Lucrare de licentă [600981]

UNIVERSITATEA U.M.F CAROL DAVILA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

Lucrare de licentă
Modificări ale cuno܈tin܊elor fa܊ă de
sănătatea orală după 2 lec܊ii de educa܊ie
oferite unui grup de adolescen܊ i din
Bucure܈ ti implica ܊i într-un program de
sănătate orală tip Erasmus+

Coordonator ܈tiin܊ific,
Prof.univ.dr. Adina Mihaela Dumitrache

Student: [anonimizat]-Ioana Baciu

Bucure܈ti
2018

CUPRINS

INTRODUCERE
MOTIVA܉IA ALEGERII TEMEI
PARTE GENERALĂ
CAPITOLUL 1. SĂNĂTATEA ORALĂ ܇I FACTORI IMPLICA܉I ÎN
DEZVOLTAREA CUNO܇TIN܉ELOR LA POPULA܉IA ADOLESCENTĂ
1.1 Generalitati
1.2 Factori familiali
1.2.1 Părin܊ii purtatori de bacterii cariogene
1.2.2 Obiceiurile periajului dentar al părin܊ilor ܈i comportamentul copiilor
privind periajul dentar
1.2.3 Importan܊a interven܊iilor pentru îmbunătă܊irea periajului dentar
1.2.4 Cuno܈tin܊ele si atitudinile provenite de la părinti ܈i statutul socio-
economic
1.2.5 Educa܊ia timpurie ܈i aplicarea măsurilor preventive la domiciliu
1.2.6 Factori socio-economici

1.3 Factori comunitari
1.3.1 Surse externe de informa܊ie ܈i sursele de cunoa܈tere
1.3.2 Strategii de comunicare utile

CAPITOLUL 2. ROLUL PROMOVĂRII SĂNĂTĂ܉II ORALE ÎN
DEZVOLTAREA CUNO܇TIN܉ELOR ADOLESCEN܉ILOR
2.1 Necesitatea promovării sănătă܊ii orale în ܈coli
2.2 Ini܊iativa globala privind sănătatea in ܈colii
2.3 Stabilirea programelor de sănătate orală în ܈coli
2.4 Mediul ܈colar sănătos
2.5 Educatia pentru sanatate in scoli
2.6 Servicii de sănătate ܈colară
2.7 Nutri܊ia si serviciile de alimenta܊ie

2.8 Exerci܊ii fizice ܈i activită܊i de agrement
2.9 Sănătatea mentală ܈i calitatea vie܊ii
2.10 Promovarea sănătă܊ii pentru personalul ܈colar
2.11 Rela܊ia ܈i colaborarea dintre ܈coală ܈i comunitate
2.12 Costurile implementării politicilor ܈colare de promovare a sănătă܊ii
2.13 Evaluarea
2.14 Provocări cu care se confruntă promovarea sănătă܊ii orale în ܈coli

CAPITOLUL 3. TEORII ܇I STRATEGII PENTRU ÎMBUNĂTĂ܉IREA
CUNO܇TIN܉ELOR CU PRIVIRE LA SĂNĂTATEA ORALĂ
3.1 Generalităti
3.2 Teor ii si modele adoptate
3.2 .1 Modelul credin܊ei în sănătate
3.2.2 Modelul trans- teoretic ܈i etapele schimbării
3.2.3 Teoria ac܊iunii ra܊ionale/ Teoria comportamentului planificat
3.2.4 Teoriei cognitiv sociala si autoeficacitatea
3.2.5 Modelul locusului de control
3.1.6 Modelul sentimentului de coerență
3.3 Limitarile modelelor sanatatii
3.3 .1 Limitările modelului credin܊ei în sănătate
3.3.2 Limitările modelului transteoretic
3.3.3 Limitările teoriei comportamentului planificat
3.3.4 Limitarea teoriei cognitiv sociale
3.4 Priorită܊i ܈i obiective OMS în promovarea sănătătii orale
3.4 .1 Participarea ܈colilor ܈i a comunită܊ilor la planificare
3.4.2 Echipa de sănătate a ܈colii
3.4.3 Comitetul consultativ comunitar

3.4.4 Analiza situa܊iei
3.4.5 Informa܊ii necesare
3.4.6 Scopuri si obiective
CAPITOLUL 4. IMPLICAREA ADOLESCEN܉ILOR ÎN PROGRAME DE
SĂNĂTATE ORALĂ
4.1 Defini܊ie, metode de implementare, dezvoltare ܈i rolul unui program de sănătate
orală
4.2 Modele ܈i abordări diferite în literatură de specialiatate privind programele de
sănătate orala
4.3 Programe de sănătate orală desfăsurate în Europa
PARTE PERSONALĂ
CAPITOLUL 5. CONTRIBU܉II PERSONALE
5.1 Introducere
5.2 Scop
5.3 Material ܈i metodă
5.4 Rezultate ܈i discu܊ii
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Educația pentru sănătate și promovarea sănătatii în România este necesara în
conformitate cu standardele internaționale, în mod expres cu cele ale Uniunii Europene.
Începutul serviciilor de educatie pentru sanatate se afl ă în anul 1948, când serviciul de
educație sanitară s -a organizat în cadrul Ministerului Sănătății. In 1951 a fost infiintat Centrul de
Educație Sanitară . In urma infiintari acestui centru, s- a creat o rețea de 40 de unități specializate
în planificarea, coordonarea și controlul activității sanita re, ceea ce a ajutat România să ajunga
una dintre primele țări care a avut un sistem de educație sanitară de stat. Totodata, s-au efectuat :
prioritățile de educație sanitară ale populației, planul de acțiune anti -epidemică și programe de
educație sanitară. În 1957 s-a întemeiat Forumul Științific și Metodologic în cadrul Institutului de
Igienă București.
În aceeasi perioada , în majoritatea țărilor ne -comuniste, populația nu permitea nimănui să
aplice reguli privind sănătatea individului. La inceput, in România, educația sanitară reprezenta
o unealta de lucru numai pentru specialiștii în igienă, nu și pentru formatorii de sănătate, dar
persoanele preocupate cu sănătate a publică și -au dat seama că doar prelegerile și materialele
audio-vizuale nu erau suficiente. Ca rezultat al colabo rării între specialiștii din diferite domenii
(medici, sociologi, experti in sanatate publica si psihologi ) a apărut o nouă modalitate de
educație. Aceasta este cunoscută ca educație pentru sănătate.

După 1990, noile abordări în domeniul promovării sănătății, stabilite prin Charta de la
Ottawa pentru Promovarea Sănătății din 1986 au devenit cunoscute în România. Charta
determina cinci strategii esentiale pentru rezultate favorabile ale promovării sănătății: elaborarea
politicilor de sănătate publică, crearea unui mediu favorabil, intensificarea acțiunii comunitare,
dezvoltarea deprinderilor individuale și reorientarea serviciilor de sănătate.
În 1992, a fost infiintat Centrul Național de Promovarea Sănătății și Educație pentru
Sănătate. Personalul Centrului era format din specialiști în sănătate publică, sociologi, psihologi,
filologi, și asistente medicale. În aceeași perioadă personalul Centrului Național și cel din
laboratoarele județene au început să învețe m etode noi de abordare a promovării sănătății și
educației pentru sănătate.
În perioada 1997- 2000, Ministerul Sănătății a susținut consecvent dezvoltarea acestui
concept, în România.
Astăzi, cadrul legal pentru asistența sănătății publice și programele naționale de sănătate
publică – ambele organizate și finanțate de Ministerul Sănătății Publice – este stabilit prin Legea
Nr. 95 din 2006, privind reforma în sănătate. Astfel, Centrul Național de Promovarea Sănătății se
regăsește în structura Școlii Naționale de Sănătate Publică și Management, iar structura și
responsabilitățile Rețelei Naționale de Promovarea Sănătății au fost stabilite și s -au creat
condițiile pentru atingerea unui înalt nivel profesional în domeniul promovării sănătății și
educației pentru sănătate.
Ca urmare , educarea cetățenilor, ca mijloc de dezvoltare a cunoștințelor și schimbarea
comportamentului într- un stil de viață nou, favorabil sănătății este unul dintre s ubiectele
principale ale programului național de educație pentru sănătate.
România ia în considerare legislația EU in abordarea acestui domeniu, , conform căreia
„scopul promovării sănătății este de a îmbunătăți standardele generale de sănătate în comunitate
prin îmbunătățirea cunoștințelor despre factorii de risc și încurajarea populației să adopte
comportamente și stiluri de viață sănătoase. Acestea se vor face prin măsuri de informare,
educație și pregătire profesională, în domeniile: nutriție, consumul de alcool, tutun și droguri,
exercițiul fizic, sănătate mintală, comportamentul sexual și folosirea medicamentelor” . (1)

MOTIVATIA ALEGERII TEMEI

Motivul pentru care am ales aceasta tema pentru lucrarea de licenta este ca am fost
preocupata in ultimul timp de faptul ca afecțiunile orale reprezintă o importantă problemă de
sănătate publică, implicând u n cost economic si social remarcabil. Acestea pot duce la aparitia
unor urmari semnificative asupra stării de sănătate, fiind implicate în etiologia multora dintre
bolile cronice.

Factorii de mediu si socio-comportamentali au un rol semnificativ în bolile orale ceea ce
poate fi modificat prin programele de promovare a comportamentelor sanogene și de menținere a
unei s tări de igienă orală adecvata, prin conștientizarea populației tinere asupra importanței
sănătății orale și a factorilor de risc care o pot afecta, prin creșterea nivelului cunoștințelor
necesare menținerii unei stări de sănătate orală corespunzatoare în randul adolescentilor.

PARTE GENERALA

CAPITOLUL 1
SĂNĂTATEA ORALĂ ܇I FACTORI IMPLICA܉I ÎN DEZVOLTAREA
CUNO܇TIN܉ELOR LA POPULA܉IA ADOLESCENTĂ

1.1 Generalitati
In 1947, Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) a definit sănătatea drept o stare
completă de bine din punct de vedere fizic, mental și social și nu doar absența bolii sau
infirmității.
Mai tarziu, in 1984, o alta definitie pentru sanatate a Organizatiei Mondiale a Sanatatii a
fost “Măsura in care o persoană sau un grup sunt capabile să -și satisfacă nevoile de bază, dar și
modul in care sunt capabile să se transforme pentru a se adapta la mediul ambient” .
Definiția recent dată de O.M.S. este “Sănătatea orală este o stare eliberată de durere
cronică a regiunii orale și faciale, de cancer oral și in regiunea gatului, de existența leziunilor
orale, a defectelor congenitale (despicăturile de buză și palat), de boli parodontale, de leziuni
cariose și pierderea unităților dentare și alte afectări și tulburări care pot afecta cavitatea orală” .
Asadar, sanatatea orala reprezinta mai mult decat dinți sanatoși, accentul fiind pus din ce
in ce mai mult pe calitatea vieții și pe implicațiile psiho -sociale.
Promovarea sănătății este procesul care oferă individului și colectivităților posibilitatea
de a- și crește controlul asupra determinanților sănătății și, prin aceasta, de a -și îmbunătăți starea
de sănătate. Reprezintă un concept unificator pentru cei care recunosc nevoia fundamentală de
schimbare atât a sti lului de viață, cât și a condițiilor de trai. Promovarea sănătății reprezintă o
strategie de mediere între individ și mediu, combinând alegerea personală cu responsabilitatea
socială și având drept scop asigurarea în viitor a unei mai bune stări de sănătat e (WHO-EURO,
Health Promotion Glossary, 1989).
Promovarea sănătății este un termen care presupune o abordare multidimensională de
îmbunătățire a stării de sănătate, care include activități de educație, activități de promovare a
unor schimbări comportamentale și de stil de viață, politici și măsuri legislative.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) subliniază (1986) că sănăta tea este mult prea
importantă pentru a fi lăsată numai practicienilor din domeniul sanitar; educația și elaborarea de
politici trebui e să fie centrale pentru dezvoltarea sănătății la nivel individual, comunitar și
national. (2)

1.2 Factori familiali
S-a descoperit că obiceiurile părin܊ilor ܈i cuno܈tin܊ele acestora despre sănătatea orală au
influen܊at starea de sănătate orală a copiilor lor. Copiii cu obiceiuri de sănătate orală sărace sunt
mai predispu܈i să dezvolte carii dentare comparativ cu cei care au obiceiuri favorabile. De
asemenea, statutul socio- economic al familiei ܈i obiceiurile slabe privind sănătătatea orala ale
părin܊ilor s-au dovedit a contribui la dezvoltarea cariilor dentare. În plus, au fost observate ܈i al܊i
factori, cum ar fi diferenta dintre sexe ܈i multiple tipuri de influen܊ă, inclusiv dimensiunea
timpului sau a dezvoltării.

Deoarece igiena orală este esen܊ială pentru sănătatea orală, este în܊elept să se ofere
popula܊iei orientări adecvate asupra comportamentului sănătă܊ii orale ale copiilor ܈i asupra
rela܊iei acesteia cu cariile dentare. Este util să se abordeze factorii care influen܊ează sănătatea
orală a copiilor pentru a dezvolta ܈i implementa ac܊iuni complementare de sănătate publică axate
pe comportamentele copiilor ܈i părin܊ilor, în încercarea de a le oferi o bună sănătate orală ܈i o
mai bună calitate a vie܊ii. (3)

1.2.1 Părin܊ii purtatori de bacterii cariogene

Neglijarea fa܊ă de igiena orală este cunoscută ca principala cauză a cariilor dentare.
Cavitatea orală a unui nou -născut este practic lipsită de microbi. La scurt timp după na܈tere,
numeroase bacterii, inclusiv Streptococcus mutans , încep să se dezvolte în cavitatea orală.
Deoarece fluxul de salivă este redus în timpul somnului, bacteriile cariogenice ob܊in acces
prelungit la substan܊ele fermentabile, într -un proces care d uce la o descompunere dentară. (4)
Colonizarea streptococilor mutans în gura copilului este direct legată de riscul cariilor. Se
cunoa܈te că S. mutans este microorganismul cel mai decisiv pentru debutul cariilor, în timp ce S.
sobrinus este legat de progresia ܈i d ezvoltarea leziunilor carioase. Din acest motiv, copiii care
adăpostesc atât specia S. mutans cât ܈i specia S. sobrinus prezintă mai mult carii decât c opiii care
adăpostesc doar S. mutans sau S. sobrinus. (5)
Obiceiurile ܈i comportamentele materne pot stimula sau pot cre܈te contaminarea
microbiană în cavitatea orală a copilului. Contactul frecvent între mamă ܈i copil poate provoca
contaminarea timpuri e ܈i transmiterea bacteriilor. (6)
Mamele sunt cunoscute ca fi ind primele care î܈i infectează copiii cu bacterii cariogene,
(7) sugerându- se ca DMFS ( numărul suprafe܊elor care prezinta carii , din܊ilor absen܊i si din܊ilor
permanen܊i obtura܊i ) ar putea fi un bun indicator al experien܊ei cariilor la copiii. N ivelurile
crescute de S. mutans la mamă măresc ܈ ansa copiilor de a dezvolta carii dentare de 11 ori. O

reducer e a numărului de S. mutans în saliva mamelor puternic infectate este adecvată pentru a
evita colonizarea acestor microorganisme a cavită܊ii orale a copiilor lor. Acesta este un aspect
important care trebuie evaluat, deoarece cu cat mai devreme copilul este contaminat cu
microorganisme cariogenice, cu atât este mai mare riscul dezvoltării cariilor timpurii. (6) În plus,
s-a constatat că experien܊a cariilor anterioare a părin܊ilor are un impact negativ asupra sănătatii
orale a copilului.
Colonizarea cu strept ococi mutans conduce la dezvoltarea cariilor timpurii ܈i este necesar
să se vizeze prevenirea cariei în practica clinică. (8) De܈i transmisibilitatea este fundamentală
pentru debutul cariei, al܊i factori, cum ar fi calitatea igienei orale, influen܊ează de asemenea
dezvoltarea acestei boli. De aceea, strategiile de prevenire a cariilor dentare ar trebui să se
concentreze asupra controlului colonizării bacterii lor cariogene la copiii mici, (9) iar părin܊ii ar
trebui să fie încuraja܊i să aibă un comportament m ai bun privind sănătatea orală. (10)

1.2.2 Obiceiurile periajului dentar al părin܊ilor ܈i comportamentul copiilor p rivind
periajul dentar
Asocierea dintre peri ajul părin܊ilor ܈i carie la copii
Obiceiurile părin܊ilor privind periajul dentar s-au dovedit a influen܊ a comportamentele
copiilor privind periajul . Această ipoteză a fost confirmată de un studiu interna܊ ional care a
implicat 17 ܊ări. (11)
Având în vedere că periajul obi܈nuit ܈i folosirea a܊ei dentare elimină bacteriile cariogene
܈i substan܊ele fermentabile de pe suprafe܊ele dentare, obiceiurile bune de igienă orală ajută la
prevenirea unor patologii orale, cum ar fi boli le parodontale ܈i cariile dentare, care sunt
considerate probleme comune de sănătate publică. La vârste diferite în copilărie, obiceiurile
privind periajul ar trebui să fie introduse copiilor de către părin܊i sau îngrijitori ܈i practicate
zilnic. (12) Prin urmare, o abordare educa܊ională care să vizeze atât copiii, cât ܈i părin܊ii, îi va
ajuta pe ace܈tia să sufere mai pu܊ine leziuni carioase ܈i de asemenea ii va ajuta sa ob܊ina o
sănătate orală mai bună ܈i o calitate superioara a vie܊ii. (13)

1.2.3 Importan܊a interven܊iilor pentru îmbunătă܊irea periajului dentar

Condi܊iile sănătă܊ii orale ale părin܊ilor au o influen܊ă directă asupra numărului de din܊i
afecta܊i de carie al copiilor lor, indicând faptul că strategiile de sănătate orală ar trebui să se
concentreze nu numai asupra copi ilor, ci ܈i asupra părin܊ilor . (14) Copiii care apar܊in părin܊ilor
care le controlea ză periajul dentar ܈i consumul de zahăr , au atitudini favorabile privind sănătatea
orală, demonstrând că atitudinile părinte܈ti au un impact pozitiv asupra stării de sănătate orală a
copiilor lor. (11)

De fapt, cu cât este mai mare nivelul de educa܊ie al părin܊ilor, cu atât este mai favorabilă
îngrijirea orală a copiilor. Obiceiurile materne de sănătate orală influen܊ează fără îndoială auto –
îngrijirea orală a copiilor, accentuând rolul mamelor în sănătatea orală a copiilor acestora; prin
urmare, ar trebui dezvoltate programe educa܊ionale de sănătate orală axate pe acest e aspecte. (15)
De܈i majoritatea mamelor (71%) sunt con܈tiente de necesitatea periajului de ntar
supravegheat zilnic, doar aproximativ 40% o fac. Mai mult decât atât, doar 40% dintre copii s-a u
dovedit a- ܈i desfă܈ura propria igienă orală. (16) În timp ce obiceiurile de igienă orală, frecven܊a
vizitelor stomatologice ܈i consumul de alimente sănătoase tind să fie supra -raportate, consumul
de produse care con܊in zahăr este probabil sub-raportat, d eoarece responden܊ii dau adesea
răspunsuri le a܈teptate din punct de vedere social. (17) Atunci când sunt intervieva܊e , majoritatea
mamelor par să recunoască importan܊a igienei orale ܈i să demonstreze anumite cuno܈tin܊e despre
sănătatea orală, deoarece acestea oferă răspunsuri satisfăcătoare. Cu toate acestea, in dicele
cariilor observate la copii ܈i starea de sănătate orală a mamei lor implică faptul că această
abordare epidemiologică nu a reu܈it să evalueze sănătatea orală a celor care frecventează
programe le educa܊ionale menite să prevină bolile orale. (17)
Castilho ܈i colab. au constatat că 47% dintre mame au raportat că copiii lor î܈i periau
din܊ii de trei ori pe zi; doar 32% dintre aceste mame au raportat ca ele realizeaza periajul dentar
al copiilor, în timp ce majoritatea (68%) doar supravegheaza periajul de dentar. Cu toate acestea,
o analiză a indexului cariilor (media DMFT: 5.8) a eviden܊iat o incompatibilitate între frecven܊a
periajului efectuat de copii ܈i intre frecventa raportată de mamele lor. ( 18)
Potrivit lui Finlayson et al., i n timpul procesului de învă܊are a peri ajului , copiii se joacă
numai cu periu܊a de din܊i în gură ܈i nu î܈i cură܊ă din܊ii. Prin urmare, mamele joacă un rol -cheie în
a-܈i ajuta copiii prin învă܊area lor a obiceiurile de sănătate orala favorabile. Copiii născu܊i de
mame care sunt con܈tiente de importan܊a igienei orale î܈i perie din܊ii mai frecvent, deoarece
dezvol tă obiceiuri mai bune de periaj . (19)
Interesant este faptul că auto -eficacitatea parentală este asociată cu nesiguran܊a în ceea ce
prive܈te tehnicile corecte ale peri ajului , dar mai ales către o suprasensibilitate auto -raportată la
dorin܊ele copilului pentru anumite alimente sau lipsa de dorinta a acestora de a se spala pe dinti .
(20) De܈i părin܊ii încearcă să adopte un stil de via܊ă sănătos, se regăsesc unele asemănări ܈i
diferen܊e fa܊ă de sănătatea orală între sexe. Obiceiurile orale favorabile s unt mai des raportate de
fete. Conform comportamentelor raportate , părin܊ii fetelor apar܊in unui grup ce prezinta un stil de
via܊ă mai satisfăcător în compara܊ie cu părin܊ii băie܊ilor. (21) În plus, fetele î܈i perie din܊ii mai
regulat decât băie܊ii, 11 probabil datorită faptului că acestea urmeaza comportamentul mamelor ,
în timp ce băie܊ii tind să -܈i imite ta܊ii. De aceea, trebuie acordată mai multă aten܊ie părin܊ilor,
deoarece acestia influen܊ează comportamentele copiilor într-un mod general. (22)

1.2.4 Cuno܈tin܊ele si atit udinile provenite de la părinti ܈i statutul socio -economic

Caracteristicile generale ale părin܊ilor, cum ar fi cuno܈tin܊ele, atitudinile ܈i statutul socio –
economic, influen܊ează comportamentele copiilor asupra sănătă܊ii orale.
Normele ܈i practicile culturale influen܊ează o mare varietate de factori sociali, cum ar fi
valorile, convingerile ܈i obiceiurile, care afectează sănătatea orală a copiilor. Cultura cuprinde
religia, convingerile de sănătate, limba, dieta, structura familiei ܈i abordările preventive medicale
܈i dentare. (11 , 23)
Potrivit lui Mattila et al, p rincipalii factori corela܊i cu indicele cariilor copiilor (DMFT)
sunt: vârsta, convie܊uirea părin܊ilor, locuin܊a rurală, istoria cariilor proaste a părin܊ilor,
obiceiurile slabe ale igienei dentare ale mamei, consumul de zahăr al copilului înainte de vârsta
de 18 luni ܈i durerea de cap a copilului la vârsta de 5 ani.
Faptul că mamele copiilor din minoritati etnice primesc adesea putini ani de educa܊ie
duce la abilită܊i slabe de comunicare ܈i, prin urmare, la sănătate orală precară. De asemenea,
condi܊iile de via܊ă neadecvate ܈i practicile neregulate de sănătate orală contribuie, de asemenea,
la diferen܊e în prevalen܊a cariilor dentare. (24) În plus, caracteristicile socio-demografice
afectează cuno܈tin܊ele ܈i atitudinile privind sănătatea orală ale părin܊ilor cu un nivel mai scăzut
de educa܊ie ܈i afectează negativ practicile acestora de sănătate orală. (31) O prevalen܊ă mai mare
a cariilor dentare ܈i o frecven܊a mai mare a bruxismului a fost găsită la copiii de 3 ani care trăiesc
în zonele rurale, comparativ cu cei din mediul urban. (25, 26)
Atunci când se ia în considerare statutul socio- economic, copiii care au ta܊i cu un statut
ridicat al ocupa܊iei ܈i cu mame casnice prezintă cele mai scăzute valori ale indicelui carii lor
(DMFT = 1,3, DMFS = 2,5), (27) În timp ce copiii din clasele sociale superioare s-au dovedit a
avea mai pu܊ine carii , (28) copiii din clasele inferioare au c ea mai slabă sănătate dentară. (29) Pe
scurt, vârsta ܈i nivelul educa܊ional al părin܊ilor sunt factori sociali de fond care influen܊ează
direct sănătatea dentară a copiilor lor. (30)
Pe baza mai multor studii, elementele cheie care au avut un impact deosebit asupra
comportamentului sănătă܊ii orale ܈i stării de sănătate orală a copiilor au fost: atitudinile părin܊ilor
privind sănătatea orală, cuno܈tin܊ele generale ܈i starea de sănătate. (32) Când toate aceste
elemente- cheie au fost comparate, comportamentele păreau a fi mai strâns legate de
comportamentul copiilor decât cuno܈tin܊ele ܈i atitudinile părin܊ilor, sus܊inând constatările că
copiii înva܊ă comportamente de la părin܊ii lor. (33) Cunoa܈terea fata de sănătatea orala a mamei a
fost asociată cu carii dentar e la copii in varsta de 3 ani. (34)
De܈i se ܈tie că factorii parentali influen܊ează sănătatea dentară a copiilor, există diferen܊e
între modelele de studiu pentru băie܊i ܈i fete. Băie܊ii erau influen܊a܊i de nivelul ocupa܊ional din
partea tatălui, în timp ce fetele erau influen܊ate de cuno܈tin܊ele ܈i comportamentul din partea
tatalui. Luând în considerare aceste constatări, sunt necesare interven܊ii educa܊ionale în domeniul
sănătă܊ii ܈colare, care implică întreaga familie, pentru a le oferi copiilor orientări preventive mai
adecvate pentru a asigur a succesul sănătă܊ii lor orale . (35)
Este remarc abil faptul că via܊a de zi cu zi a familiilor este în mare măsură influen܊ată de
condi܊iile sociale, culturale, de mediu ܈i economice. Aceste aspecte sociale joacă un rol cheie în

sănătatea orală, cu influen܊ă pozitivă sau negativă asupra adoptării unor atitudini ܈i
comportamente spec ifice privind sănătatea orală. (20)

1.2.5 Educa܊ia timpurie ܈i aplicarea măsurilor preventive la domiciliu

În mod evident, mediile de familie încurajează alegerile ܈i stilul de via܊ă sănătos. (36) În
mod ideal, speciali܈tii ar trebui să informeze părin܊ii despre influen܊a pe care comportamentele ܈i
atitudinile lor le au asupra sănătă܊ii orale a copiilor, inclusiv beneficiile programelor pediatrice
de îngrijire orală.(37)
De܈i părin܊ii joacă cel mai important rol în sănătatea orală a copiilor lor, cadrele didactice
sunt de asemenea importante ܈i ar trebui să fie implicate în educa܊ia pentru sănătatea orală a
copiilor. Copiii petrec o perioadă considerabilă de timp în ܈coală, unde pot fi învă܊a܊i o biceiuri de
sănătate corecte . Profesorii ar putea sublinia importan܊a consumării mai pu܊inor alimente ܈i
băuturi zaharoase, în special în timpul ܈colii, iar activită܊ile de educa܊ie pentru sănătatea orală ar
trebui incluse în curriculumul general. (3)
Educa܊ia timpurie a sănătă܊ii orale ܈i măsurile preventive contribuie la reducerea
necesită܊ii interven܊iilor chirurgicale viitoare. Cu toate acestea, părin܊ii trebuie să fie capabili să
asimileze informa܊iile, să în܊eleagă instruc܊iunile furnizate ܈i să le pună în aplicare ca parte a
rutin ei preventive a sănătă܊ii orale a copilului. Din nefericire, mul܊i adul܊i sunt doar par܊ial
educa܊i ܈i, prin urmare, au mai multe dificultă܊i în în܊elegerea instruc܊iunilor privind prevenirea
cariilor dentare.
Provocarea de a lucra in domeniul promovarii s ănătă܊ii în sectorul public, în special cu
copiii, a atras aten܊ia mai multor anchetatori implica܊i în educa܊ia pentru sănătate.
Potrivit lui Ferreira ܈i lui Gaiva (2001), este necesar să se să stabilească ac܊iuni practice
destinate educa܊iei pentru sănătate, în special în domeniul stomatologiei, în centrele de sănătate
publică, pe lângă stabilirea îngrijirii dentare . În opinia lui Silva (2001), măsuri preventive pentru
sugari ar împiedica apari܊ia cariei in copilaria timpurie, o afec܊iune dăunătoare ܈i dureroasă, a
cărei tratament este lung, costisitor ܈i stresant atât pentru copii ܈i pentru părin܊i, cât ܈i pentru
specialist, care are sarcina dificilă de a restabili starea de sănătate orală.
Programul de îngrijire orală a fost creat după tendin܊a mondială de stabilire a sănătă܊ii
orale prin măsuri de promovare cât mai curând posibil, căutand îmbunătă܊irea condi܊iilor de
sănătate ale copiilor. Marea provocare este să lucrăm cu o popula܊ie care, de obicei, nu prime܈te
niciun fel de îngrijire în centru, precum ܈i stimul area îngrijitorilor copiilor în ceea ce prive܈te
importan܊a participării regulate la program, încurajându -i să efectueze măsurile preventive în
mod obi܈nuit acasă. Astfel, unii copii nu sunt încă în mod regulat luate pentru urmărirea
preventivă a părin܊ilor, prezintă dentare cariilor ܈i apoi să participe la centrul de sănătate numai
atunci când este nevoie a tratamentului de restaurare.

Copilăria timpurie poate fi privită ca fiind cea mai importantă perioadă pentru viitorul
sănătă܊ii orale a adolescentului, deoarece în timpul aceastei etape erup din܊ii copiilor, care sunt
coloniza܊i de bacterii ܈i se stabilesc obiceiurile privind dieta ܈i igiena care vor defini condi܊iile de
sănătate orale ale individului.
Astfel, îngrijirea timpurie, prin stomatologie pentru sugari, al cărei scop este de a oferi
conditii ideale pentru o buna dezvoltare cranio-faciala , joacă un rol important pentru sănătatea
orală , preven tia ܈i promovare a acesteia. (3)
Academia Americana de Stomatologie Pediatrica (2001) recomandă ca prima vizită a
copilului la dentist sa se faca in perioada dintre erup܊ia primului dinte decidual ܈i primul an de
via܊ă, pentru prevenirea viitoarelor probleme dentare, în special cariile timpurii. (25)
Studiile referitoare la cariile timpurii, iau în considerare mai multi posibili factorii de risc
pentru apari܊ia acestora. Igiena orală, obiceiurile alimentare ܈i alăptarea, utilizarea fluoru lui,
parametrii salivari, nivelul socio- economic ܈i educa܊ional al părin܊ilor sunt principalii factori
cita܊i în literatura. Ancheta lui Aquino (1999) arata că cele mai consumate alimente
industrializate la copii au fost laptele (87,2%), urmat de zahăr (66,3%), care este introdus
devreme (între 0 ܈i 5 luni) ܈i în cantitati mari . De asemenea, conservantii si îngro܈ătorii au fost
foarte frecven܊i (44,7%), în special între 6 ܈i 11 luni, amidonul de porumb fiind cel mai
consumat . Astfel, adoptarea unei igiene necorespunzătoare ܈i lipsa de informare a mamei cu
privire la igiena orală a nou -născu tului, au consecinte precum apari܊ia precoce a carie i dentare la
copii.
O altă informa܊ie importantă care trebuie furnizată la părin܊i este legată de beneficiile
alăptării. În afara de satisfacerea nevoilor nutri܊ionale ܈i imunologice ale copilului, alăptarea
influen܊ează direct dezvoltarea fe܊ei copilului, stimularea cre܈terii antero -posteriore a mandibulei
܈i consolidarea circuitului neuronal fiziologic al respirației. Mai mult, numeroase studii arată că
atunci când mamele si- au alăptat copiii pentru mai mult de 6 luni, s -a redus prevalen܊a
obiceiurilor non-nutritive de supt cu prevenirea aparitiei malocluziilor.
Stabilirea programelor educa܊ionale – preventive direc܊ionate către copiii din sectorul
public a crescut din ce în ce mai mult deoarece mul܊i utilizatori ai centrelor de sănătate publică
sunt în această categorie de vârstă ܈i adesea acestia nu sunt asistati din cauza slabei pregatiri a
specialistilor , precum ܈i lipsa politicilor de sănătate care se adresează acest ui tip de îngrijire la
nivelul comunită܊ii . (3)

1.2.6 Factori socio-economici

S-au realizat numeroase cercetări a factorilor asocia܊i cu boala parodontala si cu boala
carioasa. Toate modelele folosite includ factorii asociati la vârsta curenta subiec܊ilor. Acest lucru
este surprinzător deoarece boala parodontală este o boala cronica ܈i factorii cauzali ac܊ionează
de-a lungul vie܊ii. Pentru a depă܈i neajunsurile abordărilor tradi܊ionale cu privire la etiologia

bolilor cronice asociate cu anumiti factori de risc la un moment dat, a fost dezvoltata o noua
metodă, abordarea cursului de via܊ă, (Kuh & Ben -Shlomo 1997, Wadsworth 1997, Blane 1999)
care poate fi aplicata la parodontal boală.
In metoda abordarii cursului de via܊ă se pune accent mai mare p e integrarea experien܊e lor
biologice ܈i sociale in diferite etape ale vie܊ii decât pe stilul de via܊ă actual sau pe ipotezele
programarii (Kuh & Ben- Shlomo 1997). Ipotezele de programare postulează că evenimentele sau
circumstan܊ele di n utero sau di n copil ăria timpurie „ programeaza ” riscul de boală a individului
în via܊a ulterioară; aceste influen܊e ac܊ionează asemenea unor constrângeri în interiorul carora
factorii de mediu pot func܊iona (Barker 1998). Abordarea cursului de via܊ă sus܊ine urmatorul
lucru: "capitalul biologic" slab ܈i factorii psihosociali la stadiile critice ale vie܊ii afectează
sănătatea. De exemplu, factori biologici, cum ar fi greutatea scăzută la na܈tere, cre܈tere a redusă
܈i circumstantele socio-economice di n copilărie po t afecta comportamentele legate de sănătatea
orală ܈i sănătatea orală în via܊a ulterioară.
Bolile cronice orale, cum ar fi boala parodontala , împărtă܈ esc aceia܈i factori de risc cu
alte boli cronice (Sheiham & Watt 2000). Astfel, factorii familiali, socio-economici si culturali
influentează aparitia si evolutia acestor boli croni ce. Adolescen܊ ii proveniti din familii cu stare
materiala favorabila au o probabilitate mai mare de a dezvolta comportament e sanogene ܈i in
acelasi timp este mai probabil sa aiba un venit care permite accesul la o varietate mare de articole
de igienă orală. În plus, adolescen܊i i proveniti din familii cu stare materială bună au o
probabilitate mai mare de a avea sus܊inerea parintilor ܈ i o rela܊ie prietenoasă cu ace܈tia , au stima
de sine mai mare si dezvolta comportamente de sănătate orală mai bune decât adol escen܊ii din
familii cu nevoi materiale. În contrast, adolescen܊ ii proveniti din familii mai pu܊in prosper e este
mai proba bil să fie crescu܊i într -o casă lipsita de faci lită܊i de bază ܈i n efavorabile dezvoltarii
practicilor de igien ă orală corecte ܈i să aibă un venit care nu le permite să-܈i cumpere ܈i sa-܈i
înlocuiască în mod regulat mijlo acele de igienă orală. În plus, copiii din familii cu nevoi
materiale au probabilitatea mai mare de a avea conflicte cu parintii lor , stima de sine scă zuta ܈i
comportamente inadecvate fata de sănătate orală decât copiii din familii cu stare materială bună .
(3)

1.3 Factori comunitari
Confo rm legislației EU, „scopul promovării sănătății este de a îmbunătăți standardele
generale de sănătate în comunitate prin îmbunătățirea cunoștințelor despre factorii de risc și
încurajarea populației să adopte comportamente și stiluri de viață sănătoase” .
Comunitățile, prin propriile forțe și prin abilitatea de a -si controla propriile activități si
ini܊iative se află in centrul acestui proces de promovare a sănatatii . A܈adar comunitatea nu
trebuie considerată de către speciali܈ti un element pasiv. Ace܈tia trebuie să înve܊e modalită܊i noi
de a le atrage aten܊ia si interesul indivizilor si comunită܊ilor, lucrând pentru ei si împreuna cu ei.

Atât profesioniștii cât și membrii comunității trebuie să -și pună în joc elementele
specifice, pentru că adesea calitatea rezultatelor depinde de întrepătrunderea lor și de natura
colaborării (voluntariatul).
Dezvoltarea programelor colective, investițiile materiale și umane pe care le -au implicat,
au dus la creșterea nevoii de evaluare, cu scopul verificării calității serviciilor/produselor,
justificării investițiilor, analizei efectelor și impactului programelor sau aprecierea măsurii în
care acestea au servit la ameliorarea sau rezolvarea unei probleme.
Este important să implicăm cât mai mul܊i membri ai comunită܊ii în identificarea
sistematică a con܊inutului informa܊iilor necesare dezvoltării. Astfel de participare nu doar
identifică nevoile de informare ale oamenilor, ci ܈i serve܈te pentru a le crea acestora con܈tiin܊ă.
Pot fi identificate astfel aspecte legate de dezvoltare privind deficien܊ele de informare cu privire
la problemele acestora ܈i problemele lor sociale. Ideal, consulta܊iile ar trebui să le permită
membrilor să discute atât problemele de dezvoltare cu care se confruntă comunită܊ile, cat ܈i
informa܊iile necesare pentru sprijinul ac܊iunilor de rezolvare a acestor probleme.
Pentru a implica comunitatea in programele de sanatate orala, se propun următoarele
ac܊iuni:
a) Întâlniri / consulta܊ii publice în care un facilitator ajută membrii comunită܊ii să poarte
discu܊ii despre dezvoltarea pr iorită܊ilor comunită܊ii ܈ i a informa܊i ilor potrivite (adaptate nevoilor
oamenilor) in contextul corespunzător priorită܊ilor.
b) Întâlniri ale grupurilor de interes, în care grupuri specifice se întâlnesc pentru a discuta
asupra nevoilor proprii de informare. De exemplu, femeile, tinerii, fermi erii, comercian܊ii ܈i alte
grupuri pot fi invitate la fiecare sesiune separată. Grupurile se întâlnesc pentru a discuta despre
problemele lor ܈i despre tip ul de con܊inut pe care ei considera ca i-ar putea ajuta pe membrii
grupuilui sa-si gestioneze problem ele. Mai important, vor discuta modul în care informa܊iile
trebuie formatate / prezentate astfel încât să fie u܈or de în܊eles, potrivit contextului ܈i aplicabil.
c) Metodele de evaluare rapidă participativă, în care sunt prezentate informa܊iile de catre
facilitator, care folose܈te metoda dialogului (se prefera discu܊ii in locul interviurilor rigide)
pentru a învă܊a de la ܈i cu comunitatea despre via܊a lor. Împreună , ei examinează limitări le ܈i
amenin܊ări le, precum ܈i oportunită܊i le, pentru a se pregăti p entru luarea deciziilor cu privire la
proiectele de dezvoltare. Prin participare, oamenii obi܈nui܊i sunt pregăti܊i să poată efectua o
analiză a propriei realită܊i. Prin acest proces, comunitatea înva܊ă despre sine, stabile܈te priorită܊i
܈i vine cu un plan de ac܊iune privind modul în care trebuie rezolvate problemele sale. La sfâr܈itul
discu܊iilor ܈i la exerci܊iul de constatare, o persoană din grup ar trebui să pregătească un scurt ܈i
simplu raport privind nevoile de informare ܈i problemele de dezvoltare pri oritare din comunitate.
Raportul va crea o înregistrare pentru viitoarele consultatii ܈i pentru luarea deciziilor.
d) Ancheta de ascultare. Acest tip de studiu diferă de cercetarea tradi܊ională in care
cercetătorul decide în prealabil ce va descoperi. În ultimul caz, cercetătorul lucrează cu un
chestionar sau cu un plan de interviu pentru a atinge obiectivul. Într-o ancheta de ascultare, o

echipă de oameni acordă aten܊ie conversa܊iilor nestructurate ale membrilor comunită܊ii atunci
când oamenii sunt relaxa܊i ܈i vorbesc despre lucrurile despre care sunt cel mai îngrijora܊i.
Echipa de observatori nu asculta numai fapte, ace܈tia ascultă ܈ i sentimentele oamenilor cu
privire la chestiuni zilnice, la probleme emo܊ionale, precum ܈i la nevoi fizice de bază, siguran܊ ă
܈i securitate, dragoste ܈i apartenen܊ă, respect fa܊ă de sine ܈i dezvoltarea personală. Acest tip de
anchetă este deschis ܈i se desfă܈oară în locuri unde oamenii se întâlnesc pentru a discuta .
Membrii comunită܊ii ar trebui sa cunoască în prealabil scopul dezvoltării unui centru de
informare. Ancheta de ascultare î܈i propune să ofere o experien܊ă bogată ܈i o în܊elegere deplină
în via܊a comunită܊ii.
Centrul de Resurse pentru Comunica܊ii Informa܊ionale (CIRC) face parte integrantă din
lupta pentru dezvoltare în comunitate. Una dintre provocările cu care se confruntă este cum să
încurajeze ܈i cum să sprijine procesarea cuno܈tin܊elor de către comunitate astfel încât ace܈tia să
poată găsi solu܊ii la problemele comunită܊ii.
Procesul de dezvoltare comunitară creează o mare parte din con܊inutul de informa܊ii
necesar comunită܊ii. Identificarea problemelor ܈i procesarea cuno܈tin܊elor sunt legate una de
cealalta. Împreună, ele alcătuiesc unul proces. Acest proces este cel mai eficient atunci când se
depune un efort de grup, fata de un efort depus individual. De exemplu, unii membri ai
comunită܊ii pot discuta despre boala parodontala/caria dentara si cum afectează persoanele din
comunitate. Aceste discu܊ii pot ridica provocarea de a ob܊ine informa܊ii mai exacte despre aceste
boli ܈i despre modul în care acestea evoluează, pentru a contracara zvonurile ܈i explica܊ii le
necorespunzătoare. După ce informa܊iile sunt adunate de la diferite surse ܈i distribuite în grup,
următorul pas poate include un program a l activită܊ilor de combatere a dezvoltării acestor
afec܊iuni orale în comunitate. În cursul acestor activită܊i, comunitatea poate învă܊a mai mult. De
exemplu, ace܈tia pot descoperi lipsa de securitate f inanciară, o problemă de evitat înainte de a fi
necesare tratamente dent are costisitoare ܈i dureroase .
Comunitatea trebuie să identifice ܈i să discute problemele de dezvoltare, în acest fel
exprimând- ܈i necesitatea unor informa܊ii suplimentare. Apoi grupul stabile܈te un program de
ac܊iune. Această legătură a nevoilor de informare cu dezvoltarea permite comunită܊ii să
proceseze ܈i să adauge valoare informa܊iilor ܈i cuno܈tin܊elor colectate din diferite surse. Centrul
de Resurse pentru Comunica܊ii Informa܊ionale CIRC va genera informa܊ii provenind din două
surse: sursele int erne din cadrul comunită܊ii ܈i sursele externe, cum ar fi căr܊i, ziare, materiale
audiovizuale, internet.
1.3.1 Surse externe de i nforma܊ie ܈i sursele de cunoa܈tere
Informa܊iile provenite din alte ܊ări ܈i sursele de cunoa܈tere sunt, de asemenea, vitale
pentru că unele probleme de dezvoltare umană sunt similare la nivel mondial. Prin ob܊inerea
accesului la sursele de informare ܈i cunoa܈tere care aduc această experien܊ă comunită܊ii, membrii
economisesc timp ܈i resurse valoroase. Ei sunt capabili să înve܊e ܈i să adapteze idei de la
comunită܊ile de bază din alte ܊ări.

O barieră în calea accesării informa܊iilor din surse externe este limba. Această bariera se
prezintă în diferite moduri:
a) Multe materiale tipărite sunt scrise de elită pentru alte elite ܈i sunt adesea greu de citit
de către o persoană obi܈nuită.
b) Uneori materialele sunt scrise în tr-un limbaj dificil. O persoană obi܈nuită care caută
informa܊ii practice nu poate uneori să în܊eleagă cum să aplic e informa܊iile. În acest caz,
documentul este disponib il, dar inaccesibil în acela܈i timp.
c) Majoritatea limbilor locale au pu܊ine materiale scrise. Prin urmare, CIRC recomandă
să se identifice materiale utile care să contureze experien܊ele altor comunită܊i de bază din lume.
Acestea pot fi traduse direct în limba locală, pentru a reprezenta o experien܊ă valoroasă
accesibilă comunită܊ii. În ciuda problemelor men܊ionate mai sus, informa܊iile, sub formă de
publica܊ii, materialele audiovizuale ܈i i nternetul, pot aduce idei din afara comunită܊ii . Sursele
includ materiale provenind de la:
a) Agen܊ii guvernamentale
Informa܊iile provin de la ministere ܈i de la diferite agen܊ii guvernamentale, care lucrează
în domenii precum agricultura ܈i cre܈terea animalelor, sănătatea ܈i serviciul social , educa܊ie
pentru tineri ܈i educa܊ie pentru adul܊i, ܈tiin܊ă ܈i tehnologie. În multe ܊ări, ministerele agriculturii
܈i sănătă܊ii produc reviste, bro܈uri ܈i postere. De asemenea, de multe ori au colec܊ii bine
dezvoltate de materiale video pentru a sprijini serviciile de extensie.
b) Institu܊ii educa܊ionale
Institu܊iile educa܊ionale includ universită܊i, institu܊ii de educa܊ie pentru adul܊i ܈i centre de
cercetare.
c) Organiza܊iile de dezvoltare (na܊ionale ܈i interna܊ionale)
Acestea includ organiza܊iile neguvernamentale (ONG- uri) ܈i voluntariatul agen܊iilor .
d) Agen܊iile Na܊iunilor Unite (ONU)
Aceste agen܊ii, cum ar fi Organiza܊ia pentru Alimenta܊ie ܈i Agricultură (FAO),
Organiza܊ia Mondială a Sănătă܊ii (OMS), Organiza܊ia Na܊iunilor Unite pentru Dezvoltare
(UNDP), Înaltu l Comisariat al Na܊iunilor Unite pentru Refugia܊ii (UNHCR) ܈i Fondul Na܊iunilor
Unite pentru Copii (UNICEF) pot furniza o mul܊ime de informa܊ii de dezvoltare în publica܊ii
scrise, electronice ܈i în formatul audio -vizual.
e) Comunită܊ile donatoare
Acestea i nclud Uniunea Europeană (UE) ܈i Agen܊iile de Dezvoltare a Ambasadelor
(Suedia, Germania, Canada, Finlanda, Norvegia, Danemarca, The Olanda, Japonia ܈i altele).
f) Crearea de re܊ele Kommentar [SA1]:

Fa܊ă de ob܊inerea pachetelor de informa܊ii, în plus, unele dintre organiza܊ iile de mai sus
sunt, de asemenea, destul de utile în sugerarea ܈i în sus܊inerea parteneriatelor ܈i comunicării
dintre persoanele ܈i grupurile implicate în proiecte similare din întreaga lume. Astfel de re܊ele de
informa܊ii sunt importante atât ca sursă de informare, cât ܈i ca mijloc de schimb al ideilor ܈i
schimbul de experien܊e.

1.3.2 Strategii de comunicare utile
a) Cluburi de lectură
Cluburile de lectură ajută popula܊ia fara studii superioare să crească ܈i să -si întărească
abilita܊ ile de citire. Ei vor citi ziare, reviste ܈i romane.
Cluburile ar trebui să includă ܈i schimbul de idei noi ܈i forumuri de discu܊ii pentru a se
pune în eviden܊ă problemele sociale. CIRC poate invita un candidat să vorbească despre un
subiect despre care au citit membrii clubului. În felul acesta, membrii clubului pot împărtă܈i ܈i
contribui la propria lor opinie despre tema respectivă .
b) Forumuri de ascultare radio ܈i audio -casete
CIRC va organiza forumuri de ascultare în jurul emisiunilor radio cu con܊inut de
dezvoltare interesant. Comunitatea radio este în special util ă pentru acest scop, deoarece are o
multitudine de programe cu con܊inut local.
Forumurile de ascultare pot, de asemenea, împărtă܈i cuno܈tin܊e prin producerea
programelor proprii prin radioul comunită܊ii. Exemple de teme sunt sănătatea, programe de
extindere a agriculturii ܈i drama privind temele de dezvoltare a comunită܊ii. După ce programul
radio se termină, participan܊ii pot discuta problemele ܈i pot dezvolta planuri de ac܊iune , ori de
câte ori este posibil.
c) Vizionarea materialelor video
Vizionarea video poate oferi accesul la informa܊ii tuturor membrilor comunită܊ii, inclusiv
grupului de persoane lipsite de învă܊ământ superior . Con܈tientizarea problemelor de dezvoltare în
comunitate se va realiza prin prezentări video despre dezvoltare si teme de divertisment, urmate
de discu܊ii.
d) Servicii de Internet
Membrii comunită܊ii pot accesa cantită܊i mari de informa܊ii prin intermediul internetului .
Pentru a utiliza acest instrument, membrii comunită܊ii trebuie să ܈ tie sa utilizeze calculatorul ,
astfel încât să poată căuta informa܊iile de care au nevoie fără dificultă܊i majore.
O altă problemă serioasă este diferen܊a culturală majoră între genera܊ii în majoritatea
comunită܊ilor. Ca urmare a modelului de modernizare a dezvoltării, urbanizarea ܈i efectul mass –
media orientate spre Vest, mul܊i tineri sunt înstrăina܊i de cultura lor. Ei încearcă din greu să
copieze diverse forme ale culturii occidentale, dar fără succes.

Strategii de comunicare utile pentru adolescenti:
a) Acest grup are o mare nevoie de informa܊ii corecte cu privire la elementele de bază ale
comportamentul uman, incluzând comportamentul fata de sănătatea orala. Informa܊ii despre acest
subiect ܈i chestiuni legate de sănătatea orala sunt esen܊iale pentru tineri, pentru a evita
complica܊iile cariei dentare, cu afectarea parodon܊iului apical ܈i în final cu pierderea din܊ilor ܈i
complica܊iile bolii parodontale, cu mobilitatea din܊ilor, în final cu pierderea acestora si cu
afectarea fun c܊iilor aparatului dento -maxilar precum afectarea mastica܊iei, fizionomiei ܈i fona܊iei .
b) Introducerea tinerilor în patrimoniul cultural prin folclor, cântece, poezii, artizanat,
practici agricole tradi܊ionale ܈i de sănătate , ajutându-i să se asigure că n u cresc într-un gol
cultural.
Toate aceste elemente trebuie analizate critic pentru a decide dacă sunt potrivite pentru
situa܊ia socială de astăzi. Cultura trăie܈te ܈i se schimbă pentru că aceasta face parte din faptul de
a fi uman ܈i social . Cultura trebu ie să evolueze ܈i să abordeze situa܊ii noi. Cuno܈tin܊e culturale,
asemenea tuturor formelor de cuno܈tin܊e, nu pot fi lăsate să rămână statice deoarece
neschimbându- se acestea vor dispărea în cele din urmă.
c) Adolescen܊ii au nevoie de materiale educa܊ionale de toate tipurile, precum ܈i de un loc
lini܈tit de studiu, astfel încât să poată face fa܊ă ܈colii cu succes. Este greu de găsit spa܊iul ܈i
mediul potrivit la domiciliu, deoarecede multe ori locuin܊a este aglomerată ܈i nu există nici o
zonă de studiu.
Următoarea sec܊iune se referă la o gamă largă de servicii de informa܊ii pe care CIRC le
oferă poate pune treptat în func܊iune pentru a servi întreaga comunitate. (38)

CAPITOLUL 2. ROLUL PROMOVĂRII SĂNĂTĂ܉II ORALE ÎN
DEZVOLTAREA CUNO܇TIN܉ELOR ADOLESCEN܉ILOR

Sănătatea orală este esen܊ială pentru men܊inerea sănătat ii generale ܈i a bunăstării. O
cavitate oral ă sănătoasă permite unui individ să vorbească, să mănânce ܈i să socializeze fără a
suferi o boală activă, disconfort sau jenă. Copiii care au o sănătate orală slabă au de 12 ori mai
multe ܈anse de a avea activită܊ile zilnice limitate decât cei care nu au. Mai mult de 50 de
milioane de ore de ܈coală sunt pierdute anual din cauza problemelor de sănătate orală care
afectează performan܊a copiilor la ܈coală ܈i ulterior succesul în via܊ă.
Sănătatea ܈i bunăstarea personalului ܈colar, a familiilor ܈i a membrilor comunită܊ii pot fi,
de asemenea, îmbunătă܊ite prin programe în ܈coli. Mesajele legate de sănătate a orală pot fi
consolidate pe parcursul anilor ܈ colari, care sunt etapele cele mai importante din vie܊ile copiilor,
܈i în care se dezvoltă credin܊e, atitudini ܈i aptitudini pe ntru tot restul vie܊ii.

2.1 Necesitatea promovării sănătă܊ii orale în ܈coli
Bolile cavitatii orale pot duce la durer e ܈i la pierderea din܊ilor, afec܊iuni care afectează
aspectul, calitatea vie܊ii, consumul nutri܊ional ܈i, în consecin܊ă, cre܈terea ܈i dezvoltarea copiilor.
Neajunsul afectiunilor orale este considerabil . Caria dentara ܈i boala parodontala sunt unele
dintre condi܊iile cele mai răspândite în rândul popula܊iilor umane, afectând peste 80% dintre
elevii ܈colari din unele ܊ări. Prevalen܊a altor tulburări orale cum ar fi eroziunea dentară ܈i
defectele smal܊ului este în cre܈tere. Mul܊i copii au avut traume ora le, dintre care o propor܊ie
substan܊ială este sub vârsta de 5 ani. Unele produse care con܊in tutun sunt comercializate direct la
copii ܈i adolescen܊i; persoanele care încep să consume aceste produse de la o vârstă fragedă pot
prezenta un risc crescut de ca ncer oral în via܊a ulterioară. (39)
Se cunoa ܈te că obiceiurile privind periajul din܊ilor, activi tatea fizică, fumatul ܈i dieta sunt
stabilite în timpul adolescen܊ei. (40; 41) De asemenea, comportamentele nesănătoase s -au
dovedit dificil schimbat in randul adul܊ilor, fiind important să intervenim în timpul adolescen܊ei ,
înainte ca aceste obiceiuri sa devina înrădăcinate . (42)
Pe de alt ă parte, s -a raportat faptul ca pubertatea este cea mai dificilă perioadă pentru
educa܊i e privind sănătate a. (43) În general, adolescen܊ii nu sunt orienta܊i spre viitor ܈i nu reu܈esc
să se considere vulnerabili la problemele de sănătate . (39) Mai mult, s-a raportat că pentru
adolescen܊i din܊ii sănăto܈i sunt mai pu܊in valoro܈i decât sănătate a lor generala (44 ).
Multe probleme de sănătate orală sunt usor de prevenit, debutul lor precoce fiind
reversibil. Cu toate acestea, în multe ܊ări un număr considerabil de copii, părin܊ii ܈i profesorii au
cuno܈tin܊e limitate privind cauzele ܈i prevenirea afectiunilor orale, (39) înso܊ite de li psa unei
paste de din܊i cu fluor accesibilă ܈i acces redus la serviciile de îngrijire a sănătă܊ii orale.
Problemele sunt exacerbate de consumul de gustări zaharoase ܈i de băuturi carbogazoase, care
este ridicat în rându l copiilor ܈i adolescen܊ilor. (45) Având în vedere că multe dintre
comportamente le cu risc de aparitie a cariei dentare decurg din anii de vârstă ܈colară, ܈colile au
influen܊e puternice asupra dezvoltării ܈i bunăstării copiilor. (39) Nevoia de promovare a sănătă܊ii
orale în ܈coli este evidentă ܈i poate fi u܈or integrată în promovarea generală a sănătă܊ii, în
programele ܈colare ܈i în activită܊i. Copiilor li se pot oferi abilită܊i care să le permită să ia decizii
sănătoase, să adopte un stil de via܊ă sănătos ܈i să facă fa܊ă conflictelor. Comport amentele
sănătoase ܈i stilul de via܊ă dezvoltat la o vârstă fragedă sunt mai durabile. Mesajele pot fi
consolidate pe parcursul anilor ܈colari.

Tabel 1. Exemple de politici privind sănătatea orală in ܈coli
Domeniile de politică
Exemple de probleme pentru examinare
Mediul ܈colar sănătos • Clădiri ܈colare ܈i locuri de joacă bine

Alimentatia sanatoasa

Zaharul interzis

Alcoolul interzis

Fumatul interzis

Educatie pentru sanatate orala

concepute care sa previna rănirile ܈i care sa
evite "sindromul clădirilor bolnave"
• Interzicerea fumatului în incinta ܈colii
• Fluorizarea
• Interzicerea vânzării de alimente ܈i substan܊e
nesanatoase sau dăunătoare în imediata
vecinătate a ܈colii
• Apă sigură ܈i instala܊ii bune de salubritate
• Un mediu psihosocial care acordă ingrij ire ܈i
respect
• Un protocol pentru tratarea agresiunii ܈i
comportamentului violent, precum ܈i a
conflictelor interpersonale

• Alimentele sănătoase trebuie să fie puse la
dispozi܊ie în cantina ܈colii, magazin e,
chio܈curi ܈i în automatele comerciale
• În cantina ܈colii sunt servite numai mese
nutritive
• Promovarea „cate 5 pe zi ” (fructe ܈i
legume)
• Fântâni de apă potabilă în întreaga ܈coală
• Instruirea bucătari lor ܈i furnizori lor de
alimente
• Evaluarea ܈i supravegherea stării
nutri܊ionale

• Interzicerea alimentelor ܈i băuturilor
zaharoase în incinta ܈colii

• Interzicerea consumului de alcool în incinta
܈colii

• Interzicerea fumatului în incinta ܈colii
• Servicii de încetare a fumatului ܈i consiliere

• Educa܊ia pentru sănătate orală ar trebui să
facă parte din toate disciplinele programei
܈colare
• Exerci܊ii de periaj dentar si supraveghere
zilnica

Servicii de sanatate orala

Leziuni orale

Exercitii fizice

Controlul infec܊iei încruci܈ate

Dezvoltarea politicilor

• Instruirea părin܊ilor în ceea ce prive܈te
sănăt atea orala ܈i încurajarea acestora de a
participa la act ivită܊i de promovare a sănătă܊ii
la ܈coală
• Instruirea personalului ܈colar

• Colaborarea îndeaproape cu furnizorii de
servicii de sănătate orală
• Tratarea urgen܊elor dentare
• Rolul profesorilor în supravegherea stării de
sănătate orală, screening -ul ܈i tratamentul de
bază, de ex. tehnica ART
• Monitorizarea nemultumirilor legate de
sănătatea orală ܈i a absenteismului.
• Instruirea personalului ܈colar

• Prevenirea accidentelor
• Protocolul clar al ac܊iunilor vitale care
trebuie luate fără întârziere
• Monitorizarea inciden܊ei traumei orale

• Angajamentul de a oferi facilită܊i sigure
pentru formarea în activită܊i sportive ܈i de
agrement
• Exerci tiile fizice ܈i educa܊ia fizică reprezintă
o parte obligatorie a programei ܈colar e
• Un protocol privind siguran܊a sportului, de
ex. utilizarea gutierelor

• Ghiduri clare privind modul de control al
infectării încruci܈ate
• Instruirea personalului ܈colar

• Instruire pentru elaborarea politicilor ܈i a
planurilor de ac܊iune
• Elevii, personalul ܈colii, familiile ܈i membrii
comunită܊ii trebuie să fie implica܊i în procesul
de planificare, dezvoltare ܈i revizuire
• Echipa de sănătate a ܈colii, comitetul
consultativ comunitar, guvernatorii ܈colilor
trebuie să se întâlnească de cel pu܊in 4 o ri pe

Altele, de ex. norme ܈colare
an

• Angajamentul fa܊ă de o comunitate a ܈colară
integrată
• Rolul ܈colii în sprijin ul problemelor locale
de sănătate, de ex. fluoriz area apei
• Sprijin pentru activită܊i de promovare a
sănătă܊ii în ܈coli sau în comunitate, cum ar fi
cluburi de mic dejun

2.2 Ini܊iativa globala privind sănătatea in ܈colii
Bazată pe principiile Cartei de la Ottawa privind promovarea sănătă܊ii ܈i recomandările
Comitetului de exper܊i al OMS privind educa܊ia ܈i promovarea sănătă܊ii ܈colare globale, a fost
lansată ini܊iativa globala privind sănătatea in ܈coli a OMS în 1995. Ini܊iativa urmăre܈te
promovarea sănătă܊ii in ܈coli (HPS); acestea sunt ܈coli care întăresc în mod constant capacitatea
elevilor de a avea un mediu sănătos de via܊ă, de învă܊are ܈i de muncă. Acesta urmăre܈te să
mobilizeze ܈i să consolideze activită܊ile de promovare ܈i de educare a sănătă܊ii prin intermediul
܈colilor pentru a îmbunătă܊i sănătatea elevilor, a personalului ܈colii, a familiilor ܈i a comunită܊ii.
Ini܊iativa cuprinde patru strategii cheie, ܈i anume crearea capacită܊ii de a promova îmbunătă܊irea
programelor de sănătate ܈colare; crearea de re܊ele ܈i alian܊e pentru dezvoltarea HPS; con solidarea
capacită܊ii na܊ionale ܈i de cercetare pentru a îmbunătă܊i eficacitatea programelor de sănă tate
܈colare. Ini܊iativa ajută ܊ările să dezvolte strategii ܈i colaborări între agen܊iile de sănătate ܈i
educa܊ie, precum ܈i programe de îmbunătă܊ire a sănătă܊ii prin ܈coli. Au fost dezvoltate re܊ele
globale, regionale ܈i locale pentru a le permite ܈colilor să î܈i împărtă܈ească experien܊ele.
Numeroase rapoarte tehnice au fost publicate de OMS din 1995 pentru a ajuta ܈colile să devină
HPS. (39)

2.3 Stabilirea programelor de sănătate orală în ܈coli
Utilizând structurile ܈i sistemele deja existente, ܈ coala este o condi܊ie efic ienta pentru
promovarea sănătă܊ii orale. Componentele cheie ale une i scoli care promoveaza sanatatea orala
sunt mediul ܈colar sănătos, educa܊ia sănătă܊ii ܈colare, serviciile de sănătate ܈colare, serviciile de
nutri܊ie ܈i alimentare, exerci܊iile fizice ܈i de agrement, sănătatea mintală ܈i bunăstarea,
promovarea sănătă܊ii pentru rela܊iile cu personalul ܈i comunitatea ܈i colaborarea. Fiecare zonă
oferă numeroase posibilită܊i de abordare a problemelor de sănătate orală fie ca un proiect
specific, fie ca parte a unei strategii generale de promovare a sănătă܊ii. Este esen܊ial ca aceste
ini܊iative să fie sprijinite de politicile de sănătate ale ܈colilor. De܈i o politică specifică poate fi
dezvoltată pentru a aborda o problemă unică, ar putea fi utilă abordarea mai multor probleme sau
a unui număr de factori de risc într -o singură politică.

2.4 Mediul ܈colar sănătos
Starea de sănătate poate fi promovată prin ini܊iative care vizează asigurarea unui mediu
܈colar favorabil. Locurile de joacă ܈i clădirile care ofera siguran܊ă, împreună cu un mediu unde
nu este permis fumatul ܈i cu un mediu lipsit de stres ܈i disponibilitatea alimentelor sănătoase pot
contribui la reducerea riscului pentru sănătatea orală ܈i generală ܈i la promovarea unui stil de
via܊ă sănătos durabil. Interzicerea vânzării de gustări nesănătoase în ܈coli ar putea constitui un
punct de plecare. Aparatele de apă ܈i instala܊iile de salubritate sunt esen܊iale pentru exerci܊iile de
spălare a din܊ilor ܈i pentru controlul infec܊iilor încruci܈ate. Promovarea sănătă܊ii orale ar trebui,
de asemenea, să vizeze vânzarea de alimente ܈i băuturi nesănătoase ܈i de produse care con܊in
tutun elevilor din vecinătatea unită܊ilor ܈colare. (39)

2.5 Educatia pentru sanatate in scoli
Furnizarea educa܊iei pentru sănătate orală în ܈coli ajută copiii să -܈i dezvolte aptitudinile
personale, oferă cuno܈tin܊e despre sănătatea orală ܈i promovează atitudini pozitive ܈i
comportamente sănătoase. Educa܊ia orală în domeniul sănătă܊ii poate fi predată ca subiect
specific sau ca parte a altor subiecte, abordând factorii determinan܊i fizici, psihologici, culturali
܈i sociali care stau la baza sănătă܊ii orale ܈i generale. Abordările integrate cu participare activă
promovează schimbări de comportament durabile (46)). Problemele de sănătate orală pot fi
integrate eficient în programe . Formarea adecvată a cadrelor didactice ܈i a educatorilor de la egal
la egal este esen܊ială. În unele ܊ări, educa܊ia pentru sănătatea orală este asigurată de serviciile
municipale de sănătate dentară .

Tabel 2 . Subiecte de sănătate orală care pot fi integrate în domenii ale programei de
invatamant
Materii Subiecte de sănătate orala sau activită܊i
conexe

Stiinte
Biologie
Chimie
Nutritie
Apa  Corpul, cavitatea bucala si dintii;
igiena corpului si igiena orala
 Boli ale cavitatii orale, ale corpului si
boli psihice
 Alimente si corp, gura si dinti
 Nutritie si alegeri alimentare
 Tigari, alcool si sanatatea orala
 Experimente de laborator privind
efectele alimentelor si bauturilor
asupra dintilor
 Microorganisme

 Fluorul

Sociologie
Stiinte sociale
Stiinte umane
Dezvoltare personala si stil de viata  Familia, societatea
 Rasa, cultura si etnie
 Ingrijirea sanatatii, ingrijire sociala,
sistemul de ingrijire al sanatatii
 Echipa de medicina dentara si alti
profesionisti in ingrijirea sanatatii
 Costurile ingrijirii sanatatii
 Suferinta produsa de boala
 Stil de viata si sanatate orala
 Relatii interpersonale
 Autogestionarea conflictelor
 Hartuirea si comportamentul antisocial
 Prevenirea accidentelor
 Responsabilitatea acasa si in societate
 Ingrijirea celorlalti
 Administrarea interventiilor simple
privind sanatatea orala si
studiilor/anchetelor (in sala de clasa
sau efectuate in scoala)

Matematica  Numararea dintilor
 Timpul in care actioneaza zaharul
asupra dintilor
 Prezentarea rezultatelor utilizand
grafice
 Statistici privind sanatatea orala in
familie, scoala si societate
 Diagrame cu cresterea si dezvoltarea
inclusiv cu eruptia dintilor

Limba materna  Redactarea povestilor
 Poezii despre sanatatea orala

IT si studiul computerelor  Cautarea informatiilor privind
sanatatea orala
 Prezentarea informatiilor

Arta
Lucru manual
Muzica
Actorie  Proiectarea materialelor de ajutor
visual
 Desen si pictura
 Confectionarea costumelor si jocurilor
 Expozitii la scoala si in comunitate

 Jocuri de rol
 Cantece despre sanatatea orala

Sport
Educatie fizica  Siguranta in sporturi; utilizarea
gutierelor
 Primul ajutor
 Abuzul de substante
 Constientizarea efectelor bauturilor
energizante si de crestere a
performantelor sportive asupra dintilor

2.6 Servicii de sănătate ܈colară
Pe lângă oferirea de pregătire ܈i expertiză ܈i furnizarea de materiale de sănătate orală,
echipa de sănătate a ܈colii colaborează cu echipa primară de asisten܊ă medicală pentru a asigura
educa܊ia sănătă܊ii orale, screening -ul, diagnosticul, evaluarea nevoilor, îngrijire preventivă,
tratament, monitorizare regulată ܈i, pentru condi܊ii mai complicate , trimiterea la al܊i speciali܈ti
dentari sau medicali ܈i asisten܊ă secundară. Modelele pentru furnizarea unor astfel de servicii
variază foarte mult între ܊ări.
Întrucât există ܈coli care furnizează servicii de sănătate orală în unele ܊ări industrializate,
multe ܈coli din ܊ările în curs de dezvoltare nu dispun de infrastructură ܈i resurse adecvate pentru
a acorda aceste servicii. În unele ܊ări în curs de dezvoltare, furnizarea de asisten܊ă medicală de
urgen܊ă, extrac܊ia dentară ܈i îngrijirea orală restaurativă ܈i de preven ܊ie poate fi foarte importantă.
܇coli le ar putea fi singurul loc pentru copii, aflandu-se la varsta la care prezinta cel mai crescut
risc de afectare dentară, de a avea acces la servicii de sănătate orală.

2.7 Nutri܊ia si serviciile de alimenta܊ie
Programele privind alimenta܊ia sănătoasă ar trebui dezvoltate pentru a se asigura faptul că
magazinele, cantinele, chio܈curile ܈i automatele din ܈coli oferă mese nutritive ܈i gustări
sănătoase. Copiii pot fi încuraja ܊i să dezvolte obiceiuri alimentare sănătoase de la o vârstă
fragedă prin educa܊ia pentru sănătate la ܈coală. Sănătatea orală poate sa faca parte din
programele de promovare a sănătă܊ii generale, cum ar fi cluburile de mic dejun care au fost
create pentru a sus܊ine alimenta܊ia sănătoasă ܈i de asemenea, aceasta poate să fie î ncorporata în
evaluarea ܈i supravegherea stării nutri܊ionale. Furnizorii externi ܈i cei care aprovizioneaza
magazinele ar trebui să fie încuraja܊i să sus܊ină ini܊iativele de alimenta܊ie sănătoasă în ܈coli . (39)

2.8 Exerci܊ii fizice ܈i activită܊i de agrement

De܈i activită܊ile sportive ܈i fizice sunt benefice sănătă܊ii, elevii ar trebui să fie educa܊i cu
privire la efectele nocive ale băuturilor izotonice cu aciditate ridicată ܈i cu un con܊inut de zahăr
care pot produce aparitia cariilor dentare ܈i ero ziunii dentare. (47). Pentru a reduce riscul de
traumă orală, ar trebui încurajată folosirea g utierelor în sporturile de contact cu risc crescut. (48)

2.9 Sănătatea mentală ܈i calitatea vie܊ii
Stresul poate duce la o dietă săracă in elemente nutritive, la fumat ܈i la comportamente
violente care dăunează sănătă܊ii. Programele ܈colare care ii ajută pe copii să-܈i dezvolte stima de
sine ܈i încrederea, precum ܈i reducerea stresului ܈i a con flictelor în ܈coli trebuie să facă parte din
curriculum. Copiii ܈i personalul ܈colar ar trebui să fie înzestra܊i cu abilită܊i care sa îi ajute să
prevină stresul si conflictele , iar dacă este inevitabil, să stie cum sa facă fa܊ă conflictelor
interpersonale, stresului, presiunii colegilor ܈i altor for܊e sociale. Furnizarea de servicii de
consiliere ܈i de sprijin pentru elevi ܈i personal ar fi de nepre܊uit.

2.10 Promovarea sănătă܊ii pentru personalul ܈colar
Mediile ܈colare sănătoase ܈i unde nu este permis fumatul , împreună cu structuri
organizatorice ܈i de sus܊inere, contribuie la reducerea stresului ܈i la promovarea unui trai sănătos.
Este esen܊ial ca ܈coala să furnizeze facilită܊i de promovare a sănătă܊ii, cum ar fi săli de clasă
amenajate ܈i orientate către sănătate, oficii, săli pentru personal, cantine, servicii care să prevadă
exerci܊ii, relaxare ܈i asisten܊ă. Sănătatea orală ar trebui să constituie o componentă integrală a
acestor ini܊iative. Un program de formare a sănătă܊ii orale, bine conceput, care să răspundă
nevoilor acestora, ar trebui să fie furnizat periodic personalului, ca parte a dezvoltării continue.
Aceasta ar trebui să permită membrilor personalului să dobândească abilită܊i ܈i să sus܊ină un stil
de via܊ă sănătos ܈i să -܈i integreze cuno܈tin܊ele ܈i abilită܊ile în predarea lor. Colaborând cu echipa
de sănătate a ܈colii, cu părin܊ii ܈i cu comunitatea locală, ei pot identifica politici ܈i practici
esen܊iale care promovează sănătatea orală ܈i bunăstarea generală în ܈coală ܈i în comunitate. (39)

2.11 Rela܊ia ܈i colaborarea dintre ܈coală ܈i comunitate
Părin܊ii pot fi instrui܊i să întărească mesajele de sănătate orală la domiciliu ܈i să ac܊ioneze
ca facilitatori în programele de informare pentru copiii care nu frecventează ܈coala. Astfel de
programe pot contribui la promovarea sănătă܊ii orale pentru aceste familii ܈i le pot încuraja să
devină parte a comunită܊ii ܈colare. Prin elevi , si ceilal܊i membri ai familiei pot beneficia de un
program de promovare a sănătă܊ii orale ini܊iat de ܈coală. Interac܊iunea dintre ܈coală, casă ܈i
comunitate este critică. (49) Familiile ܈i membrii comunită܊ii pot fi implica܊i în procesul de
planificare ܈i luare a deciziilor, de exemplu, dacă fac parte din echipa de sănătate a ܈colii s au din
comitetul consultativ comunitar. Ace܈tia pot lua parte la activită܊i de sănătate orală condu se la
܈coală ܈i în comunitate, cum ar fi cluburi de mic dejun, zile de sănătate orală, expozi܊ii ܈i târguri
de sănătate. Sprijinul comunitar este crucial în obtinerea unui mediu sănătos, etichetarea clară a

alimentelor ܈i fl uorizarea apei. Mass-media este un canal puternic pentru transmiterea mesajelor
de sănătate orală. (50) Mass-media ar trebui sa se instruiasca in asa fel incat să nu se adreseze
copiilor ܈i adolescen܊ilor în campaniile de publicitate a tutunului ܈i in promovarea alimentelor ܈i
băuturi lor cu con܊inut ridicat de zahăr, sare ܈i grăsimi.

Tabel 3 . Exemple de programe ܈i activită܊i de sănătate orală utilizate cu elevii din
Danemarca
Vârsta (ani) Subiecte de sănătate orală Materiale ܈i ajuto r
vizual Locuri de
implementare

0-2.5 Informarea părin܊ilor cu privire la
sănătatea orală, denti܊ie, periu܊e de
din܊i, alăptare, alimente, nutri܊ie,
carii, medicină, traumă dentară
Căr܊i po܈tale, modele,
postere, diapozitive,
video, Centre de îngrijire de
zi/ Grupuri pentru
mame/ Biblioteci
2.5-5 La fel ca mai sus Modele, desene ܈i carti
de colorat, pliante, teatru
de papusi, jocuri de
roluri, cantece Clinici dentare, întâlniri
de joaca in clinici, sala
de clasa

6 Molarii de 6 ani, igienă orală,
nutri܊ie , piramida alimentară ,
forma si functia diferitilor dinti
Carti cu imagini ,
diapozitive, materiale
video, spectacole de
păpu܈i, , modele,
puzzleuri, desene /
exerci܊ii Sala de clasa
7-9 Denti܊ii, func܊ia ܈i structura
din܊ilor, procesul carios.
Constienta asupra igienei
corpului/orale, trauma
Diapozitive, materiale
video, pliante privind
nutritia, modele Sala de clasa
10-12 Structura corpului, nutritie,
alimente care contin zahar, tipuri
de dulciuri, procesul carios, okaca
dentara, bacterii, depistarea
cariilor, auto-examinare
Diapozitive, materiale
video, carti cu imagini,
jocuri de roluri,
cultivarea bacteriilor, fise
de lucru, modele Sala de clasa
13-15 Sanatate, calitatea vietii, sanatate
orala in general, structura dintilor
si tesuturile de suport, caria
incipienta si igiena orala, carii
aproximale, stil de viata sanatos,
fumatul si nutritia, bauturi
indulcite, zahar ascuns in alimente
Proiectii, diapozitive,
materiale video, pliante,
radiografii dentare,
articole de ziar, fise de
lucru, muzica, ata
dentara, nutritie,
programe pe computer,
statistici Sala de clasa
Colaborare intre
asistenta medicala si
profesori/invatatori

16-17 Gingivita/boala parodontala,
modificari in ingrijirea dentitiei
adultului Diapozitive, materiale
video, pliante, articole de
ziar, jocuri privind
calitatea vietii, programe
pe computer Sala de clasa
Clinici dentare

2.12 Costurile implementării politicilor ܈colare de promovare a sănătă܊ii
Costurile implementării politicilor in scolile care promoveaza sanatatea orala trebuie
luate în considerare la mai multe niveluri, ܈i anume la nivel na܊ional, geopolitic , interna܊ional ܈i,
în cadrul unei ܊ări, la nivelul autorită܊ilor regionale ܈i locale din domeniul sănătă܊ii ܈i educa܊iei ,
܈i în final, la nivelul ܈colii. La nivelurile superioare, costurile se referă la elaborarea de politici ܈i
la între܊inerea unor sfaturi actualizate, inclusiv revizuiri periodice ale bazei de date. OMS a
preluat un rol p rincipal în domeniul dezvoltării politicilor legate scolile care promoveaza
sanatatea . Realitatea ܈i costurile de implementare diferă de la o ܊ară la alta, iar la nivel regional ar
putea fi dificil de identificat ܈i de repartizat separat. La nivel local, c osturile depind de
infrastructura existentă ܈i de finan܊area ܈i sprijinul disponibil din partea guvernului ܈i a l alto r
organiza܊ii. La nivelul ܈colilor, costurile includ formarea ini܊ială pentru elaborarea ܈i revizuirea
politicilor, modificarea mediului ܈colar, furnizarea de alternative sănătoase, activită܊ile de
educa܊ie pentru sănătate ܈i continuarea sprijinului acordat personalului ܈colar, copiilor ܈i
părin܊ilor. O politică de pre܊uri diferen܊iată pentru gustări mai sănătoase a determiat constatarea
unei cre܈teri a selec܊iei acestora de către copii. (39) În Norvegia , furnizarea unui fruct sau a unei
legume a fost considerată o strategie eficientă de sporire a consumului de fructe ܈i legume de
către elevi ܈i a fost înfiin܊ată în ܈coli le din Regatul Unit o schemă similară cu fructe gratuite .
Reducerea costurilor gustări lor mai sănătoase are implica܊ii clare asupra resurselor, dar poate fi
mai adecvat în comunitatile în care men܊inerea alegerii alimentelor este considerată o alternativă
practică la interzicerea vânzării în ܈coli a op܊iunilor mai pu܊in sănătoase. Costurile implementării
programelor in scoli care promoveaza sanatatea orala ar trebui luate în considerare alături de
beneficiile pentru sănătate. Aceasta este o provocare considerabilă deoarece cos turile sunt
imediate ܈i relativ u܈or de măsurat, dar beneficiile în ceea ce prive܈te comportamentul schimbat
܈i ܈ansele de via܊ă sporite sunt pe termen lung ܈i pot fi dificil de atribut unei singure interven܊ii.
Prin urmare, este nevoie de o abordare struc turată a evaluării. (51)
2.13 Evaluarea
În conformitate cu OMS, cel pu܊in 10% din resursele programului ar trebui alocate
evaluării . (52) Evaluarea ajută la informarea ܈i consolidarea programelor de sănătate ܈colare ܈i
determină măsura în care programul este implementat conform planificării; aceasta evaluează
procesele ܈i rezultatele, impactul ܈i eficacitatea programului ܈i, în cazul în care unele aspecte nu
au func܊ionat bine, identifică lec܊iile cheie învă܊ate. Este important să se ofere feedback factorilor
de decizie, sponsorilor ܈i celor implica܊i în planificarea, dezvoltarea ܈i furnizarea programelor.

Evaluarea poate fi folosită pentru a recompensa eforturile ܈colilor, elevilor, profesorilor,
părin܊ilor ܈i comunită܊ii ܈i, prin demonstrarea beneficiilor, pentru a-i încuraja pe al܊ii să ajute mai
multe ܈coli să promoveze sanatatea orala. Dovezile privind calitatea pot fi folosite de ܈coli pentru
a convinge factorii de decizie, sponsorii ܈i alte păr܊i interesate să ofere sprijin continuu ܈i să se
implice în programele de promovare a sanatatii orale din scoli.
Procesele privind măsurile ܈i rezultatele pot fi stabilite pentru fiecare componentă a
scolilor care promoveaza sanatatea orala. Acestea includ evaluarea mediului ܈colar, cum ar fi
furnizar ea de alimente ܈i băuturi sănătoase, apa sigură pentru activită܊ile de sănătate orală.
Obiectivele de dezvoltare a politicilor pentru a aborda componentele-cheie ale programelor de
promovare a sanatatii orale pot fi stabilite pentru evaluarea pe termen scurt, urmate de evaluarea
eficacită܊ii diferitelor interven܊ii, cum ar fi educa܊ia pentru sănătatea orală în clasă, expunerea la
fluor, schimbările în cuno܈tin܊e despre sănătatea orală, atitudinile, comportamentele ܈i stilul de
via܊ă, precum ܈i rezultatele clinice ܈i impactul interven܊iilor. Sustenabilitatea unui program de
sanatate orala in scoli ܈i a rela܊iei sale cu comunitatea, parteneriatele ܈i re܊elele mai largi ar trebui
luate în considerare în evaluările pe termen lung. Cu toate acestea, este important să se utilizeze
strategii de evaluare adecvate. De܈i meritele ܈tiin܊ifice ale studiilor controlate randomizate sunt
bine recunoscute, acestea nu pot fi întotdeauna adecvate pentru evaluarea promovării sănătă܊ii
orale . (53) Ambele metodologii calitative ܈i cantitative au un rol de jucat. O abordare pluralistă a
evaluării poate consolida validitatea acesteia ܈i poate ajuta la eludarea limitărilor abordări lor
individuale de evaluare. (54)

2.14 Provocări cu care se confruntă promovarea sănătă܊ii orale în ܈c oli
S-a identificat lipsa finan܊ării durabile, a resurselor ܈i a personalului instruit (profesioni܈ti
܈i voluntari) . (55) Priorită܊ile ܈i ordinea de zi a ܈colii, a sănătă܊ii, a educa܊iei ܈i a autorită܊ilor
locale pot indica că punerea în aplicare a activită܊ilor de sănătate orală în cadrul unui program de
promovare a sănătă܊ii generale ܈i a curriculumului ܈colar se dovede܈te a fi prea dificilă.
Condi܊iile de sănătate ܈i siguran܊ă ܈i teama de litigii pot fi un factor de descurajare. Tichetele,
automatele ܈i sponsorizările din industrie pot fi un mijloc important de generare a veniturilor, o
considera܊ie care poate influen܊a politicile alimentare în ܈coli. Având în vedere cerin܊ele
concurente ale unui curriculum deja complet, profesorii pot fi reticen܊i în a include sănătatea
orală în predarea lor, deoarece doresc să evite perturbarea altor activită܊i ܈colare. Formarea ܈i
comunicarea eficientă între profesioni܈tii din domeniul sănătă܊ii ܈i profesori sunt esen܊iale,
precum ܈i sprijinul părin܊ilor . (56) Este deosebit de dificil să se creeze o abordare coerentă,
complementară ܈i integrată în cadrul constrângerilor locale. Aceste probleme sunt mai serioase în
܊ările în curs de dezvoltare în care pot fi complicate de sărăcie , inegalitatea de gen ܈i
instabilitatea politicilor . (42) Mul܊i copii, în special fetele, au acces limitat la educa܊ie. Unele
܈coli sunt situate în zone poluate , cu trafic periculos ܈i nu dispun de apă potabilă ܈i salubritate .
(57) P eriute de din܊i, pasta de din܊i ܈i alte materiale educa܊ionale pentru sănătatea orală nu sunt
u܈or accesibile . (39) Partenerii industriali ܈i producătorii joacă un rol important în îmbunătă܊irea
acestei situa܊ii. Un deficit de personal stomatologic instruit indică faptul că, de multe ori,
oamenii se a܈tepta ca profe sorii să predea ܈i să ofere educa܊ie pentru sănătatea orală,

responsabilită܊i pe care cadrele didactice le consideră n epotrivite. (58) Fără politici de su s܊inere,
infrastructura, buget ܈i angajamentul diverselor departamente guvernamentale, obstacolele cu
care se confruntă ܈colile ܈i profesorii în promovarea sănătă܊ii orale nu pot fi depasite . Sprijinul
acordat de alian܊ele ܈i de re܊elele globale, regionale, na܊ionale ܈i locale ale unui program de
sanatate orala se poate dovedi de nepre܊uit pentru a ajuta ܈colile să depă܈ească unele dintre aceste
bariere. Finan܊area poate fi disponibilă pentru proiecte specifice din partea guvernelor centrale ܈i
locale, precum ܈i din partea organiza܊iilor neguvernamentale ܈i a altor organisme precum Centrul
de Dezvoltare a E duca܊iei, Organiza܊ia Na܊iunilor Unite pentru Educa܊ie, Stiinta si Cultura
(UNESCO) si Programul Na܊iunilor Unite privind HIV / SIDA (UNAIDS). D e asemenea ,
colaborarea eficientă cu alte sectoare ܈i programe este fundamentală.
În concluzie, există o nevoie imperioasă de promovare a sănătă܊ii orale în ܈colile din
întreaga lume. Poten܊ialul de a dezvolta un program complet utilizând abordarea scolilor care
promoveaza sanatatea orala (HPS) este considerabil. Angajamentul guvern elor centrale ܈i locale,
܈colilor , familiilor ܈i comunita tilor este esen܊ial. Este neces ar ca autorită܊ile din domeniul
sănătă܊ii publice ܈i profesioni܈tii din domeniul sănătă܊ii să ofere sprijin sus܊inut, în ceea ce
prive܈te asisten܊a tehnică, finan܊area ܈i / sau materialele de învă܊are, pentru a facilita ܈co lile să
devină HPS. (39)

CAPITOLUL 3. TEORII ܇I STRATEGII PENTRU
ÎMBUNĂTĂ܉IREA CUNO܇TIN܉ELOR CU PRIVIRE LA SĂNĂTATEA
ORALĂ

3.1 Generalitati
Cercetarea rezultatelor din domeniul sănătă܊ii a evoluat din dezvoltarea mi܈cării
interna܊ionale de promovare a sănătă܊ii ܈i a noii sănătă܊i publice. Aceste evolu܊ii au necesitat o
îmbunătă܊ire a stării de sănătate în întreaga lume în Declara܊ia Alma Ata (Organiza܊ia Mondială a
Sănătă܊ii (OMS), 1978) ܈i o extindere a conceptualizării strategiilor de promovare a sănătă܊ii care
să cuprindă condi܊ii sociale, structurale, politice ܈i economice legate de sănătate prin punerea în
aplicare a Cartei de la Ottawa (WHO, 1986). Rezultatele cercetărilor în domeniul sănătă܊ii au un
fundal stabilit în măsurarea interven܊iilor medicale ܈i estimarea eficacită܊ii lor în raport cu
câ܈tigurile de sănătate (Hall ܈i colab., 1984). Cercetarea rezultatelor din domeniul sănătă܊ii a fost
în primul rând în legătură cu stabilirea de rela܊ii între factor ii cauzali specifici ܈i morbiditatea ܈i
mortalitatea la nivel de popula܊ie, bazată pe abord ări epidemiologice privind colectarea datelor.
Acest fundal biomedical a devenit un punct de vedere evident pentru a începe stabilirea
de orientări care au legătură cu îmbunătă܊irea stării de sănătate la o nivel na܊ional. Obiective ܈i
܊inte na܊ionale, Australia (Nutbeam et al., 1993), ca ܈i politici similare în alte ܊ări, au fost
concentrate asupra măsurării morbidită܊ ii ܈i mortal ită܊ii bolilor ܈i pe factori de risc
comportamentali . Concentrarea asupra tiparelor bolilor a fost criticat a pentru excluderea
aspectelor din domeniului social, politic ܈i economic in rela܊ie cu starea de sănătate (Farrant,

1991; Baum, 1993). Identificarea scopurilor ܈i obiectivelor în termeni i unei abordări biomedicale
denotă că a fost posibilă măsurarea stării de sănătate în timp ܈i în rândul popula܊iilor. Cu toate
acestea, abordarea biomedicală a fost covâr܈itoare , aceasta fiind dependenta de metodele
܈tiin܊ifice ܈i a condus la o defini܊ie a rezultatelor în materie de sănătate în ceea ce prive܈te
cuantificarea câ܈tigurilor de sănătate aferente.
Privind r ela܊ia dintre rezultatele din domeniul sănătă܊ii ܈i alocarea resursel or, merită
remarcat semnifica܊ia de consolidare a acestei rel a܊ii care a dus la cre܈terea responsabilită܊ii cu
privire la cheltuielile fiscale în domeniul sănătă܊ii. Un exemplu ar fi calitatea ajustată anilor de
via܊ă ( QUALYs), prin care morbiditatea ܈i mortalitatea au fost măsurate fa܊ă de costuri ܈i în
compara܊ie cu interve n܊iile de îngrijire a sănătă܊ii . Accentul pus pe practicile bazate pe dovezi în
anii 1990 a gen erat o literatură considerabilă cu privire la rezultatele pe care le examinează
diverse dezbateri ܈i probleme de sănătate cu utilizarea rezultatelor inclusiv. Dezvoltarea recenta
în cercetarea rezultatelor s-a axat pe evaluarea limitelor abordărilor (Guadag noli ܈i McNeil,
1994), pe cercetare bazată pe practici (Avorn, 1996), pe analiza rezultatelor care duce la
rezultatele dorite ale pacientului (Jones, 1993) ܈i de asemenea pe identificarea grupurilor de
pacien܊i care necesită metode care cole ctează informa܊ii mai detaliate (Sullivan ܈i colab., 1995).
Cu toate a cestea, rela܊ia dintre rezultat ele abordării sănătă܊ii ܈i varia܊ii le din evaluările
metodologice au fost subexplorate. Aceasta denot ă că abordarea rezu ltatelor din domeniul
sănătă܊ii face mai multe ipoteze cu privire la utilizarea calitativului metodologii în promovarea
sănătă܊ii ܈i eficacitatea lor de a contribui la rezultate cercetare. Aceste ipot eze constelativează
două critici -cheie: (i ) pentru lipsa lor metodologică rigoare; ܈i (ii) pentru că nu au reu܈it să
identifice rela܊iile dintre interven܊ia programului ܈i scăderea morbidită܊ii ܈i a mortalită܊ii. Asta
are au avut implica܊ii deoseb ite pentr u promovarea sănătă܊ii programe în ca re natura diversă a
programului con܊inut, imple mentarea programului, evaluarea metodologiile ܈i constituirea
probelor pentru alocarea resurselor au fost supuse parametrii de rezultate ale sănătă܊ii definite de
biomedicale abordari. (59)
Educa܊ia pentru pacien܊i este considerată o amprentă a profesiei de igienă dentară.
Potrivit American Hygienists Dental, igienistii dentari au „un rol primordial în promovarea
bunăstării indivizilor si publicului prin angajarea in activitati de promovare a sanatatii /
prevenirea bolilor. ” (60) Asociatia Americana de Educatie Dentara (ADEA) enumeră
identificarea fact orilor de risc individuali ܈i la nivel popula܊ional ܈i dezvoltarea strateg iilor care
promovează sănătatea orala in rela tie cu calitatea vie܊ii ca una din competen܊ele de bază pentru
intrarea în profesia de igienist dentar. (61)
Educa܊ia pentru pacien܊i este un proces integral, apar܊inând învă܊ământului de igienă
dentară. Pentru a îndeplini codul de etică al profesiei, igienistii dentari trebuie să aibă o
cunoa܈tere aprofundată a modelelor de sănătate ܈i a teoriilor sănătă܊ii care afectează
comportamentele fata de sănătate a orală. Multe astfel de teorii sunt disponibile acum , au fost
aplicate in sănătatea orala ܈i altele vor fi introduse ܈i testate în viitor.
3.2 Teorii privind sănătatea

Scopul general al educa܊iei pentru sanatate este de a oferi pacien܊ilor informa܊iile
necesare pentru a face alegeri informate ale stilului de via܊ă ܈i pentru a opta pentru servicii
profesionale. Abordările timpurii ale educa܊iei pacien܊ilor au avut tendin܊a de a se concentra
asupra furnizorului de servicii medicale in comunicarea cu pacientul. În acea perioada, mesajul
principal din partea furnizorilor de servicii medicale c ătre pacien܊i era să se conformeze unui
regim de auto- îngrijire. Comunitatea medicală a acordat mai pu܊ină aten܊ie percep܊iei individu lui
asupra sănătă܊ii ܈i bolilor cu doar câteva decenii în urmă . Lucrătorii din domeniul sănătă܊ii
publice din anii 1950 au început să discute despre importan܊a participării ind ividului la propria
sănătate. O descoperire timpurie în domeniul educa܊iei pentru sănătate a apărut în anii 1950,
odată cu in troducerea modelului credintei in sanatate . Încă de atunci au urmat alte teorii ܈i s -au
aplicat atât condi܊iilor de sănătate acute, cât ܈i cronice. Teoriile cel mai des asociate cu sănătatea
orală sunt modelul de credin܊ă a l sănătă܊ii, modelul localizarii controlului asupra sanatatii,
modelul auto-eficacitatii, etapele schi mbării ܈i teoria de ac܊iune ra܊ională . Teoria coeren܊ei, un
model introdus în anii 1970, a fost aplicat recent sănătă܊ii orale.
3.2.1 Modelul credin܊ei în sănătate
Proiectat ini܊ial în anii 1950 de către Hockbaum ܈i adoptat în anii 1970 de către Serviciul
Public de Sănătate al Statelor Unite, Modelul de c redintei in sănătate a fost una dintre primele
încercări de a vedea sănătatea într -un context social. Principiul fundamental din cadrul acestei
teorii este că ind ivizii cu o mai bună informare iau mai multe decizii de sănătate. Pot rivit lui
Hockbaum, oamenii vor găsi܊i merită atunci când lua܊i decizii legate de sănătate pentru a păstra o
minte deschisă. O persoană care este pregătită să accepte c eva nou concepte, v a avea o mai bună
în܊elegere a sinelui. Cu o mai bună în܊elegere a modului ܈i a mot ivului pentru care fac alegeri,
indivizii vor fi mult mai capabili să -i facă inteligen܊i, independen܊i ܈i maturi. Modelul credintei
in sanatate este o teorie etapizată, fiec are pas în procesul de luare a deciziilor depinzând de
decizia sau de credin܊a anterioară.
Conform acestei teorii, un individ trebuie să creadă că este susceptibil la o condi܊ ie;
condi܊ia fiind gravă; exista o interven܊ie de succes pentru această afec܊iune; ܈i se pot depă܈i toate
barierele aparute in calea interven܊ iei. Fiecare pas este dependent de credin܊a anterioară.
Aplicând această teorie la o afectiune a sănătatii orale , cum ar fi cariile timpurii ale
copilului, apartinatorul copilului trebuie să creadă ca acesta este susceptibil la caria dentara ; că
din܊ii primari sunt importan܊i, iar cariile dentare reprezintă o amenin܊are gravă pentru acestia ;
cariile dentare pot fi prevenite; ܈i trebuie să fie dispu܈i să limiteze expunerea copilului la
carbohidra܊i ferment abili ܈i sa isi ajute copilul să practice o bună igienă orală.
O limitare a teoriei credintei in sanatate constă în faptul că furnizarea numai a
informa܊ii lor nu este suficientă pentru a schimba comportamentele de sănătate. Schimbările de
comportament rar urmeaza o progresie logică, evolutivă .10 Studiile transversale au descoperit
legaturi puternice între starea de sănătate orală buna ܈i modelul credintei in sanatate. Cu toate
acestea, studiile longitudinale nu au arătat o valoare predictivă bună î n urmarea principiilor
modelului credintei in sanatate. Este posibil ca evaluarea transversala a credin܊elor in sănătate să
demonstreze că, după adoptarea unui comportament, individul consideră că afectiunea de care

sufera este gravă ܈i că interven܊iile a u valoare. Cu toate acestea, evaluarea acestor credin܊e
înaintea schimbărilor de comportament au o valoare discutabilă.
3.2.2 Modelul trans- teoretic ܈i etapele schimbării
Modelul trans- teoretic ܈i etapele schimbarii dezvoltata de Prochaska, Norcros s ܈i
DiClemente este o alta teorie etapizata care măsoară pregătirea unui individ de a adopta un nou
comportame nt de sănătate.
Asemenea modelulului credintei in sanatate, e tapele schimbării este un model etapizat
bazandu-se pe niste pasi care depind intotdeauna de pasii efectuati anterior. Această teorie afirmă
că indivizii se deplasează de -a lungul unei continue si previzibile schimbari ܈i că fiecare pas are
caracteristici distincte. Evaluarea precisă a locului în care un individ se află de -a lungul acestei
continue schimbari permite profesionistilor din domeniul sănătă܊ii ܈i educatorilor să adapteze
interven܊iile corespunzătoare stadiului de pregătire al persoanei. Cele ܈ase etape ale schimbării
sunt: precontemplarea, contemplarea, pregătirea, ac܊iunea, între܊inerea ܈i încetarea .
În stadiul de precontemplatire, o persoană nu are inten܊ia de a schimba un comportament.
În această etapă, furnizarea de informa܊ii cu privire la riscuri ar putea fi adecvata pentru a ini܊ia
un gând privind schimbarea asupra persoanei. În etapa de contemplare, individul ia în
considerare sa adopte o schimbare în următoarele ܈ase luni. Individul va examina argu mentele
pro ܈i contra a le schimbarii care urmeaza sa fie adoptata, urmarind cu aten܊ie beneficiile
schimbării fa܊ă de costurile schimbării. Pentru a ajuta la evaluarea argumentelor pro ܈i contra ,
individul poate explora programe de sprijin comunitar cum ar fi programe le de renun܊are la
fumat care vin in sprijinul modificarilor de comportament. Dacă op܊iunile disponibile par
adecvate ܈i benefice, persoana poate avansa la următoarea etapa de pregătire. În etapa de
pregătire, individul este pregatit să facă schimbarea ܈i î܈i planuieste în mod activ schimbarea, de
exemplu inscrierea intr-un grup de renuntare la tutun. În etapa de ac܊iune, sch imbarea a fost deja
adoptată, iar în etapa de între܊inere, schimbarea s-a mentinut timp de cel pu܊in ܈ase luni. Stadiul
de terminare sau de incetare, de multe ori nu este atins, reprezentand o stare în care individul se
simte ca ܈i cum comportamentul anterior nu ar fi existat niciodată ܈i, prin urmare, este foarte
pu܊in probabil să revina la comportamentul anterior.
Indivizii parcurg aceste etape cântărind beneficiile ܈i costurile, sau argumentele pro ܈i
contra, ale schimbării de comportament . Punand in balanta argumentele pro si contra, spre
sfarsitul schimbarii se regasesc mai multe argumente pro , asadar persoana poate trece la
urmatorul pas. Auto-eficacitatea apare atunci cand individul conside ră că o schimbare a
comportamentului va duce cel mai probabil la un rezultat pozitiv. Atunci cand un individ crede
că este posibilă o schimbare ܈i crede în abilitatea sa de a adopta aceasta schimbare, este probabil
să progreseze si sa atinga un stadiu mai avansat.
Punctul forte al acestei teori i este că permite programului de instruire a pacientului să
ofere o interven܊ie precisă pentru care participantul este pregatit. Aplicând aceasta teorie in
programe de renun܊are la fumat, indivizii aflati in etapa de precontemplare pot primi materiale
educa܊ionale pe care sa le analizeze. Feedback-urile salvate pe computer pentru furnizorii de
servicii de sănătate pot ajuta indivizii aflati in etapa de contemplare să evalueze argumentele pro

܈i contra ale schimbarilor de comportamente . Indivizii afla܊i în faza de pregătire cel mai probabil
si-au stabilit o dată pentru renuntarea la fumat. Furnizorii de servicii medicale sau clinicile de
sănătate pot oferi suport folosind mai multe metode. Cresterea constiintei, autoeva luarea ܈ i
evaluarea mediului sunt utile în stadiile de pre- contemplare ܈i contemplare. Cresterea cons tiintei
poate alerta un individ asupra unei probleme grave de sanatate ܈i de posibilele urmari dacă
problema ramane netratata. Autoevaluarea ܈i evaluarea mediului evaluează o biceiurile personale
܈i mediile sociale care ar putea afecta un obicei personal. Controlul contracondi܊ionării ܈i
gestionarea situa܊iilor de urgen܊ă pot fi foarte utile în etapele de ac܊iune ܈i între܊inere.
Contra- condi܊ionarea permite individului să înlocuiască un comportament cu altul,
încurajând o alternativă sănătoasă pentru un obicei nesănătos . Recompensle oferite pentru a
încuraja schimbările pozitive sunt cel mai util mod de a motiva persoanele care au ajuns la etapa
de între܊inere. Cei afla܊i în faza de terminare pot oferi asisten܊ă sau consiliere pentru cei care
încearcă să isi schimbe comportamentul.
În ceea ce prive܈te comportamentele de sănătate orală, teoria Etapele schimbarii este cea
mai frecvent utilizată în programele de încetare a consumului de tutun. Prochaska, Redding ܈i
Evers au testat o interven܊ie etapizat ă in comparatie cu un program standard de renuntare la
fumat, urmărind participan܊ii timp de 18 luni. Rezultatele au fost similare la 12 luni, dar la 18
luni grupul aflat in inteventia etapizata a avansat . Comportamentele ܈i atitudinile privind
fumatul ܈i disponibilitatea de a se renun܊a la fumat se potrivesc adesea cu stadiul corespunzător
în studiile transversale. O evaluare a programului la o clinică a chestionat fumătorii in sensul de
a-܈i asocia singuri stadiul de schimbare in care se afla . Fumătorii care au inten܊ionat să renun܊e în
termen de ܈ase luni au ob܊inut rezultate mai ridicate, pe baza declara܊iilor car e erau în
concordan܊ă cu renun܊area, fata de fumătorii care nu inten܊ionau să renun܊e. În plus, scorurile de
echilibru decizional ale celor care inten܊ionează să renun܊e la fumat indică mai multe îngrijorări
cu privire la conseci n܊ele negative ale fumatulu i.
Evaluarea eficacită܊ii programelor de renun܊are la fumat bazate pe etapele teoriei
schimbărilor a fost mai pu܊in definitorie decât cele raportate de sus܊inătorii teoriei. Analiza
longitudinală a programelor de renun܊are la fumat bazate pe etapele teoriei schimbărilor a
constatat că utilizarea interven܊iilor bazate pe aceasta teorie a adăugat îmbunătă܊iri limitate sau
pu܊in e fa܊ă de alte strategii de renun܊are la fumat. O revizuire sistematică a studiilor clinice
bazate pe interven܊iile Stadiilor de Schi mbare a aratat că abordarea este ineficienta în cazul
copiilor în vârstă ܈colară. Analiza transversală ܈i prospectivă a unui program de renun܊are la
fumat la locul de muncă a reflectat rezultatele cercetărilor anterioare. Comportamentele ܈i
atitudinile au fost corelate în mod semnificativ cu stadiul corespunzător al schimbării.
3.2.3 Teoria ac܊iunii ra܊ionale / Teoria comportamentului planificat
Teoria ac܊iunii ra܊ionale subliniază importan܊a atitudinilor ܈i inten܊iilor în schimbarea
unui comportament. Conform cu aceasta teorie, cel mai important determinant al
comportamentului este inten܊ia. Foarte pu܊ine ac܊iuni care produc un rezultat sănătos se întâmplă
fără cuno܈tin܊e ample ܈i fara inten܊ia deplină de a practica un comportament sănătos. Dezvoltarea
comportamentelor sănătoase au la baza d ouă procese cognitive : 1) credin܊a in ceea ce cred alte

persoane influente ܈i 2) motiva܊ia personală de a se conforma acestor oameni care au influenta .
Alte variabile externe care vor avea efect asupra atitudinilor ܈ i, astfel, asupra comportamentelor
sunt procesate intern în cadrul acestui context al influen ܊ei.
Conform teoriei ac܊iunii ra܊ionale, oamenii iau decizii ra܊ionale pe baza cuno܈tin܊ elor lor,
a valorilor personale ܈i a atitudinilor . Prin urmare, inten܊ia unei persoane de a efectua o anumită
ac܊iune este cel mai rapid ܈i relevant predictor al efectuar ii acestei ac܊iuni. Convingerile
comportamentale ܈i credin܊ele normative sunt două tipuri de credin܊e care modelează inten܊iile.
Convin gerile comportamentale sunt atitudinile de܊inute numai de individ. O persoană isi
formează atitudini le bazandu- se pe riscuri, beneficii, ܈i posibile rezultate. Prin urmare,
cunoa܈terea personală ܈i percep܊ia importan܊ei sănătă܊ii personale influen܊ează credin܊e le
comportamentale . Credin܊ele normative sunt cele de܊inute de al܊i oameni care influen܊ează
individul. Dacă se a܈teaptă un anumit comportament sau daca este a܈teptată de cineva o norma
socială care are importan܊ă pentru individ, acele a܈teptări vor a vea un impact asupra inten܊iilor
individului ܈i, prin urmare, afectează comportamentul acestuia.
Inten܊iile vor prezice comportamentul doar dacă sunt stabile ܈i consecvente. Când se
confr untă cu un obstacol nea܈teptat, individul ܈i -ar putea schimba inten܊iile ܈i ar neglija
îndeplinirea comportamentului ini܊ial inten܊ionat. O altă limitare a aceastei teorii este că inten܊iile
trebuie să fie foarte potrivite cu comportamentul pentru a avea putere predictivă.
Normele sociale ܈i a܈teptările comunită܊ii sunt pre dictori puternici ai comportamentului
individual, conform Teoriei ac܊iunii rationale . Când se folose܈te această teorie într -o interven܊ie
comunitară, poate fi mai u܈or de prezis comportamentul comunită܊ii colective decât cel al
individului. Normele sociale nu se schimbă la fel de u܈or ca aleg erile individuale; prin urmare,
normele sociale sunt mai stabile ܈i oferă credin܊e normative puternice celor care se află într -o
comunitate apropiată.
Teoria ac܊iunii ra܊ionale ajută la explicarea percep܊iilor individului asupra
comportament ului normal ܈i a܈teptat. Aceasta teorie pare a fi cea mai de succes în prezicerea
comportamentelor în care inten܊iile rămân stabile, cum ar fi practicile zilnice de igienă orală.
Factori necunoscuti care se afla în afara controlului persoanei, cum ar fi oboseala sau schimbare a
mediului, pot schimba rapid inten܊iile ܈i, prin urmare, modific ă comportamentul ܈i rezultatul.
Acesta teorie s- a dovedit a fi eficientă în influen܊area igienei orale la adul܊ii tineri. A܈teptările
sociale ale grupului au avut o influen܊ă puternică asupra comportamentului lor de igienă orală.
Aplicând acest concept la educa܊ia pacientului, un ado lescent poate în mod consecvent practica
igiena orala la domiciliu, dar o schimbare in mediul inconjurator, cum ar fi trecerea
adolescentilor de la invatamant la domiciliu la colegiu, poate modific a inten܊ii le ܈i astfel
comportamentul. Oboseala in via܊a adolescen܊ ilor poate, de asemenea, să afecteze practicile de
sănătate orală efectuate seara.

3.2.4 Teoriei cognitiv sociala si autoeficacitatea

Eficacitatea personala este o structură a teoriei cognitiv sociale propus ă de Bandura.
Teoria cognitiv socială, o revizuire a teoriei învă܊ării sociale, afirmă că indivizii nu înva܊ă sau nu
isi schimbă comportamentul într -un mod linia r. Mai degrabă, schimbările au loc bidirec܊ional;
mediul, informa܊ia ܈i comportamentul se influente ză reciproc. Ca cat un individ înva܊ă mai mult,
cu atat comportamentele ܈i mediul se pot schimba, generând mai multe cuno܈tin܊e, ceea ce duce
la întărirea comportamentului ܈i medii lor sănătoase .
Persoanele cu eficacitate personala ridicată consideră că ac܊iunile lor vor afecta rezultatul.
Fiind un comportament sănătos care produce rezultate, succesul întăre܈te succesul. Este posibil
ca unele persoane să nu aibă inten܊ia de a schimba un comportament, dar după ce au trecut p rintr-
un succes, comportamente le, cuno܈tin܊ele ܈i mediile se schimbă automat.
Eficacitatea personala se câ܈tigă prin mai multe mijloace. Ob܊inerea de rezultate active
sau experien܊a succesului este cea mai puternică metodă. Învă܊area indirectă este o altă metodă.
Indivizii nu trebuie să experimenteze consecin ܊ele unor alegeri ne sănătoase, dacă pot învă܊a din
experien܊ele altora. Cea de -a treia metodă de ob܊inere a autoeficacită܊ii est e prin persuasiune
verbală. Stări afective cum ar fi durerea sau oboseala, vor descuraja autoeficacitatea.
Eficacitatea a fost un predictor corect al sănătă܊ii orale în ambele tipuri de studii,
transversale ܈i l ongitudinale. Calitativ, analiza atitudinilo r cu privire la sanatatea orala a indicat
că experien܊ele cognitive, dimensiunile de sus܊inere ܈i emo܊ionale ܈i experien܊ele copilăriei
influen܊ează atitudinile ܈i comportamentele privind sanatatea orala. S- a constatat că eficacitatea
personala privind sanatatea dintilor este un factor determinant pentru sănătatea orală ܈ i igiena
orală în rândul pacien܊ilor cu diabet zaharat ܈i pentru sănătatea generală orală la pacien܊ii
vârstnici. Eficacitatea de sine s-a dovedit a fi în concordan܊ă cu ameliorarea în timp a igienei
orale, dar beneficiul poate fi doar pe term en scurt. Pacien܊ii cu boala parodontala au prezentat
îmbunătă܊iri în ceea ce priveste igiena orală ܈i auto -eficacitatea dentară la ܈ase luni după
interven܊ia ini܊ială, dar modificarile au fost pierdute în timp. S- a constatat că eficacitatea
personala este protectivă împotriva cariilor timpurii din copilărie (CEC). Cercetătorii au propus
ca eficacitatea personala poate fi o parte utilă a unui model multidimensional pentru a anticipa
aparitia cariilor timpurii ale copilariei.
Autoe ficacitatea este percep܊ia controlului asupra ac܊iunilor care vor afecta rezultatu l.
Teoria diferă de alte teorii adresându- se controlului, în sensul că un individ poate avea un nivel
ridicat de a܈teptări, consideran d că sănătatea orală este realizabilă prin igiena orală personală ܈i
îngrijirea prof esională. Acela܈i individ poate avea eficacitate scăzută în alte domenii ale sănătă܊ii.

3.2.5 Modelul locusului de control
Această teorie, dezvoltată de Wallston, Wallston ܈i Kaplan la mijlocul anilor 1970, se
ocupă de percep܊ ia asupra controlului personal privind probleme le de sanatate. Localizarea
interna controlului apare atunci când indivizii consideră că ac܊iunile lor personale determină
starea lor de sănătate. L ocalizarea externa a controlului reprezint ă interventia altor elemente în

controlul deciziilor legate de sănătate ܈i de starea de sănătate. Sursele externe pot fi soarta, ܈ansa,
norocul, Dumnezeu sau alte elemente care detin puterea.
După cum a fost prezentat ini܊ial ܈i în mu lte cerceta ri ulterioare , teoria localizarii
controlului asupra sanatatii a fost considerată o orientare globală pentru comportamentul de
sănătate. Aceasta ar putea fi folosita pentru a prezice comportamente sau rezultate pentru orice
conditie. In validarea teoriei s-au găsit totu܈i limitari deoarece oamenii sănăto܈i răspund diferit la
întrebările decât cei c are suferă de afec܊iuni cronice . Câ܊iva cercetător i au folosit variabile de
bază, dar au obsrvat că variabilele trebuie modificate pe ntru a măsura specificul bolilor sau
afec܊iuni lor cum ar fi diabetul, durerile de cap ܈i depresia din adolescentă. Acest lucru a avut
succes în contextul utilizarii în studii individuale. Cu toate acestea, deoarece fiecare studiu a
adaptat variabilele în mod diferit, comparati a între studii este putin posibila. Dezvoltarea
variabilei locului multidimensional de control a ajutat la abordarea acestei probleme in c ondi܊ii
specifice.31 Teoria localizarii controlului s-a dovedit a fi pr edictivă pentru sănătatea oral ă a
copiilor. Cercetătorii au descoperit ca acei cop ii ai căror mame aveau mai mult o localizare
externa a controlului, aveau risc mai mare pentru dezvoltarea cariilor dentare. În schimb, alte
cercetări au obtinu t pu܊ ine asocieri între localizarea controlului mamelor , starea de sănătate a
copiilor ܈i utilizarea serviciilor de sănătate preventiva . Această teorie continuă să fie valoroasă
pentru utilizare ei la anumite popula܊ii ܈i in anumite condi܊ii. (59)

3.2.6 Modelul sentimentului de coerență
Antonovsky a luat o initiativa diferita în promovarea sănătă܊ii ܈i in prevenirea bolilor.
Premisa centrală a lui Antonovsky porneste de la faptul ca este mai util sa studieze starea de
sănătate decât starea de boala. El s-a adresat acestei metode de studiu ca salutogeneză, respectiv
începuturile sănătatii . El descrie „dezvoltarea sănătă܊ii” ca pe un proces de descoperire ܈i de
folosire a surselor de sănătate. Salutogeneza ca ܈tiin܊ă a sănătă܊ii se concentrează pe factorii ce
ajută sănătatea umană, în contra st cu factorii ce c auzează boala. Salutogeneza se preocupă de
rela܊ia dintre sănătate, stres ܈i felul în care ne raportăm la ele. Antonovsky este de părere că
sănătatea umană nu este un fapt static, ci un proces continuu de dezvoltare. Asta înseamnă că
fiecare persoană î܈i descoperă proriile surse de sănătate ܈i decide ce e de făcut pentru a -܈i
men܊ine confortul mental ܈i starea generală de bine. Obiec܊ia lui Antonovsky fa܊ă de studiul
patogenezei este că aceasta are tendin܊a de a dihotomiza indivizii ca avand o stare „sănătoasă”
sau o stare „bolnavă” .
Modelul salutogenezei examinează îndeaproape rolul factorilor stresori ܈i al factorilor
care produc tensiune ca elemente care contribuie la mentinerea starii de sănătate ܈i la aparitia
bolilor . Un factor de stres este definit ca o sursă de perturbare care afectează sentimentul de
echilibru. Acest lucru poate veni din exterior sau din surse interne precum boala, ereditatea,
stresul de serviciu sau lipsa controlului personal. Multe surse de stimuli sunt tratate în mod
obi܈nuit ca fiind individuale ܈i nu reprezinta factori stresori. Stresorii produc tensiune, ducand la
percep܊ia stresului ܈i astfel apare răspunsul la tensiune care are un efect asupra individului. (62)

Pentru a face fa܊ă ܈i, eventual, a folosi stresorii pentru a îmbunătă܊i experien܊a vie܊ii,
oamenii construiesc o re܊ea de rezisten܊ă generalizată (GRR). Aceasta retea este mai mult decât o
abilitate specifică de a face fa܊ă unui anumit eveniment. GRR includ e toate resursele disponibile
la nivel indiv idual, la nivel de comunitate ܈i la nivel cosmic care permit oamenilor să gestioneze
crizele zilnice ܈i evenimentele cataclismice. O re܊ea de rezistenta generalizata poate con܊ine
ereditatea, educa܊ia, finan܊ele, resursele fizice, valorile, atitudinile sau credin܊a unei persoane.
GRR poate ajuta o persoană să evite factorii de stres, cum ar fi prevenirea, practicarea
unor obiceiuri de sănătate bune sau evitarea unor situa܊ii periculoase. Ele pot, de asemenea, să
permită unei persoane să gestioneze un factor de stres ܈i să evite tulburările psihologice,
emo܊ionale sau fizice. O examinare a listei de retele de rezistenta generalizata arată că acestea
cuprind o gamă largă de elemente. Su nt incluse elementele biologice cum ar fi sistemul imunitar,
elemente cognitive cum ar fi cuno܈tin܊ele, resursele materiale, veniturile personale sau medicale,
asigurări, factori sociali, norme sociale ܈i sprijin macro -social, cum ar fi credin܊a în scopuri
divine. (62)
Sentimentul de coeren܊ă (SOC) este principala structura a salutogenezei. SOC este o
metodă de a vedea lumea ܈i locul individului în cadrul acesteia. Este cognitiv, perceptiv ܈i social.
Modelul SOC este esen܊ial pentru o orientare saluto genă către sănătate ܈i boală. Dintr -o
perspectivă patogenica, un clinician va diagnostica o afec܊iune ܈i va lucra la vindecarea acesteia .
Din perspectiva salutog enică, un clinician poate lucra cu un pacient bazandu-se pe un
comportament orientat spre scop, care va întări sentimentul de coeren܊ă ܈i, prin urmare, va muta
pacientul c ătre „u܈urin܊a” si catre sfâr܈itul u܈urin܊ei continuarii bolii. SOC va muta o persoană
spre consisten܊ă ܈i stabilitate.
Cercetătorii au descoperit că sentimentul de coerenta al mamei este asociat semnificativ
cu câ܊iva indicatori de sănătate orală la adolescen܊i. Sentimentul de coerenta matern puternic a
fost asociat cu sănătatea gingivală, rata cariilor generale si cariilor anterioare micsorata ܈i cu
vizitele regulate la stomatolog. Nu s- au efectuat studii longitudinale pentru a măsura impactul pe
termen l ung al SOC asupra sănătă܊ii orale. Rezumatul teoriilor privind comportamentele
sanogene poate fi aplicat atât pentru instruirea individuală a pacientului, cât ܈i pentru dezvoltarea
programelor comunitare. De exemplu, în furnizarea de instruc܊iuni de igienă orală pentru
pacien܊ii cu diabet zaharat, igienistul dentar poate ajuta la dezvoltarea autoeficacită܊ii la un
pacient care are comportamente inadecvate privind sanatatea orala prin eviden܊ierea modului în
care eforturile pacientului au îmbunătă܊it sănătatea gingivală. Î ncurajarea pacientului pentru
auto-evaluarea starii de sanatate gingivala, în timp poate permite pacientului să obs erve
beneficiile eliminarii zilnice a plăcii bacteriene, acesta observand ca ܊esuturile vor sângera mai
pu܊in ܈i vor deveni mai ferme . Mul܊i pacien܊i pot observa pierderea din܊ilor la membrii familiei.
Explicarea acestora ca pierderea dintilor poate fi cauzată de boala parodontală avansată permite
pacientului să înve܊e în mod indirect prin intermediul altei persoane fără a experimenta personal
evenimentul. Igienistii dentari pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea sentimentului de
coeren܊a al pacientilor prin crearea de re܊ele cu furnizorii medicali, grupurile de sprijin comunitar
܈i membrii familiei.

Multe institu܊ii pre܈colare, ܈coli elementare ܈i centre de îngrijire de zi au programe de
periaj dentar ܈i / sau de predare a educatiei pentru sănătate orala elevilor ܈i părin܊ilor . Igienistii
dentari implica܊i în aceste programe comunitare pot f olosi t eoria ac܊iunii ra܊ional e să încurajeze
periajul zilnic ܈i astfel să creeze o normă comportamentală pentru părinte ܈i copil. (59)

3.3 Limitele modelelor sanatatii
3.3.1 Limitările modelului credin܊ei în sănătate
Există mai multe limitări ale HBM care limitează utilitatea sa în sănătatea publică.
Limitările modelului includ următoarele:
 Nu reflectă atitudinile, convingerile sau al܊i factori determinan܊i ai unei persoane
care dictează acceptarea de către o persoană a unui comportament de sănătate.
 Nu ia în considerare comportament ele obi܈nuite ܈i astfel pot informa procesul de
luare a deciziilor pentru a accepta o ac܊iune recomandată (de exemplu, fumatul).
 Nu ia în considerare comportamentele care sunt efectuate pentru motive care nu
܊in de sănătate, cum ar fi acceptabilitatea socială.
 Nu ܊ine cont de factorii de mediu sau economici care pot interzice sau promova
ac܊iunea recomandată.
 Se presupune că toată lumea are acces la cantită܊i egale de informa܊ii despre
boală.
 Se presupune că indicii de ac܊iune sunt larg răspândi܊i pentru a încuraja oamenii
să ac܊ioneze ܈i de asemenea se presupune că ac܊iunile "de sănătate" sunt
principalul obiectiv în procesul de luare a deciziilor.
HBM este o teorie mai mult descriptivă decât explicativă ܈i nu sugerează o strategie de
schimbare a ac܊iunilor legate de sănătate. În comportamentele de sănătate preventivă, studiile
timpurii au arătat că susceptibilitatea percepută, beneficiile ܈i barierele au fost asociate în mod
consecvent cu comportamentul dorit al sănătă܊ii; gravitatea percepută a fost mai pu܊in asociată cu
comportamentul de sănătate dorit. Construc܊iile individuale sunt utile, în func܊ie de rezultatul de
sănătate al interesului, dar pentru utilizarea cea mai eficientă a modelului ar trebui să fie integrate
cu alte modele care să ܊ină cont de contextul de mediu ܈i să sugereze strategii de schimbare.

3.3.2 Limitările modelului transteoretic
Există mai multe limitări ale modelului transteoretic (TTM), care ar trebui luate în
considerare atunci când se utilizează această teorie în sănătatea publică. Limitările modelului
includ următoarele:

 Teoria ignoră contextul social în care se produce schimbarea, cum ar fi SES ܈i
veniturile.
 Liniile dintre etape pot fi arbitrare, fără criterii stabilite pentru a determina stadiul
de schimbare al unei persoane.
 Chestionarele dezvoltate pentru a atribui unei persoane o etapa de schimbare nu
sunt întotdeauna standardizate sau validate.
 Nu există nicio indicatie pentru cât timp este necesar pentru fiecare etapă sau cât
timp o persoană poate rămâne într -o etapă.
 Modelul presupune că indivizii fac planuri coerente ܈i logice în procesul de luare
a deciziilor atunci când acest lucru nu este întotdeauna adevărat.
Modelul transteoretic sugerează strategii pentru interven܊iile de sănătate publică care se
adresează oamenilor în diverse etape ale procesului de luare a deciziilor. Acest lucru poate duce
la interven܊ii care sunt adaptate (adică, un mesaj sau o componentă de program a fost creată
special pentru nivelul de cunoa܈tere ܈i motivare al unei popula܊ii ܊intă) ܈i eficace. TTM
încurajează o evaluare a stadiului actual de schimbare al unui individ ܈i contabilizează recidiva în
procesul decizional al oamenilor.

3.3.3 Limitările teoriei comportamentului planificat
Există mai multe limitări ale teoriei comportamentului planificat (TPB), care includ
următoarele:
 Se presupune că persoana a dobândit oportunită܊i ܈i resurse pentru a avea succes
în realizarea comportamentu lui dorit, indiferent de inten܊ie.
 Nu reflectă alte variabile care influen܊ează inten܊ia ܈i motiva܊ia comportamentală,
cum ar fi teama, amenin܊area, starea de spirit sau experien܊a trecută.
 De܈i nu se iau în considerare influen܊ele normative, tot nu se iau în considerare
factorii de mediu sau economici care pot influen܊a inten܊ia unei persoane de a -܈i
exercita un comportament.
 Se presupune că comportamentul este rezultatul unui proces liniar de luare a
deciziilor ܈i nu consideră că se poate schimba în timp.
 În timp ce structura adăugată a controlului comportamental perceput a fost un
adaos important al teoriei, ea nu spune nimic despre controlul real asupra
comportamentului.
 Diferenta dintre t ermenul "inten܊ia" ܈i "ac܊iunea comportamentală" nu este
abordat de teorie.
TPB a demonstrat o mai mare utilitate în domeniul sănătă܊ii publice decât modelul de
convingere a sănătă܊ii, dar încă se limitează la imposibilitatea de a lua în considerare influen܊ele
ecologice ܈i economice. În ultimii ani, cercetătorii au folosit câteva construc܊ii ale TPB ܈i au

adăugat alte componente din teoria comportamentală pentru a deveni un model mai integrat.
Acest lucru a reprezentat un răspuns la unele dintre limitările TPB în abordarea problemelor de
sănătate publică.

3.3.4 Limitarea teoriei cognitiv sociale
Există mai multe limitări ale teoriei cognitiv sociale (SCT), care ar trebui luate în
considerare atunci când se utilizează această teorie în sănătatea publică. Limitările modelului
includ următoarele:
 Teoria presupune că schimbările din mediul înconjurător vor duce automat la
schimbări ale individului , când acest lucru nu poate fi întotdeauna adevărat.
 Teoria este pu܊in organizată, bazată exclusiv pe interac܊iunea dinamică dintre
persoană, comportament ܈i mediu. Este neclar a măsura în care fiecare dintre
ace܈ti factori se comportă în mod real ܈i dacă unul este mai influent decât altul.
 Teoria se concentrează puternic pe procesele de învă܊are ܈i, în acest fel, nu ia în
considerare predispozi܊iile biologice ܈i hormonale care pot influen܊a
comportamentele, indiferent de experien܊a ܈i a܈teptările din trecut.
 Teoria nu se concentrează pe emo܊ie sau pe motiva܊ie, altfel decât prin referire la
experien܊a trecută. Există o aten܊ie minimă asupra acestor factori.
 Teoria poate fi larg răspândită, deci poate fi dificil de operat în întregime.
Teoria cognitiv socială ia în considerare numeroase niveluri ale modelului ecologic social
în abordarea schimbărilor de comportament ale indivizilor. SCT a fost utilizat a pe scară largă în
promovare a sănătă܊ii, având în vedere accentul pus pe individ ܈i pe mediu, acesta din urmă
devenind un punct major de focalizare în ultimii ani pentru activită܊ile de promovare a sănătă܊ii.
Ca ܈i în cazul altor teorii, aplicabilitatea tuturor construc܊iilor SCT la o problemă de sănătate
publică poate fi dificilă în special în elaborarea unor programe concentrate de sănătate publică.
(63)

3.4 Priorită܊i ܈i obiective OMS în promovarea sănătătii orale
In cea de-a doua parte a secolului al XX-lea s-a observat o transformare atât în ceea ce
priveste sănătatea generală, cât ܈i în sănătatea orală, de neegalat în istorie. Cu toate acestea, în
ciuda realizărilor remarcabile din ultimele decenii, milioane de oameni din întreaga lume au fost
privati de avantajele dezvoltăr ii socio- economice ܈i de progresele ܈tiin܊ifice care au îmbunătă܊it
îngrijirea sănătă܊ii ܈i calitatea vie܊ii. Ultimul deceniu a fost un moment de schimbare
semnificativă în domeniul sănătă܊ii interna܊ionale. În܊elegerea cauzelor ܈i consecin܊elor bolilor s –
a schimbat . Determinan܊ii sociali, economici, politici ܈i culturali ai sănătă܊ii sunt semnificativi ܈i

se poate argumenta că o mai bună sănătate poate fi ob܊inută prin reducerea sărăciei. În plus,
sistemele de sănătate, inclusiv sistemele de sănătate orală , au roluri importante in obtinerea
acestor schimbari. Sistemele au devenit din ce în ce mai complexe, iar a܈teptările oamenilor
privind asisten܊a medicală a crescut dramatic.În ܊ările în curs de dezvoltare, un număr din ce în
ce mai mare de organiza܊ii de dezvoltare, funda܊ii private ܈i organiza܊ii neguvernamentale devi n
active în sectorul sănătă܊ii.
Obiectivele OMS sunt de a construi popula܊ii ܈i comunită܊i sănătoase ܈i de a combate
deteriorarea sănătatii. Concentrarea activită܊ii tehnice a OMS este impartita in partu directii
strategice , care au ܈i implica܊ii in programele de sănătate orală. Acestea sunt:
 Reducerea bolilor orale ܈i a dizabilită܊ilor, în special în cazul popula܊iilor sărace ܈i
marginalizate.
 Promovarea unui stil de via܊ă sănătos ܈i reducer ea factorilor de risc pentru
sănătatea orală care apar din cauze de mediu, economice, sociale ܈i
comportamentale.
 Dezvoltarea sistemelor de sănătate orală care să îmbunătă܊ească echitabil
rezultatele sănătă܊ii orale, care să răspundă cerin܊elor legitime ale oamenilor ܈i
care să fie echitabile din punct de vedere financiar.
 Elaborarea politicilor privind sănătatea orală bazate pe integrarea sănătă܊ii orale în
programele na܊ionale ܈i comunitare de sănătate ܈i promovarea sănătă܊ii orale ca
dimensiune eficientă a politicii de dezvoltare a societă܊ii.

Sănătatea orală poate fi un punct eficient de pornire pentru construirea capacită܊ii ܈col ilor
de a planifica ܈i de a implementa o gamă largă de strategii ܈i interven܊ii în promovarea sănătă܊ii.
E Sănătatea orală este considerată o prioritate atât pentru educa܊ie, cât ܈i pentru sănătate. Odată
ce sănătatea orală este recunoscută ca o zona cheie , următorul pas este de a planifica
interven܊iile, iden tificând strategiile care au cea mai mare influen܊a asupra sănătă܊ii orale ܈i
generale, educa܊iei ܈i dezvoltării. Pentru a maximiza impactul , este necesar să se integreze
interven܊iile de sănătate orală in alte programe si activitati de promovare a sănătă܊ii. Interven܊iile
trebuie să le permită elevilor, părin܊ilor, profesorilor ܈i membrilor comunită܊ii să ia decizii
sănătoase, să practice comportamente sănătoase ܈i să creeze condi܊ii ܈i medii ܈colare prielnice
sănătatii .
Pa܈ii cheie care trebuie lua܊i în considerare în planificarea promovării sănătă܊ii orale ca
element esen ܊ial al unei scoli de promovare a sănătă܊ii sunt:
 Înfiin܊area sau implicarea unei echipe de sănătate a ܈colii ܈i a unui comitet
consultativ comunitar;
 Realizarea unei analize situa܊ionale;
 Ob܊inerea angajamentelor politice, parentale ܈i comunitare;
 Stabilirea unor politici de sănătate ܈colare de sus܊inere;

 Stabilirea scopurilor ܈i obiectivelor.

3.4.1 Participarea ܈colilor ܈i a comunită܊ilor la planificare
܇colile de promovare a sănătă܊ii implică membri i ܈colii ܈i ai comunită܊ii în planificare a
programelor care răspund nevoilor acestora ܈i care pot fi men܊inute ܈i sus܊inute de resursele ܈i de
angajamentele disponibile. Este esen܊ial să se lucreze cu părintele / profesorul (PTA), după caz.
Cu toate acestea, experien܊ele din întreaga lume au arătat că două grupuri importante pot fi foarte
utile în crearea unei ܈coli de promovare a sănătă܊ii, ܈i anume o echipa a sanatatii in ܈coala si un
comitet consultativ al comunitatii.

3.4.2 Echipa de sănătate a ܈colii
O echipă de sănătate a ܈colii este un grup desemnat de persoane care s e angajează să lucreze
împreun ă pentru a promova sănătatea tuturor persoanelor care lucrează ܈i înva܊ă la ܈coală. În
func܊ie de circumstan܊e, ar trebui să cuprindă un echilibru intre reprezentan܊ i, incluzand elevi,
părin܊i, directorul scolii, cadre didactice, membri ai organiza܊iilor de reprezentan܊i ai
profesorilor , administratori, furnizori de servicii alimentare ܈i furnizori de servicii medicale.
În mod ideal, echipa de sănătate a ܈colii ar trebui să cupri ndă între 8 ܈i 14 membri. De܈ i este
posibil să nu fie posibil ă recrutarea toturor reprezentan܊ilor în unele ܈coli, se recomandă ca
echipa să includa întotdeauna directorul ܈colii, cel pu܊in un profesor ܈i un părinte, u n furnizor de
servicii medicale ܈i elevii.
Echipa este responsabilă pentru gestionarea, coordonarea ܈i mon itorizarea politicilor de
promovare a sănătă܊ii ܈ i planurilor de ac܊iune ܈i de asemenea pentru stabilir ea legăturilor cu
personalul învă܊ăm ântului din zona , oficialii sănătatii locale ܈ i personalul din cadrul re܊elei
provinciale sau na܊ionale sau al ministerului . De asemenea, echipa este responsabil ă de dirijarea
comunicarii ܈i de sprijinul pentru personalul ܈colii ܈i membrii comunită܊ii ܈i organizează ore de
pregătire unde este necesar. Da că o ܈coală nu are o echipă de sănătate, promovarea sănătă܊ii orale
poate oferi un impuls util pentru formarea acesteia , un model pe care alte activită܊i de promovare
a sănătă܊ii se pot baza.
Având în vedere că ܈colile ar trebui să implementeze programe care răspund nevoilor
locale, este important ca elevii , părin܊ii, guvernan܊ii ܈colari ܈i personalul ܈colii, inclusiv
profesorii ܈i conducerea scolii sa se consulte de la bun început. Participare a activă oferă un
sentiment de proprietate, un element vital al programelor de succes. Fiecare membru are o
contribu܊ie valoroasă.
De exemplu:
 Tinerii pot contribui la dezvoltarea ini܊iative lor care să răspundă nevoilor ܈i preocupări lor
specifice ale acestora;

 Părin܊ii ܈i guvernatorii ܈colii pot ajuta la abordarea problemelor ܈i a barierelor într -un
mediu cultural acceptabil ܈i adecvat;
 Profesorii ܈i ceilal܊i angaja܊i ai ܈colilor pot contribui la asigurarea dezvoltării programelor
luând în considerare cuno ܈tin܊ele, abilită܊ile existente, precum ܈i nevoile de formare.
Luand in considerare disponibilita tea resurselor ܈i circumstan܊ele locale, contribu܊ia acestora
este crucială asigurând că strategiile ܈i interven܊iile sunt practice, realiste ܈i realizabile. Echipa de
sănătate a ܈colii ar trebui să primească timp, resurse, autoritate ܈i sprijin pentru a conduce ܈i
pentru a supraveghea activită܊ile de promovare a sănătă܊ii în ܈coali. Fiecare membru sau subgrup
de membri, în timp ce lucrează cu întreaga echipă de sănătate a ܈colii, pot fi desemnati pentru o
responsabilitate specială pentru o anumită sarcină. De exemplu, poate fi format un subcomitet
pentru sănătatea orală pentru a se adresa sănătatii cavitatii orale ܈i aspecte lor conexe.

3.4.3 Comitetul consultativ comunitar
Comitetul consultativ comunitar este alcătuit din membri s au lideri din intreaga comunitate
care sunt cel mai în măsură să consilieze ܈i să ofere sprijin ܈colii. Ei în܊eleg problemele cheie
legate de sănătatea orală care afectează comunitatea ܈i ܈coala, au acces la resursele care pot
contribui la promovarea sănătă܊ii ܈i au o influen܊ă semnificativă asupra creării unui mediu de
sprijin pentru sănătatea orală. Membrii comitetului promovează rela܊ii le bune între ܈coală ܈ i
comunitate în general, c onsolidând impactul interven܊iilor de promovare a sănătă܊ii orale.
În strânsă colaborare cu echipa de sănătate a ܈colii, c omitetul consultativ comunitar poate
ajuta cu:
 promovarea dezvoltarii unei scoli de promovare a s ănătă܊ii cu lideri, personal ܈i
membri ai propri ilor organiza܊ii ܈i agen܊ii;
 mobilizarea tuturor păr܊ilor comunită܊ii, lobby pentru sprijin;
 încurajarea altor grupuri comunitare pentru implicarea în probleme de sănătate orală ;
 interven܊ii, întărirea participării comunită܊ii;
 identificarea ܈i ob܊inerea de resurse pentru proiecte ܈i activită܊i;
 ajutarea la evaluarea problemelor de sănătate orală ܈i a oportunită܊ilor care afectează
comunitatea.
Comitetul consultativ comunitar trebuie să includă bărba܊i ܈i femei cu o gamă largă abilitati:
 interesa܊i ܈i dedicati in promovarea sănătatii orale ܈i in promovarea sănătă܊ii în general;
 sa aiba cuno܈tin܊e despre comunitate;
 sa fie influenti în comunitate;
 capabili să mobilizeze sprijinul ܈i conexiunile;
 reprezentanti ai comunită܊ii locale în ceea ce prive܈te aspectele geografice, sociale,
economice, culturale ܈i religioase.

Partenerii poten܊iali includ familiile, tinerii, furnizorii de servicii de sănătate, grupuri de
femei, educa܊ie timpurie, administra܊ie locală, societă܊i artistice ܈i me܈te܈ugăre܈ ti, bancare,
salubritate / lucrări publice, aplicarea legii, afaceri locale, transporturi, ONG -uri, organiza܊ii de
caritate ܈i organiza܊ii de dezvoltare. Un comitet ideal cuprinde între 10 ܈i 15 membri.
Desigur, este benefică colaborarea cu grupurile ܈i organiza܊iile care sunt deja înfiin܊ate.
Dacă există deja un astfel de comitet, este esen܊ial să se stabilească dacă problemele de sănătate
orală au fost abordate în mod adecvat ܈i trebuie să se identifice modalită܊i de a lucra mai eficient
cu comitetul pen tru a promova sănătatea orală. Dacă nu există o astfel de comisie, promovarea
sănătă܊ii orale oferă o bună oportunitate de a crea una. În unele comunită܊i, este posibil să nu fie
posibilă formarea a două grupuri separate pentru echipa de sănătate a ܈colii ܈ i comitetul
consultativ comunitar. Se poate lua în considerare un singur grup format din echipa de sănătate a
܈colii ܈i reprezentan܊ii selecta܊i ai comunită܊ii.

3.4.4 Analiza situa܊iei
Pentru a sprijini dezvoltarea une i ac܊iuni eficient e de promovare a sănătă܊ii orale, factorii
de decizie ܈i alte grupuri interesate ar trebui să aibă în vedere efectuarea unei analize de situa܊ie,
un proces care implică colectarea ܈i analizarea informa܊iilor relevante dintr -o varietate de surse.
Echipa de s ănătate a ܈colii ܈i comitetul consultativ comunitar pot începe procesul de planificare
locală prin efectuarea unei analize de situa܊ie.

3.4.5 Informa܊ii necesare
Înainte de planificarea ܈i punerea în aplicare a oricărei interven܊ii de promovare a
sănătă܊ii orale, este important să se evalueze starea actuală de sănătate orală ܈i problemele cheie
de sănătate orală ale popula܊iei locale sau ܈colare, comparativ cu cele ale regiunilor ܈i ale ܊ării.
Datele trebuie să includă prevalen܊a ܈i gravitatea problemelor.
Este imperativ să se identifice factorii fizici ܈i sociali care protejează copiii ܈i adolescen܊ii
de boli le orale ܈i comportamente le riscante. Datele privind convingeri le de sănătate orală,
valorile, con܈tientizarea, cuno܈tin܊ele, atitudinile ܈i comportamentele pot ajuta planificatorii să
în܊eleagă atât influen܊e le pozitive, cat ܈i influen܊e le negative asupra sănătă܊ii orale. Aceste
informa܊ii sunt esen܊iale pent ru proiectarea, planificarea ܈i punerea în aplicare a programelor de
promovare a sănătă܊ii orale, astfel încât factorii cei mai relevan܊i sau barierele pot fi direc܊ionate
în mod eficient.
Este esen܊ial să ia în considerare mediul ܈colar fizic ܈i psihosoc ial, structura
organiza܊ională, curriculum-ului , politicilor ܈i practicilor legate de sănătate ܈i a rela܊iilor c u
intreaga comunitate . De exemplu, sunt esen܊iale instala܊ii le de salubritate cu apă sigură pentru
periajul dentar, pentru alte activită܊i de igienă care trebuie efectuate ܈i pentru men܊inerea
controlului inf ec܊iilor. Dacă ܈coala nu are facilită܊i adecvate, ini܊iativa oferă o bună oportunit ate
pentru îmbunătă܊irea acestor facilită܊i in ܈coala respectiva , contribuind astfel nu numai la

îmbunătă܊irea condi܊iilor de igienă pentru sănătatea orală, ci ܈i la nivel ul de sănătate generala. În
cele din urmă, o evaluare a resurselor disponibile determină nivelul for܊ei de muncă, financiar,
investi܊iile ܈i serviciile care sunt necesare pentru dezvoltarea ܈i sus܊inerea unei scoli de
promovare a s ănătă܊ii.

3.4.6 Scopuri si obiective
Pe baza informa܊iilor colectate în analiza situa܊iei, este necesara elaborarea unui plan de
ac܊iun e. Scopurile ܈i obiectivele sunt esen܊iale pentru planul de ac܊iune, îndrumând direc܊ia,
monitorizând dezvoltarea ܈i evaluarea realizărilor interven܊iilor de promovare a sănătă܊ii orale.
Echipa de s ănătate a scolii, în colaborare cu c omitetul consultativ comunitar, este responsabilă în
primul rând pentru această sarcină.
Obiective
Obiectivele pun accentul pe ac܊iune ܈i trebui e să descrie, în termeni generali, ceea ce
programul va realiza. Obiectivele pro movării sănătă܊ii orale într -o scoală de p romovare a
sănătă܊ii ar trebui să includă, dar sa nu se limiteaze la următoarele s copuri:
 Să ofere un mediu ܈colar fizic, organiza܊ional ܈i psihosocial care să conducă la o
sănătate orală adecvata a elevilor , a cadrelor didactice ܈i a personalului ܈colii,
precum ܈i a familiilor ܈i a comunitatii;
 reducerea factorilor de risc asociati sănătă܊ii orale;
 Să îmbunătă܊ească cuno܈tin܊ele ܈i atitudinile privind sănătatea orală;
 Dezvoltarea abilită܊ilor ܈i comportamentelor pentru o sănătate orală buna.
Obiectivele sunt împăr܊ite în obiective specifice ale rezultatelor ܈i procesel or, astfel încât
să fie clar ce trebuie să se facă, de ce ܈i când trebuie sa se faca . Obiectivele sunt ܊inte explicite
care trebuie îndeplinite pentru a fi realizate scopurile. Acestea ar trebui să fie specifice,
măsurabile, realizabile ܈i adecvate, dar provocatoare, realiste ܈i stabilite într -un interval de timp
specificat ܈i rezonabil. Este utila împăr܊i܊irea obiectivelor pe termen scurt, pe termen mediu ܈i
lung, î n func܊ie de obiectivele locale, circumstan܊ele ܈i de natura problemelor. (40)
CAPITOLUL 4. IMPLICAREA ADOLESCEN܉ILOR ÎN PROGRAME DE
SĂNĂTATE ORALĂ
4.1 Defini܊ie, metode de implementare, dezvoltare ܈i rolul unui program de sănătate
orală

Un program de sanatate orala se defineste ca fiind o succesiune de activități intreprinse
pentru a i mbunătăți unul sau mai multe aspecte ale stării de sănătate orală ale unui grup
populațional.

Evaluarea care are loc la încep utul oricărui program poate fi: analiza situației,
determinarea nevoilor, a factorilo r care influențează starea de sănătate, a oportunitățil or de
interven ție etc. Planificarea derulării programului/proiectului include de la început monitorizarea
activităților și implicit urmărirea îndeplinirii diferiților indicatori stabiliți.
Implementarea programului constă în derularea activităților prevă zute. Monitorizarea și
evaluarea permit ajus tarea și asigurarea eficienței/eficacității activităților în vederea atingerii
obiectivelor prevăzute.
Evaluarea (de rezultat) de la sfârșitul unui ciclu permite, pe de o parte să se demonstreze
că obiectivele pr ogramului au fost atinse, iar pe de altă parte să stabilească noua situație și ce fel
de intervenție este necesară în continuare.
După cum se observă monitorizarea și evaluarea au un loc bine stabilit și definit în
conceperea, dezvoltarea și punerea în aplicare a oricărui program/proiect.
Monitorizarea se defineste ca fiind s upervizarea și aprecierea timpului oport un pentru
remedierea acțiunilor care se derulează defavorabil; este o parte a procesului de evaluare și se
aplică încă din etapa d e planificare (A.&Gr. Marcu 2000); i nvestigarea sistematică a meritului,
valorii sau importanței unui obiect (MMWR, vol.48); procesul prin care se determină dacă un
program/aspecte ale acestuia sunt corespunzătoare, adecvate, eficace sau dacă nu, cum pot s ă
devină astfel.
Evaluarea este p rocesul sistematic și stiințific care determină măsura în care o
activitate/set de activități au reușit să îndeplinească o serie de obiective pre -determinate; o
judecată de valoare elaborată asupra unei intervenții, a unu i serviciu sau a oricărei componente
dintr-un prog ram/proiect, care se bazează pe criterii sau norme – evaluarea normati vă sau pe
metode științifice în c adrul analizei aprofundate asupra unei componente specifice programului –
cercetarea evaluativ ă (F. Cha mpagne; R. Pineault); e valuarea poate evidenția eventuale ben eficii
neașteptate sau apariția unor probleme neașteptate (Deniston et al. 1970).
Monitorizarea are drept scop să as igure succesul proiectului prin acumularea de
informații utile în procesul de e valuare. Frecvent monitorizarea trece pe un plan secund în
managementul programelor sau este confundată cu procesul de evaluare.
Evaluarea, la rândul său este folosită la planificarea/elaborarea programului/proiectului.
În timpul desfășurării programului furnizează informații utile pentru ameliorarea, modifi carea,
continuarea programului. La terminarea proiectului, prin evaluare sunt determinate re zultatele și
impactul programului.