Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță 2 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României MÂȚĂ, LILIANA… [600655]

LILIANA MÂȚĂ

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI.
SUPORT PENTRU CURS ȘI SEMINAR

Editura Alma Mater Bacău
2015

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
MÂȚĂ, LILIANA
Mana gementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar/
Liliana Mâță. – Bacău : Alma Mater, 201 5
Bibliogr.
ISBN 978 -606-527-421-1

37

Tehnoredactare: Liliana Mâță

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
3

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………… 8

I. Concepte fundamentale ……………………………………………………… 10
A. Partea teoretică ………………………………………………………………. 10
I.1. Etimologia și definirea termenului de management ……………. 10
I.2. Definirea conceptului de management din perspectivă
educațională ………………………………………………………………………..
11
I.3. Relația dintre domeniile managementului educațional …… ….. 15
I.4. Analiza comparativă a conceptelor de management și
lidership ……………… …………………………. ………………………………….
16
I.5. Aspecte specifice ale managementului grupei de copii/ clasei
de elevi ……………………………………………………………………………….
18
B. Partea aplic ativă …………………………………………………………….. 19
C. Partea evaluativă ……………………………………………………………. 20
Bibliografie ………………………………………………………………………… 21

II. Natura managerială a rolurilor și funcțiilor cadrului
didactic ………………………………………………………………………………….
23
A. Partea teoretică ………………………………………………………………. 23
II.1. Delimitări conceptuale ………………………………………………….. 23
II.2. Rolurile manageriale ale cadrului didactic ……………………….. 23
II.3. Funcțiile manageriale ale profesorului …………………………….. 25
B. Partea aplic ativă …………………………………………………………….. 26
C. Partea evaluativă ……………………………………………………………. 28
Bibliografie ………………………………………………………………………… 28

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
4
III. Argumente pentru managementul grupei de copii/ clasei de
elevi ………………………… …………………………. ………………………………. .
29
A. Partea teoretică ………………………………………………………………. 29
III.1. Argumente organizaționale …………………………………………… 29
III.2. Argumente epistemice ……….. …………………………. ……………. 29
III.3. Argumente istorice ………………………………………………………. 29
III.4. Argumente sociologice ………………………………………………… 30
III.5. Argumente psihologice ………………………………………………… 31
III.6. Argumente manageriale ……………………………………………….. 31
B. Partea aplic ativă …………………………………………………………….. 32
C. Partea evaluativă ……………………………………………………………. 33
Bibliografie ………………………………………………………………………… 33

IV. Dimensiunile managementului grupei de copii/ clasei de
elevi ………………….. ………………………………………………………………….
35
A. Partea teoretică ………………………………………………………………. 35
IV.1. Dimensiunea ergonomică …………………………………………….. 35
IV.2. Dimensiunea psihologică ……………………………………………… 42
IV.3. Dimensiunea socială ……………………………………………………. 44
IV.4. Dimensiunea normativă ……………………………………………….. 47
IV.5. Dimensiunea operațională …………………….. …………………….. 50
IV.6. Dimensiunea inovatoare ………………………………………………. 52
B. Partea aplic ativă …………………………………………………………….. 52
C. Partea evaluativă ……………………………………………………………. 56
Bibliografie ………………………………………………………………………… 57

V. Grupa de preșcolari/ Clasa de elevi ca grup social ……………… 59
A. Partea teoretică ………………………………………………………………. 59

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
5
V.1. Noțiunea de grup social …………. …………………………. …………. 59
V.2. Tipuri de grupuri ………………………………………………………….. 60
V.3. Particularitățile grupei de preșcolari/ clasei de elevi ca grup
social educațional …………………………………………………………………
61
V.4. Structuri și interacțiuni formale ș i informale în grupul de
copii ……… …………………………. ……………………………………………….
65
V.5. Relații și interacțiuni cu valențe educative în clasa de elevi .. 67
V.6. Climatul psihosocial în clasa de elevi și valențele sale
educative …………………………………………………………………………….
70
V.7. Cadrul didactic ca lider al grupului -clasă ………………. ……….. 72
V.8. Stilurile de pre dare ca stiluri de conducere a grupului -clasă 74
V.9. Relația cadru didactic -elev; interacțiunea educativă ca
relație intersubiectivă ……………………………………………………………
77
B. Partea aplic ativă …………………………………………………………….. 79
C. Partea evaluativă ……………………………………………………………. 80
Bibliografie ………………………………………………………………………… 80

VI. Situațiile conflictuale/ de criză educațională în grupa de
preșcolari/ clasa de elevi …………………………………………………………
82
A. Partea teoretică ………………………………………………………………. 82
VI.1. Managementul rezolv ării conflictelor școlare …………………. 82
VI.2. Stiluri, strategii, tehnici de intervenție a cadrului didactic în
situații de criză educațională ………………………………………………….
91
B. Partea aplic ativă …………………………………………………………….. 94
C. Partea evaluativă ……………………………………………………………. 95
Bibliografie ………………………………………………………………………… 95

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
6
VII. Managementul comunicării în clasa de elevi ……………….. …. 97
A. Partea teoretică ………………………………………………………………. 97
VII.1. Comunicarea – mijloc al interacțiunii educaționale ………… 97
VII.2. Blocaje și soluții de prevenire și depășire a blocajelor în
comunicare ………………………………………………………………………….
100
B. Partea aplic ativă …………………………………………………………….. 105
C. Partea evaluativă ……………………………………………………………. 106
Bibliografie ………………………………………………………………………… 106

VIII. Managementul clasei de elevi și disciplina ……………………… 107
A. Partea teoretică ………………………………………………………………. 107
VIII.1. Delimitări conceptuale ………………………………………………. 107
VIII.2. Abordări practice ale problemelor disciplinare …………… .. 107
B. Partea aplic ativă …………………………………………………………….. 113
C. Partea evaluativă ……………………………………………………………. 114
Bibliografie ………………………………………………………………………… 114

IX. Colaborarea instituției școlare cu ceilalți factori
educaționali ………………………………………….. …………………………. …..
115
A. Partea teoretică ………………………………………………………………. 115
IX.1. D efinirea conceptului de parteneriat educațional …………….. 115
IX.2. Colaborarea grădiniță/ școală -familie, parteneriatul cu
familia ………………………………………………………………………………..
117
IX.3. Consilierea și educația părinților …………………………………… 119
IX.4. Colaborarea grădiniță -școală ………………………………………… 121
IX.5. Colaborarea cu alte instituții/ persoane din comunitate și cu
autoritățile …………………………………………………………………………..
123
IX.6. Structura și condițiile programelor de parteneriat ……………. 126

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
7
B. Partea aplic ativă …………………………………………………………….. 131
C. Partea evaluativă ……………………………………………………………. 132
Bibliografie ………………………………………………………………………… 132

X. Consecințele negative ale unui management defectuos al
clasei de elevi …………………………………………………………………………
134
A. Partea teoretică ………………………………………………………………. 134
X.1. Consecințe negative ……………………………………………………… 134
X.2. Deprinderi manageriale pentru eficientizarea procesului
instructiv -educativ ………………. ………………………………………………
136
B. Partea aplic ativă …………………………………………………………….. 143
C. Partea evaluativă ……………………………………………………………. 144
Bibliografie ………………………………………………………………………… 145

XI. Instrumente de lucru utilizate în managementul grupei de
copii/ clasei de elevi ………………………………………………………………..
146
XI.1. Fișă de caracterizare a clasei de elevi …………………………….. 146
XI.2. Chestionar pentru părinți – identificarea stilului parental … 150

Bibliografie generală ……. …………………………. ……………………………

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
8

INTRODUCERE

Lucrarea „ Managementul clasei de elevi . Suport de curs și seminar ”
reprezintă un instrument de lucru pentru studenți și profesori în vederea
însușirii, aplicării și evaluării conceptelor, teoriilor și abordărilor din
domeniu.
Ghidul este structurat pe capitole disticte în care sunt abordate teme
importante din domeniul managementului clasei de elevi : concepte
fundamentale, natura manage rială a rolurilor și funcțiilor cadrului didactic,
argumente pentru managementul grupei de copii/ clasei de elevi,
dimensiunile managementului grupei de copii/ clasei de elevi, grupa de
preșcolari/ clasa de elevi ca grup social, situațiile conflictuale/ de criză
educațională în grupa de preșcolari/ clasa de elevi, managementul
comunicării în clasa de elevi, managementul clasei de elevi și disciplina,
colaborarea instituției școlare cu ceilalți factori educaționali, consecințele
negative ale unui management defectuos al clasei de elevi, instrumente de
lucru utilizate în managementul grupei de copii/ clasei de elevi . La nivelul
fiecărui capitol sunt abordate teme prioritare din perspectiva a trei
componente principale care corespund elementelor procesului de
învățământ: partea teoretică (predarea), partea aplicativă (învățarea) și partea
evaluativă (evaluarea). În partea teoretică sunt structurate conținuturile de
bază ale managementului organizației școlare . Partea aplicativă este
rezervată pentru realizarea a plicațiilor cu ajutorul metodelor active,
interactive și creative de învățare. Partea evaluativă este corelată cu partea
teoretică și cea aplicativă, în vederea verificării capacităților cursanților de a
opera cu termenii de referință prin raportare la pra ctica educațională. În

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
9
ultimul capitol sunt incluse o serie de instrument e utilizate în managementul
grupei de copii/ clasei de elevi .
Conținuturile sunt elaborate în strânsă concordanță cu tematica
programelor pentru susținerea concursului național de tit ularizare pentru
ocuparea unui post didactic în învățământul preuniversitar de către profesorii
pentru învățământul primar și preșcolar, precum și cu programele pentru
examenele de obținere a gradului didactic definitivat și a gradului didactic II.
Parcurg erea unităților tematice oferă suficiente ocazii de receptare,
exersare și (auto)apreciere a modului de înțelegere a conceptelor, teoriilor și
abordărilor din domeniul managementului clasei de elevi .

Lector. univ. dr. Liliana Mâță

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
10
I. Concepte fundamentale

A. Partea teoretică
I.1. Etimologi a
și definirea
termenului de
management
 Termenul management provine din limba latină –
manus agere (a lucra cu mâna).
 Ulterior, este preluat în limba franceză sub forma le
manege (dresajul calului, călărie, școală de echitație)
și în limba italiană sub forma maneggiare (a dresa, a
ține în frâu un cal) (apud Anghelache, 2009, p. 2) .
 În limba engleză există verbul to manage ale cărui
sensuri sunt (Ceobanu, 2012): „a reuși, a conduce, a
rezolva, a fac e față la, a dirija, a izbuti, a struni
elemente pentru un țel, a administra, a manevra, a
stăpâni, a se descurca, a găsi mijloace, a reuși, a se
pricepe să, a cârmui, a duce la bun sfârșit”.
 La nivel general, conceptul de management este
definit în diverse moduri:
– este atât știință („ansamblu organizat și coerent de
concepte, principii, metode, tehnici”) (Russu, apud
Lupu, 2011, p. 8), dar și artă („măiestrie a
managerului de a pune în practică totalitatea
cunoștințelor pentru soluționarea problemelor”
(Russu, apud Lupu, 2011, p. 8);
– „conducerea formală a unei organizații (instituții)
sau a unei/ unor părți din aceasta prin coordonarea
activități i indivizilor și a grupurilor umane, pentru
îndeplinirea obiectivelor organizației (instituției) sau
ale subcomponentelor respective” (Iosifescu, 1996,

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
11
p. 19);
– „arta de a face ca lucrurile să se realizeze în
organizații prin intermediul celorlalți” ( Iosifescu, Ș.
ș.a., 2005, p. 11);
– „procesul în care managerul operează cu trei
elemente fundamentale – idei, lucruri și oameni –
realizând prin alții obiectivele propuse ”
(Mackensie,apud Târcă, 2011, p. 7);
– Managementul are o triplă semnificație (Ursachi,
2001):
– activitate practică (proces) – este un tip special
de muncă intelectuală, prin care cei ce o practică
îi determină pe alții să facă ceva ce trebuie făcut;
– factor de decizie (echipă sau individ) – un grup,
o echipă sau o persoană investiți cu autoritatea,
competențele și răspunderile funcției de
conducere într -o organizație.
– știință – are drept scop explicarea naturii și
trăsăturilor managementului ca proces, ca
activitate practică, cu scopul conturării unui
ansamblu structurat de cunoștințe privind această
activitate, în vederea formării managerilor și
orientării activității lor.
I.2. Definirea
conceptului de
management din
perspectivă
educațională  Management ul educațional
– Este definit ca „activitatea angajată la nivelul
sistemului și al procesului de învățământ în vederea
realizării funcțiilor manageriale (planificare –
organizare; orientare –îndrumare metodologică;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
12
reglare –autoreglare) ale instituțiilor specializate în
formar ea–dezvoltarea permanentă a personalității
elevului, studentului etc., prin intermediul unor
structuri manageriale corespunzătoare angajate în
plan central (Ministerul Învățământului), teritorial
(inspectoratele școlare) și local (unitățile școlare de
bază: grădinița, școala, liceul, colegiul, universitatea
etc.)” (Cristea, 1998).
– Managementul educațional se referă la „conducerea
actului educațional în ansamblul manifestărilor sale”
(Niculescu, 1994 , apud Anghelache, 2009, p. 2 ).
Managementul educațional implică „un anume gen
de conducere a fenomenului educațional în diferitele
lui forme de complexitate și manifestare,
focalizându -se asupra procesului educațional,
organizat explicit în instituții școlare sau în alte tipuri
de instituții, inclusiv familia” (Niculescu, 2002, p. 7).
– Managementul educațional este un „concept mai
larg decât managementul școlar, având în vedere
politica educațională. El cuprinde elementele
strategice, producându -se și în sistemele nonformal și
informal” (Iucu, 2006, p. 35).
– Se referă la „teoria și practica managementului
general, aplicate
sistemului și procesului de învățământ, organizațiilor
școlare și claselor de elevi ” (Târcă, 2011, p. 7).
– Poate fi văzut ca „un sistem de concepte, metode,
instrumente de orientare, conduc ere și coordonare,

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
13
utilizat în realizarea obiectivelor educației, la nivelul
performanțelor așteptate” (Ceobanu, 2012 , p. 4 ).
– Într-o altă concepție, managementul educațional
este definit ca „știința și arta de a pregăti resursele
umane, de a forma personalități, potrivit unor
finalități acceptate de individ și de societate sau o
anumită colectivitate. El cuprinde un ansamblu de
principii și funcții, de norme și metode de conducere
care asigură realizarea obiectivelor sistemului
educativ (în ansamblu sau la nivelul elementelor
componente), la standarde de calitate și eficiență cât
mai înalte” (Jinga, apud Nedelcu, 2009, p. 7 ).
– Managementul educațional se manifestă la diferite
niveluri (Târcă, 2011 ):
– macro – managementul sistemului de
învățământ și al procesului de învățământ , pe țări
și pe niveluri: european, național, local;
– intermediar – managementul organizațiilor
școlare , care se referă la coordonarea structurilor
educaționale de către managerii de vârf din
învățământ, de la ministru la direc tor de școală;
– micro – managementul claselor de elevi care
analizează modurile de organizare a lecțiilor și a
claselor de către managerii operaționali din
învățământ (profesorii).
 Managementul instituției/ organizației școlare
– „Se raportează la conducerea activității școlare din
punct de vedere instituțional ” (Niculescu, 1994 , apud

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
14
Anghelache, 2009, p. 2 ).
– Managementul școlar se referă la „conducerea
sistemului de învățământ, a instituțiilor cuprinse în
acest sistem (minister, inspectorate șco lare, Case ale
Corpului Didactic, unități școlare de diferite tipuri,
grade și niveluri)” (Niculescu, 2002, p. 8).
– Managementul instituției școlare se referă la
„aplicarea principiilor managementului științific , la
conducerea unității școlare, în conformitate cu
exigențele politicilor educaționale ” (Ceobanu, 2012,
p. 5).
 Managementul grupei de copii / clasei de elevi
– Constituie un „domeniu de cercetare în științele
educației, care studiază atât perspectivele de abordare
a clasei (didactică și psihosocială), cât și structurile
dimensionale ale acesteia, în scopul facilitării
intervențiilor cadrelor didactice în situații de criză
microeducațională (indisciplină, violență,
nonimplicare etc.) și a evitării consecințe lor negative
ale acestora, prin exercițiul microdeciziilor
educaționale” (Iucu, 2000, p. 43).
– Managementul grupei de copii/ clasei de elevi sre în
vedere două aspecte esențiale (Niculescu, 2002, p.
7):
– conducerea grupei de copii/ clasei de elevi pe
parcursul unui demers educațional;
– conducerea grupei de copii/ clasei de elevi ca
entitate socială, ca microorganizație, în calitatea

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
15
sa de colectiv aflat în diferite etape de
constituire ”.
– Managementul clasei de elevi se referă la „o
activitate de orchestrare sau de coordonare a unui
întreg set de secvențe de învățare, astfel încât aceasta
să fie cât mai eficientă și mai productivă” (Ceobanu,
2012, p. 7).
– Cuprinde „ setul de activități prin intermediul cărora
profesorul promovează comportamentul adecvat al
elevului și elimină comportamentul inadecvat,
dezvoltă relații interpersonale bune și un climat
socio -emoțional pozitiv în clasă, stabilește și menține
o organizare eficientă și productivă a clasei ” (Weber,
1977, p. 286).
I.3. Relația
dintre domeniile
managementului
educațional  Conceptul de management educațional are sfera de
cuprindere cea mai largă ( Lupu, 2011) . Se regăsește
la nivel formal, non -formal și informal.
 Managementul organizației școlare derivă din
managementul educațional și „se localizează cu
precădere la nivelul formal al educației” (Iucu, 2000,
p. 34).
 Managementul grupei de copii/ clasei de elevi
reprezintă un aspect particular al managementului
educațional, ca „management de proces ” (Niculescu,
2002, p. 7).
În Figura 1.1. este reprezentată relația dintre
domeniile managementului din perspectivă
educațională .

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
16

Figura 1.1. Relația dintre domeniile
managementului din perspectivă educațională
(Cojocariu, 2004)
I.4. Analiza
comparativă a
conceptelor de
management și
lidership  Termenul de leadership este utilizat pentru a denumi
acea parte a activității unui manager prin care acesta
influențează comportamentul indivizilor și grupurilor
în vederea obținerii rezultatelor dorite (Smith, apud
Iosifescu, Ș. ș.a., 2005 ).
 Gilbreath ( apud Iosifescu, Ș. ș.a., 2005 ) prezintă
diferențele esențiale dintre management și lidership
(Tabelul 1.1).

Management
Management ul educați ei
Managementul organizației școlare
Managementul grupei de copii/ clasei de elevi

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
17
Tabelul 1.1. Diferențele esențiale dintre management și
lidership Gilbreath ( apud Iosifescu, Ș. ș.a., 2005 )
Managerul Liderul
– controlează și
optimizează ceea ce
există deja;
– promovează
stabilitatea;
– acționează
tranzacțional;
– urmează regulile
stabilite, asigură
respectarea lor și
corectează abaterile de
la standarde;
– reține;
– întreabă, de regulă,
„cum?“ – schimbă ceea ce există în
ceea ce este necesar;
– promovează schimbarea;
– acționează
transformațional;
– introduce reguli noi,
încurajează creativitatea și
elimină constrângerile care
determină comportamente
conservatoare;
– eliberează;
– întreabă, de reg ulă, „ce?“,
„de ce?“ și „cine?“

 O altă diferență între cei doi termeni rezultă din
faptul că „ managerul este personajul care își
folosește mintea pentru a rezolva problemele de
perspectivă și curente ale organizației conduse, iar
liderul este personajul care aduce în activitatea de
conducere trăirile afective în sprijinul rezolvării
acelorași probleme” (Niculescu, 2002, p. 1).
Hickman ( apud Lupu, 2011 ) realiza o metaforă
sugestivă referitoare la conceptele de lider, respectiv
manager: „managerul este mintea, iar liderul este
sufletul”. Orice manager, respectiv lider au minte și
suflet în același timp, dar focalizarea acestora este
realizată în mod dife rit. „Mintea rezolvă aspectele
analitice, structurale, ordonate ale sarcinii, sufletul
reprezintă aceeași sarcină, dar privită în perspectivă,

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
18
pasional, creativ, flexibil” (Hickman, apud Lupu,
2011 , p. 11). Mintea managerului este centrată pe
rezolvarea sa rcinii (stabilirea strategiei, rezultatele
înregistrate, conservarea resurselor organizației etc.) ,
în timp ce s ufletul liderului se focalizează pe
dimensiunea umană (cultura organizațională,
oamenii organizației/ elevii clasei, privește în viitor
cu optim ism și creativitate etc.). Mintea managerului
reprezintă raționalul, iar s ufletul liderului reprezintă
afectivul (Niculescu, 2002, p. 2).
I.5. Aspecte
specifice ale
managementului
grupei de copii /
clasei de elevi  Conducerea grupei de copii / clasei de elevi pe
parcursul unui demers educațional viz ează
(Niculescu, 2002, p. 7) :
– „gruparea elevilor în diferite momente al e
demersului educațional (metode de grupare –
regruparea a elevilor)” ;
– „susținerea activității în interiorul unor
microgrupuri” (spri jin și îndrumare oferite fiecărui
grup de elevi care realizează sarcini independente, pe
grupuri)” ;
– încurajarea auto – și interevaluărilor la nivelul
microgrupurilor și inter – microgrup uri;
– „realizarea unui proces autoevaluativ asupra
activității de învățare pentru fiecare microgr up și la
nivelul grupului -clasă ”.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
19
B. Partea aplicativ ă
Analizarea și
interpre tarea
imaginilor
(după Dulamă,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se vor forma grupuri
de câte patru membri. Fiecare grup va primi o
imagine pe care o va analiza din perspectiva
managementului grupei de copii/ clasei de elevi .
Timp de cinci minute fiecare grup va analiza
fotografia primită pe baza următoarelor întrebăr i:
– Care este înțelesul imaginii și mesajul pe care
încearcă să îl transmită?;
– Care este publicul specific căruia i se adresează
mesajul? ;
– Care pot fi interpretările alternative ale imaginii?;
– Care este contextul?.
 Analizarea și interpretarea imaginilor în grupuri
 Prezentarea interpretărilor : Unul sau doi
reprezentanți din fiecare grup prezintă imaginea
primită și o analizează în fața colegilor. Ei identifică
semnificația, aspectele specifice ale managementului
grupei de copii/ clasei de elevi și modul de percepție
a celui care o vizualizează. Se precizează indiciile pe
care grupul le -a luat în considerare.
Mai multe
capete la un
loc
(Kagan, apud
Dulamă, 2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se vor forma grupuri
de câte patru membri, se va stabili numărul pe care îl
are fiecare în grup. Aceștia vor căuta mai întâi
individual răspuns timp de un minut pentru o situație –
problemă. Un membru din grup extrage biletul cu
situația -problemă.
1. Cum îmbină c adrul didactic din învățământul

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
20
preșcolar și primar rolul de manager și lider?;
2. Managementul educațional este știință sau artă?
3. Cum este pregătit cadrul didactic din învățământul
preșcolar și primar ca m anager al grupei de copii/
clasei de elevi?
4. Care sunt aspectele specifice ale m anageme ntului
grupei de copii și cele ale managementului clasei de
elevi ?.
 Activitate individuală
 Activitate în grupuri : Fiecare membru va expune
explicațiile sau soluțiile găsite în grupul din care face
parte. Răspunsurile vor fi comparate și se va adopta
soluția optimă sau explicația considerată ca fiind
științifică.
 Activitate frontală : Toți membrii care au numărul trei
vor prezenta pe rând colegilor răspunsul la care a
ajuns grupul lor.

C. Partea evalu ativă

1. Evidențiați relația dintre domeniile managementului din perspectivă
educațională.
2. Analizați d iferențele esențiale dintre management și lidership .

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
21
Bibliografie
Anghelache, V. (2009). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Dunărea de Jos” Galați.
Ceobanu, M. -C. (201 2). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Al. I. Cuza” Iași.
Cojocariu, V. -M. (2004). Introducere în managementul educației . București:
Editura Didactică și Pedagogică , R.A.
Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici . București: Editura
Didactică și Pedagogică , R.A.
Dulamă, M. E. (2002). Modele, strategii și tehnici didactice activizante cu
aplicații în geografie . Cluj -Napoca: Editura Clusium.
Iosifescu, Ș. (1996). Curs prin corespondență pentru directorii de unități
școlare, Lexicon minimal de management, Funcții manageriale.
București: Institutul de Științe ale Educației.
Iosifescu, Ș. (Coord.) (2005). Management educațional . București : Educația
2000+.
Iucu, R. B. (2000). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru
gestionarea situațiilor de criză educațională . Iași: Editura Polirom.
Lupu, D. (2011). Managementul clasei de elevi: delimitări conceptuale; lider
și manager; funcțiile manageriale . Dimensiunile managementulu i grupei
de copii / clasei de elevi. În Lupu, D., Bota, O. (Coord.), Managementul
și gestionarea situațiilor de criză în clasa de elevi (pp. 4 -30). Program de
formare -dezvoltare continuă „ BACOV -IA”.
Nedelcu, A. (2009). Introducere în management. În Palade, E. (Coord.),
Management instituțional și management de proiect . București :
Educația 2000+.
Niculescu, R.M. (2002). Management educațional , Curs destinat
Învățământului la Distanță. Brașov: Editura Universității Transilvania .

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
22
Târcă, A. (2011). Management educațional . Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului , Unitatea de Management al Proiectelor cu
Finanțare Externă.
Ursachi, I. (2001). Management . București: Editura A.S.E.
Weber, W. (1977). Classroom Management. În Cooper (Ed.), Classroom
Teaching Skills: A Handbook . Lexington, MA: DC.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
23
II. Natura managerială a rolurilor și funcțiilor cadrului
didactic din învățământul preșcolar și ciclul primar

A. Partea teoretică
II.1.
Delimitări
conceptuale  Funcția de management reprezintă „o activitate
îndreptată către un anumit scop, specifică și care, în
interacțiune cu alte activități, este obiectiv necesară
pentru conducerea eficientă a organizației” (apud
Târcă, 2011, p. 10) .
 Rolurile manageriale se referă la totalitatea
responsabilităților din cadrul organizației.
II.2. Rolurile
manageriale
ale cadrului
didactic R. Iucu (2000) identifică principalele roluri
(comportamente fundamentale) ale cadrului didactic în
activitatea instructiv -educativă cu clasa de elevi.
 Planificare
– Profesorul determină sarcinile și obiectivele pe
variate niveluri, își structurează conținuturile esențiale
și alcătuiește orarul clasei etc.
 Organizare
– Cadrul didactic fixează programul muncii instructiv –
educative, structurile și formele de organizare.
 Comunicare
– Stabilește canalele de comunicare și repertoriile
comune.
– Activitatea educativă implică un dialog permanent
cu elevii care se concretizeaz ă prin arta formulării
întrebărilor, dar și prin libertatea acordată elevilor în

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
24
structurarea răspunsurilor. Dialogul elev -profesor
necesită un climat educațional stabil, deschis și
constructiv.
 Conducere
– Este activitatea desfășurată în clasă prin care
profesorul direcționează procesul asimilării, dar și al
formării elevilor prin apelul la normativitatea
educațională.
– Poate fi asemănată cu acțiunea de „dirijare” care
facilitează construcția sentimentelor și a ideilor
comune.
 Coordonare
– Urmărește în p ermanență realizarea unei sincronizări
între obiectivele individuale ale elevilor cu cele
comune ale clasei, pentru a contribui la întărirea
solidarității grupului.
 Îndrumare
– Elevii sunt ghidați de cadrul didactic prin intervenții
punctuale adaptate sit uațiilor respective, prin sfaturi și
recomandări care să susțină comportamentele și
reacțiile elevilor.
 Motivare
– Se realizează prin formele de întăriri pozitive și
negative în diverse moduri:
– utilizarea aprecierilor verbale și reacțiilor
nonverbale în sprijinul consolidării
comportamentelor pozitive,
– orientarea valorică prin serii de intervenții cu

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
25
caracter umanist a tendințelor negative identificate
în conduitele elevilor;
– încurajarea și manifestarea solidarității cu unele
momente sufletești ale c lasei.
 Consiliere
– Elevii sunt consiliați în activitățile școlare, dar și în
cele extrașcolare, prin ajutorare, prin sfaturi, prin
orientarea culturală și axiologică.
– Un rol deosebit îl are intervenția educatorului în
orientarea școlară și profesională, dar și în cazurile de
patologie școlară.
 Control
– Se aplică în scopul cunoașterii stadiului în care se
află activitatea de realizare a obiectivelor, precum și
nivelele de performanță ale acestora.
– Controlul nu are decât un rol reglator și de ajustare a
activității și atitudinii elevilor.
 Evaluare
– Vizează măsura în care scopurile și obiectivele dintr –
o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare
sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate
și prin elaborarea sintezei a precierilor finale.
– Judecățile valorice pe care le va emite cadrul
didactic vor constitui o bază temeinică a procesului de
caracterizare a elevilor .
II.3. Funcțiile
manageriale
ale cadrului Niculescu (2002) descrie două mari dimensiuni ale
funcțiilor manageriale: dimensiunea sarcină și
dimensiunea umană.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
26
didactic  Funcțiile centrate pe dimensiunea sarcină sunt
următoarele:
– analiza – diagnoza;
– organizarea;
– proiectarea (planificarea și programarea);
– implementarea programelor (conducerea, con trolul,
evaluarea);
– decizia;
– circulația informației.
 Funcțiile centrate pe dimensiunea umană vizează:
– organizarea grupurilor de copii / elevi ;
– formarea echipelor de copii/ elevi ;
– motivarea copiilor / elevilor ;
– participarea, dezvoltarea personală a fiecărui copil/
elev;
– negocierea ;
– gestiunea situațiilor de criză.

B. Partea aplicativă
Minicazurile
(după Dulamă,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se vor forma grupuri
de patru membri pentru a discuta timp de cinci minute
în vederea alegerii unui caz concret despre rolurile
manageriale ale cadrului didactic din învățământul
preșcolar sau primar, extras din realitate și care
necesită rezolvare. Cazul va fi descris în scris, concis
și concret.
 Activitate în grupuri: Membrii discută și elaborează
minicazuri în grupuri.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
27
 Prezentarea interpretărilor : Un reprezentant din
fiecare grup prezintă minicazurile.
 Alegerea unor minicazuri pentru aprofundare :
Alegerea se face prin mai multe proceduri: prin
tragere la sorți, prin decizia profesorului, după diferite
criterii (grad de dificultate sau de generalitate).
 Formularea unor decizii : După citirea cazului de
către profesor, participa nții au la dispoziție cinci
minute pentru a răspunde la întrebarea: Ce ai face în
această situație?
 Activitate fron tală de lecturare și de discuție asupra
deciziilor : Foile sunt adunate și citite sau fiecare
participant citește decizia sa. Se discută despre:
interpretarea situației, avantajele și dezavantajele
fiecărei decizii, consecințele fiecărei decizii. Dacă se
discută în grupuri, va fi desemnat un observator care
va concluziona asupra modului de desfășurare a
discuției.
Metoda riscului
sau
a obstacolelor
(după Dulamă,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se va propune o
situație și se va formula solicitarea ca participanții să
specifice riscurile sau dificultățile care pot apărea,
chiar și imaginare în cazul în care unele funcții
manageriale sunt exercitate incorect.
 Brainstorming frontal : Vor fi scrise pe tablă toate
ideile elaborate de participanți.
 Clasificar ea riscurilor după diferite criterii : Riscurile
enumerate vor fi grupate în categorii prin raportare la
criteriile propuse.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
28
 Identificarea soluțiilor : Se vor forma grupuri de șase
membri pentru a discuta timp de cinci minute o sumă
de riscuri, pentru care v or căuta soluții de rezolvare.
 Activitate frontală : Fiecare grup prezintă soluțiile
identificate și le argumentează. Se discută cum anume
pot fi prevenite riscurile identificate.

C. Partea evaluativă

1. Realizați un eseu despre rolurile/ comportamentele utilizate în relația cu
grupa de copii/ clasa de elevi.
2. Formulați exemple pentru fiecare dintre funcțiile manageriale în calitate
de cadru didactic, ca manager al grupei de copii/ al colectivului de elevi.
3. Realizați o analiză a modului în care vă exercitați funcțiile manageriale în
cadrul instituției școlare. Ce măsuri de eficientizare propuneți?
4. Descrieți un caz concret despre rolurile manageriale ale cadrului didactic
din învățământul preșcol ar sau primar, extras din realitate și care necesită
rezolvare.

Bibliografie
Dulamă, M. E. (2002). Modele, strategii și tehnici didactice activizante cu
aplicații în geografie . Cluj -Napoca: Editura Clusium.
Iucu, R. B. (2000). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru
gestionarea situațiilor de criză educațională . Iași: Editura Polirom.
Niculescu, R.M. (2002). Management educațional , Curs destinat
Învățământului la Distanță. Brașov: Editura Universității Transilvania .

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
29
III. Argumente pentru managementul grupei de copii/ clasei
de elevi

A. Partea teoretică
III.1.
Argumente
organizaționale  Clasa de elevi reprezintă o asociere organizată,
bazată pe norme și criterii clare (apud Anghelache,
2009) .
 Elementele distinctive ale unei activități organizate la
nivelul clasei de elevi sunt (Zlate, apud Iucu , 2006) :
– scopul comun;
– diviziunea muncii;
– definirea rolurilor;
– structurile de rol;
– sistemul informațional și comunicarea.
III.2.
Argumente
epistemice  Este evidentă deschiderea științelor socio -umane,
inclusiv a pedagogiei, spre noi teorii, spre noi
abordări științifice (Iucu, 2000) .
 Extinderea conceptului de management asupra
educației în general, cât și a activității educative
desfășurate în clasa de elevi, în particular, este
legitimă , dar și benefică.
III.3.
Argumente
istorice  Ideile și acțiunile practice despre conducerea clasei
au fost prezente permanent în istoria pedagogiei
(apud Anghelache, 2009).
– Pedagogia este „știință a conducerii unei cla se în
vederea unei instrucții și educații optimale a copiilor
care o compun” (Freinet, apud Iucu , 2006) .

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
30
– Conform concepției pedagogice a lui Makarenko
(apud Stanciu, 1991), în centrul preocupărilor se află
colectivul de copii, întrucât acesta creează cel e mai
favorabile condiții de dezvoltare a fiecăruia dintre
membrii săi. Educatorul poate influența asupra unui
elev dacă acționează asupra colectivului din care face
parte. Este formulat principiul liniilor de perspectivă,
care implică oferirea în permanen ță de către educator
în fața colectivului a unui scop către care acesta să
aspire și să depună efortul pentru a -l realiza. Astfel,
colectivul se încheagă atât în procesul activității
pentru atingerea scopului, cât și prin trăirea comună a
bucuriei provocat e de succes.
III.4.
Argumente
sociologice  Motivarea socială, relațiile educaționale și crearea
unui climat social sunt aspecte importante în
proiectarea, organizarea și conducerea activității
educaționale (apud Anghelache, 2009) .
 Dacă în pedagogia clasică învățarea reprezintă o
activitate eminamente individuală, în pedagogia
contemporană învățarea reprezintă și un proces social
(apud Anghelache, 2009) .
 Una dintre responsabilitățile profesorului este de a
forma și dezvolta competențe sociale (cunoștințe,
priceperi, deprinderi, comportamene, atitudini și
reprezentări sociale).
 Profesorul a început să fie considerat „conducător de
grup” preocupat de definirea următoarelor aspecte
(Vlăsceanu, apud Iucu, 2006) :

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
31
– profilul social al grupului;
– identitatea, sin talitatea și concepția grupului despre
poziția și coeziunea sa;
– climatul moral și emoțional al grupului etc.
III.5.
Argumente
psihologice  Copilul/ elevul se formează, se dezvoltă psihic într –
un grup social cum este grupul școlar/ clasa de elevi,
iar p rocesele produse influențează direct sau indirect
procesul de învățare (Iucu, 2000) .
 Adaptarea elevului la cadrul organizațional al
grupului de copii/ clasei de elevi se realizează prin
mecanisme psihologice diferențiate la două niveluri
(Iucu , 2006) :
– nivelul I – constituie aspectul exterior ce poate fi
descris ca o învățare socială și ca un comportament
social, derulat prin intermediul contactelor sociale
școlare;
– nivelul II – vizează aspectul interior, ca interiorizare
a unei sinteze de influențe so ciale exterioare,
conjugate cu dispozițiile psihice interne, stabile față
de comportamentul social.
III.6.
Argumente
manageriale  Evidențiază constituirea managementului clasei de
elevi ca disciplină nouă, care derivă din
managementul educațional.
 Definire a conceptului de management al grupei de
copii/ clasei de elevi este prezentată în capitolul I.
Alte tipuri de
argumente  Argumente didactice (după Boja, 2011)
– Managementul clasei are un rol importat în
eficientizarea activității profesorului.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
32
 Argumente etice
– Aplicarea cu succes a principiilor, tehnicilor de
management al grupei de copii/ clasei de elevi
asigură condițiile necesare pentru respectarea
deontologiei didactice.

B. Partea aplicativă
Lista de
inventariere
(după Joița ,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se vor forma echipe
din câte 4 membri și se va formula cerința de a
formula cât mai multe idei cu privire la o categorie de
argumente pentru managementul grupei de copii/
clasei de elevi prin raportare la specificul
învățământului preșco lar și primar .
 Activitate în grupuri : Se completează rubricile din
lista de inventariere.

 Activitate frontală : Sunt analizate asocierile și
cuvintele cheie care se referă la diferitele argumente
care evidențiază necesitatea studierii managem entului
grupei de copii/ clasei de elevi .
Sintetizarea
(după
Niculescu,  Comunicarea sarcinii de lucru : Membrii echipelor
vor elabora o siglă cu ajutorul inițialelor literelor care
formează cuvintele care vizează argumentele

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
33
2001) managementului grupei de copii/ clasei de elevi.
 Activitate în grupuri : Vor avea loc discuții cu
membrii grupului pentru a formula sigla/ sinteza
despre categoriile principale de argumente.
 Activitate frontală : Se va crea o siglă comună pe baza
ideilor preluate de la fiecare grup .

C. Partea evaluativă

1. Elaborați un eseu argumentativ în care să evidențiați principalele
categori i de argumente pentru managementul grupei de copii/ clasei de
elevi .
2. Formulați exemple din practica educațională din învățământul preșcolar
și primar care să ilustreze trei categori i de argumente pentru managementul
grupei de copii/ clasei de elevi .
3. Enumerați cât mai multe idei cu privire la o categorie de argumente
pentru managementul grupei de copii/ clasei de elevi prin raportare la
specificul în vățământului preșcolar și primar .

Bibliografie
Anghelache, V. (2009). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Dunărea de Jos” Galați.
Iucu, R. B. (200 6). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru
gestionarea situațiilor de criză educațională . Iași: Editura Polirom.
Boja, A. (2011). Formarea competențelor de management al clasei de elevi
în perioada pregătirii inițiale a cadrelor didactice. Teză de doctorat .
Universitatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca .

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
34
Joița, E . (Coord.) (2007). Formar ea pedagogică a profesorului. Instrumente
de învățare cognitiv -constructivistă . București : E.D.P., R.A.
Niculescu, R. M. (2000). Formarea formatorilor . București : Editura All
Educațional.
Stanciu, I. Gh. (2001). Istoria pedagogiei. Manual pentru clasa a XII-a,
Școli normale . București: E.D.P.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
35
IV. Dimensiunile managementului grupei de copii/ clasei de
elevi

A. Partea teoretică
IV.1.
Dimensiunea
ergonomică  Dispunerea mobilierului în sala de clasă
a) Definire (Iucu, 2006)
– Mobilierul școlar reprezintă o parte importantă a bazei
tehnico -materiale a învățământului și este compus dintr -o
serie de piese de mobilă folosite în mediul școlar, ca
suporturi conexe, în scopul îndeplinirii unor obiective
educaționale.
b) Specific (Iucu, 2006)
– Din punct de vedere ergonomic mobilierul școlar este
realizat corespunzător caracteristicilor psiho -somatice ale
elevilor și adecvat spațiului de clasă.
– Din perspectivă didactică, acesta este instalat și reglat
după obiectivele instructiv -educative ale ac tivității.
c) Compoziție (Iucu, 2006)
– În compoziția mobilierului școlar intră atât piesele
destinate locurilor de studiu și de învățare ale elevilor,
cât și mobilierului personal rezervat cadrului didactic.
d) Atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt
după Ullich (apud Iucu, 2006) :
– simplitatea;
– funcționalitatea;
– durabilitatea;
– instrucționalitatea;
– modularitatea – organizarea și reorganizarea,

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
36
compunerea și descompunerea mobilierului, în funcție de
sarcina didactică fundamentală și de stilul educațional al
cadrului didactic.
e) Tradițional și modern în dispunerea mobilierului
– Dispunerea mobilierului în manieră tradițională
favorizează expunerea cadrului didactic și atitudinea
pasivă a elevilor și se pretează la act ivități educaționale
de tip predare -învățare, prelegere.
– Dispunerea mobilierului pe sistem semicerc sau chiar
oval, evidențiază caracterul interpersonal al relației
educaționale, astfel încât stimulează interacțiunile
permanente și activismul elevilor.
 Vizibilitatea
a) Definire (Iucu, 2006)
– Este o constantă ergonomică, apropiată de igiena
școlară și presupune adaptarea spațiului școlar al clasei,
inclusiv al mobilierului la necesitățile somato -fiziologice
și de sănătate ale elevilor.
b) Specific (Iucu, 2006)
– Vizibilitatea este condiționată de dispunerea
mobilierului în clasa de elevi și de starea de sănătate a
elevilor (copiii cu deficiențe de vedere, cu deficiențe de
auz, cu deficiențe structurale ale scheletului precum și
copiii care din punct de vedere fizic sunt variabili după
înălțime).
c) Rolul cadrului didactic (Iucu, 2006)
– Selecția copiilor/ elevilor se va face pe baza
argumentelor de tip medical și fizic.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
37
– Este recomandabilă stimularea unei dinamici a
pozițiilor ocupate în bănci de elevi , astfel încât
permutările respective să nu încalce legile biologice,
fizice și medicale, dar, totodată, să nu contravină nici
normelor psihopedagogice, instructiv -educative și de
socializare ale elevilor în sala de clasa.
 Amenajarea (pavoazarea) săli i de clasă
a) Definire (Iucu, 2006)
– Vizează variabilele de mediu cultural -estetic ale clasei
de elevi.
– Cultura grupală a clasei de elevi presupune promovarea
atât a unor valori instrumentale , cât și a unor valori
expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii, până la
adevărate „ritualuri de socializare"), care devin
fundamente pentru primele.
b) Specific (Iucu, 2006)
– Clasa, ca grup organizat, poate să se identifice la
nivelul culturii manageriale prin intermediul unui
elemen t de individualizare (o mascotă, spre exemplu) și
să-și eficientizeze structura grupală interioară prin
intermediul unui spațiu (pereții sălii de clasă, alte piese
de mobilier decât cele strict școlare) amenajat după legile
instructiv -educative, estetice d ar, nu în ultimul rând, și
după cele manageriale.
c) Modalități concrete de realizare (Iucu, 2006)
– un simbol al clasei;
– o melodie preferată;
– un joc preferat;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
38
– o poveste reprezentativă pentru clasă;
– câteva seturi de fotografii cu membrii clasei
 Modele de aranjare spațială a grupei de copii/ clasei de
elevi
Modele de aranjare
spațială Caracteristici
Tradiționale
– dispunerea a mobilierului
în manieră tradițională – 3
rânduri de bănci, fiecare cu
câte 2 locuri – Se pretează mai ales pentru
activit ățile de tip frontal.
– Stimulează doar elevii aflați
în față și în centru, pe când cei
din spatele și lateralele clasei
sunt mai puțin stimulați (apud
Ceobanu, 2012).
– Favorizează expunerea
cadrului didactic și atitudinea
pasivă a elevilor și se pretează
la activități educaționale de tip
predare -învățare, prelegere
(Iucu, 2006).
Moderne
– înlocuirea băncilor
„tradiționale” cu pupitre
individuale

– dispunerea mobilierului
școlar în formă de semicerc,
oval sau în „U”
– Se bucură de atributul
modularita tății și oferă
posibilitatea de rearanjare a
mobilierului în funcție de
strategia instrucțională adoptată
de cadrul didactic (individuală,
în grupuri mici, în grupuri mari,
frontal) (apud Ceobanu, 2012).
– Stimulează interacțiunea între
elevi, deschiderea de multiple
canale de comunicare și o bună
participare la discuții (apud
Ceobanu, 2012).
– Evidențiază caracterul
interpersonal al relației
educaționale, astfel încât
stimulează interacțiunile
permanente și activismul
elevilor (Iucu, 2006).

 Exigențe psihopedagogice ale organizării activităților de
învățare

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
39
– Principii generale cu privire la aranjarea clasei (apud
Ceobanu, 2012):
– Profesorul trebuie să aibă un control vizual
„rezonabil” asupra tuturor elevilor.
– Elevii trebuie să aibă o vizibilitate foarte bună asupra
prezentărilor, demonstrațiilor, tablei etc.
– Mijloacele didactice utilizate frecvent trebuie să fie
ușor accesibile.
– Zonele de circulație și culoarele trebuie să faciliteze
accesul facil și rapid în și din clasă.
– Aranjarea mobilieru lui clasei trebuie să faciliteze
aranjarea rapidă a elevilor în perechi, grupuri mici,
grupuri mari;
– Sălile de clasă trebuie să fie organizate și poziționate
astfel încât să evite apariția stimulilor senzoriali care
pot conduce către distragerea atenției elevilor.
 Cerințe specifice ale organizării eficiente a activităților
de învățare
Cerințe specifice Desciere
Crearea unui climat
adecvat desfășurării orei
(apud Ceobanu, 2012) Climatul educațional este
reprezentat de dezvoltarea unor
relații corespunzătoare, atât între
elevii unei clase, cât și între
aceștia și cadrul didactic.
Folosirea unor resurse
materiale adecvate
Folosirea resurselor
psihice ale profesorului și
elevilor (apud Iucu, 2006 ) a) Folosirea eficientă a resurselor
psihice ale elevilor presupune
stabilirea capacității de învățare
și identificarea elementelor
motivaționale. Aceste aspecte
sunt descrise la dimensiunea
psihologică.
b) Folosirea eficientă a resurselor

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
40
psihice ale profe sorului se
regăsește la nivelul categoriilor
de competențe ale cadrelor
didactice (apud Mâță, 2010):
– competențe științifice:
– capacități de transmitere a
cunoștințelor;
– abilități pentru procesarea
și prelucrarea cunoștințelor;
– aptitudini pentru
cercetare, experimentare și
control etc.
– competențe psihosociale:
– capacitatea de a influența
pozitiv colectivul în
ansamblu;
– capacitatea de a stabili
relații adecvate cu elevii
etc.
– competențe psihopedagogice:
– capacitatea de
accesibilizare a info rmației;
– capacitatea empatică;
– creativitate etc.
Folosirea adecvată și
eficientă a timpului (apud
Ceobanu, 2012) Valorificarea judicioasă a
timpului educațional presupune
respectarea unui set de reguli:
– evaluarea realistă a strategiilor
instrucționale sau a activităților
propuse de către cadrul didactic;
– stabilirea clară a scopurilor și
obiectivelor activității
instructive, pentru evitarea
timpilor neproductivi;
– realizarea orarelor în funcție de
posibilitățile și interesele
elevilor, precum și în funcție de
o serie de caracteristici
psihofizice (curba învățării,
influența tonusului asupra
eficienței activității);
– luarea în considerare a
caracteristicilor psihologice ale
elevilor privind durata
concentrării atenției în funcție de
vârstă;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
41
– deprinderea elevilor cu o serie
de reguli privind managementul
timpului personal.
Principiile generale se „traduc”
la nivelul clasei prin dezvoltarea
în echipă (profesor și elevi) a
unor reguli clare și a unor rutine
ce trebuie cunoscute și
respecta te de către profesor și
elevi (apud Ceobanu, 2012):
– intrarea și ieșirea din clasă;
– reacția elevilor atunci când
sună de intrare sau de ieșire în/
din clasă;
– pregătirea pentru lecție;
– împărțirea materialelor
didactice;
– aranjarea pe grupe (în cazul
învățării pe grupe)/ revenirea la
locurile din bănci;
– verificarea temelor;
– colectarea probelor scrise, a
testelor;
– organizarea serviciului pe clasă
zilnic/săptămânal, cu
responsabilități clare pentru
elevi, pentru a se evita situațiile
confuze, în care
responsabilitatea este disipată;
– deplasările în clasă la/ de la
tablă, etc.

Selectarea formelor de
instruire (frontal, în
perechi, în grupe, studiu
individual) și integrarea
acestora în cadrul unei
secvențe didactice
Antrenarea părinților Antre narea părinților în
organizarea eficientă a
activităților de învățare se poate
realiza prin diferite modalități:
– fixarea unor modele de
exprimare;
– promovarea unei atitudini
deschise față de comunicare.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
42
Gestionarea situațiilor
conflictuale Rezolvarea situațiilor
conflictuale implică un proces
de scurtă durată, medie sau
lungă, ceea ce presupune
parcurgerea mai multor etape
(apud Iucu, 2006) :
– identificarea, cunoașterea
tipului de conflict, forma de
manifestare, părțile implicate,
primele explicații;
– analiza situației, din
perspectivă cauzală, factorială,
de conținut, utilizând gama
procedeelor de acumulare și
interpretare a informațiilor
variate,
luarea deciziei de rezolvare,
după criteriile manageriale,
psihopedagogice, împreună cu
copil / elevii, construind
alternative de rezolvare;
– construirea programului ales de
intervenție pedagogică, pe etape,
pe operații, cu anumite metode,
împreună cu co piii / elevii;
– aplicarea programului, reglarea
din mers, prin evaluare continuă;
– evaluarea finală, analiza
eficienței, succesului, a
aspectelor nerealizate, ca și
continuarea monitorizării,
prevenirea unor stări care sp
redeschidă conflictul.

IV.2.
Dimensiunea
psihologică Elementele centrale ale dimensiunii psihologice sunt
reprezentate de cunoașterea, respectarea și exploatarea
particularităților individuale ale elevilor ( Iucu, 2006) .
 Capacitatea de învățare
a) Specific (Potolea, apud Iucu, 20 06)
– Elementul primordial al capacității de învățare îl

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
43
reprezintă determinarea stării de pregătire a elevilor, care
indică „nivelul de dezvoltare psihoeducațională care face
posibilă abordarea cu succes a unor obiective sau sarcini
de învățare” .
– Structura capacității de asimilare este condiționată de
următorii factori:
– nivelul dezvoltării biopsihosocial;
– starea de pregătire la nivel de abilități, cunoștințe
în raport cu un conținut predeterminat;
– componenta motivațională asimilată cu atenția și
interesul.
b) Rolul cadrului didactic (Iucu, 2006)
– Pentru a stabili momentul optim când elevii pot lua
contact cu sarcina de învățare, sunt necesare câteva
informații despre:
– stadiul dezvoltării psihologice a copiilor;
– concepția despre învățare și asimilare;
– analiza logico -cognitivă a conținutului de învățat
(socio -moral).
– Resursele învățării pot fi exploatate în plan managerial
de cadrul didactic în mod echilibrat pe obiective și genuri
de activități, pe diferite perioade ale zilei și ale anul ui
școlar.
 Fundamentele psihologice ale competențelor socio –
relaționale
a) Specific (Iucu, 2006)
– Elementul motivațional care susține fundamentarea
psihologică a competențelor sociorelaționale, este

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
44
convingerea ca element psihologic complex, cognitiv,
afectiv și volițional.
– Voința, reprezintă din punct de vedere psihologic,
capacitatea ființei umane de a depăși obstacole care o
împiedică atingerea unui obiectiv fixat.
– Pașii instrucției voluntare (Duric, apud Iucu, 2006)
vizează următoarele componente:
– conceperea unui proiect conform normelor școlare;
– stimularea inițiativei elevilor, prin explorarea
ocaziilor disponibile;
– educarea perseverenței pentru dezvoltarea voinței
elevilor.
c) Rolul cadrului didactic (Iucu, 2006)
– Este necesar c a profesorul să stimuleze colaborarea cu
părinții și să construiască relația profesor – părinte – elev
în educația voinței.
IV.3.
Dimensiunea
socială  Clasa ca grup social
a) Definire (Zlate , apud Iucu, 2006)
– Clasa de elevi reprezintă un „ ansamblu de indivizi
(elevi), constituite istoric, între care există diverse tipuri
de interacțiuni și relații comune determinate”.
b) Caracteristicile clasei de elevi (apud Iucu, 2006)
– Întinderea clasei (mărimea) vizează numărul de elevi
care compun grupul (25 -30, în cazurile cele mai
frecvente, 30 -40 în cazurile cele mai inoportune și 20 -22
în cazurile cele mai oportune).
– Interacțiunea membrilor clasei este dată de
interacțiunile directe, nemijlocite și multivariante.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
45
– Scopurile atât cele pe termen scurt cât și cele pe termen
lung, sunt comune grupului clasă și, prin intermediul
conștientizării acestora de către elevi, pot deveni motorul
dezvoltării grupului pe perioada școlarității. Arta cadrului
didactic, ca manager în clasă, constă în fixarea, pe lângă
obiect ivele școlare formale și a unei serii de obiective
social -afective pentru grupul de elevi, care vor determina
consolidarea coeziunii acestuia.
– Structura grupului poate fi analizată dual în ceea ce
privește grupurile mici și implicit clasa de elevi, atât ca
modalitate de legătură a membrilor grupului în plan
interpersonal, cât și ca ierarhie internă a grupului.
– Compoziția și organizarea sunt rezultatul interacțiunii
tuturor celorlalte caracteristici ale grupului, care sunt
definite prin gradul de omogeni tate sau de eterogenitate a
clasei. Dinamica grupului clasă determină o altă
caracteristică a acesteia, coeziunea, care este denumită
uneori și „sănătatea grupului” și indică gradientul de
unitate al grupului.
– Sintalitatea reprezintă person alitate a grupului respectiv .
– O altă caracteristică vizează problematica liderilor ,
care implică aspecte legate de identificare a, diagnoza și
coordonare a din partea cadrului didactic.
 Structura informației sociale în grupul clasă (Iucu, 2006)
– Presupune stabili rea raportului dintre informație,
circulația acesteia și dinamica grupului.
 Individualizare, grupare și organizare în clasă
a) Definire (Cristea, 1998 , p. 187 )

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
46
– Formele de organizare reprezintă „ modalitățile
specifice de proiectare a procesului de învățământ la
nivelul dimensiunii sale operaționale, realizabilă în
diferite contexte conform obiectivelor pedagogice
elaborate la nivel general, specific și concret ”.
b) Specific (Iucu, 2006)
– Principalele m oduri de organizare a clasei de elevi sunt:
frontal, grupal, individual.
Moduri Caracteristici
Frontal – Pornește de la perspectiva tratării clasei de
elevi ca și cum toți elevii ar fi egali între ei.
– Implică utilizarea metodelor expunerii și a
conversației.
Grupal – Presupune organizarea elevilor (de la 2 la
mai mulți elevi) pe echipe în funcție de
anumite criterii.
– Există două tipuri de grupuri:
– grup omogen , în care elevii sunt incluși
în funcție de interese, capacități, rezultate
școlare comune, și dispun de:
– sarcini de instruire distribuite
difere
nțiat;
– îndrumarea permanenta a cadrului
didact
ic;
– timp de instruire distribuit
neuni
form;
– grup eterogen , în care elevii sunt incluși
după interese, capacități, rezultate școlare
diferențiate, și dispun de:
– sarcini de instruire dif erențiate sau
comune (diferențiate la nivel de
dificultate și chiar la nivel de
conținut).
– Din punct de vedere pedagogic se recomandă
o echilibrarea celor două forme. Grupul
omogen este mai profitabil din punct de vedere
intelectual, în timp ce grupul et erogen este mai
adecvat pentru integr area social ă a elevilor.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
47
Individual Presupune respectarea individualității elevilor,
prin adaptarea sarcinilor de instruire în
concordanță cu nevoile și posibilitățile fiecărui
elev, în parte.

IV.4.
Dimensiunea
normativă a) Definire (Păun, apud Iucu, 2006)
– Normele reprezintă „ansambluri de reguli care reglează
desfășurarea unei activități educaționale”.
– Îndeplinesc următoarele funcții ( Laing, apud Iucu,
2006 ):
– reglarea comportamentului de atenuare a
potențialelor surse de conflict;
– susținerea unui schimb de recompense care
motivează părțile contractante ale normei să rămână
într-o relație, într -o legătură.
– Cele mai importante surse de constituire a normelor de
grup sunt:
– interiorizarea normelor explicite, astfel încât
acestea pot deveni normele grupului, fără a mai fi
simțite ca forme exterioare de constrângere;
– „importul de norme” din afara școlii și a clasei
astfel încât pot fi apelate alte valori normative;
– interacțiunile din viața grupulu i, care favorizează
distincția dintre o clasă și o alta.
b) Tipuri de norme la nivelul clasei de elevi (Păun, apud
Iucu, 2006)
– Normele explicite
– Sunt normele prescriptive, cunoscute, clar
exprimate.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
48
– Au rol de reglementare a activității școlare.
– Pot fi divizate în două categorii:
– norme constitutive , care decurg din
caracteristicile procesului de predare învățare și
de transmitere a valorilor cunoașterii
(normativitatea didactică);
– norme instituționale, care decurg din
prezentarea instituției școlare ca instituție
socială.
– Aplicarea acestor norme se va face în mod uniform
și unitar pentru toți elevii.
– Cadrul didactic va depune eforturi pentru a realiza
trecerea progresivă de la caracterul impus, coercitiv
la cel acceptat, interiorizat.
– Normele implicite
– Sunt normele ascunse, care se construiesc în cadrul
grupului.
– Sunt acceptate ca expresii ale unui ethos implicit,
exprimat într -un sistem de ritualuri, de ceremonii, de
povestioare, care exp rima starea de spirit a
membrilor grupului respectiv.
– Constituie cartea de vizită, de reprezentare a clasei
la nivel de informație și de comunicare.
– Constituirea culturii normative implicite este legată
de percepția membrilor grupului față de normele
școlare explicite menționate în regulamentele
școlare.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
49
c) Rolul cadrului didactic
– Rolurile manageriale ale cadrului didactic vizează:
– modul de raportare al profesorului la cultura
normativă (acesta acceptă normele implicite, le
cunoaște);
– modul de realizare a impunerii normelor explicite
(profesorul trebuie să știe că uneori aversiunea
elevilor nu este față de ideea de normă, ci față de
stilul de aplicare al acesteia);
– modul de funcționare în paralel atât al normelor
explicite, cât și a celor impl icite ridică o serie de
probleme, dintre care conflictul normativ este cea
mai dificilă pentru cadrul didactic.
– În situația în care cadrul didactic, poate stăpâni
managerial demersurile de intervenție și de soluționare,
conflictul de norme poate deveni ș i factor dinamogen al
coeziunii grupului clasă.
– Idealul urmărit prin intervențiile cadrului didactic este
coeziunea grupului acceptată ca o rezistență a grupului la
destructurare, la factori care ar putea scinda organizația
grupală.
– Rolul de manager al cadrului didactic în situații care
solicită un asemenea tip de intervenție poate fi elementul
de care depinde echilibrul și sănătatea grupului clasă.
– Responsabilitatea cadrului didactic este de a integra
elementele culturii lor normative implicite în procesul de
favorizare și consolidare a culturii normative explicite
(Geulen , apud Iucu, 2006 ).

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
50
IV.5.
Dimensiunea
operațională Dimensiunea operațională include o serie de strategii de
rezistență, „de supraviețuire” în clasa de elevi.
 Proceduri și strategii de intervenție ale cadrului didactic
(apud Iucu, 2006)
Strategii de
intervenție Caracteristici
Pedeapsa – Reprezintă o formă și un fel de stimul cu
trei conotații valorice:
– dezavantaj (ca ispășire);
– mijloc de dirijare care acționează pe
baza neplăcerii (pedeapsa ca norma);
– experiență neplăcuta (pedeapsa
naturală).
– Cadrul didactic va respecta o serie de
cerințe de ordin psihopedagogic:
– utilizarea metodei în momentul în care
subiectul are o anumită maturitate
psihoafectivă și când a dobândit
conștiința de sine;
– aplicarea pedepsei cu implicare și
atașare din punct de vedere socioafectiv.
– În urma utilizării sale, pedeapasa
determină efecte vizibile atât în plan
afectiv cât și în plan cognitiv. Metoda se
poate finaliza cu efecte poz itive imediate,
dar și cu o constantă corectivă benefică
pentru o perioadă mai lungă de timp.
Strategia de
dominare – Se bazează pe comportamente profesorale
de prestigiu și de autoritate.
Negocierea – Reprezintă o „formă de întâlnire dintre
două părți, în scopul realizării unei
înțelegeri” (Scott, 1996).
– Există două forme de negociere din
perspectiva managementului clasei de
elevi:
– explicită (consensual, deschisă);
– implicită (ascunsă, cu elevi care vor
încerca să exploreze limitele de
toleranță al e culturii normative explicite,
pentru a -l determina pe profesor să
accepte anumite lucruri care depășesc
normalitatea explicită clasei).

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
51
Fraternizarea – Se caracterizează prin neputința de
dominare a cadrului didactic, convertită
într-o formă de „alint pedagogic”.
– Cadrul didactic se aliază cu elevii, ceea
ce determină crearea unui univers
interacțional foarte ciudat.

Strategia
bazată pe
ritual și
rutină – Evidențiază așa-numitul „profesor
predictibil”, care își fundamentează
intervențiile pe standard izare și
uniformizare.
Terapia
ocupațională – Facilitează dinamica clasei cu precădere
la nivel fizic, deoarece cultivă mișcarea ca
formă supremă de tratament și intervenție
în situații de abatere liniare dar și grave.
Strategia de
susținere
morală – Pune pe prim plan funcția moralizatoare a
discuției directe, prin care se asociază
reușita școlară a elevului cu reușita sa
socială.

 Conformare și complianța comportamentală în clasă
a) Definire (Chelcea, 1993 )
– Conformarea se referă la schimbarea comportamentului
unei persoane în sensul aderării la anumite seturi
normative și standarde larg acceptate la nivel de grup.
Este și o preluare a atitudinilor, valorilor, credințelor
(variabile de tip cultura normativa) caracteristi ce unui
grup.
– Complianța reprezintă conotația negativă a conformării
și poate fi definit ca modalitate de răspuns pozitiv a
anumitor persoane la anumite solicitări, rugăminți,
îndemnuri, ordine din partea autorităților.
b) Rolul conformării și complianțe i comportamentale
(Iucu, 2006)
– Grupul clasă, și chiar și cadrul didactic, tind să -i
valorizeze pozitiv pe aceia care se supun foarte ușor

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
52
normelor explicite, dar este bine să fie apreciați și ceilalți
pentru gândirea critică și curajul de care dau dovada.
– Fără conformare viața de grup și, implicit, viața școlară
în clasă ar fi imposibilă. Ea asigură funcționarea eficientă
și coezivă a gru purilor sociale.
IV.6.
Dimensiunea
inovatoare – Inovația este „acea schimbare în domeniul structurilor și
practicilor învățământului care are drept scop ameliorarea
sistemului” (Thomas, apud Iucu, 2006).
– Din perspectiva managementului clasei de elevi,
dimensiunea inovatoare reprezintă o condiție esențială a
optimizării interacțiunilor și a microdeciziilor educaționale în
universul grupului.
– Schimbarea presupune un set de acțiuni corective aduse
mereu acțiunii educaționale.
– Agentul schimbării este în suși cadrul didactic.
– Inovația la nivelul managementului clasei presupune:
– cunoașterea practic ii educaționale într -un moment „t” al
activității;
– cunoașterea tendințelor și a tradițiilor activităților
educaționale vizate;
– cunoașterea orizonturilor de așteptare ale elevilor.

B. Partea aplicativă
Masa
rotundă
simultană
(după Dulamă,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se vor forma echipe
de câte 4 membri. Fiecare grup se va așeza la o masă
și va lua o foaie albă și un marker . Foaia și marker ul
vor trece pe rând pe la fiecare membru și vor nota, pe
rând, câte o modalitate concretă de amenajare

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
53
(pavoazare ) a sălii de clasă .
 Activitate pe grupe : Participanții discută și notează pe
rând ideile .
 Activitate frontală : După epuizarea timpului, unul
dintre membr i prezintă modalitățile concrete de
amenajare (pavoazare ) a sălii de clasă . Se vor adresa
diferite întrebări pentru clarificarea aspectelor, pentru
completarea cunoștințelo r, pentru corectarea
greșelilor .
Piramida
(după Dulamă,
2002 )  Comunicarea sarcinii de lucru : Participanții vor
descrie o activitate instrucțională p e baza criteriilor
de organizare ale grupului de elevi .
 Activitate individuală : Fiecare participant formulează
răspunsuri și anumite întrebări referitoare la subiectul
abordat.
 Activitate în perechi: Răspunsurile la întrebări vor fi
căutate cu ajutorul colegului, timp de cinci minute.
 Activitate în grupuri de patru: Două perechi vor
forma un grup și vor compara rezultatele pentru a
concepe împreu nă un singur răspuns. Vor fi
formulate concluziile și vor fi identificate aspectele
controversate pe baza întrebărilor formulate.
 Activitate frontală : Un reprezentant din fiecare grup
va prezenta concluziile grupului. Pe tablă vor fi notate
răspunsurile pe ntru a facilita comparația. Pe baza
ideilor grupurilor se vor formula concluziile finale.
Controversa
constructivă  Comunicarea sarcinii de lucru : Se vor forma echipe
de câte 4 membri. Unii vor identifica argumente pro,

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
54
(după Dulamă,
2002) iar ații vor des coperi argumente contra cu privire la
aplicarea pedepsei în raport cu particularitățile unei
grupe de copii/ clase de elevi .
 Activitate în perechi
 Activitate pe grupe : Toate perechile care susțin
aceeași poziție discută argumentele stabilite și
elaborează o listă de argumente.
 Activitate frontală : Un reprezentant al primului grup
prezintă argumentele. Celălalt grup adresează
întrebări pentru clarificare, fără a contrazice
argumentele prezentate. Se procedează la fel cu cel
de-al doilea grup.
 Activitate pe grupe : Membrii din fiecare grup discută
argumentele părții adverse și aleg cinci dintre acestea
ca fiind cele mai puternice.
 Activitate frontală : Fiecare grup prezintă pe rând cele
cinci argumente în fața grupului advers. Se adresează
întrebări de clarific are.
Hexagonul
(după Dulamă,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Fiecare echipă de
lucru va realiza un hexagon pentru a fi completate
triunghiurile din interior conform celor șase întrebări:
– Cum? (analizarea fenomenului);
– Unde? (spațiul în care se produce fenomenul);
– Când? (timpul);
– De ce? (stabilirea cauzei);
– Care? (precizarea condițiilor);
– Ce? (evidențierea efectelor, rezultatelor sau
urmărilor).

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
55
Scopul principal este de a evidențiaț importanța
normel or explicit e și implicite la nivelul grupe i de
copii/ clasei de elevi .
 Activitate pe grupe : Membrii echipelor vor completa
rubricile hexagonului.
 Activitate frontală : Se completează hexagonul cu idei
preluate de la fiecare echipă .
Discuția de
tip „broască –
țestoasă”
(după Dulamă,
2002)
 Comunicarea sarcinii de lucru : Se vor forma grupuri
de discuție de cel puțin șase membri, cu doi raportori
la fiecare grup. Fiecare grup va argumenta rolul
dimensiunii inovatoare a managementului grupei de
copii/ clasei de elevi .
 Discuția în grupuri
 Activitate frontală : Toate grupurile vor păstra poziția.
Purtătorii de cuvânt vor sta în fața grupurilor pentru a
participa la discuția comună, dar și pentru a putea
discuta cu grupuril e aferente, instalate în spate . Un
purtător de cuv ânt va primi sugestiile și observațiile
elaborate de către grupul aferent, pe parcursul
discuției generale. În timpul discuției generale,
purtătorii de cuvânt pot comunica cu membrii
grupului lor, în anumite momente dificile, asemenea
broaștei țestoase car e se retrage în carapace în caz de
pericol.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
56
C. Partea evaluativă

1. Identificați trei condiții care stau la baza respectării principiului
vizibilității în ergonomia spațiului de instruire (cu aplicați i pentru câteva
cazuri specifice de copii cu cerințe educative speciale – deficienț ă de auz,
de văz, motorie).
2. Exemplificați trei modalități concrete de amenajare (pavoazare ) a sălii de
clasă .
3. Prezentați și exemplificați caracteristicile grupului clasă.
4. Descrieți o activitate instrucțională p e baza criteriilor de organizare ale
grupului de elevi.
5. Enumerați trei consecințe , pozitive sau negative, ale normelor explicite
și implicite la nivelul grupe i de copii/ clasei de elevi.
6. Identificați p atru avantaje și patru limite ale pedepsei în raport cu
particularitățile unei grupe de copii/ clase de elevi.
7. Enumerați trei tehnici de intervenție la nivelul grupei de copii/ clasei de
elevi și adaptați -le unei situații educaționale concrete.
8. Elabo rați un eseu despre rolul dimensiunii inovatoare a managementului
grupei de copii/ clasei de elevi. Se va porni de la ideea că inovația este o
„schimbare în domeniul structurilor și practicilor învățământului care are
drept scop ameliorarea sistemului ”.
9. Explicați relația dintre modul de amenajare a spațiului educațional,
metodele de învățământ și modalitățile de organizare a grupei precizate.
(Probă scrisă, Limba și literatura română, Pedagogia preșcolară și
Metodica desfășurării activităților instructiv -educative în grădinița de
copii , Concursul de ocupare a posturilor didactice/ catedrelor declarate
vacante/ rezervate în unitățile de învățământ preuniversitar, 30 iulie 2013 )
10. Prezentați una dintre modalitățile de organizare a grupei pent ru o

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
57
activitate de învățare în grădiniță, domeniul Limbă și comunicare, nivel de
studiu: 5 -6/ 7 ani, sugestie de conținut: fenomene ale naturii, având în
vedere următoarele repere:
– descrierea modalității alese de organizare a grupei pentru activitatea
indicată;
– prezentarea a două exigențe psihopedagogice și/sau ergonomice
privind organizarea
grupei de copii;
– exemplificarea uneia dintre cele două exigențe psihopedagogice și/
sau ergonomice prezentate pentru modalitatea aleasă de organizare a
grupei.
(Probă scrisă, Limba și literatura română și Literatura universală
pentru copii, Metodica activității instructiv -educative din învățământul
preșcolar, Pedagogie preșcolară și elemente de psihologie a educației ,
Educatoare/ Institutori / Profesori pentru învățământul preșcolar ,
Examenul național de definitivare în învățământ , 14 iulie 2014 )

Bibliografie
Ceobanu, M. -C. (2012). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Al. I. Cuza” Iași.
Dulamă, M. E. (2002). Modele, strategii și tehnici didactice activizante cu
aplicații în geografie . Cluj -Napoca: Editura Clusium.
Chelcea, S. (1993). Psihologie socială, Note de curs . Universitatea din
București.
Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici . București: E.D.P.
Iucu, R. B. (2006). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru
gestionarea situațiilor de criză educațională . Iași: Editura Polirom.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
58
Mâță, Liliana (2010 ). Ghid de pregătire psihopedagogică pentru gradele
didactice. Bacău: Editura Alma Mater.
Scott, B. (1996). Arta negocierii . București: Editura Tehnică.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
59
V. Grupa de preșcolari/ Clasa de elevi ca grup social

A. Partea teoretică
V.1.
Noțiunea de
grup social  Definire a conceptului de grup social
– Grupul social reprezintă „o formațiune socială în
interiorul căreia indivizii interacționează conform unor
reguli fixe și împărtășesc sentimentul de a constitui o
entitate aparte, astfel încât membrii s -ar putea recunoaște
ca atare ” (De Coster, 1990, apud De Visscher, Neculau,
2001, p. 19) .
 Caracterist icile grupului social (De Visscher, Neculau,
2001) :
– Descrie o unitate de ti mp și spațiu, un „aici și acum” ,
ceea ce presupune o anumită proximitate, o distanță
interindividuală minimală .
– Evidențiază o semnificație: o rațiune de a fi și de a
rămâne împreună, fără a s e impune obiective identice sau
experiențe comune .
– Se caracterizează printr -o soartă relativ comun ă, care
implică trăirea în comun a evenimentelor sau a
experiențelor .
– Oferă posibilitatea perceperii și a reprezentării fiecărui
membru de către ceilalți .
– Deține un caracter rezonabil de „entitate de grup”,
perceput de membri și de persoane exterioare grupului .
– Asigură posibilitatea de instaurare a unui proces
interactiv efectiv, ceea ce presupune ca membrii să poată
comunica între ei și să se influențeze reciproc .

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
60
– Are o durată suficientă pentru a permite un proces de
instituționalizare (structuri de relații, funcții, roluri,
norme, procese) .
V.2. Tipuri
de grupuri  După mărime :
– grupuri mici (până la 40 de membri);
– grupuri mijlocii (de ordinul zecilor și sutelor);
– grupuri mari (etniile, popoarele, națiunile)
 După natura relațiilor dintre membrii grupului
(Anzieu și Martin, 1994)
– Grupul primar se caracterizează printr -un grad de
organizare ridicat, un număr mic de membri, scopuri
asumate de toți membrii și relații afective foarte strânse.
În acest sens, grupul primar este echivalent cu grupul mic
sau restrâns.
– Grupul secundar este un grup social mare,
instituționalizat, caracterizat printr -un grad de organizare
foarte ridicat, prin scopuri și acțiuni bine definite și
planificate.
 După gradul de instituționalizare (Sălăvăstru, 2004) :
– Grupul formal
– Este un ansamblu de persoane cu o organizare
explicită, instituționalizată, în care relațiile dintre
membri sunt oficiale, formale, reglementate prin
norme, legi, ordine, decizii.
– Are o structură formală, reflectată în organizarea
ierarhică și funcțională a grupului.
– Grupul informal
– Este un grup constituit spontan, fără o organizare

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
61
explicită, iar relațiile dintre membri exprimă modul
de distribuire a simpatiei și antipatiei în grup.
– Are o structură informală, care evidențiază poziția
membrilor populari și a celor respinși, polii de
atracție și de conflict dincolo de structura oficială.
V.3. Parti –
cularitățile
grupei de
preșcolari/
clasei de
elevi ca
grup social
educațional  Definire și încadrare
a) Definire
– Clasa de elevi este „un grup de muncă specific,
compus dintr -un număr de membri egali între ei
(elevii) și dintr -un animator (profesorul), ale căror
raporturi sunt reglementate oficial de tipul sarcinii și
de normele de funcționare” (Neculau, 1983, p. 105).
– Grupa de copii/ clasa de elevi este „un grup social
unde, ca urmar e a interrelațiilor ce se stabilesc între
membrii ei, apare și se manifestă o realitate socială cu
consecințe multiple asupra desfășurării procesului
instructiv educativ” (Nicola, apud Iucu, 2006, p. 51).
b) Încadrare
– În primul rând, este un grup formal , constituit pe
baza unor reglementări școlare, în funcție de anumite
reguli și prin distribuirea unor roluri diferite
educatorilor și educaților.
– Este un grup mic după numărul de membri (25 -30),
iar în funcție de natura scopurilor este un grup
educaționa l în raport cu alte tipuri de grup, clasa
școlară este un grup de formare, de modelare a unor
capacități și trăsături de personalitate, de învățare a
unor comportamente, de însușire a cunoștințelor și

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
62
abilităților necesare.
– Este, de asemenea, un grup pr imar .
 Particularitățile clasei de elevi ( Sălăvăstru, 2004)
a) Interacțiunea directă, nemijlocită, față în față a
membrilor
– Interacțiunea ia forma comunicării, a relațiilor
ierarhice și a relațiilor preferențiale: prin interacțiune
se schimbă comportamentele persoanelor care intră în
contact o perioadă mai lungă de timp.
– În cadrul clasei, interacțiunile se realizează la
niveluri diferite (profesor -elev, elev -elev, elev -grup,
grup-grup) ș i se diferențiază între ele prin gradul
diferit de determinare, felul interacțiunii dintre membri
și mijloacele de realizare (Zlate, 1972, pp. 62 -63).
b) Prezența scopurilor și a motivelor care susțin
acțiunea de urmărire a acestora
– Există două categorii de scopuri:
– scopurile de ordin formativ , care sunt prescrise
de persoane exterioare grupului și vizează
procesul de instrucție și educație;
– scopurile individuale .
– Între categoriile de scopuri există următoarele relații:
– de dezvoltare, armonizare și integrare reciprocă;
– de subordonare și integrare conștientă și
consimțită a scopurilor individuale în cele
comune, în funcție de măiestria pedagogică a
profesorului (metodele pedagogice utilizate, stilul
de conducere a clasei), de climatul socioafecti v

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
63
din clasa de elevi, de gradul de motivare a elevilor
la activitățile comune (Păun, 1982, p. 136).
c) Structur a grupului
– Reprezintă rețeaua de statusuri și roluri ale
indivizilor în grup:
– Statusul definește locul pe care îl pcupă un
individ într -un si stem la un moment dat,
poziția sa socială într -o ierarhie dată.
– Rolul este aspectul dinamic al statusului,
totalitatea conduitelor adoptate din
perspectiva deținerii unui status.
– Clasa de elevi are o structură organizată și impusă,
care se concretizează în învestirea membrilor grupului
cu diferite roluri (funcții, responsabilități):
– structura formală (oficială): vizează desemnarea
liderilor formali, care au un rol important în
reglarea relațiilor din cadrul colectivului de elevi,
precum și în stabilirea relațiilor profesor -elevi;
– structura informală (neoficială, liber consimțită):
este rezultatul relațiilor intersubiective ce se
stabilesc între membrii grupului, este o structură
cu un caracter predominant afectiv, bazată pe
legături de si mpatie, antipatie și indiferență;
relațiile respective pot influența coeziunea și
productivitatea grupului școlar sau pot acționa
pentru a proteja membrii grupului contra
practicilor autoritare ale liderilor formali .

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
64
d) Existența unui sistem de norme
– Normele servesc drept criterii de evaluare a
comportamentelor individuale și de grup.
– Comportamentele dezirabile din punct de vedere
social sunt promovate, în timp ce comportamentele
indezirabile, deviante, sunt respinse și sancționate.
– Normele au rol de reglator al grupului și determină
unitatea și coeziunea acestuia.
– Sistemul normativ al grupului școlar cuprinde două
categorii de norme:
– norme explicite , care reglementează activitatea
de învățare a elevilor și decurg din speci ficul
instituțiilor șc olare ca instituții de instruire și
educație;
– norme implicite, care iau naștere din
interacțiunea membrilor, sunt un rezultat al
experiențelor colective ale elevilor, și sunt destul
de flexibile.
e) Gradul de coeziune
– Coeziunea este rezultatul tuturor forțelor care îi
determină pe indivizi să rămână în grup, exprimă
gradul de unitate și de integrare a grupului, rezistența
sa la destructurare.
– Noțiunea opusă coeziunii este disocierea grupului.
– Sursele coeziunii grupului sunt:
– atracția interpersonală;
– măsura în care membrii se simpatizează unii pe
alții;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
65
– climatul de încredere mutuală;
– consensul cognitiv și afectiv al membrilor;
– succesul în activitatea comună și satisfacțiile
generate de viața în grup;
– prestigiul grupului de apartenență;
– măsura în care grupul satisface aspirațiile
membrilor;
– cooperarea în cadrul activităților grupului.
f) Alți parametri importanți :
– Sintalitatea : personalitatea clasei de elevi sau a
grupului de elevi (Nicola, 2002);
– Problematica liderilor
V.4.
Structuri și
interacțiuni
formale și
informale
în grupul
de copii  Conceptul de structură
– Se referă la „organizarea internă, modelul
comportamental și continuă adaptare a modelului la
cerințe în funcție de natura grupului concret ” (apud Mâță,
2010, p. 191) .
 Perspective de analiză a organizării clasei de elevi
(apud Mâță, 2010)
– Din punct de vedere structural clasa de elevi este
reprezentată de ansamblul rol -status -urilor formale și
informale cristalizate, ca urmare a activ ității desfășurate .
– Din punct de vedere funcțional , cele mai importante
funcții ale clasei de elevi sunt cele de învățare,
socializare, integrare a elevilor în colectiv, în grup .
– Din punct de vedere procesual , principalele
componente ale clasei de ele vi ca grup mic sau primar
sunt:

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
66
– structura de sarcină sau de activitate, care este dată
de modelul rolurilor pe care le au membrii grupului
sau unele subgrupuri,
– structura de putere care reflectă pozițiile membrilor
și relațiile dintre aceste poziții;
– structura de comunicare sau totalitatea rețelelor de
comunicare din grup .
 Interacțiuni formale și informale în grupul de copii
(apud Mâță, 2010)
a) Interacțiunile formale
– Sunt constituite, în mod deliberat pentru îndeplinirea
unor sarcini sau atingerea unor obiective .
– Sunt reglementate oficial, în mod instituționalizat,
prin acte normative, decizii etc.
– Prezintă următoarele caracteristici:
– Structura, atât pe orizontală, cât și cea ierarhică,
este determinată de specificul sarcinii
grupulu i(de exemplu: formații de muncă, clase
de elevi) .
– Relațiile dintre componenții grupului, conduita
membrilor acestuia, sunt precis reglementate și
obligatorii, pentru a asigur a funcționalitatea
optimă a grupului .
– Liderul grupului este desemnat sau ales în
conformitate cu anumite reglementări legale sau
statutare .
– Nerespectarea regulilor de conduită, a
raporturilor de lucru, a regulamentelor specifice

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
67
grupului atrage sancțiuni .
– În cadrul grupurilor formale, dincolo de relațiile
formale, obligatorii dintre membrii acestora , pot exista
și relații interpersonale foarte variate, de la relații
afective, prietenești, până la relații deschis
conflictuale .
b) Interacțiunile informale
– Apar fie în cadrul grupurilor formale (echipă de
muncă, clasă de elevi, grupă de studenți), fie în afara
acestora, independent de grupurile formale .
– Grupurile informale sunt grupuri mici și primare,
care nu formează instituții formalizate .
– Se constituie în mod spontan și se bazează
preponderent pe afinități și contacte personale;
– Atât structura, cât și relațiile interpersonale, sunt
informale, deoarece nu sunt oficial reglementate .
– Liderii sunt recunoscuți spontan, nu beneficiază de
un status oficial .
– Caracterul informal nu înseamnă lipsa organizării, ci
uneori gr upurile informale au o organizare internă
foarte bine pusă la punct, o structură ierarhică proprie,
anumite norme de conduită și valori proprii bine
conturate .
V.5. Relații
și
interacțiuni
cu valențe
educative în  Definirea conceptelor
– Relațiile educaționale sunt relații interpresonale care
definesc „legăturile psihologice, conștiente și directe între
oameni” (Zlate, apud Iucu, 2006)
– Interacțiunea educațională este un aspect, o formă din

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
68
clasa de
elevi multitudinea și varietatea relațiilor interperso nale în clasa
de elevi (Iucu, 2006).
 Tipurile de relații interpersonale în clasa de elevi
derivă din nevoile și trebuințele psihologice resimțite de
elevi atunci câ nd se raportează unii la alții (apud Iucu,
2006).
a) Relații de intercunoaștere
– Derivă din nevoia psihologică de a dispune de unele
informații cu privire la celălalt, la felul lui de a fi, la
personalitatea acestuia .
– Cu cât informațiile de care dispune un cadru didactic
la un momentdat despre elevii săi și, un anumit elev
despre ceilalți cole gi, sunt foarte diverse și consistente,
cu atât universul dinamic al interacțiuni lor respective
este mai viguros.
– Când informațiile sunt mai limitate, șansele
instaurării neîncrederii și a suspiciunii între parteneri
sunt mai ridicate .
– Elementul centra l, începutul și sfârșitul acestui tip de
relații interpersonale, îl constituie imaginea
partenerilor unul despre celălalt și despre ei înșiși .
– Reprezentările interpersonale, sunt un subiect
preferențial al sociologiei educației și constituie
variabile de finitorii ale int eracțiunilor din clasa de
elevi.
– Inerțiile perceptive, stereotipiile perceptive,
efectele predictive, ecuația personală a
profesorului, ș.a.m.d., sunt tot atâtea exemple

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
69
edificatoare ale deficiențelor potențiale
înregistrate în interacți unile educaționale ca
urmare a unor lacune sau vicii de intercunoaștere .
b) Relațiile de intercomunicare
– Constituie o rezultantă a ceea ce resimt oamenii,
copiii, atunci când intră în interacțiune, nevoia de a se
informa reciproc, de a face schimb de informații, de a
comunica .
– Clasa constituie pentru elevi un univers deschis
provocărilor informaționale, cu schimburi de mesaje,
cu aprecieri frecvente și intense la adresa situației
procesului de intercomunicare din interiorul grupului .
c) Relațiile socio -afective
– Sunt rezultatul intervenției unei nevoi de tip
interpersonal ce are în vedere schimbul de emoții,
sentime nte și structuri de tip afectiv -simpatetice, care
presupun relații de simpatie și antipatie, de preferință
și de respingere reciproca între membri clasei de elevi .
– Atracția interpersonală are la bază o serie de emoții
ce pot fi înțelese ca modificări org anice .
– Caracteristicile fundamentale ale relațiilor afectiv –
simpatetice în clasa (la elevii de vârsta școlară) sunt
spontaneitatea, sinceritatea, disproporția dintre
amploarea afecțiunii și cauza, nevoia de reciprocitate
în schimburile afective pozitive și supraevaluarea
trăirilor atunci când le conștientizează .
d) Relațiile de influențare
– În clasa de elevi se dezvoltă o varietate de relații și

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
70
interacțiuni din care elevul deprinde o serie de norme
și valori pe care le dezvoltă pe termen lung .
– Relații le interpersonale de influențare sunt
determinate de poziția pe care o ocupă fiecare în
ierarhiile subiective și obiective ale grupului clasă.
– Relațiile pot fi considerate efectul participării
conștiente sau inconștiente, dorite sau nedorite, a
membrilo r grupului clas ă.
V.6.
Climatul
psihosocial
în clasa de
elevi și
valențele
sale
educative  Clarificări conceptuale
– Ambianța educațională reprezintă „climatul psihosocial
în care are loc activitatea/ acțiunea pedagogică” (Cristea,
1998, p. 13).
– Climatul educațional vizează „ambianța intelectuală și
morală care domnește într -un grup, ansamblul
percepțiilor colective și al stărilor emoționale existente în
cadrul organizației” (Păun, 1999, p. 115).
– Este produsul unor raporturi interpersonale la diferite
niveluri formale sau informale (profesor –profesor,
profesor –elev, elev –elev sau relația cu părinții), un
indicator al „sănătății” grupului educațional (Iucu, 2000,
p. 165).
– Climatul educațional este reprezentat de dezvoltarea
unor relații coresp unzătoare, atât între elevii unei clase,
cât și între aceștia și cadrul didactic (apud Ceobanu,
2012).
 Tipuri de climat școlar
– Climatul pozitiv se caracteriz ează prin modul activ și
dinamic al activit ății membrilor grupului, prin nivelul

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
71
ridicat de încre dere, colaborare bazat ă pe munc ă și
responsabilitate, de sprijinire între membrii acestuia .
Acest climat mobilizeaz ă, impulsioneaz ă, stimuleaz ă
disponibilit ățile creative și conducerea participativ ă.
Activitatea profesorului și elevi lor este susținută de un
efort intelectual și emo țional .
– Climatul negativ , nefavorabil sau blocant evidențiază,
de regul ă, grupul dezarticulat, în care este domin ă
atmosfera de ne încredere, nelini ște și disensiuni. Acest tip
de climat este demotivant, dezangajant și nepl ăcut pentru
elevi.
 Valențe educative
– Climatul școlar influențează performanțele profesorilor
și elevilor, dar și calitatea activităților pedagogice în
ansamblu, care pot determina atât valori pozitive (factor
de susținere), cât și valori negative (factor perturbator).
– Climatul favorabil condiționează eficiența activității
pedagogice .
 Strategii pentru constituirea și menținerea unor relații
pozitive (apud Ceobanu, 2012)
– deschiderea unor căi de comunicare nonformale , care să
sugereze faptul că fiecare elev este remarcat, și valorizat
ca persoană, nu doar ca elev cu drepturi și obligații în
contextul școlii;
– menținețirea unui raport echilibrat între aprecieri și
critici ;
– menținerea unui nivel al expectanțelor puțin mai ridicat
decât nivelul capacităț ilor;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
72
– distribuirea corespunzătoare a controlului și
responsabilităților în clasă ;
– negocierea și încercarea de a oferi alternative
V.7. Cadrul
didactic ca
lider al
grupului –
clasă  Diferența dintre manager și lider (capitolul I)
 Conducerea clasei ca influență educațională
– Procesul de influență educațională este definit în
majoritatea lucrărilor de specialitate ca „acțiune
educațională organizată și structurată, exercitată asupra
unei persoane – elev – în vederea construirii, formării sau
schimbării unor comportamente, atitudini etc.” (Ullich,
1995).
 Principiul conducerii clasei (Pânișoară, 2009)
– Un profesor de succes este mai mult decât un manager
al clasei, astfel încât devine un lider al clasei.
– Pentru a fi un bun lider, sunt necesare următoarele
elemente:
– dezvoltarea inteligenței sociale și emoționale, mai
mult decât asimilarea cunoștințelor de specialitate;
– crearea unei stări de bună dispoziție, care determină
un climat pozitiv în clasă, motivator și atractiv pentru
elev.
– Un lid er eficient oferă mai multe tipuri de sprijin
elevilor:
– sprijin informațional , prin oferirea de noi
cunoștințe, accesibilizarea informațiilor, creșterea
atractivității acestora;
– sprijin instrumental , care presupune a -i învăța pe
elevi cum să învețe, ce să facă și cum să facă, a

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
73
dezvolta strategii de gândire în acord cu materia
predată;
– sprijin evaluativ , cu rolul de a oferi feedback de
substanță elevului, prin care este apreciată deopotrivă
calitatea și cantitatea prestației acestuia;
– sprijin emoțio nal, care necesită oferirea de suport și
înțelegere atunci când elevul are nevoie, ceea ce
determină un grad mai ridicat de încredere față de
profesor, o mai mare implicare, o capacitate de efort
voluntar crescută, o atmosferă propice învățării.
– Cadrul d idactic va adopta propriul mod de a conduce
clasa pentru a echilibra elementele contradictorii care
apar în viața clasei de elevi.
 Portretul cadrului didactic ca lider al grupului -clasă
Este construit după rezultatele cercetărilor efectuate în
întreprinderi industriale, cu scopul de a identifica
trăsăturile caree caracterizează leaderii de succes (după
Voinia ș.a, 2011):
– tenacitate în urmărirea sopurilor stabilite;
– dorința de manifestare a inițiativei în cadrul social;
– puternica orienta re spre asumarea de responsabilități și
angajarea în îndeplinirea sarcinilor;
– spirit îndrăzneț, originalitate în rezolvarea problemelor;
– autoîncrederea și puternica personalitate;
– disponibilitate pentru acceptarea consecințelor acțiunilor
și deciziilor altor persoane;
– abilitate de influențare a comportamentului altora și
capacitate de structurare a relațiilor interpersonale;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
74
– promptitudine în absorbirea stresului și disponibilit ate
pentru tolerarea frustrărilor și amânărilor .
V.8.
Stilurile de
predare ca
stiluri de
conducere a
grupului –
clasă  Definirea conceptului de stil managerial (de
conducere)
– Reprezintă un „proces prin care o persoană sau un grup
de persoane identifică, organizează, activează,
influențează resursele umane și tehnice ale clasei de elevi,
în scopul realizării obiectivelor propuse” (Ul rich, apud
Anghelache, 2009) .
 Clasificări
– Există trei stiluri manageriale care au rămas clasice
(Lewin, Lippitt et al. 1939 ):
– stilul autoritar , caracterizat printr -un control absolut
asupra mediului educațional și prin aceea că deciziile
sunt luate de către manager fără consultarea
partenerilor (elevilor);
– stilul democratic , evidenți at printr -o atmosferă
participativă a întregului colectiv, atât pentru
adoptarea deciziilor cât și pentru desfășurarea
activităților comune;
– stilul laissez -faire , recunoscu t printr -o atmosferă de
lucru extrem de permisivă, lipsită de control iar
deciziile lipsesc aproape cu desăvârșire.
– Fiecărui stil de conducere a activității didactice îi pot fi
asociate o combinație de stiluri, dintre care unul poate fi
dominant (apud Joița 2000 ) (Tabelul 5.1).

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
75
Tabelul 5.1. Raportul dintre stilurile manageriale și efectul
acestora

Atitudinea și
comportamentul
cadrelor
didactice față de
elevi Atitudinea și
comportamentul
elevilor față de
profesor, colegi și
sarcina de învățare
Climatul socio –
afectiv din clasă

STILUL AUTORITAR
– Fixează ferm
sarcinile și
standardele de
lucru .
– Exercită un
control strict
asupra activității.
– Nu împărtășește
elevilor planul
activi tății și
criteriile de
evaluare.
– Determină o
conduită de
supunere din
partea elevilor .
– Ia singur decizii
cu privire la
organizarea
grupului de elevi . – comportament
servil în relațiile cu
profesorul;
– dependenți de
profesor, fără
inițiative proprii,
fără curaj în decizii;
– responsabilități
transferate către
adult;
– învățare mecanică – atmosferă
tensionată cu
dese conflicte
între elevi;
– nivelul scăzut
de implic are a
elevilor, datorită
inhibi ției față de
autoritatea
profesorului;
– atmosferă
puternică de
competiție
STILUL DEMOCRATIC
– Profesorul
pregătește
activitățile și
implic ă elevii sau
ține cont de opinia
lor.
– Este deschis spre
schimbare în
funcție de feed –
back -ul primit .
– Încearcă metode
noi și adaptează
conținuturile
pentru a fi cât mai
accesibile și cât – inițiative și
implicare în luarea
deciziilor;
– respect față de
profesor și
activitate ;
– curaj pentru
manifest area și
susțin erea opiniilor ;
– colabor are în
grupuri ale se după
preferințe – colaborare între
elevi
– atmosferă
destinsă în cadrul
activității dar
încadrată în
anumite limite;
– respect
reciproc ;
– atmosfer ă
bazată pe
colaborare ;
– implicații
bilaterale în
cadrul activității;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
76
mai practice .
– Promoveaz ă
respectul reciproc .
– Implică elevii în
luarea deciziilor .
– Oferă elevilor
mai multe
alternative prin
încura rea luării de
decizii .
– Fac cunoscute
planurile activității
și criteriile de
evaluare .
– Încurajează
participarea
tuturor elevilor
după posibilitățile
individuale . – participare
activă a elevilor
STILUL LAISSEZ -FAIRE
– Manifestă
indiferență și
neimplicare ,
dezinteres în
îndeplinirea
sarcinilor .
– Sunt puțin
interesați de
relațiile cu elevii .
– Lasă în seama
elevilor inițiativele
din dorința de a nu
se implica .
– Sunt preocupați
de aparențe și sunt
tentați să afișeze o
atitudine
prietenoasă .
– Evită orice
evaluare a ideilor
și conduitelor.
– Sunt slab
preocupați de
predare și
evaluare . – comportament
libertin;
– dezinteres și
pregătire slabă;
– lipsa de respect
pentru profesor și
activitate;
– superficiali tate – atmosferă
excesiv de
destinsă;
– lipsă de respect
și interes;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
77
V.9. Relația
cadru
didactic –
elev;
interacțiune
a educativă
ca relație
intersu –
biectivă  Caracteristici ale relației profesor -elev
– Este „o relație umană, care presupune interacțiune,
influențare și determinare reciprocă” (Pânișoară, 2009, p.
189).
– Sunt relații asimetrice, oficiale, care se stabilesc în
școală.
– Implică drepturi și îndatoriri, iar conținutul relației este
influențat de modul în care se stabilesc obligațiile.
– Este condiționată de particularitățile de vârstă, de
sistemul relațiilor din clasa de elevi.
 Interacțiunea educativă ca relație intersubiectivă
– Interacțiunea educațională este o forma din multitudinea
și varietatea relațiilor interpersonale în clasa de elevi.
– Forme de mani festare a interacțiunii educative profesor –
elev
– Relația afectivă existentă între elevi și profesor
poate avea o influență pozitivă sau negativă asupra
relațiilor sociale stabilite. Daca există o relație
afectivă pozitivă, se observă adoptarea de către
elevi a celor mai multe dintre atitudinile
profesorului, iar daca există o relație afectivă
negativă, s e pot constata reacții de respingere din
partea elevilor, consolidarea defectelor, scăderea
ratei de învățare.
– Percepția interpersonală profesor -elev se referă la
modul in care sunt percepute cunoștințele,
competența și statutul profesorului. Aceasta
determină influența profesorului asupra clasei. Dacă

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
78
toate acestea sunt percepute ca atare și solicitate de
către elevi, este evident că se oferă spațiu de
creștere a influenței profesorului. În caz contrar,
există situațiile tipice când elevii percep dificu ltatea
diverselor sarcini solicitate de către profesor.
– Folosirea î n exces a influenței de către profesor
poate con duce la crearea impresiei că toate sarcinile
solicitate sunt plictisitoare, atunci când profesorul
motivează cerința respectivă numai prin influența
personală, recurgând fie la amenințări, fie la diferiți
stimuli ai motivației extrinseci. Folosirea în exces a
acestei forțe determină o scădere a acesteia și o
modificare a percepției asupra profesorului.
– Gradul de individualizare a strategiil or de
intervenție ale cadrului didactic oferă acestuia
posibilitatea de a -și arăta respectul față de
personalitatea fiecărui elev și creează șansele
intensificării motivației intrinseci.
 Tipuri de relații profesor -elev (apud Cucoș, 2006):
– relația de tip autocratic/ autoritar , în care profesorul
este actorul principal: doar profesorul comunică, de la el
emerg ideile, părerile, valorizările, lui îi revine inițiativa
comunicării;
– relația de tip democratic , în care privilegiază cooperarea
dintre profesor și elev, iar elevul este privit ca o persoană
autonomă, demnă, responsabilă față de propriul demers
de formare;
– relația de tip laisser -faire , în care domină interesele și

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
79
dorințele copiilor/ elevilor, inițiativa învățării revine
aproape exclusiv elevului

B. Partea aplicativă
Hexagonul
(după
Dulamă,
2002 )  Comunicarea sarcinii de lucru : Fiecare echipă de lucru
va primi o fișă de lucru pe care este reprezentat un
hexagon pentru a fi completate triunghiurile din
interior conform celor șase întrebări:
– Cum? (analizarea fenomenului);
– Unde? (spațiul în care se produce fenomenul);
– Când? (timpul);
– De ce? (stabilirea cauzei);
– Care? (precizarea condițiilor);
– Ce? (evidențierea efectelor, rezultatelor sau
urmărilor).
Scopu l principal este de a evidenția particularitățile
grupei de preșcolari/ clasei de elevi ca grup social
educațional .
 Activitate pe grupe : Membrii echipelor vor completa
rubricile hexagonului.
 Activitate frontală : Se completează hexagonul cu idei
preluate de la fiecare echipă .
Posterul
(după
Dulamă,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se vor forma grupuri
de câte patru membri, care vor avea ca sarcină să
realizeze un poster pentru a reprezenta și exemplifica o
categorie dintre relațiile și interacțiunile cu valențe
educative în grupa de copii/ clasa de elevi , cu aju torul
unui material ilustrativ.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
80
 Activitate pe grupe : Membrii grupelor colaborează
pentru realizarea posterului.
 Activitate frontală : Fiecare grup prezintă posterul
realizat, explică motivele pentru care a adoptat structura
respectivă sau posterele pot fi afișate pentru a fi
vizualizate de către colegi.

C. Partea evaluativă

1. Elaborați un eseu în care să evidențiați particularitățile grupei de
preșcolari/ clasei de elevi ca grup social educațional .
2. Argumentați prin exemple din practica educațională importanța relațiil or
și interacțiunil or educaționale în grupa de copii/ clasa de elevi .

Bibliografie
Anghelache, V. (2009). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Dunărea de Jos” Galați.
Anzieu, D., Martin, J. -Y. (1994). La dynamique des groupes restreints .
Paris: P.U.F.
Ceobanu, M. -C. (2012). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Al. I. Cuza” Iași.
Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici . București: E.D.P.
Cucoș, C. (2006). Pedagogie . Iași: Editura Polirom.
De Visscher, P., Neculau, A. (coord.) (2001). Dinamica grupurilor . Iași:
Editura Polirom.
Dulamă, Maria E. (2002). Modele, strategii și tehnici didactice activizante
cu aplicații în geografie . Cluj -Napoca: Editura Clusium.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
81
Iucu, R. B. (2000). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru
gestionarea situațiilor de criză educațională . Iași: Editura Polirom.
Joița, E. (2000). Management educațional – profesorul -manager: roluri și
metodologie . Iași: Editura Polirom.
Lewin, K., R. Lipp itt, White, R. K. (1939). Patterns of aggressive behavior
in experimentally created social climates. Journal of Social Psychology ,
10: 271 -279.
Neculau, A. (1983). A fi elev. București: Editura Albatros.
Nicola, I. (2002). Tratat de pedagogie școlară . Bucu rești: Editura Aramis.
Păun, E. (1982). Sociopedagogia școlară. București: E.D.P.
Păun, E. (1999). Școala – abordare sociopedagogică . Iași: Editura Polirom.
Pânișoară, I. -O. (2009). Profesorul de succes. 59 de principii de pedagogie
practică . Iași: Editura Polirom.
Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia educației . Iași: Editura Polirom.
Ulrich, C. (2000). Managementul clasei de elevi – învățarea prin cooperare .
București: Editura Corint.
Ullich, D. (1995). Padagogische interaktion . Beltz Verlag, Weinheim und
Basel.
Voinia, C., Simion, C., Ciora, R. ( 2011) . Leadership. Abordări. Analele
Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Litere și Științe
Sociale , Nr. 3, 144 -151.
Zlate, M. (1972). Psihologia socială a grupurilor școlare. București: Editura
Politică.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
82
VI. Situațiile conflictuale/ de criză educațională în grupa de
preșcolari/ clasa de elevi

A. Partea teoretică
VI.1.
Manage –
mentul
rezolvării
conflictelor  Definirea noțiunii de conflict (Zamfir și Vlăsceanu,
1993)
– Conflictul constituie o opozițe deschisă, o luptă între
indivizi, grupuri, clase sociale divergente sau
incomparabile, cu efecte disruptive asupra interacțiunii
sociale.
 Caracteristici
– Conflictul este o sursă de schimbare a individului, a
sistemului în c are acesta evoluează (Stoica -Constantin și
Neculau, 1998).
– Un conflict este un set de acțiuni, un proces care
evoluează și se modifică mereu (Tripon, 2012).
 Categorii de conflict (apud Anghelache, 2009)
– Conflictul – scop apare în condițiile în care cei implicați
doresc obținerea unor rezultate diferite.
– Conflictul cognitiv se bazează pe existența unor
contradicții la nivelul ideilor, opiniilor unora sau altora
dintre membrii unui grup referitoare la un anumit
fenomen, la o anumită situație.
– Confl ictul afectiv apare în condițiile în care grupul sau
persoane din interiorul acestuia manifestă trăiri,
sentimente incompatibile cu ale altuia.
– Conflictul comportamental este generat de situațiile în
care atitudinea, comportamentul unei persoane devine d e

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
83
netolerat pentru cei din jur.
– Conflictul intrapersonal (intern) este generat de existența
simultană la nivelul conștiinței a două valori, obiective sau
motive incompatibile care solicită alegerea, ceea ce
produce o stare de tensiune.
– Conflictul interpersonal presupune existența a cel puțin
doi indivizi care au valori, obiective, atitudini divergente.
– Conflictul intragrupal este acel conflict în care sunt
implicați toți membrii unui grup și care fectează buna
funcționare și performanța grupului în ansamblu. La
originea acestui conflict se află fie natura sarcinii, fie
natura relațiilor ce se stabilesc între membrii grupului.
– Conflictul intergrupal se manifestă în situații de
competiție a grupurilor.
 Tipuri de conflicte școlare (apud Cojocariu, 2004):
– Conflictele dintre elevi sunt cauzate de atmosfera
competitivă, de intoleranță, de comunicarea slabă și
exprimarea nepotrivită a emoțiilor, de absența priceperilor
de rezolvare a conflictelor, de utilizarea greșită a puterii de
către profesor.
– Conflictele profesor -elevi sunt determinate de utilizarea
în mod discreționar a puterii de către profesor, de
impunerea unor reguli de acțiune și comportare, fără
cooperare și negocire.
– Conflicte între profesori și părinți au ca sursă
comunicarea defect uoasă, neînțelegerile sau numărul mic
de contacte pe parcursul unui an școlar, conflictelede
valori și lupta pentru putere a celor doi actori implicați.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
84
– Conflictele între profesori sunt cauzate de lipsa de
comunicare, absența cooperării și toleranței fa ță de ideile
diferite ale altor persoane.
 Efectele pozitive și negative ale conflictului (Băban și
Petrovai, 2001)
– Conflictul nu presupune în mod obligatoriu aspecte
negative (tensiune, ceartă), ci devine o parte firească a
procesului de comunicare și o feră o serie de beneficii:
– creșterea motivației pentru schimbare;
– îmbunătățirea modului de identificare a problemelor
și a soluțiilor;
– creșterea gradului de coeziune a unui grup după
soluționarea comună a conflictelor;
– creșterea capacității de adaptare la realitate;
– oferirea oportunității de cunoaștere și de dezvoltare a
deprinderilor;
– dezvolt area creativității.
– În cazul în care conflictul este negat, reprimat, camuflat
sau soluționat de tipul câștigător -învins, acesta poate avea
o serie d e efecte negative:
– scăderea nivelului de implicare în activitate;
– diminuarea sentimentului de încredere în sine;
– polarizarea pozițiilor și formarea de coaliții;
– crearea unor dileme morale;
– apariția dificultății în luarea deciziilor.
 Etape le conflictului (apud Lupu și Bota, 2011 )
– Faza de latență apare când se acumulează o stare
conflictuală din cauza producerii unor evenimente cum ar

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
85
fi apariția de obiective și opinii diferite.
– Faza de conștientizare a contradicțiilor existente se
instalează când părțile devin tensionate și preocupate de
desfășurarea ulterioară a evenim entelor în care sunt
implicate.
– Faza emoțională este cea în care părțile implicate își
concentrează atenția asupra diferențelor de opinii și
interese dintre ele, trăind stări de frustrare care generea ză
emoții specifice.
– Faza confl ictului manifest (confruntarea) se
caracterizează prin faptul că participanții acționează în
mod conștient și deliberat în direcția atingerii obiectivelor
propuse. Comportamentele celor implicați îmbracă forme
diverse, începând cu cele benigne (tăcerea dezaprobatoare
și refuzul de a coopera), pentru a ajunge la cele grave ca
injuriile, amenințările, somațiile și agresivitatea verbală
sau/ și fizică.
– Consecințele co nflictului decurg din eficiența cu care s –
au confruntat oponenții în faza precedentă. Se
concretizează fie în rezultate pozitive, ce devin baza
pentru o viitoare cooperare trainică, fie negative, ca sursă
de resentimente care va alimenta viitoare conflicte .
 Strategii de rezolvare a conflictelor școlare
În Tabelul 6.1. sunt prezentate principalele strategii de
rezolvare a conflictelor școlare după diferite criterii.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
86
Tabelul 6.1. Strategii de rezolvare a conflictelor școlare
Autori Strategii
Băban și
Petrovai
(2001)  Metoda „câștig -pierdere”
Oamenii recurg la astfel de soluții când percep
situația ca fiind „fie…, fie…”.
 Metoda „pierdere -pierdere”
Compromisul este o formă a acestei metode de
soluționare a conflictelor.
 Metoda „câștig -câștig”
Scopul persoanelor implicate în conflict este de
a lucra împreună pentru a ajunge la soluția cea
mai eficientă.
Presupune parcurgerea următoarelor etape (apud
Lupu și Bota, 2011 ):
– formularea problemei;
– identificarea părților implicate;
– cunoașterea nevoilor/ intereselor fiecărei părți;
– identificarea punctelor comune;
– listarea soluțiilor posibile;
– cooperarea și perceperea adversarului ca un
partener pentru alegerea celei mai bune soluții.
Exemplu: Sticla de lapte (Domunco , 2008 )
Pe masă, în bucătărie, este o sticlă cu lapte, pe
care și -o dispută doi frățiori:
Băiețelul (trăgând sticla spre sine): „Dă -mi
sticla!”
Fetița (făcând același lucru) „Dă -mi sticla!"
Intervine mama: „Nu vă mai certați atâta, beți –
vă fiecare ceștile cu lap te și mergeți la culcare,
că e târziu!"
Pânișoară
(2004)  Abandonul apare când o persoană se retrage
fizic sau emoț ional dintr -un conflict. Este
posibil să existe teama confruntării, ne putința de
a spune ceva cu privire la problemă .
 Reprimarea este refuzul de a lua act de
existența unui conflict, de a vorbi despre acesta .
 Stilul victorie -înfrângere este o confruntare de
forțe din care una tinde să ajungă deasupra .
 Compromisul se caracterizează prin împăcarea
fiecărei părți cu ideea de a câ știga ceva, dar și
de a renunț a la ceva. T otusi, compromisul pune
accentul pe ideea de renunțare și nu pe cea de
câștig.
 Strategia câștig -câștig este specifică tehnicii de
negociere, pune accentul pe ava ntajele

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
87
descoperirii de soluții mai bune, urmărind de
asemenea îmbunătățirea relațiilor între parteneri .
Dumitru
(2011)  Strategiile de evitare se caracterizează prin
neimplicare în rezolvarea conflictului, ca urmare
a lipsei capacității de a -l putea stăpâni.
 Strategiile de diminuare s e referă la acțiunile
de amânare , la oferirea unor răspunsuri
tangențiale.
 Strategiile de confruntare includ strategiile de
putere și de negociere .

 Etape le rezolvării conflictelor (Iucu, 2006)
– identificarea, cunoașterea tipului de conflict, forma de
manifestare, părțile implicate, primele explicații;
– analiza situației, din perspectivă cauzală, factorială, de
conținut, prin utiliz area procedeelor de acumulare și
interpretare a informațiilor variate;
– luarea deciziei de rezolvare, după criteriile manageriale,
psihopedagogice, împreună cu copiii/ elevii, pentru a
construi alternative de rezolvare;
– construirea programului ales de intervenție pedagogică,
pe etape, pe operații, cu anumite metode, împreu nă cu
copiii/ elevii;
– aplicarea programului, reglarea din mers, prin evaluare
continuă;
– evaluarea finală, analiza eficienței, succesului, a
aspectelor nerealizate, precum și continuarea
monitorizării, prevenirea unor stări care s ă redeschidă
conflictul
 Surse ale conflict elor în rel ația profesor -elevi (Joița,
2000)
– cunoașterea empirică a copiilor/ elevilor, a

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
88
particularităților, a așteptărilor, a puterii de integrare;
– nerezolvarea unor stări mai vechi, pe fondul cărora se
acumulează noi „dovezi”;
– stimularea inegală practicată în activitate;
– slaba atenție acordată cauzelor unor comportamente care
precedă sau ilustrează o tensiune psihică;
– supraîncărcarea cu sarcini nediferențiate, corelată cu
evaluarea incorectă a celor anterioare;
– aplicarea rutinieră, șablon a unor măsuri asemănă toare la
toții copiii / elevii;
– evaluarea subiectivă a cunoștințelor sau a
comportamentului afectiv -atitudinal;
– nevalorificarea preocupărilor elevilor de studiu
independent, de afirmare a creativității, de completare prin
activități extrașcolare;
– nesesizarea la timp a influențelor info rmale asupra
elevilor ;
– redusa diversificare a metodelor de activizare, pentru a
stimula participarea diferențiată a copiilor/ elevilor;
– abuzul de muncă frontală, care blo chează afirmarea unor
elevi;
– nerespectarea ritmului de afirmare a fiecărui copil/ elev ;
– redusa utilizare a formelor de comunicare cu toți copiii/
elevii;
– afirmarea subiectivă a exigenței ;
– neînțelegerea cauzelor insuccesu lui afirmate progresiv la
elevi;
– recurgerea la autoritate în rezolvarea unor probleme ;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
89
– pasivitatea, amânarea rezolvării problemelor constatate ;
– nestăpânirea propriilor nemulțumiri cauzate extern, dar
prelungite în grupă / clasă;
– neadaptare a la particulari tățile de vârstă;
– redusa formare a deprinderilor de cunoaștere reciprocă,
de muncă în grup, de cooperare, de acceptare reciprocă ;
– neantrenarea copiilor / elevilor în managementul
activității: în organizare, în luarea deciziilor, în
coordonare, evaluare ;
– nemotivarea iniți ală a elevilor, prin prezentarea
obiectivelor, a strategiei, a performanțelor așteptate, a
modurilor de evaluare ;
– nediscutarea cu copiii / elevii a regulilor și a
consecințelor neparticipării, indisciplinei în activitate ;
– neutilizarea relațiilor cu copi ii/ elevii în afara clasei
pentru comunicare, cunoaștere, rezolvarea de probleme ;
– relativa abordare a încrederii în delegarea unor
responsabilități ;
– slaba comunicare cu părinții, pen tru cunoașterea
evoluției copil / elevilor și stabilirea unui parteneriat în
soluționarea diferitelor tensiuni ivite ;
– nesprijinirea copiilor / elevilor în soluționarea unor
probleme ale acestora apărute în relația cu școala sau cu
factori externi ;
– analize, aprecieri eronate, subiective, conjuncturale ale
manifestă rii copiilor / elevilor ;
– stilul permisiv sau rigid, autocratic ;
– lipsa de interes pentru relațiile dintre copii/ elevi:

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
90
tolerarea unor manifestări agresive sau de intimidare a
unor copii / elevi de către alții în cadrul lecției,
neantrenarea clasei în înț elegerea și rezolvare a
problemelor ivite între copil / elevi, relativa antrenare în
rezol varea sarcinilor prin cooperare etc.
 Principii de gestionare a conflictelor (Băban și Petrovai,
2001)
– menținerea unei relații pozitive pe perioada conflictului
prin: ascultare activă, utilizarea întrebărilor deschise
pentru clarificarea mesajelor;
– diferențierea dintre evenimente, comportament și
interpretarea lor, evaluarea diferitelor opțiuni;
– focalizarea pe problemă, nu pe persoane, folosirea unor
termeni concre ți, specifici, comportamentali în descrierea
situației și nu generali, utilizarea unui limbaj adecvat („A
apărut o problemă …”, nu „Tu ai creat o problemă …”);
– utilizarea comunicării directe, solicitarea informațiilor
pentru înțelegerea situației, evitarea învinovățirii și
etichetării interloctorului, evaluarea impactului
conflictului asupra relației sau grupului;
– identificarea barierelor în rezolvarea conflictelor, precum
judecarea persoanei și nu evaluarea mesajului, căutarea de
contraargumente, reacția prematură, ascultarea
interlocutorului pentru a identifica greșelile și nu pentru a
înțelege mesajul;
– utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme în
abordarea conflictului

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
91
VI.2.
Stiluri,
strategii,
tehnici de
intervenție
a cadrului
didactic în
situații de
criză edu –
cațională  Conceptul de criză educațională
– Criza este „un eveniment sau un complex de evenimente
inopinante, neașteptate dar și neplanificate, generatoare de
periculozitate pentru climatul, sănătatea ori siguranța clasei
respective și a membrilor acesteia” (Iucu, 2006, p. 191).
– Criza este „conflictul deschis, cearta, violența sau ruptura
relației dintre părțile negociatoare” (apud Ilie et al., 2012,
p. 62 ). Este o manifestare a ruperi i stării de echilibru.
 Caracteristic ile unei situații de criză educațională (Iucu,
2001):
– Prezintă o izbucnire instantanee, o declanșare fără
avertizare.
– Debutează, de obicei, prin afectarea sistemului
informațional: viciază mesajele.
– Îngreunează comunicarea prin obstacole permanente, prin
destructurarea canalelor.
– Urmărește instaurarea stării de confuzie.
– Facilitează instalarea climatului de insecuritate,
generează stări disonante și panică prin eliminarea
reperelor de orientar e valorică.
– Nu poate fi asemănată cu vreun element stabil din starea
de normalitate și impresia de insolvabilitate, ca
imposibilitate a identificării vreunei soluții de intervenție
eficientă pe termen scurt.
 Atitudini favorizante apariției și evoluției fenomenelor
de criză educațională (apud Iucu, 2001)
– intervențiile tardive lipsite de promptitudine și rapiditate;
– reacții le singulare, incoerente și absen ța unor strategii pe

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
92
termen lung;
– absența fermității și a inconsecventei prin neasumarea
responsabilității intervențiilor;
– reprezentarea eronat ă a situației care generează
sentimentul incompeten ței și al neîncrederii în sine;
– teama de represalii din partea superiorilor ierarhici în
cazul intervențiilor personale
 Tipuri de crize educaționale
După urgența rezolvarii, există următoarele tipuri de crize
(apud Ilie et al., 2012) :
– imediate , care se petrec brusc și neașteptat, nelăsând tim p
pentru analiză și planificare ;
– urgente , care erup brusc, după o scurtă perioadă de
incubație, încât lasă un oarecare timp pentru planificarea
forțelor și mijloacelor de intervenție ;
– susținute , care sunt de lungă durată, persistă mai mult
timp și, ca urmare, sunt mai ușor de analizat și planificat.
 Cauze ale situațiilor de criză la nivelul instituțiilor
școlare ( Decker, apud Lupu și Bota, 2011 ):
– incendiu în clădirea instituției școlare;
– deversarea unor substanțe toxice în aer pe perimetrul
instituției școlare;
– evacuarea clădirii instituției școlare din motive grave
(pericol de incendiu, de cutremur, sau alte calamități
naturale, amenințări cu bombă etc.);
– moartea unor copii / elevi sau a unor profesori;
– accident într -un mijloc de transport al școlii;
– injurii sau atitudini imorale în interiorul campusului;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
93
– sinucideri sau chiar tentative de suicid;
– agresiuni în interiorul perimetrului școlar;
– violența în perimetrul campusului școlar;
– activități teroriste în perimetrul școlar;
– dezastre natura le;
– explozii (î n laboratoarele de științe, în centralele termice);
– persoane „intrus ” în perimetrul școlar (persoane
înarmate);
– arestări ale unor profesori sau alte persoane din categoria
administrației pentru trafic de stupefiante, hărțuire sexuală,
violență
 Etapele gestionării situațiilor de criză (apud Lupu și
Bota, 2011 )
Tabelul 6.2. Etapele care intervin în gestionarea situațiilor de
criză
Întrebare Etapă Caracteristici
CE?
CARE? Identificarea
situației/
situațiilor de
criză particularizarea situației/
situațiilor de criză
DE CE?
Etiologia
situației/
situațiilor de
criză – identificarea situației/
situațiilor de criză;
– analiza cauzelor, a
efectelor și simptomelor
acestora
PRIN CE?
CÂND?
CU CE? Decizia
intervenției în
situația/situațiile
de criză – promtitudine,
rapiditate în luarea
hotărârii de intervenție
Elaborarea
planului de
intervenție – set de activități
planificate care au ca
scop ameliorarea/
redresarea situației/
situațiilor de criză

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
94
Implementarea
planului de
intervenție în
situația/situațiile
de criză
Controlul
implementării
planului de
intervenție în
situația/situațiile
de criză – aplicarea activităților
planificate în contextul
educațional al situației/
situațiilor de criză;
– ajustări permanente ale
planului de intervenție
în situația/ situațiile d e
criză
CUM?
Evaluarea
planului de
intervenție în
situația/
situațiile de
criză – măsurarea și aprecierea
stării finale situației/
situațiilor care au
generat criza;
– formularea
concluziilor după
rezolvarea situației/
situațiilor de criză

B. Partea aplicativă
Arborele de
derivare
(după Joița,
2007)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se vor forma grupe
de câte 4 membri, care vor avea ca cerință să
formuleze un exemplu de conflict școlar prin
stabilirea următoarelor aspecte: cauzele determinante,
o modalitate de soluționare de tipul „câștig -câștig”
prin evidențierea etapelor urmărite.
 Activitate în grupuri: Membrii grupurilor de lucru
construiesc un arbore pe care îl completează cu
aspectele menționate.
 Activitate frontală : Un reprezentant al fiecăru i grup
va prezenta exemplul de conflict școlar construit.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
95
Lista de
inventariere
(după Joița,
2007)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se va alcătui o listă
cu posibile cauze de crize educaționale care pot
apărea în colectivul de copii/ elevi și explicațiile
reprezentative pentru acestea, completând lista de
inventariere.
 Activitate în grupuri : Membrii grupurilor colaborează
pentru identificarea cauzelor posibile ale crizelor
educaționale.
 Activitate frontală : Sunt analizate principalele cauze
de crize educațio nale în colectivul de copii/ elevi ,
precum și explicațiile identificate .

C. Partea evaluativă
1. Analizați un exemplu de conflict școlar sub următoarele aspecte:
cauzele determinante, o modalitate de soluționare de tipul „câștig -câștig”
prin evidențierea etapelor urmărite.
2. Identificați posibile cauze de crize educaționale în colectivul de copii/
elevi și etapele de gestionare a situației respective.

Bibliografie
Anghelache, V. (2009). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Dunărea de Jos” Galați.
Băban, A., Petrovai, D. (2001). Comunicare și conflict. În Băban, A.
(Coord.), Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de
dirigenție și consiliere . Cluj -Napoca: Editura Risoprint.
Cojocariu, V. -M. (2004). Introducere în managementul educației . București:
Editura Didactică și Pedagogică, R.A.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
96
Domunco, F. (2008). Comunicarea didactică – note de curs . Universitatea
„Ștefan cel Mare”, Suceava.
Dumitru, A. (Coord.) (2011). Consiliere educațională . Modulul 5 în cadrul
Proiectului „ Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul
rural prin activități de mentora t”.
Ilie, V. , Frăsineanu, E. S., Brătucu, E. D. (2012). Managementul clasei de
elevi – gestionarea situațiilor de criză . Universitatea din Craiova.
Iucu, R. B. (2006). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru
gestionarea situațiilor de criză educațională . Iași: Editura Polirom.
Joița, E. (2000). Management educațional – profesorul -manager: roluri și
metodologie . Iași: Editura Polirom.
Joița, Elena (Co ord.) (2007). Formarea pedagogică a profesorului.
Instrumente de învățare cognitiv -constructivistă . București : E.D.P., R.A.
Lupu, D., Bota, O. (2011). Managementul situațiilor de criză. În Lupu, D.,
Bota, O. (Coord.), Managementul și gestionarea situațiilor de criză în
clasa de elevi (pp. 59 -74). Program de formare -dezvoltare continuă
„BACOV -IA”.
Pânișoară, I. -O. (200 4). Comunicarea eficient ă. Metode de interac țiune
educa țional ă. Iași: Editura Polirom.
Stoica -Constantin, A., Neculau, A. (Coord.) (1998). Psihosociologia
rezolvării conflictului . Iași: Editura Polirom.
Tripon, C. (2012). Managementul Conflictelor și Tehnici de Negociere.
Suport de curs . Universitatea „Babeș -Bolyai” Cluj -Napoca .
Zamfir , C., Vlăsceanu , L. (1993). Dicționar de sociologie . București: Editura
Babel.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
97
VII. Managementul comunicării în clasa de elevi

A. Partea teoretică
VII.1.
Comunicarea
– mijloc al
interacțiunii
educaționale  Comunicarea în predare -învățare
a) Definirea conceptelor
– Comunicarea este „o modalitate fundamentală
de interacțiune psihosocială, un schimb continuu
de diferite mesaje între interlocutori, menit să
realizeze o relație interumană durabilă pentru a
influența menținerea sau modificarea
comportamentului individual sau de grup” (apud
Mâță, 2010, p. 164).
– Comunicarea pedagogică presupune un mesaj
educațional, elaborat de subiect (profesor),
capabil să provoace reacția formativă a obiectului
educației (elevul), evaluabilă în termeni de
conexiune inversă externă și internă (Cristea,
1998, p. 47).
b) Forme ale comunicării (Pânișoară, 2004)
Forme Caracteristici
verbală – Este acea formă a comunicării în care
mesajul este codificat și transmis prin
intermediul cuvântului (oral sau scris).
– Are două variante:
– comunicare verbală orală : este
contextuală, are adresabilitate directă,
ritmicitate, expresivitate,
personalizare, forță;
– comunicare verbală scrisă : caracter
formal, nu beneficiază de avantajele
feed-back -ului imediat, rămâne
înregistrată și poate ajunge și la alți
locutori decât cei vizați de emițător.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
98
paraverb
ală – Reprezintă ceea ce transpare dincolo de
cuvinte, este un limbaj ascuns în interiorul
limbajului, modul concret în care se
realizează vorbirea noastră.
– Poate fi observată pe baza unui set de
indicatori:
– volumul (intensitatea) : nuanțează
discursul comunicării, în funcție de
conținut;
– ritmul și fluența : vorbirea poate fi
calmă, repezită, lentă, rapidă, afectată
sau precipitată, după un anumit ritm;
– înălțimea (tonalitatea) vocii :
influențează favorabil comunicarea
când este normală;
– modul de articulare a cuvintelor :
reprezintă felul în care se accentuează
un cuvânt, o frază;
– intonația : vizează tonul sau
modulația vorbirii;
– accentul : se referă la tăria cu care
pronunțăm anumite cuvinte.
nonverb
ală – Este acea formă a comunicării care
exprimă mesajul nu prin apelul la cuvinte
ci prin „semnale colaterale” care pot fi
decodificate, creând înțelesuri.
– Este observabilă prin mai multe
elemente:
– contactul vizual : este o modalitate de
exprimare a emoțiilor;
– expresia facială : cu ajutorul mimicii
pot fi exteriorizae diverse stări
sufletești;
– postura, gestica : transmit mesaje
importante despre atitudinea
persoanelor implicate în comunica re;
– proximitatea : este reprezentată de
apropierea pe care ne -o putem permite
față de alții;
– îmbrăcămintea : contribuie la
formarea unei prime impresii despre o
persoană și care poate influența
comunicarea ulterioară cu aceasta;
– atingerea : reprezintă un mod de a
comunica prin contact fizic.
 Rolul profesorului în structurarea la elevi a unor

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
99
modele de exprimare și a unor atitudini care
facilitează comunicarea
– Vizează capacitatea profesorului de a fi bine
informat, la abilitatea de a acomunica și a exprima
informațiile în mod clar, coerent, inteligibil,
accesisibil și cu empatie destinatarilor.
– Necesită o serie de competențe de comunicare
(Ezechil, 2002, p. 111):
– competența de a comunica oral:
– să fie pregătit să asculte cu atenție, critic;
– să stimuleze elevul care vorbește;
– să urmărească ideile principale etc.
– competența de a comunica în scris:
– concentrarea asupra frazelor de lungime
medie (15 -20 de cuvinte);
– evitarea exprimării comune, tipică
limbajului oral;
– alegerea preferențială a unor construcții
verbale
– competența de a comunica vizual
 Forme ale comunicării didactice
a) Forme
– Prelegerea are caracterul unei „înlănțuiri logice
de raționamente prin intermediul cărora se
comunică un material informațional nou sau puțin
cunoscut care face obiectul unei teme din
programă” (Cerghit, 2006, p. 133).
– Dialogul reprezintă un „sistem determinat de

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
100
interacțiuni verbale profesor -elevi” (Cerghit,
2006, p. 138).
– Dezbaterea are înțelesul unei „discuții pe larg și
amănunțite a unor p robleme adeseori
controversate și rămase deschise, urmărindu -se
influențarea convingerilor, atitudinilor și conduitei
participanților” (Cerghit, 2006, p. 146).
b) Rolurile asumate de către profesor, în dialog
sau în dezbatere :
– moderator , care vizează con ducerea și
îndrumarea dezbaterilor, formularea concluziilor;
– participant , care presupune implicarea în
desfășurarea discuțiilor;
– evaluator , care constă în formularea de aprecieri
cu privire la modul de realizare a dialogului sau
dezbaterilor;
– facilitator , care se referă la coordonarea grupului
de discuție
VII.2.
Blocaje și
soluții de
prevenire și
depășire a
blocajelor în
comunicare  Blocaje în comunicare (apud Șoitu, 1997,
Sălăvăstru, 2004)
Blocaje Caracteristici
a) Blocaje
determinate de
caracteristicile
persoanei
angajate în
comunicarea
didactică  Obstacolele educatorului/
profesorului:
– elemente obiective, care se
referă la evitarea limbajului
facil sau a celui
ultraspecializat;
– elemente specifice
personalității profesorului, care
includ deprinderi, prejudecăți,
experiențe, opinii, ticuri;
– elemente psihosociologice,
care depind de climatul

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
101
dialogului, normele grupului
 Obstacolele elevilor:
– elemente psihologice, care
rezultă din atmosfera generală,
starea conflictuală;
– elemente ale personalității,
care implică adaptarea
mesajului conform propriilor
cunoștințe și interese;
– elemente obiective, care
evidențiază inteligența și
competența fiecăruia
b) Blocaje
determinate de
relațiile social –
valorice
existente între
participanții la
relația de
comunicare
didactică – Relația de autoritate dintre
profesor și elevul său : profesorul
este considerat autoritatea
cognitivă (epistemică) în
desfășurarea actului didactic în
general și a comunicării didactice
în special.
– Blocaje determinate de natura
relațiilor valorice pe care
participanții la relația de
comunicare didactică le întrețin:
conflictul valoric reprezintă un
obstacol în calea unei bune
comunicări didactice.

c) Blocaje
determinate de
canalul de
transmisie – Elevul nu se află, de multe ori,
în posesia sensului exact și a
referinței adecvate în cazul unui
anumit termen, motiv pentru care
el utilizează termenul în mod
incorect, iar comunicarea este
afectată.
– Sunt și situații în care
incapacitatea utilizării exacte a
sensului unui t ermen este dată de
specificitatea limbajului natural:
ambiguitatea generată de
polisemia termenilor
d) Blocaje
determinate de
particularitățile
domeniului în
care se
realizează – Există discipline de învățământ
și domenii ale cunoașt erii
(psihologie, filosofie, sociologie)
în care dificultățile de comunicare
își au originea în promovarea unei
cunoașteri de maximă generalitate

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
102
comunicarea
didactică și abstracțiune.
– La anumite discipline de
învățământ (de exemplu, la
matematică, fizică, chimie),
cunoașter ea specializată se
concretizează în teorii și sisteme
ce recurg la limbaje artificiale în
măsură să asigure cu o mai mare
exactitate transferul conținutului
informațional de la un individ la
altul.

 Soluții de prevenire și depășire a blocajelor în
comunic are
– Tehnicile de ascultare activă (Rogers)
Tehnici Descriere
Tehnica
parafrazei Constă în simpla repetare, în rezumat,
ca un ecou ușor infidel, a ultimei idei
expuse de interlocutor.
Tehnica
ecoului hi -fi Implică repetarea ultimelor cuvinte
din ultima frază neterminată a
interlocutorului, ca un ecou de înaltă
fidelitate.
Tehnica
deturn ării
afirmațiilor
în întrebări Presupune reluarea cuvânt cu cuvânt,
la modul interogativ, a ultim ei fraze
afirmativ e a interlocu torului.
Afirmațiile devin interogații, iar
obiecțiile devin întrebări.
Tehnica
suspensiei
Constă în lăsarea unor goluri sau
pauze în interiorul frazei, cu i ntenția
vag (ne)mărturisită de a solicita
interlocutorului precizări
suplimentare și de a -l impli ca să
vorbească în locul nostru .
Tehnica
recadr ării Vizează reluarea frazei rostite de
interlocutor, modificând discret
înțelesul acesteia.
Tehnica
hiperboliz ări
i
Hiperbola este figura de stil care
scoate în relief o idee sau un atribut al
unui obiect, folosind o expresie
exagerată, mărită peste limitele firești.
Tehnica
litotei Litota este figura retorică ce
estompează, minimalizează și baga –

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
103
telizează o idee sau un obiect prin
negarea contrariului său (din
grecescul litotes, „simplitate” ,
„modestie ”). Prin utilizarea litotei,
ascultă torul nu contrazice, dar
sugerează totuși contrariul, lăsând de
înțeles mai mult decât spune.

– Jocurile de „încălzire“ (apud Mâță, 2010)
– Ajută la crearea unui climat de lucru relaxant
și reconfortant.
– Determină diminuarea barierelor, a inhibițiilor
elevilor de a contribui la activitatea de grup.
– Facilitează pregătirea elevilor pentru munca în
grup.
Jocuri Descriere
Eticheta la
gât – Fiecare elev își scrie numele și
desenează pe o bucată de hârtie ceva
care să îl reprezinte pozitiv.
– Elevii își pun eticheta la gât și
explică ce reprezintă simbolul său.
Caleidosco
p – Se formează grupuri de 6 persoane.
– Fiecare echipă va realiza un
personaj simbolic care să prezinte o
caracteristică a fiecărei persoane din
echipa respectivă (de ex.: ochi albaștri
ca …., cercei ca ….. etc.).
– După 15 minute, fiecare echipă își
va prezenta desenul, iar ceilalți
partic ipanți vor ghici cui aparțin
caracteristicile personajului respectiv.
Atenție la
partener – Partenerii, spate în spate, își
schimbă 5 amănunte din înfățișare.
– Față în față, trebuie să identifice cele
5 modificări, după care se mai adaugă
5 schimbări.
„Simon
sais” – Un conducător de grup dă comenzi
la care grupul trebuie să răspundă
numai dacă sunt precedate de „Simon
sais” („Simon a spus să …”).
– Printre comenzile uzuale, se

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
104
intercalează comenzi care să -i pună
pe participanți în situații ridicole.
– La sfârșit, se dă o comandă absurdă
(de neacceptat).
Oglinda Se formează perechi: un participant se
mișcă, iar celălalt încearcă să fie
oglinda lui.

 Tipuri de întrebări care stimulează gândirea
critică și creativitatea elevilor în raport cu temele
abordate în cadrul disciplinei
– Întrebările care facilitează gândirea critică și
creativitatea elevilor sunt variate (Cerghit, 2006):
– întrebări productiv -cognitive , de tipul: „De
ce?”, „Cum”?, „Dacă … atunci …?”, „Pentru
ce?” etc.;
– întrebări convergente , care solicită analize,
comparații, sinteze, integrări de date, asociații
de idei, explicații, elaborare de noi generalizări;
– întrebări divergente , care implică răspunsuri
multiple, o diversitate cât mai mare de soluții, la
aceeași problemă;
– întrebări de evaluare , care determină emiterea
unei judecăți proprii de valoare asupra
aspectelor întâlnite, în funcție de criterii diferite,
întrebări de anti cipare, de predicție etc.
– Aceste tipuri de întrebări stimulează curiozitatea
epistemică și favorizează o activitate organizată de
căutare.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
105
B. Partea aplicativă
PICIVIR –
Probleme,
Întrebări,
Cuvinte -cheie,
Ipoteze,
Verificare,
Interpretări,
Reflecții
(după Joița,
2007)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se vor forma
echipe din câte 4 membri pentru a analiza una
dintre categoriile de obstacole ale comunicării
educaționale .
 Activitate pe grupe : Membrii grupelor identifică
răspunsurile adecvate pentru categoria de
obstacole .
 Activitate frontală : Sunt prezentate soluțiile de
prevenire și depășire a blocajelor în comunicare .
FRISCO  Comunicarea sarcinii de lucru : Participanții
identifică în grupe de câte 4 membri obstacole ale
comunicării educaționale . Este selectată una din
situații și este propusă pentru a fi analizată. Se
stabilesc rolurile: conservatorul, exuberantul,
pesimistul, optimistul și participanții care le vor
interpreta. Rolurile pot fi abordate individual sau,
în cazul colectivelor numer oase, același rol poate
fi jucat de mai mulți participanți concomitent,
aceștia formând o echipă.
 Activitate pe grupe : Are loc distribuirea rolurilor.
 Activitate frontală : Fiecare interpretează rolul ales
și-și susține punctul de vedere în acord cu acesta .
La final, ideile emise sunt sistematizate. Se
formulează concluzii cu privire la soluțiile găsite.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
106
C. Partea evaluativă
1. Arfumentați rolul profesorului în structurarea la elevi a unor modele de
exprimare și a unor atitudini care facilitează comunicarea .
2. Identificați posibile obstacole ale comunicării educaționale și soluții de
prevenire și depășire a blocajelor .

Bibliografie
Cerghit, Ioan (2006). Metode de învățământ . Iași: Editura Polirom.
Cristea, Sorin (1998). Dicționar de termeni ped agogici . București: E.D.P.
Ezechil, Liliana (2002). Comunicarea educațională în context școlar .
București: E.D.P.
Joița, Elena (Coord.) (2007). Formarea pedagogică a profesorului.
Instrumente de învățare cognitiv -constructivistă . București : E.D.P., R.A.
Mâță, Liliana (2010). Ghid de pregătire psihopedagogică pentru gradele
didactice . Bacău: Editura Alma Mater.
Pânișoară, Ion -Ovidiu (2004). Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune educațională . Iași: Editura Polirom.
Sălăvăstru, Doina (2004). Psihologia educației . Iași: Editura Polirom.
Șoitu, Laurențiu (1997). Pedagogia comunicării . București: E.D.P.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
107
VIII. Managementul clasei de elevi și disciplina

A. Partea teoretică
VIII.1.
Delimitări
conceptuale  Semnificații ale disciplinei (apud Anghelache, 2009, pp.
10-11):
– Din punct de vedere social , disciplina reprezintă
„acceptare și supunere la regulile de conviețuire socială
stabilite potrivit cu cerințele de organizare și ordonare ale
muncii și vieții sociale”;
– din punct de vedere școlar , vizează „formarea elevilor în
vederea respectării cu strictețe a cerințelor învățământului
și a regulilor de conduită în școală și în afara școlii”.
 Definirea conceptelor
– Disciplina școlară include „un sistem de reguli privitoare
la îndeplinirea obligațiilor școlare, impuse și supuse unui
control și un comportament al elevilor potrivit acestui
sistem” (Nicola, 1996, p. 383).
– Managementul problemelor disciplinare se referă la
„tehnicile procedurale necesare rezolvării problemelor de
disciplină a clasei” (Iucu, 2006).
VIII.2.
Abordări
practice ale
proble –
melor dis –
ciplinare  Exemple de probleme disciplinare (Ceobanu, 2012)
– angajarea elevilor în activități care nu reflectă rezolvarea
sarcinii de lucru propusă;
– discuțiile dintre elevi în timpul procesului de predare, fără
a avea acceptul profesorului;
– refuzul de a ridica mâna pentru a -și anunța intenția de a
se exprima verbal;
– imposibilitatea unor elevi de a asculta discursul

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
108
profesorului și refuzul de a îndeplini indicațiile verbale ale
acestuia;
– prezentarea temei pentru acasă cu o oarecare întârziere
sau într -o formă incompletă;
– întârzierea la ore;
– refuzul în implicarea activă pentru rezolvarea sarcinilor
de învățare propuse;
– frauda;
– trăirea unor stări de neliniște sau de panică în momentul
evaluării
 Modele de rezolvare a problemelor de comportament în
clasa de elevi (Moore, apud Stan, 2003, pp. 58 -68)
Modele Specific
Modelul
Canter
Principii :
a) Profesorii trebuie să insiste pe comportamentul
responsabil al elevilor .
b) Eșecul profesorului se datore ază unui slab
control al clasei.
c) Mulți profesori cred că un control ferm al
clasei este inuman, însă, dacă este impus într -o
manieră uman ă, se dovedește a fi eliberator.
d) Ca educatori, profesorii au drepturi
fundamentale:
– dreptul de a asigura un mediu optim pentru
învățare;
– dreptul de a se aștepta la un comportament
adecvat din partea elevilor;
– dreptul de a se aștepta la un ajutor adecvat din
partea părinților și administrației școlii când
situația o impune.
Disciplina
pozitivă Presupune:
– formularea și transmiterea așteptărilor în raport
cu comportamentul elevilor;
– evitarea persistenței în așteptări și dorințe de
genul: „Vreau ca tu să …”; „ Aștept de la tine să
…”;
– utilizarea unei voci ferme, clare, calme și a
contactului în priviri;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
109
– folosirea unor gesturi care să sprijine afirmațiile
verbale;
– influențarea comportamentului elevilor fără
amenințări sau strigăte.
Etape:
– recunoașterea și îndepărtarea blocaje lor;
– utilizarea stilurilor pozitive de răspuns;
– fixarea limitelor;
– respectarea limitelor;
– implementarea unui sistem de aserțiuni pozitive.
Modelul
Fred Jones Specific
– Promovează anumite proceduri pentru
îmbunătățirea eficienței profesorilor, cu accent pe
motivația elevului și comportamentul acestuia în
sala de clasă.
Principii :
– Aproximativ 50% din timpul destinat lecției este
pierdut datorită comportamentului perturbator al
elevilor și al lipsei de concentrare în raport cu
temele aflate în lu cru.
– Cea mai mare parte din timpul pierdut poate fi
evitată prin utilizarea sistematică a limbajului
trupului, a sistemului de stimulente și a unui
ajutor individual eficient .
– Eficiența limbajului trupului presupune stoparea
comportamentului indezirabil fără ca profesorul
să piardă timpul: contact din priviri, expresie
facială, semnale și gesturi, apropiere fizică .
– Sistemul de stimulente motivează elevii în
desfășurarea acti vităților solicitate, îi menține
concentrați asupta temei lecției respective și îi
determină să aibă un comportament adecvat .
– Sprijinul instrucțional pozitiv oferit de profesor
îi motivează pe elevi și le o feră ajutor în
rezolvarea temei.
– Sistemele d e întărire presupun transmiterea unui
plan secvențial care să -l conducă pe elev către
punctul de la care se va întoarce la cerințele
lecției, cu pierderi temporale minime .
– Pregătirea „scenei” face trimitere la lucrurile pe
care profesorul trebuie să le facă pentru a controla
o clasă în mod eficient.
Modelul
disciplinei
diferențiate Specific
– Este o combinație de disciplină pozitivă și
empatică, care arată respect față de elevi.
Tehnici de acțiune disciplinară (apud

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
110
Churchward, 2003):
– Concentrarea atenției : profesorul va capta
atenția înainte de începerea lecției (s e face apel la
controlul vocii).
– Instruirea directă presupune informarea elevilor
cu privire la precizarea scopurilor și obiectivelor
urmărite.
– Monitorizarea vizează verificarea progresului
elevilor în timpul realizării sarcinilor (profesorul
asigură o atmosferă pozitivă și reține numele
elevilor cu dificultăți).
– Modelarea este tehnica prin care profesorul face
apel la exemple (dacă profesorul dorește ca el evii
să lucreze în liniște, atunci și el va folosi o voce
calmă) .
– Aluziile nonverbale apelează la expresia facială,
la postura corpului și poziția mâinilor .
– Controlul mediului : centrele de învățare bazate
pe imagine și culoare sunt în măsură să genereze
entuziasmul elevilor .
– Intervenția discretă : se anticipează problemele
înainte ca ele să apară, elevii cu comportament
indezi rabil fiind atenționați cu tact.
– Apelul la disciplină : elevi i știu că profesorul
este șeful.
– Afirmarea mesajelor p roprii : în confruntarea cu
elevii cu comportament indezirabil este de evitat
ca profesorii să apeleze la formule de genul „Eu
vreau …”. S e va recurge, mai degrabă, la expresii
de genul „Aș vrea ca tu …”, „Mă așept ca tu …”,
„Am nevoie ca tu …” .
– Apelul la mesaje umaniste : acestea sunt ex presia
sentimentelor noastre – „Deși eu simt că am ceva
să-ți ofer , tu nu mă tratezi cu respect!”.
– Disciplina pozitivă : în loc să facă apel la
interdicții, profesorul poate să -și exprime
expectațiile.
Modelul
Kounin Caracteristici
– Efectul de undă apare atunci când profesorul
corectează comportamentul greșit al unui elev, iar
acest lucru influențează în mod pozitiv
comportamentul celorlalți elevi.
– Atenția distributivă se referă la capacitatea
profesorului de a observa tot ceea ce se întâmplă
în sala lui de clasă.
– Controlul simultan presupune implicarea a două

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
111
sau mai multe evenimente în același timp (dacă
elevii știu că profesorul observă totul și este gata
oricând s ă-i ajute, crește probabilitatea ca aceștia
să se ocupe doar de activitățile legate de lecție).

 Tehnici de rezolvare a problemelor disciplinare (apud
Iucu, 2006)
Tehnici Caracteristici
Aprecierea
simțului de
răspundere – Profesorii pot monitoriza
comportamentul elevilor, pot vedea
dacă acesta corespunde așteptărilor și
dacă elevii dovedesc simț de
răspundere.
– Comportamentul responsabil al
elevilor va fi apreciat prin diverse
formulaări, cum ar fi: „A i simț de
răspundere . Vă d că ești atent și
interesat.” ; „…, intervenția ta ne -a
ajutat să înțelegem mai bine problema”.
Corectarea
comportamentului
iresponsabil sau
neadecvat – Profesorul aduce la cunoștința elevilor
un număr de acte comportamentale
neadecvate (observabi le de către
aceștia) care pot interveni pe parcursul
unei zile.
– Elevii vor fi informați de la început
care sunt măsurile cărora vor fi supuși
în cazul comportamentului neadecvat
(ignorarea, controlul proxemic,
admonestarea verbală blândă, aluzii și
avertismente, exemplele pozitive,
tehnica „timpului datorat”, eliminarea).
Ignorarea – Profesorul va ignor a un elev care
poate reacționa negativ la admonesta rea
verbală blândă sau al cărui
comportament neadecvat nu lezează
desfășurarea orei.
– Va identifica ocazii pentru a da
exemple de comportamente
responsabile și iresponsabile, va
interacțion a pozitiv cu elevul și va
ignor a constant limbajul verbal sau
corporal neadecvat.
Controlul
proxemic – Profesorul se deplasează în spațiul
elevului pentru a-i supraveghea

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
112
comportamentul.
Admonestarea
verbală blândă – Profesorul se va adresa individual
elevului în cauză, însoțind
admonestarea blândă cu exemple de
comportament pozitiv alternativ. Ex.:
„Andreea, trebuie să vizionezi acest
film. Amintește -ți care e regula noastră
– Fii gata să înveți ”.
Amânarea – Intervine când un elev încearcă în
mod insistent să atragă atenția asupra
propriei persoane. Ex emplu : „ …, dacă
ai o plângere, o discutăm la momentul
potrivit”.
Așezarea
diferențiată a
elevilor î n clasă – Profesorul va așeza mai aproape de
catedră / tablă pe cei care au probleme
de acuitate vizuală / auditivă sau pe cei
care necesită mai multă asistență. De
asemenea, aranjamentul trebuie să țină
seama și de aptitudinile elevilor.
Tehnica „timpului
datorat” – Se aplică în cazul în care timpul irosit
în clasă din cauza comportamentului
neadecvat al elevului trebuie recuperat
de acesta din timpul lui liber. Se
fixează intervale mici de timp pentru
fiecare abatere.
– Profesorul va decid e care va fi
activitatea elevului în i ntervalul de
„timp datorat”. Exemplu : „ … , tu
trebuie să asculți când altcineva
vorbește”. Dacă elevul va continu a să
vorbească, profesorul îi comunică: „ … ,
datorezi două minute” .
Eliminarea – Eliminarea se va realize în spațiul
clasei, într -un loc special desemnat.
– Profesorul stabilește dinainte durata
eliminării, astfel ca aceasta să fie
compatibilă cu vârsta/ nivelul elevului.
– Se folosește un cronometru pentru a
urmări respectarea intervalului de către
elev. Elevii de vârstă mică trebuie
însoțiți până la locul respectiv.
– Dacă elevul are același comportament
după ce revine la loc, va fi trimis
înapoi.
– Profesorul va pregăti un formular care
va trebui completat de elev, cu scopul

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
113
de a reflect a asupra propriului
comp ortament. De asemenea, va purta
o discuție coerentă cu elevul.
Înștiințarea
părinților /
supraveghetorilor – Părinții/ supraveghetorii vor fi
înștiințați cu privire la comportamentul
elevului și li se va sugera să inducă
acestuia un comportament responsa bil.
Angajamentul
scris – Angajamentul include așteptările
profesorului (clar formulate),
consecințele negative ce decurg din
comportamentul elevului, precum și
intervalul de timp în care se așteaptă
remedierea.
– Profesorul îi va învăța pe elevi cum se
alcătuiesc aceste angajamente și îi va
ajuta să aleagă și să administreze
singuri posibilele consecințe și măsuri.
Stabilirea regulilor
de comportament
în afara clasei – Profesorul stabilește o listă de tipuri
de comportament în spațiul respectiv
(acceptabil și neacceptabil) și o listă de
măsuri în cazul nerespectării regulilor.
– Va identifica modalități de
permanentizare a supravegherii pe
holuri și va oferi un feedback pozitiv
elevilor când comportamentul s -a
îmbunătățit.
Măsurile coercitive – Vor fi utilizate cu grijă, deoarece sunt
considerate intervenții radicale.
– Trebuie aplicate pe termen scurt,
planificate tipului de comportament
rezistent la alte soluții mai simple.

B. Partea aplicativă
Lanțul ideilor
(după Dulamă,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Participanții vor
formula pe rând câte un exemplu de problemă
disciplinară care poate afecta desfășurarea
activităților educaționale din învățământul preșcolar/
primar .
 Activitate frontală : Colegii apreciază exemplele
formulate .

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
114
Investigația
comună
(după Dulamă,
2002) Comunicarea sarcinii de lucru : Se formează echipe
din 4 membri și se adresează cerința de a identifica o
problemă de disciplină cu care se confruntă
profesorul din învățământul preșcolar/ primar și un
model și cel puțin două tehnic i de rezolvare eficientă
a acesteia .
 Activitate pe grupe : Membrii din fiecare echipă
colaborează pentru rezolvarea cerințelor .
 Activitate frontală : Un membru din fiecare echipă va
prezenta soluțiile descoperite .

C. Partea evaluativă
1. Formulați exemple de probleme disciplinare care pot afecta desfășurarea
activităților educaționale din învățământul preșcolar/ primar .
2. Exemplificați o problemă de disciplină cu care se confruntă profesorul
din învățământul preșcolar/ prima r și identificați un model și cel puțin două
tehnic i de rezolvare eficientă a acesteia.

Bibliografie
Anghelache, V. (2009). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Dunărea de Jos” Galați.
Ceobanu, M. -C. (2012). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Al. I. Cuza” Iași.
Dulamă, M. E. (2002). Modele, strategii și tehnici didactice activizante cu
aplicații în geografie . Cluj -Napoca: Editura Clusium.
Iucu, R. B. (2006). Managementul clasei de el evi. Aplicații pentru
gestionarea situațiilor de criză educațională . Iași: Editura Polirom.
Nicola , I., (1996). Tratat de pedagogie școlară . București : E.D.P.
Stan, E. (2003). Managementul clasei . București: Editura Aramis.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
115
IX. Colaborarea instituției școlare cu ceilalți factori
educaționali

A. Partea teoretică
IX.1.
Definirea
conceptului
de
parteneriat
educațional  Definire
– Parteneriatul educațional reprezintă procesul de
colaborare dintre două sau mai multe părți care
acționează împreună pentru realizarea unor interese
sau scopuri comune.
 Elemente caracteristice ale parteneriatului
educațional (apud Mâță, 2010):
– Este un tip de relație între două sau mai multe părți
(persoane, grupuri sau organizații) care au misiuni
comune sau compatibile, care au decis să lucreze
împreună pentru un scop specific și o perioadă de
timp determinată.
– Reprezintă o formă de comunicare, cooperare și
colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului
educațional.
– Presupune o unitate de cerințe, opțiuni, deciz ii și
acțiuni educative între factorii educaționali.
– Constă în dorința de a ajuta elevii să obțină succes la
școală și în viață.
 Principiile parteneriatului educațional (apud
Iosifescu, 2005) :
– societatea democratică, care promovează libertatea,
drepturile omului, egalitatea șanselor;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
116
– revigorarea civismului și patriotismului în contextul
respectării specificității;
– încurajarea dialogului, comunicării, transparenței,
cooperării, toleranței, acceptării reciproce;
– promovarea, participării, impl icării, inițiativei;
– asigurarea echilibrului între disciplină și
responsabilitate;
– încurajarea dezvoltării personale, individualizării,
particularizării;
– respectarea diversității, pluralismului, specificității;
– stimularea creșterii, dezvoltării, sc himbării,
inovației, creativității
 Tipuri de parteneriate educaționale
a) după durată
– parteneriatul pe termen scurt, care sunt organizate
pe o perioadă foarte mică (organizarea unor
evenimente culturale pe parcursul unei zile);
– parteneriatul pe termen lung, care se desfășoară
pe parcursul unei perioade temporale mai mari
(implementarea unui proiect educațional)
b) în funcție de obiective
– parteneriatul operațional, care vizează cooperarea
pentru realizarea unui proiect concret;
– parteneriatul de reprezentare, care presupune
coalizarea pentru realizarea unui scop comun,
(consiliul părinților, alianțe, forumuri, coaliții etc.)

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
117
IX.2.
Colaborarea
grădiniță/
școală –
familie,
parteneriatul
cu familia  Avantajele parteneriatului școală -familie
(Agabrian și Millea, 2005):
– îmbunătățirea abilităților educaționale ale părinților;
– dezvoltarea abilităților de lideri ale părinților;
– conectarea familiilor cu membrii școlii și ai
comunității;
– oferirea de servicii și suport familii lor
 Motivele pentru care școala și familia realizează
parteneriate :
– Părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor
lor.
– O bună parte din educație se petrece în afara școlii.
– Atitudinea parentală are influență asupra rezultatelor
școlare ale elevilor, în special asupra motivației
învățării.
– Părinții și profesorii au dreptul să influențeze
gestiunea școlară.
 Forme de organizare a educației părinților și a
colaborării școală -familie (apud Crețu și Nicu, 2009,
p. 65)
– asociații ale părinților și profesorilor, cu o largă
libertate de inițiativă;
– școli ale părinților și școli ale mamelor;
– consilii de administrație școlară formate din părinți,
cu rol informațional, consultativ și decizional;
– comitete de părinți pe clase și școli, fără rol
decizional, care sprijină școala în rezolvarea unor
probleme

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
118
 Rolurile cadrelor didactice și ale părinților (apud
Mâță, 2010)
a) Rolul cadrelor didactice:
– Educarea părinților solicită mult tact din partea
profesorilor.
– Manifestă o atitudine de prietenie ș i nu de șef
care dă ordine.
– Găsește argumentele potrvivite și temeinice în
comunicarea cu părinții.
– Va informa părinții cu privire la aspectele
pozitive și negative din activitatea elevului la
școală.
– Oferă părinților informații despre posibilitățile de
dezvoltare pe care le are copilul, despre
aptitudinile și interesele pe care le manifestă în
activitatea școlară și în cea extrașcolară, precum și
despre școlile sau profesiunile posibile.
b) Rolul părinților
– Se informează despre rezultatele muncii ș i despre
comportarea copilului la școală.
– Participă la activitățile organizate de școală în
colaborare cu familia.
– Manifestă interes față de activitatea școlară a
copilului, îl susțin și îl motivează corect.
 Nevoile copiilor (apud Crețu și Nicu, 2009, p. 66)
– la nivelul familiei : necesitatea de a fi iubit, acceptat
și dorit, de a fi aprobat, de a fi integrat într -o
comunitate familială;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
119
– în afara familiei : nevoia de instruire adecvată, de a
fi acceptat în grupul de aceeași vârstă, posibilitatea de
integrare în lumea adulților
IX.3.
Consilierea și
educația
părinților  Caracteristici ale consilierii și educației părinților
– Este o intervenție socio -educativă de tip formativ
care cuprinde acțiuni pentru dezvoltarea cunoștințelor,
deprinderilor și abilităților de creștere, îngrijire,
educație a tinerei generații de către părinți și membrii
familiilor acestora.
– Educația par entală este un set de măsuri educative și
de sprijin care ajută părinții pe următoarele
dimensiuni:
– înțelegerea propriilor lor nevoi (fizice, sociale,
emoționale și psihologice);
– cunoașterea și acceptarea nevoilor copiilor lor;
– construirea unei punți de legătură între părinți și
copii.
– Scopul educației parentale este să sprijine părinții, să
dezvolte priceperile parentale și încrederea în
propriile forțe și să îmbunătățească capacitățile
acestora de a -și îngriji și sprijini propriii copii.
 Principii ale consilierii părinților (Călineci și Țibu,
2013)
– încrederea , cu rolul de a construi un mediu
securizant;
– respectul pentru părinți;
– valorizarea părinților pentru a oferi un cadru de
afirmare pozitivă părinților;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
120
– abilitarea părinților, prin utilizarea unor metode și
tehnici de consiliere care să fie centarte pe
identificarea punctelor tari și a resurselor pentru
depășirea situațiilor critice în relația părinte -copil –
școală;
– comunicarea eficientă, bazată pe utilizarea unor
strategii interactive de comunicare, ascultare activă,
feedback pozitiv;
– oferta și vizibilitatea serviciilor , cu accent pe
adaptarea serviciilor la nevoile părinților, pe baza
consultărilor periodice;
– informarea părinților, pentru a asigura actualitate a și
corectitudinea informațiilor, precum și modalitatea de
transmitere a acestora;
– stabilirea limitelor profesionale , care vizează
realizarea unui „contract de consiliere” pentru
explicarea tehnicilor, limitelor, duratei etc.;
– confidențialitatea și so licitarea consimțământului
părinților pentru participarea la diferite activități
educaționale;
– egalitatea șanselor , prin crearea unui climat
nondiscrimativ în care părinții să simtă că sunt tratați
cu obiectivitate și imparțialitate;
– responsabilitatea profesională , în vederea
respectării principiilor consilierii

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
121
IX.4.
Colaborarea
grădiniță –
școală  Caracteristici ale colaborării grădiniță -școală
(Vrânceanu, 2010)
– Scopul acestui tip de parteneriat este pregătirea
psihologică a copilului pentru activitatea școlară.
– Acest tip de parteneriat are rolul de a asigura
continuitatea și caracterul unitar în educație și
instruire.
– Pregătirea pentru școală presupune, al ături de
obținerea de către copii a unei stări de disponibilitate
pentru activități de învățare de tip școlar, și
familiarizarea cu caracteristicile și implicațiile
statutului și rolului de elev.
– Trecerea de la grădiniță la școală este un pas
important, deoarece, la grădiniță, copiii sînt încurajați
să se simtă liber, pe când la școală se impune
respectarea programului și a cerințelor didactice.
– Un parteneriat eficient îl va ajuta pe viitorul elev să
se adapteze la noile realități, să treacă mai ușor p este
„criza anului 7 de viață” și să reușească la școală.
 Avantajele colaborării grădiniță -școală
(Vrânceanu, 2010)
– realizarea evaluării aptitudinilor de școlaritate;
– maturitatea intelectuală și socială;
– evitarea barierei psihologice și a blocajelor de natură
afectivă;
– adaptarea copilului la activitățile de tip școlar etc.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
122
 Exemple de activități care se pot realiza în cadrul
parteneriatului grădiniță -școală (Vrânceanu, 2010):
– ședințe comune, consfătuiri, consilii pedagogice,
seminarii metodico -practice, mese rotunde cu
participarea cadrelor didactice (educatoare și
învățătoare) și a părinților, în vederea abordării
problemelor majore comune;
– vizite și asistențe reciproce, cu obiective, activități,
resurse, responsabilități clar stabil ite, activități
comune, urmate de analize și discuții, precum și de
decizii pentru activități viitoare și evaluări periodice;
– contactul direct dintre preșcolari și școlarii mici în
activități comune, cu impact emoțional, cu prilejul
unor sărbători – Ziua Mamei, Anul Nou, Crăciunul,
Ziua Copilului, sărbătorile pascale etc. – activități ce
favorizează cunoașterea interpersonală;
– activități demonstrative cu caracter practic sau
artistico -plastic, a căror desfășurare impune
colaborarea preșcolar -școlar sau activități interactive
de evaluare a nivelului cognitiv și psihomotor al
preșcolarilor, cu participarea elevilor în calitate de
membri ai juriului etc.;
– implicarea preșcolarilor în derularea unor
manifestări festive din școală, concursuri cu
participare mixtă;
– antrenarea preșcolarilor și a școlarilor în acțiuni de
protejare a mediului, de întreținere a locurilor de joacă
comune, de ajutorare a bătrânilor și copiilor nevoiași

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
123
IX.5.
Colaborarea
cu alte
instituții/
persoane din
comunitate și
cu autoritățile  Importanța colaborării dintre școală și comunitate
– Determină stimularea serviciului comunității în
folosul școlilor.
– Asigură crearea unui mediu mai sigur în școli.
– Permite transmiterea de informații pozitive despre
școală către agenții instituționali (sponsori, Consiliul
local) menține școala în atenția comunității (Agabrian
și Millea, 2005).
– Mesajul transmis comunității va fi unul consistent,
provine din mai multe surse și exprimă specificul
școlii respective în comunitatea locală.
– Relația partenerială școală – comunitate constituie
un element cu semnificații majore din perspectiva
asigurării unui învățământ de calitate (Tîrcă și
Rădulescu, 2002).
 Obiectivele m anagementului școlii bazat pe
comunitate (Școala și comunitatea. Suport de curs )
– adoptarea unor măsuri de pregătire a persoanelor
implicate în relația de parteneriat;
– atragerea reprezentanților comunității locale în
echipa managerială a școlii;
– responsabilizarea diversilor reprezentanți
comunitari;
– conștientizarea agen ților comunitari asupra rolului
pe care îl au în educație și cu privire la avantajele
proprii care decurg dintr -o bună colaborare
 Forme de realizare a parteneriatelor școală –
comunitate (Chiru, 2003):

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
124
– crearea unei atmosfere primitoare și expresive în
școală:
– plasarea unor materiale promoționale la vedere
în holul de primire;
– afișarea produselor activității elevilor;
– afișarea unor anunțuri ale evenimentelor viitoare
– proiectarea unor materiale publicitare despre școală;
– afirmarea performanțelor e levilor în comunitate:
– folosirea unor contexte publice pentru afirmarea
performanțelor elevilor (festivități);
– invitarea membrilor comunității
– oferirea unor programe pentru adulți în timpul
anului școlar, în colaborare cu centre locale de
formare;
– implicarea elevilor în proiectele comunitare (oferă
servicii pensionarilor, realizează voluntariat în
instituții publice, sprijină inițiativele administrative în
zona intereselor comunitare;
– realizarea unui film de prezentare a școlii;
– stabilirea contactelor cu mass -media locală;
– solicitarea de voluntari pentru distribuirea revistei
școlii în vecinătate;
– construirea unui fotomontaj care să ilustreze
proiectele curente sau recent încheiate;
– editarea și distribuirea revistei școlii;
– crearea u nei pagini web de sine -stătătoare a școlii
sau ca extensie la cea a instituției coordonatoare
(Inspectorat, Casa Corpului Didactic)

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
125
 Acțiuni ale comunității de susținere a organizației
școlare (Vrânceanu, 2010) :
– serbări, concursuri, excursii;
– schimburi de experiență;
– atragerea de sponsorizări, finanțări, donații;
– acțiuni de protecție socială (ONG -uri, servicii
sociale);
– acțiuni de integrare în sistemul educațional a unor
copii defavorizați social sau copii cu cerințe
educaționale speciale;
– spriji nirea de proiecte de dezvoltare instituțională
 Blocaje care pot interveni în rela ția de parteneriat
dintre școală și comunitate (Școala și comunitatea.
Suport de curs )
– raportarea la valori diferite a celor implicați în
relația de parteneriat;
– lipsa unei politici la nivelul școlii în ceea ce privește
relația cu comunitatea;
– dezinteresul părinților;
– lipsa educației pentru valorile democrației;
– sărăcia;
– neidentificarea avantajelor și a finalităților;
– rezistența cadrelor didactice care pot opta sau nu
pentru colaborarea cu agenți sau organizații exterioare
școlii (efort suplimentar neremunerat)
 Medierea comunitară (Chiru, 2003)
– Se referă la nevoia de a asigura vizibilitate școlii pe
piața educativă prin activități și produse adresate

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
126
direct agenților comunitari, alții decât beneficiarii
direcți de educație.
– Mediatorul comunitar are rolul de a populariza
inițiativele școlii în mediul politic, administrativ,
economic, cultural al comunității și de a prevedea
modalități de colaborare viitoare.
– Se realizează prin diferite modalități concrete:
– invitarea reprezentanților autorităților, a
celebrităților locale să decoreze clasele, cu premii
pentru creativitate;
– realizarea de expoziții cu vânzare;
– crearea de servicii comunitare la prețuri minime,
în special pentru pensionari sau persoane cu nevoi
speciale;
– organizarea unui spectacol de modă, în care sunt
prezentate creațiile elevilor
IX.6.
Structura și
condițiile
programelor
de
parteneriat  Structura programelor de parteneriat (Sacară,
2008)
a) Tema/ titlul proiectului
b) Inițiatorul proiectului
Denumirea instituției/ organizației
Tip de organizație: instituție educațională
Număr de membri/voluntari care lucrează în
proiect
Număr de ani experiență în domeniul educațional/
al proiectului:
Adresă, telefon, fax, e -mail
Partener l – idem

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
127
Partener 2 – idem
Alți parteneri
c) Analiza de nevoi presupune identificarea nevoilor
cărora proiectul este destinat să le răspundă (pentru a
răspunde la întrebarea: de ce facem acest proiect?), în
cazul unui parteneriat, se vor accentua nevoile
comune.
d) Scopul și obiectivele sunt formulate de la nivel
general la n ivel specific. Inițial, este formulat s copul
proiectului (cu caracter general), apoi sunt precizate
obiectivele acestuia, în concordanță cu nevoile
identificate.
e) Rezultatele așteptate vizează descrierea
rezultatelor așteptate în urma derulării proiectul ui
(previzionarea impactului asupra persoanelor,
organizației, comunității) și eventualele produse
finale.
f) Organizarea proiectului cuprinde mai multe
subetape:
– Desemnarea echipei proiectului (în cazul unui
parteneriat, există o echipă interpartenerială
formată din coordonatorii de proiect din toate
instituțiile implicate și câte o echipă de proiect din
fiecare instituție);
– Alcătuirea programului de activități (în
concordanță cu obiectivele și rezultatele așteptate);
– Identificarea re surselor care pot fi puse la
dispoziția proiectului în concordanță cu obiectivele

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
128
și cu programul de activități:
– umane (echipa de proiect):
– materiale (echipamente);
– financiare (se identifică toate resursele
posibile de finanțare și se alcătuiește bug etul
proiectului);
– de informație.
g) Implementarea proiectului constă în derularea
propriu -zisă a activităților are loc conform
calendarului din programul de activități.
h) Monitorizarea și evaluarea proiectului se
realizează prin conceperea și punerea î n practică a
unor mecanisme (agreate de comun acord de către toți
partenerii) de monitorizare a derulării proiectului și de
evaluare a acestuia (la început, pe parcurs, la sfârșit),
inclusiv autoevaluare.
i) Diseminarea presupune ca r ezultatele proiectului și
experiența pozitivă să fie cunoscute la nivelul întregii
instituții și în instituții similare, prin intermediul unor
mijloace de comunicare variate (în general, se cere un
plan de diseminare a experienței).
j) Finalizarea proiectului implică un moment special
pentru sărbătorirea reușitei și identificarea unor nevoi,
care să conducă la conceperea unui nou proiect.
 Condițiile programelor de parteneriat
a) Caracteristicile unui parteneriat de succes
(Vasilache, 2007):
– existența unei organizații sau a unei structuri

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
129
speciale care se ocupă de menținerea și
funcționarea lor eficientă;
– viziune, scopuri sau obiective comune clare,
înțelese și agreate de toți partenerii;
– un plan comun și realist de acțiune, pentru
realizarea viziunii, scopurilor sau obiectivelor
comune, care se bazează pe valorificarea punctelor
forte ale fiecărui partener;
– o înțelegere scrisă între parteneri;
– flexibilitate în schimbarea planului de acțiune pe
măsură ce problemele sunt rezolvate și apar
schimbări de context sau probleme noi;
– un cadru clar de împărțire a rolurilor,
responsabilităților, resurselor precum și de
transparență și raportare;
– angajamentul fiecărui partener de a dedica timp și
resurse funcționării parteneriatului și d e a include
activitățile parteneriatului în activitățile principale
ale organizațiilor lor;
– un nivel ridicat de încredere între parteneri,
construit prin integritate (a te ține de cuvânt, a face
ceea ce spui), deschidere și onestitate, condiții
esențiale pentru ca oamenii și organizațiile să aibă
un comportament cooperant;
– un sistem de comunicare eficient, care stabilește
un dialog continuu între parteneri, oferă
oportunități oamenilor să se întâlnească personal
față în față, dar în același timp foloseș te și noile

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
130
tehnologii de comunicații;
– deschidere către rezolvarea constructivă a
conflictelor pe măsură ce ele apar;
– realizări de care beneficiază toți partenerii;
– un sistem eficient de măsurare a acestor realizări
b) Principiile unui parteneriat de succes
(Vasilache, 2007)
– Echitatea înseamnă dreptul de a participa în
parteneriat cu competențele și resursele proprii, de
a avea beneficii pe măsura contribuției și a
participa la luarea deciziilor pe toata durata
parteneriatului și de a se recunoaște contribuția de
către ceilalți parteneri.
– Tranparența se traduce prin deschidere și
onestitate în relațiile din cadrul parteneriatului,
care la rândul lor reprezintă una din pre -condițiile
existenței încrederii, un ingredient important al
parteneriatelor de succes.
– Beneficiile mutuale se referă la faptul că u n
parteneriat viabil este cel care va oferi fiecăruia
dintre parteneri beneficii specifice conform
contribuției și nevoilor, pentru a le menține
interesul și dedicarea.
c) Condiții ale parteneriatului educațional (apud
Iosifescu, 2005):
– crearea unor mecanisme de informare, consultare,
cooperare;
– democratizarea managementului școlar și, în

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
131
particular, a proceselor de decizie;
– formarea și motivarea adecvată a resurselor
umane pentru parteneriat;
– schimbarea percepției comunității școlare în
raport cu parteneriatul;
– modificarea percepției comunității locale asupra
educației și școlii;
– sensibilizarea comunității în raport cu școala;
– atragerea sprijinului factorilor comunitari;
– pilotarea, diseminarea, valorificarea experiențelor
de succes în domeniul parteneriatului

B. Partea aplicativă
Turul galeriei
(după Dulamă,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Fiecare echipă va
realiza un produs despre formele de parteneriat
educațional.
 Activitate pe grupe : Membrii echipelor colaborează
pentru realizarea produsului.
 Expunerea produselor : Vor fi afișate produsele
realizate de fiecare echipă, sub forma unei expoziții.
 Desfășurarea turului galeriei : La semnalul
formatorului, par ticipanții vor trece de la un poster la
altul pentru a examina celelalte produse elaborate de
colegi. Pentru observarea lor și pentru exprimarea
verbală și scrisă a comentariilor, ei au la dispoziție
cinci minute.
 Activitate pe grupe : Membrii echipelor ree xaminează
produsul propriu în comparație cu produsele celorlalte

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
132
grupuri. Sunt analizate comentariile și observațiile
notate de colegi pe marginea produsului fiecărui grup.
Tabelul T
(după Dulamă,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Se va realiza un tabe l
în cadrul căruia participanții vor nota în partea stângă
toate argumentele pe care le găsesc pentru a susține
avantajele consilierii și educației părinților, iar în
partea dreaptă vor scrie toate afirmațiile opuse acestei
idei.
 Activitate pe grupe: Memb rii grupelor completează
tabelul.
 Activitate frontală : Se va prelua câte un argument de la
fiecare participant și se va completa tabelul de pe tablă
cu argumentele cu care sunt toți de acord.

C. Partea evaluativă
1. Evidențiați principalele modalități de realizare a parteneriatelor
educaționale la nivelul învățământului preșcolar sau primar. Formulați
exemple concrete și subliniați beneficiile pe care le oferă.
2. Identificați avantajele consilierii și educației părinților, precum și
obstacolele care îm piedică realizarea unui management eficient al clasei de
elevi.

Bibliografie
Agabrian, M., Millea, V. (2005). Parteneriate școală -familie -comunitate .
Iași: Editura Institutul European.
Călineci, M. C., Țibu, S. L. (2013). Părinții în școala mea: ghid de idei
practice pentru activități cu părinții . București: UNICEF, Vanemonde.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
133
Chiru, M. (2003). Cu părinții la școală. Ghid pentru profesori . București:
Editura Humanitas Educațional.
Crețu, D., Nicu, A. (2009). Pedagogie pentru definitivat și gradul didacti c II.
Sibiu: Editura Universității „Lucian Blaga” Sibiu.
Dulamă, M. E. (2002). Modele, strategii și tehnici didactice activizante cu
aplicații în geografie . Cluj -Napoca: Editura Clusium.
Iosifescu, Ș. (Coord.) (2005). Management educațional . București: Educația
2000+.
Mâță, L . (2010). Ghid de pregătire psihopedagogică pentru gradele
didactice . Bacău: Editura Alma Mater.
Rădulescu , E., Tîrc ă, A. (2002 ). Școală și comunitate . Bucure ști: Humanitas.
Sacară, L. (2008). Ghid de elaborare a proiectelor educați onale . Iași:
Editura PIM.
Vasilache, A. (2007). Parteneriate eficiente. Un ghid pentru organizațiile
neguvernamentale . Material găsit la adresa
http://www.fpdl.ro/public/training_manuals/EFFICIENT%20PARTNER
SHIPS/
RO%20PARTNERIATE%20EFICIENTE_V4_9%20OCTOMBRIE%20
2007.pdf.
Vrânceanu, M. (Coord.) ( 2010) . 1001 idei pentru educație timpuruie de
calitate: Ghid pentru educator . Chișinău: Centrul Educațional „Pro
Didactica”.
*** Școala și comunitatea. Suport de curs . Formare de consilieri și asisten ți
suport pentru implementarea Strategiei de descentralizare a
învățământului preuniversitar . București: Academia de Studii
Economice .

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
134
X. Consecințele negative ale unui management defectuos al
clasei de elevi

A. Partea teoretică
X.1. Consecințe
negative Cele mai evidente consecințe ce decurg din
managerierea defectuoasă a clasei de elevi sunt (apud
Anghelache, 2009 ):
 Oboseala
Din perspectivă managerială, oboseala se datorează:
– activităților și/ sau sarcinilor repetitive, monotone;
– absenței unui feed -back real;
– lipsei motivației;
– interesului scăzut al elevilor pentru activitățile
instructiv -educative;
– duratei și intensității inadecvate ale activităților de
tip educațional etc.
 Supraîncărcarea
Poate reprezenta o consecință a unui management
defectuos în condiț iile nerespectării curbei lui Gauss
în distribuția efortului.
 Lipsa de motivare a clasei
 Deprecierea climatului educațional
Climatul educațional al școlii/clasei reprezintă
principalul indicator al „sănătății” acestora, este
produsul raporturilor interpers onale stabilite la nivel
formal și informal.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
135
 Minciuna
Se manifestă atât prin comportamentul verbal, cât și
prin cel nonverbal sau paraverbal și ca urmare a unui
management defectuos.
– În plan nonverbal identificăm următoarele aspecte:
gesturile, ținuta, poziția corpului, apariția
manifestărilor vegetative (se înroșește, se
îngălbenește, transpiră etc.), utilizarea excesivă a
ilustratorilor, elemente ce țin de comunicare
subiectivă (frecarea nasului, a urechii, suptul
buzelor, răsucirea unei șuvițe de păr etc.).
– În plan verbal și paraverbal se remarcă o ușoară
bâlbâială, tonul vocii, utilizarea pauzelor
nejustificate, ezitările etc. Majoritatea semnalelor
mincinoase pot fi decodificate prin: analiza duratei
manifestărilor nonverbale, a mișcărilor spontane, a
nuanțelor și intensității mesajelor verbale.
 Agresivitatea
La nivelul clasei de elevi agresivitatea este efectul:
– subaprecierii elevului;
– blocării curiozității;
– sentimentului de frustrare;
– criticilor frecvente;
– temei de notă;
– lipsei de tact a cadrului didactic etc.
Pentru a contracara aceste aspecte este nevoie de
instituirea unui climat favorabil activității de
învățare, de stabilirea unor sarcini accesibile,

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
136
individualizate, atractive, motivante, de promovarea
unei evaluări obiecti ve a performanțelor elevilor,
întărirea comportamentelor pozitive.
X.2.
Deprinderi
manageriale
pentru
eficientizarea
procesului
instructiv –
educativ Profesorul va avea o serie de deprinderi manageriale
pentru eficientizarea procesului instructiv -educativ
(Ceobanu , 2012 ).
 Deprinderi legate de managementul ritmului de
desfășurare a actului didactic (maniera în care
profesorul coordonează și direcționează ritmul
activităților didactice)
În această categorie sunt incluse evitarea
discontinuității și evitarea încetinirii ritmului .
– Problemele privind discontinuitatea în activitatea
didactică se leagă de o serie de comportamente
nedorite ale cadrului didactic cum ar fi:
– schimbarea bruscă a tipului de activitate –
profesorul intervine inopinat într -o activitate în
desfășurare fără a anunța acest fapt și propune o
altă sarcină;
– abandonarea temporară a unui tip de activitate –
profesorul lasă o activitate suspendată și trece la
alta;
– abandonarea aparentă a unui tip de activitate și
revenirea bruscă după un interval de timp –
variantă a tipului anterior de discontinuitate:
profesorul termină în aparență o activitate, începe
alta și revine pe neașteptate la prima;
– abandonarea unei sarcini înainte de finalizarea

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
137
acesteia – profesorul abandonează o activitate,
trece la alta și nu revine la cea inițială.
– În vederea evitării încetinirii ritmului se va avea în
vedere excluderea urmă toarelor comportamente ale
cadrului didactic:
– supraîncărcarea prin exces de explicații –
profesorul insistă în mod inutil asupra indicațiilor
și explicațiilor;
– supraîncărcarea prin exces de amănunte –
profesorul se arată preocupat de unele detalii
minu scule, în detrimentul ideii principale;
– încetinirea ritmului prin utilizarea excesivă de
materiale didactice și echipamente tehnice,
distrăgând atenția elevilor de la conținuturile
predate sau discutate;
– fragmentarea inutilă a activității – o sarcină
didactică este prezentată fragmentat, deși natura ei
nu implică acest tip de abordare.
 Deprinderi necesare promovării activităților și
strategiilor didactice de grup (capacitatea
profesorului de a capta și a menține atenția grupului
pe parcursul activităților din timpul orei coordonarea
structurii grupului)
– În proiectarea oricărui tip de activitate didactică,
profesorul va lua în considerare tipul de grup cu care
lucrează, responsabilitățile la acest ni vel și
modalitățile prin care se poate menține concentrată
cât mai mult timp atenția elevilor.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
138
– Câteva dintre tehnicile manifestate în cadrul relației
profesor -elev pentru a suscita și a menține atenția
grupului pe parcursul orei sunt:
– distribuirea ech itabilă a ocaziilor de afirmare a
elevului;
– ajutorul acordat individual membrilor grupului;
– explorarea posibilităților latente ale fiecărui
elev;
– investigarea comportamentului profesorului;
– problematizarea ca cerință esențială pentru
dezvoltarea el evilor;
– aprobarea sau corectarea activității elevului;
– lauda sau orice recompensă oferită elevului;
– conștientizarea, de către elev, a motivelor pentru
care a fost recompensat;
– atenția sporită a profesorului față de ceea ce
exprimă verbal sau nonver bal elevii;
– acceptarea și înțelegerea sentimentelor elevilor;
– raporturile proxemice realizate în mod adecvat;
– respectul/ politețea față de elevi;
– exprimarea interesului față de activitatea fiecărui
elev în parte;
– exprimarea corectă și deschisă a sentimentelor;
– analiza și controlul oricărei reacții impulsivă și
evitarea acesteia dacă afectează în vreun fel
formarea și dezvoltarea elevului.
– Coordonarea graduală a responsabilităților se
realizează atunci când profesorul creează sentimentul

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
139
că fie care este responsabil de ceea ce se întâmplă la
nivel de grup, prin creșterea nivelului de interacțiune
și feed -back pentru toți elevii. Astfel, elevii vor
încerca un sentiment de împlinire și de
responsabilitate, pentru că se simt importanți în
interiorul grupului; în felul acesta crește
receptivitatea. Menținerea atenției poate fi construită
prin mișcările profesorului în clasă, gestică, modulații
vocale, contact vizual.
 Deprinderi necesare îndepărtării sau evitării
saturației și plictisului (abilitatea p rofesorului de a
reduce la minimum plictisul care poate interveni în
timpul unei activități în clasă)
Cadrul didactic poate contura în plan formativ
următoarele strategii și tehnici de evitare a saturației/
plictisului.
– abordarea progresivă a materialulu i de studiu –
restructurarea programei când nu se înregistrează
progrese în procesul instructiv, fie din cauza refuzului
manifestat de elevi în raport cu o anumită tematică,
fie din cauza oboselii acestora.
– varietatea – stârnirea interesului și implicare a
elevilor în activități care solicit spiritul de cercetare
și interesul.
– provocarea la acțiune – utilizarea de materiale și
antrenarea în activități care îi solicită pe elevi să iasă
din rutina școlară.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
140
 Deprinderi privind integrarea eficientă a
activităților didactice suplimentare
Cele mai importante dintre abilitățile manageriale
necesare unui cadru didactic pentru realizarea unei
succesiuni juste a proceselor și pentru integrarea
eficientă a activităților didactice suplimentare sunt:
– Coordona rea recapitulării zilnice a materiei
Ședințele recapitulative zilnice pot furniza un punct
de plecare pentru învățarea unor noțiuni noi. Acestea
constituie o metodă bună de cuantificare a
responsabilității, dar se vor evita repetiția și
monotonia. În scopu l menținerii
– Coordonarea recapitulării prezentărilor/ lecțiilor
propriu -zise
interesului elevilor pentru această activitate,
profesorul va evalua noua lecție și va adapta
recapitularea la specificul acesteia.
În cele mai multe cazuri, profesorul îi poa te ajuta pe
elevi să învețe cum să asculte și să recepționeze
informația, cum să ia notițe, cu ajutorul unor tehnici
specifice de muncă intelectuală. Menținerea atenției
elevilor se poate realiza prin raportarea lecției noi la
cunoștințele anterioare. De a semenea, o lecție poate
fi predată într -un mod mai atractiv prin utilizarea
noilor tehnologii și a unor materiale didactice
auxiliare captivante, prin mișcarea profesorului prin
clasă, prin invocarea numelor elevilor din clasă în
exemplele date. În timpul unei expuneri sau

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
141
prezentări, gradul de receptare a materialului predat
trebuie verificat permanent.
– Coordonarea lucrului individual în clasă
Se va realiza prin diferite activități:
– Prezentarea sarcinilor de lucru: va fi explicat
scopul activității, p recum și strategiile cognitive
utilizate pentru a ajuta elevii să -și focalizeze
demersurile în sensul atingerii obiectivelor
propuse .
– Monitorizarea performanței: după enunțarea
sarcinilor de lucru, se acordă un interval de timp
pentru ca toți elevii să î nceapă activitatea, apoi,
profesorul se poate deplasa printre elevi,
ajutându -i pe cei care înt âmpină probleme. Acesta
va adresa întrebări pentru a conduce activitatea
într-o anumită direcție sau va exemplifica
modalități de susținere reciprocă pentru elevii care
lucrează în perechi .
– În cadrul evaluării se va pune accent pe tipurile
de activități care oferă profesorului informații
asupra modului de gândire și a capacității de
comprehensiune ale elevilor mai mult decât pe
cele care demonstrează abilita tea elevilor de a
rezolva corect o temă.
– Coordonarea temelor pentru acasă
Profesorul discută cu elevii exigențele pe care le are
în legătură cu sarcina oferită spre rezolvare,
exemplificând prin teme efectuate corect din orele

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
142
anterioare. Volumul temelor variază în funcție de
nivelul clasei și de obiectivele lecției; se preferă teme
reduse cantitativ, dar cerute la intervale regulate,
precum și teme care apelează la utilizarea strategiilor
metacognitive. De asemenea, verificarea permanentă
a temelo r este o modalitate prin care putem
amplificăm șansele de a menține constantă rezolvarea
acestora de către elevi.
– Coordonarea discuțiilor în clasă
Stimularea discuțiilor pe diferite subiecte se
realizează printr -o dispunere specifică a scaunelor în
clasă , astfel încât elevii să se poată vedea unul pe
altul. Profesorii trebuie să planifice tipul de discuție
în clasă, să comunice elevilor metodele prin care se
va aplica aceasta și să le revizuiască periodic. Câteva
metode de încurajare a discuțiilor în clas ă sunt:
– prezentarea și exemplificarea deprinderilor
necesare în angajarea unei discuții;
– identificarea de către elevi a scopul ui discuției
pentru a spori interesul față de acest tip de
activitate;
– stabil irea persoanei care va iniția discuția,
intervalul de timp acordat fiecărui vorbitor, ordinea
în care se va interveni, tipul și volumul de asistență
care se poate acorda elevilor care refuză acest tip de
activitate, cum se va decide momentul când discuția
pe o anumită temă trebuie să se finalize ze.
Discuția va decurge mai firesc dacă profesorul oferă

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
143
în prealabil un plan al acesteia și îi evaluează
calitatea pe parcurs. D e asemenea, va încuraj a clasa
să manifeste respect față de vorbitor, prin folosi rea
observațiil or individuale ale elevilor ca p reambul al
propriilor observații/ comentarii, sau prin solicit area
unui elev să rezume observațiile unui coleg înainte
de a-și prezenta propriul discurs.
– Coordonarea proiectelor și a învățării prin
problematizare
Pentru derularea acestei activități, ele vii vor primi
indicații asupra intervalelor de timp în care să
reflecteze asupra problemei propuse. Durata
intervalului de gândire și gradul de dificultate al
sarcinilor supuse reflecției cresc progresiv pe
parcursul anului școlar. În timpul intervalului „ de
gândire” elevii își pot nota, într -o formă scurtă, ideile
proprii. Profesorul poate prezenta stadiul în care se
află rezolvarea problemei respective, astfel ca elevii
să urmărească întregul proces. În felul acesta, elevii
vor aborda problemele din diver se perspective și pot
formula concluzii la sfârșitul unei astfel de lecții.

B. Partea aplicativă
Cadranele
(după Dulamă,
2002)  Comunicarea sarcinii de lucru : Fiecare grupă va
primi câte o fișă de lucru pe care sunt reprezentate
patru cadrane. Membrii vor scrie în fiecare cadran,
ideile esențiale referitoare la consecințele negative ale
unui management defectuos al clasei de elevi.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
144
 Activitate pe grupe : Se va completa fiecare rubrică
din cadran.
 Activitate frontală : Se vor completa cadranele de pe
tablă , în ordine.
Piramida
(după Dulamă,
2002 )  Comunicarea sarcinii de lucru : Participanții vor
elabora exemple de deprinderi manageriale pentru
eficientizarea procesului instructiv -educativ la nivelul
învățământului preșcolar/ primar .
 Activitate individuală : Fiecare participant formulează
răspunsuri și anumite întrebări referitoare la subiectul
abordat.
 Activitate în perechi: Răspunsurile la întrebări vor fi
căutate cu ajutorul colegului, timp de cinci minute.
 Activitate în grupuri de patru: Două perechi vor
forma un grup și vor compara rezultatele pentru a
concepe împreună un singur răspuns. Vor fi formulate
concluziile și vor fi identificate aspectele
controversate pe baza întrebărilor formulate.
 Activitate frontală : Un reprezentant din fiecare grup
va prezen ta concluziile grupului. Pe tablă vor fi notate
răspunsurile pentru a facilita comparația. Pe baza
ideilor grupurilor se vor formula concluziile finale.

C. Partea evaluativă
1. Stabiliți care sunt consecințele negative ale unui management defectuos
al grupei de copii/ clasei de elevi .
2. Formulați exemple de deprinderi manageriale pentru eficientizarea
procesului instructiv -educativ la nivelul învățământului preșcolar/ primar.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
145

Bibliografie
Anghelache, V. (2009). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Dunărea de Jos” Galați.
Ceobanu, M. -C. (2012). Managementul clasei de elevi. Suport de curs .
Universitatea „Al. I. Cuza” Iași.
Dulamă, M. E. (2002). Modele, strategii și tehnici didactice activizante cu
aplicații în geografie . Cluj-Napoca: Editura Clusium.

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
146
XI. Instrumente de lucru utilizate în managementul grupei de copii/
clasei de elevi

XI.1. Fișă de caracterizare a clasei de elevi

Instituția școlară:
Clasa: ……………………………….
Învățător/ Institutor/ Profesor:…………………………………….

I. Structura clasei de elevi

1. Distribuția elevilor după gen, vârstă, categoria socio -profesională a
părinților Numărul elevilor din
clasă Distribuția elevilor după
Gen Vârstă Categoria socio -profesională a
părinților*
M F
Vârsta
corespunzătoare
clasei
Peste vârsta
corespunzătoare
clasei
Muncitori
Intelectuali
Funcționari
Fără ocupație
Alte ocupații

2. Distribuția elevilor după mediul de proveniență
Elevi cu
domiciliul
în aceeași
localitate
cu școala Elevi din
alte
localități
rurale
Elevi
care
locuiesc
cu
familia
Elevi
care
locuiesc
în gazdă
Elevi
care
locuiesc
în
internat
Elevi
care
fac
naveta
Alte
situații

3. Distribuția elevilor după starea sănătății/ nr. cazuri
– bună:
– nu s-au înregistrat cazuri de gripă/ alte boli cronice:

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
147
II. Rezultatele școlare
1. Nivelul de pregătire generală a clasei, exprimat prin rezultate școlare
generale
Medii
generale
anuale între Clasa
I a II-a a III-a a IV-A
FB
B
S
I

2. Calificativele pe discipline:
* Limba română
* Matematică
* Cunoașterea mediului
* Educație muzicală
* Educație plastică
* Abilități practice * Educație fizică
* Educație religioasă
* Istorie
* Geografie
* Opțional
* Purtare

3. Elevi cu aptitudini deosebite/ domenii/ nr. cazuri:
– Aptitudini sportive: ………………………………………….
– Aptitudini artistice: ………………………………………….
– Aptitudini matematice: …………………………………………………..
– Aptitudini tehnice: …………………………………………………………
– Aptitudini literare/ lingvisti ce: …………………………………………

III. Disciplina școlară
1. Starea generală de disciplină a colectivului:
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
2. Elevi care ridică probleme/ nr. cazuri:
– Probleme sociale: … …… ……………………………………………..
………………………………………………………….. ……………
– Probleme la învățătură: ……………………………… …………….
…………………………………….. ……………………………………..
– Probleme comportamentale: …………………………… ………….
………………………………….. ………………………………………..
3. Perspectiva colectivului:
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
148
IV. Dinamica grupului
Gradul de coeziune a colectivului:
 Colectivul clasei este în formare:
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
 Colectivul clasei este format:
– Alegerea modului de acțiune al grupului se face cu acordul total
sau majoritar al membrilor?
…… …………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
– Ajungerea la acord presupune discuții, confruntare de puncte
de vedere?
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
– Se constată o transformare a structurii interne a grupului atunci
când se trece de la o sarcină la alta?
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………

V. Specificul clasei ca microgrup
Procesele de influență a grupului asupra membrilor determină la cei
mai mulți:
 Conformism (respectarea n ormelor de grup):
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
 Autonomie (independență în raport cu alte grupuri):
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
 Respingerea/ acceptarea noilor veniți:
………………………………………………………………… ……………
………………………………………………………………………………
 Plăcerea apartenenței la grup:
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
 Disponibilitatea de a acționa pentru grup:
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
149
VI. Caracterizare generală finală :
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
150
XI.2. Chestionar pentru identificarea stilului parental

Cu ajutorul acestui chestionar vă puteți identifica stilul parental. Stilul
parental se referă la modalitatea, comportamentul, atitudinea pe care o
manifestați față de copil în scopul educării și disciplinării acestuia. În urma
aplicării chestionarului veți putea identifica posibilele efecte sau
repercursiuni ale stilului dumneavoastră parental asupra dezvoltării copilului.
Instrucțiuni. Citiți cu atenție afirmațiile de mai jos și bifați în dreptul celor
care vi se potrivesc , apoi adunați câte afirmații ați marcat și completați
scorul total la fiecare stil.

SUNTEȚI UN PĂRINTE CARE:
1. STIL __________________________
– vrea neapărat ca în familie să fie respectat în tocmai iar acțiunile și deciziile
lui să nu fie comentate ;
– îi cere copilului să respecte cu strictețe, fără comentarii, regulile impuse; o
la cea mai mică greșeală, aplică o pedeapsă;
– formulează cerințele în genul: „T rebuie să faci asta pentru că așa spun eu”,
fără să explice prea mult de ce cere acel lucru;
– în general nu ține prea mult cont de plângerile, comentariile copilului iar
acesta nu are drept la replică și nu prea are de ales;
– gândește și hotărește în l ocul copilului; o recurge uneori la pedepse fizice
(bătaie).
Scor total: ____

2. STIL ______________________________
– vrea să obțină un copil perfect: ascultător, cuminte, curajos, vorbăreț,
politicos, bun la toate materiile, să nu se certe cu nimeni, să nu greșească față
de nimeni;
– nu acceptă să audă nimic rău de copilul lui, ci numai laude;
– critică mereu, mai mult decât laudă; o îi oferă mereu pe alții ca exemple și -i
cere să fie ca ei;
– nu este atent prea mult la ce -i place copilului, ce sim te sau preferă acesta, ci
contează să facă ceea “ce trebuie”, “cum trebuie” și să fie cel mai bun;
– chiar dacă copilul are o performanță bun ă în ceea ce face, îi spune că „ se
poate și mai bine”;
– îi cere copilului să facă ce nici măcar el nu reușește.
Scor total: ____

3. STIL ________________________________
– este atent la nevoile copilului și se dedică educației lui;

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
151
– manifestă contact excesiv (fizic și social) cu copilul, ce constă în
prelungirea îngrijirii și serviciilor prestate de către pări nte, la vârsta la care
copilul ar trebui să înceapă să se îngrijească singur (părintele face totul în
locul lui);
– îi sugerează copilului cu cine să se împrietenească și cu cine nu, îl
urmărește și supraveghează peste tot, să nu pățească ceva, rezolvă
problemele în locul copilului;
– își încurajează copilul să -i ceară ajutor în orice situație;
– intervine violent, fă când personal dreptate copilului aflat în dificultate;
– nu-i va spune când face o greșeală ca să îl protejeze și să nu -l supere;
– când copilul are vreo supărare, vina o au ceilalți.
Scor total: ____

4. STIL ______________________________
– neglijea ză frecvent copilul; o nu manifestă afecțiunea suficientă față de
copil; o nu implică copilul în activitățile zilnice, nu -i cere ajutorul;
– nu-i aplică pedepse aspre, dar nici recompense;
– nu impune interdicții;
– nu își exprimă așteptările pe care le are față de copil;
– este foarte mulțumit când copilul este cuminte și să nu -i face probleme.
Scor total: ____

5. STIL ____________________________________________
– este de fapt un „ părinte -copil” care trece dir ect de sub autoritatea tatălui
sub cea a soțului/soției (de ex. amână orice pedeapsă sau cea mai mic ă
decizie legată de copil, până ce vine soțul/ soția acasă);
– suferă mai mult decât copilul, la cea mai mica dramă, dezamăgire,
nereușită a lui;
– manife stă o sensibilitate și o vulnerabilitate pe care o percepe și copilul;
– se comportă cu copilul ca și cu un bebeluș, deși a crescut;
– nu-și supune copilul în situații dificile și complexe, de frică să nu
greșească, să nu pățească ceva, sau să nu sufere copilul;
– desfășoară împreună cu copilul activități în care ar trebui să -l lase singur
(culcă copilul în pat cu părinții și când acesta a crescut, îl spală pe dinți, îi
face baie, etc.);
– nu suportă să fie separat mai multe zile de copil, însă copilul nu are
probleme legate de separare.
Scor total: ____

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
152
6. STIL ____________________________________________
– respect ă în tocmai drepturile copilului; o se consultă cu copilul când ia o
decizie;
– este interesat de activitățile copilului;
– este afe ctuos, își alintă mereu copilul și îi satisface orice dorință deoarece
cedează în fața copilului și nu prea poate să -i spună NU, iar datorită acestu i
lucru, părintele este șantajat și manipulat ușor;
– foarte rar își pedepsește copilul;
– nu suportă să -și vadă copilul plângând sau supărat și face orice doar să nu
mai fie așa;
– în cazul unei boacăne, tinde să acorde dreptate copilului și să creadă că
ceilalți au fost de vină, apărându -și copilul, chiar dacă este vinovat.
Scor total: ____

7. STIL ____________________________________________
– respectă drepturile copilului și stabilește reguli ce trebuie respectate de toți
membrii familiei;
– când impune o regulă, precizează scopul și utilitatea acesteia și stabilește o
penalizare în cazul nerespectării, cât și o răsplată în cazul îndeplinirii
regulilor;
– este consecvent în aplicarea recompenselor și pedepselor, se tine de cuvânt;
o recompen sele și pedepsele le negociază cu copilul;
– este flexibil, indulgent, deschis spre nou, spre colaborare; o este suficient
de autoritar pentru a -l face pe copil să -l asculte, dar fără să primească
resentimente din partea copilulu i (copilul face ce i se ce re pentru că înțelege
că așa e bine, nu doar pentru că așa a zis părintele);
– acordă copilului dreptul de a spune ce nu -i convine, ce -l deranjează, cu ce
nu este de acord, ce -și dorește.
Scor total: ____

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
153
Interpretare:
1. Dominator/ dictato r;
2. Perfecționist;
3. Hiperprotector;
4. Indiferent;
5. Infantil/ dependent;
6. Indulgent;
7. Democratic

Stil parental Comportamentul copilului
1. Dominator/
dictator
– Va fi ordonat, disciplinat, respectuos și ascultător față de
persoanele superioare și autoritare (educatori, profesori,
persoane în vârstă) dar totodată le consideră ostile ca și pe
părinții săi și tot ceea ce va face va face pentru că AȘA
TREBUIE!.
– Unii devin la rândul lor dominanți sau chiar agresivi, din
dorința de control, de a se impune, răzbuna, datorită unor
complexe de inferioritate sau pentru a fi luați în seamă.
– Alții devin neîncrezători, considerând că nu sunt buni de
nimic (așa cum i -au c riticat părinții mereu), retrași, izolați,
timizi, timorați, fricoși, cu crize de identitate.
2. Perfecționist
– Se va simți suprasolicitat, extenuate.
– Nu va comunica deschis și sincer cu părinții, nu -i va spune ce
are pe suflet, nu -i va spune când fac e o greșeală, deoarece
părinții nu accepă greșelile.
– Devine perfecționist din frica de a nu greși, muncește până la
extenuare, se controlează excesiv .
– Cu ceilalți va fi ori emotiv ori agresiv, critic, neiertător .
– Va avea impresia că oricât și orice ar face tot nu v -ar mulțumi .
3.
Hiperprotector
– Unii copii, în loc să învețe să se descurce singuri, devin
dependenți, hiperprotectivitatea le anulează dor ința de a se
descurca singuri.
– dezvoltă de obicei anxietatea de separare (nu suportă să plece
părintele de lâng ă ei).
– Sunt hipersensibili și au nevoie exagerată de afectivitate,
protecție și aprobare din partea celorlalți, au pretenția să -i placă
toată lumea .
– Alți copii se simt sufocați și recurg la acte de rebeliune,
nonconformism, teribilis m, facând în ciuda părintilor care le
încalcă intimitatea.
4. Indiferent – Copilul nu mai are încredere în el, crezând că părerile lui nu
contează.
– Va fi dependent de părerile și ghidajul celorlalți.
– Poate prelua atitudinea apatică, indiferentă a pă rintelui .
– Poate deveni ușor influențabil î n a face acte anti -sociale (s -a

Managementul clasei de elevi. Suport pentru curs și seminar – Lect.dr. Liliana Mâță
154
demonstrat că indiferența sau lipsa tatălui poate favoriza
delincvența în cazul băieților).
5. Infantil/
dependent
– Copiilor le va fi greu să se identifice cu un astfel de p ărinte
(să îl ia drept model).
– Unii copii încep să facă ei pe șefii și -i conduc ei pe părinți,
din nevoia de a compensa autoritatea sau pur și simplu pentru
că văd că „le merge”; .
– Pot avea întârzieri în procesul de maturizare .
6. Indulgent
– Va înțelege greu rolul limitelor, regulilor, de aceea tinde să fie
obraznic, agresiv, negativist, copil „problemă” care nu suportă
frustrarea, nici persoanele care vor să -l disciplineze și să
impună reguli.
– Se va adapta greu cerintțelor ș i normelor șc olii și societății.
– Va crește nesigur, incapabil să -și controleze emo țiile,
pornirile de moment și frica .
– Va depăși greu înfrângerile și neîmplinirile;
– Va fi u șor de decepționat, dezam ăgit, putând avea dificultăți
de relaționare interpersonală .
– Va fi prea opozant sau prea timid cu persoanele care vor
încerca să -i domine și să -i contrazică.
7. Democratic
– Această atitudine îl va încuraja să devină independent, să -și
impună el singur propriile reguli și principii (le respectă pentru
că le inte lege sensul și utilitatea, nu pentru că TREBUIE).
– Va avea încredere în sine deoarece a învățat din proprie
experiență că este capabil .
– Se va adapt a ușor la cerintele societății.
– Se va raporta potrivit la un succes dar și la o înfrângere .
– Își va d ezvolta o personalitate echilibrată și flexibilă .
– Va fi comunicativ, sociabil, își va susține punctul de vedere,
își va percepe mai optim defectele și calitățile.