ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [600962]

1
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE ”Alexandru Ioan Cuza”
STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT

LUCRARE DE DISERTAȚIE

CONDUCÃTOR ȘTIINȚIFIC:
Conf.Univ.Dr. Mihãilã Ștefan

ABSOLVENT: [anonimizat]ã Olimpia Gabi

București
2015

2
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE ”Alexandru Ioan Cuza”
STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT
DENUMIREA PROGRAMULUI DE STUDII:MASTERAT -DREPTUL
AFACERILOR

TEMA: DIZOLVAREA SOCIETÃȚILOR COMERCIALE
În conformitate cu Legea nr. 31/1990, privind societãțile
comerciale, actualizatã și modificatã

CONDUCÃTOR ȘTIINȚIFIC:
Conf.Univ.Dr. Mihãilã Ștefan

ABSOLVENT: [anonimizat]ã Olimpia Gabi

București
2015

3
CUPRINS:
Introducere …………………………..…………….………………5
CAPITOLUL 1 (Despre societãțile comerciale)
1.1.Scurt istoric al societãților comerciale…………………………..……….7
1.2.Societati comerciale – definiții…………………………………..………9
1.3.Formele societãții comerciale și clasificarea lor………….…….………14
1.4.Reglementarea juridicã a societãților comerciale din Român ia…………27

CAPITOLUL 2 (Dizolvarea societãților comerciale)
2.1. Dizolvarea și lichidarea societãților comerciale –
elemente introductive ……………………………………………………….30
2.1.1. Dizolvarea societãților comerciale – caracterizare generalã …………..32
2.1.2. Dizolvar ea societãților comerciale – cauze generale tradiționale ………32
2.1.3. Cauze de dizolvarea – sancțiune …………………………………….36
2.1.4. Cãile dizolvãrii societãților comerciale ……………………………..37
2.1.5. Efectele dizolvãrii societãților comerciale ……………………………42
2.1.6 . Reguli speciale aplicabile fiecãrei forme de societate comercialã ..……..43

CAPITOLUL 3 (Dizolvarea societãților comerciale prin
prisma doctrinei și practicii judiciare) ………………………..…..55

STUDIU DE CAZ
Dizolvarea și radierea din registrul comerțului a societãții
S.C. Valemis Prod SRL ……………………………………………63

4

CONCLUZII …………………………………….………….……70
BIBLIOGRAFIE ……………………………….………..………74
ANEXA 1 …………………………………………………………..78

5
Introducere

Începând cu anii 90’ în viața societății românești a apărut ,pe lângă multe altele ,un
element cu implicații deosebite : societățile comerciale. În primii ani, după încercări timide au
apărut o multitudine de societăți, fenomen facilitat de reglementările prevăzute de legea
31/1990. Au fost întreprinzători care au depășit toate greutățile și neplăcerile procedurale de
înființare a societăților comerciale, au fost și alții care s-au pierdut pe drum. Există societăți
care ființează de mai bine de 20 ani; există și altele de care au uitat până și acț ionarii sau
administratorii lor.
Oricum ar fi fost ele , au reprezentat și reprezintă un fenomen în viața socială și
economică română. Multe au reprezentat un impuls pentru dezvoltarea economiei, pentru
gradul de ocupare al forței de muncă disponibile pe piața muncii. De departe, vedetele au fost
și sunt încă societățile pe a cțiuni și societățile cu răspundere limitată, mai ales cele di n urmă
au reușit să atragă forța de muncă reprezentată de o categorie, astăzi aproape dispărută, și
anume aceea a meseriașilor, a reprezentaților diferitelor categorii de meserii.
De un s ucces răsunător s -au bucurat la acea vreme societățile cu răspundere limitată
având ca obiect de activitate operațiuni IT. (de televiziune prin cablu, de difuzare internet, de
implementare în instituțiile existente a sistemelor de hardware și software), ce reprezentau o
noutate pe piața românească.
Am lucrat în cadrul societății comerciale Petrom S.A. , transformată în 2004 în
S.C.Petrom OMV, societate pe acțiuni cu capital majoritar străin. Am lucrat ulterior într -o
societate pe acțiuni cu capital exclu siv de stat (parc industrial de pe lângă Con siliul Județean
Prahova). Nu am văzut lucrurile p rin ochii întreprinzătorului, ai celui care își asumă riscuri și
încearcă să se impună pe un anum e segment de piață. Am lucrat ca angajat care și-a adus
aportul la procedurile de înființare a unei societăți comerciale pe acțiuni, la redactarea actului
constitutiv al acesteia; am văzut îndeaproape cum este condusă o societate comercială pe
acțiuni, cum gândesc, cum acționează administratorii acestora.

6
De a ceea alegerea temei mi s -a părut op ortună, activitatea mea de zi cu zi fiind legată
de modul de ființare al societății comerciale. Con sider că așa cum cunoașterea formalităților
de înființare al unei societăți reprezintă un element sine-qua-non al unui tru ditor în ale
domeniului juridic într -o societate, tot atât de importantă este și cunoașterea cauzelor ce pot
duce la năruirea unei societăți, la dizolvarea și ulterior lichidarea ei. Cunoașterea acestor
cauze poate uneori împiedica ivirea unei situații de dizolvare – sancțiune, de exemplu.
Stăpânirea prevederilor legale privind dizolvarea societății pot fi de “asemenea “de mare
ajutor managementului firmei în situații dificil e.
Prin natura activității pe care am avut -o sau o am, lucrez direct cu adm inistratorii de
societăți comerciale cu răspundere limitată, care se lupta zi de zi cu intrarea în insolvență cu
imposibilitate a de a -și satisface creanțele. Dincolo de cauzele legate de procedura insolvenței
există și alte cauze care duc la dizolvarea soc ietății. Sunt cele reglementate de legea 31/1990,
cauze de care mă voi ocupa pe parcursul acestei lucrări.
Societățile comerciale se constituie pentru a desfășura o activitate comercială pe
durata de timp stabilită prin actu l constitutiv. Se poate întâmpla ca societatea să existe și după
decesul asociaților care au constituit -o, dar orice societate comercială v a sfârși prin a dispărea
pentru că ea urmea ză același destin impla cabil, ca și cel al persoanei fizice: se naște, tră iește,
se dezvoltă și moare.

7
Capitolul 1
Despre societ ãțile comerciale

1.1. Scurt istoric al socie tãților comerciale
Societățile comerciale au apărut ca urmare a unor cauze economice și sociale, născute
din ideea cooperării între mai mulți întreprinzători, animat de intenția de a realiza împreună
activități economice de amploare. Tocmai în conceptul de societate comercială și -a găsit
expresia ideea cooper ării între mai mulți întreprinzători, care să pună în comun resursele
individuale pe măsura dezvoltării societății omenești.
Dacă la început societățile comerciale erau formate doar din câteva persoane, care
puneau în comun bunurile și abilitățile s pecifice, evoluția tehnicii juridice a dus la apariția
unor societăți alcătuite din colectivități mult mai mari, care prin intermediul capitalurilor lor
au făcut posibile realizarea unor mari afaceri în domenii diferite de activitate.
Societățile c omerciale au avut și au în continuare consecințe extreme de importante
asupra civilizațiilor moderne – determinând atât extinderea piețelor cât și satisfacerea
intereselor personale ale întreprinzătorilor.1 Cele mai importante realizări ale se colului al
XIX-lea (rețele de cã i ferate, extinderea minelor și ale zăcămintelor, canalul de Suez, etc.)
prototipul original al societăților comerciale l -au constituit societățile civi le, fără personalitate
juridicã cunoscute de către Dreptul Român. 2 Ceea ce trebuie r emar căt este faptul cã indiferent
de formã, societatea era lip șitã de personalitate juridicã .3 Bunurile care formau fondul social
erau considerate ca aparținând asociaților ĭn proprietate , iar nu societãț ii ca patrimoniu distinct
al acesteia .

1 Bratiș M., Constituirea societãților comerciale pe acțiuni, Editura Hamangiu, București, 2008, pagina 5;
2 Liviu L. Filip, Drept Comercial, Editura Junimea, Iași, 2000, pagina 89;
3 C. Tomulescu, Drept privat român, Tipografia Universitãții București, 1972;

8
Societatea comercială devine o soluție în timp pentru cei care dețin sume mari de bani ,
dar care sunt in căpabili de activități comerciale. În consecință ei devin asociați ai
comercianților, în ba za așa numitelor contracte “com enda”, cu condiția participări i la
împărțirea benefic iilor și a suportării riscurilor în limita valorilor pe care le puneau la
dispoziție (bunuri, bani ).4
Primele societăți pe acțiuni apar în secolul al XVIII -lea, ele sunt legate de expan siunea
colonială a unor țări maritime ca Olanda, Anglia, Franța. Amintim aici Compania Olandeză a
Indiilor Orientale (1602), Compania Olandeză a Indiilor Occidentale (1621), Compania
Insulelor Americii (1626), pentru colonizarea Insulelor Martini că și Guadalupe. Companiile
Noii Franțe au fost cons tituite pentru colonizarea Canadei. Erau constituite pe baza unor
patente regale sau conce șiuni, cu participarea unui număr mare de posesori de fonduri. (rege,
curteni, negustor i, etc.).
Contribuțiile asociaț ilor formau un patrimoniu distinct de c el al as ociaților care aveau
ca titular compania în calitate de persoană juridică. Pentru pri ma oară au apărut contribuții la
formarea patrimoniulu i sub numele de “acțiuni”. Riscurile erau limitate la contribuțiile la
formarea patrimoniului .5
Prima reglementare sistematică și cuprinzătoare a societăților comerciale o reprezintă
Codul Comercial Francez, din 1907. El conține dispoziții privind formele de societate
existente în activitatea comercială.6 Apare pe lângă “societe generale”, con sacrată sub
denumirea de “societate cu nume colectiv”, și societatea în comandit ă, pe baza contractului de
“com enda”. Codul Comercial Francez reglementează “societatea anonimă” cu cele două
forme ale sale: – societatea pe acțiuni; – societatea în comandită pe acț iuni; De reținut, că
societatea pe acțiuni putea acționa numai pe baza autorizațiilor guvernului.
La sfârșitul secolului al XIX -lea, impunerea nevoilor de p ractici comerciale ad uce o
nouă formă de societate “societatea cu răspundere limitată”. Ea în gemănează societățile ĭn

4 E. Cârcei, Drept comercial român, Editura All Beck, București, 2000, pagina 47;
5 Stanciu D.Cãrpenaru, Tratat de Drept comercial român, Editura Universul Juridic, București, 2012;
6 Stanciu D.Cãrpenaru, Drept comercial român, Editura All Beck, 2000;

9
nume colectiv și societăț i pe acțiuni, și devine ce a mai răspândită formă de socie tate, alături
de societatea pe acțiuni.7
În timp societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) a luat locul societăților în nume
colectiv, deoarece ace stea din urmă îi expuneau pe asociați la riscuri prea mari, obligându -i să
răspundă solidar și nelimitat față de creditori. Societatea pe acțiuni a proliferat în dauna
societății pe comandită pe acțiuni, fii ndcă spre deosebire de aceasta, facilita colect area de
capitaluri mari. Societățile comer ciale au fost și sunt și în prez ent cel mai adecvat instrument
juridic, de orientare a energiilor umane și financiare pentru realizarea unor scopuri sociale și
pentru satisfacerea în același timp, cu precădere, a intereselor personale ale întreprinzătorilor.8

1.2. Societãți comerciale – definiț ii

Dacă am căuta o definiție am observa că leg islația română nu o definește ca atare. Se
utilizează de către legiuitor termenul de societate în două cazuri : a) contractul de societate ;
b)persoană juridică – societate comercială reglementată de Legea 31 / 1990 privind societățile
comerciale, reglementate și revizuite. “În vederea efectuării de acte de comerț persoanele
fizice și cele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, cu respectarea
dispozițiilor respectivei legi.” Legea reglementează societatea fără să o definească . Ea poate fi
totuși definită ca fiind o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate,
beneficiind de personalitate juridică, în care asociații înțeleg să pună în comun anumite bunuri
pentru exercitarea unor fapte de comerț în scopul realizării și împărțirii beneficiilor rezultate.9
Ca trăsături specifice ale societăților comerciale, amintim faptul că î n calitate de
persoană juridicã, are organizare de sine stătătoare, că își constituie un capital nece sar
obiectului sã u de activit ate prin raportul persoanelor a sociate, în funcție de mărimea activității

7 Idem 6;
8 Stanciu D. Cãrpenaru, Tratat de Drept comercial român, Editura Universul Juridic, București, 2012;
9 R.Moticã, C.Roșu, Drept Comercial Român și Drept Bancar, Editura Mirton, Timișoara, 2001, pagina 15;

10
și condițiile impuse de lege. De asemenea, societatea urmărește satisfacerea interes elor
economico -financiare ale membrilor asociați, are un scop lucrativ și anume acela al realizării
acelor activități specific prevăzute în actul constitutiv , în obiectul de activitate (activități de
producție, de aprovizionar e, desfacere, prestări servicii, executari de lucrări).
Se știe c ă un contract de societate se distinge de celelalte contracte prin 3 elemente
specific:
1. obligația de aport social;
2. intenția de a exercita în comun activitate socială;
3. împărțirea beneficiilor.
Lipsa oricărei trăsături din cele 3 amintite mai sus, nu atrage nulitatea contractului, dar
îi anulează caracterul specific celor de societate comercială.
1. Obligația de aport social. Presupune angajamentul fiecărui angajat de a duce în
societate o valoarea patrimonială constând:
a) în numerar
b) în natură
c) aport de proprietate intelectuală.
a) Aceste element este indispen sabil și obligatoriu la toate tipurile de societăți
comerciale.10 Aportul în numerar are ca obiect o suma de bani cu care asociatul se obligã să
contribuie la înființarea societății. Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă
și societatea cu răspundere limitată sunt ob ligate să verse integral la data constituirii capitalul
social stabilit . Const ituie infracțiune începerea operațiunilor comerciale a l unor societãți cu
răspundere limitată, înainte de a se fi văr sat integral capitalul social.11 Asociatul ce nu
respectă s candența de platã pentru capitalul subscris ar putea fi obligat la daune și dobânzi în
favoarea societății , constând în sumele acoperitoare pentr u pagubele cauza te de inexistența

10 Legea 31 / 1990 – Art.16, alin.1;
11 Legea 31 / 1990 – Art. 270;

11
fondurilor nece sare. În cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă sau societate
cu răspundere limitată, asociatul care nu aduce acordul so cial subscris, poate fi exclus dupã ce
a fost pus în întârziere.12
b) Aportul în natură. Are ca obiect anumite bunuri care pot fi imobile ( clădiri,
terenuri), bunuri mobile corporale (mărfuri, materiale), sau bunuri incorporale (creanțe).
Acestea sunt admi se la toate formele de s ocietate, în lipsa unei stipulaț ii contrare, bunurile
constituite ca aport devin proprietate a societății din momentul înmatriculării ei în registrul
comerțului. Fac excepție numai bunurile care sunt menționate expres că su nt aduse numai cu
titlul de folos ință sau închiriere. În cazul folosinței, raporturile dintre asociat și societate sunt
guvernate de regulile referitoare la uzufruct; la dizolvarea societății proprietarul are dreptul la
restituirea bunului. Acestea se evaluează în bani pentru a se putea stabili valoarea acțiunilor
sau a părților sociale cuvenite asociatului respect iv. Evaluarea se face inclus iv de expert, și se
fac mențiuni în acest sens în actul constitutiv al societății. Aportul în creanțe are regimul
juridic al aportului în natură; ele nu se admit la societățile pe acțiuni care se constituie prin
subscripț ie public ã, la societățile ĭn comandită simplă și nici la societățile cu răspundere
limitată. Aportul de proprietate industrială constă în brevete de invenții, licențe de fabri căție,
mărci de fabrică, desene și modele industriale. Uneori aportul de acest tip poate fi mai eficient
de cât aportul în bunuri corporale.
c) Aportul în industrie (în muncă) constă în activitatea pe care asociatul promite că o
va presta în societate în funcți e de competența și calificarea sa. Sunt autori ce con sideră că în
categoria aportului de muncă se include know -how-ul.13 Aportul în prestație în muncă sau
servicii este permis numai asociaț ilor din societatea în nume col ectiv și asociaților
comanditaț i din societatea în comandită. Un atare aport nu se poate constitui aport la formarea
sau majorarea capitalului social. Expli cația este aceea că acest aport nu poate fi element al
gajului general al creditorilor societății. În schimbu l acestui aport as ociatul are dreptul să
particip e la împărțirea profitului și al activului social , dar să și participe la pi erderi. În absența

12 Legea 31/1990, Art. 65, Alin.2;
13 Stanciu D.Cãrpenaru, Drept comercial român, Editura All Beck, 2000;

12
unei stipulații exprese în actul constitutiv , partea de profit și pierdere va fi egalã cu partea
asociatului care a pus în comun valoarea cea mai mică. 14
2. “Affectatio societat is”, sau intenția asociaților de a conluc ra reprezintă un alt element
esenț ial al contractului de societate. Se materializează în colaborarea voluntară activă,
intere sată și e galitară, a asociațiilor, sau că “o voință de unitate și convergență de
interese”.15 Pentru ca o societate comercială să existe nu este suficient numai acordul de
capital. Este nece sară impli carea în afacere a fiecărui asociat, în funcție de competențele
stabilite prin lege și prin actul constitutiv .
3. Dreptul la beneficii constituie al treilea element definitoriu al societăților comerciale, cel
care le delimitează de asociațiile non -profit. Beneficiile reprezintă câștigul, folosul ori
profitul obținut d intr-o activitate sau de pe urma unei situații. În cazul societăților
comerciale, beneficiu l brut simbolizează diferența dintre activul și pa sivul financiar –
contabil.
Beneficiul net este acela care rămâne după prelevările fondurilor de rezervă a
cheltuilelilor de administrare, a cotelor de amortizare și a altor cheltuieli, dup ã ce se
compensează pierderile. Beneficiile rezultate din activitatea unei societăți comerciale poartă
denumirea de “dividende” . Termenul include orice distribuire în bani sau în natură în
favoa rea acționarilor sau a asociați lor, din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și
al contului de profit și pierderi, proporțional cu cota de participare la capitalul social.16
Dividendele pot fi distribuite numai din profitul det erminat, potrivit legii; aceasta
înseamnă că profitul este distribuibil dacă îndeplinește cerințele legii, și anume:
– profitul trebuie să fie real, adică să se fi înregistrat un excedent, o sumã căre să fie mai
mare decât capitalul social, de oarece nu pot fi distribuite dividend e din activ în limita
capitalului social;
– profitul trebuie să fie util, adică să reprezinte profitul rămas după satisfacerea în
prealabil a unor exigențe ale legii, adică acoperirea cheltuielilor și datoriilor societă ții;

14 Stanciu D. Cãrpenaru, Tratat de Drept comercial român, Editura Universul Juridic, București, 2012, pagina
129;
15 M. Bojincã, M.SZasz, Dre pt comercial, pagina 63;
16 O.G. nr. 26/ 1995, Art.1;

13
Profitul realizat trebuie preluat în fie căre an, cel puțin 5% pentru formarea fondul ui de
rezervă a l societății, pânã ce acesta va atinge minim a 5 -a parte din capitalul social.
Dacă potrivit situației sociale anuale nu există profit, o ri profitul realizat nu este
distribuibil, nu pot fi distribuite dividend e asociațiilor. În caz contrar dividendele sunt fictive,
ele fiind luate din activul social care reprezintă gajul general al creditorilor.
Distribuirea de dividende, în absența unui profit real și util, reprezintă o faptã licitã
care are consecință conform Codului civil și penal. Ele se restituie societății, dacă societatea
dovedește că asociații au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente,
trebuia u să o cunoască. Dreptul la acțiunea în restituire a dividendelor se prescr ie în termen de
3 ani de la data distribuirii lor (legea 31/1990).
Administratorii și directorii societății care au în casat dividende, sub orice formă, sau
care nu puteau fi distribuite, sunt sancționați cu închisoarea. 17
Potrivit legii, dividendele se plătesc în termen ul stabilit de adunarea asociaț ilor sau în
cel stabilit prin legi special (legea 297/2004 privind piața de capital), dar nu mai târziu de 6
luni de la dată aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat
(legea 31/1990 ). Obligația de platã a dividendelor devine exigibilă la o dată diferi tă; dacă
prin actul constitutiv s-a stabilit un termen de plata a dividendelor dacă acesta trebuie avut în
prevedere în exigibilitatea obli gațiilor. Dacă adunarea asociaț ilor nu a stab ilit termenele de
platã , data s cadentă este data expirării termenului de 6 luni de la data aprobării situației
financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.
Dacă societatea nu își exercită obligația de plata a dividendelor la s cadență, conform
prevederilor actului constitutiv, ea își angajează răspunderea și va plăti, potrivit legii, da une-
interese la nivelul dob ânzii legale. Obligația de platã a dividendelor este întemeiată pe actul
constitutiv, deci obligația societăților privind plata dividendelor este o obligație comercială.
Din cele arătate mai sus, o destinație importantã a profitului este distribuirea de
dividende către asociați i, ĭn funcț ie de cota de participare la capitalul principal. Trebuie spus,

17 V.Pãtulea, Partea cuvenitã fiecãrui asociat din beneficiile realizate, 1992, pagina 73 -74;

14
insă, că nu ĭntreg profitul, nici cea mai mare parte a acestuia nu este obligatoriu să se
distribuie ca be neficiu, ca dividende la asociați i.
Distribuirea de dividende apare ca obiectiv al societății comerciale de -a lungul ĭ ntregii
sale funcționã ri; este po sibil ca pentru un anumit exerciț iu financiar, de și s-a obtinut profit, să
nu se dis tribuie dividende. Din profit , ĭn primul rand, societatea comercială trebuie să iși
ĭndeplineas că obligaț iile pe care le are ĭnainte de ĭntocmirea bilanț ului și stabilirea prin
Adunarea Generală a distribuirii acestor sume. Î n actul constitutiv uneori se prevede că
administratorii , directorii, vor avea o anumitã parte, cota din profitul anual al societății . În
aceastã situație, obligația asumatã ĭ n mod corect există ĭnainte de AGA. Legea 30/1990
prevede că AGA trebuie să se intruneas că ĭn prim ul semestru al anului; ea aprobã bilanțul,
stabilește profitul, fixeazã dividendele.
Temeiul de a primi cota -parte din profit este numai hotărâre a AGA. Profitul sau o
parte a acesteia poate fi utilizat pentru majorarea capitalului social, constituirea de rezerve,
investiț ii, etc. Nedistribu irea de dividende sau a se da d ividende reduse este deci legalã,
corectã. Nu este legalã prevederea din actul constitutiv ca pentru un numã r de ani, societatea
comercială nu distribuie dividende.
Suspendarea acestora este ilegalã, potrivit reglementã rilor din contabilitate, situația
patrimonialã a societății stabilindu -se pentru fie care exerciț iu financiar care incepe de la
01.01. a fie cărui an.
Dacă se exclud prin act constitutiv a cordarea dividendelor ea (a se ĭnț elege societatea)
poate fi o asociați e, o fundaț ie cu scopuri nobile dar nu o societate comercială .

1.3. Formele societãților comerciale ș i clasificarea lor

Reglementarea formelor societăților comerciale din țară noa stră sunt în general
aceleași ca și cele existente în alte țări. Acest lucru se explică prin faptul că formele juridice
ale societăților comerciale reprezintă rezultatul practicii îndel ungate în activitatea comercialã

15
din țările cu economie de piață.18 Amintim aici ca o noțiune de drept comparat, că dreptul
francez reglementează și societatea pe acțiuni simplifi cată.
Din punct de vedere al cla sificării societății comerciale, putem vorbi de:
– forme de societate comercială ;
– tipul de societate comercială ;
– societăț i comerciale dintr -un anumit domeniu ;
Formele de societăți comerciale se diferențiazã ĭ n funcție de relaț iile dintre asociați i.
Gruparea formelor de societăți comerciale se ĭntemeiazã pe imprejurarea că oricare dintre
acestea se co nstituie ĭn condiț iile legii privind persoana fizi că sau juridică . Cei care constituie
asociați a se numesc asociați . Aceș tia constituie asociați a ĭn funcție de natura relaț iei dintre ei.
Relația dintre asociați se pot grupa in doua categorii:
a) relatii preponderant per sonale, asociați i se cunosc, au incredere unii ĭn alț ii;
b) relatii exclu sive patrimoniale. La aces te forme, nu conteazã persoana asociata, ci
aportul la capitalul social, de aceea asociați i sunt legați ĭ ntre ei doar prin relat ții
patrimoniale, ĭ n sensul că fiecare a transmis un aport ĭ n bunuri sau bani, al respective i
societăți comerciale. Aceste tipuri de societăți , ĭntemeiate exclu siv pe relația
patrimoniala, sunt societăți deschise, in cât orice dobânditor al unei acțiuni devine
acționar fara po sibilitate a refuzului din partea celorlalț i.
Criteriul care stabilește deosebirile dintre diferitele forme ale societăților comerciale îl
reprezintă întinderea răspunderii asociațiilor față de terți pentru obligațiile societății. (Legea
31/1990). Legislația r omână reglementează următoarele forme de societăți comerciale:
a) societatea ĭn nume colectiv – este cea mai veche formă de societate comercială,
cuprinzând un număr mic de asociați, care, de obicei, sunt persoane care se cunosc
bine între ele. (rude, prieteni). Această formă de societate este potrivită pentru
realizarea unor afaceri mici, activitatea este realizată de către asociați care își asumă în
același timp to ate riscurile. Prin structura sa , societatea în nume colectiv este
consideratã form a tipică a societăților de persoane. Obligațiile sociale sunt garantate

18 D.D. Șaguna, M.R.Nicolescu, Societãțile comerciale europene, Editura Oscar Print, București, 1996;

16
cu patrimoniul social și cu rãspunderea nelimitatã și solidarã a tuturor asociaților;
Proologul ei a apărut în Evul Mediu când moștenitorii unui comerciant încercau să
continue afacerile d ecedatului. Fiind rude, moștenitorii aveau încredere deosebită unii
în alții și puteau să încheie contractele uni i în numele altora. Societatea ĭ n nume
colectiv se întemeiază pe o relație deosebită de încredere între asociații, de aceea ele
sunt societăț i închise, în sensul că se fracționeazã capitalul social în părți sociale (părți
de interes), care nu sunt transmisibile altora din exteriorul societății, fără acordul
celorlalți. Creditorii societății nu pot urmări în prima faz ã decât patrimoniul societății
în nume colectiv. Această este o consecință a principiilor generale că o rice persoană
juridică participã în nume propriu la diferite contracte și își asumă propria răspundere.
În faza a doua, creditorul poate urmã ri pe ori care dintre acț ionarii care rãspu nd pentru
obligaț ia pe care societatea nu o poate achita. Garantarea obligațiilor societății cu
rãspunderea solidarã și nelimitatã a oricărui asociat se caracterizeaza prin:
– este o raspundere sub sidiarã ;
– creditorii trebuie să se indrepte contra societății , ĭn temeiul rã spunderii pe care o are;
– raspunderea este solidarã ;
– oricare dintre asociați i poate să raspundã pentru ĭ ntreaga datorie, chiar da că aportul
sãu la capitalul social este mai mic de căt creanț a creditorului;
Pentru societatea ĭ n nume colectiv le gea nu formuleazã cerinta unui capital minim. Nu
este obligatoriu să se desemneze cenzori; fie care dintre asociați are dreptul de control asupra
gestiunii societății , comportâ ndu-se ca un cenzor.
b) societatea ĭn comanditã simplã – obligaț iile sociale sunt garantate cu patrimoniu l
social și cu raspunderea nelimitatã și solidarã a asociaț ilor comanditați; Asociaț ii
comanditaț i rãspund numai pânã la concuren ța aportului lor. A aparut că un contract
de imprumut, in căre imprumutatorul dadea o suma de bani altuia, și acesta investea
suma in afaceri; da că afacerile reuseau restituia suma cu un anumit beneficiu.
Societatea in comandita șimpla nu este un contract, ci o societate formata intre mai
multi asociați , căre se g rupeaza in doua cătegorii:
– asociați comanditati ( imputerniciti), căre se ocupa de gestiunea societății , de
reprezentarea societății fata de alte persoane, putand incheia contracte cu acestia. Ei nu

17
au o raspundere solidara și nemarginita șimilara cu cea a asociați ilor din societăți le cu
nume colectiv, privind obligatiile societății ;
– asociați i comanditari, sunt cei care raspund fata de societate numai pe aportul
corespunzator partilor societății pe căre le -au dobandit. Și societăți le in comandita
șimpla su nt societăți inchise, de aceea căpitalul social este fractionat in parti sociale,
sau de interes ce nu sunt transmi șibile altora din afara societății , fara acordul celorlalti.
Actele pe care le -ar putea încheia societatea se grupează și acestea în a cte de gestiune
externă și acte de gestiune internă. Exemplu: contractele încheiate de societate sunt acte de
gestiune externă; sunt încheiată numai de asociații comanditati. Administrarea patrimoniului,
a banilor societății, cum ar fi, de exemplu aprobare a bilanțului, sunt acte de gestiune internă,
participa la ele asociații comanditari. Nici la societatea în comandită simplă legea nu are o
limita minimă de capital social. Creditorii acestor societăți, dacă nu vor găsi sume suficiente
în patrimoniul societ ăților, vor putea invocă răspunderea solidară și nelimitată pe care o au
asociații comanditati.
c) societatea pe acțiuni – Reprezintă formă cea mai complexă și cea mai evoluată a
societăților comerciale. În cadrul acesteia contează mai mult aportul asociaților decât calitățile
personale ale acestora. În general, asociații nu desfășoară o activitate directă în societate
contrib uind numai cu acordurile lor la formarea capitalului social. Aporturile prezintă interes
și pentru terți, deoarece răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale se limitează la aceste
raporturi. Denumirea de societate anonimă rezidă din importantă apo rtului la formarea
capitalului social în detrimentul și prin estomparea calităților personale ale asociaților. Este
destinată în principiu realizării marilor afaceri, care necesită capitaluri însemnate. Societatea
este concepută în așa fel încât să orient eze contribuțiile bănești modeste în vederea formării
unor capitaluri mari pentru realizarea unor investiții de avengură. Acesta este scopul pentru
care societatea pe acțiuni este autorizată să facă apel la subscripția publică. Este organizată și
funcțione ază pe principii democratice, și poate fi definită că “acea societate constituită prin
asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote
de participare reprezentate prin titluri, numite acțiuni pentru desfășura rea unor activități
comerciale (activitate de producție, comerț sau prestări de servicii), în scopul împărțirii

18
profitului, răspunderea fiind pentru obligațiile sociale numai în limita aportului asociațiilor.19.
Din definiția de mai sus, rezidã caracterele societatii pe acț iuni:
– societatea se constituie dintr -un număr minim de asociați, denumiți și acționari;
– capitalul social este divizat în acțiuni, care sunt titluri de valoare negociabile și
transmisibile ;
– răspunderea asociaților pentru obligațiile social e este limitată, răspunderea lor fiind
numai până la concurență capitalului social subscris ;20
Capitalul social este ĭmpãrtit pe acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, actionarii rãspunzand numai ĭn limita aportului lor; Societatea în
comandită simplă și societatea în nume colectiv se constituie pe două condiții:
– incredere recipro că;
– asociați i au bani disponibili să particpie la căpitalul social.
Societatea pe acțiuni se întemeiază pe o altă relație între acționari, adică pe o relație
exclusiv economică, nu are semnificație încrederea între asociați. Societățile pe acțiuni sunt
societăți deschise, în sensul că orice persoană care a dobândit în mod correct o acțiune are
toate drepturile și obligațiile coresp unzătoare.
Se fracționeazã capitalul social în acțiuni, care sunt negociabile și transmisibile în mod
nelimitat și fără acordul celorlalți acționari. Obligațiile acestor societăți sunt garantate ( în
exclusivitate numai cu patrimoniul acelei societăț i). Creditorii societății nu pot urmări decât
acest patrimoniu, deci actionarii răspund numai față de societate pentru aportul corespunzător
acțiunilor pe care le -au dobândit. Ei au răspunderea limitată numai la valoarea acțiunilor.
Valoarea acțiunilor tre buie să fie achitată în momentul constituirii societății, cealaltă parte la o
dată stabilită. Acestea sunt reglementări specifice societăților pe acțiuni, care realizează
scopul acestora, de a concentra mari sume de capitaluri; numi aceste societăți pot să emită pe
lângă acțiuni și obligațiuni, adică titluri emise de societate prin care se obține de la
dobânditorul de obligațiuni sume de bani reprezentând împrumuturi pe termen lung.

19 Stanci u D.Cãrpenaru, Tratat de drept comercial român, Universul Juridic, 2012, pagina 305;
20 Idem 20;

19
Societățile pe acțiuni se pot constitui și prin subscripție publică; această este o
procedura aparte a societăților pe acțiuni; prin ea societatea pe acțiuni adresează publicului o
oferta de acțiuni, în acest fel putând dobândi mari sume de bani. Societatea pe acțiuni
funcționează în mod obligatoriu cu cenzori, care sunt de semnați de AGA, pentru a
supraveghea gestionarea patrimoniului. Administratorii pot fi desemnați și din afară societății,
fără să aibă calitatea de acționari. La constituire, societatea pe acțiuni trebuie să aibă o limita
minimă a capitalului social; limit a minimă stabilită 25 milioane lei. Extinzându -se acest tip de
societate, s -a constatat că acesta nu mai are un nucleu stabil, ceea ce a dus la apariția
societăților în comandită pe acțiuni.
d)societatea ĭn comanditã pe acț iuni – Este o societate asemănătoare cu o societate în
comandită simplă deoarece ea cuprinde două categorii de asociații: comanditații și
comanditarii, deosebirea inițială constând în aceea că în societatea în comandită pe acțiuni
capitalul social este împărțit în acțiuni că și în cazul societății pe acțiuni. Capitalul social
al acesteia are aceeași structura cu al societății pe acțiuni, legea asimilând societatea în
comandită pe acțiuni cu societatea pe acțiuni. În ceea ce privește însă răspunderea pentru
obliga țiile sociale, societatea în comandită pe acțiuni se conformează regulilor societății în
comandită simplă, adică asociații comanditati răspund nelimitat și solidar iar asociații
comanditari răspund numai în limita aportului lor. Acestea reprezintă motivul pentru care
această formă de societate în practică se întâlnește mai rar în favoarea societăți pe acțiuni,
care este preferat.
Datorită similitudinii cu societatea pe acțiuni, această este guvernată, în principiu, de
regulile privind societatea pe acțiuni . Legea 31/1990, stipulând că dispozițiile privind
societatea în comandită pe acțiuni se completează cu normele privind societățile pe acțiuni.
Excepția aici se referă la societățile caracterizate de sistemul dualist de administrare. Dacă am
încerca o def iniție, am spune că aceasă este o “societate constituită prin asocierea mai multor
persoane, care participa la formarea capitalului social prin anumite contribuții reprezentate
prin acțiuni, în vederea desfășurării unor activități comerciale (activități de producție, comerț,
sau prestări de servicii), pentru realizarea unui profit și împărțirea lui și în care răspunderea
persoanelor care participa la formarea capitalului social este nelimitată și solidară (asociații

20
comanditati) și în limita aportului lor ( asociații comanditari). Din definiție rezidă caracterele
societății în comandită pe acțiuni și anume:
– societatea cuprinde două categorii de asociații – comanditații și comanditarii;
– întregul capital social este împărțit în acțiuni ( toți asociații au calitatea de acționari);
– răspunderea pentru obligațiile sociale este diferită: comanditații răspund nelimitat și
solidar, iar comanditarii răspund numai în limita aportului lor;
Această formă de societate este reglementată de dispozițiile legii 31, fiind completată
cu normele privind societatea pe acțiuni, cu excepția celor referitoare la sistemul dualist de
administrare, norme cuprinse în aceeași lege 31/1990.21
Capitalul social este ĭmpãrțit pe acțiuni, obligaț iile soci ale sunt garantate cu
patrimoniul social și cu rãspunderea nelimitatã și solidarã a asociaților comanditați; Asociații
comanditari rãspund numai pânã la concurenț a aportului lor. Este o societate deschisă
deoarece capitalul social este fractionat în acțiuni și acestea sunt tran smisibile, negociabile,
nelimitate, fără acordul celorlalți asociați. (minim 5 acționari , maxim un număr nelimitat).
Acționarii răspund numai pe efectuarea vărsămintelor corespunzătoare acțiunilor pe care le -au
dobândit.
Există o categorie de acționari nu mită asociați comanditati, care au o răspundere
solidară și nelimitată pentru obligațiile asumate de societate. Au aceeași situație juridică cu
cea a asociațiilor comanditaț i de la societatea în comandită simplă. Doar aceștia se pot ocupă
de gestiunea exte rioară a societății, putând reprezenta societatea în raporturile cu alte
persoane.
Administratorii nu pot fi desemnați de cât dintre asociații comanditati. Există
interdicția pentru ceilalți acționari de a reprezenta societatea, de a încheia acte pri n care ar
angaja -o pe această. Aceste societăți nu pot să emită obligațiuni și nici nu se pot constitui prin
procedura subscriptiei publice. Societățile închise imobilizează vărsămintele; asociații se pot
aștepta să răspundă solidar și nelimitat pentru ob ligațiile asumate de societate.

21 Ibidem 21, pagina 360;

21
e)societatea cu rã spund ere limitatã – este forma de societate comercială apărută mai
târziu în activitatea comercială, fiind reglementată pentru prima dată în Germania în anul
1892, preluată în Franța în 1925, în România fiind consacrată abia prin legea 31/1990
privind societățile comerciale. Apariția ei satisfăcea anumite cerințe ale activității
comerciale. Societățile de persoane (în special societatea în nume colectiv) asigura
condițiile pentru folosirea capitalurilor mici, societățile de capitaluri (societatea pe acțiuni
mai ales) erau spec ializate pe utilizarea capitalurilor mari, destinate unor afaceri de mare
anvergură. Se impunea o formă de societate care să răspundă exigențelor fructificării
capitalurilor mijlocii. Răspunsul acestei probleme a fost conceperea societății cu
răspundere li mitată, că formă mixtă, ea împrumutând caractere atât de la societățile de
persoane , cât și de la societățile de capital.
Ca o definiție am putea spune că “este o societate constituită pe baza deplinei încrederi
de două sau mai multe persoane, care pun î n comun anumite bunuri, pentru a desfășura o
activitate comercială (activitate de producție, comerț sau prestări de servicii), în vederea
împărțirii profitului în care asociații răspund pentru obligațiile sociale în limita aportului lor.”
Din definiție rez idă caracterele societății cu răspundere limitată:
– asocierea se bazeazã pe ĭ ncrederea asociatilor; are deci un caracter intuitu personae , ca
și societãț ile de persoane;
– capitalul social este divizat ĭn fracțiuni denumite pãrț i sociale, care nu sunt
repreze ntate prin titluri negociabile;
– asociații rã spund pe ntru obligațiile sociale numai ĭ n limita aportului lor.22
Asociații societãții cu raspundere limitatã nu raspund nici ĭn subsidiar pentru
obligațiile societãț ii. 23
Obligaț iile soci ale sunt garantate cu patrimoniul social. Asociații rãspund numai ĭ n
limita aportului lor. Societatea cu rãspunderea limitatã cu asociat unic reglementatã tot de

22 Stanciu D. Cãrpenaru, Tratat de drept comercial român, Universul Juridic, 2012, pagina 364;
23 Curierul judiciar, nr.1/ 2002, pagina 9 8;

22
legea 31/1990 reprezintã o varietate a societãților cu rã spund ere limitatã și nu o formã
distinct ã de s ocietate comercialã . 24
Ea este denumită în doctrina societate “unipersonală”. Denumirea acestei societăți
cuprinde o contradicție în termen; societate înseamnă asociere, unire, ceea ce reclamă existent
a celu puțin două persoane. Că o noțiune de drept comparat relevăm faptul că în dreptul
francez această contradicție este evitată prin folosirea denumirii de “întreprindere
unipersonală cu răspundere limitată”.25 Este guvernată de regulile aplicabile societății cu
răspundere limitată de tip classic și de regulile special prevăzute de legea 31/1990 privind
societatea în răspundere limitată cu asociat unic.
Potrivit legii societatea unipersonală se poate constitui prin aportul unui singur asociat,
care va fi deținătorul tuturor părților sociale. Asoci atul unic poate fi o persoană fizică sau o
persoană juridică; după reglementarea actuală, asociatul unic persoană fizică, poate avea
calitatea de salariat al societății cu răspundere limitată la care are calitatea de asociat unic.
Persoană fizică s au juridică poate fi asociat unic doar într -o singură societata cu
răspundere limitată. Ea nu poate avea că asociat unic o altă societate cu răspundere limitată
alcătuită dintr -o singură persoană. Când se încalcă aceste interdicții atât Ministerul Finanțel or
Publice că reprezentant al statului, cât și orice persoană interesată poate cere dizolvarea pe
cale judecătorească al unei societăți astfel constituită.
Pe baza hotărârii judecătorești de dizolvare se procedează la lichidarea societății în
conformitate cu prevederile legii privind societatea cu răspundere limitată. Trebuie făcută
diferențierea între societatea cu răspundere limitată cu asociat unic (ea este o societate
comercială, indiferent dacă asociatul unic este o persoană fizică sau juridică), și s tatutul
juridic al unui comerciant persoană fizică. Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic,
că orice societate comercială primește calitatea de comerciant tocmai prin constituirea să în
condițiile legii, asociatul unic răspunzând numai în limita aportului sau.26

24 Gh.Piperea, Natura juridicã a societãților comerciale unipersonale, 2004, pagina 76;
25 Idem 23;
26 L. Sãuleanu, Societatea cu raspundere limitatã cu asociat unic, ĭn RRDA, nr.1/2011, pagina 15 și urm.

23
Toate contractele dintre societatea cu răspundere limitată cu asociat unic și asociatul
unic al acesteia (persoană fizică sau persoană juridică) se încheie conform legii, în formă
scrisă. Încălcarea acestei prevederi legale atrage n ulitatea absolută al contractului. (art.15 din
Legea 31/ 1990.)
Au apărut la sfârșitul secolului al XIX -lea. Asociații la o asemenea formă a societății,
au răspunderea limitată față de societate. Răspunderea societății cu răspundere limitată față de
creditori este nelimitată. Această formă de societate se caracterizează prin:
– se întemeiează pe o relație de încredere, de preferință între asociați, de aceea și această
societate este închisă;
– capitalul social este fractionat în părți sociale, care în principiu, fără acordul celorlalți
asociați, nu pot fi transmise în afară societății;
Ele au o valoare nominală egală, care nu poate fi mai mică de 10 lei. Emiterea de
titluri negociabile reprezentând părți sociale are drept consecință sancționarea penală a
administratorului societății. Numărul părților sociale cuvenite fiecărui asociat este
proporțional cu cota să de participare la capitalul social. Temeiul legal al celor arătate se
regăsește în dispozițiile legii 31/1990 care prevede că dividendele se vo r plăti asociaților în
proporții cu cota de participare la capitalul social vărsat.
Obligațiile societății sunt garantate numai cu patrimoniul acesteia, creditorii societății
cu răspundere nelimitată nu mai au posiblitatea să îi urmărească pe asocia ți pentru obligațiile
pe care și le -ar fi asumat societatea. (minim 2, maxim 50 asociați). Administratorii pot fi
desemnați dintre asociați sau non -asociați, dacă un S.R.L. are un număr mai mare de 50 de
asociați, în mod obligatoriu, în temeiul legii trebu ie să funcționeze cu cenzorii. Dacă numărul
de asociații este sub 15, atunci nu există obligativitatea existenței cenzorilor. Fiecare asociat
are drept de control asupra societății ca și cum ar fi cenzor. Pot fi totuși desemnați și în
această situație în m od facultativ, cenzori. Răspunderea S.R.L. -urilor este limitată la
patrimoniul societății, fără să existe posibilitatea extinderii către asociați, legea stabilind o
limita minimă de capital social, până la 200 lei.

24
Aceste forme de societăți prezentat e mai sus se grupează în două tipuri de societate
comercială; societăți de persoane și societăți de capital.
Societățile de persoane reprezintă chintesența trăsăturilor de la societățile în nume
colectiv și de la societățile în comandită simplă, avâ nd următoarele trăsături: obligațiile
societății sunt garantate cu patrimoniul societății, și în subsidiar cu răspunderea solidară și
nelimitată asociațiilor; sunt societăți închise, adică emit corespunzător capitalului social părți
sociale care sunt netra nsmisibile în afară societății;
Societățile de capitaluri sintetizează trăsăturile de la societățile pe acțiuni sau
societățile în comandită pe acțiuni, de aici rezultând următoarele concluzii:
– capitalul social este fractionat în acțiuni, aceste t itluri de credit sunt negociate și
transmisibile nelimitat;
– obligațiile societății sunt garantate numai cu patrimoniul acesteia, actionarii răspund
față de societate în mod nelimitat pentru efectuarea vărsămintelor corespunzătoare acțiunii
dobândite. Societatea cu răspundere limitată – debutant, este o formă de societate cu
răspundere limitată nouă, reglementată de către O.U.G. nr. 6/2011, și a fost realizată în
vederea stimulării, înființării și dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinz ătorii
debutanți. Prin întreprinzător debutant se înțelege o persoană fizică majoră ce îndeplinește
condiția de a nu mai fi fost acționar în cadrul altor firme din spațiul economic european. Dacă
a avut un PFA poate să înființeze un S.R.L.; important e să nu fi fost acționar într -un S.R.L. –
D, sau S.A.
S.R.L. -D poate să aibă până la 5 asociați, însă toți trebuie să îndeplinească condiția
menționată mai sus. De asemenea, compania trebuie să fie administrate de cel puțin unul
dintre ei ori de asociatu l unic. La înființarea S.R.L. -D-urilor se pot alege maxim 5 grupe (cele
cu 3 cifre) de activitate pentru obiectul de activitate, fiind excluse o serie de coduri CAEN
specifice, ce se regăsesc în normele de aplicare a ordonanței mai sus menționate. Infiinta ndu-
se în vederea sprijinirii tinerilor și a încurajării acestora spre deschiderea unor noi afaceri
S.R.L. -D-urile vin cu o serie de avantaje față de un S.R.L. normal, sau față de un PFA :

25
– înființarea este gratuită. Este nevoie de un timbre de 4 lei de la Registrul comerțului și de
capitalul social minim de 200 lei, ce se poate ulterior retrage. Durează 3 zile să înființez un
S.R.L. -D.
– poate să aplice pentru obținerea unui ajutor financiar nerambursabil de până la 10 000 de
euro.
– reprezintă o contribuț ie de 50% din partea statului român, restul putând fi acoperit din credit,
venituri din afaceri sau economii personale. Solicitarea finanțării nu este obligatorie pentru un
S.R.L. -D.,acesta este doar un ajutor de care poate beneficia, dacă dorește;
– poate funcționa și cu 0 angajați;
– beneficiaza de garanția acordată de Fondul Național de Garantare a creditelor pentru IMM –
uri, până la 80% din valoarea creditului solicitat, în limita sumei de 80 000 de euro;
– scutirea de la plata contribuției de asigurări sociale datorate de angajator pentru 4 angajați în
limita salariului mediu brut pe economie din anul anterior.
Pe lângã obligaț iile specific ori cărei societăți cu raspundere limitatã , S.R.L.-D-ul are o
serie de obligaț ii specific e, și anume:
– să anga jeze cel puț in 2 salariați ĭn momentul ĭ n care face prima tragere din cadrul
A.F.N. de 10 000 de euro, și/sau beneficiazã de creditul contra -garantat;
– ĭn termen de cel mult 50 zile lucratoare de la ĭ nregistrare S.R.L. -D trebuie să
ĭnstiinț eze Serviciul T eritorial pentru IMM -uri și pentru cooperație al A.I.P.P.I.M.M.
ĭn a cărei razã de competențã ĭ și are sediul social;
– să reinvesteas că anual cel puț in 50% din profitul realizat anul anterior;
– să depun ã la A.I.P.P.M.M. situațile financiare semestriale și anuale.
Calitatea de microîntreprindere ce aparține unui întreprinzător debutant se pierde prin
efectul legii la dată de 31 decembrie a anului când se împlinesc 3 ani de la dată înregistrării;
se pierde la împlinirea a 45 de zile lucrătoare de la dată scadență a unei obligații fiscale
neîndeplinite; la dată depunerii situației financiare semestriale sau anuale dacă cifra de
afaceri a atins echivalentul în lei a 500 000 de euro.

26
Art. 2 din Legea 31/1990 prevede cã “societãțile comerciale se vor constitui ĭn una
dintre urmãtoarele formele”. Deci enumerarea formelor juridice ale societãților comerciale
din dispozițiile legii prezintã un caracter limitativ. Deci dispoziția legii este imperativã;
formele societãții comerciale sunt numai cele prevăzute de art. 2 din lege .27
Textul legal are în vedere societățile comerciale ce beneficiază de personalitate
juridică și căre constituie veritabilele societăți comerciale. Același text legal nu exclude însă
poșibilitatea constituirii unei societăți în formele prev ăzute în alte reglementări legale.
(exemplu: Codul Civil).
f)societatea europeanã
Realizarea obiectivelor Uniunii Europene a dus la necesitatea creãrii unei societăți
comerciale de dimensiuni europene, liberă de obstacolele rezultând din diferențele și aplicarea
limitată a dreptului național al societăților comerciale.
Statutul acesteia a fost reglementat prin Regulamentul Consiliului (CE) nr.2157/2001
din 8 octombrie 2001; societatea europeană este o formă asociativă, de tipul societății pe
acțiuni, avâ nd că obiect desfășurarea unei activități comerciale, la care participa societăți
comerciale guvernate de legi naționale diferite
Titlul VII intitulat ,,Societatea europeană” a fost introdus în legea 31/1990 prin OUG
nr.52/2008 pentru modificarea și c ompletarea Legii 31/1990 privind societățile comerciale și
pentru completarea Legii nr.26/1990 privind Registrul comerțului(M.Of.nr.333/30.04.2008)
Societatea europeană se constituie prin :
-fuziune, prin absorbț ie, sau contopire.
Se cere ca participanț ii la fuziune să fie societăți pe actiuni cu sediul social in spatial
Uniunii Europene, iar cel putin doua dintre ele să fie guvernate de legi nationale diferite.; că
urmare , societatea absorbanta, deci cea rezultata prin contopire, va fi o soc ietate europeana
-constituirea unui holding.

27 O. Cãpãțânã, Societãțile Comerciale;

27
Ea se constituie de un grup de societăți -holding -care pot fi societăți pe acț iuni sau
societăți cu rã spundere limitata. Condiț ia este ca ele să aibã sediul social ĭn spaț ial Uniunii și
cel puțin douã dintre ele să fie guvernate de legi a douã state diferite sau cel puțin douã dintre
ele au avut pentr u cel puț in 2 ani o filial ã constituitã sub legea altui stat membru ori o
sucur salã ĭ n alt stat membru
-ĭnființ area unei filiale SE
Societățile comerciale având sedi ul social și central administrativ în spațiul European
și care funcționează potrivit unui stat membru pot înființa o filial ã de tip societate europeană,
prin subscrierea acțiunilor acesteia.Două dintre ele trebuie să fie guvernate de legi a două state
diferite sau să fi avut cel puțin 2 ani o filialã înființată sub legea a ltui stat membru ori o
sucursalã situată în alt stat mem bru.-transformarea unei societăți pe acțiuni ĭntr -o societate
europeanã .
Se cere să aibã sediul social ĭ n spatial european și ĭn cel puț in ultimii 2 ani să fi avut o
filial guvernatã de legea unui stat membru .
Societatea europeană se constituie potrivit regulilor aplicabile societății pe acțiuni din
statul membru în care societatea europeană își stabilește sediul social.
Societate europeană cu sediul în România se constituie potrivit legii prin contract de
societate și statut sau printr -un înscris unic.
Capitalul social al societății europene este de minim120.000 euro. Ea dobândește
personalitate juridical la dată înmatriculării în Registrul comerțului;înmatricularea se face
doar după încheierea unui acord privind implicarea angajaților în activitatea soc ietății, în
condițiile stabilitev prin H.G. nr.187/2007. Ulterior se va comunica Jurnalului Oficial al
Uniunii de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, un anunț privitor la
înmatricularea societății.
Funcționarea societății europene este regle mentată de prevederile care reglementează
funcționarea societății pe acțiuni(art.38 din regulament)

28
Organul de deliberare este adunrea generală a acționarilor:există un sistem unitar care
presupune conducerea printr -un consiliu de administrație și directo ri și un sistem dualist , ce
presupune existența unui directorat și a unui consiliu de supraveghere .28

1.4. Reglementarea juridicã a societãților comerci ale în Româ nia

Prima reglementare amplă a societăților comerciale și distinct ã de cea a societăț ilor
civile prevăzute de Codul C ivil a fost realizată de Codul Comercial din anul 1887. La timpul
acela cel mai modern cod era con siderat Codul de Comerț Italian, din 1882, drept pentru care
Codul Comercial Român d in 1887 a fost inspirat de cel i talian. El inst ituia ca formă de
societăți comerciale, societatea în nume colectiv, societatea în comandită și societatea
anonimă. Regimul juridic al soc ietăților comerciale a fost reg lementat inițial în Codul
Comercial, Cartea I, Titlul VIII (art.77 -269), intitulat “Despre societăți și despre asociațiuni
comerciale”. Se referea la societatea în comandită simplă, societatea anonimă ( pe acțiuni),
societatea în comandită pe acțiuni și asociația în participație.
Din 199 0 dispozițiile legale referitoare la societățile comerciale au fost înlocuite cu o
nouă reglementare, care formează obiectul legii 31 /1990, pr ivind societăț ile comerciale. Prin
adoptarea L egii 31/ 1990 au fost abrogate dispozițiile Codului Comercial de la 1887 privind
Societățile comerciale, excepție făcând dispozițiile referitoare la asociația în participațiune
(art.251 -256), și cele privind asociația de a sigurare mutuală. Pentru o serie de domenii
specifice de activitate cum sunt domeniul ban car, de a sigurări, au fost adoptate reglementări
speciale.
Legea 31/1990 reglementează societatea în nume colectiv, societatea în comandită
șimplă, societatea pe acțiuni, societatea în comandită pe acțiuni și societatea cu răspundere
limitată. Societățile comer ciale cu căpital integral de stat sunt reglementate de legea nr.

28 Stanciu D.Cãrpenaru, Tratat de drept comercial, Ed.junimea , București, 2012, p.389 -390

29
15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat că regii autonome și societăți
comerciale.29 În domeniul ban car sunt apli cate dispozițiile O.U.G. nr. 99/2006, privind
instituțiile de credit, și adecvarea căpitalului; în activitatea de a șigurare sunt incidente
dispozițiile legii 32/2000 privind societățile de a șigurare și supravegherea a sigurărilor. 30
Legea 31/1990 a suf erit numeroase modificări și completări. Amintim aici pe cele
realizate de Legea 302/2005, Legea 85/2006, Legea 164/2006, Legea 441/2006, Legea
516/2006, O.U.G. 82/2007, O.U.G. 52/2008 (publicată în Mon. Of. nr. 333/ 30 aprilie 2008),
Legea 284 / 2008 (pub licată în Mon. Of. nr. 778/ 20.11.2008). O.U.G. 44/2008 guvernează
activitatea persoanelor fizice autorizate, a întreprinderilor individuale și/sau a întreprinderilor
familiale, iar societățile comerciale fără personlitate juridicã (asociațiile în particip ațiune) sunt
reglementate de Codul Comercial.
Legea 31/1990 prezintă un caracter de reglementare generală deoarece odată privește
orice tip de societate comercială indiferent de obiectul ei de activitate, reglementând în
același timp și activitat ea societăților comerciale cu participare străină.
Dispozițiie legale ale Legii 31/1990 au caracter imperativ și se completează cu
prevederile Codului Comercial și ale Codului Civil. De asemenea Legea 31/1990 statuează
“prevederile din prezența leg e se completează cu dispozițiile Codului Comercial”. Prevederile
Codului Comercial referitoare la societățile comerciale la faptele de comerț, la comercianți, la
obligațiile comerciale în general, au deci un caracter de reglementare subsidiară. Dispozițiil e
Codului Civil privind contractul de societate sunt extrem de importante în materia societăților
comerciale. Art. 1, Codul Comercial Român, prevede că în absența unor reglementări din
Codul Comercial, se aplică dispozițiile Codului Civil, având de asemen ea caracterul unei
reglementări subsidiare, privind societățile comerciale.
Deoarece societățile comerciale desfășoară o activitate producătoare de profit, intrând
astfel în incidența prevederilor legilor fiscale, Codul Fiscal și Codul de Procedura Fiscal ă
reprezintă reglementări subsidiare în materia societăților comerciale.

29 Mon. Of., nr.88/ 8 august 1990;
30 Mon.Of., nr. 148/10 aprilie 2000;

30
Tot un caracter subsidiar în materia societăților comerciale este reprezentat și de
prevederile cuprinse în Codul Muncii, deoarece în ceea ce privește personalul salariat al
societăților comerciale sunt incidente dispozițiile conținute în legislația muncii. Amintim aici
că încadrarea salariaților la societățile comerciale se face în temeiul contractului individual de
muncă, cu respectarea legislației muncii și a asigurărilor sociale.

31
Capitolul 2
Dizolvarea societăților comerciale

2.1. Dizolvarea și lichidarea societaț ilor comerciale – elemente
introductive

Orice societate comercială se constituie pe baza actului constitutiv și prin îndeplinirea
formalităților cerute de lege; de pe poziția de persoană juridică, societatea comercială se află
în raporturi juridice cu asociații, și de asemenea cu terții. În ace st context, încetarea existenței
societății comerciale reclamă operații care să aibă drept rezultat atât încetarea personalității
juridice cât și lichidarea patrimoniului social, fenomen realizat prin exercitarea drepturilor și
îndeplinirea obligațiilor so ciale.
Potrivit legii, încetarea existenței societății comerciale impune traversarea a două faze:
faza dizolvării societății și faza lichidării acesteia.
Faza dizolvării societății . Reprezintă totalitatea operațiilor ce declanșează și pregătesc
incetarea existenței societății . În faza dizolvării societății apare un fenomen foarte important
juridic și anume acela că personalitatea juridică nu este afectat ă. Dizolvarea pune capăt doar
activității normale a societății .
Faza lichidării societății presupune operațiunile de lichidare a patrimoniului
societății, și anume cele privitoare la plata creditorilor și împărțirea soldului între asociați.
Societatea comercială în faza lichidării continuă să -și păstreze personalitatea juri dică, fiind
însă subordonată cerințelor lichidării.
Trebuie înțeles că, cele două faze de mai sus, sunt două etape total distincte; ele
trebuie parcurse în mod succesiv prin respectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru
fiecare în parte. În con secință numai după parcurgerea fazei dizolvării societății comerciale se

32
poate trece la faza lichidării. Relația dintre ce le două etape este relația cauzã – efect, în
consecință cererea pentru împărțirea patrimoniului societății, în urmă lichidării, va fi
prematură, dacă n -au fost îndeplinite cerințele privind caracterul definitiv și irevocabil al
hotărârii de dizolvare al societății .31
La un moment dat s -a pus problema realizării încetării existenței societății comerciale
printr -o procedura simplifica tă, adică prin contopirea celor două faze. Vorbim aici despre
cazul societății ce nu a avut activitate ori această a fost redusă, asociații căzând de acord cu
privire la lichidarea activului și pasivului societății. O.U.G. nr. 32/1997 de modificare a Legii
nr.31/1990 a consacrat această soluție; Art.235 prevede că în societățile în nume colectiv, în
comandită simplă și cu răspundere limitată, asociații pot hotăra, odată cu dizolvarea și modul
de lichidare al societății.
O astfel de hotărâre se ia num ai în situația când asociații sunt de acord cu privire la
repartizarea și lichidarea patrimoniului societății, și când se asigura stingerea pasivului, sau
regularizarea acestuia în acord cu creditorii. Hotărârea se ia în condiții de cvorum și
majoritate pr evăzută de lege pentru modificarea actului constitutiv.
Asociaților ,prin votul lor unanim, li se permite de către lege să hotărască și asupra
modului în care vor fi împărțite între asociați activele rămase după plata creditorilor. Dacă
acest accor d nu există va fi urmată procedura lichidării prevăzută de legea societăților
comerciale.
Dreptul de proprietate privind bunurile rămase după plata credito rilor se poate
transmite la data radierii societății din Registrul comerțului. Acesta va elib era fiecărui asociat
un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite. În temeiul
acestui certificat constatator asociatul va putea proceda la înscrierea bunului imobil în cartea
funciară.
Dizolvarea și lichidarea s ocietăților comerciale sunt două faze distinct e, reglementate
prin dispozițiile Legii 31/1990. Aceeași lege permite a sociaților ca în actul constitutiv să
poată prevedea “modul de dizolvare și de lichidare al societății”. Operațiunile tehnice

31 I.C.C.J., S.com., dec., nr. 6/2006, ĭn RRDA nr.3/2006, pagina 113;

33
necesare pent ru dizolvarea și lichidarea societăților comerciale au fost cuprinse în Normele
Metodologice, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice, nr.1078/2003.32

2.1.1. Dizolvarea societăților comerciale

Caracterizare generală .

Se constituie în prima faza a procesului de încetare a existenței societății comerciale.
Ea stabilește și reflectă operațiunile care declanșează acest proces și asigura condițiile de
realizare a lichidării societății. Operațiunile cuprinse în faza de dizol vare cuprind temeiul
dizolvării societăților comerciale și formalitățile de publicitate privind dizolvarea societății. În
conformitate cu prevederile legii, hotărârea privind dizolvarea societății poate fi luată de
Adunarea Asociaților sau de instanța jude cătorească. În mod excepțional, dizolvarea societății
se produce în temeiul legii.
Foarte important este că dizolvarea privește însăși societatea comercială că entitate
juridică și nu încetarea actului constitutiv al acesteia. Operațiunile menționat e au numai rolul
de a declanșa procesul de încetare al existenței societății comerciale.
Această presupune că dizolvarea societății comerciale nu afectează personalitatea
juridică a societății. Calitatea de persoană juridică este indispensabilă societății pentru
îndeplinirea celorlalte operațiuni care privesc lichidarea patrimoniului social.33

2.1.2. Dizolvarea societății comerciale – cauze generale tradiț ionale

Acestea sunt prevazute de art.227 -229 din Legea 31/1990. Prin acestea sunt
reglementate acele cauze generale de dizolvare, deci apli cabile tuturor societăților comerciale.

32 Monitorul Oficial 586/ 18 august 2003;
33 Șt. Carpenaru, Tratat de Drept Comercial Român, Editura Universul juridic, pagina 263;

34
De asemenea sunt reglementate și anumite cauze de dizolvare specifice unora dintre formele
de societate ( Cauzele generale de incetare ale unei societăți sunt reglementate de Codul Civil).
Cauzele generale de dizolvare – enumerare și prezentare.
a) trecerea timpul ui stabilit pentru durata societății ;
Legea 31/1990 specifi că ĭn mod clar că societatea comercială se dizolvă la expirarea
termenului stabilit pentru durata societății . În conformitate cu prevederile legale “durata
societății trebuie să fie prevazută in contractul de societate”. Odată ce ĭnsuși actul cons titutiv
stabileste durata existenței societății presupune că la expirarea termenului contractual
societatea se dizolva. Este deci acest efect, expre sia voin ței asociați lor cu privire la soarta
societății . Dacă ĭn contractul de societate nu s -a prevazut durata societății , oricare asociat
poate cere dizolvarea societății , care se considerã nelegal constituitã . Concluzia poate fi prea
categori că, ĭn sensul că, in prezent, societatea se poate constitui și pe o durata de timp
nedeterminat ă. 34 În acesta situație dizolvarea societății opereazã ĭ n temeiul legii, far ă a fi
necesară vreo formalitate . Efectul dizolvării societății prin expirarea termenului stablit pentru
durata acestuia, poate fi inlaturat prin prelungirea duratei societății , ĭn condiț iile art.204 din
Legea 31/1990. Legea dispune că membrii con siliului de administratie, respectiv directoratul
trebuie să consulte pe asociați cu cel putin 3 luni ĭ nainte de expirarea duratei societății , cu
privire la eventual a prelungire a duratei acesteia. Da că nu există aceasta consultare sau ĭn
lipsa dovezii aceste i cons ultări, la cererea ori cărei asociat, tribunalul va putea dispune, pri n
ĭncheiere, efectuarea consultării ĭ n condiț iile prevazute de Legea 31/1990. Aceea și lege
art.278, alin.1, pct.2, prevede că neconvo carea adunării generale ĭ n cazuri le prevazute d e
lege constituie infracț iune și administratorii sunt sanctionati, conform articolului menț ionat
mai sus.
b) imposibilitate a realiz ãrii obiectului societății sau realizarea acesteia.
Acestea sunt reglementate de legea 31/1990, art. 227, alin.1, lit.b). Prin actul
constitutiv este precizat obiectul de activitate al ori cărei societăți comerciale, obiect ce se
realizează ĭn cursul duratei societății . Dacă este evident imposibilitate a materialã sau juridică

34 I.N. Fințescu, op.cit.

35
a realiză rii obie ctului de activitate propus, raț iunea de a exista a societății piere și aceasta se
dizolvă. Se ĭ ntamplă atat ĭ n cazul ĭn căre po sibilitatea s -a ivit in cursul duratei societății
(retragerea concesiunii ), cât și-n cazul când obiectul cuprins in actul constitutiv nu s -a realizat
deloc. (nu s -a obtinu t conce siunea). Ivirea ĭ ntre asociați a unor neĭ nțelegeri grave a f ost
interpretatã de jurisprudenț a ĭn materie ca o imposibilitate de realizare a obiectului unei
societăți de persoane, du când la imposibilitate a activității societății . 35
Lipsa mijloacelor financiare necesare desfășu rării activității societății, ca și absența
voinței asociaților de a conlucra în vederea realizării activității societății pot reprezenta
motive de imposibilitate de realizare a obiectului de activitate a societății, ducând și la
dizolvarea acesteia. Spre exemplu, obiectul unei societăți comerciale a fost construirea unei
șosele și obiectivul a fost realizat, această presupune că obiectul societății s -a realizat și el,
scopul asociaților a fost atins, deci societatea s e dizolvă. Atât imposibilitatea realizării
obiectului societății cât și realizarea obiectului acesteia se constituie în chestiuni de fapt ce
trebuie dovedite pentru a justifică dizolvarea societății.
Trebuie specificat că în ambele cazuri, asociații pot s ă modifice obiectul societății, în
condițiile art.204 din Legea 31/1990.
Declararea nulității societății .
Tot în conformitate cu legea 31/1990, art.227, alin.1, lit.c), societatea comercială se
dizolvă în cazul declarării nulității ei. Declararea nulității societății este atrasă de
nerespectarea cerințelor legale privind constituirea societății. (Art.56, legea 31/1990). Pe data
la care hotărârea judecătorească de declarare a nulității a devenit irevocabilă, societatea
încetează fără efect retroactiv și intră în lichidare. O astfel de încetare a activității echivalează
cu dizolvarea societății. Există opinii car e susțin că de vreme ce societatea se dizolvă prin
declararea nulității ei, instanța judecătorească nu trebuie să pronunțe dizolvarea societății, ci
numai declararea nulității societății. De asemenea, există și opinii contrare acestora.36
c) Hotărâre a adunări i asociați lor.

35 C.S.J., S.com., dec., nr.419/1996, ĭn RDC, nr. 12/1997, pagina 129;
36 M.Șchiaua, Legea societãților comerciale nr. 31/1990, pagina 281;

36
Societatea comercială se dizolvă ĭn baza adunării hotãrâ rii asociați lor, art.227, alin.1,
lit.d), din legea 31/1990. Există situații unde jurisprudența menț ioneazã că deoarece hotărâre a
adunării asociați lor are ca efect dizolvarea societății , nu se justifi că introducerea unei acțiuni
ĭn justiție avâ nd acela și obiect. 37 Asociați i pot decide și dizolvarea societății ĭntrucăt pe
voinț a lor ma nifestată prin actul constitutiv se bazeazã constituirea societății . Dizolvarea
societății prin hotărâre a adunării asociați lor se poate face in toate cazuri le impuse de
interesele asociați lor. Deoarece legea nu limiteazã cazuri le in care societatea poate fi dizolvata
prin legea hotararii adunării asociați lor, rezultă că acestia sunt liberi in aprecierea motivelor
de dizolvare a societăților . Exemplu de caz de dizolvare a societății de către adunarea
asociați lor, reglementat de lege, este constituit de dizolvarea societății ĭnainte de expirarea
termenului fixat pentru dur ata societății . (art.234, din legea 31/1990).

d) Hotărâre a tribunalului .
Conform art.224, din legea 31/1990, dizolvarea societăților comerciale se face prin
hotărâre a tribunalului. Aceasta modalitate de dizolvare se apli că atunci cănd dizolvarea
societății nu se poate realiza prin hotărâre a adunării generale. Neĭnț elegerile grave dintre
asociați , care ĭmpiedi că funcț ionarea societății pot constitui motive “temeinice” pentru care
tribunalul poate hotarâ dizolvarea societății .
e) Falimentul societății .
Se știe că o societate supu să procedurii insolvenț ei poate ajunge la situația cănd este
supu să implicit procedurii falimentului. Potrivit legii insolven ței pe 2014, societatea
comercială care se află ĭn insolvență este supu să ĭn funcț ie de situația ĭ n care se află ,
procedurii reorganizarii judiciare sau procedurii falimentului. Atunci când societatea este ĭ n
procedura falimentului ĭ n mod obligatoriu patrimoniul societății este lichidat ĭ n scopul
satisfacerii creanț elor creditorilor, urmarea fireas că fiind dizolvarea societății . Jude cătorul
sindic este cel care pronunță prin ĭncheierea ĭ n care se decide intrarea ĭ n faliment, dizolvarea
societății . (Legea insolvenț ei, 2014).

37 C.S.J., S.com., dec. nr. 1115, p.1995, cu Nota de I.Bãcanu

37
f) Alte cauze prevã zute de lege sau de către actul constitutiv al societății .(art. 227,
alin.1, lit.g) din legea 31/1990).

2.1.3. Cauze de dizolvare – sancț iune

Pe lângã cauze generale tradiț ionale de dizolvare a societăților comerciale legea
recunoaș te și cauzele de dizolvare – sancț iune a acestora. Aceste au fost reglementate prin
O.U.G. nr.32 /1997 de modifi carea Legii 31/1990 ca fiind noi cauze de dizolvare, apli cabile
tuturor formelor de societate comercială . Aceste noi cauze de dizolvare se referă cu pre cădere
la societăți le fantomă care nu mai ĭ ndeplinesc cond ițiile de fu ncționare normală datorită unor
imprejurari specifice. Tocmai din acest motiv aceste cauze sunt considerate cauze de
dizolvare -sancț iune.( art. 237, din Legea 31/1990). Dispozitiile acestui articol sunt conforme
principiilor constituț ionale. 38 Cauzele de dizolvare –sancțiune a societăților comerciale sunt,
dupa cum urmează :
a) Societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot ĭntruni.
Dupa cum se ș tie societatea comercială pentru a funcț iona, are nevoie de adunarea
generală , de administratori și de organele de control. Da că aceste organe ale societății nu mai
există (exemplu – cazul administratorilor societății ) ori nu se mai pot ĭ ntruni ( cazul adunării
generale). Rațiunea de a exista și a funcționa a societății nu se mai jus tifică. Practic ea există
numai ĭ n mod scriptic, nemaiavând o existență reală.
b) societatea și-a ĭncetat activitatea, nu are s ediul cunoscut ori nu ĭ ndeplinește
condiț iile referitoare la sediul social sau asociați i au dispã rut ori n -au domiciliul
cunoscut sau reședința cunoscută .
Dacă societatea și-a ĭncetat activitatea, nefiind urmată de dizolvare și lichidare,
dizolvarea este impu să de lege că sancț iune. Legea admite ĭnsă o incetare temporară a acț iunii
pentru maxim 3 ani. Î n aceastã situație fiind anunț at organul fis cal competent și ĭncetarea
temporară fiind ĭ nscri să ĭn Registrul comerțului .

38 A se vedea C.C., dec. nr. 3/2007, ĭn Mon.Of., nr.109 / 13.02.2007 și dec. nr.29/2007 din Mon.Of. nr.89 din
05.02.2007;

38
Dizolvarea societății este urmarea in activității ei numai da că nu sunt respectate
cerinț ele de publicitate sau este depa șit termenul limita precizat de lege. Sediul social are un
rol determinant ĭ n funcționa rea societății comerciale. De aceea legea impune dizolvarea
societății dacă sediul ei social nu există la adre să indicată in actul constitutiv. De asemenea,
dacă asociați i sunt dați disparuț i in sensul că nu sunt de ga sit ori n -au domiciliul (resedinț a)
cunoscut, nega sindu-se la adre sa precizată in actul constitutiv, se con sideră că societatea n -are
o existență reală .
c) societatea nu și-a completat capitalul social , ĭn condiț iile legii.
Pe parcursul existenței societății comerciale se pot ivi s căderi ale valorii mone dei
naționale, fapt ce genereaz ă majorarea prin lege a plafonului minim a l capitalului social. Î n
aceasă situație societatea este obligatã să procedeze la majorarea capitalulu i social ĭn m od
corespunzator. Î n 1990 la adoptarea legii 31 plafoanele minime ale capitalului social erau
urmãtoarele:
– 1 milion lei pentru societatea pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni;
– 100 mii lei pentru societatea cu răspundere limitată;
Prin OUG nr.32 / 19 97 de modificare a legii 31/1990 au fost majorate plafoanele minime
ale capitalului social:
-25 milioane lei, în cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni;
-de la 100 mii lei la 2 milioane lei, în cazul societății cu răspundere limitată.
Tot prin ordonanță s -a stabilit termenul de un an pentru completarea capitalului
social.Justificarea obligativității societății la majorarea capitalului social în astfel de situații se
justifică prin nevoia de protecție a creditorilor societății, deoarece îns ăși capitalul social al
acesteia constituie limita gajului general al creditorilor societății. În mod obligatoriu dacă
această obligație nu este adusă la îndeplinire, societatea se dizolvă.

39
2.1.4. Căile dizolvării societăților comerciale
Dizolvarea societăților comerciale este realizatã pe 3 căi: de drept, prin voinț a
asociați lor și pe cale jude cătoreas că. Realizarea ori căreia din aceste căi de dizolvare
presupune respectarea unor condiț ii prevazute de lege.

1. Dizolvarea de drept a societății .
Nu este necesară îndeplinirea niciunei formalități pentru dizolvarea societății în acest
caz; dacă ipoteza legii este satisfăcută, dizolvarea se produce de plin drept (op legis).
Dizolvarea de drept a societății este reglementată de legea 31/1990 în cazul expirării
termenului stabilit pentru durata societății. Prin anumite acte normative special au fost
reglementate și alte cauze de dizolvare de drept a societăților comerciale. Legea 314/2001 a
reglementat dizolvarea societăților comerciale pentru neîndepli nirea obligației de majorare a
capitalului social (Monitorul Oficial, nr.338 / 26.06.2001).
Prin OUG nr.76/2001 a fost reglementată dizolvarea societăților comerciale pentru
nepreschimbarea certificatului de înmatriculare și certificatului de înregistrar e fiscală cu
certificatul de înregistrare, care cuprinde codul unic vechi înregistrat (M.Of. nr. 413 /
14.07.2001) .39 Am afirmat că prin cele menț ionate anterior că prin actul constitutiv asociații
stabilesc durata societății; ĭn mod firesc dacă termenul fixat a expirat, societatea se dizolva de
plin drept la data expirarii termenului. Nu este nevoie de nicio manifestare de vointa a
asociaților și nicio formalitate de publicitate. Dacă nu se hot ãrãște ulterior ĭntocmirea actului
constitutiv ĭ n care este e xprimat ã voința asociaților, prelungirea duratei societății, atunci
voința acestora exprimat ã prin actul constitutiv ĭși produce efectul.
Odatã ce s -a fãcut publicitate actului constitutiv cu o cazia constituirii societății , terții
au luat la cunostințã de durata societății. Deci o eventualã publicitate prin mențiune ĭ n
Registrul comerțului, ori publi care in Mon.Of., poate p ãrea superflu ã. (Art.232 /Legea 31 pe
1990). Instanță nu pronun țã dizolvarea societății, ea constat ã doar c a fiind ĭ ndeplinit ã cerin ța
legii, dizolvarea a operat de drept. Trebuie menț ionat că ĭn cazul dizolvării societății, ca

39 Stanc iu D. Cãrpenaru, Tratat de drept comercial, Editura Universul Juridic, 2012, București, pagina 268;

40
urmare expirata a duratei societății implică deschiderea procedurii de lichidare a acesteia.
Există situații că nd, dupã data dizolvării (data expirã rii termenului stabilit pentru durata
societății), societatea continuă să funcționeze. În aceastã situație societatea comercială devine
societate de fapt fiind reglementatã de reg ulile privitoare la societatea ĭn participaț iune
(Art.251 -257 Cod Com.).
Dizolvarea societății prin voinț a asociați lor.
Această dizolvare se realizează în cadrul adunării generale prin exprimarea voinței de
dizolvare din partea asociaților. În cazul dizolvării societății prin voință asociațiilor, trebuie
respectate condițiile stabilite d e lege privind modificarea actului constitutiv. Hotărârea
asociaților de încetare a activității societății, dacă nu este urmată de îndeplinirea formalităților
prevăzute de Art.204 din Legea 31/1990, nu are niciun efect asupra existenței persoanelor
juridic e. Este necesarã respectarea condițiilor de cvorum cerute de lege, pentru adunarea
generală extraordinară, cu o majoritate de cel puțin 2/3 din drepturile de vot deținute de
actionarii prezenți sau reprezentați.40
Hotărârea adunării generale cu privire la dizolvarea societății este depusă la oficiul
registrului comerțului, în forma cerută de lege, pentru a se menționa în registru. Ulterior se
transmite din oficiu Mon.Of. spre publicare. De menționat că, dacă societatea s -a dizolvat prin
hotărârea adunării g enerale, nu se mai poate cere tribunalului excluderea vreunui asociat din
societate. Art.204 din legea 31/1990 reglementează înscrierea și publicarea actului ce atestă
hotărârea adunării generale.
Dacă dizolvarea societății se produce înainte de a ajunge la termenul fixat pentru
durata să, dizolvarea acesteia produce efecte față de terți, dar numai după trecerea a 30 zile de
la publicarea în Mon. Of. Art.231 din lege 31/1990 reglementează posibilitatea revenirii
asupra hotărârii privind dizolvarea societă ții, în scopul protejării asociaților. Această hotărâre
privind revenirea asupra dizolvării societății trebuie luată în condiții de cvorum și de
majoritate cerută de lege, privitoare la modificarea actului constitutiv. Condiția c a revenirea
să fie permisă este nerealizarea niciunei repartiții de active de activ între asociații. Hotărârea

40 Ana Savin, R. Lesșe, O. Cãpãțânã, Probleme referitoare la dizolvarea societãților comerciale, RDC, nr.3 /1998,
pagina 121 -123;

41
nouă este menționată în Registrul comerțului, oficiul acestuia trimițând -o ulterior Mon. Of.
spre publicare. Art.62 din legea 31/1990 reglementează condițiile în care orice persoană
interesată poate face opoziție la tribunal, împotriva acestei hotărâri.
În cazul societăților ĭn nume colectiv, ĭn comanditã simpla și cu rã spundere limitat ã,
asociați i au dreptul ĭn condiț iile cerute pentru modifi carea actului constitutiv, să hotaras că
odata cu dizolvarea și modul de lichidare al societății . Condiț iile sunt a sigurarea stingerii
pasivului societății sau regularizarea lui cu con simțãmâ ntul creditorilor, și acordul asociați lor
cu privire la repartizarea și lichidarea patrimoniului societății .
2. Dizolvarea societății pe cale jude cătoreas că.
Acțiunea ĭ n dizolvare a societății este o acț iune ĭn realizare. Pentru motive temeinice
dizolvarea societății poate fi cerutã , potrivit legii, de către orice asociat. Sun t rezum ate drept
motive temeinice neinț elegerile grave dintre asociați care pot perturba buna funcționa re a
societății , și crearea unui blo caj care face impo sibilã desfãș urarea activității ; dizolvarea și
lichidarea societății apare ca singura soluție viabilã . 41 Oricare ar fi motivele temeinice
invocate acestea reprezintă chestiuni de fapt, apreciate doar de instanță de jude catã. Aceasta
ține cont doar de criteriul legal – impiedi carea funcționã rii societății .
Nu se poate dispune dizolvarea societății dacă neĭnț elegerile grave dintre asociați
provin in exclu sivitate din culpa asociatului reclamant.42 Hotărâre a jude cătoreas că trebuie
ĭnscri să ĭn Registrul comerțului și publi căta ĭn Mon. Of. in termen de 15 zile de la data la care
hotărâre a jude cătoreas că a devenit irevo căbila.
Tribunalul investit cu procedura insolvenței este singurul care se pronunță cu privire la
dizolvarea societății în cazul falimentului. Dizolvarea societății poate fi cerută de către orice
persoană interesată, precum și de oficiul n ațional al registrului comerțului. Hotărârea se
înregistrează la R egistrul comerțului, se comunicã Direcției Finanțelor publice județene,
respective a Municipiului București, și se publică în Mon. Of. al României, partea a IV -a.

41 RDC, nr.2 /1998, Admisibi litatea acțiunii ĭn dizolvarea societãțtii comerciale pentru neĭntțelegeri grave ĭntre
asociați, pagina 68;
42 CSJ, ex.com. dec. nr. 1929/2002;

42
Orice persoană interesată poate face recurs în termen de 30 de zile de la efectuarea
publicității, împotriva hotărârii de dizolvare. (Art.237, alin. (2), (3), din legea 31/1990). Se va
depune o copie a recursului la oficiul registrului comerțului la care este înregistrată societate a
cărei dizolvare a fost pronunțată, obligație ce revine recurentului. Pe dată rãmânerii
irevocabile a hotărârii prin care s -a admis dizolvarea, societatea respectivã întrã ĭn lichidare ĭn
condițiile legii 31/1990.
În această perioadã, societatea aflatã ĭn lichidare nu poate întreprinde alte operațiuni
cu excepția celor legate de lichidare. Directorul oficiului registrului comerțului / persoană
desemnată numește lichidatorii în vederea realizării lichidării. Art.21 din OUG nr.116 /2009.
Dacă directorul of iciului registrului comerțului / persoană desemnatã nu a fost sesizat cu o
cerere de numire a lichidatorului în termen de 3 luni de la expirarea termenului de 3 luni
menționat anterior, societatea comercială va fi radiatã din Registrul comerțului prin sent ința
instanței judecătorești, pronunțatã la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului
(Art.3, alin.4 din OUG nr. 116/2009). Acest termen poate fi considerat un termen de
decădere .43
Se pronunțã o sentin țã de radiere a s ocietății, care se ĭnregistreazã ĭn Reg istrul
comerțului și se comunicã societății la sediul acesteia, Agenției Naționale de Administrare
Fiscală și Direcției Generale a Finanțelor Publice. De asemenea este afișatã pe pagină de
internet a Oficiului Național a Registrului Com erțului.(art.237, alin.9, din Legea 31/1990). În
urma radierii societății din Registrul comerțului bunurile rămase din patrimoniul societății
radiate se îndreaptă către asociații societății. În cazul necompletãrii capitalului social al
societății pe acțiun i la minimul prevăzut de lege, în termen de un an de la dată trecerii în
vigoare a legii 302/2005, oficiul național al registrului comerțului va solicită tribunalului
dizolvarea societății
Hotărârea tribunalului se înregistrează la Registrul comerțului fii nd comunicată
organelor prevăzute în conformitate cu legea 302/2005. Orice persoană interesată poate face
recurs împotriva hotărârii judecătorești de dizolvare, în maxim 30 de zile de la efectuarea
publicității. Societatea comercială împotriva căreia s -a dispus dizolvarea poate formulă recurs,

43 Stanciu D.C ărpenaru.. Tratat de drept comercial, Editura Universul Juridic, 2012, București, pagina 270;

43
în termen de 30 zile de la dată comunicării hotărârii judecătorești, în condițiile Codului de
procedura civilă.
Bunurile rãmase din patrimoniul societății radiate din Registrul comerțului revin
asociaților societăți i, în condițiile art.237, alin.(8) și (9) din lege.

2.1.5. Efectele dizolvării societăților comerciale

Dizolvarea societăților comerciale, oricare ar fi modul ĭn care se realizează, produce
anumite efecte; acestea privesc atât deschiderea procedurii lichidării cât și interdicția unor
operațiuni comerciale noi.
Foarte important de specificat este faptul că dizolvarea societăților comerciale nu
presupune consecințe privitoare la personalitatea juridică a societății. Prin dizolvare aceasta
nu se desființează, ea î și continuă existența juridică, dar numai pentru facilitarea operațiunilor
privind lichidarea.[art.233,alin(4) din Legea nr.31/1990]
Potrivit articolului menționat mai sus din Legea 31/1990,cel mai important efect al
dizolvării societății comerciale este l ichidarea; că urmare, Consiliul de administrație, respectiv
directoratul are obligația de a proceda la convocarea de urgenț ã a adunării generale a
asociaților, ĭn scopul desemnării lichidatorilor
Se poate întâmpla ca dizolvarea să se realizeze fără lichida re; este cazul stipulat prin
art.233 din Legea 31/1990, care menționează cazul fuziunii și al divizării totale a societății
comerciale. Evident, nu se poate vorbi în aceste cazuri despre deschiderea procedurii de
lichidare a societății că rezultat implicit al dizolvării acesteia
Se cuvine menționat aici că fuziunea este operațiunea prin care una sau mai multe
socie tăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare, prin transferarea patrimoniului lor unei alte
societăți în schimbul repartizări i către acț ionarii societății sau societăților absorbante de

44
acțiuni la societatea absorbantă și, eventual, al unei plăț i în numerar de maximum 10% din
valoarea nominal a acțiunilor astfel repartizate.
De asemenea , tot despre fuziune vorbim și în situația în care mai multe societăți sunt
dizolvate fără a intră în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăți ce se
constituie la acel moment, în schimbul repartizării către actionarii lor de acțiuni la societatea
nou-constituită și , eventual, a unei plăt i în numerar de maximum 10% din valoarea nominală
a acțiunilor .44
Divizarea este operațiunea prin care o societate, dup ă ce este dizolvatã fãrã a intra ĭn
lichidare, transferã mai multor societăți totalitatea patrimoniului sau, ĭn schimbul repartizãrii
către acț ionarii societății divizate de acțiuni la societățile beneficiare și, eventual, a unei plăț i
în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate.45
Celălalt aspect, cel al interzicerii efectuării unor operațiuni comerciale, presupune
interdicția pentru directori, respectiv administratori de a mai efectua astfel de activități.
Această interdicție se explică prin însăși starea în care se găsește societatea, pentru că această
a consumat prima faza a procedurii care are că rezult at final încetarea existenței societății
comerciale. Ea nu poate continuă decât operațiunile comerciale aflate în curs, fără
posibilitatea începerii unora noi.
Practic, societatea în acesta perioada nu mai funcționează în vederea realizării de
profit(scopu l oricărei societăți cu o funcționare normală), având o activitate orientată spre
lichidare.
Orice încălc are a interdicției legale are ca efect răspunderea personală și solidară a
persoanelor în cauza pentru operațiunile întreprinse. Sancțiunea încălcării interdicției este
răspunderea administratorului, iar nu nulitatea actului juridic .46
Prevederea legii este că interdicț ia unor astfel de operatiuni comerciale noi se apli că
numai din ziua expirarii termenului fixat pentru durata societății sau numai de la data când
dizolvarea a fost hotarâtã de adunarea asociați lor sau declarat ã prin hotărâre a jude cătoreas că.

44 Lege a nr.31/1990, art.238 -Fuziunea și divizarea societãților
45 Idem 44;
46 Stanciu D.. Cãrpenaru, Tratat de drept comercial, Editura Junimea, București, 2012, p.271;

45

2.1.6. Reguli speciale apli cabile fie cărei forme de societate comercială
Dizolvarea și lichidarea societății ĭn comandita simplã și a societății ĭn nume colectiv
Dizolvarea și lichidarea societății în comandită simplă și în nume colectiv are loc în
conformitate cu regulile generale cu privire la dizolvarea și lichidarea societăților comerciale
și a regulilor prevăzute de lege special pentru aceaste forme de societate comercială.
Cauzele generale de dizolvare a societăților comerciale reglementate de către art.227
și art 237 din legea nr.31/1990 sunt aplicabile și societății în comandită simplă și societății în
nume colectiv .
Există îns ă și anumite cazuri de dizolvare specifice societății în comandită simplă;
potrivit art.229din legea 31/1990, această se dizolvă prin falimentul , incapacitatea,
excluderea , retragerea sau decesul singurului asociat comanditat sau a singurului asociat
coma nditar.
Dacă prin actul constitutiv s -a prevăzut continuarea cu moștenitorii sau când asociatul
rămas hotărăște continuarea existenței societății sub formă societății cu răspundere limitată cu
asociat unic, societatea în comandită simplă nu se dizolvă.
De asemenea , în cazul când intervine decesul unuia dintre comanditati, societatea
trebuie să plătească moștenitorilor partea ce li se cuvine, cu excepția cazului când moștenitorii
preferă să rămână în societate în această calitate(art.230, alin.(2) din Legea 31/1990
Societatea în nume colectiv ca și societatea în comandită simplă este lichidată în
conformitate cu regulile generale privind lichidarea societăților comerciale și în conformitate
cu dispozițiile specifice prevăzute pentru acesta formă de societate
Numirea lichidatorilor în societățile în comandită simplă va fi făcută de toți asociații,
dacă în contractul de societate nu se prevede altfel. Dacă nu se va putea întruni unanimitatea
voturilor, numirea lichidatorilor va fi făcută de instanța, la cererea oricărui asociat ori
administrator, cu ascultarea tuturor asociaților și administratorilor. Împotriva sentinței se

46
poate declara numai apel de către asociați sau administratori, în termen de 15 zile de la
pronunțare.

Întocmirea s ituației financiare și repartizarea activului
După terminarea lichidării societății în comandită simplă, lichidatorii trebuie să
întocmească situația fina nciară și să propună repartizarea activului între asociați. Situația
financiară semnată de către lichidatori se înaintează spre a fi înregistrată și publicată pe
pagină de internet a oficiului registrului comerțului. Asociatul nemulțumit poate face opoziți e,
în condițiile art. 62, în termen de 15 zile de la notificarea situației financiare de lichidare și a
proiectului de repartizare. Pentru soluționarea opoziției, problemele referitoare la lichidare
vor fi separate de acelea ale repartizării, față de care lichidatorii pot rămâne străini. După
expirarea termenului prevăzut sau după ce hotărârea asupra opoziției a rămas definitivă,
situația financiară de lichidare și repartizare se consideră aprobată și lichidatorii sunt liberați.
De amintit că toate preved erile privind numirea lichidatorilor societății în comandită
simplă sunt aplicabile și în cazul societății în nume colectiv.

Dizolvarea și lichidarea societății pe acț iuni
Societatea pe acțiuni se dizolvã și se lichideaz ã ĭn conformitate cu regulile generale
referitoare la dizolvarea și lichidarea societăților comerciale și ĭn conformitate cu dispoziț iile
special prevazute de lege pentru aceastã forma de societate .
Pe lângã cauzele comune de dizolvare, ĭ n cazul societăților pe acț iuni legea 31/1990
consacrã douã cauze specific e:

-Diminuarea activului net al societății
Dacă se constatã de către C.A dau de către directorat că , ĭn urma unor pierderi
stabilite prin situația financiarã anualã care a fost aprobatã conform legii, activul net al

47
societății s-a diminuat la mai puțin de jumã tate din valoarea capitalului social subscris, aceș tia
vor convo ca imediat A.G.A.pentru a se hotãrâ dacă societatea se dizolvã sau nu.
Acela și lucru se poate intampla și dacă actul constitutiv prevede convo carea A.G.A.
chiar și in cazul unei diminuari a activului net mai putin semnifi cative, cu precizarea nivelului
mimim al activului net, prin raportarea la capitalul social subscris. [art.153alin (2) din Legea
31/1990].
Se va prez enta Adunării generale un raport privind situația patrimoniului societății , la
care se anexeazã observaț iile cenzorilor sau ale auditorilor interni .
Dacă nu se hotãrãș te dizolvarea societății , legea obligã societatea ĭ n cauzã cã, cel mai
târziu pânã la ĭncheierea exercițiului financiar ulterior celui ĭ n care au fost constatate
pierderile , să procedeze la reducerea capitalu lui social cu un cuantum cel puț in egal cu cel al
pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve , dacă ĭn acest timp activul n et al societății
nu a putut fi reconstituit pana la un nivel ul unei valori cel puț in egale cu jumatate din capitalul
social.
Referitor la situțiia menționatã mai sus, orice persoanã intere satã se poate adre sa
instanț ei pentru a cere dizolvarea societății pe acțiuni, ĭn urmã toarele cazuri :
-ĭn cazul neĭntrunirii adunării generale ;
-dacă adunarea generală nu a putut del ibera valabil nici dupã a doua convo care;
-dacă obligaț ia impu să societății privitoare la reducerea capitalului social nu este res pectatã;
În toate aces te cazuri, instanța poate acorda societății pe acțiuni respective un termen,
dar nu mai mare de 6 luni, pentru regularizarea situației.
Dacă până la momentul rămânerii irevocabile, reconstituirea activului net se face până
la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumătate din capitalul social, atunci societatea nu va fi
dizolvată.
Reducerea numãrului acț ionari lor sub limita prevazutã de lege (art.228 Legea
31/1990).

48
În conformitate cu reglementările actuale, numărul acționaril or în societatea pe acțiuni
nu poate fi mai mic de 2; dacă societatea are mai puț in de 2 acționari, pe o perioadã mai mare
de 9 luni, orice persoană interesată poate cere instanței dizolvarea societății [9Art,10 alin(3)
din Legea nr.31/1990].
Lichidarea so cietății pe acțiuni se realizează potrivit dispozițiilor legii nr.31/1990 și
prevederilor actelor constitutive, dar numai în măsură în care acestea nu sunt incomptibile cu
lichidarea societății comerciale. Numirea lichidatorilor în societățile pe acțiuni s e face de
adunarea generală, care hotărăște lichidarea, dacă, prin actul constitutiv, nu se prevede
Adunarea generală hotărăște cu majoritatea prevăzută pentru modificarea actului constitutiv.
În cazul în care majoritatea nu a fost obținută, numirea se fac e de tribunal, la cererea
oricăruia dintre administratori, respectiv dintre membrii directoratului, sau dintre asociați, cu
citarea societății și a celor care au cerut -o. Hotărârea este supusă numai apelului.

Darea de seam ã
Administratorii, respectiv mem brii directoratului, vor prezenta lichidatorilor o dare de
seamã asupra gestiunii, pentru timpul trecut de la ultima situație financiară ap robată până la
începerea lichidării. Lichidatorii au dreptul să aprobe darea de seama și să facă sau să susțină
eventualele contestații cu privire la aceasta .
Darea de seama ĭ n cazul in care unii administratori sau membrii ai directoratului sunt
lichidatori :
În cazul în care unul sau mai mulți adm inistratori, respectiv membri ai directoratului,
sunt numiți lichidatori, darea de seama asupra gestiunii administratorilor, respectiv a
directoratului, se va depune la oficiul registrului comerțului și se va publică în Monitorul
Oficial al României, Parte a a IV -a, împreună cu bilanțul final de lichidare.
– Când gestiunea trece peste durata unui exercițiu financiar, darea de seama trebuie anexată la
prima situație financiară pe care lichidatorii o prezintă adunării generale.

49
– Orice acționar poate face opoz iție, în condițiile art. 62, în termen de 15 zile de la
publicare.Toate opozițiile făcute vor fi conexate, pentru a fi soluționate printr -o singură
sentința.Orice acționar are dreptul să intervină în instanța, iar hotărârea va fi opozabilă și
acționarilor neintervenienti.(art.261,Legea nr.31/1990)
Dizolvarea și lichidarea societății ĭn comanditã pe acț iuni
Dizolvarea și lichidarea societății in comandita pe actiuni se realizeaza dupa regulile
generale prevazute de lege pentru dizolvarea și lichidarea ori cărei societăți comerciale; de
asemenea , se apli că regulile st abilite pentru societatea pe acț iuni (art.227, art.228 alin(2) și
art.237 din Legea 31/1190. Societatea se dizolva da că:
– singurul asociat comanditat sau comanditar este supus procedurii insolvenț ei,
-dacă devine in capabil
-dacă este exclus sau se retrage
-dacă decedeazã
Dacă este prevăzută clauză de continuitate cu moștenitorii sau dacă asociatul rămas
hotărește continuarea existenței , atunci societatea în comand ită pe acțiuni își continuă
activitatea sub formă societății cu răspundere limitată cu asociat unic.
Numirea lichidatorilor în comandită pe acțiuni se face de adunarea generală, care
hotărăște lichidarea, dacă, prin actul constitutiv, nu se prevede altfel. Adunarea generală
hotărăște cu majoritatea prevăzută pentru modificarea actului constitutiv. În cazul în care
majoritatea nu a fost obținută, numirea se face de tribunal, la cererea oricăruia dintre
administratori, respectiv dintre membrii directoratului, sau dintre asociați, cu citarea societății
și a celor care au cerut -o. Hotărârea este supusă numai apelului.
Darea de seama
Administratorii, respectiv membrii directoratului, vor prezent a lichidatorilor o dare de
seamã asupra gestiunii, pentru timpul trecut de la ultima situație finan ciarã aprobatã pânã la
ĭnceperea lichidării .

50
Lichidatorii au dreptul să aprobe darea de seama și să facă sau să suțtinã eventualele
contestaț ii cu privire la aceasta.
Darea de seamã ĭ n cazul ĭn care unii administratori sau membrii ai directoratului sunt
lichidatori
– În cazul în care unul sau mai mulți administratori, respectiv membri ai directoratului, sunt
numiți lichidatori, darea de seama asupra gestiunii administratorilor, respectiv a directoratului,
se va depune la oficiul registrului comerțului și se va publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV -a, împ reună cu bilanțul final de lichidare.
– Când gestiunea trece peste durata unui exercițiu financiar, darea de seama trebuie anexată la
prima situație financiară pe care lichidatorii o prezintă adunării generale.
– Orice acționar poate face opoziție, în cond ițiile art. 62, în termen de 15 zile de la publicare.
– Toate opozițiile făcute vor fi conexate, pentru a fi soluționate printr -o singură sentința.
– Orice acționar are dreptul să intervină în instanța, iar hotărârea va fi opozabilă și acționarilor
neinter venienti

Situația financiarã finalã
După terminarea lichidării, lichidatorii întocmesc situația financiară finală, arătând
partea ce se cuvine fiecărei acțiuni din repartizarea activului societății, însoțită de raportul
cenzorilor sau, după caz, raportul auditorilor financiari.
Situația financiară, semnată de lichidatori, se va depune, pentru a fi menționată, la
oficiul registrului c omerțului și se va publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV –
a.Orice acționar poate face opoziție, în condițiile art. 62.

51
Liberarea lichidatorilor
Dacă termenul prevazut la art. 266 alin. (3) a expirat fara a se face opozitie, situatia
financiara se con sidera aprobata de toti actionari i, iar lichidatorii sunt liberați, sub rezerva
repartizã rii activului societății .
Independent de expirarea termenul ui, chitanța de primire a celei din urmã repartiții
ține loc de aprobare a contului și a repartiț iei facute fiecărui acț ionar.
Plata sumelor cuvenite actionarilor
Sumele cuvenite acționarilor, neĭ ncasate ĭn termen de douã luni d e la publi carea
situației financiare, vor fi depuse la o ban că sau la una dintre unitãțile acesteia, cu arã tarea
numelui și prenumelui actionarului, da că acțiunile sunt nominative, sau a numerelor
acțiunilor, da că ele sunt la purtã tor.
Plata se va face persoanei sau posesorului acțiunilor, reținâ ndu-se titlul.
Insolvenț a
În cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, l ichidatorul
este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței. În condițiile legislației insolvenței,
creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolvenței față de societatea aflată în curs de
lichidare.
Deschiderea procedurii simplificate a insolvenței
Constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea insolvenței, judecătorul -sindic
va dispune deschiderea procedurii simplificate a insolvenței.
Dizolvarea și lichidarea societaț ii cu raspundere limitat ă
Dizolvarea societății cu raspun dere limitata se face in conformitate cu prevederile
art.227 și art.237 Legea 31/1990, acestea reprezentand cauzele generale, deci sunt apli cabile
și in cazul SRL-ului și SRL-ului cu un asociat unic .

52
Cauze specifice de dizolvare pentru societăți le cu raspu ndere limitatã :
– Diminuarea activului net al societății [art.228 alin(2) din Legea 31/1990]

În cazul când administratorul constată că în urmă unor pierderi, stabilite prin situația
financiară anuală, aprobată conform legii, activul net al societății s-a diminuat la mai puțin de
jumătate din valoarea capitalului social subscris, atunci va convoacă de îndată adunarea
generală pentru a hotărî dacă societate trebuie dizolvată.
Dacă nu se hotărește dizolvarea societății în cadrul adunării generale res pective, legea
obligă societatea că, cel mai târziu până la încheierea exercițiului financiar ulterior celui în
care au fost constate pierderile și sub rezervă dispozițiilor art.10 din Legea 31/1990, să reducă
capitalul social cu un cuantum cel puțin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite
din rezerve.
– Reducerea numarului asociați lor la unul singur (art.229 din Legea 31/1990)
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă dacă datorită falimentului, incapacității,
excluderii, retragerii sau decesului unuia dintre asociați, numărul asociaților s -a redus la unul
singur .
Dacă ĭn actul constitutiv se prevede clauza de continua re cu moș tenitori sau când
asociatul rãmas hotãrãște continua rea existenței societății sub forma societății cu rãspundere
limitatã cu asociat unic, societat ea nu se dizolvã .47
Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic se dizolvă după un caz special, și
anume dacă au fost încălcate condițiile prevăzute de art.14 alin(1) și (2) din Legea
31/1990.Ministerul Finanțelor Pu blice cere dizolvarea în numele statului;ea poate fi cerută și
de Camera de comerț și industrie teritorială sau de orice persoană interesată.

47 Curierul judiciar, nr.2/2002, p.94;

53
Dacă se constată că aceeași persoană este asociat unic în mai multe societăți, această
reprezintă o încălcare a pr evederilor Legii 34/2001.Societățile comerciale constituite cu
încălcarea art.14 din Legea 31/sunt dizolvate de drept și se radiază din oficiul Registrul
comerțului, în termen de 6 luni de la dată intrării în vigoare a legii 314/2001.
Lichidarea societățil or cu răspundere limitată se realizează potrivit dispozițiilor legii
31/1990 și prevederilor actului constitutive, în măsură în care acestea nu sunt incompatibile
cu lichidarea societăților comerciale
Principiile generale ale lichidării societăților comerc iale sunt aplicabile întru totul și
societății cu răspundere limitată cu asociat unic
Numirea lichidatorilor în societățile cu răspundere limitată, va fi făcută de toți
asociații, dacă în contractul de societate nu se prevede altfel. Dacă nu se va putea în truni
unanimitatea voturilor, numirea lichidatorilor va fi făcută de instanța, la cererea oricărui
asociat ori administrator, cu ascultarea tuturor asociaților și administratorilor. Împotriva
sentinței se poate declara numai apel de către asociați sau admi nistratori, în termen de 15 zile
de la pronunțare.

Întocmirea situației financiare și repartizarea activului
După terminarea lichidării societății în nume colectiv, în comandită simplă sau cu
răspundere limitată, lichidatorii trebuie să întocmească situația financiară și să propună
repartizarea activului între asociați. Situația financiară semnată de către lichidatori se
înaintează spre a fi înregistrată și publicată pe pagină de internet a oficiului registrului
comerțului.
Asociatul nemulțumit poate face opoziție, în condițiile art. 62, în termen de 15 zile de
la notificarea situației financiare de lichidare și a proiectului de repartiza re. Pentru
soluționarea opoziției, problemele referitoare la lichidare vor fi separate de acelea ale
repartizării, față de care lichidatorii pot rămâne străini. După expirarea termenului prevăzut la

54
alin. (2) sau după ce hotărârea asupra opoziției a rămas definitivă, situația financiară de
lichidare și repartizare se consideră aprobată și lichidatorii sunt liberați.
De reținut că procedurile privind numirea lichidatorilor în cazul societății cu
răspundere limitată este aceeași și în cazul societăților în nu me colectiv și în cazul societăților
în comandită simplă.

d) Dizolvarea și lichidarea societății europene
Se cuvine aici să amintim societatea europeanã , SE, constituitã pentru realizarea
obiectivelor Uniunii Europene, care au impus crearea unei societăți comerciale de dimen siuni
europene, liberã de obstacolele care rezultã din diferenț ele și aplicarea limitata a dreptului
național al societăților comerciale.
Statutul acesteia a fost reglementat prin Regulamentul Uniunii (CE) nr.2157/2001 din
8 octombrie 2001; ĭn conformitate cu acesta , societatea europeanã reprezintă o forma
asociat ivã, de tipul societății pe acțiuni, avân d ca obiect desfãșurarea de activitãț i comerciale,
la care participă societăți comerciale guvernate de legi naț ionale diferite48
Societăților europene cu sediul in Romania le sunt apli cabile prevederile
Regulamentului Con siliului (CE) din octombrie 2001 privind statutul societăților europene și
cele ale Titlului VII din Legea 31/1990.Titlul VII intitulat,,Societatea europeană ” a fost
introdus in Legea nr.31/1990 prin O.U.G. nr.52/2008, pentru modifi carea și completarea Legii
nr.31/1990 privind societăți le comerciale și pentru completarea Legii nr.26/1990 privind
Registrul comerțului (M.Of. nr.33 3/30.04.2008)49
Dizolvarea și lich idarea societăților europene, ca și cazul insolvenței, sunt
reglementate de dispozițiile care privesc societățile pe acțiuni constituite ĭn temeiul dreptului
intern al statului membru, pe teritoriul căruia se aflã sediul social al societății europene. –
,,Dizolvarea, lichidarea, insolvab ilitatea și încetarea de plăti sunt, în mare măsură, acoperite
de legea națională aplicabilă. Transferul sediului în afară Comunității atrage dizolvarea SE la

48 Stanciu D..Cãrpenaru, Tratat de drept comercial, Ed.Jun imea, București, 2012, p.388;
49 Idem 48;

55
cererea oricărei persoane interesate sau a oricărei autorități competențe.” -se arătã ĭn
Regulamen tul Uniuni(CE) nr.2157/2001, secțiunea ,,Dizolvare”
H.G. nr.187/2007 prevede ĭnmatricularea dupã ĭncheierea unui acord privind
implicarea angajaților în activitatea societății. În termen de 30 de zile de la înregistrare,
Oficiul Național al Registrului Com erțului va comunica Jurnalului Oficial al Uniunii
Europene un anunț privind înmatricularea. .Proiectul de transfer, vizat de judecătorul -delegat,
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a, pe cheltuiala societății, cu cel
puțin 30 de zile înaintea datei ședinței în care adunarea generală extraordinară urmează a
hotărî asupra transferului.
Creditorii societăților europene ale căror creanțe sunt anterioare datei publicării
proiectului de transfer și care nu sunt scadente la dată publicării po t face opoziție. Opoziția
suspendă exe cutarea operațiunii până la data la care hotărârea judecătorească devine
irevocabilă, în afară de cazul în care societatea debitoare face dovadă plății datoriilor sau
oferă garanții acceptate de creditori ori încheie c u aceștia un acord.
Acțonarii care nu au votat în favoarea hotărârii adunării generale prin care a fost
aprobat transferul sediului într -un alt stat membru au dreptul de a se retrage din societate.
Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la dată adoptării
hotărârii.
Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi
stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel
puțin două metode de evaluare recuno scute de legislația în vigoare la dată evaluării. Expertul
este numit de judecătorul -delegat, în conformitate cu dispozițiile art. 38 și 39 din Legea
31/1990
Judecătorul -delegat, ulterior verificării legalității transferului, se pronunță prin
încheiere.
Ulterior radierii societății europene transferate, oficiul registrului comerțului va
comunica Jurnalului Uniunii Europene, pe cheltuiala societății, un anunț privind radierea

56
societății din Regi strul comerțului din România ca urmare a transferului sediului a cesteia într –
un alt stat membru .50

50 Legea nr.31/1990, Titlul VII ,,Societatea europeanã”;

57
CAPITOLUL 3
Dizolvarea societãț ilor comerciale prin prisma doctrinei și practicii
judiciare

Analiza cauzelor generale de dizolvare a societăților comerciale distinge între cauzele
tradiționale și cauzele de dizolvare -sancțiune, care sunt aplicate tuturor societăților
comerciale.
Trecerea timpului stabilit pentru dura ta societății reprezintă o cauzã de d izolvare
tradițională a soc ietății comerciale și în actuala reglementare reprezintă un mod tipic de
încetare a existenței persoanei juridice care operează automat, prin efectul legii. Cu privire la
această cauzã de dizolvare există co ntoverse în doctrina ș i practica judiciară, cu privire la
momentul la care ar trebui să fie finalizate formalitățile de prelungire a duratei societății,
respectiv dacă acestea trebuie terminate integral înainte de expirarea duratei societății sau ar fi
suficient că ele să fie n umai începute , putând continuă și după momentul încetării de drept.
Se poate opin ia că trecerea timpului stabilit pentru durata societății, cauza generală de
dizolvare, nu ar mai trebui circumscrisă cazurilor când dizolvarea intervine de drept .
O posibilă soluție legală ar putea fi aceea că pentru a opera că o cauza de dizolvare,
această să fie supusă condiției că , într -un interval de timp rezonabil, înainte de împlinirea
termenului pentru care a fost constituită societatea, hotărârea adunării generale să confirme
expirarea dura tei societății. Această hotărâre , a asociaților în cazul societăților de persoane
sau hotărârea adunării generale extraordinare în societățile de capitaluri și în cele cu
răspundere limitată, trebuie să fie supusă condiți ilor de publicitate, adică trebuie înregistrată la
oficiul registrului comerțului și publicată în Monitorul Oficial. În lipsa unei asemenea
confirmări, durata determinată a societății în cauza să fie convertită ,,ope legis”într -o durata
nedeterminată.
Această soluție ar duce la asimilarea acestei cauze de dizolvare situațiilor de dizolvare
voluntară și s -ar înlătura restricțiile pe care le presupune o cauza de dizolvare ce operează de
drept.

58
Societățile comerciale care desfășoară activitate și după expirar ea termenului stabilit
pentru durata acestora urmăresc realizarea unui scop similar cu cel inițial și utilizează
mijloace patrimoniale proprii, având că temei voință asociaților. Se creează astfel aparență
față de terți , că societatea este legal constit uită și își realizează obiectul de activitate. Din
acesta perspectiva, soluția convertirii duratei determinate într -o durata nedeterminată, prin
efectul legii, ar putea fi favorabilă acestor societăți. Se poate concluziona că hotărârea inițială
privind de sfășurarea activității pe o durata de timp determinată prin acte constitutive și
comunicată oficial prin realizarea formalităților de publicitate a fost înlocuită cu o nouă
hotărâre a asociaților, aceea a desfășurării activității pe o durata nedeterminată. De asemenea
lichidarea este o procedurã care poate fi declanșată numai la cererea asociaților, ceea ce ar
putea permite și interpretarea conform căreia, în toată această perioada asociații ar putea
înlătura motivele care determina inițierea acestei proced uri
O asemenea hotărâre de continuare a activității societății după termenul stabilit inițial
nu poate apăra de răspundere asociații pentru producerea unor eventuale prejudicii. Din
această cauzã noua hotărâre a asociaților privind prelungirea duratei soc ietății nu ar putea fi
opusă terților decât dacă ar fi fost adoptată cu îndeplinirea formalităților prevăzute de lege,
conform dispozițiilor art.204 din Legea nr.31/1990 . Soluțiile în astfel de cazuri ar trebui să
aibă un grad mai ridicat de flexibilitat e, ținându -se cont atât de principiul salvgardării
societății cât și de cel ce are în vedere protejarea intereselor terților.
Imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acestuia
reprezintă o altă cauza tradițională d e dizolvare a societății comerciale și este reglementată de
art.227 alin(1) lit.b; în această situație dizolvarea este una judiciară, pentru că atât
imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acestuia sunt
chestiuni de fapt care trebuie dovedite în vederea dizolvării societății.
În practică judiciară și în doctrina comercială există controverse cu privire la ipoteza
imposibilității realizării obiectului de activitate din motive de natură subiectivă.
În doctrina există p osibilitatea ca pentru societățile de persoane, cu un număr mic de
asociați, este admisibilă și imposibilitatea subiectivă, adică starea de suspic iune și stare de
tensiune gravă , permanentă , astfel încât relația personală ,,intuitu personae”, specifică ace stui

59
tip de societate comercială, este iremediabil compromisă în fapt. Premisa acestei interpretări
este elementul psihologic ,,affectatio societatis” în funcționarea oricărei soc ietăți comerciale,
că trăsătura specifică a contractului de societate ce fundamentează existența societății. Din
,,affectio societatis” rezultă și intenția de a se obține și repartiza beneficii, precum și
suportarea riscurilor decurgând din activitatea societății comerciale. Este eviden t că în cazul
neînțelegerilor grave dintre asociați, elementu l psihologic este grav afectat; de aceea s -a
concluzionat că ,,lipsa de încredere și colaborare” pot determina o imposibilitate de realizare a
obiectului de activitate al societății.
În literatur ă de specialitate s -a susținut că în cadrul societăților de capitaluri, o
asemenea cauza de dizolvare (imposibilitatea realizării obiectului de activitate din cauze de
ordin subiectiv) cum ar fi neînțelegerile grave dintre asociați, este mai greu de fundam entat.
În societățile de capitaluri, în care rolul prelevant este factorul material, de natură obiectivă,
acceptarea unei asemenea cauze de dizolvare contrazice în anumite cazuri, principiile de
funcționare ale societății. Deci, în mod real, această cauza de dizolvare își găsește aplicarea în
societățile de persoane sau în societatea cu răspundere limitată, formă juridică ce îmbină atât
elementele societăților de persoane cât și elemente ale societăților de capitaluri.
Amintim aici și situațiile , cu o frecvența redusă în practică, în care dizolvarea apare
din imposibilitatea de realizare a scopului propus, fie din imposibil itatea neprevăzută,
determinate , de exemplu, de faptul că activitatea desfășurată de societate a fost interzisă de
lege. Situațiile sunt, cum am spus, reduse deoarece majoritatea societăților comerciale au
prevăzut în cadrul obiectului lor, activități care se pot desfășura pe durata nedeterminată sau
care pot fi înlocuite cu altele.
O altă cauza tradițională de dizolvare a societățilo r comerciale, reglementată de
art.227 alin.(1) lit.c este declararea nulității societății comerciale; în practică se dorește
realizarea unui echilibru între nevoia de protecție a intereselor terților și necesitatea respectării
dispozițiilor legale privind constituirea societăților comerciale. Prin prisma Legii 31/1990
nulitatea societății are un regim special, diferit de regimul nulității actelor juridice. Nulitatea
societății poate fi declarată numai în cazurile limitativ prevăzute de art.56 din Legea
nr.31/1990.

60
Cauza tipică de dizolvare voluntară a societății comerciale este hotărârea adunării
generale, așa cum este ea reglementată de art.227 alin.(1) lit.d al legii societăților comerciale.
Hotărârea adunării generale este considerate a fi cazul normal de dizolvare; societatea se
constituie prin voința asociaților, astfel încât se poate di zolva ca rezultat al aceleeasi voințe. În
acest sen s adunarea generală poate hotărâ dizolvarea în funcție de interesele entității colective,
o astfel de decizie fiind adm isibilă necondiționat. Decizia privind dizolvarea trebuie luată cu
respectarea dispozițiilor legale referitoare la fiecare formă de societate comercială. Legea
31/1990 cuprinde dispoziții legale exprese numai cu privire la adunările generale ale societății
pe acțiuni, iar în ceea ce privește societățile în comandită pe acțiuni și cele cu răspundere
limitată, reglementarea este făcută prin trimitere la preveder ile legale în materie aplicabilã
societăților comerciale pe acțiuni
Dizolvarea voluntară a societăților comerciale are la origine principiul consacrat de
formula ,,mutuus dissensus”care poate determina încetarea prematură a unui contract în curs
de execuție. Deci, dizolvarea anticipată poate fi decisă de asociați sau poate fi consecința unei
decizii colective prin care s -a hotărât absorbția respe ctivei societăți de către o alta . În practica
judiciară aseme nea cauze au o frecvența redusă , deoarece int eresul asociaților este acela ca
societatea să dureze cât mai mult timp posibil.
O altă cauza trad ițională de dizolvare a societății comerciale este hotărârea tribunalului
astfel cum este reglementată de art.227 alin(1)lit.e al legii societăților comerciale. În practica
judiciară un motiv temeinic de dizolvare îl reprezintă și dispariț ia lui ,,affectio societatis” ca
urmare a constatării simulatiei contractului de societate; neînțelegerile dintre a sociați apar ca
rezultat al faptului că interesul societății este neglijat în favoarea intereselor personale sau de
grup ale asociaților. Aceștia se transform ă de fapt în administratori și împiedică funcționarea
normală a societății atât prin blocarea activității organelor sociale, cât și prin agravarea
situației financiare și patrimoniale a societății.
Pe de altă parte, în pr actică s -a statuat că alterarea, c hiar profundă , a relațiilor dintre
asociați nu justifică pronunțarea dizolvării, dacă societatea ar funcționa totuși ori de câte ori ar
exista alte ca i de soluționare a conflictului , decât dizolvarea. Doctrina admite că abuzul de
majoritate sau de minorita te poate provoca neînțelegeri grave între asociați care să justifice o
acțiune în dizolvarea judiciară a societății, deoarece acest abuz poate bloca activitatea

61
societății. Frecvența redusă a unor astfel de situații în practică judiciară românească a
deter minat o preocupare mai restrânsă a doctrine comerciale față de acest subiect.
Falimentul societății reprezintă o altă cauza tradițională de dizolvare a societății
comerciale, fiind reglementată de art.227 lit.e din Legea nr.31/1990: ea poate fi pusă în
corelație cu dispozițiile actuale privitoare la procedura insolvenței .
În ceea ce privește cauzele de dizolvare – sancțiune se apreciază că menținerea
sancțiunii dizolvării în cazul în care societatea comercială nu și -a completat capitalul social,
nu mai e ste oportună decât pentru societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni.
În actuala reglementare, numai plafonul minim al ac apitalului societăților pe acțiuni
sau în comandită pe acțiuni are un cuantum semnificativ (90000 lei), de natură să justifice
sancțiunea dizolvării în cazul prevăzut de art 237 lit.d din lege. Considerăm că sancțiunea
dizolvării societății așa cum este reglementat de art.237 lit.d din legea societăților comerciale
ar trebui să se refere în mod exclusiv la societățile pe acțiuni ș i la cele în comandită pe acțiuni .
O asemenea soluție are ca argument faptul că pentru societățile comerciale în nume
colectiv și în comandită simplă legiuitorul nu a prevăzut un capital social minim, iar pentru
societatea cu răspundere limitată, plafonul minim de 200 lei este derizoriu, sancțiunea fiind
într-un astfel de caz lipsită de eficientă.
Abrogarea art 228 alin(2) intervenită prin adoptarea Legii nr.441/2006 reprezintă un
alt argument în sprijinul acestei opinii, legiuitorul eliminând reglementarea expresă a cazului
de dizolvare –sancțiune referitor la reducerea capitalului social sub minimul legal pentru
societatea cu răspundere limitată. Această a brogare poate fi interpretată ca o lacună în ceea ce
privește r eglementarea cazurilor speciale , în real itate ea semnalând de fapt probabilitatea
redusă a unor astfel de situații și ineficientă reglementării anterioare sub acest aspect.
Modificarea plafonului minim la societatea pe acți uni și la societatea în comandi tã pe
acțiuni reflectă asigurarea unei co ncordante între dispozițiile legale și cerințele specifice pe
care le reclamă desfășurarea unei activități comerciale într -o formă juridică evoluată a
societății comerciale, așa cum este societatea pe acțiuni. O asemenea corelație nu s -a realizat

62
și în pri vința societății cu răspundere limitată; există opinii care susțin că plafonul minim al
societății cu răspundere limitată ar putea fi de 2000 lei.
În ceea ce privește cauzele speciale de dizolvare a societăților comerciale amintim
modificarea cerinței lega le privind numărul minim de asociați de la 5 la 2 în cazul societății
pe acțiuni, apreciind că actuala reglementare a societăților comerciale rep rezintă o soluție mai
flexibilă , în deplin acord cu dinamică vieții comerciale, preferabilă vechilor dispoziții legale
în materie.
Modificarea numărului minim de acționari în societatea pe acțiuni este de natură să
conducă la frecvența mai redusă a cazurilor de dizolvare – sancțiune prevăzută de art.10 alin.3
din lege. Apreciem că era mai greu de menținut numărul m inim de 5 acționari, după vechea
reglementare, în raport cu 2, astfel cum este prevăzută de legea societăților comerci ale, în
actuala redactare.
Privitor la dizolvarea societăților cu răspundere limitată cu asociat unic s -a apreciat de
doctrina că abogarea art.236 din Legea 31/1990 care reglementa ipoteza transmisiunii
universale a patrimoniului societății către asociatul unic, fără lichidare, nu este oportună.
Nu este suficient clarificat în actuala reglementare modul în care op ereazã dizolvarea
societății, astfel încât concluzia este că efectele dizolvării în cazul societății unipersonale cu
răspundere limitată erau mai coerent determinate în redactarea art 236 al Legii nr.31/1990.
Fundamentul legal în sprijinul acestei modificări legislative, apa re ca fiind directiva
12 / nr.89/667/EEC. Se poate interpreta că dizolvarea societății comerciale cu asociat unic
urmează regimul juridic al societății cu răspundere limitată în general, fără a mai detalia nicio
altă particularitate pentru situația prezen tată în articolul 236 abrogat.
Totuși, prin abogarea textului art.236 din Legea 31/1990 momentul în care își
încetează activitatea societatea comercială cu răspundere limitată cu asociat unic este trecută
sub tăcere. El poate fi i nterpretat doar prin anal ogie ca fiind acela al terminării lichidării și
respectiv radierii din registrul comerțului, conform Legii nr.31/1990.
Doctrina apreciază că abrogarea menționată mai sus nu contribuie la clarificarea
dispozițiilor legale aplicabile societății cu răspundere limitată cu asociat unic în materia

63
dizolvării și lichidării, deci se consideră că vec hea reglementare era , sub acest aspect,
preferabilă.
Transmiterea universală a patrimoniului societății unipersonale către asociatul unic a
suscitat importante controv erse în dreptul comercial român, și nu numai.
Conform prevederilor Codului civil, atunci când societatea se află în procedurã
colectivă pe baza unei hotărâri de lichidare judiciară, această societate se dizolvă , iar
transmisiunea universală permite credit orilor să exercite un drept de urmărire contra
asociatului unic.

64
STUDIU DE CAZ

Dizolvarea și radierea din registrul comerțului a
societãții S.C. Valemis Prod SRL

Prezentarea societãții
Certificat de înregistrare fiscală (C.I.F.) atribut fiscal: R ;Cod Unic de Înregistarare :
14070197
Număr de ordine la Registrul Comerțului:J29/625/2001
Data emiterii certificatului:15.04.2002/Camera de Comerț și Industrie Prahova
Activitate principalã: 0221 Exploatare forestieră
Data atribuirii:C.I.F.:26.0 7.2001
Data emiterii 26.07.20 01
Administratori /manageri:Calitatea :administrator
IONIȚÃ P. ANGELICA
Funcția nespecificată. Data numirii:20.06.2001.Puteri: DEPLINE
Cetățenia:română
Dată nașterii 01.08.1967.Locul nașterii:Ploiești, Prahova
Asociat: IONIȚÃ I. LIVIU VALERIU, cetățean român, născut la data de 27.10.1950,
în com. Dițești , jud Prahova, identificat cu BI seria GR, nr.057716, eliberat de Poliția
Municipiului Ploiești, C.N.P.1501027293128

65

Conform statutului , S.C. Valemis Prod SRL este persoană j uridică română, având
formă de societate cu răspundere limitată.
Forma juridică a societății poate fi modificată, conform aceluiași statut, în baza
hotărârii adunării generale a asociaților, cu respectarea formalităților legale.
Sediul social:oraș Ploieșt i, str.Romaniței,nr.2, bl.22, sc.A , ap.7, județul Prahova.
Durata societății:se înființează pentru perioada nelimitată.
Majorarea capitalului social se realizează în baza hotărârii adunării generale a
asociaților, care se publică în Monitorul Oficial.Valo area cu care se mărește capitalul social
va fi , de asemenea, divizată în părți sociale egale.Părțile sociale noi vor avea aceeași valoare
nominală că și părțile sociale vechi,și nu trebuie subscrise în totalitatea lor.
Majorarea capitalului social se poat e face și în natură, cvazin care se vor numi experți
pentru evaluarea cu respectarea procedurii legale.
Reducerea capitalului social se face pe baza hotărârii adunării generale a asociaților;
se va putea face sub limita minimă prevăzută de lege pentru exis tența societății. În hotărârea
de reducere a capitalului social se vor specifică motivele pentru care această se face și
modalitatea corectă ce va fi folosită.
Structura organizatoricã:
Adunarea generalã a asociaților
-Adunarea poate fi ordinarã și ext raordinarã
Atribuțiile adunãrii generale a asociaților:
-desemneazã administratorul și eventual, cenzorii, ĭi revocã și le dã descarcare de
activitatea lor
-decide urmãrirea administratorului și eventual, a cenzorilor pentru daune cauzate
societãții, des emnand persoana ĭnsãrcinatã sa le execute

66
-modificã statutul(și contractul) de societate
-aprobã structura organizatoricã a societãții și numãrul de posturi
-stabilește condițiile de acordare de credite comerciale și aprobã orice fel de credite
acordate de societate
-examineaxã și aprobã bilanțul, contul de profit și pierderi
-aprobã repartizarea profitului net ĭntre asociați
-aprobã ĭnființarea sau desființarea de filiale, sucursale și puncte de lucru
-hotãrãște cu privire la mãrirea sau reducerea c apitalului social
– hotãrãște cu privire la modificarea formei juridice a societãții
– hotãrãște cu privire la fuzionarea, dizolvarea și lichidarea societãții
– hotãrãște cu privire la realizarea de investiții și reparații capitale
Controlul societãții
Gestiunea societății este controlată de asociați și, eventual, de cenzori.
Odată cu mărirea volumului de activitate, adunarea generală va putea desemna unul
sau mai mulți cenzori, stabilindu -le în același timp și atribuțiile.
Personalul societãții
Person alul de conducere este numit de adunarea generală a asociaților,.restul
personalului este angajat cu contract de muncă sau contract civil.
Nivelul salariilor pentru fiecare post este stabilit de adunarea generală a asociaților.
Profitul societãții
Acest a se calculează prin diferența dintre veniturile încasate și cheltuielile efectuate
pentru obținerea acestora după reducerea unei cote de 5% pentru fondul de rezervă, fond care
nu va putea depăși 25% din capitalul social.

67
Evidența contabilã și bilanțul
Bilanțul și contul de profit și pierderi vor fi supuse dezbaterii anuale a adunării
generale a asociaților spre aprobare. După aprobare, acestea vor fi comunicate la Camera de
Comerț spre a fi menționate în registrul de comerț.
Modificare formei juridice
Societatea ,,VALEMIS PROD SRL” se poate transforma într -o altă formă de
societate comercială dintre cele prevăzute de lege cu respectarea formalităților legale.
Ea poate fuziona cu alte societăți în baza hotărârii adunării generale a asociaților cu
respectarea cerințelor impuse de lege.
Dizolvarea și lichidarea societãții
Se hotarãște de adunarea generala a asociatilor in urmatoarele situatii:
-Imposibilitatea realizarii scopului si a obiectului social
-Pierderile de capital sub limita minima prevazutã de l ege pentru existența
societãții, dacã adunarea generalã nu dispune completarea acesteia.
-Falimentul
-În orice alte situații in baza hotararii adunarii generale a asociaților luatã cu
unanimitate de voturi.
În caz de dizolvare societatea va fi lichidat ã. Lichidarea se va face conform procedurii
legale.

Aportul asociaților la capitalul social este:
1) IONIȚÃ I. LIVIU VALERIU 1.500.000 -15 parti sociale -75%;
2) IONIȚÃ P. ANGELICA 500.000 -5 parti sociale -25%

68
Dividendele
Se vor plãti asociaților proporțional cu cota de participare la beneficii și pierderi,
astfel:
1) IONITA I. LIVIU VALERIU -75%
2) IONITA P. ANGELICA -25%
În cota arătată mai sus vor fi suportate și eventualele pierderi rezultate din activitatea
societății.
Societatea S.C. Valemis Prod SRL își desfășoară activitatea până în anul 2009, când
Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul județean Prahova formulează o cerere
de chemare în judecată înregistrată cu nr.102359/08.12.2009.
Prin aceasta, se cere dizolvarea societății S.C. Val emis Prod SRL pentru următoarele
motive:
În fapt:
Din evidențele registrului comerțului ținut de Oficiul Registrului Comerțului de pe
lângă Tribunalul Prahova, rezultă că S.C. Valemis Prod SRL nu a depus situațiile financiare
anuale aferente anului 2007.
Deși obligația de depunere anuală a acestora a fost mediatizată de către Oficiul
Registrului Comerțului, printr -o campanie permanentă de informare a comercianților,
societatea menționată mai sus a rămas în pasivitate, reprezentanții ei neefectuând demersur ile
necesare, astfel încât la data respectivă, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Prahova nu poate
asigura publicitatea cu privire la situațiile financiare anuale.

În drept:
Oficiul registrului comerțului este instituția publică care, în condițiile legii nr.2 6/1990
republicată cu modificările și completările ulterioare, are obligația de a ține registrul
comerțului. Ea are ca scop principal îndeplinirea unui interes public, și anume acela de a

69
asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, prin publ icarea acestora, contribuind
în acest fel la stabilitatea circuitului comercial.
Se cere dizolvarea S.C. Valemis Prod SRL, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute
de lege și publicarea hotărârii de dizolvare în Monitorul Oficial al României, Partea aIV -a,
conform dispozițiilor art.237, alin.(4) din Legea nr.31/1990
De asemenea, se solicită că în cazul în care SC Valemis Prod SRL, face dovada în
instanța, a depunerii până la dezbaterea fondului pricinii, a situațiilor financiare anuale
aferente anului 20 07, să se ia act de renunțarea la judecată, conform dispozițiilor art.246
alin(1) din Codul de procedurã civilă, în vigoare la acea dată.
La data de 15.02.2010 se dã sentința nr.81, din ședința publică din data de 15.02.2010;
la apelul nominal făcut în șed ința publică părțile au lipsit, procedura a fost legal îndeplinită, s –
a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care tribunalul constată că acțiunea
este întemeiată și urmează să o admită, cu consecința dispunerii dizolvării societății ș i a
efectuării publicității prevăzute de lege.
Se admite cererea formulatã de Oficiul Național al Registrului Comerțului cu sediul în
București, prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, în
contradictoriu cu pârâta S.C. Valemis Pr od SRL
În temeiul dispozițiilor art.237 alin.(1) lit b din Legea 31/1990 republicată, dispune
dizolvarea societății pârâte.
Pe dată rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s -a admis dizolvarea, societatea
respectivă intră în lichidare în condițiile Leg ii.31/1990
În sentința din 20 mai 2011, privitoare la dosarul nr.622/105/2011, Tribunalul Prahova
–Secția Comercială și de Contencios administrativ, având pe rol soluționarea cauzei
comerciale având ca obiect ,,radierea societate” formulată de petentul Ofi ciul Registrului
Comerțului de pe lângă tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata S.C. Valemis Prod
SRL, în numele legii dispune admiterea cererii având ca obiect ,,radiere societate” și dispune
radierea societății dizolvate din evidențele ONRC Pra hova. De asemene, dispune comunicarea
sentinței societății la sediul social, Ministerului Finanțelor Publice, pe cale electronică, și la

70
ORC Prahova în vederea publicării pe pagina de Internet a ONRC și pentru afișare la sediul
acestuia.
( vezi Anexa 1)

Din cele prezentate concluzionãm că suntem în situația unei cauze de dizolvare –
sancțiune, prevăzută ca atare de art.237 din Legea nr.31/1990. Suntem în una dintre cele trei
cãi de dizolvare a societăților comerciale prezentate în lucrarea de față, la subca pitolul 3.2.4. –
,,Căile dizolvării societăților comerciale” și anume, punctul 3 -,,Dizolvarea societății pe cale
judecătorească”.
Radierea este realizată prin pronunțarea unei sentințe judecătorești, în conformitate cu
cele prezentate la pagina 37 din lucrar e, în conformitate cu prevederile art.237. alin(9) din
Legea nr.31/1990; dizolvarea și radierea societății nu au fost urmate, din motive financiare, de
lichidarea acesteia.

71
CONCLUZII

Totalitatea elementelor care definesc și care caracterizează întregul proces de
încetare a existenței societă ților comerciale sunt consecința viziunii legii românești, a
concepției legii române în ceea ce privește noțiunea, rolul și funcțiile societăților comerciale.
În funcție de formele societăților comerciale ex istă cauze distincte pe lân gă cele
generale, care determinã încetarea activității societăților comerciale.
Din punctul de vedere al legii române , dispariția societății comerciale este guvernată
de principii și norme care sunt într -un strâns raport de cauz alitate cu cele care se aplică
organizării și funcționarii acestora.
Și statutul juridic al societăților comerciale a înregistrat importante modificări în timp,
în strânsă corelație cu evoluția economică și istorică a condițiilor în care acestea au exista t.
Evidențierea cadrului general de aplicare a cauzelor este permisă de analiza fiecăruia dintre
ele, dar și de particularitățil e pe care practica și doctrina judiciară le -au semnalat în legătură
cu fiecare dintre ele.
În doctrina dreptului comercial cau zele generale de dizolvare a societăților comerciale
au fost clasificate în trei categorii, în funcție de cum dizolvarea operează de drept, este voința
asociaților sau este pronunțată prin hotărâre judecătorească.
Ca un element de drept comparat, putem ad ăuga că și în dreptul francez , de exemplu,
cauzele de dizolvare sunt clasificate tot în trei categorii, după cum operează de drept, prin
voința asociaților sau în temeiul unei hotărâri judecătorești.
Legea comercială franceză stabilește în cazul dizolvări i de drept a societăților, că
aceasta operează la dată apariției cauzei și nu la dată pronunțării unei hotărâri judecătorești,
care a re doar rolul de a o constata dreptul comercial român are, în principiu aceeași
perspectivã asupra problemei în discuție.

72
Practica judiciară, prin multitudinea situațiilor complexe cu care se confruntă, a
evidențiat necesitatea de a constata prelungirea duratei societății, chiar după expirarea
termenului stabilit de asociați sau prin actul constitutiv. Se impune , credem, și o anumită
flexibilitate a soluțiilor ce urmează a fi pronunțate în practică , sub acest aspect.
Important este în primul rând principiul salvgardării societății, dacă interesele terților
nu sunt prejudiciate. De asemenea, facem trimitere aici la cazurile de dizolvare -sancțiune ,
care intervin pentru neîndeplinirea unor condiții legale, astfel încât încetarea existenței
societății să rămână o soluție extre mă, dacă societatea are resurse , în mod obiectiv, să-și
continue activitatea.
Imposibilitatea realizăr ii obiectului de activitate rep rezintă o cauzã generală de
dizolvare căreia i s -au circumscris diferite situații în practică, în funcție de modificările
succesive ale legii nr.31/1990. Există o delimitare sensibilă între prevederile art.227 din legea
socie tăților comerciale și ne referim aici la art.227 alin(1) lit(.b) și l a prevederile aceluiași
articol , alin. (1) litera (e), respectiv hotărârea tribunalului pentru motive temeinice care
împiedică funcționarea societății.
Aceste două cauze au fost puse, în practica judiciară, de multe ori sub semnul
identității, de aceea suntem de acord c u afirmațiile celor care au susț inut că ele ar putea fi
contopite într -un singură cauzã de dizolvare a societății comerciale, printr -o nouă redactare a
textului cu pricina .
În ceea ce privește nulitatea societății, caracterul excepțional rezidă din faptul că nu
produce efecte în mod retroactiv, at unci când intervine și determinã dizolvarea societății . El
este justificat de necesitatea protejării terților și are implicații pr ofunde în activitatea
comercială.
Posibilitat ea dizolvării voluntare apare ca un corolar al caracterului contractual al
societății comerciale
Hotărârea adunării generale, așa cum este guvernată de regulile care stabilesc
constituirea și funcționarea legală a acestui organ colectiv deliberativ, poate reprezenta cauza
dispariției persoanei juridice.

73
Suntem de acord cu opiniile care consideră că expirarea duratei societății să fie
asimilată cauzelor de dizolvare voluntară, în sensul că numai hotă rârea adunăr ii generale ar
urma să confirme voința asociaților de a dizolva societatea la împlinirea termenului stabilit
prin actul constitutiv.
Formele juridice diverse ale societăților comerciale au determinat apariția unor cauze
speciale de dizolvare, care sunt dif erite de cauzele comune tuturor societãț ilor comerciale;
analiză cauzelor speciale relevă caracteristici comune societăților de capitaluri, pe de o parte,
și societățile de persoane, pe de altă parte, în ceea ce privește modalitatea de încetare a
existențe i societății.
Procedura de radiere a societăților comerciale din registrul comerțului comportă
anumite particularități în raport de cauzele de dizolvare în urmă cărora intervin.
În domeniul de aplicare a dreptului societăților comerciale, dizolvarea și li chidarea
acestora prezintă un incontestabil inte res teoretic și practic; analiza etapelor ce marchează
încetarea existenței societății comerciale poate să evidențieze semnificația acestui moment,
implicațiile pe care acesta le are în circuitul comecial.
Dinamica vieții economice din țară noastră, ancorată într -o Europã în permanentă
schimbare , influențează desfășurarea activității în cadrul societăților comerciale , inclusiv în
ceea ce privește situațiile din care decurg dizolvarea acestora.
Acest fapt impune ca și legislația să fie mai flexibilă, poate mai permisivă, să se
adapteze la nou, să pună pe primul plan salvgardarea intereselor societății, fără a prejudicia
interesele terților.
Modificările și actualizările numeroase ale legislației în materie, în principiu a Legii
nr.31/1990, demonstrează atenția cu care legiuitorul urmărește acest aspect.
Trecerea către economia de piață , printre multe a lte aspecte, a relevat importanța
societăților comerciale în dezvoltarea societății românești, în general: o dezvoltare sănătoasă
la nivelul acestora influențează atât planul financiar, economic, cât și pe cel social , prin
intermediului factorului uman angajat în activitatea societ ãților com erciale, indiferent de
forma acestora.

74
Urmărirea și prezentarea unora dintre cele mai importante cont roverse din doctrina și
practica judiciară, referitoare la dizolvarea și lichidarea societăților comerciale conferă acestui
subiect o notă de permanentă actualitate.

75
Bibliografie

 Bojincã , Marian, Szasz Melinda, ,, Drept financiar și comercial ”, Editura Focus, 2002;
 Bratiș , Marian , ,,Constituirea societãților comerciale pe acț iuni”, Editura Hamangiu , Bucureș ti,
2008;
 Cãrpenaru, Stanciu D., ,, Tratat de drept comercial ”, Editura Universul Juridic, București, 2012;
 Cârcei, Elena, ,,Drept comercial român ” , Editura All Beck, București, 2012;
 Căpățânã, Octavian , ,,Societãțile comerciale ”, Editura Lumina Lex, București, 1996;
 Dumitru, Marius, ,, Dreptul societãților comerciale , Institutul European, Iași, 2012;
 Filip, L. Liviu, ,, Drept Comercial” , Editura Junimea , Iași, 2000;
 Ființescu, I.N., ,, Curs de drept comercial ”, vol.I (1929) apãrut ĭn Revista de drept Comercial
nr.12/1997;
 Moticã, Radu – Roșu, Claudia, „ Drept comercial român și drept bancar” , Edituta Mirton,
Timișoara, 2001;
 Pãtulea, Vasile , ,,Elemente de drept comercial” , Casa de Editurã și Presã Sansa SRL, 1993;
 Piperea, Gheorghe, ,, Natura juridicã a societãților comerciale unipersonale” , Editura Hamangiu,
București, 2004;
 Șaguna, Dan Drosu, Nicolescu, M.R., ,, Societile comerciale europene” , Editura Oscar Print,
Bucuresti, 1996
 Sãvulesu, Lucian, ,, Societatea cu rãspundere limitatã cu asociat unic” , Revista Românã de Drept al
Afacerilor, nr.1/2011 ;
 Savin Ana, Radu Leșe, Cãpãțânã Octavian, ,, Probleme referitoare la dizolvarea societãților
comerciale, Revista de drept Comercial nr.3/1998;
 Șchiaunã, Marius, ,, Legea societãților comerciale nr.31/1990, adnotatã și comentatã”, Editura
Rosetti, București, 2002;
 Tomulescu Constantin, ,, Drept Privat Român” , Tipografia Universitãții București, 2008;
 Letea, Crina Mihaela, ,,Dizolvarea și lichidare societãților comerciale”, lucrare de doctorat,
coordonator prof dr. Stanciu D. Cãrpenaru , Universitatea București, Facultatea de Drept;

Legislaț ie
 Legea societãț ilor comerciale nr.31/1990 , revãzutã și adaugitã;
 Legea 441/200 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind socieãțtile comerciale,
republicatã, și a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicat ã;

76
 Noul Cod Civil (Legea 287/2009), actualizat 2014, republicat în Monitorul Oficial nr. 505/2011,
aplicabil din 1 octombrie 2011;
 Legea nr.314/2001 privind dizolvarea societãților comerciale pentru neĭnd eplinirea obligației de
majorare a capitalului social, Monitorul Oficial nr.338/26.06.2001)
 LEGEA Nr. 302 din 24 octombrie 2005, pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990
privind societãțile comercial. Act emis de: Parlament și publicat ĭn: Mon itorul Oficial nr. 953 din 27
octombrie 2005;
 O.U.G. nr 76/200 cu privire la reglementarea dizolvãrii societãților comerciale pentru
nepreschimbarea certificatului de ĭnmatriculare și certificatul de ĭnregistrare fiscalã cu certificatul
de ĭnregistrare, ce cuprinde C.U.I. -ul (Monitorul Oficial nr.413/2001);

Jurispruden ța
– CSJ, S.com . dec. Nr.969/1999, ĭ n R.D.C. nr.3/2001 ;
– CSJ, S.com., dec.nr.718/19 96, ĭn Buletinul Jurisprudenț ei, 1996;
– CSJ, S.com., dec.nr.918/1996, ĭn Buletinul Jurisprudenței , 1996;
– CSJ, S.com., dec.nr.718/1996, ĭn Buletinul Jurisprudenței , 1996;
– CSJ, S.com., dec.nr.1929/2002, ĭn R.D.A.nr.1/2003;

– T.M.B., ĭncheierea judecãtorului delegat nr.26463/2007, nr.1/2008;
– ICCJ, s.com.nr.6 -2006, publicata ĭn RRDA nr.3 -2006;
– CSJ , s.com.nr.419 -1996 publicatã ĭn RDC nr.12 -1997;
– CSJ, s.com.dec.nr.1115 -2000.

Site-uri Internet
www.avocatnet.ro
www.manager.ro
www.lichidarefirma.ro
www.legeaz.net
www.unibuc.ro

77
www.rubinian.ro

Publicaț ii
 Jurnalul naț ional, nr.26/nov.2005 ;
 Curierul judiciar, nr.2/2002;