Europa in razboi – singura solutie la criza refugiatilor [600583]

Europa in razboi – singura solutie la criza refugiatilor
Horia Blidaru,
Comunitatea internationala, atat de revoltata azi, a inchis ochii in anii cronicizarii dezastrului umanitar. Pana
cand conflictele lumii arabe au nascut aceasta noua si virulenta criza europeana. Occidentul suporta, azi,
consecintele neputintei diplomatice, lipsei de vointa militara si indiferentei umanitare. Acum, Europa e
condamnata la actiune impotriva cauzelor raului ce o afecteaza direct.
Europa, paralizata de cativa ani in fata crizelor ce o impresoara, se vede obligata sa reactioneze, sub presiunea
emotiei suscitate de imaginile dramatice ale exodului dinspre Orient si sub presiunea urgentei pe care o implica
asaltul, devenit negestionabil, al sutelor de mii de refugiati si migranti.
Emotie, urgenta, haos
Sunt consecinte la care nu s-au gandit autorii erorilor strategice care au declansat haosul din Maghreb si
Orientul Mijlociu. Irakul, Siria si Libia nu mai exista decat prin scaunele simbolice pe care le ocupa intr-un club
inutil numit ONU. O situatie exploatata de jihadistii ce au preluat initiativa in aceste tari destructurate in urma
interventiilor occidentale. Pulverizarea frontierelor – artificial impuse de puterile coloniale, dar indeajuns de
trainice pentru a rezista un secol – si conflictele in cascada fac diferenta dintre raul intruchipat de regimurile
dictatorial-represive ale lui Hussein, Kadhafi, Mubarak ori Assad si barbaria dezlantuita de Statul Islamic.  
Obtuzitatea celor care au clamat nerealist nevoia de democratie in lumea musulmana, lasa acum loc
inconstientei celor care solicita deschiderea frontierelor europene "pentru toti". Lor li se alatura cei care se
grabesc sa vada un ce profit in afluxul de forta de munca. Intre emotie si cinism, insa, exista calea de mijloc a

ratiunii.
Drama umanitara are cauze politice. Asadar, e nevoie de solutii politice.
Exodul cuprinde si numerosi migranti economic, nu doar refugiati. E firesc sa-si caute o viata mai buna, lasand
in urma tari in ruina, carora le trebuie decenii de acum sa revina la normalitate. La randul ei, Europa are datoria
unei solutii, atat pentru cei ce fug de ororile Statului Islamic, cat si pentru cei atrasi de speranta unei vieti
decente. Deschiderea necontrolata a usilor in fata unor multimi disperate, ce iau cu asalt granite si gari, nu este
insa o solutie, ci simptomul alarmant al lipsei de viziune si vointa.
Liderii europeni au pierdut prima jumatate a anului impartind pe hartie cateva zeci de mii de azilanti, dar mai
ales discutand aprins despre caracterul voluntar ori obligatoriu al mecanismului de repartitie. Acum, au de
gestionat un flux uman multiplicat de zeci de ori. Si nicio solutie, deocamdata. Doar reactii confuze,
contradictorii, sub imperiul emotiei si al urgentei, care alimenteaza sentimentul de insecuritate al cetatenilor
europeni.
Cohortele de refugiati includ si potentiali teroristi. Primul atac comis de unul dintre ei pe teritoriul UE va
rasturna balanta emotionala. Solidaritatea se va transforma in respingere. Un teren propice extremei drepte, in
asteptarea alegerilor din anii ce vin.
Nestingherita origine a raului
Ocupat sa panseze un simptom, caci asta e marsul dezolant al refugiatilor prin Europa, Occidentul lasa cauzele
raului sa se desfasoare in voie.
Bombardamentele aeriene si, in ultimele luni, actiunile comandourilor americane au lovit punctual tinte
islamiste – lideri ISIS si campuri petrolifere. Se estimeaza ca au murit 10.000 de combatanti ai Statului Islamic
in ultimul an. In acelasi interval, alti 10.000 le-au luat locul, recrutati gratie unei puteri de contagiune fara
stavila inca. ISIS controleaza aproximativ acelasi teritoriu ca inaintea atacurilor aeriene. E de domeniul
evidentei ca fara o interventie terestra acest razboi nu poate fi castigat si nici stopata hemoragia de refugiati.
Fiecare zi de ezitare a administratiei Obama de a nu repeta nefericitele experiente din Afganistan si Irak
inseamna noi atrocitati, patrimoniu distrus si alte valuri de refugiati.
Deocamdata, asa cum observa un specialist in problemele Orientului Mijlociu, Brian Katulis, de la " Center for
American Progress" , ,,niciun actor din regiune, nici macar SUA si aliatii lor nu au o strategie clara. Fiecare
actioneaza pe baza unor abordari tactice". Mai mult, Katulis, apropiat al administratiei Obama, admite pentru
,,Le Figaro": ,,Interesul nostru vital e definit in termeni foarte modesti: sa impiedicam un atac terorist contra
tarii noastre. Nu pretindem sa reconstruim Orientul Mijlociu sau sa-l democratizam, precum Bush".
Necesitatea interventiei terestre
Mai devreme sau mai tarziu, insa, interventia la sol va deveni inevitabila. Unii analisti apreciaza ca trebuie
asteptate, in acest sens, alegerile pentru Casa Alba (programate la 8 noiembrie 2016). Timp pentru a o pregati si
a elabora o strategie de reconstructie post-razboi (necesara evitarii scenariului irakian post-Saddam) a fost
indeajuns din 2011.

Anul in care executia lui Kadhafi a aruncat Libia intr-un haos generalizat si sangeros. Anul in care Siria a fost
coplesita de razboiul civil, care a ucis de atunci 250.000 de oameni si a determinat peste 11 milioane de sirieni,
adica jumatate din populatie, sa-si paraseasca locuintele. Dintre acestia, 4 milioane s-au refugiat in afara tarii, in
special in Turcia, Liban si Iordania, de unde urmaresc cu interes drumul conationalilor lor prin Balcani si, mai
recent, Europa Centrala. Chiar daca peste 3000 de oameni au murit de la inceputul acestui an inecati in timp ce
se indreptau spre coastele europene.
O tragedie deplansa ipocrit, in tot acest timp, de marile cancelarii si de forurile europene. Dar lasata sa-si ia in
voie tributul de sange.
Pana cand disperarea a luat in piept valurile Mediteranei, si-a deschis drumurile Balcanilor si a navalit in miezul
Europei.
Acum, Europa reactiva, incapabila sa anticipeze, Europa prinsa pe picior gresit de crize, Europa sovaind in lipsa
unor lideri puternici, aceasta Europa e condamnata la actiune impotriva cauzelor raului ce o afecteaza direct.
Si pentru ca noua criza, a refugiatilor, nu mai are rabdare cu lunga cursa pentru Casa Alba, revine marilor puteri
europene misiunea de a suna adunarea trupelor euro-arabe pentru o interventie terestra in Siria si Irak.