ACADEMIA DE POLIȚIE ,,ALEXANDRU IOAN CUZA [600697]
1
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE ,,ALEXANDRU IOAN CUZA”
ȘCOALA DOCTORALĂ „DREPT”
TEZĂ DOCTORAT
REZUMAT
Conducător doctorat:
Prof. univ. dr. ALEXANDRU ȚICLEA
Doctorand: [anonimizat] 2013 –
2
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE ,,ALEXANDRU IOAN CUZA”
ȘCOALA DOCTORALĂ „DREPT”
TEMA
PERSONALUL SOCIETĂȚILOR ȘI
RAPORTURILE LOR JURIDICE
-rezumatul tezei de doctorat-
Conducător doctorat:
Prof. univ. dr. ALEXANDRU ȚICLEA
Doctorand: [anonimizat] 2013 –
3
CAPITOLUL I
GENERALITĂȚI PRIVIND SOCIETĂȚILE ȘI PERSONALUL
ACESTORA
Secțiunea 1
Societățile
§1. Noțiunea de „societate”
§2. Formele juridice de societate
1. Societatea în nume colectiv
2. Societatea în comandită simplă
3. Societatea pe acțiuni
4. Societatea în comandită pe acțiuni
5. Soc ietatea cu răspundere limitată
Secțiunea a 2 -a
Personalul societăților
§1. Noțiune. Categorii
§2. Forme de contracte pri vind personalul societăților
CAPITOLUL II
ASOCIAȚII
Secțiunea 1
Noțiune și categorii de asociați
§1. Noțiunea de asociat
§2. Categorii de asociați
1. Asociații societății în nume colectiv
2. Asociații societății în comandită simplă
3. Asociații societății pe acțiuni
4
4. Asociații societății în comandită pe acțiuni
5. Asociații societății cu răspundere limitată
Secțiunea a 2 -a
Contractul de societate – izvor al raporturilor juridice ale asociaților
§1. Noțiune
§2. Natura juridică a contractului de societate
§3. Caracterele juridice ale contractului de societate
§4. Condițiile de fond ale contractului de societate
1. Capacitatea de a contracta
2. Consimțământul părților
3. Obiectul contractului
4. Cauza contractului
Secțiunea a 3 -a
Drepturile și obligațiile asociaților
§1. Drepturile asociaților societății în nume colectiv
1. Enumerarea drepturilor
2. Analiza drepturilor
2.1. Dreptul de participa la deliberări și la luarea deciziilor
2.2. Dreptul la dividende
2.3. Dreptul de a folosi fonduri ce aparțin societății
2.4. Dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea sau lichidarea
societății
§2. Drepturile asociaților societății în comandită simplă
1.Enumerarea drepturilor
2. Analiza drepturilor
2.1. Dreptul de a folosi fondurile societății
5
2.2. Dreptul de a î ndeplini servicii în administrația internă a societății
2.3. Dreptul de supraveghre și control în societate
§3. Drepturile acționarilor societății pe acțiuni
1.Enumerarea drepturilor
2.Analiza drepturilor
2.1. Dreptul de a participa la adunarea generală a acționarilor
2.2. Dreptul la vot
2.3. Dreptul la informare
2.4. Drept ul asupra părții cuvenite din lichidarea societății
§4. Drepturile acționarilor societății în comandită pe acțiuni
§5. Drepturile asociaților societății cu răspundere limitată
1.Enumerarea drepturilor
2. Analiza drepturilor
2.1. Dreptul la vot
2.2. Dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la g estiunea
patrimoniului societății
2.3. Dreptul de a acționa în justiție
2.4. Dreptul la profit
§6. Obligațiile asociaților societății în nume colectiv
1.Enumerarea obligațiilor
2. Analiza obligațiilor
2.1. Obligația de efectuare a aportului
2.2. Obligația de a nu aduce atin gere patrimoniului social
2.3. Obligația de a nu face concurență societății
§7. Obligațiile asociaților societății în comandită simplă
1.Enumerarea obliga țiilor
6
2. Analiza obligațiilor
2.1. Obligația de efectuare a aportului
2.2. Obligația de a nu aduce atingere patrimoniului social
§8. Obligațiile acționarilor societății pe acțiuni
§9. Obligațiile acționarilor societății în comandită pe acțiuni
§10. Obligațiile asociaților societății cu răspundere limitată
Secțiunea a 4 -a
Răspunderea asociaților
§1. Răspunderea asociaților în societatea în nume colectiv
§2. Răspunderea asociaților în societatea în comandită simplă
§3. Răspunderea asociaților în societatea pe acțiuni
§4. Răspunderea asociaților în societatea cu răspundere limitată
Secțiunea a 5 -a
Excluderea asociaților
§1. Considerații introductive
§2.Excluderea din societatea în nume colectiv
1. Cazurile de excludere
2. Condițiile excluderii
3. Efectele excluderii
§3.Excluderea din societatea în comandită simplă
§4. Excluderea din societatea cu răspundere limitată
Secțiunea a 6 -a
Retragerea asociaților
§1. Considerații introductive
§2.Retragerea din societatea în nume colectiv
1. Cazurile de retragere
7
2. Efectele excluderii asociatului
§3.Retragerea din societatea în comandită simplă și din societatea cu
răspundere limitată
CAPITOLUL III
ADMINISTRATORII
Secțiunea 1
Calitatea de administrator
§1. Noțiune
§2. Condițiile legale pentru exercitarea funcției de administrator
1. Preliminarii
2. Administratorul – persoană fizică sau persoană juridică
3. Capacitatea administratorului
4. Onorabilitatea administratorului
5. Cetățenia administratorului
6. Calitatea de asociat al administratorului
7. Interdicții privind cumulul de funcții
Secțiunea a 2 -a
Desemnarea și publicitatea numirii administratorilor
§1. Desemnarea administratorilor
§2. Durata mandatului
§3. Publicitatea numirii administratorilor
Secțiunea a 3-a
Contractul de mandat -izvor al raporturilor juridice dintre administrator și
societate
§1. Specificul contractului de mandat
§2. Mandatul fără repreze ntare
§3. Natura juridică a raporturilor dintre administrator și societate
8
Secțiunea a 4 -a
Obliga țiile și puterile administratorului
§1.Obligațiile administratorului
1. Enumerarea obligațiilor
2. Obligațiile administratorului referitoare la constituirea societății
2.1.Enume rare
2.2. Obligația de a îndeplini formalitățile de publicitate
2.3. Obligația administratorilor reprezentanți ai societății de a depune
semnăturile lor la Registrul comerțului
2.4. Obligația de a prelua și păstra documentele privind constituirea
societății
3. Obligațiile administratorului privind func ționarea societății
3.1. Enumerare
3.2. Obligația de administrare
3.3. Răspunderea pentru efectuarea vărs ămintelor de către asociați
3.4. Obligația de a îndeplini îndatoririle prevăzute de lege și actul
constitutiv
§2. Puterile administratorului
1. Preliminarii
2. Reguli speciale privind actele de dispoziție
§3. Remunerarea administratorilor
Secțiunea a 5 -a
Răspundera juridică a administratorilor
§1. Forme ale răspunderii
§2. Răs punderea civilă
1. Defini ție
2. Cazuri de răspundere
9
3. Condițiile răspunderii
4. Acțiunea în răspundere
§3. Răspunderea penală
1. Infracțiuni susceptibile a fi comise de administrator
2. Exercitarea acțiunii penale
Secțiunea a 6 -a
Încetarea funcției de administrator
§1. Enumerarea cazurilor de încetare
§2. Analiza cazurilor de încetare
1. Revocarea administratorului
2. Renunțarea administratorului
3. Expirarea duratei mandatului
Secțiunea a 7 -a
Consiliul de administrație
§1. Rol și componență
1.Rolul consiliului de administrație
2. Componența consiliului de administrație și a președintelui acestuia
§2. Atribuțiile și puterile consiliului de administrație
1.Atribuții
2. Puterile consiliului de administrație
§3. Funcționarea consiliului de administrație
1.Ședințele consiliului de administrație
2. Comitetele consultative
CAPITOLUL IV
DIRECTORII ȘI MEMBRII CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE
Secțiunea 1
10
Directorii și directoratul
§1. Directorii
1. Noțiune
2. Natura juridică a raporturilor dintre director și societate
3. Condițiile calității de director al societății
4. Durata mandatului și remunerarea directorilor
5. Atribuțiile directorilor
6. Răspunderea directorilor
§2. Directoratul
1. Noțiune și componență
2. Natura jurid ică a raporturilor dintre membrii directoratului și societate
3. Calitatea de membru al directoratului
4. Desemnarea membrilor directoratului
5. Durata ma ndatului și remunerarea membrilor directoratului
6. Atribuțiile directoratului
7. Funcționarea directoratului
8. Răspunderea membrilor directoratului
9. Revocarea membrilor directoratului
Secțiunea a 2 -a
Consiliul de supraveghere
§1. Membrii consiliului de supraveghere
1. Calitatea de membru al consiliului de supraveghere
2. Natura juridică a raporturilor dintre membrii consiliului de
supraveghere și societate
3. Desemnarea membrilor consiliului de supraveghere
4. Componența consiliului de supraveghere
11
5. Durata mandatului și remunerarea membrilor consiliului de
supraveghere
§2. Atribuțiile și funcționarea consiliului de supraveghere
1. Atribuțiile consiliului de supraveghere
2. Funcționarea consiliului de supraveghere
§3. Răs punderea membrilor consiliului de supraveghere
§4. Revocarea membrilor consiliului de supraveghere
§5. Comitetele consultative
CAPITOLUL V
CENZORII ȘI AUDITORII FINANCIARI
Secțiunea 1
Cenzorii
§1. Noțiune
§2. Natura juridică a raporturilor dintre cenzori și societate
§3. Desemnarea cenzorilor
§4. Drepturile și obligațiile cenzorilor
§5. Sesizarea cenzorilor
§6. Răspunderea cen zorilor
6.1. Considerații introductive
6.2.Răspunderea civilă
6.3. Răspunderea penală
§7. Încetarea calității de cenzor
Secțiunea a 2 -a
Auditorii financiari
§1. Noțiune și reglementare
§2. Desemnarea auditorului financiar
12
§3. Obligațiile auditorului financiar
§4.Răspunderea și încetarea calității de auditor financiar
CAPITOLUL VI
AUXILIARII
Secțiunea 1
Noțiune și categorii
§1. Noțiune
§2. Categorii
Secțiunea a 2 -a
Mandatarii
§1. Definiție și specific
§2. Obligațiile mandatarului
§3. Dreptul de retenție al mandatarului
§4.Renun țarea mandatarului
Secțiunea a 3 -a
Comisionarii, consignatarii și expeditorii
§1. Comisionarii
§2.Consignatarii și expeditorii
Secțiunea a 4 -a
Agenții comerciali
§1. Reglementare
§2. Obligațiile agentului comercial
§3. Dreptul de retenție al agentului comercial
§4.Situația agenților comerciali care acționează pe piețe specializate
Secțiunea a 5 -a
Intermediar ii ocazionali
13
§1. Definiție și specific
§2. Obligațiile intermediarului
CAPITOLUL VII
SALARIAȚII
Secțiunea 1
Considerații introductive
§1. Definiție și categorii de salariați
§2. Specificul calității de salariat
Secțiunea a 2 -a
Contractul individual de muncă- izvorul raportului juridic de muncă
§1. Noțiune
§2. Durata contractului
§3. Conținutul contractului
1. Partea legală și partea convențională
2. Clauza de neconcurență
3. Clauza de confidențialitate
§4. Condiții privind încheierea contractului individual de muncă
1. Categorii de condiții
2. Verificarea prealabil ă a aptitudinilor profesionale și personale ale
salariatului
Secțiunea a 3 -a
Drepturile și obligațiile salariaților
§1. Drepturile salariaților
1. Enumerare
2. Analiza drepturilor
2.1. Dreptul la salarizare pentru munca depusă
14
2.2. Dreptul la repaus zilnic și săptămânal
2.3. Dreptul la concediu de odihnă anual
2.4. Dreptul la egalitate de șanse și de tratament
2.5. Dreptul la demnitatea în muncă
2.6. Dreptul la securitate și sănătate în muncă
2.7. Dreptul la acces la formarea profesională
2.8. Dreptul la informare și consultare
2.9. Dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de
muncă și a mediului de muncă
2.10. Dreptul la negociere colectivă și individuală
2.11. Dreptul de a participa la acțiuni colective
2.12. Dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat
2.13. Dreptul la protecție în caz de concediere
§ 2. Obligațiile salariaților
1. Enumerarea obligațiilor
2. Analiza obligațiilor
2.1. Obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fisei postului
2.2. Obligația de a respecta disciplina muncii
2.3. Obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern,
în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă
2.4. Obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de
serviciu
2.5. Obligația de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii
2.6. Obligația de a respecta secr etul de serviciu
Secțiunea a 4 -a
Modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă
15
§1. Modificarea contractului individual de muncă
1. Cazuri de modificare
2. Analiza cazurilor de modificare a contractului individual de muncă
2.1. Delegarea
2.2. Detașar ea
2.3. Trecerea temporară într -o altă muncă
2.4. Transferul
2.5. Promovarea – caz de modificare definitivă a contractului individual
de muncă
§2. Suspendarea contractului individual de muncă
1. Noțiunea suspendării
2. Cazurile de suspendare
3. Procedura suspendării
4. Efectele suspendării
§3. Încetarea contractului individual de muncă
1. Legalitatea încetării contractului individual de muncă
2. Cazurile de încetare
Secțiunea a 5 -a
Răspunderea juridică a salariaților
§1. Răspunderea disciplinară
1. Noțiune și natură juridică
2. Sancțiunile disciplinare
§2. Răspunderea patrimonială
1. Natura juridică
2. Formele răspunderii patr imoniale a salariaților
2.1.Răspunderea unipersonală
16
2.2. Răspunderea conjunctă
2.3.Răspunderea subsidiară
3. Condițiile răspunderii patrimoniale
4.Obligația de restituire
CAPITOLUL VIII
PERSONALUL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE ÎN DREPTUL
COMPARAT
Secțiunea 1
Personalul societăților comerciale în Franța
§1.Reglemntare și forme asociative
§2. Asociații
1. Asociați i societății în nume colectiv
2. Asociații societății în comandită simplă
3. Asociații societății cu răspundere limitată
4. Întreprinderea unipersonală cu răspundere limitată cu unic asociat
(EURL)
5. Asociații societății anonime
6. Asociații societății în comandită pe acțiuni
7. Asociații societății pe acț iuni simplă (SAS)
8. Asociații societății în participațiune
§3. Administratorii
1. Administratorii societății în nume colectiv
2. Administratorii societății cu răspundere limitată
3. Administratorii întreprinderii unipersonale cu răspundere limitată
4. Administratorii societății pe acțiuni
4.1. Modalități de administrare
4.2. Sistemul monist
17
4.3. Sistemul dualist
5. Administratorii societății în comandită pe acțiuni
§4. Organele de control
1. Cenzorii (comisarii de conturi)
2. Expertul de gestiune
3.Comitetul de întreprindere
§5. Salariații
1. Preliminarii
2. Informarea salariaților
3. Participarea financiară
4. Participarea la gestiune
Secțiunea a 2 -a
Personalul societăților comerciale în Italia
§1.Reglemntare și tipuri de societăți comerciale
1. Reglementare
2. Tipuri de societate
§2. Categorii de asociați
1. Asociații societății simple
2. Asociații societății în nume colectiv
3. Asociații societății în comandită simplă
4. Asociații societății pe acțiuni
4.1. Reguli generale
4.2.Societatea pe ac țiuni cu acționar unic
5. Asociații societății în comandită pe acțiuni
6. Asociații societății cu răspundere limitată
§3. Sisteme de administrare
18
1. Reglmentare
2. Administrarea dupa modelul tradițional
3. Administrarea în sistemul dualist
4. Administrarea în sistemul monis t
§4. Organe de control
1.Reguli comune
2. Colegiul de cenzori
3. Comisia de supraveghere
4. Comisia de control a gestiunii
§5. Auxiliarii comerciantului
1. Categorii și atribuții
2.Auxiliarii subordonați
Secțiunea a 3 -a
Personalul societăților comerciale în Spania
§1.Regle mentare și tipuri de societăți
1.Reglementare
2. Tipuri de societăți comerciale
§2. Asociații
1. Asociații societății în nume colectiv
2. Asociații societății în comandită simplă
3. Asociații societății pe acțiuni (anonime)
4. Asociații societății în comandită pe acțiuni
5. Asociații societății cu răspundere limitată
§3. Administratorii și consiliul de administrație
1.Condiții pentru exercitarea funcției de administrator și remunerarea
acestuia
19
2. Drepturile și îndatoririle administratorilor
3. Răspunderea administratorilor
4. Consiliul de administrație
5. Administrarea societății în comandită pe acțiuni
§4. Auditorii financiari (de conturi )
Secțiunea a 4 -a
Personalul societăților comerciale în Anglia
§1. Reglementare și tipuri de societăți
1. Reglementare
2. Tipuri de societăți
§2. Asociații
§3. Administratorii și consiliul de administrație
1. Administratorii
2. Consiliul de administrație
§4. Secretarul și auditorii
1. Secretarul
2. Auditorii
CAPITOLUL IX
CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA
Secțiunea 1
Concluzii
Secțiunea a 2 -a
Propuneri de lege ferenda
BIBLIOGRAFIE
20
REZUMAT
Teza de față, structurată în 9 capitole, și -a propus o analiză la zi a
reglementării juridice privind personalul întâlnit în cadrul societăților. Prezenta
temă își are sorgintea în trei domenii ale dreptului, altfel spus, o abordare
interdisciplinară a celor trei domenii: dreptul civil, dreptul comercial și dreptul
muncii.
Datorită complexității normelor juridice aplicabile, lucrarea de față se
limitează să analizeze doar anumite instituții, respectiv cele referitoare la
personalul societăților.
Având în vedere modificările legislative recente și luând în considerare și
substanțialele modificări cu impact direct asupra societăților, analiza teoretică
asupra temei de cercetare aleasă, devine extrem de importantă, în sensul în care
jurisprudența își extrage dinamismul și persuasiunea dintr -un cadru legal
preexistent.
Alegerea acestui subiect am făcut -o în urma unei analize ce a vizat mai
multe aspecte și care m -a determinat să cred că sunt în fața unei noi provocări
dar în același timp și o oportunitate de a -mi exprima opiniile riguros
fundamentate.
Tema ab ordată prezintă interes de actualitate, se caracterizează printr -un
element de noutate. Lucrările care să analizeze acest aspect din viața societății,
respectiv personalul acesteia , după substanțiala modificare a reglementărilor
aplicabile, sunt practic inexistente, ceea ce amplifică semnificitatea sporită a
subiectului ales.
21
1.În cadrul primului capitol – Generalități privind societățile și
personalul acestora – este defin tă noțiunea de societate ca re apare ca fiind o
grupare de persoane constituită în baza unui contract de societate și beneficiind
de personalitate juridică , în care asociații se înțeleg să pună în comun anumite
bunuri, pentru desfășurarea unei activități comerciale, în scopul realizării și
împărțirii profitului realizat1, precum și form ele juridice de societate .
Conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 31/1990, societățile se pot
constitui în una din următoarele forme: societatea în nume colectiv; societatea
în comandită simplă; societatea pe acțiuni; societatea în comandită pe acțiuni și societatea cu răspundere limitată.
Societatea în nume colectiv este definită ca o societate constituită prin
asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în
comun anumite bunuri, pentru a desfășura o activitate comer cială (activitate de
producție, comerț sau prestări servicii ), în scopul împărțirii profitului rezultat
2.
Societatea în comandită simplă este o societate intuitu personae, asocierea
bazându -se pe încrederea deplină a asociaților. Esența societății constă î n faptul
că ea are două categorii de asociați: comandita ții (reprezintă elementul activ al
societății), comanditarii (se limitează la subscrierea unui aport la capitalul
social).
Societatea pe acțiuni Este forma cea mai complexă și, totodată, cea mai
evolu ată a societății3.Este definită ca acea societate constituită prin asocierea
mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite
cote de participare reprezentate prin titluri, numite acțiuni, pentru desfășurarea
unei activități comerciale, în scopul împărțirii beneficiilor și care răspund pentru
obligațiile sociale numai în limita aportului lor.
1 Stanciu D. Cărpen aru, Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic, București , 2012, p.
121.
2 Stanciu D. Cărpenaru , op. cit. , p. 288.
3 Yves Guyon, Droit des affaires, Tome 1, 12éme édițion, Economica, Paris, 2003, p. 270.
22
Societatea în comandită pe acțiuni este definită ca acea societate constituită
prin asocierea mai multor persoane, care participă la formarea capitalului social
prin anumite contribuții reprezentate prin acțiuni, în vederea desfășurării unei activități comerciale pentru realizarea unui profit și împărțirea lui
4.
Societatea cu răspundere limitată este un hibrid care îmbină atât
caracterist icile societății de persoane cât și pe cele ale societății de capital. Ea a
fost asemănată cu societatea în nume colectiv, în care primează încrederea reciprocă a asociaților, dar și cu societatea pe acțiuni, întrucât obligațiile societății cu răspundere l imitată sunt garantate cu patrimonial social, iar asociații
răspund numai până la concurența capitalului social subscris
5.
Tot în cadrul primului capitol o secțiune distinctă a fost consacrată
personalului societăților. Astfel, prin personal al societățil or înțelegem acele
persoane fizice implicate în constituirea organizarea și funcționarea acestora.
Sunt cunoscute următoarele categorii de persoane fizice în cadrul unei
societăți : asociați/ acționari, administratori , cenz ori, auxiliari ai comerțului și
salariați.
În orice societate asociații /acționarii pot fi atât persoane fizice, cât și
persoane juridice care, prin actul lor de voință, singure sau în asociere, constituie
o societate.
Administratorul societății este organul operativ principal și permanent al
societății, elementul cel mai dinamic din structura funcțională și de organizare a
societății.
Cenzorii sunt persoane învestite, prin actele constitutive sau de adunarea
generală cu controlul gestiunii societății, având rolul de a verifica numai dacă cei abilitați să facă acte juridice în numele și pe seama societății respectă legea
6.
4 Stanciu D. Cărpenaru , op. cit. , p. 360.
5 Ioan Schiau, Ioan Schiau, Drept comercial, Editura Hamangiu, București, 2009, p. 95.
6 Elena Cârcei , Societățile comerciale pe acțiuni, Editura All Beck, București, 1999, p. 301.
23
Auxiliari dependenți se află în raporturi de muncă cu comercianții și sunt
retribuiți de aceștia. De regulă, în această categorie sunt incluși salariații
comerciantului7.
Auxiliari autonomi îi ajută pe comercianți în activitatea lor. Intră în această
categorie: mijlocitorii și agenții comerciali.
Pentru îndeplinirea serviciilor de administrație a societății, aceasta folosește
munca salariată , având, așadar, calitatea de an gajator. Salariatul este persoana
care, în schimbul muncii prestate, primește un salariu.
În cazul personalului societăților există trei categorii de contracte – izvor al
raporturilor juridice între părți:
– contractul de societate – izvor al raporturilor juridice între
asociați /acționari și societate ;
– contractul de mandat – izvor al raporturilor juridice între societate și
administratori, membrii consiliului de administrație, directori, membrii
consiliului de supraveghere, cenzori și auxiliari ai comerțului ;
– contractul individual de muncă – izvor al raporturilor juridice de muncă
ale salariaților .
2. În cadrul celui de -al doilea capitol, demersul a avut ca obiect asociații,
fiind supuse analizei categoriile de asociați regăsiți în societăți.
Astfel, soc ietatea în nume colectiv este formată dintr -un un număr mic de
asociați, de aceea este considerată în doctrină „societate închisă”. se înființează
prin asocierea a doi sau mai mulți asociați, asociere ce se bazează, după cum am
mai menționat,pe încrederea deplină a asociaților. Acest tip de societate nu se
poate constitui cu un asociat unic.
Pot fi asociați într -o societate în comandită simplă atât persoane fizice, cât
și persoane juridice. În cadrul acestui tip de societate regăsim două categorii de
asociați, și anume : asociații comanditari și asociații comanditați. Legea nu
7 Stanciu D. Cărpenaru , Tratat…, p. 108.
24
stabilește un număr minim de asociați, dar este obligatorie existența a cel puțin
un asociat comanditat și unul comanditar8.
Asociații comanditari sunt cei care au puterea de comandă a societății, care
finanțează societatea, fără a participa în mod direct la coordonarea și
administrarea patrimoniului acesteia9.
Asociații comanditați lucreză sub comanda comanditarilor, ei fiind aceia
care administrează efectiv societatea.
Asociații societății pe acțiuni, intitulați și acționari, pot fi atât persoane
fizice, cât și persoane juridice, legea impunând un număr minim al acționarilor
„ce nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care societatea are mai puțin de 2
acționari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita instanței dizolvarea societății. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de dizolvare, numărul minim de acționari prevăzut de prezenta lege este recons tituit”[art. 10 alin. (3) din Legea
nr. 31/1990].
Asociații societății în comandită pe acțiuni pot fi persoane fizice sau
juridice. Și în cazul acestei societăți regăsim două categorii de asociați, și anume : asociații comanditari și asociații comanditați
10. Potrivit dispozițiilor
legae numărul asociaților nu poate fi mai mic de doi și cu condiția ca să existe asociați din cele două categorii de asociați
11.
Această societate este este o structură juridică destinată unui număr mic de
asociați, legea impunând ca numărul de asociați să nu fie mai mare de 5012 (art.
12).
8 Vasile Neme ș, Drept comercial, Editura Hamangiu, București, 2012 , p. 194.
9 Smaranda Angheni, Drept comercial. Profesioniștii- comercianți, Editura C.H. Beck, București, 2013, p.
73.
10 Vasile Neme ș, Drept…, p. 194.
11 Stanciu D. Cărpenaru, Tratat…, p. 361.
12 În dreptul fra ncez, numărul maxim al asociaților societății cu răspundere limitată a crescut de la 50 la
100 de asociați (Ordonanța nr. 2004- 274/2004 pentru simplificarea dreptului societăților comerciale ) .
25
Distinct de societatea cu răspundere limitată de tip clasic, legea
reglementează o varietate a acesteia: societatea cu răspundere limitată cu asociat
unic, denumită în doctrină13 “societate unipersonală”.
Asociatul unic poate fi atât persoană fizică, cât și persoană juridică. O
persoană fizică sau juridică nu poate fi asociat unic decât într -o singură societate
cu răspundere limitată (art. 14)14.
Cea de a doua secțiune a acestui capitol, vizează contr actul de societate –
izvor al raporturilor juridice ale asociaților. Au fost analizate natura juridică a contractului de societate, caracterele juridice ale acestui contract, precum și
condițiile de fond ale acestuia : capacitatea de a contracta, consimțământul
părților, obiectul contrcatului și cauza acestuia.
Cea de a treia secțiune a acestui capitol a avut în vedere analiza detaliată a
drepturilor și obligațiilor asociaților, ce derivă din calitatea lor dobândită la
constituirea societății sau în alte condiții prevăzute de lege.
Din analiza modului de reglementare a răspunderii asociaților se constată
că aceasta este diferită. Ei pot răspunde atât nelimitat și solidar pentru debitele
societății, cât și limitat, pentru obligațiile sociale în limita aportului lor.
Cât privește excluderea și retragerea asociaților, aceasta este posibilă doar
la societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă și societatea cu
răspundere limitată.
3. Cel de -al treilea capitol este destinat administratorilor. Acesta este
organul operativ principal și permanent al societății, elementul cel mai dinamic
din structura funcțională și de organizare a acesteia. El este purtătorul voinței
colective care se exprimă prin atribuțiile sale de administrare și reprezentare.
13 Denumirea acestei societăți cuprinde o contradicție în termeni : societate însemnă asociere, unire, ceea
ce reclamă existența a cel puțin două persoane. În dreptul francez, contradicția se evită prin folosirea denumirii
de “întreprindere unipersonală cu răspundere limitată ”.
14 A se vedea Corneliu Liviu Popescu, Situaț ii excepționale de societăți comerciale cu asociat unic, în
“Revista de drept comercial ” nr. 10/1997, p. 119; Corneliu Liviu Popescu, Posibilitatea de multiplicare î n fapt a
numărului de societăți cu raspundere limitată constituite de o singură persoană, în “ Revista de drept comercial ”
nr. 11/1997, p. 86.
26
Din analiza modalităților de dobândire a calității de administrator, rezultă
că cel în cauză trebuie să îndeplinească cumulativ, ca prime cerințe, condițiile
fundamentale referitoare la: capacitate; onorabilitate; cetățenie; calitatea de
asociat.
În următoarea sec țiune a acestui capitol accestul a fost pus pe desemnarea
și publicitatea numirii administratorilor.
Desemnarea acestora poate avea loc fie la constituirea societății, făcându -se
mențiune în acest sens în actul constitutiv, fie ulterior, prin decizia adunării generale a asociaților.
Durata mandatului administratorilor este diferită. În cazul societăților în
nume colectiv, societăților în comandită simplă și societăților cu răspundere limitată, asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulți administratori dintre ei, fixându- le puterile și durata
însărcinării. Așadar, pentru societățile de persoane și societățile cu răspundere
limitată, asociații sunt liberi să stabilească durata mandatului administratorilor,
atât în cazul numirii prin contractul de societate, cât și ulterior prin alegerea de către adunarea asociaților [art. 77 și art. 197 alin. (3) din legea nr. 31/1990].
Pentru societățile pe acțiuni sau societățile în comandită pe acțiuni legea
prevede că durata mandatului administratorilor este stabilită prin actul constitutiv, neputând depăși 4 ani. În privița primilor membrii ai consiliului de administrație, durata mandatului nu poate depăși 2 ani (art. 153
12).
Legea instituie anumite formalități de public itate a numirii deoarece,
administratorul este pe de o parte, persoana care transpune în viață voința socială, iar, pe de altă parte, persoana prin intermediul căreia societatea intră în
raporturile juridice cu terții.
O secțiune distinctă a acestui capitol a vizat contractul de mandat -izvor al
raporturilor juridice dintre administrator și societate.
27
În următoarea secțiune au fost analizate obligațiile și puterile
administratorului.
Legea nr. 31/1990 privind societățile reglementează o serie de obligații ca re
revin administratorului societății în exercitarea mandatului său. Unele obligații
privesc constituirea societății, iar altele funcționarea acesteia.
Puterile administratorului sunt destul de largi; el poate îndeplini toate
operațiunile de gestiune și re prezentare pe care le reclamă realizarea scopului
societății15. Dar, aceste puteri nu sunt nelimitate; ele sunt îngrădite de actele
constitutive ale societății, de hotărârea adunării asociaților și de prevederile
restrictive ale legii16.
Așa cum societatea a re o dublă natură juridică, de contract și de persoană,
raporturile juridice dintre administrator și societate au și ele o dublă natură,
contractuală și legală.
Administratorii au o răspundere civilă contractuală prin faptul că răspund
față de societate pe ntru nerespectarea obligațiilor izvorâte din contractul de
mandat .
Totodată, aceștia răspund și pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute în
sarcina lor de lege. Întrucât nerespectarea unei obligații legale poate fi o faptă
ilicită civilă (delict civil) ori o infracțiune, răspunderea administratorilor va fi,
după caz, o răspundere civilă delictuală sau o răspundere penală.
O altă secțiune a acestui capitol a vizat încetarea funcției administratorului.
Întrucât funcția de administrator se exercită după re gulile contractului de
mandat, înseamnă că, în principiu, încetarea sa urmează a se produce în aceleași
condiții ca și încetarea contractului de mandat . Ea încetează prin: revocarea
administratorului; renunțatea acestuia; expirarea duratei mandatului.
15 Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 215.
16 Gheorghe Piperea, Obligațiile și răspunderea administratorilor societăților comerciale , Editura All
Beck, București, 1998, p. 99 și urm ; Cristian Gheorghe, L imitele legale ale mandatului reprezentanț ilor
societăților comerciale, în “Dreptul ” nr. 4/2009, p. 47 și urm.
28
Încetarea funcției respective poate interveni și din alte cauze decât cele
menționate : moartea, incapacitatea ori decăderea ca urmare a săvârșirii unor
fapte incompatibile cu calitatea de administrator.
În cuprinsul ultimei secțiuni a acestui capitol a fost a nalizat consiliul de
administrație.
În sistemul unitar, administrarea societății pe acțiuni se realizează pe un
singur nivel, prin consiliu de administrație. Rolul acestui consiliul este diferit: el
este organ de administrare și conducere, când exercită și atribuțiile de
conducere; el este organ de supraveghere și control, când atribuțiile de
conducere sunt delegate directorilor societății.
Societatea pe acțiuni poate fi administrată de un administrator sau de un
organ colegial – consiliul de administrație.
4. Cel de -al patrulea capitol –directorii și membrii consiliului de
supraveghere – a fost structurat pe două secțiuni, ce au vizat directorii și
directoratul, respectiv membrii consiliului de supraveghere.
Una din măsurile legislative de absolută necesita te introduse pe scena
dreptului românesc privind societățile este posibilitatea administrării acestora în
sistem dualist (sistem german), specific societăților pe acțiuni17.
Administrarea societăților pe acțiuni de către un directorat și un consiliu de
supraveghere răspunde distincției fundamentale între funcțiile de conducere
(direcție) și cele de control ale directorilor.
Directorii sunt recrutați fie dintre membrii consiliului de administrație, fie
dintre terți de consiliul de administrație (în sistemul unitar de administrare a societății pe acțiuni), fie sunt desemnați ca atare, încă de la constituirea societății sau, după caz, de la trecerea societății la sistemul dualist (membrii ai directoratului)
18.
17 Smaranda Angheni, op. cit., p. 177.
18 Gheorghe Piperea, Drept commercial. Întreprinderea, Editura C.H. Beck, București, 2012, p. 214.
29
Durata mandatului acestora este stabilită prin actul constitutiv sau prin
decizia consiliului de administrație.
Directorii vor beneficia de o remunerație stabilită de consiliul de
administrație.
La stabilirea remunera ției, consiliul de administrație și adunarea generală
va avea în vedere exigențele prevăzute de dispozițiile art. 15318 alin. (4),
respectiv aceast ă remunerație să fie justificată în raport cu îndatoririle specifice
ale direcotrilor și cu situația economică a societății.
Directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor.
Acțiu nea în răspundere îndreptată împotriva directorilor pentru daunele
cauzate societății prin încălcarea îndatoririlor lor față de aceasta, aparține
adunării generale, pe când acțiunea în despăgubiri îndreptată împotriva
directorilor aparține acționarilor minoritari.
Sistemul dualist de reprezentare este specific societății pe acțiuni ce se
concentrează pe ideea creării structurii directoratului și a consiliului de
supraveghere . Acest sistem de administrare este opțional, orice societate pe
acțiuni putând alege între sistemul unitar (unde administrarea se reali zează prin
consiliu de administrație, care deleagă atribuțiile de conducere direcotrilor ) și
cel dualist, opțiune ce se poate face în momentul constituirii societății.
Directoratul este organismul care as igură conducerea societății, îndeplinind
acele atribuții și prerogative ce nu sunt în competența exclusivă a consiliului de
supraveghere și/ sau a adunării generale19. Astfel, directoratul îndeplinește actele
necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății20.
Raporturile dintre membrii directoratului și societate sunt reglementate de
dispozițiile referitoare la mandat și de reglementările speciale ale Legii nr. 31/1990 .
19 În același sens, art. 39 din Regulamentul Consiliului European nr. 2157 /2001 privind statutul societății
europene, definește directoratul ca fiind „organul de conducere, responsabil cu gestiunea societății europene”.
20 Smaranda Angheni, op. cit., p. 192.
30
Pentru calitatea de membru al directoratului, legea prevede anumite
condiții ; există o limitare în privința desemnării, membrii respectivi trebuind să
fie persoane fizice (art. 15313).
Nu poate îndeplini această calitate persoana care, potrivit dispozițiilor
legale, nu poate fi fondator al societății (art. 731). Așada r, nu poate avea această
calitate persoana care este incapabilă sau care a fost condamnată pentru faptele
prevăzute în art. 6 alin. (2) din lege21.
Desemnarea membrilor directoratului este o atribuție ce intră în sfera de
competență exclusivă a consiliului de supraveghere, acesta din urmă fiind cel
care desemnează și președintele directoratului.
Durata mandatului se stabilește prin actul constitutiv, ea neputând depăși 4
ani; membrii directoratului pot fi realeși dacă prin actul constitutiv nu se prevede
altfel.
Membrii directoratului r ăspund pentru neîndeplinirea obligațiilor ce le
revin și pentru prejudiciul cauzat societății.
Membrii directoratului pot fi revocați oricând de către consiliul de
supraveghere, actul constitutiv putâ nd prevedea posibilitatea revocării lor și de
către adunarea generală ordinară a acționarilor. Rezultă că revocarea membrilor
directoratului de către adunarea generală ordinară a acționarilor este posibilă
numai dacă actul constitutiv îi atribuie în mod expres acesteia o astfel de
competență22.
Calitatea de membru a consiliului de supraveghere o poate avea o persoană
fizică sau o persoană juridică, spre deosebire de directorat, unde membrii nu pot
fi decât persoane fizice.
21 Conda mnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a
finanțării actelor de terorism (republicat ă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 702 din 12 octombrie
2012 ), pentru infracțiunile prevăzute de art. 143 -145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sau
pentru c ele prevăzute de prezenta lege.
22 A se vedea în acest sens și Carmen Todică, Statutul juridic și puterile administratorului, Editura
Universul Juridic, București, 2011, p. 67.
31
Potrivit Legii nr. 31/1990, raporturile dintre membrii consiliului de
supraveghere și societate sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat
și de dispozițiile speciale ale legii societăților. După cum am mai menț ionat, art.
72 din Legea nr. 31/1990 face o raportare generală la nivelul tuturor societățil or.
La baza raporturilor dintre membrii consiliului de supraveghere și societate
stă mandatul, reprezentarea legală fiind născută din acesta, însă, devenind cu timpul, autonomă față de acesta. De aceea, ori de câte ori nu acoperea toate situațiile practice , reprezentarea legală se completa cu reglementările privitoare
la mandat.
Sarcina desemnării membrilor consiliului de supraveghere revine adunării
generale a acționarilor, cu excepția primilor membrii, care sunt numiți prin actul constitutiv [art. 153
6 (1)].
Candidații pentru posturile de membru în consiliul de supraveghere sunt
nominalizați de către membrii existenți ai consiliului sau de către acționari (alin.
2).
Persoana nominalizată are obligația să informeze organul societății
însărcinat cu numirea sa asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.
Pentru ca numirea unui membru al consiliului de supraveghere să fie
valabilă din punct de vedere juridic, persoana în cauză trebuie să o accepte în mod expres [art. 153
12 alin. (3)].
Persoana desemnată trebuie să fie asigurată pentru răspundere profesională
(alin. 4).
Potrivit legii, consiliul de supraveghere asigură controlul și supraveghează
activitatea directoratului, fiind alcătuit dintr -un număr de minimum 3 și
maximum 11 membri. Numărul membrilor este stabilit prin actul constitutiv.
Durata mandatului este cea stabilită prin actul constitutiv, dar nu poate fi
mai mare de 4 ani, cu excepția primilor membri ai consiliului de supraveghere,
32
al căror mandat nu poate depăși 2 ani. Membr ii consiliului de supraveghere sunt
reeligibili, dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.
Membrii consiliului de supraveghere r ăspund pentru neîndeplinirea
obligațiilor ce le revin și pentru prejudiciul cauzat societății.
Membrii consiliului de su praveghere pot fi revocați oricând din funcție de
către adunarea generală a acționarilor [art. 1536 alin. (4)]. Revocarea este dată în
competența exclusivă a acestei adunări, fără a se face distincție între numirea
primilor membri prin actul constitutiv de către fondatori și numirea membrilor
prin hotărârea adunării generale pe parcursul funcționării societății.
5. Cel de -al patrulea capitol –cenz orii și auditorii financiari – a fost
structurat tot pe două secțiuni, ce au vizat cenzorii, auditoria financiar i.
Buna funcționare a societății impune necesitatea asigurării unui control
asupra actelor și operațiunilor realizate de organele de administrare și conducere
a societății23. Acest control este asigurat de cenzorii societății.
Cenzorii sunt persoane învestite, prin actele constitutive sau de adunarea
generală cu controlul gestiunii societății. Aceștia nu sunt organe de decizie, ci au
doar rolul de a verifica numai dacă cei abilitați să facă acte juridice în numele și
pe seama societății respectă legea24.
Societatea pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, care nu sunt supuse
obligației legale de auditare vor avea trei cenzori și un supleant, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie sa fie impar [art. 159 alin. (1)]. Cenzorii sunt instituiți prin
actul constitutiv, care trebuie să prevadă și elementele de identificare ale lor (art.
8). Ulterior, cenzorii sunt aleși de către adunarea generală ordinară [art. 159 alin. (2)].
23 Stanciu D. Cărpenaru, Tratat…, p. 227.
24 Elena Cârcei, Societățile comerciale pe acțiuni, Editura All Beck, București, 1999 , p. 301.
33
În cazul societățior pe a cțiuni cu capital majoritar de stat, unul din cenzori
trebuie să fie, în mod obligatoriu, reprezentant al Ministerului Economiei și
Finanțelor.
Societățile cu răspundere limitată ale căror situații financiare anuale nu
supuse obligației legale de auditare poate avea unul sau mai mulți cenzori25.
Dacă numarul asociațiior societății trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie. Cenzorii sunt numiți prin actul constitutiv ori se aleg de adunarea
asociatiior (art. 199 din Legea nr. 31/1990).
Legea reglemente ază statutul cenzorilor societății pe acțiuni (art. 159- 166),
dar dispozițiile legii prevăzute pentru cenzorii societății pe acțiuni se aplică și
cenzorilor din societatea cu răspundere limitată [art. 199 alin. (4)].
În toate cazurile, durata mandatului ce nzorilor este de trei ani, putând fi
realeși [art. 159 alin. (2)].
În prezent, ca urmare a modificărilor legislative survenite în domeniul
societăților, în mod incontestabil, raportul juridic dintre cenzori și societate se fundamentează pe contractul de m andat și anume ei își desfășoară activitatea în
baza mandatului primit de la adunarea generală care i-a numit în funcție. Concluzia se desprinde fără echivoc, din dispozițiile art. 159 alin. (3) din Legea
nr. 31/1990, conform căruia „cenzorii trebuie să î și exercite personal mandatul
lor”.
Răspunderea cenzorilor este guvernată de regulile generale din domeniul
contractului de mandat și de dispozițiile Legii societăților nr. 31/1990.
În raport cu relațiile sociale încălcate și de fapta comisă, răspunderea
cenzorilor poate îmbrăca forma răspunderii civile sau a celei penale. Ei pot
răspunde astfel și în condițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
25 Ibidem , p. 228.
34
Calitatea de cenzor poate înceta: în caz de deces, împiedicare fizică sau
legală, revocarea din f uncție, renunțarea la mandat și prin expirarea duratei
pentru care au fost aleși.
În cadrul societății pe acțiuni care optează pentru sistemul dualist de
administrare și conducere, controlul activității financiare a acesteia se realizează
de auditorii fina nciari .
Un astfel de auditor este persoana fizică sau persoana juridică ce
dobândește această calitate prin atribuire de către Camera Auditorilor Financiari
din România.
La fel ca și în cazul cenzorilor, auditorul financiar este desemnat prin actul
consti tutiv, iar în cazul constituirii societății pe acțiuni prin subscripție publică,
auditorul financiar este ales de către adunarea constitutivă a acționarilor.
Auditorul financiar răspunde pentru prejudiciile cauzate societății.
Răspunderea sa se angajează î n aceleași condiții cu răspunderea membrilor
consiliului de administrație, respectiv al directoratului și cenzorilor societății (art. 155 din Legea nr. 31/1990).
Regulile care guvernează încetarea calității de cenzor sunt aplicabile și
auditorilor financi ari.
6. Cel de al șaselea capitol este destinat analizei auxiliarilor
comerciantului.
În vederea realizării activității comercianților, aceștia cooperează cu
anumite persoane care, ori le reprezintă interesele, ori le facilitează efectuarea
unor operațiuni comerciale.
Există anumite persoane care se află în raporturi de muncă cu comercianții
și sunt retribuite de către aceștia, prin intermediul cărora comercianții încheie
actele juridice comerciale. Deoarece ele depind de comercianți, doctrina le denumește auxiliari dependenți. De regulă, în această categorie, sunt incluși
salariații comerciantului.
35
Apoi, există alte persoane care -i ajută pe comercianți în activitatea lor.
Aceste persoane au calitatea de comerciant, și, deci, sunt independente față de
comer cianții cu care colaborează. De aceea, ele sunt denumite auxiliari
autonomi. Intră în această categorie: mijlocitorii și agenții comerciali26.
Activitatea desfășurată de auxiliari implică anumite raporturi de
reprezentare între comercianți și auxiliarii lor , care sunt guvernate de dispozițiile
Codului civil27 privind reprezentarea și contractul de mandat.
Comercianții folosesc, în activitatea lor anumite persoane în calitate de
intermediari, și anume: mandatari, comisionari, agenți comerciali,intermediarii
ocazionali.
Intermediarii menționați mai sus, au un statut juridic diferit și acționează în
cadrul unor raporturi juridice reglementate de Codul civil ori de legi speciale.
Potrivit prevederilor art. 2.009 din Codul civil, mandatarii sunt persoane
care, în t emeiul unei împuterniciri date de un comerciant, încheie acte juridice în
numele și pe seama comerciantului.
Raporturile juridice dintre mandatar și comerciant sunt reglementate de art.
2.013 -2.038 privind contractul de mandat cu reprezentare.
Mandatarul trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu la încheierea
actelor juridice cu care a fost împuternicit, deoarece trebuie să exprime un consimțământ valabil.
Se pot întâlnii situații în care raporturile de mandat cu reprezentare sunt
grefate pe raporturile de muncă (de exemplu, în cazul recepționerilor de hotel
vânzătorilor din magazine, șoferilor de taxi etc.).
Potrivit prevederilor art. 2.039 din Codul civil, comisionarii sunt persoane
care, pe baza împuternicirii date de un comerciant încheie acte jur idice în nume
propriu, dar pe seama comerciantului.
26 Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 108.
27 Legea nr. 287/2009 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2011).
36
Raporturile juridice dintre comisionar și comerciant sunt raporturi de
mandat fără reprezentare și sunt reglementate de art. 2.043- 2.053 Cod civil prin
contractul de comision.
Regimul juridic al raporturilor de comision este aplicabil și în cazul
consignatarilor și expeditorilor .
Consignatarul este persoana care, în baza împuternicirii comerciantului,
încheie acte juridice de vânzare a unor bunuri mobile ale comerciantului, în
nume propriu, dar pe seama co merciantului (art. 2.054 Cod civil).
Raporturile juridice ce se nasc între consignatar și comerciant sunt
reglementate de art. 2.054 -2.063 Cod civil privind contractul de consignație.
Expeditorul este persoana care se obligă față de comerciant să încheie î n
nume propriu, dar pe seama comerciantului contracte de transport și să îndeplinească operațiunile accesorii (art. 2.064 Cod civil).
Raporturile dintre expeditor și comerciant sunt reglementate de art. 2.064-
2.071 Cod civil privind contractul de execuție.
Potrivit legii, contractul de expediție este o varietate a contractului de
comision, reglementat de dispozițiile speciale și completate de dispozițiile privind contractul de comision. De remarcat că, și în cazul acestui contract
există reglementări asemăn ătoare sau chiar identice cu contractul de comision.
Potrivit dispozițiilor art. 2.072 din Codul civil, agentul este persoana pe
care comerciantul o împuternicește, în mod statornic, fie să negocieze, fie atât să
negocieze cât și să încheie contracte, în numele și pe seama comerciantului, în
schimbul unei remunerații, în una sau mai multe regiuni determinate.
Raporturile juridice dintre agent și comerciant sunt reglementate de art.
2.072 -2.095 Cod civil privind contractul de agenție.
În activitatea sa de i ntermediere, agentul acționează cu titlu profesional
28,
cu titlu principal sau accesoriu, în schimbul unei remunerații29.
28 Art. 2.072 alin. (2) Cod civil.
37
În baza contractului de agenție, agentul desfășoară activitatea în calitate de
intermediar independent, nefiind prepusul comitentului.
Potrivit prevederilor art. 2.096 din Codul civil, interemdiarul ocazional este
persoana care se obligă față de un comerciant să îl pună în legătură cu un terț, în
vederea încheierii unui contract30.Mai este cunoscut și sub denumirea de
mijlocitor și cea de curtier31.
Raporturile juridice care se stabilesc între intermediar și comerciant sunt
reglementate de art. 2.096 -2.102 Cod civil privind contractul de intermediere.
Intermediarul este persoana fizică sau juridică, ce acționează în mod
independent față de pe rsoanele intermediate, nefiind prepusul acestora.
Activitatea de intermediere pe care o desfășoară are caracter profesional (de
exemplu, o agenție imobiliară).
De remarcat este că, demersurile intermediarului sunt acte materiale, iar
nu acte juridice. Ca u rmare, contractul de intermediere apare ca un contract de
locațiune de servicii32.
7. Cel de al șaptelea capitol al acestei lucrări a făcut obiectul analizei
salariaților.
Pentru îndeplinirea serviciilor de administrație a societății, aceasta folosește
munc a salariată, având, așadar, calitatea de angajator . În acest sens, art. 284 din
Legea nr. 31/1990 privind societățile prevede: „încadrarea salariaților la societăți
se face pe bază de contracte individuale de muncă, cu respectarea legislației
muncii și asigurărilor sociale”.
Auxiliarii comerțului, în special agenții comerciali (brokerii), asociații sau
acționarii pot avea și calitatea de salariați la societatea respectivă, situație în care
29 Stanciu D. Cărpenaru, Tratat…, p. 549.
30 Art. 2.096 din Codul civil.
31 Stanciu D. Cărpenaru, Tratat…, p. 110.
32 Ibidem , p. 559.
38
li se vor aplica, după caz, normele dreptului muncii, dar și cele a le legilor
speciale33.
Specific salaria ților, față de profesioniștii independenți, este că aceștia
prestează o muncă subordonată, pentru și sub autoritatea angajatorilor.
Într-adevăr, munca subordonată, prezintă caracteristici proprii ce o
individualizează, față de munca autonomă sau independentă și anume34:
– angajatul (prestatorul) devine membru al unui colectiv (de angajați) din
cadrul angajatorului;
– el se supune normelor de disciplină impuse de beneficiarul muncii și
desfășoară activitatea sub supravegh erea acestuia, în cadrul unui program de
lucru;
– munca trebuie prestată personal ( facendi necessitas);
– riscul activității îl suportă angajatorul nu angajatul;
– pentru munca prestată (care are un caracter succesiv, în timp), angajatul
primește periodic salariu (remunerație) etc.35
Contractul individual de muncă este izvorul raportului juridic de muncă.
Acest contract este cel în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat , se
obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică
sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu” (art. 10 din Codul
muncii).
33 A se vedea Șerban Beligrădeanu, Derogări de la dreptul comun al muncii cuprinse în Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, în „D reptul” nr. 9 -12/1990, p. 32- 34; Ion Traian Ștefănescu, Asociatul – unic
administrator poate fi concomitent și salariat al societății sale cu răspundere limitată, în „Revista de drept
comercial” nr. 4/1998, p. 26- 31; Ion Traian Ștefănescu, Interferențe între legislația muncii și legislația comercială,
în „Revista română de dreptul muncii” nr. 3/2002, p. 7- 10.
34 Federico del G iudice, Federico Mariani, F ederico Izzo, Diritto del Lavoro, XXIV Edizione, Edizioni
Giuridiche Simone, Napoli, 2007, p. 35- 43.
35 Într-o serie de țări europene (Italia, Franța, Anglia, Germania etc.) este cunoscută și așa numita muncă
parasubordonată, un hibrid între munca independentă și cea subordonată. Este vorba de lucrători (nesalar izați), dar
aflați într -o situație de dependență economică (Tiberiu Țiclea, Dependența economică și dreptul muncii – probleme
actuale și perspective, în „Revista română de dreptul muncii” nr. 7/2010, p. 76 și urm.).
39
Codul muncii conține regula potrivit căreia contractul individual de muncă
se încheie pe durată nedeterminată și doar ca excepție se poate încheia pe durată
determinată, în condițiile expres prevăzute de lege (art. 12).
Durata nedeterminată a contractului nu afectează interesele salariatului ci,
dimpotrivă, constituie o măsură de protecție a lui, având menirea de a asigura
dreptul la stabilitate în muncă. De asemenea, nu afectează nici interesele
angajatorului, asigurându- se astfel o mai bună planificare și organizare a muncii,
o modelare și perfecționare a calificării personalului36.
Raportându- ne la conținutul contractului individual de muncă, avem în
vedere drepturile și obligațiile părților – salariatul și angajatorul -, clauzele
acestui contract.
Analizând prin prisma clauzelor sale, contractul individual de muncă are, în
conținutul său, o parte legală și una convențională37.
Partea legală se referă la drepturi și obligații cuprinse în Codul muncii și în
alte acte normative ce reglementează raporturile de muncă. În consecință, chiar
dacă anumite clauze nu sunt prevăzute în mod expres în contract, ele rezultă din lege
38.
Partea convențională a contractului in dividual de muncă are în vedere
clauzele în care se materializează liberul acord de voință al părților, dar, și în acest caz, cu respectarea normelor legale, a contractului colectiv de muncă, a ordinii publice și a bunelor moravuri
39.
Unele clauze ale cont ractului individual de muncă sunt obligatorii și
esențiale (de exemplu, cele referitoare la felul muncii, locul muncii, salarizarea),
altele sunt facultative și/ sau neesențiale ori speciale (de exemplu, clauza de
36 Alexandru Țiclea, Tratat de dreptul muncii. Legislație. Doctrină. Jurisprudență, Ediția a VII -a,
revizuit ă și adăugită, Editura universul juridic, București, 2013 , p. 375.
37 Pentru dezvoltări, a se vedea, Ion Traian Ștefănescu, Durata și conținutul contractului individual de
muncă, în „Raportu ri de muncă” nr. 6/1997, p. 59- 63.
38 Alexandru Țiclea, Tratat… , p. 384.
39 Cosmin Cernat, Dreptul muncii, Ediția a IV -a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic,
București, 2012, p. 212; Romulus Gidro, Dreptul muncii, Editura Universul Juridic, B ucurești, 2013, p. 71.
40
stabilitate, de mobilitate, de conștiință, de neconcurență, de confidențialitate )40. În
cazul personalului societăților un interes deosebit îl prezintă clauza de
neconcurență și cea de confidențialitate.
Calitatea de salariat conferă persoanei respective anumite drepturi , și, în
același timp, pre supune un anumit comportament, respectarea anumitor
obligații. Drepturile caracteristice raporturilor de muncă dintre angajator și salariat sunt stabilite prin negociere colectivă sau/și individuală, ținând seama de normele legale.
Drepturile și obligații le salariaților sunt enumerate ,,în oglindă", corelativ
cu cele ale angajatorilor.
Cât privește modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual
de muncă:
– modificarea cazurilor pot fi clasate în funcție de unele criterii, astfel:
convenționa lă (prin acordul părților); unilaterală (prin actul angajatorului); în
temeiul legii (delegarea, detașarea etc.);
– suspendarea intervine de drept; din inițiativa salariatului; din inițiativa
angajtorului și prin acordul părților;
– încetarea intervine de drept; ca urmare a acordului părților, la data
convenită de acestea; ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți.
Din analiza modului de reglementare a răspunderii juridice a salariaților se
constată că aceasta este diferită. Salariații por răsp unde atât disciplinar, prin
sancționarea faptelor de încălcare cu vinovăție de către orice salariat a normelor
legale, regulamentului intern, contractului individual și/sau colectiv de muncă,
ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici, cât și patrimonial,
în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
40 Alexandru Țiclea , Tratat …, p. 386- 396.
41
8. Capitolul opt al acestei lucrări este consacrat personalului societăților
comerciale în dreptul comparat.
În ceea ce privește dreptul comparat , făcând o analiză a legislației și
doctrinei diverselor țări ( Franța, Italia, Spania și Anglia) , reținem următoarele:
sunt țări în care dispozițiile privind societățile comerciale sunt cupr inse în Codul
civil (Codice civile) cum este cazul Italiei ; în Spania normele juridice care
reglementează societatea în nume colectiv și societatea în comandită simplă sunt
cuprinse atât în Codul comercial din 1885 ( Codigo de Commercio – Cartea a II –
a, Tit lul I), cât și în Codul civil din 1889 (Cartea a IV -a Titlul VIII). Societățile
de capital sunt reglementate de Decretul-regal legislativ nr. 1/2010.
În Franța , principalul izvor de drept comercial este Legea societăților
comerciale nr. 66 -537/24 iulie 1966, intrată în vigoare la 1 aprilie 1967,
conținând în Titlul I, reguli privind constituirea și funcționarea societăților comerciale. Legea menționată a fost completată de Decretul nr. 67- 236 din 23
martie 1967, ulterior fiind codificată în Codul comerțul ui
41.
În cazul Angliei , administrarea societăților comerciale este supusă regulilor
instituite de Companies Act 2006.
În privința formelor de societate, în cele 4 țări analizate se constată că unele
sunt comune cu cele reglementate în țara noastră de Legea nr. 31/1990, dar
există și alte forme de societate, și anume: societatea pe acțiuni simplificată (în
Franța ).
Referitor la asociați, în toate sistemele analizate nu am întâlnit diferențe
semnificative. Asocierea se bazează, în principiu, pe aceleași linii generale ca și
în cazul țării noastre, pe încrederea deplină a asociaților, având caracter intuitu
personae.
41 François Fabrice, Maigret Isabelle, Marlange Ambroise, Dirigeant de societe. Statut juridique, social &
fiscal, Delmas, 2002, p. 9- 10.
42
Cu referire la administrarea societății în general, apreciez că modelul
Franței poate fi urmat cu succes și în țara noastră.
Analiza elementelor d e drept comparat este extrem de utilă, deoarece
permite identificarea eventualelor lacune ce s- ar putea regăsi în legislația
noastră, generând, totodată, posibile măsuri de îmbunătățire.
9. Ultimul capitol, cel de față, este destinat conclzuiilor și propun erilor de
lege ferenda, urmărind identificarea eventualelor lacune sau inadvertențe
existente în cadrul legislației în vigoare și indicarea unor soluții viabile, având în
vedere, în primul rând, modelul legislativ al diverselor țări analizate.
Concluziile sunt cele ce rezultă din analiza tezei întreprinse și ținând seama nu
numai de dreptul național, dar și de cel comparat european.
Actualele dispoziții legale ce cuprind norme aplicabile personalului
societăților reprezintă, în mod evident, o evoluție, dovadă a preocupării
constante a legiuitorului pentru acest domeniu, dar sunt posibile și unele
perfecționări, așa cum vom sublinia în continuare:
1. Revenirea la denumirea anterioară de „ societate comercială” , așa cum
este de altfel reglementată în țările dezvoltate ale Europei pe care le -am
menționat.
Actuala denumire de „ societate” este inadecvată, ea are un sens larg,
putând îngloba, după caz, societatea omenească, societatea civilă, societatea
culturală, societatea de binefacere etc.
Or, societatea comer cială are un obiect bine determinat: desfășoară
activități comerciale.
Comerțul a existat de când este societatea umană și va însoți permanent
omul.
Este, credem, o eroare a leguitorului, mai precis a autorilor actualului Cod
civil, care s -au străduit să r enunțe „societățile comerciale” fără nicio justificare,
raționament sau motivare pertinentă.
43
De dragul monismului nu se poate renunța la valori firești, care au intrat în
conștiința oamenilor, în patrimoniul cultural și juridic național și European. Am
arătat deja că în dreptul comparat se utilizează legal, termonologia (sintagma) de
societăți comerciale.
2. Având în vedere că există dubii privind natura juridică a contractului de
societate, iar opiniile din literatura juridică sunt ezitante, s-ar impune c a
legiuitorul să precizeze această natură juridică, și anume, să se prevadă dacă este
un contract civil ori unul comercial.
3. Un alt aspect pe care -l propunem a fi reglementat privește retragerea
unui asociat din societate . Dacă în cazul excluderii, legea prevede în mod expres
ce se întâmplă cu obligația asociatului exclus, în cazul retragerii nu există nicio
reglementare. Precizăm că în cazul cesiunii unei părți din capitalul social, textul legal face trimitere expresă la aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 225
42
din Legea nr. 31/1999. Apreciem că, pentru identitate de rațiune, dispozițiile art.
225 din această lege trebuie să se aplice deopotrivă și- n aceste situații. De aceea,
de lege ferenda propunem reglementarea situației juridice a obligațiilor
asociatului retras din societate. Propunem ca acesta să rămână obligat față de
terți pentru operațiunile făcute față de societate până în ziua în care acesta nu
mai are calitatea de asociat. Dacă în momentul retragerii, sunt operațiuni în curs
de execut are, asociatul este obligat să suporte consecințele și nu -și va putea
retrage partea ce i se cuvine decât după finalizarea acelor operațiuni.
4. Introducerea, printre interdicțiile privind îndeplinirea funcției de
administrator și a limitei de vârstă. Acea stă condiție ar fi o transpunere a
42 (1) „Asociatul exclus rămâne obligat față de terți pentru operațiunile făcute de societate, până în ziua
rămânerii definitive a hotărârii de excludere.
(2) Dacă, în momentul excluderii, sunt operațiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporte
consecințele și nu -și va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operațiuni ”.
44
dispozițiilor prevăzute în legislația franceză (Legea din 31 decembrie 1970 art.
L. 225 -19), în care se dispune că nicio personă care are o vârstă mai mare de 70
de ani nu poate îndeplini funcția de administrator. Se consideră că după 70 de
ani capacitatea de muncă a persoanei este în scădere, diminuată și nu ar mai putea să corespundă exigențelor de administrare ale unei societăți.
5. Credem că se impune, de lege ferenda, adoptarea unui act normativ
intitulat „Cod de etică și conduită al administratorului”, având în vedere complexitatea funcțiilor îndeplinite de acesta în societate, multitudinea obligațiilor ce -i incumbă, posibilitatea angajării răspunderii sale civile și penale.
Orice societate este într -o permanentă in terconectare cu mediul său interior
(personalul) și exterior (comunitatea), lucru ce implică comportamente, atitudini, procedure, decizii, sancțiuni. În acest context, societatea are nevoie de un reper care să îi ghideze scopurile, acțiunile și comportamentele către o atitudine proactivă, responsabilă în concordanță cu echilibrul social. O expresie
a acestei viziuni este coduul de etică și conduită.
De aceea, considerăm că, toate dispozițiile legale privind persoana, funcția
și răspunderea administratorulu i ar putea fi codificare într -un Cod de etică și
conduită a administratorului.
6. O propunere interesantă de lege ferenda care a fost făcută în doctrină
43
și pe care o îmbrățișez, are în vedere interdicția cumulului calității de administrator cu cea de salariat atât în funcția deținută, cât și pe orice alte funcții (contabil, gestionar etc.).
Problema se pune în mod diferit în cazul asociatului unic din societatea cu
răspundere limitată, care potrivit art. 196
1 alin. (3) din Legea nr. 31 /1990 poate
avea și calitatea de salariat al cărui asociat este. Credem că textul de lege trebuie
interpretat restrictiv, în sensul că asociatul unic poate avea calitatea de salariat al
43 Carmen Todică, op. cit., p. 352.
45
societăți dar numai pentru alte activități decât cea de administrare. Situația
asociațului unic -administrator, salariat pe alte funcții decât cea de administrator,
apare ca o excepție de la incompatibilitatea calității de administrator cu cea de
salariat a societății. Pentru acest motiv, considerăm că era mai adecvată formularea textului art. 196
1 alin. (3), din reglementarea anterioară, în care
“asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societății cu răspundere limitată, cu excepția cazului în care are calitatea de administrator unic sau
membru al consiliului de administrație”. De lege ferenda, s -ar impune o revenire
la conținutul inițial al textului.
În Franța , gerantul (administratorul) poate cumula mandatul social cu un
contract de muncă . Niciun text de lege nu interzice gerantului să devină salariat
al societății, nici a fortiori unui salariat să devină gerant. Astfel, acest cumul nu
este admis dacă nu sunt îndeplinite următoarelor condiții:contractul de muncă
corespunde unei angajări efective; se face distincția netă între geranță și
funcția tehnică; persoana în cauză este plasată în subordinea societății ceea
ce exclude un asemenea cumul pentru asociatul majoritar.Apreciez că
modelul Franței în acest domeniu poate fi urmat cu succes și în România .
7. O altă propunere care care a fost făcută în doctrină44 privește calitatea
de asocia t a administratorului ca o condiție de valabilitate a numirii în
funcție numai în societățile în comandită simplă și în comandită pe acțiuni. În societățile în nume colectiv și în cele cu răspundere limitată, administratorul poate fi asociat, cât și neasoc iat. În cazul societății în nume
colectiv, art. 77 alin. (1) din Legea nr. 31 /1990 ridică o serie de probleme,
nefiind corelat cu dispozițiile art. 7 din lege. Potrivit art. 77 alin. (1) „Asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege
unul sau mai mulți administratori dintre ei, fixându- le puterile, durata
însărcinării și eventuala lor remunerație, afară numai dacă prin actul
44 Carmen Todică, Statutul juridic…, p. 351 și urm.
46
constitutiv nu se dispune altfel”, de unde rezultă că administratorul trebuie
să fie asociat. În antiteză însă, art. 7 lit. e) prevede că actul constitutiv al
societății în nume colectiv trebuie să cuprindă „asociații care reprezintă și administrează societatea sau administratorii neasociați
, datele lor de
identificare, puterile ce li s- au conferit și dac ă ei urmează să le exercite
împreună sau separat”. Considerăm că este doar o simplă inadvertență a art. 77 alin. (1), care în ciuda numeroaselor modificări aduse Legii nr. 31/1990, a
rămas necorelat cu art. 7 lit. e). De lege ferenda se impune o atare core lare,
respectiv o reevaluare a dispozițiilor art. 77 alin. (1).
8. Deși legea nu prvede posibilitatea acționarului de a se retrage din
societatea pe acțiuni și din societatea în comandită pe acțiuni, totuși, nimic
nu împiedică o atare posibilitate care est e întâlnită și în practică. De aceea,
se impune ca și în cazul acestor societăți să fie reglementată posibilitatea acționarului de a renunța la această calitate.
9. Un alt domeniu, în care s -ar impune modificări îl reprezintă
răspunderea administratorului; se impune reglementarea răspunderii fiscale a
acestuia.
În Franța , în privința responsabilității fiscale , administratorul nu
răspunde personal de impozitele care sunt în sarcina societății. Dar, atunci când recuperarea impozitelor de orice natură și a pen alităților fiscale
datorate de societate a devenit imposibilă datorită manevrelor frauduloase sau nerespectării grave și repetate a diverselor obligații fiscale,
administratorul sau administratorii poate/pot fi responsabili în mod solidar
cu societatea pentru plata acestor impozite și penalități
45. Apreciez că
modelul Franței în acest domeniu poate fi urmat și în România .
10. Ar fi necesară instituționalizarea comitetelor de întreprindere, ca
forme organizate de participare a salariaților la viața socială . Aceasta, ar
45 Philippe Merle, Droit commercial. Soci étés commerciales, 17e edition, Dalloz, Paris, 2014 p. 237 și
urm.
47
fi o transpunere a dispozițiilor prevăzute în legislația franceză (art. L. 2323-
78-82 din Codul muncii), în care se dispune că, prin intermediul comitetului
de întreprindere, salariații pot cere în justiție recuzarea sau revocarea
cenzorilor. Ei pot cere, totodată, desemnarea unui expert de gestiune sau
chiar declanșarea procedurii de „alertă” când au cunoștință de fapte de
natură să afecteze situația economică a întreprinderii. Pot fi cerute explicații, în același sens, și angajatorului.
Prin i ntermediul acestui organism se realizează consultarea asupra
chestiunilor interesând organizarea, gestiunea, piața întreprinderii, măsurile
de natură a afecta structura personalului etc. (art. L 2323- 6 Codul muncii).
11. Posibilitatea salariaților de a dobândi acțiuni contra cost sau chiar
gratuit în anumite situații, cu scopul cointeresării lor asupra gestiunii
societății și creșterii astfel, pe termen lung, a veniturilor lor. Această posibilitate este prevăzută în Franța , încă din anul 2005.
Apreciez că
modelul Franței în acest sens poate fi urmat și de România .
12. Propunem reînființarea secțiilor comerciale la tribunale și curți de
apel sau înființarea altor asemenea instanțe specializate.
13. Art. 152 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 face trimitere la L egea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Deși Legea nr. 31/1990 a fost modificată și republicată, legiuitorul nu a observat
că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată și înlocuită de Legea nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. De lege ferenda se
impune o reevaluare a dispozițiilor art. 152 alin. (3).
48
BIBLIOGRAFIE
I. ACTE NORMATIVE INTERNE
1. Constituția României, revizuită în 2003;
2. Codul muncii, republicat în 2011;
3. Codul civil;
4. Cod ul de procedură civilă;
5. Codul penal;
6. Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului;
7. Legea nr. 31 /1990 privind societăți le;
8. Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea
asigurărilor;
9. Legea nr. 182/2002 privind protecți a informațiilor clasificate;
10. Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați;
11. Legea nr. 297/2004 privind piața de capital;
12. Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri;
13. Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănăta tea în muncă;
14. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței;
15. Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare si
consultare a angajatilor;
16. Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri pub lice;
17. Legea nr. 62/ 2011 a dialogului social ;
18. Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de
expertiză contabilă și a contabililor autorizați;
19. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de
audit finan ciar.
49
II. ACTE NORMATIVE STRĂINE
1. Codul civil italian;
2. Codul civil spaniol;
3. Codul comercial spaniol;
4. Codul comercial francez;
5. Codul muncii france z;
6. Codul consumatorului france z;
7. Legea din 1 martie 1984 privind prevenirea dificultății întreprinderilor
în Franța ;
8. Legea din 23 decembrie 1985 privind egalitatea soților în regimul
matrimonial în Franța ;
9. Legea Madelein din 11 februarie 1994 privind inițiativa întreprinderii
individuale în Franța ;
10. Legea nr. 66-537/24/1996 privind societ ățile comerciale în Franța;
11. Legea nr. 103/ 2011 referitoare la reprezentarea echilibrată a femeilor și
bărbaților în cadrul consiliilor de administrație și de supraveghere și la egalitatea
profesională în Franța;
12. Legea din 28 iulie 2011 privind finanțarea securității sociale în Franța ;
13. Decretul din 12 august 1969 privind organele profesionale și statutul
profesional al comisarilor de conturi ale societății în Spania ;
14. Decretul-regal legislativ nr. 1/2010 pentru aprobarea Legii societ ăților
de capital în Spania ;
15. Decretul -regal legislativ nr. 1/2011 pentru aprobarea Legii privind
controlul financiar în Spania ;
16. Companies Act 2006 în Anglia .
50
III. TRATATE. CURSURI. MONOGRAFII
A. Autori români
1. Albu Ioan, Ursa Victor , Răspunderea civilă pentru daune morale,
Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1979;
2. Anghel M. Ioan, Popa F. Marin, Francisc Deack , Răspunderea civilă,
Editura Științifică, București, 1970 ;
3. Angheni Smaranda, Drept comercial. Profesioniștii -comercianți,
Editura C.H . Beck, București, 2013 ;
4. Angheni Smaranda, Volonciu Magda, Stoica Camelia, Drept
comercial, ediția a III -a, Editura All Beck, București, 2004 ;
5. Cernat Cosmin , Dreptul muncii, Ediția a IV-a, revăzută și adăugită,
Editura Universul Juridic, București, 2 012;
6. Corneliu, Țiclea Alexandru, Toma Mircea, Tufan Constantin ,
Societățile comerciale, vol. I, Casa de Editură și Presă “ Șansa ” SRL, București,
1995;
7. Căpățînă Octavian , Societățile comerciale, ediția a II -a actualizată și
întregită, Eitura Lumina Lex, București, 1996;
8. Cărpenaru D. Stanciu, Tratat de drept comercial român, Editura
Universul Juridic, București, 2012 ;
9. Cărpenaru D. Stanciu, Drept comercial român, ediția a VI -a, Editura
Universul Juridic, Bucure ști, 2007;
10. Cărpenaru D. Stanc iu, Predoiu Cătălin, David Sorin, Piperea
Gheorghe , Legea societăților comerciale. Comentariu pe articole , Ediția 4 ,
Editura C. H. Beck, București, 2009;
11. Cârcei Elena , Societățile comerciale pe acțiuni, Editura All Beck,
București, 1999;
51
12. Cucu Crist ina, Gavri ș Marilena-Veronica, Haraga Cristian , Legea
societăților comerciale nr. 31/1990. Repere bibliografice. Practic ă judiciară.
Decizii ale Curții constituționale, adnotări, Editura Hamangiu, București, 2007;
13. Dumitru Maria , Dreptul societăților co merciale , Editura Institutul
European, 2010;
14. Duțescu Cristian , Drepturile acționarilor, ediția a 3 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2010;
15. Eliescu Mihail, Răspunderea civilă delictuală, Editura Academiei,
București, 1972;
16. Erdei Mihai Virgil, Specificul raporturilor juridice de muncă în cazul
societăților comerciale, Editura Național, București, 2001;
17. Fințescu N. Ioan , Curs de drept comercial, București, 1929 ;
18. Florescu C. Dumitru , Contractele civile, ediția a III -a, revăzută și
adăugită, E ditura Universul Juridic, București, 2012;
19. Georgescu L. Ion , Drept comercial român , vol.II, Editura Socec,
București, 1948;
20. Girdo Romulus, Dreptul muncii, Editura Universul Juridic, Bucure ști,
2013;
21. Hamangiu Constantin, Georgean Nicolae , Codul civil adnotat, vol.
IV, București, 1927;
22. Magdo M. Belu , Drept comercial, Editura H.G. București, 2003;
23. Moroianu Gheorghe , Statutul profesiilor liberale, Editura Universul
Juridic, București, 2008 ;
24. Moțiu Florin , Contractele speciale în noul Cod civil, Ediția a II -a,
revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2011;
25. Mureșan Mircea, Contracte civile speciale, vol. II, Editura Cordial
Lex, Cluj -Napoca, 1999;
26. Neme ș Vasile , Drept comercial, Editura Hamangiu, București, 2012;
52
27. Piperea Gheorghe , Drept comercial. Întreprinderea, Editura C.H.
Beck, București, 2012;
28. Piperea Gheorghe , Obligațiile și răspundera administratorilor
societăților comerciale – Noțiuni elementare – Editura All Beck , București,
1998;
29. Popa Sorana, Drept comercial. Teorie și practică judiciară, Editura
Universul Juridic, București, 2008 ;
30. Pop Liviu, Popa Ionuț -Florin ,Vidu Stelian Ioan , Tratat elementar
de drept civil. Obliga țiile, Editura Universul Juridic, București, 2012;
31. Roșu Claudia , Contrac tele de mandat și efectele lor în dreptul civil și
comercial, Editura Lumina Lex, București, 2003;
32. Safta-Romano Eugeniu , Contracte civile. Încheiere, executare,
încetare, Editura Polirom, Iași, 1999;
33. Sitaru Dragoș Alexandru , Dreptul comerțului inte rnațional. Tratat.
Partea generală, Editura Lumina Lex, București, 2004 ;
34. Schiau Ioan , Drept comercial, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2009;
35. Schiau Ioan, Prescure Titus, Legea societăților comerciale nr.
31/1990. Analize și comentarii pe articole, ediția a II -a, revizuită, adăugită și
actualizată, Editura Hamangiu, București, 2009;
36. Șaguna D. Dan , Nicolescu R. Mihai , Societăți comerciale europene ,
Editura Oscar Print, București, 1996;
37. Șcheaua Marius, Legea societăților comerciale nr. 31/ 1990,
comentată și adnotată, Editura All Beck, București, 2000;
38. Ștefănescu Ion Traian , Tratat teoretic și practic de drept al muncii,
Ediția a II -a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2012;
39. Ștefănescu Ion Traian, Beligrădeanu Șerb an, Codul muncii.
Prezentare de ansamblu. Analiza textelor esențiale. Textul integral , Editura
Lumina Lex, București, 2003;
53
40. Țiclea Alexandru , Tratat de dreptul muncii. Legislație. Doctrină.
Jurisprudență, Ediția a VII -a, revi zuită și adăugită, editura Univerul Juridic,
București, 2013 ;
41. Todică Carmen , Statutul juridic și puterile administratorului în
societatea comercială, Editura Universul Juridic, București, 2011 ;
42. Turcu Ioan , Teoria și practica dreptului comercial român, Vol. I,
Editura Lumina Lex, București, 1998 ;
43. Uță Lucia, Radu Florentina, Cristescu Simona, Dreptul muncii.
Răspunderea disciplinară:Practică judiciară , Editura Hamangiu, București
2009;
44. Vlad Barbu , Dreptul Muncii, Curs Universitar, Editura Cermaprint,
București, 2008;
45. Vonica Romul Petru , Dreptul societăților comerciale, Editura Holding
Reporter și Albastru, București, 1998 ;
46. Zinveliu Ioan , Contracte civile – instrumente de satisfacere a
intereselor cetățenilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978.
B. Autori străini
1. Azarian Hélène , La société par actions simplifiée , Litec 2e edițion,
2000;
2. Brun Philippe , Responsabilit é civile extracontractuelle, Litec, Paris,
2005 ;
3. Clayton Patricia, Forming a Limited Company: A Practical Guide to Legal
Requirements and procedures, 10th Edition, Kogan Page, London, 2008;
4. Fabrice Fran çois, Maigret Isabelle, Marlange Ambroise , Dirigeant
de societe. Statut juridique, social & fiscal, Delmas, 2002;
5. Fiale Aldo , Manuale di diritti commerciale , Editioni XXIII, Gruppo
Editoriale Simone, 2013;
54
6. Fran çois Fabrice, Maigret Isabelle , Marlange Ambroise, Dirigeant de
societe. Statut juridique, social & fiscal, Delmas, 2002 ;
7. Giudice del Federico, Mariani Federico, Izzo Federico , Diritto del
Lavoro, XXIV Edizione, Edizioni Giuridiche Simone, Napoli, 2007;
8. Gorla Gino, La scocietà, Dolt. A. Giuffri, Editore Milano, 1942;
9. Guyon Yves, Droit des affaires, Tome 1, 12éme édițion, Economica,
Paris, 2003;
10. Hildyard Robert, Miles Robert, Boardman Nigel, Annotated
companies legislation, Oxford University Press, 2010;
11. Jeantin Michel, Droit des sociétés, III ème édition, Editura
Montchrestien, Paris, 1994;
12. Lefebvre Francis , Sociétés commerciales. M émento pratique, Paris,
2007;
13. Merle Philippe , Droit commercial. Soci étés commercia les, 17e edition,
Dalloz, Paris, 2014;
14. Merle Philippe , Droit commercial. Soci étés commerciales, 7eme
edițion, Dalloz, Paris, 2000;
15. Tricker Bob , Corporate Governance: Principles, Policies and
Practices, Second Edition, Oxford University Press, 2012;
16. Viney Geneviève , Trait é de droit civil. Introduction a la
responsabilit é, Librairie Gén érale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2008.
IV. STUDII. ARTICOLE. COMENTARII
A. Autori români
1.Baias Flavius, David Sorin , Răspunderea civilă a administrator ului
societății comerciale, în „Dreptul ” nr. 8/1992;
2. Beligrădeanu Șerban, Derogări de la dreptul comun al muncii cuprinse
în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în „Dreptul” nr. 9- 12/1990;
55
3. C atană N. Radu , Exercitarea facultății de retragere din societatea
comercială, în “Revista de drept comercial ” nr. 2/2002;
4. Catană N. Radu , Obligația de diligență și prudență a administratorilor
în contextul reformei dreptului societăților comerciale, în „Pandectele Române”
nr. 3/2006;
5. Cărpenaru D. Stanciu , Administrarea societăților comerciale în
reglmentarea Legii nr. 31/1990, în „ Revista de drept comercial” nr. 2/1993;
6. Octavian , Caracteristicile generale ale societăților comerciale, în
„Dreptul ” nr. 9 -12/1990;
7. C ăpățînă Octavian , Societă țile comerciale în interpretarea
jurisprudenței, în „Revista de drept comercial ” nr. 3/1999;
8. Cârcei Elena , Regimul juridic al acțiunilor și acționarilor potrivit Legii
nr. 31 /1990, în „Dreptul” nr. 2/1992;
9. Com ăniță Gheorghe , Discuții cu privire la p osibilitatea existenței
abuzului de drept în hotătârile adunărilor generale la societățile cu răspundere
limitată, în „Dreptul ” nr. 5/1997;
10. Corsiuc Olia- Maria , Cenzorii societății comerciale și auditul
financiar, în „Revista de drept comercial” nr. 1/2006;
11. Gheorghe Cristian , Limitele legale ale mandatului reprezentan ților
societăților comerciale, în „Dreptul ” nr. 4/2009;
12. Dimitriu Raluca, Respectul vieții private a lucrătorului și al demnității
la locul de muncă, în „Revista română de dreptul muncii” nr. 7/2011;
13. Dimitriu Raluca, Clauza de neconcurență și clauza de confidențialitate
în reglementarea noului Cod al muncii, în „Revista română de dreptul muncii” nr. 2/2003;
14. Macovei Ioan, Dominte Nicoleta -Rodica , Implicațiile principiului
libert ății convențiilor în exercitarea dreptului de vot în societatea cu răspundere
limitată, în „Revista de drept comercial” nr. 1/2008;
56
15. Micu Cătălin , Organizarea administrației societății pe acțiuni.
Sistemul unitar , în „Revista română de drept al afaceril or” nr. 2/2007 ;
16. Munteanu Elena , Unele aspecte privind statutul juridic al
administratorilor societăților comerciale (II), în „Revista de drept comercial ”
nr. 4/1997;
17. Paș ca Viorel , Considerații cu privire la infracțiunile prevăzute de
Legea nr. 31/1 990, în „Dreptul ” nr. 1/1992;
18. Papu Viorel , Dobândirea calității de administrator al unei societăți
comerciale pe acțiuni, în „Revista de drept al afacerilor ” nr. 7-8/2004;
19. Pătulea Vasile , Conținutul noțiunii de „răspundere juridică” a
cenzorilor, în „Dreptul” nr. 4/1996;
20. Popescu Corneliu Liviu , Situaț ii excepționale de societăți comerciale
cu asociat unic, în „Revista de drept comercial ” nr. 10/1997;
21. Popescu Corneliu Liviu , Posibilitatea de multiplicare î n fapt a
numărului de societăți cu r aspundere limitată constituite de o singură persoană,
în „Revista de drept comercial ” nr. 11/1997;
22. Sabău Mirela Georgiana, Considerații privind durata și încetarea
mandatului administratorului societății comerciale, în „Revista de drept
comercial ” nr. 9/2011;
23. Șelaru Constantin Ștefan , Considerațiuni referitoare la posibilitatea
excluderii asociaților din societățile comerciale, în „Revista de drept comercial ”
nr. 4/1995;
24. Ș tefănescu Ion Traian, Beligrădeanu Șerban, Natura raportului
juridic dint re societatile comerciale si administratorii sau directorii acestora în
„Dreptul ” nr. 8/2008;
25. Ștefănescu Ion Traian , Asociatul – unic administrator poate fi
concomitent și salariat al societății sale cu răspundere limitată, în „Revista de
drept comerci al” nr. 4/1998;
57
26. Ștefănescu Ion Traian , Interferențe între legislația muncii și legislația
comercială, în „Revista română de dreptul muncii” nr. 3/2002;
27. Țiclea Alexandru, Țiclea Tiberiu , Particularități ale contractului de
mandat comercial al direc torilor societăților comerciale pe acțiuni, în „ Dreptul”
nr. 8/2010;
28. Turianu Corneliu , Aportul în numerar. Studiu comparat, în „Dreptul”
nr. 4/2008;
29. Ț uca Florin , Revocarea administratorului societății comerciale, în
„Revista de drept comercial ” nr. 6/1999;
30. Ungureanu Augustin , Infracțiuni referitoare la constituirea,
funcționarea, fuziunea, dizolvarea și lichidarea societăților comerciale , în
„Revista de drept comercial” nr. 4 /1995;
31. Velicu Dan , O nouă dilemă în administrarea societății pe acțiuni.
Sistemul monist și cel dualist, în „Revista de drept comercial” nr. 1/2007.
B. Autori străini
1. Lyon -Caen Antoine , Le Comité d’entreprise et les restructurations, în
„Droit social” n°3/2004;
2. Martínez -Rodríguez Susana , ¿Sin ley y dentro de la legalidad? Inicios
de la sociedad de responsabilidad limitada en España (1869 -1953), în „Revista
bibliografica de geografia y ciencias sociales” , Vol. XVIII nș 1021 /2013;
3. Merle Philippe , La proceduré d’alerte. Informations et D ébats, în
„Bulletin de la CRCC de Versailles” nș 36/ 1996 ;
4. Redenius -Hoevermann Julia, Weber -Rey Daniela , La représentation
des femmes dans les conseils d'administration et de surveillance en France et en
Allemagne, în „Revue des societies” n°4/ 2011;
5.Velasco Guillermo , Nombramiento de auditor a solicitud de la minoría
en las sociedades anónimas, în „Revista contable” nr. 210/ 2009 ;
58
6. Villarreal Alberto Munoz , La responsabilidad civil del auditor, în
„Revista contable” nr. 225/ 2010.
V. Principalele site -uri Internet accesate
– www.portal.just.ro
– www.creersaboite.fr/createur/statut -juridique/la -societe -a-responsabilite –
limitee -sarl
– www.legislation.gov.uk/ukpga/2006
– www.companieshouse.gov.uk/companiesAct/
– www.pymerang.com/espana/165 -sociedades -mercantil
– www.derecho.com/legislacion/boe/categorias/Mercantiles.html
– www.libros- revistas -derecho.vlex.es/vid/auditor -sociedad -oacute
– www.ipyme.org/esES/CreacionEmpresas/FormasJuridicas/Paginas/detalle
noticia.aspx/
– www.amf -france.org.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ACADEMIA DE POLIȚIE ,,ALEXANDRU IOAN CUZA [600697] (ID: 600697)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.