F a c u l ta t e a d e S t u d i i e co nomi c e e u r o p e n e [600582]

Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Universitatea Româno – Americană
F a c u l ta t e a d e S t u d i i e co nomi c e e u r o p e n e

Ghid pentru redactarea și prezentarea
Lucrării de licență

ANUL UNIVERSITAR
2015 – 2016

Cuprins

CAPITOLUL 1 – Îndrumări generale ………………………….. ………………………….. …………………………. 3
CAPITOLUL 2 – Unele aspecte privind re alizarea lucrării de licență ………………………….. …… 10
CAPITOLUL 3 – Recomandări privind redactarea lucrării de licență ………………………….. ….. 13
CAPITOLUL 4 – Recomandări privind susținerea lucrării de licență ………………………….. …… 21

CAPITOLUL 1 – Îndrumări generale

1.1. Semnificația lucrării de licență

În conformitate cu Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de licență/disertație la
Universitatea Româno -Americană, examenul de licență constă din două probe:
a. evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate
b. prezentarea și susținerea lucrării de licență

Prin susținerea lucrării de licență absolvent: [anonimizat] „supremă” la intersecția dintre perioada studiil or universitare și cea a vieții practice,
lucrarea de licență sintetizează și confirmă calitățile tânărului absolvent: [anonimizat]: profunzimea și
temeinicia cunoștințelor teoretice, abilitatea de a le folosi la înregistrarea unor probleme ale vieții reale.

Ce reprezintă în fapt lucrarea de licență ?

LUCRAREA DE LICENȚĂ CONSTITUIE ACTUL FINAL AL STUDII LOR UNIVERSITARE

 este o lucrare scrisă, de anvergură, realizată de absolvent: [anonimizat], sub îndrumarea unui cadru didactic de specialitate, pe o temă aleasă din liste
cu teme orientative propuse de catedre și facultăți sau o temă propusă de absolvent: [anonimizat];
 lucrarea de licență nu trebuie privită ca un act formal necesar încheierii studiilor universitare ci ca o
încununare a întregii activități de instruire desfășurată de absolvent;
 alături de examenele propriu –zise de licență, lucrarea de licență este cea care dă măsura, în cel mai
înalt grad, calității și nivelu lui pregătirii profesionale teoretice și aplicative a student: [anonimizat], este o dovadă
a seriozității și probității lui.

Lucrarea de licență întrunește cunoștințe, spirit creativ, discernământ, aptitudini, înclinații practice, motiv
pentru care poate fi considerată un veritabil atestat al performanțelor dobândite de absolvent: [anonimizat] – practică în care
autorul pornind de la fenomene și situații reale, specifice domeniului specializării sale și sprijinindu -se pe pregătirea
științifică anterioară își pu ne probleme, identifică oportunități, concepe și proiectează strategii și verifică
veridicitatea lor.

1.2. Alegerea domeniului de cercetare în vederea documentării și elaborării lucrării de licență

1.2.1. Stabilirea domeniului – prima opțiune a autorului

Alegerea do meniului, a sectorului de activitate, într -un cuvânt a segmentului din viața reală care va fi
investigat și în care se vor face cercetarea și studiul în vederea elaborării lucrării de licență, constituie primul „pas”,
prima opțiune a autorului.
În aparenț ă, alegerea domeniului este una din cele mai simple și ușoare etape, care nu cere un efort
deosebit. În realitate însă, ea este destul de complicată, pentru că implică o anumită cunoaștere a domeniului ales și
a problemelor concrete ce se pot ridica în dec ursul cercetării și studiului, a posibilităților practice de a ajunge la
anumite concluzii.
Opțiunea autorului trebuie să aibă o puternică motivație , să rezulte din convingerea acestuia că alegerea
făcută e cea mai bună și să aibă la bază un minimum de inf ormație asupra domeniului. Ea nu trebuie făcută la
întâmplare sub impulsul unei inspirații de moment sau la sugestia unor persoane care nu dispun de toate elementele
necesare unui sfat corect. Sfaturi de genul „abordează” domeniul x pentru că nu prezintă noutăți și nu comportă
dificultăți de documentare” sau „nu e bine să te fixezi la sectorul y întrucât are multe elemente contradictorii și
depistarea soluțiilor necesită mari eforturi de documentare și analiză”, nu sunt de natură să direcționeze autorul sp re
opțiuni care să -i aducă satisfacția unei cercetări independente și a unei reușite personale.
Însemnătatea „primului pas” pentru munca de elaborare a lucrării de licență impune respectarea riguroasă a
următoarelor reguli:
a) domeniul ales spre cercetare să aibă o strânsă legătură cu specializarea absolventului;
b) delimitarea în domeniul ales a segmentului de activitate pe care absolventul consideră că este cel
mai mult atras și pe care îl poate aborda cu cele mai bune rezultate;
c) sfera sau zona de activitate p entru care optează autorul și problemele alese, să vizeze activități cu
perspective în care eventual acesta se va putea integra și lucra; lucrarea de licență constituie, astfel,
un prilej de completare și desăvârșire profesională a absolventului, să -i ofer e o experiență care să -l
ajute în activitatea sa viitoare.
d) existența surselor și posibilitățile practice de documentare și informare;
e) alegerea domeniului în care va fi elaborată lucrarea de licență poate fi făcută personal de către autor,
la sugestia cadru lui didactic coordonator sau chiar comandat de anumite unități (ag enți economici
sau instituții).

1.2.2. Alegerea temei lucrării de licență
La întrebarea „ Cum se alege tema lucrării de licență? ” nu este ușor de răspuns, deoarece procesul efectiv
de alegere este propriu fiecărei persoane, în acord cu personalitatea, scopurile, posibilitățile de documentare și
aptitudinile fiecăruia.

Poate fi aleasă o temă din lista cu teme orientative, după o documentare sumară cu caracter exploratoriu,
sau se poate p ropune o temă pentru care studentul manifestă interes deosebit; în ambele situații tema trebuie să fie
conexată la profilul sau specializarea urmată de absolvent, precizându -se clar întinderea tematică.
Pot fi sugerate unele criterii care să înlesnească a legerea, cum ar fi:
 înclinații deosebite pentru o anumită problematică agreată în anii de studiu, aptitudini de cercetare,
analiză, abilități de modelare, de imaginație etc.;
 documentare accesibilă, mai ales pe plan empiric, la care se adaugă criterii pers onale, specifice sau
chiar conjuncturale;
 tema aleasă –și desigur modul de tratare – contribuie în bună măsură la evaluarea lucrării de licență.

Opțiune studentului pentru tema lucrării de licență se face la începutul anului III (învățământ de zi) și se
aduce la cunoștința decanului printr -o cerere în care solicită aprobarea temei.

1.3. Alegerea coordonatorului lucrării de licență

La drept vorbind, ar trebui ales mai întâi coordonatorul științific al lucrării de licență și abia apoi împreună
și în consens cu acesta să se aleagă tema.
Nu pot coordona independent lucrări de licență decât cadrele didactice care au titlul științific de lector,
conferențiar sau profesor universitar. Asistentul universitar care este doctorand sau doctor în domeniul de referință
poate îndruma numai sub coordonarea titularului de disciplină. In cazul asistenților cu drept de îndrumare, planul,
urmărirea muncii studentului, evaluarea finală a lucrării, întocmirea referatului și stabilirea notei se va face numai
în urma consultării direc te a titularului de disciplină, acesta semnând referatul și documentele oficiale.
Coordonatorul poate sugera a cea temă pentru care asigură maximum de asistență, și în cunoștință de cauză
care sunt cele mai importante și interesante aspecte care să fie abo rdate în lucrarea de licență, deci poate sugera un
titlu specific care să personalizeze lucrarea.
Avantajele acestui demers sunt evidente, dar cum ar trebui „ales” coordonatorul lucrării de licență?
– după tipul disciplinei agreate sau însușită într -o mai mare măsură în perioada studiilor universitare;
– după maniera în care au fost coordonate lucrările în cadrul cercurilor științifice;
– după nivelul academic al cadrului didactic, care ar fi o „garanție” pentru elaborarea unei lucrări de licență
de tip cre ativ, bine structurată și fundamentată teoretic și empiric;
– după modul, gradul și profunzimea comunicării pe care absolventul a realizat -o în perioada anilor de
studiu (sau intuiește că o poate realiza) cu cadrul didactic coordonator, astfel încât să -și poată exprima liber
opiniile personale în domeniul abordat în cadrul lucrării de licență.

1.4. Structurarea planului lucrării de licență
Reprezintă concret “cuprinsul” lucrării, capitolele și subcapitolele care să confere conținut lucrării de
licență și care să se deruleze logic. Planul lucrării de licență se întocmește cu aportul coordonatorului de lucrare
care ajută studentul să găsească cel mai potrivit cadru de prezentare a rezultatelor cercetării.
În general, indiferent de temă, structura unei lucrăr i de licență cuprinde:
 o introducere – 2 – 3 pagini în care se arată importanța temei lucrării de licență, se motivează
alegerea ei și se prezintă structura acesteia pe capitole;
 unul sau două capitole cu conținut teoretic, metodologic în care se prezintă definiții, noțiuni,
concepte, metodologii, reglementări, puncte de vedere existente în literatura de specialitate
națională și internațională, etc.
 un capitol despre entitatea luată în studiu ca bază de cercetare (scurt istoric, obiect de activitate,
structura organizatorică, rezultate înregistrate, direcții de dezvoltare a activității);
 un capitol cu aplicabilitate practică la unitatea cercetată (un caz sau mai multe);
 un capitol final în care se sintetizează concluziile și aportul personal la soluționare a problemelor
ridicate de tema de cercetare.

Fiecare capitol va fi structurat pe subcapitole, paragrafe și subparagrafe al căror titlu trebuie să concorde cu
conținutul lor.
Studentul va trebui să acorde atenție maximă capitolelor în care se concentrează tratarea conținutului
temei și care pun în evidență aportul său personal , constatările și observațiile proprii, propunerile și soluțiile
formulate .
Planul prestabilit pentru realizarea lucrării trebuie să evidențieze pregătirea teoretică a absolventului,
pregătirea metodologică, capacitatea de a interpreta rezultatele investigației efectuate, capacitatea de a formula
propuneri de perfecționare a domeniului abordat și nu în ultimul rând capacitatea de a efectua o aplicație practică,
concretă specifică domen iului abordat în lucrare.
Structura planului trebuie să realizeze omogenitatea lucrării și coerența logică internă, vizând realizarea
obiectivului fixat prin temă.
În funcție de specificitatea facultății și a specializării pot fi sugerate diferite “planu ri” cu jaloane pentru
realizarea lucrării de licență.

1.5. Întocmirea calendarului de elaborare a lucrării de licență

După stabilirea planului lucrării de licență – conform temei alese se va proceda la elaborarea (în cooperare
cu coordonatorul) unui grafic care să poziționeze în timp termenele de realizare a diferitelor părți (capitole)
componente din lucrare.

Acest desfășurător al „aportului” absolventului și a etapelor de validare de către coordonatorul științific,
permite ritmicitatea elaborării lucrăr ii de licență, intervenția coordonatorului în timp real și evitarea stresului urmare
intrării în criză de timp în legătură cu finalizarea elaborării lucrării.
Acest grafic de tip GANT (care pe coloane evidențiază intervalele temporale iar pe linii toate a ctivitățile
avute în vedere) se va întocmi și reactualiza împreună cu coordonatorul, astfel încât să conțină și termenele de
refacere sau completare a unor capitole sau părți din lucrare.

EXEMPLU DE GRAFIC :

N
NR
CRT PARTE DIN
LUCRARE
(CONFORM
STRUCTURII) TIPUL DE
ACTIVITATE TERMENE
calendaristice OBSERVATII
a b c d e
T
1 T
2 T
3 .
.. T n-2 T n-1 T
n
1 CAPITOLUL I documentare x
elaborare cuprins x x
….
2 CAPITOLUL II x
…

1.6. Documentarea

1.6.1. Documentarea teoretică

Acest tip de investigație are în vedere consultarea literaturii referitoare la subiectul abordat în
lucrare, în ideea fundamentării teoretice, de natură să „garanteze” fezabilitatea studiului.
Documentarea teoretică presupune mai întâi, identificarea și depistarea surselor de documentare,
și apoi, culegerea selectarea și sistematizarea informației.
În sfera documentației teoretice se include și studiul bibliografiei de specialitate, adică a acelor
materiale și publicații care tratează direct, concret problemele cercetate. Bibliografia de specialitate este
reprezentată de cursuri, manuale de specialitate, monografii, anchete, analize, culegeri de studii, studii de
caz, buletine inform ative.

Documentarea trebuie făcută într -o manieră globală care să valorifice cât mai multe informații
referitoare la temă, utilizând orice sursă la îndemână (bibliografia indicată de coordonator, reviste de
specialitate, INTERNET, analizele efectuate în d omeniu de firme specializate etc).
Evidențierea prin „BIBLIOGRAFIE” în lucrarea de licență a surselor documentare se va face
conform subcapitolului 3.15.
Modul de lucru pentru realizarea studiului documentar este specific fiecăruia, reliefându -i atât
capacitatea de analiză și sinteză cât și abilitatea de a reține acele informații utile pentru soluționarea
problematicii propuse de tema lucrării de licență.

1.6.2. Documentarea pentru partea aplicativă

Documentarea practică vizează investigarea fenomenelor așa cum se prezintă ele în viața reală.
În această fază studentul vine în contact nemijlocit cu realitatea (entitatea) pe care și -a propus să
o cerceteze. Ea constituie unul dintre punctele „forte” în programul de elaborar e a lucrării de licență,
întrucât de calitatea și profunzimea documentării practice depind conținutul principal al lucrării, gradul de
fundamentare a concluziilor, propunerilor și soluțiile emise.
Documentarea practică se realizează, în principal, pe ter en și trebuie să includă aspectele tehnice,
organizatorice, managementul, circuitul informațional, latura financiară, juridică, inclusiv relațiile
interumane, comunicarea.
Lucrarea de licență trebuie să demonstreze capacitatea și abilitatea absolventului d e a elabora
soluții concrete – într-un domeniu operațional – bazate pe interpretarea datelor empirice și pe valorificarea
cunoștințelor teoretico – metodologice.
Documentarea la firmă cu profit, firmă non -financiară, bancă, instituție bugetară, birou notari al,
birou de avocatură, cabinet de audit financiar, instituții ale statului etc. se face diferit, în funcție de
tema lucrării de licență.
Dacă tema lucrării de licență își propune (de exemplu) „Analiza activităților firmei în vederea
îmbunătățirii managementului” documentarea se va efectua utilizând „listele de control”(checklists) prin
care se inventariază cât mai complet factorii ce influențează domeniul studiat, permițând analiza cât mai
cuprinzătoare a unei probleme (subiect) și evitarea „scăpăr ii din vedere” a unor influențe.
Evident, valoarea principală a analizei corelațiilor – în cazul prezentat – constă în studierea
tendinței pe o perioadă de câțiva ani; deoarece această abordare înseamnă compararea acelorași elemente,
riscul de a interpreta greșit tendințele principale este foarte mic.
Administrarea concretă a documentării empirice este la latitudinea fiecărui absolvent, gradul de
analicitate având un efect considerabil asupra rezultatelor analizei.

Numeroase firme – invocând secretul comerci al – vor refuza să ofere datele reale ale activității lor
(pentru a se proteja împotriva scurgerii neintenționată de informații către concurență); în această situație,
pot fi solicitate date empirice (indici, rate, ponderi etc), pe baza cărora – cu susține re din partea firmei – să
fie cons truite datele necesare analizei.

1.7. Realizarea aparatului științific al lucrării de licență

Aparatul științific –constând din trimiteri bibliografice (comentate sau nu) și note explicative
personale – are atât menirea să fun damenteze lucrarea de licență, oferindu -i credibilitate, cât și să
dovedească (demonstreze) nivelul probabilității științifice a absolventului
Se recomandă ca, atunci când se efectuează documentarea „teoretică” și „empirică”, să se
întocmească fișe (de lec tură sau culegere date) care să fie valorificate la întocmirea aparatului științific.
Prezentarea concretă (efectivă) a aparatului științific se poate realiza cel puțin în două moduri:
 prin utilizarea notelor de subsol (trimiterea la notă făcându -se în tex t);
 prin inserarea în text a numărului de ordine al sursei bibliografice listată la sfârșitul
lucrării.
Se recomandă să se utilizeze numere pentru trimiterile bibliografice (de ex. [7]) și simbolul (x)
pentru notele personale, precizând însă, că aparatul științific al lucrării de licență nu trebuie să
constituie un obiectiv în sine ci doar un instrument care accentuează nota de acuratețe metodologică

CAPITOLUL 2 – Unele aspecte privind realizarea lucrării de licență

2.1. Greșeli ce se pot face în utilizarea seriilor de date

Analizele economice ȘI NU NUMAI utilizează serii de date care sunt prelucrate conform
obiectivului lucrării de licență, în vederea deprinderii unor concluzii pe ba za cărora urmează a fi emise
propunerile (soluțiile) de îmbunătățire a situației analizate.
Pentru a asigura veridicitatea și comparabilitatea datelor în timp și spațiu și pentru a nu deforma
realitatea trebuie evitate o serie de greșeli frecvente, cum ar fi:
 prețurile în care sunt exprimate datele sunt diferite (datele cu frecvență anuală, exprimate
în prețuri curente); pentru analizele dinamice, aceste date trebuie exprim ate în prețuri
comparabile. Ex. Succint de asigurare a comparabilității în timp a pr ețurilor cu
defilatorul de preț implicat al PIB.
 seriile analizate sunt prea scurte (se întind pe o perioadă de timp prea mică), nefiind
relevante pentru fenomenul economic analizat deoarece pot reprezenta o tendință
particulară.
 datele nu sunt omogene din punct de vedere metodologic (datorită schimbării metodologiei
oficiale de calcul), situație care impune efectuarea unor calcule de corecție.

2.2. Cum se analizează dinamica unui fenomen economic

Obiectivul prezentului ghid nu este acela de a relua unele cunoștințe acumulate de către student pe
parcursul anilor de facultate. De aceea este bine ca studentul, atunci când nu este convins că rezultatele
analizei sunt veridice, datorită unor erori de prelucrare a informațiilor, să consulte la biblioteca univer sității
cursurile și notele de seminar la disciplina statistică, în vederea corectării rezultatelor generate de
prelucrarea datelor.
În această privință, este necesar să solicitați și opinia cadrului didactic coordonator sau al cadrelor
de la catedra de m atematică, informatică și statistică.

2.3. Ce reprezentări grafice se pot realiza și cum?

Graficul statistic este o imagine cu caracter convențional care, prin diferite mijloace plastice de
reprezentare, reliefează ceea ce este caracteristic pentru obiectul studiat.

 Alegerea tipului de grafic se face în funcție de datele disponibile și de scopul cercetării, astfel încât
acesta să sugereze proporțiile dintre indicatori sau relațiile cauzale dintre aceștia, întărind concluziile
detașate din analiză. Principiul de bază al reprezentării grafice este proporționalitatea.
 Graficele pot fi utilizate:
– pentru a reda ordinea de mărime dintre elementele componente ale unei colectivități;
– pentru a reliefa tendințele, legitățile de variație în timp, în spațiu sau d in punct de vedere
calitativ;
– ca mijloc de comparare, de studiere a legăturilor dintre fenomene;
– ca mijloc de alegere a procedeelor și metodelor de calcul statistic;
– ca mijloc de aproximare vizuală a unor mărimi statistice;
– ca mijloc de popularizare a unor rezultate statistice.
 Reprezentările grafice au elemente comune cu tabelele și cu seriile statistice , dar și elemente
specifice : axele de coordonare, scară, rețeaua graficului și legenda.
 Titlul este preluat de cele mai multe ori din tabelul statistic car e stă la baza întocmirii graficului.
 Rețeaua este constituită din totalitatea liniilor ajutătoare care servesc la construirea graficului propriu –
zis, majoritatea graficelor au la bază sistemul de axe rectangulare, dar există și rețele formate din
cercuri c oncentrice, curbilinii ș.a.
 Scara de reprezentare stabilește relația dintre unitatea grafică de măsură și unitatea de măsură a
caracteristicii statistice.
 Legenda este alcătuită din scurte explicații ale semnelor, culorilor, hașurilor ș.a.
 Sursa datelor se trece sub rețeaua graficului, în scopul identificării provenienței indicatorilor cuprinși
în reprezentarea grafică.
 Utilizarea unui grafic va lua în considerare următoarele:
– pentru seriile univariate cu variabila exprimată cifric se recomandă: histograma (pentru o
distribuție pe intervale), poligonul de frecvențe (pentru o distribuție pe variante s au ca o
variantă a histogramei) și curba frecvențelor
– pentru seriile univariate cu atribut calitativ sunt specifice diagramele de structură
(dreptunghi, pătrat, cerc)
– pentru seriile bivariate, cu ambele caracteristici exprimate cifric se utilizează norul de puncte
sau diagrama prin paralelipipede;

– pentru seriile calitative bivariate, cu ambele caracteristici exprimate atributiv se folosesc
diagramele de structură construite în același plan ;
– pentru seriile bivariate, cu o caracteristică exprimată atributiv și una cifric se utilizează
diagrame specifice de tipul piramidei vârstelor.

CAPITOLUL 3 – Recomandări privind redactarea lucrării de licență

3.1. Aspecte generale

Lucrarea de licență este structurată pe capitole și include următoarele elemente obligatorii:
a. Copertă – informațiile ce trebuie să apară pe copertă sunt prezentate în Anexa I
b. Pagina de titlu – informațiile c e trebuie să apară în pagina de titlu sunt prezentate
în Anexa II
c. Declarație standard – lucrarea de licență va conține o declarație pe propria
răspundere a absolventului, datată și semnată în original, din care să rezulte că
lucrarea îi aparține, nu a mai fost niciodată prezentată și nu este plagiată
d. Cuprins – va conține cel puțin titlurile tuturor capitolelor însoțite de numărul
paginii la care începe fiecare capitol
e. Introducere – va conține motivația alegerii temei, gradul de noutate a temei,
obectivele g enerale ale lucrării, metodologia folosită, etc.
f. Capitole – lucrarea de licență trebuie să aibă cel puțin trei capitole, numerotate
crescător, fiecare putând avea și o parte finală, care să sintetizeze informațiile și
rezultatele prezentate în cadrul acel ui capitol
g. Concluzii și propuneri – în această parte a lucrării se regăsesc cele mai
importante concluzii din lucrare, opinia personală privind rezultatele obținute în
lucrare, precum și potențialele direcții viitoare de cercetare privind tema abordată
h. Anexe – acestea apar într -o secțiune separată, care nu se numerotează ca și
capitol , se menționează în text și se numerotează crescător (Anexa 1, Anexa 2…)
i. Bibliografia – aceasta este ultima parte a lucrării și va conține lista tuturor
surselor de informare utilizate de către absolvent pentru redactarea lucrării de
licență; nu se va numerota ca și capitol al lucrării

Formatul întregii lucrării este A4, numărul de pagini fiind de minim 45 de pagini și de un maxim
orientativ de 60 de pagini. Se va utiliza un program de tehnoredactare (Microsoft Word , spre exemplu , sau
similar);
 Marginile paginii – se vor utiliza următoarele valori pentru marginile paginii (Page Setup
=> Margins): stânga 2,5 cm, dreapta, sus și jos 2 cm.

 Spațierea între rânduri – formatați programul de tehnoredactare să tipărească la 1.5
rânduri pentru întreaga lucrare (Format => Paragraph => Line spacing => 1.5 lines) .
 Alinierea textului în cadrul paragrafelor – textul din cadrul paragrafelor normale va fi
alinitiat între marginile din stânga și din drepta (justified); f olosiți paragrafe normale în
care prima linie de text este cu 5 caractere spre dreapta (folosiți tasta TAB). Excepție fac
paragrafele din rezumat, paragrafele de citare, titlurile, subtitlurile și titlurile tabelelor,
notele și lista figurilor.
 Fontul – veți utiliza Times New Roman, cu dimensiunea de 12 puncte, utilizând
diacriticele specifice limbii române .
 Numerotarea paginilor – se va face începând cu pagina de titlu până la ultima pagină a
lucrării, dar numărul pag inii apare doar cu Introducerea; numărul de pagină se inserează
în subsolul paginii, centrat.
 Antetul paginii – apare începând cu introducerea și va conține numele absolventului (în
stânga) și titlul lucrării sau capitolului (în dreapta)
 După semnele de te rminare a propoziției (".", "?", "!") se va lăsa un singur spațiu.

3.2 Elaborarea și redactarea conținutului lucrării
 Trebuie să folosiți propoziții complete.
 Prima propoziție a paragrafului trebuie să fie independentă (să conțină informații
suficie nte pentru a exprima singura o idee). Spre exemplu, o propoziție ca "in timp ce
aceste studii sunt importante, mai există…" se potrivește mai bine la mijlocul paragrafului.
 Prima propoziție, ar trebui să sune: "în timp ce studiile despre efectele lui x a supra lui y
sunt importante, mai exista…".
 Nu utilizați argoul în lucrare.
 Nu folosiți prescurtări. Exemplu: în loc de "care -s" veți spune "care sunt".
 Dacă aveți probleme cu ortografia unui cuvânt nu mergeți "pe ghicite". Căutați
scrierea corectă intr -un dicționar adecvat.
 Corectați cu un creion erorile de scriere, formatare și ortografie. Aceste corecții sunt
inevitabile.

3.3 Detalii privind stilul de redactare
 Stilul trebuie să fie clar și concis.
 Presupuneți de la început că scrieți lucrarea pentru a o trimite la un jurnal de știință.
 O mulțime de detalii de formatare pot fi învățate urmărind tehnoredactarea folosită de
edituri la cursurile și tratatele tipărite utilizate pe parcursul facultății.

 Evitați folosirea excesivă a termenilor "eu", "mie", "a mea", "al meu", precum și
propoziții de genul "Din punctul meu de vedere", "După părerea mea" etc.
 Încercați să evitați utilizarea cuvintelor goale, lipsite de conținut, care nu servesc nici unui
scop. În loc de "studiul deosebi t de interesant al lui Smith (1990), care a demonstrat în
mod clar că…." "am putea spune "Smith (1990) a demonstrat că…".
 În general, folosiți timpul trecut atât în "Rezumat" , în "Introducere" , cât și în capitolul
"Metode". La "Rezultate" și "Discuții" ar trebui să folosiți timpul prezent.
 Dați lucrarea prietenilor sau familiei să o citească înainte de o prezenta coordonatorului.
Dacă ei nu înțeleg, înseamnă mai mult ca sigur că stilul de exprimare suferă și lucrarea
trebuie revizuită.

3.4 Prescurtări
 Când abreviați un termen, scrieți -l prima dată în întregime, spre exemplu: "Manualul
Asociației Americane de Psihologie (MAPA) este…", după care poți folosi
abrevierea.
 Nu fo losiți prea multe abrevieri. Dacă una, două sau trei abrevieri sunt de ajutor, de la
patru sau cinci abrevieri există posibilitatea apariției unei confuzii pentru cititor.
 De obicei sunt folosite prescurtări, precum etc., ș.a.m.d. dar nu exagerați.
 Nu se f olosesc puncte după următoarele abrevieri: cm – centimetri, mg – miligrame, g –
grame, s -secunde, min -minute, h -ore, IQ -coeficient de inteligență.

3.5 Numerele (cifrele)
 Toate măsurătorile sun t făcute în sistem metric. Folosiți metri și centimetri în loc de
inch.
 În text, numerele de la 0 la 9 sunt scrise de obicei cu litere, cu excepția cazurilor în care
avem tabele sau figuri.
 Numerele mai mari de 10 sunt scrise ca cifre.
 După substantive urm ate de numerale sau litere de ordine, scrieți numărul cu cifre. Ex.:
Figura 3
 Încercați să fiți constanți în ceea ce privește formatul numerelor.

3.6 Referințele din text
 Daca folosiți cuvintele sau ideile cuiv a, trebuie, din respect, să le citiți. Este foarte
important, deoarece pedepsele pentru plagiat sunt foarte severe.

 Există numeroase căi pentru a for maliza o referință în text. De exemplu: "text… (nume
de familie, anul).", "nume de familie (anul) nota c a…." sau " in anul…, nume de familie,
spunea ca…".
 Prima data când este citată o referință în text, scrieți toate numele de familie ale autorilor.
De exemplu: "Radu, Miclea, Nemeș Albu, Modovan & Dxsmodkoxi (1993)
susțin că…". Dacă articolul are tr ei sau mai mulți autori, folosiți abrevierea s.a..
Când referința este citată a doua sau a treia oara, se va trece numai primul autor și anul
publicării articolului.
 Citațiile multiple din paranteză sunt așezate în ordine alfabetică și separate prin ";" și un
spațiu, ca în exemplul următor: "text… (Alexandrescu, 1970; Miclea, 1968; Zamfirescu,
1980).

3.7 Citatele
 Pentru citatele directe, trebuie să dați numărul paginii.Spre exemplu: Popescu (1970) nota
ca "…(p.12)".
 Daca ați trecut în text mai mult de trei sau patru citate in 10 pagini, trebuie sa știți că ați
depășit limita superioară admisă.
 Așezați citatul care are mai mult de 40 de cuvinte, ca un bloc independent de tex t, la cinci
spații distanța de marginea din stânga. În acest caz omiteți ghilimelele și includeți
numărul paginii în paranteze după ultimul punct. De asemenea, dacă citatul se întinde pe
mai multe paragrafe, atunci de la al doilea paragraf folosiți aliniat ul de 5 spații.

3.8 Pagina de titlu
 Este o pagină separată nenumerotată.
 În partea de sus a paginii se va scrie cu majuscule UNIVERSITATEA ROMÂNO –
AMERICANĂ și denumirea FACULTĂȚII.
 Titlul lucrării trebuie așezat în centrul primei pagini și tipărit cu l itere mari și mici, el
trebuie să cuprindă aproximativ 10 -12 cuvinte.
 Titlul trebuie sa ofere informații despre conținutul lucrării. Trebuie sa fie scurt, cel mai
obișnuit fiind acela care enunță concis variabile dependente și cele independente.
 Numele și gradul didactic al coordonatorului trebuie trecut sub titlul lucrării , în partea
stângă a paginii.
 Numele autorului trebuie trecut sub numele coordonatorului , în partea dreaptă a paginii.
 În josul paginii se va scrie anul redactării lucrării și orașul (e x. BUCUREȘTI 20 12)
 Aceleași informații trebuie imprimate și pe copertă cu prilejul legării. Titlul lucrării nu
apare pe copertă , el fiind înlocuit cu sintagma LUCRARE DE LICENȚĂ.

3.9 Cuprinsul
 Pe o pagină separată numerotată cu 2
 Capitolele și subcapitolele, se identifică distinct și unitar (ex. CAPITOLUL I;
SUBCAPITOLUL 1.1; SUBCAPITOLUL 1.2;
 anexele, bibliografia DOAR SE PAGINEAZĂ;

3.10 Conținutul lucrării
 Începe cu pagina 3 conform cuprinsului.
 Începeți aceasta pagina prin tipărirea titlului capitolului, centrat, apoi începeți să tastați pe
următorul rând la 1,5 rânduri, folosind paragrafe normale și aliniate de 5 caractere.
 NU TASTAȚI CUVÂNTUL INTRODUCERE.
 Pentru început, informați cititorul despre motivele pentru care ați realizat această lucrare.
Cu alte cuvinte, trebuie să informați cititorul despre problema cercetată, sa explicați de ce
este importantă și prin ce se remarcă analiza efectuată.
 Această primă secțiune a lucrării (de obicei cap I) trebuie să conțină minimum 4
paragrafe: introducerea generală, prezentarea literaturii de specialitate, legătura dintre
lucrare și domeniul de referință și explicaț ia clară a scopului lucrării.
 Lucrarea se continuă cu celelalte capitole conform cuprinsului stabilit
 Dacă prezentați mult material poate veți dori să folosiți subtitlurile. Aceste subtitluri
trebuie să aibă înțeles și relevanță pentru date și trebuie să v ă ajute să organizați
prezentarea informațiilor. Cu alte cuvinte ele nu trebuie organizate pe tipul de analiza
utilizat. Ar fi o idee bună să precedați subcapitolele cu un scurt paragraf în care să
informați despre logica organizării acestui capitol.
 În ca zurile în care cititorul se așteaptă la rezultate semnificative și acestea nu pot fi
evidențiate, atunci trebuie să discutați acest aspect.
 Nu prezentați date brute decât dacă, din anumite motive analizați un singur subiect. Altfel
acestea vor fi trecute l a ANEXE.

3.11 Note de autor/subsol
 Notele de autor apar la sfârșitul lucrării, pe o pagină separată pe care tastați în centru
"Note de autor". Apoi pe rândul următor, cu aliniat, aș ezați notele.
 Notele de subsol sunt numerotate crescător și apar în subsolul paginii unde se regăsește
referința.

 De fiecare data când apar definiții, puncte de vedere, clasificări, explicarea unor termeni
sau afirmați ceva de genul "studiile au demonstra t că..", trebuie să dați un citat, o
referință.
 Pentru fiecare autor dați numele de familie urmat de virgulă și apoi inițialele prenumelui
urmate de puncte. Ex.: Popescu, I.V.
 Separați autorii prin virgulă, iar ultimul autor este introdus după semnul & da că textul
este redactat in limba engleză.
 După introducerea numelui autorului se trece anul publicării în paranteză, urmat de
virgulă.
 Pentru citarea unei reviste, subliniați cu o singură linie neîntreruptă: titlul revistei,
numărul volumului. Notați ca, d e obicei, numărul revistei nu este inclus. Scrieți titlul cu
litera mare, în engleză cuvintele din titlu se scriu cu litere mari, excepție făcând
conjuncțiile și prepozițiile.
 Pentru citarea unei cărți subliniați titlul. Scrieți cu literă mare doar prima l iteră a titlului
(la fel și în engleză).
 Includeți orașul, statul (prescurtat cu două litere fără puncte) și numele editurii.

3.12 Tabele
 Se numerotează cu 2 cifre (1.1, 1.2…), prima reprezentând numărul capitolului, iar cea de –
a doua reprezentând numărul tabelului din capitolul respectiv.
 Fiecare tabel are un număr și un titlu, care se menționează deasupra tabelului, aliniat la
marginea din dreapta.
 Sursa datelor se precizează sub tabel, aliniat între marginile din stânga și din dreapta
(justified), indicând în mod obligatoriu numele autorului, lucrarea, editura, anul, pagina
sau adresa completă de Internet.
 Tabelele mari, conținând inf ormație brută vor fi așezate la sfârșitul lucrării, ca anexe;
celelalte se pot însera în textul lucrării.
 Fiecare tabel trebuie să apară pe cât posibil pe o pagină separ ată și va fi notat consecutiv.
 Alegeți titluri relativ scurte, dar consistente.
 Nu se p une punct după numărul sau numele tabelului.
 Când folosiți coloane cu numere zecimale aliniați virgula (punctul).
 Dacă faceți trimiteri din text, puteți indica acest lucru astfel "datele din Tabelul 1.3…" și
nu "Tabelul de mai sus, de la pagina 2,…".

3.13 Figurile
 Fiecare figură trebuie poziționată pe cât posibil pe o pagină separată în afară de situația în
care dimensiunea ei nu impune acest lucru, caz în care pot fi grupate mai multe pe o
pagină împreună cu ex plicațiile însoțitoare.
 Cuvântul "Figura" este un termen tehnic prin care înțelegem un ansamblu de materiale
iconografice utilizate de autor, după cum urmează: grafice, harți, desene și
ilustrații/fotografii.
 Figurile pot fi reproduse prin mijloace specifi ce în alb/negru sau color.
 Rezoluția și dimensiunile reprezentării trebuie să fie suficiente pentru a putea transmite
complet mesajul conținut.
 Centrați fiecare figură pe pagină
 Dacă figura este un grafic sau o hartă, denumiți axele (nu folosiți x și y) însoțită de
legenda necesară.
 Se numerotează cu 2 cifre, prima reprezentând numărul capitolului, iar cea de -a doua
reprezentând numărul tabelului din capitolul respectiv .
 Fiecare figură are număr și titlu, care se care se menționează deasupra ei, aliniat la
marginea din dreapta.
 Sursa datelor se precizează sub figură, aliniat între marginile din stânga și din dreapta
(justified), indicând în mod obligatoriu numele autorului, lucrarea, editura, anul, pagina
sau adresa completă de Internet.
 Nu se pune punct după numărul sau numele graficului.
 Dacă faceți trimiteri din text, puteți indica acest lucru astfel "datele din Graficul 1.3…" și
nu "Graficul de mai sus, de la pagina 2,…".

3.14 ANEXELE
 Conțin date brute și instrumente utilizate care nu pot fi prezentate în interiorul
lucrării dar care determină și susțin concluziile ei

3.15 BIBLIOGRAFIA
 Bibliografia se tehnoredactează la sfârșitul lucrării, pe pagini di stincte
 Toate referințele și notele de subsol trebuie să aibă corespondent în cadrul bibliografiei.
 Pentru fiecare autor dați numele de familie urmat de virgulă și apoi inițialele și prenumele
urmate de puncte. Ex.: Popescu, I.Vasile.
 Separați autorii pri n virgulă, iar ultimul autor este introdus după semnul & daca textul
este redactat in limba engleză.

 După introducerea numelui autorului se trece titlul lucrării, editura, anul publicării, orașul
și tara toate cu virgulă între ele.
 Pentru citarea unei revi ste, subliniați cu o singura linie neîntreruptă: titlul revistei,
numărul volu mului. Notați numărul revistei. Scrieți titlul cu litera mare, in română, sau în
limba de origine; cuvintele din titlu se scriu cu litere mari.
 Bibliografia se întocmește obliga toriu în ordinea alfabetica a NUMELUI autorilor (ex.
BARBU, Ion; MARIN, Vasile; POPESCU, Andrei, etc).
 Sursele bibliografice cu autor colectiv precum și adresele web se trec la finalul listei
 Exemple:

1. Carte cu un singur autor
Exemplu:
Kotler, Ph ., Zece păcate capitale de marketing, Editura CODECS, București, 2004

2. Carte cu mai mulți autori:
Exemplu:
Cătoiu, I., Teodorescu, N. , Comportamentul consumatorului, Editura Uranus, București, 2004

3. Capitol din carte
Exemplu:
Meade, J. , “The Balance of Payment…..”, in The Economics of Integration (ed. M. Krauss), George Allen
and Unwin, London, 1973, pp.155 -176

4. Documente ale unor organizații, la care s -a avut acces on -line:
Exemplu:
EC, Promoting a European Framework for Corporate So cial Responsibility -Green Paper , European
Commission, DG for Employment and Social Affairs, Unit EMPL/D.1, 2001,
[http://europa.eu.int/comm/employment_social/soc -dial/csr/greenpaper_en.pdf], accesat aprilie
2006.

5. Articol dintr -o revistă la care s -a avut acces direct, a fost consultată forma tipărită a revistei
Exemplu:
Kenen, P.B , “Floating, glides, and indicators: a comparison of methods for changing exchange rates”,
Journal of International Economics , 5, 1975, pp.12 -30.

6. Articol dintr -o revistă la care s-a avut acces on -line
Exemplu:
Zairi, M. , “Social responsibility and impact on society”, The TQM Magazine , Volume 12, Number 3,
2000, pp. 172 -178, accesat aprilie 2006 la adresa:
[http://www.emeraldinsight.com/Insight/ViewContentServlet?Filename=/publis hed/emeraldfulltexta
rticle/pdf/1060120302.pdf]

CAPITOLUL 4 – Recomandări privind susținerea lucrării de licență
“Speech -ul”; structură și conținut
Prezentarea lucrării de licență este la fel de importantă ca și redactarea acesteia. Susținerea
efectivă constă în prezentarea lucrării în fața comisiei de examen de licență la care a fost repartizat.
În expunerea conținutului lucrării, autorul demonstrează membrilor comisiei aptitudinile și
calitățile sale de cercetător, capacitatea de a -și susține ideile, p ărerile și propunerile.
La susținerea lucrării participă și coordonatorul dacă acesta nu este membru în comisia de
examen.
Rezultatul final al susținerii lucrării de licență exprimat de comisie depinde de conținutul lucrării
validat de coordonator și aprec iat prin nota pusă în referatul întocmit, dar și calitatea expunerii care denotă
în ce măsură autorul cunoaște și stăpânește întregul conținut al lucrării.
Întrucât este de dorit ca lucrarea de licență să fie prezentată în mod liber în fața comisiei
absolv entul trebuie să -și facă un inventar sintetic al ideilor de bază, ordonate logic și cronologic.
Speech -ul nu are valențe rezumatului lucrării, ci mai degrabă prezintă esența lucrării de licență.
Deși conținutul speech -ului diferă în funcție de tipul lucrăr ii, de personalitatea absolventului, de
unele condiții conjuncturale, se reco mandă o atmosferă “de bun simț”.
Absolventul se prezintă (în fața comisiei), enunță titlul și obiectivul lucrării de licență și structura
licenței enumerând pe scurt obiectivele specifice pe capitole (cu un foarte scurt comentariu) cu ajutorul
unei prezentări în PowerPoint de maxim 10 minute .
Recomandări pentru realizarea prezentării în PowerPoint:
 Prezentarea va conține 8 -10 slide -uri
 Primul slide va conține titlul lucrării, num ele absolventului și al coordonatorului
 Slide cu cuprinsul prezentării
 Slide -uri cu text, tabele, grafice
 Slide pentru concluzii
 Slide -urile nu vor conține prea mult text, maxim 8 linii
 Absolventul nu va citi informațiile de pe slide -uri, ci va prezenta li ber
Este posibil ca membrii comisiei de examinare să solicite renunțarea la detalieri, fiind mai degrabă
interesați de concluziile analizei efectuate, de natura soluțiilor proiectate, de contribuția personală a
absolventului, de evaluarea efortului econom ic, de modalitățile de implementare a soluțiilor propuse și de
estimarea efectelor economice.

Anexa 1 – COPERTA LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Un i v er si t at ea Ro mâ n o – Ame r ic a nă
F a c u l t a t e a d e S t u d i i e c o n o m i c e e u r o p e n e

Lucrare de licență

Coordonator științific:
Grad didactic, nume, prenume

Absolvent (ă):
Nume, inițiala tatălui, prenume

București

2016

Anexa 2 – PRIMA PAGINĂ A LUCRĂRII DE LICENȚĂ
Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Un i v er si t at ea Ro mâ n o – Ame r ic a nă
F a c u l t a t e a d e S t u d i i e c o n o m i c e e u r o p e n e

Titlul l ucrării de licență /Denumirea temei

Coordonator științific:
Grad didactic, nume, prenume

Absolvent (ă):
Nume, inițiala tatălui, prenume

București

2016