Învățământ la distan ță [600616]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” din IA ȘI
FACULTATEA DE ISTORIE
Învățământ la distan ță

România în secolul XX

Politică și societate

P A R T E A I

Autor și Titular:
Prof.univ.dr. Gheorghe IACOB

ANUL II

SEMESTRUL II

2014 – 2015

3

Sumar

 Participarea României la Primul R ăzboi Mondial …………………………. 5
Neutralitatea (1914-1916) ………………………………………………………………………………….. 5
Convențiile politic ă și militară dintre România și Antanta (4/17 august 1916) ……… 8
Campania militar ă din anul 1916 ………………………………………………………………………. 9
Campania militar ă din vara anului 1917 ……………………………………………………………. 11
Armistițiul. Pacea separat ă. Reintrarea în lupt ă ………………………………………………… 13

 Marea Unire de la 1918 …………………………………………………………….. 15
Contextul istoric ………………………………………………………………………………………………. 15
Unirea Basarabiei cu România ………………………………………………………………………….. 16
Unirea Bucovinei cu România …………………………………………………………………………… 18
Unirea Banatului, Cri șanei, Maramure șului și Transilvaniei cu România …………… 20
Recunoașterea interna țională ……………………………………………………………………………. 23

 Locul României Întregite în Noua Europ ă ……………………………………. 25
Teritoriul …………………………………………………………………………………………………………. 26
Populația …………………………………………………………………………………………………………. 26
Regimul politic …………………………………………………………………………………………………. 28
România în rela țiile interna ționale ……………………………………………………………………. 28

 Regimul constitu țional în România interbelic ă …………………………….. 30
Votul universal și sistemul pluripartid ………………………………………………………………. 30
Constituția de la 1923 ……………………………………………………………………………………….. 34
Viața parlamentar ă ………………………………………………………………………………………….. 38

 Rolul elitei politice în modernizarea României …………………………….. 46

 Evoluția social-economic ă (1918-1938) ………………………………………. 60
Agricultura ………………………………………………………………………………………………………. 60
Industria ………………………………………………………………………………………………………….. 6 6
Capitalul str ăin ………………………………………………………………………………………………… 74
Comerțul exterior …………………………………………………………………………………………….. 76

4 Cum trăiau românii în România interbelic ă ………………………………….. 80
Locuințele ………………………………………………………………………………………………………… 81
Alimenta ția ………………………………………………………………………………………………………. 82
Asistența sanitar ă și starea de s ănătate a popula ției ……………………………………………. 85
Natalitatea și mortalitatea …………………………………………………………………………………. 86
Salariile ……………………………………………………………………………………………………………. 87
Prețurile …………………………………………………………………………………………………………… 89

 Poziția geopolitic ă a României (secolele XIX-XXI). Permanen ță și
schimbare ……………………………………………………………………………….. 95
România la 1914 ………………………………………………………………………………………………. 99
România interbelic ă ……………………………………………………………………………………….. 101
România la începutul mileniului III …………………………………………………………………… 103
Permanen țe ……………………………………………………………………………………………………… 104
Schimbarea ……………………………………………………………………………………………………… 105
Al doilea R ăzboi de 100 de ani (1914-2014). Implica ții geopolitice pentru
România ……………………………………………………………………………….. ….107

Bibliografie ………………………………………………………………………………… 118

5

Participarea României la Primul R ăzboi Mondial

Neutralitatea (1914-1916). Declanșarea războiului g ăsea România
într-o situa ție extrem de complex ă. Situată strategic între cele dou ă tabere,
avea puține șanse să-și afirme și să-și păstreze neutralitatea . Tradiția istori-
că – faptul c ă secole de-a rândul a constituit „câmpul de b ătaie” pentru
armatele puterilor vecine – confirm ă această apreciere. În luarea unei deci-
zii liderii de la Bucure ști trebuiau s ă țină seama de apartenen ța la Tripla
Alianță; în același timp, trebuia avut în vedere c ă nivelul economiei țării și
dotarea armatei erau depa rte de a satisface necesit ățile unui război modern.
În condițiile în care armatele marilor puteri erau dotate cu blindate, avioa-
ne, mitraliere etc., România avea doar trei întreprinderi care produceau
armament u șor și muniție. Poziția guvernului de la Bucure ști trebuia s ă ia
în considera ț
ie și opinia public ă – care era al ături de fra ții din Austro-Un-
garia și de Fran ța – și să obțină garanții solide din partea marilor puteri,
pentru a se evita situa ția din 1878, când Rusia s-a purtat mai mult ca ina-
mic decât ca aliat la încheierea ostilit ăților. Prin urmare, de și pentru politi-
cienii români era limpede c ă desăvârșirea unității naționale nu era posibil ă
fără participarea la un r ăzboi, fără un important „tribut” de sânge, declan șa-
rea primei conflagra ții mondiale, oarecum previzibil ă după războaiele bal-
canice, a g ăsit Bucure știul nepreg ătit. Entuziasmul provocat de pacea din
august 1913 a fost repede înlocuit de un sentiment de îngrijorare, chiar de
teamă, legat de marile probleme privind implicarea țării în marele r ăzboi.
O șansă a fost prezen ța în fruntea guvernului a lui I.I.C. Br ătianu, care a
dat măsura calităților sale de mare om politic.
Pentru adoptarea unei decizii a fost convocat Consiliul de Coroan ă, la
Sinaia, în ziua de 21 iulie/3 august 1914. Aceast ă instituție politică nu era
prevăzută în Constitu ție; era convocat ă de către monarh, la cererea guver-
nului, având un rol cons ultativ, decizia politic ă revenind executivului.

6Participau liderii elitei politice a țării: primul-ministru, membri ai guvernu-
lui, foști premieri, șefi ai partidelor politice și alții. Primul Consiliu de
Coroană avusese loc la 2 aprilie 1877, determinat de criza oriental ă în care
România era implicat ă. La Consiliul de Coroan ă de la Sinaia au participat:
regele Carol I și principele mo ștenitor Ferdinand; I.I.C. Br ătianu, pre ședin-
tele Consiliului de Mini ștri, și membrii guvernului; Mihail Pherekyde,
președintele Adun ării Deputa ților; Th. Rosetti și P.P. Carp, fo ști premieri;
Al. Marghiloman (pre ședinte), I. Lahovari, I.C. Gr ădișteanu – din partea
Partidului Conservator; Take Ionescu (pre ședinte), C.C. Dissescu, C. Can-
tacuzino-Pa șcanu – din partea Partidului Conservator-Democrat. De și între
I.I.C. Brătianu și șefii partidelor de opozi ție – Al. Marghiloman și Take
Ionescu – exista o în țelegere de principiu asupra declar ării neutralit ății,
lucrările Consiliului de Coroan ă au fost deosebit de tensionate. Faptul a
fost determinat de discursul regelui Ca rol I, care, punând tr atatele cu Tripla
Alianță pe masă (de notat c ă mulți dintre participan ți le vedeau pentru pri-
ma dată), a susținut cu rigoare și patetism intrarea țării în război alături de
Puterile Centrale. Spre surpriza sa, to ți vorbitorii – cu excep ția lui P.P.
Carp, care i s-a al ăturat, invocând pericolul rusesc pentru existen ța statului
român – s-au opus intr ării în război alături de Puterile Centrale, sus ținând –
cu diverse nuan țe – neutralitatea . Un argument conving ător a fost c ă
tratatul nu prevedea obliga ția României de a sp rijini Austro-Ungaria și
Germania, care atacaser ă și nu fuseser ă atacate; mai mult, nu informaser ă
România asupra declan șării războiului. Impresionant a fost discursul lui
I.I.C. Brătianu, care a f ăcut o lucid ă analiză a situației României dup ă
declanșarea Războiului Mondial. În finalul d ezbaterilor s-a a doptat formula
neutralității provizorii , a expectativei armate . Consiliul de Mini ștri a remis
presei un comunicat în care se f ăcea cunoscut ă hotărârea ca „România s ă ia
toate măsurile, spre a p ăzi fruntariile sale”.
În judecarea hot ărârii Consiliului de Coroan ă trebuie avut în vedere și
faptul că atitudinea liderilor polit ici din România – stabilit ă înaintea
ședinței – primise o justificare în pl us din partea Italiei, care î și declarase
neutralitatea, cu pu țin timp înaintea întrunirii de la Sinaia. Prin Conven ția
din 18 septembrie/1 octombrie 1914, semnat ă la Petersburg, Rusia a garan-
tat integritatea teritorial ă a României și a recunoscut drepturile acesteia
asupra teritoriilor din Au stro-Ungaria locuite de ro mâni, în schimbul neu-
tralității binevoitoare.

7În cei doi ani de neutralitate, via ța politică a fost dominat ă de proble-
matica războiului: cum trebuia interpretat ă și aplicată neutralitatea, alege-
rea taberei, momentul intr ării în lupt ă ș.a. Liberalii, partid mai omogen și
disciplinat, condu și cu autoritate de I.I.C. Br ătianu, – care excela prin
prudență și… „tăcere” –, s-au manifestat pentru respectarea neutralit ății și
pregătirea interven ției într-un momentul cât mai favorabil. Scindarea
conservatorilor s-a accent uat în jurul temei r ăzboiului. Aripa condus ă de
Al. Marghiloman ac ționa pentru men ținerea unei neutralit ăți stricte și a
unor bune rela ții cu Puterile Centrale; gruparea condus ă de N. Filipescu
dorea intrarea grabnic ă în luptă alături de Antanta. Ruptura s-a produs la
congresul partidului din mai 1915, fiind urmat ă de apropierea și apoi „fu-
ziunea” cu Partidul Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu. Re-gele Ferdinand, regina Maria – aprig ă „antantist ă” (era nepoata reginei
Victoria și vara primar ă a țarului Nicolae al II-lea) – și I.I.C. Br ătianu au
acționat pentru intrarea în r ăzboi al
ături de Antanta.
Un rol important în luarea unei decizii și în grăbirea acesteia a avut
intensificarea luptei na ționale atât în Vechiul Regat, cât și în provinciile
aflate sub ocupa ție străină, mai ales în Transilvania. Liga pentru Unitatea
Culturală a Tuturor Românilor (organizat ă din anul 1891) î și schimbă
denumirea la congresul din decembrie 1914 în Liga pentru unitatea politic ă
a tuturor românilor, având un Comitet format din V. Lucaciu (pre ședinte),
Barbu-Ștefănescu Delavrancea (vicepre ședinte), N. Iorga (secretar), S.
Mândrescu, T. Ionescu, N. Filipescu, O. Goga. Ac țiunile ligii – de la cam-
panii de pres ă la mitinguri și manifesta ții populare – au mobilizat mase
largi de oameni, convingând opinia public ă de necesitatea r ăzboiului de
întregire.
Răgazul oferit de neutralitate a fost folosit de guvernul I.I.C. Br ătianu
pentru preg ătirea condi țiilor economice, militare și diplomatice ale intr ării
în război. Situarea României între fronturi – finalizat ă o dată cu intrarea în
război a Bulgariei și Turciei de partea Puterilo r Centrale – a afectat grav
comerțul exterior al țării, în special exportul cerealelor. De asemenea,
importul – inclusiv al armamentului și muniției – era aproape blocat, tre-
buind să se apeleze la o rut ă ocolitoare, prin nordul Europei și apoi pe c ăile
ferate ruse ști. Pentru dotarea armatei s-au ob ținut credite din partea țărilor
Antantei – în sum ă de aproximativ 2 miliarde de lei aur, urmând a se
realiza importul de armament și muniție, în special din Fran ța. S-a înfiin țat
Direcția General ă a Munițiilor, condus ă de ing. Anghel Saligny.

8Campania diplomatic ă pentru stabilirea condi țiilor și momentului intr ă-
rii României în r ăzboi s-a dovedit a fi extrem de dificil ă. Puterile Centrale
nu au renun țat să facă presiuni la Bucure ști, folosindu-se și de susținerea
unor lideri politici, în tre care P.P. Carp, Al. Marghiloman, C. Stere ș.a. Ele
promiteau un regim mai liberal pentru românii din Austro-Ungaria, cedarea
unei părți din Bucovina și alipirea Basarabiei. Țările Antantei au avut o
atitudine inegal ă și inconstant ă; faptul era determinat de interesele diferite
ale marilor puteri, dar și de evolu ția războiului. Într-un singur punct erau
de acord: intrarea României în r ăzboi cât mai repede și cu cât mai pu ține
garanții. Aici a intervenit personalitatea lui I.I.C. Br ătianu, care și-a asumat
riscul de a fi criticat de alia ți și de dușmani – riscând r ămânerea țării în
afara conflictului, ce se putea înch eia printr-o vi ctorie decisiv ă a unei tabe-
re, pierzând prilejul eliber ării provinciilor asuprite – pentru a ob ține garan-
țiile politice și militare ale marilor puteri. Principala rezisten ță a venit din
partea Rusiei, c ăreia îi venea greu s ă accepte preten țiile României asupra
Bucovinei, unde se aflau armatele țarului, și care nu dorea s ă-și asume
obligațiile militare care decurgeau din prelungirea frontului de est. Con-
textul politic și mai ales militar din vara anului 1916 a dus la cre șterea pre-
siunilor Fran ței, care devin ultimative. Rusi a face concesii, sperând c ă
acestea vor fi renegociate la sfâr șitul conflagra ției. La începutul lunii au-
gust 1916 tratativele erau finalizate.
Convențiile politic ă și militară dintre România și Antanta (4/17 au-
gust 1916). Convenția politică a fost semnat ă de către I.I.C. Br ătianu, din
partea României, și de către șefii misiunilor diplomatice ale Fran ței, Marii
Britanii, Italiei și Rusiei la Bucure ști, respectiv Saint-Aulaire, Barclay,
Fascioti și Poklevsky. Conven ția militară a fost semnat ă de către I.I.C. Br ă-
tianu – care era și ministru de r ăzboi – și de către atașații militari ai celor
patru state din Antanta. Prin Conven ția politic
ă1 – numită în istoriografie și
tratat, având în vedere con ținutul și importan ța sa – se prevedea c ă puterile
semnatare garantau integritatea teritorial ă a României și îi recuno șteau
drepturile asupra teritoriilor locuite de români din Austro-Ungaria. Artico-
lul 4 delimita aceste teritorii, fixând frontiera pe Tisa (în Transilvania),

1 1918 la români. Des ăvârșirea unității național-statale a poporului român , I,
București, 1983, p. 765-767.

9Dunăre (în Banat) și Prut (în Bucovina). Articolul I din Conven ția militară2
prevedea c ă România va intra în r ăzboi de partea Antantei, atacând Austro-
Ungaria, cel mai târziu la 15/28 august 1916, opt zile dup ă ofensiva de la
Salonic. Se mai prevedeau: ac țiuni ofensive ale armatei ruse în Bucovina,
concomitent cu declan șarea atacului românesc în Transilvania, flota rus ă să
garanteze securitate a portului Constan ța, iar trupele de uscat, împreun ă cu
cele române, s ă apere Dobrogea de un posibil atac din partea bulgarilor,
țările Antantei s ă asigure aprovizionarea României cu armament și muniție
– conform contractelor încheiate deja – într-un ritm de 300 tone pe zi și al-
tele. Semnarea Tratatului cu Antanta reprezenta, f ără îndoială, un succes al
diplomației române ști și în special al lui I.I.C. Br ătianu. Patru mari puteri
recunoșteau drepturile României asupra teritoriilor române ști din Austro-
Ungaria, drepturi pe care se angajau s ă le confirme la conferin ța de pace.

Campania militar ă din anul 1916. Pentru ratificarea Tratatului cu
Antanta a fost convocat Consiliul de Coroan ă, desfășurat la 14/27 august la
Cotroceni. Regele Ferdin and, în mai multe interven ții, a susținut cu tărie
decizia guvernului. Din nou, P.P. Carp a fost singurul vorbitor care, invo-
când pericolul rusesc, a cerut intrarea în r ăzboi de partea Puterilor Centrale.
Într-un impresionant discurs, I.I.C. Br ătianu și-a susținut poziția, asumân-
du-ș
i întreaga r ăspundere și subliniind semnifica ția majoră a momentului3:
„Faptul că patru din cele mai mari puteri al e lumii au recunoscut temeinicia
revendicărilor noastre și au consfin țit printr-un act sole mn hotarele etnice
ale românilor de peste Carpa ți, cauza românismului va face un pas înainte,
mai mare și mai însemnat ca oricând”. În aceea și seară, ministru României
la Viena, Edgar Mavrocordat, prezenta declara ția de război la Ministerul de
Externe al Austro-Ungariei, iar în țară se publica decretul de mobilizare și
proclamația regelui Ferdinand I c ătre toți românii. Trebuie subliniat c ă într-
o țară în care nu existau secrete, semnarea alian ței cu Antanta a fost cunos-
cută doar de câ țiva oameni, astfel încât declara ția de război a României a
luat prin surprindere atât liderii de la Berlin și Viena, cât și opinia public ă
din țară și din Europa. Era și acesta un merit al lui I.I.C. Br ătianu, care a
păstrat tăcerea pân ă și față de cei mai apropia ți colaboratori.

2 Ibidem , p. 771-774.
3 I.G. Duca, Memorii , I, Bucure ști, 1992, p. 282.

10În noaptea de 14/27 – 15/28 august 1916, armata român ă a pătruns în
Transilvania. În câteva zile, trupele au intrat în ora șele Brașov, Făgăraș,
Miercurea-Ciuc, Odorhei, apropiindu-se de Sibiu și de Sighi șoara. Moralul
trupei era ridicat, fiind sus ținut și de entuziasmul cu care osta șii românii
erau primi ți de frații de dincolo de mun ți. La scurt timp îns ă, soarta războ-
iului pentru România s-a schimbat radical. Deruta provocat ă de surpriza
atacului a fost urmat ă de o reac ție rapidă, bine organizat ă și susținută cu
trupe numeroase. În Transilvania au fost aduse for țe de pe frontul de vest, –
cu experien ță și bine dotate cu artilerie și mitraliere –, iar din sud au atacat
armatele germane și bulgare. Înfrângerea de la Turtucaia (24 august/6 sep-
tembrie) a dezechilibrat definitiv frontul românesc. De și s-au făcut eforturi
disperate de a rezista în trec ătorile Carpa ților, în Dobrogea și la Dunăre –
inclusiv printr-o opera țiune curajoas ă la sudul fluviului – inamicul (supe-
rior numeric și ca dotare) a p ătruns pe la Jiu la sud de Carpa ți, a ocupat
Craiova, amenin țând Bucure știul. Bătălia pe Neajlov și Argeș a fost pier-
dută, capitala fiind ocupat ă la 23 noiembrie/6 decembrie 1916. Lupte grele
s-au desfășurat și în Carpa ții Orientali, în special la Oituz, trupele austro-
germane fiind oprite cu grele sacrificii. Dup ă alte bătălii încheiate cu ocu-
parea orașelor Focșani și Brăila, la începutul lunii ianuarie 1917, frontul s-a
stabilizat pe linia Carpa ților Orientali și a Siretului, în sudul Moldovei. Fa-
milia regal ă, guvernul, parlamentul s-au stabilit la Ia și, care devine capitala
țării. De asemenea armata, rezervi știi, recruții și o bună parte a popula ției
civile s-au retras în Moldova. Dup ă o campanie de aproape cinci luni, Olte-
nia, Muntenia și Dobrogea se aflau sub ocupa ția inamicului, existând peri-
colul dispari ției statului român.
Explicațiile acestui dezastru militar pot fi grupate în dou ă categorii, de
ordin extern și intern . În prima categorie putem include urm ătoarele: mo-
mentul intr ării României în lupt ă s-a dovedit nefavorabil (stoparea sau/ și
ineficiența operațiunilor pe frontul de vest, a campaniei ruse ști din Gali ția
și a ofensivei aliate de la Salonic, care au permis aducerea de trupe germa-
ne în Transilvania și de trupe germane și bulgare la Dun ăre); superioritatea
numerică și mai ales în dotare a trupelor germane și austro-ungare (o divi-
zie româneasc ă dispunea de 3-4 piese de artilerie de câmp și 1-2 mitraliere
grele la un batalion, în timp ce o divizie german ă sau austro-ungar ă avea
6-7 piese de artilerie de câmp, 6-8 mitraliere grele și 12 mitraliere u șoare);
„defecțiunea rus ă” (trupele ruse ști nu și-au respectat obliga țiile din con-
venția militară de a asigura frontul de sud și mai ales Dobrogea, interve-

11nind în lupt ă abia când frontul a ajun s în sudul Moldovei); alia ții nu au asi-
gurat – conform conven ției – aprovizionarea ritmic ă cu armament și muni-
ție a trupelor române. Într e cauzele interne se afl ă: insuficienta preg ătire lo-
gistică a campaniei, armata român ă neavând planuri ad ecvate pentru un
front atât de larg și nici pentru situa ția – care s-a creat la scurt timp dup ă
atac – de a lupta pe mai mu lte fronturi; dotarea slab ă a armatei, rezultat
obiectiv al nivelului economic al țării, dar și urmarea proastei administra ții
de la Ministerul de R ăzboi; insuficien ța numărului de ofi țeri și slaba in-
struire a celor aproximativ 800.000 de solda ți, dintre care mul ți fuseseră
chemați sub arme cu pu țin timp înaintea atacului; unele gre șeli de comand ă
– provocate de lipsa de profesionalism, ezit ări, frică etc. – care au dus la
pierderea unor b ătălii, precum cea de la Turtucaia.
Deși campania din anul 1916 s-a încheiat cu un dezastru, intrarea Ro-
mâniei în r ăzboi nu a fost zadarnic ă. Armata român ă (deși suferise grele
pierderi, dep ășea încă jumătate de milion de oameni) s-a retras în Moldova,
reprezentând înc ă un important poten țial militar. De asemenea, luptele
grele din lunile august-decembrie au provocat mari pierderi inamicului.
Germania și Austro-Ungaria au fost obligate s ă deplaseze importante for țe
de pe fronturile din vestul și centrul Europei, u șurând sarcina alia ților, în
special a Fran ței. Și după stabilizarea frontului, Pu terile Centrale au men ți-
nut în România peste 500.000 militari, fapt cu consecin țe importante în
„ecuația” războiului. De altfel, intrarea Italiei și României în r ăzboi – care
primiseră garanții asupra unor teritorii it aliene, respectiv române ști – a
contribuit la destr ămarea Austro-Ungariei.

Campania militar ă din vara anului 1917. Iarna anului 1917 a repre-
zentat un moment de cump ănă în istoria românilor. Ia șiul – un ora ș supra-
populat, lovit de frig și de boli – a devenit capitala „rezisten ței până la ca-
păt”, cum spunea N. Iorga într-un disc urs rostit la 14/27 decembrie 1916 în
parlamentul convocat în sala Teatrului Na țional. Pentru a dep ăși situația
critică, a fost constituit un nou guvern, condus de I.I.C. Br ătianu, în care,
alături de liberali, intrau patru conservatori-democra ți, în frunte cu Take
Ionescu, numit vicepre ședinte în iulie 1917. Principalul obiectiv al guver-
nului a fost reorganizarea și dotarea armatei, singura speran ță pentru ap ă-
rarea fiin ței statale. Prin noi recrut ări, s-a ajuns la un efectiv de peste

12700.000 de militari, dintre care aproximativ 450.000 reprezentau for țe
combatante. Un rol deosebit de important în reorganizarea și instruirea tru-
pelor a avut misiunea militar ă franceză, formată din aproximativ 1.500 de
persoane, din care 300 de ofi țeri, condus ă de generalul Henri Berthelot. În
condițiile în care aprovizionarea cu armament și muniție – în special din
Franța – a func ționat în condi ții mai bune, armata a fost dotat ă și cu artile-
rie, mitraliere, grenade et c., reducându-se decalajul fa ță de trupele inamice.
Pentru ridicarea moralului și creșterea motiv ării soldaților – în marea
majoritate țărani – este reluat procesul legislativ de realizare a reformelor
agrară și electoral ă. Guvernul propune modificarea Constitu ției, pentru a
crea condi țiile necesare înf ăptuirii reformelor, proiec t votat de parlament,
iar regele Ferdinand a adresat dou ă proclama ții către soldații țărani, în care
le promitea p ământ și drept de vot la sfâr șitul războiului.
Noua confruntare din vara anului 1917 g ăsea armata român ă mult mai
bine instruit ă și dotată decât în vara anului 1916. Se ad ăuga un moral bun,
întărit de promisiunea reformelor, dar și disperarea „ultimei șanse” de a
păstra statul român. Cele mai grele lupte s-au desf ășurat în ultima decad ă a
lunii iulie și în primele trei s ăptămâni ale lunii august. Armata a II-a româ-
nă, condusă de generalul Al. Averes cu, a repurtat o important ă victorie la
Mărăști, eliberând un teritoriu de aproximativ 500 km2, cu 30 de sate, cap-
turând aproape 3.000 de prizonieri și un bogat material de r ăzboi. Contra-
ofensiva generalului german Mackensen – urm ărind să scoată România din
război – s-a lovit de o rezisten ță îndârjită. Apogeul luptei a fost la M ără-
șești, în ziua de 6/19 august 1917. Deviza românilor – condu și de generalii
C. Cristescu și Eremia Grigorescu – „Pe aici nu se trece” a f ăcut din M ără-
șești una dintre marile b ătălii ale neamului românesc. Încerc ările inamicu-
lui de a p ătrunde pe la Oituz – pentru a sl ăbi rezisten ța forțelor de la M ără-
șești – a fost, de asemenea, oprit ă.
Eroismul dovedit în b ătăliile din vara anului 1917 a salvat România și
onoarea armatei române în prima conflagra ție mondial ă. Vitejia soldatului
român a fost recunoscut ă și pe plan interna țional. Lloyd George, primul-
ministru al Marii Britanii, scria guvernului român, la 21 august 19174:
„Reconstruc ția armatei române și rezisten ța îndârjită – rezisten ță atât de
prețioasă pentru cauza comun ă – pe care aceast ă armată o opune du șma-

4 C.C. Giurescu, D.C. Giurescu, Istoria românilor. Din cele mai vechi timpuri pân ă
astăzi, București, 1971, p. 598.

13nului în acest moment, în condi ții de o greutate excep țională, prezintă un
exemplu m ăreț de tărie, pe care libertatea o inspir ă unui popor liber”. Bătă-
lia Moldovei a avut o mare importan ță în „balan ța” general ă a frontului
oriental. Trupele Puterilor Centrale au fost oprite în înce rcarea de a înainta
spre est. De altfel, având în vedere evolu ția politică din Rusia, acestea au
fost ultimele confrunt ări majore din aceast ă parte a Europei.

Armistițiul. Pacea separat ă. Reintrarea în lupt ă. Revoluția din Ru-
sia a provocat haos pe frontul de est, unde unit ăți rusești dezertau în mas ă
sau refuzau s ă lupte. Situa ția s-a agravat dup ă 7 noiembrie 1917, când gu-
vernul bol șevic și-a exprimat inten ția de a încheia o pace separat ă; la 20
noiembrie/3 decembrie 1917, la Brest-L itovsk au început tratativele între
Rusia și Germania. România se afla din nou într-o situa ție extrem de grea;
legată de Antanta prin conven țiile din august 1916, r ămăsese în estul Euro-
pei în fața presiunile militare și politice ale Germaniei
și Austro-Ungariei.
Deși Consiliul de Coroan ă din 19 noiembrie/2 decembrie 1917 – la care a
participat și generalul H. Berthelot – a hot ărât continuarea rezisten ței, pozi-
ția generalului rus Șcerbacev în favoarea armisti țiului și apoi încheierea ar-
mistițiului dintre Rusia și Germania – la Brest-Litovsk, în ziua de 22 nov./5
decembrie – au obligat România s ă încheie armisti țiul cu Puterile Centrale,
la Focșani, în ziua de 26 noiembrie/9 decembrie 1917.
Deși guvernul I.I.C. Br ătianu a fost înlocuit cu un guvern condus de
generalul Al. Averescu, presiunile Pute rilor Centrale pentru o pace separat ă
s-au intensificat. Dup ă încheierea p ăcii separate de la Brest-Litovsk dintre
Rusia și Puterile Centrale – 18 februa rie/3 martie 1918 – România era
complet izolat ă, fără nici o șansă de a rezista în fa ța unei ofensive din toate
direcțiile a inamicului. La Ia și s-a format un guvern conservator, condus de
Al. Marghiloman, cu speran ța amânării deznod ământului sau a ob ținerii
unor condi ții mai pu țin înrobitoare. Speran țele au fost zadarnice. Puterile
Centrale au impus României o pace extrem de dur ă, semnată la Bucure ști,
în ziua de 24 aprilie/7 mai 1918. Acest tratat exprima dorin ța de răzbunare
a Puterilor Centrale și intențiile imperialiste ale celor dou ă mari puteri.
Tratatul a început s ă fie aplicat în teritoriul ocupat prin intensificarea jafu-
lui economic și izolarea Moldovei, în care func ționau institu țiile statului
român.

14Victoriile Antantei pe frontul de vest și cele din Balcani, din toamna
anului 1918, au crea t un nou raport de for țe, care a permis României decre-
tarea mobiliz ării și reintrarea în lupt ă la 28 octombrie/ 10 noiembrie 1918.
Deși Primul R ăzboi Mondial s-a încheiat prin armisti țiul de la Compiègne
(29 oct./11 noiembrie 1918), armata român ă a fost obligat ă să continue
războiul aproape un an, pentru a ap ăra granița de vest în fa ța agresiunii Un-
gariei, care nu accepta hot ărârea de la Alba-Iulia, din 1 decembrie 1918,
prin care Transilvania se unea cu România.

Participarea României la Primul R ăzboi Mondial a reprezentat un uria ș
efort uman și economic5. Pierderile armatei s-au ridicat la 220.000 de
morți, ceea ce însemna 3% din popula ția țării (față de 3,6% Fran ța, 1,25%
Marea Britanie, 1,24% Italia, 0,96% Belgia, 0,12% SUA), la care se
adaugă aproximativ 80.000 de civili, cei r ăniți, prizonierii, disp ăruții. După
unele calcule, care se refer ă și la provinciile unite cu țara, tributul de sânge
al națiunii române în r ăzboiul de întregire este de aproximativ 800.000 de
oameni.
Din punct de vedere economic, desp ăgubirile prezentate Comisiei de
Reparații se ridicau la 31 de miliard e lei-aur, la care trebuie ad ăugate: emi-
siunea Băncii Generale în teritoriul ocupat de inamic, de peste 2 miliarde
de lei, tezaurul României confiscat de c ătre guvernul bol șevic la Moscova
(apreciat la aproximativ 1 miliard de lei-aur), distrugerea industriei petro-liere în retragere, pl ățile efectuate în contul tratat ului de pace separat, cre-
ditele față cu Franța, Anglia, SUA, Italia și Belgia (de unde se contractase
armament în valoare de peste 2 miliarde de lei-aur) ș.a.

5 C. Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României , II, Bucure ști, 1989,
p. 496-501.

15

Marea Unire de la 1918

Contextul istoric. România a intrat în Primul R ăzboi Mondial pentru a
elibera teritoriile române ști aflate sub ocupa ția Austro-Ungariei. Tratatul
din 4 august 1916, dintre guvernul român și cele patru mari puteri ale An-
tantei, recunoscuse dreptul istoric al României asupra acestora. Transilva-
nia (spațiul intracarpatic, Banatul, Cri șana și Maramure șul) se aflase – în-
cepând cu secolele XI-XIII, când fusese cucerit ă – sub domina ția sau ocu-
pația succesiv ă a Ungariei, a Imperiului Otoman, a Imperiului Habsburgic,
a Imperiului Austro-Ungar. Bucovina fusese ocupat ă de Imperiul Habs-
burgic la 1775, în urma unui „târg” cu Imperiul Otoman, la care participa-
seră Rusia și Prusia. De și în august 1916 România – aliat ă cu Rusia – nu
putea spera la eliberarea Basarabiei (ocupat ă de Imperiul Țarist la 1812),
guvernul român nu renun țase la acest obiectiv, mai ales c ă Puterile Cen-
trale oferiser ă sprijin în acest scop.
La dreptul istoric, c onferit de faptul c ă în acest spa țiu a avut loc etno-
geneza româneasc ă și au ființat secole de-a rândul forma țiuni statele me-
dievale române ști, trebuie ad ăugat faptul c ă, la începutul secolului al XX-lea,
românii – de și fuseseră supuși unei intense dezna ționalizări – reprezentau
majoritatea.
În condițiile situației dramatice din anii 1917- 1918, guvernul de la Ia
și
a continuat ac țiunile diplomatice pentru sus ținerea cauzei române ști. În mai
multe capitale aliate au fost trimise delega ții formate din politicieni, oa-
meni de cultur ă, personalit ăți din teritoriile ocupate de Austro-Ungaria. Un
rol important în propaganda pentru într egirea României au avut: dr. C. An-
gelescu, Take Ionescu, C.I. Istrati, D. Hurmuzescu, Tr. Lalescu, S. Mân-
drescu, O. Tafrali, I. Ursu, D. Voi nov, L. Lucaciu, V. Stoica, O. Goga etc.
Ca urmarea a sl ăbirii forței militare a Austro-Ungariei, s-au intensificat
și acțiunile românilor din Transilvania și Bucovina. O semnifica ție aparte a

16avut constituirea în Rusia a unor batalioane de voluntari ardeleni și bucovi-
neni, proveni ți din prizonierii armatei austro-ungare. Primele batalioane au
sosit la Ia și la începutul lunii iunie 1917. Festivit ățile prilejuite de depune-
rea jurământului fa ță de regele Ferdinand și Regatul României au constituit
un moment de intens ă „trăire româneasc ă”. În numele voluntarilor, locote-
nentul Victor Deleu afirma: „Azi am devenit cet ățeni ai României, dar ai
unei Românii Mari”.
Pe plan interna țional, acțiunea pentru Unire a basarabenilor a fost favo-
rizată de Declara ția drepturilor popoarelor din Rusia (care prevedea dreptul
popoarelor la autodeterminare), iar cea a ardelenilor și bucovinenilor de
Declarația în 14 puncte a pre ședintelui SUA, W. W ilson, în care se sus ținea
„necesitatea unei dezvolt ări autonome a popoarelor asuprite din Austro-
Ungaria”.
Constituirea României Mari este integrat ă într-un proces istoric mai
larg, care a cuprins centrul și estul Europei, prin care s-au întregit ori au
reapărut țări pe harta Europei, ca urmare a destr ămării Austro-Ungariei și a
schimbării sistemului politic în Rusia. Calea aleas ă de români pentru uni-
rea provinciilor cu Regatul României a fost rezultatul unor intense și lungi
consultări între liderii mi șcării naționale din Basarabia, Bucovina, Tran-
silvania cu guvernul de la Ia și.

Unirea Basarabiei cu România. Evenimentele din Rusia au contribuit
la intensificarea luptei na ț
ionale a popoarelo r subjugate de țarism, inclusiv
a românilor care locuiau teritoriul dintre Prut și Nistru. Ac țiunile românilor
basarabeni au fost influen țate de etapele revolu ției ruse, de evolu ția războ-
iului pe frontul de est (armisti țiul, pacea separat ă) și de atitudinea guvernu-
lui de la Ia și. Interdependen ța acestor factori a condus la evenimentele
finalizate cu unirea de la 27 martie / 9 aprilie 1918.
Un prim moment, cu consecin țe importante în desf ășurarea procesului
de unire, l-a reprezentat constituir ea – la 3/16 aprilie 1917 – la Chi șinău a
Partidului Na țional Moldovenesc, care prevedea în program o larg ă auto-
nomie pentru Basarabia, obiectiv afirmat în urm ătoarele luni, inclusiv la
Congresul Popoarelor din Rusia, desf ășurat în septembrie la Kiev.
La 20 octombrie/2 noiembrie 1917, s-a desf ășurat la Chi șinău Congre-
sul Solda ților Moldoveni, la care au participat 800 de delega ți, reprezen-

17tând 250.000 de militari basarabeni de pe toate fronturile. Congresul a
hotărât ca Basarabia s ă se bucure de autonomie teritorial ă și politică, a
adoptat un program de reforme democratice și a decis constituirea Sfatului
Țării, care trebuia s ă preia conducerea administra ției provinciei. Acesta era
format din 150 de reprezentan ți ai tuturor na ționalităților, confesiunilor,
orientărilor politice, zemstvelor, asocia țiilor profesionale și culturale ș.a.
Structura na țională era următoarea: 105 români, 15 ucraineni, 14 evrei, 7
ruși, 2 germani, 2 bulgari, 2 g ăgăuzi, 1 polonez, 1 armean, 1 grec. Pre șe-
dinte a fost ales I. Incule ț.
La 2/15 decembrie 1917, Sfatul Țării adoptă Declarația prin care se
proclamă Republica Democratic ă Moldoveneasc ă Autonom ă. Puterea exe-
cutivă era încredin țată unui Consiliu al Direct orilor Generali, condus de
Pantelimon V. Erhan.
În următoarele săptămâni, situa ția din Basarabia s-a agravat. Anarhia
generală – provocat ă de grupările bolșevice, de bandele de solda ți ruși care
dezertaser ă, de forma țiuni militare ucrainene – punea în pericol c ăile de
comunica ții, depozitele armatei române , – organizate în timpul r ăzboiului,
cu acordul guvernului țarist –, siguran ța cetățenilor, indiferent de etnie. La
solicitările repetate ale oficialit ăți l o r d e l a C h i șinău, în primul rând ale
Consiliului Directorilor, la 10/23 ianuarie 1918 armata român ă a intrat în
Basarabia, cu scopul declarat de a restabili și apăra ordinea. Ca urmare, la
10/23 ianuarie 1918 guvernul sovietic a rupt rela țiile diplomatice cu Româ-
nia și a confiscat tezaurul românesc, aflat la Moscova.
În continuare, ritmul evenim entelor s-a accelerat. În condi țiile în care
presiunile Rusiei și Ucrainei se intensific ă, iar guvernul de la Ia și își conso-
lidează sprijinul, dezbateril e politice de la Chi șinău converg spre ideea
independen ței. La 24 ianuarie/6 februarie 1918, Sfatul Țării adoptă cu una-
nimitate de voturi Declara ția prin care se proclama independen ța Republi-
cii Moldovene ști. Era ultimul pas înainte de Unirea cu România. Leg ăturile
politice dintre Ia și și Chișinău se intensific ă, un rol deosebit de important
având C. Stere, basarabean refugiat la Ia și, la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Decizia de unire a fost gr ăbită de preten țiile Ucrainei asupra unor p ărți din
Basarabia. Trebuie subliniat și rolul Germaniei, care promisese sprijin pen-
tru eliberarea Basarabiei înc ă de la începutul r ăzboiului, iar în noul context
se opunea preten țiilor ucrainene, sprijinind pozi ția României.
La 27 martie/9 aprilie, Sfatul Țării, întrunit în ședință solemnă, a votat
Hotărârea prin care se proclama Unir ea Republicii Democratice Moldove-

18nești (Basarabia), în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Marea Neagr ă și ve-
chile grani țe cu Austria, cu România. Rezu ltatul votului (86 de voturi pen-
tru, 3 contra și 36 de ab țineri) și programul radical de reforme adoptat –
depășind mult pozi ția guvernului român – demonstreaz ă că Sfatul Țării a
acționat liber de orice presiune a armatei române, care nu și-a depășit mi-
siunea de a ap ăra ordinea și granița Basarabiei cu Ucraina. Primul-ministru
român, Al. Marghiloman, invitat în sala de ședințe a Sfatului Țării – după
votarea Hot ărârii – a rostit o scurt ă cuvântare, în care declara c ă primește
unirea în numele guvernului româ n, încheind cu cuvintele: „Tr ăiască Ro-
mânia, una și nedespărțită”.
Sfatul Țării l-a ales pre ședinte pe C. Stere, iar pe I. Incule ț și D. Ciugu-
reanu ca mini ștri fără portofoliu în guvernul româ n. La 9/22 aprilie, prin-
tr-un Decret-lege, regele și guvernul ratific ă actul unirii Ba sarabiei cu
România. La Ia și s-au desf ășurat în acele zile ample manifesta ții – la care
au participat și delegații basarabeni – exprimând acordul și entuziasmul
pentru unirea Basarabiei cu România.
În decembrie 1918, în noul context istoric creat de unirea Bucovinei și
Transilvaniei cu România, Sfatul Țării a renun țat la condi țiile formulate la
27 martie/9 aprilie pentru unirea cu România (referitoare la aplicarea
reformei agrare, administrarea Basa rabiei, reprezentarea în Parlament ș.a.).
Unirea Bucovinei cu România. Procesul de unire a cunoscut în aceas-
tă provincie o serie de tr ăsături specifice. Mai întâi, structura etnic ă era
defavorabil ă românilor. Ca urmare a unei politici dure de dezna ționalizare
a românilor, a încuraj ării și organizării imigrării, în preajma declan șării
Războiului Mondial românii repr ezentau aproape 300.000 dintr-o popula ție
de aproximativ 800.000 de oameni, fiind dep ășiți cu puțin de ruteni; se
adăugau aproximativ 200.000 de germani, polonezi, maghiari, armeni etc.
Apoi, Bucovina a fost teatru de r ăzboi, fiind ocupat ă de trei ori de trupele
țariste și recucerit ă de tot atâtea ori de cele austro-ungare. Atitudinea rezer-
vată sau, uneori, binevoitoare a rutenilor fa ță de trupele țarului a provocat
măsuri represive ale armatei chezaro-cr ăieș
ti, care au mers pân ă la execuții.
Se adăuga divizarea elitei politice române ști, între adep ții unirii cu Româ-
nia și cei – foarte pu țini – condu și de Aurel Onciul, care propuneau o în țe-
legere cu ucrainenii, în vederea împ ărțirii provinciei între România și
Ucraina.

19Revoluția din Rusia, tratativele pentru pacea separat ă, evoluția războ-
iului în vestul și centrul Europei au intensificat ini țiativele și proiectele de
reorganizare a Imperiului Austro-Ungar. Delega ții Radei ucrainene au
cerut la Brest-Litovsk ca Gali ția, Bucovina și Carpatorusia s ă fie incluse în
Ucraina de Vest. Puterile Centrale au f ăcut o serie de concesii teritoriale
Ucrainei, în schimbul unei mari cantit ăți de grâu, fapt care a alimentat
zvonul că Bucovina a fost „vândut ă pe mâncare”. Manifestul împ ăratului
Carol I, Către popoarele mele credincioase (3/16 octombrie 1918), pro-
clama federalizarea Imperiului Austro-Ungar, prin crearea a șase state:
austriac, maghiar, ceh, iugoslav, polonez, ucrainean. Nu se pomenea despre
românii din Transilvania și Bucovina.
Lupta românilor bucovineni s-a intens ificat în noul context istoric din
vara și toamna anului 1918. Exemplul basarabenilor, transilv ănenilor, al
celorlalte popoare din dubla monarhie a stimulat ac țiunea românilor din
Bucovina. Organizarea ucrainenilor în forma țiuni paramilitare – înt ărite de
militari ucraineni din fosta armat ă austro-ungar ă – și dezorganizarea insti-
tuțiilor statului au gr ăbit și închegat lupta pentru unirea cu România.
La Iași s-a desf ășurat în ziua de 6/19 octombrie 1918 o adunare a ro-
mânilor emigra ți din Austro-Ungaria, care a adoptat o Declara ție de respin-
gere a încerc ărilor de federalizare a imperiul ui, apreciate ca „gesturi dispe-
rate ale unei împ ărății osândite s ă se descompun ă”. Peste câteva zile, a
apărut primul num ăr din ziarul „Glasul Buc ovinei”, cu editorialul Ce vrem ,
semnat de c ătre Sextil Pu șcariu, adev ărat program pentru lupta românilor
din Bucovina și Transilvania.
La 14/27 octombrie 1918, s-a desf ășurat la Cern ăuți o adunare na ționa-
lă a românilor din Bucovina. S-a adoptat o mo țiune prin care adunarea se
declara constituant ă, hotărând alegerea unui Consiliu Na țional alcătuit din
50 de membri, cu un Comitet Executiv condus de Iancu Flondor. În repli-
că, la 3/16 noiembrie 1918, adunarea ucrainenilor de la Cern ăuți a hotărât
încorporarea celei mai mari p ărți a Bucovinei în Ucraina. Forma țiunile
paramilitare ucrainene au devenit tot mai violente, atentând și la securitatea
Consiliului Na țional Român. În noul context, Consiliul Na țional Român a
solicitat Guvernului României sprijin militar. La 11/24 noiembrie, Divizia
a 8-a, sub comanda generalului Iacob Zadic, a intrat în Cern ăuți și a resta-
bilit ordinea. Astfel, a fost posibil ă desfășurarea, la 15/28 noiembrie, la Pa-
latul Mitropolitan, a Congresului General al Bucovinei, la care au parti-

20cipat 74 de delega ți ai Consiliului Na țional Român, 13 delega ți ai comune-
lor ucrainene, 7 ai popula ției germane și 6 ai popula ției poloneze. Basara-
bia era reprezentat ă de către Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Ion Buzdu-
gan, Grigore Cazacliu, iar Transilvania de c ătre Gh. Cri șan, Victor Deleu,
Vasile Osvad ă. Congresul a votat în unanimitate Declara ția de Unire cu
România, prezentat ă de către Iancu Flondor, prin care se hot ăra „Unirea
necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pân ă la
Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.
Au fost adresate telegrame guvern elor Antantei, prin care se f ăcea cu-
noscută hotărârea de unire cu România. O delega ție condus ă de Iancu
Flondor s-a deplasat la Ia și, pentru a prezenta regelui Ferdinand Actul de
Unire. În audien ța festivă, Iancu Flondor declara:

„Aducem Majest ății Voastre, Rege al tuturor Românilor, Unirea unei țări întregi, a
Țării Bucovina. […] Nu e o cucerire a armelor, ci întoarcerea la vatr ă a fraților des-
părțiți, care în Majestatea Voastr ă regăsesc pe părintele demult pierdut și mult dorit”.

La 19 decembrie 1918/1 ianuarie 1919 a fost publicat Decretul-lege,
semnat de regele Ferdinand și de primul-ministru I.I.C. Br ătianu, privind
recunoașterea unirii Bucovinei cu România. Un alt decret stabilea intrarea
în guvern a doi mini ștri fără portofoliu pentru Buc ovina: unul delegat la
Cernăuți, iar celălalt la Bucure ști. Primii numi ți au fost Iancu Flondor și
Ion Nistor.

Unirea Banatului, Cri șanei, Maramure șului și Transilvaniei cu
România. După realizarea dualismului austro-ungar (1867) și includerea
Transilvaniei în Ungaria, lupt a românilor pentru autonomie și, apoi, pentru
unire cu România s-a intensificat. Memorandumul adresat împ ăratului în
anul 1892, procesul memorandi știlor, deten ția fruntașilor luptei na ționale
au adus problema Transilvaniei în aten ția opiniei politice și publice euro-
pene. România, de la regele Carol I la studen ții care au manifestat în stra-
dă, i-a sprijinit pe fra ții de peste mun ți. Inflexibilitatea guvernului de la Bu-
dapesta fa ță de revendic ările românilor a radicalizat programul frunta șilor
Partidului Na țional din Transilvania, care au exprimat cu hot ărârea obiecti-
vul unirii cu România.

21În contextul istoric din toamna a nului 1918, Unirea de la 1 Decembrie
1918 are o serie de tr ăsături specifice: armata român ă nu a fost prezent ă la
Alba-Iulia și, ca urmare, Hot ărârea de unire nu poate fi suspectat ă de o
presiune extern ă; solidaritatea na țională a funcționat la cel mai înalt nivel,
prin înțelegerea între liderii Partidului Na țional Român și cei ai Partidului
Social-Democrat; alegerea celor 1.228 de delega ți printr-o procedur ă de-
mocratică, credenționalele depuse la Alba-Iulia, confer ă actului istoric de
la 1 Decembrie un caracter plebiscitar; prevederile Rezolu ției de unire
demonstreaz ă maturitatea și europenismul elitei politice române ști, care a
hotărât unirea cu România cu gândul unei convie țuiri pașnice cu minori-
tățile, care pân ă în clipa unirii apar ținuseră prin etnie opresorului de la
Viena sau Budapesta.
Cronologia faptelor dovede ște profunda dorin ță de unire a românilor,
de la elite pân ă la locuitorii mun ților, moți, oșeni, bănățeni și mulți alții. În
condițiile războiului, s-a desf ășurat numeroase ac țiuni pentru unire ale
românilor afla ți în „lumea liber ă”. În aprilie 1918 s-a c onstituit la Paris Co-
mitetul Na țional al Românilor din Transilvania și Bucovina, sub pre ședin-
ția lui Traian Vuia. În iunie, s-a format în Italia Comitetul de Ac țiune al
Românilor din Transilvania, Banat și Bucovina, condus de Simion Mân-
drescu. În aceea și lună, la Washington, s-a înfiin țat Liga Na țională Româ-
nă, condusă de V. Stoica. Desf ășurarea accelerat ă a evenimentelor de pe
fronturi, ac țiunile popoarelor din Impe riul Austro-Ungar s-au r ăsfrânt și
asupra românilor. Conferin ța Comitetului Executiv al Partidului Na țional
Român a adoptat la Oradea (la 29 se ptembrie/12 octombrie) o Declara ție
prin care se exprima dorin ța națiunii române din Ungaria și Ardeal de a- și
hotăr î s o a r t a î n u r m a u n e i a d u n ări naționale. Ideea a fost reluat ă în dis-
cursul lui Al. Vaida-Voevod din parlamen tul de la Budapesta, în ziua de
5/18 octombrie 1918.
La 18/31 octombrie s-a format la Budapesta Consiliul Na țional Român
Central (numit apoi și Sfatul Na țional), compus din șase reprezentan ți ai
Partidului Na țional Român și șase ai Partidului So cial-Democrat, condus
de Ștefan Cicio-Pop. La început ul lunii noiembrie, CNRC și-a mutat sediul
la Arad. A avut loc un amplu proces de înfiin țare a consiliilor (sfaturilor)
naționale române pe întreg teritoriul Transilvaniei. La 7/20 noiembrie, Ma-
rele Sfat Na țional a lansat convocar ea pentru Adunarea Na țională de la
Alba-Iulia, în ziua de duminic ă, 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Alegerea

22delegaților s-a realizat în adun ări populare, fiind ale și reprezentan ți ai tutu-
ror categoriilor sociale, înv ățători, preo ți, țărani, avoca ți, studenți, militari
și alții, care urmau s ă prezinte adeziunea la unir ea cu România locuitorilor
a mii de localit ăți, a unor organiza ții politice, societ ăți și instituții biseri-
cești, culturale, profesionale etc.
La Alba-Iulia, în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, cei 1.228 de
delegați/deputați, de drept sau ale și, au hotărât unirea cu România. Rezo-
luția de Unire, prezentat ă de Vasile Goldi ș, a fost votat ă în unanimitate.
Hotărârea de unire cu România a fost primit ă cu un mare entuziasm de cei
peste 100.000 de români prezen ți la Alba-Iulia. Maniera democratic ă în
care s-a hot ărât unirea, participarea masiv ă a popula ției de pe întregul
teritoriul unit cu România, confer ă o notă de specificitate istoriei românilor
în anul 1918, care nu trebuie exagerat ă, dar nici ignorat ă. De altfel, Rezo-
luția de Unire este o sintez ă între programul na țional și cel social, între
unirea necondi ționată și cea condi ționată. Menționăm câteva prevederi1:

„I. Adunarea Na țională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Un-
gurească adunați prin reprezentan ții lor îndrept ățiți la Alba Iulia în ziua de 18 no-
iembrie – 1 decembrie 1918, decreteaz ă unirea acestor români și a tuturor terito-
riilor locuite de dân șii cu România. Adunarea Na țională proclamă îndeosebi dreptul
inalienabil al na țiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mure ș, Tisa și
Dunăre.
II. Adunarea Na țională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie pân ă
la întrunirea Constituantei aleas ă pe baza votului universal.
III. În leg ătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alc ătuirea noului stat ro-
mân, Adunarea Na țională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate na țională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare po-
por se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul s ău
și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guverna-
rea țării în propor ție cu num ărul indivizilor ce-l alc ătuiesc.
2. Egală îndreptățire și deplină libertate confesional ă, pentru toate confesiunile
din stat.
3. Înfăptuirea des ăvârșită a unui regim curat democratic pe toate t ărâmurile vie ții
publice. Votul ob ștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod propor țional, pentru
ambele sexe, în vârst ă de 21 de ani la reprezentarea în comune, jude țe ori parlament.
4. Desăvârșită libertate de pres ă, asociere și întrunire, libera propagand ă a tutu-
ror gândurilor omene ști.

1 1918 la români. Des ăvârșirea unității național-statale a poporului român. Docu-
mente externe. 1916-1918 , II, Bucure ști, 1983, p. 1246-1247.

235. Reforma agrar ă radicală. Se va face conscrierea tuturor propriet ăților, în spe-
cial a propriet ăților mari. În baza acestei conscrieri, desfiin țând fidei-comisele și în
temeiul dreptului de a mic șora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăra-
nului să-și creeze o proprietate (ar ător, pășune, pădure) cel pu țin atât, cât o s ă poată
munci el și familia lui. Principiul conduc ător al acestei politici agrare e pe de o
parte promovarea nivel ării sociale, pe de alt ă parte, poten țarea produc țiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigur ă aceleași drepturi și avantagii, care sunt
legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
IV. Adunarea Na țională dă expresie dorin ței sale, ca congresul de pace s ă înfăptu-
iască comuniunea na țiunilor libere în a șa chip, ca dreptatea și libertatea s ă fie asi-
gurate pentru toate na țiunile mari și mici, deopotriv ă, iar în viitor s ă se elimine r ăz-
boiul ca mijloc pentru regularea raporturilor interna ționale. […]”

O delegație, în frunte cu Vasile Goldi ș, Al. Vaida-Voevod, Miron Cris-
tea, Iuliu Hossu, s-a deplasat la Bucure ști, pentru a prezenta regelui Ferdi-
nand și guvernului actul unirii. Printr -un Decret-lege, publicat în Monitorul
Oficial din 13/26 decembrie 1918, se consfin țea actul istoric de la Alba-
Iulia: „Ținuturile cuprinse în hot ărârea Adun ării Naționale de la Alba-Iulia,
de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, sunt și rămân de-a pururea unite cu
Regatul României”.
Recunoașterea interna țională. România a participat la Conferin ța de
Pace de la Paris (1919-1920), fiind inclus ă în categoria statelor cu interese
limitate. Delega ția român ă, condusă de primul-ministru I.I.C. Br ătianu,
apoi de Al. Vaida-Voevod, s-a confruntat cu mari dificult ăți în apărarea in-
dependen ței și suveranit ății țării, recunoa șterea contribu ției la război, a
uriașelor pierderi umane și materiale, aplicarea prevederilor Tratatului cu
Antanta din august 1916 ș.a. După îndelungi tratative, la 10 decembrie
1919, Al. Vaida-Voevod a semnat la Sa int-Germain-en-Laye Tratatul cu
Austria, prin care se recuno ștea unirea Bucovinei cu România. La fel de
dificile au fost tratativele pentru Tratatul cu Ungaria, țară care nu accepta
Hotărârea de la Alba-Iulia și nici concluziile exper
ților interna ționali pri-
vind fixarea grani ței. România a fost obligat ă să facă o serie de concesii
importante, grani ța româno-ungar ă fiind mult mai la est fa ță de cea pre-
văzută în Tratatul cu Antanta. De asemenea, a fost obligat ă să accepte îm-
părțirea Banatului cu Serb ia. La 4 iunie 1920, delega ții României, dr. I.

24Cantacuzino și N. Titulescu, semnau la Tria non Tratatul cu Ungaria, prin
care era recunoscut ă unirea de la Alba-Iulia.
Soarta Basarabiei a fost, și de aceast ă dată, vitregă. Lipsa unei delega ții
a Rusiei la conferin ță a amânat sine die acordul acestei mari puteri fa ță de
noua realitate istoric ă. La 28 octombrie 1920 s-a semnat la Paris un tratat
de către Franța, Marea Britanie, Italia, Japonia și România, prin care cele
patru mari puteri recuno șteau unirea Basarabiei cu România. Japonia – la
presiunile Rusiei – nu l-a ratificat.
Tratatele de pace din anii 1919-1920 au o uria șă importan ță pentru ro-
mâni. Marile puteri recuno șteau hotărârile de unire de la Chi șinău, Cer-
năuți și Alba-Iulia, precum și contribu ția și jertfele României pentru victo-
ria Antantei în Primul R ăzboi Mondial.

25

Locul României Întregite în Noua Europ ă

Desăvârșirea unității național-statale în anul 1918 a avut consecin țe
multiple în plan teritorial, dem ografic, social-economic, politic și la nivelul
mentalităților. Înainte de a le aborda, s ă ne oprim la o chestiune de termi-
nologie; România Mare sau România Întregit ă? Termenul de „Mare” a
avut și are în continuare o conota ție preponderent politic ă, mergând pân ă la
sensuri vecine cu „expansionismul”. În istoriografie întâlnim expresii ase-
mănătoare: „Ungaria Mare”, „Serbia Ma re”, „Grecia Mare”, „Bulgaria
Mare”, „Albania Mare”, „Polonia Mare” ș.a. Prin urmare, credem c ă este
mai apropiat de realitatea istoric ă, de sensul Marii Uniri termenul de „Ro-
mânia Întregit ă”. Nu întâmpl ător, Regele Ferdinand a fost supranumit „În-
tregitorul”.
O altă problemă pe care unii cercet ători au încercat și încearcă să o
aducă în prim-plan este cea a „beneficiarului”. Vechiul Regat a ob ținut prin
unire ce dorea? A ob ținut mai mult sau mai pu țin? Provinciile unite și-au
atins visul? etc. În fapt, liderii politici din România și cei din provinciile
unite cu Țara nu au ac ționat din meschine calcul e politice. Idealul Marii
Uniri fusese slujit de genera țiile anterioare, fiind încununat prin jertfa a
sute de mii de români în Primul R ăzboi Mondial. Tran silvania, Banatul,
Maramure șul, Bucovina au venit cu bog ățiile subsolului, cu multe între-
prinderi industriale etc. Nu trebuie îns ă uitat că Vechiul Regat avea petro-
lul și Bărăganul. Iar structura exportului din România interbelic ă – prin
care se asigurau costurile moderniz ării – era dominat ă de petrol (aprox.
40%) și produse ale agricu lturii (aprox. 40%).
Noua Europ ă era rezultatul primei conflagra ții mondiale, al destr ămării
Imperiului Austro-Ungar, al c ăderii țarismului, al înfrângerii Germaniei
imperiale. Conferin ța de Pace de la Paris, sistemul de la Versailles au con-
sacrat noua hart ă politică a continentului european, în care statele mici și

26mijlocii din centrul și estul Europei au devenit voci în viața internațională.
A început s ă capete un nou con ținut ideea de ordine teritorial ă, să câștige
teren diploma ția nouă, deschisă, în fața celei vechi, a tr atatelor secrete.
Având un rol important – prin participarea la r ăzboi și prin realizarea, cu
forțe proprii, a Marii Uniri – la crearea noii Europe, România și-a asumat
din primii ani postbelici un rol activ în rela țiile interna ționale. Compararea
națiunilor, stabilirea locului unei țări într-un posibil „c lasament” european
sau mondial pot p ărea desuete, apar ținând de modele romantice. Conside-
răm totuși utilă o astfel de abordare, pentru stabilirea – mai precis ă și nuan-
țată – a coordonatelor istoriei româ nilor în perioada interbelic ă. Firește,
există multiple dificult ăți: ce factori (domenii) compar ăm? Pe care țări –
cele dezvoltate? vecinii? – le includem în „clasament?” cum stabilim o vi-
ziune echilibrat ă, fără a exagera „performan țele” dar nici „limitele”? ș.a.
Conștienți de aceste riscuri, am ales: teritoriul , populația, regimul politic ,
relațiile interna ționale .

Teritoriul. După Marea Unire, România – cu o suprafa ță de 295.049
km2 – reprezenta 2,52% din suprafa ța Europei, ocupând locul al 10-lea
între țările continentului. România era mai mic ă decât Germania (470.714
km2), Franța (550.986 km2), Polonia (388.635 km2), dar mai mare decât
Cehoslovacia (140.499 km2), Ungaria (93.061 km2), Bulgaria (103.146
km2), Iugoslavia (249.468 km2), Grecia (130.199 km2). Prin urmare,
România întregit ă își consolida pozi ția în sud-estul Europei, beneficiind de
o suprafa ță semnificativ mai mare decât a celorlalte st ate, fiind dep ășită
doar de Polonia și de URSS.

Populația. Mărimea și densitatea . Marea Unire de la 1918 a avut ca
urmare aproape o dublare a popula ției: de la 7.771.341 de locuitori în 1914
la 14.669.841 de locuitori în 1919. Astfel, a devenit o țară mijlocie, a opta
din Europa dup ă mărimea popula ției. În anul 1930, cu o popula ție de peste
18.000.000 de locuitori, România era întrecut ă doar de: URSS (inclusiv
teritoriile asiatice) – 160.000.000 de locuitori; Germania – 65.092.000 de
locuitori; Fran ța – 41.610.000 de locuitori; It alia – 41.069.000 de locuitori;
Marea Britanie – 39.952.377 de locuitori; Polonia – 31.685.000 de

27locuitori; Spania – 23.563.867 de locuitori. Avea popula ția mai numeroas ă
decât: Ungaria – 8.688.319 de locuitori; Iugoslavia – 13.822.505 de locui-
tori; Cehoslovacia – 14.735.711 de lo cuitori; Grecia – 6.398.000 de locui-
tori; Bulgaria – 5.776.400 de locuitori ș.a. În anul 1930, densitatea popu-
lației României, de 61,2 locuitori pe km2, era mai mare decât media euro-
peană de 44,3 locuitori pe km2. Pentru compara ție, oferim câteva exemple:
Marea Britanie – 265 loc./km2; Germania – 138,3 loc./km2; Ungaria – 93,4
loc./km2; Franța – 75,5 loc./km2; Cehoslovacia – 104,9 loc./km2; Bulgaria
– 56 loc./km2; Iugoslavia – 55,6 loc./km2; Grecia – 49,1 loc./km2.
Românii r ămași după Marea Unire în alte state erau: în Rusia –
249.711; în Iugoslavia – 229.398; în Bulgaria – 60.080; în Ungaria – 23.760; în Cehoslovacia – 13.711; în Al bania – 40.000; în Grecia – 19.703.
Natalitatea . În perioada 1931-1934, natalitate a la mia de locuitori era:
România – 33,4; Iugoslavia – 32,4; Portugalia – 29,8; Polonia – 27,4;
Lituania – 25,8; Italia – 23,7; Ungari a – 22,5; Olanda – 21,4; Cehoslovacia
– 20,1; Danemarca – 17,7; Fran ța – 16,8; Elve ția – 16,5; Germania – 15,9;
Anglia – 15,5; Austria – 14,7; Suedia – 14,4 etc.
Mortalitatea. În aceea și perioad ă, mortalitatea prezenta urm ătoarele
medii la mia de locuitori: Români a – 20,5; Iugoslavia – 18,5; Portugalia –
17,2; Polonia – 14,5; Lituania – 14,6; Italia – 14; Ungaria – 15,8; Olanda – 8,9; Cehoslovacia – 13,8; Danemarca – 10,8; Fran ța – 15,7; Elve ția – 11,7;
Germania – 11; Anglia – 12,2; Austria – 13,5; Suedia – 11,8 etc.
Speranța de viață (populație de 60 de ani și peste 60 de ani) era urm ă-
toarea: România (1930) – 6,6; Bulgar ia (1926) – 8,1; Iugoslavia (1931) –
8,2; Grecia (1928) – 8,9; It alia (1931) – 10,8; Olanda (1930) – 9,4; Ungaria
(1930) – 9,7; Cehoslovacia (1930) – 10,2; Fran ța (1931) – 14; Germania
(1933) – 11,1; Suedia (1930) – 12,8; A nglia (1931) – 11,3; Austria (1934)
– 12,2; Norvegia (1930) – 11,6; Elve ția (1930) – 10,7.
Știința de carte (în procente): Belgia (1920) – 92,5; Bulgaria (1926) –
60,3; Estonia (1922) – 89,2; Fran ța (1926) – 94,1; Grec ia (1928) – 56,7;
Italia (1921) – 73,2; Let onia (1930) – 81,2; Lituania (1923) – 67,3; Polonia
(1921) – 67,3; Portugalia (1920) – 34,8; România (1930) – 57; Rusia
(1926) – 51,3; Spania (1920) – 57; Ungaria (19 20) – 84,8. Cre șterea pro-
centului știutorilor de carte – aproape triplarea fa ță de 1912 – are între ex-
plicații faptul c ă Transilvania, Banatul și Bucovina aveau un procent de
alfabetizare superior Vechiului Regat, datorat în bun ă mă
sură prezenței

28minorităților; că statul român a ini țiat o politic ă de dezvoltare a școlii – in-
clusiv în provinciile unite – care și-a dat roadele înc ă din primul deceniu de
după 1918. Un merit incontesta bil a avut în aceast ă luptă cu analfabetismul
ministrul liberal al înv ățământului, C. Angelescu.

Regimul politic. În primii ani dup ă încheierea Primului R ăzboi Mon-
dial, în Europa erau predominante regimurile democratice. Doar în Rusia se instaurase înc ă din 1917 un regim totalitar, ia r în Ungaria (1920) o dicta-
tură. După două decenii, num ărul țărilor cu regimuri autoritare (dictato-
riale) crescuse semnificativ: Albania, Austria, Bulgaria, Estonia, Germania,
Grecia, Italia, Iugoslavia, Letonia, L ituania, Polonia, Portugalia, România,
Spania. Din aceast ă perspectiv ă, trebuie subliniat c ă România a fost unul
dintre ultimele state ale Europei în care s-a instaurat un regim de autoritate,
cel al lui Carol al II -lea, în februarie 1938.

România în rela țiile interna ționale. Este bine știut că, după Confe-
rința de Pace de la Paris, statele Europei s-au grupat în dou ă mari tabere; în
prima se aflau statele care au ac ționat pentru aplicarea tratatelor, pentru
menținerea grani țelor și apărarea păcii; a doua cuprinde a statele care au
urmă
rit încălcarea și revizuirea tratatelor, revan șa, războiul. De asemenea,
sunt bine cunoscute ac țiunile României în cadrul Micii În țelegeri, Antantei
Balcanice, Ligii Na țiunilor, în cadrul unor conferin țe internaționale, ac țiu-
nile ferme fa ță de pericolul de r ăzboi, față de încălcările tratatelor etc. În
final, dup ă prăbușirea sistemului de la Versailles, dup ă actele de for ță ale
Germaniei, Rusiei Sovietice, Italiei, Ungariei și Bulgariei, România a fost
una dintre victimele declan șării războiului, pierzând în vara anului 1940 o
treime din teritoriu și din popula ție. Sub amenin țarea vecinilor, a Germa-
niei și a Italiei, România întregit ă s-a prăbușit. Evoluția istorică după iunie
1940 trebuie în țeleasă în contextul R ăzboiului Mondial. Ar fi și este o mare
nedreptate ca România s ă fie judecat ă – cum se întâmpl ă în unele lucr ări –
numai din perspectiva campaniei din Est, uitându-se politica consecvent ă
de apărare a păcii din perioada interbelic ă și campania din Vest, declan șată
la 23 august 1944.
*

29În metodologia cercet ării perioadei interbelice – ca și a altor perioade
din istoria noastr ă – se impune o abordare echilibrat ă, fără a exagera
performan țele sau limitele, f ără etichetări grăbite și șabloane sau judec ăți
inspirate de crezul politic. Sim țul măsurii este un imperativ pentru istorici.
Deși consecin țele Marii Uniri (în plan terito rial, demografic, economic) au
fost spectaculoase, perioada interbelic ă – marcat ă de refacere și crize
economice – a fost prea scurt ă pentru a aduce progres e la fel de semnifi-
cative și a le consolida.
Și viața cultural ă a cunoscut progrese semn ificative. Triplarea num ăru-
lui știutorilor de carte, organizarea institu țiilor de cultur ă, „explozia” presei
scrise, înfiin țarea radioului ș.a. sunt doar câteva exemple, care fac din Ro-
mânia întregit ă un moment de referin ță în afirmarea culturii române mo-
derne. Totodat ă, legăturile cu cultura occidental ă s-au multiplicat și intensi-
ficat. Bucure știul era supranumit „Micul Paris”, în primul rând din consi-
derente ale vie ții intelectuale.
Evoluția regimului politic din România, de la democra ție la dictatur ă,
activitatea partidelor politice, manifest ările politicianiste etc. constituie
subiectul unor ample controverse. Credem c ă o judecat ă credibilă trebuie
să aibă în vedere raportarea permanent ă la celelalte țări europene, indife-
rent de m ărimea sau de tradi ția lor parlamentar ă. Tarele regimului politic
din România nu trebuie eludate sau subapr eciate, dar nici exagerate, pentru
că va fi greu de explicat de ce tre cerea la un regim de au toritate, apoi de
dictatură s-a realizat abia în contextul politic intern și extern din preajma
declanșării Celui de-al Doilea R ăzboi Mondial.
La fel, rolul României în rela țiile interna ționale din perioada interbe-
lică nu trebuie supraestimat. Dar trebuie spus c ă guvernul de la Bucure ști s-
a situat al ături de democra țiile occidentale pân ă în vara anului 1940 (când
Franța s-a prăbușit), deci și după instaurarea regimului de autoritate al lui
Carol al II-lea.

30

Regimul constitu țional după Marea Unire

Votul universal și sistemul pluripartid. În preajma declan șării pri-
mului război mondial regimul constitu țional din România se consolidase,
funcționând la un nivel comparativ cu cel al unor state având veche tradi ție
constituțională. Limitele sale cele mai grave proveneau din sistemul censi-
tar și manifest ările politicianiste, care m ăreau mult distan ța între principii
și realitatea politic ă.
În același timp, sistemul bi partid, care func ționase aproape jum ătate de
veac, era contestat tot mai mult prin apari ția unor noi pa rtide politice cu
pretenție de guvernare; de altfel, Partidul Conservator Democrat a fost ac-
ceptat la guvern, este drept, într-o coali ție cu Partidul Conservator.
Problema cea mai important ă, vizând perfec ționarea regimului consti-
tuțional, era în ace ști ani modificarea sistemului electoral. Dup ă cum am
notat mai sus, P.N.L. introdusese, înc ă în programul de la Ia și, din 1892,
principiul votului unive rsal, tergiversând îns ă, – din numeroase motive,
între care opozi ția chiar a numero și lideri și membri ai partidului –, luarea
problemei în discu ție. Abia prin scrisoarea lui I.I.C. Br ătianu din septem-
brie 1913, se anun ța, alături de reforma agrar ă, și o nouă reform
ă electorală.
După venirea la guvern a P.N.L., în ianuarie 1914, și desfășurarea de
alegeri parlamentare, la 24 fe bruarie 1914, M. Orleanu, pre ședintele Came-
rei Deputa ților, propunea revizuirea Constitu ției în vederea realiz ării refor-
melor agrar ă și electoral ă1. Deși corpurile legiuitoare aprob ă în lunile mar-
tie-aprilie revizuirea Constitu ției și au loc alegeri pentru Constituant ă, de-
clanșarea primului r ăzboi mondial amân ă luarea în dezbatere a noilor re-
forme.

1 Eleodor Foc șeneanu, Istoria constitu țională a României. 1859-1991 , București,
1992, p.48.

31Procesul de revizuire a Constitu ției a fost reluat abia în Parlamentul de
la Iași; în urma dezbaterilor, în iulie 1917, au fost modificate, în afara
art.19 privind proprietatea, și articolele 57 și 67, privind sistemul electoral,
care prevedeau2: „Adunarea Deputa ților se compune din deputa ți aleși de
cetățenii români majori, prin vot universal, egal, direct și obligatoriu și cu
scrutin secret pe baza reprezent ării propor ționale” (art.57) și: „Senatul se
compune din senatori ale și și senatori de drept. Legea electoral ă va fixa
compunerea Senatului” (art.67). A urmat decretul-lege publicat în 16/29
noiembrie 1918 , care prevedea c ă: „Toți cetățenii români majori vor alege
prin vot ob ștesc, obligatoriu, egal, direct și secret, pe baza reprezent ării
proporționale, un num ăr de deputa ți proporțional cu popula ția”3.
Dreptul la vot se exercita de la 21 de ani pentru Adunarea Deputa ților
și de la 40 de ani pentru Senat. Vârsta minim ă pentru a fi ales deputat era
de 25 de ani, iar senator de 40 de ani. Nu aveau drept de vot femeile, tinerii
sub 21 de ani, militarii și magistra ții4.
Introducerea votului universal în Ro mânia venea în întâmpinarea do-
rințelor exprimate în hotărârile de Unire ale Basarabiei și apoi ale Transil-
vaniei cu România. Astfel, în Declarația privind Unirea Basarabiei cu Ro-
mânia se prevedea:

„Basarabia va trimite în Parlamentul român un num ăr de reprezentan ți proporțio-
nal cu popula ția, aleși pe baza votului universal, egal, direct și secret. Toate alegerile
din Basarabia pentru voloste și sate, ora șe, zemstve și Parlament, se vor face pe baza
votului universal, egal, secret și direct”5.

La fel , Rezoluția privind Unirea Transilvaniei cu România , adoptată la
1 decembrie 1918, de Marea Adunare Na țională de la Alba Iulia, stipula la
art.3:

„Înfăptuirea des ăvârșită a unui regim curat democratic pe toate terenele vie ții pu-
blice. Votul ob ștesc, direct, egal, secret, pe comune în mod propor țional, pentru am-
bele sexe, în vârst ă de 21 de ani la reprezentarea în comune, jude ț ori Parlament”6.

2 I. Scurtu, Viața politică din România. 1918-1944 , București, 1982, p.40.
3 Ibidem .
4 Ibidem .
5 I. Nistor, Istoria Basarabiei , Chișinău, 1991, p.283.
6 I. Scurtu (coordonator), Gh.Z. Ionesc u, Eufrosina Popescu, Doina Smârcea, Istoria
României între anii 1918-1944. Culegere de documente , București, 1982, p.26.

32Congresul general al Bucovinei a votat „Unirea necondi ționată” cu
România. Prevederile decretului-lege din noiembrie 1918 au fost confirma-
te de Constitu ția adoptat ă în martie 1923. Articolul 6 prevedea:

„Constitu țiunea de fa ță și celelalte legi relative la drepturile politice determin ă care
sunt, osebit de calitatea de român, condi țiunile necesare pentru exercitarea acestor
drepturi. Legi speciale, vo tate cu majoritatea de dou ă treimi, vor determina condi țiu-
nile sub care femeile pot avea exerci țiul drepturilor politice. Drepturile civile ale fe-
meilor se vor stabili pe baza deplinei egalit ăți a celor dou ă sexe”7.

Cu excep ția alegerilor administrative din 1929, femeile nu vor bene-
ficia de dreptul de vot8.
În martie 1926 s-a adoptat o nou ă Lege electoral ă, care stabilea un sis-
tem nou de centralizare a rezultatelor alegerilor și repartizare a mandatelor;
gruparea politic ă care obținea cel mai mare procent în alegeri, dar nu mai
mic de 40%, beneficia de a șa-numita „prim ă electoral ă”, care consolida
sensibil pozi ția în parlament.
Această măsură a provocat opinii diferite în rândul oamenilor politici,
dar și între istorici, juri ști ș.a. Înclinăm a crede c ă Eleodor Foc șeneanu se
apropie de adev ăr atunci când concluzioneaz ă9:

„Această lege a fost dictat ă de împrejur ări obiective. Prin unirea celorlalte provin-
cii române ști cu Vechiul Regat, sistemul de dou ă partide puternice, conservator și
liberal, care se succedau la putere, se destr ămase, deoarece la partidele tradi ționale
din Vechiul Regat s-au ad ăugat partidele existente în no ile provincii. Acestea, cu
timpul, vor fuziona cu partide din Vechiul Regat (cu excep ția partidului conservator
care avea s ă dispară de pe scena politic ă), dar pân ă atunci, în acea perioad ă de
confruntări cu situa ții dificile de dup ă război și de adapt ări la aceste situa ții, distribui-
rea pur propor țională a mandatelor ar fi creat dificult ăți enorme în ob ținerea majorit ă-
ții în adun ările legiuitoare și deci în formarea guvernelor, obligând la coali ții guver-
namentale, improprii în acea perioad ă: putere instabil ă în împrejur ări puțin stabile”.

Noul sistem electora l a determinat cre șterea spectaculoas ă a numărului
de partide politice , care în deceniul al 4-lea au dep ășit 30; cele mai impor-
tante erau10:

7 Constituția din 1923 în dezbaterea contemporanilor , București, 1990, p.611-612.
8 I. Scurtu, Viața politică din România …, p.37.
9 Eleodor Foc șeneanu, op.cit ., p.69.
10 Informații din M. Mu șat, I. Ardeleanu, România dup ă Marea Unire , II, Partea
a II-a, p.107-108.

33 Denumirea partidului Data Pre ședinți în deceniul IV
cre ării
Partidul Na țional Liberal 1875 I.G. Duca, C.I.C. Br ătianu
Partidul Na țional Liberal 1930 Gh. Br ătianu
Partidul Liberal Democrat 1931 Jean Th. Florescu Partidul Na țional Țărănesc 1926 Al. Vaida-Voievod, Iuliu Maniu,
I. Mihalache
Frontul Românesc 1935 Al. Vaida-Voievod Partidul Țărănesc Radical 1933 Grigore Iunian
Partidul Na țional Creștin 1935 O. Goga, A.C. Cuza
Partidul Na ționalist-Democrat 1910 Nicolae Iorga
Partidul Poporului 1920 Alexandru Averescu
Liga Agrar ă 1929 Constantin Garoflid
Partidul Agrar 1932 Constantin Argetoianu Liga Național Corporatist ă 1933 Mihail Manoilescu
Partidul Conservator 1932 Grigore N. Filipescu
Blocul Cet ățenesc pentru Salvarea Țării 1930 Grigore For țu
Partidul „Totul pentru Țară” (Garda de Fier) 1934 Gh. Cantacuzino-Gr ănicerul,
Gh. Clime
Cruciada Românismului 1935 Mihail Stelescu Partidul Maghiar 1922 György Bethlen
Partidul Țărănesc Maghiar
(Partidul Micilor Agrarieni Maghiari) 1933 Dr. Imre Réthy
Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari
din România (MADOSZ) 1934 Szepesi Sándor, Gyárfás Kurkö
Partidul German din România 1919 Ha ns Otto Roth, Fritz Fabricius
Partidul Poporului German 1935 Alfred Bonfert
Uniunea Evreilor P ământeni 1909 Dr. Wilhelm Filderman
Partidul Evreiesc din România 1931 Th. Fischer Consiliul Central al Evreilor din România 1936 Dr. Wilhelm Filderman
Partidul Na țional Ucrainean din România 1919 Zaloziecki Wladimir
Partidul Țărănesc Ucrainean din Bucovina 1931 Constantin Cracalia
Frontul Rena șterii Naționale 1938 Al. Vaida-Voievod
Partidul Na țiunii 1940 Ernest Urd ăreanu
Partidul Comunist Român 1921 Alexandr Danieluk-Stefanski
(Gorn), Eugen Iacobovici,
Boris Ștefanov, Ștefan Fori ș
Partidul Social-Democrat din România 1927 I. Moscovici, George Grigorovici
Partidul Socialist Unitar din România 1928 Dr. L. Ghelerter
Partidul Socialist din România 1933 C. Popovici
Frontul Plugarilor 1933 Dr. Petru Groza

Se constat ă o evident ă schimbare fa ță de tabloul politic dinaintea pri-
mului război mondial. În acela și timp, trebuie subliniat c ă sistemul politic a
fost dominat tot de dou ă partide (de ast ă dată P.N.L. și P.N.Ț). Cu excep-
țiile cunoscute (a legerile din 1919 și 1937), masa de aleg ători, cu mult mai
numeroas ă în aceste decenii, s-a orientat, în principal, spre P.N.L. sau
P.N.Ț.

34Lărgirea masei electorale a reprezentat, f ără îndoială, un pas deosebit
de important în procesul de democratizare a vie ții politice. Un tabel11 cu
rezultatele alegerilor parlamentare între anii 1919-1928 ne oferă date edi-
ficatoare privind nivelul vot ării:

Anul Popula ția Aleg ători % aleg ători Voturi % din Voturi % din
României înscri și din popula ție exprimate liste neexprimate liste
1919 15.287.528 1.916.225 12,53 1.480.270 77,25 435.955 22,75
1920 15.541.424 2.924.527 18,82 1.937.561 66,25 986.966 33,75
1922 15.970.836 2.908.015 18,21 2.210.370 76,01 693.645 23,85
1926 16.926.647 3.496.814 20,66 2.622.565 75,00 874.249 25,00
1927 17.149.321 3.586.086 20,91 2.762.779 77,04 823.307 22,96
1928 17.390.605 3.671.325 21,11 2.840.680 77,37 830.672 22,63

Constituția de la 1923. Noua Constitu ție a României a fost adoptat ă la
26 martie 1923 în Camer ă, la 27 martie în Senat, fiind promulgat ă de Re-
gele Ferdinand la 28 martie , cu decretul regal nr. 1360 și publicat ă în „Mo-
nitorul Oficial” nr. 282 din 28 martie acela și an. Cercet ările asupra „pro-
blemei constitu ționale” din România au eviden țiat elementele de continui-
tate și noutate în raport cu Constitu ția de la 1866. Ne oprim asupra celor
mai semnificative.
Principiul suveranit ății naționale era limpede exprimat înc ă din prime-
le articole12:

„Art. 1: Regatul României este un stat na țional unitar și indivizibil.
Art. 2: Teritoriul României este nealienabil. Hotarele statului nu pot fi schimbate
sau rectificate decât în virtutea unei legi.
Art. 3: Teritoriul României nu se poate coloniza cu popula țiuni de gint ă străină”.
Art. 33: Toate puterile statului eman ă de la națiune, care nu le poate exercita decât
numai prin delega țiune și după principiile și regulile a șezate în Constitu țiunea de
față.”

Principiul legalit ății și suprema ției Constitu ției era „mai bine exprimat
decât în cea de la 1866”13:

11 Aurel-Constantin Soare, Regimul politic din România în deceniul al III-lea al seco-
lului al XX-lea. Studiu comparativ cu statele din centrul și sud-estul Europei , Teză de
doctorat, Bucure ști, 1994, p.191.
12 Constituția din 1923 …, p.611, 618.
13 Angela Banciu, Rolul Constitu ției din 1923 …, p.78.

35„Numai Curtea de Casa ție în secțiuni unite are dreptul de a judeca constitu ționali-
tatea legilor și a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrarii Constitu țiunii. Ju-
decata asupra inconstitu ționalității legilor se m ărginește numai la cazul judecat.
Curtea de Casa ție se va rosti ca și în trecut asupra conflictelor de atribu țiuni. Dreptul
de recurs în casare este de ordin constitu țional”.

De asemenea, problema modific ării Constitu ției capătă forme mai ri-
gide. Art. 129 prevedea14:

„Constitu țiunea poate fi revizuit ă în total sau în parte din ini țiativa regelui sau ori-
căreia din Adun ările legiuitoare.
În urma acestei ini țiative, ambele adun ări, întrunite separat, se vor rosti cu majori-
tate absolut ă dacă este locul ca dispozi țiunile constitu ționale să fie revizuite.
Îndată ce necesitatea revizuirii a fost admis ă, ambele Corpuri legiuitoare aleg din
sânul lor o comisiune mixt ă, care va propune textele din Constitu țiune ce urmeaz ă a
fi supuse revizuirii.
După ce raportul acestei comisiuni va fi citit în fiecare adunare, de dou ă ori în
interval de cincisprezece zile, ambele adun ări întrunite la un loc, sub pre ședinția celui
mai în vârst ă dintre pre ședinți, în prezen ța a cel pu țin două treimi din totalitatea
membrilor ce le compun, cu majoritate de dou ă treimi, stabilesc în mod definitiv cari
anume articole vor fi supuse revizuirii.
În urma acestui vot adun ările sunt de drept dizolvate și se va convoca corpul
electoral în termenul prescris de Constitu țiune”.

Constituția cuprindea 8 titluri15 (totalizând 138 articole): – Despre teri-
toriul României; – Despre drepturile românilor; – Despre puterile statului;
– Despre finan țe; – Despre puterea armat ă; – Dispozi țiuni generale; –
Despre revizuirea Constitu țiunii; – Dispozi țiuni tranzitorii și suplimentare.
Noua Constitu ție prelua aproximativ 60% din Constitu ția de la 186616.
Trebuie îns ă reținut că au fost votate atât articolele revizuite, cât și cele
menținute din vechiul text; iar Constitu ția a fost publicat ă ca un text nou.
Faptele conduc pe Eleodor Foc șeneanu la concluzia c ă „Formal, era o
Constituție nouă; în fond, era Constitu ția veche amplu revizuit ă”17.

14 Ibidem , p.633.
15 Ibidem .
16 Emil Cernea, Emil Molcu ț, Istoria statului și dreptului românesc , București, 1992,
p.250.
17 Eleodor Foc șeneanu, op.cit ., p.59.

36Având în vedere semnifica ția lor major ă, redăm în continuare textul
unor articole care stipulau principiile unei adev ărate democra ții burgheze
ce se instaura în România18:

„Art. 5: Românii, f ără deosebire de origin ă etnică, de limbă sau de religie, se bucu-
ră de libertatea con științei, de libertatea înv ățământului, de libertatea presei, de liber-
tatea întrunirilor, de libertatea de asocia ție și de toate drepturile stabilite prin legi.
Art. 6: Constitu țiunea de fa ță și celelalte legi relative la drepturile politice determi-
nă cari sunt, osebit de calitatea de român, condi țiunile necesare pentru exercitarea
acestor drepturi. Legi speciale, votate cu majoritatea de dou ă treimi, vor determina
condițiunile sub cari femeile pot avea exerci țiul drepturilor politice. Drepturile civile
ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalit ăți a celor dou ă sexe.
Art. 7: Deosebirea de credin țe religioase și confesiuni, de origin ă etnică și de limbă
nu constituie în România o piedic ă spre a dobândi drepturile civile și politice și a le
exercita. Numai naturalizarea aseam ănă pe străin cu românul pentru exercitarea drep-
turilor politice. Naturalizarea se acord ă în mod individual de Consiliul de Mini ștri, în
urma constat ării unei comisiuni, compus ă din: primul-pre ședinte și președinții Curții
de apel din Capitala țării, că solicitantul îndepline ște condițiunile legale. O lege
specială va determina condi țiunile și procedura prin care str ăinii dobîndesc naturali-
zarea. Naturalizarea nu are efect retroactiv. So ția și copiii minori profit ă, în condi-
țiunile prev ăzute de lege, de naturalizarea so țului sau tat ălui.
Art. 8: Nu se admite în stat nici o deosebire de na ștere sau de clase sociale. To ți
românii, f ără deosebire de origin ă etnică, de limbă sau de religie, sunt egali înaintea
legii și datori a contribui f ără osebire la d ările și sarcinile publice. Numai ei sunt
admisibili în func țiunile și demnitățile publice, civile și militare. Legi speciale vor
determina statutul func ționarilor publici. Str ăinii nu pot fi admi și în funcțiunile pu-
blice decât în cazuri excep ționale și anume statornicite de legi”.

În același context se situeaz ă art. 24 privind înv ățământul, art. 25 pri-
vind libert ățile individuale, art.27 priv ind secretul coresponden ței, art.28
privind dreptul de întrunire etc.
Deosebit de importante sunt și prevederile referitoare la rolul statului
în viața social-economic ă a țării (art.17, 19, 20). Se prevedea, între altele,
că „Proprietatea de orice natur ă, precum și creanțele asupra statului sunt
garantate”, iar „Z ăcămintele din ele, precum și bogățiile de orice natur ă ale
subsolului sunt pr oprietatea statului”19. De asemenea, statul putea interveni

18 Constituția din 1923 …, p.611, 612, 615, 616, 617.
19 Ibidem , p.613-614.

37în relațiile dintre patroni și muncitori. Art. 21 prevedea20: „Toți factorii
producțiunii se bucur ă de o egal ă ocrotire. Statul poate interveni, prin legi,
în raporturile dintre ace ști factori pentru a preveni conflicte economice sau
sociale. Libertatea muncii va fi ap ărată. Legea va regula asigurarea social ă
a muncitorilor, în caz de boal ă, accidente și altele”.
În privința separației puterilor în stat , trebuie men ționat mai întâi c ă
„Cele trei puteri erau independente una de alta, fiind prev ăzute o serie de
prescripții care le d ădeau posibilitatea s ă se limiteze reciproc în atribu ții”21.
Puterea executiv ă participa la opera de legiferare prin dreptul Regelui
de inițiativă, sancționare și promulgare a legilor, de dizolvare și prorogare
a reprezentan ței naționale.
Puterea legislativ ă putea controla exercitarea atribu țiilor puterii execu-
tive în privin ța votării și adoptării bugetului, a contro lului preventiv de
gestiune a veniturilor și cheltuielilor statului; de asemenea, prin dreptul de-
putaților și senatorilor de a adresa interpel ări miniștrilor.
Puterea judec ătorească limita atribu țiile puterii legislative, controlând
constituționalitatea legilor. De asemenea, cenzura legalitate a actelor puterii
executive (art.107).
În același timp, puterea executiv ă putea interveni în exercitarea puterii
judecătorești prin dreptul de gra țiere și amnistie (art.88).
Se poate aprecia c ă noua Constitu ție răspundea necesit ăților de dezvol-
tare a societ ății române ști de după înfăptuirea României Mari. În principii,
Constituția de la 1923 era una din cele ma i înaintate din Europa vremii.
Trebuie subliniat c ă, deși nu a fost votat ă de toate partidele politice, ea a
fost „aplicat ă de toți factorii politici, deoarece contestarea ei nu privea con-
ținutul, ci procedura de adoptare…”22; „…și partidele care s- au declarat îm-
potriva acesteia au acceptat-o, au guve rnat pe baza ei, iar în anii când era
atacată de forțele de dreapta, au militat pentru ap ărarea Constitu ției din
martie 1923”23.

20 Ibidem , p.614-615.
21 Angela Banciu, op.cit ., p.83.
22 E. Focșeneanu, op.cit ., p.59.
23 I. Scurtu, I. Bulei, Democrația la români …, p.27.

38Viața parlamentar ă. După 1918 activitatea parlamentar ă a fost
marcată de introducerea votului universal . Caracterul reprezentativ al
Corpurilor legiuitoare devine o realitate politic ă; dacă în 1914 un deputat
era ales de 400 de cet ățeni, în 1919 acesta era ales de 30.000 cet ățeni, iar în
1920 de 50.000 cet ățeni24.
În compara ție cu perioada de pân ă la 191425, au loc importante schim-
bări în structura pe profesii a Parl amentului; scade num ărul proprietarilor și
agricultorilor și crește numărul avoca ților și al altor reprezentan ți ai inte-
lectualității. După datele prezentate de I. Scurtu26, pentru intervalul 1922-
1937 structura Camerei Deputa ților era urm ătoarea: avoca ți – 41,8%; agri-
cultori – 6,3%; profesori secundari – 6,3%; cadre universitare – 6,1%; in-
stitutori – 5,5%; proprietar i – 5,1%; medici – 3,6%; preo ți – 3,6%; publi-
ciști-artiști – 3,5%; ingineri, agronomi, arhitec ți – 3,2%; directori de banc ă
– 1,1%; comercian ți – 1,1%; industria și – 1,0%; ofi țeri în rezerv ă – 0,5%
etc.
În Senat situa ția era asem ănătoare: avoca ți – 25,3%; înal ți prelați –
10,9%; proprietari – 6,7%; agricultor i – 7,2%, cadre universitare – 7,1%;
profesori secundari – 6,2%; preo ți – 6%; institutori – 4,1%; ofi țeri în
rezervă – 3,8%; medici – 3,7%; pensiona ri – 3,1%; ingi neri, arhitec ți, agro-
nomi – 2,7%; industria și – 2%; publici ști, artiști – 2%; comercian ți – 1,6%;
directori de banc ă – 1,1% etc.
Există, firește, un anume grad de relativitate a acestor date, determinate
de maniera în care s-au st abilit meseriile de baz ă ale parlamentarilor (unii
au declarat func ția și nu profesia etc); ele ne ofer ă, totuși, o imagine revela-
toare asupra structurii socio-profes ionale a Parlamentului României.
Din Parlamentul României Întregite au f ăcut parte mari personalit ăți
ale vieții politice, precum: I.I.C. Br ătianu, Vintil ă I.C. Brătianu, Take Io-
nescu, N. Titulescu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Al. Vaida-Voevod, I.G.
Duca, Gr. Iunian, Al. Averescu, Dr. N. Lupu și alții. Se poate constata c ă
mulți lideri politici continuau activitatea început ă cu ani sau chiar decenii
înaintea primului r ăzboi mondial. Schimbarea „genera țiilor” a început la
sfârșitul deceniului trei și a continuat în deceniul patru al veacului nostru.

24 Ibidem , p.124.
25 L. Colescu, Statistica electoral ă…, p.66.
26 I. Scurtu, I. Bulei, Democrația la români …, p.125.

39De asemenea, în Parlament au intrat și au avut un rol important în via ța
politică a țării mari personalit ăți ale vieții cultural- științifice: N. Iorga, C.
Stere, I. Borcea, O. Goga, S. Mehedin ți, D. Gusti, Șt. Zeletin, M. Manoi-
lescu, V. Madgearu, G. Ta șcă, C. Rădulescu-Motru, G. Br ătianu, Ioan Lu-
paș, Silviu Dragomir și mulți alții.
Împlinirea idealului na țional, schimbarea regimului constitu țional au
determinat atragerea spre via ța politică a unor largi cate gorii de intelec-
tuali, de la profesori secunda ri la academicieni; iar motiva țiile nu au fost,
în primul rând, de natur ă politicianist ă.
În privința caracterului regimului politic din România în perioada in-
terbelică, I. Scurtu ajunge, în ur ma unor îndelungate cercet ări, la conclu-
zia27:

„Departe de a fi fost un «centru al reac țiunii europene» – cum s-a scris o vreme la
noi și cum se mai scrie și astăzi de unii istorici de peste hotare – România a urmat un
curs ascendent dup ă Marea Unire din 1918, democra ția burghez ă s-a dezvoltat, via ța
politică a devenit mai plin ă și bogată în conținut”.

De acord cu aceast ă apreciere, nu putem s ă eludăm manifestările poli-
ticianiste . Argumentele nu sunt mai pu ține decât pentru perioada dinaintea
Marii Uniri. Un observator al perioadei sesiza:

„Trebuie […] s ă recunoaștem că în orice democra ție este un decalaj între teorie și
realitate. Putem totu și spune c ă nicăieri acest decalaj nu a fost mai profund ca în
România, țara care n-a cunoscut o democra ție reală. Suveranitatea popular ă nu a fost
decît cu numele și dreptul electoral nu avea nimic dintr-un regim reprezentativ… S-a
luptat prea pu țin pentru libert ăți, pentru a putea fi în țelese… Educa ția politică lipsea.
Existau multe principii, dar nu se realiza un progres. Abuzuri și rea credin ță a guver-
nanților, indolen ță și neputință a guverna ților, poporul român nu în țelese valoarea
principiilor înscrise în Constitu ție și nu-și integră cu adevărat sensul virtu ților demo-
cratice…”28.

27 I. Scurtu, Evoluția politică a Europei în perioada 1918-1940. Situa ția României , în
Românii în Istoria universal ă (coordonatori: I. Agrigoroaiei, Gh. Buzatu, V. Cristian), I,
Iași, 1986, p.576.
28 Crișan Axente, Essai sur le régime représentatif en Roumanie , Paris, 1937, p.11,
apud Matei Dogan, Analiza statistic ă a democra ției parlamentare din România , Bucu-
rești, 1946, p. 110.

40Deosebit de interesante sunt comparațiile cu alte state din centrul și
sud-estul Europei . O recent ă cercetare29 prezintă o serie de tabele privind
rezultatele electorale ale partidelor politice din unele țări din centrul și sud-
estul continentului european:

Tabel comparativ cu vârsta și sexul aleg ătorului pentru parlament:
Țara Constitu ția Vârsta pentru parlament Sexul aleg ătorului
Camer ă Senat B ărbat Femeie
ROMÂNIA 1923 21 40 DA NU. Legi
speciale (Da)
Albania 1925 21 40 DA NU
1928 18 – DA NU Austria 1920 21 21 DA DA
(c. na țional) (c. federal)
Bulgaria 1879 21 – DA NU Cehoslovacia 1920 21 26 DA DA
Grecia 1927 21 40 DA NU
Regatul Sârbo- Croato-Sloven 1921 21 – DA NU. Legi
speciale (Da)
Polonia 1921 21 30 DA DA Turcia 1924 18 – DA –
Ungaria Legea 26/1925 24/30 – B. /F. 24/30 – B./F. DA DA, dup ă
30 ani

Tabel comparativ cu vârsta și sexul celui ales în parlament:
Țara Constitu ția Vârsta pentru parlament Sexul aleg ătorului
Camer ă Senat B ărbat Femeie
ROMÂNIA 1923 25 40 DA NU
Albania 1925 30 35 DA NU 1928 30 – DA NU
Austria 1920 24 24 DA DA
(c. na țional) (c. federal)
Bulgaria 1879 30 – DA NU
Cehoslovacia 1920 30 45 DA DA
Grecia 1927 25 40 DA NU Regatul Sârbo-
Croato-Sloven 1921 30 – DA NU
Polonia 1921 25 30 DA DA Turcia 1924 30 – DA –
Ungaria Legea 26/1925 30 35 DA DA, dup ă
30 ani

29 Aurel-Constantin Soare, op.cit. , p.187, 188, 204, 218, 233, 239, 251, 263, 277.

41Rezultatele alegerilor parlamentare din Austria (24 aprilie 1927):
Partidul Voturi Mandate
Nr. % Nr. %
Partidul Cre știn-social 1.728.175 47,45 73 44,0
Partidul Social-Democ rat 1.509.511 41,45 71 43,0
Partidele Na ționale Germane
Partidele Tradi ționaliste 114.973 3,15 12 7,3
Partidul Popular Marea Germanie Partidul Agricultorilor Germani
Liga Agrar ă 223.691 6,14 9 5,5
Blocul Patriei
Blocul Economic Agricol 651.176 1,78

Rezultatele alegerilor parlamentare din Bulgaria (29 mai 1927):
Partidul Mandate
Nr. %
Partidul Armonia Democratic ă 168 30,80
Partidul Democrat (Malinov) 12 2,20
Partidul Social-Democrat 10 1,83 Partidul Radical 2 0,37
Partidul Comunist 5 0,92
Partidul Agrarian (Markov) 44 8,06 Partidul Agrarian (Draghiev)
Partidul Agrarian (Tomov) 3 0,55
Partidul Na țional Liberal 6 1,10
Partidul Na țional Liberal (Stambolov) 6 1,10
Partidul Na țional Liberal (Smilov) 1 0,18
Lista cet ățenească (Karangiulov) 11 2,01
Meseria șii 5 0,92
Independen ți
TOTAL 273 100,0

Rezultatele alegerilor parlamentare din Cehoslovacia (3 noiembrie 1929):
Partidul Senat
Voturi Mandate
Republicanii (agrarieni) cehi 966.211 22
Social-democra ții cehi 833.695 20
Populiștii cehi 550.765 15
Comuniștii 639.515 15
Național-sociali știi cehi 668.995 16
Populiștii slovaci 377.786 9
Național-democra ții cehi 325.331 8
Micii artizani 279.539 6
Creștin-socialii germani 314.930 8
Social-democra ții germani 457.749 11
Naționaliștii germani 167.549

42 Partidul Senat
Voturi Mandate
Uniunea electoral ă germană 357.419 9
Social-na ționalii germani 176.012 4
Creștin-socialii unguri 233.613 6
Agrarienii unguri 6.691
Polonii evrei 27.823
Disidența slovacă Juriga 5.780
Liga STRBRNY-GAJDA 51.662 1
Liberal-democra ții germani 0

Rezultatele alegerilor parlamen tare din Grecia (19 august 1928):
Partidul Camer ă
Voturi % Mandate %
Liberalii 477.021 46,94 178 71,20
Naționalii 243.543 23,94 19 7,60
Opinia liber ă 53.958 5,30 1 0,40
Republicanii Independen ți 18.069 1,78 6 2,40
Agrarienii 17.042 1,68 Front Unit (Comuni știi) 14.325 1,41
Uniunea Republican ă 68.278 6,71 20 8,00
Regaliștii Independen ți 38.556 3,79 4 1,60
Coaliția Conservatorilor
Republicanii Na ționali 27.603 2,71 9 3,60
Progresiștii 25.729 2,53 3 1,20
Republicanii Conservatori 15.852 1,56 5 2,00
Uniunea Progresist ă 13.452 1,32 5 2,00
Uniunea Na țională 1.958 0,19
Independen ții 1.414 0,14
TOTAL 250

Rezultatele alegerilor parlamentare din Regatul Sârbo-Croato-Sloven
(11 septembrie 1927):
Partidul Voturi Mandate
Nr. % Nr. %
Radicalii 742.111 31,90 112 35,60
Democra ții 326.656 16,60 61 19,40
Democra ții Independen ți 204.456 3,30 23 7,30
Radici știi/Republicanii 368.320 15,30 60 19,00
Populi știi sloveni 139.611 6,01 21 6,67
Mahomedanii 129.676 5,58 18 5,71
Țărăniștii sârbi 147.822 6,36 9 2,86
Neutrii 58.042 2,50 6 1,90
Sociali știi 24.102 1,04 1 0,32
Republicanii sârbi 6.122 0,26

43 Partidul Voturi Mandate
Nr. % Nr. %
Federali știi muntenegreni 13.608 0,67 1 0,32
Comuni știi 43.114 1,05
Bunjevitii din Backa (sârbi) Djamistii (albanezii)
Trumbici-Drinkovici
Partidul Sârbesc (Na țional) 2.143 0,09
Partidul Na țional Român
Radicalii Independen ți
Diverse grup ări 6.327 0,28
Agrarienii sloveni coal.11 1 0,32
Țărăniștii croați
Turcii macedoneni Solidaritatea Croat ă 50.470 2,17 2 0,63
Republicanii
TOTAL 2.324.676 100,0 315 100,0

Rezultatele alegerilor parlamentare din Polonia (1928):
Partidul Seim Senat
Mandate % Mandate %
Asoc.Naț.Creștină
Partidul Populist 37 8,33 7 6,3 Partidul Socialist 64 14,40 10 9
Partidul Populist Radical 36 8,11 7 6,3
Partidul Na țional Muncitoresc 9 2,03 2 1,8
Comuniștii 5 1,13
Populiștii Catolici
Grupul SKULSKI Gr. țărănist dizident STAPINSKI
Gr. țărănist al abatelui OKON
Blocul Minorit ăților Naționale 24 22,0
Evreii diziden ți
Evreii democra ți 21 4,73
Sioniștii galițieni
Agricultorii ruteni
Uniunea Polon ă a Ținuturilor Estice
Bl. fără partid pt. colab. cu guvernul 135 30,4 49 44,0
Partidul Țărănesc, 3 2,7
Partidul Na țional Democrat 37 8,33 9 8,1
Ucrainenii 45 10,01 Bielorușii 5 1,13
Germanii 20 4,50
Partidul Țărănesc 25 5,63
Partidul Țărănesc Radical 2 0,45
Uniunea Țărănistă 3 0,68
TOTAL 444 100,0 111 100,0

44Rezultatele alegerilor parlamentare din Ungaria (1926):
Partidul Mandate
Nr. %
Partidul Unit ății 170 69,4
Partidul Cre știn-Național 35 14,3
Partidul Social-Democrat 14 5,7
Partidul Na țional-Democrat 9 3,7
Partidul Legitimist-moderat Partidul Legitimist
Partidul Legitimist-liberal
Partidul 48-I.A. independent 1 0,4 Partidul Liberal-democrat
Partidul Agrarian-dizident 3 1,2
Partidul Agrarian-radical Partidul Na țional-Muncitoresc
Partidul Ap ărării Nației 3 1,2
Partidul Micilor Întreprinz ători 1 3,7
Independen ți 9 0,4

Prezentăm în continuare rezultatele alegerilor parlamentare din Româ-
nia, desfășurate în iulie 1927 și în decembrie 1928 30:

1927
Partidul % din totalul num ăr num ăr
voturilor deputa ți senatori
Partidul Na țional-Liberal 61,69 318 92
Partidul Na țional-Țărănesc 22,09 54 17
Blocul Maghiar-German 6,28 15 1
Partidul Poporului 1,93 L.A.N.C. 1,90
Partidul Social-Democrat 1,81
Blocul Muncitoresc- Țărănesc 1,14
Partidul Na țional 1,02
Gruparea C.Z. Codreanu 0,39
etc.
1928
Partidul Na țional-Țărănesc 77,76 348 115
Partidul Na țional-Liberal 6,55 13
Partidul Maghiar 6,08 16 3 Partidul Țărănesc (Dr. N. Lupu) 2,48 5
P. Poporului + P. Na țional 2,48 5
Blocul Muncitoresc- Țărănesc 1,35
L.A.N.C. 1,14 etc.

30 I. Scurtu, I. Bulei, op.cit ., p.105-106.

45Se poate constata: – În privin ța particip ării la alegeri, vârsta cea mai
scăzută era prev ăzută în Albania (18 ani pentru Camer ă), Turcia (18 ani
pentru Camer ă), Cehoslovacia (26 ani pentru Senat) și Polonia (30 de ani
pentru Senat); – femeile aveau drept de vot doar în Austria, Cehoslovacia,
Polonia, Ungaria (dup ă 30 de ani) și în cazuri prev ăzute în legi speciale, în
România și Iugoslavia; – vârsta necesar ă pentru a fi ales deputat era de 25
sau 30 de ani; iar pentru Senat vârsta candida ților varia între 30 și 45 de
ani; – în cele 8 țări a participat și obținut un num ăr de voturi semnificativ la
alegerile parlamentare din a doua jum ătate a deceniului al treilea un num ăr
mare de partide politice, variind într e 7 în România, (alegerile din decem-
brie 1928), și 25 în Polonia (alegerile din acela și an); – num ărul partidelor
care reușeau să trimită reprezentan ți în parlamente a variat de la 3 partide
în România (alegerile din iulie 1927) și 14 partide în Polonia (alegerile din
1928). Situa ția din România se explic ă prin modificarea legii electorale din
1926, care introdusese „prima electoral ă”.
În finalul acestor considera ții asupra evolu ției regimului constitu țional
din perioada interbelic ă, subliniem necesitatea unei abord ări echilibrate a
problematicii. Nu trebuie exagerate nici principiile prev ăzute în Constitu ție
– confundându-le cu realitatea politic ă –, dar nici tarele politicianiste.
Trebuie neap ărat avut în vedere c ă România, spre deosebire de multe
state ale Europei, în care s-au instaurat înc ă din 1920 regimuri dictatoriale,
și-a menținut monarhia constitu țională până în preajma izbucnirii celui de-al
doilea război mondial. Abia când noul context interna țional, dar și intern, a
impus renun țarea la Constitu ția din 1923, s-a ajuns la instaurarea „Monar-
hiei autoritare”, apoi a „regimului de r ăzboi” în frunte cu I. Antonescu.

46

Rolul elitei politice în modernizarea României

Este un fapt cunoscut c ă modernizarea României a devenit obiectiv al
politicii de stat în timpul domniei lui Al. I. Cuza. De atunci și până la al
doilea război mondial, poate fi urm ărit drumul urmat pentru integrarea țării
între statele civilizate ale Europei. Se pot stabili etape, împliniri, limite,
merite, răspunderi etc.
O problem ă de un interes aparte se refer ă la cei „responsabili” de
modernizarea țării, la elita politic ă. Evident, este greu și riscant de a veni
cu abordări globale, având în vedere c ă până la anul 1918 era „Vechiul
Regat”, cu vot censitar, iar apoi România Mare, cu vot universal.
Prin urmare, și structura elitei politice este diferit ă. Credem, de altfel,
că trebuie făcută o diferen țiere între clasa politic ă și elita politic ă. În prima
ar intra cei implica ți direct în via ța politică, dintre care mul ți au ajuns par-
lamentari. În elit ă ar trebui s ă menținem doar pe cei care au avut func ții
executive, adic ă șefi de partide, prim-mini ștri și miniștri. Este o interpre-
tare amendabil ă – mai ales de c ătre politologi – dar care poate oferi posibi-
lități de interpretare interesante asupra vie
ții politice din România în
această perioadă istorică.
Din aceast ă perspectiv ă, putem compara structura camerei Deputa ților
de la începutul secolului al XX- lea cu cea din perioada interbelic ă.
În anul 19111 în Camera Deputa ților se aflau: 46,1% – mari proprietari
agricoli; 26,6% – avoca ți; 8,2% – profesori; 6,1% – rentieri pensionari;
5,5% – medici; 2,7% – comercian ți, industria și; 1,7% – ingineri; 3,1% –
alte profesiuni.

1 L. Colescu, Statistica electoral ă. Alegerile generale pentru Corpurile legiuitoare în
1907 și 1911 , București, 1913, p. 66.

47După 1918, în urma introducerii votului universal, au loc importante
schimbări în structura pe profes ii a Parlamentului; scade num ărul marilor
proprietari agricoli și crește cel al avoca ților și a altor reprezentan ți.
Conform statisticii întocmite de I. Scurtu2, structura Camerei Deputa ți-
lor în intervalul 1922-1937 a fost urm ătoarea: 41,8% – avoca ți; 6,3% –
agricultori; 6,3% – profes ori secundari; 6,1% – cad re universitare; 5,5% –
institutori; 5,1% – proprietari; 3,6% – medici; 3,6% – preo ți; 3,5% – pu-
bliciști, artiști; 3,2% – ingineri, agronomi, arhitec ți; 1,1% – directori de ban-
că; 1,1% – comercian ți; 1,0% – industria și; 0,5% – ofi țeri în rezerv ă etc.
Există, firește, ca în orice statistic ă, un anumit grad de relativitate a
acestor date, determinat de maniera în care s-au stabilit profesiile parla-
mentarilor; spre exemplu, unii au declarat func ția și nu profesia etc. Ele ne
oferă, totuși, o imagine revelatoare asupra structurii socio-profesionale a
Parlamentului României în „epoca moderniz ării”.
Despre elita politic ă a României – în perioada cuprins ă între Indepen-
dență și cel de-al doilea r ăzboi mondial – s-ar putea face un studiu special,
având în vedere etapa câ nd s-a scris, locul – în țară sau străinătate –
„culoarea” politic ă a autorului etc. Opiniile sunt variate, evoluând de la en-
tuziasm la detractare.
Este adev ărat că, în numeroase cazuri, se interfereaz ă trăsăturile siste-
mului politic cu cele privind calitatea presta ției elitei politice. Spre exem-
plu, S.A. Madievschi3 reușește să contabilizeze toate relele clasei și ale
elitei politice din Vechiul Regat.
Referindu-se la aceea și perioadă, A. Tibal4 minimaliza la maxim rolul
Parlamentului:

„Cât despre Parlament, rolul s ău era nul. Regele avea propria sa autoritate, asupra
căreia nu putea interveni nici un vot parlamentar; îns ărcina un om politic s ă formeze
un nou cabinet, iar prima grij ă a acestuia era de a dizolva Parlamentul și de a proceda
la noi alegeri, care, neap ărat, îi dădeau majoritate zdrobitoare.”

În ultimul deceniu se bucur ă de o aten ție aparte perioada interbelic ă, cu
care se realizeaz ă compara ții, în dorin ța de a stabili direc țiile evolu ției
actuale a țării. Au fost scrise numeroase c ărți, studii, articole etc.

2 I. Scurtu, I. Bulei, Democrația la români. 1866-1938 , București, 1990, p. 125.
3 S.A. Madievschi, Elita politic ă a României (1866-1918) , Chișinău, 1993.
4 A. Tibal, Prolèmes politiques contemporaines d’Europe orientale, Paris, 1930, p. 5.

48Analizând „democra ția” anilor ’20 – ghilimelele apar țin autorului –
Ștefan Fischer-Gala ți5 apreciază că:

„Opțiunea cu care se confrunta Bucure știul era fie aceea a integr ării «străinilor» în
viața țării, cu pierderea implicit ă a puterii politice oligarhice, fie aceea a unui mariaj
de convenien ță, de sorginte româneasc ă, numai cu liderii politici din Transilvania.
Adoptarea celei de-a doua alternative, considerat ă drept răul cel mai mic, a avut
repercursiuni mult mai profunde și dezastroase.”6

Florin Constantiniu, în a sa O istorie sincer ă a poporului român7, are
un subcapitol privind perioada interbelic ă intitulat „Adev ărata față a demo-
crației”, în care g ăsim și următoarea apreciere concluziv ă:

„Ceea ce trebuie îns ă relevat este c ă, în Europa Central-R ăsăriteanâ și de Sud-Est,
lăsând la o parte Cehoslovacia, țară de adevărată democra ție, toate celelalte state
cunoșteau regimuri semidictatoriale sau autoritare și că, în aceast ă lume de orbi în ale
democrației, România ap ărea ca acel chior din proverb, devenit împ ărat.”8

Din zona apar ținând politologilor, filosofilor, jurnali știlor ș.a. mențio-
năm doar dou ă exemple. Este vorba despre cartea lui Sorin Alexandrescu9
și revista „Dosarele Istoriei”, nr. 12/1998.
Într-un articol intitulat „O posibil ă explicație pentru dezastrul Româ-
niei Mari. Lunga tradi ție a democra ției găunoase”, I. Cristoiu scrie, între
altele:

„Adevărul e însă altul. Anii dintre cele dou ă războaie au fost cei ai unor grave ma-
ladii ale politicii române ști. Democra ția n-a fost una autentic ă. A fost o democra ție
atinsă atât de balcanism, cât și de infantilism […]. România trebuie s ă pună capăt nu
numai mentalit ății comuniste, dar și mustăriei balcanice, tipice istoriei moderne a
țării. Putem realiza o adev ărată democrație, putem intra în Europa cu fruntea sus, nu
numai prin înl ăturarea sechelelor comuniste, dar și prin întreruperea lungii tradi ții
orientale în politica autohton ă. Europenizarea vie ții noastre politice nu înseamn ă
altceva decât crearea unei democra ții adevărate. În nici un caz a unei democra ții de
tip interbelic. Pentru c ă această democrație nu atingea standardele europene de azi.”10

5 S. Fischer-Gala ți, România în secolul al XX-lea, Iași, 1998.
6 Ibidem, p. 46.
7 F. Constantiniu, O istorie sincer ă a poporului român, București, 1997.
8 Ibidem, p.334.
9 S. Alexandrescu, Paradoxul român, București, 1998.
10 „Dosarele Istoriei” , nr. 12/1998, p. 1, 5.

49Înainte de a ne pr ezenta propria pozi ție, ne oprim și asupra opiniei ex-
primate de I. Agrigoroaiei, într-o sintez ă privind modernizarea României:

„În vreme ce în unele țări ale Europei se instaurau re gimuri dictatoriale, fasciste
sau profasciste, care au îngr ădit serios ori chiar au lichidat drepturile cet ățenești, la
noi s-a adoptat o Constitu ție care a înscris principii democratice, menite s ă favorizeze
evoluția societății române ști. Analiza comparativ ă a regimurilor politice din statele
Europei subliniaz ă constatarea c ă România a urmat un curs ascendent dup ă Marea
Unire din 1918, democra ția – departe de a fi f ără cusur – s-a dezvoltat, via ța politicâ
a devenit mai plin ă și bogată în conținut […]. Cu toate sl ăbiciunile, imperfec țiunile
sale, regimul democra ției parlamentare a rezistat în România pân ă în februarie 1938,
când – într-un context interna țional și intern foarte complex – s-a instaurat regimul
monarhiei autoritare.”11

Revenind la problema pus ă în discuție, la cei „responsabili” de moder-
nizarea României, credem c ă, în afara delimit ării dintre „clasa politic ă” și
„elita politic ă”, trebuie evitat ă interferen ța, accentuat ă până la suprapunere
uneori, între caracterul sistemului politic (cu toate tr ăsăturile sale, de la
democrație la dictatur ă) și „prestația” elitei politice. Acest amestec al pla-
nurilor poate – și – duce la aprecieri prea pu țin nuanțate asupra vie ții poli-
tice din România în „epoca moderniz ării” și mai ales în perioada inter-
belică.
Dacă acceptăm că cei aleși în Parlament fac parte din „clasa politic ă”,
constatăm că în România interbelic ă au ajuns deputa ți și senatori 4.353
persoane, în urma celor 11 alegeri parlamentare12.
Este mai dificil a stabili ce înseamn ă „elita politic ă”. După cum men-
ționam mai sus, am inclus aici doar pe cei care au avut func ții executive,
adică miniștri, șefi de partid, prim-mini ștri. Pentru o analiz ă privind în-
treaga perioad ă a moderniz ării (1859-1939), lista ar cuprinde câteva sute de
personalit ăți politice. Riscând o critic ă a sociologilor – și nu numai – ne-
am permis s ă stabilim un „e șantion” al personalit ăților aflate la conducerea
vieții politice din România la sfâr șitul secolului al XIX-lea și în perioada
interbelic ă. Ne-am oprit la cei care au tr ăit și după anul 1900 și s-au
încadrat în cele trei categorii men ționate (prim-mini ștri, șefi de partide,

11 Gh. Platon, V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei, Cum s-a înf ăptuit
România modern ă, Iași, 1993, p. 319.
12 I. Scurtu, România Mare: „Paradisul” (deocamdat ă pierdut) în „Dosarele Isto-
riei”, nr. 12/1998, p. 22.

50miniștri). Pentru u șurarea calculelor statistice, am limitat lista la num ărul
de 100. Sunt deci personalit ăți care au preg ătit Marea Unire și au fost
implicate direct în via ța politică a României interbelice. Dintre acestea, 24
au fost șefi de partide, 27 – prim-mini ștri, iar 71 – mini ștri.
O primă observație se refer ă la studiile celor 100 de personalit ăți. Ana-
liza arată că 81 au studiat în str ăinătate și 19 în țară. Este interesant ă și lista
țărilor în care au studiat politic ienii români; din cei 81: 50 au f ăcut studii în
Franța și Belgia, 17 în Germania, 10 la Viena și Budapesta, 2 în Italia și 2
în Rusia (este, evident, vorba despre basarabeni).
Între specializ ări întâlnim: 47 – Drept; 14 – Litere, Filosofie, Științe
politice; 13 – Medicin ă, Agronomie, Științe naturale; 7 – Științe econo-
mice; 5 – Studii militare ș.a.
Anexarea unui tabel ar fi înc ărcat interven ția noastră. În acela și timp,
pentru a face credibil ă „demonstra ția” vom enumera pe cei care au studiat
în Franța și Belgia, având în vedere faptul c ă reprezint ă 50% din „e șan-
tionul” ales13: C. Angelescu, V. Antonescu, C. Argetoianu, C. Arion, P.S.
Aurelian, A. B ădărău, I.I.C. Br ătianu, C.I.C. Br ătianu, Vintil ă I.C. Bră-
tianu, Gh.I. Br ătianu, Gh.Gr. Cantacuzino, I. Cantacuzino, M.Gr. Cantacu-
zino, A. Carp, C. Coand ă, M. Constantinescu, T. Constantinescu, I. Costi-
nescu, A.C. Cuza, C.C. Dissescu, A.G. Djuvara, M. Djuvara, I.G. Duca, N.
Filipescu, Gr. Gafencu, C. Garoflid, M. Ghelmegeanu, I. Gr ădișteanu, D.A.
Greceanu, Spiru Haret, Take lonescu, N. lorga, Iacob Lahovari, I.N. Laho-
vari, V. Lasc ăr, Al. Marghiloman, Gh.Gh. Mironescu, V.Gh. Mor țun (în
Belgia), C. Ol ănescu, M.G. Orleanu, P. Phere kyde, V. Pogor, P. Poni, E.
Stătescu, T. Stelian, B. Știrbey, Gh. T ătărescu, N. Titulescu, G.D. Ver-
nescu, C. Zelea-Codreanu.
Proporția mare a celor care au studiat în str ăinătate – de fapt în Vestul
și Centrul Europei – demonstreaz ă că elita noastr ă politică a fost în contact
direct cu „civiliza ția european ă”. Ca urmare, personalit ățile politice au
înțeles, încă din perioada studiilor, c ă singura cale era dezvoltarea „în pas
cu Europa”.
Constituirea statului român modern și apoi cucerirea independen ței de
stat au obligat elita politic ă româneasc ă să analizeze contextul integr ării în

13 Informații din: I. Mamina, I. Bulei, Guverne și guvernan ți (1866-1914), București,
1994; I. Mamina, I. Scurtu, Guverne și guvernan ți (1916-1938), București, 1996, ș.a.

51concertul statelor europene. Modern izarea statului român impunea adapta-
rea la cerin țele și ritmul Europei dezvoltate.
I.C. Brătianu, unul dintre f ăuritorii României mode rne, declara în Adu-
narea Deputa ților, încă la 10 ianuarie 1861:

„Eu, Domnilor, am fost în str ăinătate, am vorbit cu capitali ști, am tratat chiar cu
dânșii și mi-au zis c ă până nu vom avea institu ții care să le dea garan ții tranzac-
țiunilor, ei nu vor veni s ă-și verse capitalurile aici…”14

Ideea o găsim formulat ă și în Raportul asupra Legi i de încurajare a indus-
triei din anul 1887:

„… nimeni nu va veni din str ăinătate spre a ne ajuta s ă înființăm industrii, dac ă nu
va fi atras de sistema de stat adoptat ă în acest scop în țara noastr ă.”15

Cu prilejul dezbaterilor asupra Legi i minelor, P.P. Carp declara în șe-
dința Adunării Deputa ților, din 14 aprilie 1895:

„Cerințele moderne se impun; degeaba voim noi s ă menținem un trecut, oricât de
glorios ar fi el. Trecutul s-a dus. Degeaba voim s ă închidem u șile aspirațiunilor mo-
derne, căci viitorul se impune de la sine și devine prezent"16.

O astfel de declara ție, chiar având iz politicianist, demonstreaz ă că
Partidul Conservator nu era împotriva moderniz ării, ci a ritmului acesteia,
impus de liberali17.
În același spirit, Vasile Lasc ăr, cunoscut frunta ș al P.N.L., spunea în
ședința Senatului din 15 februarie 1906:

„Nu trebuie s ă ne facem iluzii; trebuie s ă îndoim aceast ă energie ca s ă ajungem
lumea civilizat ă; trebuie cu orice pre ț să ne punem pe picior de egalitate cu celelalte
țări europene.”"18

14 Naționalismul economic și doctrina partidelor în România. Rezultatele politicii
economice de la 1859 pân ă la 1930, București, 1930, p. 34.
15 „Studii. Revist ă de Istorie”, nr. 1/1972, p. 194.
16 P.P. Carp, Discurs în Adunarea Deputa ților, ședința din 14 aprilie 1895, apud C.
Gane, P.P. Carp și locul său în istoria politic ă a țării, II, Bucure ști, 1936, p. 136.
17 Vezi pe larg: Gh. Iacob, Economia României (1859-1939). Fapte, Legi, Idei, lași,
1996, cap. III.
18 V. Lascăr, Discurs în Senat, ședința din 15 februarie 1906, în Discursuri politice,
adunate și adnotate de M. Theodorian-Carada, Bucure ști, 1912, II, p. 1073.

52Raportarea la Europa – deci la civiliza ția occidental ă19 – de pe pozi țiile
unei țări europene – o reg ăsim și mai intens ă în perioada interbelic ă, atât în
mediul politic cât și în cel intelectual. Am intim pe Eugen Lovinescu20,
Ștefan Zeletin21, Nae Ionescu22, Mircea Eliade23, Emil Cioran24, Vintilă
I.C. Brătianu25, Virgil Madgearu26, M. Manoilescu27 și alții.
Alegem, spre exemplificare, una dintre concluziile lui Ștefan Zeletin,
și pentru c ă se referă la întreaga „epoc ă a moderniz ării”:

„Desigur – scria el în Neoliberalismul , publicat în anul 1927 – c ă toate neamurile
europene au trebuit s ă săvârșească această trecere de la via ța pastoral ă agricolă la
viața capitalist ă. Dar națiunile europene au s ăvârșit această tranziție în vreo șapte
veacuri, pe când românii au îndeplin it-o în patru decenii. Trebuie s ă fie cineva destul
de ros la școala istoriei spre a- și putea da bine seama ce înseamn ă asemenea brusc ă
adaptare la un mod diametral opus de via ță. În adevăr, puterea noastr ă de adaptare la
nevoile regimului capitalist este unic ă în dezvoltarea statelor moderne: ea are toate
proporțiile unui miracol psihologic.”28

Încercând o caracterizare a „elitei politice” din România, credem c ă
prin pregătire, ca și prin calitatea actului pol itic, aceasta era comparabil ă cu
elita politic ă din țările occidentale. I.C. Br ătianu, M. Kog ălniceanu sau P.P.
Carp pot sta oricând al ături de personalit ățile politice ale Europei. La fel,
I.I.C. Brătianu, I. Maniu, Al. Vaida-Voevod sau Gh.I. Br ătianu și lista este
mai lungă. Faptul c ă au reprezentat o țară mică până la Război, apoi una de

19 Vezi pe larg Gh. Iacob, România și Europa. Considera ții privind metodologia cer-
cetării, în M. Timofte (coordonator), Concepte și metodologii în studiul rela țiilor inter-
naționale, lași, 1997.
20 E. Lovinescu, Istoria civiliza ției române moderne, III, Bucure ști, 1992.
21 Ștefan Zeletin, Neoliberalismul, București, 1992.
22 Nae Ionescu, Între realit ățile noastre, în vol. Roza vânturilor, București, 1990.
23 Mircea Eliade, A nu mai fi român, în vol. Oceanografie, București, 1934.
24 Emil Cioran, Schimbarea la fa ță a României, București, 1990.
25 Vintilă I.C. Brătianu, Memoriu adresat Comitetului Central al Partidului Na țional-
Liberal, 23 septembrie 1930, Bucure ști, 1930.
26 Virgil Madgearu, Evoluția economiei române ști după războiul mondial, București,
1940.
27 M. Manoilescu, Rostul și destinul burgheziei române ști, București, 1942; Idem,
Forțele productive și comerțul exterior. Teoria protec ționismului și a schimbului interna-
țional, București, 1986.
28 Ștefan Zeletin, Neoliberalismul , p. 47.

53mărime mijlocie, nu le scade cu nimic din meritele politice. Ba, poate dim-
potrivă, întrucât au avut de înfruntat situa ții politice mai dificile decât
liderii din țările mai mari.
Firește, astfel de aprecieri, f ără o strânsă argumenta ție, pot părea hazar-
date. Spațiul afectat acestei interven ții nu permite o demonstra ție pe etape,
ani, momente, ac țiuni etc. În acela și timp, îns ă, credem c ă și o simpl ă
perspectiv ă asupra calit ății activității liderilor partidelor politice dovede ște
responsabilitatea acestora. Cu alte cuvinte, în rapor tul dintre interesul per-
sonal – interesul de partid – interesul na țional, pentru mar ii lideri, ponderea
a fost pentru interesul țării.
Cel mai bun exemplu îl reprezint ă solidaritatea elitei politice – indife-
rent de partid – în politica extern ă a țării29. Astfel, P.P. Carp a acceptat s ă
fie reprezentantul țării la Viena în timpul guvern ării liberale. Interesele țării
o cereau și el a renun țat la ambi țiile personale și interesele imediate ale
partidului. De altfel, a fost consecvent în aceast ă atitudine. El declara în
ședința Adunării Deputa ților din 26 noiembrie 1899:

„… trebuie date dovezi c ă conservatorii și liberalii urm ăresc aceea și țintă, neatâr-
nat de luptele interne. O politic ă externă nu poate fi na țională, decât dac ă și unii și
alții o admit.”30

În perioada interbelic ă, N. Titulescu a fost ministru de Externe sub
guverne diferite, iar obiectiv ele politicii externe ale țării nu s-au schimbat
timp de dou ă decenii, indiferent de ci ne a fost la guvernare.
Acțiunea guvernului condus de Al. Marghiloman trebuie reinterpretat ă
din aceast ă perspectiv ă, și nu a „reabilit ării” acestui lider al elitei politice.
Un „profil” al elitei politice nu trebuie s ă omită manifestările politicia-
niste. Acestea au existat și sunt bine cunoscute. Pân ă la primul r ăzboi
mondial, având în vedere votul censitar, participarea la via ța politică era
aproape simbolic ă. Pentru Adunarea Deputa ților votau direct 93.250 cet ă-
țeni, adică 1,3% din popula ția țării, iar pentru Senat, 27.260 cet ățeni, ceea
ce reprezint ă 0,34% din popula ția țării. Totodat ă, implicarea administra ției
în politică decurgea atât din numirile realizate de c ătre guvernul care lua
puterea, cât și din maniera în care se recrutau func ționarii; mul ți dintre ei

29 Vezi pe larg Gh. Platon ș.a., Cum s-a înf ăptuit România modern ă, p. 213 și urm.
30 Ibidem , p. 215.

54se înscriau într-un partid sau altul numai pentru a primi func ții odată cu
schimbarea guvernului. Existau chiar situa ții când primarii – probabil și
alți funcționari – treceau în partidul care forma guvernul, pentru a- și păstra
funcția31.
În perioada interbelic ă astfel de fenomene continu ă să se manifeste,
chiar în forme mai variate, av ând în vedere noua configura ție a sistemului
politic. Un observator din epoc ă nota:

„Trebuie […] s ă recunoaștem că în orice democra ție este un decalaj între teorie și
realitate. Putem totu și spune c ă nicăieri acest decalaj nu a fost mai profund ca în
România, țară care n-a cunoscut o democra ție reală. Suveranitatea popular ă nu a fost
decât cu numele și dreptul electoral nu avea nimic dintr-un regim reprezentativ […].
S-a luptat prea pu țin pentru libert ăți, pentru a putea fi în țelese […]. Educa ția politică
lipsea. Existau multe principii, dar nu se realiza un progres. Abuzuri și rea credin ță a
guvernanților, indolen ță și neputință a guverna ților, poporul român nu în țelese valoa-
rea principiilor înscrise în constitu ție și nu-și integră cu adevărat sensul virtu ților
democratice…”32

Considerăm că problema politicianismului trebuie abordat ă în mod
echilibrat, pentru c ă astfel de tare nu se întâlneau doar în România sau în
țări care erau la începutul „exerci țiului democra ției”, cum rezult ă dintr-o
serie de lucr ări33. Politicianismul – în forme diferite – se manifest ă în toate
țările, indiferent de v echimea regimului constitu țional34.
Referindu-se la politicianismul din Anglia, I.G. Duca nota:

„De altminteri aceasta nu a fost sing ura ocazie în care pe vremea neutralit ății și a
războiului mi-a fost dat s ă constat c ă ne place s ă ne calomniem, pe când de fapt în
celelalte state se petrec netulburate lucrur i cu mult mai grave, mult mai certate cu
morala decât în România”;

31 M. Iosa, Încercări de modificare a Legii electorale în ultimul deceniu al secolului
ul XlX-lea, „Revista de Istorie”, tom 30, nr. 8/1977, p. 1419.
32 Vezi Gh. Iacob, Modernizare–Europenism. România de la Cuza-Vod ă la Carol al
II-lea, vol. l, Iași, 1995, p. 260 și urm.
33 Crișan Axente, Essai sur le représentatif en Roumanie, Paris, 1937, p. 111, apud
Matei Dogan, Analiza statistic ă a democra ției parlamentare din România, București,
1946, p. 110.
34 Vezi Gh. Iacob, C ătălin Turliuc, Viața politică din România modern ă. Opinii în
istoriografia str ăină, în Românii în Istoria Universal ă (coordonatori: I. Agrigoroaiei, Gh.
Buzatu, V. Cristian), III 1, Iași, 1988.

55dar, îndeamn ă autorul,

„Să continuăm totuși a fi severi fa ță de noi în șine este condi ția esențială a îndrep-
tării, este marele imbold spre progres.”35

Aprecierea lui I.G. Duca referitoare la perioada anterioar ă declanșării
primului r ăzboi mondial este valabil ă și pentru deceniile interbelice. Pentru
că trebuie avut în vedere c ă România, spre deosebire de multe state ale
Europei, în care s-au instaurat imediat dup ă Război regimuri dictatoriale,
și-a menținut monarhia constitu țională până în preajma izbucnirii celui de-
al doilea r ăzboi mondial. Politicianismul a ex istat în toate statele. Este
dificil de f ăcut o compara ție între formele de mani festare într-un stat cu
regim autoritar, dictatorial, totalitar și un stat în care institu țiile democra ției
parlamentare continuau – în diverse limite – s ă funcționeze. Oricum, orice
analiză, pentru a fi credibil ă, trebuie realizat ă prin compara ție între state.
Altfel, etichet ările prezente într-o serie de lucr ări și articole recente nu fac
decât să mute accentul dintr-o extrem ă în alta, folosind prea pu țin la
reconstituirea unui tablou veri dic privind România interbelic ă.
În același context, al stabilirii rolulu i elitei politice în modernizarea
țării, o problem ă esențială este aceea dac ă partidele politice au avut o stra-
tegie pentru construc ția României moderne. Acest aspect, deosebit de im-
portant, dup ă opinia noastr ă, nu este discutat explicit; atitudinea autorilor
poate fi doar dedus ă.
Pentru perioada 1859-1914, opiniile cercet ătorilor – istorici, econo-
miști, sociologi, politologi ș.a. – pot fi grupate în dou ă mari categorii.
O primă categorie apreciaz ă ca exagerat a se vorbi de o construc ție
conștientă, urmărind obiective precise în via ța social-economic ă și politică.
Este acceptat ă mai mult ideea unei dezvolt ări „din aproape în aproape”. În
sprijinul acestei op țiuni sunt aduse mai multe argumente: – în respectiva
perioadă istorică nu s-au cristalizat doctrine pol itice sau economice; – apoi,
după unii autori, între cele dou ă partide politice de guvern ământ (Partidul
Național-Liberal și Partidul Conservator) se realizase un adev ărat compro-
mis politic asupra direc țiilor construc ției României moderne.

35 I.G. Duca, Amintiri politice, I, München, 1981, p. 204.

56O a doua categorie de opinii apreciaz ă că în aceast ă perioadă istorică,
mai ales dup ă cucerirea independen ței de stat, se poate vorbi de o strategie
a construc ției României moderne36.
După părerea noastr ă, delimitarea celor dou ă curente de idei – libera-
lismul și conservatorismul – a fost urmat ă de cristalizarea unor doctrine,
liberală, respectiv conservatoare, care au reprezentat suportul ideologic
pentru partidul liberal și cel conservator.
Confruntarea dintre cele dou ă partide politice – determinat ă de dife-
rența de optic ă politică, de doctrin ă – a fost permanent ă, variind în inten-
sitate, în func ție de o serie de factori interni și externi.
Prin urmare, la sfâr șitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al
XX-lea, dezvoltarea social-economic ă și politică a României urma coordo-
natele pe care se înscrisese dup ă Unirea de la 1859 și după cucerirea inde-
pendenței de stat, dezvoltare aflat ă în cadrul unei strategii, stabilit ă printr-
un complex de factori po litico-economici. Între tr ăsăturile definitorii ale
vieții social-economice și politice, un loc aparte îl ocup ă raportul specific
dintre doctrina liberal ă și cea conservatoare, între Partidul Na țional-Liberal
și Partidul Conservator.
Ambele partide politice de guvern ământ erau de acord cu moderniza-
rea țării. Partidul Na țional-Liberal a ac ționat pentru dezvoltarea industriei,
pentru afirmarea elementului na țional, pentru consolidarea independen ței
economice a țării, condiție a unei adev ărate independen țe politice.
De cealalt ă parte, Partidul Conservato r concepea modernizarea ca un
proces lent, care s ă nu-i afecteze pozi țiile economice și politice. Ori de câte
ori s-a pus problema unor transform ări care amenin țau echilibrul de for țe
politico-economice interne, conser vatorii s-au opus cu înver șunare; pozi ția
lui P.P. Carp în istorica ședință a Parlamentului din martie 1907, opozi ția
Partidului Conservato r cu prilejul anun țării și dezbaterii reformelor în anii
1913-1914 o demonstreaz ă cu prisosin ță.
Se poate aprecia c ă această coparticipare la ac țiunea de modernizare –
în limitele în care s-a realizat – a fost impus ă, fiind o încercare de adaptare
a Partidului Conservator la noile necesit ăți ale unei societ ăți în plin efort de
dezvoltare.

36 Gh. Iacob, Raporturile dintre liberali și conservatori în via ța politică a României
la sfârșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea, I și II, în „Anuarul
Institutului de Istorie «A.D. Xenopol» Ia și”, XXV și XXVI, 1988, 1989.

57Pentru perioada interbelic ă există un acord aproape general în rândul
cercetătorilor cu privire la existen ța unei strategii a moderniz ării, chiar
dacă nu întotdeauna se folose ște această terminologie. Preocuparea expli-
cită pentru definirea doctrinelor politice37, afirmarea neoliberalismului și
țărănismului, activitatea teoretic ă, concretizat ă în numeroase volume și
studii apar ținând unor personalit ăți precum Ștefan Zeletin, Virgil Mad-
gearu, Mihail Manoilescu, Gh. Ta șcă, I.N. Angelescu, Victor Sl ăvescu,
Mitiță Constantinescu ș.a. reprezint ă manifest ări ale preocup ărilor privind
strategia moderniz ării României.
După 1918, atât oamenii politici, cât și numeroși intelectuali – înregi-
mentați sau nu politic – s-au implicat direct în dezbaterile politice și teore-
tice asupra direc țiilor, căilor și ritmului dezvolt ării României Întregite38.
În această confruntare de idei, un loc aparte 1-a ocupa t Mihail Manoi-
lescu:

„Un economist al țării a putut deveni al Europei și al lumii, fiindc ă opera lui s-a
axat pe procesele și caracteristicile «erei transform ărilor» pe continent și mapamond,
în contextul c ărora a inclus și țara sa, cu preocuparea de a-i g ăsi un loc mai bun, pe
care-l merita într-o nou ă ordine ce se prefigura. El n-a c ăutat să subordoneze în țele-
gerea dezvolt ării lumii unor interese egoiste ale propriei țări, ci să le elucideze pe
acestea în contextul prefacerilor care aveau loc.”39

Se poate constata c ă pentru întreaga perioad ă istorică de la 1859 la
1939 s-a manifestat o anumit ă continuitate în strategia moderniz ării; spre
exemplu, preocuparea pentru protec ția și încurajarea i ndustriei, protec ția
vamală în timpul guvern ărilor liberale; de asemenea, implicarea statului în
viața economic ă a țării etc.
După Marea Unire, problematica moderniz ării este pe larg dezb ătută în
cercurile politice, ale economi știlor, istoricilor etc. Lupta politic ă pentru
impunerea unor anumite direc ții și mijloace în procesul de modernizare
este tot mai mult sus ținută de lucrări și studii teoretice.

37 Sultana Sut ă-Selejan, Doctrine și curente în gândirea economic ă modernă și
contemporan ă, București, 1992, p. 359- 391.
38 I. Saizu, Modernizarea României contemporane (perioada interbelic ă), București,
1991.
39 Vasile C. Nechita (coordonator), Mihail Manoilescu – creator de teorie econo-
mică, Iași, 1993, p. 224.

58Faptele și ideile politice dovedesc c ă 1918 nu a reprezentat un nou
început pentru dezbaterile asupra moderniz ării, ci a contribuit doar la po-
tențarea și îmbogățirea acestora în noul context istoric40.
*
Pe baza acestor considera ții, formul ăm câteva aprecieri cu valoare de
concluzii:
 în încercarea de „rescriere”, de „d emitizare” a istoriei noastre, este ne-
cesară o abordare echilibrat ă, care să evite etichet ările, „remistifica-
rea”, înlocuirea unor șabloane cu altele etc.;
 o astfel de manier ă se impune, poate, cel mai mult în discutarea rapor-
tului dintre meritele elitei politice și limitele activit ății acesteia, con-
cretizate în manifest ările politicianiste;
 este dăunătoare confuzia care se face uneori între tr ăsăturile sistemului
politic și eficiența acțiunii elitei politice pe ntru modernizarea țării. Cel
mai bun exemplu este maniera de prezentare a guvern ării Tătărescu;
 România a avut în „epoca moderniz ării” o elită politică de nivel euro-
pean. Liderii politici au gândit în spirit european și au acționat pentru a
apropia România de grupul țărilor civilizate ale continentului;
 în ambele etape ale acestei „epoci” – 1859-1914 și 1918-1939 (având
în vedere, fire ște, specificul domniei lui Al. I. Cuza) – elita politic ă a
fost dominat ă de câte dou ă partide politice, P.N.L. și Partidul Conser-
vator, respectiv P.N.L. și P.N.Ț. Deși aveau op țiuni diferite privind
problemele fundamentale ale dezvolt ării țării, aceste partide – din
ambele etape – au fost de acord cu modernizarea societ ății și integrarea
țării în Europa. Difereau c ăile, mijloacele și, ca urmare, ritmul;
 elita politic ă a condus procesul de modernizare a României în confor-
mitate cu o strategie. O dovedesc programele partidelor politice, dis-
cursurile liderilor politici, legisla ția adoptat ă, lucrările teoretice etc.;
 împlinirile și limitele moderniz ării pentru fiecare dintre cele dou ă
etape, ca și pentru întreaga perioad ă, în general, trebuie judecate nu
doar prin prisma „presta ției” elitei politice. Se impune o abordare glo-

40 Gh. Iacob, Economia României (1859-1939) …, p. 136 și urm.

59bală, care să aibă în vedere și factorii politico-economici interni, cei
externi etc.

60

Evoluția social-economic ă (1919-1938)

1. Agricultura
Informațiile statistice referitoare la perioada 1918-1938 sunt deosebit
de bogate. Am încercat selectarea acelor date cu un mare grad de semni-
ficație.

Repartizarea teritoriului României în anul 19371
Cifre %
Categorii de terenuri absolute din
(mii ha) total
Terenuri arabile 13.941 47,30 Fânețe naturale 1.870 6,30
Pășuni 3.293 11,20
Pomi fructiferi 290 1,00 Vii 369 1,20
Teren folosit în mod agricol 19.763 67,00
Păduri 6.584 22,03
Vetrele satelor și orașelor, drumuri, diferite terenuri 1.801 6,10
Ape, b ălți, inundabile 1.020 3,50
Terenuri nerecenzate 337 1,10
TOTAL 29.505 100,00

Evoluția suprafe țelor însămînțate pe categorii de cultur ă în perioada 1921-19382
Teren Cereale Plante Plante Fâne țe Ogoare
Anii arabil alim. ind. cultivate
mii mii %* mii %* mii %* mii %* mii %*
ha ha ha ha ha ha
1921-1925 11.224 9.778 87,1 375 3,3 246 2,2 468 4,2 357 3,1
1926-1930 12.669 10.823 85,4 422 3,3 390 3,1 642 5,1 392 3,1

1 I.C. Vasiliu, Agricultura , în Aspecte ale economiei române ști, București, 1939,
p.84, apud Producția agricol ă. 1848-1945. Texte de gândire economic ă (coordonator V.
Axenciuc), Bucure ști, 1989, p.117.
2 Ibidem , p.118.

61 Teren Cereale Plante Plante Fâne țe Ogoare
Anii arabil alim. ind. cultivate
mii mii %* mii %* mii %* mii %* mii %* ha ha ha ha ha ha
1931-1935 13.324 11.175 83,9 480 3,6 379 2,8 727 5,5 563 4,2
1936 …….. 13.940 11.609 83,8 532 3,8 493 3,5 783 5,6 523 3,8
1937 …….. 13.941 11.488 82,4 516 3,7 503 3,6 721 5,2 712 5,1
1938** …. 14.785 11.272 – 473 – 481 – 626 – – –
*) Procentul considerat din totalul terenurilor arabile.
**) Cifre provizorii.

Repartizarea suprafe țelor arabile pe categorii de culturi și terenuri în anul 19363
Categorii Întinderea % din totalul
de culturi (mii ha) terenurilor arabile
Totalul terenurilor arabile 13.940 100,00
Cereale 11.609 83,28 Ovăz 804 5,77
Grâu 3.432 24,62
Porumb 5.260 37,73 Orz 1.610 11,55
Secară 421 3,02
Altele, 82, 0,59 Fânețe cultivate și alte culturi de nutre ț 783 5,62
Alte culturi și ogoare 1.548 11,10
Plante alimentare 532 3,81 Plante industriale 493 3,54 Ogoare sterpe 523 3,75

Și în aceast ă etapă istorică, cerealele ocup ă cea mai mare parte din te-
renul arabil; procentul este aproape identic cu cel dinaintea primului r ăzboi
mondial. În privin ța culturilor, se constat ă o schimbare. Dac ă la 1906 su-
prafețele cultivate cu grâu și porumb erau aproape egale (2.023.000 ha
grâu, respectiv 2.082.000 ha porumb)4, în anul 1936 porumbul ocupa
37,73% din suprafa ța arabilă, pe când grâul, 24,62%. Factorii care explic ă
răspândirea mai mare a culturii de porumb erau urm ătorii5: – consumul
populației; – consumul animalelor; – por umbul putea fi cultivat mai mul ți
ani pe acela și ogor, fără epuizarea solului; – succes ul culturilor intercalate
(fasole, maz ăre, cartofi, dovleci etc.); – permitea e șalonarea sem ănatului și
a recoltatului; – rezisten ța la insecte, boli, acci dente climaterice etc.

3 Ibidem , p.123.
4 L. Colescu, Progresele economice …, p.50-52.
5 Producția agricol ă. 1848-1945 …, p.124.

62Repartizarea terenurilor agricole pe categorii, dup ă întinderea exploat ării,
în anul 19306
Categorii Exploat ări Suprafa ța totală Suprafa ța cultivată
mii ha % mii ha % mii ha %
Total 3.280,0 100,0 19. 750,0 100,0 12.850,0 100,0
sub 5 ha 2.460,0 74,9 5.535,0 28,0 4.600,0 35,8 din care:
sub 1 ha 610,0 18,6 320,0 1,6 275,0 2,1
1-3 ha 1.100,0 33,5 2.200,0 11,1 1.850,0 14,4 3-5 ha 750,0 22,8 3.015,0 15,3 24.750,0 19,3
5-10 ha 560,0 17,1 3.955,0 20,0 3.110,0 24,2
10-20 ha 180,0 5,5 2.360,0 12,0 1.715,0 13,3 20-50 ha 55,0 1,7 1.535,0 7,8 1.015,0 7,9
50-100 ha 12,8 0,4 895,0 4,5 540,0 4,2
100-500 ha 9,5 0,3 2.095,0 10,6 920,0 7,2
peste 500 ha 2,7 0,1 3.375,0 17,1 950,0 7,4

Se constat ă: – exploat ările agricole mai mari de 100 de hectare repre-
zentau 27,7% din întreaga suprafa ță, mult mai pu țin decât înainte de refor-
ma agrară, dar încă destul de mult; – aceste exploat ări dețineau o suprafa ță
de teren agricol egal ă cu cea de ținută de 74,9% din exploat ările de pân ă la
5 hectare; – cu cît exploatarea agricol ă era mai mic ă, cu atât se îns ămânța
mai mult din ea și, invers, cu cît exploatarea agricol ă era mai mare, se
semăna mai pu țin.

Înzestrarea cu unelte și mașini agricole7
Ma șini și unelte Supraf. ce Supraf. ce
(în buc ăți) 1927 revine pe 1937 revine pe
unealt ă (ha) unealt ă (ha)
pluguri 1.684.439 7,4 2.264.977 6,1
grape 1.098.902 11,3 2.065.542 6,6
căruțe 1.660.787 7,4 2.362.926 5,8
rari țe 319.139 39,0 582.387 24,0
sem ănători 42.428 293,4 72.533 191,6
vântur ători-trioare 130.000 95,5 152.860 90,9
ma șini de recoltat 55.470 224,4 86.306 161,5
ma șini de treierat 12.779 982,1 14.664 724,3
tractoare 3.257 3.822,0 4.685* 2.959,6
*) În anul 1935.

6 Gh. Dobre, Producția și consumul de cereale în România interbelic ă (1920-1939) ,
București, 1987, p.16; vezi și: Bréviaire Statistique …, p.129.
7 Istorie economic ă (sub redac ția prof. univ. N. Marcu), Bucure ști, 1979, p.344-345.

63Tabelul eviden țiază progresele apreciabile în dotarea cu ma șini și unel-
te agricole în raport cu perioada de pân ă la 1914 și chiar primul deceniu
postbelic; în acela și timp, raportul ma șini-unelte agricole/hectar indic ă încă
un grad de slab ă dotare tehnic ă a agriculturii române ști.

Producția la unele cereale în perioada 1921-19388
Totalul în mii chintale – Media în chintale/ha
Anul Cereale Grâu Porumb Orz Secar ă
Total Media Total Media Total Media Total Media Total Media
1921 71.277 7,8 21.381 8,6 28.104 8,1 9.853 6,3 2.307 7,1
1925 90.325 8,6 28.506 8,6 41. 591 10,5 10.193 5,9 2.032 7,5
1930 121.642 11,0 35.590 11,6 45.199 10,2 23.713 12,0 4.645 11,9
1933 110.162 10,0 32.406 10,4 45.544 9,4 18.843 10,4 4.459 11,5
1934 86.461 7,8 20.834 6,7 48.462 9,6 8.713 4,9 2.110 5,7
1935 99.058 8,6 26.247 7,6 53.792 10,4 9.238 5,6 3.232 8,3
1936 121.107 10,5 35.031 10,2 56.120 10,7 16.119 10,0 4.532 10,7
1937 104.307 9,1 38.098 10,7 46.560 9,2 9.462 6,3 4.542 9,9
1938 119.758 10,5 47.570 12,5 52.231 9,6 8.232 6,6 5.093 10,6

Recoltele de cereale și structura lor în perioada 1920-19399
Culturi 1920-1924 1925-1929 1930-1934 1935-1939
Grâu
în mii q 22.013,2 28.721,1 28.153,8 38.324,3
% în total 26,3 27,4 26,0 33,9
Porumb în mii q 36.545,5 45.836,5 51.953,6 53.823,2
% în total 43,6 43,8 48,0 47,6
Orz în mii q 12.988,1 16.435,0 16.016,9 10.203,0
% în total 15,5 15,7 14,8 9,0
Ovăz
în mii q 9.622,3 10.213,9 7.677,9 5.807,3
% în total 11,5 9,7 7,1 5,1
Secară
în mii q 2.199,8 2.708,4 3.486,4 4.352,9
% în total 2,6 2,6 3,3 3,9
Altele în mii q 433,3 821,6 886,2 603,3
% în total 0,5 0,8 0,8 0,5
TOTAL în mii q 83.802,2 104.736,5 108.174,8 11.114,0
% în total 100,0 100,0 100,0 100,0

8 M. Mușat, I. Ardeleanu, România dup ă Marea Unire , II, partea a doua, nov. 1933 –
sept. 1940, Bucure ști, 1988, p.33.
9 Gh. Dobre, op.cit ., p.31.

64Producția medie agricol ă la cereale a crescut, variind în func ție, mai
ales, de factorii climaterici, dar și de la o regiune la alta10. De asemenea, se
constată o creștere a ponderii grâului în totalul recoltelor de cereale.
Deosebit de interesante sunt informa țiile privind randamentul la hectar
la unele culturi cerealiere și raportarea acestora la alte țări europene11:

1920-1924 1925-1929 1930-1934 1935-1939
Țările q/ha România q/ha Români a q/ha România q/ha România
100 100 100 100
Grâu
România 8,68 100,0 9,2 100,0 8,5 100,0 10,4 100,0
Danemarca 28,9 334,9 28,3 307,6 28,8 323,6 27,9 287,5
Anglia 22,1 256,9 22,5 244,5 22,5 252,8 22,7 208,3
Germania 17,6 204,6 21,7 235,8 23,2 260,7 25,0 240,4
Franța 13,8 160,5 14,8 160,9 15,5 174,2 15,3 147,1
Italia 10,1 117,4 12,3 133,7 33,5 151,7 14,8 142,3
Ungaria 11,2 130,2 14,0 152,2 13,0 146,1 14,9 143,3
Polonia 10,7 124,4 12,6 136,5 11,7 131,5 12,1 116,3
Bulgaria 9,6 111,6 10,2 110,9 11,5 129,2 13,7 131,7
Iugoslavia 9,1 105,8 11, 9 129,3 10,5 118,0 12,2 117,3
Orz
România 7,9 100,0 9,2 100,0 8,6 100,0 8,0 100,0
Danemarca 23,9 302,5 27,1 294,6 27,8 323,2 29,3 366,2
Anglia 19,7 236,7 30,9 227,2 20,8 232,5 21,1 263,7
Germania 16,9 213,9 21,6 234,5 21,5 254,6 23,9 298,7
Franța 13,3 168,4 15,4 167,4 14,5 166,3 15,0 187,5
Italia 8,4 106,3 10, 1 109,8 10,7 124,4 11,3 141,2
Ungaria 10,1 127,8 13,9 151,1 13,5 157,0 13,9 173,7
Polonia 11,7 148,1 11,9 129,3 11,9 138,4 11,8 147,5
Bulgaria 9,3 117,7 11,6 126,1 13,1 152,3 15,2 190,0 Iugoslavia 7,7 97,5 9,9 107,6 9,7 112,8 9,7 121,2
Porumb
România 10,7 100,0 10,6 100,0 10,9 100,0 10,6 100,0
Italia 15,7 146,7 16,4 154,7 18,8 172,5 19,6 184,9
Franța 10,5 98,1 12,5 119,7 15,0 137,6 16,5 155,6
Ungaria 13,9 129,9 16,6 156,6 16,5 151,4 19,9 187,7
Iugoslavia 13,5 126,2 14,6 137,7 16,2 148,6 16,8 158,5
Bulgaria 9,3 86,9 9,9 93,4 12,2 111,9 12,8 115,1

Din acest tabel, ca și din alte surse, rezult ă că România se g ăsea:

10 Producția medie agricol ă la hectar a variat de la o regiune la alta astfel: în 1938 era
de 1.950 kg, în Basarabia; în Muntenia – între 1.600 și 2.542 kg; în Transilvania – între
1.600-2.000 kg.; în Moldova, 2.000-2.750 kg. (M. Mu șat, I. Ardeleanu, România dup ă
Marea Unire , II, partea a II-a), p.33.
11 Gh. Dobre, op.cit ., p. 43; vezi și: Bréviaire Statistique …, p.141.

65„Într-o vădită inferioritate de produc ție (deși ocupă 3,2% din suprafe țele mondiale
și 12,7% din cele europene, totu și producția României nu reprezint ă decât 2,7% din
cea mondial ă și 8,3% din cea european ă); această situație se deduce și mai clar din
randamentele cantitative medii (pe 1933-1937): a) la grâu am ob ținut media de 9,2
chintale pe hectar, pe când media mondial ă este de 9,4, iar cea european ă de 13,6
chintale; b) la secar ă am obținut media de 9,4 chintale pe hectar, pe când media mon-
dială este de 10,4 iar cea european ă de 13,4 chintale; c) la orz am ob ținut media de
7,5 chintale pe hectar, pe când media mondial ă este de 10,9, iar cea european ă de 14
chintale; d) la ov ăz am obținut media de 8,2 chintale pe hectar, pe când media mon-
dială este de 11,2, iar cea european ă de 15,1 chintale; e) la porumb am ob ținut media
de 9,6 chintale pe hectar, pe când media mondial ă este de 12,8, iar cea european ă de
13,9 chintale”12.

Între factorii care explic ă această situație se aflau: – nivelul tehnic sc ă-
zut al agriculturii române ști; – sistemul de cultivare a p ământului practicat
în aceste decenii; – nefolosirea îngr ășămintelor chimice și insuficienta uti-
lizare a celor organice; – nivelul sc ăzut al investi țiilor din agricultur ă etc.13.

Creșterea animalelor * în perioada 1929-193814
Specii mii capete
1929 1931 1932 1935 1936 1937 1938
Cabaline 1.959 1.988 2.034 2.166 2.025 2.065 2.158
Bovine 4.334 4.079 4.189 4.327 4.171 4.184 4.161
Bivoli 187 189 193 193 142 185 175 Ovine 12.406 12.356 12.294 11.838 11.809 12.372 12.768
Caprine 373 425 421 409 398 408 399
Porcine 2.412 3.221 2.964 2.970 3.030 3.170 3.165
*) Nu sunt cuprinse animalele folosite de armat ă.

Ca și în perioada de pân ă la 1914, se constat ă o creștere constant ă doar
la cabaline. Pe plan european, Români a, cu un procent de 7,3 cabaline/100
ha teren agricol, dep ășea Albania (2,4), Austria (3,1), Bulgaria (4,7), Iugo-
slavia (4,9), Cehoslovaci a (5); dar era întrecut ă de Anglia (7,5), Polonia
(9,7), Danemarca (12,1). În privin ța numărului de bovine, România era ur-
mată doar de Albania, Bulgaria și Grecia15.

12 M. Popa-Vere ș, Comerțul nostru de cereale sub aspectul vie ții economice româ-
nești, București, 1938, p.233-234, apud Producția agricol ă. 1848-1945 …, p.111.
13 În anul 1938 ponderea investi țiilor realizate în agricultur ă era de 10,6% din totalul
investițiilor pe întreaga economie. (Gh. Dobre, op.cit ., p.46).
14 Bréviaire Statistique …, p. 147.
15 Dezvoltare și modernizare în România interbelic ă 1919-1939. Culegere de studii
(coordonatori: V. Pu șcaș, V. Vesa), Bucure ști, 1988, p.156.

662. Industria
Dintr-un material extrem de bogat, am selectat informa ții mai ales pen-
tru deceniul al patrulea.

Industria mare, pe ramuri, dup ă indicatorii principali și structur ă, în anul 193016
Ramura / Într. Capital fix For ța Perso- Val.prod.
Ponderea mil. lei motrice nal mil. lei
– C.P. –
TOTAL 3.646 40.591 492.715 174.227 48.354
% 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Alimentar ă 991 11.281 124.875 25.196 14.134
% 27,2 27,8 25,3 14,4 29,3
Textilă 517 5.798 43.312 34.822 7.506
% 14,2 14,3 8,8 20,0 15,5
Metalurgie și prel. metal. 435 6.282 87.190 32.220 7.661
% 11,9 15,4 17,7 18,5 5,8
Electrotehnic ă 20 77 2.000 797 156
% 0,5 0,2 0,4 0,5 0,3
Hârtie 154 2.297 29.934 9.185 2.228
% 4,2 5,7 6,1 5,2 4,6
Chimică 261 6.542 65.216 17.615 9.004
% 7,2 16,1 13,2 10,1 18,6
Sticlă 30 516 2.335 3.309 482
% 0,8 1,3 0,5 1,9 1,0
Ceramic ă 31 105 491 682 76
% 0,9 0,3 0,1 0,4 0,2
Materiale de construc ții 302 2.967 53.333 12.326 1.310
% 8,3 7,3 10,8 7,1 2,7
Prelucrarea lemnului 717 3.448 69.645 31.005 3.706
% 19,6 8,5 14,2 17,8 7,7
Pielărie 188 1.278 14.384 7.070 2.091
% 5,2 3,1 2,9 4,1 4,3

Industria mare, pe ramuri, dup ă indicatorii principali și structur ă, în anul 193817
Ramura / Într. Capital fix For ța Perso- Val.prod.
Ponderea mil. lei motrice nal mil. lei
– C.P. –
TOTAL 3.767 50.069 746.789 289.117 69.207
% 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Alimentar ă 974 10.773 137.018 38.376 15.567
% 25,9 21,5 18,3 13,2 22,4
Textilă 640 8.230 79.561 74.077 14.692
% 17,0 16,4 10,7 25,6 21,2

16 Victor Axenciuc, Evoluția economic ă a României …, p. 108.
17 Ibidem , p. 116.

67 Ramura / Într. Capital fix For ța Perso- Val.prod.
Ponderea mil. lei motrice nal mil. lei
– C.P. –
Metalurgie și prel.metal. 366 8.467 152.147 51.321 11.363
% 9,8 16,9 20,4 17,8 16,4
Electrotehnic ă 31 200 2.958 2.684 675
% 0,8 0,4 0,4 0,9 1,0
Hârtie 157 3.577 53.366 15.222 3.088
% 4,2 7,2 7,1 5,3 4,5
Chimică 397 12.326 183.393 28.298 14.155
% 10,5 24,6 24,6 9,8 20,5
Sticlă 39 561 3.216 5.691 527
% 1,0 1,1 0,4 2,0 0,8
Ceramică 34 143 1.031 1.652 149
% 0,9 0,3 0,1 0,6 0,2
Materiale de construc ții 258 2.493 56.563 15.104 1.960
% 6,8 5,0 7,6 5,2 2,8
Prelucrarea lemnului 713 2.274 64.129 43.326 3.583
% 18,9 4,6 8,6 15,0 5,2
Pielărie 158 1.025 13.415 13.366 3.438
% 4,2 2,0 1,8 4,6 5,0

Forța motrice în industria mare în anii 1932-1938 (C.P.)18
Ramura 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938
TOTAL 514.745 529.968 558.468 582.946 579.543 722.638 746.789
Alimentar ă 130.570 128.635 125.935 128.991 130.835 127.873 137.018
Chimică 65.659 83.257 89.944 99.368 77.599 182.022 183.393
Metalurgic ă 103.102 105.364 112.225 112.644 125.828 148.816 152.147
Textilă 42.941 44.678 49.830 51.491 58.170 66.655 79.561
Prel. lemnului 68.526 64.952 67.201 66.687 67.237 64.476 64.121
Pielărie 12.679 12.388 14.006 14.430 16.352 12.573 13.415
Hârtie 33.652 33.855 42.337 49.033 50.898 54.008 53.366
Mat. de constr. 52.720 51.966 52. 238 55.124 46.865 59.246 56.563
Sticlă 2.263 2.225 2.306 2.729 2.827 3.832 3.216
Electrotehnic ă 2.115 2.130 1.823 1.911 1.924 2.261 2.958
Ceramică 518 518 553 538 1.008 876 1.031

Numărul salaria ților în industria mare, în anii 1932-193819
Ramura 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938
TOTAL 152.198 184.777 208.240 230.797 260.934 278.919 289.117
Alimentar ă 20.720 28.254 29.828 31.334 33.146 34.724 38.376
Chimică 13.753 17.179 20.282 22.539 21.685 27.626 28.298
Metalurgic ă 26.083 31.319 37.796 43.705 55.861 49.529 51.321
Textilă 38.074 47.681 50.562 54.228 61.703 70.450 74.077

18 Bréviaire Statistique …, p. 172.
19 Ibidem , p. 170.

68 Ramura 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938
Prel. lemnului 24.056 26.375 31.228 36.309 39.974 44.160 43.326
Pielărie 6.647 1.075 9.766 9.853 10.952 11.959 13.366
Hârtie 8.916 9.686 11.585 12.788 13.915 14.780 15.222
Mat. de constr. 9.807 10.690 11.051 13.226 14.910 16.065 15.104
Sticlă 2.866 4.299 4.634 4.800 5.775 6.088 5.691
Electrotehnic ă 592 509 621 998 1.469 1.950 2.684
Ceramică 684 710 887 1.017 1.544 1.588 1.652

Valoarea produc ției în marea industrie
în anii 1932-1938 (mil. lei)20
Ramura 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938
TOTAL 32.475 34.941 41.835 47.288 51.333 64.567 69.207
Alimentar ă 8.513 9.329 10.621 11.897 11.205 12.940 15.577
Chimică 7.384 6.597 8.477 9.503 8.935 14.682 14.154
Metalurgic ă 4.327 5.240 6.461 8.516 9.938 10.495 11.363
Textilă 6.138 7.311 8.372 8.973 11.786 14.228 14.692
Prel. lemnului 1.508 1.481 1.902 2.198 2.499 3.532 3.584
Pielărie 4.492 1.591 1.963 1.766 2.193 2.770 3.438
Hârtie 1.834 1.903 2.283 2.488 2.569 3.163 3.088
Mat. de constr. 862 914 1.102 1.266 1.297 1.639 1.960
Sticlă 278 439 482 459 550 589 527
Electrotehnic ă 98 87 112 148 278 417 675
Ceramică 41 49 60 74 83 112 149

Evoluția raportului produc ție/consum pentru industria metalurgic ă
în anii 1924, 1929, 193821
Denumirea Produc ția față de consum (%)
produselor 1924 1929 1938
Fontă 98,30 83,40 93,30
Oțel 99,99 63,90 73,20
Laminate 51,00 70,30 94,00
Piese forjate 65,0* 63,10 92,20
Piese turnate 62,70 62,80 96,50
Construc ții metalice 76,30 83,20 66,80
Sârmă, cuie, articole de sârm ă 68,30 79,70 97,60
Articole de menaj, ambalaje metalice 98,60 79,90 92,00
Mobile de metal, l ăcătușerie 57,80 79,20 93,90
Vagoane și locomotive 66,0* 75,0* 97,70
Autovehicule 20,0* 10,0* 48,90
Unelte și scule 22,50 33,70 50,50
Tuburi trase – 0,02 37,80
Produse electrotehnice – 10,00* 28,40
Aparate și mașini 3,60 9,00 13,10
Pondere medie 50,70 53,50 71,70
*) Aproxim ări ale autorului lucr ării citate.

20 Ibidem , p. 172.
21 Dezvoltare și modernizare în România interbelic ă…, p.229.

69Valoarea total ă a investi țiilor industriale din România
în perioada 1924-193922
Anul Mii lei GBP USD
1924 35.033.089 39.060.631 172.474.840
1925 43.093.591 42.718.946 206.753.300
1926 52.775.950 49.526.051 223.248.520
1927 61.592.283 75.216.192 368.418.970 1928 65.071.131 81.565.257 397.405.220 1929 68.382.577 84.050.415 409.035.630 1930 71.375.813 87.334.434 423.872.040 1931 73.870.715 127.653.820* 433.079.380
1932 69.984.360 125.505.470* 416.548.780
1933 69.795.506 124.412.670* 596.542.790** 1934 72.189.912 144.669.160* 684.589.020** 1935 73.749.894 107.742.720 521.384.900 1936 78.966.540 113.817.440 558.857.320 1937 88.856.164 128.627.920 642.488.530
1938 95.105.046 141.420.140 661.738.420
1939 98.937.289 147.063.970 689.458.460
*) Valorile crescute în timpul crizei se explic ă prin scăderea
cursului lirei sterline pe pia ța monetar ă.
**) În anii 1933-1934, cursul dolarului a sc ăzut brusc.

Repartizarea num ărului de întreprinderi industriale, comerciale și de transport
în municipiile României, în anul 193023
Municipii Num ăr Între- Municipii Num ăr Între-
locuitori prinderi locuitori prinderi
Bucure ști 631.288 18.125 Br ăila 68.310 2.725
Chișinău 117.016 4.023 Craiova 63.063 2.132
Cernăuți 111.147 3.891 Bra șov 59.234 2.224
Iași 102.595 3.638 Constan ța 58.258 1.901
Galați 101.148 3.453 Satu-Mare 49.917 1.797
Cluj 98.569 3.036 Sibiu 48.019 1.836 Timișoara 91.866 3.249 Târgu-Mure ș 38.116 1.839
Oradea 82.355 2.735 Cetatea-Alb ă 33.495 1.074
Ploiești 77.325 2.178 Bac ău 31.264 1.400
Arad 77.225 1.800 B ălți 30.667 1.529

Observații: În structura pe ramuri a industriei mari, la num ăr de între-
prinderi pe primul loc se situeaz ă, ca și până la 1918, industria alimentar ă,

22 Ibidem , p.235.
23 Dr. S. Manuil ă, D.C. Georgescu, op.cit ., p.20.

70urmată de industria lemnului, textil ă, metalurgic ă și prelucrarea metalelor;
– referitor la for ța motrice a industriei mari, este interesant de urm ărit
evoluția din deceniul al IV-lea; la 1930, ordinea era: industria alimentar ă,
metalurgie și prelucrarea metalelor, prelucrarea lemnului, industria chimic ă
și altele; în anul 1938, ordinea s-a schimbat: industria chimic ă, metalurgia,
industria alimentar ă, industria textil ă, industria lemnului și altele; și această
schimbare reflecta ritmul proc esului de industrializare a țării. Pentru
valoarea produc ției, însă, schimbările sunt mai pu țin semnificative: la 1930,
ordinea era: industria alimentar ă, industria chimic ă, metalurgie și prelucra-
rea metalelor, industria textil ă; iar la 1938, indu stria alimentar ă, chimică,
textilă, metalurgie ș.a.; – mărimea personalului din industria mare determi-
nă următoarea ordine a ramurilor la 1930: industria textil ă, metalurgie și
prelucrarea metalelor, prelucrarea lemnului și abia apoi industria alimenta-
ră; – tabelul referitor la raportul produc ție/consum pune în eviden ță ritmul
procesului de modernizare a industriei române ști în perioada interbelic ă și
prin aceasta reducerea dependen ței economice fa ță de străinătate. Dacă în
1924 industria metalurgic ă asigura doar 50,7% din necesit ățile interne, în
1938 acest procent se ridica la 71,7%; iar pentru unele dintre produse
(fontă, laminate, piese forjate, piese turnate, locomotive și vagoane, sârm ă,
cuie) se apropia de 100%. De asemenea, „pe ansamblul industriei, nevoile
interne erau acoperite în propor ție de aproape 80%, existând diferen țe de la
o ramură la alta”24.
Ritmul dezvolt ării industriale în perioada interbelic ă este eviden țiat și
de valoarea total ă a investițiilor industriale, calculate în lei sau valut ă forte:
între 1924 și 1939 aceasta a crescut de aproxi mativ 3 ori; – ultimul tablou
prezentat ofer ă o imagine asupra for ței economice a principalelor ora șe ale
țării. Din totalul de 120.627 întrep rinderi comerciale, industriale și de
transport, câte existau în ora șele țării la 1930, 63.785 întreprinderi (52,9%)
se găseau în cele 20 de municipii, ia r 54.411 întreprinderi (47,1%) în cele-
lalte 152 de ora șe25.

Materialul statistic consultat ne ofer ă, pentru unii parametri, o serie de
date comparative cu al te state ale Europei și ale lumii.

24 Ilie Puia, Justin Tambozi, Istoria economiei na ționale , Constan ța, 1993, p. 207.
25 Dr. S. Manuil ă, D.C. Georgescu, op.cit ., p.19-20.

71Dinamica produc ției industriei prelucr ătoare din România și alte țări
în perioada 1913-193826
baza 1913 = 100
Anul Mondial România Fran ța Germania Ceho- Ungaria Polonia
slovacia
1913 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 1920 93,2 – 70,4 59,0 69,8 – 35,1
1921 81,1 47,2 61,4 74,7 100,0 64,0 46,8
1922 99,5 73,2 87,8 81,8 91,8 80,0 73,9 1923 104,5 73,2 95,2 55,4 96,7 56,6 71,2
1924 111,0 89,0 117,9 81,8 129,0 66,6 56,8
1925 120,7 92,2 114,3 94,9 136,4 76,7 63,1 1926 126,5 103,7 129,8 90,9 130,4 83,4 58,9
1927 134,5 118,8 115,6 122,1 153,8 98,7 76,1
1928 141,8 131,8 134,4 118,3 166,0 108,0 86,1 1929 153,3 136,9 142,7 117,3 171,8 113,9 85,9
1930 137,5 132,5 139,9 101,6 155,5 108,1 75,8
1931 122,5 140,6 122,6 85,1 138,5 98,6 64,4 1932 108,4 111,9 105,4 70,2 107,6 91,3 52,7
1933 121,7 136,2 119,8 79,4 101,4 101,1 59,4
1934 136,4 167,8 111,4 101,8 113,4 114,4 68,2 1935 154,5 165,2 109,1 116,7 120,1 123,1 74,2
1936 178,1 175,0 116,3 127,5 138,3 136,6 83,3
1937 195,8 182,9 123,8 138,1 164,8 150,0 97,6
1938 182,7 177,9 114,6 149,3 145,5 143,3 105,2

Producția de petrol în România și alte țări în perioada 1857-193727
Țările mii tone
1857 1859 1880 1900 1913 1923 1929 1937
Total mondial 0,2 4,7 3.904 20.168 53.710 136.277 192.025 280.339
România 0,2 0,4 16 247 1.848 1.512 4.837 7.150
Statele Unite – 0,3 3.443 8.334 34.030 100.371 138.104 172.866
Rusia – 4,0 352 10.378 9.193 – – –
URSS – – – – – 5.276 13.576 27.821
Columbia – – – – – 61 2.911 2.831 Irak – – – – – – 121 4.255
Indonezia – – – 426 1.526 2.833 5.239 7.262
Peru – – – 37 276 752 1.855 2.309 Mexic – – – – 3.838 22.704 6.700 7.159
Iran – – – – 248 3.361 5.549 10.331
Trinidad – – – – 70 443 1.213 2.180 Venezuela – – – – – 639 20.402 27.734
Argentina – – – – – – – 2.238
Arabia Saudit ă – – – – – – – 8

26 V. Axenciuc, Evoluția economic ă a României …, p. 589.
27 Ibidem , p. 291.

72Producția mondial ă de petrol între anii 1931-193828
Continente, mii tone
țări
1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938*
Producția
mondială 189.299 180.541 197.102 208.061 226.384 246.490 279.663 272.044
Africa 290 272 239 221 182 183 173 229 America
de Nord 116.877 107.776 122.679 123.105 135.094 149.056 173.233 165.017
America
Centrală 6.305 6.267 6.432 7.200 7.615 7.954 9.068 8.149
America
de Sud 23.016 22.805 23.084 26.941 28.999 30.375 35.545 35.927
Asia
(fără URSS) 12.694 13.753 14.887 16.935 19.817 21.792 25.472 25.864
URSS 22.392 21.413 21.489 24. 218 25.240 27.385 27.821 28.859
Europa
(fără URSS) 7.725 8.255 8.294 9.443 9.449 9.819 8.331 7.999
Albania – – 2 2 12 48 88 127
Germania 229 230 239 318 427 445 451 552
Austria – – 1 4 7 7 33 63 Franța 74 75 79 78 76 71 71 72
Ungaria – – – – – – 2 43
Italia 16 27 27 20 16 16 14 13 Polonia 630 557 551 529 515 511 501 507
ROMÂNIA 6.756 7.348 7.377 8.466 8.376 8.676 7.153 6.603 Cehoslovacia 20 18 18 26 20 19 18 19
*) Cifre provizorii.

Valoarea net ă a produc ției industriale, agricole și construc țiilor
în anul 193829
„Dacă analizăm un indicator sintetic de mare importan ță, cel al valorii nete a pro-
ducției industriale, agricole și construc țiilor, pentru anul 1938, vom observa c ă dintr-un
total de 18 țări europene, România ocupa locul al 10-lea, cu un nivel al produc ției
evaluat la 915 mil. dolari, ceea ce reprezenta aproximativ 2,2% din total. Primul loc
era deținut de Germania, cu o valoare net ă totală a produc ției de 12.958 mil. dolari,
urmată de Anglia, cu 8.688 mil. dolari, Fran ța cu 5.680 mil. dolari, apoi Polonia
(2.145 mil. dolari), Cehoslovacia (1.500 mi l. dolari), iar în urma României, Austria
cu 683 mil. dolari, Elve ția (776 mil. dolari), Ungaria (580 mil. dolari), Bulgaria, (266
mil. dolari), care ocupa locul al 18-lea.

28 Bréviaire Statistique…, p.151.
29 Ilie Puia, Permanen țe economice române ști, București, 1992, p. 162-163.

73În schimb, sub raportul valorii nete a produc ției industriale și agricole pe locuitor,
România ocupa locul 17 cu numai 46 de dolari pe locuitor, în timp ce media celor 18 țări europene era de 124 dolari pe locuitor. Dup ă România, urma Bulgaria cu numai
43 dolari pe locuitor…”.

Combustibilul consumat, dup ă surse, în anul 1937, în echivalent kwh30
%
Țara C ărbune Lemn și Petrol și Gaze Electri-
și similare similare similare citate
Mondial 54,7 10,5 15,9 7,4 11,5 România 11,1 30,2 32,6 17,8 8,3
Bulgaria 43,9 43,8 6,2 – 6,1
Cehoslovacia 81,3 4,8 2,2 2,8 8,9 Franța 69,6 5,1 10,2 2,8 12,2
Germania 73,2 2,2 3,8 5,5 15,3
Grecia 57,9 4,8 27,5 0,5 9,3 Ungaria 65,3 12,7 6,5 1,2 14,3
Italia 46,3 5,3 12,9 2,6 32,9
Polonia 73,3 14,3 1,9 4,1 6,4 Iugoslavia 42,5 44,3 2,8 0,2 10,2
URSS 49,5 19,9 15,1 4,1 11,4
Europa 66,5 8,3 8,5 4,0 12,7
Statele Unite 46,2 6,1 24,4 14,1 9,2

Observații: – Deși indicii privind dinamica produc ției industriale au un
grad mare de relativitate, trebuie subliniat c ă ritmul cre șterii produc ției
industriale din România între anii 19 33-1938 era comparabil cu cel din alte
țări europene; faptul era reflectat și de mărimea valorii nete a produc ției
industriale, agricole și a construc țiilor; – la produc ția de petrol, România
s-a aflat între primii trei produc ători ai lumii pân ă la primul r ăzboi
mondial. În 1937, din datele prezentate rezult ă că România se situa pe lo-
curile 5-7 (diferen țele sunt minore) în lume și pe locul al 2-lea în Europa,
după URSS; – trebuie, totodat ă, să avem în vedere și faptul că în privin ța
valorii nete a produc ției industriale, agricole și construc țiilor pe locuitor,
România se situa pe locul 17 din 18 țări europene.
La consumul de c ărbuni, pe locuitor, situa ția se prezenta asem ănător:

„În anul 1928, de pild ă, consumul de c ărbuni pe locuitor era ma i mare decât în Ro-
mânia, dup ă cum urmeaz ă: în Belgia de peste 23 de ori, în S.U.A. de 22 de ori, în
Anglia de peste 19 ori, în Germania de peste 13 ori, în Cehoslovacia de peste 11 ori,

30 V. Axenciuc, Evoluția economic ă a României …, p. 256.

74în Franța de peste 10 ori, în Olanda de 8,4 ori, în Ungaria de 4,7 ori, în Suedia de 4,5
ori, în Polonia de 4,3 ori, în Elve ția de 3,2 ori, în Austria de 3,4 ori, în Spania de 1,2
ori și în Italia cu 60%”31.

3. Capitalul str ăin
Abordarea problemei privind pozi ția capitalului str ăin în economia
României prezint ă o serie de dificult ăți metodologice; nu de pu ține ori ci-
frele par sau chiar sunt contradictorii. Dup ă cum noteaz ă Victor Axenciuc:

„… calculele și evaluările asupra capitalului str ăin în România sunt caren țate de
faptul că iau în considerare numai capitalul so cial, care adesea este de 1-2 ori mai
redus decât întregul capital în func țiune; acesta mai cuprinde, pe lâng ă capitalul sub
formă de acțiuni, și celelalte fonduri proprii și toate fondurile împrumutate. Ceea ce
se cere în determinarea m ărimii capitalului str ăin este tocmai totalitatea fondurilor
utilizate care circumscriu adev ărata lui putere financiar ă de participare în România.
În acest sens, istoriei economice îi r ămâne o sarcin ă important ă de cercetare”32.

Pe linia obiectivului lucr ării noastre, am selectat o serie de date, care,
cu tot gradul de relativitate, ne poate oferi o imagine concludent ă asupra
rolului capitalului str ăin în economia româneasc ă.

Structura capitalului din industria petrolului, dup ă țara de provenien ță,
în anii 1913 și 193833
Naționalitatea 1913 1938
capitalului
englez 16,15 20,62
anglo-olandez 15,64 16,21
olandez 7,18 0,56
francez 7,95 15,49 belgian 4,10 6,44
american 6,67 10,10
german 33,33 0,38 italian 1,28 3,47
român 4,62 26,16
alte naționalități 3,08 0,57

31 Adrian Platon, Producția și consumul de produse petroliere și de cărbuni în Româ-
nia interbelic ă, București, 1987, p. 108.
32 Victor Axenciuc, Evoluția economic ă a României …, p.453.
33 Constanța Bogdan, Adrian Platon, Capitalul str ăin în societ ățile anonime din Ro-
mânia în perioada interbelic ă, București, 1981, p.54.

75Capitalul str ăin în principalele ramuri ale industriei
(după capitalul social), în anul 193834
Ramura % Ramura %
industrial ă industrial ă
Petrol 70 Textil ă 46
Cărbuni 71 Zah ăr 58
Metalurgic ă 31 Ciment 67
Chimic ă 50 Ceramic ă-
Lemn 40 sticl ă 22

Capitalul str ăin în economia României, între anii 1929-193835
Capitalul Capitalul Ponderea
Ramura ramurii str ăin %
Anul 1929 1938 1929 1938 1929 1938
Marea industrie 34,1 71,6 23,8 29,0 70,0 40,5 Marile bănci 20,0 21,8 13,0 5,4 65,0 25,0
Marele comer ț 13,7 17,0 6,9 6,9 50,9 43,5
TOTAL 67,8 110,4 43,7 43,7 61,6 36,3

Observații: – 80,4% din capitalul inve stit la 1915 în societ ățile indus-
triale era str ăin; ramurile cu ponderea ce a mai mare de capital str ăin erau:
electricitatea, gaz și apă, industria zah ărului și cea a petrolului; de subliniat
că din 513.945.000 lei capital str ăin, 370.921.000 lei erau investi ți în in-
dustria petrolului; – cercet ătorii problemei au ajuns la concluzia c ă „o deli-
mitare foarte precis ă a naționalității capitalului nu se poate face, deoarece,
alături de societ ăți deținute în exclusivitate de capitali știi dintr-o anumit ă
țară, există și întreprinderi – și de regul ă nu dintre cele mai nesemnificative
– în care împletirea capitalului diferitelor na ționalități este atât de strâns ă
încât separarea lor este imposibil de realizat”36; – nu e de mirare, deci, c ă
datele privind na ționalitatea capitalului str ăin diferă de la o surs ă la alta.
Câteva constante exist ă totuși: – înainte de primul r ăzboi mondial, în in-
dustria petrolului domina capitalul german, englez și olandez; în 1938, ca-
pitalul german aproape disp ăruse, principalele pozi ții fiind ocupate de capi-
talul englez, olandez, francez, americ an; – ceea ce este deosebit de impor-
tant este cre șterea ponderii capitalului românesc din industria petrolului, de
la 4,62% în 1913, la 26,16% în 1938; – în structura capitalu lui din princi-

34 Victor Axenciuc, Evoluția economic ă a României …, p. 453.
35 M. Mușat, I. Ardeleanu, România dup ă Marea Unire , II, partea a II-a, p.70.
36 Constanța Bogdan, Adrian Platon, op.cit ., p.54.

76palele bănci, înainte de criza economic ă, capitalul str ăin era aproape de
două ori mai mare decât capitalul autohton; în anul 1938, îns ă, ponderea
capitalului str ăin în marile b ănci a scăzut la 25%; la fel, în marea industrie,
capitalul str ăin a scăzut de la 70% în 1929, la 40,5% în 1938; – și în anul
1939, ca și înainte de r ăzboi, ponderea cea mai mare a capitalului str ăin era
în industria extractiv ă (68%).

4. Comerțul exterior
„Pulsul” vie ții economice al unei țări, pentru o perioad ă istorică, poate
fi luat cel mai bine studiind evolu ția și structura comer țului exterior.

Poziția diferitor țări, în cadrul exportului României,
în anii 1929, 1934, 193837
Țara %
1929 1934 1938
Anglia 6,4 10,0 11,1
Austria 9,4 9,1 anexat ă la
Germania
Belgia și Luxemburg 1,6 2,5 2,8
Cehoslovacia 6,2 5,4 9,6
Egipt 5,2 5,1 3,9
Franța 4,5 9,7 4,7
Germania 27,6 16,6 26,5
Grecia 3,5 3,7 6,8
Italia 7,7 7,7 6,2 Polonia 2,0 1,5 1,2
Turcia 1,5 0,9 0,9
Ungaria 11,1 5,5 5,1
Spania 0,6 2,2 2,0

Poziția diferitor țări în cadrul importului României,
în anii 1929, 1934, 193838
Țara %
1929 1934 1938
Germania 24,1 15,5 36,8
Cehoslovacia 13,6 9,9 13,1
Austria 12,5 9,9 anexat ă la
Germania Anglia 7,3 16,3 8,1
Italia 6,9 7,3 5,0

37 M. Mușat, I. Ardeleanu, România dup ă Marea Unire , II, partea a II-a, p. 84.
38 Ibidem .

77 Țara %
1929 1934 1938
Polonia 5,1 3,2 1,0
Statele Unite 6,1 4,2 4,9
Belgia și Luxemburg 3,1 5,2 5,3
Franța 5,5 11,1 7,7
Ungaria 5,0 4,1 3,6

Structura exportului pentru principalele grupe de produse
între anii 1934-193839
% din total export
Anul Produse Cereale și Lemn Animale Semin țe Produse
petroliere legumi- vii și legume animale și
noase alimentare
1934 52,8 17,4 10,8 4,6 6,3 2,9
1935 51,7 19,6 8,7 5,7 6,6 2,6 1936 41,3 31,5 7,8 5,0 5,3 3,1
1937 40,5 32,2 9,0 4,2 5,5 2,3
1938 43,3 24,4 11,4 5,7 6,8 3,0

Structura importului pentru principalele grupe de produse
între anii 1934-193840
Anul % din total import
Animal Alimentar Materii prime Produse
și semifabricate finite
1934 – 5,3 14,3 80,3
1935 – 6,5 14,1 79,5 1936 0,1 5,1 14,5 80,2
1937 – 4,4 17,5 77,5
1938 – 4,9 20,2 74,4

Observații: – Deși apar unele diferen țe (inerente, având în vedere și
anii sau grupele de ani luate în calcul), se poate constata c ă în perioada
1866-1905, atât volumul cât și valoarea comer țului exterior al României au
crescut de aproximativ 4 ori; – principalii parteneri ai României la 1913 erau:
 la export: Belgia (mai ales ca țară de tranzit), Austro-Ungaria,
Italia, Fran ța, Germania;  la import: Germania (40,31%), Austro-Ungaria
(23,42%), Anglia (9,45%), Fran ța (5,79%), S.U.A. (5,41%) etc.; – dac ă
până la 1914 cerealele aveau o mare pondere în totalul exportului, în

39 M. Mușat, I. Ardeleanu, România dup ă Marea Unire , II, partea a II-a, p. 84.
40 Ibidem , p.81.

78perioada interbelic ă fondul de consum intern evolueaz ă între 78,7 și 85,1
din totalul disponibilit ăților de cereale; pentru export r ămâneau cantit ăți
variind între 14,9 și 21,3%. Între explica țiile acestei evolu ții se află41:
– după 1918 s-a realizat o redistri buire a totalulu i de cereale și pentru pro-
vinciile care prezentau deficit la acest capitol; – în ace ști ani a crescut per-
manent num ărul locuitorilor din ora șe, deci a neproductivilor agricoli;
– exportul a fost afectat și de scăderea, chiar pr ăbușirea prețurilor la cereale
în anii crizei economice. Exist ă și părerea că „Reducerea disponibilului
exportabil se datoreaz ă exclusiv sc ăderii cantitative a randamentelor în
agricultura României interbelice”42; – în anul 1938, prin cipalii parteneri ai
României erau:  la export: Germania (26,5%), Anglia (11,1%), Cehoslo-
vacia (9,6%), Grecia (6,8%), Italia (6,2%), Fran ța (4,7%) etc.;  la import:
Germania (36,8%), Cehoslovacia (13,1%), Anglia (8,1%), Fran ța (7,7%),
Belgia și Luxemburg (5,3%) etc.; – în anul 1938, structur a exportului Ro-
mâniei (expresie valoric ă) era urm ătoarea: produse petroliere (43,3%); ce-
reale și leguminoase (24,4%); lemn (11,4%); animale vii (5,7%); semin țe
și legume (6,8%); produse animale și alimentare (3,0%) etc.; – în acela și
an, 1938, structura importului era: pr oduse finite (74,4%), materii prime și
semifabricate (20,2%), produse alimentare (4,9%); – de și în perioada inter-
belică are loc o cre ștere a particip ării României la comer țul european și
mondial, ponderea sa r ămâne destul de mic ă; pe plan european, cel mai
bun an pentru import a fost 1934 (1,14% din importul european), iar la ex-
port anul 1937 (1,42 % din exportul eu ropean); – deci, pentru compara ție,
în anul 1937 România avea un expor t de 58,6 milioane franci elve țieni, față
de Polonia – 57,9 și Cehoslovacia – 106,6; în acela și an, România realiza
un import de 36,6 milioane franci elve țieni, Polonia de 60,8 iar Cehoslo-
vacia de 97,7; – pentru peri oada 1862-1938 putem observa c ă soldul balan-
ței comerciale a fost pozitiv în majoritatea anilor; – în privin ța partenerilor
României în comer țul exterior, dac ă vom compara anii 1898 și 1939, ob-

41 Gh. Dobre, op.cit ., p. 86 și urm.
42 I. Tatos, Tehnica opera țiunilor de cereale , București, 1944, p.74, apud Producția
agricolă. 1848-1945 …, p.148.

79servăm că între primele trei locuri se g ăseau, în ambele cazuri, Germania și
Anglia. În anul 1938, Cehoslovaci a ocupa locurile 2 la import și 3 la
export. În 1898, dar și în 1938, Fran ța se situa pe locurile 4-6.

80

Cum trăiau românii în pe rioada interbelic ă

După 1989, perioada interbelic ă s-a bucurat de o aten ție special ă din
partea cercet ătorilor – istorici, economi ști, sociologi –, dar și a unor publi-
ciști, politicieni etc. Faptul este firesc. Pentru mul ți, România a reluat un
„curs istoric” întrerupt de al II-lea r ăzboi mondial și perioada comunist ă.
Reorganizarea partidelor istorice a poten țat această preocupare și confrun-
tările de idei asupra problemei. Aprecierile privind nivelul de trai se pla-
sează pe o „scal ă” largă: de la exager ări evidente, care v ăd doar bel șug și
trai bun, la cele care consider ă România un „pol” al s ărăciei și înapoierii în
Europa vremii.
În consecin ță, o discuție pe aceast ă temă devine deosebit de dificil ă. O
primă cauză privește chiar definirea termenilor. Sunt greu de armonizat
opiniile istoricilor, sociologilor, economi știlor etc. Spre exemplu, într-un
recent Dicționar de sociologie , pentru „nivel de trai” sau „nivel de via ță”
se propune urm ătoarea defini ție
1:

„Corespunde nivelului de consum (pentru o gospod ărie) sau venitului na țional pe
locuitor (pentru o țară). A nu se confunda cu puterea de cump ărare”.

Credem necesar ă o viziune care s ă includă mai multe repere ale vie ții
cotidiene și anume: locuin țele, alimenta ția, asisten ța sanitară și starea de
sănătate a popula ției, mortalitatea și natalitatea, raportul salarii/pre țuri. De
asemenea, sunt utile compara ții cu alte țări ale Europei, atât din Occident
cît și din rândul vecinilor. La fel, nu mai printr-o abordare echilibrat ă,
nuanțată, care să evite „șabloanele” și „etichetările” poate fi oferit ă o ima-

1 G. Ferréol ș.a., Dicționar de sociologie , Iași, 1998, p. 134.

81gine veridic ă asupra modului de via ță al românilor în perioada interbelic ă.
Este ceea ce ne propunem în interven ția noastră.
Ca metod ă, ne-am propus prezentarea informa țiilor pentru fiecare
„reper”, urmând ca în finalul interven ției să concentr ăm comentariile și
concluziile, ce le putem desprinde as upra nivelului de trai în România
interbelic ă.

1. Locuințele
Mediul urban . Acest „reper” trebuie încad rat în problematica general ă
privind urbanizarea în România. Procesul de tranzi ție de la ora șul-târg la
orașul modern, de tip occidental, a fost lent în sud-estul Europei. El s-a
accelerat în perioada interbelic ă, cunoscând grade diferite, în func ție și de
mărimea ora șelor. Un aspect semnifi cativ este structura popula ției active a
orașelor în anul 19302: industrie și construc ții – 24%; agricultur ă – 20,5%;
instituții publice – 18,5%; di verse – 17%; comer ț – 13,5%; transport –
6,5%. Dac ă avem în vedere doar prezen ța lucrătorilor în agricultur ă, în
proporție de 1/5, trebuie s ă acceptăm că orașele din România erau mai
apropiate de cele europene de la sfâr șitul secolului al XIX-lea, decât de
cele din anii ’30 ai secolului XX.
Conform recens ământului din anul 19303, repartiția clădirilor era ur-
mătoarea: din totalul de 3.792.992, 560.558 se aflau în mediul urban și
3.232.434 în mediul rural.
Structura cl ădirilor din mediul urban, dup ă materialul de construc ție, se
prezenta astfel4: 50% din c ărămidă și piatră; 20% din lemn (în zonele
muntoase și subcarpatice); 30% din paiant ă, nuiele și pământ. Se constat ă o
„armonizare” a procentelor cu structura popula ției active din ora șe.
Deosebit de interesante sunt datele privind ora șul Bucure ști, cuprinse
în recensământul din anul 19415. Au fost recenzate 105.000 corpuri de cas ă
cu 266.000 apartamente. Dintre acestea 75,8% erau din c ărămidă, iar
24,2% din paiant ă. 78,9% dispuneau de ap ă curentă, iar 21,1% foloseau
apa din fântâni. Doar 54% din locuin țe aveau electricitate. Caloriferele
erau introduse în 11% dintre apartamente, restul fiind înc ălzite cu lemne.

2 V. Axenciuc, Introducere în Istoria economic ă…, p. 373.
3 Dr. S. Manuil ă, D.C. Georgescu, op. cit ., p. 16-17.
4 V. Axenciuc, op.cit. , p. 381.
5 Ibidem , p. 378.

82Mediul rural . Conform unei statis tici întocmite de Ministerul Muncii,
Sănătății și Ocrotirilor Sociale în anul 1929, locuin țele din mediul rural se
prezentau astfel6:

„663.000 locuin țe la țară nu posedă decât o singur ă încăpere, cu un spa țiu de 20-30 mc
și cu ferestrele lipite; 2.188.207 locuin țe au pardoseala din p ământ lipit cu b ălegar.”
„[…] Dintr-un total de 3.078.820 case de la țară, numai 772.594 sunt de zid;
189.881 sunt de piatr ă; 1.022.556 din bârne lipite cu p ământ; 40.485 sunt bordeie;
887.613 sunt pardosite cu scânduri; 2.188.287 sunt lipite pe jos; 388.169 locuin țe
sunt acoperite cu paie, 456.181 cu stuf, 901.982 cu șindrilă, 760.239 cu tabl ă și
572.251 cu țiglă.”

Anchetele echipelor studen țești din anul 1938 au adunat un material
deosebit de bogat și variat privind via ța la țară. Un astfel de raport con-
semna7:

„Locuințele celor boga ți au de obicei câte 3-4 înc ăperi, uneori cu cîte o buc ătărie
de vară…; odăile au podeaua de scânduri, ori sunt lipite cu lut… . Dar multe od ăi
rămân nelocuite, întrebuin țându-se o înc ăpere sau dou ă, celelalte sunt p ăstrate, cu o
adevărată sfințenie, pentru oaspe ți sau pentru nun ți, botezuri etc.
Casele celor s ăraci sunt mult mai mici și mai simple. Au dou ă încăperi, chiar una,
în genere acoperite cu stuf, lipite cu lut, cl ădite din garduri de nuiele umplute cu
pământ. Interiorul este s ărăcăcios – oglind ă a mizeriei economice – cu ferestre mici,
fără podoabe. Hambarele, ch iar grajdurile lipsesc.”

O imagine asem ănătoare ne ofer ă și monografia comunei Gropeni, din
județul Brăila, publicat ă în anul 19318.

2. Alimenta ția
Informațiile pe care le-am putut depista au un caracter general sau se
referă la lumea satelor. De și sunt disparate, ele ne pot oferi câteva indicii
asupra acestei componente importante a nivelului de trai.

6 G. Banu, Sănătatea poporului român , București, 1935, p. 124, apud Starea materia-
lă a țărănimii și premisele mișcărilor țărănești. 1848-1945. Texte de gândire economic ă
(coordonator: V. Axenciuc), Bucure ști, 1989, p. 195; vezi și D. Șandru, Populația rurală
a României între cele dou ă războaie mondiale , Iași, 1980, p. 163.
7 V. Axenciuc, op.cit. , p. 386.
8 I. Bogoiu, Schița monografic ă a comunei Gropeni , „Analele Br ăilei”, III, nr. 3-4,
iulie-decembrie 1931, apud N. Radu ș.a., Prefaceri socio-umane în România secolului XX.
De la comunitatea tradi țională la societatea postcomunist ă, București, 1996, p. 154.

83
Structura consumului de cereale alimentare
în perioada 1920-19399
% în chintale
Cereale 1920-
1924 1925-
1929 1930-
1934 1935-
1939 1920-
1929 1930-
1939 1920-
1939
Porumb 45,4 53,2 55,2 55,8 50,3 55,5 53,3
Grâu și secară 54,6 46,8 44,8 44,2 49,7 44,5 46,7
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Consumul unor produse alimentare
în Europa10
Cereale
kg. Carne
kg. Lapte și brânză
kg. Zahăr
kg.
Anglia 94 60 110 49
Franța 121 52 89 24
Polonia 134 26 128 9 Bulgaria 222 22 78 3
România 202 18 103 5

Hrana țăranilor din comuna Gropeni,
jud. Brăila11
„Iarna, săteanul munce ște mai pu țin și trăiește mai bine, mai ales dup ă Crăciun, cît
ține dulcele «câ șlegi». Atunci se m ănâncă mai mult carne de porc, pe care-l taie de
sfintele sărbători și țăranul bea mai mult. Din prim ăvară până toamna, când munce ște
din greu la munca câmpului, m ănâncă mai mult legume și zarzavaturi: fasole, praz,
ceapă și salată (lăptuci) cu o țet, cartofi, bor ș, pește, mai pu țin ouă, brânză și lapte.
Carne de pas ăre, numai la zile mari. Se m ănâncă mămăligă. Pâinea o cump ără de la
brutari, numai la pomeni, nun ți, botezuri, cumetrii, petrecer i familiale, sau când merg
la vreo munc ă în depărtare vreunul din membrii fami liei, unde nu are posibilitatea s ă
gătească mămăliga, cum ar fi plecatul în balt ă. Se obișnuiește în post și «turtoiul»,
făcut din făină de grâu cu mult m ălai opărit și copt la cuptor în tav ă; azima (pâine
nedospită făcută din făină de grâu sau orz). Mâncarea o g ătește femeia. Se m ănâncă
la masă rotundă, cu trei picioare mici. Se a șează toți împrejur pe sc ăunele sau jos și
mănâncă din vase de p ământ cu linguri de lemn. A început a înlocui lingurile de lemn
cu cele de aluminiu sau tabl ă și a început a întrebuin ța furculița parte din s ăteni.”

9 Gh. Dobre, Producția și consumul de cereale în România interbelic ă (1920-1939) ,
București, 1987, p. 117.
10 V. Axenciuc, op.cit. , p. 403.
11 N. Radu, op. cit ., p. 154-155.

84Alimenta ția copiilor
în perioada interbelic ă12
„Cercetările asupra alimenta ției la copii în diferite zone ale țării arătau că 29,7%
dintre ei nu mâncau decât una sau dou ă mese pe zi, 21,4% nu serveau niciodat ă
dejunul, 11,8% nu consumau leguminoase, 42,3% mâncau o dat ă pe săptămână
carne, iar 83,9% mâncau în mod constant m ămăligă. Rezultate similare au dat și an-
chetele efectuate cu prilejul recrut ării tinerilor pentru armat ă. În anii 1936-1937, la
Căianul Mic, jude țul Someș, au fost cerceta ți, timp de 8 zile la rând, 50 de elevi. Din-
tre aceștia, 14% nu mâncau diminea ța, 60% mâncau m ălai gol și restul de 26% mân-
cau zeam ă ori carne cu m ălai; la prânz, 78% mâncau m ălai cu lapte, cârna ți ori zea-
mă, 18% pită ori mămăligă goală, iar 4% nu mâncau; seara, 40% mâncau m ălai gol,
18% pâine goal ă și 42% mălai cu gro știor. Din cei 50 de elevi, unul singur era hr ănit
bine. În curs de 8 zile, s-a constatat c ă ei au mâncat de 3 ori carne, 17 o singur ă dată,
iar unul niciodat ă. Pâine au mâncat în medie 4 elevi pe zi, și numai la o singur ă masă.
Din cele 1.200 mese, în cursul a 8 z ile, elevii au servit ceai, cafea ori zah ăr în 9.”

Concluzii ale unor anchete privind alimenta ția țăranilor
în perioada interbelic ă13
„Concluzia tuturor cercet ărilor a fost aceasta: insuficient ă alimentație cantitativ ă și
calitativă.
Baza alimenta ției țăranului român este porumbul, care prin el însu și este un ali-
ment incomplet, fiindc ă din substan țele sale proteice îi lipsesc unii aminoacizi, ca
triptofanul, iar lizina, cistina și glicocolul sunt în cantit ăți mici; de asemenea, îi lip-
sesc vitaminele necesare cre șterii, precum și cele pentru combaterea rahitismului și
xeroftalmiei.
Uneori, îns ă, porumbul este consumat în cantitate insuficient ă, alteori este stricat și
din aceast ă cauză dă naștere unei boli numit ă pelagră, destul de r ăspândită în România.
Porumbul în alimenta ția țăranului român mai este înso țit cu ceva fasole, cartofi,
varză, ceapă, castrave ți, puțină carne și pește, puțin lapte și derivate.
În concluzie, constat ăm că o bună parte a popula ției rurale, nutrindu-se cu porumb
insuficient cantitativ, uneori stricat, înso țit de insuficiente alimente calitative, duce la
mortalitate timpurie, debilitate organic ă, lipsa cre șterii normale și la o munc ă de
producție inferioar ă.”
„… Cercet ările științifice și analizele au dat, în privin ța alimenta ției țăranului ro-
mân, urm ătoarele rezultate: a) ra ția calorică insuficient ă; b) rația de proteine animale
insuficient ă; c) substan țe ternale (gr ăsimi și hidrați de carbon) insuficiente; d) ele-
mente minerale, exceptând calciul, insuficiente; e) vitaminele A și D, insuficiente.”

12 D. Șandru, op.cit. , p. 157.
13 Institutul de drept agrar și economie agrar ă din România. Studii și comunic ări,
București, 1943, p. 150-153, apud Starea material ă a țărănimii …, p. 230-231.

853. Asistența sanitară și starea de s ănătate a popula ției

Rețeaua sanitar ă în anul 192114
Nr. comune/
circ. sanitar ă Mii locuitori/
circ. sanitar ă Nr. circ.
sanitare Medie locuitori/
circ. sanitare Provincie
urbane rurale urbane rurale urbane rurale urbane rurale pe țară
Vechiul Regat 1,03 11,49 1.399, 7 6.971,5 70 228 19.996 27.949 26.078
Transilvania 0,47 7,66 723,9 4.390,2 83 533 8.722 8.237 8.302
Basarabia 0,75 39,04 3.343,7 2.001,1 12 50 28.642 40.022 37.819
Bucovina 0,71 7,76 171,8 628,2 14 42 12.274 14.958 14.287 România 0,73 10,53 2.639,1 13.391,1 179 853 14.744 15.699 15.533

Cheltuieli în scopuri sanitare în diferite țări în anul 193515
România 83 lei/locuitor
Olanda 170 lei/locuitor
Ungaria 216 lei/locuitor S.U.A. 250 lei/locuitor Italia 261 lei/locuitor

Număr de medici la sate în anul 193716
(situație comparativ ă cu alte state)
Țara Nr. loc. rurali
la un medic Țara Nr. loc. rurali
la un medic
România 8.130 Belgia 2.344
Iugoslavia 3.568 Grecia 1.727
Polonia 3.289 Fran ța 1.697
Bulgaria 3.059 Germania 1.552
Brazilia 2.958 Uruguay 1.067 Suedia 2.980 Statele Unite 789

Mortalitatea prin tuberculoz ă între anii 1932-193917
(compara ție cu Europa)
„După cifrele oficiale din Buletinul Demografic al României, rezult ă că între anii
1921 și 1938 mortalitatea prin tuberculoz ă pe țară a oscilat între limitele de 165,7 în
1933 și 182,3 în anul 1932, la 100.000 de locuitori. Pe medii de locuire se observ ă o
mai mică mortalitate la sate decât la ora șe. […] De și tuberculoza era mai r ăspândită la
orașe, ea făcea în mediul urban cele mai mu lte victime în rândurile popula ției venită

14 D. Șandru, op.cit. ., p. 187.
15 C. Banu, op. cit., apud Starea material ă a țărănimii …, p. 209.
16 D. Șandru, op. cit ., p. 193.
17 Ibidem , p. 205-206.

86de la sate. […] Explica ția acestei st ări constă în faptul c ă, în timp ce or ășeanul, trăind
în mediu infectat de tuberculoz ă, se imuniza încet, încet prin mici contamin ări, locui-
torii de la țară, nefiind vaccina ți, nu posedau aceast ă imunizare, iar o infec ție masivă
îi omora.”
„România se situa printre țările cu o mortalitate tuberculoas ă apropiată de aceea
găsită în statele agrare din sud-estu l Europei: Polonia având 201 mor ți la 100.000
locuitori, Ungaria – 197, Iugoslavia – 210, Bulgaria – 207, și cu mult peste mortali-
tatea medie a țărilor industrializate din Occident, Anglia având o mortalitate de 86 de
locuitori la 100.000, Germania – 87, Danemarca – 69, Belgia – 18, S.U.A. – 75, Olanda – 73 și Italia – 108.”

4. Natalitatea și mortalitatea

Natalitatea între anii 1931-193418
(compara ție cu alte țări)
Țara Clasificare
1931-1934 Născuți la 1.000 locuitori
(1931-1934)
România 1 33,4
Iugoslavia 2 32,4
Japonia* 3 32,1
Portugalia 4 29,8 Grecia* 5 29,2
Bulgaria* 6 28,8
Polonia 7 27,4 Spania* 8 27,1
Lituania 9 25,8
Argentina 10 25,4 Italia 11 23,7
Ungaria 12 22,5
Uruguay* 13 22,3 Canada 14 22,1
Olanda 15 21,4
Cehoslovacia 16 20,1 Finlanda* 17 20,0
Irlanda liber ă 18 19,2
Letonia* 19 18,8 Danemarca 20 17,7
Belgia* 21 17,5
Australia 22 17,0 Franța 23 16,8
Estonia 24 16,7
Statele Unite* 25 16,6 Elveția 26 16,5

18 Informații din: Dr. S. Manuil ă, D.C. Georgescu, op. cit., p. 86; vezi și: Bréviaire
Statistique …, p. 48.

87Țara Clasificare
1931-1934 Născuți la 1.000 locuitori
(1931-1934)
Noua Zeeland ă 27 16,3
Germania 28 15,9
Anglia 29 15,5
Norvegia 30 15,5
Austria 31 14,7 Suedia 32 14,4
*) Proporții medii în perioada 1931-1933.

Mortalitatea între anii 1931-193419
(compara ție cu alte țări)
Țara Clasificare
1931-1934 Morți la 1.000 de locuitori
1931-1934
România 1 20,5
Iugoslavia 2 18,5 Japonia* 3 18,1 Grecia* 4 17,5
Portugalia 5 17,2
Spania 6 16,3 Ungaria 7 15,8
Franța 8 15,7
Bulgaria 9 15,6 Letonia 10 15,0
Lituania 11 14,6
Polonia 12 14,5 Olanda 13 8,9
*) Proporții medii în perioada 1931-1933.

5. Salariile

Repertoriul alfabetic al func țiunilor existente în buget ul general al statului
pe anii 1934-193520
Denumirea
funcțiunii Limitele de salarizare
(lei)
Agent sanitar, clasa a III-a 3.015-2.582
Arhiepiscop 27.050
Avocat, clasa a III-a 8.300-5.650
Bibliotecar, clasa a II-a 8.600
Brutar 2.650-750 Bucătar 3.600-500
Căpitan de armat ă 9.350-8.500

19 Ibidem , p. 86; vezi și: Bréviaire Statistique …, p. 48.
20 Ibidem , p. 455-497.

88Denumirea
funcțiunii Limitele de salarizare
(lei)
Chestor de poli ție 10.600-10.300
Cizmar 1.000
Colonel 18.050-16.700
Conferențiar universitar cu 6 gr. 19.150-17.750
Consul general, clasa I 17.400-11.900 Contabil șef, clasa III 10.440-7.700
Controlor vamal 5.650-5.200
Electrician, clasa a II-a 3.300 Gardian public 2.300
General de divizie 25.450
Impiegat, clasa a II-a 4.800-2.250 Inginer 19.500-3.300
Institutor cu 3 grada ții 10.500-5.550
Învățător definitiv cu 3 grada ții 4.700-3.700
Judecător 19.150-9.250
Locotenent 7.800-7.200
Mareșal 35.100
Mecanic locomotiv ă pr., clasa a II-a 5.535-4.288
Medic 11.900-850
Ministru 30.400 Mitropolit 28.350-23.500
Notar 4.000-1.900
Patriarh 31.550 Plutonier șef de post 3.400
Prefect de jude ț 17.250-16.750
Prefect de poli ție 19.900-10.950
Profesor universitar cu 6 grada ții 29.550-25.350
Șofer 5.350-1.900
Ușier 3.240-2.400
Zidar de cazane 2.650

Salariile muncitorilor agricoli
în anul 193821
„În anul 1938, salariile b ărbaților au variat, dup ă datele oficiale, între 36 lei și 43
lei pe zi, iar ale copiilor între 19 și 29 lei. Ziua cu carul s-a pl ătit între 123 și 128 lei;
cu plugul, între 159 și 182 lei; iar aratul unui hectar între 375 și 383 lei etc. Aceste
prețuri sunt îns ă cele stabilite de Minister; în realitate, sunt cu mult mai mici.”

21 Ibidem , p. 137. Utilizând alte surse, D. Șandru indic ă următoarele pre țuri la munci-
le agricole: „… media lor pe țară a înregistrat 20 lei la ziua de munc ă a bărbaților, 15 lei la
cea a femeilor și 10-12 lei pentru tinerii sub 17 ani” (D. Șandru, Satul românesc între anii
1918-1944 …, p. 408).

896. Prețurile

Prețul mediu de vânzare al unor articole în anul 193422
lei Articolul U.M. București Ia și
Carne de vac ă, calitatea I 1 kg. 17,50 15,10
Carne de porc, calitatea I 1 kg. 28,40 22,15
Mezeluri 1 kg. 48,50 48,50
Lapte 1 l. 8,25 5,15 Unt proasp ăt 1 kg. 65,10 61,90
Brânză de burduf 1 kg. 53,75 38,20
Ouă 100 buc. 154,15 104,60
Găină 1 buc. 40,90 33,00
Gâscă 1 buc. 90,00 55,00
Grâu 100 kg. 452,25 377,10 Porumb 100 kg. 213,50 220,85
Orz 100 kg. 193,10 190,00
Ovăz 100 kg. 263,45 240,40
Făină de grâu, calitatea 000 1 kg. 10,00 9,35
Pâine albă 1 kg. 7,75 7,10
Pâine neagr ă 1 kg. 5,55 5,75
Cafea 1 kg. 88,50 107,90
Măsline 1 kg. 33,90 36,25
Cartofi 1 kg. 3,10 2,40 Ulei de floarea-soarelui 1 l. 25,75 24,65
Vin alb 1 l. 19,50 22,65
Șifon indigen 1 m. 34,10 30,00
Stofă haine indigen ă 1 m. 458,00 400,00
Pantofi bărbătești 1 per. 530,00 425,00
Pantofi de dam ă 1 per. 430,00 450,00
Lemne de fag 1.000 kg. 712,00 746,25
Petrol lampant 1 l. 4,65 4,35
Benzină ușoară 1 l. 8,35 9,00
Alcool rafinat 1 l. 94,00 94,15
Săpun de toalet ă 1 buc. 18,00 16,00

Dezechilibrul între pre țurile agricole și cele industriale în perioada 1929-193923
(baza 1929 = 100)
Anul Indicele pre țurilor
produselor agricole Indicele pre țurilor produselor
industriale cump ărate de
agricultori Raport între pre țurile
agricole și industriale
1929 100,0 100,0 100,0
1930 68,2 93,2 73,2

22 Statistica pre țurilor și a costului vie ții pentru 1934, cu o Introducere de dr. I. Teo-
dorescu , București, 1935, p. 44, 54, 59, 67.
23 D. Șandru, Populația rurală a României …, p. 149.

90Anul Indicele pre țurilor
produselor agricole Indicele pre țurilor produselor
industriale cump ărate de
agricultori Raport între pre țurile
agricole și industriale
1931 50,8 74,5 68,2
1932 47,7 68,6 69,5
1933 44,9 69,0 65,1
1934 44,1 74,1 59,5 1935 48,4 89,5 54,1
1936 54,8 102,9 52,5
1937 64,6 106,8 60,5 1938 67,1 108,0 62,1
1939 72,7 123,0 59,1
* * *
Pe baza acestor considera ții și date statistice, pute m formula o serie de
observații și concluzii:
 România întregit ă a cunoscut un proces accelerat de modernizare, de
integrare în Europa vremii. Rezultatele ob ținute trebuie comparate cu
perioada anterioar ă, cu cele din alte țări europene, inclusiv cele vecine.

„S-au dep ășit mari greut ăți, au existat abuzuri, n-au lip sit convulsii sociale, dar, în
ansamblul s ău, societatea româneasc ă a mers pe un drum ascendent, întrerupt brutal
de tragedia anului 1940. În cei aproape 22 de ani, voca ția constructiv ă, material ă și
spirituală s-a manifestat mai puternic, în plan na țional și universal”24.

 În condițiile în care peste 78% din popula ția activă se afla la sate, ima-
ginea asupra nivelului de trai este dominat ă de datele privind via ța la
sate. Este cît se poate de clar c ă realizarea reformei agrare din anul
1921 a dus la cre șterea nivelului de trai a țărănimii din Vechiul Regat
și din provinciile unite cu Țara. Cu toate greut ățile determinate de apli-
carea reformei, refacerea economic ă, criza economic ă, „foarfecele pre-
țurilor”, țăranul din România interbelic ă a trăit mai bine decât țăranul
dinainte de primul r ăzboi mondial.
 Nivelul de trai al or ășenilor a crescut evident în perioada interbelic ă. În
orașele mari, ace știa beneficiau de electricitate, ap ă curentă, transport,
telefon etc. În ora șele mici, aveau avantajul pre țurilor mai mici la
transport, chirie, produse de consum ș.a. În acest sens, este semnifica-

24 I. Agrigoroaiei, Modernizarea societ ății române ști în perioada interbelic ă. Propu-
neri pentru o dezbatere , în „Xenopoliana”, VI, nr. 1-2/1998, p. 36.

91tiv faptul c ă, în anul 1931, aproape 80% din casele din Bucure ști aveau
apă curentă, iar peste jum ătate aveau lumin ă electrică. În raport cu
Occidentul este pu țin, dar în compara ție cu anul 1914 sau cu alte ora șe
din sud-estul Europei la aceast ă dată – 1941 – era o evolu ție evident ă.
 Nivelul de trai al țărănimii – de la cei cu p ământ puțin până la cei cu
40-50 ha – era afectat de lan țul de intermediari di n procesul de vânzare
a produselor agricole. Ca urmare, „m ărfurile agricole pentru export
erau vândute de țărănime abia la un sfert sa u la o treime din pre țul lor
de desfacere pe pia ța externă”25. Cei care aveau propriet ăți foarte mari,
beneficiind și de informa țiile necesare, puteau reduce aceste pierderi
provocate de intermediari.
 Prețurile produselor industriale au fost m ărite de organiza țiile mono-
poliste private26; de asemenea, statul a m ărit taxele și impozitele în
procesul de dirijare a economiei și de sprijinire a industriei; toate
aceste cre șteri erau suportate de țărani, meșteșugari, mici industria și,
comercian ți etc., influen țând direct nivelul de trai.
 Schimbul dintre sat și oraș reflectă o component ă esențială a problemei
agrare. „Foarfecele pre țurilor” nu permitea acumul ări pentru moder-
nizarea agriculturii, afectând traiul țăranilor.
 În privința prețurilor, trebuie avut în vedere c ă mecanismul stabilirii
acestora la nivelul pie ței europene „a determinat un mod de formare a
prețurilor pe pia ța româneasc ă în detrimentul economiei na ționale, al
producătorului mic agricol și al consumatorului salariat. Pre țurile de
import și export au constituit, ca pretutindeni și oricând în țările slab
dezvoltate, mijloace și canale de transfer din economia na țională,
printr-un flux în unisens c ătre piața european ă, a unei cote-p ărți din
venitul na țional, contribuind la diminuar ea resurselor de dezvoltare
internă și la nevoie permanent ă de capitaluri externe”27.
 La sate, nivelul de trai era determinat de m ărimea suprafe ței de pământ
avută în proprietate. În anul 1930, aproape 30% dintre propriet ăți erau
sub 5 ha, din care jum ătate sub 3 ha. Ceea ce înseamn ă – din perspec-

25 V. Axenciuc, Introducere în Istoria economic ă…, p. 335.
26 Conform unei statistici, „din 26 de produse industriale, 17 se aflau sub regim și cu
prețuri de monopol” (V. Axenciuc, Evoluția economic ă a României …, II, p. 728).
27 Idem, Introducere în Istoria economic ă…, p. 388.

92tiva statisticii – c ă aproape o treime din țărănime avea un trai modest,
iar jumătate din aceasta se afla la limita subzisten ței.
 În orașe, 1/5 din popula ție era format ă din lucrători în agricultur ă. Aceș-
tia beneficiau de unele di ntre avantajele civiliza ției, având și resursele
agriculturii. Aveau o situa ție superioar ă țăranilor, dar mult inferioar ă
orășenilor cu salarii.
 Faptul că între cele aproape 3.100. 000 de case de la țară – în anul
1929 – existau și 40.000 de bordeie, ne arat ă că cel puțin 200.000 de
oameni tr ăiau la nivelul Evului Mediu.
 Statistica comparativ ă cu unele țări europene, privind consumul unor
produse alimentare, ne dezv ăluie faptul c ă românii consumau cereale,
lapte și brânzeturi în limite apropiate de țările dezvoltate, dar erau sur-
clasați la carne (1:3) și zahăr (1:5).
 Alimentația țăranilor era influen țată de mărimea propriet ății. Cei care
aveau pân ă la 5 ha tr ăiau modest; ei mâncau bine doar duminica, la
sărbători și după Crăciun, „în dulcele câ șlegi”. Nu de pu ține ori prefe-
rau să vândă păsări, animale și alte produse pentru a ob ține bani, decât
să le consume în gospod ărie.
 În privința asistenței sanitare, de și s-a înregistrat o evident ă îmbună-
tățire, România continua s ă se situeze între țările cu aloca ții bugetare
total insuficiente. Situa ția cea mai grav ă era la sate, unde num ărul me-
dicilor era de peste 2 ori mai mic în compara ție chiar cu țări vecine din
estul Europei.
 Un „reper” semnificativ pentru nivelul de trai al unei țări îl reprezint ă
natalitatea și mortalitatea. Înainte de primul r ăzboi mondial, România
ocupa primele locuri într -un „clasament” european28. Cu toate transfor-
mările social-economice care au influen țat nivelul de trai, România
continua s ă se situeze pe primele locuri în acela și „clasament”, fiind
„concurat ă” doar de țări din aceea și zonă geografic ă.
 Analiza structurii ministerelor ne arat ă că existau aproape 250.000 de
salariați. Prin urmare, aproximativ acela și număr de familii beneficia
de un salariu în cas ă. Firește, astfel de aproxima ții sunt într-o anumit ă

28 L. Colescu, Analiza rezultatelor recens ământului general al popula ției României
de la 1899 , București, 1944, p. 26.

93măsură riscante. Totu și, având în vedere num ărul mediu al membrilor
de familie, putem aprecia c ă circa un milion de persoane beneficiau de
un salariu în cas ă – ca bugetari. Ceea ce însemna – vom vedea la rapor-
tul salarii/pre țuri – un trai decent.
 Repertoriul func țiilor din bugetul general dovede ște că în perioada
interbelic ă a existat o concep ție unitară asupra raportului dintre diferite
domenii de activitate, dintre plata muncii fizice și celei intelectuale,
dintre diferitele trepte de re sponsabilitate, dintre stagiari și cei aproape
de pensie etc. Men ționăm doar câteva aspecte: un profesor universitar
avea salariu cît un ministru; un prefect de jude ț nu depășea un confe-
rențiar universitar; un mecanic de locomotiv ă avea cel mult cît un in-
stitutor; un șef de post avea de aproximativ 8 ori mai pu țin decât un
profesor universitar; un colonel avea aproximativ cît un conferen țiar
universitar; un deputat pr imea circa 20.000 lei pe lun ă, pe când un
profesor universitar aproape 30.000 lei etc.
 În privința populației salariate, trebuie observat c ă în anul 1930, în
industrie și transporturi lucrau 920.825 de persoane. Sc ăzând num ărul
ucenicilor, se poate aprecia c ă existau cel pu țin 750.000 de familii care
aveau un salariu în familie, ceea ce însemna – cum am mai subliniat – un trai decent.
 Nivelul de trai impune și o raportare a salariilor la pre ț
uri. Dacă luăm
exemplul anului 1934, constat ăm că un învățător, care avea un salariu
de aproximativ 4.000 lei, putea cump ăra: peste 40 kg cafea, sau 80 kg
mezeluri, sau 250 kg carne de vac ă etc. În acela și timp, țăranii erau
grav dezavantaja ți. În anul 1938, un b ărbat nu putea ob ține pentru o zi
de muncă la câmp decât circa 40 de lei. Și aceasta în condi țiile în care
dinamica puterii de cump ărare a agricultorilor a sc ăzut de la 100% în
anii 1927-1929 la 56,9% în anul 1933 și 61,9% în anul 1940.
 Dacă luăm în considera ție structura popula ției după mediul de locuire,
structura popula ției active, reparti ția propriet ății în agricultur ă, numă-
rul salaria ților, raportul salarii/pre țuri ș.a., constat ăm că: – aproximativ
1/3 din țărănime (cei cu propriet ăți până la 5 ha) aveau un nivel de trai
foarte scăzut (la limita subzisten ței) și scăzut; – o jum ătate din num ărul
familiilor țărănești (incluzând deci și proprietarii cu 5-10 ha) aveau un
nivel de trai foarte sc ăzut, scăzut și decent; – aproximativ 20% din

94populația orașelor trăia modest sau decent; – un nivel de trai bun și
foarte bun aveau proprietarii agricoli care de țineau peste 10 ha de p ă-
mânt, salaria ții din industrie, transporturi, construc ții etc., bugetarii,
meseriașii, patronii etc. Ad ăugând și celelalte repere – locuin țele, ali-
mentația, asisten ța sanitară etc. –, se poate concluziona c ă aproximativ
o treime din popula ția țării avea un nivel de trai foarte sc ăzut și scăzut.
Două treimi trăiau decent, bine, foarte bine etc.
Trebuie subliniat c ă populația României interbelice avea un nivel
de trai mai ridicat decât în perioada anterioar ă și superior la unele ca-
pitole – locuin țele, alimenta ția – unor țări vecine. Înf ăptuirea reformei
agrare – cea mai radical ă din aceast ă parte a Europei –, procesul de
urbanizare, cre șterea semnificativ ă a numărului de lucr ători în indus-
trie, transporturi, construc ții, mărirea personalului bugetar, au determi-
nat creșterea num ărului de familii care aveau un nivel de trai peste cel
decent.

95

Poziția geopolitic ă a României (secolele XIX-XXI).
Permanen ță și schimbare

De la cronicari pân ă în prezent, pozi ția geopolitic ă a spațiului locuit de
români a fost abordat ă în variate moduri, cu concluzii asem ănătoare, dar și
contradictorii.
O primă problem ă care a suscitat și suscită dezbateri și controverse
este cea privind aria geografic ă în care trebuie inclus ă România; se întâl-
nesc diverse formul ări: „balcanic ă”. „sud-estul” sau „estul Europei”, „Eu-
ropa central ă”, „spațiul carpatic”, „spa țiul carpato-danubiano-pontic” și al-
tele. Uneori s-a ajuns la situa ții (absurde) ca România s ă apară în atlase pe
planșe diferite: partea de nord în Europa central ă, iar partea de sud în Pe-
ninsula Balcanic ă1.
Firește, o opțiune sau alta a fost de multe ori influen țată – când n-a fost
vorba de ignoran ță – de factori de natur ă politică și mai puțin de natur ă
geografic ă. Nu ne propunem s ă detaliem problema; ar fi nevoie de o cerce-
tare aparte. Oferim, totu și, câteva puncte de vedere. Astfel, Ion Simionescu
scria în 1937:

„Limita oriental ă a Europei centrale se socoate cam linia dus ă de la vărsarea flu-
viului Niemen în Marea Baltic ă la gurile Dun ării. România se afl ă în cuprinsul aces-
tui ținut, strâns legat ă de Carpa ți, șira de mun ți care străbate Europa central ă. Prin
adânci linii de fractur ă, ca și prin cel mai de seam ă fluviu al Europei, România este
despărțită de Peninsula Balcanic ă, în care adesea, dar pe nedrept, este reprezentat ă în
atlasele str ăine (subl.ns., Gh.I.). Țara noastr ă nu e legat ă de Europa central ă numai
prin arhitectura p ământului, ori prin condi țiile climaterice, ci și prin mare parte din
evoluția ei istoric ă. Se află însă la limita extrem ă a Europei centrale, ca și Polonia, ori
o parte din Germania. Nu poate fi deci lipsit ă de influen ța climei r ăsăritene, dup ă

1 Goodess World Atlas , Chicago, 1966, plan șele 121 și 127, apud C.C. Giurescu,
Probleme controversate în istoriografia român ă, București, 1977, p. 17.

96cum nu a r ămas neatins ă de valurile popoarelor mereu agitate, venite din inima Asiei.
În toate privin țele, fizice, biologice și istorice se află la o răscruce de drumuri ”2
(subl.ns., Gh.I.).

Un an mai târziu, N.Al. R ădulescu, concluziona în urma unei analize a
literaturii de speci alitate din Europa:

„…putem trage concluzia c ă majoritatea lucr ărilor geografice recente, consider ă
România Mare ca un fragment al Europei centrale – p ărăsind astfel pentru totdeauna
ideea de a plasa țara noastr ă în cadrul Peninsulei balcan ice. E un drept care ni s-a
refuzat prea mult timp și privim cu toat ă recunoștința pe cercet ătorii apuseni care ni
l-au anunțat”3.

În contextul celui de-la doilea r ăzboi mondial, atât de nefavorabil
României, Gh. Br ătianu afirma:

„Noi trăim aici la o r ăspântie de drumuri, la o r ăspântie de culturi și, din nefericire,
la o răspântie de n ăvăliri și imperialisme. Noi nu putem fi desp ărțiți de întregul com-
plex geografic care, cum ve ți vedea, ne m ărginește și ne hotărăște destinul, între cele
două elemente care îl st ăpânesc, muntele și marea. Ceea ce a ș vrea să apară lămurit
este că pentru a ne în țelege trecutul, trebuie s ă înțelegem mai întâi întregul complex
geografic, istoric, geopolitic, din care acesta face parte”4.

După aproape 40 de ani, C.C. Giurescu opina:

„Din punct de vedere geografic, r ăspunsul la cele dou ă întrebări […] este limpede:
România apar ține spațiului carpatic sau carpato-danubian, care și-a luat numele de la
lanțul Carpaților – lanț mai lung decât cel al Balcanilor –, în timp ce statele de la sud
de Dunăre și Drava își iau numele de la mun ții respectivi. Ad ăugăm că numele Bal-
can (Balkan) vine, dup ă toate probabilit ățile, de la turcii osmanlâi ai secolului XVI,
care au dat un nume nou, turcesc, vechiului Hæmus. A șadar, România face parte,
geografic, din spa țiul carpatic, a șa cum face și Ungaria, și Slovacia. […] România
aparține, prin urmare spa țiului carpatic sau carpato-danubian, iar nu Peninsulei
Balcanice (subl.ns., Gh.I.). Ea a avut și are însă legături strânse cu peninsula, leg ături
politice, economice și culturale. De aceea și nordul Dun ării și sudul ei pot fi

2 I. Simionescu, Țara noastr ă, București, 1937, p. 17.
3 N.Al. Rădulescu, Poziția geopolitic ă a României , I, în Geopolitica , I (ed. Emil I.
Emandi, Gh. Buzatu, Vasile S. Cucu), Ia și, 1994, p. 96.
4 Gh.I. Brătianu, Chestiunea M ării Negre , curs 1941-1942, p. 11-12, apud, Paul Do-
brescu, Alina Bârg ăoanu, Geopolitica , București, 2001, p. 61.

97înglobate într-o unitate mai mare, care es te sud-estul european. […] Sub acest nume
cuprinzător, sud-estul european, urmeaz ă a fi înglobat, deci, atât sudul cât și nordul
Dunării, Peninsula Balcanic ă și regiunea carpatic ă sau carpato-danubian ă”5.

În perioada tranzi ției, dezbaterile privind pozi ția geopolitic ă a Româ-
niei, raportarea la Europa sunt, fire ște, marcate de noul context politic in-
tern și internațional.
De pe pozi ția geografului, Vasile S. Cucu scria în anul 1994:

„Regional, în cadrul fizico-geografic și geopolitic al Europei, spa țiul României co-
respunde regiunii de tranzi ție – atât c ătre răsărit, apus cât și spre miaz ăzi, la interfe-
rența dintre Europa peninsular ă și cea continental ă”6.

Preocupat de definirea proces ului de integrare european ă, Andrei Mar-
ga subliniaz ă că:

„Geografia și istoria sunt condi ții indispensabile, dar unificarea european ă fiind un
proces în prim ă linie institu țional și cultural, apartenen ța european ă se judecă consi-
derând institu țiile și cultura. Situarea în geografia și istoria european ă nu genereaz ă
automat o europenitate cultural ă, după cum o europenitate cultural ă poate fi g ăsită și
în țări care nu apar țin geografic și istoric, în sens strict, Europei…”7

Pe o poziție apropiat ă se situeaz ă și Octavian Paler:

„… e clar c ă Europa nu poate s ă însemne, deocamdat ă, pentru noi ceea ce înseamn ă
pentru un occidental sau ceea ce ar fi putut s ă însemne, în mod normal, și în repre-
zentările noastre, dac ă n-ar fi existat istoria silnic ă de după Yalta. Și e la fel de clar
reintrarea noastr ă în Europa e o problem ă mai complicat ă decât pare la prima vedere.
Ea depășește cu mult aranjamentele diplomatice”8.

Deosebit de interesant ă este și opinia exprimat ă de Alina Mungiu
Pippidi:

5 C.C. Giurescu, op. cit. , p. 77.
6 Vasile S. Cucu, România – Considera ții geopolitice (I), în Geopolitica , I, p. 361.
7 Andrei Marga, Europa și specificul european. Filosofia unific ării europene , Cluj,
1995, apud Revenirea în Europa. Idei și controverse române ști. 1900-1995 , antologie și
prefață de Adrian Marino, Craiova, 1996, p. 24.
8 Octavian Paler, Noi și Europa , în „România liber ă”, 6 martie 1992, apud Revenirea
în Europa… , p. 226.

98„La aceast ă oră (1995 – n.ns., Gh.I.) putem spune c ă există trei Europe și soarta
noastră depinde în care dintre ele vom r ămâne. Prima este Europa propriu-zis ă, care
nu are nimic de a face cu cea din c ărțile de istorie române ști sau din discursurile de-
magogilor no ștri. În Occident, când se spune: și ce facem cu Europa?, întrebarea se
referă în exclusivitate la statele Uniunii Europene. […] A doua Europ ă este ceea ce se
numește «Europa central ă». […] Dup ă Geremek (consilier al lui Lech Wa łesa), Euro-
pa central ă se poate extinde oricât spre est, poate include la o adic ă țările baltice și
chiar Ucraina, dar nu și spre sud, oricât de ciudat ar p ărea. […] Dincolo de Europa
centrală de succes și de cea lărgită (plus Slovenia, Balticele), începe cea de-a treia re-
giune a Europei”9.

Al. Duțu acordă importan ță factorului religios:

„Europa nu se împarte geografic, ci dup ă cum și-a construit existen ța politică: de o
parte o societate permisiv ă, care îng ăduie cetățeanului ini țiative și-i impune r ăspun-
dere; de cealalt ă parte o societate a constrângerii care cere cet ățeanului să participe
la «fericirea patriei», a «poporului», a « țării» și-i impune ascultare. […] Pe cât este de
greșit să folosim termeni religio și pentru realit ăți politice, vorbind despre state
ortodoxe cu o politic ă ortodoxă (și aceasta dup ă decenii lungi de ateism), pe atâta
este de nefiresc s ă ignorăm elementul religios în construc ția politică”10.

Într-un studiu intitulat Europele provinciale , Sorin Alexandrescu ofer ă
o „șansă” și „marginilor” Europei:

„Noua Europ ă este una a nesfâr șitelor diferen țe, nu a blocurilor închise, omogene
în interior și opuse unul altuia, precum Vestul, Estul și Mitteleuropa par a sugera.
În acest context, «cultu rile provinciale» î și pot redobândi interesul, demnitatea, și
chiar dreptul la existen ță. Marginile devin la fel de interesante ca centrele. […]. Da,
sunt multe aceste Europe al e marginilor – nu ale minorit ăților, deși ale lor de aseme-
nea – și ale culturilor provinciale și regionale, constituind în subteranele marilor cen-
tre culturale via ța cultural ă locală adevărată, pulsând în tempoul ei modest, dar tena-
ce, persistând în ciuda istoriei f ăcute și mai ales desf ăcute, distruse de cei mari, lup-
tându-se s ă devină ele însele, dar nereu șind niciodat ă. Europele uitate, neglijate, dis-
prețuite ale Europei. Europele care, odat ă studiate, ne-ar vindeca de propriile noastre
spaime pentru c ă le-am reg ăsi, aceste spaime, la foarte mul ți alții, și am înceta s ă ne
mai identific ăm cu ele”11.

9 Alina Mungiu Pippidi, Vom alunga „Fantomele Balcanilor”? , în „România liber ă”,
11 mai 1995, apud Revenirea în Europa… , p. 229-231.
10 Al. Duțu, Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene , București, 1999, p. 52.
11 S. Alexandrescu, Europele provinciale , în „Secolul 20”: Europele din Europa ,
nr. 10-12/1999, 1-3/2000, p. 38-39.

99Se observ ă că preocupările și opiniile privind geopolitica sunt extrem
de variate. În continuare, vom prezenta câteva aspecte semnificative pentru
poziția României pe parcursul a peste 100 de ani – de la în ceputul secolului
al XX-lea pân ă în prezent – ( teritoriul; vecinii; popula ția; nivelul econo-
mic; obiectivul strategic ), grupate pe trei etape: – România la 1914; – Ro-
mânia interbelic ă; – România la început ul mileniului III . Pe baza acestor
date și aprecieri propunem o serie de concluzii privind permanen țele și
schimbările în poziția geopolitic ă a României.

România la 1914

Teritoriul
La începutul secolului al XX-lea, România, cu o suprafa ță de 137.903
km2, ocupa 1,3% din suprafa ța Europei. De și un stat mic, România avea o
suprafață mai mare decât statele sud-dun ărene12: Serbia – 48.382 km2;
Bulgaria – 95.704 km2; Grecia – 64.688 km2.

Vecinii
La vest și la nord România se învecina cu Imperiul austro-ungar, la est
cu Imperiul țarist, la sud-vest cu Serbia, iar la sud cu Bulgaria. Începând cu
anul 1878 țara are ieșire la Marea Neagr ă.

Populația
România era situat ă, între țările mici, având o popula ție mai mic ă decât
Austria (26.150.599 – 1900), Ungaria [c u provinciile subjugate, n.ns. –
Gh.I.] (19.254.559 – 1900), Germania (56.367.178 – 1900), Fran ța
(38.961.945 – 1901), Anglia (41.458.721 – 1901) ș.a. Totuși, pentru pozi ția
țării în sud-estul continentului trebuie men ționat că avea popula ția cu mult
mai mare decât statele sud-dun ărene13: Bulgaria (3.733.189 – 1900), Serbia
(2.493.770 – 1900), Grecia (2.430.807 – 1896).

12 Gh. Platon, V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei, Cum s-a înf ăptuit
România modern ă, Iași, 1992, p. 145.
13 L. Colescu, Analiza rezultatelor recens ământului general al popula ției României
de la 1899 , București, 1944, p. 40.

100Nivelul economic
Un reper semnificativ prive ște structura popula ției după ocupații.
Aproximativ 80% dintre locuitori lucrau în agricultur ă, care asigura, de
altfel, un procent asem ănător din exportul țării. Trebuie subliniat, îns ă, că
după adoptarea Legii de încurajare a industriei din anul 1887 (completat ă
cu legea din anul 1912) s-au creat condi ții pentru dezvoltarea unei industrii
mecanizate. Legea minelor din anul 1895 a favorizat exploatarea petrolu-
lui, România devenind un important exportator în preajma declan șării
primului r ăzboi mondial. Totu și, la 1914 economia României era dominant
agrară, fiind dependent ă de importul produselor și tehnologiilor industriale.

Obiectivul strategic
După cucerirea independen ței de stat, idealul românilor din Regat și
din provinciile subjugate – crearea unui stat unitar – este afirmat cu tot mai
multă tărie, convingere și speranță. Alianța cu Puterile Centrale, impus ă de
conjunctura politic ă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, a asigu-
rat un climat de securitate necesar consolid ării statului, inclusiv prin atra-
gerea de capital str ăin. Treptat, diploma ția româneasc ă s-a apropiat de An-
tantă, care putea sprijini des ăvârșirea unității național-statale.
*
La 1914, România era considerat ă o țară european ă, care redusese mult
din distan ța care o separa fa ță de Occident la 1859. Situarea geografic ă
prezenta deosebit ă importan ță din punct de vedere strategic : aproximativ
900 km grani ță cu Imperiul țarist, aproximativ 1.300 grani ță cu Imperiul
austro-ungar, pozi ția la Dun ăre, deschiderea la mare confereau României
atu-uri importante în ti mp de pace sau de r ăzboi. Resursele economice ale
țării (grâu, lemn, petrol ș.a.), importante pentru pr opria dezvoltare econo-
mică, pentru comer țul exterior, reprezentând un important poten țial în
eventualitatea unui conflict, contribuiau la asigurarea pozi ției dominante în
sud-estul Europei.
De asemenea, sistemul de comunica ții și telecomunica ții prezenta o
reală valoare strategic ă. Din aceea și perspectiv ă – eventualitatea unui con-
flict european – trebuie men ționată valoarea armatei , nu numai pentru m ă-
rime și dotare, cât și pentru prestigiul câ știgat în războiul din 1877-1878.

101În același timp, ritmul moderniz ării țării a fost sesizat în epoc ă, unii is-
torici, oameni politici sau ziari ști supranumind România „Belgia Orien-
tului” sau „Japonia european ă”.
Pe de altă parte, stadiul dezvolt ării economice situa România în partea
a II-a a „tabloului” european, aflându-se în continuare în sfera de interese
politico-economice a marilor puteri.

România interbelic ă

Teritoriul
După Marea Unire, România, cu o suprafa ță de 295.049 km2
reprezenta 2,52% din suprafa ța Europei, ocupând locul 10 între țările
continentului14. România era mai mic ă decât Germania (470.714 km2),
Franța (550.986 km2), Polonia (388.635 km2), dar mai mare decât
Cehoslovacia (140.499 km2), Ungaria (93.061 km2), Bulgaria (103.146
km2), Iugoslavia (249.468 km2), Grecia (130.199 km2)15.
Prin urmare, România Întregit ă își consolida pozi ția în sud-estul Euro-
pei, beneficiind de o suprafa ță semnificativ mai ma re decât a celorlalte
state, fiind dep ășită doar de Polonia și, evident, de URSS.

Vecinii
România Întregit ă are vecini noi: la est Rusia sovietic ă (apoi URSS), la
nord Polonia și Cehoslovacia, la vest Ungaria, la sud-vest Iugoslavia, la
sud Bulgaria. De asemenea, î și consolideaz ă poziția la Marea Neagr ă, prin
lungirea semnificativ ă a litoralului, care se înti nde din Cadrilater la gurile
Nistrului. Dispari ția Austro-Ungariei, ca și vecinătatea cu Polonia și Ceho-
slovacia m ărea sentimentul de securitate în aceast ă parte a Europei.

Populația
Marea Unire de la 1918 a avut ca urmare aproape o dublare a popu-
lației: de la 7.771.341 locuitori în 1914 la 14.669.841 locuitori în 191916.

14 Dr. S. Manuil ă, D.C. Georgescu, Populația României , București, 1937, p. 9.
15 Bréviaire Statistique… , Institutul Central de Statistic ă, București, 1940, p. 10.
16 Ibidem , p. 9.

102Astfel, devine o țară mijlocie, fiind a opta din Europa, dup ă mărimea
populației17.
În anul 193018, cu peste 18.000.000 locuitori, România era întrecut ă
doar de: URSS (inclusiv teritoriil e asiatice) – 160.000.000 locuitori; Ger-
mania – 65.092.000 locuitori; Fran ța – 41.610.000 locuito ri; Italia –
41.069.000 locuitori; Marea Britani e – 39.952.377 locuitori; Polonia –
31.685.000 locuitori; Spania – 23.563.867 locuitori. Avea popula ția mai
numeroase decât: Ungaria – 8.688.319 locuitori; Iugoslavia – 13.822.505 locuitori; Cehoslovacia – 14.735.711 lo cuitori; Grecia – 6.398.000 locui-
tori; Bulgaria – 5.776.400 locuitori ș.a.
O problem ă important ă este cea a românilor r ămași după Marea Unire
în alte state
19: în Rusia – 249.711; în Iugosla via – 229.398; în Bulgaria –
60.080; în Ungaria – 23.760; în Cehos lovacia – 13.610; în Albania –
40.000; în Grecia – 19.703.

Nivelul economic
Direcția principal ă a procesului de moderni zare în perioada interbelic ă
a fost industrializarea. Legisla ția adoptat ă de guvernele liberale între anii
1922-1926 și 1934-1937 a favorizat consolidarea industriei și capitalului
autohton. În anul 1938, industria contribu ia cu peste 30% la crearea venitu-
lui național și asigura aproximativ 80% din produsele necesare consumului
intern. Progrese însemnate au fost înre gistrate în transporturi; locomotivele
și automotoarele române ști erau competitive pe plan european; la fel,
aviația civilă se putea compara cu ale altor țări europene, care aveau un
nivel superior de dezvoltare economic ă.
Totuși, România era în continuare dependent ă la importul de ma șini
unelte, de produse industriale de înalt ă tehnicitate etc. Iar în privin ța pro-
centului popula ției care lucra în agricultur ă, era depășită doar de URSS și
Bulgaria. De asemenea, în privin ța productivit ății în agricultur ă, a venitului
național/cap de locu itor, România se situa în ultima parte a unui posibil
„clasament” european.

17 Dr. S. Manuil ă, D.C. Georgescu, op. cit. , p. 9.
18 Bréviaire Statistique… , p. 8.
19 D. Șandru, Populația rurală a României între cele dou ă războaie mondiale , Iași,
1980, p. 49.

103Obiectivul strategic
Este bine știut că politica extern ă a României interbelice a urm ărit
menținerea statu-quo -ului, aplicarea și apărarea prevederilor tratatelor de
pace semnate la Conferin ța de pace de la Paris. România s-a bazat pe spri-
jinul Fran ței și Angliei, pe alian țele regionale – Mica În țelegere și Antanta
–, pe buna vecin ătate cu Polonia; de asemenea, a crezut – mai ales prin N.
Titulescu – în rolul Ligii Na țiunilor în ap ărarea păcii.
*
După 80 de ani de la institu ționalizarea procesului de modernizare – în
timpul domniei lui Al. I. Cuza –, România era o țară din zona „medie” a
Europei: locul 8 ca popula ție (cu aproximativ 20 milioane locuitori în
1940); locul 10 ca suprafa ță; performan țe economice comparabile cu cele
din țările dezvoltate. La unele repere îns ă (venit na țional/cap de locuitor;
productivitate; natalitate și mortalitate ș.a.), se afla între țările slab dezvol-
tate ale continentului.
Era considerat ă – la nivelul cancelariilor dar și al opiniei publice – ca o
țară a familiei europene. Al II-lea r ăzboi mondial a întrerupt un proces,
care în câteva decenii putea s ă-i îmbunătățească semnificativ pozi ția în
„clasamentul” european.

România la începutul mileniului III

Teritoriul
Suprafața României a variat în ultima jum ătate de secol cu câteva sute
de km2, ca urmare a unor fenomene naturale (extinderea uscat ului la gurile
Dunării, schimbarea cursului Prutului ș.a.). În prezent, are o suprafa ță de
aproximativ 238.000 km2 (238.391 în anul 2002)20, mai mic ă decât
Ucraina (603.700 km2), dar mai mare decât Moldova (33.700 km2), Unga-
ria (93.030 km2), Iugoslavia (102.173 km2), Bulgaria (110.971 km2). Se
află pe locul 11 în Europa (12, dac ă includem și Rusia). Este cea mai mare
țară din centrul și estul Europei, dup ă Polonia (cu o suprafa ță de 312.685
km2)21.

20 Horia C. Matei, Silviu Negu ț, Ion Nicolae, Enciclopedia Statelor Lumii , București,
2004, p. 398.
21 Ibidem , p. 543-544.

104Vecinii
După 1990, ca și după 1918, ne-am schimbat vecinii. La est și nord
apar Ucraina și Moldova, la vest r ămâne Ungaria, la sud-vest o „nou ă” Iu-
goslavie (compus ă doar din Serbia și Muntenegru), la sud Bulgaria, la sud-
est Marea Neagr ă. Prin prezen ța armatei ruse ști în Transnistria, și prin
Marea Neagr ă, rămânem și în vecinătatea Rusiei.

Populația
Conform recens ământului din anul 2002, popula ția României era de
21.698.181 locuitori22. Ocupă locul 8 în Europa (ca și în anul 1930), dup ă
Germania, Marea Britanie, Fran ța, Italia, Ucraina, Spania, Polonia și locul
9, dacă includem și Rusia23.

Nivelul economic
Economia țării se află în etapa finaliz ării tranziției de la economia so-
cialistă (centralizat ă și controlat ă de stat) la cea capitalist ă (de piață) și de
trecere la integrarea – inclusiv economic ă – în Uniunea European ă. Aceste
transform ări au determinat și determin ă o nouă structură a economiei țării,
a societății și a distribu ției bogăției naționale.

Obiectivul strategic
În perioada tranzi ției, România a urm ărit două mari obiective: aderarea
la NATO și integrarea în Uniunea European ă. Primul a fost împlinit, al
doilea este în curs de realizare. Noul statut politic, militar și economic ofe-
ră șansa unui „nou început” pentru na țiunea român ă.

Permanen țe

Se consider ă, în general, c ă poziția geopolitic ă a unui popor este de-
terminată de aceiași factori de-a lungul mileniilor. Pe de alt ă parte, ritmul
accelerat al istoriei din ultim ele secole impune noi factori și noi perspective
în stabilirea pozi ției geopolitice.

22 Sursa: www.recensamant.ro .
23 Horia C. Matei, Silviu Negu ț, Ion Nicolae, op. cit. , p. 544-545.

105Pentru istoria românilor în secolul al XX-lea, permanen ța (continui-
tatea) este reprezentat ă de:
 Spațiul locuit de români continu ă să fie o punte între EST și VEST.
 Factorii naturali (Mun ții Carpați, Dunărea, Marea Neagr ă) își mențin
importanța, chiar dac ă din perspective noi. Spre exemplu, Mun ții Car-
pați nu mai au importan ță militară, dar și-au păstrat-o pe cea econo-
mică, la care se adaug ă rolul turistic, ecologic etc.
 Din punct de vedere economi c, societatea româneasc ă se află într-o
continuă tranziție, în ultimii 200 de ani, cu scurte etape de a șezare și
normalitate.
 Tranziția a fost și este impus ă de încercarea de modernizare , de pre-
luare și consolidare a modelului occidental, cu dorin ța de a reduce dis-
tanța care ne desparte de statele din vestul și centrul Europei. Aceasta
este integrarea european ă, deși are con ținuturi și sensuri diferite
pentru fiecare epoc ă istorică în parte.
 Fiind un stat mic, apoi mijlociu al Eu ropei, situat între imperii sau într-
o zonă de confruntare a marilor „actori” ai rela țiilor interna ționale,
România a c ăutat mereu soluții de securitate , care să-i apere fiin ța na-
țională și statală, să-i asigure condi ții de dezvoltare normal ă.
 Ca orice stat din categoria men ționată, cu o economie dependent ă de
cea a marilor puteri, România s-a conf runtat permanent cu presiunile
externe – ale statelor sau capitalurilor str ăine – pentru controlul resur-
selor și a avuției naționale.
 Secolul al XX-lea, dar și începutul mileniului III arat ă că istoria Ro-
mâniei a fost și este influen țată de prezen ța marelui „actor” de la est,
Rusia.
Schimbarea

Între factorii care marcheaz ă schimbarea în pozi
ția geopolitic ă a Ro-
mâniei dup ă 1990, putem include:
 Noii vecini influen țează semnificativ noul context istoric. La est se
menține Rusia – chiar dac ă nu avem grani ță comună –, la care se adau-
gă Ucraina. Aflat ă ea însăși în căutarea identit ății și a direcției de dez-
voltare, este un vecin cu ac țiuni și atitudini imprevizibile. Și relațiile cu
Moldova au fost și sunt sinuoase, de la „podul de flori” la ac țiuni

106premergătoare ruperii rela țiilor diplomatice. Tot la est, trebuie s ă ob-
servăm că Turcia reduce semnificativ distan ța geografic ă – prin rela-
țiile economice și cele politice –, iar țările din Caucaz „vin tot mai
aproape” de Europa și, implicit, de România. Destr ămarea Iugoslaviei
are efecte multiple. Am pierdut un partener economic și un aliat (mai
mult ipotetic, dar oricum nu un du șman). În acela și timp, am revenit la
poziția dinaintea primului r ăzboi mondial, când eram cea mai mare țară
din sud-estul Europei. Nici dispari ția Cehoslovaciei nu ne este favora-
bilă. Se pierde o bun ă tradiție de relații economice și politice. Cehia s-a
integrat u șor în Occidentul dezvo ltat, dar Slovacia are înc ă prea multe
probleme de identitate și adaptare la UE.
 În privința populației, trebuie subliniat c ă, pentru prima oar ă de la
crearea statului român modern, are loc o sc ădere semnificativ ă și per-
manentă. Între cauze se afl ă: – emigrarea (mult mai ampl ă decât o arat ă
datele oficiale); – sc ăderea natalit ății; – creșterea mortalit ății.
 Din punct de vedere economic, țara cunoa ște o tranzi ție de tip nou, de
la socialism la capitalism, cu efecte multiple și complexe, inclusiv în
privința mentalit ăților popula ției. De asemenea, economia țării este
marcată de veniturile aduse de românii care lucreaz ă în străinătate.
 România are un nou loc și un nou rol. Într-o nou ă Europă, la care
aspiră Ucraina, țările din Caucaz și Turcia, România este considerat ă o
țară din centrul Europei , cu rol în „europenizarea Orientului”. Ca ur-
mare, formula „între Orient și Occident” trebuie înlocuit ă cu cea „între
Occident și Orient”. Specificul popor ului român (latini ortodoc și) ne
conferă o mai mare deschidere spre est și sud-est (decât Poloniei, spre
exemplu), mai multe afinit ăți și punți.
 Aderarea la NATO a împlinit obi ectivul strategic în privin ța securității.
Integrarea în UE oblig ă însă România la o solu ție de echilibru întru
NATO/SUA și UE/Marea Britanie, Fran ța, Germania, problem ă nouă
și dificilă pentru diploma ția româneasc ă.
 Are loc o pierdere treptat ă, programat ă și acceptat ă a suveranit ății
naționale, prin aderarea la NATO și UE.
 Suntem implica ți în al III-lea (sau al IV-lea, dac ă includem și războiul
rece) război mondial, cel împotriva terorismului.

107*
Pornind de la factorii de schimbar e, se desprind câteva concluzii:
 Statutul geopolitic al României este într-o continu ă tranziție, fapt de-
terminat de ritmul accelerat al evenimentelor pe plan interna țional.
Doar în ultimii aproape 25 de ani au avut loc: c ăderea „lag ărului
socialist” din Europa, destr ămarea URSS, criza iugoslav ă, criza
irakiană, 11 septembrie 2001 ș.a.
 Factorii politici din România sunt obliga ți să „gestioneze” situa țiile in-
ternaționale, pentru a se putea r ăspunde oric ăror provoc ări, cu solu ții
cât mai favorabile țării și cetățenilor săi.
 În contextul în care Europa este în c ăutarea și stabilirea unei noi identi-
tăți, poate deveni o zon ă de echilibru și putere a marilor magistrale și
tensiuni planetare, iar România o zon ă de echilibru a „noii Europe”:
integrată în Vest și un factor de ac țiune spre Est.
 Integrarea în Uniunea European ă determin ă și impune trei procese
(deosebit de complexe) concomitente și interdependente: – compatibi-
litatea institu țională, în fond nu doar în form ă; – adaptarea la nivelul
concurenței din țările dezvoltate; – schimbarea mentalit ăților (de la ță-
rani, la profesori universitari, de la manageri la lideri politici).
 România se afl ă la un NOU ÎNCEPUT, pe care trebuie s ă-l finalizeze.

Al doilea R ăzboi de 100 de ani (1914-2014).
Implicații geopolitice pentru România

Considera ții generale

După l991, asist ăm la o intensificare a dezbaterii asupra globaliz ării
(mondializ ării), asupra posibilelor etapiz ări a ultimelor decenii, din
perspective multiple. Al ături de istorici s-au pronun țat politologi, ziari ști,
polticieni și multi alții, mai mult sau mai pu țin avizați…; dar, în mod sigur,
majoritatea având interese variabile, cuantificabile, mai bine sau mai puțin bine pl ătite… Astfel, s-a vo rbit de un „nou R ăzboi Rece”, de

108revenirea la lumea „bipolar ă” sau „multi-polar ă” sau chiar de un „Al
Doilea Război de 100 de ani”…
Între primii autori care au scris despre „noul R ăzboi Rece” a fost
Gilbert Achcar24, în anul l999. Am preluat ideea și, pornind de lucrarea lui
Neagu Djuvara ( Razboiul de șaptezeci de ani și premisele hegemoniei
americane (l914-1991)25, am propus integrarea conceptului de „nou R ăzboi
Rece” într-o analiz ă mai ampl ă, plecând de la periodi zarea unui „Al Doilea
Război de 100 de ani”. Cercetarea ulterioar ă a regăsit sintagma „Al Doilea
Război de 100 de ani” într-un articol apar ținând jurnalistului american
Barry Casselman26.
În ceea ce ne prive ște, sintagma „Al Doilea R ăzboi de 100 de ani” este
un pretext pentru o analiz ă a momentului actual traversat de Europa și
România, contextualizând informa țiile și comparându-le cu fenomene
istorice petrecute în anul 1914. Pornind de aici, ne propunem și o etapizare
a perioadei 1914-2014.
Argumentul principal al perspectivei pe care o supunem analizei este
că anii 2008-2014 (crizele din Georgia și Ucraina) marcheaz ă întoarcerea
la o „logic ă a confrunt ării” specific ă anului 1914. De altfel, înc ă din anii
’90, unii anali ști apreciau c ă Europa ar putea reveni , din punctul de vedere
al disputelor politice, la „modelul perioadei interbelice”.
Anticipând critica istoricilor de profesie, care vor acuza metoda de
cercetare, afirm de la început op țiunea pentru pers pectiva politologic ă,
chiar eseistic ă, mai generoase în „periplul prin secol” și pretabile la o
incursiune în perioada actual ă27.

24 Gilbert Achcar, Noul război rece. Lumea dup ă Kosovo , București, 2002.
25 Neagu Djuvara, Războiul de șaptezeci de ani și premisele hegemoniei americane
(l914-1991) , București, 2010.
26 http://barrycasselman.blogspot.ro/2012/12/ the-praire-editor-new-hundre-years.htm ,
10. 09. 2014.
27 Vezi: Urs Altermatt, Previziunile de la Sarajevo. Etnona ționalismul în Europa ,
Iași, 2000; Arnaud Blin, Gérard Chaliand, François Gere (coord.), Puteri și influențe.
Anuar de geopolitic ă și geostrategie 2000-2001 , București, 2001; Pasacal Boniface, Vers
la Quatriéme Guerre mondiale? , Paris, 2005; Idem (coord.), Atlas des relations
internationals, Paris, 2003; Zbigniew Brzezinski, Marea tabl ă de șah. Suprema ția
american ă și imperativele sale strategice , București, 2000; R. J. Crampton, Europa
răsăriteană în secolul al XX lea… și după, București, 2002; Martin McCauley, Rusia,
America și războiul rece. 1949-l991 , Iași, l999; Herve Macquart, Thémes d’actualité

109
x

Ca urmare, propunem o serie de observa ții, ipoteze de lucru și mai ales
întrebări privind cursul politicii interna ționale și situația României de-a
lungul aproape întregului secol XX și a începutului de secol XXI.
O primă problemă majoră este structura aceste i perioade, fundamental ă
pentru a în țelege lan țul cauzalit ăților și pentru a sus ține compara ția.
Propunem urm ătoarea etapizare, preluând în parte segmentele cronologice
deja consacrate, pe care le integr ăm însă, logicii războiului de 100 de ani și
la care ad ăugăm altele noi:

– Primul R ăzboi Mondial (1914-1918);
– „Armisti țiul interbelic” (1918-1939);
– Al Doilea R ăzboi Mondial (1939-1945);
– Războiul Rece (1945-1990/1991);
– „Armisti țiul post-R ăzboi Rece”(1990/1991-2008/2014)
– Al Doilea R ăzboi Rece (2008/2014-?)

Încercăm așadar, pornind de la segmentele temporale identificate s ă
surprindem tr ăsăturile fiec ărei etape, dominantele , care vor servi la
înțelegerea lor intrinsec ă, dar și prin raportare la provocarea de a le în țelege
într-un context mai larg, al continuit ăților și discontinuit ăților.
Analizând Primul R ăzboi Mondial (1914-1918) și mai ales implica țiile
conflictului pentru România, constat ăm că statul român a fost surprins
nepregătit militar și economic în momentul declan șării conflictului. Țara a
fost marcat ă de dispute politice în privin ța alianței în care avea s ă intre:
Antanta sau Puterile Centrale; dup ă momentul exprim ării opțiunii, în
august 1916, alia ții Occidentali, dar mai ales Rusia nu și-au respectat
angajamentele stipulate în Conven ția militar ă, accentuând starea de izolare
a României și determinând un efort de r ăzboi greu de suportat pentru statul
român. Constat ăm și astăzi că Rusia, indiferent de regimul politic parcurs
de-a lungul întregii perioade, nu și-a schimbat „n ăravurile”, ceea ce nu

géopoliques , Paris, 2006; Loukas Tsoukalis, Ce fel de Europ ă ?, București, 2005; Maurice
Vaïsse, Les relations internationales depuis 1945 , Paris, 2004.

110poate fi decât un semnal de alarm ă pentru România și un pericol. C ăderea
financiară, apoi politic ă și teritorial ă a Imperiului britanic, a avut la rândul
ei efecte și asupra micilor alia ți din Europa, inclusiv România. Dificult ățile
provocate de lungimea frontului, de sl ăbiciunile economice și militare și de
aliați au fost îns ă, compensate de diploma ția abilă a lui Ionel Br ătianu,
armata dovedind o capacitate combativ ă și de sacrificiu mare, peste
valoarea dot ării și conducerii operative. România a avut apoi șansa istoric ă
a prăbușirii celor dou ă imperii vecine: Austro-Ungar și Rus. Dup ă l918,
România și-a schimbat statutul în Europa: a devenit o țară aflată la mijlocul
clasamentului european, plasat ă pe locurile 7-8 ca teritoriu și populație. De
asemenea, a devenit un actor relativ im portant, oricum mult peste statutul
de până la l914, în rela țiile interna ționale.

În cadrul „armisti țiului” interbelic (l918-1939), România s-a bazat pe
„sistemul” de la Versailles, dar a încercat și coagularea de alian țe regionale
(Mica Înțelegere, Antanta Balcanic ă) sau tratate bilaterale (cu Fran ța și
Polonia), toate derivâ nd din strategia p ăstrării statu-quo -ului. România a
rămas, de altfel, al ături de alia ții occidentali pân ă în vara anului 1940,
când, for țată de contextul ced ărilor teritoriale și de presiunea statelor
revizioniste, a intrat în sfera de influen ță germană. Este o realitate istoric ă
prea ușor uitată de istoriografie și de mediile politice occidentale. În
România regimul autoritar se va instaura abia în anul l938, de și multe țări
europene experimentaser ă acest tip de regim, cu accente chiar totalitare,
mult mai devreme.
Trebuie subliniat și faptul c ă România a fost una dintre victimele
slăbirii constante a „taber ei” aliate din Primul Razboi Mondial: Statele
Unite ale Americii urmând calea idealismului, a neimplic ării în problemele
Europei și punând accent pe politica intern ă; Marea Britanie confruntându-
se cu probleme economice și slăbirea unit ății imperiului; Fran ța, mai ales
din cauza disputelor politice și lipsei de viziune asupra unei strategii
militare. De asemenea, România ca stat slab dezvoltat economic, care se
baza pe exportul de materi i prime – produse agricole și petrol – a fost grav
afectată de criza economic ă dintre anii l929-1933, care s-a prelungit,
pentru aceast ă parte a continentului – pân ă la Al Doilea R ăzboi Mondial.
În plan intern s-a f ăcut prea pu țin, după legile de unificare, pentru
consolidarea profund ă a Marii Uniri; prea târziu s-a în țeles că trebuie s ă

111existe o armat ă cu dotare modern ă. În plan extern s-a supralicitat garan ția
aliaților; de dragul prin cipiilor – care mai târziu nu au fost apreciate la justa
însemnătate – România, prin diploma ția sa, și-a trecut propriile interese în
plan secund.
Disputele politice interne, duse pân ă la conflicte sângeroase și
asasinate, au sl ăbit țara, a cărei construc ție s-a prăbușit în vara anului 1940.
O explica ție, poate marginal ă, derivă și din analiza vie ții cotidiene, mai
ales în mediul bucure ștean: elita din România a intr at în „jocul recuperativ”
de după Marele Razboi, ceea ce va „adormi” vigilen ța față de pericolele ce
se apropiau cu mare vitez ă de granițele țării…
Al Doilea R ăzboi Mondial (l939-1945). România s-a dovedit, înc ă o
dată, o țară prea mic ă pentru un „r ăzboi atât de mare” și din nou s-a aflat
între două „forțe ale răului”: Germania lui Hitler și Rusia lui Stalin. La fel
de insuficient preg ătită
și dotată militar, România a avut o conducere la
înalt nivel slab ă sau neinspirat ă într-o serie de mome nte decisive (iunie
l940, august-septembrie 1940, trecerea Nistrului ș.a.). Ca și în Marele
Război, sacrificiul a peste 800.000 de oameni, dintre care 170.000 pe
frontul de Vest, a salvat o bun ă parte a teritoriului țării, iar anularea
Dictatului de la Viena este rezu ltatul direct al acestei contribu ții.
Spre deosebire de finalul Primului R ăzboi Mondial, când Marile Puteri
occidentale au contribuit decisiv la unificarea și reapariția pe hart ă a
statelor din centrul și estul Europei, dup ă l945 acest spa țiu a fost cedat
dominației sovietice. În acest context, România pierde Basarabia, nordul
Bucovinei, ținutul Her ța și Cadrilaterul.
Izolarea interna țională a României a durat apoi peste l5 ani; abia la
începutul anilor ’6o s-au reluat leg ăturile politice și economice cu țările
occidentale.
Războiul Rece (1945-1990/1991). Perioada cuprinde mai multe etape,
determinate de factori externi și interni, între care: moartea lui Stalin
(1953); conflictul ideologic – și nu numai – sovieto-chinez (în prima parte a
deceniului 6); „Declara ția de Independen ță” (aprilie l964); venirea la
putere a lui Nicolae Ceau șescu (martie l965); criza cehoslovac ă (august
l968); vizitele lui Ceau șescu din China și Coreea de Nord (l971);
cutremurul din 1977 (pentru efectele economice); decizia lui Nicolae

112Ceaușescu de a pl ăti datoria extern ă (începutul deceniului 8); venirea la
putere în URSS a lui Mihail Gorbaciov (1985).
Din perspectiv ă geopolitic ă, România r ămâne pentru întreaga perioad ă
– cu difere țe majore între diverse etape și momente în privin ța legăturilor
cu Occidentul – dup ă „cortina de fier” stabilit ă la finalul celui de-Al Doilea
Război Mondial de puterile aliate vestice și URSS.
Noul echilibru mondial (dublarea num ărului de state independente) a
permis dezvoltarea economic ă a țărilor din „lumea a III-a” și a României.
Rezultatele din industrie (chiar for țate în ultima etap ă a perioadei),
agricultur ă, transporturi, energie, educa ție, sănătate, urbanizare (cu
excesele din ultima etap ă) au dus țara la un alt nivel fa ță de perioada
interbelic ă.
Noul context interna țional, noul statut al țării, ambițiile lui Nicolae
Ceaușescu au permis României s ă joace un rol semnificativ în unele
probleme ridicate de rela țiile interna ționale postbelice: rela țiile chino-
americane, criza din Orientul Apropiat, adoptarea unor rezolu ții la ONU
ș.a.
Această etapă istorică anunță globalizarea, cu efectele sale pozitive și
negative.
„Armistițiul post R ăzboi Rece” (1990/1991-2008/2014). Dominanta
externă a perioadei este reintrarea României în „lumea liber ă”, principalele
obiective de politic ă externă fiind integrarea în NATO și Uniunea
European ă. Consecin țele atentatelor din 11 sept embrie 2001, noua strategie
de apărare a Statelor Unite au favorizat integrarea în NATO a României în
anul 2004. Globalizarea, rea șezarea raporturilor politice și economice în
lume și mai ales în spa țiul euro-asiatic au gr ăbit extinderea UE și
integrarea României în structura european ă în anul 2007.
România s-a afirmat – prin contribu ția și jertfele armatei române – ca
un membru activ și de încredere deplin ă a NATO. Pe de alt ă parte, se
afirmă de multe ori – și pe bună dreptate c ă România „a câ știgat aderarea și
a ratat (întârziat) integrarea” în UE.
După 2007, România nu a reu șit să contruiasc ă, afirme și să
urmărească realizarea unei strategii na ționale. Politica românesc ă a fost
dominat
ă de dispute sterile pentru putere și îmbogățire rapidă, pe orice
cale, a unei elite hibride – de la infrac tori de drept comun, la intelectuali de

113valoare; politizarea excesiv ă a dăunat grav tuturor sectoarelor de activitate.
În numele democra ției, a libert ății economice și de exprimare, a luptei
împotriva corup ției, România a devenit „terenul de joc și de joacă” a unor
state străine, a unor multina ționale, a unor „penali” str ăini și români.
Penetrarea informativ ă externă a fost devastatoare dup ă l990 pentru
interesul na țional. Probabil c ă este necesar ă schimbarea unei genera ții
pentru intrarea în normalitate.
Al Doilea R ăzboi Rece (2008/2014-?). Dup ă conflictele din Georgia și
mai recent Ucraina, tot mai mul ți „observatori” (istorici, ziari ști, analiști de
politică externă ș.a.) accept ă caracterizarea actualei et ape ca o întoarcere la
„logica R ăzboiului Rece”. Într-o lume multipolar ă avem numeroase
conflicte, cu armate în uniform ă, cu armate în uniforme f ără însemne, cu
mercenari pe criterii ideologice sau religioase etc. România, al ături de alte
țări din Estul Europei, este victima agresiunii Rusiei lui Putin, a reac ției
slabe și neunitare a UE și NATO, a jocului multiplu f ăcut de Germania, a
lipsei de viziune strategic ă a SUA sau poate a lipsei de interes pentru
această parte a lumii, în compara ție cu zona Pacificului. Se dovede ște,
astfel, înca o dat ă, că România, neavând un proiect na țional, asumat de
toata elita politic ă și eventual de c ătre cetățeni, nu are o reac ție clară,
coerentă, credibil ă, unanim asumat ă în fața provoc ărilor noii situa ții
geopolitice din aceast ă parte a lumii.
Observații generale
Pornind de la succinta analiz ă a dominantelor interne și internaționale
ale ultimului secol, propunem un set de interoga ții care vor deschide
probleme sau unghiuri de analiz ă, în perspectiva temei asumate:
În anul 1914 se declan șează un război mondial, care în diferite forme
continuă și astăzi
28?
Reîntoarcerea în anii 2008/2014 la „logica confrunt ării” din anul 1914
justifică această apreciere?
Putem considera c ă anul 1991 deschide un „armisti țiu” post R ăzboi
Rece?

28 http://barrycasselman.blogspot.ro/2012/12/ the-praire-editor-new-hundre-years.htm ,
10. 09. 2014.

114Dacă acceptăm expresia „Noua Rusie”, putem vorbi și de un „Nou
Război Rece”, din care lipse ște componenta ideologic ă29?
Politica Occidentului în criza iugoslav ă30 a lăsat „goluri” în „manualul
de diploma ție” speculate de Rusia dup ă 2008?
Atentatele din septembrie 2001, solidaritatea SUA-Rusia în fa ța
terorismului au amânat doar noua confruntare?
Cine este în ofensiv ă: Occidentul, Rusia sau ambele ?
În ce măsură nivelul încrederii indic ă stadiul rela țiilor dintre cele dou ă
„tabere” și, mai ales, între SUA și Rusia?
Unde stabilim noul „zid al Berlinului”: pe Prut? pe Nistru? pe Nipru?
pe Don?
Dezinteresul SUA dup ă 2008 fa ță de Estul Europei (în favoarea
Pacificului) a gr ăbit radicalizarea pozi ției Rusiei?
Ce rol revine crizei economice în rea șezarea raporturilor de for ță pe
plan european și mondial?
Summit-ul NATO de la Bucure ști (2008) a fost ultima „pic ătură” în
acutizarea confrunt ării sau doar un pretext31?
Criza actual ă a fost declan șată și de „diferen țe culturale”: acordurile de
asociere la Uniunea European ă ale Moldovei și Ucrainei au fost v ăzute de
Occident ca având un sens „tehnic”, ia r Moscova le-a dat un profund sens
politic?
La logica confrunt ării specific ă secolelor XIX-XX, reînviat ă de Rusia,
trebuie r ăspuns cu aceea și logică, cu o logic ă actuală sau cu una
combinată?
Trebuie s ă fim îngrijora ți și de opinia lui Andrei Ple șu privind
capacitatea și responsabilitatea liderilor lumii actuale de a decide asupra
relațiilor interna ționale ? („Am mai spus-o: av ând de-a face, de-a lungul a
doi ani, cu mai to ți liderii importan ți ai lumii, am ajuns la concluzia c ă mi
se oferă dovada existen ței lui Dumnezeu. Fiindc ă rareori anvergura real ă a
acestor lideri era pe m ăsura sarcinilor lor. Astfel încât am ajuns s ă cred că,

29 Gilbert Achcar, op.cit .
30 Vezi: Dr. Nicolae Ni țu, Iulian Ni țu, Destrămarea Jugoslaviei , București, 2006;
Doina Mure șan, Securitate și insecuritate în Balcanii de Vest: criza interetnic ă din noua
federație iugoslav ă, București, 2008.
31 Vezi: Iulian Chifu, Monica Oproiu, Războiul ruso-georgian. Reac țiile deciden ților
în timpul crizei, București, 2009.

115de vreme ce, cu „administratorii” ei de-acum, lumea pare totu și să
funcționeze, meritul e al Providen ței…”32)
Pot fi războaie fără pierderi umane? În afar ă de profesioni ști mai găsim
soldați să-și dea viața pentru principii și drepturi na ționale?
În ce măsură interferen țele economice, multina ționalele, importan ța
resurselor oferite de Rusia vor influen ța deciziile politico-diplomatice?
Există o înțelegere de câ țiva ani între Rusia și Germania privind
granița de est a Uniunii Europene?
Ce rol va reveni în aceast ă parte a Europei Ungariei, sprijinit ă de
Moscova, tolerat ă de Bruxelles, încurajat ă de diaspora și unele for țe de
dreapta din Uniunea European ă?
Actuala criz ă va conduce la consolidarea Uniunii Europene și a NATO
sau doar a NATO?
De la „coexisten ța pașnică”, specific ă primului R ăzboi Rece, se va
trece la „co-evolu ția pașnică”, prin evitarea conflictelor și potențarea
reciprocă a resurselor de dezvoltare?
Acțiunea Rusiei urm ărește, de fapt, o cât mai bun ă poziționare în
viitoarele negocieri cu Uniunea European ă și SUA? În acest sens s-ar
explica sprijinirea federaliz ării Georgiei, Moldovei, Ucrainei?
Recenta Uniune Euro-Asiatic ă marcheaz ă un avantaj pentru Rusia?
Rusia are nevoie de aceast ă criză pentru a se redefini intern și
internațional?
Referendumul din Sco ția a închis sau a deschis o nou ă-veche problem ă
a Europei? Concesiile solu ționează crizele sau le adâncesc și propagă?
Intrăm în post-democra ție și nu ne dăm noi seama?
Observații privind România

Experiența istorică din ultimul secol arat ă că în momentele de
cumpănă România a fost surprins ă nepregătită sau slab preg ătită
33. În
ultimul sfert de secol, de și țara a aderat la NATO și UE, diploma ția noastră
a dat dovad ă de slăbiciune, incoeren ță, lipsă de atitudine și susținere

32 Andrei Ple șu, Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întreb ări și răspunsuri , București,
2013, pp. 443 și urm.
33 Vezi și: Mihail E. Ionescu, România Oriental ă -160 de ani (1848-2009) ,
București, 2009.

116unitară din partea for țelor politice. O compara ție cu Ungaria, Polonia,
Bulgaria este suficient ă34.
Poate ar trebui ca for țele politice și noi toți să ne întreb ăm: de ce
Germania de est s-a adaptat destul de repede la noul sistem economic?
Cehoslovacia nu și-a distrus industria? Ungaria nu și-a distrus agricultura?
Polonia nu a avut criza economic ă? Bulgaria ne întrece net la turism?
Fostele republici iugoslave reu șesc – dup ă un război devastator – s ă aibă
performan țe in sport? și toate au autostr ăzi și drumuri mai bune decât ale
noastre!
În prezent, România are nevoie imperios de „un nou proiect
național”.Trebuie con știentizat c ă suntem țara cea mai mare din sud-estul
Europei și că problema grani țelor sale nu va mai fi niciodat ă negociat ă.
Conferințele și tratatele interna ționale, ca și sacrificiile a peste 1.500.000
de români in cele dou ă războaie mondiale ar trebui s ă o apere de orice
amenințare.
Este necesar ă solidarizarea tuturor partidelor politice, a societ ății
civile, a opiniei publice în privin ța intereselor na ționale. România trebuie
să fructifice situarea într-un spa țiu de interferen ță între Est și Vest, între
Nord și Sud, putând deveni un model pentru estul și sud-estul Europei.
Spre exemplu, un model poate fi modul în care s-a institu ționalizat raportul
majoritari-minoritari.
România poate avea un rol important în politica UE și NATO în
privința Estului – unde evenimentele sunt în plin ă desfășurare -, mai ales c ă
în ultima perioad ă doar Polonia și România î și respectă angajamentele
luate la intrarea în NATO și UE.
Diplomația româneasc ă ar trebui s ă fie mai activ ă și mai atent ă la
diversele „axe” afirmate public sau mai pu țin vizibile: Moscova-
Washington, Moscova-Berlin, Mosc ova-Budapesta, Moscova-Beijing,
Moscova-Sofia, Moscova-Belgrad și altele.
De asemenea, o aten ție sporită trebuie și în relația cu Chi șinăul, care
chiar în perioade le cu declara ții pro-europene și pro-române ști a manifestat
ezitări pe „drumul” de la Est la Vest.
România trebuie s ă fie mai sensibil ă decât alte țări la evenimentele
recente, pentru c ă: suntem vecini ai Rusiei de 300 de ani, suntem „p ățiți”

34 Andrei Ple șu, op.cit. , pp.44 și urm.

117(13 invazii) și am avut mereu vecini doritori s ă speculeze o astfel de
conjunctur ă.
NATO nu ne poate ap ăra de „r ăzboiul” neconven țional sau cel
psihologic: manipularea (pe diferite c ăi și cu variate mijloace) unor for țe
politice, a ONG-urilor, a media, a opiniei publice etc.
România trebuie s ă evalueze cu pruden ță atitudinea Occidentului, care
are poziții diferite – nu doar de nuan ță – în raport cu actuala criz ă, inclusiv
la nivelul țărilor (poate și ca rezultat, în afara intereselor economice, a
factorilor enumera ți mai sus).
Opțiunea pro-american ă trebuie afirmat ă răspicat, consecvent și
respectată după „manierele” occidentale, nu cele balcanice.

118

Bibliografie

A
GRIGOROAIEI , I., România interbelic ă, Iași, 2001;
B
ĂRBULESCU , M. ș.a, Istoria României , București,1998;

CONSTANTINIU , F., O istorie sincer ă a poporului român , București, 1997;

GEORGESCU , Vlad, Istoria românilor de la origini pân ă în zilele noastre ,
București, 1992;

HITCHINS , K., România. 1866-1947 , București, 1996;
I
ACOB , Gh., Modernizare – Europenism. România de la Cuza-Vod ă la
Carol al II-lea , I, Iași, 1995;
I
ACOB , Gh., Modernizarea României (1859-1939). Legisla ție și strategie ,
Iași, 2012;
I
ACOB , Gh., România în epoca moderniz ării (1859-1939). Towards a
modern România , Iași, 2013;
Istoria României , vol. VIII (coord.: I. Scurtu), Academia Român ă, Bucu-
rești, 2003;
Istoria României. Compendiu (coord.: I.A. Pop, I. Bolovan), Cluj-Napoca,
2004;
S
CURTU , I., B UZATU , Gh., Istoria Românilor în secolul XX , București, 2002.