ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII COORDONATOR DE LICENȚĂ : POPA DORINA-NICOLETA STUDENT: MOLNAR (HEGEDUS) AGNES-BEATA ORADEA 2016 CUPRINS CAPITOLUL… [601033]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ID
SPECIALIZAREA: CIG
ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII

COORDONATOR DE LICENȚĂ :
POPA DORINA-NICOLETA

STUDENT: [anonimizat]
2016

CUPRINS
CAPITOLUL 1.BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI REZULTATELOR
1.1.DEFINIREA ȘI TIPURILE DE ANALIZĂ……………………………………………………………………..3
1.2.METODE ȘI TEHNICI UTILIZATE ÎN ANALIZA REZULTATELOR……………………………..4
1.3.CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE – SURSA DE INFORMAȚIONALĂ DE BAZA ÎN
ANALIZA REZULTATELOR…………………………………………………………………………………………….6
CAPITOLUL 2.MODALITĂȚI DE ANALIZA A REZULTATELOR
2.1.CONCEPTUL, TIPOLOGIA ȘI ROLUL REZULTATELOR…………………………………………….8
2.2.ANALIZA STRUCTURALĂ A REZULTATELOR ……………………………………………………..10
2.3. ANALIZA FACTORILALĂ A REZULTATELOR………………………………………………………..10
2.4. TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE…………………………………….11
CAPITOLUL 3 ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI DE REZULTATE
3.1. ANALIZA INDICATORUL DE ACTIVITATE……………………………………………………………..14
3.2. ANALIZA INDICATORILOR DE PROFITABILITATE………………………………………………..19
3.3.ANALIZA REZULTATELOR CARE PREZINTĂ POTENȚIALUL DE FINANȚARE……..24
CAPITOLUL 4.STUDIU DE CAZ: ANALIZA REZULTATELOR LA SC.
4.1.PREZENTAREA SOCIETĂȚII
4.2.ANALIZA INDICATORILOR DE ACTIVITATE
4.3.ANALIZA INDICATOARELOR DE PROFITABILITATE
4.4.ANALIZA REZULTATELOR CARE PREZINTĂ POTENȚIALUL DE FINANȚARE
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

CAPITOLUL 1.
BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI REZULTATELOR
1.1.DEFINIREA ȘI TIPURILE DE ANALIZĂ
Analiza înseamnă acea metodă rațională care constă în descompunerea unui întreg(obiect,
fenomen sau proces) în elementele sale constructive pentru ca prin metode specifice să fie studiate
esența lor, și ne arată cunoașterea realității obiective, în toată complexitatea sa.
Maria Niculescu definește „ analiza financiară furnizează un ansamblu de concepte, tehnici
și metode care permit tratarea informațiilor interne și externe, interpretarea acestora, emiterea
unor judecăți de valoare și aprecieri asupra activității întreprinderii, în vederea formulării unor
recomandări pertinete privind evoluția acesteia, nivelul și calitatea performanțelor, gradul de risc
într-un mediu concurențial extrem de dinamic ”1.
Indiferent de situația materială a unei întreprinderi, managementul lui competent și eficient
se supune analiza economico-financiară a activității desfășurate, diagnosticarea stării de
performanță, pe care o întreprindere sau orice altă activitate economică o reprezintă la un moment
dat, și nu în ultimul rând, să le i-a unor decizii a vedea evoluția viitoare a acesteia.
Varietatea activităților desfășurate de către o întreprindere și diversitatea situațiilor prin care
acesta evoluează, privind coținutul, nivel de caracteristicile performanțelor economico- financiare
ale acesteia presupun necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după
mai multe criterii astfel:
•În funcție de raportul dintre momentul analizei și perioada de desfășurare a fenomenului,
poate fi analizat:
-analiza realizării obiectivelor sau analiză postfactum (postoperativă)
-analiza previzionalăsau prospectivă
•Din punct de vedere al nivelului la care se realizează analiza,se disting:
-analiză macroeconomică
-analiza mezoeconomică
-analiza microeconomică
•În funcție de însușirile esențiale ale fenomenelor urmărite, se deosebesc:
-analiza cantitativă
-analiza calitativă
1Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997, pag.22
3

•După modul de urmărire a fenomenelor în timp:
-analiza statică
-analiza dinamică
•După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:
-analiza pe scurt timp (până la un an)
-analiza pe termen lung (peste un an)
•În funcție de poziția analistului:
-analiza internă
-analiza externă2
Tipurile de analiz ă sunt foarte importante pentru utilizatorii lor (interni, externi și
intermediari), să fie cât mai mulți factori și cât mai analitici, ca să pot să identifică mai multe
direcții de acțiune, și să poate determina cauzele primare care înrăuri fenomenele și procesele din
întreprindere. După ce prelucrează datele analizate, utilizatorii trebuie să ia decizii,ca să fie cât mai
eficientă într-un mediu concurențial,pentru întreprinderea respectivă.
1.2.METODE ȘI TEHNICI UTILIZATE ÎN ANALIZA REZULTATELOR
În analiza economico-financiară se folosește pentru cercetările și tehnicile de evaluare două
feluri de metode analiza calitativă și analiza cantitativă.
a)Analiza calitativă urmărește esența fenomenului, se stabilește legătura între fenomene și
între factorii sale de influență. Rezultatul acestei analize este baza metodelor care face leguturile
respective și interpretarea rezultatelor analizei cantitative.
Metodele principale sunt:
-diviziunea și descompunerea rezultatelor,
-comparația,
-modelarea fenomenelor economico-financiare,
-gruparea informațiilor
-generalizarea.
Diviziunea și descompunerea rezultatelor poate să fie de trei feluri: după timpul de formare
a rezultatelor, după locul de formare a acestora și descompunerea pe părți, elemente,cauze și
factori.
Comparația trebuie să fie clară și să asigură comparabiliatea datelor,cu un caracter omogen,
2Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,pag. 12-13.
4

să fie exprimat într-un etalon unic și să respecte o metodologie unitară. Tipuri de comparații sunt
următoarele:cu caracter spacial, în funcție de spațiu și timp, în spațiu și în timp.
Modelarea fenomenelor economico-financiară se constituie un instrument de bază care le
arată mai simplu relațiile între ele.Modelarea fenomenelor econnomice găsim trei feluri de
modele:imitative, analogice și simbolice.
Gruparea este o metodă de analiză economico-financiară care se desparte două sau mai
multe factori analizate pe categorii asemanatoare sau chiar de același natură.
Generalizarea este a valoarea întregului complex de informații, care ne dă analiza
cantitativă.
b)Analiza cantitativă își exprimă cantitativă a comportamentului unui fenomen, precum și
factorilor de influență. Pentru a determina această analiză, poate folosi următoarele metode:
-metoda schimbării successive a factorilor(substituția în lanț)
-metoda corelației și a regresiei
-metoda ratelor
-metoda scorurilor
-metoda ABC
-metoda calculului matriceal
-metoda calcului marginal
-cercetările operaționale;3
Metoda schimbării successive a factorilor se folosește relațiilor de tip determinist în care
dependența factorilor materializează în relații matematice de produs sau raport și are următoarele
principii:așezarea factorilor(prima oară factori cantitativ iar apoi cei calitativ),substituirea și al
treilea un factor substituit va rămâne la nivel curent.
Modele de substituție:
-Modelul determinist de produs de factori
-Modelul determinist de raport de factori
-Model determinist de sumă sau diferență de factori
-Model determinist ca sumă de produse
Metoda corelației și a regresiei se folosește în cazul modelelor de tip statistic de tip liniar,
exponențial,hiperbolic, etc.
Metoda ratelor este un raport între două mărimi comparabile cu o valoare operațională și
informațională mai mare decât celor doi indicatori judecați separat. Ratele sunt de patru feluri: –
rate de structură 4
3Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,pag. 36-46
4Isfănescu Aurel,Robu Vasile,Hristea Anca-Maria,Vasilescu Camelia, Analiza economico-financiar ,
5

-rate de gestiune
-rate de echilibru
-rate de rentabilitate.
Metoda scorurilor se folosește pentru evaloarea riscului de faliment( cel mai multe cazuri la
bănci),dintre care cel mai cunoscute sunt al lui Altman și Conan-Holder.
Metoda ABC este o analiză selectivă a componentelor unei fenomen sau rezultat în funcție
de poziția lor în cadrul acestor întreg. Pareto se pune trei subgrupe:
-10-15% din componente reprezintă 60-70%din cifra de afaceri (zona A)
-25-30% din componente reprezintă 25-30% din cifra de afaceri (zona B)
-65-70% din componente reprezintă 10-15% din cifra de afaceri (zona C)
Metoda calculului matriceal se recomandă când, pentru determinarea cantitative are mai
multe componente analizate, dar fiecare are același natură.
Cercetările operaționale este o metodă pentru rezultate cantitative complexe, cu mai multe
factori și necesită determinarea riguroase, foarte exactă.
1.3.CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE –
SURSA DE INFORMAȚIONALĂ DE BAZA ÎN ANALIZA REZULTATELOR
Buglea spune despre contul de profit și pierdere că „ nu este altceva decât o
înlănțuire continuă de operațiuni de achiziții, plăți, producție, vânzări și încasări care
influențează contul de rezultate. ”5
În România , la 1 ianuarie 2015 a intrat in vigoare OMFP nr. 1802/2014, care aprobă
reglementările contabile conforme cu Directiva nr. 34/2013 privind contabilitatea – act de referință
în conducerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare anuale. Elementele de noutate sunt
generate de două abordări: prima, o reclasificare a entităților economice în categoriile microentităti,
entități mici, entități mijlocii și mari, iar în funcție de această clasificare, fiecare va întocmi situații
financiare prescurtate sau cu mai multe componente. A doua abordare se referă la transpunerea în
legislația națională a mai multor standarde IFRS față de cele deja existente.
După formă de prezentare putem deosebi sub două formă:
-de tablou bilateral (în cont), unde cheltuielile și veniturile sunt prezentate în două părți(stânga-
cheltuieli, dreapta-venituri)
-verticală (în listă), unde deduce până la rezultatului exercițiului.
5 Bulgea Alexandru,Analiză financiară,Editura Mirton, Timișoara, 2005, pag. 376
6

După modul de formare al rezultatelor pot să distingem două categorii principale:
-profit și pierdere, unde cheltuielile și veniturile sunt structurate după natura lor
-profit și pierdere, unde cheltuielile și veniturile sunt structurate după funcții ale întreprinderii.6
„Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în
mod credibil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de creșterea valorii unui activ sau
de scăderea valorii unei datorii. Recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea
creșterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creșterea netă a activelor, rezultată din
vânzarea produselor sau serviciilor, ori descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în
mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui
activ sau de o creștere a valorii unei datorii. Recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu
recunoașterea creșterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile
salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).”7
Potrivit Direcivei a IV-a CEE,forma a contului de profit și pierder, cu prezentarea
veniturilor și cheltuielilor după natura lor:
1) Cifra de afaceri netă
2) Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
3) Producția realizată de entitate pentru scopurile proprii și capitalizată
4) Alte venituri din exploatare
5) a) Cheltuieli cu materiile prime și materiale consumabile
b)Alte cheltuieli externe
6) Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii și indemnizații
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7) a) Ajustările de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale
b) Ajustările de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depășesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8) Alte cheltuieli de exploatare
9) Veniturile din interese de participare, cu indicarea indistinctă a celor obținute de la
entitățile afiliate
10) Veniturile din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu
indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
6Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura Economică, București, 2014
pag.305
7OMFP 1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate
7

11) Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la
entitățile afiliate
12) Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active
circulante
13) Dobânzi de plătit și cheltuielile similare, cu indicarea distinctă a celor privind entitățile
afiliate
14) Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15) Venituri extraordinare
16) Cheltuieli extraordinare
17) Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18) Impozitul pe profit
19) Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20) Profitul sau pierderea exercițiului financiar 8
CAPITOLUL 2.
MODALITĂȚI DE ANALIZA A REZULTATELOR
2.1.CONCEPTUL, TIPOLOGIA ȘI ROLUL REZULTATELOR
În orice întreprindere este cel mai important, să aibă profit cel mai mare,asta înseamnă că
managerii trebuie să ia în considerare toate rezultatele din firmă. Indiferent că acestea sunt pozitive
sau negative, trebuie analizate corectă, să identifice probleme ca să pot ia decizii sau măsuri.
Rezultatele pe care le determină o activitate lucrativă sunt,în comun, variat și pot evidenția modul
de utilizare al tipuri de amestecate de resurse angrenate în funcționarea întreprinderii.
Rezultatul pot definim din punct de vedere economic ca un consecință final sau intermediar
al unor acțiuni economice, mai mult sau mai puțin intenționat, el fiind cel care confirmă sau
infirmă utilitatea acestor acțiuni.
În urma desfășurării unor activități economice lucrative la nivel de întreprindere se pot
obține următoarele tipuri de rezultate:
•rezultatele ale activității productive
•rezultate financiare
•rezultate sociale9
8Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară, Editura Economică, București, 2014
pag.305-306
9Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002 pag. 22
8

Tipologia indicatorilor
Aproape toate indicatoare de rezultat găsim în documente contabile de sinteză, dintre
aceștea sunt cel mai important Contul de profit și pierderi. Chiar dacă știm că are o configurare mai
variabilă de prezentare, importanța acestui document este dată de faptul că este general acceptat în
majoritatea sistemelor contabile.
„Contul profit și pierdere, structurat pe baza grupării veniturilor și cheltuielilor după
destinația acestora, permite cunoașterea nivelului cifrei de afaceri nete și a costului vânzărilor
aferente întreprinderii, în timpul exercițiului financiar ” 10
Mai găsim și informații specifice privind performanțele întreprinderii în note explicative; în
România, potrivit reglementărilor contabile în vigoare, acestea sunt: Nota 3 „Repartizarea
profitului” Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare” și Nota 9 „Exemple de calcul și analiză a
principalilor indicatori economico-financiari” doar și celelalta note vin să oferă informații într-o
anumită măsură, informații privind performanțele întreprinderii.
Rolul indicatorii de rezultate
Puntru utilizarea căt mai bune indicatorii de rezultate se supune înțelegerea rolului pe care
ei îl au în analiza interne sau externe, analize îndeplinita în scopul aprecierii performanțelor unei
întreprinderi.
Indicatorii de rezultate se transformă în formă valorică finală și nivelul de transformare
fiind mai corespunzător sau mai sintetic funcție de necesitățile de analiză.
Rezultatele contabile poate folosi pentru a îndruma politicii de dividende, mijloc de previziune a
viitoarelor rezultate, mijloc de măsurare a calităților managemantului firmei, mijloc de estimare a
valorii deciziilor făcute de alte entități,instrument managerial în interiorul și în afara entității.
Petru Ștefea a scris că indicatorii de analiză pot să aibă următoarele direcții:
-măsurarea nivelul absolut (oferă informații despre mărimea entității economice, care nu are
importanță mare pentru analiști, decât după ce analizează ulterior; este baza de pornire a analizei)
-calcularea abatera absolută și relativă ( importanța după ce calculăm pe timp precedent și timp
curent)
abatere absolută : ΔT=T1-T0
abatere relativă: ΔIT =IT-100
unde T – indicatorul analizat
IT – indicele indicatorului
Δ – abaterea
10Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura Economică, București, 2014
pag.327
9

-utilizarea rezultatelor la alcătuire unui sistem multilateral de indicatori pentru evaluarea eficienței
și a rentabilității întreprinderii(pentru eficiență și pentru rentabilitate putem determina o serie de
rate ,ex: rentabilitatea vânzărilor, etc.)

2.2.ANALIZA STRUCTURALĂ A REZULTATELOR
Contul de profit și pierdere ne lasă urmărirea activității desfășurate de întreprindere pe
tipuri de activități; evoluția activității pentru atingerea scopului întreprinderii nu este altceva decât
o înlănțuire continuă de operațiuni de achiziții, plăți, producție, vânzări și încasări care influențează
contul de rezultate. Toată operațiunile sunt subordonate obținerii unui rezultat net, prin obținerea
unui surplus financiar la fiecare nivel de activitate.
Structura cifrei de afaceri este dată de ponderea veniturilor din vânzările generate de diferite
activități, produse, lucrări sau servicii, care formează nomenclatorul acestei întreprinderi.
Configurarea cifrei de afaceri este influențată de următoarele factori:
-nivelul de diversificare a activității
-structura fizică a vânzărilor pe grupe omogene
-prețul de vânzare al produselor.
Analiza structurii cifrei de afaceri pot fi calculat astfel:
-ponderile componentelor cifrei de afaceri:
gi=CAi
CA×100 unde:
CA=cifra de afaceri, Cai=vânzările aferente elementului component i
Rezultatul gi se referă la principalele elemente componente ale cifrei de afaceri, evoluția acestora,
stabilitatea ei etc.
-coeficientul de concentrare Gini-Struck (G):
G=
√nΣgi2−1
n−1 unde:
gi=ponderea produsului i în cifra de afaceri, n-numărul produselor
Rezultatul „G” pot să află între intervalul [0,1], cu cât se apropie mai mult către 1, înseamnă că în
structura activității cât mai puține produse contribuie în proporție mare la realizarea cifrei de
afaceri.
-indicele Herfindall (H), care se determină astfel:
H= ∑gi2 unde:
gi=ponderea produsului i în cifra de afaceri, n-numărul produselor
Rezultatul H cu cât se apropie mai mult către 1, înseamnă că în structura activității câteva produse
contribuie în cea mai mare proporție la realizarea cifrei de afaceri.

-metoda ABC
Metoda ABC este o analiză selectivă a componentelor unei fenomen sau rezultat în funcție de
poziția lor în cadrul acestor întreg (produse/clienți). Pareto se pune trei subgrupe:
-10-15% din componente reprezintă 60-70%din cifra de afaceri (zona A)
-25-30% din componente reprezintă 25-30% din cifra de afaceri (zona B)
-65-70% din componente reprezintă 10-15% din cifra de afaceri (zona C)
Analiza curbei teoretice permite identificarea, în totalul produselor comercializate, a trei
grupe cu caracteristici specifice.
2.3. ANALIZA FACTORILALĂ A REZULTATELOR
Analiza factorială este folosită pentru a rezolva două tipuri de probleme: reducerea
numărului de variabile pentru a crește viteza de procesare a datelor și identificarea șabloanelor
ascunse în relațiile existente între date. Analiza factorială se referă la o gamă largă de tehnici
statistice folosite pentru a reprezenta un set de variabile în concordanță cu un număr redus de
variabile ipotetice, numite factori.
Factorii, ca forțe motrice ale dezvoltării, determină formarea și modificarea unui fenomen
economic, a unui rezultat. Ei, de regulă, nu acționează izolat, ci interdependent, într-un sistem de
legături cauzale bine definit. Cunoașterea factorilor, a naturii acestora și a legăturilor prin
intermediul cărora concură la formarea și respectiv la modificarea unui fenomen, precum și
stabilirea posibilităților de îmbunătățire a activității întreprinderii ca sistem, reprezintă un element
definitoriu al obiectului analizei economico-financiare.
Identificarea factorilor necesităcunoașterea modului de formare a rezultatului (în accepțiunea de
fenomen analizat), a relațiilor de condiționare dintre aceștia, precum și dintre factori și fenomenul
analizat. Factorii care explică rezultatele economico-financiare pot fi grupați după mai multe
criterii, astfel:
a) Dupăconținutul (natura) lor, distingem următoarele categorii de factori: tehnici, tehnologici,
organizatorici, economici, social-politici, demografici, psihologici, biologici, naturali etc.
Analiza tuturor categoriilor de factori este absolut necesarăîn abordarea
fenomenelor economice, deoarece conexiunile care există între aceștia se reflectă în rezultatele
activității economico-financiare.
b) După caracterul lor în cadrul unei relații cauzale, distingem:
•factori cantitativi, care sunt purtătorii materiali ai celor calitativi, reprezentând condiția
preliminară și indispensabilă a acțiunii acestora;
•factori calitativi, care sunt de aceea și naturăcu fenomenul analizat, deosebindu-se de acesta prin

gradul de extensie;
•factori de structură, care intervin în situația în care rezultatul analizat se referăla mărimi agregate
(compuse din mai multe elemente). De regulă, factorii de structurăsunt conținuți de factorii
cantitativi, dar acționează
prin intermediul celor calitativi (ei reprezintă raporturile dintre componentele fenomenului
analizat).
Utilitatea teoretico-practică a acestei grupări este condiționată de cunoașterea procesului de
formare a fenomenului analizat cât și a modului de combinare a factorilor care influențează asupra
acestuia.
c) După modul cum acționează, deosebim:
•factori cu acțiune directă, sunt acei factori care își exercită nemijlocit influența asupra
fenomenului analizat;
•factori cu acțiune indirectă (factori de gradul 2, 3, …, n), sunt cei care
acționează asupra fenomenului analizat prin intermediul primei categorii.
d) În funcție de efortul propriu al întreprinderii, distingem:
•factori dependenți de efortul propriu, sunt acei factori care își au originea în eforturile depuse de
întreprindere privind utilizarea eficientă a patrimoniului său;
•factori independenți de efortul propriu, sunt în principal proveniți din
mediul în care întreprinderea își desfășoarăactivitatea.
e) Dupăgradul de sintetizare, distingem:
•factori simpli, sun cei care nu mai pot fi descompuși având în vedere sfera de desfășurare a
analizei:
•factori complecși, sunt cei care sunt determinați de o serie de alți factori simpli sau complecși, dar
cu un grad redus de complexitate.
f) După izvorul acțiunii lor, distingem:
•factori interni (endogeni), care își au originea în interiorul întreprinderii (organizarea internăa
producției, ritmicitatea producției, calitatea producției etc.);
•factori externi (exogeni), care își au originea în mediul exterior întreprinderii (modificarea
cursului de schimb, inflația, concurența, nivelul dobânzii etc.).
g) După stadiul circuitului economic, se disting factori specifici aprovizionării, producției și
vânzării producției.
h) Dupăposibilitățile de previziune, distingem:
•factori previzibili (cerți sau determinabili), care acționeazăîn cadrul unor
procese controlabile, fără a implica anumite riscuri;
•factori imprevizibili (aleatori), sunt cei acre acționează necontrolat ca
urmare a unor abateri de la desfășurarea normală a proceselor economice sub impulsul unor factori

exteriori necontrolabili (piața externă, forțele naturii etc.).
i) După intensitatea acțiunii lor, distingem:
•factori dominanți (cheie)a căror influență este hotărâtoare în obținerea rezultatelor. În teoria
economică se utilizează noțiunea de “factori cheie ai succesului” în analiza portofoliului de
produse și a mediului concurențial. Acești factori diferențiază firmele între ele din punct de vedere
al performanțelor realizate într-un mediu concurențial dat;
•factori secundaria căror influență nu este decisivă în obținerea rezultatelor.
Criteriile de clasificare ale factorilor nu au caracter limitativ, cele menționate având însă o
deosebităutilitate practicăîn analiza economico-financiară.
Analiza factorială a cifrei de afaceri
Nivelul și dinamica cifrei de afaceri sa află încontinuu sub incidența unui complex de
factori interni și externi, efectul produs de aceștia putând conduce la creșterea sau diminuarea
nivelului absolut a cifrei de afaceri.
Scopul analizei factoriale este de a găsi principalii factori care influențeză cifra de afaceri,
de a stabili care factori are o influență negativă și care are pozitivă să pot acționa din diverse
direcții în vederea creșteri cifrei de afaceri.
Câteva exemple din analiza factorială a cifrei de afaceri sunt:
-baza de calcul este cantitatea fizică vândută
-utilizând ratele explicative12
12Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002,pag.128-133
10
Analiza factorială a valorii adăugate
Analiza factorilă a valorii adăugate supraveghează, într-o parte punerea în evidență a
factorilor de influență care modifică nivelul indicatorului, și în altă parte determinarea măsurilor
care se impun pentru limitarea acțiunii factorilor cu influență negativă și extinderea sau păstrarea
acțiuni celor care au o influență pozitivă.
Aici prezint două tipuri de modele factoriale, cu care calculăm la analiza valorii adăugate:
-cu baza munca
-de tip financiar
Analiza factorială a excendentul brut din exploatare
Analizele factoriale sunt axa asupra factori importante care pot influența nivelul
indicatorului; aici amintim două modele de factori:
-Baza de calcul volumul de activitate; RBE=Qe X VA/Qe X RBE/VA
unde:VA/Qe – gradul de prelucrare al întreprinderii; RBE/VA – ponderea rezultatului brut în

valoarea adăugată.
– Surplusul de valoare din activitate de producție; RBE= VA X {1- (S+Imp/VA)}
unde :1- (S+Imp/VA) – ponderea rezultatului brut în valoarea adăugată13
Analiza factorială a rezultatului exploatării
Analiza factorială a rezultatului exploatării putem calcula în două tipuri de modele
factoriale, depinde de orientarea asemănătoare: pe grupe de omogene de produse sau în nivelul
global.
În analiza factorială a rezultatului exploatării pe grupe de produse facem abstracție de alte
venituri și alte cheltuieli din exploatare, după următoare relații:
RE= Σ qv X p – Σ qv X c sau RE= Σ qv X (p-c)
unde: qv- cantitate de produse vândute; p- prețul unitar, c- cost unitaral produselor vândute.
2.4. TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE
În analiza structurală a rezultatelor a unei întreprinderi putem folosi de la reunirea
cheltuielilor și veniturilor după natura lor din contul de profit și pierdere în soldurile intermediere
de gestiune (SIG) sau mai pot să amintim ca și Tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Cu
acesta tablou putem face diferența în nivelul activității de exploatare, financiare etc.
Tabloul nu este obligatoriu pentru întreprindere, dar informațiile sunt foarte importante și
interesante pentru acționari, manageri și creditori, aceste sunt alcătuite sub formă de listă sau sub
formă orizontală.
13Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002, pag. 178-179.
11
Soldurile intermediare de gestiune sunt următoarele:
-marja comercială
-producția exercițiului
-valoarea adăugată
-excendentul brut din exploatare.
MARJA COMERCIALĂ (MC)
Marja comercială este un indicator care ne arată rezultatul brut realizat din vânzare
mărfurilor(VM) și cheltuielile privind desfacerile de mărfuri (CD).
MC=VM-CD
Achim mai scrie și despre marja industrială (MI) care reprezintă în sfera productivității, este
o diferență între producția exercițiului și achizițiile de bunuri și serviciile de la terți care contribuie
la realizare acestora.
Din alte perspectivă, Robu se desparte în două marje comercială, brută și netă.

Marja comercială brută este un indicator cu care calculăm din vânzările brute înainte de
reducerilor comerciale acordate de societate, este important din punct de vedere structural , pe
tipuri de mărfuri sau pe zone de desfacere.
„Marja comercială netă indicator folosite mai des, pentru că arată rezultatul aferent
vânzărilor, rămas efectiv la dispoziția societății.”14
PRODUCȚIA EXERCIȚIULUI (Qe)
Producția exercițiului nu este altceva de cât, un indicator care măsoară toate producție într-o
întreprindere, care include producția vândută, stocată și imobilizată.
Qe= Qv+(Scqs – Sdqs)+Qi
unde: Qv-producția vândută, Scqs – Sold creditor din producția stocată, Sdqs – Sold debitor
din producția vândută, Qi – producția imobilizată.
În lucrarea lui Spătaru găsim și noțiunea de “producție marfă fabricată, care ne arată
producția obținută și care este destinată livrării, indicatorul se privește la producția vândută și
poducția stocată.”15
Producția exercițiuluieste foarte important indicator pentru managementul producției și
desfacerii, deoarece a da voie interpretarea unor relații reciproce necesare deciziilor referitoare la
unii dintre indicatorii valorici ai producției și comercializării și ghidează factorii de decizie în
lucrarea măsurilor privind aceste stadii ale ciclului de exploatare.
14Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura Economică, București, 2014
pag. 322
15Spătaru Liviu, Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor, Editura Economică,
București, 2004, pag. 149
12
V ALOAREA ADĂUGATĂ
Valoarea adăugată este un indicator care măsoară rezultatul întocmit prin potențialul
tehnico-economic propriu al întreprinderii, care are ca destinație remunerarea factorului uman, a
statului și investitorului de capital tehnic și financiar.
Diferența între valoarea adăugată și cifra de afaceri este că în timp ce cifra de afaceri
prezintă capacitatea întreprinderii, valoarea adăugată exprimă contribuția economică a
întreprinderii, surplusul de valoare pe care acesta reușește să-l determine ca urmare a efortului
depus în procesul de producție.
Valoarea adăugată de întreprindere ca urmare a desfășurarea unei activități lucrative se
repartizează în cinci părți:personalul, statul, împrumutătorii, proprietarii și întreprinderea.
Valoarea adăugată se poate calcula prin două metode:
-metoda diferențelor V A=Qex-C
-metoda aditivă.VA=Chs+It+Dp+A+Pn
Analiza dinamicii și structurii valorii adăugată

Valoarea adăugată se analizează pe baza modificării absolute, indicele și rata variației
valorii adăugate.
-abaterea absolută; ΔVA=VA1-V A0
-indicele valorii adăugate; IV A=VA1
VA0 X 100
-rata variației adăugate; RV A= VA1−VA0
VA0 X100
EXCEDENTUL BRUT DIN EXPLOATARE (EBEsau RBE)
Indicatorul este important pentru aprecierea nivelului de performanță economică a
întreprinderii, realizând o bună evaluare a nivelului de profitabilitate, atât pentru activitatea de
producție, cât și pentru cea de comercializre și este primul sold intermediar de gestiune cu
semnificație în termen de rentabilitate, care indică contribuția exploatării la formarea rezultatelor.
Excendentul brut din exploatare mai este cunoscut și sub denumirea rezultatul brut al
exploatării.
– în mărime absolută; EBE=V A+Subvenții pt. Exploatare – Impozite și taxe+ Cheltuieli cu
personalul
Fenomenul că EBE se determină ca diferență între veniturile monetare și cheltuielile
monetare, se realizează din acesta un surplus monetar din exploatare, dar nu știm dacă veniturile și
cheltuielile sunt încasate sau de încasat, adică plătite sau de plătit.Calitatea monetară a excendentul
brut din exploatare nu este atenuată, el asigurând pronunțarea analizei rezultatelor cu analiza
fluxurilor financiare.
13
Achim spune că rezultatul brut din exploatare (EBITDA) reprezintă rezultatul obținut de o
entitate din activitatea de exploatare, rezultatul neinfluențat de politica de amortizări și provizioane.
Acest indicator relevă în formă brută capacitatea activității de exploatare de a genera
profit.Rezultatul brut din exploatare se poate determina prin două metode:
-metoda directă :EBITDA=VA+SE – (IT+CP)
unde: SE – venituri din subvenții; IT – cheltuieli cu impozite; CP – cheltuieli cu personalul.
-metoda indirectă : EBITDA=VEXP- CEXP
unde:VEXP- venituri din exploatare; CEXP – cheltuileli din exploatare.16
CAPITOLUL 3.
ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI DE REZULTATE

Trebuie să facem diferența între formarea rezultatelor ,care ne arată un proces economic
obiectiv asociat activitățlor lucrative și calculul indicatorilor de rezultate, care este un calcul tehnic
ce urma procesului de formare.Asta înseamnă că putem afirma, din procesul de formare a
rezultatelor provine conținutul economic al indicatorilor de rezultate.
Rezultatele are loc străbaterea două faze,prima este ,de unde luăm rezultatelor dintr-un
proces productiv sau dintr-o activitate lucrativă; a doua este semnalul de piață după ce pune marfa
în comerți)
„Rezultatul global total este modificarea din capitalurile proprii din timpul perioadei ce
rezultă din tranzacții și din alte evenimente, altele decât acele modificări ce rezultă din tranzacțiile
cu proprietarii, în calitatea lor de proprietari. Rezultatul global total cuprinde toate componentele
de profit și pierder și alte elemente ale rezultatului global .”conform paragrafului 7, alienatul f, din
IFRS17
3.1.ANALIZA INDICATORUL DE ACTIVITATE
CIFRA DE AFACERI
Analiza cifrei de afaceri este o formă valorică a tuturor afacerilor desfățurate de o
întreprindere într-o perioadă determinată de timp, cu calcularea ei se măsoară performanța
economică a firmelor și este folosită drept criteriu pentru clasificarea acesta după importanța lor
economică.
16Achim Monica-Violeta, Analiză economico-financiară,Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010, pag. 331
17Standarde Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, 2014, pag. A385
14
Cu cifra de afaceri măsurăm volumul de activitate care pot să fie din două
elemente:producția și comercializarea; amândouă pot să aibă creștere sau scădere ce depinde de
poziția întreprinderii pe piață.
Cifra de afaceri conceptual are patru abordare:
-Cifra de afaceri totală – este volumul total al afacerilor unei întreprinderi, evaluate la prețul pieței;
CA=Σ qv x pv
unde: qv – cantitatea de produse vândută; pv – prețul de vânzare al produselor
-Cifra de afaceri medie CA- venitul mediu realizat pe un produs, lucrare sau serviciu, într-o
perioadă de timp;
CA= CA
Q unde: Q – cantitatea producției vândute
-cifra de afaceri marginală(CAmg) – este variația venitului unei întreprinderi ( ΔCA),generată de
creșterea sau scăderea cu o unitate a producției vândute( ΔQ);

CAmg= ΔCA
ΔQ
-cifra de afaceri critică (CAprg) este acel punct unde veniturile acoperă cheltuielile, iar profitul
este nul.
CAprg =CF
1−Rchv;
unde: CF – costuri fixe, Rchv– rata medie a cheltuielilor variabile.
Analiza în dinamică a cifrei de afaceri
Analiza în dinamică a cifrei de afaceri în cadrul unei perioade de gestiune, în diferite
perioade de gestiune și pune în evidență evoluția în timp a indicatorului, exprimată în mărimi
absolute sau în mărimi relative.
Cele mai importante indicatori, pe care folosim în analiza economico-financiară sunt:
abaterea absolută a cifrei de afaceri,indicele cifrei de afaceri și ritmul mediu de creștere a cifrei de
afaceri.
-abaterea absolută; ΔCA=CAi-CAo -bază fixă
ΔCA=CAi -Cai-1- bază în lanț
-indicele cifrei de afaceri; ICA= CA1
CA0×100 – bază în fix
ICA=CAi
CAi−1×100– bază în lanț
-ritmul mediu de creștere a cifrei de afacerI; R= (n−1
√CAn
CA0−1)×100
Analiza factorială a cifrei de afaceri
Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri putem folosi mai multe modele , care au ca scop
deosebirea cât mai multor factori de influență pentru a se putea acționa din diverse direcții în
vederea creșteri cifrei de afaceri.
Modele de analiză având ca bază de calcul cantitatea fizică vândută
-producții omogene:
CA=Qv x p unde:
Qv-cantitatea totală de produse vândute
p-prețul mediu de vânzare: p=Σsi x pi
si -structura produselor vândute(modele sau calități)
pi-prețul de vânzare aferent produselor de tip i.
-producții care nu are caracter omogen:
CA=Σqi x pi
Factorii de influență în ordinea substituției, sunt: qi , si , pi .

Cantitatea vândută din fiecare sortiment de produse fabricate este un factor de influența a
cifrei de afaceri pentru fiecare unitate fizic ă de produs este vanduta la un anumit pre ț.
Structura pe componentele fizice ale producției vândute influențeaza cifra de afaceri
deoarece prețurile unitare diferă ca mărime de la o component ă la alta.
Prețul de vânzare unitar influențează mărimea cifrei de afaceri deoarece difer ă de la un
sortiment la altul sau chiar în cadrul unui sortiment pe calități. Stabilirea prețurilor se face atât în
funcție de condițiile pieței, cât și de opțiunile strategice ale managementului întreprinderii.*
*Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,pag. 80-81
Modele de analiză utilizând ratele explicative (descompunerea pe fracții)
-deosebirea legătura dintre modul de valorificare a resurselor și gradul de realizare a producției
obținute:
CA=N xMf/N x Mf '/Mf x Qf/Mf ' x CA/Qf
N-numărul de personal
Mf/N- gradul de înzestrare tehnică
Mf '/Mf – compoziția tehnologică
Qf/Mf ' – randamentul mijloacelor fixedirect productive
CA/Qf – gradul de valorificare sau de realizare a producției fabricate.
-deosebirea contribuția elementelor patrimoniului la realizarea cifrei de afaceri:
CA=At x Ac/At x CA/Ac
At- valoarea activului total
Ac/At – rata activelor circulante
CA/Ac – viteza de rotație a activelor circulante sau eficiența utilizării acestora.**
** Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002. pag.133-139
Rezultatele care exprimă volumul de activitate
Primele care se constituie și formează paralel fenomenul de produție și comercializare, în a
prima fază sunt realizări în formă fizică ,iar apoi se transformă în formă valorică.
Indicatorii care prezintă volum niciodată nu pot să fie negativ,(cel puțin zero) pentru că ne
arată cât de eficiet a fost productivitate, ce imposibil să produce în minus, diferența este la
indicatori care exprimă profitabilitate unde pot să fie negativ,(adică în exemplu nu a putut să vândă
marfa, cheltuielile a fost mai mare decât prețul pe care pot să vinde).
Rezultate care prezentă volumul de productivitate
Rezultatele în activitatea productivă se conta pe prognoza de a comercializa a producției
deja obținută, independent de activitatea comercială, atât ca felul de efectuare cât și ca și scopul în
sensul rezultatelor obținute.
Aici pot să vorbim despre bunuri, lucrări și servicii pe care o firmă se oferă pe piață,

constituția și existența acestora fiind în formă fizică. Dacă vrem să luăm în evidență contabilă, nu
putem altfel de cât cu costul de producție, prețul de înregistrare etc.
Rezultatele în activitate productivă nu găsim în contul de profit și perdere, pentru că încă nu
sunt vândute, doar producția vândută înregisrăm ca venit în contabilitate.
Producție fizice(Qf)
Qf= Σqi X pi unde:qi – cantitatea fabricată din produsul i
pi – costul unitar sau prețul de înregistrare al produsului i
n – numărul de produse fabricate
Producția fizică este calculată la costul de fabricație sau la prețul de înregistrare, care este diferit de
prețul efectiv de vânzare al produselor.
Producția marfă fabricată(Qfm)
Qfm= Σqi X pi unde qi – cantitatea fabricată din produsul i și destinată vânzării pe piață
pi – costul unitar sau prețul de înregistrare al produsului i
m – numărul de produse fabricate și destinate vânzării
Producția marfă fabricată este evaluată la costul de fabricație sau la prețul de înregistrare, acesta
din urmă fiind diferit de prețul efectiv de vânzare al produselor.
Producția de imobilizări(Qi)
Qi= Σqi X pi unde qi – cantitatea fabricată din produsul i și destinată consumului intern
16
pi – costul unitar al produsului i
m – numărul de produse fabricate și destinate consumului intern
Producția de imobilizări crește rezultatele productive, fără să modifice performanțele comerciale
ale acestora.
Rezultatul care exprimă volumul activității de comercializare
În ziua de azi nu este problema întreprinderilor să produce, mai mare problema este
comercializarea produselor; depinde și produsele cerute pe piață,dacă bunurile sunt pe un preț
anumit,împlinește confirmarea rezultatelor activității productive, dar dacă vinde pe un preț superior
costului de producere, atunci confirmă rezultatelor activității productive este deplină.
Diferența între rezultatelor activității de producție și activității de comercializare este
exprimarea valorică pe care putem identifica ca venit în contul de profit și pierdere.
Venituri din vânzarea mărfurilor (Vm)
Vm= Σqi X pci undeqi – cantitatea comercializată din produsul i
pci – prețul de comercializare al produsului i
n – numărul de produse comercializate

Veniturile din vânzarea mărfurilor sunt calculate la prețul de comercializare, după tipul de
comercializare poate fi prețul cu amănântul sau prețul cu ridicata.
Venituri din producția vândută (Qv)
Qv= Σqi X pvi undeqi – cantitatea vândută din produsul i
pvi – prețul de vânzare alproducătorului la produsului i
m – numărul de produse proprii vândute
Indicatorul calculează producția vândută la un preț stabilit de întreprindere, care în cele mai
multe cazuri sunt aproape imposibile, unde acesta pot să fie, față de cost unitar al produselor, mai
mare , mai mic sau chiar egal.
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume
propriu din activități curente, cât si câătigurile din orice alte surse. (OMFP-1802-2014, 431(1) )
Cifra de afaceri (CA)
CA=Qv+Vm+Vsbex
Cifra de afaceri se calculează cu acumularea veniturilor din vânzare a produselor
proprii,venituri din comercializarea cu amănuntul sau cu ridicata și a veniturilor din subvenții
aferente cifrei de afaceri.
Cifra de afaceri sunt recunoscut cel mai larg indicator cu care putem calcula activitatea
comercială a unei întreprinderi, analiștii poate să socotește și poziția firmei pe piață globală în clipa
în care are loc tranzacția pe piață.
17
Rezultate care exprimă nivelul global al activității
Pentru că nu putem calcula cu exactitate realizările producției pe piață, cu indicatoare de
producția și comercializarea, trebuie să utilizăm un indicator care să combine însușirile a celor
două activități, pentru a putea efectua un rezultat global al întreprinderii.
Între producție și comercializare se distinctă faptul că nu tot ce comercializează este și
rezultat al producției, sau opusul acestora, nu tot ce produce se poate comercializa. Ca să eliminăm
aceste dificultăți se folosește un indicator economic venituri din producția stocată.
Venituri din producția stocată (Qs)
Aceasta este un rezultat care poate avea de două sensuri și în același timp se influențază
rezultatul global în două feluri: stocaj și destocaj.
Stocajul este când se produce mai mult decât se comercializează, se înregistrează în contul
711 cu soldul creditor,care are caracter de creștere deasupra rezultatului global.
Destocajul este inversul stocajului, când se produce mai puțin decât se comercializează, se
înregistrează în contul 711 cu soldul debitor, care are caracter de scădere deasupra rezultatului
global.
Producția exercițiului (Qe)

Rezultatul acesta ne arată cel mai bine , în forma financiară, activitatea productivă globală a
întreprinderii, în timp ce realizează între producție și comercializare o strânsă legătură.Acest
indicator este similară cu cea valoarea producției fizice, dar totuși se diferă,din cauza că aici
calculăm cu prețul de comercializare și la cealaltă calculăm cu cost de fabricație sau cu preț de
înregistrare.
Qe=Qv+/-Qs+Qi
Cel mai însemnat problemă la aceasta indicator este faptul că producția vândută calculăm la
preț de vânzare, dar celelalte două componente calculăm la cost de producție,aceste însușiri se face
exercițiul: indicator eterogen; care pot să fie subevaluat sau supraevaluat în funcție de
productivitate.
Valoare adăugată (VA)
Ștefea exprimă așa despre valoarea adăugată „ este un rezultat economic global care se
formează în cadrul procesului de exploatare a întreprinderii, nivelul absolut al acestui indicator
fiind cu atât mai consistent cu cât unitatea respectivă are o capacitate mai mare de randament și
de valorificare a resurselor pe care le are la dispoziție. ”18
Acest rezultat față de ceilalți, care exprimă volum,aseamănă mai mult cu indicatori care
exprimă profitabilitate, dar totuși nu înregistrăm în contul de profit și pierdere.
18Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002. pag.
18
3.2. ANALIZA INDICATORILOR DE PROFITABILITATE
În literatura de specialitate noțiune de performanță în domeniul economic-financiar, are
sens diferite cum ar fi: creștere, rentabilitate, productivitate, randament, succes, rezultat al unei
activități.
Robu spune despre performanța „ se înregistrează atunci când o firmă este eficientă și
eficace în același timp. Prin eficiență înțelegem maximizarea efectului obținut la o unitate de efort
consumat sau minimizarea efectului consumat la o unitate de efect refuz. Prin eficacitatea se
înțelege realizarea și depășirea obiectivelor prevăzute .”19
Analiza rezultatelor are două componente de performanță, una cu care exprimă volumul și
analizează creștere economică, și al doilea profitabilitatea activității.
Indicatorii economici cu care calculăm rezultatele cu profitabilitate poate să fie atât valorile
pozitive cât și valori negative, în funcție de activitatea în întreprindere a produs în profit sau în
pierdere.
Rezultatele cu profitabilitate sunt evidențiate în Contul de profit și pierdere sau în Tabloul
soldurilor intermediare de gestiune,și pentru că se obțin rezultate diferite (+,-) înregistrăm ca venit

sau cheltuielă.
Rezultat care prezintă profitabilitate se face atât în relația cu activitate care determină acest
rezultat (exploatare, financiară, excepțională) cât și în funcție de caracterul brut sau net pe care îl
au acest rezultate în diferite situații.
REZULTATUL EXPLOATĂRII (RE)
Rezultatul exploatării este primul indicator care apare în contul de profit și pierdere, și
primul rezultat care exprimă profitabilitate; calcularea lui face diferența între venituri și cheltuieli
din exploatare.
Niculescu spune despre „ rezultatul exploatării așa opțiunile contabile ale întreprinderii în
domeniul calculației costurilor, constituirii provizioanelor, evaluării stocurilor și metodei de
amortizare a activelor au o incidență semnificativă asupra rezultatului exploatării și indirect
asupra celorlalte solduri intermediare de gestiune .”20
Diferența între rezultatul din exploatare și rezultatul brut din exploatare este că la rezultatul
din exploatare ține seama de politica de amortizări și provizioane promovatăde entitate, ca urmare
este un rezultat net de amortizări și provizioane.Avem două tipuri de calcul:
19Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura Economică, București, 2014,
pag. 300.
20Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997,pag. 143.
19
-metoda directă RE=EBITDA+Vp-Cap
unde: Vp- venituri din provizioane; Cap- cheltuieli de exploatare privind amortizare și provizioane
-metoda indirectă RE=Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare.
Abaterea rezultatului exploatării față de baza de comparație se explică prin influența:
-modificarea volumului fizic al vânzărilor
-modificarea structurii vânzărilor
-modificarea costului unitar
-modificarea prețului unitar de vânzare
Dinamica evoluția rezultatului din exploatare, se poate determina abaterea absolută a
nivelului acesteia, astfel: ΔRE= Σ qv1 X (p1 – c1 ) – Σ qv0 X (p0 – c0 )
Rezultatul brut al exploatării (RBE)
Este primul care prezintă profitabilitate, evidențiată în tabloul soldurilor intermediare de
gestiune,el succede din valoarea adăugată îndată după ce se plătește salariile, impozite și taxe.
Aici trebuie amintit că există două feluri de rezultat; una care este pozitiv EBE sau alta care
este negativ DBE depinde de nivelul al indicatorului.
Rezultatul brut al exploatării are două metode de calculat: substractivă și adițională.

Rezultatul net al exploatării (RE)
Diferența între rezultatul brut și net se constă în amortizare, de unde vine și sensul că
rezultatul exploatării este net de amortizare.
Metodele de calculare sunt:
RE=RBE+Vpv+Vcrdv-Amp-Pcrdv
sau
RE=Vexp-Chexp
unde: Vexp – venituri din exploatare totale și Chexp – cheltuieli din exploatare totale
REZULTATUL FINANCIAR(RF)
Rezultatul financiar se determină ca diferență între veniturile financiare și cheltuielile
financiare ale întreprinderii.
RF=VF-CHF
unde: VF- veniturile financiare, CHF- cheltuielile financiare;
Bulgea scrie despre rezultatul financiar că” exprimă performanțele obținute de societate ca
urmare a implicării sale în activitatea financiară, performanțele care se regăsesc în plasamentele
financiare sau participațiile societății, datoriile și împrumuturile financiare” .21
21Bulgea Alexandru,Analiză financiară,Editura Mirton, Timișoara, 2005, pag.395,
20
Indicatorul acesta este unul care măsoară rentabilitatea unei întreprideri la nivelul fluxurilor
financiare și într-o analiză dinamică se pot explica modificările de rezultate financiare prin prisma
modificărilor diferitele categorii de venituri și cheltuieli.
Veniturile și cheltuielile financiare depinde de politica de finanțare și investițiile financiare
folosite în întreprinderea analizată.
REZULTATUL CURENT (RC)
Rezultatul curent calculează rezultatul liber de activitatea curentă a întreprinderii,
activitatea care cuprinde activitatea de exploatare și activitatea financiară. În acest caz nu se ține
seama de politica fiscală și de rezultatul extraordinar, dar se ia în considerare efectul politicii
financiare a întreprinderii.
Analiza rezultatului curent pune în evidență următoarele cazuri:
-Când RC>0
a) RE>0; RF>0; este cel mai bun pentru întreprindere, managemantul bun
b) RE>0; RF<0; este cel mai des întâlnit, rezultatul financiar este negativ din cauza îndatorării
excesive sau efectuarea unor plasamente nerentabile.
c) RE<0; RF>0; întreprinderea reușește să obțină lichidități din exploatare, pentru care caută cele

mai bune plasamente posibile; rezultatul curent este pozitiv dar situația este critică.
-Când RC=0
a) RE=0; RF=0; întreprinderea este în pragul supraviețuirii, funcționează firma dar depinde în
viitor de nivelul investițiilor realizate și de starea pieței;
b) RE>0; RF<0; levier financiar, riscul întreprinderii depinde de persistența profitului exploatării
c) RE<0; RF>0; întreprinderea are nevoie de o transformare.
-Când RC<0
a) RE>0; RF<0;rentabiliatea exploatării este înghițit integral de cheltuielile financiare, rezultatul
curent înregistrând valori negative, întreprinderea este în faza de creștere ori din cauza împrumuturi
masive pentru investiții;
b) RE<0; RF>0; în întreprinderea exploatarea nu este rentabilă iar rezultatul financiar nu face
altceva decât să diminueze deficitul curent;
c)RE<0; RF<0; situația este cel mai rău, rezultatul curent negativ este produs atât de exploatare
ineficientă cât și de rezultatul financiar negativ, firma are o criză.
Rezultatul curent are o legătură strâsă între rezultatul din exploatare și rezultatul financiar,
el permite evaluarea efectul de politica financiară promovată de întreprindere îl are asupra
performanțelor de rentabilitate realizată de acesta.
21
REZULTATUL EXTRAORDINAR (REX)
Rezultatul extraordinar se poate înțelegem ca diferență între despăgubirile(compensațiile)
primite pentru evenimentele extraordinare și cheltuielile ocazionale cu aceste evenimente
(calamități sau alte evenimente extraordinare, cont 671 sau771)
REX=VEX-CHEX
unde: VEX – venituri extraordinare și CHEX – cheltuieli extraordinare
unde: Vex – venituri extraordinare și Chex – cheltuieli extraordinare
Noțiunea este a schimba vechiul concept de rezultat excepțional.Are un caracter neprevăzut,
din cauza asta nici nu putem să evaluăm performanțelor în viitoare, și nici nu apare în mod regulat
la întreprindere.
REZULTATUL BRUT AL EXERCIȚIULUI(Rb)
Rezultatul brut al exercițiului este înaintea impozitării, și este format din diferența între
veniturile totale(exploatare, financiare, extraordinare) și cheltuielilor totale (exploatare, financiare,
extraordinare).
Rezultatul pot să fie negativ atunci se finalizează în pierdere și are același nivel cu
rezultatul net al exercițiului, sau pot să fie pozitiv atunci se finalizează în profit care va fi supus

impozitării.
Rb=Venituri totale-Cheltuieli totale=RE+RF+REX
Rezultatul brut se obține din toate trei rezultate calculate la nivelul întreprinderii
(exploatare, financiară și extraordinară), și primim rezultatul înainte de impozitare.
Rezultatul brut al exercițiului este cea mai bună comparabilitate a performanțelor unor
întreprinderi, care îndeplinește o măsoară diferită de cheltuieli nedeductibile din punct de veder
fiscal.
REZULTATUL NET AL EXERCIȚIULUI(Rn)
Rezultatul net al exercițiului și în categoria profitul net al exercițiului, calculează acea masă
a profitului ce rămâne la dispoziția proprietarilor întreprinderii, cei care hotăresc modul de utilizare
sau de distribuire a profitului netrealizat, funcție de interesele lor și/sau ale întreprinderii.
La constituirea rezultatului net contribuie toate cele trei activități de bază ale întreprinderii:
activitatea de exploatare, financiară și extraordinară.
În mărime absolută, analiza rezultatului net al exercițiului, are la principiu în două feluri de
calcule:
-metoda substractivă:
Rn=Rb- Impozit pe profit
-metoda aditivă:
22
Rn= Profit reinvestit+ Dividendele+Renumerarea suplimentară a personalului+Acoperiri de
pierderi.
Din perspectiva lui Ștefea scrie așa despre rezultatul net, „ poate avea atât o valoare
informațională în sine, cât și o valoare informațională dată de participarea sa la construcția unor
indicatori de rentabilitate sau profitabilitate” .22
Modul de determinare a rezultatelor după Bulgea Alexandru23
Indicatoa
releRezultatul exploatării Rezultatul financiar Rezulatul
extraordinarRezultatul brut al
exercițiului
Mod de
calculVenituri din
exploatare –
Cheltuieli cu
exploatareVenituri financiare –
Cheltuieli financiareVenituri
extraordinare –
Cheltuieli
extraordinareRezultatul
exploatării +
Rezultatul financiar
+ Rezultatul
extraordinar
Semnific
ațieMăsoară performanța
activităților
industriale și
comerciale aleExprimă contribuția
pozitivă sau negativă
a operațiunilor
financiare laExprimă incidența
evenimentelor
asupra rezultatului
globalMăsoară performanța
totală a
întreprinderii,
profitul sau pierderea

întreprinderii rezultatul global ei
Rezultatul net sau rezultatul exercițiului, este și ultimul și cel mai apreciat din sensul
profitabilitatea generală a unei întreprinderi.
Abordarea rezultatului net poate calcula cu trei formule diferite:
-din punct de vedere patrimonial rezultatul net accentuează o creștere a valorii
patrimoniului, ca în continuare să desfășoară o activitate profitabilă.
Rn=CprN- CprN-1
unde:CprN – capital propriu din exercițiul curent și CprN-1 – capital propriu din exercițiu
precedent
-din punct de vedere economic rezultatul net se calculează din veniturile totale a
întreprinderii scadem cheltuielile totale al acestora.
Rn=Vt-Cht
unde: Vt – veniturile totale ale exercițiului și Cht – cheltuielile totale ale exercițiului
22Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002, pag. 214.
23Bulgea Alexandru,Analiză financiară,Editura Mirton, Timișoara, 2005. pag. 404
23
-din punct de vedere financiar rezultatul net ne arată autofinanțare întreprinderii ca o sursă
principală.
Rn=CAF-Amp
unde: CAF-capacitate de autofinanțare și Amp – amortizări și provizioane
3.3.ANALIZA REZULTATELOR CARE PREZINTĂ POTENȚIALUL DE
FINANȚARE
Rezultate cu potențial de finanțare le găsim numai în tablourile de fluxuri, de unde vine și
denumirea lor de surplusuri monetare.
După Popa „principalele fluxuri la nivelul unei întreprinderi, potențiale sau reale, se referă
la elementele de venituri încasabile și cheltuielile plătibile care determină capacitate de
autofinanțare și autofinanțarea întreprinderii, precum și fluxurile nete de numerar sau
trezorerie”.24
Cel mai important indicatori de rezultate care exprimă potențialul de finanțare al
întreprinderii sunt următoarele:
-capacitate de autofinanțare

-autofinanțarea
-fluxurile de numerar(cash-flow-ul).
CAPACITATE DE AUTOFINANȚARE (CAF)
Capacitate de autofinanțare este un surplus monetar, efectiv sau potențial, degajat de
ansamblul operațiunilor de gestiune în cadrul unei perioade, care rămâne la dispoziția întreprinderii
pe termen lung.Scopul indicatorului este plata capitalurile proprii, finanțarea investițiilor de
expansiune și păstrarea sau înlocuirea (prin amortizare) din exercițiile viitoare.
Capacitate de autofinanțare poate fi determinată prin două metode:deductivă și adițională,
care pune în evidență de structura contului de profit și pierdere.
Prin metoda deductivă capacitate de autofinanțare reprezintă diferența dintre totalul
veniturilor monetare și cel al cheltuierilor monetare, astfel:
CAF = Venituri monetare – Cheltuieli monetare
Rezultatul asta se realizează dacă se pune la rezultatul brut al exploatării suma altor venituri
monetare și se scade suma altor cheltuieli monetare.
CAF = EBE + Alte venite monetare – Alte cheltuieli monetare
24Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,pag. 222.
24
Rezultatul brut al exploatării(excendent brut sau deficit brut)
+ Alte venituri din exploatare
– Alte cheltuieli din aferente exploatăriisuma
+Venituri financiare(cu excepția cheltuielilor din provizioane)
– Cheltuieli financiare (cu excepția cheltuielilor financiare privind amortizările și
provizioanele)
+ Venituri excepționale(cu excepția veniturilor din vânzarea de active, subvențiilor pentru
investiții virate ân rezultatul exercițiului, venituri excepționale din provizioane)
– Cheltuielilor excepționale (cu excepția valorii nete contabile a activelor cedate,
cheltuielilor excepționale privind amortizările și provizioanele)
– Impozitul pe profit
= Capacitatea de autofinanțare a exercițiului 25
Prin metoda adițională, se pune la rezultatul exercițiului cheltuielile neluate prin metoda
deductivă și se scad veniturile neimplicate în calcul prin această metodă.
Rezultatul exercițiului
+ Amortizări și provizione (exploatare, financiare, excepționale)

– Venituri din provizione (exploatare, financiare, excepționale)
+ Valoarea netă contabilă a elementelor de activ cedate
-Venituri din vânzarea de active
-Subvenții pentru investiții virate în rezultatul exercițiului
= Capacitatea de autofinațare a exercițiului
Capacitate de autofinanțare este un indicator, indiferen de modul de calcul, permite
evaluarea rezultatelor întreprinderii și a capaciatății acesteia de a degaja resurse interne de finanțare
propria sa activitate. Dacă CAF rezultă un surplus monetar, ea permite aprecierea aplicații
întreprinderii de a degaja noi resurse care ar contribui la finanțarea nevoilor sale în viitor. Asta
înseamnă că CAF trebuie notificat în resursele tabloului de finanțare.
CAF pozitiv se obține în următoarele cazuri: mărirea amortizării degresive, crearea unor
provizioane, creșterii rentabilității pe seama sporirii vânzărilor fizice a prețului, a modificărilor
structurale, a diversificării portofoliului de produse.
CAF negativ provoacă o politică restrictivă de amortizare, mărirea veniturilor din
provizioane, de micșorarea rentabilității.
25Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997,pag. 180.
25
AUTOFINANȚAREA
Capacitatea de autofinanțare după distribuirea dividendelor reprezintă autofinanțarea,
această este un indicator care evidențiează aptitudinea reală a ăntreprinderii de a se autofinanța.
Autofinanțarea = CAF – Dividende distribuite – Participarea salariaților la profit
Alegerea proprietarilor privind politica de dividende, împreună cu politica de amortizare și
provizioane a managementului întreprinderii, poate determina în una dintre următoarele trei tipuri
de autofinanțare:
-supraviețuire sau minimă, care conține numai suma amortizării, nu este suficientă pentru
întreprindere ;
-menținere care include față de cea precedentă pe lângă amortizare și suma egală creștrii prețurilor;
-dezvoltare este singura care asigură dezvoltare, pentru că include față de cei precedenți și
repartizările din profit.
CASH-FLOW-UL SAU FLUXURILE DE NUMERAR
Bulgea explică așa referitoare la” fluxurile de numerar ale unei societăți comerciale oferă
utilizatorilor de situații financiare, pe de o parte, posibilitatea de a evalua capacitatea acesteia de
a genera numerar și echivalente de numerar, iar pe de altă parte, de a estima nevoile sale de a

utiliza aceste fluxuri de numerar.”26
Prin analiza cash-flow-ului se obțin informații relevante privind intrările, respectiv ieșirile
de numerar, mișcări grupate de trei activități (exploatare, finanțare, investiții)
Fluxurile de numerar din activitățile de exploatare este un indicator important în oricare
întreprindere pentru evuluția lui în viitor, deoarece de nivelul său depinde rambursarea
împrumuturilor, menținerea capacității de producție, plata dividendelor și realizarea de noi
investiții fără a folosi surse externe de finanțare.
Calcularea fluxurilor de numerar al exploatării se cunoaște două metode:directă și indirectă.
Metoda directă cuprinde toate fluxurile de încasări și plățile aferente de exploatare
+ încasări în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii
+încasări în numerar provenite din revedențe, onorarii, comisioane și alte venituri
– plăți în numerar către furnizorii de bunuri și servicii
– plăți în numerar către și în numele angajaților
– plăți în numerar de impozite și taxe
+încasări din restituiri de impozite și taxe
= Fluxul numerar al activității de exploatare
26Bulgea Alexandru,Analiză financiară,Editura Mirton, Timișoara, 2005, pag. 415.
26
Metoda indirectă începe de la rezultatul net al exercițiului care este reguralizat cu
modificările înregistrate de capitalul circulant precum și cu ajustările pentru elementele nemonetare
și alte elemente incluse la activitățiile de investiții sau de finanțare.
+/- profit sau pierdere
-variația stocurilor(+/-)
– variația creanțelor (+/-)
-variația altor elemente de activ (+/-)
+ amortizarea inclusivă în costuri
+ variația furnizorilor și clienților creditori (+/-)
+ variația altor pasive (+/-)
=Fluxul de numerar al activității de exploatare
Fluxurile de numerar aferente activităților de finanțare sunt generate de acele activități care
antrenează schimbări în dimensiunea și structura capitalurilor proprii și a datoriilor întreprinderii.
+încasările din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capitaluri proprii
+încasările generate de emisiunea de obligațiuni, credite, împrumuturi ipotecare și alte
împrumuturi

– plățile efectuate către acționari pentru achiziționarea sau răscumpărarea acțiunilor
întreprinderii
– rambursările sub formă de lichidități ale unor sume ămprumutate
– plățile efectuate de locatar pentru reducerea obligațiilor referitoare la o operațiune de
leasing financiar
= Fluxul de numerar aferent activităților de finanțare 27
Fluxurile de numerar aferente activităților de investiții „sunt legate de operațiile de
achiziționare și vânzare de active imobilizate, corporale, necorporale sau participații în cadrul
altor întreprinderi.” 28
+ încasările în numerar din vânzarea de terenuri, de instalații și echipamente, active
necorporale și alte asemenea active pe termen lung
– plățile efectuate pentru achiziționarea de terenuri și mijloace fixe, active necorporale și
alte active pe termen lung
27Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014, pag. 227
28Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997,pag. 184.
27
+ încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu și de creanțe ale altor
întreprinderi
– plățile efectuate pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de creanțe ale altor
întreprinderi
+ încasările rezultate din rambursarea avansurilor și împrumuturilor acordate către alte terți
– avansurile de trezorerie și împrumuturile acordate către alte terți
= Fluxurile de numerar aferente activităților de investiții

28
BIBLIOGRAFIE
1.Achim Monica-Violeta, Analiză economico-financiară,Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
2.Bulgea Alexandru,Analiză financiară,Editura Mirton, Timișoara, 2005
3.Isfănescu Aurel,Robu Vasile,Hristea Anca-Maria,Vasilescu Camelia, Analiza economico-
financiar, Biblioteca digitală
4.Niculescu Maria,Diagnostic global strategic, Editura Economică, București,1997,
5.Popa Dorina-Nicoleta,Suport de curs,Universitate din Oradea,2014,
6.Robu Vasile, Ion Anghel,Elene-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară,Editura
Economică, București, 2014
7.Spătaru Liviu, Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor,
Editura Economică, București, 2004
8.Ștefea Petru,Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2002
9.Standarde Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, 2011