AABBSSEENNTTEEIISSMMUULL EELLEECCTTOORRAALL ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA,, UUNN PPEERRIICCOOLL PPEENNTTRRUU [600663]

AABBSSEENNTTEEIISSMMUULL EELLEECCTTOORRAALL ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA,, UUNN PPEERRIICCOOLL PPEENNTTRRUU
DDEEMMOOCCRRAAȚȚIIEE

SSiimmoonnaa BBuușșooii∗∗ ∗∗∗∗ ∗∗

[anonimizat]

Abstract: Analyzing the Romanian turnout between 1990 and 200 9, one can
observe a strong decreasing tendency. Given the var ious factors that generate
absenteeism mentioned in the literature, in this pa per we aim to analyze the possible
causes of absenteeism experienced in recent years i n Romania.

Keywords: electoral absenteeism, disappointment to the polit ical system, distrust
in the political system

Privind în ansamblu fenomenul electoral românesc, r einventat și regăsit de români
după evenimentele din decembrie 1989, odată cu rein staurarea democrației în România,
constatăm o tendință de scădere în timp a interesul ui alegătorilor, tendință evidențiată de
prezența din ce în ce mai scăzută la vot. Exemplifi căm în tabelul 1 și în figura 1 prin
prezența la vot a românilor la alegerile parlamenta re.

Prezența la vot la alegerile parlamentare în perioa da 1990 d 2008
Tabelul 1
(%)
Anul 1990 1992 1996 2000 2004 2008
Procentul de parti cipare la vot 86,19 76,29 76,01 65,31 58,93 39,26

Fig. 1 Evoluția prezenței la vot în cadrul alegeril or parlamentare
în perioada 1990d2008
Această tendință se regăsește și în cazul alegerilo r prezidențiale (tabelul 2). În 2009,
la primele alegeri prezidențiale care sAau desfășur at separat de alegerile parlamentare,
proporția în care a scăzut prezența la vot a fost m ai mică față de alegerile parlamentare. În
cazul alegerilor prezidențiale miza este mai clară – este vorba despre a vota un singur om
dintre mai mulți candidați pe care alegătorii îi cu nosc și față de care au opinii și

∗∗ ∗∗ Doctor, d Academia de Studii Economice din Bucureș ti, Director Ed. ASE.

sentimente clar conturate. În cazul alegerilor prez idențiale atenția cetățenilor este mai
puternic captată prin intermediul massAmedia – răzb oiul mediatic dintre părțile implicate
este mai spectaculos și are un impact emoțional mai puternic. Prezența mai numeroasă la
vot în cazul alegerilor prezidențiale față de cele parlamentare nu are, credem noi, legătură
cu un raționament cu privire la beneficiile posibil e viitoare pentru societate și pentru
individ, ci este o manifestare mai intensă a sentim entelor pe care alegătorii le au pentru
unul sau altul dintre candidați.
Cu toate acestea, dacă în 1990 prezența la vot a fo st un record greu de egalat, și
pentru acest tip de alegeri absenteismul a crescut odată cu trecerea anilor.

Prezența la vot la alegerile prezidențiale în perio ada 1990 d 2009
Tabelul 2
(%)
Anul 1990 1992 1996 2000 2004 2009
I II I II I II I II I II
Procentul
de
participare
la vot 86,19 76,28 73,22 76,01 75,90 65,31 57,50 58,93 55, 20 54,15 56,99

În ceea ce privește referendumurile (tabelul 3, fig . 2), prezența la vot a fost
influențată și de alegerile cu care referendumul a fost uneori asociat. Astfel, în 2009,
faptul că referendumul pentru parlament unicameral a fost asociat cu alegerile
prezidențiale a determinat o prezență mai mare la v ot. Pe de altă parte, asocierea
referendumului pentru votul uninominal cu alegerile europarlamentare în 2007 nu a
condus la creșterea numărului de participanți la vo t.

Prezența la vot la referendumurile organizate în pe rioada 1990 d 2009
Tabelul 3
(%)
Anul 1991
Adoptarea
Constituției
României 2003
Adoptarea
Constituției
revizuite 2007
Demiterea
Președintelui
României
2007
Votul
uninominal
2009
Parlamentul
unicameral
și reducerea
numărului de
parlamentari
Procentul
de
participare
la vot 67,00 55,70 44,45 26,51 50,16

Fig. 2 Evoluția prezenței la vot în cadrul referend umurilor organizate în
perioada 1990d2009

Ce determină oare acest fenomen? Ce sAa întâmplat î n democrația noastră atât de
tânără, de numai 21 de ani? Este vorba despre scăde rea conștiinței civice? Scăderea
interesului pentru vot în cazul concret al României poate fi explicată în acest fel?
Din studiile realizate cu privire la acest aspect r ezultă că există o tendință la nivel
mondial de creștere a absenteismului. Explicațiile date de unii cercetători se referă la o
criză a valorilor democrației, trăgând un semnal de alarmă cu privire la implicațiile pe care
le poate avea o asemenea criză – cu cât cetățenii s unt mai dezinteresați de politică și de
procesul democratic în sine, cu cât internalizarea la nivelul conștiinței indivizilor a
valorilor democrației este mai slabă, cu atât aceas ta va funcționa mai prost și guvernarea
va înceta să mai fie democratică, ea nu va mai avea în vedere integrarea diferitelor interese
sociale în condițiile pluralismului politic, ci se va transforma întrAo simplă conducere a
destinelor națiunii întrAo direcție care nu are nic io legătură cu democrația 1.

SAau făcut analize în legătură cu factorii care det ermină absenteismul electoral.
A Referitor la democrațiile vestice, unii cercetători au identificat caracteristici
individuale ale votanților care pot genera acest ti p de comportament (vârstă, educație,
venit, stare civilă, interesul față de politică), c onsiderând că influențele acestor
caracteristici rămân constante, nu variază cu mediu l exterior. 2
A O altă viziune asupra fenomenului absenteismului el ectoral ia în calcul contextele
politice care pot genera refuzul alegătorilor de a mai vota. 3 Printre acestea se numără și
factori care pot genera creșterea prezenței la vot, cum ar fi obligativitatea votului.
A O a treia abordare ia în considerare interacțiunea dintre cele două categorii de
factori, cei individuali și cei sistemici. 4

1 Rosa Virós, A Qualitative Approach to Electoral Abstention , Universitat Pompeu Fabra,
Working Paper no. 98, Barcelona, 1994,
http://ddd.uab.cat/pub/worpap/1994/hdl_2072_1369/IC PS98.pdf.
2 J. E. Lane, S. Ersson, Macro and micro understanding in Political Science: What explains
electoral participation? , European Journal of Political Research , Vol. 18, pp. 457A465, 1990, apud
Eva Anduiza Perea, „Individual characteristics, ins titutional incentives and electoral abstention in
Western Europe”, European Journal of Political Research , Vol. 41, Issue 5, pp. 643A673, 2002.
3 Eva Anduiza Perea, Individual characteristics, institutional incentive s and electoral
abstention in Western Europe , European Journal of Political Research , Vol. 41, Issue 5,
pp. 643A673, 2002.

A Alți cercetători consideră că interacțiunile social e, mai precis discuțiile
interpersonale pe teme politice, precum și intenții le exprimate ale interlocutorilor cu
privire la participarea la vot influențează comport amentul electoral al indivizilor, are loc o
demobilizare interpersonală. 5 Absenteismul este explicat prin faptul că oamenii nu trăiesc
întrAun mediu social cu caracteristici mobilizatoar e, nu există anumite condiții care
încurajează participarea electorală. Iar competiția politică creează un mediu conflictual,
fapt ce are un efect negativ în acest sens.
O analiză mai apropiată din punct de vedere geograf ic, economic și istoric de
România este realizată de un cercetător din Croația6. Acesta arată că în această țară
prezența sau absența de la vot a indivizilor este i nfluențată în principal de doi factori: de
opinia acestora cu privire la utilitatea actului el ectoral individual și de sentimentul
responsabilității politice. În opinia autorului, ca re pledează pentru vot, participarea la
procesul democratic electoral este prin ea însăși o sursă de mulțumire, în afară de
presupusul rezultat al alegerilor, participarea îi poate da cetățeanului sentimentul de
apartenență și de datorie împlinită și reprezintă ș i un act educațional, individul este astfel
învățat să își asume responsabilitatea pentru fapte le sale civice.
Comportamentul electoral din țările din fostul lagă r comunist este desigur diferit din
start de cel din țările care au funcționat neîntrer upt pe baza principiilor democratice.
Democrațiile noi, ele însele, mai precis sistemele politice din aceste țări, sunt și ele diferite
de cele din vestul Europei și din America de Nord.
Scopul acestui demers este acela de a lansa ipoteze cu privire la posibilele cauze ale
absenteismului în creștere din țara noastră.
Fără îndoială, caracteristicile individului îi infl uențează comportamentul, inclusiv pe
cel electoral. Din cercetări a rezultat, așa cum ar ătam, că cetățenii mai educați, mai
informați, mai bine poziționați pe scara socială (n u întotdeauna, zicem noi, bunăstarea
trebuie să fie dublată de educație) participă cu o mai mare frecvență la vot. Ei au mai
puține griji materiale personale imediate, iar conș tiința civică este în cazul lor mai
puternică. Presupunând că nivelul de educație, greu cuantificabil, a scăzut în ultimii ani și
având în vedere că starea materială a populației Ro mâniei a suferit un declin, acestea ar
putea constitui posibile explicații pentru scăderea prezenței la vot. Cu toate acestea,
credem noi, proporția absenteismului este prea mare și dinamica scăderii prezenței la vot
prea accelerată pentru a explica acest fenomen doar pe baza acestor factori.
Există și alți factori cum ar fi data alegerilor (d acă sunt programate alegeri în zile de
sărbătoare, în care o mare parte dintre cetățeni pl eacă în vacanțe) sau faptul că unele secții
de votare își mută sediul, ceea ce creează derută î n rândul alegătorilor 7 ș.a.m.d., dar, iarăși,
în opinia noastră, acești factori nu pot fi conside rați responsabili pentru declinul puternic
al participării la vot.
Un factor important ce influențează procentul celor care participă la vot sAa dovedit a
fi apartenența celor care votează la o comunitate d e tip rural sau la una de tip urban (fig.
3).

4 Ibidem .
5 Julia Partheymüller, The „Social Logic” of Demobilization: Political Dis cussant Influence on
Turnout and Abstention at the 2009 German General E lection , The 6th ECPR General Conference,
University of Iceland, Reykjavik/IS, August 25A27, 20 11.
6 Ivan Šiber, Interest in Elections and Electoral Participation , Politička misao , Vol. XLI, No.
5, pp. 3A27, 2004.
7 Sursa: Declinul participării la vot în România. Doar jumăt ate din participanții la vot din
1990 mai sunt astăzi interesați să voteze , Institutul pentru Politici Publice București,
www.ipp.ro/protfiles.php?IDfile=56.

Fig. 3 Evoluția prezenței la vot în mediile urban ș i rural în cadrul alegerilor
parlamentare în perioada 1990d2008 8

După cum se poate observa, există tendința în ultim ii ani ca prezența la vot în mediul
rural să fie mai mare decât cea în mediul urban și acest lucru se poate explica prin
existența unui alt tip de relații interumane la niv elul comunităților rurale: individul se
poate sustrage cu mai multă greutate de la un act c ivic, el este cunoscut de comunitate și
judecat în consecință, este vorba de apartenența la grupurile mici care funcționează după
alte reguli decât cele mari. Este de asemenea posib il ca la nivelul comunităților rurale să
existe un lider local care să gestioneze cu succes prezența la vot a oamenilor. Acesta nu
este un lucru rău în măsura în care nu se intervine și asupra felului în care oamenii
votează. Iar intervenția poate fi sub formă de mită electorală sau sub formă de presiuni din
partea liderilor influenți.
O explicație ar putea fi dată și pe baza constatări i că așteptările cetățenilor din mediul
rural în raport cu guvernanții par a fi mai reduse, după cum arată un studiu realizat de
Barometrul de Opinie Publică din octombrie 2007. SA a realizat o analiză a evoluției în
ultimii zece ani a diferiților indici relevanți pen tru viața socială românească, printre care și
satisfacția față de guvern pe medii rezidențiale. S e observă că există o decalare aproape
constantă între gradul de satisfacție al cetățenilo r din mediul rural și cel al cetățenilor din
mediul urban (fig. 4). Totuși, alura celor două cur be este echivalentă, cea corespunzătoare
respondenților din mediul urban fiind plasată aproa pe complet sub gradul de insatisfacție
A40.

8 Ibidem.

În grafic sunt trecute valorile medii ale indicelui opiniei personale dominante care
integrează informație despre satisfacția față de ac tivitatea Guvernului. Indicele măsoară
gradul de satisfacție față de Guvern pe o scală de la 100 maximă satisfacție la A100 maximă
insatisfacție, cu 0 ca centru de scală.

Fig. 4. Satisfacția cetățenilor față de activitatea guvernului, în evoluție între
anii 1997 d 2007 9

Studiile electorale efectuate în România ultimilor ani au arătat că atât factorul
emoțional, mai precis simpatia, cât și încrederea f ață de politicieni reprezintă elemente
mobilizatoare pentru votanți. Este bine cunoscut fa ptul că în sondajele ultimilor ani
partidele politice, politicienii, guvernul și parla mentul au obținut cele mai slabe scoruri la
capitolele încredere din partea populației. Mai mul t decât atât, încrederea a scăzut în mod
constant. Chiar presupunând că cetățenii ar încerca să voteze retrospectiv, rațional, să ia
în considerare performanțele anterioare la guvernar e, și aici ne referim atât la rezultate
economice, cât și la gradul în care aceștia șiAau r espectat promisiunile din campaniile
electorale, încrederea scăzută în reprezentanții cl asei politice, indiferent de culoarea
politică, îi demobilizează atunci când este vorba d e actul electoral. Dacă mesajele
politicienilor ar fi suficient de convingătoare, da că speranțele indivizilor în legătură cu
guvernarea unei anumite formațiuni politice ar fi î n creștere, atunci și prezența la vot în
România ar fi, credem noi, mai mare. Din păcate, de multe ori se votează „răul cel mai
mic”.
Ce determină încrederea scăzută în clasa politică? Măsurile economice de relansare a
economiei care se lasă așteptate în condițiile criz ei economice, subfinanțarea
învățământului și a sistemului de sănătate publică, corupția ridicată, toate aceste elemente
ce par să se amplifice nu generează un climat favor abil pentru o democrație tânără, ci
dimpotrivă. Au apărut în repetate rânduri chiar sus piciuni legate de corectitudinea
alegerilor.
Cetățeanul se află astfel în situația de a se între ba „Eu cu cine votez?” Și, întrAun final,
refuză să se prezinte la vot. ReferinduAne la cetăț enii potențial absenteiști, și eliminânduAi
din discuție pe aceia care nu votează din lipsă de civism sau din cauză că sunt întrAo
situație care nu le permite, în mod obiectiv, să vo teze, ei se pot afla în două situații:
→ Niciunul dintre candidați nu pare să fie capabil să le ofere ceea ce își doresc,
niciunul nu iAa convins, și sunt încă nehotărâți. Î n consecință, le este indiferent sau

9 Sursa: Barometrul de Opinie Publică octombrie 2007

aproape indiferent care dintre ei va fi câștigător. Asupra nehotărâților încearcă să
acționeze marketingul politic.
→ Sunt dezamăgiți și convinși că nu pot influența în niciun fel, nici prin vot,
situația actuală. Un vot dat din convingere poate g enera, după o dezamăgire puternică, o
respingere egală cu încrederea inițială, alegătorul promițânduAși să nu mai participe altă
dată la vot. Aceștia sunt absenteiștii convinși.
Există atât o latură rațională a deciziei de a nu m ai vota, în economia interioară a
individului efortul de a se deplasa la vot nu își m ai găsește justificarea, cât și una
emoțională – el se simte înșelat și umilit.
Entuziasmul de la începutul anilor ’90, pasiunea cu care se dezbăteau problemele politice
și partizanatul pătimaș au dispărut. Ele nu mai sun t alimentate cu speranță. În foarte multe
cazuri chiar votul nu mai constituie decât un gest prin care cetățeanul încearcă scoaterea din
competiție a aceluia care îi displace cel mai tare. Iar absenteismul electoral constituie, în multe
cazuri, un protest tacit față de actuala stare de l ucruri din politică, un act de signaling pe care
politicienii ar trebui să îl ia în considerare. Dac ă întrAo democrație în care problemele sunt
puține și electorii absentează de la vot pentru că au sentimentul că lucrurile merg bine și fără
intervenția lor – având astfel un comportament de free ride –, în cazul nostru, absenteismul
poate însemna faptul că cetățenii consideră că lucr urile vor merge la fel de prost indiferent
cum sau pe cine ar vota ei. Aleg să meargă să lucre ze, să învețe, să se trateze peste hotare,
fiecare în funcție de vârstă, de puterea de muncă, de nivelul de pregătire profesională sau după
măsura posibilităților financiare. Chiar unii polit icieni dau un semnal în acest sens – își trimit
copiii să învețe la școli din străinătate și ei înș iși se tratează la clinici din vestul Europei atunc i
când au probleme. Și atunci? Ce le pregătim copiilo r noștri? În ce țară vor trăi ei? Căci noi
credem, asemenea lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, că această țară nu e a noastră, ci este a
urmașilor urmașilor noștri.
O cale de a verifica întrAo anumită măsură dacă abs ența de la vot constituie în mai
mare măsură un protest la adresa sistemului politic actual sau pur și simplu o decizie
personală lipsită de acest substrat, generată de al ți factori, ar fi explicarea intensă prin
intermediul massAmedia a rolului votului alb sau a „absenteismul civic” cum mai este
acesta numit. 10 Această variantă, existentă în legislația electora lă românească 11 , dar
insuficient mediatizată, poate dovedi dorința român ilor de a protesta, dar, fără îndoială,
nu rezolvă problemele generatoare de absenteism. Me nționăm că au existat opinii
conform cărora ar fi bine ca pe buletinul de vot să existe alături de candidați și o varianta
numită „nimeni”, în acest fel evitânduAse confuziil e dintre voturile albe (neștampilarea
niciuneia dintre variante în condițiile în care vot ul rămâne totuși valabil) și cele nule,
precum și stampilarea ulterioară, după dorință, a b uletinelor rămase albe. 12 Rămâne totuși
întrebarea dacă alegătorii sunt dispuși să facă efo rtul de a demonstra această opțiune a lor.
Privind scena politică ca pe o piață, în care exist ă cerere și ofertă de bunuri și servicii
publice, lipsa unei oferte viabile conduce la dezec hilibru, cererea rămâne nesatisfăcută, iar
democrația intră în colaps. Care ar fi, pe scurt, e șecurile guvernării? Privatizarea a condus
de multe ori la fiasco și fostele fabrici și uzine zac părăsite la marginile orașelor în care
oamenii au rămas fără locuri de muncă. Autostrăzile noastre sunt extrem de scumpe și se
construiesc întrAun ritm extrem de lent. Se constru iesc preponderent supermarketuri și
mallAuri, în sediile fostelor fabrici sau în constr ucțiile rămase neterminate de pe vremea

10 Orestis Troumpounis, Institutions, Society or Protest? Explaining Absten tion, Blank and
Null Voting , Universitat Autonoma de Barcelona, 2010,
http://idea.uab.es/orestis/research/Orestis_Troumpo unis_EM.pdf.
11 Legea Votului uninominal , capitolul X, articolul 45, alin. 13: „Sunt voturi albe buletinele care
nu au aplicată stampila "VOTAT". Aceste buletine nu intra în calculul voturilor valabil exprimate.”
12 http://votalb.wordpress.com/.

socialismului, toate având menirea de a ne transfor ma în consumatori fideli. Agricultura
este în degringoladă, iar terenurile agricole sunt cumpărate de cetățeni străini veniți să
facă la noi agricultura pe care noi suntem prea săr aci sau prea nepricepuți să o facem.
Cetățenii plătesc asigurări sociale de sănătate și primesc asistență medicală din ce în ce
mai puțină și mai scumpă, iar pensionarii sunt cons iderați asistați. Sistemul de
învățământ în care își trimit copiii este subfinanț at și din câte se pare ineficient. Salariile
sunt înghețate, dar utilitățile se scumpesc, iar po liticienii aflați la guvernare dau mereu
vina pe conducerile anterioare. Se creează astfel u n dezechilibru care generează, printre
alte lucruri grave, și scăderea prezenței la vot.
Având ca exemplu alegerile prezidențiale care gener ează un interes mai ridicat în
rândul alegătorilor, credem că ar fi utilă modifica rea modului în care sunt gândite
alegerile, în sensul în care alegătorii să ajungă s ă își cunoască cu adevărat reprezentanții
aleși, iar dacă votul se face pe principii uninomin ale, un fapt pozitiv, credem noi, acest
lucru să se materializeze și în modalitatea de stab ilire a câștigătorilor alegerilor.
Pledăm pentru educație politică obligatorie la toat e nivelurile educaționale, pentru
creșterea gradului de informare în rândul cetățenil or (un cetățean informat votează în
cunoștință de cauză și este mai greu de manipulat) și pentru creșterea prin educație a
conștiinței și a responsabilității civice. Educația politică și civică poate determina trezirea
conștiinței individuale a cetățeanului, care trebui e să încerce să facă, atât cât poate, ceva
pentru comunitate, pentru țara în care trăiește, fi e și numai muncind, informânduAse și
votând.
Pe de altă parte, și clasa politică, cei care dores c să fie votați și aleși trebuie să ofere
un program politic și economic serios, bine fundame ntat, coerent, care să includă
modalități de relansare economică, dar și măsuri du re de scădere a corupției și a hoției. Ei
trebuie să fie conștienți că nu sunt entități separ ate de cetățeni, ci se află în raporturi de
principal – agent cu aceștia, că rolul lor este ace la de a lucra pentru binele țării și trebuie
să păstreze în permanență legătura cu alegătorii pe ntru a le afla dorințele și
nemulțumirile. Acest lucru este valabil și pentru p artidele politice în ansamblul lor.
Și, nu în ultimul rând, pledăm pentru prezența libe r consimțită la vot, căci
absenteismul este un mare pericol, el face imposibi lă funcționarea democrației. Cu cât
procentul celor care votează este mai mic, cu atât rezultatul alegerilor reflectă mai puțin
dorințele cetățenilor. Iar dacă cei care votează su nt și slab informați, și puțin educați,
rezultatul va fi cu atât mai puțin satisfăcător.

BIBLIOGRAFIE

1. Lane, J. E., Ersson, S., (2002), Macro and micro understanding in Political
Science: What explains electoral participation? , European Journal of Political Research ,
Vol. 18, pp. 457A465, 1990, apud Eva Anduiza Perea, „Individual characteristics,
institutional incentives and electoral abstention i n Western Europe”, European Journal of
Political Research , Vol. 41, Issue 5.
2. Partheymüller, J., (2011), The „Social Logic” of Demobilization: Political
Discussant Influence on Turnout and Abstention at t he 2009 German General Election ,
The 6th ECPR General Conference, University of Icel and, Reykjavik/IS, August 25A27.
3. Perea, E. A., (2002), Individual characteristics, institutional incentive s and
electoral abstention in Western Europe , European Journal of Political Research , Vol. 41,
Issue 5.
4. Šiber, I., (2004), Interest in Elections and Electoral Participation , Politička
misao , Vol. XLI, No. 5.

5. Troumpounis, O., (2010), Institutions, Society or Protest? Explaining Absten tion,
Blank and Null Voting , Universitat Autonoma de Barcelona,
http://idea.uab.es/orestis/research/Orestis_Troumpo unis_EM.pdf
6. Virós, R., (1994), A Qualitative Approach to Electoral Abstention , Universitat
Pompeu Fabra, Working Paper no. 98, Barcelona,
http://ddd.uab.cat/pub/worpap/1994/hdl_2072_1369/IC PS98.pdf
7. *** Barometrul de Opinie Publică octombrie 2007
8. *** Declinul participării la vot în România. Doar j umătate din participanții la
vot din 1990 mai sunt astăzi interesați să voteze , Institutul pentru Politici Publice
București, www.ipp.ro/protfiles.php?IDfile=56
9. *** Legea Votului uninominal , capitolul X, articolul 45, alin. 13: „Sunt voturi albe
buletinele care nu au aplicată stampila "VOTAT". Ac este buletine nu intra în calculul
voturilor valabil exprimate.”
10. http://votalb.wordpress.com/