DINAMICA FACTORULUI MILITAR ÎN EVOLUłIA MANAGEMENT ULUI [600868]

1 din 70 ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAłIONALE NESE CRET
UNIVERSITATEA NAłIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemp lar nr.
Facultatea de comandă și stat major

Colonel Mircea MÎNDRESCU

TEMA:

„DINAMICA FACTORULUI MILITAR ÎN EVOLUłIA MANAGEMENT ULUI
CRIZELOR POLITICO – MILITARE”

Conducător de doctorat

General (r) prof. univ. cons. dr. Eugen BĂDĂLAN

0București, 20110

NESECRET
NESECRET
2 din 70
CCUUPPRRIINNSS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. CRIZA POLITICO – MILITARĂ: DELIMITĂRI
CONCEPTUALE
1.1 Principalele caracteristici ale mediului inter naŃional actual
1.2
1.3
1.4
1.5
1.6 Elementele definitorii ale noŃiunii de conflict
Elementele fundamentale ale noŃiunii de criză
Crizele politico – militare
Principii ale gestionării crizelor
Criza și confruntarea militară

CAPITOLUL 2. ROLUL FORłEI MILITARE ÎN MANAGEMENTUL
CRIZELOR
2.1 Conceptele de putere și putere militară
2.2

2.3

2.4 Descurajarea și managementul crizelor. Rolul forŃei militare în
realizarea descurajării
Comportamentul asimetric superior – condiŃie a succ esului acŃiunilor
militare
Paralizia strategică și managementul crizelor. Rolu l forŃei militare în
cadrul acŃiunilor de paralizare a adversarului

2.4.1 Teorii clasice privind paralizarea adversar ului
2.4.2 Teorii moderne privind paralizarea strategi că
2.4.3 ConsideraŃii privind rolul forŃei militar e în cadrul acŃiunilor de
paralizare a adversarului

2.4.4 Procedee și modalităŃi de utilizare a unor capacităŃi militare în
scopul realizării paralizării adversarului
2.4.4.1 Comanda și controlul în războiul bazat pe reŃea
2.4.4.2 OperaŃiunile bazate pe reŃea
2.4.4.3 OperaŃiunile bazate pe efecte

CAPITOLUL 3. STRUCTURI ȘI FIZIONOMIA ACłIUNILOR DED ICATE
GESTIONĂRII CRIZELOR POLITICO – MILITARE ALE SECOLU LUI XXI

3.1 SSiisstteemmuull NNAATTOO ddee ggeessttiioonnaarree aa ccrriizzeelloorr
3.2
3.3
Procesul de gestionare a crizelor în Uniunea Europe ană
ConsideraŃii privind participarea structurilor mili tare la managementul
crizelor

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

NESECRET
NESECRET
3 din 70
CUVINTE CHEIE
Arhitectura de
securitate Un ansamblu de actori statali și nonstatali caracte rizaŃi prin interese,
putere, surse de putere, relaŃii și mecanisme forma le și informale,
potenŃate de globalizare, prin care se menŃine star ea de stabilitate a
mediului de securitate.
Mari actori statali Orice stat care este superputere sau mare putere cu aspiraŃii reale de
schimbare a statutului prin creșterea influenŃei de Ńinute în arhitectura
de securitate.
Superputere Statul care are capacitatea de a influenŃa evenimen tele sau își
exercită puterea la scară globală, situânduGse la a lt nivel decât toate
celelalte puteri. În zilele noastre, asta implică o mare
putere economică și știinŃificoGtehnologică, o popu laŃie numeroasă și
forŃe armate puternice, inclusiv forŃe aeriene, spa Ńiale și un arsenal
de arme de distrugere în masă.
Mare putere Statul care are capacitatea săGși exercite influenŃ a la scară globală.
Marile puteri au întotdeauna o mare putere economic ă, militară,
diplomatică și culturală, ceea ce impune naŃiunilor mai mici să ia în
consideraŃie opŃiunile marilor puteri mai înainte d e a lua propriile
hotărâri.
AmeninŃarea Semnifică o acŃiune ostilă, cu scopul de a intimida . Ea poate fi
exercitată în mod direct de cel care ameninŃă sau p oate fi percepută ca
atare de cel care se consideră ameninŃat. Ecartul d intre o realitate
(acŃiune) și perceperea ei ca ameninŃare este foart e mic și greu de
identificat. De aceea, în relaŃiile dintre state, p roblematica ameninŃării
și a percepŃiei acesteia ca atare este foarte sensi bilă.
Pericolul Reprezintă o primejdie, adică o situaŃie care poate duce la degradarea
unui sistem sau proces, la distrugerea unei entităŃ i. Pericolul însuși
este o degradare a unui sistem sau proces sau un ef ect al acesteia.
Riscul O primejdie (pericol) căreia i se poate evalua (măs ura), până la un
anumit punct, eventualitatea, care poate fi mai mul t sau mai puŃin
previzibilă.
Provocarea Semnifică o suită de gesturi, de realităŃi sau de a cŃiuni îndreptate
împotriva cuiva cu scopul de a produce o reacŃie. E xistă și aici o mare
sensibilitate între provocarea ca atare și înŃelege rea ei. De aceea, în
multe privinŃe, provocarea nu este doar acŃiunea de a provoca, ci mai
ales înŃelegerea (considerarea, analiza, calificare a) acesteia ca
provocare.
Vulnerabilitatea Ilustrează punctul slab, sensibil al cuiva sau a ceva.
Politica de securitate
militară Politică prin care se stabilește și se coordonează programul
activităŃilor destinate să reducă sau să neutralize ze atacul armat din
exterior.
Politica de securitate
internă Politică ce se ocupă de acŃiunile subversive ale fo rŃelor interne la
adresa statului.
Politica de securitate
internaŃională Are ca obiectiv evitarea apariŃiei riscului unei er oziuni survenite prin
schimbările pe termen lung la nivelul condiŃiilor s ociale, economice,
demografice și politice, cu efecte asupra puterii s tatului.
Interesul naŃional Reprezintă un sistem valoric normativ având rol de modelare și de
model, ce exprimă și promovează cerinŃele funcŃiona le ale naŃiunii,
filtrează percepŃiile, determină atitudinile și inf luenŃează modalităŃile
de participare la viaŃa internă și internaŃională a cŃionând ca funcŃie de
control faŃă de sistemul interacŃiunilor politice.

NESECRET
NESECRET
4 din 70 Securitatea naŃională Este capacitatea unei naŃiuni de aGși urmări cu suc ces interesele
naŃionale, așa cum le concepe ea, oriunde în lume.
Paralizie strategică OpŃiune care prezintă trăsături de factură militară , spirituală,
materială, mentală și morală a cărei scop este mai curând
dezabilizarea și nu nimicirea adversarului. Această opŃiune are în
vedere obŃinerea unor beneficii politice maxime în condiŃiile
efectuării unor cheltuieli materiale și umane minim e. AcŃiunile
preconizate vizează neutralizarea voinŃei de a lupt a a adversarului prin
acŃiuni întreprinse, mai ales, împotriva capacităŃi lor care asigură
resursele și elementele de conducereGcoordonare nec esare ducerii
războiului. Principalele obiective ale acŃiunii dir ecte sunt capabilităŃile
fizice/materiale și mentale adversare. Indirect, s e urmărește afectarea
moralului acestuia
Criza O formă particulară de manifestare a conflictului. Termenul de criza
reprezintă începutul etapei în care se constată acu tizarea unui conflict
dincolo de un prag bine definit.
Criza politico militară O situaŃie specială sau anormală la nivel naŃional sau internaŃional
care reprezintă o ameninŃare la adresa valorilor fu ndamentale, a
stabilităŃii și echilibrului politic, economic și s ocial, a drepturilor și
libertăŃilor cetăŃenești, a valorilor materiale și spirituale, a mediului,
intereselor și obiectivelor unui stat, ca și împotr iva capacităŃii de
îndeplinire a obligaŃiilor internaŃionale ale acest uia, pentru care
adoptarea unor măsuri speciale este necesară, prin intermediul acŃiunii
unitare a sistemului naŃional.
Conflictul Stare de dezacord cauzată de dezvoltarea unei stări de opoziŃie, reale
sau percepute, între nevoile, valorile și interesel e unor grupuri sociale,
în cazul nostru umane.
Putere Capacitatea unui actor internaŃional de aGși folosi resursele tangibile și
intangibile în așa fel încât să influenŃeze rezulta tele relaŃiilor
internaŃionale spre propriul beneficiu
Putere militară O formă distinctivă de putere, care se referă la ca pacitatea de acŃiune
armată a unui stat.

INTRODUCERE

Orice lucrare privind rolul factorului militar în e poca contemporană trebuie să pornească de
la caracteristicile lumii în care acesta acŃionează . Unul dintre primele aspecte care ies în evidenŃă,
este acela că eventuala utilizare a puterii milita re va avea loc întruGun context geopolitic în conti nuă
schimbare, aspect cu influenŃe directe asupra organ izării și acŃiunii militare la toate nivelurile
(strategic, operativ sau tactic). De asemenea, extr em de interesantă este evoluŃia înŃelegerii
termenelor de risc sau ameninŃare, mutaŃii terminol ogice cu implicaŃii directe în definirea securităŃi i
și apărării unui stat. În același timp, o influenŃă deosebită o are înŃelegerea rolului factorului tim p, a
perioadei pe care naŃiunile cred că o au la dispozi Ńie pentru analiză, planificare și acŃiune.
Analizele privind dinamica și rolul factorului mili tar nu pot să nu Ńină cont de lecŃiile oferite
de către conflictul care se desfășoară în Afganista n. Unii analiști susŃin că Afganistanul reprezintă
un punct singular, un caz separat în ecuaŃia politi coGmilitară contemporană, probabil irepetabil în
viitor. O altă parte a acestora, consideră că acest tip de conflict conŃine formele particulare de
manifestare a violenŃei în viitor.
Ceea ce nu este în discuŃie este necesitatea câștig ării conflictului care se desfășoară în teatrul
afgan. Unul dintre principalele învăŃăminte ale des fășurării conflictelor din Afganistan și Irak

NESECRET
NESECRET
5 din 70 constă în redescoperirea adevărului că manu militari, doar prin ea însăși, nu este în măsură să
rezolve extrem de complexele aspecte ale unor confl icte de anvergura celor două enumerate mai
sus. Ideea care derivă este aceea că instrumentul m ilitar nu a fost în măsură să îndeplinească, în
izolare faŃă de alte instrumente ale puterii statul ui, obiectivele care au fost stabilite de către sta tul
respectiv. Această disproporŃionalitate între impor tanŃa arondată mijloacele militare, în comparaŃie
cu alte mijloace la dispoziŃia unei naŃiuni, în caz ul gestionării unui conflict, vine mai ales din
istorie, când înfruntarea militară era văzută ca su prema încercare care, odată câștigată sau pierdută,
rezolva pentru o perioadă, întrGo direcŃie sau într Galta, problemele în dispută. Numai când această
abordare a început să își arate limitele au început cu adevărat eforturile intelectuale și acŃionale
pentru identificarea acelor instrumente și metode p olitice, altele decât cele militare, care erau
adecvate situaŃiei în discuŃie. Procesul a condus, de asemenea, la cristalizarea unor lecŃii dure
privind legitimitatea politică și morală a unei acŃ iuni, privind claritatea, sau lipsa acesteia, a
concepŃiilor strategice, privind importanŃa comunit ăŃilor civile, regionale sau locale, ca să nu
vorbim de cele naŃionale, pentru asigurarea stabili tăŃii pe termen lung, privind rolul organizaŃiilor
internaŃionale mondiale și regionale etc.
Un factor extrem de important atunci când se analiz ează dinamica factorului militar este cel al
dezvoltărilor tehnologice. Modul divers de operaŃio nalizare a acestor schimbări, ca de exemplu
creșterea letalităŃii mijloacelor de distrugere afl ate la dispoziŃia unor grupuri sociale și politice din
ce în ce mai mici, precum și creșterea capacităŃilo r de comunicare și calcul disponibile la toate
nivelurile, face imposibilă decelarea nivelului rea l al impactului pe care aceste schimbări îl au în
ceea ce privește acŃiunea factorului militar. Pe de altă parte, ceea ce a devenit din ce în ce mai
evident este că, practic, nimeni nu poate emite pre tenŃia sau poate avea ambiŃia de a fi pregătit să
descurajeze sau să facă faŃă tuturor eventualităŃil or posibile. Uneori, însăși lipsa avansului
tehnologic este, în sine, o altă provocare la adres a capacităŃilor militare dezvoltate ale unor Ńări.
Această stare de lucruri înseamnă că adversari puŃi n dezvoltaŃi tehnologic, pun forŃe militare
avansate, din acest punct de vedere, în faŃa unor p robleme dificil de rezolvat, împingând
confruntarea militară din domeniul clasic în domeni ul confruntărilor neclasice, pe care unii experŃi
le numesc „asimetrice”. Pe de altă parte, prezenŃa acestor confruntări neclasice are o influenŃă
fundamentală, printre altele, asupra doctrinelor de pregătire și programelor de înzestrare cu
armament și tehnică, care trebuie, în principiu și ca intenŃie, să fie în măsură să facă faŃă atât
modului clasic cât și celui neclasic de desfășurare a acŃiunilor militare.
ForŃele militare, instrumente sociale aflate la dis poziŃia factorului politic, nu sunt destinate
doar ducerii acŃiunilor militare clasice, scopul și utilitatea acestora fiind mult mai largă.
Unul dintre scopurile declarate ale existenŃei forŃ elor militare este de a furniza capabilităŃile
necesare asigurării apărării convenŃionale sau de a desfășura acŃiuni de tip clasic. Chiar în condiŃii le
în care se apreciază că un atac convenŃional în reg iunea euroatlantică este puŃin probabil, se
consideră că statul trebui să menŃină capabilităŃi suficiente pentru un asemenea caz.
Un alt tip de ameninŃări cărora trebuie să li se fa că faŃă sunt cele definite ca fiind
„asimetrice”, cu toate că, probabil, o denumire mai apropriată de caracteristicile lor ar fi cea de
ameninŃări neclasice. Între aceste ameninŃări cele mai listate sunt terorismul sau acŃiunile
desfășurate de către forŃele neregulate/paramilitar e care desfășoară acŃiuni militare în anumite zone.
PrezenŃa acestui tip de ameninŃări determină existe nŃa unor capabilităŃi suficiente pentru
contracararea acestora, cu toată gama de consecinŃe materiale și ideatice care decurg dintrGo
asemenea situaŃie.
ForŃele militare pot și deseori sunt chemate să com bată sursele de dezordine atunci când alte
categorii de instrumente ale statului nu sunt la di spoziŃie sau nu au capacitatea necesară pentru a

NESECRET
NESECRET
6 din 70 acŃiona eficient. Unul dintre conflictele contempor ane care a înregistrat misiuni de combatere a
surselor de dezordine este cel al intervenŃiei din Afganistan. În același timp, trebuie subliniat că u n
asemenea tip de misiunie defășurată între graniŃele naŃionale sau, cu atât mai mult, în afara acestora ,
necesită formularea unor strategii politice și mili tare extrem de bine articulate și realiste, planifi care
fără de care asemenea intervenŃii ar putea conduce nu la soluŃionarea problemelor ci la agravarea
acestora.
Unui specialiști apreciază că un alt domeniu care a r putea reclama intervenŃia capacităŃilor
militare este cel al protejării sau, mai corect, al salvgardării unor imperative sau valori morale.
Asemenea situaŃii pot apărea în așa numitele state eșuate sau chiar în afara acestora, în zone sau
regiuni în care conflictele locale sau instabilitat ea sunt atât de comune sau înrădăcinate încât este
necesară intervenŃia extraordinară a unor forŃe mil itare naŃionale sau internaŃionale care să sprijine
eforturile destinate corectării situaŃiei. Se aprec iază că cele mai multe situaŃii de acest fel sunt î ncă
găsite în Africa unde o serie de state din alte reg iuni, și nu numai, foste metropole sau care au
interese speciale în această zonă, fac eforturi pen tru a sprijini, inclusiv prin acŃiunea forŃelor
militare, protejarea acelor imperative sau valori.
Un alt domeniu de acŃiune al forŃelor militare în l umea de astăzi este acela care vizează
reducerea impactului provocat de dezastrele natural e sau provocate de acŃiunile oamenilor.
Consensul merge către ideea că, de obicei, dimensiu nile acestor catastrofe depășesc capacitatea de
acŃiune a instituŃiei militare dar că, în același t imp, intervenŃia militară este și va fi esenŃială, având
în vedere că această instituŃie este cea mai organi zată având și capabilităŃi logistice care nu pot sa
nu fie utilizate.
După cum sGa văzut mai sus, evoluŃia, pe de o parte , a societăŃii umane în ansamblul ei și, pe
de altă parte, a organismului militar asociat acest eia, a condus la realitatea că acŃiunea factorului
militar nu se face simŃită doar pe timp de război c i, că, treptat, acŃiunea militară a devenit necesar ă
inclusiv pe timp de pace.
Chiar și așa, aspectele esenŃiale privind rolul și locul factorului militar au rămas aceleași.
Principalul obiectiv al utilizării capacităŃilor mi litare este acela de a contribui la atingerea
obiectivelor politice fundamentale ale unui stat, s au organizaŃii, prin folosirea adecvată a forŃei sa u
ameninŃarea cu utilizarea acesteia. Trebuie menŃion at că chiar dacă, fundamental, rolul și locul au
rămas aceleași, mediul în care acŃiunile derivate s e desfășoară, precum și aceste acŃiuni și activităŃ i
sGau transformat, modificat, adaptat, condiŃiilor e xistente.
În ceea ce privește acŃiunea militară violentă, sch imbările cele mai importante nu se
datorează în primul rând perfecŃionării tehnice și organizatorice care au dus la creșterea fără
precedent a puterii de distrugere, ci modificărilor de tip „soft”, din sfera psihologiei individuale ș i
sociale, care au condus la alterări de substanŃă în ceea ce privește nivelul de acceptare a pierderilo r
proprii dar și pe cele provocate adversarului. Aces te ultime modificări determină, în acest moment,
alegerea direcŃiilor de perfecŃionare a armamentulu i și tehnicii, conŃinutul doctrinelor și strategiil or
precum și modul cum războaie întregi (Afganistan, I rak) sunt planificate.
Războiul și forŃa armată sunt, poate, în declin, da r nu sânt de domeniul trecutului. Utilizarea
forŃei ia, în schimb, forme noi. Teoreticienii mili tari de astăzi scriu despre „războiul de generaŃia a
patra“ care, uneori, „nu are fronturi sau câmpuri d e luptă definibile“; întrGadevăr, distincŃia dintre
civil și militar ar putea să dispară.
Prima generaŃie de război modern reflecta tactica l iniilor și coloanelor, urmând modelul
RevoluŃiei franceze. A doua generaŃie sGa bazat pe puterea de foc comasată și a culminat în timpul
Primului Război Mondial; sloganul ei era că artiler ia cucerește și infanteria ocupă. A treia generaŃie
a decurs din tactici dezvoltate de germani pentru a ieși din impasul războiului de tranșee din 1918,

NESECRET
NESECRET
7 din 70 pe care Germania leGa perfecŃionat cu ocazia Blitzk riegGului, prin tacticile care iGau permis să
înfrângă armata mai numeroasă de tancuri franceze ș i britanice, în luptele de cucerire a FranŃei din
1940.
Aceste schimbări au fost provocate de idei și de t ehnologie, deopotrivă. Ceea ce e valabil și
pentru a patra generaŃie de război modern din zilel e noastre, care vizează societatea și voinŃa
politică de luptă a inamicului.
Grupările înarmate văd conflictul ca pe un continu um de operaŃiuni neregulate, politice și
violente, desfășurate pe o perioadă extinsă de timp , menite să asigure controlul asupra populaŃiilor
locale. Ei beneficiază de pe urma faptului că exist ă o serie de state slabe cărora le lipsește
legitimitatea sau capacitatea de a controla efectiv propriul teritoriu. Rezultatul este ceea ce genera lul
Sir Rupert Smith, fostul comandant britanic în Irla nda de Nord și în Balcani, numește „război între
oameni“. În războaiele hibride de acest fel, forŃel e convenŃionale și cele neregulate, combatanŃii și
civilii, distrugerile materiale și războiul informa Ńional ajung să se întrepătrundă.
Chiar dacă, pentru state, perspectiva sau ameninŃar ea forŃei militare a devenit mai puŃin
probabilă, ea va continua să aibă un impact puterni c, și tocmai posibilitatea unor astfel de situaŃii îi
determină pe actorii raŃionali săGși cumpere o asig urare scumpă. Iar SUA par să fie principalul
emitent al unor astfel de poliŃe de asigurare. Ceea ce ne conduce la un punct de vedere mai complet
asupra rolului forŃei militare în politica mondială . Puterea militară rămâne importantă deoarece
structurează politica mondială. E adevărat că, în m ulte împrejurări și probleme, forŃa militară este
tot mai dificil și mai costisitor de utilizat de că tre state. Dar faptul că puterea militară nu este
întotdeauna suficientă în anumite situaŃii specific e nu înseamnă că ea șiGa pierdut capacitatea de a
contura orizonturi de așteptare și de a prefigura c alcule politice.
PieŃele și puterea economică se sprijină pe struct uri politice: în condiŃiile haotice ale unei
instabilităŃi politice crescute, pieŃele cad. Struc turile politice se sprijină, la rândul lor, pe norm e și
instituŃii, dar și pe managementul puterii coerciti ve. Un stat modern bine organizat este definit prin
monopolul asupra utilizării legitime a forŃei, fact or care permite pieŃelor interne să funcŃioneze. La
nivel internaŃional, acolo unde ordinea e mai preca ră, reŃinerile legate de utilizarea coercitivă a
forŃei militare, fie ea și puŃin probabilă, poate a vea efecte importante. ForŃa militară, alături de
norme și instituŃii, contribuie la menŃinerea unui grad minim de ordine. Astfel, puterea militară
oferă un grad de securitate care reprezintă, pentru ordinea politică și economică, ceea ce oxigenul
este pentru respiraŃie: e abia observat, până în mo mentul în care devine insuficient; când se întâmplă
asta, absenŃa lui devine tema principală. În acest sens, e probabil ca rolul puterii militare în
structurarea politicii mondiale să se menŃină cu bi ne și în secolul XXI. Puterea militară nu va mai
avea pentru state utilitatea pe care a avutGo în se colul al XIXGlea, dar va rămâne o componentă
crucială a puterii, la nivelul politicii mondiale.
Ideea fundamentală pe care vrem să o propunem pe pa rcursul acestei lucrări este că
încheierea în condiŃii favorabile a unui conflict ( în esenŃă, determinarea adversarului în a se supune
voinŃei proprii), impune incapacitatea politicoGmil itară a acestuia, inducerea în acesta a unei stări de
paralizie strategică care să nuGi permită desfășura rea de acŃiuni coordonate și eficiente în scopul
atingerii scopurilor propuse. Având în vedere spaŃi ul de analiză, domeniul conflict/război, care
presupune multiple linii de operaŃii și interconexi uni, lucrarea introspectează, întrGo anumită
măsură, domeniul politic (ca domeniu determinant, c ircumscris celui militar), accentul urmând a fi
pus, firesc, pe rolul, posibilităŃile, limitările, etc., ale organismului militar și luptei armate în cadrul
acŃiunilor care vizează paralizarea strategică a ad versarului.

NESECRET
NESECRET
8 din 70 Pornind de la această legendă, Hart dezvoltă o într eagă teorie bazată pe modelul atacării
vulnerabilităŃilor inamicului, concepŃie opusă vădi t ideilor cu precădere în epocă care vizau atacarea
punctelor forte ale acestuia.
Paralizia strategică este o opŃiune care prezintă t răsături de factură militară, spirituală,
materială, mentală și morală, a cărei scop este mai curând dezabilitarea și nu nimicirea adversarului.
Această opŃiune are în vedere obŃinerea unor benefi cii politice maxime în condiŃiile efectuării unor
cheltuieli materiale și umane minime. AcŃiunile avu te în vedere vizează neutralizarea voinŃei de a
lupta a adversarului prin acŃiuni întreprinse, mai ales, împotriva capacităŃilor care asigură resursel e
și elementele de conducereGcoordonare necesare duce rii războiului. Principalele obiective ale
acŃiunii directe sunt capabilităŃile fizice/materia le și mentale adversare. Indirect, se urmărește
afectarea moralului adversarului. OperaŃional, inca pacitarea adversarului va fi obŃinută prin
„fuzionarea bătăliei cu manevra”. Cu alte cuvinte, se va evita angajarea forŃelor adversare,
urmărinduGse atacarea structurilor de comandă/contr ol și de sprijin de luptă. IntenŃiile non letale nu
interzic, în mod necesar, distrugerea obiectivelor adversarului, căutânduGse însă, în măsura
posibilului, minimalizarea acestor efecte negative. De reŃinut, de asemenea, că efectele obŃinute vor
fi de scurtă, lungă, sau medie durată, funcŃie de d esenul strategic adoptat. Altfel spus, modelul
paralizării strategice prevede lovirea unor capabil ităŃi materiale și mentale ale adversarului în scop ul
angajării indirecte și neutralizării moralului aces tuia. 1
Teoria paraliziei strategice a evoluat odată cu dez voltarea societăŃii omenești. BineînŃeles,
scopul fundamental, al incapacitării adversarului p rin neutralizarea voinŃei sale de a lupta sau de a
rezista, a rămas același. Dacă, pentru o lungă peri oadă de timp, metodologia neutralizării voinŃei de
a lupta a adversarului a rămân în esenŃă aceeași, î n epoca modernă sGa constatat o evoluŃie mai
vizibilă a modalităŃilor de operaŃionalizare a conc eptului. În acest sens, începuturile au fost făcute în
domeniul asigurării materiale/industriale a războiu lui prin intermediul acŃiunilor destinate
neutralizării producŃiei mijloacelor de ducere a lu ptei. În prezent, accentul cade pe domeniul
comenzii și controlului. ApariŃia „revoluŃiei infor maŃionale” va determina apariŃia unei noi
modalităŃi de abordare. Având în vedere descreștere a importanŃei structurilor ierarhice de tip
vertical și creșterea importanŃei descentralizării, crește importanŃa cooperării pe orizontală. Ca
urmare, pe viitor nu va mai fi avută în vedere neut ralizarea legăturilor de tip vertical, accentul fii nd
pus pe neutralizarea legăturilor de tip orizontal ( așa numita: asigurare a neGcooperativităŃii centrel or
orizontale). După cum se observă, domeniul informaŃ ional va fi spaŃiul următoarelor confruntări
care vor avea ca obiect paralizarea adversarului.
Lucrarea de faŃă nu își propune analiza comprehensi vă a rolului forŃelor armate în toate
contextele de criză posibile. Ceea ce își propune a ceastă lucrare este de a decela unele dintre
aspectele de anduranŃă care trebuie să stea la fund amentul organizării și acŃiunii militare pentru ca
acŃiunea militară săGși atinsă obiectivele, cum ar fi: necesitatea de a fi asimetric superior faŃă de
adversar, rolul forŃei militare în realizarea descu rajării, asigurarea victoriei prin paralizarea
adversarului, și altele. De asemenea, lucrarea prez intă unele dintre sistemele de gestionare a crizelo r
adoptate de unele dintre cele mai importante organi zaŃii internaŃionale.
În scopul construirii argumentului final lucrarea c onŃine trei capitole. Capitolul unu
analizează principalele aspecte ale crizelor politi coGmilitare. Acest capitol surprinde atât elementel e
comune cât și pe cele definitorii, particulare, uno r anumite tipuri de crize. Obiectivul principal al
acestui capitol este de a sublinia complexitatea cr izelor politicoGmilitare, de a scoate în evidenŃă

1 David S. Fadok, “John Boyd and John Warden: Air Po wer Quest for Strategic Paralysis”, School of Advan ced
Airpower Studies, Air University Press, Maxwell Air Force Base, Alabama, 1995, p. 8

NESECRET
NESECRET
9 din 70 unele dintre principiile care stau la baza gestionă rii acestora, de a particulariza unele dintre
trăsăturile crizelor și confruntărilor militare.
Capitolul doi supune atenŃiei unele consideraŃii pr ivind rolul forŃei militare în managementul
crizelor. Scopul acestui capitol este ca, pornind d e la caracteristicile conceptelor de putere și pute re
militară, să se exemplifice, prin alegerea unor tem atici proprii unor contexte de criză alese crescăto r
din punct de vedere al violenŃei, să se pună în evi denŃă unele dintre caracteristicile pe care trebuie să
le îndeplinească forŃele militare pentru aGși îndep lini misiunile. În acest sens, va fi investigat rol ul
forŃei militare în realizarea descurajării, adică î n acea fază a crizei în care violenŃa deschisă nu a
început a fi utilizată. În continuare, va fi eviden Ńiată necesitatea existenŃei unei asimetrii pozitiv e
faŃă de adversar în cazul unei confruntări deschis e. De asemenea, pe parcursul acestui capitol va fi
investigat conceptul de paralizie strategică, evide nŃiinduGse, pe scurt, unele dintre procedeele
importante care pot contribui paralizarea strategic ă a adversarului.
Capitolul trei prezintă unele structuri și fizionom ii ale acŃiunilor dedicate gestionării crizelor
politico – militare ale secolului XXI, subliniindu – se și principalele caracteristici ale unor sistem e
de gestionare a crizelor aparŃinând Tratatului Atla nticului de Nord și Uniunii Europene. De
asemenea, vor fi relevate unele dintre principalele aspecte ale participării structurilor militare la
procesul de gestionare a crizelor.
Factorul militar reprezintă unul din instrumentele de putere aflat la dispoziŃia elementului
politic, existent în formă statală sau nu. Acest fa ctor, derivat dintrGo necesitate și având un rol bi ne
definit, a evoluat odată cu transformările societăŃ ii umane. Schimbările nu au vizat doar elemente
transformaŃionale în cadrul domeniilor militare cla sice (cum ar fi lupta armată) ci și modificări
privind locul și rolul, trendul fiind de mărire a a realului de acŃiuni al structurilor militare atât p e
timp de pace cât și pe timp de război.
Lucrarea de faŃă se vrea o modestă contribuŃie la o rdonarea și sublinierea unor aspecte importante
ale acŃiunii factorului militar. Neabordarea în ace astă lucrare a unor caracteristici sau trăsături nu
este echivalentă cu o ignorare a importanŃei acesto ra, singurul motiv fiind că nu sGa considerat că
ele sunt potrivite cu caracteristicile lucrării și arhitectura acesteia.

CAPITOLUL 1
CRIZA POLITICO – MILITARĂ: DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Lumea contemporană este terenul de acŃiune a unor n oi riscuri, pericole și ameninŃări
concrete, particularizări nefericite ale unora din transformările care au survenit, și continuă să
survină, în cuprinsul mediului de securitate. Tensi unile etnice, traficul cu droguri, substanŃe
radioactive sau fiinŃe umane, criminalitatea organi zată transfrontalieră, instabilitatea politică din
unele zone ale lumii, existenŃa unor comportamente politice care urmăresc împărŃirea sferelor de
influenŃă conform unui model dictat de interese eco nomice, politice și militare, amintind de celebrul
The Great game (Marele Joc 2) de pe parcursul secolului 19, proliferarea unor en tităŃi statale slabe G
așaGnumitele „state eșuate” sau „state slabe” ( failed states sau weak states ) G caracterizate prin
administraŃii ineficiente și corupte, incapabile de a oferi propriilor cetăŃeni beneficiile asociate
gestionării în comun a treburilor publice G sunt pr ezenŃe vizibile în viaŃa societăŃii omenești.
Mediul de securitate internaŃional se află în schim bare. Unele din aceste modificări sunt
previzibile, decurgând fie din evoluŃia obiectivă a mediului de securitate, fie reprezentând
rezultatul, mai mult sau mai puŃin previzibil, al u nor strategii și programe implementate de state,
grupări de state sau organizaŃii. Alte modificări a u caracter eminamente aleator și deseori

2 Expresie care, în mod normal, definește lupta dint re Rusia Ńaristă și Marea Britanie pentru controlul teritorului
reprezentat astăzi de Afganistan

NESECRET
NESECRET
10 din 70 surprinzător, constituinduGse întrGun nou element d e discontinuitate strategică, fiind însoŃite de o
anumită doză de incertitudine privind natura, amplo area și durata acestora și influenŃei lor asupra
mediului de securitate. 3
În contextul dezvoltărilor din mediul de securitate contemporan, proliferarea ameninŃărilor
și riscurilor de tip nou conduce la creșterea gradu lui de incertitudine strategică. Această nesiguranŃ ă
contribuie la ridicarea nivelului de instabilitate din mediul internaŃional prin potenŃarea ”dilemei d e
securitate” , ca urmare, uneori, a unor cauze reale sau, în alte instanŃe, ca răspuns la existenŃa unor
percepŃii.
Lipsa unei cuantificări, cât de cât comprehensive ș i unitare, a efectelor noilor provocări, are
ca rezultat nefinalizarea unei concepŃii, cât de câ t general valabile, privind caracteristicile viitor ului.
Singura idee agreată, până în prezent, se rezumă la aserŃiunea că viitorul, chiar privit prin
perspectiva termenului mediu de 10 G15 ani, va arăt a diferit, fără a se cristaliza un consens, măcar
relativ, cu privire la reprezentarea practică a ace stui „diferit”. ConsecinŃa unei asemenea situaŃii e ste
lipsa unei concepŃii unitare privind modelul unui m ecanism al societăŃii umane capabile să facă faŃă
viitorului.
În contextul intensificării eforturilor alocate ana lizării evoluŃiei mediului internaŃional,
străduinŃele orientate către creșterea clarităŃii c onceptuale prezintă o deosebită importanŃă, creându G
se, în acest mod, fundamentul unei analize temeinic e.
Una din temele majore pentru înŃelegerea caracteris ticilor și a regulilor care guvernează
funcŃionarea angrenajelor mediului de securitate in ternaŃional este cea privitoare la conceptele de
conflict și criză. ImportanŃa fundamentală a înŃele gerii acestor două noŃiuni derivă din locul și rolu l
acestora în economia funcŃionării societăŃii umane.
NoŃiunea generală de conflict, translatată în conce pt, incumbă ideea existenŃei unui fenomen
social complex și multidimensional, reprezentând un a din constantele oricărei societăŃi omenești.
ÎntrGo exprimare extrem de sintetică, situaŃia de c onflict se cristalizează ca urmare a unui
dezechilibru apărut în sistemul de referinŃă. Acest dezechilibru este natural, funcŃionând în
alternanŃă cu antiteza sa care este starea de echil ibru. Cele două stări, deși opuse și următoare una
alteia, reprezintă, în același timp, fiecare la rân dul său, izvorul celeilalte. Astfel, un sistem în
dezechilibru tinde spre un nou echilibru temporar. Acest nou echilibru, la rândul sau, acumulează
tensiuni interne care, la un moment dat, provoacă u n nou dezechilibru. După cum se observă, chiar
în stare de echilibru, un sistem nu este o entitate „statică”, fără „mișcare” acesta fiind „gazda”
tensiunilor acumulate. Încercând o parafrazare a un or termeni filosofici cunoscuŃi, criza și conflictu l
sunt asemeni mișcării, omniprezente, continue, abs enŃa conflictului fiind asemenea repausului,
relativă.
Pe de altă parte, existenŃă conflictelor și crizelo r G cu adevărat, agenŃi ai schimbării, ai
transformării G nu reprezintă, în mod necesar, ele mente potrivnice dezvoltării societăŃii umane,
putând, la fel de bine, să reprezinte etape în cons trucŃia unor noi stări superioare acelora ale căror
caracteristici le neagă.
Realitatea istorică a demonstrat că o concepŃie car e nu are printre pilonii săi ideatici și ideea
inevitabilităŃii existenŃei conflictelor și crizelo r nu este realistă și, deci, nu este fezabilă. Pe d e altă
parte, dezideratul eliminării totale a cauzelor car e pot conduce la apariŃia conflictelor și crizelor este
lipsit de realism.
În consecinŃă, oricât de limitate ar părea să fie, în linii mari, nu rămân decât două
instrumente prin care se poate urmări păstrarea unu i anumit grad de armonie sau a unui modus

3 Strategia de Securitate NaŃională a României

NESECRET
NESECRET
11 din 70 vivendi acceptabil tuturor părŃilor aflate în poziŃii anta gonice, și anume diminuarea, pe cât posibil, a
amplitudinii cauzelor care ar putea potenŃa diferit e tipuri de dispute și, pe de altă parte, gestionar ea
eficientă, la nevoie, a crizelor care, inevitabil, au apărut.
Fără nici o pretenŃie de exhaustivitate, acest capi tol va face un scurt parcurs prin fundamentele
conceptelor de conflict și criză. Demersul va încep e printrGo caracterizare sumară a schimbărilor
care au loc în mediul internaŃional. De asemenea, v or fi abordate elementele esenŃiale ale noŃiunii
de conflict și ale conceptului de criză, inclusiv c ele privind crizele politicoGmilitare. Totodată, va fi
abordat și subiectul principiilor fundamentale ale gestionării crizelor alături de cel privind
activităŃile de prevenire a conflictelor și gestion are a crizelor.
1.1 Principalele caracteristici ale mediului intern aŃional actual
Cu una sau două generaŃii în urmă, ordinea de precă dere pe scena internaŃională era clară,
aceasta rezultând ca urmare a modului în care un st at îndeplinea unele bareme cantitative și
calitative recunoscute internaŃional. Conform siste mului Westfalian, statele, inclusiv guvernele și
diplomaŃii lor, erau actorii predominanŃi ai scenei internaŃionale. łările cu teritorii întinse, cu
economii dezvoltate și forŃe armate relevante erau recunoscute ca fiind puternice; statele mai mici
sau statele caracterizate de instabilitate politică neputând emite pretenŃii de a „juca” în „prima li gă”
a afacerilor internaŃionale. În al treilea rând ca importanŃă erau statele apreciate ca fiind de „put ere
medie”, precum Germania și Japonia, state care fuse seră învinse în al Doilea Război Mondial dar
cărora le fusese acordată o a doua șansă. Aceste Ńă ri nu erau considerate superputeri sau puteri
mondiale dar erau apreciate ca fiind lideri ai „lig ii a doua”.
Înainte de anii ‘90, conflictul dintre Est și Vest a divizat lumea în două blocuri antagoniste.
Chiar și fostele colonii din Africa și Asia, care d eveniseră state independente pe parcursul
procesului de decolonizare a cărui perioadă princip ală a început după anii 1940, au fost atrase în
acest conflict al fostelor metropole.
Anii ’90 au marcat o intensificare a procesului de alterare, de modificare a structurii
mediului politic internaŃional, mai ales după momen tul căderii zidului Berlinului. Momentul Berlin
nu a marcat o schimbare totalmente bruscă, fiind pr ecedat de unele modificări ale caracteristicilor
domeniului vieŃii internaŃionale, una dintre cele m ai vizibile fiind creșterea numărului actorilor car e
participau la viaŃa politică internaŃională.
Astfel, corporaŃiile internaŃionale, grupurile inte rnaŃionale de interese și de presiune,
organizaŃiile neguvernamentale, alte organizaŃii și organisme au devenit, treptat, din ce în ce mai
interesate de viaŃa internaŃională ajungând să disp ună de adevărate agende proprii cu subiecte de
interes și obiective de realizat. Strategiile organ izaŃiilor menŃionate au fost și sunt, firesc, orien tate
spre îndeplinirea scopurilor proprii, alte preocupă ri căpătând importanŃă secundară. Uneori, dacă se
consideră a fi avantajos, acestea cooperează cu g uvernele, alteori încercânduGse manipularea
acestora din urmă în scopul creării condiŃiilor pr opice satisfacerii propriilor interese.
Fenomenul fundamental care determină sensul princip alelor mutaŃii în lumea contemporană
este cel al globalizării. InfluenŃele globalizării se regăsesc ca și cauze principale ale multora din
modificările survenite în mediul de securitate, unu l din efectele cele mai evidente regăsinduGse în
mănunchiul noilor oportunităŃi și provocări prezent e în viaŃa internaŃională.
În liniile ei cele mai generale, globalizarea defin ește volumul și nivelului din ce în ce mai
ridicat al interGrelaŃiilor dintre oameni și spaŃii , ca rezultat al progreselor extraordinare înregist rate
în diferite domenii ale culturii umane. InfluenŃa s chimbărilor induse de tehnologie este atât de mare
încât există opinii potrivit cărora se constată o d iminuare continuă a importanŃei conceptelor de
spaŃiu și timp.

NESECRET
NESECRET
12 din 70 Dezvoltările evidenŃiate în ultima perioadă demonst rează efectele complexe ale globalizării.
Una din consecinŃele fundamentale ale acesteia, în plan politic, este modificarea structurii și
gradului de influenŃă al sistemului Westfalian, asp ect particularizat prin scăderea aparentă a
importanŃei statelor, atât în plan internaŃional câ t și intern, și, pe de altă prin apariŃia unor noi
oportunităŃi și provocări. Astfel, ca urmare a scăd erii intensităŃii coerciŃiei statale, globalizarea
conduce la un grad mai mare de flexibilitate și ind ependenŃă socială oferind șanse reale de progres
și creștere a gradului de prosperitate, prin încura jarea libertăŃii economice. În același timp,
accentuarea procesului de globalizare nu conduce în mod necesar și automat la creșterea bunăstării,
o asemenea consecinŃă depinzând de capacitatea stat elor de a se adapta și de a exploata
oportunităŃile oferite de mediul internaŃional. Tot uși, chiar și în aceste condiŃii, cel mai mare ris c la
adresa bunăstării unui stat este rămânerea acestuia în afara proceselor globalizante pozitive.
Conform Strategiei de Securitate NaŃională a Români ei, principalul conflict al epocii
contemporane opune conceptele fundamentale de democ raŃie și totalitarism, fiind determinat de
agresiunea majoră a terorismului internaŃional de s orginte extremist – religioasă, structurat în reŃel e
transnaŃionale, cu acŃiuni îndreptate împotriva sta telor democratice și a forŃelor politice raŃionale din
statele angajate în procesul democratizării. 4
TendinŃele majore prezente în mediul de securitate actual sunt următoarele: accelerarea
proceselor de globalizare și integrare regională co ncomitent cu persistenŃa unor acŃiuni având ca
finalitate fragmentarea statală; convergenŃa rezona bilă a eforturilor consacrate structurării unei
arhitecturi de securitate, stabile și predictibile, însoŃită de accentuarea tendinŃelor anarhice în un ele
regiuni; revigorarea eforturilor statelor vizând pă strarea influenŃei lor în dinamica relaŃiilor
internaŃionale, în paralel cu multiplicarea formelo r și creșterea ponderii intervenŃiei actorilor
nestatali în dinamica relaŃiilor internaŃionale. 5
Globalizarea este un fenomen multidimensional gener at, în primul rând, de progresele înregistrate
în știinŃă și tehnologie, mai ales în cea informati că. Aceste dezvoltări crează condiŃii propice
progresului social, generând, în același timp, și o serie de forŃe care favorizează fragmentarea
societăŃii, creând vulnerabilităŃi sociale și sădin d seminŃe ale violenŃei și conflictelor antagonice. În
acest fel, este încurajată apariŃia condiŃiilor fav orizante dezvoltării crizelor economice care se
propagă dincolo de frontierele naŃionale ajungânduG se, astfel, la crize economice sau chiar politice
globale. 6 Una din cele mai periculoase dezvoltări moderne es te cea care se referă la globalizarea
unor ameninŃări mai vechi precum și la apariŃia uno ra noi.
1.2 Elementele definitorii ale noŃiunii de conflict
Una din definiŃiile atașate conflictului prevede că acesta presupune existenŃa unei stări de
dezacord cauzată de dezvoltarea unei stări de opozi Ńie, reale sau percepute, între nevoile, valorile ș i
interesele unor grupuri sociale, în cazul nostru um ane. Această situaŃie conduce la apariŃia unor stăr i
de tensiune și a unor sentimente negative între opo nenŃi.
În sinteză, conflictele sunt generate de existenŃa unor interese incompatibile, actorii
principali acŃionând în termenii acestei incompatib ilităŃi.
Strategia de Securitate a României subliniază că, l a început de mileniu, lumea continuă să
rămână puternic conflictuală. Izvoarele conflictelo r se regăsesc în domeniul accesului la resurse și
în mecanismele de distribuŃie a acestora, se referă la pieŃele de desfacere dar și la diferenŃele
identitare de natură etnică, religioasă, culturală sau ideologică. De asemenea, se subliniază că

4 Strategia de Securitate NaŃională a României
5 Ibidem
6 Robert O. Keohane, Joseph S. Nye, Jr: „Introductio n” în „Governance in a Globalising World”, Washingt on, DC,
Brookings Institution Press, 2000

NESECRET
NESECRET
13 din 70 probabilitatea unui conflict militar de mare amploa re este redusă, în timp ce conflictele regionale și
cele interne pot fi mai frecvente, iar efectul lor – direct sau cumulat – tot mai greu de controlat. 7
O condiŃie fundamentală pentru rezolvarea, în mod c onstructiv, a unui conflict este
înŃelegerea corectă a acestuia. Conflictul trebuie să transpară nu doar în dinamica lui aparentă, fiin d
necesare eforturi pentru decelarea aspectelor funda mentale mai puŃin vizibile dar care, după cum a
fost evident în multe cazuri, influenŃează desfășur area acestuia.
De obicei, termenului „conflict” i se atribuie cono taŃii exclusiv negative, fiind interpretat ca
fiind opus cooperării, armoniei, acordului sau, în anumite situaŃii, chiar opus păcii. O asemenea
înŃelegere păcătuiește prin unidirecŃionalitate și îngustime devenind, din această cauză,
nefolositoare, nepermiŃând demararea unei abordări comprehensive a cauzelor și formelor de
manifestare a fenomenului conflict.
Conflictul trebuie înŃeles, așadar, ca fiind un fe nomen social multidimensional, care
acŃionează, deseori, ca agent de transformare și sc himbare, o caracteristică esenŃială a existenŃei
umane deGa lungul istoriei. La fel de adevărat, con flictul se poate constitui întrGun agent extrem de
distructiv.
1.3 Elementele fundamentale ale noŃiunii de criză
O formă particulară de manifestare a conflictului e ste cea reprezentată de criză. Dacă în ceea
ce privește conflictul, în sensul cel mai larg, ace sta poate avea valenŃe pozitive și negative funcŃie
de intensitate și caracteristici, termenul de criza reprezintă începutul etapei în care se constată
acutizarea unui conflict dincolo de un prag bine de finit, conotaŃia preponderentă fiind cea negativă.
AfirmaŃia conform căreia „părintele” crizei este co nflictul conduce, implicit, la ideea că la
începutul lanŃului cauzal care conduce la o situaŃi e de criză se găsește o contradicŃie. Pe de altă
parte, este la fel de adevărat că prin simpla ei ex istenŃă contradicŃia nu conduce, în mod necesar, la
apariŃia unei crize. ContradicŃiile sunt fenomene n aturale, caracteristice societăŃii omenești. Mai
mult, progresul își are originea în contradicŃii, î n „neliniștea” și „nemulŃumirea” pe care acestea le
produc. NesoluŃionarea la timp și în mod adecvat a tensiunilor conduce la agravarea conflictului
ajungânduGse, în final, la criză. Dacă acceptăm că, la rândul acesteia, criza ar putea fi urmată de o
perioadă de detensionare sau, dimpotrivă, de un con flict intensificat atunci se poate afirma că, în
sine, criza reprezintă un stagiu al conflictului, d enumit în acest fel pentru a delimita începutul
depășirii unui anumit barem de tensiune.
Sursele de instabilitate ale mediului de securitate sunt numeroase, iar dinamica lor este
complexă și greu de gestionat. La urma urmei, gesti onarea crizelor – care reprezintă provocarea și
îndatorirea cea mai importantă a societăŃii omeneșt i la început de secol – presupune, înainte de
toate, identificarea și evaluarea acestor surse. Du pă 1990, în jur de 4 milioane de oameni, dintre
care 90% civili, șiGau pierdut viaŃa în conflicte m ilitare, iar 10 milioane șiGau părăsit căminele și
Ńările 8. Aproape trei miliarde de oameni – adică jumătate din populaŃia planetei – trăiesc cu mai
puŃin de 2 euro pe zi, în timp ce, anual, 45 de mil ioane de oameni mor de foame sau de malnutriŃie.
Se așteaptă ca, în viitor, datorită încălzirii plan etei, să se intensifice concurenŃa pentru resursele de
apă, în timp ce bătălia pentru resursele energetice va deveni tot mai acută. Europa, spre exemplu,
este principalul importator mondial de petrol și ga ze; ea importă 50% din consumul de energie, iar
în 2030 aceste importuri vor fi de 70%. Produsele r espective se importă din regiunea Golfului, din
Rusia și din Africa de Nord 9. De unde rezultă că, în viitorul apropiat, bătălia se va duce în principal

7 Strategia de Securitate NaŃională a României
8 http://www.issGeu.org, Stratégie éuropéene de sécu ritée, L’Institut d’Etudes de Sécurité de l’Union E uropéene,
decembre 2003, p. 4G5.
9 Ibidem , p. 5G6.

NESECRET
NESECRET
14 din 70 pentru aceste resurse, deci pentru aceste zone. Dar toate acestea sunt generatoare de instabilitate, d e
crize și de conflicte. 10
În opinia noastră, sursele de instabilitate care re prezintă, totodată, și cauzele cele mai acute
ale crizelor și conflictelor, se configurează, pref igurează și metamorfozează, în principal, în
următoarele dimensiuni:
a. Economice :
G globalizarea tot mai accentuată a economiei (fina nŃele, marile corporaŃii transnaŃionale care
distrug, practic, economiile naŃionale etc);
G creșterea interdependenŃelor economice și financi are;
G împuŃinarea resurselor (energetice, de materii pr ime, de apă potabilă etc);
G necesitatea soluŃionării problemei pieŃelor și a diseminării rapide a producŃiei;
G existenŃa decalajelor și creșterea conflictualită Ńii economice și sociale;
G apariŃia și proliferarea unor vulnerabilităŃi spe cifice;
G necesitatea securităŃii și siguranŃei economice. 11
b. Politice:
G proliferarea democraŃiilor și reacŃiile identitar e paradoxale (fundamentaliste);
G necesitatea respectării drepturilor omului, conco mitent cu respectarea valorilor politice și
sociale ale altor comunităŃi, dar și reacŃiile ades ea violente la această cerinŃă, în numele unor
interese, tradiŃii sau sloganuri;
G existenŃa unor politici dictatoriale, subversive sau extremiste și a nevoii de protecŃie
împotriva acŃiunilor și efectelor devastatoare ale acestor politici;
G colaborarea politică, pe suportul valorilor democ raŃiei, ale drepturilor și libertăŃilor fiinŃei
umane și divergenŃele politice grave din sistemul r elaŃiilor internaŃionale și zonale. 12
c. Sociale :
G creșterea gradului de integrare socială, pe baza valorilor politice și standardelor
profesionale și morale și reacŃia virulentă la inte grare;
G creșterea anomiei sociale;
G existenŃa și accentuarea inegalităŃilor sociale ș i imposibilitatea Ńărilor de a face faŃă singure
unor astfel de provocări. 13
d. Geopolitice și geostrategice :
G reconsiderarea unor vechi interese privind influe nŃa, accesul la resurse și crearea unor zone
pivot sau unor spaŃii de îndiguire și reacŃiile ide ntitare;
G existenŃa unor falii strategice extrem de pericul oase (falia islamică, falia caucaziană, falia
balcanică, falia kurdă, falia sinoGniponă, falia is raelianoGpalestiniană etc), care, în pofida progres ului
tehnologic imens și al dezvoltării reŃelelor de com unicare, menŃin la cote agresive tensiunile și
incompatibilităŃile generatoare de crize zonale sau internaŃionale grave, care pot duce la războaie
extrem de violente;
G nevoia de stabilizare a zonelor conflictuale și d e prevenire a crizelor și conflictelor care ar
putea scăpa de sub control și interesul unor cercur i de a menŃine și activa astfel de zone. 14
e. InformaŃionale :

10 Colonel Aurel Tabacu: “Aspecte militare ale manage mentului crizelor în noile condiŃii apărute după ev enimentele din
1989, din Europa și din Lume”, teza de doctorat, Un iversitatea NaŃională de Apărare, p. 24
11 Ibidem
12 Ibidem , p. 25
13 Ibidem
14 Ibidem

NESECRET
NESECRET
15 din 70 G globalizarea informaŃiei și creșterea vulnerabili tăŃilor în cyberspaŃiu, concomitent cu
sporirea agresivităŃii în spaŃiul virtual;
G creșterea dinamicii și flexibilităŃii informaŃion ale concomitent cu proliferarea tehnicilor și
strategiilor de manipulare informaŃională; 15
G surprinderea informaŃională și nevoia de prevenir e a surprinderii informaŃionale.
f. Tehnologice :
G existenŃa high tech și IT și implicarea lor directă în asigurarea calităŃii vieŃii, concomitent
cu lipsa de acces generalizat sau extins la astfel de tehnologii și, de aici, criza tehnologică și un
posibil război în acest spaŃiu;
G existenŃa și proliferarea unor ameninŃări tehnolo gice;
G posibilitatea accesului la înalta tehnologie a gr upărilor teroriste;
G necesitatea controlului tehnologic. 16
g. Militare :
G proliferarea ADM și impunerea unor strategii de n onGproliferare;
G dezvoltarea unor armate foarte puternice, capabil e să producă sau să genereze distrugeri
masive și conceperea unor strategii de anihilare a unor astfel de forŃe;
G dezvoltarea armamentelor și tehnologiilor de mare precizie;
G dezvoltarea tehnologiilor militare neconvenŃional e;
G creșterea puterii de foc, apariŃia unor noi conce pte, cum ar fi cel al Războiului bazat pe
ReŃea, al Războiului InformaŃional, a celui geofizi c etc., care lărgesc și mai mult spaŃiul de
confruntare și de criză și amplifică spiritul confl ictual;
G imposibilitatea rezolvării, de către o singură Ńa ră, doar prin mijloace proprii, fie ele și
militare, a problemelor cu care se confruntă și apa riŃia strategiilor transnaŃionale de impunere a unu i
anumit tip de comportament.
G mijloacele asimetrice și atipice. 17
Principala caracteristică a unei crize internaŃiona lă este că aceasta are ca actori principali
naŃiunile, ca entităŃi separate sau grupuri de stat e. Conform lui Snyder, în mediul internaŃional criz a
reprezintă „ o secvenŃă de interacŃiuni între guvernele a două s au mai multe naŃiuni suverane aflate
în conflict sever A care nu înseamnă război – dar care implică existenŃa unei percepŃii privind
probabilitatea ridicată de apariŃie a unui război .” 18
La rândul său, Lebow, apreciază că există trei tipu ri de crize internaŃionale 19 . Potrivit
acestei tipologii, primul tip de criză vizează just ificarea ostilităŃilor. Următorul tip de criză este
reprezentat de „ crizele derivate ” (în original Spinoff Crisis ). Acest tip presupune existenŃa unei
situaŃii de criză sau de război între naŃiuni care, la rândul ei, favorizează apariŃia altor crize. Un
cunoscut exemplu în acest sens este incidentul „ Lusitania ” din 1915. Cel deGal treilea tip este criza
care vizează forŃarea apariŃiei unei crize în scopu l determinării părŃii adverse de a renunŃa la
obiectivele originale (autorul le denumește brinkmanship ). Unul din cele mai cunoscute exemple
corespunzătoare acestui ultim tip este criza americ ano – sovietică din 1962 ca urmare a amplasării
unor rachete sovietice în Cuba. Exceptând criza dec lanșată pentru justificarea ostilităŃilor, în situa Ńia
celorlalte două tipuri de criză, de obicei, nici un a din tabere nu dorește escaladarea tensiunilor căt re
război cu toate că imaginea pe care o promovează, î n afară, vizează transmiterea unor semnale care

15 Ibidem
16 Ibidem
17 Ibidem , p. 26
18 Glenn Snyder și Paul Diesing: „Conflict Among Nati ons: Bargaining, Decision Making and Szstem Structu re in
International Crisis Defines an International Crisi s”, 1977
19 Richard N. Lebow: „Between Peace and War: the Natu re of International Crisis”, 1981

NESECRET
NESECRET
16 din 70 să conducă la ideea existenŃei hotărârii de a trece peste pragul care se cheamă război (adică,
conform lui Groucho Marx „Always be sincere, even if you don’t mean it” ).
1.4 Crizele politico – militare
Ca abordare generală, în teoria de specialitate se apreciază că acumulările antagoniste,
existente întrGo anumită situaŃie dată, pot fi subs umate termenului generic de „criză” sau „situaŃii d e
criză”, domeniile de acŃiune reprezentând un contin uum încadrat între micro și macrosocial. 20
Începutul Mileniului III este afectat deja de mai m ulte tipuri de crize, definite și clasificate
conform unei game variate de criterii. Utilizarea t ermenului de „criză” proliferează, situaŃie care nu
este valabilă doar în cazul media ci și pentru medi i mai sofisticate, cum ar fi cel politic sau
diplomatic. Dacă ar fi să se preia, necritic, toate situaŃiile în care termenul este utilizat având în
vedere doar aspectele statistice, concluzia la care sGar ajungea ar fi că una din principalele
caracteristici ale societăŃii contemporane este că aceasta înregistrează mereu, undeva, cumva, o
situaŃie de criză.
Crize există în permanenŃă și diversitatea lor este largă, acestea fiind de factură: politică,
economică, socială, culturală, ecologică etc, pentr u a le menŃiona doar pe cele mai importante. La
nivelul opiniei publice largi se vorbește des despr e crize alimentare, despre criza energetică etc.
Deci, cu adevărat, societatea modernă trăiește și s e dezvoltă întrGo lume a crizelor de diferite
tipologii și intensităŃi. Trebuie subliniat că deli mitarea tipologică anterioară este utilă mai ales l a
nivel scolastic pentru că, în practică, crizele sun t de factură complexă, un exemplu în acest sens
fiind criza de tip politico – militar. Din fericire , această adevărată „polifonie” de crize, nu este
completată de o criză de nivel major, de tipul „răz boiului rece” de abia încheiat.
Nu există definiŃii unanim acceptate ale conceptulu i de criză . În general, crizele sunt
definite în funcŃie de caracteristicile acestora și de domeniul de manifestare. Diferitele tipurile d e
criză, ordonate conform unor diverse tipologii, au elemente particulare dar și de legătură. Astfel,
criza politică se deosebește de cea de natură socia lă cu toate că factorul politic este prezent în
fiecare dintre acestea. Totuși, se cuvine a fi subl iniat că, dintre toate tipurile de criză, cea polit ico –
militară prezintă cea mai mare complexitate și impo rtanŃă, existând posibilitatea ca, în cazul
adoptării unei modalităŃi de gestionare neadecvate, efectele negative ale acesteia să fie cu adevărat
impresionante. 21
O definiŃie specifică situaŃiei de criză politico G militară specifică că acesta reprezintă o
situaŃie specială sau anormală la nivel naŃional sa u internaŃional care reprezintă o ameninŃare la
adresa valorilor fundamentale, a stabilităŃii și ec hilibrului politic, economic și social, a drepturil or și
libertăŃilor cetăŃenești, a valorilor materiale și spirituale, a mediului, intereselor și obiectivelor unui
stat, ca și împotriva capacităŃii de îndeplinire a obligaŃiilor internaŃionale ale acestuia, pentru ca re
adoptarea unor măsuri speciale este necesară, prin intermediul acŃiunii unitare a sistemului
naŃional 22 .
Cu alte cuvinte, criza, în general, poate fi defini tă ca fiind o schimbare cu efecte traumatice
și stresante în viaŃa unei persoane, sau o situaŃie instabilă și periculoasă în domeniul politic, soci al,
economic, militar sau un eveniment de mediu de larg i proporŃii, în special unul care conduce sau
presupune schimbări majore. În sens larg, termenul conduce la ideea de evenimentGurgenŃă. 23

20 Colonel dr. DănuŃ Manta: „NATO în operaŃii postcon flict de stabilizare și reconstrucŃie”, Editura UNA p, 2007, p. 11
21 Colonel dr. DănuŃ Manta: „NATO în operaŃii postcon flict de stabilizare și reconstrucŃie”, Editura UNA p, 2007, p. 6
22 Colonel dr. Marian Buciuman „The National Integrat ed Crisis Management System – Structure and Concept ual
Milestones”, Romanian Military Thinking 5/2007m, p . 97
23 http://en.wikipedia.org/wiki/Crisis

NESECRET
NESECRET
17 din 70 Se poate concluziona, deci, că, întrGo accepŃie lar gă, criza politicoGmilitară poate fi înŃeleasă ca o
situaŃie naŃională sau internaŃională în contextul căreia se creează o ameninŃare la adresa valorilor, a
intereselor sau obiectivelor prioritare ale părŃilo r implicate 24 .
După cum sGa mai afirmat în cuprinsul acestei lucră ri, crizele politico G militare pot fi
caracterizate și clasificate în multe moduri. Cel m ai adesea acestea sunt interpretate la modul
general, ca fiind crize de securitate, crize de int erese sau crize de conștiinŃă. Gheorghe Nicolaescu,
în lucrarea sa Gestionarea crizelor politicoGmilita re le numește pe acestea crize pentru supravieŃuire
pe niveluri înalte , raportate la ameninŃări de natură economică, financ iară, politică și chiar culturală.
AlŃi autori raportează astfel de crize la mediul de securitate din cadrul statelor, dar mai ales la ce l
extern, clasificând crizele politicoGmilitare ca fi ind interne, respectiv, internaŃionale. Analiza
crizelor interne se constituie în una dintre cele m ai complicate provocări știinŃifice, deoarece
presupune o înŃelegere cuprinzătoare a genurilor de determinări ce guvernează organizările și
procesele sociale din interiorul statului respectiv . Analiza crizelor externe reprezintă o provocare
știinŃifică, probabil mai dificilă, la care, pe lân gă necesitatea înŃelegerii filosofiei existenŃiale a
fiecărui actor implicat, se adaugă și dificultăŃile care emană din sarcina cunoașterii mediului
internaŃional și a modului în care actorii interacŃ ionează pe scena internaŃională.
ApariŃia și evoluŃia situaŃiilor de criză au la ori gine cauze de natură obiectivă. Ca urmare, ele
nu se rezolvă și nu pot fi rezolvate de la sine.
Fără a avea în vedere o clasificare completă și def initivă, vom încerca o delimitare a tipurilor de
crize politicoGmilitare funcŃie de factorii princip ali care le determină și de domeniile în care acest ea
se manifestă în mod primordial. Astfel, după domeni ul în care se manifestă și cauzele care le
determină, crizele politicoGmilitare se pot manifes ta în mod primordial, în principal, în domeniile
politic, diplomatic, economic, social, financiar, m ilitar, informaŃional, psihologic și ecologic.
1.5 Principii ale gestionarii crizelor
În stabilirea cadrului general al gestionării crize lor, definirea conceptelor de „criză” și
„gestionarea crizelor” ocupă un loc important. În p rezent, în literatura de specialitate nu există
definiŃii unanim acceptate ale acestor concepte. În trGo accepŃiune foarte largă, prin „criză” se
înŃelege o situaŃie naŃională sau internaŃională în contextul căreia se creează o ameninŃare la adresa
valorilor, intereselor sau obiectivelor prioritare ale părŃilor implicate. Există un grad mare de
subiectivism în aprecierea unei situaŃii de criză d e către actorii implicaŃi (o situaŃie de criză pent ru
una din părŃi poate să fie percepută altfel de cătr e cealaltă parte).
Prin indicatori de evaluare a stării și dinamicii unui s istem înŃelegem o reŃea de repere care
sunt în permanenŃă cotate, pentru a se desprinde an umite concluzii cu privire la starea societăŃii, a
economiei, a mediului social, a calităŃii vieŃii et c. VariaŃiile acestor indicatori, în funcŃie de anu mite
valoriGetalon (preGexistente sau stabilite prin exp erimentări și evaluări succesive), oferă o imagine
concludentă asupra tendinŃelor sistemului care se e valuează, de unde se pot desprinde unele
concluzii cu privire la posibilitatea declanșării u nor crize. Stările care se evaluează și se prognoG
zează pot fi următoarele: 25
1. Starea normală de securitate a unei societăŃi (Ńări , regiuni, zone, spaŃii, etc.) constă în
funcŃionarea corectă a tuturor mecanismelor și sist emelor economice, sociale, culturale și militare,
astfel încât nivelul de trai să se menŃină la valor i constante sau să fie în creștere.

24 Ioan Crăciun, Prevenirea conflictelor și managementul crizelor. București: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apăra re
„Carol I”, 2006, p.79.
25 Colonel Aurel Tabacu, teza de doctorat: Aspecte mil itare ale managementului crizelor în noile condiŃii apărute după
evenimentele din 1989, din Europa și din Lume, p. 1 41

NESECRET
NESECRET
18 din 70 2. Starea anormală constă întrGun proces de ieșire din parametrii (indicatorii de normalitate)
și se manifestă prin apariŃia unor factori perturba tori, scăderea capacităŃii de autoreglare socială,
economică și politică, tensionarea relaŃiilor și sc ăderea performanŃelor, mai întâi accidental și în
domenii periferice, apoi în domenii de mare importa nŃă, cum ar fi economia, viaŃa politică, viaŃa
socială, învăŃământul, activitatea instituŃiilor st atului, migraŃie, securitate socială, siguranŃă
naŃională.
3. Starea anomică (favorabilă trecerii la starea de in securitate parŃială individuală) a unei
societăŃi constă în existenŃa și persistenŃa unor d isfuncŃionalităŃi datorită cărora crește gradul de
nesiguranŃă socială, se degradează raporturile dint re individ și societate și scade respectul societăŃ ii
faŃă de individ, adâncinduGse procesul de înstrăina re, delicvenŃa și dezamăgirea.
4. Starea de haos (stare de insecuritate parŃială indi viduală) este dată de procesul de trecere
de la un tip de organizare la un alt tip de organiz are și se caracterizează prin instabilitate socială ,
neîncredere în valori, inflaŃie legislativă, econom ică și financiară, criminalitate sporită, nesiguran Ńă
socială crescută, lipsa locurilor de muncă, migraŃi e, ierarhizări sociale arbitrare, decalaje, tensiun i și
neîncredere manifestată de alte state și de organis me internaŃionale.
5. Starea tensionată (favorabilă trecerii de la starea de insecuritate individuală la cea de
insecuritate generală) constă în apariŃia unor disc ordanŃe și perturbaŃii în unul sau mai multe
domenii ale vieŃii economice, sociale și militare, în relaŃiile internaŃionale, în percepŃia sistemelo r
de valori și modul în care acestea sunt respectate.
6. Starea de preGcriză poate consta, spre exemplu, în accentuarea disfuncŃiilor sociale,
economice și politice, ajungerea la limită a tensiu nilor, creșterea infracŃionalităŃii, scăderea drast ică
a nivelului de trai, accentuarea migraŃiei și a neî ncrederii în instituŃiile statului, creșterea
consumului de droguri, slăbirea dramatică a perform anŃelor, falimentarea unui mare număr de
întreprinderi, scăderea PIB și deteriorarea relaŃii lor cu alte Ńări, îndeosebi cu vecinătatea, etc.
7. Starea de criză (stare de insecuritate generală) co nstă în blocajul instituŃiilor statului,
mecanismelor economice și sociale, în scăderea dras tică, insuportabilă a produsului intern brut,
înfometarea populaŃiei și degradarea completă a sis temelor de valori, în proliferarea violenŃei, a
criminalităŃii, în tensionarea până la conflict a r elaŃiilor internaŃionale. Această stare este preced ată,
de regulă, de o stare de preGcriză sau anunŃă imine nŃa blocajelor și trecerea la limită a tensiunilor
sociale, economice și internaŃionale.
8. Starea conflictuală (stare de insecuritate individu ală și a grupului social) constă în
creșterea intereselor divergente ale indivizilor și grupurilor sociale, în mărirea insuportabilă a
decalajelor, în conflictualizarea la limita maximă a relaŃiilor sociale, economice și interetnice, în
sporirea protestelor, în creșterea violenŃei, în sp orirea intoleranŃei și în disfuncŃionalităŃi grave și
frecvente la nivelul instituŃiilor statului și rela Ńiilor internaŃionale.
9. Starea de război (stare de insecuritate totală) est e o trecere la limită a stării de criză care
duce la folosirea armelor. Însă întotdeauna războiu l este o urmare a degradării economiei, vieŃii
sociale și condiŃiei umane. El este, de cele mai mu lte ori, o trecere la limită a conflictului de
interese, mai exact a crizelor în spaŃiul interesel or manifestate atât în relaŃiile internaŃionale
(războiul între state sau între coaliŃii) cât și în interesul statelor (războiul civil, guerila, revol uŃia).
10. Starea postGconflict și ea prelungită, datorită motivului arătat anterior (părŃile nuGși
epuizează potenŃialele, ex. Irak).
1.6 Criza și confruntarea militară
Războiul este fenomenul cu cea mai ampla funcŃie di structivă, cu cel mai pronunŃat caracter
homicid, cu cele mai adânci implicaŃii asupra preze ntului și viitorului omenirii. Istoria omenirii par e
să demonstreze că dimensiunea antagonică și manifes tarea sa extremă – conflictul militar – sunt

NESECRET
NESECRET
19 din 70 adânc implantate în ADNGul social. Astfel, spre exe mplu, doar trecerea telegrafică în revistă a
conflictelor consemnate de istorie (cum ar fi lucra rea Enciclopedia războaielor 26 ) ocupă peste 500
de pagini de enumerări. 27
Fiind un fenomen social deosebit de complex, o star e a societăŃii care angajează, întrGo
măsură sau alta, toŃi factorii vieŃii sociale, conf runtările militare pot fi abordate din unghiuri de
vedere și în modalităŃi metodologice foarte diferit e. Astfel, istoria le studiază sub aspectul
desfășurării și succesiunii în timp, în ansamblul e voluŃiei diferitelor popoare, în diferite epoci.
Sociologia îl studiază ca fenomen integral, în cadr ul structurilor sociale și al dinamicii acestora.
Politologia îl cercetează sub aspectul determinăril or politice și al evoluŃiei relaŃiilor dintre state , iar
știinŃa militară îl studiază sub aspectul modului c aracteristic de aplicare a legilor, principiilor,
formelor și procedeelor puterii militare. Pentru a realiza o cunoaștere multilaterală a confruntărilor
militare, este necesară luarea în considerare a rez ultatelor tuturor știinŃelor și disciplinelor care
studiază diversele sale laturi și manifestări. După cum sublinia, pertinent, Dimitrie Gusti, „…
adevăratul studiu adâncit al războiului ar conŃine o întreagă enciclopedie a timpului, la care ar
trebui să contribuie toate știinŃele" .28
Definirea corectă a războiului ca fenomen social n ecesită înŃelegerea și dezvăluirea esenŃei
sale politice, a relaŃiei dintre război și politică . În cunoscuta sa lucrare „ Despre război ",
teoreticianul german Carl von Clausewitz scria „ războiul nu este numai un act politic, ci un
adevărat instrument politic, o continuare a relaŃii lor politice, o realizare a acestora cu alte
mijloace. Ceea ce mai rămâne specific războiului se referă doar la natura specifică a mijloacelor
sale. Arta militară poate pretinde în general, iar înaltul comandament în fiecare caz aparte, ca
direcŃiile și intenŃiile politicii să nu intre în c ontradicŃie cu aceste mijloace, și această pretenŃi e,
întrAadevăr, nu este unică; dar oricât de puternic reacŃionează războiul, în anumite cazuri, asupra
intenŃiilor politice, aceasta reacŃie trebuie gândi tă întotdeauna doar ca o modificare a lor, căci
intenŃia politică este scopul, războiul este mijloc ul și niciodată nu poate fi gândit fără scop ". 29
DefiniŃia clausewitziană reliefează pregnant rapor tul dialectic dintre scop și mijloc de
război, evoluŃia acestui raport exprimând însăși ev oluŃia esenŃei fenomenului confruntării militare în
diferite condiŃii istorice.
Scopul războiului este întotdeauna politic, iar da că înŃelegem politicul ca expresie
concentrată a economicului sau, mai larg, ca expres ie concentrată a intereselor sociale, atunci
scopul politic va exprima toate interesele sociale implicate în pregătirea, declanșarea și purtarea
unui război. Mijlocul specific confruntării militar e este lupta armată, care are un caracter distructi v.
Declanșând un război, politica urmărește scopurile sale, dar folosește pentru aceasta mijloace
proprii luptei armate.
Subordonarea mijlocului faŃă de scop nu se realize ază ușor, este un proces complex, nefiind
exclusă posibilitatea ca utilizarea mijloacelor vio lente să iasă din cadrul prestabilit de politică și să
nu mai servească scopurilor politice fixate.
Analiza raportului dintre scop și mijloc permite î nŃelegerea și explicarea corectă a esenŃei
războiului ca fenomen politicoGmilitar. De altfel, enunŃul „continuarea politicii cu alte mijloace" nu
epuizează conŃinutul unui fenomen atât de complex.
În studiile politicoGmilitare de specialitate se ut ilizează următoarele criterii după care sunt clasif icate
războaiele: scopul politicoGmilitaroGstrategic urmă rit și principalele obiective ale acestuia;

26 Brownstone, David și Franck, Irene, Enciclopedia ră zboaielor, Ed. Luceafărul, București, 2005
27 Colectiv:” Confruntările actuale și puterea milita ră”, Colegiul NaŃional de Apărare
28 Ibidem
29 Ibidem

NESECRET
NESECRET
20 din 70 mijloacele (de luptă, lovire, acŃiune) folosite; du rata confruntărilor, în mod deosebit a luptei armat e;
motivaŃia politicoGmilitară (ideologică) a confrunt ărilor de natură și valoare diferite; caracterul
juridicoGmoral; fizionomia operaŃională a tipurilor de confruntare în toate domeniile pe care le
presupune războiul.
Câmpul de luptă al viitorului conturează o viziune holografică a războiului, cu trei proiecŃii:
informaŃională, structurală și acŃională. Între ace stea, coeficienŃii de corelaŃie realizează atât o
dispunere (oricum, niciodată paralelă), cât și o si nteză de determinări reciproce cu mutaŃii și
interfeŃe dinamice de mare amplitudine. Din această interpolare rezultă poziŃia dominantă a
proiecŃiei informaŃionale, ca element de declanșare a structuralului și de pregătire a acŃionalului, ș i
apoi ca element intrinsec de guvernare și de legătu ră în proces.
În viitor, câmpul de luptă va fi complet cibernetiz at, constituind o realitate confirmată de cel
puŃin două aspecte. Primul aspect se referă la proc esul integrării sistemelor de automatizare a
conducerii trupelor cu sistemele de armament și la apariŃia și utilizarea roboŃilor, vehiculelor
telecomandate și muniŃiilor inteligente. Al doilea este definit de metodologia lucrului în condiŃiile
cibernetizării, a scenariilor de luptă, și mai ales , a desfășurării unor aplicaŃii de mare anvergură c u
utilizarea simultană a trupelor și elementelor prin care se simulează activitatea inamicului, cu
reacŃiile trupelor proprii, influenŃa condiŃiilor d e mediu, oportunitatea și eficacitatea deciziilor l uate
și se apreciază activitatea tuturor participanŃilor . Vom avea deci deGa face atât cu o cibernetizare
fizică, reală, întrGo puternică dezvoltare și perfe cŃionare, cât și cu o informatizare metodologică, d e
definire, ducere și apreciere a acŃiunilor de luptă . Astfel spus, coordonata actuală a dezvoltării
teatrului de operaŃii militare cibernetizat este da tă, pe de o parte, de utilizarea tot mai intensă a
sistemelor automatizate de conducere și de armament , iar pe de altă parte, de accelerarea gradului
său de informatizare.
Încă nedefinit de specialiști, controversat în priv inŃa raportului omGsistem, sau etichetat ca o
„aventură tehnică“, câmpul de luptă al viitorului a re suficiente elemente care îl conturează și îi
conferă posibilităŃi infinite de dezvoltare, dintre care amintim: multitudinea sistemelor automatizate
și de armament, precum și a roboŃilor utilizaŃi și acum pe câmpul de luptă; superioritatea
zdrobitoare a eficacităŃii sistemelor de armament ș i a armelor inteligente în comparaŃie cu armele
clasice cu puteri de foc echivalente; necesitatea c oordonării unor diverse categorii de armament de
luptă, în condiŃiile impuse de comprimarea timpului operativ; multifuncŃionalitatea forŃelor
luptătoare, atât pe timpul desfășurării atacului, c ât mai ales, pe timpul apărării; necesitatea
economisirii forŃelor umane și acceptarea folosirii lor masive, numai în situaŃiile de mare încleștare
sau pentru consolidarea succeselor; compensarea lim itelor fiziologice ale comandanŃilor,
luptătorilor și operatorilor; utilizarea roboŃilor pentru activităŃi care cer eforturi mari, timp
îndelungat, atenŃie sporită, migală, precizie, sacr ificii, acŃiune în condiŃii complexe etc.;
insensibilitatea comportamentală și stabilitatea fu ncŃională, în condiŃii de stres, a mijloacelor
cibernetice.
Deci germenii câmpului de luptă al viitorului exist ă. Principalele arme tactice în lupta
globală pentru putere sunt tradiŃionale. Citim desp re ele în titlurile cotidianelor – manipulări de
fonduri, politici comerciale protecŃioniste, reglem entări financiare ș.a.m.d., dar ca în cazul oricăre i
competiŃii militare, adevăratele arme strategice de astăzi sunt bazate pe cunoaștere. Ceea ce
contează în perspectivă sunt produsele muncii menta le: cercetarea știinŃifică și tehnologică,
softwareGul sofisticat, administraŃia mai inteligen tă, comunicaŃiile avansate. Acestea sunt sursele
cheie ale puterii de mâine și, printre aceste arme strategice, nici una nu este mai importantă decât
organizarea superioară – în special organizarea cun oașterii însăși.

NESECRET
NESECRET
21 din 70 Specialiștii militari apreciază că întrGun viitor r ăzboi, în secolul al XXIGlea, armatele
inteligente de azi vor fi confruntate cu armatele i nteligente de mâine. Planificatorii militari concep
viitorul câmp de luptă complet automatizat în care un rol hotărâtor îl vor avea roboŃii militari,
tehnologia Stealth, armele neletale, operaŃiile spe ciale de război psihologic, acŃiuni de simulare și
diversiune, acŃiuni ale forŃelor speciale etc. 30
Apreciem că flexibilitatea organizaŃională reprezin tă capacitatea structurilor militare de a se
modela și redimensiona, oportun și eficient, în rap ort cu cerinŃele formulate de strategiile de
securitate naŃională, de apărare și, respectiv, mil itară a României pentru a răspunde riscurilor,
ameninŃărilor și agresiunilor din mediul de securit ate în care trebuie să acŃioneze. Aceasta implică,
în același timp, capacitatea de îndeplinire a unei game diverse de misiuni, dispunând de o înzestrare
și pregătire corespunzătoare, adaptabile la realită Ńile câmpului de luptă modern. Dincolo de această
definiŃie generală însă, trebuie identificate soluŃ iile concrete de aplicat pentru a asigura flexibili tatea
structurilor create în timp de pace pentru situaŃii de criză și război.
Dinamica societăŃii umane a determinat o diminuare a supremaŃiei binomului antagonic
paceGrăzboi, favorizând conștientizarea existenŃei oportunităŃilor și ameninŃărilor proprii
evenimentului social denumit, generic, criză. Dacă existenŃei binomului mai sus amintit îi era
asociată ideea hegemoniei factorului militar în acŃ iunile de menŃinere a echilibrului politico –
militar sau în determinarea trecerii de la pace la război, în epoca contemporană se constată o reG
ordonare a importanŃei mijloacelor de gestionare a tensiunilor politicoGmilitare, în sensul creșterii
importanŃei mijloacelor nonGmilitare.
Securitatea non tradiŃională este mult mai complexă , implicând o paletă de ameninŃări de
sorginte și nivele diferite ca urmare a acŃiunii si ngulare sau conjugate a unor actori guvernamentali
sau neguvernamentali, clasici sau nou apăruŃi, unde violenŃa nu este generată doar de forŃa
convenŃională, fizică, ci și de forŃele sociale, ec onomice sau ambientale. Ca urmare, răspunsul la
aceste ameninŃări trebuie să acopere o multitudine de aspecte, din care cele militare reprezintă doar
una din laturile acestuia.

CAPITOLUL 2
ROLUL FORłEI MILITARE ÎN MANAGEMENTUL CRIZELOR

Abordarea corespunzătoare a prevenirii crizelor, ma nagementul acestora necesită
dezvoltarea și parcurgerea, în mod discret, dar fer m, a unor etape în procesul de răspuns la crize.
Acesta trebuie să fie susŃinut de structuri adecvat e de management al crizelor, de proceduri și
aranjamente, precum și de capabilităŃi militare efi ciente în întreg spectrul de circumstanŃe
imprevizibile.
Pregătirea pentru o reacŃie adecvată în cazul unei situaŃii de criză Ńine de două aspecte: pe de
o parte, construcŃie și capacitate instituŃională, iar pe de altă parte, pregătirea personalului. Prim ul
element vizează existenŃa unor instituŃii capabile să perceapă, să analizeze și să ofere soluŃii în ca zul
unei crize în derulare, în timp ce al doilea termen se referă la posibilitatea de a pregăti capacitate a
de a reacŃiona, prin simulări și exerciŃii. Din pun ct vedere metodologic, etapa de pregătire cuprinde
trei etape principale: planificarea prealabilă; eta pa de analiză a crizei și planificarea modului de
gestionare a acesteia; etapa de analiză postGacŃiun e și implementare a “lecŃiilor învăŃate”.

30 Barbulescu Ionel, „Războiul și lupta armată, conŃi nutul și fizionomia generală a luptei armate” în
http://www.actrus.ro/reviste/2_2001/c3.html

NESECRET
NESECRET
22 din 70 Nu trebuie uitat că gestionarea efectivă a oricărui tip de criză depinde, întrGo măsură
importantă, de eficienŃa legăturilor stabilite atât în interiorul organizaŃiei respective, cât și cu
grupurile interesate din exterior (modul în care o criză este tratată de la debutul ei poate sugera da că
aceasta va dura, de exemplu, doar o săptămână sau v a produce ulterior pagube pentru mai mulŃi
ani).
Și în acest context social, precum în context biolo gic, se verifică adevărul legii care enunŃă
că ontogeneza repetă rapid și prescurtat filogenez a. Ceea ce înseamnă, întrGo generalizare extremă,
că precum în cazul organismelor vii biologice, orga nismele sociale, statul fiind unul dintre cele mai
organizate dintre acestea, își mobilizează resursel e, mecanismele proprii, în scopul rezolvării
situaŃiei de criză conform cu obiectivele avute în vedere.
Unul dintre principalele instrumente aflate la disp oziŃia statul este organismul militar, apărut
ca urmare ca urmare a unor nevoi specifice, organiz at și înzestrat corespunzător locului și rolului
atribuit în concertul puterilor statului.
ForŃa militară reprezintă „produsul” de bază pe car e organismul militar în pune la dispoziŃia
statului. Această forŃă este rezultatul sinergetic a interacŃiunii a celor trei componente fundamental e
ale forŃei: fizică, conceptuală, morală.
Una dintre cele mai întâlnite erori conceptuale est e cea care identifică forŃa militară cu
violenŃa, amalgamânduGse în acest fel întregul cu p artea. ÎntrGadevăr, forŃa armată este intrinsec
legată de violenŃă dar identificarea, acceptarea un ei suprapuneri complete a celor două noŃiuni
reprezintă, pe de o parte, limitare evidentă a unei a și, pe de altă parte, o extindere fără justificar e a
celeilalte.
De asemenea, înŃelegerea fundamentelor ale forŃei m ilitare necesită conceptualizarea corectă
a rolului violentei exercitată e forŃa militară.
În primul rând, trebuie subliniat că deși forŃa mil itară este, prin excelenŃă, generatoare de
violenŃă, uneori misiunile și sarcinile pe care le au aceste forŃe sunt total non violente, cazul tip în
această instanŃă fiind cel al misiunilor umanitare.
O altă situaŃie tip, asupra căreia se va reveni mai târziu, prevede utilizarea violenŃei
manifeste, conform unor arhitecturi politicoGstrate gice specifice.
Cel de al treilea caz are în vedere ameninŃare cu v iolenŃa, fără a se trece fără echivoc la
utilizarea acesteia.
După cum este evident, complexitatea forŃei militar e „ per se” interacŃionează cu natura
complexă a crizelor, rezultatul celor două complexi tăŃi în acŃiune fiind serii de relaŃii de tip stimu lG
răspunsGrăspuns la răspuns, extrem de complicat și vast.
Ideea principală a acestui capitol este că, deși is toric specializată pentru un tip de acŃiuni,
forŃa militară, pe lângă misiunile, să le zicem cla sice, a fost nevoită săGși asume, ca urmare a unor
comenzi sociale, noi sarcini, în noi împrejurări, î n scopul rezolvării unor situaŃii de criză. Nu treb uie
uitat că, în esenŃă, crizele în desfășurare sau pro babile, au determinat apariŃia forŃelor militare.
2.1 Conceptele de putere și putere militară
Sistemul relaŃiilor internaŃionale de astăzi, precu m și toate repoziŃionările și evoluŃiile ce se
înregistrează la nivel naŃional, zonal, regional și global se cer analizate, mai ales în termeni de
putere . CompetiŃia pentru putere reprezintă principalul f undament al politicii internaŃionale, aspect
care duce, inevitabil, la tensiuni, crize și confli cte între actorii acestei scene dinamice.
Conceptul de putere incumbă o complexitate dificil de cuprins și de definit în ansamblul său.
Termenul derivă din latinescul „potestas”, iar lite ratura de specialitate ne oferă o multitudine de
accepŃiuni ale conceptului. În viziune sociologică, puterea însemnă capacitatea cuiva de aAși
impune voinŃa în cadrul unei relaŃii sociale, în ci uda oricărei rezistenŃe întâmpinate și indiferent d e

NESECRET
NESECRET
23 din 70 factorii care determină această capacitate 31 . Dacă o abordăm în contextul relaŃiilor internaŃio nale și
ale diplomaŃiei, atunci conceptul de putere defineș te capacitatea unui stat de a influenŃa sau
controla alte state , iar statele care au o astfel de abilitate sunt nu mite puteri, puteri zonale, puteri
regionale, mari puteri, superputeri sau hiperGputer i. De altfel, Henry Kissinger o numește
capacitatea unei entităŃi de aAși impune voinŃa asu pra alteia sau de a rezista presiunii exercitate de
altă entitate 32 , Max Weber – șansa unui actor politic de aAși impune voinŃa sa a ltui actor politic 33 ,
iar Walter S. Jones – capacitatea unui actor internaŃional de aAși folosi resursele tangibile și
intangibile în așa fel încât să influenŃeze rezulta tele relaŃiilor internaŃionale spre propriul
beneficiu 34 . Chiar dacă aparent această influenŃare este întrG o singură direcŃie, de la cel puternic la
cel mai slab, în realitate actorii își modifică rec iproc comportamentele și acŃiunile. Prin urmare,
relaŃiile de putere nu pot fi reduse la un model ex trem, în care un câștig al unui actor provoacă o
pierdere echivalentă pentru celălalt actor.
În altă ordine de idei, puterea este o relaŃie asim etrică între indivizi, grupuri, organizaŃii,
state etc., iar exercitarea ei este strâns legată d e intenŃiile, nevoile, valorile sau interesele aces tora,
precum și de distribuŃia inegală a resurselor. Astf el, pentru a putea determina și compara puterea
statelor, analiștii politici utilizează frecvent ie rarhizarea în funcŃie de potenŃialul de putere (put erea
potenŃială), ce derivă din mai multe surse: geograf ică, demografică, economică, militară etc. AlŃi
specialiști susŃin că puterea are la bază următoare le surse: naturale (dispunere pe glob, suprafaŃă,
ieșire la mare, natura graniŃelor etc.), socioGpsih ologice (populaŃie, imaginea de sine, nivelul de
socializare a politicii, organizare politică etc.) și sintetice (abilitatea statului de aGși folosi re sursele
industriale, financiare, tehnice, militare etc.). P uterea reală reprezintă exercitarea efectivă a
coerciŃiei și depinde, alături de sursele de mai su s, de voinŃa populară și de calitatea leadershipGul ui,
de organizarea internă și nivelul de dezvoltare a i nfrastructurii statului și de strategiile adoptate. Ea
poate fi cuantificată cu mai multă precizie atunci când e folosită, în funcŃie de efectele obŃinute.
În concluzie, pentru a înŃelege conceptul de putere în toată complexitatea sa este necesară
abordarea multifaŃetată a acestuia, pe toate dimens iunile sale de manifestare: politică, economică,
umană, culturală, tehnologicoGinformaŃională și mil itară.
În cele ce urmează, vom pune accent pe dimensiunea militară a puterii. Rolul decisiv în
dinamica raporturilor geopolitice revine puterii. E ste o observaŃie elementară, care ne trimite la
ideea de inegalitate. Istoria este, din acest punct de vedere, un spaŃiu al decalajelor, iar, în timp, o
suită de ascensiuni și decăderi ale diferitelor put eri.
În sens general, " puterea reprezintă capacitatea de a face, de a prod uce sau de a distruge " –
definiŃie formulată de Raymond Aron în "Paix et gue rre contre les nations". Tot același autor
definește marea putere: "… stat capabil, în anumite împrejurări, să modifice v oinŃa indivizilor,
grupurilor sau a statelor străine ", ea implică folosirea efectivă a forŃei, mergând până la război,
care este " forŃa necesară pentru afirmarea dreptului prin sing ura metodă, de care dispune un
stat "35 .
Conceptul de putere implică o complexitate, dificil de definit, în ansamblul său. Termenul
derivă din latinescul "potestas", iar literatura de specialitate ne oferă o multitudine de accepŃiuni ale
conceptului. În viziunea sociologică, puterea însea mnă " capacitatea cuiva de aAși impune voinŃa, în

31 DicŃionar de sociologie, Editura Enciclpedică, Buc urești, 1996, p. 107
32 Henry Kissinger, „Selected Writings”, Cambridge Pr ess, 1993, p. 203
33 Max Weber, “Politics as a vocation”, Oxford Press, 1988, p. 133
34 Walter S. Jones, „The Power”, Harvard Press, 1994, p. 75
35 Nouschi M., Mic atlas istoric al secolului XX, Edi tura Polirom, Iași, 2002, p.87

NESECRET
NESECRET
24 din 70 cadrul unei relaŃii sociale, în ciuda oricărei rezi stenŃe întâmpinate și indiferent de factorii, care
determină această capacitate "36 .
După cum arăta J.J.Rousseau, încă de acum două seco le, despre puterea politică și
exercitarea ei, ca problemă a legitimităŃii, " cel ce stăpânește nu este niciodată destul de puter nic,
pentru a rămâne mereu stăpân, dacă nu transformă fo rŃa în drept și supunerea în datorie "37 . Se
poate spune, astfel, că puterea are, în principal, două ipostaze: autoritatea și forŃa. Individul sau
grupul care deŃine puterea are, prin urmare, două m ijloace pentru a o menŃine: legitimitatea sau
coerciŃia. Legitimitatea este întemeiată pe mijloac e necoercitive, de dobândire și menŃinere a
puterii, fiind parŃial sinonimă cu termenii de cred ibilitate și consens. Puterea acceptată ca legitimă ,
devine autoritate.
În plan intern, puterea politică asigură echilibrul și coeziunea internă a societăŃii. În plan
extern, este cea care organizează alianŃele și apăr area, urmărind promovarea și susŃinerea intereselor
comunităŃii, pe care o reprezintă.
Revenind la planul puterii naŃionale, orice aserŃiu ne despre acest domeniu trebuie judecată
în raport cu natura sa relativă, caracterul ei schi mbător și aria de aplicare. În această perspectivă,
geopolitica contemporană se ocupă de factori tangib ili și măsurabili – cum sunt: teritoriul, numărul
populaŃiei, puterea economică – dar și de factori i mponderabili, care pot modifica ecuaŃia puterii
întrGo manieră surprinzătoare. În această categorie intră stările de spirit, proprii unei naŃiuni,
coeziunea internă sau disensiunile politice, putere a tradiŃiei, determinarea unui popor în atingerea
unui Ńel, mândria naŃională. De fapt, cele menŃiona te nu epuizează factorii care intervin în ecuaŃia
puterii, ci doar atrage atenŃia asupra diversităŃii lor calitative. Astfel, principalii factori care i ntervin
sunt:
– mărimea geografică și localizarea pe glob;
– topografia și climatul;
– resursele naturale;
– numărul și pregătirea populaŃiei;
– productivitatea economică;
– capacitatea militară;
– eficacitatea organizării politicoGsociale;
– gradul de "knowGhow" diplomatic.
EvoluŃia acestor diferite elemente explică comporta mentul unui stat și existenŃa unui anumit
echilibru sau dezechilibru geopolitic. În acest sen s, fiecare element al acest ei ecuaŃii capătă o
interpretare geopolitică specială, distinctă de sem nificaŃiile uzuale (geografice, economice etc.),
proprii factorului analizat. De pildă, spaŃiul și t eritoriul nu sunt, din acest unghi de vedere, terme ni
echivalenŃi. SpaŃiul ocupat de o populaŃie poate av ea diferite semnificaŃii geopolitice în funcŃie de
modul în care este pus în valoare.
Datorită acestor particularităŃi, populaŃia este o variabilă esenŃială în ecuaŃia puterii.
PopulaŃia este o resursă a puterii, dar și subiectu l acŃiunilor de putere. Desigur, în funcŃie de
anumite împrejurări, masa populaŃiei poate avea un rol negativ. O populaŃie excesiv de mare poate
submina sănătatea economică a unei societăŃi, în lo c să o amelioreze. În schimb, o populaŃie redusă,
poate fi un factor de diminuare a puterii. De aceea , toate statele inventariază stocul de populaŃie și
urmăresc fluxurile demografice (nașteri, mortalitat e etc) care modifică acest stoc. Geopolitica ia în
considerare, pe lângă aspectele constatate ale feno menelor demografice, și pe cele calitative. Din

36 Zamfir Cătălin (coord.), DicŃionar de sociologie, Editura Babel, București, 1998, p.478
37 Rousseau J.J., Despre contractul social sau princi piile dreptului politic, Editura Cultura Română, Bu curești, 1992

NESECRET
NESECRET
25 din 70 punct de vedere calitativ, populaŃia este relevantă prin diverse aspecte: etnie, religie, cultură, gra dul
de pregătire profesională etc. Aceste trăsături se pot constitui în tot atâtea resurse sau limite.
Valoarea unei populaŃii poate fi amplificată prin p olitici de distribuŃie în spaŃiu, crearea de noi
posibilităŃi de muncă, ridicarea pregătirii profesi onale etc.
Concluzionând, apreciem că principalii factori de d eterminare a puterii, la nivel mondial,
sunt următorii:
– puterea fizică (dată de suprafaŃă și resursele natu rale);
– puterea politică (stabilitatea sistemului politic, sprijinul populaŃiei acordat
guvernanŃilor, gradul de pregătire a administraŃiei );
– puterea militară;
– puterea economică;
– puterea sistemului naŃional de valori (inclusiv cel e religioase);
– puterea comunicaŃională (capacitatea de a genera și transmite mesaje).
Aplicând aceste criterii, pe plan mondial există tr ei tipuri de puteri:
– puterea regională (un stat);
– puterea mondială (un stat, care are posibilitatea d e a juca un rol hotărâtor pe mai
multe planuri);
– superputerea (un stat capabil să manifeste o influe nŃă semnificativă pe toate
planurile).
Puterea militară este o formă distinctivă de putere , care se referă la capacitatea de acŃiune
armată a unui stat. Unii autori consideră că putere a militară a unui stat are trei dimensiuni
principale: forŃele armate, potenŃialul militar (ca pacitatea de a îmbunătăŃi – cantitativ sau calitati v –
forŃa militară existentă) și reputaŃia militară, ad ică imaginea bazată pe experienŃă, pe pregătire, pe
care alŃi factori politici raŃionali o au cu privir e la capacitatea unui stat de a recurge sau de a
ameninŃa cu recurgerea la forŃa militară, atunci câ nd îi sunt ameninŃate interesele.
Puterea militară este întemeiată pe reglementările ierarhice specifice organizaŃiei militare,
decurgând din structura sa birocratică. Ea conferă un statut aparte grupului socioGprofesional care o
posedă și este chemat să o exercite. Spre deosebire de puterea politică, legitimitatea deŃinerii puter ii
militare este implicită, ea rezultând din înalta sp ecializare a indivizilor care o deŃin. Puterea mili tară
este întemeiată pe posibilitatea recurgerii la forŃ ă, ea reprezentând, deci, aspectul instrumental al
dimensiunii coercitive a puterii politice.
Din această perspectivă, sensul termenilor putere militară și forŃă militară se apropie până la
sinonimie. Puterea militară reprezintă capacitatea de acŃiune armată a unui stat, asigurată de
potenŃialul său militar 38 (buget, personal, infrastructură, armament, logist ică, industria de apărare și
instituŃiile de cercetareGdezvoltare specifice etc. ), în scopul asigurării propriei securităŃi și a al iaŃilor
și îndeplinirii obiectivelor /intereselor politicoG militare. Astfel, instrumentul de forŃă al puterii –
puterea militară – are următoarea configuraŃie 39
– forŃele armate, ale căror principali indicatori sun t;
– personalul încadrat pe categorii de forŃe ale armat ei;
– numărul și calitatea principalelor sisteme de armam ente;
– numărul și calitatea sistemelor de comunicaŃii și i nformatice;
– diversitatea și calitatea elementelor de infrastruc tură;

38 Zamfir Cătălin, Op. Cit., p. 489
39 OrzeaŃă Mihail, „Securitatea și continua transform are în secolul XXI. Eseuri”, Editura Militară, Bucu rești, 2004, p.
36G37

NESECRET
NESECRET
26 din 70 – mărimea bugetului alocat apărării, mai ales cheltui elile pentru modernizare și
înzestrare;
– aportul informaŃiilor și tehnologiei militare;
– calitatea actului de conducere;
– nivelul de instruire;
– moralul și coeziunea trupelor;
– nivelul satisfacŃiei materiale și spirituale a pers onalului.
Din această perspectivă, capacitatea unui stat de a Gși folosi potenŃialul militar, în
conformitate cu politica de apărare și promovare a intereselor naŃionale, dă dimensiunea reală a
puterii militare iar, ca indicatori, pot fi utiliza Ńi:
– nivelul de instruire a personalului;
– timpul de reacŃie la solicitări;
– capacitatea de protecŃie și susŃinere a forŃelor;
– nivelul de descurajare posibil a se realiza;
– rezultatul analizei comparate între sistemele de ar mă din înzestrarea proprie și cele
mai importante la nivel mondial 40 .
Avantajul tehnologic, supremaŃia informaŃională și războiul bazat pe reŃea, forŃele
expediŃionare și mijloacele superspecializate const ituie noile elemente, care caracterizează puterea
militară a începutului de Secol XXI.
Astfel, apreciem că puterea militară reprezintă cap acitatea de a controla procese și fenomene
din mediul operaŃional sau de a impune anumite opŃi uni unor parteneri, în relaŃiile de cooperare
instituŃionalizată ori acceptate prin voinŃă sau di n necesitate.
Puterea militară 41 este aparent cea mai veche și cea mai lesne de înŃ eles formă de putere: capacitatea
de aGŃi impune obiectivele prin utilizarea violenŃe i, pe deGo parte, și a oferi G în schimbul unor
avantaje, firește G garanŃii de securitate celor ca re nu deŃin putere militară și se simt ameninŃaŃi, întrG
un fel sau altul, de potenŃială violenŃă a altor su biecŃi.

2.2 Descurajarea și managementul crizelor. Rolul fo rŃei militare în realizarea
descurajării
Unul din obiectivele fundamentale ale existenŃei fo rŃelor armate este, alături de câștigarea
încleștărilor violente, persuadarea adversarilor, ș i uneori a prietenilor, în adoptarea acelor politic i
sau atitudini conforme cu dorinŃele proprii. Precum multe alte concepte și teorii, nici acesta nu este ,
în liniile lui fundamentale, unul profund nou. Acum 2500 de ani, celebrul teoretician Sun Tzu
sublinia că adevărata măiestrie strategică nu este reprezentată de performanŃa de a învinge în toate
luptele ci de a atinge scopurile strategice urmărit e fără a recurge la forŃa armelor.
Perioada recentă a fost marcată, printre altele, de prezenŃa întrebării referitoare la relevanŃa
contemporană a conceptului de descurajare, a realis mului acestuia în contextul caracteristicilor
începutului mileniului 3.
Descurajarea trebuie să rămână un concept și o stra tegie politică fundamentale în arealul
politicii de securitate, în primul rând pentru că p revenirea unui conflict este infinit preferabilă
conflictului militar deschis. MenŃinerea relevanŃei descurajării nu trebuie confundată cu imobilismul
intelectual, cu stagnarea introspecŃiei a cărei sco p trebuie să fie adaptarea sau conceperea de metode
adaptate, conforme realităŃilor, prin care să se ob Ńine descurajarea acŃiunilor unui adversar.

40 OrzeaŃă Mihail, Securitatea și continua transforma re în secolul XXI. Eseuri, Editura Militară, Bucure ști, 2004, p.38
41 http://www.bloombiz.ro/Puterea/putereaGmilitara

NESECRET
NESECRET
27 din 70 Unul dintre factorii care contribuie la asigurarea păcii în lumea contemporană este prezenŃa
descurajării. Conceptul de securitare prin descuraj are nu este unul nou, venind din vechime, fiind
chiar definit prin expresia antică Si vis pacem para bellum (dacă vrei pace pregăteșteGte de război),
sau ca săGl cităm pe Lyautey, aceasta reprezintând making a show of force in order not to have to
use it (aratăGŃi forŃa dacă vrei să nu o folosești) 42 .
Obiectivul principal al descurajării este acela de a determina adversarul să ia decizia de
neutilizare a forŃei sale armate. Cu alte cuvinte, acest lucru înseamnă de aGl obliga pe adversar,
atunci când acesta este pus în faŃa unei situaŃii, să acŃioneze sau să reacŃioneze având în vedere o
serie de considerente care sunt percepute ca amenin Ńări directe sau ca generatoare de ameninŃări.
Rezultatul care este avut în vedere este, deci, unu l de factură psihologică, mijlocul prin care se
urmărește să se ajungă la acest rezultat fiind util izarea unor ameninŃări. 43
Efectul psihologic obŃinut prin utilizarea acŃiunil or de descurajare reprezintă efectul
combinaŃiei dintre calculul gradului de risc la car e se face faŃă, ca urmare a acŃiunilor care urmăres c
atingerea obiectivului dorit, și acel factor de nes iguranŃă generat de riscurile și incertitudinile
inerente desfășurării unui conflict. Calcularea gra dului de risc se face pe baza informaŃiilor
materiale avute la dispoziŃie. Al doilea factor al combinaŃiei, cel al nesiguranŃei și incertitudinii,
apare ca urmare a acŃiunii unui complex de factori de sorginte politică, socială, morală etc. 44
Se poate observa că datele materiale și factorii ps ihologici reprezintă, deci, cele două
aspecte complementare ale acŃiunilor de descurajare . NoŃiunea de descurajare presupune utilizarea
unei întregi categorii taxonomice, a cărei existenŃ ă depinde de o multitudine de factori, printre care
scopul și metodele utilizate pentru afirmare aceste ia. În esenŃă, dacă acŃiunea de descurajare are în
vedere punerea adversarului în imposibilitatea de a acŃiona, atunci efectele care sunt urmărite sunt
defensive. Dacă, pe de altă parte, această acŃiune urmărește neutralizarea posibilităŃii adversarului
de a rezista acŃiunilor proprii, atunci scopul acŃi unii de descurajare este ofensiv. În același timp,
aceste acŃiuni, cu caracter ofensiv sau defensiv, p or fi directe sau indirecte, funcŃie de modul în ca re
acestea sunt înfăptuite (directe de către statele î n cauză pentru folosul propriu sau, cazul al doilea , în
folosul unei terŃe părŃi). 45
De asemenea, în opinia unor specialiști, acŃiunea d e descurajare poate fi totală, atunci când
urmărește anihilarea utilizării tuturor formelor de folosire a forŃei, sau limitată, atunci când se ar e în
vedere incapacitarea selectivă a adversarului. 46
Pentru o analiză pertinentă a conceptului, foarte i mportantă este înŃelegerea momentului
apariŃiei acŃiunilor (și teoriei aferente) privind descurajarea.
Războiul, fenomen social complex izvorât ca urmare a existenŃei unor caracteristici
psihosociale umane, a cunoscut o evoluŃie marcată d e existenŃa unor legi care izvorau din aceleași
caracteristici umane care constituiau și izvorul ac estuia. Aceste legi au determinat, întrGo anumită
măsură, pe de o parte, „umanizarea” războiului dete rminând, în același timp, apariŃia unor elemente
predictibile în ceea ce privește pregătirea, acŃiun ea și reacŃiunea în război.
În acest fel, pe baza acestor condiŃionări cu aspec t de legitate, au fost create condiŃiile care
permiteau gândirea și implementarea unor acŃiuni ca re, în mod normal, conduceau
partenerul/adversarul la neadoptarea/adoptarea unei anumite posturi. Astfel, se făcea translatarea de

42 General de Armee Andre Beaufre, „Deterrence and St rategy”, traslated from the French by Major Genera l R.H.Barry
C.B., C.B.E., Faber and Faber , 24 Russel Square, L ondon, p. 24
43 Ibidem
44 Ibidem , p. 25
45 General de Armee Andre Beaufre, „Deterrence and St rategy”, traslated from the French by Major General R.H.Barry
C.B., C.B.E., Faber and Faber , 24 Russel Square, L ondon, p. 25
46 Ibidem

NESECRET
NESECRET
28 din 70 la o strategie de război la o strategie care utiliz a ameninŃărilor sau stimulentele potenŃiale, punând uG
se bazele teoriei și practicii privind acŃiunile de descurajare.
La baza descurajării nucleare stă certitudinea dist rugerilor care vor fi create prin utilizarea
acestei categorii de armament, protecŃia împotriva factorilor distructivi ai acestor arme fiind extrem
de limitată și selectivă. Ca urmare, acŃiunea de de scurajare în cazul posesiei acestei categorii de
armament vine din existenŃa ameninŃării cu producer ea unor distrugeri de mari proporŃii,
perspectivă de neacceptat pentru partea adversă. 47
În opinia specialiștilor din cadrul Institutului Fr ancez pentru Studii Strategice, riscul era
evaluat, la un moment dat, ca fiind în relaŃie cu p rocentajul total din resursele totale ale unei Ńări
care ar putea fi distruse de către loviturile inami cului. Astfel, specialiștii francezi apreciau că ri scul
este de patru tipuri: risc zero, risc acceptabil (p rocentaj de pierderi posibile între 0G2 la sută), r isc
justificat prin valoarea obiectivului urmărit (proc entaj acceptabil 2G15 la sută), risc inacceptabil
exceptând situaŃii unde interese majore sunt în joc (procentaj acceptabil 10G50 la sută), risc
inacceptabil indiferent de interesul care este în j oc (50G100 la sută). 48 Totuși, această clasificare nu
satisface pe deplin. În opinia generalului Beaufre, matematic vorbind, efectul de descurajare își face
apariŃia când gradul de risc depășește nivelul câșt igului probabil. Pe de altă parte, din punct de
vedere psihologic, datorită unei serii de factori, dintre care unul este incertitudinea inerentă unor
asemenea situaŃii precum și imposibilitatea de a ap recia cu suficientă precizie „valoarea” valorilor
care sunt puse în joc, efectele riscului perceput î ncep să fie resimŃite înainte ca „valoarea” risculu i
să ajungă la nivelul intereselor care sunt în joc. În același timp, trebuie adăugat că juxtapunerea
dintre interesele celor două părŃi va conduce la co ncluzii relevante despre intensitatea tensiunii
existente între adversari. 49
Unul dintre factorii cei mai importanŃi ai analizei riscului în situaŃia existenŃei componentei
nucleare este dată de situaŃia în care se găsesc pă rŃile, și anume parte care iniŃiază seria lovituril or
nucleare sau parte care dă lovitura de răspuns. La o primă vedere, partea care lansează prima
lovitură se bucură de toate avantajele: alege momen tul, locul și magnitudinea loviturii; se bucură de
elementul surpriză; are resursele intacte, etc. La rândul acesteia, partea care a fost supusă lovituri i
are toate dezavantajele strategicoGoperaŃionale, ma i puŃin considerentele care derivă din dreptul
internaŃional. În acest fel, este evident că există un nivel de disimetrie între atac și ripostă.
Războiul Rece a reprezentat o perioadă de îngrijora re continuă a celor două superputeri
mondiale că partea adversă ar putea fi tentată să l anseze un atac asupra teritoriului sau intereselor
proprii sau asupra aliaŃilor acestora. Ca urmare, a sigurarea unui nivel de securitate cât mai ridicat a
constituit una dintre preocupările de căpătâi ale s tatelor. În acest sens, perfecŃionarea capabilităŃi lor,
a propriilor arsenale, sGa constituit întrGo preocu pare permanentă a statelor. Paradoxal, acŃiunea de
capacitare militară a condus nu la diminuarea riscu lui la care erau supuse fiecare stat ci la creștere a
puterii distructive pe care arsenalele puterilor ad versare le aveau asupra statelor respective. Aceast ă
situaŃie sGa datorat unui calcul unilateral care av ea în vedere doar capabilităŃile militare proprii ș i nu
ecuaŃia puterii de distrugere, în ansamblul acestei a. Firesc, un loc aparte în calculul care viza
asigurarea unor capabilităŃi militare suficiente îl aveau capabilităŃile nucleare. Acest gen de
argument îl făcea pe John Foster Dulles, în 1952, s ă scrie articolul „O politică îndrăzneaŃă” ( A
Policy of Boldness ) în care îndemna la depășirea limitărilor proprii armamentului convenŃional și
utilizarea influenŃei conferite de posesia mijloace lor convenŃionale. Dulles propovăduia ca naŃiunea

47 Ibidem , p. 35
48 General de Armee Andre Beaufre, „Deterrence and St rategy”, traslated from the French by Major General R.H.Barry
C.B., C.B.E., Faber and Faber , 24 Russel Square, L ondon, p. 35
49 Ibidem , p. 36

NESECRET
NESECRET
29 din 70 „să aibă voinŃa și să dispună de mijloacele de a lov i în răspuns, instantaneu, împotriva unor
agresiuni deschise declanșată de Armata Roșie, astf el încât, oriunde sAar întâmpla, să putem să
lovim în răspuns acolo unde doare, cu mijloacele pe care le vom alege noi ”. Dulles spera că, în
acest fel, sGar induce în mintea inamicului un asem enea nivel de teamă care ar determina „ oprirea
agresiunii înainte de a începe ”. Când Dulles a fost numit în funcŃia de Secretar al Departamentului
de Stat a decis implementarea conceptelor strategic e pe care le expusese teoretic. Ca urmare, Ńările
Blocului Estic au fost avertizate, prin intermediul unui discurs extrem de mediatizat, că orice
agresiune va genera utilizarea „ puterii masive de răspuns ” a armelor nucleare din arsenalul SUA.
Astfel, a început era în care armamentul nuclear er a considerat „ factorul de descurajare suprem ”. 50
Unul dintre marile adevăruri privind descurajarea e ste că aceasta se bazează pe un comportament
predictibil, direcŃionat de anumite acŃiuni și reac Ńiuni. Calculul acŃiunii descurajante se sprijină p e
un comportament raŃional, și anume pe aprecierea pe care o face adversarul, conform căreia câștigul
îndoielnic va fi inferior pierderilor sigure pe car e acesta le va suferi. De asemenea, trebuie sublini at
că nu toŃi actorii calculează valorile, mai ales ce le spirituale, în același mod. DiferenŃele în ceea ce
privește credinŃele, cultura, valorile etice, atitu dinea visGaGvis de ideea asumării riscurilor,
cunoștinŃele istorice precum și pe cele privind pol itica internaŃională, abilitatea de a lua decizii î n
condiŃii de stres, modul cum sunt percepute noŃiuni le de logică, modul de autoapreciere precum și
felul cum ceilalŃi sunt percepuŃi, alături de alŃi factori, fac ca aceste calcule să difere, uneori,
marcant. Nu există substitut pentru înŃelegerea mod ului de gândire a adversarului, a preferinŃelor
acestuia privind un anumit comportament întrGo anum ită situaŃie. Pe de altă parte, înŃelegerea
acestor aspecte reprezintă rezultatul unor analize extrem de complexe, laborioase, îndelungate și
deosebit de dificile. 51
Planificarea operaŃiunilor militare destinate obŃin erii descurajării are la bază o serie de
premise de bază. Primul element care trebuie avut î n vedere se referă la necesitatea acceptări ideii
că există un adversar (actor statal sau neGstatal) care dispune de capabilităŃile materiale și volitiv e
necesare atacării intereselor naŃionale. De asemene a, analizele trebuie să plece de la concluzia că
acŃiunile/atitudinile, care sunt Ńinta operaŃiunilo r de descurajare, reprezintă implementarea
conștientă a unor decizii luate în mod intenŃionat de către adversar (deci, nu reprezintă consecinŃa
unor accidente). O altă premisă acceptată este acee a că deciziile actorilor sunt bazate pe calcule
raŃionale privind alternativele existente și pe per cepŃiile pe care aceștia le au cu privire la valori le și
interesele aflate în joc.
De asemenea, se apreciază că vor fi avute în vedere probabilitatea de înfăptuire asociată
diferitelor cursuri de acŃiuni apreciate ca fiind p osibile. În același timp, trebuie conștientizată id eea
că unele acŃiuni descurajante nu vor avea succes sa u vor avea un succes parŃial. Este în general
acceptată ideea că actorii internaŃionali cu adevăr at iraŃionali sunt cu adevărat rari, procesele lor de
luare a deciziilor prezentând aspecte care Ńin, înt rGo măsură mai mare sau mai mică, de întâmplare,
de lipsa de calcul anticipativ cu privire la posibi lele rezultate care pot apărea ca urmare a executăr ii
unor acŃiuni etc. 52
De asemenea, pe de altă parte, operaŃiunile de desc urajare sunt însoŃite de o serie de riscuri.
Incertitudinea privind natura și valoare adversarul ui, valorile și percepŃiile acestuia, caracteristic ile
proceselor de luare a deciziilor, fac ca analizele și deciziile care survin ca urmare a acestora să nu

50 Paul Gordon Lauren, Gordon A. Craig, Alexander L. George: „Force and Statecraft”, New York Oxford, Ox ford
University Press, 2007, p. 175
51 Paul Gordon Lauren, Gordon A. Craig, Alexander L. George: „Force and Statecraft”, New York Oxford, Ox ford
University Press, 2007, p. 190
52 Deterrence Operations Joint Operation Concept Vers ion 2.0, p. 11

NESECRET
NESECRET
30 din 70 fie suficient de exacte, situaŃie cu efecte negativ e asupra gradului de eficacitate a acŃiunilor
întreprinse.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, în anu mite situaŃii, eforturile făcute în scopul
descurajării unui adversar pot conduce, în același timp, neintenŃionat, la efecte negative în relaŃiil e
cu alŃi actori. Uneori, de asemenea, capabilităŃile necesare implementării acŃiunilor de descurajare
lipsesc. În același timp, este necesară acceptarea faptului că situaŃiile care sunt avute în vedere su nt
extrem de fluide, de schimbătoare. Una dintre conse cinŃe este că, la rândul lor, planificarea și
executarea acŃiunile de descurajare trebuie să dea dovadă de flexibilitate și adaptabilitate.
Una dintre conceptele moderne care vizează substanŃ ierea conceptului general de descurajare,
definit cu mai mult de cincizeci de ani în urmă de către politologul Thomas Shelling, este cel care
prevede elaborarea unor opŃiuni de descurajare flex ibile, care preved posibilitatea unor opŃiuni
escalatorii pe parcursul etapelor iniŃiale ale unui conflict. Aceste opŃiuni, marcate iniŃial prin
demonstraŃii de forŃă, au ca și scopuri principale transmiterea unor mesaje calibrate caracteristicilo r
publicului propriu și aliat, descurajarea acŃiunilo r adversarului și creșterea influenŃei proprii. Ace ste
demonstraŃii reprezintă materializarea ideii utiliz ării ameninŃărilor în scopul influenŃării, spre
avantajul propriu, a comportamentului adversarului.
De asemenea, simpla prezenŃă a unor forŃe militare puternice și capabile semnalizează
adversarului voinŃa politică de a acŃiona. În acest sens, comandanŃii militari pot avea misiunea de aG
și amplasa forŃele, în conformitate cu planurile și scenariile existente, în scopul creșterii
credibilităŃii mesajelor politice.
2.3 Comportamentul asimetric superior – condiŃie a succesului acŃiunilor militare
Prima menŃionare explicită a termenului „asimetrie” în cuprinsul unui document politicoG
militar a avut loc în 1995, în cadrul Doctrinei Înt runite a ForŃelor Armate ale SUA (Joint Doctrine).
La acel moment, acest termen era folosit în context ul definirii „angajamentelor de tip asimetric”
dintre diferite categorii de forŃe ale armatei (for Ńe aeriene versus forŃe terestre, forŃe navale vers us
forŃe aeriene, etc.). ApreciinduGse că acoperirea c onceptuală a termenului „asimetrie” era restrânsă,
la foarte scurt timp de la „lansarea” acestuia au u rmat alte încercări de ancorare a termenului
respectiv în realităŃile contemporane. Astfel, tot pe parcursul anului 1995, în cuprinsul Strategiei
Militare NaŃionale a SUA, se realiza o lărgire a sf erei de cuprindere a conceptului prin includerea
utilizării armelor de distrugere în masă, a teroris mului și războiului informaŃional în rândul
„provocărilor asimetrice”.
Reașezarea conceptuală a termenului a continuat ast fel încât, pe parcursul raportului privind
analiza quadrianuală a apărării (QDR) întocmit de c ătre Departamentului Apărării american, se
menŃiona că „ dominanŃa SUA în domeniul forŃelor convenŃionale ar putea încuraja adversarii să
utilizeze ……mijloace asimetrice în scopul atacă rii forŃelor și intereselor americane pe plan
mondial precum și a americanilor la ei acasă ”. Unele texte defineau „ adversarul asimetric ” ca
fiind cel care refuză să „ lupte cinstit ”, care va acŃiona prin surprindere și care va înce rca să
exploateze „ slăbiciunile ” proprii.
Dacă se pornește, firesc, de la înŃelesul că termen ul asimetrie este congruent cu lipsa
egalităŃii sau echivalenŃei, atunci asimetria dintr e forŃe reprezintă o constantă axiomatică a istorie i
militare. Niciodată în istorie doi oponenŃi nu au f ost egali în capabilităŃile militare pe care leGau avut
la dispoziŃie. Pe de altă parte, condiŃiile sociale și materiale specifice diferitelor epoci de dezvol tare
au influenŃat evoluŃia formelor practice de manifes tare a asimetriei în domeniul militar. În mod
concret, acestea sGau operaŃionalizat în diferenŃe în ce privește cantitatea și calitatea armamentului
din dotare, numărul și nivelul de instruire a trupe lor, cultura strategică, doctrină militară, moral, etc.
DiferenŃele de acest tip, secvenŃiale, statice, vor fi numite „ asimetrie statică ”. Pe de altă parte, pe

NESECRET
NESECRET
31 din 70 parcursul acestei lucrări va fi utilizat termenul d e „ asimetrie dinamică ”. Această ultimă formă a
asimetriei are ca suport asimetria statică, repreze ntând rezultanta sinergetică a acŃiunilor tuturor
factorilor și elementelor, endogeni și exogeni sist emului propriu, care intervin în confruntare sau
acŃiune.
Asimetria nu este o invenŃie a ultimului deceniu al secolului trecut. Rădăcinile abordărilor
diferite (deci asimetrice) ale adversarilor sunt, î n primul rând, o consecinŃă a posibilităŃilor difer ite
(asimetrice) existente. Dacă, precum sublinia Claus ewitz, războiul este „ o acŃiune în forŃă a cărei
scop este de a impune adversarului voinŃa proprie ”, atunci fiecare dintre oponenŃi va căuta căi,
conforme cu posibilităŃile la dispoziŃie, pentru at ingerea scopurilor politice proprii. În condiŃiile în
care este puŃin probabilă modificarea substanŃială, pe termen scurt, a nivelului posibilităŃilor
materiale la dispoziŃie, este de așteptat ca fiecar e oponent să prefigureze modalităŃi de acŃiune care
să pună în valoare capabilităŃile avute la dispoziŃ ie (fizice, spirituale, etc). În același timp, fiec are
competitor va avea în vedere evitarea punctele fort e ale adversarului și exploatarea vulnerabilităŃilo r
acestuia. În acest fel, competiŃia pentru obŃinerea și menŃinerea unei superiorităŃi cât mai marcante,
a unei asimetrii pozitive, a fost și va fi regula f undamentală care guvernează desfășurarea fiecărui
conflict. Preocupările privind creșterea cantităŃii și calităŃii armamentului și tehnicii aflate la
dispoziŃie, alături de cele care au drept scop perf ecŃionarea conceptuală și organizatorică, sunt doar
câteva dintre consacrările practice ale principiulu i enunŃat mai sus.
În cele ce urmează va fi prezentată o scurtă analiz ă a particularităŃilor asimetriei în domeniul
luptei armate având la bază conceptul de capacitat e combativă. Capacitatea combativă este
rezultatul interGrelaŃionărilor a trei componente m ajore: componenta fizică (cantitatea de personal și
tehnică, nivelurile de instruire și pregătire pentr u luptă, etc); componenta conceptuală (legile și
principiile luptei armate recunoscute, doctrina mil itară în vigoare, etc); componenta morală
(motivaŃie și capacitatea de conducere și managemen t, etc). Interconexiunea celor trei componente
prezentate anterior este cea care determină nivelul capacităŃii combative și, ca urmare, este imperios
necesară atât perfecŃionarea dar și armonizarea dep lină a acestora. De exemplu, simpla existenŃă a
unui tanc reprezintă doar o îmbinare dintre mai mul te categorii de mijloace (transport, de foc,
comunicaŃii, etc). Tancul se transformă însă întrGu n teribil instrument de luptă dacă la
caracteristicile tehnice se adaugă o valoare ridica tă a echipajului (atât în ce privește nivelul de
pregătire cât și cel al moralului) și știinŃa utili zării lui corespunzătoare pe câmpul de luptă.
Una din caracteristicile relaŃiilor de putere exist ente între două state este că acestea (statele)
pot avea, unul faŃă de altul, diferite nivele de as imetrie statică, pozitivă sau negativă. Exercitarea
funcŃiei de apărare și asigurare a securităŃii dete rmină, în general, statele în a căuta săGși asigure acel
nivel al capacităŃii combative apreciat ca fiind su perior celui aparŃinând unui eventual adversar. În
situaŃia în care unul din competitori sGar percepe pe sine ca fiind inferior/asimetric negativ întrGun ul
din domeniile capacităŃii combative, acesta va înce rca surmontarea decalajului existent prin
asigurarea superiorităŃii în cadrul celorlalte comp onente, astfel încât capacitatea lui combativă
generală să fie superioară celei de care dispune ad versarul. În consecinŃă, dacă inferioritatea este
cantitativă atunci, cel mai probabil, acŃiunile de răspuns vor viza cu prioritate domeniile calitativ și
conceptual. În acest sens, se poate afirma că asime tria „naște” asimetrie, că existenŃa unei situaŃii
asimetrice determină apariŃia unor noi situaŃii asi metrice cu rol compensatoriu. RelaŃia dintre
asimetria de start și cea rezultantă este una de di rectă proporŃionalitate, nivelul primei determinând
valoarea celei de a doua. Acest ciclu perpetuu (acŃ iune – contraGacŃiune; asimetrie de start G
asimetrie de răspuns) reprezintă una din modalităŃi le de operaŃionalizare a relaŃiilor de putere dintr e
state. În situaŃii de excepŃie, acest „joc” poate c onduce la adoptarea unor modalităŃi de acŃiune nu

NESECRET
NESECRET
32 din 70 doar profund asimetrice dar și în contradicŃie cu s istemul de norme și legi care guvernează
desfășurarea conflictelor („ jus ad bellum ” și „ jus in bello ”).
După cum sGa văzut, succesul este răsplata asimetri ei pozitive. În același timp, multitudinea
interGinfluenŃelor existente face extrem de dificil ă cuantificarea contribuŃiei specifice a fiecărei
componente a capacităŃii combative la efortul colec tiv care vizează obŃinerea victorie. Totuși, istori a
militară oferă și exemple care permit o ierarhizare relativ precisă a rolului jucat de anumite
componente pe parcursul unor conflicte. Astfel, vic toria greacă din campania anului 480 I.C. poate
fi pusă pe seama superiorităŃii instruirii, concepŃ iei și leadershipGului. De asemenea, faptul că, pe
timpul războiului din 1893 – 1894, cincizeci de mil itari britanici înarmaŃi cu patru mitraliere Maxim
au învins cinci mii de luptători din tribul Matabel e sGa datorat fără îndoială superiorităŃii europene
privind puterea de foc. În context, reamintim că de spre respectivele mitraliere sGa afirmat că „au
cucerit imperii”. Uneori, aspecte care la prima ved ere par a fi de importanŃă minora se dovedesc, în
final, a avea o importanŃă excepŃională. Un exemplu de genul „mare e lopata mică” ar putea fi cel al
rolul jucat de sandaua soldatului roman în acŃiunil e care au condus la clădirea și apărarea
imperiului. Un alt exemplu, modern de această dată, este oferit de către colonelul american Boyd,
„părintele” ciclului OODA (Observation, Orientation , Decision, Action). ConstrucŃia teoriei OODA
a avut ca punct de plecare analiza pierderilor în a eronave suferite ca urmare a duelurilor aero de pe
timpul războiului coreean (1950 – 1953). Boyd a aju ns la concluzia că nivelul relativ redus al
pierderilor americane nuGși avea, cu prioritate, ex plicaŃia în performaŃele superioare ale „F”Gurilor în
comparaŃie cu „Mig”Gurile. De asemenea, a fost apre ciată ca nefondată supoziŃia inferiorităŃii în
instruire a piloŃilor adversari ca fundament al sup eriorităŃii americane. ExplicaŃia preponderenŃei
victoriilor piloŃilor SUA a fost că aceștia acŃiona u mai rapid pentru că finalizau înaintea adversaril or
lor ciclul OODA. În final, sGa concluzionat că nive lul superior de celeritate era asigurat de
vizibilitatea superioară a cockpitGul FG86 SABRE ca re permitea devansarea adversarilor în
executarea „Observării”.
Conform lui Metz, asimetria în domeniul luptei arma te poate apărea ca urmare a unei alegeri
deliberate (rezultatul unei decizii conștiente ca u rmare a unui proces de analiză) sau ca rezultat al
lipsei unei alte alternative viabile. Probabil că c elor două forme enumerate mai sus ar trebui
adăugată o a treia care să acopere domeniul întâmpl ării, al șansei, ca reiterare a rolului pe care
hazardul îl are în existenŃa comunităŃii umane, imp licit în război. Printre altele, întrGun comentariu
privind particularităŃile războiului, Clausewitz af irma: „nici o altă activitate umană nu este atât de
universal și continuu influenŃată de elementul șans ă”. Pe aceeași linie, însuși Împăratul Napoleon
obișnuia să întrebe înainte de semnarea unui ordin de înaintare în grad: „ AAtAil de la chance?” . În
concluzie, nu trebuie neglijată ideea că jocul întâ mplării, fericit sau nu, poate contribui la obŃiner ea
unei situaŃii de asimetrie pozitivă sau negativă în relaŃie cu adversarul.
Este prezenŃa asimetriei un lucru dezirabil? Prima idee a unui eventual răspuns este aceea că
asimetria este un dat, ea există. Pe de altă parte, istoria militară (ex: Primul Război Mondial;
Războiul de o sută de ani;…etc) demonstrează că e xistenŃa unor forŃe aproximativ egale reduce din
relevanŃa luptei armate ca instrument politic, cond ucând la indecizie și prelungirea perioadei de
desfășurare a conflictului. Astfel, urmând acest tr aiect logic, cu cât prezenŃa asimetriei va fi mai
pregnantă cu atât lupta armată va fi mai scurtă ca durată și va crește în eficienŃă. AtenŃie însă,
asimetria nu trebuie asimilată ilegalităŃii!
2.4 Paralizia strategică. Rolul forŃei militare în cadrul acŃiunilor de paralizare a
adversarului
Având în vedere importanŃa războiului și a păcii și posibilele consecinŃe ale gestionării
greșite a celor două fenomene, nu este de mirare că unul dintre cele mai analizate subiecte sGa referi t

NESECRET
NESECRET
33 din 70 la definirea metodelor de acŃiune care să conducă l a victorie. Ce anume determină apariŃia
succesului? Care sunt argumentele care explică pără sirea câmpului de luptă de către trupe care ar
mai fi putut continua rezistenŃa? Iată doar două ex emple dintre nenumăratele posibile întrebări care
sGau născut și se pot naște pe marginea subiectului .
Pe scurt, răspunsul general la întrebările enunŃate mai sus, ar putea fi construit în jurul ideii
că pierde cel care se recunoaște înfrânt. Dacă sent imentul neputinŃei nu este cuibărit în sufletul
luptătorului atunci acesta va continua rezistenŃa, cu șanse ca victoria să i se alăture. Această
acceptare a superiorităŃii adversarului derivă din existenŃa sentimentului de neputinŃă, dintrGun
colaps moral, care pot apărea ca urmare a instalăr ii unei forme de paralizie.
Paralizia acŃională este relativ nouă ca termen; cu toate acestea, există autori care nu numai
că au recunoscut importanŃa unor termeni congruenŃi celui de paralizie dar au și folosit în mod
explicit acest termen.
Basil Liddell Hart a fost un viguros avocat al para liziei strategice. Argumentând că cea mai
decisivă victorie nu are valoare dacă naŃiunea învi ngătoare este secătuită, el subliniază că cel mai
eficient și economic mod de a duce războiul este ce l care vizează “dezarmarea” prin inducerea
paraliziei strategice și nu “distrugerea prin anihilare ”53 . În cuvintele lui:
“Un strateg trebuie să vizeze paralizarea și nu uci derea adversarului. Chiar la nivelul de
jos al războiului, un om ucis reprezintă doar un om mai puŃin, pe când un om cu un redus nivel al
moralului (“unnerved”) este purtător al germenului fricii, capabil de a răspândi panica. La un
nivel mai înalt al războiului, impresia impregnată în mintea comandantului poate face irelevantă
capacitatea combativă a forŃelor de care dispune. L a un nivel și mai înalt, un anumit nivel de
presiune psihologică aplicată unui guvern ar putea fi suficientă pentru neutralizarea tuturor
resurselor la dispoziŃia unei Ńări, astfel încât, s abia va cădea dintrAo mână paralizată”. 54
Rădăcinile conceptului de paralizie strategică pot fi trasate până la „Arta războiului” („Ping
Fa”, în original) a filozofului și teoreticianului militar chinez Sun Tzu: „regula generală privind
utilizarea forŃei militare prevede că este mai bine să menŃii o naŃiune intactă decât să o distrugi.
Este mai bine să menŃii intactă o armată decât să o distrugi. De aceea, nu cei care înving în fiecare
bătălie sunt cu adevărat pricepuŃi; aceia care neut ralizează armatele altora fără luptă sunt cei mai
pricepuŃi” 55 . Mai mult, Sun Tzu promovează ideea incapacitării r apide a adversarului : „de aceea,
cel care este priceput în artele marŃiale învinge f ără luptă forŃele altora, cucerește orașele fără
asedii, distruge în timp scurt alte naŃiuni” 56 .
Studierea atentă a operei lui Carl von Clausewitz relevă că acesta nu este atât de
„atriŃionist ” pe cât ar părea la prima vedere 57 . Gânditorul militar german aprecia că există două
tipuri de război, unul „ ideal” al cărui scop este anihilarea adversarului și unul „real” , mai limitat,
în care anihilarea totală nu este posibilă datorită existenŃei unei întregi serii de limitări/restricŃ ii
impuse de domeniul politic sau de posibilităŃile pr actice la dispoziŃie 58 . Ca urmare, înŃelesul pe care
Clausewitz îl oferă expresiei „ forŃele luptătoare trebuie să fie distruse ”59 este acela că aceste forŃe

53 B.H. Liddell Hart, „Strategy”, London and Faber Lt d, 1954, New York, Penguin Books, 1991, p. 212
54 Ibidem
55 Sun Tzu, „The Art of War”, tradusă în limba englez ă de Thomas Cleary, Boston and London, Shambhala
Publications, 1988, pp. 66G67
56 Ibidem
57 David S. Fadok, “John Boyd and John Warden: Air Po wer Quest for Strategic Paralysis”, School of Advan ced
Airpower Studies, Air University Press, Maxwell Air Force Base, Alabama, 1995, p. 5
58 Peter Paret, “Makers of Modern Strategy”, Princeto n, New Jersey, Princeton University Press, 1986, p p. 196G197
59 Carl von Clausewitz, „On War”, tradusă în limba en gleză de Michael Howard și Peter Paret, Princeton, New Jersey,
Princeton Uiversitz Press, 1976, p. 90

NESECRET
NESECRET
34 din 70 trebuie „aduse întrAo condiŃie care să nu le permită să con tinue lupta”. Astfel, se observă că
definiŃia distrugerii forŃelor armate este, în fapt , compatibilă atât cu paralizia cât și cu anihilare a.
J.F.C. Fuller este, probabil, autorul primului plan militar al epocii moderne care viza
paralizarea inamicului („ Planul 1919 ”). Acesta prevedea că „forŃa fizică a unei armate este
constituită din modul de organizare a acesteia, con trolată de creierul ei. Paralizează creierul și
corpul încetează să mai funcŃioneze” 60 . Fuller a insistat că „războiul care vizează creierul” 61
reprezintă cea mai eficientă metodă de neutralizare a organizării militare a adversarului și, prin ast a,
a puterii militare a acestuia. În scopul economisir ii forŃelor/mijloacelor/resurselor trebuie găsite
soluŃii de producere a unor efecte instantanee de g enul „unei împușcături în cap” evitânduGse
metoda „morŃii prin scurgerea sângelui ca urmare a produce rii unor răni succesive mai ușoare” .62
Fuller și Liddel Hart au fost martorii apariŃiei pe câmpul de luptă a unei noi categorii de
forŃe ale armatei, și anume a aviaŃiei militare. Sp re deosebire, însă, de alŃi contemporani cei doi
gânditori britanici au previzionat un rol de maximă importanŃă pentru aviaŃie în cadrul acŃiunilor
destinate paralizării strategice a adversarului. În acest sens, Fuller prevedea că modelul acŃional va
include „ o forŃă terestră Ńinând în șah o altă forŃă terestr ă, în timp ce avioanele sale distrug
comunicaŃiile și bazele inamice, în acest fel paral izând acŃiunea inamicului ”63 . Ideile lui Hart,
privind același subiect, prevedeau că „ dacă lovitura este suficient de rapidă și puternică , nu există
nici un motiv ca în câteva ore, cel mult câteva zil e de la începerea ostilităŃilor, sistemul nervos al
Ńării inferioare ca putere aeriană să nu fie parali zat ”64 .
Paralizia strategică este o opŃiune care prezintă t răsături de factură militară, spirituală,
materială, mentală și morală a cărei scop este mai curând dezabilizarea și nu nimicirea adversarului.
Această opŃiune are în vedere obŃinerea unor benefi cii politice maxime în condiŃiile efectuării unor
cheltuieli materiale și umane minime. AcŃiunile pre conizate vizează neutralizarea voinŃei de a lupta
a adversarului prin acŃiuni întreprinse, mai ales, împotriva capacităŃilor care asigură resursele și
elementele de conducereGcoordonare necesare ducerii războiului. Principalele obiective ale acŃiunii
directe sunt capabilităŃile fizice/materiale și me ntale adversare. Indirect, se urmărește afectarea
moralului acestuia. OperaŃional, incapacitarea adve rsarului va fi obŃinută prin „ fuzionarea bătăliei
cu manevra ”. Cu alte cuvinte, se va evita angajarea forŃelor adversare, urmărinduGse atacarea
structurilor de comandă/control și de sprijin de lu ptă. IntenŃiile non letale nu interzic, în mod
necesar, distrugerea obiectivelor adversarului, cău tânduGse însă, în măsura posibilului,
minimalizarea acestor efecte negative. De reŃinut, de asemenea, că efectele obŃinute vor fi de scurtă,
lungă, sau medie durată, funcŃie de desenul strateg ic adoptat. Altfel spus, modelul paralizării
strategice prevede lovirea unor capabilităŃi materi ale și mentale ale adversarului în scopul angajării
indirecte și neutralizării moralului acestuia. 65
Teoria paraliziei strategice a evoluat odată cu dez voltarea societăŃii omenești. BineînŃeles,
scopul fundamental, al incapacitării adversarului p rin neutralizarea voinŃei sale de a lupta sau de a
rezista, a rămas același. Dacă, pentru o lungă peri oadă de timp, metodologia neutralizării voinŃei de
a lupta a adversarului a rămas în esenŃă aceeași, î n epoca modernă sGa constatat o evoluŃie mai
vizibilă a modalităŃilor de operaŃionalizare a conc eptului. În acest sens, începuturile au fost făcute în
domeniul asigurării materiale/industriale a războiu lui, prin intermediul acŃiunilor destinate

60 J.F.C. Fuller, “The Foundation of the Science of W ar”, London: Hutchinson and Company, 1925, p. 314
61 Ibidem
62 Ibidem, p. 292
63 Ibidem , p. 181
64 B.H. Liddell Hart, “Paris: or the Future of War”, New York: Garland Publishing, 1972, pp. 40G41
65 David S. Fadok, “John Boyd and John Warden: Air Po wer Quest for Strategic Paralysis”, School of Advan ced
Airpower Studies, Air University Press, Maxwell Air Force Base, Alabama, 1995, p. 8

NESECRET
NESECRET
35 din 70 neutralizării producŃiei mijloacelor de ducere a lu ptei. În prezent, accentul cade pe domeniul
comenzii și controlului. ApariŃia „ revoluŃiei informaŃionale ” va determina geneza unei noi
modalităŃi de abordare. În condiŃiile în care se în registrează descreșterea importanŃei structurilor
ierarhice de tip vertical și creșterea importanŃei descentralizării, crește importanŃa cooperării pe
orizontală. Ca urmare, pe viitor, efortul principal nu va mai avea în vedere neutralizarea legăturilor
de tip vertical, accentul urmând a fi pus pe neutra lizarea legăturilor de tip orizontal (așa numita:
asigurare a neGcooperativităŃii centrelor orizontal e). După cum se observă, domeniul informaŃional
va fi spaŃiul următoarelor confruntări care vor ave a ca obiect paralizarea adversarului.
2.4.1 Teorii clasice privind paralizarea adversarul ui
ÎntrGun sistem social complex, cum este lupta armat ă, și nu numai, factorii materiali sunt
relativ ușor de calculat, acest aspect fiind unul d intre componentele care formează latura relativ
precisă a știinŃei militare. Organizarea, armamentu l și echipamentul, doctrina, pregătirea pentru
luptă, precum și alte aspecte materiale sunt cuanti ficabile. Pe de altă parte, nu trebuie trecut cu
vederea faptul că un conflict, inclusiv sau mai ale s cel militar, nu este numai știinŃă. AtenŃia
cuvenită trebuind a fi acordată factorilor subiecti vi legaŃi, printre altele, de voinŃa umană. De
asemenea, nu trebuie uitat că ceea ce generează și întreŃine conflictul este natura umană, conflictele
fiind izvorâte, deseori, din sentimente de gelozie, mândrie, furie, lăcomie etc, sau din alte cauze
relaŃionate, mai mult sau mai puŃin, cu nevoile pri mare aflate la baza piramidei maslowiene.
ÎntrGuna dintre scrierile sale faimoase, Liddell Ha rt a afirmat că „ în război factorul cel mai
incalculabil este voinŃa umană ”66 . Ca urmare, nu poate fi conceput un studiu cât de cât serios al
conflictului care să nu acorde atenŃia cuvenită stu diului voinŃei umane.
Se cuvine a spune câteva cuvinte despre „ voinŃa de a lupta ”. La modul cel mai general,
voinŃa de a lupta poate fi definită prin abilitatea , sau lipsa acesteia, de a iniŃia și a desfășura a cŃiuni
de luptă. Analiza voinŃei de a lupta a unei structu ri reprezintă un proces mai cuprinzător decât cel
limitat doar la abordarea unor aspecte legate de mo ral, doctrină sau capacitatea de a conduce. AlŃi
factori care, de asemenea, trebuie avuŃi în vedere sunt: percepŃia luptătorilor privind voinŃa
naŃională; coeziunea existentă la diferite niveluri ; impactul pe care leGau avut șocul și surpriza
produse de acŃiunile adversarului, mai ales, în faz ele iniŃiale ale desfășurării conflictului; oboseal a
sau epuizarea generată de conflict etc. De asemenea , nu trebuie uitat că voinŃa de a lupta este
influenŃată de sentimente religioase, credinŃe, sup erstiŃii, factori culturali, sau ideologici, nivelu ri de
îndoctrinare etc.
VoinŃa de a lupta a componentei militare se analize ază atât cu referire la întregul aparat
militar, cât și cu privire la anumite subcomponente izolate care ar putea să nu se alinieze direcŃiei
generale existente.
Pe de altă parte, analiza voinŃei de a lupta de la nivel naŃional este o activitate mult mai
complexă, datorită multiplelor conexiuni politice, religioase sau culturale. De asemenea, se poate
afirma că aici intervin interrelaŃiile caracteristi ce „ paradoxalei trinităŃi ” clausewitzine, și anume
acelea dintre conducerea politică, forŃele armate ș i populaŃia civilă. Alinierea poziŃiilor celor trei
componente ale „ trinităŃii ” nu este o condiŃie sine qua non a existenŃei acestora. De exemplu,
forŃele armate ar putea dori continuarea luptei, ch iar dacă guvernul ar intenŃiona abandonarea
acesteia. În acest sens, este notorie situaŃia exis tentă în Germania, la sfârșitul Primului Război

66 Timothy J. Sakulich, „Precision Engagement at the Strategic Level of War”, Air University, Maxwell A ir Force
Base, Alabama, 2001, p. 27

NESECRET
NESECRET
36 din 70 Mondial, când Armata și poporul German au suferit u n adevărat șoc luând la cunoștinŃă de dorinŃa
de capitulare a Guvernului acestei Ńări. 67
Un alt termen fundamental pentru înŃelegerea import anŃei voinŃei de a lupta este cel de
„centru de greutate ”. ImportanŃa centrului de greutate rezidă din fapt ul că identificarea acestuia
determină concentrarea eforturilor pentru neutraliz area lui. Termenul, pe care gânditorul militar
prusac Carl von Clausewitz lGa utilizat în a sa opus magna „Vom Kriege ” ( Despre război) , definește
acel „ loc al tuturor puterilor și mișcării de care depind e totul ”68 . Definirea centrelor de greutate
este foarte importantă, mai ales la nivelele strate gic și operativ, unde aprecierea corectă a
caracteristicilor acestor centre creează premise fa vorabile pentru o planificare judicioasă a
acŃiunilor.
Există mulŃi autori careGl consideră pe autorul cel ebrei „ Ping Fa ” ( Arta Războiului ), Sun
Tzu, ca fiind primul teoretician militar care a cău tat să furnizeze o teorie și o metodologie coerente
privind modalitatea de ducere a războiului 69 .
EsenŃa gândirii lui Sun Tzu se găsește în sublinier ea că opoziŃia principală dintre adversari
se găsește pe tărâmul posibilităŃilor conceptuale. Fundamental, lucrarea lui Sun Tzu reprezintă un
manual privind conducerea războiului, pus la dispoz iŃia conducerii politicoGmilitare de atunci, deci a
regelui, în scopul păstrării fiinŃei statului în re laŃiile cu alte state diferite. În context, nu se p oate
ignora asemănarea, atât în ceea ce privește concepŃ iile vehiculate cât și al ideilor promulgate, dintr e
textul autorului chinez și cel scris de către Machi avelli în cuprinsul cunoscutei sale opere
„PrinŃul ”. 70
În mod firesc, abordarea lui Sun Tzu a fost puterni c influenŃată de cultura și ideile filosofice
ale epocii în care a trăit. Unele dintre aceste sun t cele privind „ tao ” și armonia, acestea fiind
concepte utilizate de Sun Tzu pentru explicarea mod alităŃilor în care războaiele trebuie purtate și
succesul trebuie obŃinut. Un element de noutate est e reprezentat de importanŃa acordată în cuprinsul
strategiilor proprii noŃiunilor de ordine, dezordin e și manipulare, și modalitatea utilizării acestora
spre avantajul propriu. 71
Unul dintre cei mai mari regi ai Prusiei, Frederik cel Mare, a fost, de asemenea, și un
comandant militar de mare talent și inspiraŃie. Uni i autori consideră că atracŃia pe care a avutGo în
tinereŃe pentru studiul artelor lGa pregătit pentru rolul de leader al uneia dintre puterile militare ale
Europei. 72 Dincolo de orice explicaŃie privind cauzele care a u condus la măreŃia lui Frederik,
concepŃia lui de întrebuinŃare a forŃelor, care se baza pe mobilitate și atacarea fulgerătoare a
punctelor slabe ale dispozitivului inamic, au făcut ca regele prusac să fie privit ca fiind unul dintr e
cei care au contribuit la formarea a ceea ce, mai t ârziu, a primit denumirea de stil de acŃiune
napoleonian. 73
Principalele contribuŃii ale lui Frederik la teoria militară au fost aduse prin intermediul
lucrării „ InstrucŃiunile lui Frederik cel Mare către generali i săi ”, apărută în anul 1747, operă a
cărei scop principal a fost crearea unei anumite un ităŃi doctrinare în cadrul armatei prusace. Deși

67 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 4
68 Carl von Clausewitz, “On War”, edited and translat ed by Michael Howard, and Peter Paret. Princeton, N ew Jersey,
Princeton University Press, 1976 p. 595
69 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 12
70 Ibidem , p. 23
71 Ibidem
72 Ibidem
73 Ibidem

NESECRET
NESECRET
37 din 70 scrisă la o vârstă relativ tânără (autorul avea 35 ani) ideile prezentate sunt interesante și, unele
dintre ele, chiar novatoare.
Având în vedere influenŃa nivelului de trai asupra moralului adversarului, una dintre
metodele favorizate de către Frederik pentru afecta rea moralului acestuia era atacarea unor mijloace
a căror menire era susŃinerea acestui moral. Una di ntre aceste metode era neutralizarea sistemului
de distribuŃie a hranei și a altor bunuri necesare traiului. În acest sens, regele prusac scria
„Marele secret al războiului și dovada de supremă de măiestrie pentru un general este
înfometarea inamicului. Foamea epuizează oamenii ma i sigur decât curajul și tu vei obŃine
succesul riscând mai puŃin decât în cazul în care s Aar recurge la luptă” 74 .
Frederik a acordat o atenŃie deosebită logisticii, fiind un maestru al planificării acestuia. În acest
sens, acesta aprecia că „ logistica este prima datorie a unui general ”75 . În toate estimările pe care le
făcea, analiza sistemului logistic ocupa un loc deo sebit. Astfel, sistemul de achiziŃii și protecŃia
aprovizionărilor constituiau unii dintre primii fac tori avuŃi în considerare la realizarea planificări lor
campaniilor. Facilitarea aprovizionărilor constitui a unul dintre factorii care determinau ca o anumită
zonă să fie considerată „ teren cheie ” sau nu. Frederik aprecia că atingerea punctului c ulminat era
rezultatul epuizării resurselor logistice la dispoz iŃie. 76 Frederik vorbește în mod deschis despre o
„atitudine ” care trebuie indusă în conștiinŃa comenzii advers are pentru a o face pe aceasta să
gândească că oponenŃii sunt puternici acolo unde ac eștia nu erau („ Este atitudinea ta care face
impresie asupra inamicului tău și suspiciunea pe ca re iAo sădești privind faptul că pregătești cel
mai îndrăzneŃ proiect împotriva lui….precum și ap arenŃa că îl aștepŃi îl va face săAși piardă
întreaga dorinŃă de a te ataca ”) 77 . Regele prusac a înŃeles primordialitatea aspectel or psihologice în
cadrul ecuaŃiei numite luptă armată, realizare conc eptuală care sGa concretizat în seria de succese
militare obŃinute pe câmpul de onoare.
Carl von Clausewitz a activat în cadrul armatei pru sace ajungând la gradul de general. Deși
nu a comandat nici o formaŃiune militară importantă , acesta a îndeplinit diferite funcŃii de șef de st at
major al unor grupări importante de forŃe. Unul din te motivele care au stat la baza teoriei militare a
lui Clausewitz a fost dorinŃa acestuia de a determi na, prin prisma propriei experienŃe și studierea
exemplelor oferite de către istoria militară, latur a ascunsă a războiului, natura lui interioară, în
scopul creării unui cadru teoretic general și stabi l care să sprijine procesul de analiză destinat
construirii unui răspuns la întrebarea „ cum sunt purtate războaiele ”. 78
Clausewitz a fost primul teoretician militar care a analizat importanŃa factorului moral și
care, cu adevărat, a așezat în centrul conflictului militar voinŃa umană 79 . Astfel, opera
clausewitziană cuprinde sublinieri ale calităŃilor umane necesare pentru diminuarea efectelor
cauzate de fricŃiuni, elogiinduGse importanŃa exist enŃei unei voinŃe puternice și subliniinduGse, în
același timp, și principalele probleme psihologice pe care forŃele militare trebuie să le învingă.
Conform lui Clausewitz, fricŃiunile nu pot fi îngen unchiate decât prin puterea voinŃei și fermitatea
caracterului, astfel „ în război totul este simplu dar cel mai simplu lucr u este dificil…spiritul ferm
domină arta războiului precum un obelisc domină pia Ńa centrală a unui oraș către care converg

74 Frederik the Great, Brig. Gen T.R. Phillips, ed, “ Roots of Strategy”, Book 1, “The Instructions of Fr ederik the Great
for his Generals”, 1474, Harrisburg. PA, 1985, p. 3 24
75 Ibidem
76 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 29
77 Simon Goodenough, “Tactical Genius in Battle”, New York: EP Dutton, 1979, p. 353
78 Ibidem , p. 31
79 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 34

NESECRET
NESECRET
38 din 70 toate străzile ”. 80 De asemenea, se subliniază că factorul psihologic „ erodează și mașinile, de
asemenea ”81 .
Clausewitz, precum Sun Tzu, recunoaște importanŃa c alculării raportului de forŃe dintre
adversari. Acest calcul trebuia să aibă în vedere „ totalitatea mijloacelor la dispoziŃie și nivelul de
putere a voinŃei ”82 . Se considera că părŃile tari, precum și slăbiciun ile adversarilor, pot fi măsurate.
Totodată se apreciază că nivelul de voinŃă poate fi aproximat prin cunoașterea „ motivelor care o
animă ”83 . O altă contribuŃie extrem de interesantă a lui Cl ausewitz este oferită prin intermediul
conceptualizării „ paradoxalei trinităŃi ”, compusă din „ populaŃie care reprezintă violenŃa
primordială, ura și adversitatea care sunt forŃa oa rbă în stare pură; al doilea element este
reprezentat de comandant și de armata sa…de jocul șansei și al probabilităŃilor în limitele cărora
spiritul este liber să se deplaseze; al treilea est e guvernul…care este subiectul raŃiunii ”84 . Conform
lui Clausewitz, teoria ar fi trebuit să Ńină cont d e efectele pe care le are voinŃa de a lupta, în cad rul
procesului de luare a deciziei, pentru fiecare elem ent al trinităŃii. Nu trebuie trecută cu vederea
posibilitatea ca interacŃiunea dintre aceste trei e lemente, luate întrunit, să conducă la rezultate ca re
pot fi diferite faŃă de rezultatele înregistrate in dividual, funcŃie de circumstanŃe. 85
Din punctul de vedere a lui Clausewitz, lipsa unei nimiciri/neutralizări a forŃelor armate
adversare va determina menŃinerea de către adversar a unor anumite capabilităŃi de coerciŃie, care ar
putea fi angajate atunci când condiŃiile devin mai favorabile. 86 În mod particular, Clausewitz
accentuează că neutralizarea fizică a forŃelor arma te adversare nu este criteriul de bază care
determină înfrângerea adversarului. În acest sens, factorul moral – în esenŃă, voinŃa de a lupta –
reprezintă factorul dinamic în ecuaŃia competiŃiei dintre oponenŃi. 87 RelevanŃa principală a unui
succes pe câmpul de luptă nu se găsește în pierderi le suferite ci în „ efectul coroziv ” pe care un
asemenea succes lGar putea avea asupra „ paradoxalei trinităŃi ”, în sensul contribuŃiei la slăbirea
dorinŃei de continuare a luptei. 88 În acest sens, este identificată o legătură dintre combinaŃia
neutralizării fizice și morale și nivelul voinŃei d e a continua lupta, a cărei efecte poate genera
apariŃia paraliziei sistemului adversar. 89
Principală preocupare intelectuală a lui Ardant Du Picq, ofiŃer francez care a trăit pe
parcursul secolul 19, a fost construirea unui răspu ns la întrebarea cum luptă oamenii în bătălii, în
comparaŃie cu modalităŃile în care aceștia ar trebu i să lupte. ViaŃa lui Du Picq a fost curmată pe
timpul războiului francoGprusac dintre 1870G1871. 90
Principala contribuŃie a autorului francez evolueaz ă în jurul ideii că frica și teroarea sunt
principalele elemente de care ar trebui să se Ńină seama în război. Du Picq a observat că înfrângerea

80 Carl von Clausewitz, “On War”, edited and translat ed by Michael Howard, and Peter Paret. Princeton, New Jersey,
Princeton University Press, 1976. p. 119
81 Ibidem
82 Carl von Clausewitz, “On War”, edited and translate d by Michael Howard, and Peter Paret. Princeton, N ew Jersey,
Princeton University Press, 1976. p. 77
83 Ibidem
84 Ibidem
85 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 35
86 Carl von Clausewitz, “On War”, edited and translat ed by Michael Howard, and Peter Paret. Princeton, N ew Jersey,
Princeton University Press, 1976, p. 97
87 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 36
88 Ibidem
89 Carl von Clausewitz, “On War”, edited and translate d by Michael Howard, and Peter Paret. Princeton, Ne w Jersey,
Princeton University Press, 1976, p. 97
90 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 38

NESECRET
NESECRET
39 din 70 pe câmpul de luptă apărea atunci când militarii nu mai aveau impulsul moral de a rezista. Ca
urmare, concluzia la care a ajuns du Picq a fost că , atunci când militarii sunt pătrunși de frică sau
panică, vor părăsii câmpul de luptă sau se vor pred a, fără a Ńine cont de altceva decât de propriile l or
afecte. 91 În consecinŃă, aprecia Du Picq, doctrinele milita re, precum și modul în care armamentul și
tehnica de luptă erau concepute și utilizate, ar fi trebuit să Ńină cont de aceste idei. Lipsită, oare cum,
de complexitatea și strălucirea abordărilor abstrac te, principala teză a lui Du Picq afirma că cel mai
important factor în desfășurarea războiului este fe lul în care oamenii se comportă pe câmpul de
luptă și nu aspectele materiale, organizaŃionale sa u de dispunere geometrică a forŃelor. Autorul
aprecia că, deși la o privire superficială această abordare ar putea părea limitată la aspectele tacti ce,
influenŃele sale aveau un efect determinant asupra strategiei care, în opinia lui Du Picq, trebuia să
ia în considerare modalitatea în care consideraŃiil e tactice afectează marea strategie. 92 Punctul de
plecare al analizei îl reprezentau unele aspecte f undamentale ale naturii umane, perene deGa lungul
istoriei. În cuvintele lui Du Picq: „ Dar un lucru nu se schimbă, inima omului. În ultimă instanŃă,
succesul în bătălie este o chestiune de moral…ini ma omului în momentele supreme ale bătăliei
reprezintă factorul suprem. Acest aspect este rareo ri avut în vedere și, ca urmare, deseori rezultatul
este reprezentat de existenŃa unor erori ciudate ”. 93
În acest sens, Du Picq sublinia că ceea ce contează pe parcursul desfășurării unei bătălii, era
calitatea militarilor, moralul acestora, disciplina de care dau dovadă, modul în care făceau faŃă
sentimentului de frică, coeziunea în luptă etc. AlŃ i factori care aveau un impact deosebit asupra
spiritului unei forŃe armate erau cei care se refer eau la leadership și șansă. Pornind de la ideea sa,
conform căreia moralul reprezintă centru de greutat e a unei forŃe armate, Du Picq începea analiza
prin studierea efectului pe care sentimentul de fri că îl putea avea asupra moralului unei armate. Al
doilea aspect în atenŃie se referea la factorul dis ciplină și la felul în care aceasta afectează moral ul
militarilor. În al treilea rând, se avea în vedere evidenŃierea cerinŃelor de suprastructură și a regu lilor
necesar a fi respectate în scopul menŃinerii moralu lui militarilor. 94 Pe baza experienŃei personale și
ca urmare a studierii unor cazuri cunoscute din ist oria militară, gânditorul francez a ajuns la
concluzia că frica, urmată apoi de forma intensific ată a acesteia, teroarea, sunt cauzele primare care
au condus la înfrângerea armatelor pe câmpul de lup tă. Conform celor afirmate de Du Picq, „ acest
tremur trebuie să fie avut în vedere atunci când su nt aduse în discuŃie organizarea, disciplina,
aranjamentele, mișcările, manevrele și modul de acŃ iune ”. 95 Dacă nu se avea în vedere sentimentul
de frică, considera Picq, atunci armatele aveau să piardă mereu pe câmpul de luptă. 96
În opinia gânditorului francez, oamenii puteau face faŃă unei anumite „ cantităŃi ” de frică,
limită care, dacă era depășită, ar fi urmat să gene reze paralizarea luptătorilor. AcŃiunea asupra
centrului de greutate a adversarului trebuia să înc eapă cu presiunea care trebuia exercită asupra
luptătorului adversar. Militarul inamic trebuia să aibă încredinŃarea că este izolat pe câmpul de
luptă, că nu va mai putea fi sprijinit de către cam arazii lui. În al doilea rând, izolarea unităŃilor urma
să conducă la același efect, care ar fi fost amplif icat conform cu dimensiunile formaŃiunii militare.
La nivel strategic, izolarea inamicului urma să aib ă în vedere scurtcircuitarea legăturilor acestuia c u
aliaŃii săi, crearea convingerii că sprijinul exter n nu ar mai fi fost posibil. 97

91 Ibidem
92 Ibidem
93 Ardant Du Picq, “Battle Studies”, în “Roots of Sta tegy”, Book 2, Harrisburg, PA: Stackpole Books, 198 5, p. 135
94 Ibidem , p. 40
95 Ardant Du Picq, “Battle Studies”, în “Roots of Stat egy”, Book 2, Harrisburg, PA: Stackpole Books, 1985 , p. 72
96 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Will To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Normal , Illinois, 1986,
p. 40
97 Ardant Du Picq, “Battle Studies”, în “Roots of Stat egy”, Book 2, Harrisburg, PA: Stackpole Books, 1985 , p. 147

NESECRET
NESECRET
40 din 70 Acest algoritm de acŃiune se baza pe convingerea gâ nditorului francez că izolarea produce frică, iar
frica necontrolată produce panică și teroare.
Generalul de brigadă J.F.C. Fuller a fost un renumi t militar și istoric britanic din prima
jumătate a Secolului 20, autor a numeroase cărŃi, u na dintre acestea tratând pe larg subiectul stilulu i
occidental de purtare a războiului. Se poate afirma că principala sa contribuŃie la teoria militară a
fost făcută sub forma conferinŃelor pe care leGa su sŃinut sub titulatura generică de „ Fundamentele
știinŃei războiului ”, după încheierea Primului Război Mondial. Una din temele majore ale acestui
ciclu de conferinŃe a fost cea referitoare la efect ele și importanŃa introducerii mecanizării pe câmpu l
de luptă. Ideea principală promovată de către Fulle r era că, deși introdusă încă de pe parcursul
„Marelui Război ”, doctrinele și strategiile militare ale timpului nu erau în concordanŃă cu
schimbările provocate de către mecanizarea forŃelor armate. Ca urmare, autorul propunea o serie de
principii care să conducă la adaptarea manualelor m ilitare la realităŃile câmpului de luptă.
Una dintre ideile propuse de Fuller era că armatele formate pe bază de recrutare vor
dispărea, fiind înlocuite de către forŃe profesioni ste, capabile să „ câștige iniŃiativa la începutul
războiului ”. 98 Acest lucru era necesar ca urmare a faptului că ar matele epocii industriale necesitau
existenŃa unor militari foarte bine dotaŃi și instr uiŃi.
De asemenea, se preconiza o reducere a dimensiunilo r forŃelor armate. Astfel de armate,
dotate, echipate și instruite corespunzător urmau a fi în măsură să cucerească iniŃiativa încă de la
începutul războiului.
Filosofia organizatorică a lui Fuller includea înlo cuirea forŃelor de cercetare terestră cu, ceea
ce el numea, „ guerilla motorizată ”; de asemenea era prevăzută existenŃa unor importa nte forŃe
mecanizate compuse din tancuri, artilerie și infant erie motorizată. Nu era trecută cu vederea nici
necesitatea înfiinŃării unor trupe de infanterie am barcată și debarcată, axate pe misiuni de tip
teritorial, care urmau a fi folosite și pentru asig urarea introducerii în acŃiune a forŃelor mecanizat e.
De asemenea, se preconiza transformarea aviaŃiei mi litare în categorie de forŃe ale armatei. 99
La nivelele operativ și tactic Fuller favoriza idee a utilizării întrunite a forŃelor blindate și
aeriene în scopul lovirii obiectivelor importante a flate în adâncimea dispozitivului inamic.
Paralizarea adversarului urma a fi făcută prin anih ilarea voinŃei de a lupta a acestuia și „ dislocarea ”
armatei sale de guvernul și populaŃia civilă propri e.
După cum se vede, ideile lui Fuller reprezentau o m odificare majora a concepŃiilor
precumpănitoare de pe parcursul Primului Război Mon dial care subliniau necesitatea anihilării
fizice a armatei inamice. Generalul britanic a real izat că modelul de acŃiune terestră pe care îl
promova, bazat pe acŃiunea manevrieră a forŃelor me canizate, nu ar fi putut fi pus în aplicare fără
sprijinul puternic al aviaŃiei militare. Ca urmare, dezvoltarea paralelă și complementară a forŃelor
terestre și aeriene reprezentau o prioritate pentru Fuller. 100
Generalul britanic a fost printre primii care au sp rijinit ideea că executarea acŃiunilor trebuia
să aibă la bază rezultatele cercetării („ recce pull” ). 101 O asemenea filozofie operaŃională nu putea
exista fără ajustări pe măsură privind modalitatea executării comenzii și controlului. În opinia lui
Fuller, rolul eșaloanelor superioare era acela de a disemina ideea generală în care operaŃiunile
urmau a fi executate („the intent” ), urmând ca subordonaŃii să decidă, funcŃie de sit uaŃia concretă
din raionul sau fâșia lor, pe care o cunoșteau mai bine decât eșaloanelor superioare, asupra

98 J.F.C. Fuller, “Lectures of F.S.R. III”, London, S ifton Pread and Co, Ltd, 1932, pp.5G6
99 Ibidem , pp. 6G7
100 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Will To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Normal , Illinois, 1986,
p. 45
101 J.F.C. Fuller, “Lectures of F.S.R. III”, London, Si fton Pread and Co, Ltd, 1932, p. 10

NESECRET
NESECRET
41 din 70 modalităŃii practice de implementare. 102 Această modalitate de conducere era o emulaŃie mod ernă a
metodelor de conducere introduse în armata germană de către generalul Moltke cel Bătrân.
Fuller a fost primul care a introdus modelul planif icării operaŃiunilor bazat pe elaborarea
unei variante de acŃiune de bază, din „ trunchiul ” căreia de dezvoltau o serie întreagă de variante de
acŃiune, funcŃie de situaŃia concretă, calculele și imaginaŃia planificatorilor. 103 Scopul planificării
era dezvoltarea unor cursuri de acŃiune care să sur prindă inamicului, să fie simple și să poată fi
executate în viteză. Toate acestea trebuiau să cond ucă la dezvoltarea unor situaŃii operaŃionale la
care inamicul nu ar fi putut răspunde adecvat. Cu a lte cuvinte, scopul era dezorientarea profundă și
repetată a inamicului până la acel punct la care ac esta nu mai putea răspunde coerent la acŃiunile la
care era supus, deci era paralizat. Generalul brita nic, era convins că modelul operaŃional pe care îl
propunea era dependent de cantitatea și valoarea in formaŃiilor care erau la dispoziŃie.
Ca urmare, Fuller a fost unul susŃinătorii fervenŃi ai necesităŃii obŃinerii și menŃinerii
superiorităŃii informaŃionale, fiind considerat unu l dintre înaintemergătorii conceptului de război
informaŃional apărut în secolul 21. 104
Fără urmă de îndoială, la nivel strategic, centrul de greutate a inamicului, în opinia lui
Fuller, era voinŃa populaŃiei acestuia de a lupta. Odată neutralizată această voinŃă inamicul ar fi fo st
înfrânt. Ca urmare, gânditorul britanic este preocu pat, în primul rând, de efectele pe care diferitele
categorii de armament sau modele operaŃionale, în p rimul rând operaŃiunile desfășurate de către
forŃele mecanizate, îl puteau avea asupra psihologi ei umane și moralului inamicului. 105
Fuller era partizanul alegerii obiectivelor inamice care urmau a fi lovite, funcŃie de influenŃa
pe care neutralizarea acestora ar fi avutGo la atin gerea obiectivelor militarGpolitice ale războiului. Pe
această linie se înscriu și preocupările acestuia d e a identifica atuurile și posibilităŃile diferitel or
arme și categorii de forŃe de a contribui la neutra lizarea voinŃei de a lupta a inamicului.
Primordialitatea elementului psihologic asupra celu i material este evidentă și din felul în care Fulle r
concepea modalitatea de exercitare a comenzii de că tre generalii care sGau înfruntat pe parcursul
Primului Război Mondial. Dezgustat profund de modul în care zeci de mii de militari au fost trimiși
la moarte întrGo singură zi pe parcursul marilor bă tălii ale Primului Război Mondial, Fuller vedea
„duelul ” generalilor ca fiind o întrecere, în primul rând, intelectuală, comenzile celor două părŃi
urmărind a neutraliza „ sistemul nervos ” al adversarului. 106 Viziunea lui Fuller propunea un stil de
război în care armamentul nu era destinat în primul rând nimicirii și distrugeri adversarului ci
demoralizării și paralizării acestuia, și prin aces t lucru, negării obiectivelor pe care acesta și le
propusese.
În ce privește mijloacele operaŃionale, generalul b ritanic a considerat că forŃele mecanizate
prezintă caracteristicile necesare implementării co ncepŃiei sale. Încercuirea adversarului,
întreruperea liniilor de comunicaŃii ale acestuia e rau pentru Fuller căi sigure de obŃinere a victorie i
prin inducerea colapsului psihologic a inamicului. La rândul ei, neutralizarea forŃelor armate nu
reprezenta un scop final. Fuller era conștient că r ăzboaiele se câștigă și se pierd la nivel politic ș i, ca
urmare, neutralizarea forŃelor armate, prin efectul ei demoralizant, era un punct extrem de important
pe calea paralizării naŃiunii adversare.

102 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 45
103 J.F.C. Fuller, “Lectures of F.S.R. III”, London, Si fton Pread and Co, Ltd, 1932, p. 10
104 Ibidem , pag. 50
105 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 46
106 J.F.C. Fuller, “Lectures of F.S.R. III”, London, S ifton Pread and Co, Ltd, 1932, p. 7

NESECRET
NESECRET
42 din 70 O altă carte extrem de interesantă a cărei autor es te Fuller, este cea intitulată „ Fundamentele
știinŃei războiului ” ( The Foundations of the Science of War ). Această operă era destinată examinării
naturii războiului ca știinŃă. De asemenea, pe parc ursul volumului se introducea conceptul
„trinităŃii ” ( three fold order ). Fuller considera că „ trinitatea ” era „ un fundament atât de universal
încât poate fi considerat axiomatic cunoașterii în toate formele sale ”. Ca urmare, având în vedere
că omul este format din „ corp, minte și suflet ”, atunci războaiele, ca activităŃi umane, trebuie să aibă
o structură similară. Prin adaptarea „ teoriei trinităŃii ” la particularităŃile războiului, Fuller identific a
trei sfere ale războiului: fizică/materială; mental ă; morală. În consecinŃă, lupta armată trebuia să
urmărească trei obiective: neutralizarea fizică/mat erială a adversarului („ fighting power”);
dezorganizarea proceselor mentale ale acestuia („ thinking power”); dezintegrarea moralului
acestuia ( his moral will to resist – „staying power” ). 107
Fuller accentua că acŃiunile corespunzătoare celor trei planuri nu se desfășurau în mod
separat ci sinergetic:
„forŃa mentală nu obŃine victoria în război; forŃa m orală nu obŃine victoria; forŃa fizică nu
obŃine victoria; victoria este obŃinută numai prin combinarea perfectă a acŃiunii celor trei astfel
încât cele trei forŃe sunt transformate întrAuna si ngură”. 108
Paralizarea unui adversar are dimensiuni fizice, me ntale și morale. Ca strategie, paralizarea
presupune intenŃia neletală de incapacitarea fizică și dezorientarea mentală care să conducă la
colapsul moral al adversarului.
Generalul italian Giulio Douhet a fost unul dintre primii și marii avocaŃi ai puterii aeriene.
Ideile lui Douhet au fost concepute în perioada int erbelică, ani în care se încerca ca, pornind de la
lecŃiile privind ororile războiului de poziŃii de p e parcursul Primului Război Mondial, să se dezvolte
concepŃii operativ – strategice care să conducă la deznodăminte rapide, evitânduGse astfel pierderile
și suferinŃele primei conflagraŃii mondiale. 109
În desenarea ideilor sale, Douhet a plecat de la câ teva axiome. Una dintre acestea era că
războaiele epocii care avea să vină urmau a fi încl eștări dintre naŃiuni care vor utiliza toate resurs ele
avute la dispoziŃie. A doua axiomă sublinia refuzul lui Douhet de a accepta ideile lui Clausewitz
despre războiul limitat. O a treia idee care a infl uenŃat procesul de analiză a lui Douhet a fost cea
conform căreia războiul mondial se prelungise atât de mult datorită faptului că procedeele tactice nu
erau armonizate cu concepŃiile strategice.
Pe de altă parte, Douhet respingea ideea doctrinei ofensive cu orice preŃ pe care o făcea
vinovată de dimensiunile pierderilor de pe câmpuril e de luptă ale Primului Război Mondial. Pentru
Douhet, avionul era o armă eminamente strategică și ca atare acesta respingea toate teoriile care
propuneau utilizarea formaŃiunilor aeriene pentru l ovirea obiectivelor de la nivelele tactice sau
operative. Ca urmare, se respingea vehement propune rea, făcută printre alŃii și de către Fuller,
privind cooperarea strânsă între forŃele terestre ș i aviaŃie. Mai mult, pentru Douhet, misiunea de
bază a forŃelor terestre și navale era de a sprijin i forŃele aeriene în îndeplinirea obiectivelor sale
strategice, contribuind la diminuarea, „ indirectă ” a voinŃei de a lupta a inamicului prin producerea
de pierderi acestuia. Una din principalele misiuni ale aviaŃiei era, ca urmare, aceea de a lovi
„sursele resurselor militare ”. În acest sens, Douhet scria „ În trecut bateriile trebuiau distruse cu
proiectile; astăzi este posibil să se distrugă uzin ele unde bateriile sunt fabricate ”. 110

107 David S. Fadok, „John Boyd and John Warden Air Pow er Quest for Strategic Paralysis”, School of Advanc ed
Airpower Studies, p. 8
108 Ibidem
109 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 49
110 Ibidem , pp. 59G60

NESECRET
NESECRET
43 din 70 Teoreticianul italian a fost primul care a propus c a centrele populate să fie avute în vedere ca
obiective militare. Noutatea era cu atât mai mare c u cât, până atunci, tradiŃiile militare și politici le
naŃionale, influenŃate de preceptele creștinismului , făcuseră o cutumă din neatacarea obiectivelor
civile. Tocmai datorită acestei cutume Clausewitz c onsiderase armatele prezente pe câmpul de luptă
ca fiind centrul de greutate a adversarului. Logica permisivităŃii lui Douhet privind acceptarea
obiectivelor civile ca obiective militare legitime își are izvorul în credinŃa acestuia că efectul
psihologic al loviturilor va fi mai mare în cazul p opulaŃiei civile, neobișnuite și neorganizate, decâ t
în cazul atacului executat asupra forŃelor armate c are, prin definiŃie, sunt mai pregătire să suporte
loviturile executate asupra lor. Adică, după cum sp une Douhet:
„BraŃul aerian ….va lovi entităŃile mai puŃin orga nizate și disciplinate, mai puŃin pregătite
să reziste, incapabile de a acŃiona sau reacŃiona. ….de aceea, colapsul material și moral va veni
mai repede și mai ușor ”. 111
Douhet considera că numai forŃele aeriene sunt în m ăsură să creeze condiŃiile care să
conducă la colapsul naŃional și neutralizarea voinŃ ei de a lupta a inamicului. O altă posibilitate
acceptată de către Douhet era cea a lovirii centrel or populate cu armamentul chimic. Argumentul
principal era legat de precedentul deja creat prin folosirea acestei categorii de armament pe
parcursul războiului mondial încheiat. Mai mult, of iŃerul italian credea că nefolosirea acestor arme
„inumane ” urma să creeze condiŃiile preluării iniŃiativei d e către inamic. 112
Basil Liddell Hart, pentru o perioadă ofiŃer activ în ForŃele Armate britanice, contemporan
cu Fuller, a avut contribuŃii atât ca și gânditor m ilitar cât și ca istoric. Ca și camaradul său Fulle r,
teoriile lui Hart au avut ca izvor nivelul deosebit de ridicat al pierderilor înregistrate pe parcursu l
acŃiunilor militare din timpul Primului Război Mond ial. Șapte ani de la terminarea Primului Război
Mondial, Liddell Hart publică prima sa carte – „ Paris or the Future of War („ Paris sau viitorul
războiului” ).
Pornind de la modalitatea în care Paris lGa ucis pe Ahile (săgeată bine Ńintită – lovitură
„chirurgicală ” – prima armă de înaltă precizie), Hart a dezvolta t un model care prevedea atacarea
vulnerabilităŃilor inamicului, concepŃie în antitez ă cu teza influentă în epocă, care propunea atacare a
punctelor forte ale adversarului. În cuvintele lui Hart:
„it is the function of grand strategy to discover a nd exploit the Achille’s heel of the enemy
nation” (este sarcina marii strategii de a descoper i și exploata călcâiul lui Achille al fiecărei
naŃiuni) . 113
După cum sGa mai afirmat, elementul central al oper ei lui Hart este concepŃia sa privind
strategia indirectă. În cuvintele autorului „ istoria strategiei este, fundamental, o înregistrar e a
utilizării și evoluŃiei strategiei indirecte ”. 114
În susŃinerea teoriei sale, Hart a utilizat numeroa se exemple din istoria militară care arătau
că cei mai mulŃi dintre generalii care au acŃionat prin metode directe au sfârșit prin a fi înfrânŃi d e
inamicii lor. Pe de altă parte, cei care au recurs la folosirea metodei indirecte, bazate pe
surprinderea inamicului și înșelarea acestuia, au a vut câștig de cauză. Hart privea strategia indirect ă
ca fiind de factură filozofică, aplicânduGse tuturo r laturilor comportamentului uman manifestat pe
timpul competiŃiei pentru îndeplinirea unor obiecti ve. 115

111 Giulio Douhet, „The Command of the Air”, trans. Di no Farrari, Washington, D.C., Office of the Air For ce History,
1983, p. 60
112 Ibidem
113 B.H.L. Hart, “Paris or the Future of war”, New Yor k, Garland Publishing Inc, 1972, c1925, pp. 40G41
114 B.H. Liddell Hart, „Strategy”, London and Faber Lt d, 1954, New York, Penguin Books, 1991, p. xix
115 Ibidem , p. xx

NESECRET
NESECRET
44 din 70 Hart înŃelegea prin strategia indirectă utilizarea mijloacelor fizice pentru obŃinerea unor
efecte psihologice care ar fi dezorganizat/anihilat metoda inamicului de conducere a războiului.
Pentru Hart, elementul peren, de rezistenŃă, care c aracterizează fenomenul război era reprezentat de
grupul factorilor morali. Acești factori sGau schim bat nesemnificativ deGa lungul secolelor,
reprezentând o constantă care trebuia să stea la ba za planificării de durată.
Pe de altă parte, mijloacele fizice au suferit tran sformări profunde deGa lungul anilor, uneori
de la o bătălie la alta. Ca urmare, deciziile milit are eficiente au avut ca bază de calcul factorii
morali. 116
Mecanismul imaginat de către Hart în scopul înfrâng erii operaŃionale a inamicului viza
combinarea efectelor produse de către forŃele teres tre și cele aeriene, precum și potenŃarea reciprocă
a acŃiunilor. Scopul primordial era crearea unui as emenea avantaj care ar fi dus la paralizarea
adversarului întrGo asemenea maniera încât „ anchilozarea ” acŃională a acestuia ar fi condus la
obŃinerea victorie fără recurgerea la acŃiunea masi vă a forŃei militare.
Pe de altă parte, în situaŃia în care lupta devenea inevitabilă, combinarea acŃiunilor celor
două categorii de forŃe ale armatei ar fi vizat cu prioritate sistemul de comandă și control precum și
alte elemente de dispozitiv sau acŃiuni a căror neu tralizare ar fi condus la distorsionarea proceselor
de gândire și acŃiune ale comandantului inamic.
Deci, contrar lui Clausewitz, care era avocatul înf ocat al bătăliei ca mijloc de paralizare a
adversarului prin lipsirea acestuia de mijloacele n ecesare rezistenŃei și care considera bătălia ca
fiind elementul principal al strategiei militare, H art considera bătălia ca având doar valoare
operativă. Hart nu era de acord cu planurile de cam panie care puneau pe primul plan angajarea de
bătălii. Deci, Hart inversează relaŃia clausewitzia nă care punea în centru bătălia, deci eșalonul
tactic, așezând în poziŃia de maximă importanŃă eșa lonul operativ. 117
Din punct de vedere operaŃional, Hart era de părere că efectele psihologice cele mai
eficiente puteau fi atinse ca urmare a utilizării a două modele operaŃionale. Primul model viza
demararea acŃiunilor militare prin adoptarea unei a titudini defensive la nivel operativ care ar fi fos t
urmată de ofensive de nivel tactic. OperaŃia defens ivă ar fi avut ca obiectiv ca, prin utilizarea unor
metode indirecte, inamicul să fie indus în eroare, pierderile produse urmând să neutralizeze o parte
importantă din capacitatea operaŃională a acestuia. Atitudinile ofensive la nivel tactic care ar fi
urmat, ar fi condus la surprinderea inamicului și c olapsul acestuia. Al doilea model strategic viza ca ,
iniŃial, să fie demarată ofensiva strategică, urmat ă apoi de defensivă la nivel tactic. Se urmărea
„dezechilibrarea ” adversarului prin realizarea surprinderii acestui a. 118 După cum se observă, aceste
modele sunt asemănătoare celor propuse de Sun Tzu, conform principilor „ chen” și „ ch’i”, a căror
obiectiv era dezechilibrarea, paralizarea adversaru lui.
O analiză, chiar peliculară, a ideilor lui Hart nu poate evita concluzia existenŃei unor
asemănări fundamentale cu unele din ideile lui Sun Tzu, una dintre acestea fiind necesitatea
aplicării forŃei acolo unde adversarul se așteaptă mai puŃin. De asemenea, unii dintre gânditorii și
practicienii militari, inclusiv unii generali germa ni, îl creditează pe Hart cu paternitatea ideilor
fundamentale care au stat la baza dezvoltării conce ptului de „ război fulger ”.
Mao Tse Tung, celebru om politic chinez, este autor ul unor volume care tratează unele
aspecte politice și militare caracteristice, în pri mul rând, Chinei. Cele mai importante dintre
lucrările sale au fost publicate în volumul „ Scrieri militare selectate ”, în anul 1963.

116 B.H. Liddell Hart, „Strategy”, London and Faber Lt d, 1954, New York, Penguin Books, 1991, p. 4
117 B.H. Liddell Hart, „Strategy”, London and Faber Lt d, 1954, New York, Penguin Books, 1991, p. 352
118 Ibidem , p. 146

NESECRET
NESECRET
45 din 70 Principala idee promovată de Mao este că singura șa nsă de victorie pe care ar puteaGo avea o
naŃiune mai slabă în confruntarea cu forŃe mai pute rnice ar putea veni numai prin utilizarea
strategiei „ războiului prelungit ”. Ideile lui Mao conŃineau răspunsul acestuia adre sat celor care
doreau utilizarea unei strategii ofensive, strategi e care, în concepŃia lui Mao ar fi condus la
neutralizarea și, în final, nimicirea Armatei Roșii chineze. 119
Scrierile lui Mao au fost puternic influenŃate de c oncepŃiile lui politice, analizele acoperind
întreg spectrul artei militare, de la strategie la tactică. Pe de altă parte, Mao a fost un fin cunosc ător
al operei înaintașului său Sun Tzu, din care citeaz ă în multe ocazii. Se apreciază, de asemenea, că
Jomini și Clausewitz au influenŃat gândirea militar ă a liderului chinez, nu direct, ci prin intermediu l
operelor lui Lenin, care au fost studiate îndelung de către Mao. Ca urmare, uneori, rezultatul este
reprezentat de o combinaŃie între concepte oriental e și occidentale, între conceptualizări ale unor
idei reieșite din istoria militară chineză precum ș i a unor concepte aparŃinând artei militare vestice ,
cum ar fi acŃiunile pe linii interioare sau exterio are.120
Pentru Mao, centrul de greutate a inamicului era re prezentat de către forŃele lui militare.
Neutralizarea acestui centru se făcea, pe de o part e, prin nimicire fizică. Pe de altă parte, marea
majoritate a forŃelor inamice urmau a fi neutraliza te prin colaps moral, ca urmarea a influenŃelor
psihologice pe care acŃiunile trupelor maoiste le d esfășurau. Astfel, cu potenŃialul de acŃiune în
scădere, cu moralul aproape de pragul colapsului, i namicul ar fi realizat că se află foarte aproape de
paralizia strategică. Ca urmare, acesta ar fi urmat să decidă că acŃiunea militară în care era angajat
era prea costisitoare, urmând a lua decizia politic ă de renunŃare la agresiune. 121
ForŃele convenŃionale erau privite ca fiind centrul de greutate al adversarului datorită
faptului că inferioritatea convenŃională chineză nu permitea acestei Ńări să ducă acŃiuni de război pe
teritoriul adversar sau să lovească obiective aflat e pe acest teritoriu. Ca urmare, luptătorilor chine zi
trebuia să li se indice un obiectiv care putea fi l ovit și acest obiectiv era forŃa armată a inamiculu i
aflată pe teritoriul chinez. 122
În descrierea caracteristicilor centrului de greuta te, Mao subliniază că ceea ce este important
nu este materialul ci oamenii, adică minŃile și ini mile acestora
„armele sunt un factor important în război, dar nu s unt factorul decisiv; oamenii și nu
lucrurile sunt decisive. CompetiŃia puterii nu este numai o competiŃie între puterile economice și
militare, ci, de asemenea, o competiŃie a puterii ș i moralului uman ”. 123
Ca urmare, Mao a fost permanent preocupat ca strate gia sa să fie centrată pe acŃiuni
îndreptate împotriva „ voinŃei ” inamicului de a continua ocuparea Chinei. Pentru Mao, mecanismul
prin care se urmărea obŃinerea succesului prevedea demoralizarea inamicului prin erodarea continuă
și nemiloasă a forŃei sale de luptă pe parcursul pr imelor două etape strategice. În următoarea etapă
se urmărea accelerarea neutralizării voinŃei inamic ului prin metode ofensive. Mao era adversarul
trecerii de la o etapă la alta dacă obiectivele asu mate în procesul planificării nu erau îndeplinite.
După cum spunea Mao „ nu există motive pentru a declanșa bătălii strategi ce decisive și scurtarea
drumului către libertate ”. 124 Conform lui Mao, o altfel de atitudine ar fi condu s la înfrângere. 125

119 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 59
120 Mao TseGTung, “Selected Military Writing of Mao Ts eGTung”, Peking, Foreign Language Press, 1966, p. 9 4G95
121 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 60
122 Ibidem
123 Mao TseGTung, “Selected Military Writting of Mao T seGTung”, Peking, Foreign Language Press, 1966, p. 216
124 Mao TseGTung, “Selected Military Writting of Mao T seGTung”, Peking, Foreign Language Press, 1966, p. 218
125 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 63

NESECRET
NESECRET
46 din 70 Bernard Brodie este un istoric și gânditor strategi c care șiGa publicat lucrările după
terminarea celui deGal Doilea Război Mondial. Princ ipalele sale idei sunt cele privind utilizarea
armelor nucleare, cuprinse în lucrarea „ Strategia în epoca rachetelor ”. Brodie a încercat să
înŃeleagă impactul pe care inovaŃiile tehnologice l e aduseseră dinamicii strategice. Analiza acestuia
a tratat, în primul rând, nivelul strategic. În alt ă ordine de idei, a fost analizată și modalităŃile în care
un schimb de lovituri nucleare tactice ar putea con duce la un război nuclear total. 126
Om al timpului său, Brodie a legat utilizarea armam entului nuclear de posibilităŃile de
transport oferite de aviaŃia militară. Ca urmare, B rodie a analizat cu atenŃie concepŃia lui Douhet
privind utilizarea mijloacelor aeriene militare. De și apropiat de Douhet prin prisma importanŃei
acordate aviaŃiei, Brodie a fost un exponent al ide ilor clausewitziene în ce privește înŃelegerea
generală a fenomenului război. De aceea, nu în mod surprinzător, Brodie îl considera pe gânditorul
german ca fiind cel mai profund teoretician milita r, citând deseori din cuprinsul operei acestuia. 127
Prin analizele pe care leGa făcut, Brodie a ajuns l a concluzia că neutralizarea voinŃei de a
lupta a inamicului nu mai era la „ îndemâna infanteristului ”. Acest lucru se datora, printre altele, și
imposibilităŃii masării trupelor și utilizării fact orului demoralizator al „ elanului ”, datorită intensităŃii
focului armamentului modern.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al utilizăr ii aviaŃiei militare, Al Doilea Război
Mondial demonstrase că teoria lui Douhet privind at otputernicia bombardamentului strategic nu
fusese validată de realitate. 128
Cu privire la metoda utilizată în cuprinsul analize i sale, Brodie sGa inspirat din metodologia
clausewitziană, începutul fiind făcut prin construi rea unui model abstract privind natura războiului
în era nucleară, model care urma să fie utilizat pe parcursul analizei utilităŃii practice a acestuia.
Pentru Brodie, centrul de greutate în cazul unui co nflict nuclear era reprezentat de calculul
pe care o putere nucleară îl făcea relativ la șanse le acesteia de a învinge întrGo confruntare politic oG
militară. Ca urmare, Brodie lansează ideea că, în c azul existenŃei armamentului nuclear, elementul
central al strategiei este reprezentat de descuraja re. Fundamentul acestei concepŃii era că, întrGo
confruntare de acest gen, nu utilizarea armelor nuc leare era importantă ci ameninŃarea cu folosirea
acestora, atitudine care ar fi avut drept scop crea rea unei cât mai mari doze de incertitudine în
minŃile adversarilor, mai ales în ceea cei privea p e sovietici.
Ca urmare, Brodie a fost un partizan al creșterii c apabilităŃilor nucleare americane. 129 Primul
punct al raŃionamentului său aducea ca argument îns ăși existenŃa armamentului nuclear. Ca urmare,
era firesc ca SUA să posede capabilităŃi de acest g en în scopul descurajării altor puteri în a utiliza
acest gen de armament împotriva SUA. Al doilea punc t al argumentaŃiei conŃinea ideea că SUA
trebuiau să posede o capabilitate nucleară credibil ă, capabilă să execute primul set de lovituri
nucleare. Această capabilitate ar fi fost destinată , în primul rând, descurajării sovieticilor de a
considera că pot fi „ primii cu cel mai mult ” („ first with the most” ), adică capabili de a lansa primii
un număr mai mare de lovituri nucleare. Al treilea punct se referea la necesitatea posedării unei
forŃe nucleare capabile să fie utlizată în cazul în care loviturile sovietice ar fi luat prin surprind ere
parte americană „ retaliatory capability ” (aproximativ, „ forŃă de răzbunare ”). Și în cazul acestui al
treilea punct era evidentă dorinŃa autorului de a d escuraja pe sovietici în a considera că declanșarea
unei prime lovituri leGar fi putut oferi vreun avan taj strategic. 130

126 Bernard Brodie, „Strategy in the Missile Age”, Pri nceton, New Jersey, Princeton University Press, 196 5, p. 349
127 Ibidem , pp. 36G37
128 Ibidem , p. 101
129 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 66
130 Ibidem

NESECRET
NESECRET
47 din 70 Extrem de interesantă este abordarea lui Brodie cu privire la particularităŃile acŃiunii asupra
centrului de greutate a acŃiunilor adversarului. În că o dată, reiese cu pregnanŃă că Brodie era
preocupat de efectele psihomorale derivate din atit udinile operaŃionale, politice, diplomatice,
economice, etc ale oponenŃilor. 131
În primul rând trebuie menŃionat că acest centru de greutate era definit ca fiind „ mintea ”
leadershipului puterii nucleare adversare. Ca urmar e, dacă mintea adversarului este obiectivul, este
important să urmărim care sunt, în opinia lui Brodi e, principalele condiŃii care ar fi făcut ca acŃiun ea
de „ deterrence ” („ descurajare ”) să funcŃioneze. 132
2.4.2. Teorii moderne privind paralizarea strategic ă
“Machines don’t fight wars. Terrain doesn’t fight wars. Humans fight wars. You must get
into the mind of humans. That’s where the battles a re won” (Mașinile nu luptă în războaie. Terenul
nu luptă în războaie. Oamenii luptă în războaie. Tr ebuie să intri în mintea oamenilor. Acela este
locul unde bătăliile sunt câștigate)
Col. John Boyd
John Boyd este un personaj celebru printre gânditor ii care au abordat subiectul teoriei
strategice. Lui Boyd, militar de carieră, pilot pe timpul războiului din Coreea, nu iGau lipsit nici
experienŃele, nici adâncimea intelectuală necesară construcŃiei unuia dintre cele mai cunoscute
concepte strategice americane „ OODA Loop/Bucla OODA ” ( Observation/Observare;
Orientation/Orientare; Decision/ Decizie; Action/Ac Ńiune ).
Rădăcinile acestui concept se găsesc în eforturile făcute de Boyd pentru furnizarea unui
răspuns știinŃific coerent la întrebarea de ce, în pofida existenŃei unor caracteristici tehnice relat iv
egale ale avioanelor F 86 Sabre în comparaŃie cu Mi g 15 (mai mult, la anumite capitole Mig 15 era
superior), palmaresului confruntărilor aeriene dire cte americanoGnord coreene/sovietice era net
superior piloŃilor SUA (palmares 10 la 1). 133
Epopeea scriitoricească a lui Boyd este inaugurată după trecerea acestuia în rezervă când, în
anul 1976, publică un eseu de 16 pagini intitulat „ Distrugere și creaŃie ”. Ideile cuprinse în acest
eseu au stau la baza unui set de cinci materiale, a căror titlu generic este „ Discurs despre a învinge
sau a pierde ”, care au format fundamentul briefingurilor pe car e obișnuia să le Ńină Boyd. 134
Boyd apreciază că întregul comportament uman, indiv idual sau organizaŃional, are la bază
desfășurarea continuă a ciclurilor OODA. Ca urmare, fundamentul victoriei militare este dat de
superioritatea în desfășurarea acestor cicluri, atâ t în ce privește ritmul cât și acurateŃea lor. Acea stă
superioritate va afecta progresiv abilitatea advers arului de a finaliza OODA prin decizii coerente,
conforme cu parametrii reali ai situaŃiei ajungându Gse, la un moment dat, ca răspunsul ales de
adversar să fie total neadecvat realităŃilor. Cheia superiorităŃii în competiŃia OODA este etapa
„orientării ”, care are ca obiectiv principal construirea opŃiu nilor de răspuns. Pe parcursul
„orientării ” au loc nenumărate procese de „ distrugere/analiză ” și „ creaŃie/sinteză ” care vor
conduce în final la adaptarea conduitei proprii la particularităŃile situaŃiei. În cuvintele lui Boyd ,
„orientarea” este procesul de „ examinare a lumii dintrAo serie de perspective în a șa fel încât se pot
genera imagini mentale sau impresii corespunzătoare acelei lumi ”. 135 Desfășurat bine, acest proces

131 Kurt P. Vandesteen, “Classical Theories of the Wil l To Fight”, B.S., Illinois State Univeristy, Norma l, Illinois, 1986,
p. 66
132 Ibidem , p. 67
133 David S. Fadok, „John Boyd and John Warden Air Pow er Quest for Strategic Paralysis”, School of Advanc ed
Airpower Studies, p. 13
134 Ibidem , p. 14
135 John Boyd, „The Strategic game of? And?, în „A Dis course on Winning and Losing”, p. 10

NESECRET
NESECRET
48 din 70 asigură succesul. 136 Imaginile mentale pe care le construim sunt rezult atul analizei inputurilor
exterioare prin prisma experienŃei personale, parti cularităŃilor bioGpsihice și culturale proprii, etc .
Aceste imagini influenŃează deciziile, acŃiunile și observaŃiile. Exactitatea și anduranŃa deciziilor și
acŃiunilor depind de abilitatea de a efectua corect „ orientările ” și „ reAorientările ” necesare, ca
răspuns la stimulii introduși de situaŃiile în cont inuă evoluŃie. Nearmonizarea caracteristicilor
realităŃii cu imaginile mentale formate, ca răspuns la stimulii introduși de această realitate, va
genera răspunsuri neconforme cu particularităŃile s ituaŃionale. Aceste nepotriviri vor conduce la
apariŃia confuziei și dezorientării care la rândul lor, vor afecta exactitatea și viteza procesului de
luare a deciziilor. Neluarea măsurilor de corecŃie necesare va conduce la complicarea și mărirea
duratei ciclului OODA, acesta devenind, în final, o capcană. 137
În cuvintele lui Boyd, succesul în lupta armată dep inde de existenŃa abilităŃii de a influenŃa
ciclul OODA al adversarului („ getting inside an adversary OODA loop and staying t here ”).
Atingerea acestui obiectiv se face prin implementar ea a două măsuri complementare. Pe de o parte,
se va urmări scăderea duratei ciclului propriu prin eliminarea fricŃiunilor, pe baza încurajării
iniŃiativei și prezervării armoniei sistemului. Pe de altă parte, se va acŃiona pentru creșterea durat ei
ciclului adversar prin maximizarea fricŃiunilor exi stente în sistemul acestuia. Astfel, prin acest gen
de „ manipulare a fricŃiunilor ” se urmărește obŃinerea și menŃinerea avantajului privind OODA.
IniŃial, acŃiunile duse după astfel de principii vo r produce confuzie și dezordine în tabăra
adversarului, urmând ca apoi, acestea să conducă la apariŃia panicii și a fricii, care vor determina
paralizarea abilităŃii de a acŃiona, ajungânduGse, în final, la neutralizarea voinŃei de a rezista. 138
După cum se vede, esenŃa concepŃiei lui Boyd preved e ca prin acŃiuni desfășurate în afara
sistemului OODA al adversarului, dar tangente acest uia, să se urmărească afectarea funcŃionării
interioare a ciclului OODA, în scopul creării dezor ientării interioară care va conduce la acŃiuni
necoordonate în afara sistemului OODA. Pentru anihi larea acŃiunilor adversarului, Boyd propune
procesul de „ distrugere și creaŃie ” (gimnastică a minŃii cu scopul de a permite, pe t impul luptei, o
construcŃie mai rapidă a unor strategii adecvate). 139
Forma de manevră propusă de Boyd este în primul rân d psihologică și temporală și
urmărește afectarea moralului și voinŃei comandantu lui adversar prin crearea de situaŃii periculoase
la care acesta trebuie să facă faŃă. Pentru aceasta , sistemul propriu trebuie să fie superior celui
adversar în ce privește tempo – ul și ritmul de des fășurare a activităŃilor. Altfel spus, scopul
„manevrei tip Boyd ” este de a neutraliza adversarul prin afectarea ca pacităŃii mentale ale acestuia de
a face faŃă unui val de noi situaŃii și stări de in certitudine. În acest scop, principalele scopuri al e unei
operaŃiuni militare trebuie să fie: crearea și perp etuarea unei situaŃii caracterizată de fluiditate ș i
pericole pentru adversar; afectarea abilităŃilor ad versarului de a răspunde coerent acŃiunilor care
sunt îndreptate împotriva sa (incapacitarea abilită Ńilor de a răspunde adecvat caracteristicile situaŃ iei
de mediu). 140 Un alt aspect care reiese din analiza operei lui B oyd este faptul că aceasta este o
concepŃie orientată către proces, urmărind incapaci tarea psihologică a adversarului. Elementul
fundamental al teoriei lui Boyd se referă la destab ilizarea adversarului prin influenŃarea ciclului
OODA al acestuia. Scopul urmărit este, conform auto rului, de a altera legăturile adversarului cu
mediu exterior și, prin asta, dezorientarea acestui a. Concomitent cu acŃiunea asupra procesului

136 Ibidem
137 David S. Fadok, „John Boyd and John Warden Air Pow er Quest for Strategic Paralysis”, School of Advanc ed
Airpower Studies, p. 17
138 Ibidem
139 Ibidem , p. 14
140 David S. Fadok, „John Boyd and John Warden Air Pow er Quest for Strategic Paralysis”, School of Advanc ed
Airpower Studies, p. 14

NESECRET
NESECRET
49 din 70 OODA aparŃinând adversarului, la fel de importantă este luarea măsurilor necesare
impermeabilizării propriului ciclu OODA faŃă de măs urile adoptate de adversar. 141
Ceea ce se urmărește, este obŃinerea unui avantaj d ecisiv în competiŃia OODA cu
adversarul, atât în ce privește rapiditatea acŃiuni lor cât și a exactităŃii informaŃiilor vehiculate î n
cadrul ciclului respectiv. Deci, după cum spune Boy d, „ tightening friendly OODA and loosening the
opponent’s ”. În opinia lui Boyd, devansarea adversarului în c e privește ritmul și acuitatea OODA va
conduce la un moment dat la penetrarea fiinŃei „ moralăAmentalăAfizică ” a adversarului, situaŃie a
cărei consecinŃă principală va fi neutralizarea put erii de rezistenŃă a acestuia prin alienare morală,
dezorientare mentală și suferinŃă fizică. 142
John A. Warden III este un autor militar al zilelor noastre care a tratat problematica rolului
forŃelor aeriene ale SUA în cadrul strategiei milit are a acestei Ńări. Prima sa carte, „ Campania
Aeriană ”, a fost publicată înainte de declanșarea OperaŃiu nii Scutul Deșertului, fiind considerată ca
oferind un model de utilizare a forŃelor aeriene pe parcursul unei operaŃiuni militare. Ulterior
desfășurării OperaŃiunii Scutul Deșertului, Warden a dezvoltat, în contextul publicării eseului
intitulat „ Inamicul ca sistem ”, ceea ce denumește „ modelul celor cinci cercuri ” care reprezintă
concepŃia lui Warden privind felul în care forŃele aeriene ar trebui să neutralizeze centrele de puter e
ale adversarului. 143
Teoria lui Warden este orientată către formă, vizea ză „ paralizarea fizică ” a adversarului.
Mecanismul propus de Warden, prin care să se realiz eze paralizarea adversarului, promovează ideea
atacării, dinspre centru către periferie, a celor c inci „ cercuri strategice ” ale structurii de putere a
adversarului (în ordine descendentă privind importa nŃă: leadership/conducere; „elementele esenŃiale
ale organizării („organic essentials”); infrastruct ură; populaŃie; forŃe armate). Totodată, un accent
deosebit trebuie pus neutralizarea „ cercului conducerii ”, datorită rolului coordonator exercitat de
către acesta. Warden apreciază că dacă nu este posi bilă atacarea directă a acestor „cercuri ” (datorită
unor constrângeri de natură politică, morală sau pr actică) se va efectua o analiză a „ centrelor de
greutate ” adversare localizate atât în interiorul cercurilo r cât și între acestea. 144
Lovirea acestor centre de greutate va conduce la pa ralizarea totală sau parŃială a
adversarului. Warden accentuează, în mod repetat, c ă obiectivul primordial al tuturor acŃiunilor
trebuie să fie mintea comandantului adversar.
După cum este evident, Warden propune o concepŃie d e factura jominiană, în sensul că este
eminamente practică, oferind soluŃii care, respecta te, vor conduce la succes. Din punct de vedere
normativ, teoria lui Warden vizează antrenarea faci lităŃilor de a acŃiona ( how to act ) prin reînvăŃarea
unor principii ale războiului ( to teach the principles of war ).
Hans Delbruck este un istoric german, autor al cărŃ ii „ History of the Art of War Within the
Framework of Political History ” ( Istoria artei războiului în contextul istoriei poli tice ). Analiza
volumului îl dezvăluie pe Delbruck ca fiind un scri itor de factură clausewitziană.
Conform lui Delbruck există două tipuri de strategi i: o primă tipologie vizează anihilarea
(annihilation ) adversarului; a doua categorie are în vedere neut ralizarea treptată ( attrition ) a
oponentului. Anihilarea urmărește nimicirea/distrug erea forŃelor armate ale adversarului. La rândul
ei, neutralizarea treptată ( attrition ) are ca obiectiv „ epuizarea ” capabilităŃilor acestuia. 145

141 Ibidem , p. 47
142 David S. Fadok, „John Boyd and John Warden Air Pow er Quest for Strategic Paralysis”, School of Advanc ed
Airpower Studies, p. 14
143 David S. Fadok, „John Boyd and John Warden Air Pow er Quest for Strategic Paralysis”, School of Advanc ed
Airpower Studies, p. 23
144 Ibidem , p. 25
145 Hans Delbruck, “History of the Art of War Within t he Framework of Political History”, p. 26

NESECRET
NESECRET
50 din 70 Delbruck deplânge stereotipul care conduce la alătu rarea a priori a primei strategii
adversarului puternic, urmând ca cea de a doua să f ie alocată celui mai slab cantitativ. Delbruck
utilizează termenul „ strategie de neutralizare ” ( strategy of attrition/ErmattungsAStrategie ) ca opus
termenului clausewitzian de „ strategie de anihilare ” ( strategy of annihilation/NiederwerfungsA
Strategie ). 146
În opinia autorului, trebuie eliminată ideea că „ strategia de neutralizare ” se reduce doar la
efectuarea de manevre în scopul evitării unei confr untări decisive. Spre deosebire de „ strategia de
anihilare ,” a cărei obiectiv principal în reprezintă nimicir ea forŃelor armate adversare printrGo
bătălie decisivă, „ strategia de neutralizare ” este bipolară (polii fiind reprezentaŃi de bătăli e,
respectiv, manevră); favorizarea unui pol sau altul , funcŃie de circumstanŃe, fiind la latitudinea
comandantului. Deci, dacă „ strategia de anihilare ” vizează obŃinerea victoriei în timp scurt,
„strategia de neutralizare ” are în vedere prelungirea conflictului urmărind, în final, afectarea
treptată a moralului adversarului. 147
După cum se observă, concepŃia lui Delbruck reprezi ntă un pas către definirea paraliziei
strategice. Strategia care vizează paralizarea adve rsarului nu se identifică nici cu strategia de
anihilare nici cu cea de neutralizare ci este repre zentarea conceptuală a unui al treilea tip de războ i.
Acest nou tip de confruntare militară nu vizează pr imordial nici nimicirea rapidă a adversarului pe
parcursul unei bătălii gigantice nici extenuarea ac estuia prin succesiune de bătălii și manevre. Acest
nou tip de strategie vizează, primordial, incapacit area adversarului prin abordarea unei atitudini
caracterizate de fuzionarea bătăliei cu manevra.

2.4.3 ConsideraŃii rolul forŃei militare în cadrul acŃiunilor de paralizare a adversarului
„If we have to fight, we should be prepared to do s o from the neck up instead of from the
neck down” 148
Jimmy Doolittle
Preocupările privind paralizarea adversarului nu su nt o invenŃie a zilelor noastre. Aceste
preocupări, derivate din dorinŃa de a obŃine succes ul politicoGmilitar, combinate cu grija faŃă de
cantitatea de resurse consumate, au condus la apari Ńii editoriale sau au îmbogăŃit istoria militară cu
exemplele unor succese care au avut la bază acŃiuni rapide și relativ puŃin costisitoare, cel puŃin
pentru forŃele proprii.
Cronologia abordărilor teoretice începe, paradoxal, cu un adept al strategiei de tip „ soft ” –
Sun Tzu care acum peste 2000 ani recomanda evitarea bătăliilor și paralizarea adversarului prin
folosirea stratagemelor, înșelării, spionilor, etc. Urmează un lung șir al adepŃilor strategiei de tip
„hard ”, care erau adepŃii confruntărilor deschise (Vege tius, Jomini, etc). Dincolo de modalităŃile
specifice în care diferiŃi comandanŃi, sau teoretic ieni, au văzut posibilă inducerea în adversar a
paraliziei strategice, există, de asemenea, o serie de elemente comune care își fac remarcată
prezenŃa în concepŃiile acestora.
Unul dintre punctele de convergenŃă este reprezenta t de ideea că nivelul la care se câștigă
sau se pierd războaiele este cel politicoGstrategic . Nu puŃine sunt exemplele, din trecut sau din
perioada modernă și contemporană a istoriei, în car e, în pofida unor succese de prestigiu obŃinute la
nivelele inferioare ale artei militare, conflictele au fost pierdute ca urmare a unor greșeli făptuite la
nivelul politicoGstrategic. Ca și consecinŃă imedia tă a celor spuse mai sus, se poate concluziona

146 Ibidem
147 Ibidem
148 „Dacă trebuie să luptăm, trebuie să fim pregătiŃi să facem asta de la gât în sus, nu de la gât în jos ”

NESECRET
NESECRET
51 din 70 corect că adevărata valoarea a acŃiunilor întreprin se nu poate fi apreciată decât prin prisma
avantajelor sau influenŃei pe care aceste acŃiuni l e au asupra nivelului politicoGstrategic.
În strânsă legătură cu aserŃiunea de mai sus, se po ate afirma că punctul principal unde
trebuie aplicată presiunea de către organizaŃiile ș i forŃele proprii este conducerea politicoGstrategi că
și militară a adversarului.
Orice confruntare a fost, este și va fi câștigată d e unul dintre oponenŃi în momentul în care
celălalt intră în stare de paralizie strategică (co laps strategic). Cu alte cuvinte, este privat de
posibilitatea desfășurării unor acŃiuni relevante ș i coordonate în scopul atingerii obiectivelor propr ii.
Rolul forŃelor armate nu trebuie subestimat, dar ni ci supraevaluat. Conflictul este o „ maladie
complexă ”, „ leacul militar ” fiind unul din multele care trebuie administrate, în doze bine chibzuite
și la timpul potrivit.
Practica a demonstrat existenŃa unor etape istorice în ceea ce privește rolul confruntării
militare în ecuaŃia inducerii stării de paralizie s trategică.
Cronologic, prima etapă a fost cea în care confrunt area militară decidea soarta conflictului
(victoria militară însemna terminarea conflictului î n termeni favorabili ). În esenŃă, pe parcursul
acestei perioade, starea de colaps strategic era pr ovocată, în primul rând, prin erodarea ( nimicirea,
neutralizarea, distrugerea ) capabilităŃilor materiale ale adversarului; o put em denumi „ strategie a
sângelui ”, „ strategie materială ” sau „ strategie de tip greu – hard ” ( de genul „Sire, lupta sAa
terminat din lipsă de combatanŃi” ). Această strategie viza, primordial, paralizarea posibilităŃilor
acŃionale prin eliminarea „ efectorilor ”.
Urmează etapa în care succesele militare influenŃea ză, dar nu determină în mod necesar,
paralizarea strategică a adversarului și terminarea conflictului în termeni favorabili ( cresc
dimensiunile conflictului, caracterul său este din ce în ce mai complex, acŃiunea militară fiind doar
una dintre liniile de operaŃii principale ). În cadrul acestei etape se întâlnesc doua tendin Ńe.
O prima tendinŃa care vizează, în principal, induce rea stării de colaps strategic prin
intermediul aceleiași „ strategii materiale ”, aplicată la o scară mai mare. A doua tendinŃă, c ea
actuală, vizează, primordial, colapsul acŃional pri n paralizarea comenzii și conducerii politico –
militare ( deci a „creierului ”) atât prin atacarea și degradarea sistemului C4I cât și prin influenŃarea
psihologică (media, operaŃii psihologice, etc) a liderilor adversari. În același timp, este prevă zută și
necesitatea erodării materiale a adversarului, acce ntul nefiind pus, însă, pe această misiune. De
asemenea, influenŃarea „ masei de manevră ”, în uniformă sau populaŃie civilă, este un obiect iv
fundamental. Această strategie exploatează, nelimit ânduGse doar la atât, capabilităŃile tehnice
contemporane, în primul rând pe cele electronice. C onceptele moderne de „ network centric
warfare” și „ effect–based operations ”, se încadrează aici, chiar dacă, pentru moment, p rincipala lor
aplicabilitate este în domeniu militar.
După cum se vede, forŃa militară, la fel ca și alte componente funcŃionale ale societăŃii, este
responsabilă pentru o linie de operaŃii. Valoarea c ontribuŃiei acestei forŃe va fi funcŃie de specific ul
situaŃiei și capabilităŃile forŃei armate. Ca urmar e, această forŃă este responsabilă pentru atingerea
unor obiective specifice, astfel alese încât să par ticipe, sau să fie responsabile, pentru atingerea u nor
puncte obligatorii din planul care conduce la ating erea obiectivului politic stabilit. Misiunile care
vor fi alocate forŃelor vor avea atât caracter prac tic cât și imagistic.
O concepŃie interesantă privind rolul forŃei în lum ea contemporană aparŃine generalului
Rupert Smith. În lucrarea sa „ The Utility of Force: the Art of War in the Modern World ”, ofiŃerul
britanic lansează un nou concept privind modelul co nflictelor armate ale viitorului. Conform
acestuia, războaiele de „ tip industrial ” sunt deja înlocuite de către modelul denumit „ război printre
oameni ” ( war amongst the people ).

NESECRET
NESECRET
52 din 70 Principala idee a acestui model de război este cea conform căreia forŃa militară nu mai poate
decide, de una singură, soarta unui conflict. Ceea ce poate face această forŃă este ca, prin acŃiuni
specializate și inspirate, să creeze anumite condiŃ ii care să conducă, în final, la atingerea
obiectivelor avute în vedere. De asemenea, se subli niază că centrul de greutate al acŃiunilor proprii
încetează a fi orientat către distrugerea/nimicirea forŃelor adversare, avânduGse în vedere
determinarea schimbării/alterării intenŃiilor acest uia. Cu alte cuvinte, Smith susŃinea că scopul
general al războiului modern nu mai este controlare a unei porŃiuni de teritoriu ci apărarea unor
seturi de valori sau stiluri de viaŃă. Ca urmare, războaiele vor trebui conduse în mod diferit, una
dintre principalele caracteristici fiind stabilirea obiectivelor politice înaintea declanșării conflic telor
ca urmare a unor analize comprehensive și interdisc iplinare. De asemenea, o caracteristică
fundamentală va fi aceea că forŃa, de una singură, nu va fi suficientă pentru rezolvarea conflictului
sau atingerea obiectivelor propuse.
Una dintre ideile susŃinute de către Smith este ace ea că suprastructura existentă, însărcinată
cu gestionarea conflictelor secolului 21, nu dispun e de caracteristicile necesare atribuŃiunilor pe
care le are în sarcină. Pe de altă parte, extrem de interesant, generalul britanic este se părere că, întrG
o comparaŃie ad hoc între NATO și UE, Uniunea Europeană este cea care pare să aibă capabilităŃi
mai apropriate celor necesare.
Analizând ideile generalului Rupert Smith ceea ce a r trebui subliniat de la început este
complexitatea conceptului propus de către acesta. D acă se pornește de la situaŃia diversităŃii
conflictelor, se ajunge la concluzia că definirea u nui concept atotcuprinzător, atât în ceea ce priveș te
adversarul cât și forŃele proprii, este o întreprin dere extrem de dificilă. AcceptânduGse ca adevărată
ideea că rezolvarea conflictelor nu mai este de apa najul forŃelor militare, atunci „ reeducarea ” la
care face referire Smith nu trebuie să se limiteze doar la transformarea organismului militar, ci și a
celorlalte instituŃii sau organizaŃii, naŃionale sa u transfrontaliere, care participă la gestionarea
situaŃiei. O atenŃie deosebită va trebui acordată o rganizaŃiilor neguvernamentale vizate a lua parte l a
acŃiune.
2.4.4 Procedee și modalităŃi de utilizare a unor ca pacităŃi militare în scopul realizării
paralizării adversarului
Paragrafele anterioare ale acestui capitol au subli niat, pe scurt, unele dintre cerinŃele
fundamentale ale unor forŃe care se vor victorioase . Astfel sGa demonstrat că succesul este adus de
existenŃa unei asimetrii pozitive faŃă de adversar, situaŃie care trebuie să conducă la paralizarea
strategică a acestuia. SGa evidenŃiat, de asemenea, că paralizarea adversarului este modalitatea de a
obŃine succesul cea mai puŃin costisitoare din punc tul de vedere al pierderilor de vieŃi omenești, atâ t
proprii cât și adversare.
Paralizarea adversarului se obŃine prin exercitarea unei presiuni, prin producerea unor
pierderi, prin neutralizarea unor asemenea obiectiv e astfel încât adversarului să fie incapacitat
acŃional. Trebuie, din nou, să fie subliniată cu to ată puterea ideea că, având în vedere că
incapacitarea Ńine, în primul rând, de sistemele de decizie și de transmitere a acestor decizii,
acŃiunile incapacitante trebuie orientate, cu precă dere, împotriva acestor sisteme, direct sau indirec t,
precum și asupra sistemelor în relaŃie cu sistemele la care am făcut referire.
Incapacitarea adversarului nu se obŃine ca urmare a adoptării unor soluŃii miracol, nu există
un panaceu. Ceea ce există sGar putea încadra, cu p recădere, întrGun sistem de cerinŃe care, succint, a
fost prezentat în subcapitolele anterioare. În esen Ńă, ca în fiecare întreprindere umană, rezultatul
acŃiunii reprezintă intersecŃia dintre rutină (aic i vom include și acele capacităŃi a căror menire es te
crearea acelor condiŃii necesare manifestării inova Ńiei) și inovaŃie/inspiraŃie. La rândul lui,

NESECRET
NESECRET
53 din 70 domeniul militar nu este străin acest adevăr simplu dar, pe de altă parte, de o complexitate
indescriptibilă.
Unul dintre aspectele cele mai discutate este cel a l relaŃiei, al îmbinării dintre războiul bazat
pe reŃea și operaŃiile bazate pe efecte, al modului în care acestea sunt intercondiŃionate și
complementare. Prima idee fundamentală este aceea c ă războiul pe bază de reŃea și operaŃiile bazate
pe efecte nu sunt obiective în sine, ci mijloace, c ăi, pentru atingerea unor obiective prin intermediu l
unor operaŃiuni militare. Valoarea acestor două con cepte derivă din ceea ce sunt precum și din
modul în care acestea sunt utilizate. Principalul m ecanism de aplicare este cel al operaŃiunilor
bazate pe efecte prin care se urmărește modificarea comportamentului adversarilor, prietenilor
precum și a celor neutri, pe timp de pace, criză sa u război. 149
Spre deosebire se războiul bazat pe reŃea, care a a părut mai ales ca urmare a avansului
tehnologic și gândirii pozitiviste proprii erei inf ormaŃionale, operaŃiile bazate pe efecte nu sunt o
invenŃie a epocii moderne, ilustrări ale utilizării acestor concepte mergând adânc în istorie. În
practică, conducătorii de succes, politicieni sau g enerali, sau afirmat tocmai datorită aplicării aces tui
model. Combinarea atuurilor operaŃiilor bazate pe e fecte cu avantajele oferite de noile tehnologii la
dispoziŃie au condus la potenŃarea laturii umane a conflictului prin alăturarea la acesta a vectorului
tehnic. În prezent, în esenŃă, rezultanta acestei c ombinaŃii este că operaŃiile bazate de efecte
reprezintă oportunitatea de utilizare a forŃelor in terconectate în scopul obŃinerii unor efecte nelini are
în condiŃiile extinderii acŃiunilor pe tot spectrul de manifestarea a conflictului. 150
2.4.4.1 Comanda și controlul în războiul bazat pe r eŃea
Termenul de comandă și control desemnează o multit udine de activităŃi ce se desfășoară la
toate nivelurile organizaŃiilor militare și care in clud acŃiuni ce privesc repartizarea de sarcini,
motivarea personalului, impunerea de Ńeluri și scop uri comune laolaltă cu coordonarea între
membrii organizaŃiei, precum și evaluarea modului î n care aceste scopuri sunt realizate atât la
nivelul organizaŃiei în ansamblu cât și de către fi ecare membru al său. 151
Comanda și controlul este prin natura sa un proces iterativ de luare a deciziilor, ale cărui
etape sunt strâns legate de procesul de feedback ce se stabilește între realitatea existentă în spaŃiu l
de luptă și măsurile cuprinse în planurile și corec tivele acestora întocmite la nivelul comenzii.
Creșterea tempoGului acŃiunilor a condus la transfo rmarea modului de planificare și conducere a
luptei care, încetând să mai fie privite ca fiind c ompuse dintrGo serie de elemente statice, trebuie s ă
facă dovada unei mai mari integrări între procesele de planificare și cele de execuŃie, conducând în
cele din urmă la contopirea acestora.
Eforturile de accelerare a ștergerii diferenŃelor d e timp dintre planificare și execuŃie, au
condus la necesitatea unui nou concept de comandă ș i control, denumit „Planificare dinamică”, în
care alăturarea proceselor C2 execuŃiei se justifi că din cel puŃin două motive:
G orice produs al procesului comandăGcontrol (deciz ii, planuri, ordine etc.) are valoare abia
după ce se transformă în acŃiuni reale în spaŃiul d e luptă;
G în cadrul conceptului RBR, C2 și execuŃia tind să se transforme întrGun proces unic,
integrat ca urmare a ritmurilor în creștere ale ope raŃiilor și a necesităŃii de a oferi răspunsuri în timp
real, adecvate la situaŃii critice. 152

149 Eduard A. Smith: „Effect Based Operations Applying Network Centric Warfare in Pace, Crisis and War”, în
„Information Age Transformation Series”, p. XXIII
150 Ibidem
151 Cristea Dumitru: „Războiul bazat pe reŃea provocar ea erei informaŃionale în spaŃiul de luptă”, Editur a UniversităŃii
NaŃionale de Apărare „Carol I”, București, 2005, p. 82
152 Ibidem

NESECRET
NESECRET
54 din 70 RBR oferă posibilitatea perfecŃionării atât a C2, c ât și a execuŃiei la fiecare eșalon pentru
misiuni concrete, deoarece:
G grilele de decizie vor fi mai bine informate;
G grila actor va fi mai bine informată;
G grilele actor și de decizie vor fi mai bine in terconectate;
G grila senzor va răspunde mai prompt solicităril or. 153
Astfel, grila de decizie mai bine informată va pute a identifica abordări altădată imposibile și
nu va mai fi nevoită să acorde prioritate atitudini i defensive în faŃa incertitudinilor. În consecinŃă , va
acorda mai multă atenŃie „modelării” pe termen lung a spaŃiului de luptă și va fi mai puŃin preocupat
de reacŃia la modificări surprinzătoare.
Conectivitatea sporită între grilele actor și de de cizie va oferi abilitatea sporită în a proiecta
răspunsurile necesare la schimbările de situaŃie. S e va modifica întrGo bună măsură și natura
proceselor C2, deoarece se vor putea acorda compete nŃe și responsabilităŃi sporite eșaloanelor
inferioare. Eșaloanele înalte ale conducerii vor di spune de timp și resurse pentru a se concentra
asupra monitorizării situaŃiei și prospecŃiei, astf el încât problemele să fie identificate și rezolvat e
chiar înainte ca grilele actor să realizeze existen Ńa lor.
2.4.4.2 OperaŃiunile bazate pe reŃea
Conceptele operaŃiilor bazate pe efecte și războiu l bazat pe reŃea, în liniile lor esenŃiale, nu
sunt noi. Cu toate acestea, se pare că cele două co ncepte nu sunt încă înŃelese pe deplin. Una din
teoriile care își propun să explice dezvoltarea cel or două concepte apreciază că în timpul Războiului
Rece noŃiunile de securitate naŃională precum și ce a privind rolul forŃei militare deveniseră
concentrate întrGun spaŃiu conceptual îngust. Organ ismul militar era destinat aproape în
exclusivitate pentru descurajarea adversarului de a desfășura acŃiuni în forŃă, urmând ca, la nevoie,
să desfășoare acŃiuni militare împotriva adversarul ui. 154
Din multe puncte de vedere, conflictele epocii ind ustriale erau concepute și se desfășurau,
în marea lor majoritate simetric: forŃele aeriene î mpotriva forŃelor aeriene, tancuri împotriva
tancurilor, submarine împotriva submarine etc. Ca u rmare, raporturile de forŃe și cel al pierderilor
erau elemente esenŃiale, fundamentale în cadrul pro ceselor de planificare. Cu alte cuvinte, nivelul
distrugerilor și, în general, nivelul elementelor f izice, ambele văzute ca acŃionând determinist
asupra acŃiunilor militare, erau extrem de importan te. 155 După cum se poate observa, mijloacele
erau unite cu efectele.
Una dintre caracteristicile epocii moderne este sch imbarea spaŃiului și mediului în care se
desfășoară acŃiunile militare. În prezent este apro ape unanim recunoscut că misiunile la care sunt
chemate să participe forŃele militare nu mai sunt d e factură pur militară. Obiectivele avute în
vedere, efectele care sunt urmărite necesită un me lanj de capabilităŃi militare și civile, în combina Ńii
de factură variabilă, funcŃie de situaŃia avute în vedere.
In elementul sau esenŃial războiul pe bază de reŃea are în vedere interGrelaŃionarea tuturor
aspectelor privitoare la război, inclusiv prin crea rea unor imagini comune și a înŃelegeri unice a
concepŃiei comandantului astfel încât să se realize ze unitatea și sincronizarea necesare multiplicării
potenŃialului forŃei militare. În cuprinsul raportu lui Departamentului Apărării al SUA privind
războiul pe bază de reŃea, din iulie 2001, se subli niază că războiul pe bază de reŃea implică acŃiuni
în trei domenii principale: fizic, informaŃional și cognitiv astfel încât să se genereze o mai bună
sincronizare a manevrelor și a efectelor pe câmpul de luptă, o mai mare viteză de luare a deciziilor,

153 Ibidem
154 Ibidem , p. IX
155 Ibidem , p. X

NESECRET
NESECRET
55 din 70 o mai mare putere de distrugere, un grad superior de rezistenŃă la acŃiunile adversarului și o
capacitate sporită de a răspunde la stimulii exteri ori și interiori. 156
ÎntrGo celebră carte, „ Network Centric Warfare, Developing and Leveraging Information
Superiority ”157 , Alberts, Garstka și Stein descriu războiul pe baz ă de reŃea în această manieră
„Războiul pe bază de reŃea se referă atât la comport amentul uman cât și la cel al
organizaŃiei. Războiul pe bază de reŃea se bazează pe un nou mod de a gândi, un mod de gândire în
reŃea, și la aplicarea acestui mod de a gândi la co ntextul operaŃiilor militare. Războiul bazat pe
reŃea se concentrează pe forŃa combativă care poate fi generată prin interconectarea diferitelor
module luptătoare. Acest război este caracterizat d e abilitatea forŃelor, care sunt dispersate din
punct de vedere geografic, de a crea un sentiment a spaŃiului comun care poate fi exploatat, prin
intermediul autoAsincronizărilor și a altor operaŃi uni care au la bază reŃelele pentru a îndeplini
hotărârea comandantului. Războiul pe bază de reŃea contribuie la creșterea vitezei de luarea a
deciziilor și favorizează transformarea superiorită Ńii informaŃionale în operaŃiuni militare….Mai
mult, războiul bazat pe reŃea are potenŃialul de a contribui la amalgamarea nivelelor tactic,
operativ și strategic ale războiului. Pe scurt, răz boiul pe bază de reŃea nu se referă, în mod îngust,
doar la tehnologie ci reprezintă un răspuns larg de natură militară la provocările și oportunităŃile
oferite de către era informaŃiei. ”158
La rândul acestora, operaŃiunile bazate pe reŃea re prezintă aplicarea prevederilor principiilor
conŃinute în cuprinsul conceptului războiului pe ba ză de reŃea la particularitatea operaŃiunilor
militare pe parcursul situaŃiilor de pace, criză sa u război. 159 Unul din argumentele partizanilor
războiului bazat pe reŃea se referă la faptul că ac esta are un impact favorabil asupra eficienŃei în
luptă. În sistemul „ clasic ”, susŃin aceștia, misiunea este dată, acŃiunea est e planificată, forŃele
necesare sunt generate, operaŃiunile fiind executat e prin concentrarea unei anumite cantităŃi de
putere militară asupra obiectivelor alese. Acest si stem, se apreciază, lucrează în trepte fiind strict
coordonat, perioade relativ statice alternând cu pe rioade de activitate, sau chiar hiperactivitate. Su b
formă grafică, după cum se poate observa în anexa 1 7 (trepte de activism si inactivitate); perioadele
de inactivitate sunt reprezentate prin porŃiunile o rizontale, cele active fiind reprezentate prin lini i
verticale.
Pe de altă parte, în situaŃia în care se realizează o interconectare eficientă între forŃe, atunci
acŃiunea asupra poate fi continuă, conform unei așa numite „ curbe a puterii de luptă ”, neexistând
nevoia unor pauze destinate evaluării situaŃiei și deciderii asupra acŃiunilor următoare, informaŃiile
și coordonarea necesare fiind prezente în permanenŃ ă. 160
Informarea oportună și existenŃa uni imagini operaŃ ionale comune, stări a căror apariŃie este
favorizată de către războiul pe bază de reŃea, va p ermite apariŃia unei structuri de comandă
descentralizate unde decizia se va lua la cel mai m ic eșalon posibil. Această situaŃie, combinată cu
auto sincronizarea va permite să se elimine, practi c, acele etape de inactivitate denumite în literatu ra
de specialitate ca fiind „ putere combativă pierdută ”, curba puterii de luptă având o formă optimă. În
final, este important să adăugăm că prin antrenamen t și experienŃă procesul de luare a deciziilor de
va perfecŃiona în continuare, timpul necesar unui a semenea proces reducânduGse și mai mult, ceea

156 Ibidem , p. 61
157 „Războiul pe bază de reŃea, dezvoltarea și utiliza rea superiorităŃii informaŃionale”
158 David Alberts, John Garstka și Frederik Stein, „Ne twork Centric Warfare, Developing and Leveraging In formation
Superiority”, Washington, 2000, p.88
159 Eduard A. Smith: „Effect Based Operations Applying Network Centric Warfare in Pace, Crisis and War”, în
„Information Age Transformation Series”, p. 63
160 Ibidem , p. 77

NESECRET
NESECRET
56 din 70 ce va determina ca, curba puterii de luptă la care facem referire să facă un unghi și mai ascuŃit în
raport cu verticala (anexa 18: curba puterii combat ive).
În același timp, trebuie evitată ideea că viteza d e luare a deciziilor este egală cu viteza de
desfășurare a acŃiunilor militare. Nu trebuie negat ă importanŃa procesului de luare a deciziilor dat
fiind că organizarea și desfășurarea unor acŃiuni m ilitare incumbă și alte activităŃi decât cele
referitoare la observare, orientare sau decizie. Ac Ńiunile militare au un pronunŃat caracter practic ș i,
ca atare, este necesară desfășurarea unor astfel de activită ți. Deci, este necesar să privim dincolo de
ciclul OODA, către „ ciclul de generare a puterii de luptă ” care, pe lângă etapele proprii OODA,
include și o paletă largă de acŃiuni de natură prep onderent fizică care au în vedere generarea forŃei
militare necesare și lupta în sine (anexa 19: ciclu l de generare a puterii de lupta). 161
PerfecŃionarea vitezei cu care se iau deciziile con tribuie la reducerea timpului necesar
completării ciclurilor OODA și, prin asta, favorize ază creșterea, până la un punct, a ritmului de
desfășurare a operaŃiunilor militare. De asemenea, calitatea echipamentului, organizarea superioară
și nivelul de antrenament influenŃează ritmul de ac Ńiune al forŃelor. Una din întrebările la care
trebuie răspuns se referă la felul în care unităŃi disparate, aparŃinând unor arme sau categorii de fo rŃe
ale armatei diferite, pot fi coordonate astfel încâ t să se obŃină o creștere a ritmului operaŃiilor fo rŃei
luate în totalitatea acesteia (anexa 20: curba pute rii de luptă). 162
Aici intervine contribuŃia importantă a operaŃiilo r bazate pe reŃele, care se
materializează, în primul rând, în facilitarea de c ătre reŃea a formării unei imagini unice despre
adversar și forŃele prietene și a înŃelegerii unita re a intenŃiei comandantului. Premisa de la care se
pleacă este că, dacă comandanŃii, până la nivelul t actic aflat la baza ierarhiei militare, au o imagin e
clară a situaŃiei de la nivelele superioare și au o imagine detaliată privind situaŃia specifică în ca re se
află ei înșiși, această stare de lucruri va contrib ui la creșterea posibilităŃii ca aceștia săGși coor doneze
și săGși direcŃioneze în mod eficient activităŃile. După cum sGa văzut și în cazul „Nimitz”, această
coordonare și direcŃionare solicită mai mult decât interconectare tehnică, latura culturalG
organizaŃională este la fel de importantă. De aseme nea, obŃinerea acestei coordonări înseamnă mai
mult decât acŃiune la nivel tactic. ComandanŃii de la eșaloanele operativ și strategic trebuie să aibă
încredere în imaginea operaŃională care li se prezi ntă astfel încât să fie în măsură să analizeze și s ă
decidă asupra aspectelor legate de descentralizarea procesului de luare a unor decizii, păstrând,
unde este cazul, puterea de decizie pentru ei. 163
După cum sGa observat, existenŃa unei imagini comun e, doar prin ea înseși, nu este
suficientă, acesteia fiind necesar săGi fie adăugat ă și înŃelegerea unitară a intenŃiei comandatului,
atitudine fără de care acŃiunile individuale riscă să fie necoordonate și, deci, ineficiente. În esenŃ ă,
descentralizarea execuŃiei (cu comanda aferentă ace steia), care este unul dintre elementele
fundamentale al creșterii eficienŃei în luptă, se s prijină pe acest principiu al înŃelegerii unitare a
intenŃiei comandantului. La rândul acesteia, aceast ă unicitate în înŃelegerea intenŃiei comandatului
depinde atât de elemente de suprastructură (filozof ie operaŃională, organizare etc) cât și de nivelul
de conectivitate existent între diferite eșaloane. 164
2.4.4.3 OperaŃiunile bazate pe efecte
Experimentele, oricât ar fi ele de promiŃătoare, pr ivind operaŃiunile bazate pe reŃea nu
reprezintă sfârșitul procesului ci numai a unei eta pe a acestuia. Ceea ce a fost descris până în
prezent a reprezentat, schematic, linia fundamental ă care ar trebui să conducă la crearea acelui

161 Ibidem , p. 81
162 Ibidem , p. 90
163 Ibidem , p. 91
164 Ibidem , p. 92

NESECRET
NESECRET
57 din 70 „mijloc ” care este conceptul privind operaŃiunile bazate p e reŃea. Ceea ce trebuie elucidat, în
continuare, este direcŃia, modalitatea în care vor trebui utilizate capabilităŃile oferite de către
operaŃiunile bazate pe reŃea. Ceea ce trebuie să ne întrebăm, în continuare, este „ ne trebuie eficienŃă
pentru a face ce? ”. 165
Una dintre posibilităŃi este de a utiliza capabilit ăŃile proprii operaŃiilor războiului bazat pe
efecte în contextul paradigmei strategice predomina nt existente, aceea a neutralizării adversarului
prin distrugerea forŃelor acestuia. În acest fel, i nterconectarea sporită, prezenŃa imaginii unice,
înŃelegea unitară a intenŃiei comenzii, sincronizar ea și coordonarea internă și internaŃională vor
conduce la distrugeri și neutralizări care vor avea loc „ mai bine, mai repede, mai mult ”. 166
La o primă vedere, afirmaŃia de mai sus pare cel pu Ńin stranie. Asta pentru că, cel puŃin în
teorie, schimbările produse de către noile tehnolog ii, îngemănate în conceptul privind războiul bazat
pe efecte, ar trebui să facă mai mult decât doar să contribuie la amplificare magnitudinii
distrugerilor provocate adversarului. Adevărata efi cienŃă a operaŃiilor bazate pe efecte ar trebui să
însemne altceva decât doar producerea unor distruge ri întrGun mod mai eficient. Pe scurt, obiectivul
care trebuie urmărit prin utilizarea operaŃiunilor bazate pe efecte ar trebui să fie cel al neutraliză rii
voinŃei de a lupta a adversarului. 167
Gândirea bazată pe efecte nu este nouă. DeGa lungul istoriei, comandanŃii și planificatorii
militari au încercat să planifice și să execute cam panii care aveau la bază ideea obŃinerii anumitor
efecte. Abordări ale luptei bazate pe efecte se re găsesc și în ideile teoreticienilor clasici ai
războiului, Sun Tzu și Carl von Clausewitz, ambii d iscutând în operele lor despre importanŃa
aspectelor psihologice în război. Mai mult, aplicar ea elementelor subsumate la ceea ce în prezent
numim operaŃii pe bază de efecte sGa constituit în factorul fundamental al succesului unor
comandanŃi militari sau oameni politici.
Conceptul de ,, OperaŃii Bazate pe Efecte” a apărut pentru prima dată în actuala formă la
începutul anilor ‘90, în documentul programatic ,, Viziunea Întrunită 2020” , elaborat de Comitetul
Întrunit al Șefilor de State Majore din Armata SUA. În cadrul aceluiași document au fost enunŃate și
alte concepte, precum: manevra dominantă, angajamen tul de precizie, concentrarea logistică,
protecŃia multidimensională, războiul bazat pe reŃe le sau războiul paralel, concepte care au fost
aplicate cu mai mult sau mai puŃin succes în confli ctele recente. În era informaŃională
contemporană, Ńinta OBE este mai mult una psiholog ică.
Utilitatea primară a conceptului de operaŃie bazată pe efecte rezidă din faptul că aceste
operaŃiuni sunt concentrate mai curând pe acŃiuni și pe legătura acestora cu comportamentul uman,
pe stimuli și pe răspunsul derivat din acŃiunea ace stora decât pe Ńinte/obiective sau pe intenŃia de a
produce pierderi de natură fizică. Această concepŃi e este aplicabilă nu numai acŃiunilor militare de
factură tradiŃională dar și celor care nu sunt incl use în această categorie. Pe de altă parte, trebuie
reamintit că, în practică, acŃiunile bazate pe efec te nu reprezintă o invenŃie a epocii contemporane.
Marii comandanŃi militari precum și oamenii politic i de succes au fost mereu preocupaŃi de
rezultatele finale și de rolul factorului uman în d esfășurarea acŃiunilor militare. În acest sens, se
poate afirma că principiile care stau la baza conce ptului de operaŃii bazate pe efecte au „ funcŃionat ”
pe parcursul a sute de crize și conflicte. 168

165 Ibidem , p. 95
166 Ibidem , p. 96
167 Ibidem , p. 97
168 Eduard A. Smith: „Effect Based Operations Applying Network Centric Warfare in Pace, Crisis and War”, în
„Information Age Transformation Series”, p. XIV

NESECRET
NESECRET
58 din 70 Spre deosebire de operaŃiile bazate pe reŃea, care au apărut ca urmare a capabilităŃilor puse
la dispoziŃie de către tehnologia și informatica sp ecifice erei informaŃiilor, operaŃiile bazate pe
efecte (OBE) nu sunt noi. Abordări asemănătoare con ceptului modern de OBE pot fi găsite pe tot
cuprinsul istoriei militare reprezentând, în esenŃă , ceea ce conducătorii militari sau oamenii de stat
de succes au încercat să facă.
OperaŃiile bazate pe efecte ( Effect Based Operations ) precum și operaŃiile bazate pe reŃea
(Network Center Warfare ) nu reprezintă obiective în sine, ci calea pe care unele obiective sunt
atinse. Pentru a avea valoare, aceste concepte tre buie transpuse în practică în cadrul unor operaŃii
militare în scopul atingerii unor obiective strateg ice, operative și tactice. Obiectivul central al
desfășurării unor operaŃii bazate pe efecte este re prezentat de dezideratul schimbării
comportamentului adversarului, forŃelor prietene sa u celor neutrii conform cu caracteristicile
intereselor proprii. 169
Una dintre definiŃiile conceptului de operaŃii baza te pe efecte utilizate în literatura de
specialitate arată că „operaŃiile bazate pe efecte reprezintă seturi coor donate de acŃiuni a căror
scop este influenŃarea comportamentului forŃelor pr ietene, adversarilor precum și actorilor neutrii,
pe timp de pace, criză sau război” .170
OperaŃiile bazate pe efecte au ca punct focal setur i coordonate de acŃiuni a căror obiectiv
principal este influenŃarea spre avantajul propriu a comportamentului uman în formele lui multiple
de manifestare și la diferite niveluri și a căror rezultate sunt evaluate funcŃie de schimbările prod use
în comportamentul uman. AcŃiunile la care se face r eferire includ toate aspectele militare, sau de
altă natură, care ar putea influenŃa deciziile prie tenilor, adversarilor sau celor neutrii. AcŃiunile
militare, spre exemplu, ar putea include lovituri a eriene dar și o serie de alte acŃiuni executate de
către alte categorii de forŃe sau categorie de arma ment. 171
Executarea operaŃiilor bazate pe efecte are la bază câteva reguli, vizibile chiar la o primă
analiză a practicii în domeniu. Una dintre ele se r eferă la faptul că acŃiunile la care facem referir e
vor determina apariŃia unor efecte nu numai în ceea ce privește adversarul dar și altor actori care se
găsesc în raza de acŃiune. AcŃiunile pot apărea sim ultan la toate nivelele eșaloanelor militare sau
politico – militare, pe plan naŃional sau internaŃi onal. Efectele nu pot fi izolate. Pe de altă parte, nu
trebuie pierdută din vedere interGrelaŃionarea și c umularea efectelor pe parcursul timpului. De
asemenea, este necesar să se aibă în vedere că efec tele au atât caracter fizic cât și psihologic. 172
Domeniul de acŃiune al operaŃiilor bazate pe efecte este cel cognitiv uman. „ Obiectivul ”
acŃiunii interpretează mișcarea la care este supus pe baza cunoștinŃelor și deprinderilor pe care le
posedă, totul pe fundalul experienŃe individuale sa u colective, a fundamentelor de cultură sau
instituŃionale care conduce la formarea a ceea ce a r putea fi numit „ percepŃia situaŃiei ”. În final,
această percepŃie va fi analizată prin prisma opŃiu nilor care sunt la dispoziŃie pentru a produce un
set de decizii și reacŃii care se constituie în răs punsul la stimulul iniŃial. Acest ciclu de acŃiuni și
reacŃiuni sunt repetate de multe ori și la diferite niveluri pe timpul unei crize sau al unui conflict . 173
Caracterul cognitiv al operaŃiunilor bazate pe efec te sugerează existenŃa a trei niveluri de
complexitate. Primul nivel de complexitate derivă d in necesitatea de a prezenta o anumită imagine
către Ńintă/observator/obiectiv. De asemenea, este de reamintit că observatorul va „ simŃi ” acŃiunea în

169 Eduard A. Smith: „Effect Based Operations Applying Network Centric Warfare in Pace, Crisis and War”, în
„Information Age Transformation Series”, p. 43
170 Ibidem , p. XIV
171 Ibidem , p. XV
172 Eduard A. Smith: „Effect Based Operations Applying Network Centric Warfare in Pace, Crisis and War”, în
„Information Age Transformation Series”, p. XV
173 Ibidem , p. XVI

NESECRET
NESECRET
59 din 70 sine dar va vedea în același timp și caracteristici le perceptibile ale acŃiunii întreprinse (viteză,
amplitudine etc). Un alt aspect extrem de important de menŃionat este acela că modul în care
observatorul va percepe acŃiunea va fi modelat de c apabilităŃile acestuia de observare și
interpretare. 174
A doua dificultate importantă derivă din necesitate a identificării legăturilor dintre o acŃiune
particulară și efectele pe aceasta le generează. Es te necesar să fie identificate acele acŃiuni care v or
conduce la efectele dorite. Una dintre particularit ăŃile domeniului cognitiv este că, datorită
complexităŃii acestuia (există o multitudine de var iabile care se intercondiŃionează), de cele mai
multe ori este extrem de dificil să se identifice, cu șanse mari de adeverire, o linie cauzală care să
lege acŃiunea de efectul dorit. Din această cauză e ste necesar ca efectele, chiar și cele psihologice,
să fie gândite în termeni atât fizici, care sunt re lativ mai simplu de cuantificat, cât și psihologici ,
dificil de decelat. O particularitate importantă es te aceea că odată identificată o asemenea legătură,
această nu își păstrează valabilitatea pentru toate cazurile asemănătoare, alte cauze care contribuie
la deznodământ fiind contextul precum și la persoan ele implicate. 175
A treia dificultate majoră provine din interGrelaŃi onarea efectelor, din caracterul lor direct
sau indirect și din lipsa de predictibilitate privi nd apariŃia și evoluŃia acestora. De asemenea, nu
trebuie ignorate diferenŃele dintre efectele fizice și cele psihologice. Dacă cascada efectelor fizice
tinde să fie asemenea unei cascade a dominourilor, cascada efectelor psihologice tinde să aibă o
desfășurare explozivă care depinde, mai ales, de vi teza și lărgimea canalelor de comunicaŃii. Ca
urmare, funcŃie de misiunile urmărite, uneori va fi necesar să fie exploatate și amplificate efectele
cascadelor, alteori fiind necesară adoptarea unor m ăsuri limitative care să prevină apariŃia unor
efecte colaterale nedorite. 176 Astfel, susŃin unii comentatori, lupta nu mai cons tituie esenŃa
războiului. EsenŃa reală a războiului o constituie forŃarea inamicului să accepte obiectivele noastre .
Dacă privim inamicul ca pe un sistem complex, îl pr ivim, de fapt, ca pe o sumă de
interacŃiuni ale mai multor subsisteme sau entităŃi . Gândirea bazată pe efecte pune accentul pe
importanŃa conectării tuturor acŃiunilor (politice, diplomatice, economice, militare, etc.) la rezulta tul
operativ și strategic. Ea subliniază necesitatea și importanŃa evaluării permanente și pe cea a
adaptării efectelor. Scopul OBE este de a prelua co ntrolul asupra sistemelor vitale care permit
inamicului să lupte, de a anihila voinŃa acestuia d e a lupta și, în final, de a obŃine efectul urmărit –
extenuarea rapidă a adversarului, fără uzura exces ivă a trupelor noastre. Determinarea din timp a
efectelor acŃiunilor militare, desfășurarea de acŃi uni întrunite pentru exploatarea avantajelor
tehnologice și obŃinerea efectelor scontate, maximi zarea impactului forŃelor speciale de dimensiuni
mici constituie alte scopuri ale acestui tip de ope raŃii. 177
Tehnologia de ultimă generaŃie și o planificare amă nunŃită a operaŃiilor militare – prin
identificarea stării de finalitate G ca și determi narea efectelor scontate, care să asigure atingerea
respectivei stări de finalitate, permit desfășurare a unor acŃiuni militare și nonGmilitare al căror
obiectiv să nu fie uzura sau anihilarea inamicului, ci controlul acestuia, cu minimizarea pierderilor
în rândul trupelor proprii. Cu alte cuvinte, ideea este de a reuși să creăm inamicului percepŃia că
este de prisos să opună rezistenŃă și să lupte, acŃ iunea noastră fiind cel puŃin tot atât de eficientă ca
și eliminarea fizică a inamicului. Conform acestei paradigme, pentru a atinge obiective politice

174 Ibidem
175 Ibidem , p. XVII
176 Ibidem
177 Mircea Cosma, Constantin Afrim, “ConsideraŃii priv ind conceptual OperaŃii bazate pe efecte”, sesiunea de
comunicări știinŃifice “Strategii 21”, Universitate a NaŃională de Apărare, p. 8

NESECRET
NESECRET
60 din 70 limitate prin utilizarea forŃei armate, punctul che ie îl constituie obŃinerea efectelor dorite la nive l
politic, și nu uzura, extenuarea sau anihilarea adv ersarului prin intermediul unor distrugeri masive.
OBE se bazează pe relaŃia cauzăGefect, prin care se urmărește concentrarea eforturilor
împotriva instrumentelor de putere ale potenŃialilo r adversari și având ca rezultat reducerea
eficacităŃii acestora în schimbul angajărilor masiv e de forŃe. Două cerinŃe devin astfel o necesitate
permanentă în planificarea acŃiunilor militare de n ivel strategic, și anume: determinarea timpurie a
efectelor pe care acŃiunile militare le vor produce și luarea în considerare a îndeplinirii tuturor
obiectivelor propuse. Abordarea bazată pe efecte reprezintă o cale atotcu prinzătoare de a gândi
operaŃiile – un proces de gândire . Nu este o nouă teorie a războiului sau o strategi e particulară, cum
sunt, de exemplu, operaŃiile paralele sau abordarea indirectă, sub un nou nume (deși operaŃiile
bazate pe efecte pot sugera și conŃine cu siguranŃă astfel de metode). Nu este o listă de control sau o
nouă planificare și nici un instrument de evaluare ci asigură un cadru intelectual pentru a amplifica
angajarea capabilităŃilor militare.
Principiile abordării operaŃiilor bazate pe efecte pot fi aplicate, în mod egal, în câmpul de
luptă tactic și la nivel strategic, în operaŃii de stabilitate și de sprijin (cel puŃin) la fel de mul t ca și
în operaŃiile de luptă majore – la întregul nivel a l operaŃiilor militare, de la pace la război și îna poi
la pace. Ele nu prescriu o strategie particulară sau un tip de misiune, ci încurajează luarea în
considerare a multitudinii de posibilităŃi și opŃiu ni, facilitează unitatea de efort și integrează
capabilităŃile pentru identificarea celor mai bune strategii posibile în realizarea stării finale.
OperaŃiile bazate pe efecte trec dincolo de toate d imensiunile, disciplinele și nivelurile de
război. Abordarea lor caută să integreze toate instrumente le puterii – politice / diplomatice,
informaŃionale, economice, chiar și culturale – la capacitatea maximă posibilă, obligânduGne să
trecem la modalitatea de a gândi dimensional. Trece rea la o astfel de gândire implică luarea în
considerare a faptului că unele din deprinderile sa u mijloacele avute la dispoziŃie, nu ne pot oferi
toate G sau cele mai bune – opŃiuni(le) în circumst anŃele date. Alte specialităŃi funcŃionale,
componente, servicii militare, agenŃii, sau naŃiuni pot avea mijlocul necesar care poate impune cel
mai bine efectul dorit. Trecerea la un astfel de ni vel de gândire ne ajută să spargem graniŃele dintre
scenariile strategice, operative și tactice, realiz ând, de exemplu, că acŃiunile la nivel tactic pot a vea
efecte strategice în anumite circumstanŃe.
OperaŃiile bazate pe efecte se concentrează pe fina lităŃi și obiective. Realizarea stării finale
dorite a operaŃiei implică ca toate acŃiunile să pr oducă efectele care ating obiectivele și să
minimalizeze efectele nedorite care pot întârzia at ingerea obiectivelor. Starea finală reprezintă un
set de condiŃii care trebuiesc realizate pentru a r ezolva situaŃia sau conflictul în termenii stabiliŃ i de
autorităŃile implicate.
Numai o stare finală conŃine condiŃiile pentru toŃi actorii (adversari, forŃe proprii și neutre)
și toate tipurile de sisteme (politic, militar, eco nomic, social, informaŃional și infrastructural) în
interiorul mediului operaŃional. Pentru îndeplinirea condiŃiilor stării finale sigu re, comandanŃii
trebuie să aleagă, cu precizie, obiectivele realiza bile pentru forŃele lor. Ulterior, comandanŃii sau
subordonaŃii acestora (la toate nivelurile) determi nă efectele care sunt necesare pentru realizarea
obiectivelor. 178
OperaŃiile bazate pe efecte, în mod logic, obligă c a fiecare acŃiune să aibă un obiectiv sau
să sprijine realizarea unui obiectiv, la toate nive lurile de război, luând în considerare condiŃiile
impuse de cel mai înalt nivel de comandă, chiar și atunci când planificăm acŃiunile la nivel tactic.

178 Florin Helman, “OperaŃiile bazate pe efecteGconcep t eficinet în obŃinerea stării finale dorite”, sesi unea de comunicări
știinŃifice “Strategii 21”, 2009, p.6

NESECRET
NESECRET
61 din 70 OperaŃiile bazate pe efecte caută să găsească o ab ordare adaptabilă a combinaŃiei
planificare – execuŃie – evaluare. Planificarea angajează toate mijloacele prin care este dezvoltată
strategia. ÎnŃelegerea sensului principiilor bazate pe efecte poate avea cel mai mare impact asupra
planificării care susŃine în cele din urmă platform a pentru toate celelalte acŃiuni. Oricum, există
uneori ideea că operaŃiile bazate pe efecte se apli că pur și simplu numai în domeniul planificării –
nefiind „ o operaŃie ” ci numai un mijloc de a îmbunătăŃi metodologiile de planificare. 179 NoŃiunea
este greșită, mai ales când ignoră evaluarea. Execu Ńia conŃine continuarea fără întrerupere a ritmului
de luptă operaŃional, precum și toate acŃiunile ind ividuale ale unităŃii care includ executarea
operaŃiilor. Evaluarea conŃine toate eforturile nec esare pentru a aprecia efectele și etalonul
ascendent favorabil îndeplinirii obiectivelor. Eval uarea trebuie să fie anticipativă – predictivă, înt rG
un sens – iar efectele orientate. Evaluarea aliment ează neîntrerupt planificarea și execuŃia viitoare.
OperaŃiile bazate pe efecte au legătură cu crearea efectelor – nu cu platforme, armamente
sau metode. O abordare bazată pe efecte începe cu rezultatele dorite – starea finală, obiectivele și
efectele subordonate dorite – și apoi determină res ursele necesare pentru realizarea acestora. Ea nu
începe cu capabilităŃi sau resurse specifice și apo i decide cum poate obŃine rezultatele. Această
abordare stabilește de asemenea misiunile sau sarci nile conform tipului de ordin pentru misiune,
lăsând deciziile referitoare la cea mai adecvată co mbinaŃie a armamentelor și platformelor
eșalonului celui mai jos. Nu are legătură în princi pal cu tehnologia, dar noile platforme, armamente
și/sau metode pot valida noi tipuri de efecte.
OperaŃiile bazate pe efecte iau în considerare toat e tipurile posibile de efecte. Războiul sGa
concentrat în mod tradiŃional pe efectele directe, fizice și pe o mai bună înŃelegere a efectelor
indirecte care produc erodarea inamicului și eșecul acestuia. Deși aceste efecte încă mai au un loc
important în război, o abordare bazată pe efecte tr ebuie să ia în considerare întreaga multitudine a
rezultatelor pentru a da decidenŃilor o gamă largă de opŃiuni și aGi asigura pe aceștia cu o estimare
reală a consecinŃelor nedorite. Fiecare tip de efec t poate juca un rol important în circumstanŃe
normale, iar o gândire atotcuprinzătoare va încuraj a o abordare flexibilă, multilaterală a luptei.
În concluzie, operaŃiile bazate pe efecte reprezint ă un proces de gândire și pot avea un mare
potenŃial în realizarea obiectivelor operaŃiilor mi litare, dar nu suplinesc procesele existente.
ÎnŃelesul expresiei „ a face efecte ” este și va rămâne întotdeauna „ a gândi efecte ”.

CAPITOLUL 3.
STRUCTURI ȘI FIZIONOMIA ACłIUNILOR DEDICATE GESTION ĂRII CRIZELOR
POLITICO0MILITARE ALE SECOLULUI XXI

Capitolele precedente au fost dedicate, mai ales, a nalizei unor abordări conceptuale care Ńin
de acŃiunea forŃei militare în diferite situaŃii de criză. În capitolul prezent vor fi prezentate
elementele principale ale sistemelor de gestionarea a crizelor a celor mai importante organizaŃii
internaŃionale care își au sediul în Europa. Scopul principal al acestui demers este de a face o scurt a
prezentare a sistemelor respective în scopul surpri nderii locului și rolului factorului militar atât c a
subsistem individual cât și în relaŃia acestuia cu celelalte subsisteme parte a sistemului integrator.
Un subcapitol separat este destinat evidenŃierii sp ecifice a unor aspecte principale care Ńin de
participarea structurilor militare la acŃiunile de management a crizelor.

179 Briefing, Headquarters Department of the Army, GG3 , DAMOGSSP, subject: Developing an Army Doctrinal Position
on “EffectsABased Approach to Campaign Planning,” Washington, DC, January 2004, slide 3.

NESECRET
NESECRET
62 din 70 3.1 Sistemul NATO de gestionare a crizelor
Conceptul strategic din 1999 identifica gestionarea crizelor ca una dintre sarcinile
fundamentale de securitate angajând AlianŃa ca, de la caz la caz, să fie pregătită ca, prin consens, î n
conformitate cu articolul 7 al Tratatului de la Was hington, să contribuie la activităŃile de prevenire a
conflictelor și să se angajeze activ în acŃiunile d e gestionare a crizelor, inclusiv în operaŃiunile d e
răspuns la crize. În acest scop, NATO a adoptat pro ceduri specifice de consultare, a elaborat
aranjamente privind activităŃile de gestionare a cr izelor, a acŃionat pentru obŃinerea unor capabilită Ńi
militare adecvate și a urmărit planificarea eficien tă a răspunsurilor în cazul apariŃiei unor urgenŃe
civile. 180
Sistemul NATO de gestionare a crizelor sGa dezvolta t în concordanŃă și în
complementaritate cu aceste noi concepte, capabilit ăŃi și aranjamente aliate. Obiectivul principal al
acestui sistem este de a furniza AlianŃei un set cu prinzător și articulat de opŃiuni și măsuri care să
genereze un răspuns coordonat și controlat la crize , inclusiv cu privire la cele caracterizate de
schimbări bruște în mediul de securitate, de genul atacului produs asupra SUA, în 2001, cu gradul
necesar de agilitate, discriminare, magnitudine, et c, cu utilizarea la maximă capacitate a mijloacelor
și capabilităŃilor dezvoltate ca urmare a deciziilo r luate la Washington, Praga, Istanbul, Riga și
București, inclusiv cele privind palierul dimensiun ilor emergente ale securităŃii. 181
Scopul principal al Sistemului NATO de Gestionare a crizelor (NCRS) este de a furniza acel
grad de pregătire și sprijin necesar pentru preveni rea conflictelor și pentru gestionarea crizelor de
tip articol 5 sau non articol 5. NCRS acŃionează pe ntru îmbunătăŃirea abilităŃii AlianŃei, sau, acolo
unde este cazul, statelor partenere, de a se pregăt i sau pentru a fi în măsură să răspundă la toate
genurile de criză care ar putea apărea. Pentru acea sta, sistemul cuprinde o serie de măsuri destinate
să furnizeze capabilităŃile necesare acŃiunii aliaŃ ilor, sau acolo unde este cazul Ńărilor non membre
NATO, de a reacŃiona coordonat, oportun și în confo rmitate cu caracteristicile situaŃiei de criză
avută în vedere. 182
Ca urmare, NCRS este conceput ca sistem integrat, d estinat pentru a sprijini AlianŃa în
răspunsul acesteia la crizele care ar putea apărea. Una dintre principalele caracteristici ale NCRS
este că acesta asigură controlul politic al NAC / D PC asupra măsurilor de răspuns la criză (CRM),
în același timp realizânduGse delegarea autorităŃii pentru implementarea măsurilor în scopul creșterii
gradului de flexibilitate și al reducerii timpului necesar acestui lucru. Orice asemenea delegare de
autoritate necesită aprobarea prealabilă specifică a NAC /DPC. Un alt deziderat urmărit este cel al
creșterii interacŃiunii civilGmilitar, precum și ce l care prevede luarea în consideraŃie a interrelaŃi ilor
dintre măsurile cu caracter militar și civil. NCRS cuprinde o serie întreagă de măsuri, a căror
implementare este decisă de către NAC/DPC, a căror scop fundamental este sprijinirea eforturilor
pentru rezolvarea unei crize sau a eforturilor dedi care prevenirii conflictelor. Sistemul de gestionar e
a crizelor este calibrat pentru a răspunde avertiză rilor care provin de la Sistemul de InformaŃii și
Avertizare al NATO (NIWS). În același timp, NCRS es te complementar Sistemului NATO de
Planificare OperaŃională, având în vedere, totodată , evitarea duplicării procedurilor și
aranjamentelor. 183
Sistemul NATO de gestionare a crizelor are în compu nere o serie de elemente
complementare care nu sunt relaŃionate cu nici o su ccesiune predeterminată de evenimente.

180 Manualul NATO privind sistemul de gestionare a cri zelor, ediŃia 2009, p. 1G1
181 Ibidem , p. 1G3
182 Ibidem , p. 1G4
183 Ibidem

NESECRET
NESECRET
63 din 70 OpŃiunile preventive (PO) pot fi definite ca fiind orientări largi sau cursuri de acŃiune, care
vor fi supuse analizei unor comitete relevante NATO cu atribuŃiuni în domeniul gestionării crizelor,
decizia privind declanșarea lor fiind de competenŃa NAC/DPC. OpŃiunile preventive au în vedere
atât eventualitatea crizei cât și a conflictului, s copul lor principal fiind să sprijine activitatea d e
analiză și decizie a NAC/DPC în eventualitatea apar iŃiei unei crize sau unui conflict. În mod
necesar, decizia privind implementarea acestor opŃi uni preventive va fi luată la nivel cât mai înalt,
punerea lor în aplicare făcânduGse, de obicei, în e tapele de început ale unei crize.184
Măsurile de răspuns la criză (CRM) reprezintă, spre deosebire de opŃiunile preventive, o
serie de acŃiuni detaliate care pot fi implementate imediat la diferite niveluri. Aceste acŃiuni sunt
pregătite din timp, implementarea lor fiind guverna tă de anumite proceduri pregătite din timp. 185
Măsurile contraGsurpriză cuprind acele acŃiuni cu c aracter defensiv adoptate de către
structurile civile și militare, care trebuie luate în timp scurt, a căror scop principal este asigurar ea
protecŃiei forŃelor, instalaŃiilor civile și milita re și populaŃiei, în cazul declanșării unui atac sa u al
iminenŃei unui atac. Scopul acestor acŃiuni este de a prezerva capacitatea de răspuns a forŃelor
NATO, în scopul menŃinerii capabilităŃilor necesare îndeplinirii misiunilor încredinŃate. Totodată,
aceste acŃiuni conduc la creșterea gradului de preg ătire a structurilor civile și militare aliate, a
populaŃiei și elementelor de infrastructură critică care se găsesc în aria de responsabilitate a
NATO. 186
Măsurile contraGagresiune cuprind acele acŃiuni nec esare a fi adoptate în situaŃiile de tip
articol 5. Acestea marchează tranziŃia de starea de pregătire și de creștere a capacităŃii de acŃiune la
acea stare care permite utilizarea forŃelor NATO îm potriva forŃelor adversare care execută sau
sprijină agresiunea împotriva teritoriului și/sau f orŃelor NATO. Aceste măsuri pot fi declarate în
momentul declanșării agresiunii sau imediat după de clanșarea acesteia. 187
Nivelurile de alertă ale NATO reprezintă acele masu ri destinate contracarării pericolelor de
natură teroristă și a sabotajelor fiind adoptate de către statele membre NATO pentru contracararea
acestor pericole. Managementul acestor măsuri se de sfășoară sub supravegherea Oficiului de
Securitate a NATO. 188
Unul din preceptele fundamentale ale Sistemului NAT O de Gestionare a Crizelor (NCRS)
este legătura existentă între acesta și Sistemul de Informare și Avertizare al NATO (NIWS).
InformaŃiile vehiculate prin NIWS au la bază evaluă rile naŃionale, precum și evaluările specialiștilor
NATO, având ca și scop principal avertizarea, la ne voie, de la primele momente ale unei crize, cu
un nivel minim de ambiguitate. Nivelul la care este planificată utilizarea NIWS este cel strategic.
Cu toate acestea, structura și filozofia care stau la baza funcŃionării NCRS pot fi utile și la nivele le
operativ și tactic. 189
În cazul angajării în operaŃii a forŃelor militare ale AlianŃei, Sistemul de Planificare
OperaŃională a NATO (NOP) și Sistemul NATO de Gesti onare a Crizelor (NCRS) devin
complementare. Pe de o parte, NCRS va gestiona etap ele procesului de gestionare a crizelor, de la
etapa avertizării la cea a demarării planificării o peraŃionale. Pe de altă parte, unele din
componentele NCRS, mai ales în ceea ce privește măs urile de răspuns la criză și opŃiunile
preventive, sunt instrumente complementare ale NOP. În acest sens, opŃiunile militare vor trebui să
fie dezvoltate întrGun plan (strategic sau operativ ), prin NOP, urmând ca, acolo unde este cazul,

184 Manualul NATO privind sistemul de gestionare a cri zelor, ediŃia 2009, p. 1G5
185 Ibidem
186 Ibidem
187 Ibidem
188 Ibidem
189 Ibidem

NESECRET
NESECRET
64 din 70 măsurile de răspuns la criză să fie încorporate în aceste planuri. Pe de altă parte, pe măsură ce se
desfășoară etapele NOP, NCRS poate face uz de compo nenta de răspuns la criză până la acel
moment la care planul este dezvoltat și aprobat. 190
Un rol important în gestionarea crizelor îl joacă g estionarea urgenŃelor civile. În acest sens,
organismul NATO specializat în gestionarea urgenŃel or civile a elaborat un set de aranjamente
specifice de gestionare a crizelor a căror destinaŃ ie este furnizarea de sprijin civil pentru operaŃii le
militare aliate de tip articol 5 sau nonGarticol 5 sau furnizarea de sprijin către autorităŃile naŃion ale în
cazul apariŃiei de urgenŃe civile. 191
Sumarizând, Sistemul NATO de Gestionare a Crizelor (NCRS), Sistemul de InformaŃii și
Avertizare A NATO (NIWS), Sistemul de Planificare O peraŃională a NATO (NOP) și
aranjamentele privind gestionarea urgenŃelor civile sunt destinate să sprijine capabilităŃile de
răspuns aliate, complementar și sinergistic, ca par te a capabilităŃilor globale de management ale
NATO. 192
Unul dintre obiectivele fundamentale ale AlianŃei e ste de a fi pregătită să îndeplinească
misiuni de tip articol 5 sau non articol 5, în circ umstanŃe dificil predictibile. ÎntrGo oarecare măsu ră,
fiecare criză este unică. În același timp, în princ ipiu, pot fi decelate o serie de aspecte comune car e
pot ajuta la elaborarea unor cadre operaŃionale uni versal valabile. În situaŃia NATO, acest cadru este
operaŃionalizat prin adoptarea unui proces de consu ltare și decizie care cuprinde cinci faze de
consultare și decizie. Scopul principal al acestui design este de a facilita luarea deciziilor strateg ice
iniŃiale, la cel mai inalt nivel, întrGun timp cât mai scurt și de a da posibilitatea alocării, de căt re
comitetele și grupurilor cu atribuŃiuni în domeniu, a intervalelor de timp necesare analizei situaŃiei
și înaintării, către NAC/DPC, a unor propuneri priv ind cursurile acŃiunilor viitoare. 193
3.2 Procesul de gestionare a crizelor în Uniunea Eu ropeană
Articolele 17.2 și 25 din Tratatul Uniunii Europene fac referiri la „managementul crizelor”
din perspectiva tipului de operaŃii care pot fi der ulate de către UE și definește rolul Consiliului UE
și al Comitetului Politic și de Securitate în acest context.
Uniunea Europeană poate lansa o operaŃie de managem ent al crizelor, fie cu recurs la
capacităŃile și resursele NATO, fie autonom. „Conco rdia” și „Althea” sunt exemple de misiuni
derulate cu recurs la capacităŃile și resursele NAT O, în timp ce „Artemis” și „EUFOR”, în
R.D.Congo, precum și Republica Centrafricană sunt e xemple de misiuni militare autonome ale UE.
În cazul declanșării unei operaŃiuni cu recurs la c apacităŃile și resursele NATO, cadrul de
cooperare este fundamentat de Acordurile „Berlin Pl us”. Acordurile „Berlin Plus”, din martie 2003,
a stabilit bazele cooperării între UE și NATO în do meniul managementului crizelor. Denumirea
acordurilor își are originea în precedentele acordu ri dintre NATO și Uniunea Europei Occidentale
(UEO), prin care se permitea UEO să folosească resu rse și capabilităŃi militare „separabile dar nu
separate” ale AlianŃei în derularea unor operaŃii m ilitare. Acordurile „Berlin Plus” au la bază patru
prezumpŃii majore: UE are accesul asigurat la capac ităŃile de planificare ale NATO; resursele și
capacităŃile NATO preGidentificate sunt disponibile ; UE are acces la opŃiunile de comandă europene
din cadrul NATO, inclusiv din perspectiva rolului l ocŃiitorul comandantului suprem al forŃelor
aliate în Europa (DSACEUR); existenŃa de acorduri p rivind securitatea informaŃiilor între cele două
organizaŃii.

190 Ibidem
191 Ibidem , pp. 1G8
192 Ibidem
193 Ibidem

NESECRET
NESECRET
65 din 70 În această situaŃie procesul de planificare operaŃi onală este condus de la nivelul SHAPE,
comanda operaŃională fiind asigurată de către DSACE UR care raportează Comitetului Militar al
UE. În ceea ce privește responsabilitatea Consiliul ui, Comitetul Politic și de Securitate al UE își
exercită controlul politic și orientarea strategică .
În cazul unei misiuni autonome de management al cri zelor, Comitetul Politic și de Securitate
este structura care gestionează situaŃia de criză ș i examinează opŃiunile care pot reprezenta
răspunsul Uniunii la criză. Procesul preGoperaŃiona l este unul iterativ. Există trei faze majore:
dezvoltarea conceptului de management al crizelor; elaborarea opŃiunilor de răspuns; planificare
operaŃională completă.
Comitetul Politic și de Securitate (COPS) este resp onsabil de elaborarea Conceptului de
management al crizei, care prezintă obiectivele pol itice și militare ale misiunii. SpecificaŃiile de
ordin militar au la bază recomandările Comitetului Militar, sprijinit la rândul său de expertiza
Statului Major Militar. În aceeași logică, recomand ările civile sunt oferite de către Comitetul pentru
Aspectele Civile ale Managementului Crizelor. După aprobarea de către Consiliul UE a
conceptului, COPS însărcinează Comitetul Militar cu elaborarea opŃiunilor militare strategice.
Comitetul Militar al UE (EUMC) transmite către COPS propriile recomandări. COPS evaluează
opŃiunile militare strategice și propune un proiect de decizie spre aprobarea Consiliului. Următorul
pas este desemnarea comandantului operaŃiei și a co mandantului forŃei.
COPS solicită EUMC elaborarea directivei de planifi care a operaŃiei. În baza aprobării
acesteia de către COPS comandantul operaŃiei elabor ează conceptul operaŃiei (CONOPS) și planul
operaŃional (OPLAN) care sunt evaluate la nivelul E UMC și COPS și înaintate Comitetului
ReprezentanŃilor (COREPER). În general, avizul CORE PER este urmat de decizia favorabilă a
Consiliului UE.
Ofertele formale de pachete de forŃe se fac de cătr e statele membre, pe baze voluntare, în
cadrul unei conferinŃe de generare a forŃei la care pot participa și propune oferte și Ńările terŃe
interesate. Următoarea etapă constă în crearea unui Comitet al Contributorilor, în care sunt discutate
și rezolvate toate problemele practice legate de op eraŃie.
FinanŃarea operaŃiilor UE are drept bază legală art . 28 din Tratatul Uniunii Europene, prin
care sunt definite tipurile de operaŃii ale UE: ope raŃii finanŃate din bugetul comunitar; misiuni PESC
cu implicaŃii militare sau de apărare finanŃate din bugetul PESC; operaŃii militare sau cu implicaŃii
în domeniul apărării.
Dată fiind natura pur interguvernamentală a PESA, operaŃiile militare sau cu implicaŃii în
domeniul apărării nu pot fi finanŃate din bugetul c omun. SoluŃia alternativă a fost definirea unei
formule privind costurile comune prin raportarea la produsul naŃional brut sau prin costuri
individuale după principiul conform căruia statele care participă își finanŃează propria contribuŃie
(costs lie where they fall). Prin Decizia Consiliul ui UE 197/2004, modificată în anul 2007 și ulterior
în decembrie 2008, a fost adoptat mecanismul de adm inistrare a costurilor comune ale operaŃiilor
militare UE cunoscut sub denumirea de „Mecanismul „ Atena””. Costurile comune acoperă în
principal costurile legate de funcŃionarea comandam entelor, de susŃinere a forŃei, de transport,
precum și de acoperire a cheltuielilor legate de de rularea unei operaŃii UE de tip „Berlin Plus”.
3.3 ConsideraŃii privind participarea structurilor militare la managementul crizelor
De regulă, crizele nu se rezolvă prin forŃă, acŃion ânduGse asupra efectelor, ci prin politici și
strategii complexe de eradicare a cauzelor care leG au generat. Totuși, aproape că nu există criză în
care să nu fi fost întrebuinŃate forŃele, inclusiv forŃele armate, fie pentru eradicarea rapidă a
efectelor, fie pentru descurajarea părŃilor aflate în conflict. În cazul situaŃiilor de calamităŃi și

NESECRET
NESECRET
66 din 70 dezastre, forŃele armate sunt primele care intervin în sprijinul cetăŃenilor, pentru protecŃia vieŃii, a
bunurilor și a valorilor.
Complexitatea crizelor necesită soluŃii complexe. S e acŃionează, de regulă, asupra efectelor,
dar nu totdeauna și asupra cauzelor. Majoritatea ac Ńiunilor se înscriu în spectrul deciziilor politice și
economice. ForŃele armate se folosesc atunci și num ai atunci când crizele afectează securitatea
naŃională, zonală sau globală și pot genera un conf lict armat sau un război. De asemenea, forŃele
armate se folosesc și în urgenŃe civile și militare , de tipul calamităŃilor și dezastrelor care afecte ază
grav populaŃia.
În ceea ce privește crizele, folosirea forŃelor arm ate arată că deja acestea au atins stadiul
conflictual armat.
Există trei situaŃii distincte în care se folosesc (se angajează) forŃele armate:
G folosirea directă a forŃelor armate ale statului (zonei) în care sGa produs criza pentru
rezolvarea acesteia prin forŃa armelor;
G folosirea forŃelor armate pentru descurajarea cri zei;
G folosirea forŃelor armate în procesul de gestiona re a crizelor și conflictelor.
Fiecare dintre aceste situaŃii are foarte multe nua nŃe și numeroase implicaŃii. În general,
crizele izbucnesc din disfuncŃionalităŃi economice, sociale, politice sau de altă natură, sunt obiecti ve
sau provocate și se dezvoltă după un sistem de acŃi uni și reacŃii în lanŃ.
Între principiile generale ale întrebuinŃării forŃe lor în situaŃii de criză, pot fi situate și
următoarele:
G excepŃionalitatea;
G proporŃionalitatea;
G flexibilitatea;
G fermitatea;
G legalitatea;
G acŃiunea (reacŃia) adecvată;
G limitarea violenŃei;
G descurajarea;
G protecŃia.

CONCLUZII

Mediul de securitate este caracterizat de transform ări substanŃiale, care necesită adaptarea
criteriilor clasice de analiză a securităŃii intern aŃionale. Noile provocări la adresa securităŃii,
generate de suprapunerea unor fenomene precum globa lizarea și fragmentarea, se adaugă unor
forme clasice de riscuri și vulnerabilităŃi regiona le. Se menŃin focare de tensiune tradiŃionale, dar
modul lor de dezvoltare este influenŃat în mod intr insec de apariŃia unor riscuri neGconvenŃionale și
transfrontaliere, precum terorismul, crima organiza tă și proliferarea armelor de distrugere în masă.
EvoluŃiile ce au loc în sistemul internaŃional sub impactul acumulărilor știinŃifice și
tehnologice, generatoare de schimbări adesea specta culoase în raporturile de putere economice,
politice, militare dintre state, conferă perioadei de la încheierea războiului rece caracteristicile u nei
etape a celor mai mari reașezări în relaŃiile polit ice și de securitate.
Deși riscurile de insecuritate sunt evaluate în gen eral corect de către state în propriile
strategii de securitate, nu se prevăd suficiente ac Ńiuni ca răspunsuri specifice la noile riscuri,
provocări și crize ce sGau conturat la acest începu t de secol și mileniu: terorismul, subordonarea
economică și politică a statelor slabe, subversiune a și destabilizarea internă, eroziunea identităŃii

NESECRET
NESECRET
67 din 70 culturale a Ńărilor mici, slab dezvoltate economic, riscurile ecologice majore, riscurile proliferării
noilor produse știinŃifice cu efecte distructive, e tc.
Deși pericolul unei confruntări militare majore a d ispărut după încheierea războiului rece,
noile riscuri și ameninŃări de diferite tipuri, ca și vulnerabilităŃile sistemului de securitate actua l
conduc uneori la apariŃia unor crize. Deși consider ate ca fenomene de anormalitate, crizele sunt o
prezenŃă constantă în evoluŃia omenirii și ele apar ca momente dificile ale raporturilor politice,
economice, sociale, culturale etc., ca urmare a uno r mari acumulări de tensiuni, disfuncŃionalităŃi,
impunând trecerea la o altă ordine.
De asemenea, transformările din ultimii ani ale sis temului european și mondial, precum și
ale actorilor din interiorul sistemului tind să est ompeze tot mai mult distincŃia clasică dintre polit ica
internă și politica externă.
Globalizarea, integrarea europeană și euroatlantică , afirmarea tot mai puternică a Ńărilor asiatice
în viaŃa politică mondială, preocupările privind st abilizarea Afganistanului, Irakului, precum și a al tor
state, la care se adaugă faptul că în zona balcanic ă se menŃin încă unele divergenŃe, situaŃia din Ori entul
Mijlociu, marcată de o diversitate de dispute de na tură politică, economică, etnică și religioasă,
ameninŃări și conflicte, deschise și potenŃiale, re giunea Mării Negre care rămâne un spaŃiu de
importanŃă strategică și de interes economic, cu mu lte conflicte latente, care nu vor cunoaște rezolvă ri
în viitorul apropiat, sunt câteva elemente ce carac terizează evoluŃia actualului mediu de securitate.
Pe de altă parte, efectele fenomenelor naturale (în călzirea climei, lipsa apei potabile,
inundaŃiile, cutremurele, epuizarea resurselor, evo luŃia demografică etc.), amplificarea ameninŃărilor și
riscurilor asimetrice (expansiunea reŃelelor și act ivităŃilor teroriste, a criminalităŃii organizate
transnaŃionale, criminalitatea economicoGfinanciară , traficul transfrontalier ilegal de persoane, de
droguri, de materiale radioactive și strategice, de armament și muniŃii, proliferarea armelor de
distrugere în masă etc.). și sărăcia continuă să in fluenŃeze tot mai mult stabilitatea și securitatea
mondială.
DefiniŃiile date crizelor sunt numeroase, majoritat ea lor fiind destul de pertinente. Preocuparea
pentru crizele politicoGmilitare este justificată d e gradul de periculozitate pe careGl prezintă. Criz a
politicoGmilitară desemnează, de regulă, situaŃia c onflictuală generată de administrarea insuficientă a
unei situaŃii critice profunde de către o putere po litică, ce nu reușește să satisfacă raŃionalitatea socială
pentru care au fost create și produc violenŃă milit ară. Orice criză politicoGmilitară decurge dintrGo
situaŃie socială critică ce exercită presiuni asupr a relaŃiilor și acŃiunilor sociale, legate de obice i de
problema puterii, ceea ce conduce pentru rezolvarea problemei la violenŃă militară. De regulă criza
politicoGmilitară constituie o etapă superioară a u nei crize politice interne sau internaŃionale.
Principalele crize politicoGmilitare în perioada la care ne referim își au originea în efectul de
război rece și starea de dezordine care sGa instala t după încheierea acestuia. Deși crearea unei noi
ordini internaŃionale a început și se derulează cu rapiditate, lărgirea NATO și UE creând premise
mai bune atât pentru securitate cât și pentru mai b una gestionare a crizelor politicoGmilitare, aceste a
continuă să prolifereze. Cele mai grave crize polit icoGmilitare sunt cele generate de atacurile
teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra SUA și ri posta dată prin declanșarea războiului împotriva
terorismului. Crize politicoGmilitare există în mul te zone ale lumii: Orientul Mijlociu și Apropiat,
Africa, spaŃiul exGsovietic, Balcani, Asia de Sud ș i SudGEst etc.
Trebuie menŃionat că diferitele crize politicoGmili tare nu afectează numai Ńările sau zonele în
cauză ci toate statele lumii întrGo formă sau alta. Din acest motiv este necesar un management
adecvat pentru gestionarea acestora și realizarea u nei noi stabilităŃi.
Managementul crizelor a devenit o componentă import antă a strategiilor organismelor cu
preocupări în domeniul securităŃii, în special a ON U, NATO, UE și OSCE. În acest cadru, acŃiunilor

NESECRET
NESECRET
68 din 70 militare speciale care dau conŃinut managementului crizelor – intervenŃii de menŃinere a păcii și de
restabilire sau impunere a păcii – li se adaugă spr ijinul politicoGdiplomatic acordat părŃilor implica te
pentru soluŃionarea conflictelor, asistenŃa umanita ră, ajutorul pentru normalizarea vieŃii sociale, et c.
EvoluŃia NATO de după 1990 ilustrează nu numai preo cuparea de a răspunde eficient noilor
riscuri și ameninŃări, ci și tendinŃa statelor memb re și a structurilor sale de conducere de a transfo rma
AlianŃa întrGun nucleu politicoGmilitar al unui eve ntual sistem de securitate cu vocaŃie general
europeană. Pledează, în acest sens, următorii facto ri: modificările de doctrină și structurale; preocu pările
de a proiecta stabilitatea existentă din vestul Eur opei în partea de est a continentului, prin sprijin irea
proceselor de afirmare a societăŃilor democratice î n centrul și estul european, în special prin asiste nŃa
acordată restructurării organismelor militare și as igurării controlului civil asupra armatelor din ace ste
Ńări, precum și asigurării controlului civil asupra armatelor din aceste Ńări, precum și pregătirile p e care
le face pentru a participa, în caz de necesitate, l a misiuni de menŃinere a păcii și la cele de impune re a
păcii în afara prevederilor art.5; intenŃia de exti ndere treptată spre est, prin includerea Ńărilor ce ntral și
estGeuropene; dezvoltarea unor relaŃii de parteneri at și cooperare cu FederaŃia Rusă, în vederea creăr ii
unui mediu de securitate și stabilitate mondială.
Lucrarea de faŃă a căutat, pornind de la realităŃil e mediului geoGpolitic actual, a direcŃiilor
probabile de dezvoltare, și având, de asemenea, în vedere și conceptele teoretice precum și
experienŃa acumulată în domeniu, să prezinte, succ int, unele idei privind rolul factorului militar în
gestionarea crizelor politicoGmilitare.
Una dintre ideile forŃă ale lucrării este aceea că, deși nu panaceu, factorul militar are rolul
său, bine determinat în gestionarea crizelor. Mai m ult, influenŃa instituŃiilor militare se face, în m od
evident, simŃită nu doar atunci când forŃele armate părăsesc locurile de dislocare ci în fiecare
moment al existenŃei acestora: pace, criză sau conf lict.
BineînŃeles, influenŃa factorului militar, care der ivă din locul și rolul acestuia în cadrul
sistemului politicoGsocial, este în funcŃie de capa bilităŃile pe care instituŃiile militare le au la
dispoziŃie, capabilităŃi care sunt rezultatul unui summum de factori proprii sistemului militar sau
care influenŃează existenŃa acestuia.
Lumea a evoluat și, firesc, odată cu ea și factorul militar. ForŃele armate nu sunt doar acele
instrumente dedicate purtării războiului, influenŃa acestora fiind simŃită în toate etapele de existen Ńa
a unei societăŃi.
Pacea este pentru forŃele armate acea perioadă dedi cată, pe plan intern pregătirii și
acumulărilor, planul extern fiind saturat cu mesaje dedicate sprijinirii prin mijloace specifice a
eforturilor de îndeplinire a obiectivelor politice specifice acelei perioade. Tot acum este prezentă ș i
acŃiunea de descurajare, discretă și orientată omni direcŃional sau vizibilă și puternică, direcŃionată
clar către un anumit adversar sau către o anumită s tare de lucruri. Nu este exclus, de asemenea, ca
această perioadă să fie martora acŃiunii forŃelor m ilitare pentru sprijinirea domeniului civil.
Perioadele de criză determină, de regulă, sporirea eforturilor instituŃiilor militare dedicate
rezolvării situaŃiei în cauză. Nu există a singură măsură pentru toate cazurile și, magnitudinea
eforturilor militare, precum și locul ocupat de fac torul militar în contextul arhitecturii operaŃional e
și, implicit, a sistemului de comandă și control de stinat coordonării eforturilor va depinde de
caracteristicile crizei în care se acŃionează.
Conflictul, în special varianta sa armată, este pri lejul în cadrul acŃiunea factorului militar
este cea mai evidentă dar, încă o dată se cuvine a fi subliniat, chiar și în acest caz acŃiunile sunt
interdisciplinare.
Lucrarea de faŃă, departe de a fi exhaustivă, nu at inge decât, poate, în cuprinsul enumerărilor
totalitatea misiunilor pe care le pot îndeplini org anismele militare, textul fiind concentrat mai ales

NESECRET
NESECRET
69 din 70 pe ideea că succesul are la bază, indubitabil, supe rioritatea acŃională și că cel care câștigă va acel a
care va reuși să fie asimetric, în sens pozitiv, fa Ńă de oponent. Cu cât nivelul asimetriei va fi mai
mare cu atât rezultatele vor fi mai spectaculoase ș i mai de durată. Este de subliniat că asimetria la
care se face referire nu este congruentă cu ilegali tatea, fiind necesar a fi percepută ca fiind înscri să
comprehensiv în cuprinsul legilor și obiceiurilor c onform cu principiile de „Jus in Bello” și „Jus ad
Bellum”.
O altă parte importantă a lucrării a fost dedicată evidenŃierii unora dintre modalităŃile prin
care, sGa apreciat, poate fi atinsă asimetria, supe rioritatea acŃională, necesară obŃinerii succesului .
Fără a fi neglijate, cât de puŃin, avantajele deriv ate din existenŃa unei superiorităŃi materiale
sGa subliniat că, în final, succesul sau insuccesul nu depind, în ultimă instanŃă, de numărul
pierderilor sau cantitatea distrugerilor, nu este o funcŃie a comparaŃiei acestora, ci este un aspect
eminamente politic, care se bazează pe hotărârea d e a câștiga a individului, a grupului sau a
societăŃii în general. Dacă acceptă ca reală defini Ńia că războiul (în general conflictul armat) este, în
primul rând un fenomen social, atunci trebuie să ac ceptăm, de asemenea, că fundamentele victoriei
se găsesc tot în acest domeniu, al psihoGsocialului .
Ca atare, concluzia este că dincolo de succesele ma i mult sau mai puŃin sectoriale, cu durată
mai mică sa mai mare de timp, succesul, victoria es te obŃinută atunci când acesta este recunoscută
de către oponent, acesta decizând că orice continua re a opoziŃiei este imposibilă sau neproductivă.
Atingerea unui asemenea stadiu este izvorul apariŃi ei conceptului de paralizie strategică care
prescrie blocarea acŃională, „amorŃirea” adversarul ui prin acŃiuni care să vizeze, în primul rând, nu
distrugerea fizică a acestuia ci neutralizarea lui prin inducerea in sistemul acestuia a stării haos,
neliniște, teamă, nesiguranŃă, inabilitate acŃional ă, etc.
De asemenea, lucrarea a abordat, succint, unele din tre metodele care pot fi utilizate de către
forŃele armate pentru operaŃionalizatea, dezvoltare a în adversar a paraliziei strategice.
Societatea actuală este martora, izvorul, beneficia rul și victima progresului știinŃific și tehnic
fără precedent, ritmul acestui proces părând a creș te. Această tendinŃă este prezentă și în mediul
militar provocând, în unele cazuri, în pofida exper ienŃele care sGau tot repetat deGa lungul istoriei ,
atitudini fetișiste cu privire la rolul tehnicii și materialului, neglijând aspectele psihosociale ale
conflictului. Avantajul tehnologic este derizabil dar nu suficient, prin sine însuși, sa aducă succes ul
sau săGl explice. Factorul moral este, pentru unii, inclusiv pentru autor, cel primordial.
Dincolo de enunŃul, mai mult sau mai puŃin inspirat , mai mult sau mai puŃin argumentat, a
primordialităŃii factorului moral, apar dificultăŃi le de operaŃionalizare, de stabilire a mecanismului
destinat afectării moralului, voinŃei de a lupta, d e a acŃiona, a adversarului. Arta operaŃională (o
numesc așa în mod voit, în scopul deosebirii aceste ia de arta operativă care este specifică eșalonului
operativ), cea care se ocupă cu acŃiunea militară î n general, în ce are această general valabil, odată
bazată pe direcŃii de acŃiune, are acum la bază obi ectivele care trebuie atinse, îndeplinite. Revenind ,
ceea ce este cu adevărat dificil este stabilirea co rectă a acestor obiective și a arhitecturii acŃiona le
necesare atingerii acestora. Dificultatea rezidă di n necesitatea cunoașterii aprofundate a
adversarului, ca societate, naŃiune, popor și indiv id, și, în același timp, din necesitatea decelării
„tendoanelor” care pot fi atacate, concomitent cu a precierea realistă a capabilităŃilor proprii de a
acŃiona asupra acestor puncte vulnerabile. Pe de al tă parte, nu numai adversarul are moral, nu numai
distrugerea nivelului moralului acestuia este impor tantă. La fel de importantă este și menŃinerea
nivelului moralului propriu. Uneori, moralul propri u este singurul pe scenă, atunci când acŃiunea
structurilor militare nu este îndreptată împotriva unor organizaŃii asemănătoare ci are ca scop
rezolvarea unor situaŃii de criză civilă.

NESECRET
NESECRET
70 din 70 Factorul militar a fost și este o prezenŃă constant ă în viaŃa umanităŃii, dinamica evoluŃiei
acestuia fiind corelată strâns cu schimbările soci ale. Rolul și locul pe care acest factor îl ocupă
depinde de capabilităŃile de care dispune organismu l militar și de legile și cutumele sociale ale
timpului. Inventat, la începuturi, pentru război, a cesta este implicat în acŃiuni și operaŃiuni și pe
timp de pace, în interiorul și în afara graniŃelor statului naŃional.
Dincolo de evoluŃiile determinate de evoluŃia socie tăŃii umane, se poate aprecia că un aspect
rămâne constant; factorul militar va rămâne un inst rument al politicii, capabile să desfășoare un
anumit set de acŃiuni, să contribuie la implementar ea altora, în scopul îndeplinirii obiectivelor
stabilite de elementul politic.