare.
Cel de -al doilea aspect care ne interese ază vizează contextul gramatical de
funcționare a prepoziției, respectiv a locuțiunii prepoziționale. Prepoziția are un câmp de
angajare larg – poate introduce atât complemente (obiect direct, indirect, prepozițional, de
agent, comparativ), cât și circumst anțiale (loc, timp, mod, instrumental, sociativ, de relație
etc.). Totodată, poate fi centru de grup pentru numele predicativ, pentru elementul
predicativ suplimentar și pentru diverse tipuri de atribute. Rar, ajută la construirea
subiectului.3 În ceea ce privește locuțiunile prepoziționale, situația este diferită – în
general, rolul lor este de a construi circumstanțiale și, în structuri sintactice reorganizate,
atribute: S-au oprit în fața magazinului . (circumstanțial de loc) – Oprirea în fața
magazinului e interzisă. (atribut substantival prepozițional); Din pricina ploii a întârziat.
(circumstanțial de cauză) – Întârzierea din pricina ploii este justificată. (atribut
substantival prepozițional); În caz de inundații, refugiați -vă pe cel mai înalt deal.
(circumstanțial condițional), Refugierea în caz de inundații este indicată. (atribut
substantival prepozițional). Multe dintre locuțiunile prepoziționale s -au specializat pentru
redarea unor sensuri și relații pe care prepoziția singură nu le putea exprima. Relevante în
acest sens sunt grupările prepoziționale utilizate pentru construirea circumstanțialului de
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
118 relație ( în legătură cu, în materie de, în ceea ce privește, cu privire la, cât privește, legat
de), a celui condițional ( în cazul, în caz de, în ipote za, cu condiția ) sau a circumstanțialului
de excepție ( în afara, în afară de, afară de ).
La prima vedere, nu există diferențe majore între noțiunea de locuțiune
prepozițională și cea de grup prepozițional. În esență însă, sintagmele desemnează
concepte dif erite: grupul prepozițional este combinația de cuvinte compusă din prepoziția
cu rol de centru și un termen dominat de aceasta, căruia prepoziția îi impune anumite
restricții gramaticale. Termenul guvernat păstrează disponibilitățile combinatorii specifice
clasei: Pe fruntea lui se vedeau cute adânci. De exemplu, substantivul poate primi
determinant adjectival: Pe fruntea liniștită se vedeau cute adânci . Structura permite
distanțarea prepoziției de termenul dominat: Pe liniștita și contemplativa sa frunte se
vedeau cute adânci. În enunțurile bazate pe coordonare, repetiția prepoziției cu rol de
centru sintactic este obligatorie: Pe fruntea sa și pe față se citeau semnele trecerii timpului.
*Pe fruntea sa și față se citeau semnele trecerii timpului.
Locuțiune a prepozițională se construiește obligatoriu cu o prepoziție și poate avea
tipare diverse de realizare. Indiferent de pattern, se observă câteva particularități: structura
devine fixă, ceea ce înseamnă că elementele componente funcționează împreună într -un fel
de stereotipie verbală4; termenul plin lexical își pierde capacitățile combinatorii specifice
clasei din care face parte: În fruntea consiliului a fost ales un om competent. (substantivul
nu poate primi determinant adjectival5 *În fruntea aleasă / ace ea a consiliului a fost ales
un competent. ). Formal însă, prepoziția exercită constrângeri gramaticale asupra
termenului dominat, dacă este prima în sintagmă. Dat fiind faptul că locuțiunile
prepoziționale se construiesc cu prepoziții care au regim de acuz ativ, cuvintele regizate de
prepoziție au, în limba română, forma specifică acestui caz6: de-a curmezișul, în fața, în
locul, în mijlocul, de dragul, în loc de, în caz de etc. Așadar, dacă primul termen al
locuțiunii este o prepoziție simplă / compusă de a cuzativ ( în, la, de, de -a, cu, în, din etc.),
cel de -al doilea termen „îngheață” cu forma impusă de centrul de grup: vederea , ciuda , loc
/ locul , mijlocul , excepția , caz / cazul , privința , favoarea , numele, susul, josul, largul etc.
După cum se observă, un ele nume sunt articulate / cu aspect articulat, altele au formă
nemarcată. Trebuie precizat că articularea hotărâtă nu se datorează prepoziției (nu este o
restricție formală impusă de aceasta), ci existenței unui determinant al structurii, astfel
încât, au formă articulată hotărât locuțiunile care regizează un nominal în genitiv ( în cazul
externării, de -a lungul anilor, în privința legii ), respectiv au formă nearticulată structurile
care cuprind o altă prepoziție de acuzativ ( în caz de, în loc de, de față c u etc.).
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
119 3. Clasificarea. Tipare constitutive ale locuțiunilor prepoziționale
Taxonomia locuțiunilor prepoziționale are la bază fie criteriul regimului, fie criteriul
semantic. Din punctul de vedere al regimului cazual , se distinge între:
a. locuțiuni prep oziționale care impun cazul genitiv: în fața, în spatele, în vederea, în
pofida, în ciuda, în detrimentul, în afara etc.
b. locuțiuni prepoziționale care impun cazul acuzativ: în loc de, față de, de față cu, odată
cu etc.
În funcție de sens, distingem locu țiuni care indică:
locul : de-a dreapta, de -a stânga, din afară, din față, din josul, în
afară, în josul, în dreptul, în largul, în latul, în marginea, în mijlocul, în
preajma, în spatele, în stânga, în susul, în urma, pe deasupra, pe dinafara,
pe dinaintea , în fața, pe dinapoia, pe dinăuntrul, în dreapt a, pe dindărătul ;
modul și locul : de-a curmezișul, de jur împrejurul, de -a latul, de -a
lungul, în curmezișul, în latul, în lungul ;
scopul : în vederea ;
cauza : din cauza (contestată ca locuțiune în gramatica ac tuală), din
pricina (aflată în aceeași situație ca din cauza );
timpul : în decursul, pe vremea , în cursul, în timpul, la începutul, pe
parcursul, la mijlocul, la sfârșitul, în vremea, pe timpul ;
condițională : în cazul, în locul , în ipoteza ;
semnificație ocazională : în locul ;
cumulul : în afara;
relația : din partea, sub raportul , despre partea, în privința, sub
aspectul ;
semnificație concesivă : în ciuda, în pofida ;
excepția : cu excepția, respectiv în afara ;
În limba română locuțiunile prepoziționale se constr uiesc pe baza unor scheme foarte
diferite, dar se admite, în general, faptul că din această grupare trebuie să facă parte
obligatoriu o prepoziție. În GLR I 1966 se disting trei tipare de construcție, diferențiate în
funcție de termenul în jurul căruia se organizează7 gruparea, Bejan 1995 identifică opt
tipare de construcție8 Cecilia Căpățână (2003) și Maria Laura Rus (2007) evidențiază cinci
tipuri structurale9. Există însă lucrări care includ în categoria locuțiunilor prepoziționale și
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
120 structuri ce nu au în componență prepoziții ( cât privește ) sau care reprezintă o întreagă
propoziție specializată pentru exprimarea relației ( în ceea ce privește, în ce privește ). Vom
organiza, în cele ce urmează, tipurile structurale ale locuțiunilor în limba română, fără a
face distincția, în această secțiune, între locuțiunile prepoziționale propriu -zise și
structurile în curs de locuționalizare. Se disting următoarele paternuri:
A. locuțiuni / cvasilocuțiuni prepoziționale cu bază nominală, însoțite de prepoziție
/ prepoziți i.
Subtipuri:
1. locuțiuni prepoziționale care impun cazul genitiv:
prepoziție simplă / compusă cu regim de acuzativ + substantiv la
numărul singular10, formă articulată [P + N (Det)] în fața, din fața, din
partea, în ciuda, în vederea, în virtutea, în nume le, în fruntea etc.
prepoziție simplă / compusă cu regim de acuzativ + adjectiv articulat
hotărât [P + Adj (Det)]: de-a latul, în latul, în largul, de dragul etc.
prepoziție simplă / compusă cu regim de acuzativ + adverb articulat
hotărât [P + Adv (Det)]: de-a dreapta, în stânga, în susul, în josul.11
2. locuțiuni prepoziționale care impun cazul acuzativ:
prepoziție simplă cu regim de acuzativ + substantiv nearticulat +
prepoziție simplă cu regim de acuzativ [P + N + P]: de față cu, în loc de,
în caz de, în funcție de.
substantiv nearticulat + prepoziție simplă cu regim de acuzativ [N + P]:
față de, față cu, funcție de .12
B. locuțiuni / cvasilocuțiuni prepoziționale cu bază adverbială:
prepoziție + adverb + prepoziție cu regim de acuzativ [P + Adv + P]: în
afară de, de dincoace de, în sus de etc.
adverb + prepoziție cu regim de acuzativ [Adv + P]: odată cu, împreună cu,
dincolo de , laolaltă cu, aproape de, departe de, contrar cu, conform cu,
aidoma cu, asemenea cu etc.
C. locuțiuni / cvasilocuțiuni prepoziți onale cu bază adjectivală:
prepoziție cu regim de acuzativ + adjectiv13 [P + Adj]: cu tot, cu toată.
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
121 D. locuțiuni / cvasilocuțiuni prepoziționale cu bază verbală:
!prepoziție cu regim de acuzativ + pronume relativ compus + verb
predicativ [P + Pron + V]: în ceea ce privește.
adverb + verb predicativ [Adv + V]: cât privește.
E. locuțiuni / cvasilocuțiuni prepoziționale cu bază prepozițională:
conjuncție + prepoziție [Conj + P]: și cu.
4. Criterii ale deosebirii locuțiunilor de grupările libere construite p repozițional
Distincția locuțiunilor prepoziționale de îmbinările libere de cuvinte în curs de
înghețare nu este ușor de realizat. În general, se admite că structurile trebuie să răspundă
mai multor probe pentru a putea fi considerate locuțiuni (GLR 1966, Gaatone 1976, Iordan
și Robu 1978, Găitănaru 1965, Camprubi 1997, Neamțu 1999, Căpățână 2000, 2003,
Petrescu 2005, Melis 2003, Adler 2001, Fagard 2009, GALR I 2008, Borillo 1997,
Marque -Pucheu 2001, Guimer 2011). Câteva precizări sunt necesare în ceea ce p rivește
testele aplicate pentru delimitarea locuțiunilor de sintagmele libere: nu este suficient să
probăm caracterul analizabil al unei structuri pe baza unor teste, ci trebuie verificat de ce
gruparea refuză un test sau altul; în plus, nu există o univer salitate a acestor probe nici
măcar în cadrul aceluiași tipar, fapt ce implică adaptarea lor la arhitectura configurațională
a unei locuțiuni. De aceea, am grupat locuțiunile pe baza patternurilor de construcție, am
selectat testele în funcție de fiecare t ipar (acolo unde a fost cazul, subtipar) și am precizat
irelevanța probei pentru anumite construcții.
Cearta terminologică se evidențiază și în ceea ce privește gradul de coeziune necesar
pentru ca o grupare să poată fi considerată locuțiune. Adler 2001 in clude în categoria
locuțiunilor prepoziționale structuri „înghețate” și „non -înghețate”; Neamțu 1999 consideră
că, dacă gruparea nu trece de un test, nu mai poate fi considerată locuțiune. Alții (Borillo
1997, Hoffmann 2005) verifică doar gradul de fixare a structurilor în limbă, evidențiind
stadiul de gramaticalizare în care se află. Gruiță (1995) admite că ar trebui înregistrate ca
locuțiuni structurile care creează un microsistem al conectivelor subordonatoare, chiar dacă
păstrează unele capacități combi natorii ale termenilor care intră în alcătuire. Exemplul pe
care îl dă este neologismul indiferent care intră în alcătuirea locuțiunilor: prepoziționale
(indiferent de ), conjuncționale ( indiferent dacă, indiferent că ), adverbiale ( indiferent cum,
indiferen t când, indiferent cât, indiferent unde, indiferent încotro ), locuțiuni pronominale
(indiferent care, indiferent cine, indiferent ce, indiferent cât ). Vom releva că majoritatea
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
122 locuțiunilor prepoziționale sunt grupări stereotipe care păstrează trăsături al e elementului
lexical plin / unele trăsături ale elementelor care le compun sau dobândesc caracteristici
datorate similitudinii formale cu alte clase de cuvinte (de exemplu, locuțiunile de genitiv
au în componență un formant omonim cu articolul hotărât).
În esență, toate aceste probe la care sunt supuse grupările prepoziționale nu fac
altceva decât să evidențieze stadiul de locuționalizare în care se află îmbinarea de cuvinte.
Procesul de transformare a unor grupuri de cuvinte în locuțiuni prepoziționale co respunde
gramaticalizării. Referindu -se la aceasta Heine și Kuteva (2002: 2) identifică următorul
mecanism de funcționare:
desemantizarea (decolorarea semantică) – este echivalentă cu pierderea
conținutului semantic;
extinderea (contextul generalizării), u tilizarea în noul context;
decategorizarea – pierderea proprietăților morfosintactice ;
eroziunea (reducerea fonetică) – pierderea substanței fonetice;
Dacă ne raportăm la definiția dată gramaticalizării în GBLR, trebuie observat faptul
că locuțiunile prepo ziționale sunt doar parțial gramaticalizate14, în sensul că termenul plin
lexical își pierde autonomia lexicală, structura dobândește trăsătura [+ Funcțional] și se
specializează deseori pentru redarea unei relații gramaticale, ceea ce înseamnă că acest
proces este unul incomplet. Ultima etapă se concretizează în cazul multor locuțiuni din
limba română prin transformarea locuțiunilor în cuvinte compuse15, ceea ce implică, de
multe ori, reducerea corpului fonetic prin pierderea unor elemente constitutive ( deasupra,
dedesubtul, împrejurul, înaintea ):
„Proces complex, de lungă durată, în urma căruia elemente lexicale devin funcționale, marcând
diverse categorii gramaticale. Gramaticalizarea presupune pierderea autonomiei lexicale a cuvântului,
specializarea pentr u anumite valori gramaticale, reducerea corpului fonetic, pierderea posibilităților
combinatorii ale cuvântului și a capacității acestuia de a forma centru de grup. ” (GBLR 2010: 662).
Quirk et alii 1985 susțin că există un continuum al gramaticalizării, as tfel încât
privirea diacronică poate evidenția evoluția unei structuri de la îmbinare liberă la stadiul de
locuțiune. Hoffmann realizează un asemenea studiu pe tiparul P + N + P în limba engleză,
urmărind stadiile de dezvoltare semantică a unor construcții grupate în funcție de vechimea
lor. Autorul atrage atenția că una dintre condițiile producerii gramaticalizării este frecvența
structurii în limbă, fapt ce determină fixarea ei în conștiința vorbitorilor. Vom evidenția că,
în limba română, nu există întot deauna o evoluție de la concret spre abstract care determină
locuționalizarea structurilor – în unele situații termenul plin lexical este de la început
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
123 abstract și atunci nu mai permite o asemenea deviere de sens; în alte situații, structura este
preluată ca atare din altă limbă direct în stadiul de locuțiune.
Am sistematizat grupurile care au intrări ca locuțiuni în dicționarele românești și
sensurile înregistrate: Șăineanu 1929, Scriban 1939, DLRLC 1955 –1957, DER 1958 –1966,
DLRM 1958, DEX 1998, 2008 și DO OM 2005. Se impun următoarele observații: pe de o
parte, se constată, că unele grupuri de cuvinte nu sunt înregistrate de dicționarele mai
vechi, dar au intrări ca locuțiuni în dicționarele actuale, ceea ce înseamnă că structura a
devenit fixă în timp ( pe urma , în dreptul, de jur împrejurul, în jurul, din pricina, în
schimbul ); pe de altă parte, există locuțiuni înregistrate în majoritatea dicționarelor ( în
pofida , în decursul, în măsura, în numele ); se pot identifica grupuri de cuvinte care au
intrări ca a dverbe în dicționarele vechi și ca locuțiuni în cele actuale ( afară de, alături cu );
am remarcat, de asemenea, o serie de inadvertențe care țin de receptarea acestor grupuri:
structuri pe care DEX 1998, 2008 le înregistrează ca locuțiuni, dar nu apar în DO OM 2005
cu această valoare ( alături cu, alături de, de dragul, în scopul ) sau, invers, se regăsesc în
DOOM 2005 ca locuțiuni, dar nu sunt înregistrate ca atare în DEX ( de-a latul, de -a stânga,
din afara ). Statutul construcțiilor din cauza, din cauză de este clar – așa cum reiese din
tabel, acestea nu sunt considerate locuțiuni prepoziționale (singura înregistrare se întâlnește
în DLRLC 1955 –1957 ca locuțiuni conjuncționale). Aceeași discrepanță de interpretare se
poate observa prin compararea inventarului d e locuțiuni din gramaticile academice și din
câteva gramatici de autor, respectiv, din manualele școlare și cursurile universitare. Astfel
GLR II 1954, 1963, Constantinescu -Dobridor (1974), Bejan (1995), Tomescu (2002),
Mihuț (1995, 1996), Mihuț și Miuța ( 2007) includ un inventar larg. În schimb, GALR I, II
2008 și GBLR 2010 reduc numărul locuțiunilor, excluzând din această categorie structurile
formate din adverb + prepoziție16, pe cele cu bază verbală și pe cele cu bază adjectivală. În
general însă, se rec unoaște că grupările au tendința de a se gramaticaliza, fapt pentru care
sunt numite cvasilocuționale.
Date fiind faptele relevate anterior, convenim că nu pot exista decât două poziții față
de receptarea conceptului de locuțiune prepozițională: fie accept ăm că sunt locuțiuni numai
dacă structurile sunt cu adevărat înghețate și răspund tuturor testelor la care sunt supuse17,
fie considerăm că există niște condiții minimale pentru ca un grup să fie validat ca
locuțiune, cu precizarea că termenii în jurul căro ra se formează păstrează anumite trăsături
combinatorii. Vom releva că toate locuțiunile păstrează trăsături ale elementelor
componente sau că dobândesc caracteristici care nu aparțin locuțiunilor prepoziționale
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
124 datorită aspectului formal (vezi aspectul ar ticulat al locuțiunilor cu regim de genitiv,
Locuțiunile prepoziționale ).
5. Comportamentul morfosintactic și semantic
Analiza patternului [PTArt]
Aceste tipar18 este nu doar cel mai des întâlnit în limba română, ci și cel mai
funcțional. Vom examina mai î ntâi compoziția acestor structuri. Locuțiunile care impun
cazul genitiv sunt formate din prepoziție primară, provenită din limba latină, cu un corp
fonetic redus. Centrul de grup poate fi una dintre următoarele prepoziții:
în: în afara, în timpul, în marg inea, în apropierea, în dreapta, în stânga, în
dreptul, în fața, în spatele, în josul, în susul, în largul, în latul, în mijlocul,
în curmezișul, în cursul, în vederea, în vremea, în cazul, în ciuda, în pofida,
în răstimpul, în scopul, în preajma, în dosu l, în favoarea, în defavoarea ;
de-a: de-a dreapta, de -a stânga, de -a latul, de -a lungul, de -a lungul și de -a
latul, de -a curmezișul ;
din: din fața, din spatele, din stânga, din dreapta, din partea, din cauza*,
din pricina ;
cu: cu scopul, cu excepția ;
la: la începutul, la sfârșitul, la mijlocul, la spatele ;
pe: pe timpul, pe dinaintea, pe dinafara, pe dindărătul ;
Dintre prepozițiile primare, nu stau la baza locuțiunilor prepoziționale următoarele:
fără, pentru, înspre, întru, lângă, până, spre .
Prepoziția es te urmată de un termen cu aspect articulat hotărât. Articularea se
produce la fel ca în cazul prepozițiilor cu regim de genitiv și similar articulării hotărâte a
substantivelor: în față → în faț a, în afară → în afar a, în ciudă → în ciud a, în vreme → în
vremea; de-a lung → de -a lungu l, în timp → în timpu l, de-a curmeziș → de -a curmezișu l;
în spate → în spate le. Forma articulată nu se datorează prepoziției centru de grup, ci
determinantului. Din acest punct de vedere, locuțiunea funcționează similar cu îmbină rile
libere de cuvinte: Pe față erau brăzdate cute adânci. – Pe fața ei erau brăzdate cute
adânci. Câteva dintre grupări au corespondent locuțional de factură adverbială cu formă
specifică (nearticulată) sau cu formă omonimă. Diferențierea se realizează în context: În
față se întindea marea. (= locuțiune adverbială de loc) – În fața hotelului se întindea
marea. (= locuțiune prepozițională); În dreapta se înșirau merii. (locuțiune adverbială) –
În dreapta lor se înșirau merii. (locuțiune prepozițională).
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
125 Baza nominală / cu aspect nominal este un termen plin lexical care indică: spațiul
(loc, față, spate, apropiere, stânga, dreapta, sus, jos, margine ), timpul ( vreme, timp,
răstimp, decurs ), cauza ( cauza, pricina ), scopul ( în scopul, în vederea ), excepția ( cu
excepția , în afara ) etc. Unele structuri conservă termeni învechiți care nu se mai regăsesc
în formulări libere, ceea ce le întărește statutul locuțional: în pofida, în preajma, pe potriva,
în privința, în toiul, în ciuda, de -a curmezișul, în răspărul, în se ama, la îndemâna, în
decursul, în defavoarea .
Căpățână (2003) susține că statut asemănănător au neologismele care apar numai în
anumite combinații de cuvinte:
„Credem că și prezența unor neologisme, a căror utilizare independentă este fie inexistentă, fie
foarte rară, fie existentă, dar cu alt sens, poate fi socotită, de asemenea, un argument solid al statutului
locuțional. Situația unor astfel de neologisme este explicabilă prin împrumutarea și calchierea
locuțiunilor respective din alte limbi. Datorită ac estui aspect, îmbinările în detrimentul, prin
intermediul, pe parcursul, prin prisma, în virturea, în favoarea / în defavoarea, pe spezele, în decursul
trebuie considerate locuțiuni prepoziționale. ” (Căpățână 2003: 49)
Majoritatea locuțiunilor prepoziționa le sunt spațiale sau temporale și permit
orientarea în funcție de anumite repere – axa verticală, axa orizontală, lateralitatea
orientată, respectiv anumite momente de pe axa timpului. Se pot crea astfel, relații de
antonimie ( în stânga – în dreapta, în fa ța – în spatele, în susul – în josul ), dar și de
sinonimie ( în spatele – în dosul, în apropierea – în preajma, în jurul – de jur împrejurul .
Structurile mai nou intrate în limbă au trăsăturile [ – Temporal, – Spațial] și sunt
specializate pentru exprimarea unor relații abstracte: pe spezele, sub egida, în detrimentul,
în spiritul .
În ceea ce privește regimul prepozițional, se impun două observații: locuțiunile care
au pe ultima poziție un termen cu formă articulată (care conține formantul -a, -le, -ul) se
asociază prototipic cu nominal care are formă de genitiv (substantiv, pronume, numeral):
În șopron pătrundea un șuvoi de lumină, căci luna tocmai ajunsese în dreptul ferestrei .
(Paler), În jurul lor și cerul și apa emigrează. (Blandiana), Nouă ni -e dat în sc himbul
tuturor / Norocul de a fi pereche. (Blandiana), De dragul celor doi , ar fi riscat multe. La
fel ca prepozițiile cu regim de genitiv, locuțiunile nu mai pot impune genitiv, atunci când
domină adjective p ronominale în acuzativ și când s e asociază cu c litic pronominal în dativ:
A decis în locul meu tocmai acea ființă vastă din spatele personalității mele. (Cărtărescu),
Liniștea pune foi albe în juru -ți. (Blandiana). De asemenea, dacă sunt urmate de termen cu
formă invariabilă, pentru exprimarea relației de genitiv se folosește prepoziția funcțională
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
126 a, urmată de un nominal cu formă de acuzativ: Dar, pur și simplu, fata de care nu mi -am
putut dezlipi ochii de-a lungul a două stații de metrou […] (Cărtărescu). Pentru explicarea
comportamentului atipic, v ezi capitolul IV -lea, secțiunea Situații atipice.
Teste aplicate tipului A pentru verificarea gradului de locuționalizare
Pentru a verifica gradul de înghețare a acestor structuri, vom aplica teste preluate de
la Gaatone 1976, Adler 2001, Borillo 1997, Gă itănaru 1999, Căpățână 2003, Petrescu
2005. Propunem următoarele probe: variația prepoziției, pluralizarea bazei, înlocuirea
articolului hotărât cu articol nehotărât, inserția unor termeni între prepoziție și nominal /
termenul cu aspect nominal, asocierea unor modificatori de tip adjectival, posibilitatea
funcționării absolute a structurii prepoziționale, comportamentul în coordonare, asocierea
locuțiunii / cvasilocuțiunii cu dativ posesiv, variația semantică. Este ușor de observat că
setul de teste vizeaz ă ambele componente, dar și structura în ansamblu. Vom sintetiza într –
un tabel rezultatul analizei noastre.
Variația primei prepoziții
Posibilitatea substituirii prepoziției cu un alt termen se realizează doar în unele dintre
structuri: în / din fața, în / din spatele, în / din jurul, de -a / în dreapta, în / pe / de pe urma,
în / din / prin dreptul, în afara / din afara, în mijlocul / din mijlocul . Existența acestor
variante formale poate fi un semn că structurile nu sunt foarte bine sudate, dar nu putem
ignora diferențele sensibile de sens dintre locuțiuni. Vom lua ca exemplu variația pe / de pe
/ în urma , care au intrări ca locu țiuni în DEX : „pe urma = pe unde a fost, a existat, a trecut
cineva (sau ceva); de pe urma = din cauza, ca urmare a, drept consec ință a / după moartea
cuiva, drept moștenire de la cineva; în urma = în spatele, după, la sfârșitul / drept urmare,
datorită ” (DEX 1998: 1140) . Sensurile diferite asociate sunt o dovadă că avem de -a face cu
locuțiuni constituite pe baza aceluiași cuvânt. Î n alte situații, variantele formale se
datorează poziției sintactice pe care funcționează grupul prepozițional format din nominal
dominat de locuțiune prepozițională – vom lua ca punct de reper variația prepozițională în /
din. În enunțurile reorganizate s intactic, prepoziția în este înlocuită cu din atunci când un
circumstanțial devine atribut asociat unui substantiv provenit din verb: S-au adunat în fața
clădirii / *S-au adunat din fața clădirii . → Adunarea din fața clădirii era necesară. Drept
urmare, co nservarea mai multor variante de locuțiuni constituite pornind de la același
termen plin lexical poate avea rațiuni sintactice și semantice. De aceea, considerăm că
proba este puțin relevantă pentru stabilirea gradului de locuționalizare.
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
127
Invariabilitatea bazei
Invariabilitarea formei elementelor componente este una dintre condițiile sine qua
non ale acceptării unei grupări ca locuțiune. În cazurile analizate, baza este constituită fie
de substantive propriu -zise, fie de adjective / adverbe cu aspect artic ulat. De aceea,
pluralizarea bazei și înlocuirea articolului hotărât cu unul nehotărât reprezintă teste
irelevante pentru locuțiunile care nu conțin substantive propriu -zise. Am consemnat, acolo
unde este cazul, caracterul irelevant al probei. (vezi tabelu l numărul 1) Încă o precizare
este necesară – vom lua în considerare validitatea acestor teste, dacă modificarea bazei este
posibilă în contextele de funcționare a structurii ca locuțiune. Admitem așadar că
structurile înghețate pot coexista cu îmbinări li bere de cuvinte care funcționează în
contexte diferite. Vom examina situațiile pe rând.
Pluralizarea bazei este imposibilă în majoritatea cazurilor: Acționează în vederea
eliminării factorilor de stres. / *Acționează în vederile eliminării factorilor de st res; Din
pricina bolii, și -a luat concediu. / * Din pricinele bolilor și -a luat concediu; Te așteaptă în
fața spectatorilor. / *Te așteaptă în fețele spectatorilor; În lipsa ordinii s -au întâmplat
multe. / * În lipsele ordinii s -au întâmplat multe; Are multe de spus în privința noii legi. /
*Are multe de spus în privințele noii legi ; Din cauza hoților a fost închis. / * Din cauzele
hoților a fost închis. O singură locuțiune acceptată în DEX conține termen la plural: pe
urmele (cuiva ). Acesteia i se adaugă stru ctura pe spezele , utilizată în limbajul juridic,
neînregistrată însă ca locuțiune prepozițională. Există, într -adevăr, situații în care baza se
poate pluraliza, dar nu în același tipar de funcționare: locuțiune prepozițională + nominal în
genitiv, ci în si tuații în care substantivul se asociază cu un adjectiv: Din cauze
necunoscute, cazul a fost închis. Regulamentul este valabil, cu excepțiile enumerate
anterior. În cazurile analizate, s -a constatat vinovăția ambelor părți.
Schimbarea formei articulate cu f ormă nearticulată este validă ca probă în aceleași
condiții: În cazul pierderii actului de identitate, adresați -vă SPCLEP -ului. / * În un caz al
pierderii actului de identitate, adresați -vă SPCLEP -ului; În ciuda atenționării , a pornit la
drum asupra nopții. / *În o ciudă a unei atenționări, a pornit la drum asupra nopții. În
locul lor , aș fi protestat. / * În un loc al lor, aș fi protestat. Din pricina teroriștilor nu mai
suntem în siguranță. / * Din o pricină a teroriștilor nu mai suntem în siguranță. Partici pă
toată clasa, cu excepția lui Marin. / *Participă toată clasa, cu o excepție a lui Marin. La
fel ca în cazul probei anterioare, declarăm irelevantă luarea în considerare a structurilor
care nu respectă tiparul menționat: Vine, cu o condiție : să nu urce m untele. Acceptă
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
128 cererile voastre, cu o excepție – cea menționată de președintele comisiei. A pierdut totul
din o cauză nedescoperită încă. Justificăm ignorarea exemplelor anterioare prin punerea în
paralel cu structuri care se supun tiparului, dar permit v ariația articulat hotărât / nehotărât,
situații în care avem de -a face cu substantive propriu -zise integrate în grupuri
prepoziționale: A intrat în casa bunicilor / în o casă a bunicilor; Vine cu mașina fratelui /
vine cu o mașină a fratelui.
Inserarea un or termeni în interiorul grupului
Proba inserției verifică gradului de sudare a grupării prepoziționale (Seppänen 1994).
Autorul încearcă interpolarea locuțiunii prin introducerea unor construcții incidente: din
păcate, se zice, credem, se pare, se presupu ne. Admitem că testul este valid pentru toate
grupările prepoziționale analizate, cu precizarea că nu este suficient să verificăm dacă
interpolarea este posibililă, ci și dacă în limbajul curent se întâlnesc asemenea întreruperi
ale locuțiunilor: ?Concursu l s-a desfășurat sub, se pare, egida ministerului . ?Ne întâlnim
în…, să zicem, fața statuii . ?A ratat din, se știe, cauza neatenției . Mai plauzibilă pare
plasarea acestor construcții între centrul sintactic extern și grupul prepozițional generat de
locuț iune: Concursul s -a desfășurat, se pare, sub egida ministerului . Ne întâlnim, să
zicem,… în fața statuii . A ratat, se știe, din cauza neatenției .
Modificarea bazei prin adjectiv
Acceptarea unui determinat de tip adjectival este o dovadă a păstrării posi bilităților
combinatorii specifice substantivului. În general, în gramatica românească s -a propus asocierea
cu adjectiv pronominal demonstrativ. Două observații se impun – locuțiunile care au în
componență adjective / adverbe articulate nu admit deloc asem enea modificator: *A călătorit
de-a lungul acesta. *Privește în josul acesta… *În afara aceasta…, *De -a stânga aceasta… ; ca
atare, proba este valabilă numai pentru locuțiunile care au în componență substantiv propriu –
zis. Cea de -a doua observație viz ează tocmai această asociere – trebuie verificat dacă, în
condiții libere de utilizare, substantivul acceptă un asemenea modificator: * Luptă în vederea
aceasta / *în această vedere / vederea aceasta a lucrurilor ; Nu te -am salutat din cauza aceasta
/ din ac eastă cauză / cauza aceasta a schimbării; *Ne vedem în fața aceasta / *în această față
/ această față a lucrurilor; *În ciuda aceasta / *în această ciudă, tot s -a înscris la concurs /
?Ciuda aceasta nu îți face bine. Majoritatea locuțiunilor admit însă aso cierea cu adjectiv
pronominal posesiv – semn al valenței substantivale pe care o primește termenul plin lexical
din cauza formei articulate: În locul tău , aș fi renunțat deja. De dragul său ar fi făcut multe.
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
129 Din pricina ta s-a accidentat. În ciuda ta , tot s-a înscris la concurs. Competiția s -a desfășurat
sub egida sa . Trebuie să aduci martori în favoarea ta . Nu se pronunță în privința ta . S-a oprit
în dreptul tău . Privește cu atenție de jur împrejurul tău ! Nu admit acest determinant
adjectival locuțiunile: *în linia mea / ta / sa, *în virtutea mea / ta / sa, *în măsura / ta / sa, *pe
tema mea / ta / sa .
Ștergerea argumentului
Proba comutării cu zero – dat fiind faptul că prepoziția nu poate funcționa în limba
română absolut (contextele în care se regăsesc asemenea structuri implică recuperarea din
context a termenului dominat) pentru a fi locuțiune, structura trebuie să aibă același
comportament sintactic. Testul este relevant pentru toate structurile care candidează la statutul
de locuțiune: În timpul răzb oiului s-au produs distrugeri mari. * În timpul s-au produs
distrugeri mari. În cazul ploii , folosiți umbrela. * În cazul folosiți umbrela. Prin intermediul
lui, a promovat. * Prin intermediul a promovat. Dacă există o locuțiune adverbială
corespondentă, elim inarea termenului dominat de prepoziție dă naștere unei locuțiuni
adverbiale (cu formă nearticulată, rar, articulată) cu funcție sintactică proprie: Privește în jurul
lui. – Privește în jur . Merge în susul râului . – Merge în sus . Locuiește în apropierea șc olii. –
Locuiește în apropiere . În spatele coloanei alergau cei mai puțin competitivi. – În spate
alergau cei mai puțin competitivi.
Unicitatea termenului dominat
Unicitatea termenului dominat (vezi capitolul al II -lea) presupune ca locuțiunea să
domine u n singur termen. Una și aceeași locuțiune prepozițională nu poate regiza decât un
singur element. Vom releva comportamentul sintactic al locuțiunilor prin inserarea celui
de-al doilea termen dominat de centrul prepozițional19:
În cazul incendiului și în caz ul altui dezastru firma noastră va plăti despăgubiri.
În cazul incendiului și al altui dezastru firma noastră va plăti despăgubiri
*În cazul incendiului și dezastrului firma noastră va plăti despăgubiri.20
De dragul călătoriei și de dragul aventurii ar fi r iscat mult.
De dragul călătoriei și al aventurii, ar fi riscat mult.
!De dragul călătoriei și aventurii ar fi riscat mult.
Așa cum reiese din exemplele anterioare, în limba română, locuțiunea prepozițională
domină un singur termen și constituie împreună cu acesta un grup prepozițional. În
situațiile de coordonare, sunt posibile următoarele variante: dacă locuțiunea are regim de
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
130 genitiv, fie se reia locuțiunea, fie se dublează prin pronume semiindependent. În ambele
situații, elementul dublant / locuțiunea p repozițională reluată sunt centre de grup pentru cel
de-al doilea termen. În ambele situații, locuțiunea, respectiv pronumele semiindependent
generează un alt grup prepozițional. Concluzia este că nu este posibilă coordonarea directă
a doi termeni dominați , subordonați aceleiași locuțiuni prepoziționale (schema numărul 1),
ci doar coordonarea a două grupuri prepoziționale (schema numărul 2), ceea ce înseamnă
că locuțiunea funcționează ca o singură unitate și are comportamentul specific prepoziției:
Schema nr. 1 – Dependența de același centru prepozițional Schema nr. 2 – GPrep coordonate
Cu totul diferit este comportamentul structurilor formate din constituenți, care se află
în relație de coordonare: A dus lucrurile în casa lui și în casa ei. A dus lucrurile în casa lui
și în a ei. A dus lucrurile în casa lui și a ei. Se observă că prepoziția este fie repetată în
primele două exemple, în timp ce al treilea este ambiguu.
Asocierea cu clitic pronominal de dativ
Asocierea cu dativul posesiv permite lecturi multiple ale structurilor: unii autori
acceptă că locuțiunea prepozițională poate avea regim mobil ( cere genitiv / dativ /
acuzativ, în funcție de termenul pe care îl domină); alții susțin că trebuie reevaluată
paradigma pronumelui și completează inventarul formelor de genitiv ( lui, ei, lor ), cu clitice
pronominale interpretate prin tradiție în dativ; lucrările moderne de gramatică (GALR,
GBLR) admit că forma nearticulată a locuțiunii în prezența pronumelui cu formă
neacce ntuată nu are valoare prepozițională, ci adverbială: De jur împrejuru -i au plantat
flori. În față -i s-a așezat comisia. În locu -ți aș fi procedat altfel. (structurile subliniate sunt
grupuri adverbiale). Există autori care susțin că atât prepozițiile, cât și termenii din cadrul
locuțiunilor ce impun genitiv reprezintă semisubstantive. Am tratat acest subiect pe larg în
secțiunea Regimul prepozițional. Situații atipice , din capitolul al IV -lea. Trebuie să
remarcăm că nu toate locuțiunile se pot asocia cu dat iv posesiv (vezi tabelul numărul 1).
În cazul = centru de
grup sintactic
incendiului
(termenul dominat1) dezastrului (termenul
dominat 2) în cazul = centrul
GPrep2
în cazul = centrul
GPrep1
incendiului
(termenul dominat 1) dezastrului
(termenul dominat 2)
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
131 Echivalența cu structuri în acuzativ
Căpățână (2003) susține că posibilitatea transformării în structuri cu atribut în
acuzativ reprezintă o dovadă a păstrării particularităților combinatorii specifice
substantivului ș i, implicit, a faptului că structurile respective nu sunt locuțiuni:
„Comportamentul normal al substantivului din îmbinare este evident când determinantul său
genitival se poate transforma într -unul prepozițional, ca în următoarele grupuri: în cazul bolii – în caz
de boală; în lipsa documentului – în lipsă de document; din cauza / pricina neatenției – din cauză /
pricină de neatenție; pe baza demonstrației – pe bază de demonstrație […]” (Căpățână 2003: 50)
Nu suntem de acord cu această interpretare, ci su sținem că limba are tendința de a își
crea un microsistem (în care sunt antrenate aceleași cuvinte) prin care să exprime aceeași
relație la nivel intra – și interpropozițional (locuțiune prepozițională de genitiv – locuțiune
prepozițională de acuzativ – locuțiune conjuncțională). Tabelul următor exemplifică
principalele corespondențe între elementele relaționale din limba română:
Prepoziție / locuțiune
prepozițională de genitiv Locuțiune prepozițională de
acuzativ Locuțiune conjuncțională
în cazul în caz de în caz că
în locul în loc de în loc să
din cauza din cauză de din cauză că
din pricina din pricină de din pricină că
înaintea înainte de înainte să
pe motivul pe motiv de pe motiv că
în / pe vremea în vreme de în vreme ce
în afara în afară de / afa ră de în afară că
pe motivul / din motivul pe motiv de / din motiv de pe motiv că
Prin urmare, trebuie verificat dacă această transformare duce la crearea unei alte locuțiuni
al cărei regim este de acuzativ ( în loc de, în caz de etc.) sau structurile co nțin atribut care
poate fi când genitival, ( fiul regelui) , când prepozițional ( fiul de rege ). În plus, crearea unui
sistem paralel pentru elementele cu rol relațional indică stadiul de gramaticalizare avansat
în care se află gruparea de cuvinte – locuțiune prepozițională cu regim de genitiv /
locuțiune prepozițională cu regim de acuzativ / locuțiune conjuncțională. Multe dintre
grupări manifestă această tendință: în cazul / în caz de / în caz că; în locul / în loc de / în
loc să; pe motivul / pe motiv de / pe motiv că .
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
132 Unele dintre aceste structuri sunt numite în GALR „grupări cvasilocuționale”: cu
ajutorul, prin mijlocirea, prin intermediul, cu / prin bunăvoința etc. Tratamentul
contradictoriu se relevă, de exemplu, în secțiunea dedicată circumstanțialului instrumental
unde se recunoaște că această funcție sintactică se realizează prin întreaga structură
formată din grupare „cvasilocuțională” + nominal în genitiv, pentru ca apoi să se facă
următoarea observație:
„Caracterul locuțional al acestor îmbinări nu este unanim acceptat. Se consideră că
instrumentul este exprimat, de fapt, prin grupurile prepoziționale din care fac parte ( Criza a fost
rezolvată cu ajutorul serviciilor secrete. ). Instrumentul propriu -zis este însă exprimat de atribut
(serviciilor ), nu de substantivul cu prepoziție ( cu ajutorul ).” (GALR II 2008: 539)
Variația sensului
Majoritatea autorilor admit că unul dintre criteriile esențiale de considerare a unui
grup de cuvinte drept locuțiune prepozițională îl constituie posibilitatea substituiri i cu o
prepoziție echivalentă ca sens.21 În general, această corespondență este posibilă: de dragul
= pentru, în schimbul = pentru, alături cu = lângă , în fața = înaintea, în spatele = după.
Substituirea se realizează fie cu alte locuțiuni ( afară de = cu ex cepția, în dreptul = în fața,
de dinaintea, din fața , în vederea = în scopul, de jur împrejurul = în preajma ), fie cu
structuri analitice fără valoare de locuțiune prepozițională ( în ciuda = cu intenția de a
supăra pe cineva, în necazul, înfruntând împotri virea cuiva sau a ceva, în lipsa = cât timp
/ în timp ce cineva sau ceva lipsește, în / din lipsă de = nefiind, neavând ceva, din ca uză că
lipsește. Drept urmare, înlocuirea cu o prepoziție / locuțiune prepozițională nu poate fi
considerat ă criteriu decisi v pentru validarea statului de locuțiune prepozițională. Vom
releva faptul că, dimpotrivă, mecanismul de creare a locuțiunilor prepoziționale nu vizează
realizarea unor dublete semantice, ci constituirea unor grupuri capabile să exprime noi
relații sintact ice și semantice. Acesta este motivul pentru care nu am înregistrat testul în
tabelul care sintetizează datele analizei noastre.
Găitănaru 1999 introduce noi teste semantice: criteriul diferenței semantice, criteriul
contextului, criteriul apariției (ocure nței) exclusive. Criteriul diferenței semantice se referă
la devierea de sens pe care o suferă, în general, locuțiunea:
„Când un substantiv din grupare apare liber cu un alt sens decât cel în care apare atunci când
succedă prepoziția, modificarea de sens s e datorează sudurii semantice cu prepoziția (înseamnă că
grupul prepoziție + substantiv a generat un alt sens decât cel al părților componente, un sens de grup).
Acesta este argumentul considerării lor împreună ca locuțiune prepozițională. ” (Găitănaru 1999 : 12)
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
133 Criteriul apariției (ocurenței) exclusive este valabil numai pentru aceste grupări care
conservă forme arhaice și pentru cele care s -au format prin calc lingvistic: în pofida, în
decursul , în detrimentul, pe spezele .
Potrivit criteriului contextului sau al abstratizării, una și aceeași grupare funcționează
în unele contexte ca locuțiune prepozițională, în altele ca îmbinare liberă de cuvinte. Pentru
a fi locuțiune, gruparea trebuie să genereze un sens nou: Pe marginea drumului sunt flori.
Marginea drumului este plină de flori. Discutăm pe marginea acestei probleme . Când o
construcție își pierde sensul compozițional, este semn că se află într -un stadiu avansat de
locuționalizare. Vom lua ca exemple structura din cauza , care nu este acceptată în lucrăril e
oficiale (cu excepția gramaticilor școlare) ca locuțiune. Este evident că sensul de bază al
cuvântului se păstrează – motiv, rațiune, pricină. Nici prepoziția din structură nu se
abstractizează, ci funcționează pe poziția pe care o întâlnim și în constru irea
circumstanțialului de cauză cu acuzativul: Din greșeală / din neglijență , a uitat fereastra
deschisă . În plus, formulările în care este clară calitatea de substantiv propriu -zis a
termenului dominat de prepoziție sunt frecvente în limba română: Din ce cauză a greșit?
Din această cauză , nu m -am prezentat la concurs. Din cauze necunoscute s -a produs
accidentul.
Dragomirescu (1963) introduce o altă probă – cuvintele de bază din locuțiune nu se
pot înlocui cu sinonime decât foarte rar. Considerăm proba ine ficientă din moment ce
există locuțiuni sinonime: în spatele, în dosul, în apropierea, în preajma etc.
În studiul său, dedicat comparării locuțiunilor prepoziționale din franceza veche cu
cele din franceza actuală, Fagard (2007) demonstrează că evoluția co nstrucțiilor la nivelul
sensului implică trecerea de la semantismul spațial și / sau temporal la indicarea altor
valori.22 În studiile ulterioare (2009) adaugă că direcția urmată este de la concret, spre
abstract. Dubois ( 2002, Dicționar de lingvistică ) afirmă că aceste construcții suferă un
proces de lexicalizare care constă în pierderea sensului inițial al elementelor componente,
astfel încât locuțiunea generează un nou sens, indep endent de cel al componentelor.
Pornim de la ipoteza că schimbarea sensului structurii are următoarele implicații:
termenul plin lexical își pierde total / parțial sensul inițial, se abstractizează și funcționează
în contexte diferite de cele prototipice; prepoziția din alcătuirea locuțiunii suferă, la rândul
ei, o deviere semanti că, astfel încât sensul de bază se schimbă și, de cele mai multe ori,
ajunge să se gramaticalizeze, să fie de tip funcțional. Vom verifica valabilitatea acestei
afirmații pornind de la diferența dintre utilizarea îmbinărilor libere de cuvinte și a
locuțiun ilor constituite din aceeași termeni. Să luăm următoarele exemple: A dat mingea
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
134 afară . Se credea în teren, dar se situa în afară . În afara lui nu a participat nimeni. În
afara sării , a pus și piper. În primele trei enunțuri, sensul adverbului este cel prot otipic:
„dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior” (DEX 1998: 117). De
asemenea, sensul prepoziției este clar: indică situarea într -un spațiu exterior. În exemplele
4 și 5 situația se schimbă – termenul afară s-a abstractizat și str uctura, în ansamblu,
exprimă ideea de excepție sau de opoziție, respectiv de cumul.
Așa cum demonstrează Fagard, cel mai adesea transferul semantic produs este de la
semnificația spațială, la cea temporală: De-a lungul râului erau case. – De-a lungul
anilo r, a construit o casă. În preajma lor se emoționa. – În preajma Crăciunului se
emoționa. În fața magazinului este interzisă parcarea. În fața sărbătorilor , se simțea
schimbat.23 Există și câteva situații de trecere de la sensul spațial, la semnificații
nons pațiale și nontemporale, abstracte: dacă însă cuvântul care stă la baza locuțiuni i are de
de la început sens nonspațial / non temporal, se poate produce abstractizarea prin
funcționarea într -un alt context: Se pregătește în vederea examenelor . Substantivul
vederea nu mai este compatibil cu ideea de percepere vizuală; la fel, prepoziția în nu mai
are nimic din sensul prototipic, acela de indicare a interiorității.
Tabelul următor sintetizează comportamentul gramatical și semantic al câtorva
structuri care can didează la statutul de locuțiune prepozițională:
Gruparea
locuțională Comportamentul gramatical și semantic
Variația
prepoziției Pluralizarea
bazei Articularea
nehotărâtă
a bazei Inserția Modificatorul
adjectival Funcționare a
absolută Coordonarea Asocie rea
cu dativ
posesiv Evoluția
semantică
de-a
curmezișul în
curmezișul – – – – advebializarea
± căderea
articolului
repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent – + relație
spațială
abstractă
+ opoziția
de-a
dreapta în dreapta probă
irelevant ă
(termenul –
bază este,
la origine,
adjectiv) probă
irelevantă – în dreapta
mea / ta / sa adverbializarea
fără căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + –
în dreptul prin
dreptul
din
dreptul probă
irelevantă probă
irelevantă – în dreptul
meu / tău /
său – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + + (rar)
de dragul – probă
irelevantă probă
irelevantă – de dragul meu
/ tău / său adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin + +
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
135 pronume
semiindependent
de-a latul în latul probă
irelevantă probă
irelevantă – de-a latul său adverbializare
cu sau fără
căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + + relație
spațială
abstractă
de-a stânga în stânga probă
irelevantă probă
irelevantă – de-a stânga
ta, în stânga
ta adverbializare
fără căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + –
în vederea – – – – – – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent – +
de jur
împrejurul – – – – de jur
împrejurul
său adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
spațialitate
abstractă
în jurul din jurul – – – în jurul meu /
tău / său adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
spațialitate
abstractă
+ relație
temporală
din pricina – – – – din pricina
aceasta
din pricina
mea / ta /sa – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + –
în susul din susul probă
irelevantă probă
irelevantă – în susul său
(rar) adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + –
în ciuda – – – – în ciuda mea,
în ciuda ta adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
în
schimbul – – – – în schimbul
său adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + –
în pofida – – – – în pofida mea
/ ta / sa
(foarte rar) – repetiție
dublare a
grupului prin
pronume
semiindependent – +
în dosul din dosul – – – în dosul său adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
136 în fața din fața – – – în fața mea /
ta / sa adverbializare
prin cădere a
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
spațialitate
abstractă
+ relație
temporală
în afara din afara probă
irelevantă – – în afara mea /
ta / sa adverbializare
prin căderea
articolului (nu
și în contextele
de exprimare a
cumululului și
excepției) repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
spațialitate
abstractă
+ relație
temporală
+ alte
sensuri
în preajma din
preajma – – – în preajma
mea / ta / sa adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
spațialitate
abstractă
+ relație
temporală
în locul – – – – în locul meu /
tău / său
adverbializare
prin căderea
articolului (nu
și în contextele
opoziționale) repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiin dependent + + (opoziția,
substituția,
condiția)
în mijlocul din
mijlocul – – – în mijlocul
său adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + spațial →
temporal
în urma pe urma
de pe
urma pe urmele – – în urma mea /
ta / sa adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + spațial →
temporal
+ alte
sensuri
în privința – – – – în privința
mea / ta / sa – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindepe ndent + concret →
abstract
în decursul – – – – !nu se poate
asocia nici în
combinație
liberă cu
posesiv – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent – +
în interesul – – – – în interesul
meu / tău /său – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + –
în largul – probă
irelevantă – – !numai în
expresii
(schimbarea
sensului
locuțiunii
prepoziționale adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent în largu -i –
în lipsa – – – – în lipsa mea /
ta /sa adverbializare
prin căderea
articolului? repetiție
dublarea
grupului prin
pronume + –
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
137 semiindependent
în lumina – – – – – – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + (-i) +
în fruntea – – – – în fruntea sa adverbializa re
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
în
detrimentul – – – – în detrimentul
meu / tău /său – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent – –
în prezența – – – – în prezența
mea / ta / sa? – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + (-i) +
în
schimbul – – – – în schimbul
său adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + (-ți), (-
i) +
sub
aspectul – – – – sub aspectul
acesta – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent – +
cu excepția – cu
excepțiile
(în
anumite
contexte) cu o
excepție
(în
anumite
contexte) – cu această
excepție
cu excepția
mea / ta / sa – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindepend ent + –
sub
raportul – – – – – – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent – +
în
defavoarea – – – – în defavoarea
mea / ta / sa – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
în favoarea – – – – în favoarea
mea / ta /sa – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
în cazul – – – – în cazul
acesta
– repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
(exprimarea
condiției)
prin – – – – prin – repetiție + +
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
138 intermediul intermediul
meu / tău /său dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent
la
îndemâna – – – – la îndemâna
mea / ta / sa adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
în linia la linia – – – – – repetiție
dublarea
grupului pr in
pronume
semiindependent – +
în măsura după, pe,
în – – – – – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent – +
prin
mijlocirea – – – – prin
mijlocirea
mea / ta / sa – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
în necazul – – – – – – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
la nivelul – – – – la nivelul meu
/ tău / său – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent – +
sub egida – – – – sub egida sa – repetiție
dublarea
grupului prin
pronum e
semiindependent – +
în spiritul – – – – – – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent – +
pe tema – – – – pe această
temă – repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent – +
de urâtul – – – – rar, + posesiv adverbializare
prin căderea
articolului repetiție
dublarea
grupului prin
pronume
semiindependent + +
în virtutea – – – – – – repetiție
dublarea
grupului prin – +
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
139 pronume
semiindependent
(Tabelul nr. 1 – Teste aplicate locuțiunilor cu regim de genitiv)
Tiparul prepoziție + substantiv + prepoziție [PNP]
Vom examina mai întâi mecanismul intern de funcționare a acestui pattern. Prima
prepoziție este una locativă, în ordinea frecvenței: în (în caz de, în funcție de, în raport cu,
în materie de, în decurs de, în rând cu, în cal itate de ), de (de față cu ), pe (pe bază de, pe
motiv de ), cu (cu privire la ), din (din cauză de ), la (la mijloc de ), peste (peste drum de );
cea de -a doua prepoziție îndeplinește funcția unei postpoziții, din moment ce grupul este
înghețat în această formă: de (în caz de , la mijloc de, pe motiv de, din lipsă de, pe bază de
etc.), cu ( în raport cu, în rând cu ), la (cu privire la ). Majoritatea substantivelor din
componență sunt abstracte – caz, funcție, raport, motiv , calitate, dar baza poate fi
reprezentată ș i de nominale care indică spațiul ( mijloc, drum ) sau timpul ( decurs, timp,
vreme ). Forma nearticulată a substantivului indică faptul că prima prepoziție funcționează
prototipic: în general, prepozițiile de acuzativ se asociază cu forma nearticulată a
subst antivului. Vom lua pentru exemplificare aceleași prepoziții care generează grupuri
prepoziționale: Intră în casă. Se teme de fulger. A așezat lucrurile pe masă. Din flori se
răspândea aroma. Vom merge la munte. Pivește peste gard. Rezolvă problema cu
dificultate. În toate aceste contexte, inserarea unui atribut prepozițional poate determina
articularea substantivului: Intră în casa de piatră / ? în casă de piatră. Se teme de fulgerul
cu străluciri… / ? de fulger cu străluciri…; A așezat lucrurile pe masa de lemn. / ? pe masă
de lemn. Din florile de tei se răspândea aroma. / ? din flori de tei se răspândea aroma.
Vom merge la muntele de granit. / ? la munte de granit. Privește peste gardul de piatră /
peste gard de piatră. O asemenea schimbare nu se realizează în cazul locuțiunilor propriu –
zise: În caz de pericol , sunați la acest număr. / * În cazul de pericol, sunați la acest
număr; Funcționează pe bază de carbon. / *Funcționează pe baza de carbon; Nu are
nimic de comentat cu privire la răspunsul tău. / *Nu are nimic de comentat cu privirea la
răspunsul tău.
Tiparul a fost pe larg analizat, pentru limba engleză, de Hoffmann 2005 și pentru cea
franceză de Gaatone 1976, Borillo 1997, Adler 2001, Melis 2003. Quirk et alii (1985)
stabilesc nouă indicatori pentru ver ificarea coeziunii elementelor din structura P + N + P:
cea de -a doua prepoziție suferă variații
substantivul poate fi pus la plural
substantivul poate primi articol
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
140 prima prepoziție poate fi schimbată
a doua prepoziție și termenul dominat de aceasta pot f i omise
a doua prepoziție și termenul dominat de aceasta pot fi substituite cu
pronume demonstrativ
substantivul poate fi înlocuit cu un termen sinonim
substantivul poate fi modificat liber de un adjectiv
După câte se poate observa, probele vizează coeziun ea fiecărui element al structurii.
Vom aplica aceste probe construcțiilor similare din limba română pentru a vedea în ce
stadiu de gramaticalizare se află. Acestor probe însă le vom adăuga observații privitoare la
deviațiile de sens suferite de construcții le analizate. Considerăm, așadar, că o fixare a
formei nu se poate realiza fără o modificare a sensului (excepție fac locuțiunile preluate
prin calc lingvistic). Dintre locuțiunile / cvasilocuțiunile care au acest tipar, am selectat: în
loc de, în caz de, în funcție de, în raport cu, pe motiv de, de față cu, din cauză de, la mijloc
de, pe bază de, în decurs de, din lipsă de, în rând cu, peste drum de, la data de, cu privire
la, în legătură cu, în materie de, în calitate de, în comparație cu .
Câteva observaț ii se impun înainte de analizarea structurilor. Niciuna dintre
construcții nu are intrări cu acest statut în toate dicționarele, deși tiparul pare destul de
productiv în limba română. GALR 2008 și GBLR 2010 validează statutul locuțional al
structurilor în loc de, în funcție de, în caz de , dar consideră că sunt cvasilocuționale cu
privire la, în materie de . Vom lua ca punct de reper structura în loc de și vom analiza
succint celelalte construcții.
În loc de se organizează în jurul unui termen moștenit direct din limba latină. Niciuna
dintre prepozițiile aflate în componență nu poate suferi variații, în sensul că nu există mai
multe variante ale acestei locuțiuni: *de loc de, *pe loc de, *cu loc de etc., respectiv * în loc
cu, *în loc la . De asemenea, nicio mod ificare nu poate fi aplicată nominalului ce constituie
baza locuțiunii: înlocuirea ( *în spațiu de, *în ținut de ), articularea ( *în un loc de, *în locul
de), modificarea prin adjectiv (* în excelent loc de, *în important loc de, *în uimitor loc
de), eliminar ea prepoziției finale și a termenului dominat (! A pus piper în loc.24),
substituirea prepoziției și a nominalului dominat cu pronume demonstrativ (* În loc acesta
a pus piper.). Testele relevă faptul că această structură se află într -un grad avansat de
înghe țare.
Seppänen et alii (1994) analizează probele propuse anterior și constată că toate
construcțiile evaluate se termină în prepoziție; pornind de la această observație conchid că
tratamentul acestui cuvânt final este crucial pentru stabilirea statutului c onstrucțiilor
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
141 analizate. Pentru verificarea proprietăților sintactice aplică testele standard ale
constituenței: mutarea, coordonarea, elipsa și interpolarea. Examinarea construcției în loc
de relevă faptul că niciun component nu poate fi mutat decât în bl oc cu celelalte și, mai
mult, la fel ca în cazul grupului prepozițional, este necesară deplasarea nominalului
dominat: În loc de sare a pus piper? Ce a pus în loc de sare ? Coordonarea relevă că aceste
structuri au un comportament specific: În loc de sare și de zahăr a pus piper. În general, se
repetă numai cea de -a prepoziție, fapt ce implică două posibilități de interpretare: structura
nu reprezintă o locuțiune autentică, adevăratul element de subordonare fiind prepoziția de
(schema 3); această prepoziție face parte din categoria celor semi lexicale sau
subcategorizate; structura este sudată, dar funcția relativă o are numai a d oua prepoziție E
receptare a propusă de Adler 2001 – dacă numai prepoziția se repetă, atunci ea nu face parte
din structura locuțiuni i, prin urmare, există o locuțiune, dar aceasta este alcătuită numai din
primele două elemente (schema de re prezentare 1 ). A treia posibilitate de citire are ca
punct de plecare citirea structurii prepoziționale ca locuțiune prepozițională cu regim de
acuzativ (schema de reprezentare 2).
Hoffmann 2005 argumentează că există mai multe variante ale coordonării, regăsite,
de altfel, și în patternul românesc:
Tipul A: coordonarea fără repetiție (coordonare directă)25 – În loc de sare și
piper a pus zahăr.
Tipu l B: repetiția întregului grup – În loc de sare și în loc de piper a pus
zahăr.
Tipul C: repetiția prepoziției finale – În loc de sare și de piper a pus zahăr.
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
142 Problema care se pune este dacă există diferențe între cele trei contexte26. Hoffmann
susține că da: în prima situație, grupul prepozițional guvernează doi termeni, aflați în
relație de coordonare; în al doilea caz, elementele coordonate reprezintă două grupuri
prepoziționale distincte coordonate între ele; în al treilea caz, prepoziția simplă domină
două nominale coordonate. Schimbarea tipului de coordonare, determină reducerea
tiparelor – coordonarea corelativă implică repetiția parțială sau totală a grupului în loc de :
A pus zahăr nu numai în loc de sare , ci și în loc de piper . A pus zahăr nu numai în loc de
sare, ci și de piper . La fel se întâmplă și în cazul coordonării disjunctive: A pus zahăr în
loc de sare sau de piper ? A pus zahăr în loc de sare sau în loc de piper ? *A pus zahăr în
loc de sare sau piper?
Elipsa se întâlnește numai în structuri conversaționale Ți-am povestit că în loc de
sare a pus piper. De ce? De zahăr ?/ În loc de ce ? De zahăr sau de piper ? Se constată
aceleași posibilități ca în cazul structurilor coordonate – este posibilă fie repetiția
locuțiunii, fie reluarea prepoziției fi nale.
Interpolarea presupune inserarea unor construcții apreciative care să întrerupă
locuțiunea: În loc , Doamne ferește!, de sare , a pus piper. * În loc, se crede / se pare, de
sare, a pus piper. Considerăm că asemenea construcții sunt rare în limba română , prin
urmare, proba este puțin semnificativă pentru validarea statutului de locuțiune.
În opinia noastră, coeziunea sintactică a elementelor nu se poate produce fără o
coeziune de sens și fără o deviere semantică. Este evident că sensul de bază al termenu lui
în jurul căruia se construiește locuțiunea este unul pur spațial „punct, porțiune determinată
în spațiu.” (DEX 1998: 579). Este evident, de asemenea, că în structura analizată, nu se
mai păstrează nimic din semnificația primară a substantivului. Vom co mpara, în acest sens,
funcționarea lui în îmbinarea liberă de cuvinte și în locuțiune: S-a oprit în loc de popas.
Structura de suprafață este aceeași, dar grupările au comportament sintactic și semantic
diferit ( S-a oprit în loc bun de popas / în loc bun p entru popas / într-un loc de popas. ).
Termenul loc desemnează aici o porțiune determinată dintr -un spațiu. Cu totul alta este
situația substantivului în construcțiile locuționale: Am montat în loc de roată un dispozitiv
nou. În loc de a citi , scrie. Locuți unea s -a specializat pentru indicarea unei relații de
opoziție pe care nici substantivul singur, nici prepozițiile din componență nu o pot reda
decât în această structură P + loc + P. Prin urmare, în loc de reprezintă o locuțiune
prepozițională autentică.
Sintetizăm particularitățile celorlalte locuțiuni în tabelul nr. 2. Prima observație pe
care o facem este aceea că locuțiunile construite pe acest pattern au un grad de coeziune al
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
143 componentelor mult mai ridicat decât cele care impun cazul genitiv. Admit v ariații ale
primei prepoziții grupările: din motiv de / pe motiv de, de față cu / în față cu, din lipsă de /
în lipsă de / la data de / în data de . În esență, structurile sunt locuțiuni diferite construite
pornind de la aceeași bază, fapt relevat de difere nța semantică dintre ele, de exemplu: în
față cu = de cealaltă parte a unei despărțituri, a unui hotar, a unui obstacol; de față cu =
în prezența cuiva . Pluralizarea bazei nu este posibilă, în general, în situațiile analizate: În
funcție de posibilități , vom acorda mărire de salariu. / *În funcții de posibilități vom
acorda mărire de salariu; La mijloc de oraș , se construiește un nou magazin. / *La
mijlocuri de orașe , se construiește un nou magazin; În calitate de președinte , a decis să își
impună părerea. / *În calități de președinte , a decis să își impună părerea. Excepție pare
să facă gruparea din motiv de : A lipsit din motiv de boală / A lipsit din motive de boală .
Nici articularea nominalului din componență nu este posibilă, decât în situațiile în care se
creează o altă locuțiune cu statut de genitiv, care însă, va fi urmată nu de prepoziție, ci de
nominal cu formă specifică: În caz de incendiu / *În cazul de incendiu / În cazul
incendiului , spargeți geamul. Din cauză de boală , și-a luat concediu. / *Din cauza de
boală și-a luat concediu / Din cauza bolii și-a luat concediu. Variația lui P2 este rară: în
raport de / în raport cu. Funcționarea absolută a structurii PNP nu se poate realiza în limba
română: * La mijloc de se construiește un magazin. * În calit ate de a luat această hotărâre.
*În caz de sunați la numărul afișat pe ecran. În unele cazuri, se poate elimina termenul
dominat de locuțiune, dar numai împreună cu prepoziția finală, ceea ce determină
schimbarea statului morfologic al structurii alcătuite din primele două elemente: A ajuns la
mijloc de codru . → A ajuns la mijloc ; Locuiește peste drum de noi . → Locuiește peste
drum . Echivalarea lui P2 + termenul dominat cu un demonstrativ se poate face numai dacă
substantivul din structură devine articulat: Din cauză de boală , a lipsit → Din cauza
aceasta a lipsit; din motiv de stres → din motivul acesta . Sinonimia termenului plin
lexical dă naștere unor locuțiuni echivalente ca sens și nu este o dovadă propriu -zisă a
lipsei unității dintre componente, ci po ate indica faptul că pe același tipar se pot construi
locuțiuni cu semantică asemănătoare: cu privire la = cu referire la; în raport cu = în
relație cu; din motiv de = din cauză de . Modificarea substantivului cu ajutorul unui
determinant de tip adjectival este rar posibilă: În caz nemaiîntâlnit de boală , adresați -vă
doctorului. Enunțul este, desigur, gramatical, dar se pune întrebarea dacă termenii
funcționează curent într -o asemenea combinație. În caz contrar, proba are caracter limitat și
este irelevantă. În ceea ce privește comportamentul în coordonare, este clar că toate
construcțiile pot apărea în cele trei tipuri de structuri sesizate de Hoffmann: În caz de
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
144 incendiu și de alt dezastru firma noastră va plăti despăgubiri. ! În caz de incendiu și alt
dezas tru firma noastră va plăti despăgubiri. În caz de incendiu și în caz de alt dezastru
firma noastră va plăti despăgubiri; !Vom discuta cu privire la aprobarea cererii
dumneavoastră și înaintarea ei comisiei. Vom discuta cu privire la aprobarea cererii
dumne avoastră și la înaintarea ei comisiei. Vom discuta cu privire la aprobarea cererii
dumneavoastră și cu privire la înaintarea ei comisie. Nici dislocarea componentelor prin
mutare nu se poate realiza, în limba română, decât prin mutarea întregului grup
prepozițional format din locuțiune prepozițională + termen dominat: Ce veți face în caz de
cutremur ? În caz de cutremur ne despăgubiți? Ce aveți de comentat cu privire la
ordonanța dată de Guvern? Cu privire la ordonanța dată de Guvern ce aveți de
comentat? Fenomenul interpolării este relevant pentru gradul de sudură al componentelor –
trebuie verificat totuși dacă termenii apar frecvent în asemenea combinație: În caz , să
zicem, de incendiu , cum reacționați? Au acționat în funcție , se zice, de posibilitățile
fiecăruia.
Variațiile de sens sunt definitorii pentru stabilirea gradului de locuționalizare. Ne
vom referi mai întâi la modificarea semantică a termenului plin lexical, pentru a verifica
apoi dacă structura în ansamblu generează un sens nou.
În caz de – are în componență substantivul caz care înseamnă împrejurare,
circumstanță, situație , dar și întâmplare, eveniment, accident . Relevant este că
locuțiunea se poate asocia numai cu termeni care au trăsătura [ – Uman] pentru a
desemna ideea de condiționare – nu sunt posibile combinații de genul * În caz de
mine / tine / el / președinte …; de asemenea, există și o altă restricționare – este
urmată întotdeauna de elemente care au o trăsătură negativă (Zafiu 1999): pericol,
agresiune armată, deces, infracțiune, diver gență, demisie, incendiu, cutremur,
calamitate, potop, inundații etc.: „locuțiunea introduce un eveniment imprevizibil,
intervenit brusc (nu sunt posibile de aceea combinațiile în caz de liniște, în caz de
așteptare ) și în fața căruia sunt necesare reacții și măsuri speciale.” (Zafiu, RL
1999). Aceste posibilități combinatorii indică faptul că sensul substantivului s -a
abstractizat și locuțiunea a generat un nou sens.
În funcție de – substantivul funcție figurează în DEX cu șapte sensuri: serviciu
(post, sl ujbă), sarcină (rol, destinație), rol sintactic, ansamblu de proprietăți
chimice ale unui compus, activitate proprie fiecărui organ, aparat, țesut din
organismul viețuitoarelor, mărime variabilă care depinde de una sau mai multe
mărimi variabile, operație, care prin aplicare asupra unui argument îi conferă
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
145 acestuia o valoare corespunzătoare. Niciunul dintre acestea nu pare să se păstreze
în locuțiunea prepozițională analizată: Vom rezolva cererile voastre în funcție de
posibilități . Construiți enunțuri în funcție de cerințe . Crașoveanu (1999) remarcă
faptul că este utilizată pentru a reda legătura sau interdependența unor fapte,
însușiri sau situații. Prin urmare, nu poate domina substantive care denumesc ființe
(implicit, nici pronume personale): (?) Vom da un răspuns în funcție de tine / în
funcție de sora ta.
În raport cu / de; în relație cu / de – Dumitru Crașoveanu observă că în raport de
reprezintă o locuțiune hibridă născută prin contaminarea formelor în funcție de și în
raport cu . Structurile funcțione ază în contexte similare pentru a indica ideea de
comparație (= față de, în comparație cu). Substantivele din componență
desemnează de la început concepte abstracte, și, din această cauză, nu se poate
înregistra evoluția de la concret la abstract. Se poate însă observa o diferență de
angajare în comparație cu aceea a substantivelor: În raportul său a sintetizat
principalele realizări. (= comunicare, prezentare); Raportul nostru cu școala
voastră nu este unul de invidiat. (= relația, legătura); Raportul dintre cele două
mărimi nu poate fi calculat exact. (= câtul). Locuțiunea funcționează în contexte ce
determină abstractizarea sporită: Are multe realizări în raport cu tine . Leul s -a
depreciat în raport cu moneda europeană.
Pe motiv de / din cauză de / din pr icină de – termenii își păstrează sensul de bază și
se află în relație de sinonimie. DEX -ul validează statutul de locuțiune pentru
grupările conjuncționale ( din pricină că, pe motiv că27), dar nu recunoaște același
statut pentru din cauză că ; de asemenea, e ste înregistrată ca locuțiune cu regim de
genitiv gruparea prepozițională din pricina .
de față cu – a dezvoltat, cu siguranță, un semantism diferit de al nominalului din
componență (chip, figură, parte a corpului, om, persoană, personaj, înfățișare aspect
etc.). Locuțiunea generează un sens nou, fiind echivalentă cu în prezența.
la mijloc de – încadrarea în rândul locuțiunilor este discutabilă, dacă luăm în
considerare identitatea dintre sensul obișnuit al substantivului și cel al nominalului
din componența grupării prepoziționale. Trebuie însă precizat că în mijlocul, din
mijlocul, prin mijlocul au intrări ca locuțiuni prepoziționale în dicționarele
românești. Se poate însă observa o extindere a sensului de la spațial la dimensiunea
temporală în toate cele patru situații: În mijlocul anului școlar / prin mijlocul
anului școlar ne -am înscris la concurs. Concursul din mijlocul anului școlar / din
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
146 mijloc de an școlar ne -a adus numai bucurie. Totodată asocierea cu termeni
abstracți implică judecarea structurilor ca locuțiuni: Nu îți poți schimba opinia în
mijlocul discuției / în mijloc de discuție .
Pe bază de – este înregistrată drept locuțiune adverbială în DEX, la fel ca
structurile la baza, pe baza, în baza .28 Dacă acceptăm că există o evoluție
semantică (struc tura este echivalentă cu în conformitate cu, pe principiul ), trebuie
să avem în vedere și faptul că structurile tind să se specializeze pentru exprimarea
acestei relații, având tendința de a crea un microsistem al elementelor de relație.
În decurs de – la fel ca în decursul, face referire la o perioadă de timp și conservă o
formă substantivală neîntâlnită în îmbinarea liberă de cuvinte (verbul a decurge
însuși este un calc lingvistic după franțuzescul découler – de + curge ). Spre
deosebire de verb care se r eferă la desfășurarea unor procese (= a urma, a rezulta
din…, a -și avea izvorul în, a se petrece, a se desfășura), locuțiunea indică ideea de
curgere în timp. Se asociază numai cu substantive care denumesc unități de timp,
însoțite frecvent de numerale: Este a doua confruntare dintre cele două jucătoare
în decurs de trei săptămâni . Patru autovehicule s -au lovit, două câte două, în
decurs de 15 minute . Două numiri în decurs de câteva ore la șefia Inspectoratului
de Poliție. (Internet).
În / din lipsă de – ambele variante au intrări ca locuțiuni în DEX cu sensul „nefiind,
neavând ceva din pricină că lipsește” (DEX 1998: 576). Și acestea funcționează în
contexte diferite de ale substantivului lipsă : În lipsă de oferte , un club anonim
anunță că vrea să -i salve ze cariera. În lipsă de idei , acceptăm orice sugestie. În
lipsă de medici , MS apelează la telemedicină pentru Delta Dunării. (Internet).
În rând cu – termenul nu mai păstrează sensul primar, dar păstrează ideea de
aliniere, de raportare la ceilalți: Nu sun teți deloc în rând cu lumea . Îi plăcea să fie
în rând cu moda . Cel mai puternic indicator al dezvoltării ne plasează în rând cu
Ecuadorul . Am simțit că suntem în rând cu marile orchestre ale lumii. (Internet).
Peste drum de – nu este înregistrată ca locuți une prepozițională, ci doar cu valoare
adverbială ( peste drum = în față, vizavi de ).
Cu privire la – substantivul din componență suferă o deviere semantică, astfel încât
nu mai are nimic în comun cu sensul inițial (acțiunea de a privi și rezultatul ei,
căutătură, uitătură, examinare, apreciere, considerare). Structura a ajuns să fie
sinonimă cu referitor la, în privința .
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
147 Comportament similar au structurile: în materie de – În materie de prezență pe
Internet, Dilema a fost, de la începuturi, în „avangardă”. (DV, februarie 2012); în calitate
de (Și-a exprimat opinia în calitate de expert. În calitate de președinte, precizez că această
comisie este legal constituită. ); Spre deosebire de – conform lui Crașoveanu este o
locuțiune prepozițională calchiată după ger manul zum Unterschiede von și indică
deosebirea, contrastul sau opoziția față de ceva sau de cineva. În DEX figurează ca
locuțiune adverbială cu sensul în opoziție, în contrast cu .
Tabelul următor cuprinde comportamentul gramatical și semantic al structuri lor
analizate. Pentru consultare, a se avea în vedere următoarele corespondențe: 1 = variația
primei prepoziții, 2 = pluralizarea bazei, 3 = articularea substantivului din componență, 4 =
variația celei de -a doua prepoziții, 5 = omiterea grupului format di n P2 + termen dominat,
6 = echivalarea grupului format din a doua prepoziție și termen dominat cu adjectiv
pronominal demonstrativ, 7 = relații de sinonimie stabilite de termenul plin lexical, 8 =
modificarea substantivului prin determinanți adjectivali, 9 = comportamentul în
coordonare, 10 = dislocarea componentelor prin mutare, 11 = interpolarea, 12 = variații de
sens ale bazei.
Structura
prepozițională Comportamenul gramatical și sintactic al structurilor locuționale constituite pe tiparul PNP
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
în caz de – – – – – -1 situație în caz
nemaintâlnit
de, în caz rar
de Tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – rar –
(termenul este
de la început
abstract)
moștenit din
latină
în funcție de – – – – – – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + împrumutat
din franceză
+
în raport cu – – – de – – în relație
cu – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + +
în materie de – – – – – – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + +
în legătură cu – – – – – – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + +
în relație cu – – – de – – în raport
cu – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + +
pe motiv de din + – – – pe motivul
acesta (?) – + tipul 1,
tipul 2, – + +
1 Asocierea este posibilă numai în situația articulării hotărâte a substantivului în cazul ;
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
148 tipul 3
de față cu în față cu – – – + – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + +
din cauză de – – – – – din cauza
aceasta,
din această
cauză din
pricină de
din motiv
de – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + –
moștenit din
latină
la mijloc de în mijloc
de – – – + – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + –
pe bază de – – – – – pe această
bază – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + +
în decurs de – – – – – – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + decurge = calc
din franceză
în decurs de –
termenul
apare numai în
asemenea
structuri
din lipsă de +
în lipsă
de – – – – în lipsa ta – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + funcționarea în
contexte
abstracte
în rând cu – – – – – – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + +
peste drum de – – – – + – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + –
corespondent
adverbial peste
drum = vizavi,
în față
cu privire la – – – – – – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + +
în materie de – – – – – – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + +
în calitate de – – – – – (în această
calitate) – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + +
în comparație cu – – – – – – – – tipul 1,
tipul 2,
tipul 3 – + –
(Tabelul nr. 2: Comportamentul gramatical al locuțiunilor cu tiparul PNP)
Tipa rul substantiv + prepoziție [SubstP]
Inventarul se reduce la câțiva membri: față de, față cu, funcție de29, colț cu . Vom
analiza structurile pe rând.
Structurile față de și față cu sunt utilizate cu sensuri variate: în raport cu, în ceea ce
privește, pentru , având în vedere . Elementele componente au formă invariabilă indiferent
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
149 de contextul în care sunt plasate: Asigurarea de răspundere civilă a chiriașului față de
proprietar … Care este atitudinea românilor față de asigurările de sănătate? În anul
curent, față de anul precedent, s -a obținut un profit remarcabil. Față de aceste învățături
și practici străine spiritului Evangheliei, noi învățăm cu totul altceva. Eu, față de Rădoi,
am avut un mare avantaj. (Internet). Elementul plin lexical nu permite nicio mo dificare:
fețe de / fețe cu / o față de / o față cu / această față de / această față cu . Locuțiunea are
comportament sintactic similar structurilor PNP în cadrul coordonării: A reacționat dur
față de tine și față de mine . A reacționat dur față de tine și d e mine . *A reacționat dur
față de tine și mine . Interpolarea este posibilă: Ce atitudine are față, să zicem, de evoluția
scorului?
Funcție de reprezintă o locuțiune contestată în limba română actuală, dar nu în ceea ce
privește calitatea gramaticală, ci î n ceea ce privește corectitudinea. Transferată din limbajul
matematic (Crașoveanu 1999 ), sau folosire trunchiată a structurii în funcție de , are rolul de
a indica dependența de un anumit context.
Colț cu – se construiește pe același tipar, însă încadrarea sa în categoria locuțiunilor
prepoziționale poate fi contestată. Sfera de funcționare este destul de restrânsă: Magazinul
se află pe strada Mimozelor, colț cu Ipătescu .
Tipare cu bază adverbială [AdvP], [PAdvP]
Locuțiunile cu bază adverbială pot avea una dintre structurile [prepoziție + adverb +
prepoziție] sau [[locuțiune adverbială] + prepoziție] sau [adverb + prepoziție]. Tradițional,
sunt integrate în categoria locuțiunilor cu rol relativ. La baza acestei citiri a structurilor, stă
interpetarea adverb ului ca parte de vorbire care funcționează independent, spre deosebire
de prepoziție / locuțiunile prepoziționale care au nevoie de termen obligatoriu:
„Invariabilitatea adverbului îl apropie de cuvintele relaționale, dar el se distinge de acestea
prin aut onomie sintactică.” (Iordan și Robu 1978: 498). Trebuie remarcat că aceste
structuri au fost supuse în gramaticile oficiale actuale unor reevaluări în urma cărora
inventarul locuțiunilor prepoziționale autentice a fost redus la câțiva membri: în afară de,
afară de.
În esență, aceste grupuri funcționează asemenea structurilor cu prepoziție
subcategorizată / semilexicală, dat fiind faptul că matricea lor sintactico -semantică reclamă
utilizarea elementului de relație. Asemănarea dintre prepoziție și adverb est e relevată în
GALR prin încadrarea lor în categoria predicatelor semantice: „Funcționează ca predicate
semantice și adverbul sau prepoziția care, față de celelalte, au o trăsătură specială, și
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
150 anume calitatea de a denota proprietăți ale proprietăților, și nu proprietăți ale entităților.”
(GALR II 2008: 242). Se face totodată distincția dintre adverbele nerelaționale (care pot
funcționa singure) și cele relaționale care implică existența unui argument nominal și
funcționează la fel ca prepozițiile. În cea de -a doua categorie sunt incluse o serie dintre
elementele supuse analizei noastre: asemenea, aproape, departe, alături . Prin urmare, în
exemplul Liana locuiește departe de facultate, în timp ce sora ei locuiește aproape .
(GALR), termenii subliniați sunt int erpretați ca adverbe care generează grupuri sintactice
prepoziționale.
Alte particularități ale structurilor privesc ultimul element, cel care impune cazul
acuzativ – acesta este întotdeauna una dintre prepozițiile cu, de , la după cum urmează:
prepoziția s emilexicală cu: împreună cu, alături cu, dimpreună cu, odată cu,
laolaltă cu, potrivit cu, asemenea cu, contrar cu, conform cu etc.
prepoziția semilexicală de: alături de, (în) afară de, aproape de, departe de,
dincolo de, de dincolo de, vizavi de, de viza vi de, în jos de, în sus de, din jos de, din
sus de etc.
prepoziția semilexicală la: relativ la, referitor la
Analiza structurii [adverb + prepoziție ]
Vom aplica următoarele probe pentru a verifica stadiul de locuționalizare și
comportamentul gramatical, respectiv semantic: substituirea adverbului cu sinonim,
variația prepoziției, funcționarea absolută a adverbului (eliminarea grupului
prepozițional), introducerea unor modificatori ai termenului plin lexical, echivalența
cu alte grupuri sintactice, distanț area componentelor și evoluția semantică.
Stabilirea unor relații de sinonimie
Realizarea unor relații de sinonimie poate indica lipsa unei coeziuni între
elemente, dar poate fi citită și ca o modalitate de realizare a variantelor locuționale
pentru exprim area aceluiași raport. Să nu uităm că prepozițiile cu regim de dativ sunt
echivalente ( datorită = mulțumită = grație , potrivit = conform, aidoma = asemenea =
așijderea ). Sunt posibile asemenea echivalențe în următoarele cazuri: împreună cu =
laolaltă cu = dimpreună cu ; asemenea cu = conform cu ; aproape de = alături de,
odată cu = concomitent cu, simultan cu, referitor la = relativ la, asemenea cu =
identic cu = conform cu = aidoma cu .
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
151 Variația prepoziției
Substituirea prepoziției se poate realiza numai în cazul structurii alături de / alături
cu. Din perspectiva teoriilor moderne acesta este un argument pentru caracterul semilexical
al prepozițiilor – de obicei, un centru cere o singură prepoziție: conform + cu, relativ + la,
departe + de, potrivit + cu .
Proba ștergerii argumentului
Eliminarea termenului dominat este relevantă ca probă, numai dacă termenii plini
lexical își păstrează sensul de bază și ocupă poziția sintactică prototipică a adverbelor –
circumstanțiale de loc / de timp / de mod. Unele dintre construcțiile date răspund afirmativ
acestui test: Mergem împreună / împreună cu ei30. Locuiește alături / alături de casa
noastră. Sufletul e ceva în noi / Care nu poate exista în afară . (Blandiana) / în afară de
noi. Altele, dau naștere unor construcții care par incomplete: Se comportă potrivit / potrivit
cu normele în vigoare. Va sosi înainte / înainte de sărbători . Acționează asemenea /
asemenea cu regulamentul . Relativ / relativ la cele analizate , avem multe de spus.
Referitor / referitor la cererea ta , vei primi curând un răspuns.31 Un alt aspect care trebuie
luat în considerare este că unele dintre grupările analizate nu răspund aceluiași test în alte
contexte de utilizare: Mama împreună cu fiica s-au înscris la concurs. / *Mama împreună
s-au înscris l a concurs. Alături de el a participat și ea. / *Alături a participat și ea.
În concluzie, proba nu este relevantă din punctul de vedere al intepretărilor actuale,
dat fiind faptul că aceeași grupare poate fi interpretată drept adverb care cere prepoziție
semilexicală sau ca locuțiune prepozițională.
Păstrarea trăsăturilor clasei – singurul specific al adverbului care poate fi luat în
considerare aici este posibilitatea gradării, însă nu toate adverbele sunt compatibile cu
gradele de intensitate: Locuiește aproape de noi / foarte aproape de noi / mai aproape de
noi decât de voi / atât de aproape de noi. Unele grupări răspund pozitiv acestui test în
unele contexte ( Se mută foarte departe de actuala locuință. ) și negativ în altele ( Departe
de a accepta asemenea ofertă, ne -a privit cu dispreț ).
Substituirea se dovedește o probă limitată – foarte multe dintre grupări se pot
echivala fie cu un adverb ( Locuiește aproape de noi = undeva; Se mută departe de oraș =
undeva, Acționează conform cu normele = cumva, Ești asemenea cu mama ta. = cumva ),
fie permit citirea analitică ( Locuiește aproape de noi = aproape de cineva ; se mută
departe de oraș = departe de ceva , Acționează conform cu normele = conform cu ceva ,
Ești asemenea cu mama ta = asemenea cu cineva .). Există și structuri care permit o
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
152 singură echivalare: A călătorit împreună cu președintele . = împreună cu cineva .
Referitor la acest răspuns , trebuie să recunosc că m -a surprins. = referitor la ceva . Altele
au comportament diferit, în funcție de context: Dincolo de curcubeu nu putem ajunge. =
Undeva / dincolo de ceva nu putem ajunge. dar Dincolo de orice efort , activitatea lui
înseamnă mult pentru noi. (= dincolo de ceva ).
Distanțarea componentelor . Distanțarea componentelor se poate realiza în
majoritatea situațiilo r: Departe sunt de tine… Alături ești de noi… Conform este cu
regulamentul , împreună mergem cu voi, nu cu ei.
Devierea semantică . Locuțiunea prepozițională se angajează în contexte noi de
utilizare, pe linia de la spațial la temporal sau la abstract, s au de la concret spre abstract în
situațiile în care baza nu indică locul, ci are altă semnificație. De exemplu, adverbul afară
care indică exteriorul unui spațiu, are sensul cu excepția, fără a mai socoti și în enunțurile:
În afară de moarte , nu îl mai sp erie nimic. Nu toate structurile realizează asemenea
schimbare la nivelul sensului Acționează conform cu regulamentul . Departe de noi
locuiește el. Vine împreună cu voi . Pare mai înalt comparativ cu voi . Vom lua un alt
exemplu prin care se poate evidenția trecerea de la sensul spațial la cel abstract vizavi de.
Normele în vigoare condamnă utilizarea locuțiunii vizavi de cu sens relativ sau cu alte
sensuri; explicația dată este că desemnează un raport strict locativ ( peste drum de )32.
Mecanismul de funcționar e este tocmai acesta: locuțiunea tinde să se abstractize ze pentru a
exprima relații non spațiale.
Am sintetizat comportamentul gramatical și semantic al structurilor analizate în
tabelul următor:
Structura Comportamentul gramatical și semantic al locuțiunil or cu bază adverbială
variația
adverbului variația
prepoziției eliminarea
grupului
prepozițional modificarea
adverbului echivalarea
sintactică evoluția
semantică distanțarea
compontelor
aproape de alături de cu ± ± indici de
gradare = aproape de
ceva
= undeva ± ±
departe de – – ± ± indici de
gradare = departe de
ceva
= undeva ± ±
conform cu potrivit cu – – – = conform cu
ceva
= cumva – +
împreună cu laolaltă
dimpreună – ± – = împreună
cu cineva ± +
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
153 = și
alături cu aproape de ± de ± – = alături de
cineva
= undeva
= pe lângă ± ±
dimpreună
cu laolaltă
împreună – ± – = împreună
cu cineva – +
laolaltă cu împreună
laolaltă – ± – = laolaltă cu
cineva – +
odată cu simultan
concomitent – – – = odată cu
cineva
= cândva + +
potrivit cu la fel
similar
confor m – ± ± = potrivit cu
ceva
= cumva + +
asemenea cu aidoma
așijderea – ± – = asemenea
cu ceva
= cumva – +
contrar cu – – – – = contrar cu
ceva
= cumva – +
alături de aproape de cu ± – = alături de
ceva / cineva
= undeva
= pe lângă ± ±
afară de – – ± – = afară de
cineva
= undeva
= pe lângă ± ±
dincolo de ± vizavi de – ± – = dincolo de
ceva
= undeva
= pe lângă ± ±
vizavi de dincolo de – ± – = vizavi de
ceva
= undeva
= referitor la,
comparativ cu ± ±
relativ la referitor – – – = relativ la
ceva + +
referitor la relativ – – – = referitor la
ceva + +
(Tabelul nr. 3: Comportamentul gramatical și semantic al locuțiunilor cu structura adverb + prepoziție)
Subtipul: prepoziție + adverb + prepoziție are un inventar restrâns: în sus de, în jos de, în
afară de33, de dinainte de, de dinapoi de . Comportamentul este similar cu al structurilor
analizate anterior (tiparul PNP și tiparul cu bază adverbială).
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
154 Structuri cu suport adjectival : cu tot, cu toată [PAdj]
Structurile formate din prepoziție + adjectiv pronomin al nehotărât sunt utilizate
pentru construirea circumstanțialului concesiv: Cu tot efortul făcut, nu a reușit. Cu toate
acestea , a ratat. Vom porni în călătorie, cu toate riscurile . Cu toți stejarii plantați,
pădurea părea rară. Pentru a valida statutul lo cuțional al acestor grupări trebuie să
acceptăm următoarele fapte gramaticale cu un caracter paradoxal: prepoziția cu domină
direct un adjectiv (prin excelență termen acordat), formând împreună cu acesta o structură
fixă care domină, la rândul ei, un nomin al în acuzativ. Contestarea statutului locuțional are
la bază observarea comportamentului gramatical al termenului plin lexical – este evident că
acesta se acordă cu nominalul care urmează: Cu tot efortul depus / cu toate eforturile
depuse, nu a reușit să urce muntele. Un al doilea element care atrage atenția este relația
stabilită între prepoziția cu și nominal – se știe că această prepoziție cere articularea
substantivului, spre deosebire de celelalte prepoziții cu regim de acuzativ, prin urmare, ea
funcț ionează împreună cu substantivul, nu cu adjectivul.34 Adjectivul determină
substantivul și se acordă cu acesta în gen, număr și caz: cu efortul = circumstanțial
concesiv, cazul acuzativ; tot = atribut adjectival, acuzativ . Pe de altă parte, pentru statutul
de locuțiune pledează sensul unitar al structurilor, acela concesiv: cu tot, cu toată, cu toți,
cu toate = în ciuda .
Locuțiuni cu bază verbală : cât privește, în ce privește, în ceea ce privește [PVb]
În limba română actuală, aceste construcții sunt utiliz ate frecvent ca șabloane verbale
așezate adesea în poziție tematică; rolul lor este de a concretiza apectul la care se face
referire, urmat de o explicație. Forma impersonală a verbului creează senzația de
neutralitate a opiniei exprimate: Rari sînt cei ca re au curiozități în ceea ce privește
responsabilitățile scoase la concurs. (DV, iunie 2015), În ceea ce privește metodele
administrativ -punitive cred că trebuie condiționat accesul la creșe, grădinițe și școli
(publice și private) de existența vaccinării. (DV, martie 2015). Alături de aceste structuri
„fosilizate” se utilizează altele, cu aceeași funcție, în care sunt inserați termeni ce slăbesc
coeziunea dintre elemente. Este vorba de pronume personale cu funcție sintactică de obiect
direct: Nici în ce -l privește pe cel negru , pisica nu părea să mai arate aceeași devoțiune.
(DV, iulie 2015), În ce mă privește , consimt să fiu în tabăra strategilor meschini […] (DV,
octombrie 2014), Iar în ce-i privește pe ruși, au trecut de la rolul de salvatori la rolul de
vecini […] (DV, ianuarie 2013). În primele exemple examinate, existența unui nominal în
acuzativ poate duce la interpretarea structurii ca locuțiune ce impune acest caz. În ultimele
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
155 exemple, verbul este urmat de un obiect direct introdus prin prepoziț ia funcțională pe sau
de un alt verb care aparține propoziției principale, verb ce nu poate fi dominat de o
locuțiune prepozițională. Drept urmare, ar trebui să admitem că structura funcționează ca
locuțiune prepozițională în primele exemple și ca îmbinare liberă de cuvinte în cele din
urmă, ceea ce este contradictoriu.
Vom examina mai întâi particularitățile acestor structuri – primul aspect care
interesează este construirea lor în jurul unui centru verbal aflat la mod personal. Prin
excelență, verbul la m od personal este interpretat în gramatica de tip tradițional ca predicat
(verbal / nominal). Pentru a fi parte din locuțiune, ar trebui să își piardă această valoare
sintactică și să alcătuiască împreună cu adverbul / prepoziția + pronumele relativ compus
un element de relație subordonator. Cu alte cuvinte, schimbările sunt și de natură
morfologică și de factură sintactică – verbul își pierde atributele categoriale de bază și se
gramaticalizează; totodată dispare o propoziție subordonată și structura domină un alt
nominal în acuzativ: Cât privește anunțul făcut, nu mă pot pronunța încă. În ceea ce privește
anunțul făcut, nu mă pot pronunța încă. Comportamentul paradoxal este notat în GALR:
„Grupările în ceea ce privește, cât privește au structura unor propoz iții subordonate, dar
utilizarea lor tot mai extinsă ca elemente introductive pentru circumstanțialul de relație determină
interpretarea lor ca grupări cvasilocuționale și chiar locuțiuni prepoziționale.” (GALR II 2008: 554)
Tipare cu bază prepozițională
O singură structură este încadrată în această categorie: și cu . Formată din conjuncție
+ prepoziție, gruparea a primit, de altfel, interpretări diferite – a fost considerată fie
locuțiune conjuncțională, fie locuțiune prepozițională. (vezi capitolul al V -lea, secțiunea
Subiectul construit prepozițional .). Evident, dacă îi validăm statutul de locuțiune
prepozițională are rol subordonator, în timp ce, dacă o citim drept grupare conjuncțională,
stabilește raport de coordonare între termeni.
6. Câteva consideraț ii concluzive
În acest capitol am oferit o imagine de ansamblu asupra locuțiunilor prepoziționale
existente în limba română. Intenția nu a fost de a stabili un inventar strict al clasei, ci de a
examina comportamentul gramatical și semantic. Ne -am oprit ma i întâi asupra definițiilor date
în lucrările de specialitate autohtone, relevând faptul că noțiunea de locuțiune prepozițională
are contururi destul de vagi. Am sesizat în acest sens contradicții între notele relevate în
definiție și structurile încadrate în inventarul acestei categorii (de exemplu, echivalența de sens
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
156 cu o prepoziție sau invariabilitatea formei). Am evidențiat apoi particularitățile locuțiunilor
pornind de la teoria gramaticalizării. Am clasificat patternurile de realizare a locuțiunilor în
funcție de bază (termenul plin lexical), stabilind că procesul de locuționalizare se realizează
prin analogie, pornind de la structurile deja existente. Astfel, cel mai frecvent tipar este al
locuțiunilor cu regim de genitiv, alcătuite din prepoziție + nominal / termen cu aspect nominal
care are în componență un formant omonim cu articolul hotărât. Celelalte tipare au
productivitate mai scăzută – principala cauză pe care am identificat -o este aceea că majoritatea
au în componență termeni abstracți care n u suferă modificări majore la nivel semantic.
În ceea ce privește particularitățile locuțiunilor / structurilor cvasilocuționale, am
examinat comportamentul morfologic și sintactic al fiecărui tipar prin intermediul unor
teste aplicate fiecărui element com ponent pentru a vedea care este gradul de coeziune a
structurilor. De asemenea, pornind de la sensurile indicate în dicționare, am relevat
devierea semantică a termenului plin lexical, respectiv sensul dobândit, în d iferite contexte,
de locuțiune.
Dincolo de disputele privind validarea statului de locuțiune pentru unele structuri în
curs de transformare, sau de criteriile pe baza cărora se delimitează sfera grupărilor
înghețate de cea a îmbinărilor de constituenți, un lucru e cert: limba își diversifică
mijloacele pentru a exprima noi relații prin intermediul locuțiunilor / grupurilor în curs de
locuționalizare, ceea ce înseamnă că trebuie pus sub semnul întrebării „caracterul închis” al
clasei prepoziției.
NOTE :
1 În aceeași lucrare, se atrage atenția asupra ortografierii unor locuțiuni: „Prepozițiile compuse și locuțiunile
prepoziționale pot fi scrise într -un cuvînt sau despărțite: se scriu d espărțite, în cazul cînd fiecare element al
prepoziției sau al locuțiunii prepoziționale îș i păstrează valoarea primitivă […] se scriu într -un cuvînt, în cazul
cînd valoarea elementelor se pierde înăuntrul valorii generale a locuțiunii, dacă conto pirea e ste de mult
desăvîrșită etc.” (LR 1956: 170). Iordan și Robu (1978) includ în categoria locuțiunilor structuri contopite:
împrejurul, împotriva .
2 Limba română actuală acceptă însă pătrunderea de noi elemente, unele într -un stadiu intermediar de
prepozițio nalizare; vezi capitolul al II -lea, secțiunea Prepoziții noi .
3 Pentru excepții, vezi capitolul al V -lea, secțiunea Subiectul construit prepozițional .
4 Saussure realizează distincția dintre sintagmele libere care presupun posibilitatea schimbării termenil or cu
alții echivalenți ca sens și expresii „pe care le găsim gata în limbă” care implică permanentizarea
construcțiilor, chiar dacă se pot distinge în ele sensurile elementelor componente. Bally (1951 ) numește
locuțiunile sintagme legate.
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
157
5 Pentru asocier ea cu adjectiv pronominal posesiv, vezi capitolul al IV -lea, secțiunea Situații atipice.
Anularea regimului prepozițional de genitiv .
6 Ne referim numai la structurile care au în componență substantiv sau termen c u aspect substantivat.
7 Clasificarea are l a bază valoarea morfologică a termenului ce se asociază prepoziției: substantiv (cu formă
articulată, dacă este ultimul element al structurii), adverb (uneori, cu aspect articulat) și adjectiv ( tot, toată ).
8 Prepoziție + substantiv articulat ( din cauza, d in pricina, în scopul, în locul etc.), prepoziție care este urmată
de un adverb cu aspect articulat ( pe dindărătul, în josul, în susul, pe dinaintea, pe dinafara, pe dedesubtul
etc.), prepoziție + adjectiv articulat ( în dreptul, în lungul, în latul, de -a lungul, de -a latul etc.), locuțiuni
provenite din locuțiuni adverbiale articulate ( în urma, în schimbul, pe parcursul ), substantiv + prepoziție
(față de ), adverb + prepoziție ( afară de, alături de, aproape de, departe de, relativ la ), prepoziție + substanti v
+ prepoziție ( din cauză de, din pricină de, în caz de, la un loc cu ), prepoziție + adverb + prepoziție ( din jos
de, din sus de, în afară de, pe dinainte de ).
9 Prepoziție simplă / compusă + substantiv (la singular, articulat hotărât), prepoziție + substa ntiv (la singular,
nearticulat), prepoziție + adverb (+ prepoziție), prepoziție + adjectiv (+ prepoziție), prepoziție + pronume
relativ +/ (adverb) + verb.
10 Excepție pare să facă strucura prepozițională pe bazele înregistrată în DEX ca locuțiune prepoziți onală.
11 Natura morfologică a unora dintre baze este dificil de determinat, dată fiind corespondența cu unele
locuțiuni adverbiale.
12 Utilizarea acestei structuri este condamnată de normele limbii.
13 Mioara Avram notează că această locuțiune reprezintă o e xcepție dat fiind faptul că termenul de bază
manifestă flexiune: cu tot, cu toată, cu toate, cu toți . (Avram 1986: 218).
14 O analiză a fenomenului realizează Papahagi (2007).
15 Iordan include formele împotriva și împrejurul în categoria locuțiunilor prepoz iționale.
16 Se admite că departe de are statut de locuțiune numai în contexte de abstractizare.
17 Așa cum reiese din analiza noastră, nu există, din acest punct de vedere, structuri perfect înghețate –
locuțiunile de genitiv au trăsături substantivale, cel e formate pe tiparul PNP au comportament sintactic
specific în coordonare (permit detașarea de grup a celei de -a doua prepoziții), cele cu bază adverbială sunt
relativ sudate, în timp ce încadrarea în categoria locuțiunilor a structurilor cu bază verbală s au adjectivală
este discutabilă.
18 În gramaticile vechi tiparul este înregistrat, fără însă a fi validat ca locuțiune. Astfel Diaconovici Loga
observă: „Ghenitiv se pune și după aceste cuvinte: în chipul, forma, după măsura, în fața. P.e: Moisi a văzut
rugul arzînd în chipul focului. O fiară mi s -au arătat în vis în forma leului. Piiatra aceasta bate în fața
rubinului. După măsura faptelor lui se va pedepsi. ”. În aceeași secțiune, remarcă paralelismului dintre aceste
construcții și structurile în acuzativ: „Luare aminte: Acest Ghenetiv după atare cuvinte se póte muta cu
prepoziția în Ablativ. P.e.: În chipul focului sau în chip de foc. În forma leului sau în formă de leu, În fața
rubinului; sau în față de rubin.” (Diaconovici Loga (1822 [1973]: 151).
19 Oblig ativitatea reluării prin articol genitival este stabilită ca regulă încă din lucrările mai vechi. Doca
(2001) susține că tiparul are tendința de a se extinde la prepozițiile cu regim de dativ. Numeroși gramaticieni
includ așa -zisul articol genitival în cat egoria pronumelor semiindependente / demonstrative – vezi, printre
alții, Drașoveanu 1997, Chiorean 2000, 2005, Minică 2000 –2001.
Capitolul al III -lea: Locuțiunile prepoziționale
158
20 Normele limbii prevăd obligativitatea pronumelui semiindependent în situații de coordonare a locuțiunilor
sau reluarea locuț iunii; vezi Gruiță 1999 , Forăscu 2002 , GALR 2008 .
21 Iordan și Robu observă că există un specific al grupărilor locuționale conjuncționale și prepoziționale:
„Locuțiunile relaționale nu au corespondente simple și apariția lor în limbă este cerută tocmai de necesitatea
de a se forma noi instrumente gramaticale pentru a exprima relații sintactice complexe.” (Iordan și Robu
1978 : 337). G.G. Neamțu (1999) atrage atenția că nu toate locuțiunile prepoziționale au ca echivalent o
prepoziție, prin urmare, substituți a nu este posibilă întotdeauna și criteriul nu poate fi considerat valid.
22 Lingvistica de tip cognitiv postulează că spațiul reprezintă un element fundamental al evoluției semantice
care urmează demersul: indicarea spațiului > extinderea spre indicarea ti mpului > indicarea altor valori.
23 De remarcat faptul că locuțiunile adverbiale corespondente nu pot exprima uneori decât una dintre
semnificații, cea concret -spațială: S-a stabilit în preajmă . Privea în urmă .
24 Enunțul este gramatical, dar se schimbă sens ul opozițional, prin urmare eliminarea nu este relevantă în
acest context.
25 Normele limbii române recomandă repetiția prepoziției finale, dar în limbajul curent se regăște
coordonarea directă.
26 Comportamentul prepozițiilor și al locuțiunilor prepoziționa le în coordonare este analizat pe larg de
Diaconescu Preoteasa (1968).
27 Tot locuțiune conjuncțională este considerată structura pe motivul că , interpretare discutabilă, atâta timp
cât nu există în limba română locuțiuni construite pe acest tipar, care să aibă în componență substantive
articulate.
28 Este puțin probabil ca structurile să funcționeze ca locuțiuni adverbiale atunci când sunt urmate de nominal
cu formă de genitiv, care ar trebui citit astfel în dativ: Aplicăm regulile în baza legii nr. 555.
29 Normele nu recomandă utilizarea acestei variante reduse. (Crașoveanu 1999, Mihuț 2010)
30 În tratarea circumstan țialului sociativ, GALR (2008) citește primul termen drept intensificator adverbial:
împreună, laolaltă .
31 În GALR se precizează tendința de locuț ionalizare a grupărilor relativ la, referitor la , care, de altfel, se
specializează pentru exprimarea circumstanțialului de relație: „Aceste grupuri adverbiale au tendința de a
deveni îmbinări unitare, adverbul realizând împreună cu prepoziția o grupare cv asilocuțională.” (GALR II
2008: 555).
32 Guțu Romalo sesizează predilecția pentru utilizarea acestei locuțiuni nu doar în comunicarea orală, ci și în
cea scrisă: „Abundă contextele în care această locuțiune servește la exprimarea unui raport de relație, cee a ce
presupune transferul în seria semantică a unor grupări prepoziționale de tipul în legătură cu, referitor la, în
ce privește. ” (Guțu Romalo 2005: 289).
33 Forma nu a fost inițial acceptată: În se folosește uneori, fără a fi necesar, în locuțiunea prepoz ițională afară
de, care primește forma: în afară de .” (Breban 1973).
34 De remarcat că articularea se poate datora chiar adjectivului pronominal nehotărât.
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
159
CAPITOLUL AL IV -LEA
Grupul prepozițional
1. Introducere
Obiectivul principal al prezentului capitol este de a examina comportamentul
grupului prepozițional în limba română actuală. Studiul de față se organizează în patru
secțiuni ce sintetizează liniile majore ale cercetării noastre. Am consider at necesar să
realizăm o delimitare a conceptelor, dat fiind faptul că, în literatura de specialitate, grupul
prepozițional are mai multe sensuri și există situații de folosire a altor structuri similare:
sintagmă prepozițională, grup de constituenți, peri frază prepozițională . (Secțiunea a doua:
Delimitări conceptuale ). Conceptul de grup prepozițional promovat de gramatica
generativă reprezintă o reinterpretare a modelului structuralist al constituenților imediați.
Ca unitate sintactică, grupul poate fi alc ătuit dintr -un singur element, poate fi o sintagmă
binară (grupul prepozițional minimal), dar și o structură alcătuită din mai multe elemente
(grupul prepozițional extins).
Cea de -a treia secțiune are în vedere relevarea specificului grupului prepozițional ,
prin raportare la alte grupuri sintactice. Ne vom opri asupra următoarelor particularități:
caracterului tranzitiv al prepoziției (cu discutarea implicațiilor de interpretare a structurilor
cu prepoziție utilizată absolut), funcționarea în structură tern ară (rolul prepoziției – centru
de grup și jonctiv), constituirea grupului prepozițional ca insulă sintactică, echivalența
grupului prepozițional cu alte clase de cuvinte, natura morfologică a termenului dominat
(nomin al, adjectiv, verb la forme non finite, adverb), unicitatea elementului regizat,
comportamentul grupului în coordonare, restricții de topică (cu evidențierea diferenței
dintre prepoziție și postpoziție). Ultimul aspect abordat în această subdiviziune este
subordonarea grupului prepozițional unu i centru extern – am evidențiat calitatea
morfologică a acestui centru, dar și restricțiile pe care le impune grupului prepozițional.
În secțiunea următoare ( Tipuri de grupuri prepoziționale ) ne-am propus să realizăm
o taxonomie a grupurilor prepoziționale prin raportare la alcătuirea grupului (grup
prepozițional minimal / grup prepozițional extins), dar și pornind de la tipul de prepoziție
cu rol de centru de grup sintactic (grupuri prepoziționale cu centru lexical / grupuri
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
160 prepoziționale cu centru semile xical / grupuri prepoziționale cu centru funcțional); de
asemenea, vom aborda problema pseudogrupurilor prepoziționale și vom analiza situațiile
în care funcționalitatea prepoziției este nulă. Atenție deosebită vom acorda construcțiilor
atipice formate din prepoziție cu regim de genitiv + posesiv / clitic pronominal de dativ.
După o succintă inventariere a interpretărilor anterioare, vom pune în discuție natura
grupului sintactic examinat: grup nominal sau grup prepozițional. Tot în categoria
construcțiilor problematice se situează grupurile prepoziționale în care termenul dominat se
concretizează prin clase de cuvinte non -caz – verbe la infinitiv / gerunziu / supin, respectiv
adverbe. Am considerat că se impune o clarificare a rolului prepozițiilor în aseme nea
construcții (ce se întâmplă cu regimul prepozițional, restricții impuse termenului dominat,
funcționalitatea prepoziției, sensuri atribuite etc.). Secțiunea a cincea tratează grupului
prepozițional în cadrul celorlalte grupuri sintactice – extindere a grupului nominal, a
grupului verbal, a grupului adjectival, a grupului adverbial, a grupului interjecțional, a
grupului prepozițional.
2. Delimitări conceptuale
Conceptul de grup sintactic se regăsește în gramatica autohtonă cu mai multe
sensuri: Coteanu (1982: 282 –283) face distincția dintre grupul subiectului sau grupul
nominal și grupului predicatului (toate cuvintele care se grupează în jurul subiectului /
predicatului și îl determină; presupune existența unui centru al grupului); de asemenea,
identifi că în limba română tipuri de grupuri – nominale / verbale, atrăgând atenția asupra
faptului că există diferite grade de coeziune în cadrul acestora – probarea se face prin
posibilitatea inserării unui alt termen în structura dată (p. 345). În Sintaxa limbi i române
(1998), Constantinescu -Dobridor deosebește grupul coordonativ (două cuvinte sintactice
sau două sintagme cu funcții identice într -o propoziție, aflate într -un raport de coordonare)
de sintagmă (presupune legarea semantică și gramaticală a două cuv inte în cadrul unui
raport de depedență de tip subordonator). Lizica Mihuț (1996: 229) realizează diferențierea
dintre sintagmele cu legătură mobilă – „grupează cuvintele într -un anume fel numai pentru
o situație dată” – și sintagmele cu legătură constantă (echivalente cu locuțiunile). Lizica
Mihuț și Bianca Miuța (2007) precizează că sintagma are în alcătuire cel puțin doi termeni,
legați între ei atât la nivelul sensului, cât și la cel gramatical, prin stabilirea unei relații de
dependență. Conceptul de s intagmă, utilizat uneori în liberă variație cu acela de grup
sintactic, are, prin urmare, accepțiuni diferite în lingvistica românească. D.D. Drașoveanu
introduce termenul de sintagmică (nivel al limbii situat deasupra celui lexical) și
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
161 postulează că sinta gma are întotdeauna caracter binar, chiar și în cazul în care conține
prepoziții (prepoziția nu repre zintă un termen). GLR I (1966) o definește ca unitate
sintactică minimală în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic. Paula
Diaconescu (1993 ) extinde semnificația termenului la grupul de cuvinte aflate în relație de
determinare bidirecționată. Alteori, termenul este folosit și pentru a desemna locuțiunile.
Dimitriu (1979) recurge la termenul de perifrază pentru a numi atât locuțiunile, cât și
cuvintele compuse.
Lucrurile se clarifică odată cu publicarea lucrărilor de gramatică de orientare
generativ -transformațională . Grupul sintactic reprezintă o unitate care se situează între
cuvânt și propoziție și face parte din categoria construcții lor endocentric e:
„Grupul sintactic , concept fundamental al sintaxei moderne, reprezintă o proiecție a unui cap
lexical / centru de grup, realizată pe baza actualizării disponibilităților combinatorii ale centrului.
Grupul se caracterizează prin coeziune sintacti că și sintactico -semantică, asigurată prin restricții de
formă gramaticală impuse de centru (regim cazual, regim prepozițional, restricții de acord sau de
topică), mai rar, și prin restricții impuse de componente unele asupra altora. ” (GBLR 2010: 16)
Am ar ătat, în studiile dedicate receptării prepoziției în gramatica actuală, faptul că
există o limitare a conceptului de grup prepozițional la structura gene rată de prepoziții
funcționale:
„GALR și GBLR admit că proiecția sintactică se poate realiza numai de u n centru lexical (așa
cum reiese și din definiția citată), dar, în descrierile realizate claselor de cuvinte, sunt detaliate și
exemplificate și situațiile în care elementele funcționale constituie grup sintactic cu termenul dominat
(ne referim în special la prepozițiile funcționale și la conjuncțiile subord onatoare). Confuzia este
generată probabil de prelucrarea diferită a teoriilor gramaticilor de tip generativ apărute în străinătate
– unele lucrări admit că și clasele funcționale pot genera grup sintact ic (centrul de grup este numit
«slab» ).” (Corla 2015 b: 236).
Ne interesează aceste aspecte, deoarece din clasa prepoziției fac parte elemente
lexicale, dar și elemente funcționale. Câteva observații se impun: prepozițiile lexicale par
să aibă un statut cla r – ele proiectează grupuri sintactice și acestea se află în raport de
subordonare față de un centru lexical extern. Alta este situația prepozițiilor funcționale:
„Atunci când ne referim la prepozițiile funcționale, este necesar să optăm pentru una dintre
cele două variante de interpretare – dacă le considerăm centre de grup slabe, atunci proiecțiile lor vor
fi tratate drept parte a grupurilor prepoziționale și fac obiectul examinării noastre; dacă le contestăm
statutul de capuri (fie ele și funcționale), a tunci construcțiile sunt grupuri sintactice de altă factură –
nominală, adjectivală, verbală, adverbială. ” (Corla 2015b: 236).
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
162 Trăsăturile grupului sintactic (ne referim la structurile prototipice) sunt următoarele:
se concretizează ca o secvență de consti tuenți care se organizează în jurul unui cap de grup
(conform gramaticilor actuale, numai conjuncția coordonat oare nu poate avea acest statut),
cuvântul cu rol de centru impune termenului pe care îl regizează restricții gramaticale:
acord, regim prepozițio nal, topică, regim caz ual. Multe dintre grupurile sintactice pot
apărea singure (grup monomembru ) – este vorba de situațiile în care sunt formate doar din
centrul de grup (au acest statut: grupurile nominale, grupurile verbale, cele adverbiale etc.).
Grupu l sintactic complex are în componență atât capul de grup, cât și constituenții legați la
nivel sintactic și semantic de acesta . Calitatea morfologică a centrului este responsabilă de
tipul grupului: grup nominal ( generat de substantiv / pronume / numeral c u valoare
substantivală) , grupul adjectival (centrul = adjectiv) , grupul adverbial (generat de adverb) ,
grupul verbal (dominat de verb la formă finită sau nonfinită) , grupul prepozițional și grupul
interjecțional. Statutul g rupul ui prepozițional este difer it de al celorlalte: el nu poate apărea
în postura de grup monomembru, prin urmare, nu se poate realiza absolut. Situațiile care
par excepții trebuie citite fie ca exprimări eliptice (termenul dominat de prepoziție este
recuperabil din context), fie ca rec ategorizări ale prepoziției (conversiunea în adverb) .
Definițiile care s -au dat grupului prepozițional subliniază rolul sintactic. Astfel, în GALR
se arată că grupul prepozițional reprezintă „ component al enunțului constituit dintr -o
prepoziție cu statut d e centru de grup și un alt element care depinde de aceasta (aparținând,
de obicei, nivelului pro poziției).” (GALR 2008 II: 124), în timp ce în GBLR se vorbește
despre componența grupului „ format din prepoziție, având statutul de centru de grup, și
compleme ntul său obligatoriu exprimat.” (GBLR 2010: 324). Mult mai clară ni se pare
definiția oferită de DȘL, dar tr ebuie să atragem atenția că, prin precizarea faptului că
prepoziția impune restricție cazuală , se limitează grupul supus analizei la situațiile în c are
termenul dominat este un nominal : „[…]organizat în jurul unei prepoziții și dirijat de
aceasta în calitate de cap de grup prin fenomenul sintactic de guvernare și de atribuire de
caz”. (DȘL 1997: 380)
Spre deosebire de grupul sintactic, prin locuțiu ne se înțelege o grupare „înghețată”
(structura funcționează ca fixă) – probarea stereotipizării se poate realiza la nivel formei
(încercarea inserării unor cuvinte, proba inversării ordinii elementelor), dar și la cel al
sensului (echivalarea cu un termen sinonim ); de asemenea, există o echivalență între
locuțiuni și diferitele clase de cuvinte: locuțiuni le substantivale corespund substantivelor ,
locuțiuni pronominale, pronumelor etc. Locuțiunile prepoziționale sunt definite drept:
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
163 „[…] grup fix de cuvin te, incluzând elemente străine de clasa prepoziției (adverb, substantiv
etc.), care funcționează ca neanalizabil, îndeplinind global, funcțiile prepoziției: de legare a două
componente în cadrul propoziției și de ierarhizare, adică de așezare a unuia dintr e ele într -o poziție de
subordonare. ” (DȘL 1997: 380)
Locuțiunile prepoziționale pot regiza fie cazul genitiv ( în locul, în mijlocul, în fața,
în spatele, în jurul etc.), fie cazul acuzativ ( față de, în loc de, în afară de, relativ la, în
raport cu etc.1). Este cert că transformarea grupurilor de cuvinte în locuțiuni prepoziționale
se produce în timp, fapt ce determină păstrarea caracteristicilor morfologice ale termenilor
ce le alcătuiesc.
În ceea ce privește prepozițiile compuse, nu există divergențe majo re în gramaticile
autohtone – ele au în componență două sau mai multe prepoziții: de la, de pe la, de sub, de
prin, despre, din, de către etc. În GALR I (2008) însă, se propune receptarea atomizată a
unora dintre acestea (prepozițiile compuse alcătuite pri n alăturare), în sensul că primul
element reprezintă centru de grup sintactic. Cu alte cuvinte, prepoziția poate fi centru de
grup pentru un alt grup prepozițional: Vine GPrep[de GPrep[la mare ]]. Interpretarea este
abandonată în GBLR.
Grupările cvasilocuți onale de tip prepozițional au tendința de a deveni locuțiuni, însă
procesul de realizare a coeziunii nu s -a definitivat încă: în cadrul, din cauza, din pricina, în
contextul, la nivelul, în timpul, în privința, în ceea ce privește, cu privire la, în materi e de,
legat de, în ipoteza, în legătură cu, cu ajutorul, prin mijlocirea, prin bunăvoința, prin
intermediul, pe parcursul, în vremea, în perioada etc.2
3. Grupul prepozițional în limba română. Trăsături distincte
Trebuie remarcat încă de la început că g rupul prepozițional are nu doar trăsături
comune cu alte grupuri sintactice, ci și particularități proprii. Ne interesează în această
secțiune a lucrării numai trăsăturile care diferențiază grupul prepozițional de celelalte
grupuri sintactice:
Caracteru l obligatoriu al termenului regizat
În gramaticile și în studiile străine se consideră că una dintre trăsăturile ce
particularizează clasa prepoziției este tranzitivitatea. Astfel, atât Leuven și Melis (2001),
cât Gaatone 2001 vorbesc despre obligativitatea ex istenței unui termen dominat de
prepoziție. În limba română, acest aspect este ușor de evidențiat: *Găsiți informația în.
*Au învins numai grație . *A protestat împotriva . Contextele în care prepoziția pare singură
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
164 (utilizarea absolută) se întâlnesc mai ale s în exprimarea orală și pot fi interpretate ca
structuri eliptice în care termenul regizat de prepoziție poate fi recuperat din context : Ne
vedem după . Unde să pun formularul: pe sau sub mapă? Sub! Trebuie să observăm că
multe dintre aceste situații presu pun recategorizarea prepoziției în adverb. Astfel,
coordonarea se realizează între grup prepozițional și grup adverbial monomembru: Ați
parcat în fața magazinului sau în spate ? Erai pentru acceptarea imigranților sau
împotrivă ? Atunci când forma prepoziție i și a adverbului este omonimă, pentru
dezambiguizare gramaticală propunem înlocuirea cu termen care nu ridică probleme de
interpretare gramaticală. Vom lua ca exemplu, utilizarea lui contra : Era contra
nepotismului . Sunteți contra ? – Era împotriva nepotis mului . Sunteți împotrivă ?
Structura ternară
Mecanismul care stă la baza funcționării prepoziției presupune existența a doi
termeni cu sens lexical. La nivel intrapropozițional, rolul de jonctiv este îndeplinit numai
de prepoziție, care stabilește întotdea una un raport de subordonare. În ciuda acestui
specific (se pune m întrebarea dacă prepoziția, în calitate de element de relație, este cu
adevărat termen), gramaticile generative îi recunosc capacitatea de a genera grup sintactic
și o includ între categorii le fundamentale, plasând -o pe același palier cu substantivul,
verbul și adjectivul. Este necesar să atragem atenția că lucrurile nu sunt atât de simple pe
cât par și că o asemenea receptare are multe implicații3. Din punct de vedere sintactic, se
poate vor bi de o relație dublă:
„Pe de o parte, regizează un termen în calitate de centru de grup și îi impune acestuia anumite
restricții gramaticale (mai multe, în cazul numelui, mai puține, dacă termenul dominat este un adverb
sau un verb la formă non finită); at unci când termenul este un nominal, relația dintre prepoziție și
acesta se stabilește prin recțiune – centrul de grup îi impune nominalului anumite categorii
gramaticale pe care el nu le posedă în mod intrinsec: caz, determinare, gen și număr. Pe de altă p arte,
prepoziția funcționează ca jonctiv prin subordonarea întregului grup unui centru de grup extern. ”
(Corla 2015b: 238).
În ceea ce privește relația semantică, gramaticile actuale îi recunosc prepoziției
statutul de predicat , un predicat de tip special, cu rol relațional.
Coeziunea prepoziției cu termenul dominat conceptul de „insulă sintactică ”
Conceptul de „insulă sintactică” presupune existența unui grup ce rezistă anumitor
transformări și mutări ale elementelor componente ( van Riemsdijk 1978 ). Leuv en și Melis
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
165 (2001), respectiv Melis (2003) analizează acest fenomen prin referire la clasa prepoziției.
Considerăm că grupul prepozițional are, în limba română, trăsăt urile unei „insule
sintactice”:
„Construcțiile prepoziționale sunt protejate de anumite o perații sintactice: în limba română nu
este posibilă detașarea prepoziției de termenul dominat, nici deplasarea ei, decât în condițiile dislocării
întregii structuri. În schimb, în funcție de coeziunea forte sau slabă a grupului prepozițional, pot fi
inser ați termeni care permit distanțarea capu lui de elementul guvernat .” (Corla 2015b: 238).
Remarcăm, de exemplu, că, atunci când regizează un nominal, între prepoziția –
centru de grup și termenul dominat se pot introduce adjective ce fac parte din grupul
nomi nal: Ne îndreptăm spre acel munte . Am învins grație tuturor acelor susținători . În
schimb, grupul sintactic format din prepoziție și adjectiv se dovedește o insulă sintactică
mai rezistentă la asemenea operații, în ciuda faptului că o asemenea compatibilit ate directă
(ne referim la relația dintre un jonctiv și o clasă de cuvinte care se subordonează prin
acord) stă sub semnul întrebării (e greu de stabilit rolul prepoziției în acest context – relația
ar trebui să se stabilească fie prin acord, fie cu ajutor ul prepoziției). Vom lua următoarele
exemple: De necăjit ce este nu mai iese din casă. * De foarte necăjit ce este nu mai iese din
casă. Din roșu la față, s -a făcut galben. * Din foarte roșu la față, s -a făcut galben. O
situație asemănătoare se înregistrează atunci când prepoziția formează grup cu un verb la
formă nonfinită sau cu un adverb – coeziunea elementelor e atât de puternică, încât nu se
pot insera alte cuvinte între centrul de grup și termenul dominat: A luptat continuu pentru
a se impune . De luptat , a luptat, nu glumă! De aici până acolo mai sunt cinci ore.
Vom analiza, în cele ce urmează, specificul relației dintre prepozițiile semilexicale și
elementele pe care le relaționează. Centrul sintactic extern „cere” o anumită prepoziție,
prin urmare, ace asta stabilește o relație mai strânsă cu termenul situat în stânga: „ În acest
caz, prepozițiile reprezintă o restricție sintactico -semantică a unui centru de grup extern –
suprimarea prepoziției determină transformarea propoziției în enunț nereperabil gram atical:
*El apelează. *Acționează conform. *Noi contăm. *Acțiunea consistă. Unii regenți admit
două prepoziții: a consta în / din, a fi apt de / pentru .” (Corla 2015b: 239). Trebuie să
remarcăm însă că, în ciuda acestei legături semantice, se pot insera cu vinte care se
subordonează fie capului extern, fie nominalului dominat de prepoziție: Am contat
întotdeauna pe asemenea oameni . Se baza des pe toți ceilalți colegi . O analiză succintă a
cuvintelor formate prin compunere și a locuțiunilor care au în compone nță prepoziții
dovedește că „înghețarea” structurilor se află într -o etapă avansată, astfel încât nu mai este
permisă nici mutarea elementelor, nici inserția unor termeni: în stare (locuțiune
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
166 adjectivală), pe nepusă masă (locuțiune adverbială), drum -de-fier, poale -n brâu
(substantive compuse).
O altă particularitate a prepoziției în limba română este faptul că se constituie drept
cuvânt independent, în sensul că nu funzionează cu termenul regizat, așa cum se întâmplă,
de pildă, în limba turcă. Remarcăm că e xcepțiile din limba noastră se datorează în special
aglutinării unor locuțiuni care aveau în componență prepoziții sau în sudarea, de -a lungul
timpului, a unor cuvinte compuse prin alăturare ( de < de + în, dintre < de + între, deodată
< de + o + dată , amur g < ad + murg ).
Echivalența dintre grupul prepozițional și alte cuvinte
Vom demonstra pe parcursul lucrării că stabilirea unor asemenea relații de sinonimie
contextuală depinde de natura prepoziției centru de grup. Observăm deocamdată că, în
general, gr upurile prepoziționale care au drept centru o prepoziție lexicală sunt sinonime
cu grupuri adverbiale ( Venim de la mare = de acolo, Procedează ca un infractor = cumva,
S-a întâmplat de câteva zile = atunci ), în timp ce grupurile generate de prepoziții
funcționale echivalează cu un grup nominal ( Fata de crai era frumoasă de nespus. =
craiului., Dă -i la tata ce ai în geantă! = tatei, Era mamă a cinci dintre copii = celor cinci
copii .).
Termenul regizat de prepoziție – natura morfologică
Tratarea clasei prepo ziției se realizează, în general, prin referire la categoria
gramaticală a cazului. Puține sunt lucrările care pun în discuție, chiar și tangențial, modul
în care funcționează prepoziția atunci când termenul dominat nu este un nominal. Mai
mult, se vorbeșt e în gramatica autohtonă de impunerea unui anumit caz – unicitatea
regimului cazual al prepozițiilor. Admitem că prepoziția însoțește, de obicei, nominale
cărora le impune condiționări de formă, dar aceasta nu înseamnă că sfera ei de angajare se
reduce doa r la asemenea contexte. Problemele de interpretare gramaticală care intervin
sunt următoarele: cum se explică asocierea directă dintre prepoziție și adjectiv, dacă
prepoziția are regim cazual, ce se întâmplă cu acesta atunci când termenul dominat este
non-caz (ver b la formă nonfinită / adverb).
Vom analiza toate aceste situații, observând mecanismul de funcționare a grupului
prepozițional. Fie exemplele: S-a dus la pescuit bibani. Ideea de a participa nu a fost a
mea. Până mâine mai sunt câteva ore. S -a transformat din verde direct în roșu . Prima
remarcă pe care o facem este că enunțurile au în comun natura non -nominală a elementului
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
167 dominat de prepoziție. Al doilea aspect care ne interesează este relaționat de primul: dacă
regula spune că prepoziția impune un anumit caz (genitiv / dativ / acuzativ) trebuie să
stabilim ce se întâmplă cu regimul cazual în enunțurile date.
Primul caz particular de abatere de la normă este cel al grupului prepozițional
constituit din prepoziție și adjectiv. În literatura de spe cialitate autohtonă se disting două
citiri diferite ale acestei structuri. Pe de o parte, gramatica tradițională acceptă faptul că
prepoziția poate însoți un adjectiv cu funcție sintactică de complement indirect /
circumstanțial, chiar dacă adjectivul reac tualizează categoriile gramaticale ale unui
nominal subînțeles: De mic i-a plăcut să înoate. (= lui), De mică i-a plăcut să înoate. (=
ei). Din harnici au devenit leneși. (= ei), Din harnice au deveni leneșe. (= ele). Din
exemplele date reiese că acordul s e stabilește în gen și în număr. Pe de altă parte, este
destul de greu de explicat de ce același termen se subordonează unor elemente diferite
(nominalului și verbului), prin mijloace distincte (acord și joncțiune). Dacă admitem însă
teoria conform căreia adjectivul a suferit un proces de recategorizare și a devenit substantiv
(Neamțu 2006 –2007, Chiorean 2009 b), recunoaștem că nu există, în limba română, grup
prepozițional format din prepoziție + adjectiv. Celelalte interpretări stau sub semnul
ambiguității : amintim doar acceptarea dublei subordonări (Dimitriu 1979), identificarea
unei structuri de adâncime și ideea unui superlativ „ascuns” (Coteanu 1982), absența
regimului prepozițional (Bejan 1955). În gramatica actuală de tip generativ (ne referim mai
ales la GALR I, II 2008 și la GBLR 2010), grupurile sunt considerate prepoziționale, se
recunoaște că pot ocupa diferite poziții sintactice (specifice nominalului, nu adjectivului),
dar se admite totodată dubla subordonare.
Cel de -al doilea caz de abatere con sistă în asocierea prepoziției cu clasele de cuvinte
care nu pot avea categoria gramaticală a cazului – verbe (la infinitiv / supin / gerunziu) și
adverbe. Ne -am ocupat pe larg de analiza acestor situații în secțiunea Blocarea regimului
prepozițional de ac uzativ. Observăm deocamdată că: prepoziția are rol relațional, din
moment ce grupul sintactic nu poate funcționa fără ea ( Nu poți învinge fără a te strădui . –
*Nu poți învinge a te strădui. Înainte de a spune ceva, cugetă! – *Înainte a spune ceva,
cugetă. *A spune ceva, cugetă! ), sensul ei se extinde asupra verbului dominat (a se
compara: A intrat fără a spune nimic. Pentru a spune ceva ai nevoie de argumente. A
început prin a spune că totul e zadarnic. ), nu poate impune caz (verbul nu are această
categorie gramaticală), ca atare, regimul cazual se blochează. Construcțiile în care
termenului regizat este adverb funcționează conform aceluiași mecanism.
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
168 Un singur termen regizat
Pentru a analiza această caracteristică a prepoziției, vom porni de la următoarele
exemple: Se gândește la munte și mare . Cutia de bijuterii este din lemn și metal . Eram
contra muncii la negru și a traficului de influență. A plantat flori în jurul casei și al
curții . !Grație sprijinului spectatorilor și aplauzelor ne-am calificat. În toa te exemplele
date, prepoziția apare în ipostaza unui centru de grup care pare să aibă doi termeni
dominați, aflați în relație de coordonare copulativă. Este evident însă că enunțurile implică
fie recuperarea celei de -a doua prepoziții ( Se gândește la munte și la mare . Cutia de
bijuterii este din lemn și din metal .), fie dublarea ei prin pronume semiindependent
(contra … și a…, în jurul… și al… ), fie reluarea obligatorie ( Grație sprijinului spectatorilor
și grație aplauzelor …). Aceasta înseamnă că una și aceeași prepoziție nu poate regiza
concomitent doi termeni în cadrul aceluiași grup prepozițional. În general, lucrările
normative prevăd necesitatea reluării prepoziției (mai ales atunci când aceasta are regim de
dativ). Drept urmare, admitem că, î n situațiile analizate, coordonarea se realizează între
grupurile prepoziționale, nu între termenii dominați de aceeași prepoziție.
Topica prepoziției
Așa cum indică numele clasei, prepoziția este „înainte punere”, prin urmare are o
poziție fixă față de t ermenu l regizat. Ca atare, formularea de genul „substan tiv precedat de
prepoziție” este pleonastică . Și în ceea ce privește această trăsătură a grupului
prepozițional, este necesar să înregistrăm câteva excepții: uneori, adpoziția leagă de la
stânga spre d reapta, funcționând ca postpoziție; alteori, stabilește legătură simetrică, având
comportament tipic conjuncției de tip coordonator.
Postpoziția se regăsește în structuri fixe care au statut de locuțiune: Spunea fel de fel
de minciuni. (= locuțiune adject ivală), Nu-mi plac astfel de situații. (= locuțiune
adjectivală), Mâncarea din acest restaurant este destul de bună. (= locuțiune adverbială),
Ce de pretenții ai! (= locuțiune adjectivală). Trebuie să admitem că ordinea termenilor este
una atipică: grup pr epozițional format din termen dominat + adpoziție + centru de grup
extern.
Tot un statut gramatical controversat au structurile cu următoarea componență:
numeral cardinal + de + substantiv, adjectiv / substantiv + prepoziția de + substantiv /
pronume: A primit douăzeci și una de scrisori . Nefericita de ea nu și -a dat seama că poate
dărâma tot ce a construit.
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
169 Se disting în gramaticile românești două lecturi majore ale structurilor anterioare. Pe
de o parte, se consideră că prepoziția relaționează prototipic termenii. Implicațiile de
analiză gramaticală sunt următoarele: în enunțurile date, douăzeci și una , respectiv
nefericita reprezintă centre de grup sintactic, urmate de atribute realizate prepozițional
(substantival, respectiv pronominal); aceasta înseamnă că atât numeralul, cât și adjectivul
funcționează pe poziția unui substantiv: douăzeci și una – numeral cardinal cu valoare
substantivală, nenorocitul – substantiv provenit din adjectiv. Din acest punct de vedere,
simpla inserție a unei prepoziții poate d etermina recategorizarea unor cuvinte: a se
compara cu A primit șaptesprezece scrisori. (numeralul are aici valoare adjectivală),
Nefericita femeie nu și -a dat seama că poate dărâma tot ce a construit. (primul termen are
valoare de adjectiv). Pe de altă pa rte, există interpretări care admit că prepoziția poate
funcționa ca postpoziție (rar, ca interpoziție) și, drept urmare, statutul morfologic al
primului element nu se schimbă:
„Prepoziția devine postpoziție: inserția ei nu schimbă organizarea structurilor ; o asemenea
receptare are la bază evidența și primatul acordului asupra joncțiunii prepoziționale: prin urmare,
substantivele oameni, Ion își păstrează statutul de subiecte ca în enunțurile Nouăsprezece oameni au
plecat. Nenorocitul Ion nu știe nimic . Dre pt consecință, termenii douăzeci / nenorocitul sunt însoțiți de
postpoziție, au valoare adjectivală și funcție sintactică de atribuite adjectivale. ” (Corla 2015b: 244).
Din acest punct de vedere, rolul prepoziției este unul nul – acordul stabilește relați a
de subordonare.
Grupul prepozițional și legătura cu un centru sintactic extern
Am evidențiat deja că prepoziția stabilește o relație de subordonare, legând doi
termeni cu sens lexical propriu -zis: „ Funcționarea prepoziției în structura ternară
presupune subordonarea grupului unui cap / centru sintactic extern care determină funcția
sintactică a grupului și îi influențează sensul (în construcțiile în care prepoziția este
subcategorizată / semilexicală, regentul impune prepoziția și, împreună cu aceasta, r olul
tematic, dacă termenul regizat este un nominal). ” (Corla 2015b: 245). Este unul dintre
motivele pentru care subiectul construit prepozițional reprezintă o excepție: Ce de oameni
au venit! Au venit la oameni ! Prin urmare, grupul prepozițional se difere nțiază de alte
grupuri sintactice prin faptul că apare întotdeauna în ipostaza unui subordonat care face
parte dintr -un alt grup sintactic. Acesta este, de altfel, unul dintre motivele pentru care a
fost contestată existența grupului sintactic de tip prepo zițional (ne referim la receptarea lui
ca extindere a grupului verbal). Grupul prepozițional se poate integra în cel : interjecțional
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
170 (GInt[Hai GPrep[cu mașina !]]), verbal ( GV[Aleargă GPrep[înspre refugiu .]]), adverbial ( A
poposit GAdv[departe GPrep[de cabană.]]), nominal ( GN[Scrisoarea GPrep[de la mama ]] a sosit
cam târziu. ), adjectival ( Era întotdeauna GAj[nervos GPrep[pe alții .]]), prepozițional ( A luat
scrisoarea GPrep[de GPrep[sub birou .]])4.
Pe poziția unui element de relație coordonator, prepoziția f uncționează destul de rar:
este vorba de contextele în care leagă un subiect de un alt termen însoțit fie de prepoziția
cu, fie de structura și cu:
„Prepoziția are în acest context comportament specific conjuncției de tip coordonator și
relaționează, prin urmare, doi termeni aflați pe aceeași poziție în ierahia sintactică. Schematic, relația
poate fi reprezentată astfel: Mama ← cu → tata au plecat. la fel ca în: Mama ← și → tata au plecat.
sau [ Mama ] cu [tata] au plecat. Or, prepoziția funcționează, în gene ral, ca relator asimetric, ca
element subordonator, formând un grup sintactic cu termenul dominat, grup ce se subordonează, în
ansamblu, unui centru sintactic extern: A plecat la munte GPrep[cu mama ].” (Corla 2015b: 244).
Precizăm că alte contexte în care prepoziția se asociază cu subiectul pot fi explicate
gramatical. Am analizat excepțiile (reale și aparente) în studiul de caz din capitolul al
cincilea. Ne interesează deocamdată faptul că enunțuri ca Au sosit la oaspeți de nu mai
aveau loc în casă! nu rep rezintă o abatere propriu -zisă de la regula construcției non –
prepoziționale a subiectului realizat prin nominal, ci o grupare analizabilă fără acceptarea
unor contradicții: la este un element recategorizat (are valoare de adjectiv pronominal
nehotărât, fii nd echivalent cu mulți ), în timp c e subiectul funcționează prototipic în
nominativ. Susținem o asemenea interpretare, având în vedere evidența acordului dintre
subiect și predicat ( oaspeții au sosit ), posibilitatea eliminării prepoziției din enunț fără ca
acesta să fie inacceptabil gramatical ( Au sosit oaspeți de nu mai aveau loc. ); în plus,
prepoziția nu poate stabili relații de sinonimie cu un alt element de relație de același tip:
spre / înspre . Nici echivalarea cu un adverb de loc nu se poate realiza, l a fel ca în
contextele prototipice de funcționare a prepoziției: Au sosit la oaspeți ≠ undeva .
În aceeași categorie, integrăm construcțiile în care centrul extern e ste subînțeles: „În
alte cazuri, abaterile de la construcția subiectului în nominativ pot fi explicate prin absența
/ subînțelegerea centrului de grup extern al grupului prepozițional, adică a subiectului real.
Asemenea cazuri sunt constituite de enunțurile: Au venit cu toții la noi. De aceștia s-au
mai văzut. De-alde ăștia mai sunt pe lume. Au m ai venit din invitați .” (Corla 2015b: 245).
Reiese de aici că grupurile prepoziționale au, de fapt, funcția sintactică de atribut cu termen
regent nerealizat lexical.
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
171 În schimb, împletirea dintre regentă și subordonată duce la construirea prepozițională
a subiectului : Priveau spre ce le plăcea. Nu-i pentru ceea ce se crede. Am analizat
structurile pe larg în secțiunea Subiectul construit prepozițional , din capitolul Funcții
sintactice îndeplinite de grupul prepozițional .
4. Taxonomii ale grupurilor prepozi ționale
4.1. Grupul prepozițional minimal. Grupul prepozițional extins
Grupul prepozițional este, de obicei, redus la structura: prepoziție + termen regizat.
Există însă și grupuri prepoziționale extinse care conțin modificatori și / adjuncți. În
categoria adjuncților se încadrează adverbele de aproximare – acestea ocupă întotdeauna o
poziție fixă, situându -se înaintea prepoziției: Va sosi pe la ora cinci. Se plimbă pe lângă
lac. Mutați -vă mai spre clădire! S -a mișcat cam cu greutate. Mărcile focale se
conc retizează sub forma semiadverbelor de insistență sau a celor cu rol restrictiv: Nici pe
la noi nu a nins. Și cu noi s -a certat. Tot împotriva lor este. Chiar pentru mama sunt
florile? Doar la tine se gândește.
Considerăm că în categoria grupurilor prepoziț ionale complexe intră structurile în
care termenul regizat de prepoziție are, la rândul său, determinanți obligatorii sau adjuncți:
Suntem împotriva tuturor acelor chiulangii . Vine spre casa noastră . Ne place mult vinul
din struguri de casă. Vai de oamenii răi!
4.2. Clasificarea în funcție de tipul prepoziției -centru de grup
Vom recurge la clasificarea grupurilor prepoziționale în funcție de tipul prepoziției –
centru de grup: propunem o împărțire în funcție de natura (lexicală, semilexicală,
funcțională) a capului de grup. Mai mult, vom exemplifica contradicțiile sesizate în
gramaticile oficiale. Admitem, așadar, că grupurile prepoziționale pot fi generate atât de
centrele prepoziționale de tip lexical (grupuri forte), cât și de cele de tip funcțional (grupu ri
slabe, generate de capuri slabe). Prepozițiile subcategorizate ocupă o poziție intermediară,
manifestând caracteristici lexicale și funcționale.
4.2.1. Grupuri prepoziționale generate de prepoziții lexicale
Prepozițiile lexicale manifestă următoarele c aracteristici: au sens lexical plin, corelat
cu o proprietate, impun rol tematic argumentelor, condiționează gramatical termenul
dominat – formă, articulare, caz gramatical, manifestă relații de sinonimie și de antonimie
cu alte prepoziții, constituie, împ reună cu elementul proiectat, o insulă sintactică, protejată
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
172 de anumite operații sintactice și schimbă categoria constituentului pe care îl introduc
(grupul generat este prepozițional).
Acest tip de prepoziții „participă semantic la stabilirea tipului de r elație dintre
componentele grupului sintactic pe care le conectează” (Pană Dindelegan et alii 2010:
203). Ca element coeziv al structurii ternare, se grupează întotdeauna cu termenul dominat:
Se pronunță [împotriva fumatului. ] A reușit [grație efortului de pus.] Locuiește [lângă
școală. ]. Asocierea se poate realiza cu diferite clase de cuvinte: nominal ( Scrie cu
creionul .), adjectiv ( Din verde s-a făcut roșu. ), verbe la forme non finite ( Luptă pentru a
învinge .), adverbe ( Vino până aici!). Atunci când însoțes c un nominal, prepozițiile lexicale
îi impun acestuia restricții gramaticale de formă (caz, articulare, număr) și de topică. Între
prepoziție și termenul regizat relația se stabilește prin recțiune gramaticală – prepoziția îi
impune nominalului categorii g ramaticale pe care ea nu le posedă intrinsec (fiind lipsită de
flexiune, prepoziția nu posedă nicio categorie gramaticală – gen, număr, caz, persoană,
număr, timp, mod, grad de comparație, dar impune nominalului caz gramatical – genitiv,
dativ sau acuzativ ).
4.2.2. Situații prototipice și atipice
Convenim să numim situații prototipice de funcționare a prepozițiilor lexicale
constucțiile în care termenul dominat este un nominal căruia prepoziția îi impune
constrângeri gramaticale – caz, articulare, topică ș i număr, respectiv rol tematic. În
categoria situațiilor atipice, includem structurile în care prepoziția nu mai impune restricții
de caz.
Vom grupa prepozițiile cu regim de genitiv și de dativ, pornind de la observația că
ele prezintă comportament similar în ceea ce privește restricțiile gramaticale impuse
termenului regizat. Tradiția gramaticală consideră că prepozițiile de genitiv provin din
adverbe, dar, spre deosebire de acestea, conțin un formant final omonim cu articolul
hotărât enclitic ( -ul, -a, -le). Funcția „articolului” este aceea de a diferenția cele două
forme: împotrivă (adverb) – împotriv a (prepoziție), împrejur (adverb) – împrejuru l
(prepoziție), dedesubt (adverb) – dedesubtu l (prepoziție). Unii membri ai celor două clase
au formă identică ( aspect „articulat”), fapt ce determină diferențierea doar în context: ca
adverbe constituie singure grupuri sintactice ( Suntem contra . Zboară deasupra .), iar cu
valoare de prepoziție au caracter tranzitiv și implică prezența unui termen regizat ( Suntem
contra lui . Zboară deasupra satului .). Și prepozițiile cu regim de dativ sunt obținute prin
conversiune: grație (din substantiv), datorită (verb la participiu), mulțumită (verb la
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
173 participiu / substantiv). Faptul că provin din alte clase de cuvinte prin recat egorizare le
conferă sens puternic. De asemenea, forma impusă nominalului asociat este specifică:
Datorită ajutorului primit am reușit. Ne -am pronunțat împotriva ajutorului primit din
străinătate. Legătura cu termenul dominat se realizează prin recțiune, d at fiind faptul că
prepoziția îi impune nominalului categoria gramaticală a cazului, pe care ea (prepoziția) nu
o posedă intrinsec. Dacă nominalul este un substantiv, forma de caz este marcată prin
articol (definit sau nedefinit): S-au ridicat împotriva unei legi / legi i. Grație legi i / unei
legi am primit salariu mai mare. Nu este posibilă ocurența substantivului cu formă
nearticulată, decât în situațiile în care informația este preluată de alți determinanți
(articularea este, în aceste contexte, indirectă ): *Au făcut front comun împotriva
președinte . *Am învins mulțumită arbitru . dar Au făcut front comun împotriva acestui
președinte . Au făcut front comun împotriva nevrednicului președinte . Dacă nominalul este
un pronume, acesta are fie formă supletivă (est e cazul pronumelui personal), fie formă
marcată cazual (pronumele demonstrativ, posesiv, pronumele personal de politețe,
pronumele nehotărât, unele pronume relative, interogative, negative): Nu putem spune
nimic împotriva lui / acestuia / alor tăi / dumita le / unora / cui (muncește ) / nimănui .
Împotriva cui sunteți? Grație lui / acestuia / alor noștri / dumitale / unora / cui
(muncește ) vom reuși.
Prepozițiile cu regim de acuzativ au un comportament specific. Primul aspect care ne
interesează este acela că impun forma nemarcată atunci când se asociază cu un substantiv:
Privește spre mare . S-a oprit lângă mașină .5 Cel de -al doilea aspect are în vedere
restricțiile de număr – există doar câteva prepoziții care impun asemenea constrângeri: de,
din, dintre, într e, printre. În Morfosintaxa limbii române (Pană Dindelegan et alii 2010) se
precizează că trei tipuri de prepoziții – locative, partitive și simetrice – se construiesc
obligatoriu cu un nominal la plural sau cu două grupuri nominale coordonate. Prin urmare ,
despre asemenea condiționări gramaticale se poate vorbi numai dacă termenul regizat de
prepoziție este un nominal – substantiv sau pronume: Unii dintre oameni sunt sinceri. Doi
dintre ei au reușit.
4.2.2.2. Situații atipice – anularea regimului prepoziț ional de genitiv
Gramaticile românești înregistrează două situații în care prepozițiile și locuțiunile
prepoziționale de genitiv nu mai impun acest caz: termenul dominat este un adjectiv
pronominal posesiv cu formă de nominativ -acuzativ, respectiv un pronu me personal cu
formă scurtă în dativ. Le vom analiza pe rând.
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
174
Prepoziție de genitiv + posesiv6
Vom recurge la gruparea explicațiilor date abaterii în trei categorii: (1) analize care
pun în discuție calitatea de adjectiv a termenului dominat de prepoziție , (2) analize ce
reconsideră sistemul regimului prepozițional românesc, (3) interpretări care admit faptul că
regimul prepozițional de genitiv se poate anula.
(1) Pentru explicarea abaterii de la regulă, unii autori pun în discuție
calitatea morfologică a term enului asociat prepoziției (Manoliu -Manea 1967,
1968, Iordan și Robu 1978, Dimitriu 1979, Irimia 1987, Constantinescu –
Dobridor 1974, Ciompec et alii 1985). Acesta este considerat fie formă de
genitiv a pronumelui personal7, ca atare paradigma acestuia este completată la
acest caz cu forme pentru persoana întâi și a doua: mea, ta, mele, tale, noastre,
voastre etc., fie formă de pronume posesiv8. Principalele argumente în favoarea
acestei lecturi a posesivului sunt: funcționarea posesivului în contexte comune
cu ale substantivului în genitiv, inclusiv asocierea cu prepoziție cu regim de
genitiv ( Locuința sa e la țară. – Locuința Elenei e la țară. Ești împotriva sa –
Ești împotriva omului . Acestea sunt ale sale . – Acestea sunt ale Mariei ); de
asemenea, formele pronumelui personal se utilizează în mod curent în
alternanță cu acelea de posesiv pentru a exprima aceeași valoare și în alte
contexte: Lucrurile ei / sale au fost pierdute. Lucrurile sunt ale ei / ale sale . Un
alt argument este realizarea diferențierii î n funcție de persoană, ca atare nu pot
fi adjective, dat fiind faptul că această clasă de cuvinte nu are categoria
gramaticală a persoanei: Ești împotriva mea. (persoana I, singular), Suntem
împotriva ta. (persoana a II -a, singular), S-au pronunțat împotri va noastră .
(persoana I, plural), S-au pronunțat împotriva voastră . (persoana a II -a, plural)
etc. Referindu -se la aceste receptări, Pană Dindelegan remarcă: „Noile
interpretări sunt profitabile din punct de vedere semantic și distribuțional […],
potrivi t acestei soluții, s -ar construi cu genitiv în oricare dintre apariții.” (Pană
Dindelegan 2003: 26).
(2) Asocierea prepoziției cu posesivul / forma clitică de dativ este
explicată de unii gramaticieni prin reevaluarea sistemului prepozițional
românesc. Se cons ideră explicit sau implicit că prepozițiile pot avea regim
multiplu: regizează termeni în genitiv, când forma nominalului este specifică
acestui caz (substantiv / pronume / numeral cu formă de genitiv), impun cazul
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
175 acuzativ când sunt urmate de un pronume9/adjectiv pronominal posesiv ( mea /
ta / sa / noastră / voastră ), respectiv, au regim de dativ, atunci când sunt urmate
de clitice pronominale ( -mi, -ți, -i etc.). Situăm poziția oficială a Academiei
Române în categoria acestei interpretări, întrucât nu se vorbește propriu -zis
despre anularea regimului, ci se admite că prepozițiile care, în general, au regim
de genitiv se pot construi și cu adjective pronominale posesive în acuzativ,
respectiv cu pronume personale în dativ. Interpretarea oficială este reluat ă în
majoritatea gramaticilor (LR 1956, GLR I 1966, Ciompec et alii 1985, Bejan
199510, Bulgăr 1995, Mihuț 1995, 1996, Avram 1986). Despre un regim
prepozițional multiplu vorbește explicit Mariana Rădulescu (1995 ) – autoarea
susține că prepozițiile impun ca zul genitiv dacă domină nominale ce au formă
specifică acestui caz, impun dativ, când sunt urmate de formele neaccentuate
ale pronumelui personal în dativ și, cer cazul acuzativ, dacă termenul regizat
este un adjectiv pronominal posesiv cu formă specifică acestui caz.
(3) Anularea regimului prepozițional de genitiv este tratată explicit de
școala clujeană de gramatică. D.D. Drașoveanu (1968, 1997) pornește de la
clasificarea funcțională a cazurilor11, ajungând la concluzia că, în structura
supusă analizei, acord ul este prioritar, prin urmare, adjectivul pronominal
posesiv stă în acuzativ, din cauza acordului formal cu particula aflată în
componența prepoziției. De asemenea, referindu -se la prepoziția împotriva ,
susține că aceasta regizează un acuzativ de ordin II , întrucât substantivul din
componența prepoziției este un acuzativ 2, cerut de prepoziția simplă în. G.G.
Neamțu (1999) consideră că regimul prepozițional de genitiv nu se mai
actualizează. Gligor Gruiță (1981) include relația dintre prepoziție și adjectiv ul
pronominal posesiv în categoria acordului special, atipic, explicabil pentru
prepoziția împotriva care conține un termen de origine substantivală. Și
Găitănaru (1994) acceptă evidența acordului.
Am identificat în literatura de specialitate și o altă dir ecție care susține că prepozițiile
și locuțiunile prepoziționale cu regim de genitiv manifestă caracteristici substantivale: „[…]
se pune însă întrebarea dacă mai sunt cu adevărat prepoziții, și nu au devenit substantive,
căci dedesu btul – care nu poate fi contestat ca substantiv, – are și plural: dedesu bturi.”
(Coteanu 1982: 264). D.D. Drașoveanu acceptă că prepozițiile și locuțiunile prepoziționale
de genitiv au caracteristici specifice substantivului: „[…] dovada valențelor substantivale o
constituie posibilitatea construcției lor cu un dativ posesiv: dedesubtu -i (D1).” (Drașoveanu
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
176 1997: 98). Relevantă este și alternarea formei articulate cu forma nearticulată12: Împotriva –
mi / împotrivă -mi s-au spus multe răutăți. Trebuie să recunoaștem faptul că acea stă
variație – articulat / nearticulat – este proprie substantivului asociat cu clitic pronominal
(Pe fruntea -mi / Pe frunte -mi se vedeau semnele timpului. ), ca atare, întărește premisa de
la care am pornit că prepoziția manifestă trăsături substantivale. Dacă în GALR I această
alternanță este citită în mod tradițional13, GBLR analizează aceste construcții fie drept
grupuri prepoziționale – dacă forma primului termen este „articulată” ( împotriva -mi), fie
drept grupuri adverbiale, dacă forma centrului de grup este nearticulată ( împotrivă -mi):
„Ca interpretare, distingem între formele „articulate” ( împotriva -mi, asupra -mi, înaintea -mi, în
urma -mi) și corespondentele lor „nearticulate” ( împotrivă -ți, înainte -mi, asupră -mi, în urmă -i),
considerând că ultimele au drept centru un adverb sau o locuțiune adverbială, în timp ce primele au un
centru prepozițional. Argumentul care conduce la această interpretare este paralelismul dintre
construcțiile: Îmi stă împotrivă – Împotrivă -mi se ridicaseră mulți, Mi -a ieșit înain te – A ieșit înainte –
mi, care evidențiază „autonomia” formei „nearticulate” (posibilitatea de a apărea și singură), de unde
și interpretarea adverbială. ” (GBLR 2010: 308).
Nu subscriem interpretării precedente, deoarece receptarea lui împotrivă ca adverb,
nu poate explica sensul posesiv pe care îl are cliticul pronominal, în schimb, recunoașterea
trăsăturilor substantivale ale prepoziției justifică lectura pronumelui ca dativ posesiv. De
asemenea, există cuvinte care nu au două variante distincte – funcțion ează cu aceeași
formă și ca prepoziție și ca adverb: A votat contra . A votat contra -mi. Păsările zboară
deasupra. Păsările zboară deasupra -mi. Și în acest caz există un paralelism al
construcțiilor iar termenul cu formă „articulată” poate apărea independen t și însoțit de
clitic pronominal. El are aceeași formă și când domină un nominal în genitiv: Păsările
zboară deasupra orașului .
G.G. Neamțu sugerează că ar putea fi considerate substantive semiindependente :
„Ele ar putea constitui o grupă specială de subs tantive, numite, de exemplu, semiindependente,
individualizate semantic și distribuțional -sintagmatic (= utilizate exclusiv la singular, în acuzativ3, în
principiu articulate enclitic). În această ipoteză, ele ar avea funcție sintactică autonomă (aici, atr ibute
substantivale prepoziționale) ”. (Neamțu 2006 –2007 , în Dacoromania )
Comportamenul specific numelui este relevat și de fenomenul dublării / reluării
prepoziției prin pronume semiindependent: A luat măsuri împotriva ta și a colegilor tăi. O
asemenea obs ervație realizează Iordan și Robu:
„[…] folosirea genitivului cu prepoziție și, mai ales, cu locuțiunile menționate mai înainte (n.n.
în vederea, în scopul ) se explică prin analiza unui element al lor ca substantiv, dacă îl asimilăm cu un
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
177 substantiv prin analogia formei; din cauza, în dreptul, în vederea etc. au un element substantival
articulat și, prin analogie, sunt simțite – sau au fost simțite într -o fază mai veche a limbii – la fel cu
(îm)potriva, (în)contra, înaintea, înapoia etc. O dovadă că lucru rile stau așa este acordul de gen al
articolului genitival al, a ; se spune împotriva acestor mari dregători chitaiți și a străvechilor lor
datini , pentru că împotriva este asimilat cu un substantiv feminin și cere acordul cu a feminin; tot așa
se spune în dreptul grădinii noastre și al casei noastre , deoarece dreptul este simțit (la singular) ca un
substantiv masculin. ” (Iordan și Robu 1978: 388).
Fenomenul merită o examinare detaliată. Două aspecte ni se par relevante: pe de o
parte, pronumele semiindepend ent realizează un acord de tip paradigmatic cu prepoziția,
fapt dovedit de variația formei prin raportare la antecedent: Suntem împotriva ta și a lor. –
Privește împrejurul tău și al ei; pe de altă parte, pronumele semiindependent este
obligatoriu în aseme nea contexte: * S-a luptat împotriva ta și lui. Ori considerăm că avem
de-a face din nou cu o excepție de la regulă, ori luăm în calcul faptul că prepoziția
păstrează trăsături de tip substantival. În plus, asemenea construcții sunt posibile numai
dacă ante cedentul are formă articulată: *Privește împrejuru -ți și al ei. Semnificativ ni se
pare și faptul că pronumele dublant are formă de nominativ -acuzativ.
La fel ca substantivele, atunci când este urmată de termeni invariabili, prepoziția de
genitiv are nevoi e, pentru exprimarea relației de caz, de o altă prepoziție, de factură
funcțională. Aceasta este fie a (în limbajul îngrijit), fie la (în limbajul popular / colocvial ):
A luat măsuri împotriva a doi dintre infractori. A luat măsuri împotriva la doi infract ori.
Construcțiile sunt similare celor cu substantive și apar în aceleași condiții morfosintactice:
termenul regizat de substantiv / prepoziție este fie invariabil, fie precedat de o formă
invariabilă care îi blochează flexiunea.
Un alt argument pentru a r eleva tendința de substantivizare a prepoziției cu regim de
genitiv este acela că unii vorbitori o tratează drept substantiv propriu -zis și o flexionează ca
atare. Forma se regăsește deja în ziare: Dorin Florea, împotrivei urei și primitivismului. (Zi
de zi, zi-de-zi.ro, 8 octombrie 2014), Vaccinarea împotrivei gripei începe la sfârșitul lui
octombrie. (www.cristv.ro ), Joe Bidden: vă aplaud pentru lupta împotrivei corupției .
(www. videonews.ro ), În partida următoare, constănțeanca va juca împotrivei
învingătoarea meciului dintre Carla Suarez Navarro (Spania) și Roberta Vinci (Italia ).
(www.ziuadeconstanța.ro ), El poate fi în teren pentru lupta împotrivei alexăndrenilor.
(ziarultele ormanul.ro), Doroftei se implică împotrivei violenței în școală.
(www.primatv.ro ), Poli va debuta în viitoarea stagiune a Ligii 1 cu o confruntare șoc
împotrivei campioanei ultimilor doi ani. (www.realitatea.net ).
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
178 Un alt fenomen pe care l -am sesizat este acela al asocierii prepozițiilor de genitiv cu
alte prepoziții (simple / compuse cu regim de acuzativ). Iată câteva contexte de utilizare a
prepoziției împotriva :
de la – …au obținut o victorie istorică împotriva de la clujenilor de
la U Mobitelco Cluj. (www.ebihoreanul.ro ); Steaua îl va disputa joi, în Liga
Europa împotriva de la bulgarilor de la TSKA Sofia. (www.onlinesport.ro );
…BOR ar fi putut să își precizeze clar poziția public și să militeze împotriva de
la nivelurile cele mai înalte. (www.creștinortodox.ro);
!cu – O altă latură a problemei este lupta împotriva cu migranților
ilegali . (http://romanian.ruvr.ru ); Cum a devenit Răscoala de la 1907 pretext în
lupta împotriva cu Chervron (RL, ianuarie 2014);
de – În zi de sărbătoare, activiști pentru mediu din toate colțurile
țării au venit în județ ul Vaslui să manifesteze, din nou, împotriva de exploatării
gazelor de șist. (www.digi24.ro ); Premierul V. P. a declarat că autoritățile
române vor lua măsuri de precauție împotriva de Ebola . (365sanatate.ro);
Analiza realizată relevă faptul că, în limba română contemporană, prepozițiile
cu regim de genitiv manifestă caracteristici morfologice duble – prepoziționale și
substantivale14. Ca prepoziții, au caracter tranzitiv, formează un grup prepozițional cu
termenul domin at, au conținut semantic insuficient. Ca substantive, au formă
„articulată” și au comportament specific. Dacă sunt urmate de un substantiv, acesta
are obligatoriu formă articulată (articularea se poate realiza direct / indirect); când
regizează un adjectiv pronominal posesiv, îi impun acestuia formă de acuzativ, gen și
număr (relația stabilită între cei doi termeni este proprie grupului nominal cu adjunct
adjectiv). Alte trăsături specifice grupului nominal sunt: se pot asocia cu un clitic
pronominal în dat iv posesiv, situație în care forma „articulată” poate alterna cu forma
„nearticulată” ( împotriva -mi / împotrivă -mi); coordonarea termenilor dominați
presupune obligativitatea dublării lui împotriva prin pronume semiindependent;
atunci când termenul dominat are formă fixă sau este precedat de un determinant cu
formă fixă, pentru exprimarea relației de genitiv, prepoziția are nevoie de o altă
prepoziție funcțională ( a, la ); în limbajul internautic actual, unii vorbitori o tratează
ca pe un substantiv propriu -zis, fapt dovedit de flexionarea termenului și de asocierea
cu alte prepoziții de acuzativ.
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
179 Prepoziție + clitic pronominal15
Specificul structurii analizate constă în asocierea atipică a unei prepoziții / lo cuțiuni
prepoziționale care are, în mod obișnuit , regim de genitiv, cu un pronume, formă scurtă de
dativ. Legătura dintre cele două elemente se stabilește obligatoriu prin cratimă: Înaintea –
mi se ridica muntele. Din pricina -i s-a accidentat. Privită îndeaproape, construcția ridică o
serie de întrebări a tât în ceea ce privește funcționalitatea prepoziției / locuțiunii
prepoziționale, cât și în ceea ce privește pronumele personal. Este ușor de remarcat că
locuțiunea prepozițională nu mai este urmată de formă pronominală în cazul genitiv
(forme le de pronume personal în genitiv, acceptate de gramatici sunt lor / lui / ei ). Se știe
că, în limba română, paradigma pronumelui personal este defectivă – pronumele personal
nu are forme nici de persoana întâi, nici de persoana a doua în cazul genitiv. Remarcăm , de
asemenea, că sensul locativ / cauzal al prepoziției pare să fie în contradicție cu valoarea
semantică posesivă contextuală a pronumelui.
Considerăm că lectura acestor construcții are implicații multiple în analiza și
interpretarea gramaticală: fie admitem că valențele prepoziției / locuțiunii prepoziționale
nu se mai actualizează ( atunci se acceptă teoria conform căreia regimul prepozițional se
anulează / se suspendă și trebuie pusă în discuție calitatea de grup prepozițional a
construcției), sau acceptăm că prepoziția poate avea în limba română regim cazual mobil
(aceeași prepoziție poate cere cazuri diferite, în funcție de termenul pe care îl domină), fie
reevaluăm statutul prepoziți ilor și locuțiunilor amintite (forma cu aspect articulat determină
conserva rea / consolidarea unor valențe substantivale).
În GBLR se realizează o diferențiere între pronumele care depind de locuțiunile
adverbiale – forma acestora este „nearticulată” – și structurile care depind de prepoziții /
locuțiuni prepoziționale – cu formă „articulată: „Argumentul care conduce la această
interpretare este paralelismul dintre construcțiile: Îmi stă împotrivă . – Împotrivă -mi se
ridicaseră mulți., A ieșit înainte . – A ieșit înainte -mi., care evidențiază «autonomia»
formei «articulate» (posibil itatea de a apărea și singură), de unde și interpretarea
adverbială.”(GBLR 2010: 308). În aceeași lucrare, se precizează faptul că structura cu
clitic de dativ este „savantă” și, de aceea, se întâlnește rar în limba română contemporană.
Interpretarea atomi zată duce la atribuirea a două funcții sintactice în cadrul acelorași
construcții. Astfel, se apreciază că pronumele personal îndeplinește funcție sintactică de
complement indirect atunci când are ca suport un adverb / locuțiune adverbială, dar
întregul gr up adverbial ocupă poziția sintactică de circumstanțial: Am adunat mulți curioși
[GAdvînainte -[mi]CI]CircLoc . Considerăm că interpretarea termenilor analizați ca adverbe nu
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
180 poate explica sensul posesiv al pronumelui personal. În schimb, recunoașterea valen țelor
substantivale ale prepoziției cu regim de genitiv atrage după sine citirea pronumelui ca
dativ posesiv.
Iordan și Robu (1978) combat teoria regimului prepozițional mobil, susținând că este
contradictorie . Analizând receptarea propusă de GLR I (1966), autorii propun nu doar o
rejudecare a paradigmei pronumelului personal, ci și o reevaluare a statutului locuțiunii în
situațiile analizate : „Noi vom considera că formele neaccentuate ale pronumelui personal
atunci când au poziție adnominală și funcționeaz ă ca determinante ale numelor care intră în
sintagmă, sunt forme ale cazului genitiv.” (Iordan și Robu 1978: 414). Dumitru Irimia
1978 completează interpretarea cu distincția dintre pronumele personal formă neaccentuată
în genitiv, respectiv pronumele refl exiv, formă neaccentuată în genitiv. Omonimia creată
este rezolvată prin apelul la context: dacă se subordonează direct verbului, pronumele
funcționează drept complement în dativ ( Îmi spune minciuni. Îmi spun minciuni. ), dacă stă
lângă prepoziție, va fi în cazul genitiv ( În preajmă -mi s-au adunat toți admiratorii . –
pronume este aici reflexiv; În preajmă -mi ai adunat toți admiratorii . – pronume este aici
personal).
Argumente privind anularea regimului prepozițional de genitiv se aduc în grama tica
clujeană. G.G. Neamțu afirmă că formele pronominale stau în dativ ( forme neaccentuate au
numai dativul și acuzativul) și nu sunt impuse de prepoziție cu regim de genitiv:
„Româna are numai prepoziții cu regim monocazual, respectiv cu regim genitival, datival,
acuzat ival. Nu există, ca în unele limbi, prepoziții care, în funcție de natura verbului cu care se
construiesc, să impună dativ sau acuzativ ”. (Neamțu 1999: 158).
Prin urmare, apariția formelor clitice de pronume p ersonal nu se datorează
prepoziției, ci unor fa ctori de altă natură . Ca atare, flexiunea pronumelui nu are în
cazul analizat nicio legătură propriu -zisă cu prepoziția . În plus, nu putem ignora
faptul că pronumele are sens posesiv și poate fi citit ca dativ cu valoare posesiv ă.
Aceeași idee se regăsește în articolul „O clasificare categorial -relațională a
atributului. Cu adnotări”, unde autorul propune două lecturi ale construcțiilor : dativul
relaționează în interiorul structurii , în timp ce prepoziția funcționează ca element
subordonator față de un rege nt extern grupului; pe de altă parte, trebuie avută în
vedere posibilitatea reconsiderării statutului morfologic al unității -centru de grup –
prepozițiile și locuțiunile prepoziționale de genitiv își consolidează trăsăturile
nominale și pot fi considerate substantive semiindependente.
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
181 Blocarea regimului cazual de acuzativ
Vom considera că blocarea regimului prepozițional de acuzativ se realizează atunci
când prepoziția se a sociază cu un verb la formă non finită sau cu un adverb, adică regizează
termeni care care nu au această categorie gramaticală (sunt non -caz).
În viziunea gramaticii actuale, infinitivul, supinul, gerunziul și participiul nu mai
sunt tratat e ca moduri, ci drept forme non finite ale verbului. Se recunoaște, de asemenea,
faptul că ele manifes tă trăsături mixte – caracteristici ce aparțin mai multor clase de
cuvinte. Le vom examina pe rând.
Infinitivul
Infinitivul (Diaconescu 1977) are în limba română două forme – așa-numitul infinitiv
lung, moștenit din latină, substantivizat ( auzire, mâncare , vedere etc.) și infinitivul scurt,
formă târzie, creată pe terenul limbii române, alcătuită din morfemul liber a (prepoziție
desemantizată), rădăcina verbului și morfeme de conjugare ( -a, -ea, -e, -i, -î). Dat fiind
faptul că și -a pierdut valoarea verbal ă, infinitivul lung nu face obiectul studiului nostru.
Vom examina, în cele ce urmează, particularitățile infinitivului scurt. Primul aspect care ne
interesează este acela că, în componența acestei forme verbale, intră o prepoziție
abstractizată, de tip fu ncțional a. În gramatica tradițională, i se recunoaște statutul de
prepoziție și, implicit, structurile în care se combină cu alte jonctive sunt considerate
prepoziții compuse: pentru a, de a, fără a, prin a, la a . Există însă și lucrări în care
elementul a are alte interpretări: morfem care a fost la origine prepoziție (Constantinescu –
Dobridor 1974: 197), prepoziție cu valoare de prefix modal (Iordan și Robu 1978: 475),
semn sau morfem al in finitivului (Bejan 1995: 201). Asocier ea formei non finite cu
prepo ziția, constituie, de altfel, unul dintre simptomele situării în clasa substantivului, însă
conversiunea nu s -a produs în totalitate. În contrast, formele verbale la moduri personale
nu se pot asocia cu prepoziții. În gramatica actuală, a este receptat ca marcă a infinitivului,
„morfem proclitic liber (nesudat)” (GBLR 2010: 290). Tot de factură substantivală este
capacitatea infinitivului de a ocupa poziții sintactice specifice acestei clase de cuvinte: A
citi e important. (subiect), Dorința lui era de a cu noaște . (nume predicativ), Are a spune
multe despre aceasta. (obiect direct), Se gândește la a păstra locuința. (complement
prepozițional), A plecat fără a anunța (circumstanțial de mod), Luptă pentru a ajunge la
mal. (circumstanțial de scop), A început prin a se prezenta . (circumstanțial instrumental)
etc. Se observă că, în majoritatea enunțurilor precedente, grupul infinitival se leagă de
centrul extern prin intermediul unei prepoziții. De natură verbală sunt următoarele
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
182 particularități morfosintactice: c ategoria gramaticală a timpului ( a merge – infinitiv
prezent, a fi mers – infinitiv perfect), asocierea cu clitice pronominale ( a-și aminti, a vă
spune, a te depăși ), capacitatea de a avea subiect identic sau diferit de al predicatului –
centru al enunțului (Înainte de a sosi la Arad, trenul a oprit în cinci stații. Pentru a învinge
ai noștri , ai tăi trebuie să piardă. ). În plus, această formă verbală poate fi regent pentru
anumite poziții sintactice: obiect direct ( Pentru a citi cartea , am depus efort. ), obi ect
indirect ( A da cadouri la trei dintre copii mi s -a părut un gest frumos. ) complement
prepozițional ( Începeau a se pregăti de drum .), circumstanțiale ( A sosi în duminica
aceasta e indicat., Fără a se îndrepta spre noi , ne-a salutat., A fugi mai repede înseamnă a
face efort. ). Foarte rar, infinitivul are autonomie în comunicare, concretizându -se ca predicat:
A nu se arunca nimic pe fereastră! A nu se face gălăgie în timpul examenului.
Din cele relevate anterior, reiese că infinitivul se situează la graniț a dintre substantiv
și verb, manifestând caracteristici ce aparțin ambelor clase de cuvinte. De remarcat că
numărul prepozițiilor / locuțiunilor prepoziționale care se pot asocia cu infinitivul este
limitat la câțiva membri: de, în, pentru, fără, la, până, prin, spre, în afară de, în loc de ,
fără de .16
Problemele de interpretare gramaticală pe care le ridică aceste structuri sunt
următoarele: ce fel de constrângeri impune p repoziția verbului la formă non finită? Ce se
întâmplă cu regimul cazual al prepoziției , din moment ce verbul este o clasă de cuvinte
non-caz? Care este rolul prepoziției în asemenea structuri? Generează ea întotdeauna grup
sintactic prepozițional sau construcția este de altă natură? Impune sau nu prepoziția rol
tematic infinitivului (ținând cont de faptul că acesta manifestă caracteristici specifice
substantivului)?
Restricțiile gramaticale pe care prepoziția le impune verbului la formă non finită sunt
destul de puține. Putem vorbi despre constrângere de topică – poziția pe care o ocupă
infin itivul în raport cu prepoziția -centru de grup este întotdeauna aceeași: Pentru a vedea
adevărul nu ai nevoie de ochelari. *A vedea pentru adevărul nu ai nevoie de ochelari.
Limba română nu cunoaște nici fenomenul deplasării prepoziției în enunțuri de tip
interogativ, fenomen regăsit, de pildă, în engleză. Enunțurile de tip interogativ păstrează
topica prepoziție + infinitiv: Pentru a vedea adevărul ai nevoie de ochelari? O altă notă
definitorie specifică grupului prepozițional și aplicabilă și în situația a nalizată este faptul că
grupul prepozițional constituie, în limba română, o insulă sintactică, protejată de diferitele
operații sintactice. Altfel spus, grupul prepozițional de acest tip nu permite inserarea altor
termeni între cele două elemente – centrul de grup și termenul dominat: Încercarea de a
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
183 bate recordul a eșuat. A participat fără a fi fost chemat . Pentru a reuși este nevoie de
efort. Prin această coeziune strânsă, grupul prepozițional cu termen dominat verb la
infinitiv se diferențiază de structu rile prepoziționale cu nominal, care permit inserarea de
termeni între prepoziția -centru și elementul dominat. Vom lua ca punct de reper aceleași
prepoziții: De multă vreme n-a mai călătorit. Vine fără elegantul său partener . Pentru toți
acești jucători , victoria este un stimulent. Prepoziția se poate asocia atât cu infinitivul
prezent, cât și cu forma de perfect: Încercarea de a fi bătut recordul a eșuat. Încercarea de
a bate recordul eșuează.
Problema regimului cazual al prepoziției în construcțiile cu in finitivul este, în
general, trecută cu vederea în gramaticile românești. Există câțiva gramaticieni care
vorbesc despre blocarea regimului prepoziționa l (Drașoveanu 1997, Neamțu 2006 –2007).
Pe de altă parte, unii autori susțin că, atunci când însoțesc verb e la infinitiv, elementele pe
care gramatica le percepe tradițional ca prepoziții sunt de fapt conjuncții și, implicit,
verbele la formă non finită funcționează ca predicate (Dimitriu 1969).
Rolul tematic se aplică doar nominalelor: impune sau nu prepoziția asemenea rol în
prezența verbului la infinitiv date fiind trăsături le substantivale ale formei non finite? Este
evident că sensul prepoziției / locuțiunii prepoziționale se extinde asupra grupului, fapt ce
determină diferențierea anumitor poziții sintactic e: prepoziția poate indica scopul ( Aleargă
pentru a ajunge la destinație. ), lipsa ( Mănâncă fără a mesteca. ), opoziția ( În loc de a citi ,
doarme. ), limita ( Până a crește cât tine, mai durează! ).
Clasificarea pe care o propunem are drept criteriu tipul prepo ziției -centru de grup.
Vom distinge așadar între grupuri prepoziționale cu centru lexical, grupuri cu centru
semilexical și grupuri cu centru funcțional17.
Cele mai multe dintre structurile analizate au drept centru o prepoziție lexicală sau o
locuțiune pre pozițională, fapt relevat de sensul pe care relatemul îl impune infinitivului
dominat, decizând funcția sintactică a grupului: prepoziția pentru indică scopul și
constituie împreună cu verbul la formă non finită un circumstanțial de scop ( Participă la
concu rs pentru a se impune în fața celorlalți .); prepoziția fără are sens negativ și nu poate
domina decât un circumstanțial de mod sau unul concesiv: Fără a lupta , tot a câștigat. A
câștigat fără a lupta . Mai restrictive sunt locuțiunile care, din cauza semant icii puternice,
domină termeni ce pot îndeplini o singură funcție sintactică: în loc de – circumstanțial
opozițional ( În loc de a citi , a hotărât să facă o plimbare .) în afară de – circumstanțial
cumulativ ( În afară de a juca tenis, mai face și alte sportu ri.).
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
184 Grupurile prepoziționale subcategorizate (centrul de grup este reprezentat de o
prepoziție semilexicală) au statut obligatoriu. Ele se pot subordona verbului ( Activitatea lui
constă în a analiza dosarele candidaților., Valoarea unui artist rezidă în a crea ceva
inedit. ), adjectivului ( Este capabil de a pricepe ., Criteriul este util pentru a face diferența
dintre categorii. ), adverbului ( Înainte de a porni aparatul, citește instrucțiunile! ).
În ceea ce privește funcțiile sintactice ale infinitivului co nstruit prepozițional, este de
remarcat faptul că acestea sunt, în general, datorate caracteristicilor de tip sub stantival ale
acestei forme non finite. Astfel, infinitivul ocupă pozițiile sintactice de: subiect – numai cu
morfemul / prepoziția funcțională a – A munci înseamnă reușită. , nume predicativ
(Încercarea lui era de a urca pe Everest. ), atribut verbal ( Mișcarea fără a face zgomot a
determinat succesul operațiunii. ), predicativ suplimentar ( Îl credeau a fi integru. ), obiect
direct (numai după anumite verbe – Știe a analiza textul. ), complement prepozițional ( Nu
sunteți capabili de a vă afirma .), circumstanțial de timp ( Spală -te pe mâini înainte de a
mânca .), circumstanțial de mod ( Nu pleca fără a spune adevărul! ), circumstanțial
instrumental ( Expuner ea lui a început prin a preciza limitele experimentului. ),
circumstanțial de relație ( Părea pricepută în a -i încurca pe ceilalți. ), circumstanțial
cumulativ ( În afară de a scrie povești, creează și poezii. ), circumstanțial opozițional
(Departe de a o susți ne, ei au combătut -o continuu. ), circumstanțial concesiv ( Chiar fără a
privi spre ei, tot a știut că este invidiată. ).
În limba română verbul la forma non finită de infinitiv se construiește, în g eneral,
prepozițional. Există o prepoziție funcțională, grama ticalizată, care a ajuns semn -morfem
al infinitivului ( a); această prepoziției are poziție fixă – stă întotdeauna în fața verbului și
se poate asocia cu alte prepoziții de natură diferită (lexicale / semilexicale), constituind
împreună un grup prepoziționa l. Indiferent de tipul prepoziției -centru de grup, infinitivul
blochează regimul cazual al termenului care îl domină, dat fiind faptul că verbul este o
clasă de cuvinte care nu are categoria gramaticală a cazului.
Supinul
În tradiția gramaticală, supinul este receptat ca mod nepersonal al verbului care
manifestă trăsături substantivale: „Supinul denumește acțiunea verbală, comportîndu -se ca
un infinitiv lung, deci ca un substantiv verbal, dar și ca un verb.” (GLR I 1966: 233).
Natura nominală constă în pre zența unor valențe specifice substantivului: construirea cu
ajutorul prepozițiilor ( de, pentru, la, în, după ) și ocuparea unor poziții sintactice specifice
acestei clase de cuvinte – E greu de rezolvat . (subiect), Are de citit . (obiect direct), Ne-au
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
185 poftit la ospătat . (complement prepozițional), Veneau de la vânat . (circumstanțial de loc),
De furat , a furat, nu -i vorbă. (circumstanțial de relație), Au plecat la pescuit .
(circumstanțial de scop). Principala particularitate de factură verbală o reprezintă
capacitatea de a fi centru de grup pentru complemente și circumstanțiale. Astfel, enunțurile
anterioare pot fi transformate astfel încât verbul să fie regent pentru: obiect direct ( E greu
de rezolvat problema . Are de citit două cărți . Veneau de la vânat iepuri. De furat cai, a
furat, nu -i vorbă. ), circumstanțial de timp ( E greu de rezolvat acum problema. Are de citit
astăzi două cărți. ), circumstanțial de loc ( E dificil de stabilit aici cum s -au desfășurat
lucrurile. ), circumstanțial de mod ( De scris frumos , a scris. A făcut o greșeală greu de
îndreptat .), circumstanțial instrumental ( E greu de mâncat cu mâna .), circumstanțial de
cauză ( De suferit din pricina lui , a suferit. ). Alte trăsături prin care supinul se îndepărtează
de comportamentul verbului prototip ic sunt enumerate în GALR I 2008 și GBLR 2010:
pierderea flexiunii de număr, de persoană, de mod și de timp, pierderea capacității de a
avea autonomie în comunicare (a predicativității), imposibilitatea legării de regent prin
conjuncții subordonatoare.
Granița dintre valoarea verbală și cea substantivală este atât de subțire, încât simpla
schimbare a termenului dominat de supin determină modificarea valorii morfologice18.
Inserarea unui grup prepozițional cu rol de atribut duce la reinterpretarea gramaticală a
structurii formată din de + termen regizat: S-a înscris la rezolvat de probleme. A plecat la
pescuit de crapi. Ne -am pregătit pentru cules de mere. Prin urmare, grupul analizat nu mai
este de factură verbală, ci se concretizează ca grup prepozițional în care prepoziția
regizează un nominal. Același fenomen al deplasării morfologice spre clasa substantivului
se poate concretiza prin inserarea unui determinant de factură adjectivală ( De atâta citit, i-au
obosit ochii. ) sau prin articularea termenului din c omponența supinului: S-au cunoscut la
culesul merelor.
Valorile semantice exprimate de prepoziție sunt fie intrinseci, fie dobândite în
context, în funcție de tipul prepoziției: pentru indică destinația / scopul ( A cumpărat o
mașină pentru măcinat grâu. Ne pregătim pentru cules mere. ), de la redă punctul de
plecare în spațiu / separarea de punctul de contact inițial ( S-a întors de la adunat mere. ), la
(mai abstractizat) este corelat fie cu sensul locativ, fie ideea de scop ( S-au cunoscut la
cules mere. Merg e la cules mere .). De are cele mai multe valori: proveniența ( Acesta este
un cal de furat .), scopul ( Duce vacile la păscut .), destinația ( A achiziționat un aparat de
fotografiat .), sensuri abstracte ( De plâns , a plâns destul. Era frumoasă de speriat .).
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
186 Există câteva situații în care funcționalitatea prepoziției este nulă – atunci când
verbul la formă non finită ocupă poziția sintactică de subiect ( E greu de spus cine va
câștiga. ), de obiect direct ( Are de citit două cărți. )19:
„Supinul tinde să -și gramaticali zeze și el o formă mixtă, specializându -și prepoziția de, care apare
în pozițiile de subiect și de complement direct în care selecția unei prepoziții nu se poate justifica decât
ca marcă suplimentară a supinului ( E important de citit, Termin de citit ).” (GBLR 2010: 290)
Rar, supinul se poate constitui ca predicat al enunțării, situație în care structura apare
fără centru de grup extern: De revăzut notițele! De recitit articolul! De rezolvat
problemele! În aceste c ontexte, verbul la formă non finită echivalea ză cu un conjunctiv /
imperativ: Să revezi notițele! Revezi notițele! Să recitești articolul! Recitește articolul!
Gerunziul
Gerunziul este dominat mai ales de prepozițiile calității. El apare în postura de
complement predicativ al obiectului, depinzând d e verbele a califica (L -a calificat ca
având un start excelent. ), a categorisi (A categorisit obiectul ca fiind inutil.), a taxa (L -a
taxat ca fiind inapt pentru sport.) . Tot cu prepoziția ca se construiește predicativul
suplimentar – ocurența gerunziului este condiționată de apariția în postura de cen tru a unor
verbe care indică perce pția sau evaluarea sau a unora ce desemnează procese de factură
cognitivă (Pană Dindelegan 2010): a vinde , a remarca, a constata, a socoti, a considera
etc.
Participiul
Participiul prepozițional se întâlneș te rar – numai atunci când are rol completiv,
comparativ sau valoare circumstanțială: Din îmbătrânit , a ajuns tânăr datorită
tratamentelor. Par mai mult obosiți decât copleșiți . A rămas ca lovit de fulger. Plita
sfârâia de încinsă . De necăjiți , au rămas tot necăjiți. .
Adverbul
Clasa adverbului cuprinde elemente invariabile care funcționează prototipic ca
determinante ale verbului, ale adjectivului sau ale unui alt adverb. Atât tradiția gramaticală,
cât și teoriile moderne r ecunosc caracterul eterogen al clasei, concretizat prin reunirea unor
elemente de factură diferită: termeni autonomi semantic / substitute, adverbe
circumstanțiale (de loc, de timp, de mod, cantitative, cauzale, de scop, condiționale),
adverbe modalizatoar e, interogative, relative etc. În această secțiune, vom examina
particularitățile asocierii dintre prepoziție și adverb prin referire la următoarele aspecte:
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
187 tipurile de adverbe care se pot fi dominate de prepoziție, realizarea unui inventar al
prepozițiil or care se asociază cu adverbe, rolul îndeplinit de jonctiv în asemenea situații,
sensurile prepozițiilor.
Prepozițiile intră în componența adverbelor compuse prin alipire, situație în care s -au
desemantizat: alene, deloc, devreme, demult, deîndată, deasup ra, degeaba, dinăuntrul,
dinafară, deunăzi, deodată, dedesubt, desigur, întotdeauna, pesemne . Cu funcționalitate
asemănătoare se regăsesc prepozițiile care alcătuiesc nucleul clasei în structura locuțiunilor
adverbiale: cu siguranță, fără îndoială, pe de l ături, cu totul, pe neașteptate, pe negândite,
zi de zi, ceas de ceas, de bine, de rău, până una alta, de când lumea și pământul, în fel și
chip, din când în când, de la capăt, de -a-fir-a-păr, cu binele, cu carul, de -a lungul, de -a
latul, de jur împrejur etc. Și unele prepoziții neologice pot alcătui locuțiuni: per ansamblu,
per total .
Adverbele circumstanțiale pot fi dominate de prepoziții, alcătuind împreună cu
acestea grupuri sintactice prepoziționale. Aparent, prepozițiile și adverbele sunt corelate cu
aceleași valori semantice. Ne referim la prepozițiile primare care au capacitatea de a se
asocia cu adverbe ( de, pe, până etc.) și exprimă relații spațiale / temporale. În realitate,
prepozițiile au funcție bine stabilită – marchează punctul de plecare, di recția, aproximația,
extensiunea:
„Adăugarea de prepoziții pe lîngă adverbe a fost dictată de necesitatea marcării mai accentuate
a unor diferențe între stare și mișcare, de exprimarea cu mai multă claritate a unor nuanțe de stare și
mișcare. Prepozițiile modifică valoarea adverbului pe lîngă care stau, o nuanțează, pot ajuta la
diferențierea unei acțiuni statice de una dinamică. ” (Ciobanu 1961 c: 65)
Cea mai largă sferă de utilizare o are prepoziția de care poate indica:
punctul de plecare în spațiu: A plec at de acasă.
momentul inițial al acțiunii: De atunci se povestește despre isprăvile lui.
locul propriu -zis: De afară totul se vede altfel.
separarea de punctul de contact inițial în spațiu și în timp (mai ales în
structuri corelative)20: De sus până jos era cale lungă de străbătut. De atunci
și până astăzi nu s -a mai auzit nimic de el. De alaltăieri dimineața până la
lăsarea serii a cercetat locul.
modalitatea (întărește valoarea modală a adverbelor fără să o modifice21):
De-abia se mișca.
Grupul prepoziționa l funcționează fie pe poziția sintactică a circumstanțialelor ( A
răsărit parcă de nicăieri . De undeva tot trebuie să iasă la iveală adevărul. De azi -noapte
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
188 citește întruna. ) fie pe cea de atribut ( Plecarea de acolo era indicată. Povestea de astăzi
ne-a sur prins. ). Atunci când este atribut, adverbul permite dominarea de către prepoziția
de, chiar dacă are deja în componență acest element, ceea ce înseamnă că fuziunea a
determinat abstractizarea prepoziției: Cartea de dedesubt pare mai interesantă. Povestea
de demult îmi este cunoscută.
Alte prepoziții care alcătuiesc grup sintactic împreună cu adverbele circumstanțiale
sunt: în (A căutat în sus și în jos.), până (Până poimâine să rezolvi problema. ), pe (Pe aici
nu veți găsi drumul cel bun. ), pentru (Este sufi cient cât ați muncit pentru azi.), ca (Ca
acasă nu e nicăieri! ), decât (Mai bine acum decât niciodată !), de pe (Ești de pe aici?), din
(A tradus din englezește în nemțește .)
Adverbele cantitative ( suficient, extraordinar, enorm, suficient, destul, cât, atâ t,
teribil, nemaipomenit etc.) se asociază mai ales cu postpoziții pentru a exprima
intensitatea: Părea grozav de isteț. Este suficient de cald pentru a se declara cod
portocaliu. Ne -am simțit extraordinar de bine.
Atunci când constituie grup sintactic împ reună cu adverbul, prepoziția funcționează
ca jonctiv, dar nu impune nicio categorie gramaticală termenului pe care îl însoțește:
Pleacă de aici . De atunci au trecut mulți ani. De remarcat că un număr mic de prepoziții
manifestă disponibilitate combinatori e cu adverbul. Dobridor (1997: 292) susține că unele
prepoziții s -au specializat ca „modificatori semantici ai adverbelor pe care le însoțesc” ( De
aici până acolo sunt trei km ., De acum până mâine se desfășoară acest concurs. )
4.2.3. Prepozițiile semilexi cale și funcționale – centre de grup sintactic
Prepozițiile subcategorizate se caracterizează prin trăsăturile [+ lexical], [+
funcțional]. Ele reprezintă „o restricție sintactico -semantică a regentului” (Pană
Dindelegan et alii 2010: 204), ca atare, sunt strâns legate de termenul din stânga, mai mult
decât de termenul regizat. O analiză detaliată a comportamentului acestui tip de prepoziții
întreprinde în gramatica românească Ionuț Geană, care susține că inventarul acestora este
mai numeros decât al prepoz ițiilor lexicale: „au un conținut descriptiv (atribuie rol tematic,
stabilesc relații spațiale, printre altele) și leagă elementele unui grup sintactic prin
atribuirea de caz.” (Geană 2013: 62). Majoritatea prepozițiilor subcategorizate regizează
nominale în acuzativ și au drept centru extern: verbul ( a se abate de la , a se abate peste , a
se abate prin, a absenta de la , a absenta din, a abuza de, a adera la, a se adapta la, a
consta în, a se apuca de, a se baza pe, a paria pe, a se mândri cu etc.), adjectiv ul (analog
cu, similar cu, compatibil cu, comun cu, complice cu, conform cu, contemporan cu, egal
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
189 cu, identic cu, sincron cu, tangent cu, vecin cu, sinonim cu etc.), adverbul ( departe de,
aproape de, dincoace de, înainte de, indiferent de, paralel cu, refe ritor la, concomitent cu,
asemenea cu, contrar cu, concomitent cu, proporțional cu, simultan cu, relativ la etc.),
substantive ( gelozia pe, invidia pe, indexarea cu, inițierea în, înamorarea de etc.). Există
câteva prepoziții semilexicale care pot impune g enitiv: asupra , contra, împotriva (a
reflecta asupra , a milita împotriva , a se pronunța asupra , a se proteja împotriva , a se
răsfrânge asupra etc.).
Grupuri sintactice generate de centre prepoziționale funcționale
Prepozițiile funcționale se caracterizeaz ă prin următoarele particularități: sens
abstractizat / vide de sens, nu impun și nu transmit rol tematic, condiționează gramatical
termenul regizat (formă, articulare, caz gramatical), nu pot fi substituite prin alte prepoziții,
dar întregul grup echivale ază cu o construcție sintetică. În ceea ce privește calitatea de
centre de grup, părerile gramaticienilor sunt împărțire. Tradiția gramaticală le tratează
drept morfeme sau prepoziții gramaticalizate. În gramatica generativă se pot distinge mai
multe poziț ii: unii autori afirmă că termenii se pot caracteriza, pe lângă trăsăturile [ – N; -V]
prin calitatea [+ F] (funcțional) (van Riemsdijk 1990); în gramatica de tip categorial
HPSG, ele sunt tratate drept centre slabe de grup, prin urmare, le este recunoscută
capacitatea de a proiecta grupuri prepoziționale, dar acestea se comportă ca sintagme
nominale, nu prepoziționale. Gramaticile românești oficiale adoptă o poziție controversată.
În GALR, problema este vag tratată. Nici în GBLR poziția autorilor nu este cl ară. Despre
pe din construcția obiectului direct se precizează doar că este prepoziție funcțională, lipsită
de sens, fără capacitatea de a atribui rol tematic, nesubstituibilă cu altă prepoziție, cu rol
pur gramatical. În capitolul dedicat complementului d irect, i se recunoaște însă statutul de
centru de grup sintactic: L-am chemat [GPrep pe [GN arbitru ]]CD. L-a anunțat [GPrep pe [GNnum
al treilea ]]CD. [GPrep Pe [GNpron tine]]CD te stimează. Unul dintre autorii care tratează aceste
construcții detaliat este Alexandru Mardale (2007a, 2007b, 2007c, 2008a, 2008b). Acesta
susține că prepozițiile funcționale ( a, la, pe, de ) nu pot fi centre de grup sintactic, deci nu
proiectează grup prepozițional, ci structurile cu prepoziții funcționale trebuie considerate
grupuri nominale. Considerăm că aceste construcții manifestă atât caracteristici care indică
existența unor proiecții ale prepoziției (așadar, pot fi receptate drept grupuri
prepoziționale), cât și trăsături prin care aparțin grupurilor nominale. Vom examina m ai
întâi comportamentul prepozițiilor funcționale a, la, de care exprimă relații de genitiv /
dativ. Ne-a uimit performanța a cinci sportivi . Publicarea a o astfel de carte îți asigură
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
190 succesul. S -au dat flori la toți câștigătorii . Nu le -a explicat la doi dintre ei. Fiul de
ministru a avut anumite avantaje. Prima observație pe care o facem este aceea că se poate
sesiza existența unei contradicții între forma și conținutul construcțiilor date: forma
nominalului regizat este în toate enunțurile de acuzativ ( sportivi, carte, câștigătorii, doi,
ministru ), dar conținutul / relația exprimată este una de genitiv / dativ, dovadă echivalența
cu structurile de tip sintetic sau cu acelea realizate cu ajutorul articolului demonstrativ ( Ne-a
uimit performanța celor cinci sportivi / sportivilor ., Publicarea cărții îți asigură succesul.,
S-au dat flori câștigătorilor . Nu le -a explicat celor trei . Fiul ministrului a avut anumite
avantaje. ). A doua remarcă ține de rațiunile apariției prepoziției funcționale – din moment
ce su bstantivul apare fie cu formă de genitiv, fie cu formă de acuzativ, înseamnă că
ocurența prepoziției funcționale se datorează blocării flexiunii prin inserarea unui termen
invariabil. Ne referim la situațiile prototipice, nu la cele realizate prin extinder ea
construcției (atunci când este posibilă și exprimarea analitică și cea sintetică). Cert este că
elementul cu formă fixă cere o prepoziție de tip funcțional care să ajute la exprimarea
analitică a relației de genitiv: a se compara publicarea cărților cu publicarea a foarte multe
cărți / publicarea a două cărți / publicarea a destul de multe cărți / publicarea a ce fel de
cărți dorești . În limba română, enunțuri de genul – *Publicarea foarte multe cărților /
*două cărților / *destul de multe cărților / *a ce fel de cărților dorești – sunt nereperabile.
Cel de -al treilea aspect care ne interesează este forma pe care prepoziția o impune: toți cei
trei termeni funcționează în limba română ca prepoziții cu regim de acuzativ. Este evident
că impunerea cazului se realizează în toate exemplele date: nominalul are formă de
acuzativ chiar și în prezența cliticului pronominal dublant: Le-a spus la șase dintre ei. Nu -i
spune la mama ! Totodată, atunci când nominalul este un substantiv, forma sa este, de
obicei, nearticu lată. Acest fenomen, al absenței articolului la substantivele cu prepoziție
este specific structurilor prepoziționale în acuzativ. Este cert că prepoziția funcțională
păstrează, chiar dacă a suferit un proces de abstractizare, trăsăturile prepoziției lexic ale cu
regim de acuzativ. Ca prepoziție lexicală, a se întâlnește în puține contexte, dar acestea au
particularități sintactice evidente: Miroase a primăvară . Bate vânt a schimbare .
Nominalele au formă nearticulată și articularea hotărâtă nu se realizează nici în prezența
unui determinant: Miroase a primăvară timpurie. Bate vânt a schimbare de vreme.
Aceeași particularitate se întâlnește în situațiile de exprimare analitică a ideii de genitiv:
Publicarea a două cărți de matematică / a multe cărți fascinante . În ceea ce privește
prepoziția la, comportamentul ei este similar și în ipostaza de prepoziție lexicală și în cea
de prepoziție funcțională – se poate asocia atât cu substantive articulate hotărât, cât și cu
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
191 substantive nearticulate: Merge la primar . – La primar să nu -i spui! Merge la primarul
nostru. La primarul nostru să nu -i spui! dar Merge la mama . – La mama să nu -i spui. (am
demonstrat deja că, în acest caz, articularea hotărâtă ține de asocierea implicită cu un
adjectiv pronominal posesiv).
Așadar, prepozițiile funcționale se regăsesc, în general, în contextele în care termenul
dominat de nominal sau de verb nu are formă specifică de caz (genitiv, dativ). Multe dintre
pronume au declinare defectivă la unele cazuri: pronumele reflexiv nu are forme dec ât
pentru dativ și acuzativ, pronumele negative nimeni și nimic , relativul și interogativul ce,
relativul ceea ce , nehotărâtele formate cu ajutorul lui ce au forme numai pentru nominativ –
acuzativ; de asemenea, pronumele personale de persoana întâi și a dou a sunt defective de
genitiv etc; în ceea ce privește comportamentul numeralului, acesta are numai câteva forme
de genitiv -dativ: uneia, unuia, primului, primeia, primilor, primelor, întâiului, întâii,
întâilor, întâielor . Precizările sunt necesare pentru r elevarea mecanismului de suplinire a
deficienției de declinare. Termenii care nu pot realiza genitivul / dativul sintetic, îl
realizează analitic22 – pentru exprimarea relației de genitiv se utilizează prepoziția
funcțională a: Este mama a doi copii / doi dintre copii. A ajuns în gura a tot satul . (genitiv
analitic), Este mamă a doi copii . Părea prieten a tot satul . (dativ analitic). Construcția
manifestă următoarele particularități: prepoziția impune formă de acuzativ termenului
dominat; sensul sintagmei es te unul de genitiv / dativ; același fenomen se produce în
condițiile în care substantivul este precedat de un determinant cu formă invariabilă sau de
un adjectiv însoțit de mărci ale gradării: A ajuns de râsul a foarte mulți săteni .
Comportamentul a asemen ea fete / a astfel de copii / a așa președinte este surprinzător.
Forma de genitiv pare să fie blocată de asemenea termeni, astfel încât și în prezența
prepoziției / locuțiunii cu regim de genitiv este necesară pentru exprimarea relației de
genitiv prepozi ția funcțională a: Contra a, împotriva a, în jurul a, înaintea a, în mijlocul a .
În limbajul curent, pentru exprimarea aceleiași relații (genitiv / dativ) poate interveni
prepoziția funcțională la: contra la, înaintea la, mama la, ușa la, mamă la . Unele
construcții se pot realiza atât analitic, cât și sintetic: rezultatul numeroșilor copii / a
numeroși copii; glasul multor copii / a mulți copii.
Complementul indirect în dativ se realizează fie sintetic ( Le dau copiilor . Îi spun
mamei . Să nu spui nimănui . Le comunic tuturor .), fie analitic ( Le dau la copii . Îi spun la
mama . Să nu spui la nimeni . Le comunic la toți.). Uneori, exprimarea de tip analitic este
singura posibilă – atunci când termenul dominat de prepoziție are formă invariabilă sau
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
192 este precedat de un cuvânt cu formă invariabilă care îi blochează flexiunea ( Le-a explicat
la patru dintre ei / la patru candidați .).
Ocurența lui pe cu valoare de prepoziție funcțională este legată de funcția sintactică
de obiect / complement direct. Această poziție sint actică presupune, prin definiție,
răsfrângerea acțiunii exprimate de verb nemijlocit asupra unui obiect sau asupra unei ființe.
Inserarea unei prepoziții pare să contravină acestei definiții, din moment ce prepoziția
presupune medierea, realizarea unei rel ații de tip ternar. Tradiția gramaticală a explicat
această contradicție / acest paradox prin reconsiderarea statului lui pe. Unii autori l -au citit
drept marcă analitică de realizare a funcției sintactice de complement direct (GLR I 1966,
Mihuț 1995, 1996 , Avram 1986), mai exact, mijloc morfologic special care ține de
specificul genului personal; alții îl receptează drept morfem de acuzativ (Iordan și Robu
1978, Bejan 1995, Irimia 1987, 199 7) cerut tot de genul personal, fie flectiv care satisface
valența acuzativală a verbului sau formant (Pitiriciu 2008). În gramatica actuală, acest
element este interpretat ca prepoziție funcțională, golită de sens.
Se asociază, prin urmare, fie cu nume proprii ( Pe Maria o cunosc. ), fie cu
substantive care au trăsătura [+ Uman]: Pe mama am așteptat -o. Nu l -am văzut pe colegul
tău. Dacă termenul regizat este un pronume / pronume sau un numeral, prezența lui pe este
obligatorie: I-am invitat pe doi dintre ei. Pe amândoi îi știe. Pe nimeni nu cunoaște. Pe
toți îi agreează. Pe acesta îl completez. Pe el îl văd. Ocurența prepoziției nu mai depinde
de asocierea cu genul personal: Cartea pe care am citit -o este interesantă. Pe celălalt l-am
sădit. În schimb, dacă structura este alcătuită din adjectiv pronominal + substantiv cu
trăsătura [ – Uman], prepoziția nu mai este obligatorie, forma de exprimare analitică poate
alterna cu aceea sintetică: Am completat acest formular . – L-am completat pe acest
formular . Am sădit celălalt copac . – L-am sădit pe celălalt copac . Este ușor de obse rvat că
apariția prepoziției funcționale este, în situațiile precedente, dependentă de anticiparea prin
clitic pronominal cu funcție sintactică de obiect direct. În schimb, atunci când obiectul
direct este exprimat prin pronumele / adjectivul pronominal re lativ care, normele limbii
prevăd obligativitatea utilizării lui pe: Știu pe care l-ai vizitat. Știu pe care oraș l-ai vizitat.
Construcțiile de genul * Știu care l -ai vizitat . – *Știu care oraș l -ai vizitat . sunt considerate
incorecte.
În ceea ce privește atribuirea de rol tematic, trebuie remarcat faptul că prepoziția pe
nu are, în situația analizată, capacitatea de a atribui rol tematic – rolul de Pacient este, de
fapt, atribuit de verb, dovadă că același rol este atribuit nominalului în absența prepoziți ei:
Ura matematica . Știe cartea .
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
193
5. Grupul prepozițional ca extindere a altor grupuri sintactice
Grupul prepozițional se subordonează întotdeauna unui alt termen, numit centru de
grup extern. Acesta poate fi de natură morfologică diferită – nominal, verb, adjectiv,
adverb, interjecție, prepoziție – și decide (cu excepția prepoziției) poziția sintactică ocupată
de grupul prepozițional – atribut, complement, circumstanțial.
Grupul prepozițional adnominal
Ca regent al grupului prepozițional, numele23 (substan tiv, pronume, numeral cu
valoare substantivală) are diferite posibilități combinatorii. Substantivele comune pot
regiza cele mai multe grupuri prepoziționale atât cu centru lexical, cât și cu centru
semilexical, respectiv cu centru funcțional: Lupta împotr iva traficanților a dat roade.
Teama de moarte îl făcea nevrotic. Este părintele a trei copii . De asemenea, ele permit
asocierea cu adverbe și verbe la supin regizate de prepoziții: Casa de aici este mai
frumoasă decât cea de acolo. Mașina de spălat s-a de fectat. Verbele la infinitiv cu
prepoziție pot fi selectate numai de substantive abstracte, majoritatea preverbale:
Încercarea de a trece peste obstacole trebuie răsplătită. Mișcarea fără a face zgomot a
determinat succesul operațiunii. Ideea de a particip a îi aparține.
Tot în această categorie se includ structurile analitice de genitiv, clar delimitate
sintactic: Dorința a doi copii e mai puternică decât a unuia. Ne miră ambiția a numeroși
oameni .24 În această situație, construcția prepozițională poate fi o bligatorie ( Ne bucură
împărțirea a nemaipomenit de multe daruri .) sau opțională ( Ne bucură împărțirea a multe
daruri / multor daruri .).
Centrul de grup extern – verbul
Ca parte componentă a enunțului, grupul verbal se organizează în jurul unui centru
verbal – acesta poate fi atât la formă personală, cât și la formă non finită – care domină
constituenți de tip obligatoriu și facultativi. Există divergențe în literatura de specialitate în
ceea ce privește includerea / nonincluderea circumstanțialelor în grupu l verbal – în acest
studiu admitem că subordonații facultativi fac parte din grupul verbal. La fel, subiectul este
tratat în gramatica modernă ca tip special de complement, prin urmare este atras în grupul
verbal. Analiza noastră se centrează asupra compon enților grupului verbal realizați
prepozițional prin adoptarea soluției teoretice promovate în GALR de organizare ierarhică
a grupului, conform schemei: [[Verb + Constituenți obligatorii] + Circumstanțiale].
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
194 Complinirile obligatorii sunt cerute de trăsătur ile semantice și / sau sintactice ale
verbului -centru, asigurând coeziunea grupului sintactic de acest tip. Constituentul
concretizat prepozițional se regăsește în următoarele situații (Pană Dindelegan 1974):
este legat de verb prin recțiune prepozițională – verbul impune
determinantului obligatoriu formativul prepozițional; este cazul construcțiilor cu
prepoziție semilexicală: Se bazează pe ajutorul vostru. Excelează în mânuirea
acestui obiect. Militează pentru pace . Se rezumă la a-ți atrage atenția . A ben eficiat
de bursă .
ocurența prepoziției este obligatorie din rațiuni semantice „(…) realizează
distingerea mai multor formative verbale în cadrul aceleiași reprezentări
fonologice.” (Pană Dindelegan 1974: 168). Altfel spus, prepoziția asigură
diferențiere a sensurilor verbului: El s-a pomenit singur. – S-a pomenit cu musafirii
în casă; Știe adevărul – Îți știe de frică ; Ea vede diferența dintre voi. – Ai grijă să
vezi de copii !. Există în limba română și circumstanțiale care au statut de
component implicat în matricea sintactică și semantică a verbului: Locuiește în
Brașov . (*Locuiește.), Monumentul datează din 1977 . (*Monumentul datează.),
Familia ta provine din Banat . (*Familia ta provine.).
apariția prepoziției este opțională / obligatorie în sensul că st ructura se poate
realiza fie sintetic (prin mărci de actanță cazuală), fie analitic (cu ajutorul
prepoziției.). Este cazul obiectului indirect exprimat prin nominal în cazul dativ în
situațiile în care inflexibilitatea termenului așezat după prepoziție blo chează forma
cazuală a substantivului ( Le dă apă la doi copii . Le-a explicat la câte trei
candidați .) și în cele în care exprimarea prepozițională e singura posibilă ( Le dă la
trei dintre ei. Le -a explicat la câte trei dintre ei. ); de asemenea, există cont exte în
care vorbitorul poate opta între exprimarea cu sau fără prepoziție: Te spun la
mama . – Te spun mamei . Le ofer la copii toată grija necesară. – Le ofer copiilor
toată grija necesară.25 Realizare prepozițională are și obiectul direct în condiții
sinta ctico -semantice clar delimitate: Nu știu pe care să-l aleg. L -a acuzat pe
Mircea . Nu iubește pe nimeni .
Circumstanțialele au, cu unele excepții, statut de constituent facultativ în sensul că
manifestă o anumită autonomie față de verbul -centru, prin urmare pot fi eliminate din
context fără ca enunțul să devină negramatical: „ Circumstanțialele reprezintă un ansamblu
eterogen de poziții (funcții) sintactice care se caracterizează preponderent semantic :
circumstanțialele adaugă precizări de diferite tipuri refe ritoare la cadrul universului de
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
195 discurs sau la diferite aspecte / secțiuni ale acestui cadru.” (GALR II 2008: 488). Păstrăm
în această lucrare distincția propusă în GALR între cele patru grupe de circumstanțiale,
precizând din start că unele pot avea real izare prepozițională, în timp ce, pentru altele,
construcția cu prepoziție este unica posibilă.
Circumstanțialele situative au rolul de a asigura ancorajul spațio -temporal al
proceselor de comunicare. În această categorie se includ circumstanțialul de tim p și de loc.
Circumstanțialul de timp realizat prepozițional poate avea drept centru extern atât verbul
la mod personal ( Lucrează de două ore.), cât și formele non finite ( A citi înaintea
examenului e indicat. Trecând pe la noi după petrecere, a observat de zordinea. Avem de
discutat ceva în ședință , nu după. ). În ceea ce privește clasa de substituție, realizările prin
grupuri prepoziționale sunt frecvente. Prepoziția poate domina nominale ( Din copilărie a
știut adevărul. În război trebuie să suferi. De-a lun gul călătoriei a observat
comportamentul oamenilor. Înaintea examenului a repetat materia. A sosit după voi .),
forme non finite ale verbului26 (Până a se lămuri , a expirat timpul. La dus nu și -a luat
bilet. ), adverbe ( De atunci au trecut trei ani. Până mâine să știi lecția. ), propoziții relative
(Te primesc în orice zi dorești. ). Circumstanțialul de loc indică fie localizarea sau
situarea spațială, fie direcția sau orientarea. Ambele forme se pot realiza sub dominanța
prepoziției, fiind concretizate prin urmă toarele clase lexico -gramaticale: nominale ( A
plecat către tine . Se vede muntele prin fereastră . În jurul casei creșteau brazi. Printre
nori se zărea soarele. ), adverbe ( De unde vii? Până unde călătoriți? De aici mai aveți
cinci kilometri. ), verbe la forme nonfinite ( Vine de la pescuit .), prepoziții relative ( Ne
îndreptăm spre care ne așteaptă . Călătorim în orice loc dorești . A poposit la care a avut
rezervare .).
Adjectivul ca termen regent
Grupul prepozițional se poate integra într -un grup adjectival care , evident, are o
structură complexă. Se pot distinge și în acest caz două categorii de grupuri prepoziționale
– unele care se constituie drept determinanți obligatorii, altele care funcționează ca
adjuncți (constituenți facultativi).
Conform GBLR (2010) tr ăsăturile constituenților obligatorii (de factură
prepozițională) sunt următoarele: apar, de regulă, în dreapta centrului adjectival, sunt
cerute matricial de centru sau de mărcile de gradare subordonate centrului, se leagă de
centru prin prepoziție: Era p lină de noroi . Nu pot fi atentă la lecție . Par dependenți de
televizor . A ajuns mai încrezută decât ceilalți .
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
196 Adjuncții se pot așeza atât în dreapta, cât și în stânga centrului adjectival și au esență
circumstanțială. Se pot constitui cu postpoziție în str ucturi de marcare a gradării: Era
nespus de frumoasă. Ești suficient de deșteaptă pentru a te descurca. Cei așezați în
dreapta se concretizează ca diferite tipuri de circumstanțiale: Era bolnav la pat . Părea
tristă din când în când . Au ajuns săraci de trei săptămâni . Devenise bogat din
întâmplare . Erau urâți de speriat . Părea palidă de moarte .
În esență, în categoria determinanților obligatorii intră grupurile prepoziționale care
au drept centru prepoziții semilexicale sau subcategorizate:
construire cu pre poziția cu: analog cu, similar cu, comparabil cu,
complice cu, conform(ă) cu, egal cu, contemporan cu, identic cu, sincron
cu, sinomim cu, tangent cu , aspru cu, atent cu, brutal cu, exigent cu,
ironic cu, drastic cu, politicos cu, prietenos cu, distant cu etc.
construite cu prepoziția de: apt de, avid de, capabil de, demn de, gata de,
plin de, sigur de, vrednic de etc.
construite cu prepoziția la: atent la, imun la, receptiv la, surd la etc.
construite cu prepoziția pe: gelos pe, furios pe, invidios pe, sig ur pe etc.
Dependența de adverb
Grupul adverbial manifestă similitudini cu grupul prepozițional – ambele pot apărea
numai în ipostaza de grup subordonat unui alt grup sintactic (are calitate de adjunct sau de
circumstanțial în raport cu un verb, adjectiv sau un alt adverb). Spre deosebire de grupul
prepozițional, cel adverbial poate fi monomembru. Ne interesează în acest studiu condițiile
de ocurență a grupului prepozițional ca extindere a grupului adverbial, calitatea grupului
(obligatoriu sau adjunct) și funcțiile sintactice ocupate. În ipostaza de centru de grup se
află numai adverbele lexicale sau propriu -zise. Ele pot primi determinant obligatoriu /
circumstanțial: Locuiește departe de noi . Furtuna se manifestă dincoace de munți .
Indiferent de opțiunea voastră, concursul va continua. Pomii au fost plantați paralel cu
drumul . Evenimentul a avut loc înainte de nuntă . A ajuns odată cu noi . Vine împreună cu
ceilalți .
Termenul guvernat de prepoziție nu este numai un nominal, ci poate fi și un verb la
infinit iv: Departe de a rezolva această problemă, a agravat lucrurile. Înainte de a spune
adevărul, calculează -ți șansele! Suntem aproape de a ajunge la destinație. Unele structuri
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
197 au tendința de a deveni locuțiuni prepoziționale, specializate în redarea anumitor relații:
indiferent de, privitor la, referitor la, relativ la .
Construcțiile cu postpoziție pot depinde de adverbului -centru: Acționează destul de
eficient. Ne este extrem de bine aici. Vine pe la noi așa de rar! Scrie suficient de frumos
pentru a fi apre ciat.
Grupul prepozițional subordonat interjecției
Manifestă posibilități de combinare cu interjecția -centru de grup doar unele clase de
cuvinte însoțite de prepoziție. Obiectul direct se poate subordona unui număr redus de
interjecții: Uite-l pe vecinul . Iat-o pe mama . Na-o pe aceasta . Complementul prepozițional
poate depinde de interjecțiile: hai, vai, merci, halal – Hai cu noi ! Vai de oamenii răi!
Merci pentru carte . Halal de aceia ! Unele interjecții onomatopeice pot guverna
circumstanțiale: Calul țuști pe lângă noi ! Telefonul țâr -țâr de două ore! Cartea poc pe
podea . Omul buf cu pumnul în ușă . Hai cu clasa la munte !
Reinterpretări ale prepoziției compuse
Prepozițiile formate prin compunere sunt alcătuite prin îmbinarea elementelor
prepoziționale existe nte în limbă, în special a prepozițiilor primare, de origine latină. Este
un procedeu prin care această clasă de cuvinte reușește să exprime noi raporturi
gramaticale. În GLR I se precizează că procesul de formare a prepozițiilor compuse este în
desfășurar e – modul de ortografiere oglindește gradul de fuziune; de asemenea, prin
compunere, prepozițiile își pierd individualitatea de sens și de formă: „ Există o trecere
continuă de la prepozițiile compuse la cele simple. Multe prepoziții, la origine compuse, au
devenit astăzi prepoziții simple, neanalizabile, deoarece elementele lor componente s -au
contopit.” (GLR I 1966: 322) . Fenomenul prezintă interes pentru analiză cel puțin din două
motive: pe de o parte, elementele componente ajung să fuzioneze atunci când generează
împreună un nou sens, pe de altă parte, odată aglutinate, prepozițiile compuse permit
combinarea cu alte prepoziții simple pentru nașterea a noi sensuri și pentru exprimarea de
noi raporturi gramaticale: de + asupra (< ad + supra) = deasupra , de + înspre (< în + spre)
= dinspre, printre (< pre + între ) etc. În anumite condiții gramaticale, ele pot fi dominate
de o altă prepoziție (simplă / compusă): Pe partea de dinspre răsărit, marea părea
trandafirie. , Un fior de dinspre tine / Să mă vânture pe -un gând. , Un meteorit a luminat în
verde cerul de deasupra capitalei Buenos Aires., Plăcinta este gata în momentul în care
aluatul de pe deasupra ei capătă culoare. Mă vei privi de sus de printre stele. (Internet)
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
198 Inventarul este destul de larg și presupu ne următorul pattern: prepoziție de acuzativ +
prepoziție de acuzativ ± prepoziție de acuzativ – de-a, de pe lângă, de la, pe lângă, pe
după, de pe, de peste, de c ătre, de sub, de prin, de pe la, de pe sub, pe la, pe sub, de după,
fără de, fără a, de sub, până la, de lângă, până spre, până către, până după, până lângă,
până sub, cu de la, până pe după, de până pe la, de până pe lângă etc.
În ceea ce privește structura acestora, remarcăm următoarele – sunt alcătuite din două
sau mai multe prepoziții primare, de origine latină27; primul element poate fi: de, pe, cu,
până, fără ; cel mai productiv tipar este cu prepoziția de pe prima poziție. Coeziunea dintre
elemente este foarte puternică, în ciuda independenței formale, fapt relevat de
imposibilitatea disocieri i prepozițiilor prin inserarea unui alt cuvânt28: S-a plimbat chiar pe
sub pod. / *S -a plimbat pe chiar sub pod. Cei de pe la noi par mai siguri pe ei. Lucrează
până pe la ora cinci. A adunat lucrurile de sub masă.
La nivel sintactic, se observă că majorita tea prepozițiilor domină nominale: A luat
cartea de pe masă . Podul de peste Mureș a fost reparat. Ajung până la ora cinci. Câteva
dintre el e pot domina verbe la forme non finite29: Până a înțelege totul, mai e cale lungă.
Până la semănat mai e timp. Este pri ceput în a administra averea. Niciuna nu se poate
asocia cu adverbe. Aceste prepoziții pot construi fie circumstanțiale, fie atribute în
construcții sintactice reorganizate: S-a mutat de lângă bancă . – Mutarea de lângă bancă l-a
salvat. (circumstanțial de loc / atribut substantival prepozițional); Până la ora cinci,
trebuie predate lucrările. – Predarea lucrărilor până la ora cinci este indicată.
(circumstanțial de timp / atribut substantival prepozițional); Te închini până la pământ . –
Închinarea până la p ământ îți poate salva capul. (circumstanțial de mod / atribut
substantival prepozițional). Excepție face prepoziția compusă de către care apare în
construcții necircumstanțiale (ajută la realizarea complementului de agent): A fost acuzat
de către coleg . – Acuzarea de către coleg ne-a mirat.30
Comportamentul în structurile coordonate este ilustrativ pentru sudarea elementelor:
Vine de la munte și de la bunici . / *Vine de la munte și la bunici . A strâns hârtiile de pe
lângă casă și de pe lângă copaci / de lâng ă copaci / *A strâns hârtiile de pe lângă casă și
lângă copaci . Aleargă pe sub masă și pe sub scaune . / Aleargă pe sub masă și sub
scaune . Învață până spre seară și până spre dimineață . / Învață până spre seară și spre
dimineață . Pentru a citi și pentru a învăța trebuie să fii atent. / Pentru a citi și a învăța
trebuie să fii atent. A fost premiat de către președinte și de către prim -ministru . / A fost
premiat de către președinte și de prim -ministru .
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
199 Observații: Unele prepoziții compuse sunt mai sudate decâ t altele, de aceea este
obligatorie repetarea ambelor elemente; în alte situații, exprimarea fără cea de -a doua
prepoziție este posibilă, dar se pierde ceva din conținutul enunțului (se schimbă sensul);
există contexte în care ambele exprimări sunt posibil e fără pierderea sensului (prepoziția de
alternează cu de către atunci când introduce un complement de agent). Doar primele
prepoziții au însă funcție relativă propriu -zisă, fapt evidențiat de proba substituirii cu un alt
grup sintactic, de factură adverbi ală: Vine de la munte = Vine de acolo. A strâns hârtiile de
pe lângă casă . = de acolo / de pe acolo; Aleargă pe sub masă = pe aici. Învață până spre
dimineață = până atunci.
Ceea ce în gramatica tradițională poartă numele de prepoziție compusă primește în
viziunea modernă interpretare specifică (GALR I, II 2008, GBLR 2010): prepoziția poate
fi centru de grup sintactic pentru un alt grup prepozițional: Vine GPrep[de GPrep[la munte ]].
Ia cartea GPrep[de Gprep[pe masă ]]. A ieșit GPrep[de GPrep[sub pod ]]. O ase menea interpretare
atomizată este greu de acceptat la nivelul sensului grupurilor prepoziționale – prima
prepoziție ar trebui să impună restricții întregului grup dominat, or acest lucru nu se
întâmplă.
Analiza semantică evidențiază funcțiile prepozițiilor compuse – combinația de
prepoziții nuanțează exprimarea, reorganizează relațiile dintre subiectul vorbitor și obiecte
sau relațiile dintre obiecte:
„La o examinare mai atentă se poate observa că pentru mai multe prepoziții compuse este
caracteristic un se ns general exprimat de componentul comun și altul individual propriu celui de -al
doilea element al grupului. De exemplu, în prepozițiile compuse de la, de pe, de după, de peste, de
lîngă, de prin ș. a., drept component comun apare prepozițiea de care indic ă punctul de unde începe
mișcarea, în timp ce al doilea component precizează acest punct față de obiectul numit de substantivul
ce urmează după prepoziție. Comp.: Ion vine de la (de sub, de lîngă, de după, de prin ) pădure .”
(GULR 2000: 197).
În exemplul: Cartea este pe masă ., prepoziția pe indică situarea pe suprafața
unui obiect. În enunțul: A luat cartea de pe masă . – prima prepoziție desprinderea de
suprafață, în timp ce a doua semnifică situarea inițială a obiectului. În tabelul
următor, sintetizăm com parativ sensurile inițiale ale prepozițiilor, respectiv sensul
generat de prepoziția compusă. În indicarea semnificațiilor am avut în vedere
observațiile din DEX 1998, 2008, GLR I 1966, Vasiliu 1961, 1973, GULR, Iordan și
Robu 1978:
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
200 Prepoziția Sensul prim ului
element Sensul celui de -al
doilea element Sensul celui de -al
treilea element Sensul generat de
prepoziția
compusă
de către punctul de plecare
în spațiu / timp
indică agentul
acțiunii direcția în spațiu =
spre, înspre, la
apropierea în timp
= aproape de, pe la,
cam pe la
– valoare spațială:
punctul de contact
inițial și direcția =
dinspre, de la,
uneori, în corelație
cu la, până, până
la. Exemple:
Cobora ceața de
către munți.
De către vârf, până
la poale, muntele
părea nins.
valoare temporală =
dinspre
Ex. De către ziuă,
se auzi un zgomot
puternic.
= de (în construirea
complementului de
agent cu nominale
care au trăsătura [+
Uman]
A fost acuzat de
către coleg.
de la punctul de plecare
în spațiu / timp
exterioritate direcția
locul, poziția
perio ada,
momentul, ocazia – desprinderea,
direcția,
proveniența
separarea de
punctul inițial de
contact / limita
inițială
existența într -un
moment
distanțarea în timp
punctul de plecare
al unei acțiuni în
spațiu / în timp
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
201 pe la aproximarea punctul fix în
spațiu / timp – locul sau momentul
aproximativ
pe lângă aproximarea spațiul situat în
imediata apropiere
a unui obiect – spațiul neprecis
situat în imediata
apropiere a unui
obiect
acumularea
până spre exprimă un raport
spațial / temporal,
indicând limita
finală de extindere
în spațiu / timp direcția și
apropierea în spațiu
/ timp – limita unei
extensiuni în spațiu
/ timp, introduce
ideea de
aproximare
până între exprimă un raport
spațial / temporal,
indicând limita
finală de extindere
în spațiu / timp interiorul unui
spațiu situat între
mai multe obiecte – limita finală de
extindere spre un
punct situat între
două obiecte
până în exprimă un raport
spațial / temporal,
indicând limita
finală de extindere
în spațiu / timp interiorul unui
spațiu / al unui
obiect
interiorul unei
perioade sau al
unui proces – limita în spațiu sau
în timp
până către exprimă un raport
spațial / temporal,
indicând limita
finală de extindere
în spațiu / timp direcția în spațiu =
spre, înspre, la
apropierea în timp
= aproape de, pe l a,
cam pe la – limita spațială /
temporală
introduce ideea de
aproximare
până despre (numai
în limbajul
popular) exprimă un raport
spațial / temporal,
indicând limita
finală de extindere
în spațiu / timp (pop.) direcția cu
referire la punctul
inițial
(pop.) apropierea
de un anumit
moment – limita spațială și
temporală
introduce ideea de
aproximare
până la exprimă un raport
spațial / temporal,
indicând limita
finală de extindere
în spațiu / timp direcția
locul, poziția
perioada,
momentul, ocazia extindere a în spațiu
și în timp cu
indicarea limitei
(Tabelul nr. 3: Sensurile prepozițiilor compuse)
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
202 6. Concluzii
În capitolul de față am supus analizei comportamenul gramatical al grupurilor
prepoziționale , din prisma gramaticii generative, având ca punct de rep er limba română de
astăzi. Am delimitat inițial sfera conc eptelor folosite pentru desemnarea unor noțiuni
asemănătoare: grup, sintagmă, locuțiune. Principalul obiectiv urmărit a fost acela de a
ajunge la o definire a grupului prepozițional, înțeles ca stru ctură minimală formată din
prepoziție + termen dominat. Am pus în discuție calitatea de centru sintactic a prepoziției
de tip funcțional, justificând că subscriem interpretărilor care o receptează drept cap slab
de grup (poate domina un nominal, dar nu sch imbă natura grupului, adică nu generează
grup prepoziținal). Totodată, am propus receptarea locuțiunilor prepoziționale drept
grupuri sintactice fixe / înghețate. În esență, locuțiunile de genitiv sunt formate din
prepoziții cu regim de acuzativ + termen c are are în componență particula –a/-(u)l/-le,
omonimă cu articolul hotărât ( în locul, în ipoteza, în stânga, în dreapta etc.) Un alt
obiectiv a fost constituit de realizarea unei descrieri din care să reiasă trăsăturile ce
particularizează grupul generat d e prepoziție. Am ajuns la concluzia că nu există, în limba
română , grup prepozițional care să aibă în alcătuire doar prepoziții (fără termen dominat).
Am oferit explicații largi pentru situațiile care par atipice (elipsa, recategorizarea). Am
conchis că pr epoziția manifestă întotdeauna tranzitivitate . O altă particularitate remarcată o
constituie funcționarea prepoziției în construcții ce presupun existența a trei elemente – am
relevat că prepoziția leagă două dintre elemente (cu sens lexical propriu -zis), stabilind
relații de coeziune diferită că acestea. În general, recțiunea asigură dirijarea formei
termenului dominat (atunci când acesta se concretizează printr -un nominal), însă nu pot fi
ignorate contextele de funcționare atipică (acordul este cel care d ictează forma termenului
dominat de prepoziție , relație instituită prin alăturarea cuvintelor ). De asemenea, am
evidențiat comportamentul diferit al prepozițiilor semilexicale – stabilesc o coeziune mai
strânsă (la nivel semantic și sintactic) cu regentul întregului grup prepozițional, în timp ce
prepozițiile funcționale au rol de marcatori ai cazului în contexte clar delimitate sintactic.
Am sesizat că există o contradicție între forma structurii (termenul dominat are formă de
acuzativ) și sensul ei (rela ție de genitiv / dativ). Demonstrația noastră a subliniat faptul că
aceste construcții trebuie citite în sens invers – de la cuvântul regizat de prepoziție spre
aceasta. Mai clar, prepoziția funcțională este cerută de forma invariabilă a cuvântului
imediat următor (numeral, pronume, marcă a gradării etc.), dovadă că a / la apar ca
jonctive chiar și atunci când termenul anterior este o prepoziție cu regim de genitiv / dativ.
Ipoteza noastră a fost susț inută și de exemplele în care prepoziția / substantivul -centru de
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
203 grup domină un termen variabil, precedat de cuvânt invariabil care îi blochează flexiunea.
Alternarea structurilor analitice și a celor sintetice (acolo unde exprimarea permite ambele
forme) relevă existența unei tendințe / preferințe pentru anali tic în limba română
contemporană. Am subliniat apoi caracterul de insulă sintactică a grupului prepozițional,
rezistent la operații de mutare a elementelor sau de dislocare a compomentelor. Am
demonstrat că prepoziția poate domina un singur termen, prin ur mare, cazurile de
coordonare p resupun relaționarea grupurilor, nu dependența de aceeași prepoziție. În ceea
ce privește posibilitatea de echivalare a grupurilor prepoziționale cu adverb / nominal, am
atras atenția că aceasta depinde de tipul prepoziției ca re generază grupul . La nivelul topicii,
am supus examinării atât structurile în care prepoziția funcționează prototipic, cât și cele în
care poate fi citită drept postpoziție.
În cea de -a treia secțiune am realizat taxonomia grupului prepozițional în funcț ie de
două criterii – numărul elementelor componente (grup prepozițional minimal / grup
prepozițional extins), respectiv calitatea prepoziției -centru de grup (grupul prepozițional cu
centru lexical, grupul prepozițional cu centru semilexical și grupul prep ozițional slab, cu
centru funcțional). Am oferit o descriere concisă a sistemului cazual românesc pentru a
evidenția rolul prepoziției – de diferențiere a formelor omonime, respectiv de marcare a
raportului de subordonare în propoziție. Am acordat atenție deosebită constrângerilor
gramaticale exercitate de prepoziție asupra unui nominal. În ceea ce privește anularea
regimului prepozițional de genitiv, am argumentat că grupul format din prepoziție și
adjectiv pronominal posesiv / formă clitică de pronume în dativ are trăsături specifice
grupului nominal, ca atare, prepoziția / locuțiunea prepozițională de genitiv manifestă
caracteristici mixte – prepoziție / locuțiune prepozițională și substantiv.
Obiectivul celei de -a patra secțiuni a fost examinarea relație i grupului prepozițional
cu un centru de grup extern. Cu alte cuvinte, grupul sintactic analizat reprezintă o extindere
a grupurilor sintactice diferite – nominal, verbal, adjectival, adverbial, interjecțional,
prepozițional. Am analizat relația cu regenți i, evidențiind faptul că grupul prepozițional
apare prototipic în postura unui grup sintactic integrat în alte grupuri sintactice.
NOTE :
1 O serie de grupări receptate în gramatica tradițională drept locuțiuni sunt interpretate în lucrări le academice
moderne (GALR 2008, GBLR 2010) ca adverbe -centre de grup, urmate de grupuri prepoziționale: conform
cu, înainte de, odată cu, conform cu, potrivit cu, alături de, dincoace de, dincolo de etc.
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
204
2 Din pricina și din cauza sunt incluse în multe di ntre gramatici în categoria locuțiunilor prepoziționale cu
regim de genitiv. Reconsiderarea lor drept îmbinări libere de cuvinte implică excluderea circumstanțialelor de
cauză construite în genitiv. Ca atare, în exemplul Din cauza lor am întârziat. , există un circumstanțial de
cauză realizat prepozițional în acuzativ, urmat de un atribut pronominal genitival.
3 Remarcăm că p repoziția nu impune restricții de gen: asocierea cu adjectiv pronominal posesiv cu formă de
acuzativ implică o consolidare a trăsăturil or de factură substantivală, datorate, în principal, prezenței
articolului : S-au pronunțat împotriv a voastră . Mă uitam cu atenție doar în faț a mea. În spate le vostru
spectatorii se regrupau.
4 Ultima categorie este ușor de contestat, din moment ce prepoziț ia nu poate impune nici o restricție și
elementele generează un alt sens. (vezi secțiunea Prepozițiile compuse ).
5 Considerăm că excepțiile se datorează asocierii implicite a substantivului cu un determinant, ceea ce
implică fie ideea de unicitate, fie ide ntificarea contextuală a substantivului: Merge la mama. (mama sa, lui,
noastră ). Vine cu mașina. (mașina lui, aceasta, noastră .). Aceasta înseamnă că în toate situațiile de articulare
a substantivului cu determinant, articularea se datorează celui din urmă , nu prepoziției: S-a oprit lângă
mașina noastră. Merge la școala din cartier.
6 Rezultatele cercetării din această secțiune au fost publicate în Actele Colocviului Internațional de
Lingvistică , București, Corla (2015e ).
7 Iordan și Robu critică interpreta rea din GLR, afirmând că, în limba română, prepoziția are regim fix, prin
urmare prepozițiile de genitiv impun întotdeauna acest caz: „Relația de regim cu prepozițiile și locuțiunile
prepoziționale de tipul asupra, contra, împotriva, în fața, în dosul etc., care sunt contexte de genitiv, pledează
pentru interpretarea posesivului ca genitiv al pronumelui personal.” (p. 420). Dumitru Irimia (1987: 122)
complică sistemul pronominal pentru a explica anulările regimului prepozițional de genitiv – autorul citește
formele mea, ta, sa etc. fie ca pronume personale în genitiv ( Ei se învârt în jurul meu .), fie drept pronume
reflexive în genitiv ( Și-a adunat în jurul său toți parveniții. ): „La pronumele de persoana I și a II -a, formele
accentuate de genitiv se întrebui nțează numai în distribuție cu prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu
recțiune de genitiv, schimbîndu -și forma de gen în funcție de «articolul» din structura acestora: în faț a
(«articol » feminin) → în fața mea (feminin) / în jurul («articol » masculi n) → în jurul meu (masculin),
indiferent de genul substantivului regent, de fapt, indiferent de natura regentului: ei se învîrt în jurul tău,
oamenii din jurul tău, fetele din jurul tău. ”; „Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în
care prezintă forme de genitiv pronumele personal: când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale)
specifice genitivului – în jurul său, asupra sa […]” (p. 137).
8 Manoliu Manea (1968) precizează că, în aceste structuri, mea, ta, sa etc. nu mai funcționează ca indici ai
posesiei, din moment ce nu se instituie o relație între obiectul posedat și posesiv. Majoritatea autorilor afirmă
că, deși la origine termenii analizați sunt adjective, în contextul dat nu își mai această valoare, devenind
pronume . Dimitriu (1979) susține că, la structura prepoziție de genitiv + posesiv s -a ajuns prin analogie, ca
extindere de la perifrazele prepoziționale care au în componență substantiv ( în fața mea ), asupra celorlalte
construcții prepoziționale.
9 Constantinescu Dobridor (1974), Dimitriu (1979) consideră că posesivele de după prepoziții sunt pronume
în acuzativ.
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
205
10 Bejan acceptă implicit regimul multiplu, dar susține că, în prezența adjectivului pronominal posesiv,
prepozițiile și locuțiunile trebuie tratate drept substantive din cauza acordului, în timp ce, atunci când sunt
urmate de forme neaccentuate de pronume în dativ, aceleași jonctive își păstrează valoarea de prepoziție /
locuțiune și îndeplinesc funcție sintactică împreună cu termenul dominat.
11 Clasificar ea cazurilo r realizată de D.D. Drașoveanu presupune o tripartiție: caz de ordin I – este singurul
care generează funcție sintactică și implică flexionarea nominalului; caz de ordin II – „[…] cazul manifestat a
doua oară – împreună cu genul și numărul – prin acord.” (Drașoveanu 1997: 80); caz de ordin III, cerut de
prepoziții și locuțiuni prepoziționale.
12 „Prepozițiile provenite din adverbe cu formă articulată, ca și locuțiunile prepoziționale în componența
cărora intră ca ultim element un adverb articula t sau un substantiv, cînd sînt construite cu un pronume
neaccentuat în dativ pot avea și formă nearticulată: înainte -ți, împotrivă -i, în urmă -i, și formă articulată:
înaintea -ți, împotriva -i, în urma -i, în fața -i.” (GLR I 1966: 327 –328).
13 „Prepozițiile împotriva, înaintea au variante identice cu adverbele, strict condiționate de prezența unor
forme pronominale clitice de dativ ( înainte -i, împotrivă -i: Și când răsai 'nainte -mi ca marmura de clară. –
M. Eminescu, Nu mă înțelegi )”. (GALR I 2008: 613).
14 Exist ă și autori care propun încadrarea lor în categoria substantivelor / semisubstantivelor (Minică 2000 –
2001, Neamțu 2006 –2007).
15 Precizăm că această secțiune a fost valorificată în cadru l conferinței GIDNI (Corla 2015d )
16 În teoriile recente, grupurile de c uvinte înainte de, departe de, aproape de, dincoace de, dincolo de, alături
de nu reprezintă locuțiuni prepoziționale, ci adverbe care domină grupuri prepoziționale (GALR, GBLR).
Aceasta presupune că, într -un enunț ca Înainte de a răsări soarele, apărură c âteva raze roșiatice. , termenul
înainte reprezintă un adverb ce formează un grup adverbial, subordonat verbului apărură , în timp ce verbul
la infinitiv, cu funcție de circumstanțial de timp are drept centru extern adverbul. ([ GAdvÎnainte GPrep[de a
răsări ]] soarele, apărură câteva raze roșiatice .).
17 Pentru valorile prepoziției de în relație cu infinitivul, vezi Nedelcu 2011.
18 Pentru analiza detaliată a fenomenului, vezi Pană Dindelegan 1974, 1999, Neamțu 1999, Nemțuț 2010a,
2010b, 2011, Dragomirescu 2011.
19 Iordan și Robu interpretează structura ca predicat compus „supinul este nonautonom și în sintagmele
modale predicative al căror nucleu este un verb actualizat semiauxiliar de modalitate ori de aspect.” (Iordan
și Robu 1978: 481)
20 În GLR se stabilesc co ndițiile acestei funcționalități a prepoziției: „Cînd se construiește cu adverbe cu
funcțiune de complemente circumstanțiale de loc sau de timp care exprimă separarea de punctul de contact
inițial și determină verbe de deplasare sau de durată, prepoziția de poate să apară în corelație cu prepoziții
exprimînd direcția și apropierea de punctul limită: în, la, pînă, pînă în, pînă la .” (GLR I 1966: 345)
21 Pentru rolul prepozițiilor în asemenea construcții, vezi Fulvia Ciobanu 1961 c.
22 Pentru analizarea structur ilor, vezi Tănase -Dogaru 2013.
23 Camelia Stan analizează ierarhia constituenților în grupul nominal, făcând distincția dintre grupul nominal
minimal (care cuprinde numai numele) și grupul nominal complex sau extins care include și constituenții
dependenți de nume. (Stan 2009).
Capitolul al IV -lea: Grupul prepozițional
206
24 A din aceste contrucții are valoare prepozițională, dovadă invariabilitatea în raport cu termenul regent: Este
tatăl a doi copii. Este mama a numeroși copii . Ocurența lui a ca pronume semiindependent dublant
presupune acordul cu ele mentul precedent: Aceste cărți ale colegei sunt deteriorate. Această carte a colegei
este ruptă. Pentru tendința unor vorbitori de a realiza acordul dintre prepoziție și centrul de grup extern vezi
Rodica Zafiu, Hipercorectitudine în RL nr. 49/7 decembrie 2006.
25 Preferința pentru exprimarea de tip analitic se concretizează ca tendință în limba română contemporană.
26 Nu includem aici verbul la infinitiv cu funcție de circumstanțial de timp construit cu ajutorul grupului
înainte de , deoarece acesta este scin dat în analiza gramaticală actuală în adverb (centru de grup sintactic) +
prepoziție (centru de grup ce integrează grupul infinitival). În tradiția gramaticală, înainte de este considerat
locuțiune prepozițională.
27 Mardale (2012) sesizează că, în ciuda st ructurii de suprafață, multe dintre aceste prepoziții compuse au
funcționalitate diferită.
28 Singura inserție posibilă este a lui pe, care este citit în gramatica noastră fie ca prepoziție aflată în
componența prepoziției compuse, fie ca adverb de mod fără funcție sintactică: A adunat lucrurile de pe sub
masă.
29 În esență însă, cea de -a doua prepoziție face parte din structura verbului la formă non finită.
30 Despre evoluția acestei construcții, vorbește Rodica Zafiu. Autoarea sesizează tendința de extindere a
construcțiilor cu de către : „De fapt, înlocuirea lui de cu de către , în marcarea agentului, nu dovedește doar
nevoia de dezambiguizare, ci și o preferință mai generală a vorbitorilor pentru mijloace gramaticale mai
lungi, mai concrete (compuse sau locuți uni), prin care să se insiste asupra unei relații: din același motiv,
vizavi de apare adesea în loc de despre , în cadrul în loc de în etc.” (Zafiu, DV, martie 2013)
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
207
CAPITOLUL AL V -LEA
Funcții sintactice îndeplinite de grupul prepozițional
1. Introducere
În tradiția gramaticală, sintagma „funcție sintactică” indică rolul jucat de elementele
componente ale unei propoziții. Acesta poate fi: de realizare a predicației (predicatul), de
complinire a altor componente din enunț (complementul), de indicare a circumstanțelor în
care se de sfășoară o acțiune (circumstanțialul), de specificare a autorului acțiunii
(subiectul), de atribuire a unei calități sau a unei caracteristici (atributul). Numite și părți de
propoziție, elementele enumerate reprezintă obiectul de studiu al sintaxei propoz iției:
„Termeni ai sintaxei tradiționale românești, desemnând componente ale propoziției,
constituite dintr -o parte de vorbire sau, în prezența instrumentelor gramaticale, din două
părți de vorbire, purtătoare ale unei funcții sintactice: de predicat, de s ubiect, de
complement etc.” (DȘL 1997: 354). Odată cu impunerea paradigmei structuraliste, se
utilizează structura „poziție sintactică” definită, în plan paradigmatic, ca reprezentând o
clasă de substituție (termeni substituibili în aceeași poziție) și, în plan sintagmatic, un
context specific și o relație specifică: „natura specifică a contextului manifestându -se prin
clasa lui morfologică distinctă (nume vs verb, de exemplu), iar natura specifică a relației,
prin tipul și / sau forma proprie de realizare. ” (DȘL 1997: 214). Gramatica generativă
pornește tot de la ideea naturii relaționale a funcției sintactice:
„Perspectiva funcțională insistă asupra combinării viziunii relaționale cu cea funcțională, partea
de propoziție (sau corespondentul ei, poziția sin tactică) presupunând, în același timp, un specific
relațional și unul funcțional, întrucât se stabilește în cadrul unei ierarhii de relații, în raport cu un cap de
grup, și privește funcția atribuită de capul de grup sau stabilită în relație cu acesta. ” (op.cit. : 254)
Pornind de la aceste considerații generale, ne -am propus să realizăm o prezentare a
pozițiilor sintactice prototipice și atipice ocupate de grupul prepozițional. Prima parte a
capitolului reprezintă un studiu de caz al subiectului construit p repozițional – structuri
înregistrate în gramatici ca excepții reale / aparente. Vom evidenția mai întâi modificarea
de percepție în ceea ce privește statutul subiectului (complement de tip special), pentru a
ne opri apoi asupra fiecărei situații în parte (analize anterioare / citirea actuală a structurilor
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
208 / limite ale interpretărilor / verificarea calității de grup prepozițional a structurilor
analizate). Secțiunile următoare păstrează clasificările din gramaticile academice actuale
(GALR II 2008, GBLR 20 10), cu precizarea că, în cazul atributului, am optat pentru
varianta tradițională de clasificare regăsită în GALR. Așadar, vom descrie succint obiectul
direct, obiectul indirect, predicativul suplimentar, complementul de agent,
circumstanțialele (de loc, de timp, de mod etc.), atributul, apoziția. Precizăm că descrirea
noastră se limitează la construirea prepozițională a acestor funcții sintactice.
2. Subiectul construit prepozițional – studiu de caz1
Această secțiune își propune înregistrarea și interpre tarea situațiilor de abatere de la
regula construcției subiectului exprimat prin nominal în cazul nominativ. Analiza noastră
vizează numai structurile cu prepoziție, clasate în gramatici drept excepții aparente,
respectiv excepții reale. În categoria excep țiilor aparente sunt incluse acele construcții
sintactice în care avem de -a face cu elipsa adevăratului subiect. Excepțiile reale reprezintă
acele situații gramaticale în care subiectul nu funcționează, conform regulii, în nominativ,
ci în alt caz gramatic al (genitiv, dativ, acuzativ). Vom păstra această distincție, adăugând o
serie de situații problematice întâlnite în analiza gramaticală. Demersul este următorul:
prezentarea soluțiilor de interpretare oferite în gramatica autohtonă tradițională, urmată de
abordarea din perspectivă modernă – punerea în discuție a rolului pe care prepoziția îl are
în aceste structuri, discutarea calității de grup prepozițional. De asemenea, secțiunea
urmărește interpretarea subiectului construit prepozițional, realizat prin cuvinte non-caz
(formele non finite ale verbului). Ne interesează și în această situație funcționalitatea
prepoziției și discutarea valorii de grup sintactic prepozițional a structurii dominate de
prepoziție .
2.1. Conside rații generale privind poziția sint actică de subiect
Pentru relevarea statutul ui subiectului în gramatica autohtonă, am stabilit ca reper e
gramaticile academice în care se tratează această parte de propoziție ( GLR II 1954, GALR
II 2008) . În gramatica tradițională românească subiectul este c onsiderat parte principală de
propoziție alături de predicat, cei doi termeni aflându -se în relație de interdependență :
„Subiectul este partea de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului, el
arată cine săvîrșește acțiunea exprimată de predicatul verbal sau cui i se atribuie o însușire
ori o caracteristică exprimată prin numele predicativ, iar predicatul este partea de
propoziție care atribuie subiectului o a cțiune, o stare sau o însușire.” (GLR II 1954: 75)
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
209 Interpretarea a ajuns loc com un în teoriile gramaticii autohtone: „ diferă doar
inventarul funcțiilor semantice îndeplinite în raport cu predicatul (subiectul arată cine face
acțiunea exprimată de predicat / cine suferă acțiunea / cui i se atribuie însușirea exprimată
de predicatul nom inal etc.). În schimb, există numeroase dispute în ceea ce privește tipul
relației stabilite între pă rțile principale de propoziție.” (Corla 2015c: 58). Totuși, trebuie să
remarcăm faptul că în lucrarea citată se atrage atenția asupra faptului că această r elație se
diferențiază de alte raporturi sintactice – condiționarea dintre subiect și predicat este
reciprocă, mai exact, fiecare parte de propoziție se definește prin cealaltă. Ideea se
regăsește și în interpretarea de tip structuralist: „[…] definește s ubiectul ca poziție
sintactică, având în vedere aspectele formale – în plan sintagmatic, specificul acestei clase
de substituție îl reprezintă nu doar coocurența cu verbul, ci și relația de interdependență
concretizată în constrângerile de formă bilaterale ” (Corla 2015c: 58) . În 1959, Tesnière
promovase o nouă teză, cea a citirii subiectului ca tip de complement, ceea ce implică
receptarea lui ca parte secundară de propoziție. Gramaticile românești preiau această
interpretare. Astfel, în Sintaxa transformaț ională a grupului verbal în limba română , Pană
Dindelegan, poziționează subiectul în cadrul grupului verbal, printre modificatori, alături
de obiect direct, de obiect indirect și de atributiv: „[…] grupul verbal este o secvență de
constituenți în interio rul căreia verbul îndeplinește rolul de nucleu, impunând gravitarea
celorlalți constituenți în jurul lui, inclusiv a subiectului, prin intermediul cazului și al
prepoziției. ” (Pană Dindelegan 1974: 59).
Oficializarea acestei interpretări are loc odată cu p ublicarea noilor gramaticilor
academice (GALR 2008, GBLR 2010), în care subiectul se încadrează în rândul
complementelor de tip matricial (acestea sunt „ cerute ” de trăsăturile sintactice și sematice
ale unui termen cu rol de centru sintactic:
„În concepți a acestei gramatici, subiectul , a cărui apariție este condiționată de capacitatea
sintactică a verbului de a accepta un nominal -subiect, este interpretat ca aparținând clasei
complementelor, fiind considerat tip special, «privilegiat» de complement. ”(GALR II 2008: 319)
„Subiectul ocupă, în raport cu verbul, o poziție de complement matricial (este cerut de grila
sintactică a unor verbe, dar neacceptat de altele), fiind însă, în raport cu celelalte complemente
matriciale, un complement «privilegiat»: este si ngurul complement legat de verb prin restricții bilaterale,
căci, la rândul lui, impune verbului -predicat acordul în număr și în persoană. ” (GBLR 2010: 407)
În ambele lucrări se regăsește și teoria cazurilor , promovată de Fillmore în 1968.
Aceasta prevede că subiectul se constituie ca o poziție sintactică de suprafață, marcată mai
ales la nivelul formei, rezultate printr -o transformare sintactică ( subiectivizare ) a unui caz
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
210 de adâncime ( pacient , sursă , agent, experimentator, obiectiv etc.). Dintre acestea, rolul
tematic prototipic este constituit de Agent, celelalte intră în categoria secundarului:
Posesorul ( Bunicii tăi au o vilă nemaipomenită .), Locativul ( Îl durea u îngrozitor
picioarele .), Tema sau Pacientul (Pacienții sunt verificați de medicul de gardă .),
Experimentatorul ( Profesorul deconstruiește fragmentul .), Instrumentul ( Microfonul pus în
funcțiune amplifică tonalitatea .), Beneficarul ( Săracii au primit ajutoare sociale. ), Ținta
(Sărbătoritul a primit multe scrisori de felicitare. ).
Gramatica genera tivă standard, care se dezvoltă pe bazele lucrărilor lui Chomsky
(1957, 1965) nu consideră partea de propoziție analizată ca având statut special între
funcțiile sintactice, ca atare , „nu apare în indicatorul sintagmatic, informația lui fiind
predictibilă din informația categorială, prin poziția ocupată de G(rupul) N(ominal) în
ierarhia arborelu i.” (DȘL 1997: 483). Pe de altă parte, prin teoria guvernării și a legării se
susține că subiectul se constituie ca o cat egorie universală, dată fiind obligativitate a
realizării acestei funcții sintactice în orice limbă (Chomsky 1982 , 1995). Atunci când o
propoziție nu are această funcție sintactică, se recurge la conceptul de categorii vide (PRO
și urmă).
Punctul de plecare al analizei noastre este următorul: vom con sidera că specificul
funcției sintactice aflate în atenție se concretizează în stabilirea unei relaț ii de
interdependență cu verbul. Cu alte cuvinte, termenii se condiționează reciproc, impun
restricții unul celuilalt. De exemplu, subiectul realizat printr -un nominal stă în nominativ
(forma este cerută de verbul -predicat), în timp nominalul cu funcție de subiect îi impune
verbului acordul în număr și în persoană . Subiectul realizat prin nominal reprezintă o
poziție prototipică la car e ne raportăm pentru a r eleva existența unor excepții și a unor
pseudoexcepții. Prima parte a secțiunii următoare examinează subiectele realizate
prepozițional care se abat de la regula construirii cu nominativul, pentru ca a doua parte să
fie dedicată subiectelor exprimate prin părți de vorbire non -caz (verbe non finite ).
2.2. Subiectul construit cu prepoziție , realizarea prin nominal în alte cazuri
Prepoziția cu, urmată de pronume nehotărât (S-au adunat acolo cu toții. Vom
veni cu toții la voi.)
Analiza str ucturii ca excepție se realizea ză încă din lucrarea Limba română
contemporană (Iordan 1954). Autorul notează că subiectul concretizat prin pronumele
nedefinit toți, cu prepoziția cu, se întâlnește frecvent în vorbirea familiară și în cea
populară . Deși este citită ca o const rucție prepozițională autentică, echivalentă cu un
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
211 pronumele nehotărât, se atrage atenția că avem de -a face cu o exprimare eliptică –
adevăratul subiect, cel pe care îl presupune forma verbului , lipsește. O interpretare similară
se întâlnește în Gramatica limbii romîne (ediția din 1954): se precizează că subiectul real
este un pronume, ușor de dedus din desinențele verbelor – Vom veni (noi), S-au adunat
(ei).
Am arătat în „Philologica Jassyensia” că, odată citită prin prisma gramaticii
generative , structura se dezambiguizează:
„Considerăm că verificarea calității de pseudosubiect a construcției analizate este ușor de
realizat, din moment ce verbul poate să fie și la persoana întâi sau la persoana a doua, situații în care
subiectul real este inclus în desinen ța de persoană – Plecăm cu toții la țară . (noi). Plecați cu toții la
gară. (voi). ” (Corla 2015c: 59).
Este cert însă că observația nu elucidează statutul gramatical de natură sintactică al
construcției analizate. Altfel spus, dacă nu este subiect, pronume le nehotărât însoțit de
prepoziție are altă funcție sintactică. Dintre lecturile avansate de gramatici de -a lungul
timpului, amintim: atribut care depinde de un nominal nelexicalizat (Avram 1986),
complement (GLR II 1963, respectiv Mihuț 1996), element pre dicativ suplimentar
(Rădulescu 2004). Ultima dintre interpretări are următoarea explicație: termenul se
subordonează atât față de nominalul subînțeles, cât și față de verbul cu funcție de predicat.
Prepoziția de / dintre + substantiv / pronume demonstrat iv (Au mai venit din
jucători . De acestea există multe în zona voastră . De-alde alea nu mă impresionează .).
În general, structurile din exemplele date sunt receptate drept constr ucții
prepoziționale, aparent cu rol de subiecte în acuzativ (Iordan 1954, GLR II 1954, Avram
1986, Constantinescu -Dobridor 1998). Adevăratul subiect este eliptic – un pronume
nehotătât / substantiv (unii, oameni ). Consecința este că grupul prepozițional trebuie să
ocupe altă poziție sintactică , și anume, aceea de atribut. De altfel , receptarea se impune și
în gramaticile moderne autohtone : „Construcțiile se interpretează ca structuri eliptice, cu
un centru nominal vid (Ø – fără realizare fonetică).” (GBLR 2010: 413). Așadar , vom
considera că adevăratul cap sintactic al grupului prep ozițional nu se lexicalizează în
context .
E cert că de și dintre au valoare prepozițională , drept urmare excepția pare să fie de
altă natură decât în cazul lui la cu sens cantitativ ( Au venit la spectatori, de era sala plină
ochi. , unde la = foarte mulți). Ele reprezintă centre sintactice de grup și condiționează
cuvântul dominat la nivelul topicii (*Au mai venit jucători din. *Acestea de există multe în
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
212 zona v oastră .), la nivelul număr ului (cuvântul însoțit de prepoziție are în mod necesar
formă de plural) și la nivelul cazului (formă de acuzativ). Credem că eliminarea
prepoziț iilor duce la schimba rea sensul ui enunțului ( Au mai sosit spectatori . *Acestea
există multe în zona voastră. !Ale a nu mă impresionează ). Am remarcat și că se poate
identifica o variaț ie de exprimare caracteristică structurilor generate de prepoziții partitiv e:
Au mai venit din spectatori . Au mai venit dintre spectatori .
Substantiv însoțit de la cu sens cantitativ
GLR II (1954) și Limba romînă contemporană (Iordan 1954) includ struct ura în
rândul abaterilor reale de la construcția nonprepozițională a subiectului: Au sosit la invitați ,
de nu mai încăpeau în cameră :
„În ambele lucrări, soluția de interpretare stă sub semnul ambiguității – se recurge la explicarea
abaterii prin punerea î n discuție a valorii morfologice a cuvântului care însoțește termenul cu funcție
de subiect: la nu este prepoziție propriu -zisă, ci numeral nehotărât care exprimă în mod afectiv ideea
de cantitate .” (Corla 2015c: 60).
Iorgu Iordan susține că mecanismul pe care se bazează construcția cu la afectiv este
simplu: inițial, la a funcționat ca prepoziție atunci când construcția ocupa poziția sintactică
de complement circumstanțial de loc. Ulterior, construcția s -a extins spre realizarea
obiectul ui direct ( Au strân s la mere, de nu mai încăpeau în coș !), apoi la realizarea
subiectului. De altfel, în cadrul ediției a II -a, se atrage atenția că unele prepoziții pot fi
utilizate cu valoarea altor părți de vorbire: „nu mai relaționează cuvinte aflate în raport de
depende nță, ci exprimă diferite valori – aproximația, cantitatea mare, nedeterminată.”
(GLR I 1966: 332). Drept urmare , în construcția analizată, cuvântul la este receptat ca
prepoziție care are valoare afectivă și indică ideea de cantitate. Am i dentificat și alt e
interpretări: Hristea (1981) îl citește drept numera l nehotărât, în timp ce alți autori îl
consideră particulă exclamativă ce echivalează cu adjectivul mult / multă . Reținem, în acest
sens, interpretările lui Graur (1973), Constan tinescu -Dobridor (1998) și Bejan (1995) . Am
demonstrat, de altfel, că „prepoziția s -a recategorizat: și -a pierdut calitatea prepozițională,
a suferit conversiunea în adjectiv și, în această calitate, îndeplinește funcția sintactică de
atribut adjectival al substantivului cu rol d e subiect. ” (Corla 2015c: 60). În aceeași sferă se
includ citirile actuale drept subiect cantitativ (Lizica Mihuț 2006). Din acest punct de
vedere, structura este similar ă cele i realizate cu pospoziție : S-au adunat la spectatori! Ce
de spectatori s-au adun at!
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
213 Vom recurge la probele de verificare a calității prepoziționale, pornind de la
observația că, în acest context, la nu reprezintă o prepoziție , din următoarele rațiuni: nu
suportă substituirea printr -o prepoziție echivalent ca sens : *S-au adunat spre spectatori, de
nu se mai putea intra în sală . și se poate omite fără a schimba sensul enunțului:
„Se știe că prepoziția formează cu termenul dominat grupul prepozițional, relația cu acesta
fiind atât de strânsă (formează împreună un fel de „insulă sintactic ă”), încât jonctivul are caracter
obligatoriu (el stabilește raportul de subordonare). Luăm ca exemple, contextele tipice de funcționare
a prepoziției analizate: indicarea direcției ( Merge la munte . *Merge munte. ), indicarea momentului
(Spectacolul începe la ora 5. *Spectacolul începe ora 5. ), instrumentul ( Cântă la vioară . *Cântă
vioară. )” (Corla 2015c: 61).
Remarcăm, prin urmare, că falsa prepoziție se poate omite din context, fără ca sensul
enunțului să se schimbe. De asemenea, nominalul îndeplinește tot funcție de subiect : Au
venit spectatori , de nu se mai putea intra în sală ! Mai mult, se poate stabili o echivalență
între falsa prepoziție și un adjectiv pronominal nehotărât atâția , mulți (acesta ocupă poziția
de atribut adjectival ). Conchidem că prepozi ția s-a recategorizat, acest proces este
definitivat și, ca atare, subiectul real se rea lizează prin nominal în cazul prototipic –
nominativ.
Fenomenul imbricării. Prepoziție + p ronumele relativ / nehotărât cu rol relativ
(Povesteau despre ceea ce / despr e ce / despre orice le plăcea. )
Tot în GLR se consemnează o altă excepție de la regula că subiectul se construiește
în nom inativ și nu poate avea realizare prepozițională. Am observat în alte analize (Corla
2015c) că lectura construcției se conservă în gr amaticile de factură modernă. În esență,
abaterea de la regulă nu este atât de simplu de explicat. Credem că structura s -a format în
timp, dat fiind principiul economiei în exprimare – vorbitorii au eliminat un element al
pronumelui relativ compus (ne refe rim la ceea din ceea ce ) / pronumele demonstrativ ( cel
ce, cei ce) și cel de -al doilea element a ajuns să cumuleze funcțiile sintactice: pronumele
are rol dublu – apare ca subiect în subordonata pe care o introduce, dar este cerut de un
termen din regent ă:
„Când propoziția relativă neinterogativă este încastrată într -o poziție sintactică puternic
marcată din organizarea propoziției matrice (a propoziției regente), fie o poziție de dativ, fie una de
genitiv, fie una prepozițională, iar relativul (sau regen tul lui) ocupă în subordonată funcția de subiect,
se produce obligatoriu acomodarea acestuia la poziția cerută de regentă. Efectul, în planul organizării
frastice, îl constituie împletirea regentei cu subordonata, iar, în planul organizării relativei, apar iția
subiectulu i în alt caz decât nominativul.” (GALR II 2008: 349).
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
214 Câțiva autori studiază fenomenul îndeaproape. Astfel, Pană Dindelegan și (LR, 1991)
Neamțu (1999) identifică următoarele particularități :
relativul este de două ori substitut – substituie în același timp un nominal
din propoziția regentă și altul din cea subordonată;
jonctivul se concretizează ca regim al unui termen din regentă ;
pronumele se integrează atât în componența regentei, cât și în cea a
propoziției subordonate; de remarcat că realizează relații cu ambele propoziții ( e
impusă de un termen din regentă, în timp ce funcția sintactică de subiect e o
revendică predicatul din subordonată );
în organizarea propozițiilor, ea intră cu funcții sintactice diferite;
centrul extern al grupului are un regim marcat puternic (prepozițional /
cazual );
în relație cu regentul, pronumele ocupă o poziție sintactică marcată puternic;
relativul are o singură formă, incompatibilă cu regula constituirii subiectului
prin nominal;
trăsăturile antecedent ului șters sau nelexicalizat sunt transferate relativului ;
De-a lungul timpului, s -au oferit soluții diverse de explicare a abaterii: „Unele lucrări
admit faptul că există abateri de la regula construcției subiectului în nominativ și că aceste
situații reprezint ă abateri reale (GLR II 1963, Găitănaru 1995). ” (Corla 2015c: 62). G.G.
Neamțu susține că această receptare este însă una constradictorie: „Verbul la mod personal
(= predicativ) nu contractează o relație prin acord cu substantivul (substitut), decât dacă
acesta este în NOMINATIV. Condiția este obligatorie (= fără excepții). În plus,
subordonatele supuse atenției nu pot fi transformate în interogative directe în urma
suprimării regentei: * Pe care termină mai repede? ”(Neamțu 1999: 434).
Alți autori recurg la descompunerea construcție pentru a o analiza ca atare : astfel se
pornește de la ideea că pronumele cu prepoziție cumulează două structuri preexistente în
limbă ( despre acela care = despre care / despre cel care = despre care ). Fiecăruia dintre
termenii din structura de adâncime îi este atribuită altă funcție sintactică prototipică, de
exemplu, primul element ocupă poziția de complement în regent, pe când al doilea e
subiect în subordonată. Considerăm că interpretările mixte încalcă anumite principii de
funcționare a prepoziției : amintim în acest sens lectura lui Bejan 1995 – cuvintele analizate
au simultan două funcții sintactice.
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
215 Practica gramaticală dovedește că asemenea construcții sunt des întâlnite în limbă și
nu țin numai de regula abaterii de la modul de realizare a subiectului: de pildă, am
constatat că există multe conexte în care pronumele este dominat fie de prepoziție cu regim
de genitiv, fie cu regim de dativ: S-au coalizat contra cui i-a acuzat. Am învins mulțumită
cui s-a zbătut pentru noi . Pre poziția stabilește forma pe care o are nominalul, îi impune
constrângeri de caz (*S-a coalizat împotriva c are ne-a abandona t. Am învins grație cine
ne-a ajutat .). Aceasta evidențiază faptul că structura reprezintă un grup prepozițional
autentic. Am sesizat existența unei contradicții între forma pe care o are sintagma și poziția
sintactică ocupată în subordonata introdusă (subiect ):
„În esență, se poate identifica o structură de adâncime – S-a pronunțat împotriva celui care a
abandonat lupta. – în care rolu rile gramaticale sunt clar definite: pronumele demonstrativ celui este
complement prepozițional în cazul genitiv, iar relativul îndeplinește funcția de subiect (cazul
nominativ) în regentă. Trebuie să admitem însă că grupul prepozițional împotriva cui realizează un
cumul – păstrează din structura de adâncime prepoziția ce domina primul termen și funcția sintactică a
relativului. Prin urmare, construcția prepozițională reprezintă o abatere propriu -zisă de la regula
subiectului în cazul nominativ. ” (Corla 201 5c: 62).
Trebuie remarcat că în lucrările de gramatică generativă recente se evidențiază, prin
intermediul „urmei ”, o relație ce se stabilește între structura preexistentă (de adâncime) și
cea actuală, care cumulează poziții sintactice ( de suprafață ). Prin prisma acestei teorii ,
structura prepozițională analizată este rezultatul unei deplasări a constituenților :
antecedentul nu se mai lexicalizează, însă prepoziția se păstrează în enunț chiar și după
„ștergerea” nominalului preexistent și ajunge să regizeze pronumele relativ, gurvernat
concomitent de un centru extern și integrat in alt grup sintactic (Gheorghe 2002).
Grupuri prepoziționale dominate de prepoziția cu / și cu / împreună cu (Maria
și cu Angela s-au retras din concurs . Alex cu Manuela au întârz iat.)
Sublini em încă de la început că aceste construcții implică p roblemele de receptare la
diferite niveluri: morfologic și sintactic . Am observat în studiile anterioare faptul că
„Gramaticile pun sub semnul întrebării valoarea morfologică a elementului d e relație și
funcția acestuia – rol coordonator / subordonator.” (Corla 2015c: 63). Astfel, în GLR se
specifică faptul că prepozițiile se pot utiliza cu valoare a unor conjuncții, situație în care
elementele legate ocupă poziții sintactice similare . Adăugăm că structura și cu este citită
fie drept locuțiune conjuncțională de factură copulativă, fie drept locuțiune prepozițională .
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
216 Mioara Avram amintește subiectul multiplu coordonat prin structura și cu , dar
receptează gruparea ca locuțiune de tip prepozițion al cu regim de acuzativ (Avram 1986).
Și în gramaticile moderne ( GBLR ), și cu este citită drept locuțiune conjuncțională cu rol
coordonator : „O construcție aparte, hibridă, asimetrică, care apare în poziția subiectului,
are drept conector copulativ locuți unea și cu care provine din construcții sociative (pentru
care cu este o prepoziție caracteristică). Și cu este echivalentul unei conjuncții copulative,
dar impune, prin prepoziție, cazul acuzativ pentru cel de -al doilea termen. ” (GBLR 2010:
335).
Mariana Rădulescu (2004) susține că adevăratul subiect este omis (noi, ei ), iar
construcțiile analizate reprezintă o apoziție dezvoltată analizabilă: primul termen e în
nominativ, al doilea are funcție de complement sociativ.
Am probat valoarea de grup prepozițion al în analiz ele anterioare și am conchis că:
„Este suficient să verificăm dacă impun sau nu restricții specifice prepoziției. Dacă termenul
regizat este un pronume personal la persoana întâi sau a doua, acesta are formă obligatorie de acuzativ
(El cu mine am plecat. Tata împreună cu mine am protestat. Mama ta și cu tine ați privit lucrurile
altfel. ). Receptarea construcției ca element al subiectului multiplu se datorează, fără îndoială, faptului că
predicatul propoziției are formă de plural. Altfel, grupul prepozițional ar îndeplini funcția sintactică de
complement sociativ în acuzativ: El a plecat cu mine. ” (Corla 2015c: 63).
2.2. Subiectul exprimat prin părți de vorbire non -caz cu prepoziție
În gramaticile românești se înregistrează subiectul realizat pri n verbe la forme
nonfinite (infinitiv și supin ), dar nu se pune sub semnul întrebării rolul pe care prepoziția îl
îndeplinește în aceste situații , nici regimul cazual. În studiile anterioare, am demontat
mecanismul limbii pentru a vedea cum funcționează ac este construcții: „ În construcții de
genul – A citi e bine. (!) E groaznic de a vedea . E greu de văzut . – subiectul este e xprimat
prin verbe la forme non finite. […]se pune în discuție valoarea morfologică a termenului ce
însoțește infinitivul / supinul. Se recunoaște, în general, că prepoziția din componența
infinitivului și -a slăbit în timp valoarea relativă.” (Corla 2015c: 64). Interpretările sunt
diverse: „mijloc morfologic special”, „ semn al infinitivului”, (GLR 1964: 331) , „afix
mobil” (Ciompec 1985: 172), semn -morfem al infinitivului (Bejan 1995: 201), „morfem
constitutiv al infinitivului” (Irimia 1997: 314). În GALR se susține că: „Morfemul mobil a,
la origine prepozițional, are un statut gramatical ambiguu, cumulând rolul unei mărci
morfologice și al unei mărci sintactice.” (GALR I 2008: 487). Receptare asemănătoare se
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
217 întâlnește în cazul lui de, care a ajuns marcă a modului supin, deși, în ansamblu , statutul
său prepozițional nu este contestat.
Se știe că v erbele la forme nonfinite au atât trăsătu ri verbale, cât și caracteristici
nominale, concretizându -se, prin urmare , ca o categorie mixtă (Asan și V asiliu 1956, Nemțuț
2010). Dintre trăsăturile verbale amintim : capacitatea verbului la moduri nepersonale de a fi
regent al unor complemente, asociere a cu pronume reflexive, existența categoriei gramaticale
a timpului (infinitivul), paralelismul cu formele de conjunctiv, echivalența cu imperativul în
unele contexte lingvistice . În analiza de față avem în vedere particularitățile substantival e.
Dintre tr ăsăturile substantivale consemnate în gramatici, amintim: asocierea cu prepoziția și
ocuparea de poziții sintactice specifice numelui – infinitivul este mod dependent, subordonat,
prin urmare, nu se leagă de verbul regent printr -o conjuncție sau prin alte elemente cu funcție
conjuncțională, ci prin prepoziții sau prin locuțiuni prepoziționale. Prin aceste trăsături,
infinitivul se apropie de nume – nu poate avea calitatea de formă verbală predicativă . O altă
remarcă se impune: verbele la forme nonfinite nu au categoria gr amaticală a cazului, nici gen
(aceste categorii sunt specifice substantivul ui). Este necesar să stabilim care este rolul
prepoziției în asemenea contexte. Subscriem interpretărilor conform cărora prepozițiile –
mărci ale infinitivului ( a), res pectiv ale supinului ( de) au devenit mărci ale acestor forme
verbale, pentru că s -au gramaticalizat: „O dovedește faptul că atât supinul cu de, cât și
infinitivul cu a pot ocupa poziția sintactică de subiect, situație în care valoarea relațională
specifică prepoziției e nulă: E greu de văzut . E dificil de apreciat . E dificil a aprecia . E greu
a spune . În ceea ce privește regimul cazual al acestor prepoziții, considerăm că, di n moment
ce verbul la formă non finită nu are categoria gramaticală a cazului, putem vorbi de blocarea
regimului cazual. ” (Corla 2015c: 64).
Alți autori ( Tiktin 1945, Dimitriu 1969 , Caragiu Marioțeanu 1962) au susținut că
verbele au calitatea sintactică de predicat, indif erent de modul la care se află . Ca atare,
trebuie reevaluat statutu l prepozițiior care intră în alcătuirea construcți ilor cu infinitiv /
supin. Gramaticienii amintiți le receptează drept conjuncții subordonatoare, deoarece
prepoz iția singură nu are val oare de el ement de relație la nivel interpropozițional.
Prin urmare , în limba română actuală subiectul se poate realiza prepozițional în
următoarele situații: nominale dominate de prepoziții cu regim de genitiv, dativ sau
acuzat iv, respectiv forme nonfinite ale verbelor, însoțite de prepoziții -morfem :
„În primul context, avem de-a face fie cu excepții aparente (enunțuri în care subiectul real al
propoziției este subînțeles / inclus; construcția prepozițională va avea statut de subordonat al
termenului omis sau al unui alt termen; enunțuri în care așa -numita prepoziție este de fapt cuvânt cu
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
218 rol cantitativ – adjectiv pronominal nehotărât – cu funcție sintactică de atribut adjectival), fie cu
excepții reale (relative cu prepoziții dublu -dependente; al doilea termen al subiectului multiplu – fost
complement sociativ). Când prepozi ția este semn al modului infinitiv / supin, nu mai are nici rol
relațional, nici regim cazual. ” (Corla 2015c: 65).
Am acordat atenție deosebită analizei construcțiilor prepoziționale cu funcție de
subiect, în vederea explicării mecanismului de funcționalit ate a prepoziției. Poate că o
citire din perspectivă diacronică ar permite deconstruirea mecanismului de formare a
structurilor analizate.
3. Numele predicativ cu prepoziție
Aparent, construirea numelui predicativ cu prepoziție nu ridică probleme de
interpretare. Gramaticile enumeră invaribil – de la GLR până în prezent – numele
predicativ însoțit de prepoziție în acuzativ, printre funcțiile sintactice. GLR II 1954
înregistrează numai structuri cu nume predicativ în acuzativ ca aparente excepții de la
regula construirii numelui predicativ în nominativ:
„Aceste nume predicative sînt paralele cu atributele substantivale cu prepoziție: după cum se
zice pod de lemn, ceas cu cuc , tot așa se poate zice podul este de lemn, ceasul este cu cuc . În realitate,
avem de -a face cu construcții eliptice, cu un atribut pus pe lîngă un nume predicativ (substantiv)
subînțeles: podul este (pod) de lemn, ceasul este (ceas) cu cuc. ” (GLR II: 73).
Ediția din 1963 (p. 103) nu renunță în totalitate la aceste explicații („între numel e
predicativ și atribut există un paralelism general, care se datorește conținutului foarte
apropiat al celor două părți de propoziție”) și include în paradigma numelui predicativ
structurile în genitiv cu prepoziție / locuțiune prepozițională, dar nu înre gistrează numele
predicativ cu prepoziție în cazul dativ. Ambele ediții vorbesc de nume predicativ exprimat
prin verb la moduri nepersonale (infinitiv și supin cu prepoziție). În aceeași perioadă,
Iordan (1954) atrage atenția că infinitivul propriu -zis (sc urt) și supinul reprezintă forme
nominale ale verbului – în virtutea acestei calități morfologice pot funcționa ca nume
predicative. Ulterior, gramaticile sistematizează situațiile pentru a completa paradigma
numelui predicativ cu prepoziție: cei care acce ptă că datorită, mulțumită, grație, potrivit,
conform, contrar, aidoma, asemenea sunt prepoziții cu regim de dativ, admit și existența
numelui predicativ realizat cu aceste prepoziții (Hristea 1981, Bejan 1995, Mihuț 1995,
1996, Constantinescu -Dobridor 199 8, Irimia 1997, Mihuț și Miuța 2007).
În opinia noastră, construirea numelui predicativ cu prepoziție ridică o serie de
întrebări. Primul aspect la care ne referim este cel al relației dintre subiect și predicatul
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
219 nominal, respectiv dintre subiect și nume le predicativ. În viziunea gramaticii tradiționale,
între subiect și predicat există o relație de interdependență, ambele intrând în categoria
părților principale de propoziție, cu precizarea că se acordă întâietate uneia dintre aceste
poziții sintactice ( acest aspect nu face însă obiectul studiului nostru). Problema de
interpretare care intervine este că prepoziția realizează raporturi de subordonare, nu de
interdependență. Cu alte cuvinte, este paradoxal să susținem că subiectul și predicatul sunt
părți p rincipale de propoziție, așadar părți non subordonate și să acceptăm, în același timp,
că prepoziția care însoțește un nume predicativ realizează un raport de subordonare
indirectă față de subiect: Casa este de lemn = casa de lemn. Teoria propusă de profeso rul
clujean G.G. Neamțu (1986) rezolvă această contradicție prin reevaluarea conceptului de
predicat nominal: există un singur tip de predicat, întotdeauna mono -lexematic iar numele
predicativ reprezintă o funcție extrapredicativă (adjunct verbal primar).
Gramatica actuală consideră că numele predicativ face parte din complinirile
obligatorii ale verbului2:
„Numele predicativ (NP), funcție cerută de un centru verbal copulativ – la o formă personală
sau nepersonală –, reprezintă o clasă de substituție (adică de echivalente funcționale substituibile în
același context verbal), având ca termeni prototipici adjectivul și nominalul în nominativ (altul decât
nominalul -subiect), iar ca relație sintagmatică specifică, o relație obligatoriu ternară, implicând
verbul -centru copulativ și un nominal -subiect. ” (GALR II 2008: 267)
Atunci când se detaliază clasele de substituție, se admite că numele predicativ realizat prin
grup prepozițional poate sta fie în cazul acuzativ, fie în genitiv: Nu era ca noi . Toți suntem
contra războiului . Prepozițiile calității pot domina și adjective: El trece drept grozav , dar
nu este. Este evident că, pentru a vorbi de nume predicativ realizat prepozițional în cazul
dativ, trebuie să acceptăm validarea ca prepoziții a elementelor asemenea, a idoma, potrivit,
conform, contrar, așijderea. Așa cum am relevat în capitolul al II -lea, termenii enumerați
pot fi receptați fie ca adverbe / adjective, fie ca prepoziții. Am conchis însă că trăsăturile
prepoziționale sunt mai puternice, prin urmare, pentr u consecvența interpretării, vom
considera că pot domina nominale cu funcție de nume predicativ: Atitudinile lor par
conform regulamentului . Ești asemenea tatălui tău.
Verbele la formă non finită pot ocupa această poziție sintactică realizată
prepozițional: infinitivul ( Visul lui era de a ajunge pe Everest. ) și supinul ( Chinurile
păreau de nesuportat .). Forma de infinitiv poate apărea doar cu prepoziția desemantizată
(A munci înseamnă a depune efort. ) sau dominată de una dintre prepozițiile de (Ambiția
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
220 lor e ste de a călători în India. ), pentru (Acest cod este pentru a înțelege modul de
funcționare. ).
4. Elementul predicativ suplimentar / Complementul predicativ al obiectului /
Predicativul suplimentar
În tradiția gramaticală, elementul predicativ suplimentar este definit ca parte de
propoziție dublu subordonată. El se raportează concomitent la verb și la subiect /
complement direct / complement indirect / complement de agent. Realizarea prepozițională
se poate concretiza prin substantiv, pronume sau prin verb la gerunziu. Prepozițiile care pot
însoți elementul predicativ suplimentar sunt: ca3, drept, cât . Lucrările academice noi
realizează o delimitare a complementului predicativ al obiectului de predicativul
suplimentar. Cele două tipuri sunt definite astfel:
„Complementul predicativ al obiectului (CPO), funcție cerută de un centru verbal atributiv,
noncopulativ, reprezintă o clasă de substituție având ca termen prototipic substantivul neprepozițional
(pentru unele verbe, și adjective), iar ca relație sintagma tică specifică, o relație obligatoriu ternară,
implicând verbul -centru și un complement (de cele mai multe ori, direct, mai rar, indirect). (GALR II
2008: 296)
Predicativul suplimentar (PS) este o poziție sintactică în general facultativă, nonmatricială,
realizată în structuri ternare derivate, care se raportează sintactic și semantic concomitent la un verb
(sau o interjecție predicativă) și la un nominal. ” (GALR II 2008: 301).
Clasa de substituție a CPO poate fi grupul prepozițional însoțit de prepozițiile
calității: ca, drept, de . Termenul dominat de prepoziție este fie un nume (substantiv propriu
sau comun / pronume nehotărât), fie un adjectiv, fie un verb la formă nonfinită (gerunziu):
Te-am luat drept Ion. Ai fost taxat drept fraier . Te-au calificat ca inapt . Era categorisit
drept altceva decât este. Te -au desemnat ca fiind șeful nostru.
Realizările prepoziționale ale predicativului suplimentar implică prezența unei
prepoziții / locuțiuni prepoziționale ( ca, drept , de, în calitate de, în, cu, din, în afara,
printre , cu, împotriva etc.) cu rol de centru de grup și se pot concretiza prin: substantiv ( Te
vedeam cu zâmbetul pe buze ., A venit ca director la școala noastră .), pronume ( Te știam
de-ai noștri. ), adjectiv ( Camera arăta ca nouă . Te știam de trădător .), verb la gerunziu ( Îl
percepeam ca aparținând comunității noastre .), verb la supin ( Te considerau de măritat .).
Gramaticile și studiile publicate ulterior reiau aceste precizări, pun în discuție
subordonarea dublă (Drașoveanu 1997, Neamțu 1999, Chiorean 2009 a) sau calitatea
morfologică a elementelor joncționale – considerarea lor ca adverbe atrage după sine
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
221 schimbarea cazului structurii (elementul predicativ suplimentar exprimat prin nominal va
sta întotdeauna în nominativ). Alte lucrări adaugă noi prepo ziții și locuțiuni prepoziționale:
de, cu, în calitate de și includ la părțile de vorbire prin care se poate realiza prepozițional și
adjectivul ( L-am luat de / drept fraier .) (Bejan 1995). Statut controversat are, de asemenea,
adjectivul cu prepoziție cu funcție de element predicativ suplimentar – ca parte de vorbire,
adjectivul presupune acordul cu un substantiv, preluarea de la acesta a categoriilor de gen,
număr și caz. Prepoziția reclamă un anumit caz, în situația dată, acuzativ: L-am luat drept
fraier . Problema care intervine în analiză este următoarea: dacă prepoziția impune caz,
atunci acordul în caz nu mai funcționează (se suspendă) – El este luat drept fraier .
(structura este în cazul acuzativ); dacă acordul este mai puternic decât regimul
prepoziț ional (teoria lui D.D. Drașoveanu), atunci termenul drept trebuie considerat fie
prepoziție cu regim cazual neactualizat, fie adverb, situație în care nu mai intră în discuție
regimul cazual. G.G. Neamțu admite că, în aceste construcții, cuvântul supus ana lizei nu
mai are valoare morfologică de adjectiv, ci s -a substantivizat. La origine, structura conținea
un substantiv: L-a luat drept om fraier. În absența substantivului, adjectivul se
substantivizează.
5. Complementele
5.1. Obiectul direct construit pre pozițional
Acuzativul realizat prin nominal cu prepoziție este amintit în gramaticile vechi în
care se realizează observații privitoare la însoțirea obligatorie cu prepoziție atunci când
substantivul denumește ființe.4 GLR I introduce conceptul de gen pers onal, incluzând între
trăsăturile acestuia realizarea funcției de complement direct cu ajutorul prepoziției pe.
Limba romînă (1956) stabilește reguli clare de realizare a acestui tip de complement:
„[…] atunci cînd complementul este exprimat printr -un nu me propriu sau comun de persoană,
prin formele neaccentuate ale pronumelui personal sau prin orice alt fel de pronume, cu excepția
pronumelui relativ ce și a pronumelor demonstrative, nehotărîte și negative referitoare la lucruri. ” (LR
1956: 213)
În GLR II se detaliază situațiile de construire a complementului direct cu pe – când este
exprimat prin:
nume proprii de persoane sau prin nume de animale: Îl iubesc pe Mihai / pe
Grivei .
nume comune de persoane cu sau fără articol, atunci când acestea sunt identif icate
de vorbitori: Nu îl cunoaște încă pe colegul său de bancă. Îl așteaptă pe director .
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
222 unele nume comune care se referă la animale – în vorbirea populară și familiară:
Pe cățel îl alintă zilnic, dar pe pisică nu.
substantive comune care desemnează lucru ri în situația în care acestea precedă
predicatul și se exprimă prin același substantiv ca obiectul direct: Cui pe cui
scoate. Mînă pe mînă spală .
în unele situații în care complementul direct este fie reluat, fie anticipat prin formă
neaccentuată de pronu me (Pe trandafir l-a lăsat albina în urmă. ).
formele accentuate ale pronumelor personale și reflexive, pronumele posesive,
pronumele demonstrative (nu și cele cu valoare neutră), pronumele negative și
nehotărâte când substituie nume de persoane, pronumele relativ -interogative
(excepție ce), numeralele ordinale, cardinale colective și cardinale propriu -zise
când sunt însoțite de articol demonstrativ, adjectivele substantivizate însoțite de
articol demonstrativ. Pe mine să nu mă întrebați nimic. Pe cine ai in vitat? I -a
pierdut pe amândoi .
Studiile ulterioare nuanțează condițiile de utilizare a prepoziției pe, însoțitoare a
obiectului direct (atrăgând atenția asupra extinderii spre substantive care denumesc
obiecte) sau pun în discuție elidarea lui pe în constr ucții cu pronumele relativ care. Ultimul
aspect amintit este analizat de către Sextil Pușcariu care încearcă să stabilească vechimea
acestei construcții. Ulterior, eliminarea lui pe este condamnată aspru de lucrările cu un
caracter normativ5, fiind conside rată una dintre cele mai grave abateri, semn al inculturii
vorbitorilor. Recent, Rodica Zafiu, reanalizează primele texte scrise din cultura noastră,
pentru a conchide, că, statistic vorbind, nu se poate vorbi despre o trecere clară de la
obiectul direct f ără pe la cel cu pe. Autoarea afirmă că regula a fost impusă de instanțele
academice, prin urmare nu reprezintă o evoluție firească a structurilor de limbă: „norma s -a
constituit împotriva uzului puternic și foarte v echi.” (Zafiu 2009 : 285). Condamnarea
elidării lui pe este și mai aspră atunci când acesta domină un pronume relativ: Cartea pe
care ți-am împrumutat -o este bestseller. / *Cartea care ți-am împrumutat -o este bestseller.
Breban explică preferința vorbitorilor pentru exprimarea complementului dire ct fără pe în
acest context, prin analogia stabilită între pronumele relativ și conjuncție6:
„Folosirea relativului care neprecedat de prepoziția pe constituie o greșeală rezultată dintr -o
particularitate a pronumelui relativ, și anume: putând lega două pr opoziții, îndeplinește o funcție
similară conjuncției, ceea ce face ca unii vorbitori să trateze și pronumele care ca pe o conjuncție, deci
cuvânt neflexibil. ” (Breban 1973: 112)
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
223 Complementul direct construit prepozițional se poate realiza fie prin nominal în
acuzativ, fie prin clase de cuvinte non -caz (verbe la infinitiv / supin). Prepoziția care
însoțește nominalul este ocurentă numai în anumite contexte: „Complementul direct
realizat prin substantiv cu prepoziția pe apare, în anumite condiții lexicale și semantice, la
subclasa numelor de persoană sau a animatelor personalizate , în condițiile individualizării
puternice a substantivului -complement.” (GALR II 2008: 398). În GBLR se adaugă faptul
că selectatea prepoziției funcționale pe este dependentă sintac tic de poziția ocupată de
nominal, și anume aceea a obiectului direct; din punct de vedere lexical, termenul dominat
trebuie să aparțină clasei substantivelor personale / substantivelor proprii animate non –
personale7; la nivel semantico -sintactic, este nev oie ca grupul nominal să primească citire
„determinat definit”, rar și nedefinit. Analizând contextele de ocurență ale lui pe
(prepoziție autentică, prepoziție semilexicală, prepoziție funcțională), Alexandru Mardale
(2007) ajunge la concluzia că, în const rucția obiectului direct, pe nu reprezintă o prepoziție
autentică și se află într -o situație specială de funcționare. Drept urmare, nu atri buie rol
tematic și nu proiectează grup sintactic.
Realizarea prin formele non finite ale verbului este condiționată d e relaționarea cu
anumite verbe tranzitive: Începe a povesti . Am de spus multe. Putem vorbi de grup
prepozițional numai dacă acceptăm că a din componența infinitivului, respectiv de din
alcătuirea supinului reprezintă prepoziții. În esență însă, funcțional itatea prepoziției în
aceste contexte este nulă – nu impune nici restricții gramaticale, nici sens.
Situații problematice
Construirea complementului direct cu alte prepoziții – În literatura de specialitate
sunt consemnate câteva structuri care fac excepț ie de la construirea complementului direct
în acuzativ cu prepoziția pe. GALR le numește realizări neprototipice: „sunt construcții
care se îndepărtează, real sau aparent, de la tiparele canonice.” (GALR II 2008: 408)
Sistematizate, aceste contexte arată a stfel:
Substantiv nearticulat însoțit de prepoziția la: A băut la apă8! A cules la flori , A
adus la gogoși , de nu mai încăpeau pe farfurie. Construcția este similară cu
subiectul construit cu ajutorul lui la9. Există un consens în ceea ce privește originea
acestei structuri – o construcție cu valoare circumstanțială, extinsă apoi spre
complementul direct, respectiv spre subiect. Faptul că la reprezintă o
pseudoprepoziție este ușor de evidențiat prin două probe: eliminarea ei – enunțul
este corect gramatical și în absența termenului ( A băut apă! A cules flori. A adus
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
224 gogoși de nu mai încăpeau pe farfurie. ) – și substituirea cu un cuvânt echivalent ca
sens: A băut multă apă. A cules multe flori. A adus multe gogoși. Prin urmare,
excepția este doar aparentă și se datorează recategorizării prepoziției la care devine,
în asemenea contexte, adjectiv cu sens cantitativ.
Construcții cu valoare partitivă, concretizate prin substantiv / substitut însoțit de
prepoziția de / dintre : De aceste nu avea în cuget. Arde la că ldări, în loc de
cărbuni, din grâul ce transporta în hambarele vaporului. Aceste excepții sunt
considerate fie aparente (GLR II 1963), fie propriu -zise (GALR II 2008). Se
recunoaște însă în ambele lucrări caracterul eliptic al exprimărilor: complementul
direct poate fi subînțeles ( lucruri, o parte din ). Ca atare, structurile prepoziționale
trebuie receptate ca atribute al căror centru sintactic extern poate fi recuperat din
context.
Pe ai casei încep a -i vedea ca prin ceață . (GLR 1954, vol. II, p. 117) – excepție
aparentă: „Dovada că aici nu avem de -a face cu un genitiv propriu -zis (lucru arătat
la subiect) ne -o aduce chiar faptul că înaintea articolului se poate pune prepoziția
caracteristică acuzativului.” De fapt, explicația dată anterior nu elucidează ex istența
prepoziției de acuzativ în relație cu forma de genitiv a substantivului. Prin
reconsiderarea valorii morfologice a lui al, ai, a, ale (pronume semiindependent /
pronume demonstrativ), structura este interpretată coerent, fără încălcarea unor
princi pii gramaticale: complementul direct este realizat prin pronume cu prepoziția
/ morfemul pe, iar substantivul / pronumele în genitiv ocupă poziția sintactică de
atribut: [ GPrep Pe ai ]CD [GN casei ]Atr încep a -i vedea ca prin ceață .
Se îndrepta spre ce vedea cu ochii . Nu se încrede în ce spui. Avem de -a face și în
acest caz cu fenomenul împletirii regentei cu subordonata. Prepoziția este reclamată
de verbul din propoziția regentă, în timp ce relativul cu funcție de obiect direct
depinde și de antecedent și de verbul „a vedea” din subordonată. La fel ca în cazul
subiectului, excepția este una reală.
A băut până la ultima picătură – Adevăratul obiect direct este recuperabil din
context. Construcția prepozițională subliniată reprezintă un atribut subordonat unui
centru extern nelexicalizat.
În concluzie, obiectul direct prepozițional se realizează prototipic prin nominale în
cazul acuzativ, însoțite de prepoziția funcțională pe. Utilizarea acestei prepoziții este
condițională, de obicei, de ocurența dublantului cl itic. Gramatica actuală precizează că
prepoziția nu proiectează grup prepozițional și nu schimbă natura constituentului nominal
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
225 pe care îl însoțește. Situațiile de construire a obiectului direct cu altă prepoziție sunt
explicabile prin fenomenul eliminării centrului sintactic extern. Excepție fac construcțiile
imbricate în care prepoziția este cerută de antecedentul situat în regentă, în timp ce funcția
sintactică a relativului este impusă de subordonată.
5.2. Obiectul / complementul indirect
5.2.1. Interp retări anterioare
În GLR și lucrările similare, sunt incluse în categoria complementul indirect realizat
prepozițional toate situațiile în care un termen „determină un adverb, o locuțiune verbală,
un adverb, un adjectiv, o locuțiune adjectivală sau o inter jecție, indicând, în general,
obiectul căruia i se atribuie o acțiune, o însușire sau o caracteristică.” (GLR II 1963: 159).
Construirea prepozițională a complementului indirect se poate realiza în două dintre cazuri,
atunci când acesta se exprimă prin păr ți de vorbire care au această categorie gramaticală:
acuzativ și genitiv – prepoziția / locuțiunea prepozițională însoțește un substantiv sau un
substitut al acestuia. În genitiv, complementul indirect este însoțit de prepozițiile asupra,
contra, împotriva . În acuzativ, este impus de prepozițiile de, pentru, pe, despre etc. Un tip
aparte de complement indirect este reprezentat de structura cu prepoziția la care indică o
relație de dativ, dar prin formă, impune termenului dominat acuzativul: Le-a dat la
oame ni. I-a explicat la șef. Te spun la tata. În GLR II 1954, se apreciază că această
construcție are la bază tipare lingvistice străine, în special limba franceză și cea germană.
Structura este interpretabilă gramatical și din cauza faptului că pronumele pers onal
dublează complementului indirect prin forme de dativ: le-, i-. O altă formă de complement
indirect construit prepozițional se realizează cu ajutorul prepoziției către – construcția este
însă arhaică, uneori întâlnită regional: A zis mama către mine .
Realizarea prin verb la moduri nepersonale – infinitiv sau supin – implică
suspendarea regimului cazual: M-am săturat de stat acasă. Îl bănuia de a nu fi înțeles
situația.
5.2.2. Interpretări actuale
GALR și GBLR delimitează sfera complementului indirect d e cea a complementului
prepozițional: „Complementul (obiectul) indirect prototipic este un component actanțial al
grupului verbal, fiind cerut (sau admis) de verbul -centru și reprezentând destinatarul /
beneficiarul procesului codificat prin verb.” (GALR I I 2008: 419), „Complementul
(obiectul indirect) este o funcție sintactică definită în raport cu verbul ( Îi place marea ), cu
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
226 un adjectiv ( rechizite necesare elevilor ), cu un adverb ( Am procedat asemenea ție.), și, prin
analogie, cu o interjecție cu regim ve rbal ( Bravo lor), actualizându -se în consecință, în GV,
GAdj, GAdv și GInterj.” (GBLR 2010: 459). Aceasta înseamnă că, în categoria
complementului indirect cu prepoziție, sunt incluse doar situațiile de realizare analitică în
care centrul de grup este fie prepoziția funcțională la, fie prepoziția desemantizată către :
La doi dintre ei le -a dat cadouri. Spuse către mine .
Prepoziția la are în limba română și valoare lexicală, respectiv semilexicală10. De
asemenea, există contexte în care rolul ei relațional s -a pierdut și funcționează cu valori
adverbiale.11
Construcțiile în care grupul prepozițional generat de prepoziția funcțională la are
funcție sintactică de complement indirect au câteva particularități definitorii: se poate
sesiza faptul că există o diferenț ă între forma impusă (forma de acuzativ a nominalului) și
sensul structurilor (echivalența cu un complement indirect în dativ: mamei, celor doi,
copiilor ). De asemenea, complementele indirecte sunt dublate / pot fi dublate prin clitic de
dativ: Să nu -i spui la mama ! Le-a dat la doi dintre ei. Le-a comunicat la doi copii . Forma
nominalului este fie singura posibilă (dacă termenul dominat de prepoziție are formă unică
sau este precedat de un determinant invariabil – Îi spune la al doilea . Le-a dat premii la
foarte mulți copii .12), fie în alternanță cu o formă sintetică de dativ ( Le spune tuturor / la
toți; Nu spune nimănui / la nimeni .). Există, în aceste situații, o asemănare de
funcționalitate a desinențelor cazuale / articolelor hotărâte de genitiv / dativ ș i a
prepozițiilor funcționale.
5.3. Complementul prepozițional
Tradiția gramaticală includea în categoria complementului indirect și complementul
prepozițional. Gramatica actuală pornește de la principiul unicității, enunțat de profesorul
D.D. Drașoveanu (1971) – dacă există categoria multiplicității, trebuie să existe și una a
unicității; multiplicitatea ține de sfera coordonării, în timp ce unicitatea de cea a
subordonării; relația de subordonare are la bază următorul mecanism de funcționare – un
cuvânt subordonat unui regent nu poate avea aceeași funcție ca un alt cuvânt , adică există
un complement direct, un complement indirect, un subiect. Aceeași idee reinterpretată în
spiritul gramaticii generative se regăsește în GBLR:
„Principiu care guvernează org anizarea grupurilor sintactice cu centru predicativ și a
complementelor acestora, conform căruia două sau mai multe componente ale aceluiași grup sintactic nu
pot îndeplini aceeași funcție sintactică și nu pot avea același rol tematic. Principiul unicități i stă la baza
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
227 distincției dintre diversele complemente în grupul verbal (complement direct – complement secundar,
complement indirect – complement prepozițional – complement posesiv). ” (GBLR 2010: 666)
Regentul de bază al acestui tip de complement este ver bul / locuțiunea verbală:
„Complementul (obiectul) prepozițional prototipic este un component actanțial al grupului
verbal, fiind cerut (admis) de verbul -centru și având o semantică bogată.” (GALR II 2008:
438). În majoritatea cazurilor, prepozițiile care construiesc complemente prepoziționale
domină nominale și sunt cerute de matricea sintactico -semantică a centrelor verbale:
cu: Sentința nu este definitivă, dar, dacă va rămâne așa, echilavează cu o
condamnare pe viață. (G, iulie 2015)., Șeful poliției din Moldova, reținut la
Moscova pe motiv că seamănă cu un infractor . (EZ, septembrie 2015),
Circa 85.000 bugetari se solidarizează cu greva angajaților ROMATSA.
(RL, august 2015), Românii au lansat telefonul care rivalizează cu Galaxy
S6 și iPhone 6. (Interne t).
de: A fi român nu e o chestie de încredere, ci depinde de locul nașterii sau
de cetățenia părinților. (DV, iulie 2015), Amnistie fiscală pentru aberația
legală: cine beneficiază de scutire la plata CASS de sute de lei pentru
venituri de câțiva lei. (A, iulie 2015), Profesiile care te privează de somn și
cele care îți permit să te odihnești peste noapte. (F, martie 2012).
pe: E drept că extremismele mizează pe o calitate reală a religiei: anume că
ea este un element esențial al identității. (DV, mai 2015) , Principiul care stă
la baza dreptății nu se întemeiază nici pe calități și nici pe o sentimentalitate
vagă. (Internet), Contează pe noi pentru lucrurile care contează pentru tine.
(reclamă).
din: Un tip de solidaritate discutabil este acela care rezultă din religia
angajării. (DV, iulie 2014), Portretul reginei Maria, așa cum reiese din
jurnalul ei de război. (G, septembrie 2015).
în: De fapt, punctul de echilibru al piesei rezidă tocmai în această
intersecție de medii sociale diverse . (DV, martie 2015), Bătrînul ascultă și
se complace din nou în tăcerea lui. (DV, ianuarie 2010), Vărsătorii și
Balanțele excelează în activități intelectuale. (Internet).
la: Ignorarea realității predispune la visare , nu la acțiune . (DV, august
2015), Cum să combați insomnia fără a recurge la medicamente ? (Internet),
În avocatură, aproape totul se rezumă la legi și la aplicarea lor. (DV, august
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
228 2015), Oamenii apelează la divinitate ca ultimă soluție pentru salvarea
recoltelor lor. (Internet).
între : Grecia alege astăzi între păstrarea monedei euro și „a rămâne
temporar fără ea. ” (Internet), Discursul despre barbarie, de la Platon la
Alessandro Baricco, oscilează permanent între lamentare , dezgust și panică
în fața unei invazii străine, și resemnare senină […] (DV, mai 2015).
pentru : Pînă la momentul absolvirii, cei care optează pentru studiile în
străinătate trebuie să poată fi apți să le termine acolo unde le -au început.
(DV, aprilie 2014), Fitness -ul care militează pentru întoarcerea în natură
(EZ, august 2015), Florin Merge a le-a mulțumit fanilor pentru susținere .
(Internet).
asupra : Chiar și mîncărurile care se vînd pe stradă se repercutează adesea
asupra repertoriilor rafinate. (DV, august 2015), A.N. meditează asupra
dezamăgirilor : universul meu se îngustează. (Internet)
prin: Campania electorală care a început de curînd nu se distinge nici prin
prea multă imaginație , nici prin bun gust. (DV, mai 2014), Autismul se
caracterizează prin tulburări grave de comunicare și probleme de
concentrare. (DV, martie 2014).
de la : Din f ericire, concetățenii nu abdică de la toate sporturile . (DV, august
2013).
spre: Legea lui Peter, conform căreia fiecare dintre noi tinde spre maximum
de incompetență , se aplică și angajaților români. (DV, august 2013).
peste : Cînd, obligat de doctori, îmi fac plimbarea (cvasi)zilnică și se
întîmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste cîte un maidanez , care
zace pe -o parte, în drumul tuturor […] (DV, iulie 2015).
Atunci când se integrează în grupul verbal, grupul prepozițional poat e domina și
verbe la formă non finită: O ultimă observație: perfidia populistă constă în a seduce opinia
publică, recurgînd la o propangadistică răsturnare a raporturilor firești dintre categoriile
sociale. (DV, noiembrie 2014), Românii oscilează între a fi optimiști și a fi pesimiști.
(Internet), 6 trucuri ca să nu te îngrași după ce te -ai lăsat de fumat (Internet).
Complementul prepozițional poate avea ca regent și un adjectiv propriu -zis / provenit
din participiu verbal: În problema familiei, omul trebuie să fie conștien t de importanța
acesteia. (DV, decembrie 2012), Că așa -i omul, consecvent cu ceilalți , cu aceia pe care deja
a pus o ștampilă. (DV, iulie 2015). Decizia este întemeiată pe prevederile art. 27 . (Internet).
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
229 Grupul adverbial integrează grupul prepozițional ma i rar: Acționează corespunzător
cu prevederile legale. Nu poate fi mai prejos de tine. Reforma din sănătate trebuie
implementată concomitent cu cea din justiție. (Internet).
5.4. Complementul de agent
În GALR se oferă o definiție complexă:
„Complementul d e agent este un tip special de complement prepozițional, care se exprimă
printr -un nominal (substantiv, pronume sau numeral substitut) în cazul acuzativ cerut de conectorul de
/ de către – la nivelul propoziției – sau printr -un tip special de propoziție re lativă fără antecedent,
precedată de același conector – la nivelul frazei. ” (GALR II 2008: 454)
Existența acestui tip de complement este condiționată de diateza pasivă sau de sensul
pasiv al construcției – determină fie un verb la diateza pasivă / reflexiv -pasivă, fie un
atribut verbal cu sens pasiv: A fost acuzat de către ei. S-a zis de către cineva că textul e
ambiguu. Cartea citită de el a fost interesantă. Este greu de demonstrat de către oricine că
nu există universuri alternative.
Realizarea complemen tului de agent este întotdeauna una prepozițională în acuzativ
– prepozițiile care îl însoțesc sunt: de, de către . Se stabilește, în lucrările de specialitate, o
distincție clară în ceea ce privește funcționalitatea acestor prepoziții: de se utilizează pen tru
a introduce nume de lucruri, pe când prepoziția compusă funcționează în structuri cu nume
de ființe. Încă din GLR se sesizează tendința de extindere a angajării lui de către :
„Prepoziția de către se utilizează în special când complementul de agent e nu me de persoană,
de instituție, de țară și verbul poate avea și un complement indirect construit cu prepoziția de. În
aceste situații, dacă ar fi introdus prin prepoziția de, complementul de agent ar putea fi interpretat
drept complement indirect și sensul ar fi echivoc. ” (GLR II 1963: 169)
Utilizarea prepoziției de către s-a extins în limba română actuală și la structuri care
nu au în componență construcții pasive (Zafiu 2013). Autoarea susține că înlocuirea lui de
cu de către are cel puțin două cauze: nevo ia de dezambiguizare gramaticală și preferința
vorbitorilor pentru compuse și locuțiuni care au avantajul de a insista asupra unei relații.
Astfel se ajunge la utilizarea acestei prepoziții compuse în contexte cu verb care cere
prepoziție semilexicală simp lă: !Construcția bazinului depinde de către finanțare din
bugetul de stat . (BC), ! Într-adevăr, depinde de către judecător dacă va dispune citarea lui
în continuare. (www.avocat.net ), Iar problema cu centralele realiza te de către ruși este că
ești dependent de către o subsidiară a Rosatom. (Ad, ianuarie 2015).
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
230 5.5. Complementul comparativ
Tradiția gramaticală îl include în categoria complementului circumstanțial de mod:
„Cînd determinarea circumstanțială de mod se face în comparație cu alte obiecte sau
acțiuni, complementul se numește comparativ.” (GLR II 1963: 184). Se stabilesc
următoarele subspecii, aflate în strânsă legătură cu tipul comparației: de egalitate ( Puii
erau mici cât o nucă .) și de inegalitate ( Vorbește românește mai bine decât oricare dintre
studenții străini. ).
Gramaticile actuale realizează o schimbare de perspectivă: i se recunoșate statutul de
element obligatoriu și este inclus în categoria complementelor, nu a circumstanțialelor.
Prin urmare, pornin d de la principiul unicității, se realizează o demarcare a diferitelor tipuri
de complement circumstanțial de mod: „În multe gramatici românești, complementul
comparativ a fost considerat un subtip al circumstanțialului de mod, deși complinirea pe
care o r ealizează are puțin în comun cu circumstanțialele. Prin caracterul său obligatoriu,
impus de o configurație sintactică binară, el este un complement.” (GALR II 2008: 473).
Subtipurilor enumerate anterior li se adaugă complementul partitiv: Pare cea mai
impunătoare dintre clădiri .
6. Circumstanțialele
6.1. Complementul circumstanțial de timp
Circumstanțialul de timp este „un constituent al enunțului care fixează coordonatele
temporale ale actului enunțării sau ale situației comunicare, având ca realizare de finitorie
adverbele de timp ( când, atunci etc.)” (GALR II 2008: 495)
Subordonat unui verb / locuțiuni verbale, unei interjecții și, rar, unui adjectiv,
complementul circumstanțial de timp se poate construi prepozițional. Distingem două
situații majore: con strucții în care prepoziția introduce un complement circumstanțial de
timp și impune caz termenului pe care îl însoțește (substantiv, pronume, numeral),
respectiv construcții în care prepoziția are rol de jonctiv, dar regimul cazual este blocat (stă
pe lân gă părți de vorbire care nu au categoria gramaticală a cazului – verb la forme
nonfinite și adverb).
Complementul circumstanțial de timp se poate construi prepozițional în două dintre
cazuri:
genitiv cu prepoziții și locuțiuni prepoziționale: înaintea, în fața, asupra, în
mijlocul, în cursul, de -a lungul, în mijlocul etc.
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
231 acuzativ către, de prin, de cu, din, dinspre, înspre, în, peste, până, înainte de,
dincolo de, odată cu, în vreme de etc.
Este relevant rolul prepozițiilor și al locuțiunilor prepozițional e în aceste contexte:
ele sunt cele care indică relația temporală. De exemplu, substantivele mama, proiect, somn
nu au trăsătura semantică [+ Perioadă]. Îmbinarea cu prepoziții face posibilă exprimarea
unor raporturi de tip temporal: A sosit după mama / înaintea mamei / odată cu mama /
înainte de mama . Ne întâlnim în timpul proiectului / după proiect / înaintea proiectului /
înainte de proiect . S-a speriat în somn / înaintea somnului / după somn . Nici pronumele,
nici numeralele nu au aceste valențe semantic e, dar prepoziția -centru de grup le poate
impune rolul tematic [+ Temporal]: După ei a venit el. Au ajuns odată cu doi dintre
concurenți. Substantivele care denumesc intervale de timp au posibilități combinatorii mai
vaste – centrul de grup poate fi și una dintre prepozițiile / locuțiunile prepoziționale de (De
lunea aceasta, renunț la internet. ), în (În vara viitoare călătorim la mare. ), la (La iarnă
mergem la munte. ), din (Din primăvara trecută până toamna aceasta a scris mult. ), peste
(Peste vacanță stă la bunici. ), în jurul (În jurul prânzului ne întâlnim. ), de-a lungul (De-a
lungul copilăriei a receptat altfel lumea. ), în mijlocul (În mijlocul verii a înțeles că mai e
puțin din vacanță. ). Rar, centrul grupului poate fi prepoziția sub: Sub comunism nimen i nu
critica sistemul.
Realizarea circumstanțialului de timp prin grup adjectival în acuzativ a dat naștere
unor interpretări divergente – unii gramaticieni susțin că adjectivul se acordă întotdeauna,
prin urmare, chiar și atunci când este însoțit de prepo ziție, el se subordonează unui alt
termen de la care preia genul, numărul și cazul. Alții acceptă existența acestui tip de
complement realizat prin adjectiv fără a pune în discuție rolul prepoziției și funcția
îndeplinită de acord, respectiv mijlocul de su bordonare a adjectivului față de termenul
regent al structurii sau față de un nominal. G.G. Neamțu (1999) și Chiorean (2009 b)
consideră că, în asemenea situații, adjectivul a suferit un proces de recategorizare
gramaticală din cauza eliminării substantivul ui pe care îl determina. Prin urmare, în
enunțul De mici s-au înțeles bine. circumstanțialul de timp este realizat prin grup
prepozițional compus din prepoziție de acuzativ + substantiv provenit din adjectiv.
Verbul la forme non finite poate îndeplini funcț ia sintactică de circumstanțial de timp
prin asocierea cu un număr restrâns de prepoziții / locuțiuni prepoziționale: până, înainte
de. Prepoziția până funcționează numai în contexte negative: Au ajuns până a nu răsări
soarele . Structura înainte de nu mai este considerată în gramatica actuală locuțiune
prepozițională, ci adverb care generează grup prepozițional: [ GAdv Înainte [GPrep de a
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
232 primi ]]CircTimp vestea, a fost trist. Interpretarea stă sub semnul contradicțiilor, dat fiind
faptul că, pe de o parte, s tructura e receptată atomizat, fiecare dintre elemente având un rol
distinct, pe de alta, se atribuie două poziții sintactice diferite aceluiași grup. În plus, unele
structuri analizabile sunt interpretate în bloc:
Unele adverbe proiectează un grup complex , având diverși subordonați (complemente sau
circumstanțiale:
Ajunge [GAdv înainte -[GNpron mi.]CI]CircTimp
A răspuns [GAdv înainte [GPrep de lăsarea serii. ]CPrep]CircTimp
A răspuns [GAdv înainte [GPrep de oricare dintre voi. ] CPrep] CircTimp
A răspuns [GAd v înainte [GPrep de asta. ] CPrep] CircTimp
A răspuns [GAdv înainte [GPrep de a-și începe discursul. ] CPrep] CircTimp
A răspuns [GAdv înainte [PConj să intre mama. ] CPrep] CircTimp (GBLR 2010: 534)
Verbele la supin pot îndeplini această funcție sintactică f ie singure ( La dus și-a luat
bilet, la întors nu. După spălat se poate aplica lacul. ), fie dominate de prepoziția simplă
până (Până la treierat mai e mult timp. ).
Adverbul cu prepoziție este complement circumstanțial de timp numai în anumite
condiții sinta ctice – prepozițiile de și până indică limitele temporale: De mâine se va
cuminți. Până mâine trebuie să rezolvi situația. În schimb, multe dintre locuțiunile
adverbiale care ocupă această poziție sintactică au în alcătuire prepoziții: Din când în
când , trebuie să te oprești.
6.2. Circumstanțialul de loc
Conform GLR, complementul circumstanțial de loc „determină un verb, arătând
locul unde se petrece o acțiune, precum și punctul de plecare, direcția și limita în spațiu a
unei acțiuni, spațiul străbătut etc .” (GLR II 1963: 170). GALR 2008 îl integrează în
categoria circumstanțialelor situative și îl definește drept „un constituent al enunțului care
indică reperele spațiale ale situației comunicate, având ca realizare definitorie adverbele
unde (interogativ) / acolo .” (GALR II 2008: 514)
Atunci când se exprimă prin substantiv sau prin substitut al acestuia, complementul
circumstanțial de loc se poate construi prepozițional. Prepozițiile și locuțiunile
prepoziționale care însoțesc acest tip de complement au sen s relațional locativ – indică
interiorul unui obiect, punctul de plecare, limita unei acțiuni, direcția, starea sau mișcarea
deasupra sau la suprafața unui obiect, limita extensiunii ori străbaterea unui loc.
Doar două dintre cazuri admit construcția circu mstanțialului cu ajutorul prepozițiilor
și al locuțiunilor prepoziționale:
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
233 genitivul – majoritatea prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale pot genera
grup sintactic cu această funcție: Deasupra muntelui zburau vulturii. În fața
lui se întindea Mureșul . În spatele clădirii totul părea dărâmat. În dreapta
lor / în stânga lor se afla muzeul.
acuzativul – Spre ce te îndrepți? Lângă oraș se construiește autostrada. În
casă e răcoare. Peste pod poți trece numai pe jos. Dincolo de mare e
orizontul. Aproape de casă se simte mai bine.13 În GULR (2000) se observă
că, prin constituirea de prepoziții compuse, limba dispune de mijloace
diversificate de exprimare a ideii de loc – există un sens general, al
componentului comun, și unul individual, redat prin cel de -al doilea
component al grupului. Astfel, în cazul prepozițiilor de pe, de după, de peste,
de prin , primul element arată punctul de începere a mișcării (e legat ca sens
de regentul sintagmei), în timp ce al doilea se raportează la termenul regizat
(substantiv sau substitut): El vine de la / de lângă / de sub munte.
Tot realizare prepozițională pot avea unele adverbe: De aici până acolo , e cale
lungă. Există, de asemenea, locuțiuni adverbiale construite cu ajutorul prepoziției: În
stânga / în dreapta / de-a lung ul / de-a latul / de-a lungul și de -a latul erau plantați plopi.
6.3. Circumstanțialul de mod
În tradiția gramaticală, este in clus în categoria complementului circumstanțial:
„Complementul circumstanțial de mod arată cum se desfășoară ori se înfățișează o acțiune
sau o calitate, progresia într -o acțiune sau calitate, conformitatea cu ceva; determinarea
circumstanțială poate fi făcută independent sau poate fi arătată prin comparație ori în
consecință” (GLR II 1963: 180). Se face distincția dintre tipurile d e circumstanțiale:
complementul de mod propriu -zis, complementul de măsură, complementul comparativ și
complementul consecutiv. Dintre acestea, pot avea realizare prepozițională: cel propriu -zis
(Un cuc cânta ritmic a singurătate .), de măsură ( Impozitul s -a redus până la cota
minimă. ), comparativ ( Amintirea se destramă ca o iluzie .), consecutiv ( Se distrează de
minune .).
În gramaticile actuale, se produce o mutație fundamentală în ceea ce privește tratarea
complementului / circumstanțialului de mod. Modific area vizează includerea tipurilor
enumerate anterior în categorii diferite. Astfel comparativul face parte din categoria
complementelor, în timp ce, în sfera circumstanțialelor sunt integrate: circumstanțialul de
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
234 mod (propriu -zis și de modalitate) și circu mstanțialul cantitativ. Cel consecutiv se
regăsește într -o secțiune distinctă.
Realizarea prepozițională a acestui tip de circumstanțial este frecventă: Vorbește
fără teamă . Se mișcă fără a -i deranja pe ceilalți. Aleargă de zece ori mai repede.
6.4. Circumstanțialul de cauză
Subordonat unui verb sau unui adjectiv, acest tip de circumstanțial arată cauza unei
acțiuni sau a unei stări: „este un component al enunțului prin care se specifică motivul
(cauza) care antrenează desfășurarea unui proces și prezintă ca realizare definitorie
propoziția conjuncțională introdusă prin fiindcă (și sinonimele sale, întrucât, pentru că
etc.).” (GALR II 2008: 557). Vom inventaria, în cele ce urmează, numai construcția
prepozițională a acestui tip de circumstanțial, punând în discuție situațiile controversate.
Grupul prepozițional poate ocupa această poziție sintactică în următoarele situații:
când domină un nominal și îi impune forma de genitiv / dativ / acuzativ sau când regizează
un adjectiv în acuzativ14. Rar, termenul domi nat poate f i verbul la formă non finită. Vom
analiza pe rând contextele.
În cazul genitiv, pot fi centre de grup doar locuțiunile prepoziționale: din cauza, din
pricina, de dragul, de răul , în urma. Dacă acestea nu sunt receptate drept locuțiuni, nu
există circumstanțial de cauză realizat în acest caz. De fapt, așa cum am demonstrat în
capitolul Locuțiuni prepoziționale , aceste grupări se află într -un grad diferit de
locuționalizare, aspect reflectat de comportamentul morfosintactic și semantic.
Dativul are o singură posibilitate de realizare a circumstanțialului de cauză – centrul
de grup este prepoziția datorită în anumite condiții semantice „atunci când are sens
negativ, fiind sinonimă cu din cauza, din pricina ” (Neamțu 1999: 38): A întârziat datorită
ploii. Nu s -a calificat datorită incompetenței .
Acuzativul are posibilități de concretizare mai vaste. Pot fi centre de grup prepozițiile
simple ( de, din, dintru, pentru, cu, în, la, pe, sub ) și locuțiunile prepoziționale ( din cauză
de, din pricină de, pe moti v de): De foame nu mai vedea clar. Din mândrie , nu acceptă
subordonarea. Sub lovituri , corpul i se contorsiona. Pentru greșeala ta plătește. Dintr -o
ambiție , a ajuns șef. La mustrarea ta, reacționa dur. Și -a luat concediu pe motiv de boală .
Problematică es te realizarea prin adjectiv cu prepoziție în acuzativ: De supărată ce
este nu te mai salută :
„Sunt ocurente în astfel de construcții mai ales adjectivele calificative ce exprimă caracteristici,
însușiri care țin de starea psihică, mentală și fiziologică, d e trăsăturile de comportament ale ființelor
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
235 (prost, proastă; deștept, deșteaptă; frumos, frumoasă; urât, urâtă; nervos, nervoasă etc.) și
substantivele nume de animale care, prin extensie metaforică, specifică – de obicei – defecte ale
ființelor umane: Am acceptat de bou ce am fost. Răspunde urât de măgar ce este., De catâr ce este, nu
a vrut să cedeze deloc .” (GALR II 2008: 563)
Rar, circumstanțialul de cauză se poate realiza prin verb la infinitiv: A fost arestat
pentru a fi fost jefuit banca.
6.5. Circu mstanțialul de scop
În GALR este definit astfel „Circumstanțialul de scop (final) este componentul
enunțului prin care se exprimă finalitatea, ținta desfășurării unui proces. Realizarea
definitorie a circumstanțialului de scop este propoziția conjuncțional ă introdusă pin ca să .”
(GALR II 2008: 572).
Grupul prepozițional poate ocupa această funcție sintactică atunci când este format
din prepoziție în acuzativ / locuțiune prepozițională în genitiv, urmate de nominale. De
asemenea, se poate concretiza prin ver be la forme non finite realizate prepozițional și prin
locuțiuni adverbiale organizate în jurul unor prepoziții. Vom evidenția situațiile pe rând.
În cazul genitiv, circumstanțialul de scop se realizează cu ajutorul locuțiunii în
vederea : Acționează în vede rea eliminării erorilor de calcul. GLR precizează că în scopul,
cu scopul au statut de locuțiuni prepoziționale specializate pentru realizarea acestui tip de
circumstanțial. Gramaticile actuale oficiale interpretează grupările ca unitare la nivel
semantic, dar analizabile din punct de vedere sintactic, adăugând următoarele structuri: cu
intenția, în speranța, în interesul, de dragul, de răul15 (statut cvasilocuțional). Într -adevăr,
unele dintre ele admit determinant de tip adjectival și construcții prepoziți onale: Cu
intenția aceasta a venit. A pornit cu intenția de a vinde casa. Pentru orice eventualitate ,
ar fi mai bine să fii precaut. În speranța de a putea descifra semnele, a solicitat ajutorul
studenților.
În cazul acuzativ, centre de grup pot fi prepozi țiile: după (Merge după
cumpărături .), pentru (Luptă pentru impunerea voinței. ), spre (L-am dat spre verificare .),
în (A plecat în căutare de zimbri. ), la (Pleacă la cules de mere. ), întru (Zăbovea întru
așteptarea zorilor. ).
Dintre formele non finite, ocup ă această poziție sintactică:
infinitivul: Pentru a înțelege , trebuie să citești. S -a întors la magazin spre a
cumpăra mere.
supinul: Pleacă la cules mere. Am venit pentru reparat aparatul.
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
236 Adverbul realizat prepozițional are această funcție sintactică num ai când este integrat
în locuțiuni: De ce a venit? Pentru a mă învinge?! De aceea va tăcea, pentru a -ți face pe
plac.
6.6. Circumstanțialul concesiv
Definirea clasică a acestei funcții sintactice se realizează atât prin raportare la
criteriul sintactic (t ermenii regenți), cât și prin referire la cel semantic: „Complementul
circumstanțial concesiv determină un verb sau un adjectiv, indicând un obiect sau o situație
care ar fi fost de așteptat să împiedice realizarea unei acțiuni sau existența unei calități. ”
(GLR II 1963: 198). În accepția gramaticii moderne, concesivul nu se mai integrează în
categoria complementelor, ci în cea a circumstanțialelor, având statutul de component
facultativ sau suprimabil al enunțului:
„Circumstanțialul concesiv este un compon ent al enunțului prin care se exprimă contrazicerea /
excluderea unui raport de condiționare (sau de inferență) între două procese comunicate. Realizarea
definitorie a circumstanțialului concesiv este propoziția conjuncțională introdusă prin deși (sau prin
locuțiunea chiar dacă ).” (GALR II 2008: 592)
Construirea prepozițională a acestui tip de circumstanțial se poate realiza atât prin
clase de cuvinte care au categoria cazului, cât și prin clase non -caz. Ne vom referi mai întâi
la cazurile construite prepoz ițional. În GLR se precizează că două dintre cazuri includ
concesive cu prepoziție: genitiv (cu împotriva, în ciuda, în pofida, în contra ) și acuzativ cu
locuțiuni prepoziționale ( cu tot, cu toată, cu toți, cu toate ). Gramaticile de autor și cursurile
universitare admit că această funcție sintactică se poate realiza și în dativ cu ajutorul
prepoziției contrar (S-a înscris la competiție contrar sfaturilor noastre. ). Vom analiza pe
rând situațiile.
În cazul genitiv, nominalul cu prepoziție este, în general, u n substantiv cu trăsătura
nonanimat, integrat în grup prepozițional al cărui centru este o prepoziție sau o locuțiune
prepozițională. Dintre acestea, în ciuda și în pofida sunt specializate pentru redarea relației
concesive: Aș spune, deci, că avem olimpic i în ciuda școlii pe care le -o oferim, și nu ca
efect al ei. (DV, iunie 2015), … a fost arestat în ziua de 22 noiembrie 1956 – în pofida
garanțiilor de "liberă trecere" acordate cu știrea conducerii PCUS. (DV, ianuarie 2010).
Celelalte, pot exprima și al te raporturi, dar plasate în anumite contexte, construiesc
circumstațiale concesive: Împotriva protestelor , tot a fost închis.
Problematice sunt structurile în cazul acuzativ – cu tot, cu toată, cu toți, cu toate .
Acestea sunt citite fie ca locuțiuni (GLR II 1963, Dobridor 1978), fie ca grupări
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
237 cvasilocuționale „cu un grad mare de stabilitate” (GALR II 2008: 601): Cu toată
bunăvoința , nu pot accepta așa ceva. Cu tot efortul făcut, nu a depășit pragul. Cu toate
piedicile puse, tot a reușit. Tot în această ca tegorie este inclusă structura cu orice : Cu orice
risc, tot se înscrie la concurs. O altă construcție se realizează cu prepoziția fără în contexte
clar delimitate: Chiar și fără el, tot am reușit. (Chiar) fără internet , tot a transmis mesajul.
Construirea concesivului în dativ este condiționată de acceptarea statului de prepoziție
pentru termenul contrar . Dacă îl validăm ca prepoziție, atunci circumstanțialul concesiv se
poate realiza prin nominal în cazul dativ: Contrar așteptărilor noastre, a reușit. (vezi
secțiunea Prepoziții de dativ ). În GBLR (p. 579), este considerat adverb care generează
grup adverbial și întregul grup are funcție sintactică de circumstanțial concesiv: [ GAdv
Contrar părerii voastre ]CircConc , este o persoană serioasă.16
Termenii care nu au categoria cazului pot ocupa această poziție sintactică realizată
prepozițional mai rar – verbul la infinitiv însoțit de prepoziția fără (Fără a pricepe despre
ce e vorba, tot a intervenit. )17. Locuțiunile adverbiale specializate pentru redarea ideii de
concesie sunt: în niciun caz și nici în ruptul capului.
Statut interpretabil are structura construită în jurul termenului indiferent – indiferent
de este receptată ca locuțiune prepozițională (DEX 1998, 2008), dar citită ca adverb + grup
prepozițional în G ALR: Indiferent de răspuns , tot te aștept. Așadar organizarea poate fi:
[GPrep Indiferent de răspuns ]CircConc , tot te aștept . sau [ GAdv Indiferent ]CircConc [GPrep de
răspuns ]CPrep sau [ GAdv Indiferent [GPrep de rezultat ]]CircConc vom continua căutarea .
Interesant este că aceeași structură are în GBLR organizare diferită, dar tot contradictorie,
dat fiind faptul că sunt două funcții sintactice atribuite unor cuvinte: [ GAdv Indiferent [GPrep
de rezultat ]CPrep]CircConc vom continua căutarea.
6.7. Circumstanți alul consecutiv
În GLR II, acestei funcții sintactice i se acordă un spațiu foarte restrâns (câteva
rânduri). Definiția este una succintă: „Când complinirea modală se face în raport cu
consecințele pe care le are sau le poate avea acțiunea sau calitatea, c omplementul se
numește consecutiv.” (GLR II 1963: 186).
GALR îl include în grupa circumstanțialelor ce relevă poziția vorbitorului față de
raporturile logice dintre procesele comunicate:
„Circumstanțialul consecutiv este un component al enunțului care exp rimă rezultatul, urmarea
desfășurării unei acțiuni, a unui eveniment sau a existenței unei stări. Realizarea definitorie a
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
238 circumstanțialului consecutiv este propoziția conjuncțională introdusă prin conectorul specializat
încât .” (GALR II 2008: 603)
Atunci când este exprimat printr -un nominal, acest tip de circumstanțial poate avea
numai realizare prepozițională în cazul acuzativ, cu una dintre prepozițiile de, spre, până
la: Spre surprinderea lui, a reușit. Ne -a emoționat până la lacrimi . S-a descurcat de
minune . Se face însă următoarea precizare:
„Realizarea prin substantiv a poziției sintactice de circumstanțial consecutiv este destul de rară.
De obicei au funcție sintactică de circumstanțial consecutiv structuri „înghețate”, apropiate de
structurile cu c aracter fix (expresii idiomatice), alcătuite din anumite unități lexicale prin care se
exprimă ideea de superlativ precum: de minune, de moarte, de mai mare dragul, până la lacrimi, până
la sânge. ” (GALR II 2008: 608)
În GBLR se adaugă faptul că structuril e cu prepoziția de tind să se specializeze
pentru redarea ideii de superlativ: Te-a speriat de moarte . (= foarte tare), Se descurcă de
minune . (= foarte bine).
Tot realizare prepozițională au verbele la infinitiv ( E suficient de bun pentru a te
întrece . S-a emoționat până la a nu mai scoate o vorbă. ) și la supin ( Era frumoasă de
nespus . S-a schimbat de nerecunoscut .)
6.8. Circumstanțialul condițional
În GALR, prin acest tip de circumstanțial, se înțelege: „[…] un component al
enunțului prin care se expri mă condiția de a cărei îndeplinire depinde desfășurarea unui
proces. Realizarea definitorie a circumstanțialului condițional este propoziția
conjuncțională introdusă prin în caz că .” (GALR II 2008: 582)
Ne interesează și în această situație numai realizări le prin grup prepozițional.
Gramaticile oficiale (tradiționale și moderne) includ în categoria complementului
condițional realizările prin substantive / substitute ale acestuia în cazul genitiv, cu
locuțiune prepozițională în locul : Nu știu cum a fi reacți onat în locul lui / în locul șefului /
în locul dumnealui . Nu este recunoscut statutul de locuțiune al grupărilor în cazul, în
ipoteza, cu condiția , prin urmare acestea sunt receptate ca structuri prepoziționale în
acuzativ cu funcție de complement circums tanțial. Se precizează însă că, atunci când sunt
urmate de substantive în genitiv, grupările analizate „se apropie de situația unor locuțiuni
prepoziționale” (GLR II 1963: 196). Se adaugă apoi că acest comportament locuțional este
susținut și de tendința d e a crea mijloace de subordonare corespondente la nivelul frazei:
„îmbinări ca în cazul că, cu condiția să etc. se apropie de situația unor locuțiuni
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
239 conjuncționale.” (GLR II 1963: 196). Două precizări se impun – în cazul că nu este
locuțiune conjuncțional ă, dată fiind prezența substantivului articulat din structură care
impune o construcție de tip atributiv ( În cazul 1a/ că vii,2/ anunță -mă1b/.); limba română
are, în schimb, o structură care funcționează clar pe această poziție – în caz că , locuțiune
echiv alentă cu dacă ; construcțiile care au la bază substantivul caz formează deja un
microsistem al elementelor de relație de tip subordonator18: în cazul (locuțiune
prepozițională de genitiv) – în caz de (locuțiune prepozițională de acuzativ) – în caz că
(locuț iune conjuncțională subordonatoare). Linia de interpretare tradițională este păstrată în
GALR, unde se recunoaște statutul de locuțiune doar pentru în caz că și în caz de , iar
grupurile prepoziționale formate din substantiv cu centru prepozițiile în / cu nu sunt
considerate locuțiuni:
„Au funcția de circumstanțial condițional și substantivele abstracte care exprimă ideea de
condiție , cum sunt: caz, condiție, ipoteză și eventualitate (= „ipoteză”). La rândul lor, acestea – centre
de grupuri nominale extinse – sunt integrate în grupuri prepoziționale, având centre pe în sau cu (rar):
În cazul de față nu mai avem nimic de spus., În cazul unui incendiu , chemați pompierii., În situația
dată nu mai e nimic de făcut., În condițiile enumerate , îmi retrag acuzațiile. , Ne-am pregătit în
eventualitatea că vor veni toți invitații., În ipoteza absenței lui / că nu ar fi venit , ar fi fost tare
mâhnită., Vin numai cu această condiție .” (GALR II 2008: 589)
Trebuie să atragem atenția din nou asupra contradicțiilor de interpre tare: la nivel
morfologic, grupările sunt tratate atomizat (reprezintă substantive în acuzativ cu
prepoziție), în timp ce, la nivel sintactic, întregului grup îi este atribuită funcția
sintactică de circumstanțial condițional. Vom reproduce, pentru ilustra rea contradicției,
câteva din exemplele din GBLR: [ GPrep În [GN absența conducătorului ]]CircCond ,
întâlnirea nu va mai avea loc. [GPrep În locul [GN lui Ion ]]CircCond , aș fi tăcut. [GPrep În
locul [GN lor]]CircCond ne-am fi cumpărat cărți. [GPrep Cu [GN această condiție ]]CircCond ți-o
spun. [GPrep Fără [GN această condiție, ți -o spun ]]CircCond . După cum se observă în
exemplele anterioare grupul prepozițional cuprinde și termenul care determină
substantivul, termen care nu poate fi decât atribut (substantiva l – primele trei exemple,
adjectival – ultimele exemple). Dacă acceptăm o asemenea receptare, atunci trebuie să
admitem că structurile supuse analizei sunt locuțiuni prepoziționale. Dacă admitem
citirea atomizată, atunci grupul nominal are funcție sintacti că proprie și atunci
organizarea corectă este: [ GPrep În locul ] CircCond [GN lui Ion ]Atr, aș fi tăcut.19 În enunțurile
4 și 5 (cu alcătuire total diferită) nici nu poate fi vorba de o asemenea lectură a
structurii – evident, grupul prepozițional este consti tuit din prepoziție și substantiv în
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
240 acuzativ ( cu condiția, fără condiția ), în timp ce adjectivul pronominal demonstrativ
îndeplinește funcție sintactică proprie, aceea de atribut adjectival în caz 2, obținut prin
acord. În concluzie, unul și același cuvânt nu poate avea două funcții sintactice în
același timp.20
Cazul acuzativ este reprezentat de grupuri organizate în jurul centrelor în, cu, fără :
Fără asemenea ajutor , nu ne -am putea descurca. Numai cu un program mai bun, aș putea
executa graficul cerut. Cu un așa repertoriu , nu m -aș clasa prea bine. Locuțiunea
prepozițională în caz de este specializată pentru sensul condițional: În caz de incendiu ,
spargeți geamul. În caz de pericol , trageți semnalul de alarmă.
În ceea ce privește formele verbale non finite, numai infinitivul poate îndeplini
funcție sintactică de circumstanțial condițional realizat prepozițional, atunci când este
însoțit de prepoziția fără: Fără a te strădui , n-ai cum să răzbați.
6.9. Circumstanțialul sociativ
Conform GALR, acest tip de circu mstanțial intră în categoria adjuncților care
funcționează în cadrul grupului verbal, rar, în cel interjecțional:
„Circumstanțialul sociativ este constituentul facultativ al enunțului care indică asocierea cu
subiectul sau, în condițiile izolării prozodice , cu alt component al enunțului și este realizat prototipic
printr -un grup prepozițional având drept centru prepoziția cu (Merge la mare cu prietenii .)” (GALR II
2008: 541)
Construit exclusiv prepozițional, circumstanțialul sociativ însoțește fie subiectul , fie
obiectul direct în realizarea unei acțiuni și se poate exprima prin substantiv sau substitut al
acestuia în cazul acuzativ. Centrul de grup poate fi atât prepoziția simplă, cât și locuțiunea
prepozițională: cu, fără, împreună cu, la un loc cu, laolal tă cu, cu tot cu : S-a bucurat
împreună cu vecinii . Hai cu noi ! A plecat cu familie cu tot / cu tot cu familie . Vine fără
prieteni . Unii autori precizează că există structuri în care acordul pe baza conținutului a
determinat transformarea complementului soc iativ în subiect (membru al subiectului
multiplu); implicit, valoarea prepoziției se schimbă – devine conjuncție coordonatoare /
locuțiune conjuncțională coordonatoare ( Tata și cu mama au achiziționat un computer.
Maria cu Ionel au plecat în călătorie ): „C eea ce conferă funcțiune de subiect construcțiilor
de mai sus este forma de plural a verbului, care pune în valoare un subiect multiplu; în
acest caz, prepoziția cu are va loare de conjuncție.” (Hristea 198 1: 271)
Structurile împreună cu, la un loc cu, cu t ot cu, laolaltă cu nu mai sunt considerate în
gramaticile academice actuale locuțiuni, ci adverbe / locuțiuni adverbiale. Am demonstrat,
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
241 în capitolul al IV -lea că procesul de conversiune înspre clasa prepoziției se produce în
timp, ceea ce implică păstrare a unor valențe ale clasei de cuvinte inițiale. Probele aplicate
au demonstrat că trăsăturile prepoziționale sunt mai puternice decât cele adverbiale.
6.10. Circumstanțialul instrumental
Conform GALR este „un constituent facultativ al enunțului indicând mi jlocul de
realizare a unui proces. Prototipic este exprimat printr -un grup prepozițional, având drept
centru prepoziția cu.” (GALR II 2008: 537)
Construirea lui este predominant prepozițională (excepție – situațiile de realizare prin
verb la gerunziu). În general, prepozițiile ( cu, prin, din, la, în, pe, din, datorită, mulțumită,
grație ) domină nominale în acuzativ ( A bătut la poartă cu pumnul . S-a îmbogățit prin
muncă . Cântă din frunză . Cântă la pian. Se înțeleg din priviri .) sau în dativ ( Datorită
interne tului putem comunica mai ușor. Grație ajutorului primit, a câștigat concursul. Ai
ajuns aici mulțumită lor.). Locuțiunile prepoziționale pot genera grupuri care să ocupe
această poziție sintactică: Selecția se face pe bază de examen . Prin mijlocirea lor a
comunicat adevărul. A rezolvat problema cu ajutorul profesorului . Prin intermediul
ziarului nostru s -a răspândit știrea. În interpretarea acestor structuri trebuie să ținem
seama de faptul că rolul tematic [+ Instrument] este atribuit de locuțiune, nu de p repoziție.
O analiză atomizată determină considerarea grupurilor pe bază, prin mijlocirea, cu
ajutorul, prin intermediul drept circumstanțiale instrumentale, urmate de atribute în genitiv
/ acuzativ.
Verbul la infinitiv poate ocupa această funcție sintacti că numai când este însoțit de
prepoziția simplă prin: A început cuvântarea prin a expune problematica tratată. A sfârșit
prin a sintetiza aspectele tratate.
O situație problematică se întâlnește atunci când exprimarea se realizează prin
propoziție relativă propriu -zisă: prepoziția subcategorizată face parte din matricea
sintactico -semantică a verbului care funcționează în propoziția regentă, în timp ce
nominalului dominat de prepoziție se integrează în propoziția subordordonată: A aruncat
cu ceea ce avea în preajmă. A ajuns aici grație cui l-a sprijinit.
6.11. Circumstanțialul opozițional
Circumstanțialul opozițional este „un component al enunțului care indică ceea ce este
contrar (sau este prezentat ca fiind contrar) celor exprimate de un alt complement.” (GALR
II 2008: 609)
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
242 Realizarea predominantă este prin grup prepozițional care are drept centru una dintre
locuțiunile în locul, în loc de : În loc de ciocolată , a adus flori. În locul ciocolatei , a adus
flori. În general, termenul dominat este un nominal: s ubstantiv ( În locul sării a pus piper.
În loc de sare , a pus piper. ), pronume ( În locul lui , a venit ea. ), numeral ( În locul celui de -al
doilea , a rămas al treilea. ). Rar, cuvântul regizat este un adjectiv ( În loc de albă , a
confecționat neagră. ), un adver b (În loc de astăzi , vine mâine. ), verb la formă nonfinită ( În
loc de stat la televizor, ai putea pune mâna pe o carte. , În loc de a citi , se uită la
televizor. ). Este recunoscut, de asemenea, statutul locuțional al grupării departe de atunci
când construi ește un circumstanțial opozițional: Departe de asemenea atitudine , noi am
procedat cum trebuia.
6.12. Circumstanțialul cumulativ
Făcând parte din categoria funcțiilor sintactice realizate în structuri ternare, implică
existența în enunț a regentului (verb , adjectiv, interjecție) și a unui alt termen la care se
raportează – subiect, nume predicativ, complement predicativ al obiectului, obiect direct,
complement secundar, complement indirect, complement de agent, respectiv complement
prepozițional: „Circumst anțialul cumulativ este un component al enunțului care exprimă,
în cadrul unui raport semantic adjonctiv (de adiționare), o informație care se adaugă la cele
exprimate de un alt component.” (GALR II 2008: 615).
Principala clasă de substituție este grupul p repozițional – centru sintactic poate fi una
dintre prepozițiile / locuțiunile prepoziționale pe lângă, peste, (în) afară de, în afara,
dincolo de . Prepozițiile / locuțiunile prepoziționale pot domina: un substantiv ( Pe lângă
mere , a cumpărat pere. ), pronu me ( În afară de tine , au mai venit și alții. ), numeral ( În
afară de al treilea , a câștigat al patrulea. ), adjective ( Afară de milostiv , Făt -Frumos mai
era și viteaz. ), adverb ( În afară de astăzi , a muncit și zilele trecute. ), verbe la forme
nonfinite ( În afară de a călători , mai are și alte pasiuni., În afară de redactat texte, mai
are de citit cinci cărți. ). Funcționează în condiții sintactice bine delimitate locuțiunea
conjuncțională dincolo de , ale cărei componente abstractizate generează un nou sens:
Dincolo de inspirație , creația înseamnă și transpirație.
6.13. Circumstanțialul de relație
Circumstanțialul de relație reprezintă „un constituent facultativ al enunțului care indică
limitele de manifestare a unei acțiuni, stări, calități prin referire la un anumit domeniu ( Este
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
243 as la matematică .) sau care precizează perspectiva din care se face comunicarea ( Din punct
de vedere legal , tranzacția nu este posibilă. )” (GALR II 2008: 551)
Funcție sintactică eterogenă, acest tip de circumstanțial poate fi: integra t sintactic și
fals integrat sintactic. Ne interesează numai realizarea prepozițională. Circumstanțialul de
relație integrat sintactic funcționează ca adjunct al altui grup sintactic: verbal ( Te-a depășit
la matematică .) și adjectival ( Părea bun de gură .). Pseudointegrarea presupune izolarea
sintactică, funcționarea în planul enunțării și tematizarea: Din punct de vedere legal , putem
acționa astfel. În privința corectitudinii lui, nu mă pot pronunța. Sub aspect psihologic ,
trebuie să reevaluăm situația. De frumoasă , e frumoasă. De căutat , a căutat.
Ambele tipuri se pot realiza prepozițional – centrul sintactic poate fi fie o prepoziție
simplă cu regim de acuzativ / genitiv ( Era de nedepășit la fizică . Părea competitivă în
mânuirea cercului. Depășește limitel e cu criticile lui. Cercetarea este relevantă prin noua
abordare . S-a informat asupra tuturor posibilităților de călătorie. ), fie o locuțiune
prepozițională ( Apropo de cele spuse , ar trebui să îți retragi acuzațiile. Din punctul de
vedere al temei tratate, e clară contribuiția sa. Cât privește laudele tale, mă întreb dacă
nu sunt false. Legat de legea dreptului la informare, nu mă pot pronunța încă. S -au adus
noi dovezi cu privire la vinovăția lui. În materie de televiziune, suntem receptivi la multe.,
În legătură cu precizările tale, aș spune că sunt de luat în seamă. În privința meseriei
tale, am de spus numai cuvinte de admirație. În problema corupției se vor dezvălui multe.
În chestiunea politicii externe, mai avem de făcut progrese . Din partea lui, poți pleca
oricând. Referitor la ordonanța publicată, ar fi cazul să sesizăm contradicțiile. Privitor la
problema expusă, putem dezbate mult.21
Realizarea prin adjectiv se poate concretiza numai atunci când centrul de grup este
una dintre locuțiunile din punct de vedere, sub aspect (Din punct de vedere moral ,
chestiunea este discutabilă. , Sub aspect juridic , situația este neclară. ) sau prepoziția
simplă de (De harnic , e harnic. Este cât casa de înalt .) Problema care se pune este dacă
termenii dominați mai au val oare de adjectiv, dat fiind faptul că, în principiu, această clasă
de cuvinte presupune existența unui nominal ale cărui categorii gramaticale le repetă.
Acest acord este evident: * Din punct de vedere legală…, *Sub aspect juridică… . Mai
complicată este situația în care prepoziția de este centrul de grup – nu pot exista două
mijloace de subordonare care să funcționeze concomitent. Or este clar că prepoziția de este
cea care stabilește raportul de subordonare stabilind și funcția sintactică; dar la fel de
evident este faptul că adjectivul se acordă cu un nominal nelexicalizat, dovadă variația de
gen contextuală: De harnică , e harnică. – De harnic , e harnic; Este cât casa de înaltă . –
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
244 Este cât casa de înalt . Probarea calității de locuțiune substantivală a g rupării din punct de
vedere se poate realiza și prin inserarea adjectivului pronominal demonstrativ: Din acest
punct de vedere, lucrurile stau cam prost.
Realizarea prin verbe la forme non finite este tot una prepozițională. Poate ocupa
această funcție sint actică grupul prepozițional care integrează verb la infinitiv ( Este
grozavă în a-i reprezenta pe alții .) sau la supin ( Era competitiv și părea dificil de oprit .).
În formă tematizată, supinul poate apărea și în cadrul enunțurilor organizate simetric: De
văzut, a văzut. De privit , a privit. În construcții sintactice simetrice poate fi ocurent și
adverbul: De greu , e greu, De bine, a procedat bine, dar nu acceptați asta.
Propozițiile relative incluse în grupuri prepoziționale sunt rezultatul fenomenului
imbri cării: Nu ne pronunțăm în legătură cu ce spune. Pentru cine nu muncește, e ușor să
comenteze. Era grozav în ceea ce ține de organizare.
6.14. Circumstanțialul de excepție
Circumstanțialul de excepție este „un component al enunțului care exprimă un tip
special de restrângere a unei predicații semantice, indicând ceea ce se exclude din relația
predicativă” (GALR II 2008: 622). La fel ca opoziționalul și cumulativul, circumstanțialul de
excepție face parte din categoria celor realizate în structuri ternare. C oncretizarea
prepozițională presupune acceptarea statutului de locuțiune a grupărilor în afara, în afară de,
afară de, cu excepția. Locuțiunile pot domina nominale ( Au ajuns toți invitații, în afara
mamei tale. Au participat toți, în afară de el . S-au însc ris toate, în afară de a treia . Cu
excepția vecinilor , toți te susțin. ), adverbe ( În afară de mâine , în altă zi nu te pot primi. ),
adjective ( În afară de albe , nu a primit altele. ), verbe la forme nonfinite ( În afară de a mă
susține acum, nu v -am cerut nim ic.). Există și alte cuvinte care au tendința de a se specializa
pentru exprimarea acestei relații: Exceptând prima parte a programului, spectacolul a fost
bun. Țările OPEC, excluzând Iranul , au obținut anul trecut 982 miliarde dolari din
exporturile de pe trol. Au fost prezenți toți membrii, minus ex-președintele comisiei.
7. Atributul însoțit de prepoziție
Funcția sintactică de atribut se concretizează prin raportare la elementul regent –
substantiv sau înlocuitor al acestuia: „Se numește atribut partea d e propoziție care
determină un substantiv sau un substitut al lui.” (GLR II 1963: 114). Definiția este mult
mai complexă în gramaticile actuale:
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
245 „Atributul reprezintă componentul sintactic care face parte din grupul nominal, funcționând ca
adjunct al centr ului nominal. Între atribut și centrul său sintactic se stabilește o relație de dependență.
Atributul restrânge sfera semantică a regentului, introducând noi componente semantice, utile
identificării referentului reprezentat prin regent. ” (GALR II 2008: 62 7).
Gramatica tradițională realizează o clasificare a acestei părți de propoziție având ca
punct de referință major părțile de vorbire prin care se exprimă. Se convine, de asemenea,
că atributul însoțit de prepoziție se numește prepozițional atunci când se realizează prin
substantiv sau substitut al acestuia și se ignoră prezența prepoziției în denumirea atributului
verbal / adverbial. Așadar, atributul prepozițional se regăsește în cazurile genitiv, dativ și
acuzativ cu prepoziție atunci când se exprimă pr in substantiv sau prin înlocuitor al
substantivului: Lupta împotriva drogurilor a luat sfârșit. (genitiv) , Reușita grație colegilor
ne-a bucurat. (dativ), Dorul de casă îl copleșea. (acuzativ)
Probleme de integrare cazuală reclamă genitivul și dativul real izate analitic: GALR îl
numește atribut substantival genitival (nu îl încadrează în categoria atributului realizat
prepozițional), pentru a preciza apoi că avem a face cu o construcție analitică formată din
prepoziția a + forma de acuzativ a nominalului. E xistă desigur anumite condiții sintactice
de realizare a acestor structuri cu prepoziție. În esență, ocurența prepoziției a / la are drept
cauză asocierea substantivului cu un termen invariabil sau cu un termen care manifestă
flexiune defectivă: tatăl a trei copii, părerile a o mulțime de oameni, mamă a cinci copii .
Unii lingviști consideră că aceste structuri sunt construcții echivalente cu genitivul sau cu
dativul. E evident că a din aceste sintagme are valoare prepozițională – se diferențiază, prin
urmar e, de articolul genitival (pronumele semiindependent), atât prin caracterul fix, cât și
prin funcționalitate. Dacă pronumele semiindependent ține locul / dublează un substantiv,
prepoziția a realizează legătura dintre termenul regent și cuvântul cu funcție sintactică de
atribut. Invariabilitatea lui a este ușor de evidențiat: păriții a trei copii, părintele a trei
copii, mama a trei copii . Un alt aspect care ne -a reținut atenția la aceste structuri îl
reprezintă forma elementului regent. Aceasta este respon sabilă de cazul atribuit termenului
regizat – substantivul nearticulat va impune echivalarea structurii cu dativ sau situarea
acesteia în cazul dativ, dacă recunoaștem existența cazului realizat analitic ( El este tată a
trei copii .); articularea substantiv ului duce la echivalarea cu genitivul sau la încadrarea
structurii la genitiv analitic ( El este tatăl a cinci copii. ). În situație asemănătoare se află
prepoziția la din construcțiile: Dăruirea de premii la trei copii… Este mamă la trei copii .
Substantiv ul cu prepoziție este fie în dativ analitic, fie în acuzativ echivalent cu dativul.
Profesorul G.G. Neamțu propune o altă soluție de interpretare a acestor structuri:
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
246 „Interpretarea acestui a ca afix cazual proclitic, nu prepoziție propriu -zisă, în ciuda
statutului etimologic, se susține suficient și numai prin analogie cu afixele proclitice
mobile din flexiunea verbală analitică.” ( Dacoromania, Neamțu 2006 –2007: 123).
În categoria atributului substantival genitival GALR include construcțiile cu
prepoziția de urmată de formă nominală în genitiv / formă de posesiv:
„Atributul genitival precedat de prepoziția de intră în construcții de tipul o rochie de -a Mariei /
de-ale Mariei , unde de cu al doilea substantiv la singular contribuie la identificarea referentul ui
primului substantiv printr -o relație de apartenență, iar cu al doilea substantiv la plural marchează,
prototipic, relația parte –întreg. Când centrul și adjunctul său sunt ambele la plural, avem a face în mod
clar cu un genitiv partitiv ( câteva bluze de -ale Mariei ).” (GALR II 2008: 643)
Un statut controversat în ceea ce privește tipul de atribut și regimul cazual are
atributul exprimat prin locuțiune adjectivală care conține pe prima poziție o prepoziție:
om în vârstă , ființă în stare de orice . Problema c are intervine este următoarea: cazul
locuțiunii adjectivale este în această situație fie acuzativ, caz impus de prepoziție, fie
funcționează regula acordului, situație în care echivalăm în analiză locuțiunea adjectivală
cu adjectivul corespondent. Prin urm are, structura în vârstă din enunțul Omului în vârstă îi
place liniștea. se poate analiza astfel:
a. în vârstă = locuțiunea adjectivală, cazul acuzativ, funcția sintactică de atribut
adjectival;
b. în vârstă = locuțiune adjectivală, acordată în gen, număr și caz cu substantivul
determinat (masculin, singular, dativ), funcția sintactică de atribut adjectival.
Atributul verbal cu prepoziție poate fi realiza t numai prin verbe la forme non finite,
în anumite condiții sintactice: „Atributul verbal exprimat printr -un infinitiv stă mai ales pe
lîngă abstracte verbale și e echivalent cu un verb la conjunctiv, care ar forma o propoziție
atributivă pe lângă abstractul verbal.” (GLR II 1954: 211). Prepozițiile care pot genera grup
sintactic cu termen dominat realizat pr in verb sunt: de, pentru, la , spre, în loc de, în : Gândul
de a reuși îl mobiliza. Lupta pentru a supraviețui este acerbă. Prezentarea la examen fără a
învăța nu este indicată. Când este exprimat prin verb la supin arată fie destinația, fie
proveniența și s e construiește cu prepozițiile de, pentru, la, după : Mașina de spălat trăiește
mai mult cu Calgon. Instrucțiunile pentru montat aparatul s -au pierdut. Plecarea la cules
mere ne -a bucurat. Mersul după cules flori este unul dintre obiceiurile noastre.22
Atrib utul adverbial cu prepoziție este însoțit, de obicei, de prepozițiile de, din , dar
poate fi exprimat și prin locuțiuni adverbiale: Plecarea de aici va avea loc la ora 3. ,
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
247 Mașina din dreapta mergea cu viteză prea mare. Majoritatea adverbelor cu funcție de
atribut se construiesc cu prepoziția de, cea mai funcțională prepoziție din limba română.
Atât atributul adverbial, cât și cel verbal cu prepoziție implică blocarea regimului
cazual al prepoziției -centru de grup, dat fiind faptul că nici adverbul, nici ver bul nu au
categoria gramaticală a cazului. Prepoziția își păstrează însă funcția relațională.
Într-o categorie specială este inclus atributul realizat prin construcții prepoziționale
complexe, caracterizat prin următoarele particularități:
centrul de grup extern este reprezentat obligatoriu de un substantiv de origine
verbală, al cărui sens este intrinsec reciproc: cearta, dragostea, lupta,
asemănările etc.
prepoziția centru de grup are același sens de reciprocitate: între, dintre .
atributele complexe sunt alcătuite din două sau mai multe elemente
coordonate: Lupta dintre români și turci , similitudinile dintre limba română
și cea latină .
Notă: Este greu de stabilit cazul locuțiunii adjectivale cu funcție sintactică de atribut.
Dacă acceptăm ideea acordului, ar trebui să preia cazul de la substantiv. Dacă ținem cont
de formă (prezența prepoziției), stă în acuzativ (ceea ce contravine conceptului de atribut
adjectival ce preia categoriile substantivului).
8. Apoziția
În tradiția gramaticală, apoziția este cons iderată un tip de atribut: „Apoziția este
atributul substantival pus în cazul nominativ, indiferent de cazul termenului determinat,
sau acordat în caz cu acesta.” (GLR II 1963: 128) Așa cum reiese din definiție, sfera se
restrânge la nominalul în cazul nom inativ, ca atare la realizări non -prepoziționale.
Lucrările publicate ulterior nuanțează analiza, atrăgând atenția că apoziția poate sta și în
alte cazuri gramaticale. De exemplu, Bejan (1995) exemplifică apoziția în: genitiv ( S-a
pronunțat împotriva lui Ion, împotriva președintelui comisiei. ), acuzativ ( Povestim despre
Anca , despre colega noastră .) și dativ ( A ajuns în vârf grație Mariei , grație colegei lui.).
Perspectiva se schimbă în GALR: „Relația apozitivă este un tip special de relație, de
echivalență discursivă, care se instituie între două secvențe lingvistice coreferențiale – baza
(pe pr ima poziție) și apoziția (pe ce a de-a doua).” (GALR II 2008: 655). Implicit, se face
diferențierea dintre atribut (funcție sintactică subordonată) și apoziție (eleme nt neintegrat
sintactic într -un alt grup). La baza acestei delimitări stă principiul unicității enunțat de
profesorul D.D. Drașoveanu. Autorul observă că apoziția manifestă capacitatea de a se
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
248 multiplica prin raportare la același termen, fapt ce încalcă pr incipiul subordonării unice.
Drept urmare, consideră că aceasta nu este funcție sau actant, din moment ce valența
regentului este consumată prin structura / termenul la care se raportează apoziția: „apoziția
este copie a termenului pe care -l explică la niv elul expresiei gramaticale.” (Drașoveanu
1971: 329).
Realizarea prepozițională a apoziției depinde de realizarea prepozițională a bazei:
M-am supărat pe Alexandra , pe colega mea. Discutăm despre citit, despre preferințele de
lectură. Am învins datorită lui Popescu , datorită arbitrului ., Luptăm împotriva corupției,
împotriva acestei molime a societății. Dacă prepoziția nu se repetă, apoziția nu are
realizare prepozițională: M-am supărat de Alexandra, colega mea. (apoziție în nominativ).
9. Câteva consideraț ii concluzive
În acest capitol am prezentat funcțiile sintactice realizate prepozițional, insistând
asupra excepțiilor și a structurilor care au caracter interpretabil. În acest sens, am realizat
un studiu de caz al subiectului construit prepozițional pent ru a evidenția faptul că
majoritatea excepțiilor sunt aparente – fie că structura prepozițională se subordonează unui
centru de grup nelexicalizat, fie trebuie pusă în discuție calitatea morfologică a elementului
interpretat tradițional ca prepoziție ( la cu sens cantitativ). În organizarea acestei
subdiviziuni a lucrării am ținut cont de clasificarea pozițiilor sintactice din GALR.
Prezentarea noastră s -a limitat la construcția prepozițională a fiecărei funcții sintactice în
parte. În general, am păstrat ur mătorul demers: interpretarea tradițională a poziției
sintactice analizate, modificarea de perspectivă din gramaticile academice moderne (de
pildă, scindarea complementului indirect în obiect indirect și complement circumstanțial),
elementele regente (inte grarea grupului prepozițional în alte grupuri sintactice) și clasa de
substituție.
NOT E:
1 Această parte a lucrării a fost valorificată în cadrul unui studiu publicat în revista „P hilologica
Jassyensia” (2015), disponibilă online pe http://www.philologica -jassyensia.ro . (Corla 2015c).
2 Gramaticile moderne lărgesc inventarul verbelor copulative: ve rbe copulative aspectual -dinamice ( a
deveni, a ajunge, a se face, a ieși, a se prinde ), statice ( a fi, a însemna, a veni, a se ține ), aspectual –
durative ( a rămâne ). Acestora li se adaugă: a se erija, a se da, a se numi, a se chema, a veni, a se
ține, a se prinde etc. (GALR II 2008).
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
249
3 Una dintre greșelile frecvent întâlnite este utilizarea lui ca și în locul prepoziției calității. Pentru
analiza situației, vezi Gruiță 1993, Neculai -Stănică 2004.
4 Loga sesizează rolul prepoziției în dezambiguizarea discursu lui, în distingerea nominativului de
acuzativ: „La numele care înseamnează ființe necuvîntătóre, în Acusativ nu se pune pre, fără numai
deacă va fi îndoială despre înțeleagerea Numelui pătimitoriu din lucrătoriu. P. e.: Leagă boul ; iară nu:
Leagă pre boul. Dă-mi lemnu acelu . iară nu: Dă-mi pre lemnu acelu. Însă: de va fi îndoită despre
cunóșterea Numelui primitoriu din lucrătoriu, atuncea Preposița pre se pune și la Numele ființei
necuvîntătóre, P. e.: Vulpea au înșelat pre lup. Cîinele au mușcat pre porc .” (Diaconovici Loga 1822
[1973]: 151).
5 Breban susține că utilizarea lui pe are menirea de a face distincția dintre complementul direct și
subiect. În ciuda normelor impuse, există în limbă tendința de a nu mai utiliza prepoziția care
marchează funcția de complement direct: „Formularea fără pe nu este întotdeauna eronată, dar o
comunicare atentă, îngrijită impune folosirea construcției prepoziționale. Eliminarea prepoziției pe
este o urmare a faptului că, în anumite situații, pentru exprimarea complementulu i direct, sunt corecte
atât construcțiile cu pe, cât și construcțiile fără pe.” (Breban 1973: 112). Pentru alte analize, vezi
Vulpe 1975/2004, Zafiu 2007, 2009.
6 Similar, Valeria Guțu Romalo susține că greșeala se datorează faptului că pronumele relativ e ste
tratat drept cuvânt invariabil. (Guțu Romalo 2000).
7 Pentru detalierea contextelor de utilizare a prepoziției funcționale pe, vezi Mardale 2007d, 2011b și
Cornilescu 2000.
8 În gramatica lui Loga, construcția este înregistrată cu precizarea că indică „întrebuințarea unei părți
a întregului.” (Diaconovici Loga 1822 [1973]: 166)
9 În GLR II construcția este considerată excepție reală iar la este citită drept prepoziție: „Această
construcție, în care prepoziția are valoare afectivă, exprimă o cantitate ma re, nedeterminată și apare
în special în vorbirea populară și familiară.” (GLR II 1963: 159).
10 Provenită din lat. illac (DEX 1998) sau din adverbul illac + prepoziția latină la (Densusianu 1961),
această prepoziție poate exprima semnificații diferite. Cân d se referă la spațiu, poate indica: direcția
(Merge la munte. ), limita de spațiu (în asociere cu prepoziția până – Apa i -a ajuns până la glezne. )
locul, poziția, unde se desfășoară o acțiune ( S-a așezat la fereastră. ), distanța ( Locuiește la trei
kilometr i de oraș. ). Când desemnează timpul, poate indica: perioada ( Festivalul se desfășoară la trei
ani o dată. ), prilejul desfășurării unei acțiuni ( La deschiderea anului școlar a participat și primarul. ).
În contexte clar delimitate, prepoziția desemnează inst rumentul ( Cântă la pian. ), modalitatea ( Caii
merg la trap), cauza ( Tresare la fiecare zgomot. ). Ca prepoziție subcategorizată, la se regăsește fie în
prezența verbului ( Se gândește la vacanță . Am apelat la ajutorul lor.), fie lângă adjective ( Suntem
atenți la tot . Părea receptiv la critici .), sau lângă adverbe ( relativ la, referitor la). Prepoziția este
cerută de matricea sintactico -semantică a termenului precedent, ca atare, acesta nu poate funcționa
fără grupul prepozițional: * Am apelat. *Părea receptiv. (?) *Nu am constatat nimic referitor. De
asemenea, prepoziția nu poate fi substituită cu alta: * Se gândește spre vacanță. *Suntem atenți spre
tot. *Referitor spre problema enunțată, nu avem nimic de spus. În esență, restricțiile gramaticale
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
250
impuse termenulu i dominat sunt aceleași ca în cazul prepoziției lexicale: topica fixă ( E predispus la
alergii. *E predispus alergii la. ), forma de acuzativ a nominalului ( A renunțat la aceasta. Nu se
raportează la tine. ), asocierea cu substantiv nemarcat definit ( A partic ipat la ședință. Se rezumă la
proteste. ).
11 În categoria falsei prepoziții vom încadra termenii care și -au pierdut atât sensul inițial, cât și
funcția specifică de legare a altor termeni. Două construcții ne -au reținut atenția: Au venit la musafiri
de nu m ai încăpeau în casă! și Am cules la mere de nu mai era loc în coș! Nominalul marcat, însoțit
de la îndeplinește fie funcția sintactică de subiect, fie de obiect direct, ambele incompatibile cu
exprimarea prepozițională de acest tip. Se știe că subiectul se construiește neprepozițional și stă ca
nominal în cazul nominativ, iar obiectul direct poate fi realizat cu sau fără prepoziția funcțională pe.
Prin urmare, ocurența lui la în acest context este fie o excepție (are valoare de prepoziție și atunci
structur a stă în acuzativ, reprezentând abatere de la construcția subiectului în nominativ, respectiv de
la modul de construcție a complementului direct), fie valoarea sa gramaticală este alta decât cea
prepozițională. Vom verifica valoarea de prepoziție prin prob ele tipice: posibilitatea substituirii (* Au
venit spre musafiri. *Am cules spre mere. ), funcționarea ca insulă sintactică – se observă că
prepoziția poate fi eliminată fără a schimba sensul enunțului iar nominalul ocupă aceeași poziție
sintactică: Au venit musafiri de nu mai încăpeau în casă! Am cules mere de nu mai era loc în coș . De
remarcat că itemul la poate fi substituit cu un adjectiv pronominal nehotărât: Au venit mulți musafiri.
Am cules multe mere. Rezultă de aici că la și-a schimbat valoarea morfo logică și nu mai funcționează
ca prepoziție.
12 Pentru exprimarea analitică a ideii de dativ, atunci când nominalul se concretizează prin numeral,
este posibilă și forma cu pronume / articol demonstrativ: I-a dat celui de -al doilea.
13 Pentru interpretarea a cestor structuri vezi capitolul Locuțiuni prepoziționale .
14 Găgeanu (2003) analizează relația dintre circumstanțialul de cauză și de efect.
15 Pentru verificarea stadiului de locuționalizare, vezi capitolul Locuțiuni prepoziționale .
16 Din nou, unei structur i analizabile gramatical îi este atribuită o singură funcție sintactică. Ori
considerăm că termenul contrar este adverb și atunci are funcție sintactică singur, fiind regent pentru
un complement indirect (substantivul părerii ), urmat de un adjectiv pronomi nal posesiv cu funcție de
atribut adjectival. Ori acceptăm statutul prepozițional al lui contrar , situație în care generează grup
prepozițional ce ocupă poziția sintactică de circumstanțial concesiv iar substantivul în dativ este
determinat de un adjectiv pronominal cu funcție sintactică proprie (atribut adjectival).
17 Uneori, construcția este însoțită de adverbul chiar .
18 Vezi Fulvia Ciobanu 1961b.
19 Și grupările realizate în jurul substantivului loc creează un microsistem al elementelor de relație de
tip subordonator: în locul (locuțiune de genitiv), în loc de (locuțiune de acuzativ), în loc să (locuțiune
conjuncțională subordonatoare).
20 Probleme de interpretare reclamă numai grupurile prepoziționale născute prin fenomenul imbricării,
care nu se întâlneșt e în structurile analizate aici.
21 În GALR toate structurile prepoziționale în ceea ce privește,în materie de, legat de, apropo de, în
legătură cu, în privința, în problema, din partea, din punctul de vedere, cu privire la, sub aspectul,
Capitolul al V -lea: Funcții sintactice îndeplinite de grupul prep ozițional
251
cât privește sunt considerate „cvasilocuționale”. De asemenea, sintagmele privitor la, referitor la sunt
citite ca adverbe care au ca determinanți obligatorii grupuri prepoziționale.
22 Trebuie făcută diferența între atributul verbal și cel substantival – în anumite contexte gramaticale,
verbul la supin se substantivizează: Plecarea la cules de mere ne -a bucurat. Mersul după cules de
flori este unul dintre obiceiurile noastre. Instrucțiunile pentru montatul aparatului s -au pierdut.
Concluzii generale
252 Concluzii generale
În această lucrare am examinat o serie de fenomene morfosintactice și semantice
legate de prepoziție și de grupul prepozițional din limba română a ctuală. Am analizat toate
tipurile de construcții prepoziționale, pornind de la distincția realizată de gramatica
modernă între prepoziții lexicale, semilexicale și funcționale.
Primul obiectiv fixat a fost atins în capitolul I, în care am sintetizat inter pretările
prepoziției din perspectiva paradigmei tradiționale. Am constatat că se poate identifica în
gramatica românească o direcție conservatoare de receptare a clasei: prepoziția este
considerată fie parte de vorbire neflexibilă cu rol strict relațional , fie instrument (unealtă)
gramatical(ă) cu funcționalitate strict sintactică, fie și una și alta. Receptările alternative,
datorate, în principal, influenței structuralismului nu au reușit să se impună. Prin
compararea prepoziției cu alte instrumente gram aticale, am evidențiat atât punctele
comune, cât și diferențele. Am ajuns la concluzia că prepoziția și conjuncția îndeplinesc rol
relațional, dar își împart zone diferite de funcționare (inter – / intrapropozițional).
Similitudine propriu -zisă se poate sta bili între conjuncțiile subordonatoare și prepoziție, dat
fiind faptul că se regăsesc în structuri ternare, se grupează cu termenul / propoziția
dominată și funcționează pe baza principiului unicității. În schimb, conjuncția
coordonatoare se situează într -o zonă neutră, ceea ce determină posibilitatea asocierii mai
multor termeni (T 1 │și │ T 2 │ și │T 3 etc.). În ceea ce privește asemănarea dintre
prepoziție și articol, examinarea noastră a relevat că un paralelism propriu -zis se poate
stabili numai între pre pozițiile funcționale care concretizează relația de genitiv / dativ și
articol. Aceasta înseamnă că rolul prepozițiilor lexicale și semilexicale este diferit de cel
îndeplinit de articol. Am trecut în revistă clasificările realizate în gramaticile oficiale și în
cele de autor, pe baza unor criterii diverse. Ne -am oprit apoi asupra problemei sensului
prepoziției – în urma analizei realizate, am identificat două lecturi situate la extreme.
Astfel, există autori care consideră că prepoziția nu are sens, este u n element vid din punct
de vedere semantic; pe de altă parte, mulți gramaticieni acceptă nu doar faptul că, în
interiorul acestei clase de cuvinte, se pot stabili relații de sinonimie și de antonimie, ci și
caracterul polisemantic al prepoziției. Câteva st udii fac diferențierea esențială între sensul
de bază (fundamental) și sensurile secundare (dobândite în context). În ultima secțiune, am
insistat asupra modului în care a fost tratată clasa de cuvinte supusă analizei în cadrul
sintaxei propoziției. Se vor bește astfel de subordonare realizată prin joncțiune (prepoziția
Concluzii generale
253 este considerată cuvânt ajutător), dar și de flexiune analitică (realizarea prepozițională a
raportului de genitiv / dativ în condiții sintactice clar delimitate, respectiv concretizarea
prepozițională a complementului direct).
Capitolul al doilea privește descrierea clasei prepoziției din perspectiva gramaticii
generative. Am considerat necesar să schițăm mai întâi cadrul teoretic pentru a evidenția
noua partajare a cuvintelor în clase lexica le / funcționale, prezentând sintetic
particularitățile fiecăreia. Am constatat apoi că prepoziția manifestă atât trăsături lexicale,
cât și trăsături funcționale, fapt pentru care ne -am raliat interpretării conform căreia clasa
prepoziției se situează înt r-o zonă intermediară. Pornind de la această constatare, am
caracterizat nucleul clasei din puncte de vedere multiple (morfologic, sintactic, semantic
etc.). Taxonomia modernă (prepoziții lexicale / semilexicale / funcționale) ne -a oferit
reperele pentru a naliza din secțiunile următoare. Ipoteza de la care am plecat a fost aceea
că, în limba română, contextul de utilizare decide valoarea lexicală / semilexicală /
funcțională a unei prepoziții. Am verificat ipoteza de lucru prin descrierea mecanismului
de fu ncționare a fiecărui tip de prepoziție în parte, prin referire la următoarele aspecte:
clasele de cuvinte pe care le pot domina, restricții gramaticale impuse, relația cu centrul
sintactic extern, rolurile tematice. Am ajuns la concluzia că aceleași prepoz iții au valori
diferite în funcție de context ( a, de, de la, pe – pot fi atât prepoziții lexicale, cât și
subcategorizate, respectiv funcționale), dar păstrează câteva atribute specifice clasei
(poziția prototipică, regimul cazual, rolul relațional, raport ul de subordonare stabilit,
capacitatea de a genera grup sintactic prepozițional – forte sau slab). Analiza
comportamentului prepozițiilor în relație cu un nominal a constituit un alt punct nodal al
cercetării noastre. Ne -am referit în acest capitol la sit uațiile prototipice, adică la acele
situații în care prepoziția -centru de grup impune termenului regizat un anumit caz –
genitiv, dativ, acuzativ, urmând ca, în capitolul al IV -lea să tratăm pe larg situațiile atipice
de funcționare a prepoziției. Am stabi lit mai întâi un inventar al prepozițiilor cu regim de
genitiv, arătând că, în această categorie, se încadrează termenii proveniți din adverbe care
primesc un formant omonim cu articolul hotărât. În cele din urmă, analiza noastră s -a
focalizat asupra sensu rilor prepozițiilor cu regim de genitiv – am ajuns la concluzia că
majoritatea au semnificație spațială, extinsă uneori la spațialitatea abstactă și spre
exprimarea relațiilor temporale. În ceea ce privește repertoriul prepozițiilor care impun
dativ, am se sizat controversele existente în gramatica românească atunci când se stabilește
numărul membrilor admiși în această categorie. Principala cauză a disputelor este aceea că
prepozițiile de dativ sunt termeni care au suferit un proces de recategorizare: dator ită,
Concluzii generale
254 mulțumită, grație, potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea, așijderea. Problematic
este do ar statutul morfologic al ultimilor șase termeni. Am expus argumentele aduse în
gramatici pentru considerarea lor drept adverbe, relevând limitele interpret ărilor fie ele
tradiționale, fie moderne. De asemenea, am supus unui examen detaliat comportamentul
prepozițional al acestor itemi, evidențiind totodată implicațiile receptării lor ca prepoziții.
Evaluând rezultatul probelor aplicate, ne -am raliat celor ca re le citesc drept prepoziții,
remarcând însă că procesul de conversiune nu este unul definitivat. Prepozițiile cu regim
de acuzativ nu ridică, în general, probleme de intepretare gramaticală. După ce am stabilit
un inventar al clasei, am analizat comporta mentul morfosintactic și semantic, insistând
asupra restricțiilor de articulare și de număr impuse termenului dominat. Am pornit de la
observația că prepozițiile de acuzativ se asociază prototipic cu nominale nearticulate. În
urma examinării situațiilor de excepție ( cu, de -a, anumite substantive care apar
predominant cu articol hotărât), am concluzionat că abaterile nu țin de restricțiile exercitate
de prepoziție, ci de natura termenului dominat sau de modificarea acestuia cu ajutorul unui
determinant. Refe ritor la constrângerile de număr, am relevat că numai anumite prepoziții
impun asemenea restricții termenului regizat în contexte gramaticale clar delimitate. În
examinarea comportamentului prepozițiilor funcționale și semilexicale, am urmat un
demers asem ănător. Câteva observații se impun în urma analizei noastre: prepozițiile
funcționale sunt ocurente în contexte gramaticale bine delimitate – fie pentru exprimarea
unor relații de genitiv / dativ, fie pentru indicarea obiectului direct, fie pentru marcarea
unor forme non finite ale verbului (infinitiv / supin). Alta e situația prepozițiilor
semilexicale: ele sunt regim al centrului sintactic extern, care permite, în general, asocierea
cu un singur jonctiv; la rândul lor, prepozițiile exercită constrângeri gr amaticale și
semantice asupra termenului regizat (dubla relație de recțiune). În secțiunea dedicată
prepozițiilor noi din limba română, am evaluat comportamentul prepozițional al
următorilor termeni: gen, tip, stil, versus, per, supra, via, pro, exceptând, excluzând,
privind, a (cu sens distributiv) , contra (cu regim de acuzativ), minus , plus, á la și bașca.
Validarea lor ca prepoziții ne -a determinat să punem la îndoială caracterul închis al clasei.
Capitolul al treilea tratează locuțiunile prepoziționale din limba română. Am
procedat mai întâi la examinarea critică a definițiilor date conceptului de locuțiune
prepozițională în gramatica românească. Am arătat că deși, în principiu, locuțiunea
prepozițională este echivalentă cu o prepoziție, există diferențe majore între cele două
categorii atât în ceea ce privește caracterul închis / deschis al inventarului, cât și în ceea ce
privește contextele de angajare. Obiectivul major al capitolului a fost identificarea tiparelor
Concluzii generale
255 de construcție a locuțiunilor în veder ea descrierii comportamentului gramatical și semantic
al fiecărui pattern în parte. Criteriul de delimitare a tiparelor l -a constituit tipul bazei:
nominală, adverbială, verbală, adjectivală și prepozițională. Pentru unele dintre tipare am
stabilit și subd iviziuni. Având ca punct de plecare teoria gramaticalizării, am examinat
componența fiecărui tipar, relația stabilită între elementele ce alcătuiesc locuțiunea,
valențele combinatorii, regimul prepozițional. De asemenea, am aplicat o serie de teste
pentru a verifica stadiul de gramaticalizare în care se află structurile prepoziționale.
Probele au vizat atât nivelul morfosintactic, cât și cel semantic. Pentru fiecare test în parte,
am subliniat limitele aplicării, respectiv valabilitatea lui pentru anumite c onstrucții. La
sfârșitul fiecărei analize, am sintetizat datele într -un tabel. Am ajuns la concluzia că unele
tipare sunt mai productive (locuțiunile cu regim de genitiv), altele au puțini membri, dar
manifestă un grad mare de coeziune a elementelor compon ente (locuțiunile construite pe
patternul PNP), în timp ce există și construcții în curs de locuționalizare care păstrează încă
valențele combinatorii ale elementelor ce le compun (tiparul cu bază verbală, tiparul cu
bază adverbială și cel cu organizat în jurul adjectivului). Clasificarea locuțiunilor
prepoziționale s -a realizat pe baza criteriilor devenite clasice – regimul prepozițional și
sensul grupării.
În capitolul al patrulea ne -am propus să examinăm comportamentul grupului
prepozițional în limba rom ână. Am realizat mai întâi o delimitare a sferei conceptelor:
locuțiune prepozițională, grup prepozițional, prepoziție compusă și sintagmă. Particularitățile
grupului prepozițional în limba română au fost analizate într -o secțiune separată. Am
relevat atât proprietățile ce vizează relația cu termenul dominat (caracterul obligatoriu al
acestuia, constituirea unei „insule sintactice”, calitatea morfologică a termenului regizat,
unicitatea acestui element, poziția prepoziției față de acesta), cât și trăsăturil e ce se referă
la legătura cu regentul grupului (centrul sintactic extern) – subordonarea față de centru,
funcționarea în structură ternară. Pornind de la clasificarea modernă a prepozițiilor, am
realizat distincția între grupuri prepoziționale cu centru p repozițional lexical, grupuri
generate de prepoziții semilexicale, respectiv grupuri prepoziționale slabe (care au drept
cap o prepoziție funcțională). Dacă în capitolul al doilea ne -am referit pe larg la situațiile
prototipice de funcționare a prepoziției , în acest capitol am acordat spațiu larg pentru
examinarea construcțiilor atipice. Ne -am oprit mai întâi asupra structurii formate din
prepoziție cu regim de genitiv, urmată de pronume / adjectiv posesiv sau de clitic
pronominal în dativ. Am supus analize i calitatea de grup sintactic prepozițional a acestor
construcții, dat fiind faptul că are un comportament specific grupului nominal. Ca atare,
Concluzii generale
256 susținem că există, în limba română actuală, o tendință de consolidare a trăsăturilor
substantivale manifestate de prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu regim de genitiv.
Am prezentat particularitățile gramaticale ale structurii analizate, pentru a trece apoi în
revistă analizele anterioare. Am organizat explicațiile în trei categorii: teorii care susțin
ideea regimului multiplu al prepoziției în limba română, teorii reorganizează paradigma
cazuală, la nivelul formelor de pronume personal, respectiv teorii care admit că regimul
prepozițional de genitiv se poate anula în două situații (când prepoziția / locuți unea este
urmată de clitic în dativ sau de adjectiv pronominal în acuzativ). Ultima parte reprezintă o
propunere de citire a structurii din perspectiva gramaticii generative: am demonstrat că
grupul sintactic supus analizei are caracteristici duble – se co mportă atât ca un grup
prepozițional (sens unitar, obligativitatea termenului dominat, topica fixă, caracterul de
insulă sintactică etc.), cât și ca un grup nominal (sensul posesiv / acordul, eliminarea
„articolului” din componența prepoziției atunci când se asociază cu clitic pronominal,
dublarea prin pronume semiindependent, ocurența prepozițiilor funcționale a / la în
condiții sintactice clar delimitate, tratarea lor ca substantive în limbajul colocvial
internautic). O altă situație analizată detaliat a fost asocierea prepoziției cu clase de cuvinte
care nu au categoria cazului (verbe la infinitiv, supin, gerunziu, respectiv adverbe). Am
relevat nu doar rolul prepoziției în relație cu termenii non -caz, ci și problema regimului
cazual nemanifestat în acest e contexte. Următoarele secțiuni au fost dedicate grupurilor
prepoziționale generate de prepoziții semilexicale, respectiv de prepoziții funcționale. Am
evidențiat controversele din gramatica actuală privind capacitatea celor din urmă de a
genera sau nu gr up sintactic. Am subscris interpretărilor care susțin că prepozițiile
funcționale sunt capuri slabe de grup. Raportarea grupului prepozițional la un centru extern
este, fără îndoială, esențială pentru înțelegerea mecanismului de funcționare a prepoziției.
Ceea ce în gramatica tradițională poartă numele de regent, a primit în terminologia
generativă numele de cap sau centru extern. Am ținut cont în fiecare subdiviziune de
tipurile de grupuri prepoziționale care se subordonează unui nominal / unui verb / unui
adjectiv / unui adverb / unei interjecții. Separat am analizat grupul prepozițional cu centru
extern o altă prepoziție, punând sub semnul întrebării însă capacitatea prepoziției de
domina un al t grup prepozițional.
Ultimul capitol abordează funcțiile sint actice ale grupului prepozițional. Descrierea
noastră are două repere fundamentale: perspectiva tradițională configurată în GLR și
viziunea modernă din GALR și GBLR. În ceea ce privește organizarea materialului, am
adoptat o poziție intermediară: subiectul , numele predicativ și elementul predicativ
Concluzii generale
257 suplimentar sunt tratate separat; în categoria complementelor am inclus obiectul direct,
obiectul indirect, complementul de agent și complementul prepozițional; o altă
subdiviziune este dedicată circumstanțialelo r (de timp, de loc, de mod, sociativ,
instrumental, opozițional etc.); am păstrat denumirea de atribut pentru indicarea grupului
prepozițional inclus în grup nominal. Apoziția constituie subiectului unei examinări
distincte. Pe lângă dominanta predominat d escriptivă, capitolul are și caracter interpretativ
– am sesizat unele probleme de lectură a structurilor cu prepoziție, am evidențiat limitele
anumitor citiri (tradiționale / moderne), am acordat spațiu mai larg de analiză excepțiilor de
la regulă.
Poate că o teză de doctorat trebuie să ofere multe răspunsuri. Recitind lucrarea, am
constatat că obiectivele fixate inițial au fost atinse. Pe de altă parte însă, s -au născut noi
întrebări care impun atât reluarea unor aspecte tratate în lucrare, cât și investi garea
subiectelor discutate doar tangențial. Rămâne, așadar, să realizăm o examinare diacronică a
locuțiunilor prepoziționale, o cercetare a evoluției în timp a prepozițiilor de genitiv / dativ,
să verificăm ipoteza existenței circumpozițiilor în limba rom ână, să lărgim studiul
prepozițiilor neologice.
Bibliografie
258
BIBLIOGRAFIE:
Adler, Silvia, Kurzon, Dennis (editori) (2008), Adpositions. Pragmatic, semantic and
syntactic perspectives , John Benjamins Publishing Company, Typological Studies in
Languages (TSL), vol . 74, Amsterdam / Philadelphia.
Adler, Silvia (2001), Les locutions prépositives: questions de méthodologie et de
définition , în „Travaux de linguistique ”, 1–2 (nr. 42 –43), 157 – 170.
Anderson, J. M. (1971), The Grammar of Case: Towards a Localistic Theor y,
Cambridge University Press, Cambridge.
Arnault, Lancelot (1803), Grammaire genérale et raisonnée de Port -Royal, L'imprimerie
de Munier, Paris, p. 325 –329.
Asan, Finuța, Vasiliu, Laura (1956), Unele aspecte ale sintaxei infinitivului în limba
română , în „Studii de gramatică”, vol. I, Editura Academiei Republicii Populare Romîne,
p. 97 –115.
Avram, Mioara (1973), Prepoziții neologice în limba română contemporană , în „Studii
și cercetări lingvistice”, XXIV, p. 239 –255.
Avram, Mioara (1986), Gramatica pen tru toți , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București.
Baker, M. (2003), Lexical Categories, Cambridge University Press, Cambridge.
Baker, Marc C. (2004), Lexical Categories. Verbs, Nouns, and Adjectives , Cambridge
University Press, p. 303 –370.
Bally, Charles (1951), Traité de stylistique française , Georg et Cie, Genève.
Bărbulescu, Violeta (1999), Gramatica limbii române , Editura Terathopius, Craiova.
Bejan, Dumitru (1995), Gramatica limbii române. Compendiu, Editura Echinox, Cluj -Napoc a.
Berea -Găgeanu, Moigrădeanu, Doina, Popescu D. Florin, Tabarcea, Cezar (1991),
Limba română , manual pentru clasele a IX -a și a X -a, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
Bloomfield, Leonard (1914), Introduction to the study of language, Henry Hol d and
Company, New York.
Borillo, Andrée (1997), Aide à l'identification des prépositions composées de temps et de
lieu, în „Faits de langues”, vol. 5, p. 175 –184.
Bibliografie
259 Borsley, Robert D. (Ed.) (2000), Syntax and Semantics. vol. 32 The Nature and Function
of Syntactic Categories , Academic Press, The Ohio State University, Columbus, Ohio.
Brașoveanul, Dimitrie Eustatievici (1969), Gramatică rumânească (1757) , Editura
Științifică, București.
Breban, Vasile (Coord.) (1973), Limba română corectă , Editura Științi fică, București.
Broekhuis, Hans (2013), Syntax of Dutch. Adpositions and Adpositional Phrases ,
Amsterdam University Press, ed. Henk van Riemsdijk, István Kenesei.
Bulgăr, Gheorghe (1995), Limba română , Editura Vox, București.
Cadiot, P. (1997a), Les pr épositions abstraites en français, Paris.
Cadiot, P. (1997b), Les parameters de la notion de preposition incolore , în „Faits de
langues”, nr. 9, p. 127 –134.
Cadiot, P. (2002), Schematics and Motifs in the Semantics of Prepositions , în
“Prepositions in th eir Syntactic, Semantic and Pragmatic Context” (ed. Feigenbaum și
Kurzon), John Benjamins, Amsterdam, p. 41 –57.
Camprubi, Michel (1997), Les locution prépositive dans une approce contrastive , în
„Faits de langues”, nr. 9. p. 185 –192.
Caragiu Marioțeanu, Matilda (1962), Moduri nepersonale , în „Studii și cercetări
lingvistice”, XIII, nr. 1, p. 29 –42.
Căpățână, Cecilia (2000), Locuțiunile , Editura Universitaria, Craiova.
Căpățână, Cecilia (2003), Locuțiunile prepoziționale , în „Limba română”, anul XIII, Nr .
1, Chișinău, p. 48 –54.
Căpățână, Cecilia (f.a.), Frazeologia limbii române , curs universitar, anul III, secția
română, ID.
Chiorean, Luminița (2000), Descrierea textuală a pronumelui semiindependent.
Secvența „al (a, ai, ale) , lucrare prezentată în cad rul „Sesiunii de comunicări științifice”,
organizate de Universitatea „Petru Maior”.
Chiorean, Luminița (2003), Structura morfologică a limbii române contemporane,
partea I, Pentru uzul studenților, Editura Universității „Petru Maior”, Tg. Mureș.
Chiorea n, Luminița (2005), Curs special de morfologie aspecte controversate , Editura
Universității „Petru Maior”, Tg. Mureș.
Chiorean, Luminița (2009 a), Adnotări la gramatica elementului predicativ suplimentar.
Descriere relațională. , în “The Proceedings of the European Integration – between
Tradition and Modernity”, Editura Universității „Petru Maior”, vol. nr. 3, p. 614 –619.
Bibliografie
260 Chiorean, Luminița (2009 b), Adnotări la gramatica prepoziției , în „Limba română”, nr.
11–12, anul XIX, Chișinău, p. 81 –95.
Chomsky, Noam (1957), Syntactic Structures , The Hague: Mouton.
Chomsky, Noam (1965), Aspects of the Theory of Syntax, The M.I.T. Press,
Massachusetts Institute of Technology Cambridge, Massachusetts.
Chomsky, Noam (1982), Some Concepts an Consequences of the Theory o f Government
and Binding , Massachusetts Institute of Technology.
Chomsky, Noam (1995) The Minimalist Program . Cambridge, Massachusetts: MIT
Press.
Cinque, Guglielmo, Rizzi, Luigi (editori) (2010), Mapping Spatial PPs: An Introduction ,
în ”Mapping Spatial PPs. The Cartography of Syntactic Structures”, vol. 6, Edited by
Guglielmo Cinque, Oxford University Press.
Ciobanu, Fulvia (1961 a) Observații asupra prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale în
limba română , în „Studii de gramatică” III, p. 89 –105.
Ciobanu, Fulvia (1961 b), Unele aspecte ale corespondenței dintre elementele
prepoziționale și cele conjuncționale, cu referire specială la locuțiuni , în „Studii de
gramatică” III, p. 67 –78.
Ciobanu, Fulvia (1961 c), Valorile prepozițiilor în construcție cu adverbele , în „Studii de
gramatică”, III, 43 –66.
Ciompec, Georgeta, Dominte, Constantin, Forăscu, Narcisa, Guțu Romalo, Valeria,
Vasiliu, Emanuel (1985), Limba română contemporană. Fonetica. Fonologia.
Morfologia. (sub coordonarea acad. Ion Coteanu), Edi ție revizuită și adăugită, Editura
Didactică și Pedagogică, București.
Cipariu, Tim. (1854), Elemente de limba română după dialecte și monumente vechi ,
Tipariulu Sem. Dicesanu, Blasiu.
Cipariu, Tim. (1869 –1877 ), Gramatica limbei române , Societatea Academ ică Română,
București.
Coja, I. (1968), Articularea substantivelor precedate de prepoziție , în „Studii și cercetări
lingvistice”, XIX, nr. 4, p. 347 –363.
Constantinescu -Dobridor, Gh. (1974), Morfologia limbii române , Editura Științifică,
București.
Cons tantinescu -Dobridor Gh. (1998), Sintaxa limbii române , Ediția a II -a, revăzută,
Editura Științifică, București.
Bibliografie
261 Corla (Hanț) Cristina (2014a), Prepoziția și grupul prepozițional în limba română
actuală – prolegomene , în „Studii filologice și teologice”, E d. Gutenberg Univers, Arad , p.
81–94.
Corla (Hanț) Cristina (2014b), Some Consideration Regarding Case System of
Preposition ”contra” , în „Journal of Humanistic and Social Studies ”, Arad , p. 103 –110.
Corla (Hanț) Cristina (2015a), Observations Regarding the Status of the Preposition
“a” in Romanian , în „Journal of Roumanian Literary Study ”, nr. 6/2015, p. 500 –504.
lucrare disponibilă online: http://www.upm.ro/jrls/JRLS -06/Rls%2006%2068.pdf .
Corla (Hanț) Cristina (2015b), Grupul prepozițional în limba română. Trăsături
distincte , în „Limba română ” (Chișinău), Nr . 5–6, p. 235–247, anul XXV, studiu
disponibil online: http://limbaromana.md/numere/d93.pdf .
Corla (Hanț) Cristina (2015c), Subiec tul construit prepozițional , în „ Philologica
Janssyensia ”, an XI, nr. 1 (21)/2015, p. 57 –66, lucrare disponibilă online:
http://www.philologica -jassyensia.ro/upload/XI_1_HANT.pdf .
Corla (Hanț) Cristina (2015d), A Problematic Structure “în juru -mi”, în luc rările
conferinței internaționale ”Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity”,
vol. II, 2015 , Editura Arhipelag XXI, lucrare disponibilă online:
http://www.upm.ro/gidni2/GIDNI -02/Lds/Lds%2002%2067.pdf .
Corla (Hanț) Cristina (2015e), Obse rvații privind anularea regimului prepozițional –
structura împotriva mea , în „Variația lingvistică – probleme actuale , vol. I Gramatică.
Istoria limbii române, filologie, dialectologie ”, Editura Universității din București , p. 33 –
39.
Corla (Hanț) Cristin a (2015f), The Infinitive Built Prepositionally , în „Journal of
Humanistic and Social Studies ”, nr. 2(12)/2015, Arad , p. 67 –73.
Corla (Hanț) Cristina (2015g), Notes on the Values of the P reposition ”la” (”at/to”) in
Romanian , în „Revista de Cultură și Lin gvistică Românească”, nr. 5 , București.
Corla (Hanț) Cristina (2015h), Care/pe care – pronumele relativ cu prepoziție în limba
română actuală, în „Preparandia ”, nr.8 , Arad.
Cornilescu, Alexandra (2000), Notes on the Interpretation of the Prepositional
Accusative in Romanian , în ”Bucharest Working Papers in Linguistics”, II (1), p. 91 –106.
Cornilescu, Alexandra (2006), Concept of Modern Grammar. A generative grammar
perspective , Editura Universității din București.
Cornilescu, Alexandra (2009), Measure P hrases and the Syntax of Romanian Nouns and
Bibliografie
262 Adjectives , în ”Bucharest Working Papers in Linguistics”, 1(1), p. 35 –67.
Corver, N. & H. van Riemsdijk (editori) (2001), Semi -lexical Categories , Mouton de
Gruyter, Berlin, New York.
Coteanu, Ion (1982), Grama tica de bază a limbii române , Editura Albatros, București.
Crașoveanu, D. (1999), Observații privind întrebuințarea unor locuțiuni prepoziționale
în exprimarea actuală , în „Limba și literatura română”, anul XXVIII, nr. 2 (aprilie –iunie),
București, p. 8 –12.
Crișan, Alexandru, Dobra, Sofia, Sâmihăian, Florentina (2013), Limba și literatura
română , manual pentru clasa a VII -a, Editura Humanitas, București.
Croft, W. (1990), Typology and universals , Cambridge University Press, Cambridge.
Croitor, Bianca, A ndreea Dinică, Adina Dragomirescu, Isabela Nedelcu, Alexandru
Nicolae, Irina Nicula, Carmen Mîrzea Vasile, Marina Rădulescu Sala, Rodica Zafiu
(2009), Tendințe morfosintactice ale limbii actuale manifestate în mass -media
audiovizuală – raport pentru CNA , în G. Pană Dindelegan (ed.), p. 493 –512.
Danon -Boileau, Laurent, Morel, Mary -Annick (1997), Question, point de vue, genre,
style…: les noms prépositionnels en français contemporain , în „Faits de langues”, nr. 9 p.
193–200.
de Mulder, Walter, Vanderheyde n, Anne (2001), L'histoire de contre et la sémantique
prototypique , în „Langue français”, vol 130, p. 108 –125.
Densusianu, Ovid (1961), Istoria limbii române , vol. I –II, Editura Științifică, București.
Diaconescu, Ion (1977), Infinitivul în limba română , Editura științifică și enciclopedică,
București.
Diaconescu, Paula (1993), Sintagma în sistemul gramatical , în „Limba română”, XLII,
nr. 6, p. 271 –276.
Diaconescu -Preoteasa, Ioana (1968), Evitarea repetării prepozițiilor în coordonare , în
„Studii și cer cetări lingvistice”, an XIX, nr. 5, București, p. 443 –582.
Diaconovici Loga, Constantin (1973), Gramatica românească (1822) , Editura Facla,
Timișoara.
Dimitriu, C. (1969), Observații în legătură cu infinitivul verbului românesc , în „Anuar de
lingvistică și istorie literară”, tom XX, p. 189 –195.
Dimitriu, C. (1979), Gramatica limbii române explicată. Morfologia , Editura Junimea,
Iași.
Dimitriu, C. (2007), Periodizarea gramaticii teoretice românești , în „Limba română ,
Bibliografie
263 limbă romanică”, Editura Academiei Ro mâne, București, p. 125 –134.
Dobrovie -Sorin, Giurgea, Sorin (2013), A Reference Grammar of Roumanian , vol. I:
The noun phrase , John Benjamins Publishing Company.
Doca, Gheorghe (2001), Forme și construcții cazuale , în „Limba și literatura română”,
Anul X XX, Nr. 3, București, p. 3 –7.
Dominte, C. (1970), Exprimarea relațiilor spațiale și temporale prin prepoziții în limba
română , în „Sistemele limbii”, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, p. 227 –269.
Dragomirescu, Adina (2011) , Vech imea și evoluția supinului cu la, în „Studii și cercetări
lingvistice” , LXII, nr. 2, București, p. 173 –184.
Dragomirescu, Gh. N. (1963), Problema locuțiunilor ca obiect al analizei gramaticale,
în „Limba română”, XII, nr. 6, p. 618 –625.
Drașoveanu, D.D. (1968), O clasificare a cazurilor cu aplicare în problema posesivelor ,
în „Cercetări de lingvistică”, XIV, nr. 1, p. 77 –83.
Drașoveanu, D.D. (1971), O categorie sintactică – unicitatea , în „Cercetări de
lingvistică”, anul XVI, nr. 2, p. 325 –335, Cluj.
Drașoveanu, D.D. (1994 –1995), Cât, ca și decât într-un microsistem , în „Dacoromania”,
Editura Academiei Române, p. 225 –227.
Drașoveanu, D.D. (1997), Teze și antiteze în sintaxa limbii române , Editura Clusium,
Cluj-Napoca.
Emonds, J.E. (1985), A unified the ory of syntactic categories , Dordrecht Publications,
Fori.
Enache, Andreea (2002), Construcții cu pronume și adjective pronominale posesive , în
„Limba și literatura română”, nr. 2, anul XXXI, București, p. 5 –6.
Fagard, Benjamin (2009), Prépositions et lo cutions prépositionnelles: un sémantisme
comparable? , în „Langages” nr. 1, p. 95 –113.
Fagard, Benjamin, Mardale, Alexandru (2007), Systèmes prépositionnels des langues
romanes: la notion de partie du discurs en diachronie , în ”XXIVème Concrès
Internationa l de Linguistique et Philologie Romanes”, Aberyswith: Royaume -Uni, p. 91 –
105.
Fillmore, Charles J. (1968), “The Case for Case”, în Bach, E. și Harms, R.T. (ed.)
Universals in Linguistic Theory , London, p. 1 –25.
Forăscu, Narcisa (2002), Dificultăți gramat icale ale limbii române , colaborator Mihaela
Bibliografie
264 Popescu, Universitatea din București.
Gaatone, David (1976), Locution prépositives et groupes prépositionnels. Observations
sur la syntaxe de certains gropupes prépositionnels , în „Linguistics” 167, p.15 –34.
Gaatone, David (2001), Les prépositions: une classe aux contours flous , în „Travaux de
lingvistique”, 1 –2 (42 –43).
Găgeanu, Elena (2003), Complementele de cauză și de „efect” , în “Ovidius University
Annals of Philology”, vol. XIV, nr. 93 –103, p. 93 –104.
Găitănaru, Ștefan (1965), Descrierea locuțiunilor prepoziționale cu genitivul , în „Limba
română”, nr. 3 –4, p. 87 –92.
Găitănaru, Ștefan (1994), Clasificarea flexionară a pronumelui în limba română , în
„Limba română” , nr. 5 –6, Anul XLIII, p. 200 –204.
Găită naru, Ștefan (1995), Pronumele nehotărât în limba română , în „Limbă și
literatură”, an XL,vol. I, București, p. 30 –33.
Găitănaru, Ștefan (1999), Criteriile deosebirii locuțiunii prepoziționale cu genitiv, de
grupările libere, analizabile , în „Limba și lit eratura română”, anul XXVIII, nr. 2,
București, p. 8 –12.
Geană, Ionuț (2010), Din nou despre prepozițiile semilexicale , în „Limba română:
controverse, delimitări, noi ipoteze. Actele celui de -al 9-lea Colocviu al Catedrei de
Limba Română”, I, p. 75 –82, Bu curești.
Geană, Ionuț (2013), Construcții verbale prepoziționale în limba română , Editura
Universității din București, București.
Gheorghe, Mihaela (2002), Constrângeri sintactice în dinamica propozițiilor relative.
Observații privind interpretarea relat ivului ceea ce în „Studii de gramatică. Omagiu
doamnei profesoare Valeria Guțu Romalo”, București.
Ghergariu, Leontin (1957), Articularea substantivelor după prepoziții în limba română ,
în „Limbă și literatură”, III, București, p. 91 –115.
Golopenția -Eret escu, Vasiliu, E. Sanda (1969), Sintaxa transformațională a limbii
române , Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București.
Graur, Al. (1954), Încercare asupra fondului principal lexical al limbii romîne , Editura
Academiei Republicii Populare Romîn e, București.
Graur, Al. (1968), Tendințe actuale ale limbii române , Editura Științifică, București.
Graur, Al. (1973), Gramatica azi , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București.
Bibliografie
265 Graur, Al. (1976), Capcanele limbii române , Editura Științ ifică și Enciclopedică,
București, p. 83 –84.
Grimshaw, J. (1990), Argument Structure , Massachussetts: MIT Press, Cambridge.
Gross, Gaston (1996), Les expressions figées en français noms composés et autres
locutions , Gap, Ophrys .
Gross, Gaston (2006), Sur le statut des locutions prépositives , în „Modèles
linguistiques”, nr. 53, p. 35 –50.
Gruiță, G. (1981), Acordul în limba română , Editura Științifică și Enciclopedică,
București.
Gruiță, Gl igor (1993), L-am apărat ca coleg sau L-am apărat ca și coleg , în „Excelsior”,
Anul II, nr. 6, Cluj -Napoca, p. 6.
Gruiță, G. (1995), Locuțiuni recente , în „Limba și literatura română”, anul XXIV, nr. 1,
București, p. 13 –15.
Gruiță, G. (1999), Gramatica n ormativă , Ediția a III -a, Editura Polirom, Iași.
Guimier, Claude (1979), Prepositions. An analytical bibliography , John Beniamins
Publishing Company.
Guimier, Claude (2011), La locution prépositive quitte à en français moderne: origine et
emplois , în „Mo dèles linguistiques” , nr. 64, p. 137 –164.
Guțu Romalo, Valeria (1967), Articolul și categoria determinării în limba română
actuală , în „Elemente de lingvistică structurală”, p. 225 –237, București.
Guțu Romalo, Valeria (1973), Sintaxa limbii române. Probl eme și interpretări , Editura
Didactică și Pedagogică, București.
Guțu Romalo, Valeria (2000), Corectitudine și greșeală , Limba română de azi , versiune
nouă, Editura Humanitas Educațional, p. 51 –68.
Guțu Romalo, Valeria (2005), Aspecte ale evoluției limbi i române , Editura Humanitas
Educațional, București.
Hazy, Ștefan (1971), În legătură cu încadrarea cuvîntului PÎNĂ , în „Cercetări
lingvistice”, anul XVI, nr. 2, 345 –384, Cluj.
Heine, Bernd, Kuteva, Tania (2002), World Lexicon of Grammaticalization , Cambr idge
University Press.
Heliade -Rădulescu, Ion (1980), Gramatică românească (1828), Editura Eminescu,
București.
Hill, G. (1861), Gramatica limbei latine în comparația cu limba Română , Ediția a IV -a,
Bibliografie
266 Imprimeria Statului numită Nifon, București.
Hoffmann, Sebastian (2005), Grammaticalization and English Complex Prepositions. A
corpus -based study , Routledge, Taylor and Francis Group, London and New York.
Hristea, Theodor (1981), (coord. și autor principal), Sinteze de limba română , Editura
Didactică și Ped agogică, Ediția a II -a, București.
Huddleston, R. (1988) English Grammar: an Outline , Cambridge University Press,
Cambridge.
Iliescu, Ada (2005), Gramatica practică a limbii române , Editura Corint, București.
Iordan, Iorgu (1937), Gramatica limbii român e, Editura Cartea românească, București,
p. 203 –207.
Iordan, Iorgu (1954), Limba romînă contemporană , Manual pentru Instituțiile de
Învățămînt Superior, București.
Iordan, Iorgu, Robu, Vladimir (1978), Limba română contemporană , Editura Didactică
și Peda gogică, București.
Irimia, Dumitru (1987), Structura gramaticală a limbii române. Numele și pronumele.
Adverbul , Editura Junimea, Iași.
Irimia, Dumitru (1997), Gramatica limbii române , Editura Polirom, Iași.
Jackendoff, R. (1973) The base rules for Prep ositional Phrases , In S. R. Anderson & P.
Kiparsku (ed.), „A Festschrift for Morris Halle”. New York : Holt, Rinehart & Winston, 345 –
366.
Lehmann, Christian (1985), Grammaticalization synchronic variation and diachronic
change , Lingua e Stile 20, p. 303 –318.
Leuven, Ku, Melis Ludo (2001), Syntaxe du groupe prépositionnel , în „Travaux de
linguistique”, nr. 1 –2 (42 –43), p. 11 –12.
Littlefield, Heather (2005), Lexical and Functional Prepositions in Acquisition:
Evidence for a Hybrid Category , in “Boston Univ ersity Conference on Language
Development 29, Online Proceedings Supplement”.
Manoliu -Manea, Maria (1967), Genitivul pronumelui personal în limba română
contemporană , în „Elemente de lingvistică structurală”, Editura Științifică, București, p. 274 –
291.
Manoliu -Manea, Maria (1968), Sistematica substitutelor din româna contemporană
standard, Editura Academiei Române, București.
Mardale, Alexandru (2005), Case Marking and Prepositional Marking. Some remarks
Bibliografie
267 Concerning DE -Phrases in Romanian , Paper presented at BIDE05, Bilbao.
Mardale, Alexandru (2006a), On the Use of the Definite Article with Prepositions in
Romanian , în ”Linguistic Symposium on Romance Languages”, 36, Rutgers University.
Mardale Alexandru (2006b), Why on table is on the table? Notes on th e definite's article
incorporation with prepositions in Romanian , în ”First Central European Student
Conference in Linguistics”, Budapest.
Mardale, Alexandru (2007a), Categorii lexicale versus categorii funcționale via
categorii semilexicale în „Studii de gramatică și de formare a cuvintelor. In memoriam
Mioara Avram”, Editura Academiei Române, București, p. 254 –267.
Mardale, Alexandru (2007b), La préposition: une classe hétérogène în „Studii
lingvistice. Omagiu Profesoarei Gabriela Pană Dindelegan, la an iversare”, Editura
Universității din București, București, p. 165 –177.
Mardale, Alexandru (2007c), Les prépositions en emploi fonctionnel. Qelques données
du roumain în „Autour de la préposition (position, valeurs, statut et catégories apparentées
à trave rs les langues”, Caen.
Mardale, Alexandru (2007d), Les prépositions fonctionnelles du roumain: étude
comparative , Thèse de doctorat, Université Paris 7 & Bucarest.
Mardale, Alexandru (2008a), On the Alternation between Inflectional Case and
Prepositional Phrases in Romanian , în “Bucharest Working papers in Linguistics ”, X, 1,
p. 147 –159.
Mardale, Alexandru (2008b), Sur de la distinction entre prépositions lexicales et
prépositions fonctionnelles , http://halshs.archives -ouvertes.fr/halshs -00556181 , version 1.
Mardale, Alexandru (2009), Que sont les prépositions ? în „Analele Universității din
București. Limba și literatura română”, p. 51 –72.
Mardale, Alexandru (2011a), Prepositions as a S emilexical Category, în ”Bucharest
Working Papers in Linguistics” 13, p. 35 –50.
Mardale, Alexandru (2011b), Le statut de pe en roumanin et a en espagnol ,
http://halshs.archives -ouvertes.fr /halshs -00556201 .
Mardale, Alexandru (2012), Les groupes prépositionnels adnominaux complexes en
roumain , în ”Actes du 31e Colloque International sur le Lexique et la Grammaire”.
Marque -Pucheu, Christiane (2001), Le locutions prépositives: du spatial au non-spatial ,
în „Langue française” , vol. 129, p. 35 –53.
Melis, Ludo (2003), La préposition en français , Ophrys, L’Essentiel français, Paris.
Bibliografie
268 Melniciuc, Ioan (2007), Greșeli tipice, greșeli curente , în „Limba română”, nr. 4 –6, anul
XVII.
Micu, Samuil, Ș incai, Gheorghe (1980), Elementa linguae daco -romanae sive
valachicae (1780) , Editura Dacia, Cluj -Napoca.
Mihuț, Lizica (1995), Limba Română Contemporană. Morfologia. Sinteze , Universitatea
„Aurel Vlaicu” din Arad, Facultatea de Teologie, Seria Cursuri Un iversitare, Arad.
Mihuț, Lizica (1996), Gramatica limbii române. Sinteze. Exerciții , Editura Multimedia,
Arad.
Mihuț, Lizica (1999), Corectitudine în vorbire și în scriere , Editura Dacia, Cluj -Napoca.
Mihuț, Lizica, Miuța, Bianca (2007), Limba Română. S inteze și exerciții, Editura
Universității Aurel Vlaicu , Arad.
Mihuț, Lizica, Miuța, Bianca (2010), Limba română și noul DOOM . Norme și grile ,
Editura Palimpsest, București.
Minică, Mircea (2000 –2001), Sintaxa genitivului și a posesivelor, pornind de la o
problemă controversată: statutul lui al, în „Dacoromania”, serie nouă, V –VI, Cluj -Napoca,
p. 241 –250.
Muysken, Pieter (2008), Functional Categories , Cambridge University Press.
Neamțu, G.G. (1986), Predicatul în limba română. O reconsiderare a predicat ului
nominal , București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Neamțu, G.G. (1999), Teoria și practica analizei gramaticale , Editura Excelsior, Cluj –
Napoca.
Neamțu, G.G. (2006 –2007), O clasificare categorial -relațională a atributului în limba
română. Cu adnotări , în „Dacoromania”, p. 111 –145.
Neculai Stănică, Manuela (2004), Un cultism prepozițional: ca și , în „Limba și literatura
română”, nr. 3, Anul XXXIII, București, p. 3 –6.
Nedelcu, Isabela (2008), Les construction partitives en roumain , în „Revue r oumaine de
linguistique”, nr. 4, p. 460 –484.
Nedelcu, Isabela (2009), Categoria partitivului în limba română , Editura Universității
din București.
Nedelcu, Isabela (2011), L'infinitiv introduit par de en roumain, „Revue roumaine de
linguistique”, nr. 4, p. 403 –419.
Nedelcu, Isabela (2012), 101 greșeli gramaticale , Editura Humanitas, București.
Nemțuț, Alina -Paula (2010a), Scurt istoric al cercetărilor care atestă existența supinului
Bibliografie
269 românesc , în „Studia Universitatis Petru Maior”, Philologia, nr. 9, p. 98–106.
Nemțuț, Alina -Paula (2010b), Modurile nepersonale ale verbului în limba română
contemporană , teză de doctorat, Arad.
Nemțuț, Alina -Paula (2011), Omonimie și ambiguitate la formele verbale nepersonale
românești, în „Philologica Jassyensia”, An VII , Nr. 2, p. 213 –232.
Nicolae, Alexandru (2003), Notă de sintaxă comparată: parametrul [+ definit ] în sintaxa
grupului nominal românesc, în „Limbă și literatură”, nr. 2, p. 186 –209.
Noailly, Michèle (2006), Quoi de neuf côté préposition? în „Modèles lingu istiques”, nr.
53, p. 79 –90.
Pană Dindelegan, Gabriela (1973), Grup prepozițional facultativ vs grup prepozițional
obligatoriu , în „Studii și cercetări lingvistice”, nr. 24, p. 601 –607.
Pană Dindelegan, Gabriela (1974), Sintaxa transformațională a grupul ui verbal în limba
română, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.
Pană Dindelegan, Gabriela (1991), O variantă a împletirii regentei cu subordonata:
dubla subordonare a relativului , în „Limba și literatura română”, Anul XX, nr. 4
(octombrie –decembrie), București, p. 6 –8.
Pană Dindelegan Gabriela (1995 ), Caz, în „Limbă și literatură”, Anul XL, vol. I,
București, p. 49 –55.
Pană Dindelegan, Gabriela , (1999) Sintaxa grupului verbal , Editura Aula, Ediția a II -a,
Brașov.
Pană Dindelegan, Gabriela (2001), Ca și decât – adverbe, prepoziții sau conjuncții , în
„Limba și literatura română”, Anul XXX, nr. 4, București, p. 3 –9.
Pană Dindelegan, Gabriela , (2003), Elemente de gramatică; Dificultăți, controverse, noi
interpretări , Humanitas Educați onal, București.
Pană Dindelegan, Gabriela (2013), The Grammar of Romanian , Oxford University
Press, p. 451 –465.
Pană Dindelegan, Gabriela, Dragomirescu, Adina, Nedelcu, Isabela (2010),
Morfosintaxa limbii române. Sinteze teoretice și exerciții , Editura Universității din
București.
Papahagi, Cristiana (2007), La formation des prépositions composées. Une particularité
romane? în „Studii de romanistică” , vol. dedicat prof. Lorenzo Renzi, Ed. Fundației Studii
Europene, Cluj, p. 114 –129.
Pădurean, Alina Nic oleta (2011), Abordarea contrastivă a substantivului. în limba
Bibliografie
270 română și în limba germană , teză de doctorat, Arad, p. 148 –190.
Petrescu, Maria (2005), Despre locuțiunile prepoziționale cu genitivul , în „Annales
Apulensis. Seria Philologica”, nr. 31, p. 200–204.
Pitiriciu, Silvia (2008), Prepoziția – aspecte de morfologie funcțională , în „Analele
Universității din Timișoara”, XLVI, p. 196 –201.
Pomian, Ionuț (2013), Adnotări la gramatica grupările [prepoziție + adjectiv ], ca
fenomenalizări ale predicației secunde (I), în „Studia”, nr. 14, p. 106 –116.
Pușcariu, Sextil (1921 –1922), „Despre pre la acuzativ”, în Dacoromania – Buletinul
Muzeului limbei române , anul II, p. 566 –570.
Quirk, R., Greenbaum, S., Leech, G. and Svartvik, J. (1985), A Comprehensive
Grammar of the English Language , Longman, London.
Radford, Andrew (1997), Syntax. A minimalist introduction , Cambridge University
Press.
Rădulescu, Mariana (1995), Despre regimul sintactic al prepozițiilor și locuțiunilor
prepoziționale , în „Limba și litera tura română”, Anul XXIV, nr. 1 (ianuarie -martie),
București, p. 9 –13.
Rădulescu, Mariana (2004), Despre sintagmele (cu valoare de subiect) legate prin și cu ,
în „Aspecte ale dinamicii limbii române actuale”, București.
Riegel, Martin, Pellat, Jean -Christ ophe, Rioul, René (1994), Grammaire méthodique
du français , Presses Universitaires de France, p. 369 –373.
Roy, Isabelle, Svenonius, Peter (2009), Complex Prepositions , în „ Autour de la
Préposition”, edited by J. François, É. Gilbert, C. Guimier, and M. Kr ause, p. 105 –116.
Rus, Maria Laura (2007), Locuțiunile: tipuri structurale și natură semantică , în
“Proceedings of the International Conference European Integration between Tradition and
Modernity”, Editura Universității Petru Maior, Târgu -Mureș, p. 232 –238.
Saint -Dizier, Patrick (Ed.) (2006), Syntax and semantics of prepositions, Text, Speech
and Language Technology , vol 29, CNRS Toulouse, Springer.
Saussure, Ferdinand de (1998), Curs de lingvistică generală , Editura Polirom, Iași.
Seppänen, A., Bowen, R. and Trotta, J. (1994) On the so -called complex prepositions ,
în ”Studia Anglica Posnaniensia” , 29: 3 –29.
Slavici, Ioan (1914), Gramatica limbii române , Partea I Etimologia , Editura Minerva,
București.
Sporiș, Valerica (2010), Aspecte privind relația adjectivului cu substantivul, verbul și
Bibliografie
271 adverbul, în „Studia”, nr. 9, p. 139 – 392.
Stan, Camelia (2003), Gramatica numelor de acțiune din limba română , Editura
Universtății din București.
Stan, Camelia (2009), Ierarhia constituenților în grupul nominal, în „Studii de
gramatică. Omagiu doamnei profesoare Valeria Guțu Romalo”, București, Editura
Universității din București, p. 231 –236.
Stuparu, Ada (1999), De – prepoziție, conjuncție, interjecție , în „Limba și literatura
română”, anul XXVIII, nr. 4, Bucur ești, p. 3 –5.
Tănase -Dogaru, Mihaela (2009), O abordare uniform -diacronică a construcțiilor
pseudopartitive în limbile română și engleză , în „Studii de gramatică. Omagiu doamnei
profesoare Valeria Guțu Romalo”, Editura Universității din București, Bucureș ti.
Tănase -Dogaru, Mihaela (2011), Diagnostic Criteria for Semi -lexicality , în ”Bucharest
paper in Linguistics”, vol. XIII, nr. 1.
Tănase -Dogaru, Mihaela (2013), A die -hard case: prepositional genitives in Modern
Romanian , ACED 15, Bucharest.
Tesnière, Lucien (1965), Éléments de syntaxe structurale , Librairie C. Kincksieck, Paris.
Tiktin, H. (1945), Gramatica română, Etimologia și sintaxa (1883) , Ediția a III -a
revăzută de I. -A. Candrea, Editura Tempo, București.
Tomescu, Domnița (2002), Limba română. Morfologia , Editura All Educațional,
București.
Trandafir, Gh. D. (1987), Note asupra statutului relațional al prepoziției în limba
română , în „Limba română”, nr. 5, septembrie –octombrie, p. 450 –454.
Ursu, N.A. (1961), Modelul francez al gramaticii lui I on Heliade Rădulescu , în „Limba
română”, nr. 4, p. 326 –333.
van Raemdonck, Dan (2001), Adverbe et préposition : cousin, cousine? , în „Travaux de
linguistique” , nr. 1 –2, p. 59 –70.
van Riemsdijk, H.C. (1978), A Case Study in Syntactic Markedness. The Bindi ng Nature
of Prepositional Phrases, Lisse, The Peter de Ridder Press.
van Riemsdijk, H. C . (1990), Functional Preposition , în H. Pinkster & I. Genée (editori),
„Unity in diversity”, Dordrecht, Foris, p. 229 –241.
Vandeloise, Claude (1991), Spatial Preposi tions. A case study from french , The
University of Chicago Press, Chicago.
Vasilache, Gh. N. (1999), Prepoziția de vidă sau falsa subordonare de la dreapta la
Bibliografie
272 stânga , în „Limbă și literatură română”, anul XXVIII, nr. 1 (ianuarie –martie), București,
p. 11 –13.
Vasiliu, Laura (1961 ), Schiță de sistem al prepozițiilor limbii române , în „Studii de
gramatică”, vol. al III -lea, p. 11 –43.
Vasiliu, Laura (1967), Asupra definiției prepoziției , în „Elemente de lingvistică
structurală”, Editura Științifică, Bucureșt i.
Vasiliu, Laura (1973), O descriere a sensurilor locale ale prepozițiilor românești, în
„Studii și cercetări lingvistice”, XXIV, p. 357 –388.
Vasiliu, Laura (1988), La cotele , în „Limba română”, nr. 2, p. 163 –164.
Vorindan Velovan, Codruța -Alina (2013) , Abordarea contrastivă a adjectivului în
limba română și germană , teză de doctorat, Arad.
Vulpe, Magdalena (1975/2004), Notes sur la syntaxe du relatif care, în „Revue roumaine
de linguistique”, XX, 1975, 5, p. 597 –599; în trad. rom., Note privind sintax a relativului
care, în „Opera lingvistică”, I, Cluj -Napoca, Clusium, 2004, p. 334 –336.
Wilmet, Marc (1997), Grammaire critique du Français , Hachette Supérieur, Duculot.
Zafiu, Rodica (1999), În caz de , în „România literară ”, nr. 44.
Zafiu, Rodica (2001) , „În” sau pe „net” , „România literară”, nr. 38.
Zafiu, Rodica (2001), La fix, la o derută, la o adică , în „România literară”, nr 5.
Zafiu, Rodica (2004), Din și dintre, în „România literară”, nr. 40.
Zafiu, Rodica (2006), Hipercorectitudine , în „Români a literară”, nr. 49.
Zafiu, Rodica (2007), Care și pe care , „România literară” , nr. 31.
Zafiu, Rodica (2008), Constituirea unei norme sintactico -stilistice: observații despre
concatenarea genitivelor , în „Limba română”, anul LV, nr. 5 –6, București, p. 43 1–438.
Zafiu, Rodica (2008), Setare , în „România literară”, nr. 36.
Zafiu, Rodica (2009), Constituirea unei norme gramaticale: relativul pe care, în „Limba
română”, LVIII, nr. 2, p. 285 –296.
Zafiu, Rodica (2010), Legat de… , în „România literară”, nr. 33.
Zafiu, Rodica (2011), Cu dedicație , în „România literară”, nr. 40.
Zafiu, Rodica (2011), Fiare și pătrățele , în „România literară”, nr. 50.
Zafiu, Rodica (2011), La fix , în „România literară”, nr. 33.
Zafiu, Rodica (2012), În telefon , în „Dilema veche”, nr. 452, 11 –17 octombrie.
Zafiu, Rodica (2012), Părul de găină , în „România literară”, nr. 2.
Zafiu, Rodica (2012), Prin prisma , în „România literară”, nr. 9.
Bibliografie
273 Zafiu, Rodica (2012), Sau ceva de genul , în „Dilema veche”, nr. 460.
Zafiu, Rodica (2012), Teșcherea la buzunar , în „România literară”, nr. 16.
Zafiu, Rodica (2012), Urcatul pe net , în „România literară”, nr. 17.
Zafiu, Rodica (2013), Pe avion , în „Dilema veche”, nr. 474.
BIBLIOGRAFIE PE INTERNET:
http://dictionary.cambridge.org
https://en.wiktionary.org
Dictionary of Contemporany English, https://www.ldcoceonline.com/dictionary
http://www.larousse.fr/dictionnaires
www.oxfordlearnersdictionaries.com
SURSE:
Texte :
Blandiana, Ana (1989), Poezii , Editura Minerva, București.
Cărtărescu, Mircea (2004), De ce iubim femeile , Editura Humanitas, București.
Paler, Octavian (1981), Viața pe un peron , Editura Albatros, București.
Reviste și ziare:
AV = „Avantaje”
BC = „Bursa de construcții”
DV = „Dilema veche”
EZ = „Evenimentul zilei”
G = „Gândul”
GP = „Gazeta sporturilo r”
F = „Finaciarul”
ZF = „Ziarul financiar”
RL = „România literară”
Internet:
avocat. net
creștinortodox.ro
digi24.ro
ebihoreanu.ro
Bibliografie
274 gazetadedimineata.net
moldovenesti.info
onlinesport.ro
realitatea.net
romaniatv.net
videonews.ro
www.cristv.r o
www.primatv.ro
ziarulteleormanul.ro
ziuanews.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PREPOZIȚIA ȘI GRUPUL PREPOZIȚIONAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ DOMENIUL: FILOLOGIE CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC: PROF. UNI V. DR. LIZICA MIHUȚ DOCTORAND: PROF…. [601065] (ID: 601065)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.