Impactul educaț iei stoma tologice asupra sănătății oro dentare. [600797]

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ “ ARAD
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
PROGRAM DE STUDIU: MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
ȘEF LUCRĂRI DR. LILE IOANA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ “ ARAD
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
PROGRAM DE STUDIU: MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

IMPACTUL EDUCAȚ IEI
STOMATOLOGICE ASUPRA
SĂNĂTĂȚII ORO – DENTARE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
ȘEF LUCRĂRI DR. LILE IOANA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

CUPRINS

Contents
LUCRARE DE LICENȚĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 1
CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 3
introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 4
I. Variațiile de d ezvoltare ale morfologiei dintelui și boala parodontală Error! Bookmark not defined.
II. EVALUAREA RISCURILOR PRODUSE DE CARII ȘI ………………………….. ………………………….. …………… 5
III.Prevenirea cariilor dentare prin intermediul programelor scolare de sigilare a dintilor
Error! Bookmark not defined.
IV.ÎNFLUENȚA CUPRINDERII PERIUȚEI DE DINȚI ȘI TEHNICI DE PERIAJ PENTRU ÎNDEPĂRTAREA
EFICIENTĂ A PLĂCII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 8
V.Inteligența consumatorului
12
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 24
1.MOTIVAȚIA STUDIULUI
24
2.MATERIAL ȘI METODĂ
25
3.CAZUISTICĂ PERSONALĂ
25
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 31
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 32
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 33

INTRODUCERE

Evaluarea riscului pentru dezvoltarea bolii este o componentă esențială orică rui program de
prevenire a afecțiunilor orale. Riscurile susceptibilității pot fi determinate într -un număr foarte mare
de niveluri, incluzând comunitatea, individul, dinții și su prafețele dentare. Deoarece caria dentară
este o boală multifactorială dependentă de bacterii, măsurile preventive, cum ar fi sigilarea dentaă,
pot fi puse în aplicare odată ce persoanele cu risc sunt identificate. Riscul de apariție al leziunilor
carioase este influențat de o serie de factori: alimentație, tehnicile de îndepărtare a biofilmului,
frecvența și timpul acordat periajului dentar, consultul periodic de specialitate, recunoașterea,
observarea și combaterea precoce a formării unei leziuni carioase . Testele de diagnostic și terapiile
preventive vor fi esențiale în practica dentară a viitorului, în care sănătatea și bunăstarea vor fi
obiectivele principale.
Sigilarea dentar ă este considerată de către Organizația Mondială a Sănătății un factor
principal în prevenirea leziunii carioase, iar prin programele școlare de sigiliare a dinților se poate
reduce apariția cariei în special în școlile care deservesc copiii din familii cu venituri mici și se
concentrează pe sigilarea molarilor permanenți tineri.
Tratamentul preventiv de sigilare dentară are un efect benefic asupra pacientului, din toate
punctele de vedere.
Menținerea unei sănătăți oro – dentare are o importanță primordială a tuturor ramurilor
medicinii dentare. Cu cât pacienții sunt mai conștiinciosi cu privire la sănătatea orală, se vor reduce
și intervențiile terapeutice complicate.
O sănătate orală este cheia sănătății întregului organism.
Cel mai frumos sentiment ca și m edic stomatolog este acela când reușeste să motiveze
pacientul cu privire la sănătatea orală.
De asemenea în lucrarea de față aș dori sa întocmesc un chestionar prin care să identific cât
mai exact cunoștiințele pacienților cu privire la tehnicile de peria j și mijloacele auxiliare ale
acestora, interesul acordat informației obtinuțe, cât și modul în care aceasta rezidă în starea de
sănătate orală a micilor pacienți.
În lucrarea de față am dorit să evidențiez importanța diagnosticării precoce a leziunilor ca rioase sau
combaterea indemnului de carie prin sigilarea dinților. Importanța programelor de prevenție ce au ca scop
reducerea riscului de formare a cariilor.

I. EVALUAREA RISCURI LOR ÎN CADRUL PROGRAMELOR
PREVENTIVE

Componen ta cheie a oricărui program preventiv este de a evalua riscul unei persoane de a
dezvolta o boală. În cazul cariilor denta re, este sugerat să se asambleze un profil al riscurilor, ce
încadrează mai multe ramuri sau nivele: comunitate, individ, dinte și suprafața d entar ă. Acea stă
abordare vastă, ia în considerare o varietate de factori de risc care pot influența aparițiile leziunilor
carioase și poate ajuta medicii dentiști profesioniști să poată să -și îndrume pacienții dintr -o
perspectivă preventivă.
Este de asemenea important de a lua în considerare factorii unici care aparțin de pacient,
precum obiceiul comportamental, influența sistematică și istoricul dentar. De exemplu: cineva care
primește îngrijire regulată, dar prezintă o igienă orală def icitară, poate beneficia de măs uri
preventive, precum sigilarea dentară . Anumite aspecte specifice ale comunității, individului și
suprafețele dintelui sunt:
• Comunitatea. O „comunitate” este definită ca fiind un grup cu trăsături, caracteristici sau
experiențe comune. Prin urmare, ori ce oraș, scoală sau cartier poate fi considerat o comunitate. Sub
această definiție, o instituție militară, o facilitate de îngrijire medicală la domiciliu sau organizație
de îngrijire gestionată poate fi o comunitate.
Evaluarea riscurilor de carie pentru o comunitate este determinată prin identificarea
frecvenței dezintegrării unor suprafețe netratate, cât și de asemenea unor suprafețe restaurate. Prin
această per spectivă istorică, se pot descoperi grupuri care fac parte din comunitate, ce în prezența
diferiților factori de risc, sunt cele mai sensibile la ravagiile produse de degradare. Prin urmare,
măsuri le preventive se pot iniția pentru aceste grupuri de populație, din pricina faptului că sunt
foarte benefice.
• Evaluare individuală. Evaluarea riscurilor care produc apariția cariilor dentare la o
persoană, ține cont de un număr de factori. Acești factori pot include istoricul cariilor, practicile de
prevenție, obiceiurile nutriționale și starea medicală.
Riscul apariției leziunilor car ioase nu este ceva stagnant la un pacient și poate varia de la un
timp al vieții lui sau ei, la altul. Această variație în susceptibilitate, necesită monitorizarea continuă
de către personalul stomatologic profesional, din pricina faptului că schimbările de săn ătate,
medicamentația și evenimente sociale, pot crește riscurile.
Bazat pe evaluarea clinică și informațiile provenite din istoricul medical al unui pacient, el
sau ea pot prezenta un risc fie scăzut, moderat sau înalt. În prealabil, suprafețe restaurate neadecvat,
igena orală deficitară, suprafețe ale rădăcinilor expuse, tratamente ortodontice neadecvate, cât și
nivelul crescut de streptococcus mutans, pot fi factori de risc.
• Evaluarea dinților. Cercetările arată că molarii primi și secunzi permanenți sunt cei mai
susceptibili la degradări și fisurări. Cu toate că așteptările privitoare la vitalitatea dinților temporari
sunt limitate, importanța lor în menținerea spațiilor pentru eruperea dinților permanenți, nu trebuie
subestimată. Prin urmare este de a preciat o inițiere a măsurilor preventive și asupra molarilor
temporari cât și a premolarilor, atunci când sunt conștientizate riscurile.
O evaluare individuală a morfologiei dinților ne poate arăta nivelul de activitate carioasă și
pattern -ul cariilor, de terminând astfel dacă dinții individuali pot prezenta riscuri.
Dovezile sugerează că riscul cariilor la dentiția permanentă poate să fie și derivată din
prezența anterioară a cariilor la nivelul dentiției temporare.

• Evaluarea suprafețelor dentare. Este b ine cunoscut faptul că prezența șanțurilor și fosetelor
la nivel dentar, poate fi un factor de risc semnificativ al apariției cariilor. Sanțutile și fosetele ar
reprezenta 12,5% din suprafața dentară, însă cu toate acestea numărul lor ajunge la 88% la copi i.
Șanțurile și fosetele adânci, care nu sunt corespunzător curățate pot adăposti și dezvolta bacterii ce
distrug suprafețele de smalț. Molarii permanenți au cele mai susceptibile șanțuri și fosete.
Premolarii sunt mai puțin sensibili, dar la anumiți pacie nți, incisivii maxilari care prezintă fisuri pot
risca să dezvolte carii.

I.1. Obiceiuri alimentare

Cariile dentare sunt foarte frecvente printre populațiile țărilor, care tehnic, sunt în curs de
dezvoltare și se apropie rapid de nivelurile de gravitate găsite la populațiile mai bogate.
Schimbarea obiceiurilor alimentare asociate cu dezvoltarea tehnică și economică și probabil
motto -ul responsabil pentru această deteriorare a sănătății dentare.
Consumul total de alimente și băuturi, inclusiv componente non -nutritive, este definit ca
dietă. Elementele constitutive ale dietei vin în contact cu dinții, cu țesuturile lor de susținere și cu
placa bacterian ă. Astfel, dieta poate avea un efect local asupra cariilor în cavitatea bucală
reacționând cu suprafața smalțului și servind ca substrat pentru microorganismele cariogene.
Astfel pot fi analiz ate unele d intre dovezile privind corelația dintre dietă și cariile dentare.
Efectele dietei asupra plăcii bacteri ene, precum și factorii de protecție posibili care pot fi
utilizați în produsele alimentare și înlocuirea zaharozei cu alte substanțe îndulcitoare sunt esențiale.
Principalele concluzii ale cercetării de la Vipeholm au constatat:
1. riscul ca zahărul să crească activitatea carioasă este mare , dacă zahărul este consumat sub
formă cu o consistenta crescută , el poate fi reținut pe suprafața dinților.
2. risc ul ca zahărul să crească activitatea cariosă este crescut, mai ales dacă zahărul este
consumat între mese, dacă este consumat la o singură masă , forma care tinde să fie reținută pe
suprafața dinților, este tranzitorie , chiar dacă există o concentrație mare de zahăr.
3. Creșterea activității carioase datorată consumului de alimente bogate în zahăr, consumate
într-un mod care favorizează cariile, dispare odată cu eliminarea acestor alimente din diet ă, de
asemenea zahărul rafinat trebuie evitat dar ș i zaharuri le naturale și cel din bă uturile carbogazoase .
5. riscul unei creșteri a activității carioase este intensificat printr -o creștere a perioadei
necesare eliminării zahăr ului din saliv ă.
6. O concentrație mare de zahăr în salivă , împreună cu un timp de eli minare prelungit,
determină creș terea activității carioase prin urmare, modul de administrare a zahărului și frecvența
consumului au fost legate de dezvoltarea ulterioară a cariilor dentare.
O cercetare exhaustivă despre dietă și carie a fost făcută în Hopewo od House, New South
Wales, Australia. În acest caz, zahărul și pâinea albă au fost practic excluse din dietă. Carbohidrații
erau administrați sub formă de pâine integrală, semințe de soia, germeni de grâu, ovăz, orez, cartofi
și puțin sirop de zahăr sau d e melasă. Se mâncau frecvent produse lactate, fructe, verdețuri crude și
nuci. Deși aceasta a fost o dietă vegetariană, ea a furnizat o cantitate adecvată de proteine, grasimi
minerale și vitamine. În studiu l inițial asupra copiilor de la Hopewood House ( Sullivan e Harris,
1958), s -a constatat o răspândire extrem de redusă a cariei. Conținut ul de flor pe care î l conținea apa
potabilă era nesemnifica tiv iar s ănătatea copiilor era deficitară . Astfel , indicele de carie avea un
nivel minim doar în lunile în c are se aplica dieta. Pe mă sura ce copii creșteau, erau transferați și prin
urmare au renunț at la dieta lor. În perioada 1957 până în 1961 s -a constatat o creștere exagerată a

indicelui de carie la copii cu vârsta de peste 13 ani. (Harris, 1963). Aceasta in dică faptul că dinții nu
au reușit să obțină rezistență la carii.
 Grăsimile și cariile
Creștere a proporției de grăsimi în dietă, reduce efectul cariogen al zahărului . Mecanismul nu
e încă stabilit , dar poate să fie fizic. Un strat de grăsimi creeaz ă o peliculă pe dinti, ș i previne
accesul bacterilor , a acidului sau a carbohidrații lor din alimentele. Din când în când, laptele a fost
considerat carioge n. Experimentele în vitro și cercetările cu privire la efectului laptelui asupra ph –
ului plăcii bacterie ne, nu au dovedit că acesta are vreun efect local în apariț ia cariei .(Jenkins
Ferguson , 1996) . De fapt, există indicii că laptele poate să reducă efectul zahărulu i. Proteinele,
calciul și fosforul au acționat ca factori de protecție, iar lactoza a susținut numai producerea de acid
slab în placă .
 Cacaua și ciocolata
Este evident că ciocolata și cacaua conțin factori protectivi. Nu se vrea a se crea ipoteze
despre faptul că efectul total al ciocolatei poate să reducă apariția cariei dar în același timp zahăru l
din ciocolată poate să fie mai puțin dăunător în aceași cantitate, față de zahărul găsit sub alte forme.
Experimentele din Stralgors (1996) pe animale au demonstrat că doar 2% din cacaua din dietă a
redus apariția cariei la hamsteri în comparație cu 40%. Acestea au demonstrat că grasimile din
cacauă nu reduc formarea cariei, dar, contrar cercetărilor cu alte grăsimi, le mărește.
În concluzie sunt necesare informații noi, pentru a înțelege în întregime nevoile nutriționale
ale dinților și ale structurilor de susținere. Respectând controlul dietetic al cariilor, problema majoră
nu se referă la ce trebuie făcut pentru a preveni apariția cariei dentare, ci despre cum se conv inge
pacientul să urmeze o dietă.

I.2. Obiceiuri de igienă orală

Răspunsurile micilor pacienți la întrebarea “Când și cum te speli pe dinți?” sunt
înfricoșătoare. În timpul programelor de educație sanitară din școli , se observă faptul că mulți copii
nu acordă o atenție deosebită acestui lucru, unii dintre ei nu efectuează deloc periajul dentar. Mulți
dintre copii sunt surpinși să descopere zone noi ale cavității bulale care trebuie periate. Toate
întrebările cu privire la periajul dentar trebuie atent fo rmulate, pentru a evita stânjenirea pacienților.
Materialele informative care sunt transmise publicului larg de mult timp, inclusiv în prezent,
promovează ideea că periajul dentar trebuie realizat de două ori pe zi, iar intervalul de timp la care
trebuie facută vizita la stomatolog fiind o dată la 6 luni, aceste ideei creează confuzie în rândul
pacienților.
Periajul dentar efectuat de două ori pe zi nu este eficient, deoarece este inclus și periajul
înainte de micul dejun. Pacienții trebuie consiliați și motivați să efectueze periajul dentar după
fiecare masă, să evite pe cât posibil grustările dintre mese și în toate cazurile să perieze dinții după
ce au consumat dulciuri. În acest moment este esențială demonstrarea că fiecare dinte are 5
suprafețe și că trebuie curățate toate. Când copii sunt inițiativi și vor să efectueze singuri periajul
dentar, aceștia nu trebuie împiedicați, dar trebuie ținuți sub supraveghere. Un efect psihologic
pozitiv asupra copiilor este momentul în care aceștia își văd părinții electuând igiena dentară .

II. EDUCAȚ IE PENTRU ÎNDEPĂRTAREA MECANICĂ A PLĂCII
BACTERIENE

Periajul dinților este un element esențial al unui program eficace de control al plăcii, iar
atingerea unei sănătăți orale optim e depinde de eficacitatea metodei utilizate și de ușurința
efectuării procedurii.
Gradul de eficacitate al îndepărt ări biofilmului depinde de mai mulți factori: timpul acordat
periajului dentar , frecvența acestuia , tehnica utilizată, instrumentele folosite și calitatea pastelor de
dinți.

II.1. Tehnici de periaj

Pentru a putea explica pacienților metodele de periaj, modelele demonstrative sunt
indispensabile. Prima dată, medicul va prezenta tehnica pe model, urmat de către pacient care va
trebui să aplice cele demonstrate pe model ș i apoi in cavitatea bucală.
II.1. 1. Meto da orizontală :
Cu peria de dinți se vor realiza mișcări orizontale din față în spate pentru a curăța suprafețele
dentare. În timpul mișcărilor , perii formează un unghi drept cu suprafețe le orale, vestibulare și
ocluzale ale dinților. Cu această tehnică, spațiile interdentare nu vor fi curățate, iar în plus,
resturile alimentare intră și mai tare în ac este spații. Această tehnică de periaj dentar în sens
orizontal nu este corectă. La pr eșcolarii care au gingia sănătoasă, este de preferat uitlizarea acestei
tehnici în comparație cu altele mai dificile, pentru faptul că la aceste vârste , copii nu au desprins o
dexteritate încât să realizeze tehnicile dificile într -un mod corect. Pentru adu lți această metodă nu
este indicată.
II.1. 2. Metoda verticală sau tehnica roz – alb
Gura va fi închisă și se perie suprafețele vestibulare ale dinților de la gingie la coroana
dentară, adică de la roz la alb. Pentru suprafețele orale se realizează aceea și mișcare, dar cu gura
deschisă.
Indicații: copii cu gingia sănătoasă și adulți i care au dificultăți în rea lizarea altor tehnici
sofisticate.
II.1. 3. Metoda circulară
Se folosește atunci când gingia e sănătoasă și dinții bine aliniați. Suprafețele lateral e ale
periilor se sprijină pe gingia fixă până la apariția unui punct ischemic, apoi se rotește periuța în
direcție coronară, până când se formează un unghi drept între perii și suprafețele dentare. Cu această
tehnică se realizează și masajul putern ic al gingiilor. Această mișcare se repetă de mai multe ori
pentru fiecare grup de dinți. Este o tehnică relativ corectă și ușor de înțeles. Unii autori faimoși
elvețieni, refuză această metodă, deoare ce susțin faptul că prin aceste mișcări nu se pătrunde
suficient în spațiile interdentare, spre deosebire de metoda vibratoare.
II.1. 4. Tehnica S tillmann
Periuța se aplică pe gingie și pe dinte, formând un unghi de 45 ⁰, la fel ca și în tehnica Bass.
Vârful periilor se plasează la aproximativ 2 milimetri d easupra marginii gingivale și se aplică o

presiune care provoacă paloarea marginii gingivale și se continuă cu mișcări rotatorii și vibratorii
spre fața ocluzală a dinților.
Indicații: în formele involuntive de porodontită, adică fără pungi parodontale.
Containdicații: retracție gingivală care depășește furcația.
II.1.5. Tehnica Foness, metoda circulară
Această tehnică se execută cu arcadele dentare închise, iar cu peria se realizează mișcări
circulare, de la molar la incisiv. Fețele orale ale dinților se se periază cu arcadele deschise, cu
aceleași mișcari, dar mai mici.
Indicație: copii și adulți care nu prezintă pungi parodontale.
II.1. 6. Tehnica Bass
În această tehnică, perii vin sprijiniți între dinte și gingie, în unghi de 45 ⁰. Vârful periilor se
inseră în șanțul gingival sau î n pungile gingivale și se face vibrația. Se aplic ă o presiune constantă
cu mișcă ri scurte de vibrație, fără a muta perii din locul lor. În acest mod se obține un masaj
gingival ideal și asfel , atât spațiile interdentare cât și pungile gingivale vor fi bine curățate. La
sfârșit se clătește bine gura, la fel ca și în toate celelalte metode.
Indicație: pacienții care suferă de parodontită.
II.1. 7. Tehnica Charter
Mișcarea este asemănătoare cu cea de la tehnica Bass, diferan ța este că aici , unghiul format
de perii și gingie nu este de 45 ⁰ pentru a nu ajunge în pungile gingivale. Pacienții care practică
această tehnică trebuie să clătească puternic înainte și după ce au periat dinții.
Indicație: la pacienți care prezintă par odontopatie cu pungă sau pseudopungă gingivală.
II.2 P eriuța de dinți
Periuța de di nți reprezintă cel mai important mijloc de protecție a dinților împotriva apariției
bolilor dentare. Periuțele de dinți sunt dispo nibile în numeroase varietăți: periuțe manuale sau
electrice, periuțe cu perii naturali sau artificiali, foarte duri, medii sau moi, cât și periuțe de diferite
forme și dimensiuni.
II.3.pastele de dinți / dentrificele
Pastele de dinți elimină mirosul neplă cut și produșii bacterieni fermentați din cavitatea
bucală, iar după terminarea periajului, gustul dentifricelor creează senzația igienei orale perfecte.
Principala proprietate a pastelor de dinți este aceea de curățare a suprafețelor dentare
accesibile. O pastă de dinți trebuie să realizeze o curățare excelenă cu minim de abrazie asupra
țesuturilor dure dentare. Compoziția dentifricelor diferă în funcție de producător.
Pastele de dinți fluorizate reduc și ele incidența apariției leziunilor carioase, motiv pentru
care sunt numite și paste terapeutice.

III.4 mijloacele auxiliare

II.2. Mijloace auxiliare periajului dentar

Cel mai important instrument pentru igiena orală este periuța de dinți, dar folisită
singură nu se poate obține o igienă orală optimă, deci este nevoie de utilizarea mijloacelor
suplimentare. Astfel p entru realizarea unui periaj corect trebuie să se respecte tehnica de periaj ș i să
se utilizeze, periu ța, pasta de dinți și mijloacele auxiliare; f irul interdentar și apa de gură.

 Firul interdentar
Spațiile interdentare nu pot fi curățate doar cu periuța, nici măcar dacă de utilizează tehnicile
optime cum ar fi tehnica Bass. În aces caz trebuie folosit firul interdentar ca și mijloc suplimentar.
Firele interdentare se găsesc pe piață sub două forme de comercializa re: fir interdentar cerat
și fir interdentar necerat.
Firul cerat nu se rupe când este plasat între spațiile proximale, dar în punctele de contact
strâmte nu poate trece iar în plus răm ân urme de ceară în șanțurile gingivale. Firul necerat nu are
dezavantaje , el trece ușor de -a lungul punctelor de contact ale spațiilor interproxima le și curăță și
suprafețe ample , însă necesară utilizarea un fir de bună calitate care nu se rupe.
Pentru maxilar, firul se inseră cu ajutorul policelui care se ține în exteriorul maxilarului și a
indexului care se ține în cavitatea bucală, de fiecare dată se curăță suprafața proximală dintre doi
dinți adiacenți, o dată fața proximală și o dată fața distală. Pentru a ușura această tehnică, se po t
folosi dispozitive le de fixare a aței dentare .
 Apele de gură cu fluor
Apele de gură ce conțin fluor sunt indicate, deoarece ele reduc incidența apariției leziunilor
carioase dentare, mai ales la școlari (BURT, 1986).
Pe baza studiilor realizate asupra folosirii apelor de gură cu fluor, pe baza rezultatelor, s -a
constatat că uzul zilnic, săptămânal sau o dată la două saptămâni, scade rata de apariție a cariei cu
35%. Pe piața se pot găsi apele folosite pentru clătirea g urii sub diverse concentrații: 0,05% NaF
sau 0,1% SnF 2 în cazul uzului zilnic și 0,2% NaF pentru uzul săptămânal.
În cadrul programelor școlare de prevenție săptămânale se indică două metode în funcție de
vârsta copiilor, astfel, școlarii din clasele 5 -8, clătesc gura timp de 1 minut cu 10 ml soluție
fluorurată, iar scolarii din clasele mici 1-4, vor folosi 5 -6 ml. Toți copii vor fi supraveghiați
permanent de către cadrele didactice sau de către sistentele medicale. Clătirea gurii este
contraindicată copii lor preșcolari, deoarece există riscul ca aceșia să ingere apele de gură. În cazul
școlari ilor, înghițirea apelor de gură nu prezintă riscuri, deoarece cantității de fluor sunt în cantități
mici.

II.2. Mijloace chimice de îndepartare a plă cii

Corelația negativă dintre periajul dentar incorect , placa dentară și gingivita indusă de placă
și caria dentară a făcut obiectul unor cercetări. Toți profesioniștii din domeniul dentar au ca scop să
ajute publicul să obțină o sănătate orală optimă și o mod alitate de a face acest lucru este de a scoate
în evidență necesitatea de a lua măsuri de precauție. O componentă critică a oricărei intervenții
preventive pentru sănătatea dentară, atunci cand vizează grupuri de indivizi, este un program de
control al plă ci bacteriene realizat corespunzător. Orice efort de a ajuta publicul în menținerea
sănătății orale trebuie să includă sfaturi cu privire la necesitatea de a menține igiena orală, deoarece
aceasta ajută la eliminarea plăcii microbiene, împidicând astfel de zvoltarea acesteia în gingie și pe
dinții. Periajul dentar este un element esențial al unui program eficient de control al plăcii și
presupune că atingerea unei sănătăți orale optime ar depinde de eficacitatea metodei utilizate și de
efectuarea procedurii. Este bine stabilit faptul că, la copii, periajul dentar este încă cel mai eficient
mod de îndepărtare a plăcii pe termen lung și perierea normală a dinților este suficientă pentru a
preveni placa bacteriană. Din păcate, în momentul achiziționării unei per iuțe de dinți, acestea nu vin
însoțite de instrucțiuni speciale cu privire la modul de utilizare a acesteia, cu excepția cazurilor în
care producătorul ar putea include instrucțiuni în ambalaj.

Numeroase studii care investighează strategii dentare preventi ve, cum ar fi cele ale lui
Kimmelman și mai recent Marthur, au acordat o atenție deo sebită aspectului periuțelor de dinți și
capacității lor de a satisface nevoile copiilor. Alți cercetători s -au concentrat asupra duratei
periajului dinților. De exemplu, S alzer a sugerat că periajul dentar o dată pe zi este o măsură
adecvată pentru a preven i dezvoltarea cariei interdentar e și a gigivitei. Atât folosirea corectă a
periuței de dinți cât și respectarea metodei recomandate sunt determinanții majori ai eficacită ții
periajului dinților. Cu toate acestea, în ciuda intensificării concentrării cercet ării asupra metodelor
de periaj a dinților și asupra duratei acestora, nu s -a acordat prea multă atenție diferitelor moduri în
care oamenii își țin periuțele de dinți atu nci când își perie dinții. Beals a făcut eforturi pentru a
documenta modurile în care oamenii își iau periuțele de dinți în timpul sesiunilor normale de periere
a dinților. Studiul lor a subliniat cinci moduri principale de prindere a periuței de dinți , adică
prinderea cu putere, prinderea oblică distală, prinderea de precizie oblică și prinderea asemănătoare
cu prinderea unei linguri.
Prinderea cu putere și prinderea oblică distală utilizează palma mâinii, în timp ce celelalte
trei prinderi se bazează pe d egete pentru a prinde periuța de dinți. În timp ce câteva studii au
explorat asociațiile dintre modalitățile prin care copiii își prind periile de dinți și dexteritatea lor,
atenția a fost redusă la asociațiile dintre tipul de prindere și eficiența elimină rii plăcii bacteriene la
adulți.
O serie de metode de periere a dinților pot fi utilizate pentru a îndepărta placa dentară de pe
suprafața dinților . Totuși, aceste metode diferă în termeni de eficacitate și de timpul necesar pentru
a le stăpâni. Datorită complexității lor, este de asemenea posibil ca eficacitatea acestora să varieze
în funcție de timp, în funcție de capacitatea utilizatorului de a res pecta instrucțiu nile date. A fost
investigat ă eficacitatea îndepărtari plăcii, utilizând diferite tehnici de periaj ale dinților , de exemplu,
un studiu efectuat de Arai și alții, a comparat eficacitatea a șase metode. Pentru a genera dovezi care
să susțină oricare dintre metodele existente de periaj a dinților, este nevoie de un studiu care să
compare eficacitatea în ceea c e privește îndepărtarea plăcii bacteriene cu diferite me tode realizate
folosind diverse dispozitive de periaj .
Deși tehnicile de înregis trare video sunt populare pentru colectarea datelor în psihologia
dezvoltării, acestea sunt rareori utilizate pentru cercetări în domeniul stomatologiei. Cu toate
acestea, avantajul înregistrării video ca metodă de colectare a datelor este că documentează
comportamentul nonverbal, precum și generează o evidență a ceea ce spune intervievatorul. Prin
urmare, având în vedere natura studiului actual, înregistrarea video a fost considerată o metodă
adecvată de colectare a datelor, permițând observarea modul în c are subiecții și -au apucat periuțele
de dinți, precum și orice schimbare a aderenței în timp și metodele de periere utilizate . Studiul
actual a fost o explorare observațională a modului în care oamenii își prind periuțele de dinți în
timpul sesiunilor nor male de periaj dentar . Acesta a înregistrat timpul necesar p eriajului dinților și
tehnica utilizată de adulți în astfel de sesiuni. De asemenea, a explorat relațiile dintre tipul de
aderență și eficacitatea îndepărtării plăcii și a evaluat corelațiile în t imp între reducerea plăcii,
tehnicile de periaj și durata periajului pentru fiecare subiect.
Astfel, s-a reușit explorarea influențele lor diferitelor dispo zitive de îndepărtare a plăcii
bacteriene de pe dinți, prin tehnica Stillman modifica tă și a tehnici i Bass modificată și combinarea
tehnicii de periaj a dinților și a aderenței periuței p e dinți în timpul îndepărtarii plăcii bacteriene .

II. TRATAMENTE PREVENTIV E ALE CARIEI DENTARE

Eforturile conservative de promovare a sănătății orale, continuă să înlo cuiască conceptele
mai drastice de intervenție în cazul bolilor dentare . În acest context rolul sigilanților este unul clar.
Sigilanții au un efect foarte bun în a preveni apariția leziunilor carioas e de la nivelul șanțurilor și
fosetelor dentare. Sigilanții pot fi aplicați cu încredere pe dinții sănătoși, cât și la nivelul dinților ce
prezintă activitate carioasă incipientă. Pot fi aplicate fără anestezie și fără a îndepărta structurile
dintelui sănă tos. Sigilanții au aspect estetic favorabil și nu sunt atât de costisitori în comparație cu
alte proceduri clinice alternative și pot fi reaplicați în orice timp, fără a îndepărta din țesuturile dure
dentare.
Sigilanții prev in afecțiunile sau boala dentar ă, mai degrabă decât tratarea sechelelor rezultate
în urma afecțiunilor. Din acest motiv și din multe altele, substanțele de sigilare sunt o componentă
esențială a practicii moderne, bazată pe știință, cu orientare spre prevenire.
Evaluarea riscului pent ru dezvoltarea bolii este o componentă importantă a oricărui program
de prevenire a bolilor. Riscurile susceptibilității pot fi determinate într -un număr foarte mare de
niveluri, incluzând comunitatea, individul, dinții și suprafețele dentare. Deoarece car ia dentară este
o boală multifactorială dependentă de bacterii, măsurile preventive, cum ar fi substanțele de sigilare,
pot fi puse în aplicare odată ce persoanele cu risc cariogen sunt identificate. Testele de diagnostic și
terapiile preventive vor fi ese nțiale în practica medicinii dentare a viitorului, în care sănătatea și
bunăstarea vor fi obiectivele principale.
Evaluarea riscului carios motivează conceptul de carie egal bacterie și faptul că această
afecțiune nu are legătură neapărat cu vârsta, ci mai de grabă cu relația dintre microorganisme și
gazdă. Astfel că măsurile preventive, precum materialele de sigilare, ar trebuie să fie folosite ca
targhet bazat pe persoanele ce au risc de a produce afecțiuni carioase și mai puțin pe vârsta
pacientului.
Cu toate că materialele sigilante sunt puternic susținute de ADA și alte câteva agenții de
sănătate și igienă orală, aplicarea sigilanților este destul de redusă. Între 1988 și 1991, doar 18,5%
din școlarii din S.U. A. au beneficiat de sigilări; 23% din copii ce nu aparțineau minorității, au
prezentat cel puțin un singur dinte cu sigilant față de 7% din copii ce aparțineau minorității. Un scop
setat de către Serviciile Publice de Sănătate ale S.U .A. în 2000, a fost pus în practică în programul
Oameni Sănătoși 2000 pentru 50% din copii cu vârsta cuprinsă între 8 și 14 ani astfel încât să aibă
unul sau mai mulți molari permanenți sigilați. Date recente arată că 23% din copii în clasele 2 -3 și
20% din copii aflați în clasele 8 -9 au primii molari sigilați.
Dicrepa nța în recomandarea folosirii materialelor sigilante și lipsa aplicării acestora, indică
un nivel scăzut de conștientizare la nivel public, social. În rândul populației, beneficiul folosirii
sigilanților în prevenirea bolilor pare să fie necunoscut. Mai mu lt de atât, comunitatea dentară
profesională pare să fie reticentă în legătură cu introducerea materialelor sigilante în programele de
prevenție orală, cu toate că există dovezi în literatura de profesi e care susține eficacitatea lor
(Healthy People (HP) 2 010).
Numeroase motive pentru lipsa folosirii sigilanților de către comunitatea dentară au fost
menționate . Acestea includ concepția că sigilanții pot acoperi doar în cadrul suprafe țelor aflate în
procesul de degradare, faptul că materialul se poate pierde ușor, pacientul preferă alte metode de
restaurare, pacienții nu doresc să cheltuiasă prea mulți bani și consideră că eficacitatea sigilantului
nu este dovedită.

Numeroase studii au demonstrat că fluorizarea apei potabile și folosirea preparatelor cu fluor
reduc cariile semnificativ. Dar în timp ce la nivelul zonelor proximale ale dinților se observă o
reducere majoră în apariției leziunii carioase , beneficiul suprafețelor oc luzale ale dinților posteriori
fiind minim.
De-a lungul timpului au fost pr opuse diferite tehnici în tentativa de prevenire a cariilor
ocluzale, iar odată cu dezvoltarea noilor rășini sintetice a apărut posibilitatea de sigilare a șanțurilor
și fosetelor ocluzle cu materiale adezive care nu necesită prepararea unei cavități.
Printre materialele de sigilare se numără: metil -2-cianoacrilat, Bis – GMA , Nuva Seal,
Alpha Seal.
 Metil -2-cianoacrilat
Experimentele inițiale cu metil -2-cianoacrilat au avut rezultate semnificante (Cueto și col.)
Grabb și Wilson (1971) au demonstrat faptul că forța de legare a metil -2-cianoacrilatului era
redusăcu o șesime din valoarea uscată după contactul cu apa timpt de 24 de ore. Această valoare
scade semnificativ deoarece materialul are un grad mare de retenție hidrică.
 Bis – GMA (bisfenol A -glucidil metacrilat)
În timpul dezvoltării tehnicilor, a fost utilizat un material nou pe post de sigilant, bazat pe
bisfenol A -glucidil metacrilat . Acest material introdus și dezvolatat de către Bowen (1962) a fost
depus pentru brevetare la Biroul Național din Washington, D.C. un studiu condus de Roydhause
(1968) a demonstrat potențialul acestui material ca și material de sigilare.
 Nuva seal
Buonocore și colaboratorii, au modificat sistemul sigilantului Bis -GMA, utilizând un
catalizator sensibil la lumina ul travioletă, acidul benzoic. Materialul era polimerizat prin undele
lungi ale luminii U.V., utilizând lampa fotoplolimerizabilă.
 Alpha Seal
Acest material a fost experimentat în cercetarea clinică a lui Rock (1974). Rășina se
polimerizează cu lumina U.V. în timpul folosirii materialului Apha -Lite, în care raza e condusă
prin canalul lung de fibră optică. Sigilantul are în compoziția sa o cantitate mică de colorant Tinopal
fluorescent , care în timpul expunerii la lumina UV, devine albastru.

III.1. Tehnic a sigilării:

Tehnica u tilizării sigilanților, constă î n acoperirea suprafețelor ocluzale vulnerabile ale
dinților cu un strat subțire de material. S copul acestei tehnici fiind prevenirea inițieri sau dezvoltării
proceselor carioase. Tehnica c onstă în două etape esențiale: prepararea suprafeței dintelui ( utilizând
soluție acidă) și aplicarea sigilantului.
Folosirea unei soluții acide pentru gravarea suprafeței smalțului e esențială pentru ca
adeziunea rășinii la țesutul dur să fie un succes. Acid ul folosit de obicei este un a cid fosforic, cu un
timp de aplicare de 60 de secunde. S -a demonstrat că soluția acidă provoacă modificări ale
suprafeței smalțului în două moduri diferite.
În primul caz, acidul îndepărtează un strat de 10 microni din suprafa ța sm alțului. În acest
mod, placa bacteriană este eficient îndepărtată. Deasemenea sunt îndepărtate ș i cristalele inerte
chimic de la nivelul suprafeței superficiale.
În al doile a caz, după ce s -a realizat gravarea acidă a stratului superficial, suprafața rămasă
este poroa să, iar rășina este capabilă să penetreze această zonă și astfel să adere eficient la suprafața
smalțului. Adânc imea smalțului poros poate fi măsurată cu acuratețea lumini i polimerizabile.

Examenele joncțiunii smalț – rășină, făcute cu m icroscopul electric demonstrează că există o
legătură excelentă între acestea, indiferent de materialul folosit.
Parametrul cel mai important este o bținerea gravă rii inițiale satisfăcătoare.
Cu demineralizarea smalțului pentru evidențierea suprafețe i intime aderente a rășinii se
demonstrează gradul de penetrare a rășinii la smalțul gravat. Extensia în lung ime, până la 50 de
microni sunt identificate în mod obișnuit și au o zonă formidabilă de retenție.
 Modalit ăți de gravare acidă:
Silverstone împreună cu colaboratorii, au găsit 3 variante fundamentale de grava ră acidă
când smalțul uman vine tratat cu acid fosforic.
Tipul 1
În modelul de gravură de tipul 1, se realizează o suprafață retentivă generalizată a smalțului ,
dar cu un desig n distinct care arată părțile goale din centrul prismelor cu regiunile periferice
relativ iritate. Diametrul mediu a regiunii goale este de 3 microni. S -a constatat că acest tip este cel
mai frecvent utilizat, în comparație cu celelalte tipuri.
Tipul 2
În modelul de grava ră de tipul 2, periferia prismelor se pare că este îndepărtată sau grav
deteriorată, așa că centrul r ămâne proeminent spre suprafața inițială a smalțului. S -e observă faptul
că această zon ă periferică se extinde pe toată lungimea prismei, ajuntând la delimitarea prismelor.
Când a fost examinată suprafața inițială, s -au observat linii separate sau coloane de material și
lacune care separă regiunile periferice ale prismelor . Astfel, modelul de gravare d e tip 2, e opus
designului “fagure de miere” specific gravării de tip 1, iar ambele modele sunt cauzate de aplicarea
soluțiilor similare de acid fosforic cu timpii de aplicare identici.
Tipul 3
Unele zone prezintă modele de gravae ă care nu se pot încadra exclusiv în tipul 1 sau 2.
Aceste zone prezintă o gros ime generalizată a suprafeței, reprezentând modelul gr avării de tipul 3.
Zona inertă a modelului de tipul 3 este aceea în care topografia superficială nu poate să fie
comparată cu designul prismelor.
Toate cele 3 mode le de gravare au fost găsite într -o singură suprafață a smalțului, produse de
condițiile identice ale atacului acid. Acest lucru pune evidențiază variația structurii care poate fi
găsită în smalț, nu numai de la dinte la dinte sau de la suprafață la supraf ață dar și de la o zonă la o
singură suprafață a unui dinte.
Pentru sigilarea dinților temporari a fost necesară gravarea acidă timp de 120 de secunde
pentru a determina modelele de g ravare comparabile cu cele din smalțul dinților permanenți . S-a
înregistrat prezența zonelor de smalț fără prisme pe suprafața dinților de lapte. Cu toate acestea,
nu toate cercetările sunt în acord cu prevalența lor.
Nu există nici o dovadă de carie sau demineralizare a dinților tratați, care ar putea fi legată
de acțiunea originală de gravare a smalțului. Acțiunea gravării acide este o etapă esențială în
mecanismul de aderare și pare să se limiteze la pantele cuspid iene mai degrabă decât la baza
șanțurilor ocluzale și aceasta este zona în care se stabilesc leg ăturile. ( Gwinnett și Buonocore,
1972ș Silverstone,1974)
În plus, diferite cercetări au arătat că smalțul, neacoperit de rășină, se va reminerali za în
contact cu fluidul oral ( Albert și Grenoble,1971; Silvertone, 1973). Cercetările cantitative privind
procentajele de solubilitate ale smalțului au arătat recent că rata de solubilitate a smalțu lui expus la
efectul de gravare acidă revine la cea a smalțului sănătos adiacent după 24 ore de expunere la
fluidul oral, în plus, suprafața smalțului sigilat , prezintă o rată de solubilitate mai scăzută decât

smalțul sănătos adiacent. (Silverstone, 1977). Aceste rezultate au fost interpretate ca urmare a
menținerii prelungirilor sigilantu lui, care a pătruns până la 50 de microni în suprafața smalțului.
Astfel, suprafețele ocluzle ale smalțului cu șanțuri sigilate care sunt abrazate pot să fie mai puțin
susceptibile la apariția cariei la nivelul smalțului sănătos adiacent.
 Tehnica clinică a sigilă rii dentare :
Pentru că tehnica gravării cu acid este atât de impor tantă , în aplicarea sigilantului este
necesară des crierea detaliată a acestei tehn ici. Trebuie adoptate aceleași principii pentru toa te
procedurile de gravare, în special când tehnica gravării acide vine utilizată în majoritatea terapiilor
conservative a le stomatologiei.
Timpul 1
Efectuarea profilaxiei dentare de rutină, astfel se curăță eficient suprafețele smalțului care
trebuie tratate. Este important a s e folosi pasta profilactică ce nu conține glicerină sau ioni de fluor.
Cu prima este riscant să se lase un strat impermeabil peste suprafața smalțului, în timp ce cu a doua,
smalțul rezultat este mai dificil de gravat.
Timpul 2
Sigilantul trebuie aplica t pe dinții din același cadran, nu din diferite cadrane . Se izolează
cadranul corespunzător, utilizân d rulouri de vată și aspiratorul de salivă conectat cu aspirator
chirurgical intr-un mod eficient. Pentru a trata dinții arcadei inferioare este indicat un aspirator de
salivă în formă de melc, deoarece astfel se împidică interferențele cu limba. Folosire a digăi este
foarte eficientă, dar nu esențială.
Timpul 3
Uscarea dinților ce trebuie tratați. Aplicarea acidului pentru gravarea suprafețelor ocluzale
utilizând aplicatorul sub formă de pensulă. Soluția acidă se lasă pe suprafața dentară timp de 60 de
secunde. Din când în când se pensulează delicat suprafața ocluzală, în acest mod cresc
fenomenele de dizolvare și se produc e o acțiune de gravare uniformă. Utilizarea buletelor de vată
îmbitate cu acid pentru acțiunea gravării acide nu este indicat din m ai multe considerente.
O buletă de vată absoarbe o cantitate mare de acid, iar în timpul pensulării, acidul poate
reflua pe fețele vestibulare și linguale ale dintelui.
Utilizarea unei pensule fine permite localizarea precisă a acidului asupra suprafeței
smalțului, în plus vârful ascuțit al pensulei poate pătrunde în orificiile greu accesibile ale șanțurilor
și fosetelor. Cu buleta de vată pot intra în profunzimea șanțurilor, bule de aer.
Timpul 4
După 60 de secunde, se îndepărteaza soluția acidă prin spălare cu spray -ul apă – aer. Nu este
necesar un flux de apă îndelungat în cavitatea bucală a pacientului, este suficient un curent de apă –
aer , timp de 5 secunde , urmată de uscarea imediată a dintelui. În acest stadiu se schimbă rulourile
de vată și se usucă în continuare până când este îndepărtată toată apa de pe sufrafața ocluzală. Dacă
suprafața smalțului a fost gravată acid în mod corect, atunci suprafața va fi de culoare alb opacă, în
caz contrar, se repetă gravarea acidă.
Timpul 5
În acest stadiu este esențială evitarea punerii în contact a salivei cu suprafața gravată a
smalțului, aceasta este probabil cea mai importantă fază a tehnicii.
Dacă se permite ca saliva să intre în contact cu suprafața gravată a smalțului rezultă o
legătură foart e slabă, sau absența formării legăturii dintre suprafața gravată și sigilant . În cazul
infiltrării cu salivă se repetă ciclul de gravare pentru 60 de secunde.
Timpul 6

Aplicarea sigilantului pe suprafața gravată cu ajutor unei pen sule, urmat de
fotopolim erizare , respecând timpul indicat de fabricant.
Timpul 7
După fotopolimerizare trebuie utilizată o sondă butonată pentru sondarea delicată a
întregului strat al sigilantului. Nu se exercită o presiune la fel de puternică ca și în cazul
diagnosticării cl inice a cariei. Suprafața tratată trebuie să fie complet lucioasă, dacă se observă
vreun defect, trebuie să se aplice un alt sigilant.
Timpul 8
Este foarte importantă controlarea conductului de la spray -ul apă – aer, acesta nu trebuie să
fie contaminat cu apă sau cu ulei, dacă acestea ajung pe suprafața ocluzală, vor împiedica
adeziunea sigilantului la suprafața smalțului.

III.2. Sigilanții și leziunile incipiente.

Bacteriile devin neviabile și cariile nu progr esează atunci când sunt aplicați sigilanți pe
leziunile incipiente. Se pare că materialele de sigilare elimină sursele nutriționale pentru
streptococcus mutans, prin urmare transformă leziunea care antrenează formarea cariilor, în una
care nu favorizează producerea cari ilor. Pentru a gara nta o sigilare eficientă, este nevoie de o
tehnică migăloasă, astfel încât să nu fie lăsate margini sau spații libere. În plus, evaluarea marginilor
pentru a vedea cât de intacte sunt , este foarte importantă.
Tipuri de sigilanti/ materiale de sigilare

III.3. Retenția sigilantului.

Pentru a avea efect, sigilanții trebuie să rămână la locul unde au fost aplicați și să acopere
complet șanțurile și marginile. Doi factori care sunt predispuși să afecteze retenția – aplicarea
adecvată și statusul eruptiv al dintelui. În timp ce aplicarea sigilantului nu reprezintă o tehnică
dificilă , procedurile de utilizare oferite de producători trebuie urmate. În ceea ce privește statusul
eruptiv, a fost arătat faptul că sigilanții folosiți în stadii eruptive timpurii, au necesitat înlocuire. Un
studiu făcut de Dennison și echipa au raportat că atunci când un opercul există la nivelul crestei
marginale distale ale molarului, rata de înlocuire a sigilantului a devenit 54%. În contrast cu rata de
0 de înlocuire a materialului de sigilare abordată la un statut eruptiv t ardiv . Acest lucru crează o
dilemă pentru practician, cu toate acestea în cadrul unor molari permanenți care erup cu șanțuri ce
reprezintă un risc crescut. Din faptul că aceștia par să fie expuși riscului chiar î n cadrul erupției
timpuri, clinicianul trebuie să opteze pentru folosirea materialelor de sigilare pentru a acoperi
respectivele suprafețe, fiind conștient de faptul că la un moment dat înlocuirea sigilantului va fi
inevitabilă.

III.4. Eficacitatea sigil antului.

Simonsen a condus cel mai lung studiu legat de eficacitatea sigilanților și retenția acestora.
La copii cărora li s -a aplicat o singură dată sigilant, 74% din suprafețele primilor molari au devenit
activi la producerea de carii după 15 ani.

În ultimi 20 de an i, numeroase studii au arătat eficacitatea materialelor sigilante. Mai
mult de cât atât, literatura de specialitate a sugerat că sensibilitatea la cariile ocluzale persistă de-a
lungul vieții. De aceea o evaluare a riscurilor pacientului de -a lungul vieții e ste necesară pentru a
determina cazul când utilizarea sigilantului este corespunzătoare.

III.5. Costul de eficacitate al sigilantului.

Studii limitate au fost efectuate pentru a determina costul de eficacitate al sigilanților. Cu
toate acestea, în anul 1992 un studiu făcut de Kuthy, pretinde că peste 1.3 milioane de copii au fost
examinați de -a lungul a 3 ani. Această investigație a deter minat în medie valoarea costului, care s -a
arătat dublu, doar pentru o singură suprafață restaurată, față de taxa inițială pentru materialul
sigilant. O considerație adițională, totuși, este că materialul de sigilare rareori rămâne fixat pe
întreaga perio adă de viață a dintelui și prin urmare trebuie reaplicat. Prin urmare este importantă
aplicarea materialelor de s igilare folosind metoda de evaluarea a riscurilor comunității, al
individului, al dinților și ale suprafețelor dentare. Mai mult de cât atât, potențialul reducerii
costurilor sigilanților și folosirea lor ca metode de prevenție, este o idee de care trebuie să se țină
cont.

IV. PREVENIREA CARIILOR DENTAR E PRIN INTERMEDIUL
PROGRAMELOR ȘCOLARE DE SIGILARE A DINȚ ILOR

Aceste programe școlare de sigiliare a dinților elevilor (SBSPs) reduc apariția leziunilor
carioase. Programele vizează școli care deservesc copiii din familii cu venituri mici și se
concentrează pe sigilarea molarilor permanenți erupți. În 2004 și 2005, Centrele pentru Controlul ș i
Prevenirea Bolilor (CDC), Atlanta, au sponsorizat întâlniri ale unui grup de lucru expert pentru a
actualiza recomandările privind utilizarea sigilanților în SBSP pe baza dovezilor disponibile privind
eficacitatea substanțelor de sigilare pe cariile sono re și suprafețele carioase de la nivelul șanțurilo și
fosetelor , evaluarea cariilor și tehnicile de aplicare a sigilanților selectați, precum ș i riscul
dezvoltării cariilor la dinți sigilați în rândul copiilor care ar putea fi pierduți în urma monitorizării.
Grupul de lucru a identificat, de asemenea, subiecte pentru care a fost necesară o revizuire
suplimentară a dovezilor.
 Implicații clinice
Aceste recomandări sunt în concord anță cu stadiul actual al științei și oferă orientări
adecvate pentru utilizarea sigilantului în SBSP. Acest raport poate, de asemenea, să sporească
gradul de conștientizare al practicanților cu privire la SBSP ca o abordare importantă și eficientă a
sănăt ății publice, care completează îngrijirea clinică.
CDC a susținut două reuniuni (în iunie 2004 și aprilie 2005) ale unui grup de lucru format
din experți în cercetare, practică și politică de sigilare, precum și evaluarea, prevenirea și
tratamentul cariilo r. Grupul de lucru a inclus, de asemenea, reprezentanți ai organizațiilor dentare
profesionale. Grupul de lucru a adresat întrebări cu p rivire la următoarele subiecte . Care este
eficacitatea substanțelor de sigilare în prevenirea dezvoltării cariilor pe su prafețele ocluzale la
nivelul șanțurilor și fosetelor.
Analizele sistematice au constatat dovezi puternice privind eficacitatea substanțelor de
sigilare pe dinții permanenți, sănătoși, la copii și adolescenți. O meta -analiză a 10 studii privind
plasarea un ică a substanțe lor de sigilare autopolimerizate pe molari permanenți la copii a constatat
că substanțele de sigilare au redus cariile dentare cu 78% la un an și 59% la patru sau mai mulți ani
de urmărire.
Meta -analiza este o revizuire care implică utiliza rea metodelor cantitative pentru a combina
măsurile statistice din două sau mai multe studii și generează o medie ponderată a efectului unei
intervenții, gradul de asociere între un factorul de risc și o boală sau p recizia un test de diagnostic.
În mod sim ilar, o meta -analiză a cinci studii pe bază de rășini a constatat reduceri ale cariilor
în intervalul de la 87 % la 12 luni la 60 % la 48 până la 54 luni.
O a treia meta -analiză a 13 studii a constatat, de asemenea, dar estimările privind reducerea
cariilor atribuite plasării pe bază de et anșanți au fost mai scăzute (33% de la doi la cinci ani după
aplicare) .
Estimările mai mici ar putea reflecta includerea studiilor care au examinat subs tanțele de
sigilare polimerizate prin lumina ultravioletă (adică mat erialele de sigilare de prima generație) și
studii care implică expuneri la alte int ervenții preventive, cum ar fi cura cu fluor.
Analizele sistematice au constatat că substanțele de sigilare sunt eficace în prevenirea
dezvoltării cariilor pe suprafețe ocluzale la copii și adolescenți.
Care este eficacitatea substanțelor de sigilare în reducerea nivelurilor de bacter ii în leziunile
carioase cavitar e?

O revizuire sistematică a efectelor substanțelor de sigilare asupra nivelurilor de bacterii în
leziunile carioase cavitar e nu a determinat creșteri semnificative ale bacteriilor sub sigilanți .
Sigilantul a redus numărul de bacterii viabile, incluzând Streptococcus mutans și lactobacili,
cu cel puțin 100 de ori și a redus numărul de bacterii viabile cu aproxim ativ 50%.
O revizuire sistematică a const atat că substanțele de sigilare sunt eficiente în redu cerea
nivelurilor de bacterii din leziunile carioase la copii, adolescenți și adulți tineri.
Care metode de evaluare a cariilor ar trebui folosite în SBSP -uri pe ntru a dif erenția
suprafețele carioase de cele care sunt sănătoase sau necavate de cele care sunt cavitate sau au semne
de carii dentinare?
În anul 2001, anchetatorii au efectuat o revizuire sistematică a Conferinței Naționale pentru
Dezvoltarea Consensulu i Sănătății privind diagnosticarea și gestionarea cariilor dentare pe toată
durata vieții , 30 dintre aceștia au concluzionat că precizia relativă a metodelor de identificare a
leziunilor carioase nu a putut fi determinată din studiile disponibile. Analiza sistematică a evaluat
dovezile privind următoa rele metode: inspecția , palparea, evaluar e radiografică, transi luminare a cu
fibră optică, conductanță electrică și fluorescență laser. Autorii au examinat, de asemenea,
îmbunătățirea acurateței rezultate din adăugarea de radiografii la evaluarea vizuală î n detectarea
leziunilor dentinar e pe suprafețele ocluzale.
Evaluarea a ev aluat calitatea dovezilor disponibile pentru evaluarea corectitudinii relative a
metodelor de diagnosticare ca fiind "slabe". Autorii au evaluat dovezile ca fiind slabe deoarece au
existat puține studii relevante, calitatea studiului a fost mai mică decât media și / sau studiile care
includ o gamă largă de măsuri de precizie observate. Din cauza calității slabe a dovezilor
disponibile, anchetatorii nu au putut determina corectitudinea relativă a metodelor de evaluare. În
majoritatea studiilor au comparat m etodele de evaluare cu o determinare histologică a cariei. Pentru
identificarea leziunilor carioase , totuși, autorii revizuirii sistematice au acceptat și inspecțiile și
palparea ca fiind metodele principale pe care medicii stomatologi le folosesc pentru a identifica
leziunile carioase, ca un standard valabil.
Mai recent, o echipă internațională de cercetători axați pe leziunile carioase, a dezvoltat un
sistem integrat de detectare a cariilor pe baza unei analize a celor mai bune dovezi disponibile și a
criteriilor de detectare a cariilor contemporane. În acest sistem, clinicienii utilizează numai criterii
vizuale pentru a documenta amploarea defecțiunii smalțului, incluzând o cavitate distinctă în
dentină, prezența unei umbre întunecate în fundul dentinei ș i expunerea dentinei. Cercetătorii au
corelat criteriile vizuale în acest sistem integrat cu amploarea demineralizării carioase în dentină.
Cu acest sistem, clinicienii pot determina cavitatea di n dentină sau pot găsi dovezi de
implicare dentinară, cum ar fi o umbră întunecată, fără o uscare extensivă a dintelui.
Alte criterii utilizate pe scară largă pentru studii epidemiologice și de cari clinice s -au bazat,
de asemenea, pe evaluări vizuale și palpatorii.
Aceste criterii descriu cavitatea franc ca "o di scontinuitate a suprafeței smalțului cauzată de
pierderea substanței dentare" sau o "cavitate inconfundabilă". În aceste evaluări, examinatorul
folosește un explorator în primul rând în leziuni necadificate pentru a determina moliciunea podelei
sau perețil or sau prezența smalțului slab. Rezultatele studiilor clinice și în vitro indică totuși că
utilizarea unui explorator ascuțit, chiar și cu o presiune ușoară, poate duce la defecte sau cavității
care ar putea produce o cale pentru progresia cariilor.
Unelte le avansate tehnologic, cum ar fi fluorescența cu laser, au rolul de a ajuta dentistul să
interpreteze indicațiile vizuale în detectarea și monitorizarea leziunilor în timp, î n special a
leziunilor necavitar e precoce. Rezultatele studiilor de validare indi că faptul că aceste instrumente

măresc procentul de leziuni carioase precoce detectate, dar ele cresc și probabilitatea ca o suprafață
sonoră să fie descrisă ca fiind carioasă.
În cele din urmă, anchetatorii din două studii în vitro, au evaluat modificăril e în precizia
detectării leziunilor carioase care rezultă din adăugarea măririi cu putere redusă la inspecția vizuală
neautorizată. Un studiu a constatat că inspecția cu o lupă × 2 nu a îmbunătățit exactitatea inspecției
vizuale numai în detectarea cariilo r dentinar e pe suprafețele ocluzale necavitare . Celălalt studiu a
constatat că adăugarea unei lupe × 3.25 la examinarea vizuală în sine a îmbunătățit acuratețea în
evaluarea suprafețelor ocluzale și interproximale, deși mai mult de 90% din deciziile clinic e de a
descrie o suprafață ca fiind decăzută au fost corecte cu utilizarea oricărei tehnici. Cercetătorii nu au
raportat procentul de suprafețe decăzute clinic care s -au limitat la smalț sau au fost extinse în
denti nă pe examinarea histologică. De asemenea , nu au documentat prevalența cavi tății între
suprafețe.
Gray și colegii, au revizuit instrucțiunile de utilizare (IFU) pentru 10 produse de sigilare
necompletate de la cinci producători și au constatat că toți au îndrumat operatorul să curățe
suprafața d inților înainte de gravarea acidă. Niciunul dintre IFU nu a specificat în mod specific ce
metodă de curățare ar trebui utilizată. Cinci dintre IFU -uri au menționat utilizarea de pastă de pudră
sau de pastă de profilaxie și / sau o perie de profilaxie, impl icând astfel, dar fără a menționa în mod
direct, că operatorul ar trebui să folosească o piesă de mână.
O reexaminare a IFU -urilor producătorilor pentru etanșările pe bază de rășini nei zolate a
constatat că acestea nu specifică o metodă particulară de cură țare a suprafeței dinților.
Care este efectul procedurilor clinice – în mod specific, metodele de curățare a suprafeței sau
metode de pregătire mecanică cu utilizarea unui burduf înainte de reținere a acidă a etanșării pe bază
de sigilan t?
Recenzile recente, in clusiv o revizuire sistematică, au identificat două studii clinice
controlate care au comparat direct metodele de curățare a suprafeței.
Donnan și Ball 49 nu au găsit nici o diferență în retenția completă a materialului de sigilare
între suprafe țele curățate cu o piesă de mână și peria de profilaxie cu piatră ponce și cele curățate cu
o seringă cu aer -apă după ce medicul a explorat lungimea șanțurilor și fosetelor. În mod similar,
Gillcrist și colegii nu au observat diferențe între suprafețele cu rățate cu o piesă de mână și peria de
profilaxie cu pastă de profilaxie și cele curățate cu o periuță de dinți uscată. Ratele de retenție
raportate au fost mai mari de 96% la 12 luni după aplicarea sigilantului pentru toate cele patru
metode de curățare a suprafeței.
Panoul de experți al ADA, în revizuirea dovezilor privind recomandările ADA de sigilare, a
constatat "dovezi limitate și contradictorii", conform cărora pregătirea mecanică cu un efect de
curățare duce la rate mai mari de retenție a sigilantul ui la copii. În plus, un studiu clinic controlat
care a comparat utilizarea unei gravă ri acide și o gravare acidă în monoterapie. Cercetatorii nu au
găsit nici o diferență în retenția de etanș are la 48 luni.
Folosirea unei tehnici cu patru mâini în compa rație cu o tehnică cu două mâini
îmbunătățește retenția de sigilare?
Tehnica cu patru mâini implică aplicarea sigilantului de către un operator primar, cu ajutorul
unei a doua persoane. Tehnica cu două mâini presupune aplicarea materialului de sigilare de către
un singur operator. Grupul de lucru nu a putut găsi niciun studiu comparativ direct al tehnicii cu
patru mâini față de tehnica cu două mâini în ceea ce privește retenția sau eficacitatea sigilantului. În
plus, ratele de retenție în studiile unice ref lectă, în general, factori multipli.
De exemplu, Houpt și Shey 54 au raportat o rată de retenție a etanșării de peste 90% la un an
într-un singur studiu care implică tehnica cu două mâini pentru a aplica materiale le de sigilare, iar

alți autori au raportat rate de retenție de mai puțin de 80% la un an pentru studii unice în care a fost
utilizată tehnica cu patru mâini. Rezultatele unei analize multivariate a studiilor de eficacitate a
etanșării au arătat că utilizarea tehnicii cu patr u mâini a mărit retenția de sigilare cu 9 puncte
procentuale.
Sunt dinții în care substanțele de sigilare sunt pierdute cu un risc mai mare de a dezvolta
carii decât sunt dinții care nu au fost niciodată sigilați?
O meta -analiză recentă a șapte RCT a const atat că dinții care au pierdut integral sau parțial
materialul de sigilare, nu aveau un risc mai mare de a dezvolta carii decât erau dinții care nu au fost
niciodată sigilați. În plus, deși eficacitatea sigilantului în prevenirea cariilor es te legată de re ținerea
în timp, cercetătorii care efectuează o revizuire sistematică, care includeau doar studii în care nu s –
au reaplicat materiale de sigilare la dinții care au rămas fără material de sigilare , a constatat că
substanțele de sigilare au redus cariile cu mai mult de 70 %.
Astfel, copiii proveniți din familii cu venituri mici, omologii lor cu venituri mai mari, nu vor
fi plasați într -un risc mai mare de a dezvolta carii, deoarece au pierdut oportunitățile planificate de
reaplicare a sigiliului.
În recomandă rile actualizate din acest raport, folosim prezența sau absența lezinuii carioase
incipiente, adică de suprafață , ca factor cheie în decizia de a aplica materialul de sigilare pe
suprafața dinților. Aceste recomandări completează recomandările ADA de sigil are și sunt
consecvente cu acestea pe aproape toate subiectele abordate de ambele (de exemplu, dinții de
sigilare care au leziuni necavita re și folosind o tehnică cu patru mâini când este posibil).
Eficiența etanșanților în prevenirea dezvoltării cariilor este bine stabilită.
Constatările unei revizuiri sistematice recente, au confirmat, de asemenea, că substanțele de
sigilare sunt eficiente în tratarea leziunilor carioase timpurii prin reducerea procentului de leziuni
necavitar e care progresează și prin sc ăderea nivelurilor de bacterii în leziunile carioase. Aceste
rezultate ar trebui să ușureze preocupările practicanților că aplicarea de materiale de sigilare pe
suprafețe cu șanțuri și fosete care prezintă leziuni carioase necorespunzătoare precoce s au inc ipiente
sau pe suprafețe carioase îndoielnice nu este benefică.
O diferență notabilă între recomandările privind utilizarea sigilantului în setările clinice
versus școală, se referă la abordare a evaluării riscului cariilor. Clinicienii evaluează periodic riscul
apariției cariilor la nivelul dinților, pentru a determina dacă aplicarea sigilantului este indicată ca o
măsură preventivă primară. În cadrul SBSP, clinicienii trebuie să ia în considerare și riscurile la
nivelul șco lii și al comunității. Departamentele locale de sănătate și de stat folosesc în mod obișnuit
procentul de copii care participă la programul de masă federal gratuit sau cu cost redus pentru a
acorda prioritate școlilor pentru programele de sigilare.
Copiii proveniți din familii cu venituri mici prezintă un risc mai mare de a dezvolta carii
decât copiii pro veniți din familii mai bogate. Riscul apariției cariilor printre copiii familiilor cu
venituri mici este suficient de ridicat pentru a justifica necesitatea tratării tuturor molarilor eligibili
permanenți , reprezentând cea mai rentabilă strategie de prevenire. În plus, furnizarea de substanțe
de sigilare numai a copiilor într -un program de prânz gratuit sau cu cost redus este considerat
stigmatizat or și este inacceptabil în mu lte școli și comunități . Astfel, copiii care participă la SBSP
primesc de obicei materiale de sigilare ca măsură pre ventivă primară fără a fi supuși unei evaluări
de rutină a riscului apariției leziunilor carioase .
Contextul p entru luarea deciziilor în îngrijirea clinică și în SBSP diferă de asemenea. Există
diferențe importante în ceea ce privește disponibilitatea serviciilor de diagnosticare, trata ment și
utilizarea tehnicilor de îngrijire a cavității bucale. Îngrijirea clini că în sectoarele privat e sau public e
cuprinde în general servicii de diagnostic și tratament cuprinzătoare, în schimb, SBSP -urile

limitează serviciile la cele necesare pentru aplicarea și păstrarea succesivă a sigilanților. În plus,
copiii care primesc sub stanțe de sigilare numai în SBSP -uri vor fi probabil din familii cu venituri
reduse. Datele recente indică faptul că mai puțin de 50% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6 și
12 ani din familii cu venituri de două ori mai mici decât pragul sărăciei fede rale au efectuat o vizită
stomatologică în anul precedent, comparativ cu aproximativ 70% dintre pe rsoanele cu venituri mai
mari.
După cum resursele permit, SBSP -urile colaborează cu parteneri, cum ar fi practicile dentare
locale, clinicile de sănătate publ ică, părinții, asistentele școlare și asociațiile dentare locale, pentru a
ajuta studenții fără o sursă de îngrijire dentară să beneficieze de servicii dentare complete . Pentru
copiii cu leziuni cavitar e care sunt puțin probabil să primească prompt servici ile de tratament,
medicii dentiști din SBSP pot alege să utilizeze strategii de tratament interimar. Acestea ar putea
include aplicarea de substanțe de sigilare pentru cavități mici, fără semne vizibile din punct de
vedere vizual , ale cariei dentinare și a procedurilor de restaurare atraumatică pentru leziunile
carioase mai mari.
Următoarele informații ar putea fi utile pentru practicienii care văd copiii care au făcut parte
din programele școlare de sigilare dentară prin SBSP. În primul rând, substanțele d e sigilare nu
elimină cariile dentare, dar reduc previzibil apariția bolii. Astfel, practicanții ar putea observa un
copil cu un molar permanent sigilat într -un program școlar în care s -a dezvoltat caria. Ei trebuie să
țină cont de faptul că eșecul de prev enire a cariei la acel dinte sigilat nu constituie u n eșec al
întregului program școlar . În mod similar, eșecul unui agent de sigilare de a preveni cariile la un
pacient tratat într -o practică dentară privată nu constituie un eșec al întregului protocol de sigilare.
Dovezile disponibile indică în mod constant faptul c ă incidența totală a cariilor molarilor
permanenți este mai mică în rândul copiilor care au primit substanțe de sigilare comparativ cu
incidența în cazul copiilor similari care nu au făcut aces t lucru. În cele din urmă, aplicarea
sigilantului este o procedură reversibilă care permite cu ușurință dentistului să administreze strategii
suplimentare de gestionare a cariilor și tratamente, cum ar fi aplicarea unei restaurări, dacă este
necesar.
La pr egătirea acestor recomandări, studiile clinice care au revizuit metodele de evaluare
pentru suprafeț ele dintelui în SBSP se bazează pe evaluarea vizuală pentru detectarea cavității
cariose, aceasta fiind susținută d e mulți experți internaționali. Majoritatea S BSP-urilor au ca țintă
copiii care au molari permanenți erupți. Probabilitatea scăzută a incidenței cariei sunt dinții recent
erupți, împreună cu recomandările de a sigila atât suprafețele de sunet cât și cele cu leziuni
necavitate, se opun fo losirii radiografiilor sau instrumentelor avansate tehnologic pentru a detecta
leziunile cavităților carioase la copiii din SBSP.
În plus, atunci când probabilitatea apariției cariilor este scăzută, cum ar fi în cazul molarilor
recent erupți, aceste modali tăți ar putea crește posibilitatea ca o suprafață sonoră să fie clasificată
greșit ca fiind c arioasă și restaurată prematur. Astfel, acești dinți ar putea să nu primească beneficiul
preventiv a unui agent de sigilare. În plus, copiii din SBSP care au nevoi e de servicii de tratament
vor fi îndrumați la cabinetele stomatologice private sau la clinicile stomatologice publice unde
medicii stomatologi vor obține rad iografii după cum este necesar și în conformitate cu actualul
ADA / U.S. Ghidul Administrației p entru Alimente și Medicamente și efectuarea unor proceduri de
diagnosticare suplimentare, după caz.
Pașii esențiali în efectuarea tratamentelor de sigilare pe bază de rășini , includ fosele și
șanțurile de curățare, suprafețele dintelui și menținerea unui câ mp uscat în timp ce materialul de
sigilare este plasat și întărit. Dovezile disponibile sugerează faptul că o curățare a șanțurilor și

fosetelor cu o pe riuță de dinți de către pacientul supravegheat sau cu o profilaxie a piesei de mână
de către operator co nduce la rate similare de păstrare a etanșării.
Aplicarea unui agent hidrofil de legătură între suprafața gravată și materialul de sigilare este
o tehnică suplimentară care nu este utilizată în mod obișnuit în SBSP -uri, iar grupul de lucru nu a
evaluat teh nica. Panoul de experți al ADA a analizat dovezile, a elaborat orientări pentru practicieni
și a descris tipurile actuale de sisteme de legare . Panelul ADA a remarcat că utilizarea agenților de
legare auto -etching disponibili în prezent, care nu includ o e tapă separată de gravare, poate duce la
o retenție mai mică decât atunci când sunt realizat e tehnic ile standard de gravare acidă și nu este
recomandat. În plus, agentul de lipire trebuie să fie compatibil cu materialul de sigilare.
De asemenea, importanța evaluării substanțelor de sigilare după aplicare , dar a subliniat
faptul că școlarii cărora nu li se poate asigura urmărirea , ar trebui să primească în continuare
materiale de sigilare. O meta -analiză recentă a constatat că dinții care au pierdut materialul de
sigilare parțial sau complet nu aveau nici un risc mai mare de a dezvolta carii dentare decât erau
dinții care nu au fost niciodată sigilați. Profesioniștii din domeniul stomatolog ic pot verifica
păstrarea sigilantului într-un eșa ntion de participanți într -un SBSP imediat după plasare , asigurarea
calității procedurii și a materialelor utilizate. De asemenea, ei pot verifica retenția și integritatea
sigilantului în următor ul an școlar și pot sigila orice molari permanenți care ar fi putut erupe după
ultima procedură. Momentul evaluării gradu lui de retenție și integritate sigilantului poate depinde
de mai mulți factori, cum ar f i obiectivele programului local, schimbări ale materialelor, teh nicilor
sau personalului dentar, cât și circ ulația elevilor din școală și districtul școlar.

PARTEA SPECIALĂ

1. MOTIVAȚIA STUDIULUI

În urma programelor școlare de sănătate oro – dentară, la care am participat, încă din primii
ani de facultate, am rămas profund impresionată de complexitatea unui program de prevenție dar si
de receptivitatea copiilor cu privire la importanța menținerii unei igiene orale corespunzăto are. De
la an la an m-a fascinat ameliorarea stării de sănătate orală a copiilor, cât și faptul că toate
explicațiile prezentate teoretic și practic au fost reținute, din această cauză am ales să abordez în
lucrarea de față, tema: Impactul educaț iei stoma tologice asupra sănătății oro – dentare.
Importanț a relației de comunicarea dintre medic și pacient, triada : prezentare teoretică,
exerciț ii practice pe model, aplicarea de către pacient a tehnicilor de îndepărtare a plăcii bacteriene
reprezintă factori i ndispensabili în obținerea unei stări de sănă tate oral ă corespunzatoare.
Am ales această temă pentru a releva importanț a unei educații corecte pentru sănătatea orală
încă de la vî râste fragede, odată cu erupția primilor dinți permanenți, știindu -se faptul că la copii
mici este indicat ă o tehnic ă de periaj facilă dar nu neaparăt corectă pentru dinț ii per manenț i.
Un alt motiv în alegerea acestei teme a fost efectul benefic al tratam entului preventiv și
anume al sigilării dentare. Am reazlizat cât este de importantă motivația micilor pacienți cu privire
la menținerea sănătății orale.

utilizării corecte a produselor de igienă orală, a tehnicilor individuale de periaj,
frecvența acestora cât și despre faptul ca o igienă

Am observat că pacienții acordă / părinții pacienților acordă o mare importanță asupra
produselor de igienă orală. Alegând o multitudine de produse existente pe piață, dar nu pune atât de
mult accent pe tehnica de periaj și pe frecvența acesteia.
Este fascinat
mi-am dorit să îmbunătățesc

2. MATERIAL ȘI METODĂ

Dintr -un total de peste 3000 de copii care au fost consultați în cadrul programelor preventive
școlare, am selectat un lot de 99 de copii care au beneficiat de tratamentul de specialitat, pentru
realizarea studiului de caz. Asfel, s tudiul s -a realizat p e un lot de 99 de pacienț i cu vârste cuprinse
între 6-8 ani, de la o ș coala din medi ul urban, la elevii claselor 0 ș i 1.
Lotul al es include pacienți de ambele sexe, cu vârsta cuprinsă între …… și ….. ani, care au
fost reprezentat grupul de risc în ceea ce privește apariția cariei dentare, astfel necesitând
tratamentul de sigilare al dinților.
Grupul de vârstă selectat a fost î ntre 6 -8 ani deoarece, molarul unu permanent este în curs de
erupție sau nou erupt în cavitatea bucală, iar în prezența unei bune educații pentru sănătatea
bucodentară, acesta ar trebui sa fie fără afectare carioasă.
Am întocmit chestionare corespunzătoare vârstei micilor pacienți, pe care le -am completat în
timpul discuției cu aceștia.
După terminarea programelor preventive din școală, copii au fost invitați la Clinica
Stomatologică Vlaicu pentru a beneficia de tratamentul de sigilare gratis.

3. CAZUISTICĂ PERSONALĂ

Din lotul de 99 de copii, am selectat X cazuri care să facă parte din cazuistica personală. Aceste
cazuri selectate au fost tratate utilizând metodele de sigilare corespunzătoare.

Cazuri:

4. REZULTATE ȘI DISCUȚII
În viitoarele tabele și graf ice sunt reprezentate anumite rezultate obținute în
urma cazurilor rezolvate personal, cât și a celora care fac parte din studiu.

Tabelul 1
Numărul total al pacienților examinați în cadrul programelor de prenție școlară

SEXUL PACIENȚILOR
MASCULIN FEMININ

Fig. 1
Pt grafice se va nota cu Fig. _ si titlul graficului, toate susb grafic, centrate.

Tabelul 2
Reprezentarea pacienților în funcție de vârstă.

VÂRSTA NUMĂRUL

Fig. 2

Tabelul 3
Reprezentarea mediilor din care provin pacienții

MEDIU DE PROVENIENȚĂ
URBAN SUBURBAN RURAL

Fig. 3

Tabelul 4
Repartizarea pacienților în funcție de situația financiară a familiei
FAMILIE NUMĂRUL PACIENȚILOR
CU VENITURI MICI
CU VENITURI MARI/FAM
BOGATE/ MEDII

Fig. 4

Tabelul 5
Frecvența periajului dentar

FRECVENȚA PERIAJULUI
1 / ZI
2 / ZI
3 / ZI
DUPĂ FIECARE MASA

O DATĂ LA CÂTEVA ZILE

Fig. 5

Tabelul 6
Produsele folosite de către pacienți în vederea periajului / pentru efectuarea periajului

PRODUSELE
FOLOSITE MEDIUL URBAN MEDIUL SUBURBAN MEDIULRURAL
DA NU DA NU DA NU
PERIUȚA ȘI
PASTA
AȚA
DENTARĂ
APĂ DE GURĂ

Fig. 6

Tabelul 7
Alimentele consumate de către pacienții lotului

ALIMENTE MEDIUL URBAN MEDIUL SUBURBAN MEDIULRURAL
DA NU DA NU DA NU
BĂUTURI
CARBOGAZO
ASE
DULCIURI
FRUCTE
LEGUME

Fig. 7

Tabelul 8
Prezența sau absența sensibilității dentare la grupul selecționat

MEDIUL URBAN MEDIUL RURAL

DA NU DA NU
SENSIBILITATE

Fig. 8

Tabelul 9
SENSIBILITATE MEDIUL URBAN MEDIULRURAL
DA NU DA NU
DULCE
RECE
CALD

Fig. 9

Tabelul 10

SENSIBILITATE MEDIUL URBAN MEIDUL RURAL
DA NU DA NU
CARIE
AFECȚIUNI
PARODONTALE

Fig. 10

Tabelul 11
SÂNGERAREA GINGIEI MEDIUL URBAN MEDIUL RURAL
DA NU DA NU
SPONTANĂ
ÎN TIMPUL PERIAJULUI

Fig. 11

Tabelul 12
CLASA ȘCOALA NR. ELEVI
CLASA 0
CLASA 1 A
CLASA I B

Fig. 12

Tabelul 13
SEX CLASA 0 CLASA 1 A CLASA 1 B
MASCULIN
FEMININ

SAU

CLASA SEXUL
MASCULIN FEMININ
CLASA 0
CLASA 1 A
CLASA 1 B

Fig. 13

Succesul sigilarii
Insuccesul
Rezultate dupa X timp
Incidența inițială și finala a cariilor

CONCLUZII

Rezultate au confirmat, că materialele de sigilare sunt eficiente în tratarea leziunilor carioase
timpurii prin reducerea procentului de leziuni necavitar e progresive și prin scăderea nivelurilor de
bacterii în leziunile carioase. Aceste rezultate ar trebui să ușureze preocupările practicanților că
aplica rea materiale lor de etanșare pe suprafețe ocluzale cu leziuni carioase necorespunzătoare
precoce sau incipiente sau pe suprafețe de carioase îndoielnice nu este benefică.

BIBLIOGRAFIE

ANEXE