INTRODUCERE …………………………………………………………………..1 CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND AUDITUL 1.1 Conceptul de audit. Obiective ș i principii generale… [600451]

4
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………..1
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND AUDITUL
1.1 Conceptul de audit. Obiective ș i principii generale de audit ……….. …….2
1.1.1 Aria de definire ……….. ………………… …….. …………………….. ……………….. .3
1.1.2 Evolutie privind auditul financiar ……………………. ………………………… .7
1.1.3 Obiective ș i principii generale de audit ………….. …………… ………. ….11
1.2 Rolul auditului si auditorului financiar ………………. ……………………….. …..13
1.2.1 Rolul auditului financiar …………………………… ……………………… …….. ..13
1.2.2 Atribu țiile auditorului financiar ………….. ……………………… ……….. …..15
1.3 Pragul de semnificaț ie și certificarea rezonabilă a situa țiilor
financiare ……………………………………………………………………………………………. .18
CAPITOLUL II. ABORDARE A UNUI ANGAJAMENT DE AUDIT
FINANCIAR
2.1. Acceptarea misiunii de audit financiar …………… ………………… ……… ……22
2.2. Planificar ea auditului – etapele planifică rii auditului financiar ………25
2.3. Sistemele de contabilitate și control intern …………….. …………. …………..30
2.4. Probele de audit ……………………………………………….. ………………….. …….. …33
2.5. Raportul de audit ……………………………………………… …………………… ……….35

5
CAPITOLUL III . AUDITAREA IMOBILIZĂRIL OR CORPORALE
ÎN CADRUL SOCIETĂȚII ,,SABINA” S.A DIN TULCEA
3.1. Prezentarea societății …………………………………………… ……………………… ….38
3.2. Structura imobilizărilor corporale ……………………. …….. ……………………. ..41
3.3 Verificarea operațiilor contabile și întocmirea foilor de lucru …… ….42
3.3.2. Acceptarea mandatului – Secțiunea F1 ………………….. ………….. …..43
3.3.3. Abordarea auditului – Secțiunea F ………………………….. ………… ……45
3.3.4. Active imobilizate – corporale și necorporale – Secțiunea G …..61

CONCLUZII ………………………………………………………………………….. …………………70

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………… ……………… .72

ANEXE ………………………………………………………………………… 73

6
INTRODUCERE

Auditul este un domeniu nou de activitate în care este necesară armo nizarea
legislativă și practica profesională, la standardele din Comunitatea Europeană.
Această lucrare constituie pentru mine, o încercare în abordarea auditului
imobilizărilor corporale, reprezentând trecerea de la teoria și metodele impuse de
standardele europene, la concretul activității practice. Am ales ca temă imobilizările
corporale întrucât:
 la majoritatea întreprinderilor, cu deosebire la întreprinderile industriale,
imobilizările corporale dețin ponderea cea mai mare în totalul activel or
imobilizate, iar modul de contabilizare influențează rezultatele financiare
declarate;
 imobilizările corporale sunt destinate dezvoltării sau întreținerii activităților
deja existente în întreprindere;
 fac parte din structurile bilanțului direct legat de evaluarea poziției financiare;
 prin faptul ca ele generează către întreprindere beneficii economice viitoare,
contribuie direct sau indirect la fluxul de numerar și echivalente ale
numerarului. Beneficiile economice viitoare se pot exprima prin cele mai
diferite forme de avantaje viitoare, cum ar fi: obținerea de venituri, reduceri de
cheltuieli, avantaj e economice, sociale sau de altă natură.
Beneficiile economice viitoare î ncorporate în active pot intra î n întreprindere în
mai multe moduri. De exemplu, un activ poate fi:
 utilizat separat și împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau
producția de bunuri destinate vânzării de către întreprindere;
 schimbat cu alte active;

7
 utilizat pentru stingerea unei datorii;
 repartizat acționari lor întreprinderii.
Performanța acestora se regăsește în calitatea produselor realizate și serviciilor
prestate și implicit în cifra de afaceri și în rez ultatul exercițiului financiar. Toate
constatările efectuate au la baza documentele întocmit e, pe care se bazează susținerile.
O altă perspectivă, care a stat la baza alegerii acestei teme, o constituie
posibilitatea ca în viitor să pot accede la profesia, de auditor

8
CAPITOLUL I.
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND AUDITUL
Termenul de audit provine din latinescu „audire” care înseamnă a asculta și ,
semnifică în mod strict revizia conturilor realizată de experți independenți în vederea
exprimării unei opinii asupra regularității și sincerității acestora. „Scopul activității de
audit e ste acela de a restabili o încredere rezonabilă între producători și utilizatori
informației contabile. Astfel, auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor
categorii de beneficiari ai informației contabile, atunci când aceștia iau decizii
economice”1.
În prima parte voi prezenta un scurt istoric al auditului financiar și nevoia de
apariție a auditului financiar, responsabilitățile în detectarea fraudelor și erorilor, atât
persoanelor din interiorul întreprinderii, cât și auditorului independe nt, riscul auditului
în descoperirea fraudelor și erorilor, cât și pragul de semnificație și factorii de risc
asociați auditului financiar.

1.1 Conc eptul de audit . Obiective ș i principii generale de audit
La modul general, auditul î nseamn ă examinarea uno r informatii în mod
profesionist ș i exprima rea unei opinii independente, fă cându -se referință la anumite
criterii de calitate.
Nevoia de audit a apărut ca urmare a dorinței conducerii statelor de a redu ce
riscul de eroare și de fraudă cauzate uneori de fun cționari incompetenți sau răuvoitori
în ceea ce privește colectarea taxelor și impozitelor, dar și în efectuarea plăților.
Intr-un angajament de audit al situatiilor financiare auditorul trebuie să
acționeze în conformitate cu standardele intena ționale de audit ș i, de asemenea ,

1 Stoian Ana , Audit Financiar Contabil , Editura ASE, 2009, p. 4

9
trebuie să respecte o serie de principii p recum obiectivitate, independența,
integritate, confidenț ialitate și altele.

1.1.1 Aria de definire

Auditul, respectiv examinarea de către o persoană independentă și
competentă a fidel ității reprezentărilor contabile și financiare, a constituit și constituie
cheia de boltă pentru probitatea și credibilitatea tranzacțiilor economice.
Conform definiț iei publicate de Camera Auditorilor Financiari din Rom ânia,
"Auditul financiar reprez intă activitatea de examinare, î n vederea exprim ării de că tre
auditorii financ iari a unei opinii asupra situaț iilor financiare, în conf ormitate cu
Standardele internaț ionale de audit financiar ale Federaț iei Interna ționale a
Contabililor (IFAC)".

1.1.2 Evoluția privind auditul financiar

În literatura de specialitate, ținerea registrelor cu caracter contabil a apărut
odată cu primele forme centralizate de guvernare, respectiv odată cu apariția primelor
afaceri pe scara mai largă. Se spune că auditul a apă rut, din punct de vedere al
localizării, în Orientul Apropiat, iar primele registre contabile au aparținut
civilizațiilor asiro -babiloniene.
Până la începutul secolului al XVIII – lea, auditul era ordonat de regi, împărați,
biserică și avea scopul de a pe depsi hoții pentru fraudă și de a preveni astfel de fapte
pentru ca patrimoniul propriu acelei entități sau acelui stat să fie protejat. Auditorii
erau numiți din rândul preoților deoarece aceștia erau considerați oameni cu calități
morale deosebite, erau slujitorii Domnului și din acest motiv erau văzuți drepți și
corecți.

10
Până la jumătatea secolului al XIX -lea, statele, tribunalele comerciale și
acționarii au luat locul vechilor clase sociale, iar auditorii erau selectați din categoria
contabililor bine p regătiți profesional și cu experiență. Ora șele italiene, cele mai
dezvoltate din punct de vedere al complexității afacerilor, au fost primele care au
preluat auditul ca pe o practică curentă.
„Odată cu declanșarea Revoluției Industriale, datorită dezvoltăr ii afacerilor,
inclusiv a celor cu caracter industrial s -a schimbat radical atitudinea față de sistemul
contabil pentru că se simțea nevoia ca acesta să fie bine pus la punct, uniformizat, în
scopul obținerii unor situații financiare care să reflecte imag inea fidelă, dar și în
vederea prevenirii tentativelor de fraudă.
Pentru deținătorii de capital, verificarea contabilității afacerilor trebuia făcută
de persoane competente și independente de conducerea executivă a companiilor. Cu
toate că în acea pe rioadă, rezultatele controlului intern încep să fie utilizate în cadrul
procedurilor de audit, auditul continuă să se bazeze pe o verificare exhaustivă a
tranzacțiilor cu scopul detectării fraudelor”.2
În ceea ce privește atitudinea vizând independența aud itorului, aceasta a apărut
treptat, la începuturi existând o gândire contrară conform căreia acționarii erau cei
mai în măsura să evalueze activitatea întreprinderii, datorită interesului direct pe care
aceștia îl aveau în bunul mers al afacerii. Cu trecer ea timpului modul de gândire s -a
schimbat intervenind nevoia de independență a auditorului. Odată cu dezvoltarea
afacerilor și devenind din ce în ce mai competitive, metodele de fraudă s -au
diversificat, interesele acționarilor și managerilor au degenerat și din acest motiv a
devenit necesar ca în auditarea unei afaceri persoana responsabilă cu auditul să fie
independentă , să nu aibă nicio legatură cu acționarii sau managerii entității, să își
poată exprima deopotrivă o opinie favorabilă , cu rezerve sau nef avorabilă în ceea ce

2 Laurentiu si Camelia Liliana Dobroteanu, Audit concept si practice. Abordare nationala si international, Editura
Economica, 2002, p. 6

11
privește situațiile financiare ale entității auditate. În functie de această opinie,
utilizatorii situațiilor financiare vor fi capabili să ia o decizie corectă și adecvată.
În perioada ani lor 1940 -1970, comerțul internaț ional, bazat pe schimb între
state, de bunuri și servicii, cunoaște o dezvoltare intensă. Astfel, ordonatorii de audit
își lărgesc sfera de cuprindere în rândul băncilor, patronatului și al instituțiilor
financiare. În ceea c e privește ordonatorii de audit – profesioni ști în audit și
contabilitate, aveau ca o biectiv atestare a sincerității și regularității situațiilor
financiare.
„Două decenii mai târziu (1970 -1990), obiectivele auditului sunt orientate spre
atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil (postulate,
principii și reguli de evaluare) și a normelor de audit.”3
Astăzi, fenomenele social economice sunt complexe și nu mai pot fi analizate
multilateral pentru a clarifica anumite aspecte decât cu concursul specialiștilor de
înaltă probita te morală și profesională. Faptele analizate, operațiunile și documentele
au ca scop formularea unor opinii care atestau imaginea fidelă a conturilor, calitatea
controlului intern, respectarea normelor și protecția contra fraudelor naționale și
internațion ale.
Auditorii, ca specialiști cu pregătire teoretică superioară, cu autoritate și
competență sunt denumiți experți. Își face apariția activitatea de expertiză, care
reunește profesioniști având cunoștințe teoretice și practice care, în urma contractelor
primite de la terți, cercetează situațiile financiare.
În România, auditul financiar a apărut într -o formă rudimentară odată cu
apariția statului, devenind de -a lungul timpului una dintre cele mai importante pârghii
de susținere și dezvoltare a funcțiilor statului. În sens istoric, auditul financiar și
controlul financiar dispun de aceleași izvoare.
Conform normelor na ționale de audit, „o misiune de auditare a situațiilor
financiare are ca obiectiv exprimarea de către auditor a unei opinii potrivit căreia

3Stoian Ana, Audit Financiar Contabil , Editu ra ASE, 2009, p.5

12
situațiile financiare au fost stabilite, în toate aspectele lor semnificative, conform unei
referințe contabile identificate”.
Aderarea României la Uniunea Europeană a impus introducerea auditării
situațiilor financiare și în țara noastră.
Produsul conta bilității îl reprezintă informația contabilă, iar obiectivul său este
obținerea unei imagini fidele a situațiilor financiare anuale care cuprind bilanțul
contabil, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, variația
capitalurilor prop rii și notele explicative.
Situațiile financiare trebuie să furnizeze informații care să prezinte fidel
rezultatele și poziția financiară a întreprinderii, să reflecte realitatea economică a
tranzacțiilor realizate, s ă fie imparțiale, prudente, relevante ș i credibile .
Diversitatea activităților economico -financiare, dezvoltarea piețelor de capital,
a institu țiilor bancare au condus la creș terea complexității lucrărilor contabile ce pot
atrage erori în prelucrarea datelor, interpretarea și evaluarea lor, cu consecințe
negative asupra deciziilor utilizatorilor de informații contabile.
Producătorii de informații contabile nu sunt neutri față de operațiunile efectuate
și, implicit, față de conturile anuale, ceea ce ridică se mne de îndoială cu privire la
obiectiv itatea profesionistului contabil.
Susceptibilitatea realității informației contabile cuprinse în situațiile financiare
anuale poate fi dată și de calitățile moral -profesionale a le producătorilor de informații .
Utilizatorii informației contabile: investitor ii, salariații, creditorii, furnizorii și
alții, clienții, guvernele și administrațiile, publicul, sub influența unor medii
economice, culturale, politice și juridice diverse, au interese diferite asupra nevoii de
informare.
Conflictul de interese dintre u tilizatorii și producătorii de informațiile contabile
trebuie estompat de activitatea unei elite profesionale în domeniu, reprezentată de
auditori care au, prin efectul legii, calitatea de expert contabil, contabil autorizat cu

13
studii economice superioare, societăți de expertiză, cenzori înscriși ca membri în
Camera Auditorilor.
Între producătorii și beneficiarii informației contabile se interpune auditorul, în
calitatea sa de expert contabil. Expertul contabi l este un profesionist de înaltă clasă cu
o preg atire teoretică superioară, cu calități morale și etică profesională, o experiență
practică îndelungată, recunoscut în domeniul respectiv ca o persoană de mare
competență și autoritate.
De regulă, situațiile financiare sunt întocmite conform unui model con tabil
bazat pe costul istoric recuperabil și pe conceptul de menținere a nivelului capitalului
financiar. În acest sens, s -a elaborat „Cadrul general de întocmire și prezentare a
situațiilor financiare“ elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilita te
Internaționale.

1.1.3 Obiective si principii generale de audit
Obiectivul unui angajament de audit al situațiilor financiare este de a da
posibilitatea auditorului să exprime o opinie cu privire la situațiile financiare, dacă
acestea sunt întocmite , sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru
aplicabil de raportare financiară.
Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului sunt "oferă o imagine
fidelă" sau "prezintă în mod fidel, sub toate aspectele semni ficative", termeni care
sunt echivalenți.
Intr-un angajament de audit, auditorul trebuie s ă acționeze conform codului de
conduita etic ă emis de Federa ția Internaț ional ă a Cont abililor (IFAC).
Responsabilităț ile profesionale ale auditorului trebuie s ă fie guvernate de o serie de
principii. Acestea principii sunt: a) independența; b) integritatea; c) obiectivitatea; d)

14
competența profesională și diligența cuvenită; e) confidențialitatea; f) conduita
profesională ; g) standardele tehnice.
Integritatea presupun e onestitate și corectitudine în desf ășurarea serviciilor
profesionale. Auditorii nu trebuie s ă se implice în conflicte de interese.
Practica a dovedit c ă exist ă o serie de factori care pot afecta obiectivitatea.
Auditorii financiari profesioni ști trebuie să se asigure c ă toate persoanele
implicate în serviciile profesionale de audit respect ă principiul obiectivit ății. Ei nu
trebuie s ă accepte sau s ă ofere cadouri de orice natur ă care „în mod rezonabil“ pot
avea o influen ță considerabil ă asupra deciziilor l or sau a celor implica ți a executa
servicii profesionale.
Competența profesională se referă la desfășurarea serviciilor profesionale cu
atenția cuvenită, competență și conștiinciozitate; să -și mențină permanent cunoștințele
și aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura că un client sau un
angajator beneficiază de avantajele unui serviciu profesional competent, bazat pe cele
mai noi aspecte de practică, legislație și tehnici.
Confidențialitatea se refer ă la nedezvăluirea niciunei inform ații dobândite pe
parcursul derulării serviciilor profesionale fără o autorizare corespunzătoare și
specifică, cu excepția situațiilor în care există un drept sau o obligație legală sau
profesională care impune dezvăluirea acelor informații .
In ceea ce pri veste conduita profesională auditorul trebuie să activeze într -o
manieră corespunzătoare reputației profesiei și să evite orice comportament care ar
putea discredita profesiunea .
Standardele tehnice se referă la desfășurarea servicii lor profesionale în
concordanță cu standardele tehnice și profesionale relevante. Auditorii financiari
profesioniști au datoria de a îndeplini cu grijă și competență instrucțiunile clientului
sau angajatorului, conform cerințelor de integritate, obiectivitate și independență,
precum și , de a se conforma standardelor tehnice și profesionale promulg ate de:
IFAC, Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate, Organismele

15
profesionale membre sau alte organisme cu atribuții de reglementare și legislație
tehnică .
1.2 Rolul auditului si auditorului financiar
Auditorul financiar reprezintă persoana independentă și competentă care își
prezintă opinia cu privire la informațiile conținute în situațiile financiare ale entității
auditate oferind, prin opinia sa, credibili tate acestora în fața utilizatorilor de situații
financiare.
Înțelegerea a ceea ce înseamnă audit și a modului în care se desfășoară
condiționează înțelegerea rolului auditului și a responsabilităților profesionale ale
auditorilor, atunci când aceștia prestează o astfel de activitate. Pentru ca cineva să
stăpânească în profunzime metodele și tehnicile puse în practică de auditori, va trebui
să înțeleagă în primul rând mediul economic, social și instituțional în care se
desfășoară procesul de audit.
1.2.1 Rolul auditului financiar
Auditul financiar este orientat spre :
a) verificarea respectării cadrului conceptual al contabilității, general
acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic (audit
intern sau statutar). Procedura reprezintă o înlănțuire logică de operațiuni, cu scopul
de a atinge un anumit obiectiv;
b) verificarea și certificarea reflectării în contabilitate a situațiilor
financiare, imaginea lor fidelă, clară și completă pe întreg execițiul financiar. Legea
Conta bilității nr.82/1991 , modificată și completată, va fi aplicată împreună cu Cadrul
general de armonizare a reglementărilor contabile, Cadrul general de întocmire și
prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASC, Standardele de Contabilitate
Internați onale și Naționale.

16
În condițiile economiei de piață, suportul relațiilor dintre partenerii de afaceri îl
constituie informația financiară, care se regăsește în conturile anuale ale fiecărui agent
economic. Condiția impusă prin lege, ca bilanțul contabil s ă ofere o imagine fidelă,
clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor (a poziției
financiare, a performanțelor și a modificării poziției financiare) este însoțită de
obligația impusă cenzorilor să supravegheze gestiunea soci etății, să verifice dacă
bilanțul și contul de profit și pierdere sunt legal întocmite și în concordanță cu
registrele, da că acestea din urmă sunt ținute regulat și dacă evaluarea patrimoniului s –
a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilan țului contabil.
Informațiile conținute în situațiile financiare anuale n -ar avea credibilitate dacă
n-ar primi o validare socială furnizată, în principal, în două moduri: prin instituirea
unor norme, reguli și principii contabile general acceptate și prin ratificarea
informațiilor destinate a fi transmise terților de către profesioniști contabili acreditați
și recunoscuți public.Validarea informațiilor furnizate de întreprindere este necesară
deoarece producerea lor este apanajul conducerii, iar terții nu le pot controla decât
după publicarea situațiilor financiare. Terții au nevoie de o informație de încredere, în
timp ce managerii, contabilii sau alți angajați ai firmei pot obține avantaje furnizând
informații false sau prea optimiste.
De aici derivă rol ul auditului financiar de a atesta situațiile financiare prin
intermediul profesioniștilor contabili, care prin calitatea lor recunoscută public dau
credibilitate acestor informații. D eoarece informațiile contabilită ții nu furnizează la un
moment dat decât o singură reprezentare a realității, este important ca aceasta să aibă
girul unor profesioniști care să confirme că, în acel moment și cu restricțiile impuse,
această reprezentare se apropie cel mai mult de situația reală. De fapt, între emițătorul
mesaju lui contabil și utilizatorii acestuia se interpune activitatea auditorului
financiar.
În general, auditul financiar are ca rol controlul informației financiare, care are
atât o utilitate internă (conducerea și gestionarea întreprinderii), cât și o alta ext ernă,

17
de informare a terților (fisc, client i, furnizori, creditori, bănci etc.). Acest control se
exercită, în fapt, în scopul protejării patrimoniului și asigurării credibilității
informațiilor date publicității.

1.2.2 Atributiile auditorului financiar
Rolul auditorului extern este în principal acela de a spori încrederea
utilizatorului că informația contabilă a fost obținută, tratată și prezentată în
conformitate cu standardele și principiile contabile general acceptate. Spre exemplu,
dacă privim situați ile financiare de sinteză, auditul acestora constă în stabilirea
gradului în care acestea îndeplinesc obiectivul lor major de respectare a imaginii
fidele a situației patrimoniale, a rezultatelor obțin ute etc.
Standardul Internațional de Audit 120 precize ază că situațiile financiare sunt
întocmite și prezentate anual pentru a satisface nevoile de informare ale unei game
largi de utilizatori. O parte semnificativă a acestor utilizatori se bazează pe aceste
situații financiare ca fiind sursa lor principală de informații, aceștia neavând
posibilitatea obținerii unor situații financiare adiționale care ar putea să -i ajute în
căutarea informațiilor de care au nevoie.
Din acest motiv auditul este privit ca un domeniu de activitate în care, în mod
implicit, se i mpun anumite rigori, standarde de pregătire profesională, o anumită
conduită etică, de la care auditorul nu se poate abate fără a suferi consecințe
profesionale sau materiale serioase.
De aici rezultă și rolul semnificativ pe care -l are auditorul față de utilizatorii
informației contabile. El este singurul, independent de conducerea întreprinderii, care
a întocmit situațiile financiare de sinteză, în măsură să dea o asigurarea rezonabilă și
obiectivă asupra faptului că situațiile respective nu sunt viciate de fraude sau de erori
semnificate și, prin urmare, pot fi utilizate cu suficientă încredere în procesul de luare
a deciziilor.

18
„Opinia auditorului cu privire la situațiile financiare tratează măsura în care
situațiile financiare sunt pregătite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate
cu cadrul general de raportare financiară aplicabil. Opinia este comună tuturor
misiunilor de audit al situațiilor financiare.
Opinia auditorul nu poate asigura: viabilitatea în viitor a entității auditate și nici
eficiența sau eficacitatea cu care conducerea a organizat activitățile entității”4.
Forma opiniei exprimate de auditor va depinde de cadrul de raportare financiară
aplicabil și orice alte legi sau reglementări aplicabile. Opinia exprimată se referă la
măsu ra în care situațiile financiare sunt întocmite din toate punctele de vedere
semnificativ în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.
Tipuri de opinii exprimate de auditori la finalul misiunii de audit:
 opinie fără rezerve – este exprimată atunci când auditorul a obținut o
certitudine rezonabilă asupra faptului că toate datele semnificative incluse în situațiile
financiare au fost culese și sistematizate după o metodă acceptabilă și permanentă
conform normelor legale.
 opinie cu rezerve – este formulată atunci când auditul nu poate conduce
la exprimarea unei opinii fără rezerve, dar limitele existente în întinderea misiunii și
neconcordanțele cu conducerea întreprinderii nu impun o opinie nefavorabilă. De
exemplu, un auditor poat e constata abateri sau nereguli cu privire la provizioane
insuficiente, supraevaluarea sau subevaluarea unor posturi din bilanț, aprecierea
eronată a riscurilor etc.
 opinie nefavorabilă – se exprimă atunci când neînțelegerile cu
conducerea întreprinderii s unt semnificative și au o incidență importantă asupra
situațiilor financiare care sunt incomplete, nesincere și înșelătoare.
 imposibilitatea de a exprima o opinie – apare atunci când limitarea
întinderii lucrărilor sau incertitudinile sunt de așa natură în cât auditorul nu poate
formula o opinie asupra situațiilor financiare. În acest caz, datoria auditorului este să

4 Standardul Internaț ional de audit 200 “Obiective gene rale ale auditorilor independenți ”

19
explice în detaliu motivele deciziei sale și să estimeze influențele posibile asupra
conturilor anuale.
Acolo unde cadrul general de raportare financiară este un cadru de prezentare
fidel așa cum este și cazul pentru situațiile financiare cu scop general, opinia cerută de
standardele internaționale se referă la faptul că situațiile financiare sunt prezentate în
mod fidel sub toate aspectele semni ficative sau oferă o imagine fidelă și corectă.
Acolo unde sunt utilizate cadre de conformitate, opinia se referă la măsura în
care situațiile financiare sunt pregătite sub toate aspectele semnificative în
conformitate cu cadrul general.
Obiectivele genera le ale auditorului sunt :
 să obțină asigurări rezonabile cu privire la măsura în care situațiile
financiare ca întreg nu conțin denaturări semnificative, fie ele ca urmare a fraudei sau
erorii, permițând astfel auditorului să exprime o opinie cu privire la măsura în care
situațiile financiare sunt prezentate, din toate punctele de vedere semnificative, în
conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil .
 să raporteze cu privire la situațiile financiare și să comunice așa cum cer
standardele internați onale, în conformitate cu identificările auditorului.
În toate situațiile, atunci când asigurarea rezonabilă nu poate fi obținută, iar o
opinie modificată în raportul auditorului nu este suficientă în circumstanțele date în
scopul raportării către utilizat orii vizați ai situațiilor financiare, ISA -urile cer ca
auditorul să anunțe imposibilitatea exprimării unei opinii sau să se retragă (sau să
demisioneze) din misiune, acolo unde retragerea este permisă de legile sau
reglementările aplicabile.
Auditorul mod ern se află adesea în situația de a lua decizii importante fără a se
lăsa influențat de factori extraprofesionali, asemenea unui judecător. Lipsa unei rețete
universale în ceea ce privește procesul de audit conferă auditorului aceste valențe.
Puterea de d ecizie trebuie să fie dublată de o personalitate puternică astfel încât să

20
poată rezista oricăror presiuni exterioare care ar urmări schimbarea opiniei audito rului
în defavoarea adevărului.

1.3 Pragul de semnificaț ie și certificarea rezonabilă a situa țiilor financiare
Pragul de semnificație reprezintă nivelul sau mărimea unei sume peste care
auditorul consideră că o eroare sau o omisiune poate afecta imaginea fidelă a
patrimoniului și a rezultatului întreprinderii auditate.
Conform „Cadrului general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor
financiare” emis de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate,
noțiunea de prag de semnificație este definită astfel: „Informațiile sunt semnificative
dacă omisiunea sau denaturarea lor ar putea influ ența deciziile ecomonice ale
utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare. Pragul de semnificație depinde de
dimensiunea elementului sau erorii, judecat în împrejurări specifice ale omisiunii sau
denaturării. Astfel, pragul de semnificație oferă ma i degrabă o limită, decât să
reprezinte o însușire calitativă primară pe care informația trebuie să o aibă pentru a fi
utilă”.
Trebuie subliniat însă faptul că deciziile cu privire la pragul de semnificație se
referă la mai mult decât stabilirea unei sume pentru situațiile financiare.
Considerentele țin de anumiți factori, și anume:
 o eroare până la un anumit nivel în cadrul situațiilor financiare, referitoare la:
 total venituri din Contul de profit și pierdere;
 totalitatea activelor din bilanț;
 totalita tea acțiunilor din bilanț.
 factori calitativi, precum:
 probabilitatea ca plăți ilegale să fi fost efectuate;
 probabilitatea să apară iregularități;

21
 clauzele din contractele clienților cu banca să prevadă că anumiți
indicatori din situațiile financiare să fie menținuți la nivel minim;
 o întrerupere a fluxului de încasări;
 atitudinea conducerii cu referire la integritatea situațiilor financiare.
Pragul de semnificație depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat
în împrejurările specifice a le omisiunii sau denaturării. Dimensiunea sau natura unei
informații sau a unei combinații pot reprezenta factorul determinant.
În stabilirea pragului de semnificație trebuie urmate trei etape: etapa stabilirii
valorii preliminare a pragului de semnificaț ie, determinarea erorii tolerabile , estimarea
erorilor probabile și compararea lor cu valoarea preliminară a pragului de
semnificație .
Valoarea prelimară a pragului de semnificație reprezintă suma maximă a
prezentărilor eronate pe care le -ar putea conține situațiile financiare, fără a afecta
deciziile utilizatorilor rezonabili.
Auditorul stabilește un prag de semnificație pentru întreaga misiune de audit, în
etapa de planificare, cu scopul de a determina întinderea și natura procedurilor de
evaluare a riscu lui, pentru a identifica și evalua riscurile denaturărilor semnificative și
pentru a determina natura, planificarea și extinderea procedurilor de audit
suplimentare.
Pragul de semnificație va avea cea mai mică valoare în cazul societăților care
sunt în pri mul an de auditare, la societățile unde există indici privind lipsuri
semnificative în controlul intern, unde cifra de afaceri este semnificativă la nivelul
conducerii, există presiuni neobișnuite din partea pieței și acolo unde riscul de fraudă
este mai r idicat decât cel normal.
Eroarea tolerabilă reprezintă valoarea preliminară a pragului de semnificație
repartizată pe segmente. Această repartizare este necesară deoarece probele sunt
acumulate mai ușor pe segmente decât pentru situațiile financiare ca ans amblu.

22
Utilizarea pragului de semnificație pe componente este necesară atunci când
acestea pot influența semnificativ deciziile economice ale utilizatorilor informațiilor
cuprinse în situațiile financiare.
Obiectivul repartizării valorii preliminare a prag ului de semnificație pe
segmente ar trebui să fie minimizarea costurilor auditului.
Estimarea erorilor probabile și compararea lor cu valoarea preliminară a
pragului de semnificație se efectuează la sfârșitul misiunii de audit, atunci când
auditorul evalue ază toate testele de audit și procedează la cumularea tuturor erorilor
din foile de lucru legate de conturile bilanțiere sau de clasele de tranzacții. Totalul
erorilor cuprinde erorile identificate, dar și cele probabile.
Erorile probabile reprezintă estim ări bazate pe eșantioanele de date colectate în
timpul desfășurării activității de audit. Auditorul trebuie să compare valoarea
cumulată a erorilor cu valoare preliminară a pragului de semnificație. În efectuarea
acestei comparații standardele de audit co nsideră că auditorul trebuie să țină seama și
de aspectele calitative ale politicilor contabile ale entității. Valoarea preliminară a
pragului de semnificație poate fi diferită de valoarea pragului de semnificație utilizat
în evaluarea constatărilor. În ac est caz, auditorul trebuie să documenteze cu atenție
motivele revizuirii valorii preliminare a pragului de semnificație.
Atunci când valoarea cumulată a erorilor necorectate este mai mică decât
valoarea prelimi nară a pragului de semnificație , auditorul poa te concluziona că
situațiile financiare anuale prezintă o imagine fidelă. Dacă valoarea cumulată a
erorilo r necorectate este mai mare decâ t valoarea preliminară a pragului de
semnificație, auditorul trebuie să solicite clientului său, ajustarea situațiilor financiare
anuale supuse auditării.
Pragul de semnificație se află într -o relație de inversă proporționalitate cu riscul
de audit. Astfel, în cazul unei societăți unde riscul de audit este ridicat, pragul de
semnificație are o valoare scăzută, pe când în cazul unei societăți unde riscul de audit
are o valoare scăzută, pragul de semnificație are o valoare ridicată.

23
Dacă auditorul determină, după planificarea procedurilor specifice de audit, că
nivelul acceptabil al pragului de semnificație este scăzut, atun ci riscul de audit este
crescut. În asemenea situații, auditorul va proceda astfel:
a) reduce nivelul evaluat al riscului de control dacă este posibil sau susține
nivelul redus prin utilizarea unor teste suplimentare de control ;
b) reduce riscul de nedet ectare în faza de planificare a auditului .
Riscul de audit și evaluarea pragului de semnificație inițial, în etapa de
planificare a angajamentului, se pot schimba față de momentul evaluării rezultatelor
curente ale operațiunilor și poziției financiare a în treprinderii, care diferă în mod
semnificativ față de etapa inițială a planificării auditului.
Cu cât totalul informațiilor eronate necorectate se apropie de nivelul pragului
de semnificație, auditorul consideră reducerea riscului prin aplicarea unor proc eduri
adiționale sau solicită conducerii să facă corecțiile în situațiile financiare aferente
informațiilor eronate depistate.
Opinia auditorului se referă la situațiile financiare ca întreg și ca urmare
auditorul nu este responsabil pentru detectarea dena turărilor care nu sunt
semnificative la nivelul situațiilor financiare ca întreg.
Pragul de semnificație prezintă o legătură directă cu importanță relativă a unei
informații contabile. În aplicarea practică a pragului de semnificație se folosesc trei
niveluri de semnificație pentru determinarea tipului de opinie exprimat. As tfel aveam
de a face cu:
 sume nesemnificative ;
 sume semnificative, dar care nu influențează situațiile financiare ;
 sume atât de semnificative încât imaginea fidelă a situațiilor financi are pe
ansamblu este îndoielnică .

24

În tabelul următor este prezentată relația dintre pragul de semnificație și tipul
de opinie:
Pragul de semnificație
al prezentărilor eronate Semnificație în termenii deciziilor
utilizatorilor rezonabili Tip de opinie
Nesemnificativă Probabilite redusă ca deciziile utilizatorilor
să fie afectate. Fără rezerve
Semnificativă Probabilitate ca deciziile utilizatorilor să
fie afectate numai dacă informația în cauză
este importantă pentru deciziile specifice
luate. Cu reze rve
Foarte semnificativă Probabilitate ca deciziile majorității
utilizatorilor să fie afectate de maniera
semnificativă. Refuz de a
exprima o opinie
sau opinie
nefavorabilă

In ceea ce priveș te certificarea , aceasta se referă la gradul de satisfacere al
auditorului față de credibilitatea unei aser țiuni care a fost efectuată de către o parte
pentru folosința unei alte părț i. Pentru a furniza o astfel de certificare, auditorul
evalueaz ă probele colectate ca rezultat al procedurilor aplicate și exprim ă o concluzie
în legatura cu acestea.
Gradu l de satisfacere atins și, prin urmare, nivelul de certificare ce poate fi
oferit este determinat de procedurile efect uate și de rezultatul acestora.

25
CAPITOLUL II.
ABORDAREA UNEI MISIUNI DE AUDIT FINANCIAR
2.1. A cceptarea misiunii de audit financiar

Standardele profesionale ale auditului financiar contabil solicită ca această
activitate responsabilă să se desfășoare luând în considerare standardele de Audit,
cerințele organismelor profesionale relevante, legislaț ia și reglementările în vigoare,
cerințele de raportare.
Posibilitatea auditorului de a exprima o opinie privind întocmirea situațiilor
financiare sub toate aspectele semnificative, conform cu un cadru general de raportare
financiară, implică parcurgerea m ai multor etape:
1. Acc eptarea angajamentului de audit;
2. Orientarea și planificarea auditului;
3. Aprecierea controlului intern;
4. Controlul conturilor;
5. Controlul situațiilor financiare;
6. Concluziile auditului și raportarea.
Înainte de a accepta ma ndatul, auditorul trebuie să aprecieze posibilitatea de a
îndeplini această misiune ținând seama de regulile profesionale și deontologice care
guvernează activitatea de audit. Acțiunile întreprinse în această etapă se referă la:
a) cunoa șterea globală a în treprinderii – se refera la informatii privind pe
deoparte elementele de identificare a intreprinderii, iar pe de alta parte informatii care
sa permita aprecierea celor mai importante riscuri ;
b) aprecieri cu privire la independența și la absența incompati bilităților – orice
nou mandat trebuie sa fie examinat in raport cu regulile de independenta si de
incompatibilitate fixate prin normele interne ale profesiei ;

26
c) examenul de competență corespunzăto are specifi cului întreprinderii – se
referă la experienț a auditorului s au a personalului sau salariat î n anumite sectoare de
activitate asigur ându -se ca propriile competenț e, ale personalului salariat sau ale
colaboratorilor sunt suficiente pentru executarea misi unii;
d) contactul cu auditorul anterior – pentru a se informa în legatur ă cu motivele
demisi ei sau refuzului acestuia de reî nnoire a madatului ;
e) de cizia de acceptare a mandatului – după analiza factorilor de risc auditorul
poate decide dacă accept ă sau nu angajamentul de audit;
f) respectarea altor obli gații profesionale ;
g) întocmirea unei fișe de acceptare a mandatului – fișă ce poate servi ca act
motivat al deciziei de acceptare a misiunii.
Normele legale românești prevăd obligația ca activitatea experților contabili și
a contabililor autorizați să se desfășoare pe bază de contract, fără a se face distincția
între auditul intern (statutar) și cel extern (contractual) pe care urmează să le realizeze
un expert contabil sau un contabil autorizat cu studii superioare.
Acceptarea oricărei misiuni de audit al conturilor anuale trebuie să fie
concretizată într -un contract ce cuprinde următoarele aspecte:
 normele de lucru – se vor menționa intervențiile ce urmează a fi efectuate de
către auditor: cunoașterea generală a societății, aprecierea procedurilor de
control intern existente, asistență la efectuarea inventarelor fizice, controlul
conturilor și al documentelor de sinteză;
 termenele – se vor menționa termenele de depunere a rapoartelor;
 calendarul intervențiilor – se precizează perioadele în care vor avea loc
demersurile: cunoașterea generală a societății, aprecierea procedurilor de
control intern, asistență la efectuarea inventarelor fizice , controlul conturilor și
al documentelor de sinteză;

27
 onorariile – se are în vedere timpul necesar pentru efectuarea diferitelor lucrări,
nivelul de responsabilitate și calificarea profesională a experților sau a
persoanelor care vor interveni.
Contractul de prestări de servicii prevăzut de legislația română a se încheia între
auditor și client este, prin caracteristicil e sale juridice, un contract de mandat prin
„care o persoană se obligă de a face ceva pe seama unei ale persoane de la care a
primit însărcinare“.

2.2. Planificarea auditului – etapele planificarii auditului financiar
Auditorul trebuie să planifice audit ul într -o manieră care să asigure că misiunea
va fi îndeplinită în condiții de economi citate, eficiență, eficacitate ș i la termenul
convenit.
Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale și abordări
detaliate cu privire la natura, durata și gradul de cuprindere preconizat al auditului.
Planificarea adecvată vine în sprijinul asigurării că se acordă atenție domeniilor
importante ale auditului, că sunt identificate posibilele probleme și sunt soluționate la
timp și că angaja mentul de audit este organizat ș i condus în mod adecvat pentru a fi
efectuat într -o manieră eficientă și efectivă.
Planificarea adecvată sprijină, de asemenea , desemnarea adecvată a atribuțiilor
între membrii echipei de angajament, facilitează conducerea și sup ravegherea
membrilor echipei angajamentului , revizuirea muncii acestora ș i asistă, unde este
cazul, la coordonarea activității făcute de auditori componentelor și experților. Natura
și întinderea activităților de planificare depind de mări mea ș i complexita tea entității ș i
de modificările împrejurărilor care apar pe durata angajamentului.
Planificarea nu este o etapă singulară a unui audit, ci mai degrabă un proces
continuu ș i repetitiv care adesea începe la scurt timp după (sau în legătură cu)
finalizarea unui audit anterior și, continuă până la finalizarea angaj amentului curent

28
de audit. Totuș i, la planificarea unui audit, auditorul ia în considerație momentul unor
anumite activități de planificare și proceduri de audit care trebuie finalizate înainte de
efectuarea altor proceduri ulterioare de audit.
Actvitatea de p lanificare a auditului are urm ătoarele caracteristici :
1. Raționalitatea . Procesul de planificare și rezultatele acestuia permit
auditorului evaluarea logică a îndeplinirii sarcinilor, precum și stabilirea de obiective
clare;
2. Anticiparea . Procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor în
timp, astfel încât prioritățile să fie clar scoase în evidență;
3. Coordonarea . Planificarea permite coordonarea atât a politicilor de audit, de
către instituțiile de audit, cu aud iturile realizate efectiv, cât ș i a activității desfăsurate
de alți auditori sau experți;
Principalele obiective ale planificarii auditului sunt :
· stabilirea modalităților prin care obligațiile legale ce revin auditorului și alte
priorități de audit sunt respectate;
· identif icarea întinderii atribuțiilor ș i rezultatelor previzibile ale auditorilor;
· definirea m odului în care vor fi obținute ș i analizate probele de audit
necesare atingerii obiectivelor auditului;
· identificarea r esurselor ce vor fi nec esare, utilizarea lor efectivă și stabilirea
bugetului de timp ș i a costurilor;
· controlarea ș i supravegherea de către conducerea entității auditate a
auditurilor individuale, iar de către instituțiile supreme de audit realizarea
unui control ș i a unei supravegheri totale (generale).
Misiunea de audit este definită ca o sarcină separată ș i identificabilă, care se
finalizează prin emiterea de către auditor a unui punct de vedere, declarație sau
opinie, consemnate potrivit unor reguli în trun raport, asupra îndeplinirii unor
obiective clare și bine determinate, aferente unui grup structurat pe acțiuni, activități,
programe sau organisme, numite generic „entitate auditată”.

29
Obiectivul misiunilor de audit constă în auditul de atestare financ iară,
auditul de legalitate și/sau conformitate, auditul performan ței ori combina ții între
acestea .
Indiferent de obiectivele sa le, o misiune de audit include în mod obligatoriu
urmă toarele etape:
A. Etapa preliminară , în care auditorul desfăș oară următoar ele acțiuni:
– adunarea și evaluarea inițială a informațiilor despre entitate;
– evaluarea preliminară a sistemelor contabil și de control intern;
– definirea obiectivelor detaliate ale auditului;
– evaluarea inițială a resurselor necesare auditului și sta bilirea
calendarului de lucru.
B. Etapa de planificare , care constă în realizarea următoarelor acțiuni:
– elaborarea planului de audit;
– stabilirea legăturii cu entitatea auditată;
– întocmirea programelor de audit ca părți componente ale planului de
audit;
– aprobarea planului de audit.
C. Etapa de lucru în teren , care cuprinde următoarele acțiuni:
– colectarea ș i evaluarea probelor de audit;
– redactarea unor concluzii inițiale;
– revederea interimară (provizorie);
– identificarea și aprobarea oricăror m odificări necesare să fie aduse
planului de audit.
D. Etapa raportării , în care auditorul desfăș oară următoarele acțiuni:
– proiectarea ș i analiza concluziilor, opiniilor, recomandărilor;
– reanalizarea, aprobarea ș i publicarea rezultatelor;
– punerea de a cord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de
audit;

30
– evaluarea performanței echipei de audit (la nivelul instituției supreme
de audit sau societății de audit).
E. Etapa de post – raportare , care constă în supravegherea impactului pe care
îl are asupra entității auditate.
Aceste etape nu sunt neapărat distincte și pot fi extinse. Un plan de audit
eficac e este dependent de munca desfăș urată în etapa preliminară. În mod frecvent,
majoritatea informațiilor necesare în etapa p reliminară, sau cum se mai numeș te,
etapa de pre – planificare, se referă la:
1. Înțelegerea entită ții auditate . Auditorul trebuie să identifice aspectele
importante ale mediului în care entitat ea își desfăș oară activitatea, ș i anume:
 obiectivele entității auditate;
 intrările: resurse și fonduri, cadrul legal, personalul;
 ieșirile: ordinea ș i importanța relativă a rezultatelor comparativ cu obiectivele
entității; caracteristicile pieței în care operează entitatea; raportu ri obligatorii ș i
neobligatorii cu alte entități etc;
 modu l de operare a entității auditate privind: organigrama ș i responsabilitățile,
sistemele cheie de management ș i control ș i sistemele cheie financiar –
contabile.
2. Impactul entită ți auditate asupra auditului . Cunoa șterea entității auditate
îl determină pe auditor să stabilească în ce mod va fi afectat auditul de operațiile ș i
mediul entității auditate.
În acest sens el cuantifică:
 riscurile inerente asociate cu activitățile generate de mediul și organizarea
entității;
 riscurile inerente asociate cu tipul de entitate auditată;
 controalele efectuate de conducerea entității pentru a minimiza riscurile si a
maximiza eficiența acestor controale;

31
 factorii speciali sub influența cărora operează ent itatea și impactul lor potenț ial
asupra auditului.
Pentru efectuarea acestei cuantificări, auditorul realizează în fapt evaluarea
preliminară a sistemelor contabil și de control intern, după meto dologia ce este
prezentată într un capitol separat.
3. Mediul si obiectivele auditului . Auditorul ia în considerare forma,
conținu tul și utilizatorii raportului de audit, după care specifică obiectivele auditului.
Pentru auditul performanței, mai ales, este important să se facă acest lucru mai
amănunțit, ceea ce permite auditorului să definească criteriile pe baza cărora se vor
stabi li și evalua probele de audit.
4. Probele de audit . Auditorul trebuie să identifice probele de audit ce îi sunt
necesare pentru atingerea obiectivelor auditului. Pe baza valorii dovezii, relevanței și
a rezonabilității auditorul decide următoarele:
 modul d e abordare a auditului;
 sursele probelor de audit, procedeele și tehnicile pentru obținerea acestora;
 testarea probelor de audit.
5. Resursele auditului . După ce auditorul a definit natura, tipul, cantitatea,
sursele, tehnicile de obținere a probelor de au dit, el poate estima resursele necesare
pentru obținerea și analiza acestora.
6. Documentarea . Auditorul trebuie să realizeze o documentare atentă a
rezultatelor de auditat, inclusiv a unui sumar al rezul tatelor auditorilor anterioare ș i
impactul acestora.
7. Consultările cu entitatea auditată . Întotdeauna, o discuție cu entitatea
auditată despre constatările din etapa preliminară este extrem de folositoare
auditorului.

32

2.3. Sistemele de contabilitate și control intern

Standardul de Audit nr. 400, „Ev aluarea riscurilor și controlului intern “,
oferă norme pentru înțelegerea sistemului de contabilitate aplicat de societatea
auditată și a procedurilor de control intern aplicate. Cunoașterea de către auditor a
sistemului de contabilitate și a controlului i ntern oferă o planificare și o dezvoltare
eficiente ale auditului în evaluarea riscului de audit și a procedurilor ce vor fi utilizate
cu scopul de a se asigura că riscul la un nivel minim acceptat este redus.
Sistemul contabil reprezintă ansamblul de axio me, principii, norme și reguli de
evaluare a unei unități prin care operațiunile economico -financiare sunt prelucrate
prin instrumentări tehnice contabile. Sistemul contabil identifică, corelează,
calculează, analizează, înregistrează și oferă toate inform ațiile cu privire la tranzacțiile
sau evenimentele care au avut loc în unitate într -o perioadă determinată de timp.
Controlul intern reprezintă politicile adoptate de conducerea unei firme cu
scopul de a asigura obiectivele manageriale privind asigurarea s istematică și eficientă
a activității, inclusiv protecția activelor, prevenirea și descoperirea erorilor și a
fraudelor, acuratețea și realitatea instrumentării tehnice contabile, astfel încât
informațiile financiare să fie credibile.
Controlul intern are o sferă largă de cuprindere și include:
a) „ mediul de control“ dat de atitudinea generală și de acțiunile
întreprinse de conducere privind sistemul intern de control, cu efecte asupra
procedurilor de control aplicate.
Mediul de control eficient presupune:
– funcționarea Consiliului de Administrație;
– abilitatea managerială și modul ei de operare;
– structura organizatorică a firmei și modul de desemnare a
responsabilității persoanelor implicate în activitatea economică;

33
– auditul intern, politicil e de personal și separarea funcțiilor și a
îndatoririlor.
b) „procedurile de control “ pe care unitatea le -a stabilit prin conducere,
cu scopul de a atinge obiectivele manageriale, includ:
 verificarea instrumentării înregistrărilor atât sub aspect tehnic, c ât și din
punctul de vedere al calculului;
 controlul sistemului informatic privind schimburile din programe și accesul
la fișierele de date;
 verificarea conturilor de control și a balanțelor contabile;
 controlul documentelor și aprobarea lor;
 analiza datel or interne cu sursele de informații externe;
 comparații ale rezultatelor inventarierii tuturor activelor cu modul de
înregistrare în contabilitate;
 comparații ale valorilor previzionate cu rezultatele financiare obținute.
Auditorul trebuie să vizualizeze p oliticile și procedurile din Codul sistemului
de contabilitate și control intern, care sunt relevante pentru aserțiunile care fac referire
la situațiile financiare.
Ansamblul de aserțiuni care sunt înglobate în situațiile financiare se referă la:
 existența unui activ sau a unei obligații pe perioada analizată;
 drepturi și obligații , în sensul că activul sau obligația constatată aparține
entității la perioada analizată;
 perioada în care o tranzacție sau un eveniment privește unitatea în cauză;
 exhaustivitate , prin aceea că toate activele, obligațiile sau evenimentele sunt
înregistrate în contabilitate.
 evaluarea oricărui activ sau obligație înregistrate la valoarea contabilă justă;
 prezentarea situațiilor financiare în care un element este clasificat și descr is în
concordanță cu cadrul general de raportare financiară adecvat.

34
Aspectele relevante ale sistemului de contabilitate și de control intern cu
evaluarea riscului inerent și de control vor permite auditorului să identifice
informațile eronate sau care inf luențează în mod semnificativ situațiile financiare, să
stabilească proceduri de audit adecvate, să considere factorii de risc ai informațiilor
eronate semnificativi.
Auditorul trebuie să evalueze atitudinea managerilor, a directorilor și toate
acțiunile l egate de controlul intern și importanța lor pentru entitate. Pentru înțelegerea
procedurilor de control, auditorul trebuie să cunoască mediul de control și sistemul de
contabilitate utilizat de unitatea patrimonială.
Procesul de evaluare a eficienței sist emului de contabilitate și control intern al
entității dă auditorului posibilitatea de apreciere a riscului de control , de prevenire și
descoperire a erorilor semnificative. O evaluare preliminară a riscului de control
pentru fiecare sold sau tranzacții se mnificative este necesar a fi făcută de către
auditor.
Eficiența sistemului de contabilitate și de control intern se realizează prin
testele de control efectuate pentru a obține proba de audit.
Verificarea documentelor justificative ale principalelor tran zacții și modul lor
de autorizare, investigarea și observarea controlului intern de către persoanele
autorizate să -l exercite, reconcilierea conturilor de lichidități sunt teste de control
pentru auditor.
Obiectivele testelor de control trebuie orientate ș i asupra sistemului de
contabilitate computerizat.
Rezultatele testelor de control evaluează dacă controlul intern este proiectat și
operează la nivelul impus de conducerea firmei.
Auditorul poate obține probe de audit credibile despre modul de separare
adecvată a sarcinilor prin observarea persoanelor care aplică o procedură de control
sau prin investigarea salariaților.

35
Procedurile de fond, testele de control obținute de auditor îi permit să considere
dacă evaluarea riscului de control este conformată.

2.4. Probele de audit
„Probele de audit” reprezintă totalitatea informațiilor utilizate de auditor pentru
emiterea unei concluzii pe care este bazată opinia de audit, și includ toate informațiile
conținute în evidențele contabile care stau la baza situațiil or financiare și a altor
informații.
Un dosar de audit trebuie să conț ină suficiente probe de audit pentru a sprijini
concluziile trase pe baza lor, pe care se întemeiază opinia de audit asupra situa țiilor
financiare. Probele pe care auditorul le ob ține în cursul auditului trebuie s ă satisfacă
urmatoarele obiective:
a. existenț a: un activ sau o obligație există la un moment dat;
b. drepturi și obliga ții: un activ sau o obligatie aparține entităț ii la o anumită
dată;
c. apariț ie: o tranzacț ie sau un evenime nt a avut loc în cursul perioadei și
aparține entit ății;
d. exhaustiv itate: nu există active, obligaț ii, tranzac ții sau evenimente
neînregistrate ori elemente neprezentate;
e. valoare: un activ sau o obliga ție este înregistrată la o valoare contabilă
cores punză toare;
f. comensurare: o tranzacț ie sau un eveniment este înregistrat la valoarea
adecvată , iar veniturile și cheltuielile sunt alocate perioadei corespunz ătoare;

36
g. prezentare: un elem ent este prezentat, clasificat ș i descris conf orm cadrului
de rapo rtare aplicabil (de exemplu legislaț ia specific ă și standardele contabile
aplicabile .
Auditorul trebuie să utilizeze raț ionamentul s ău profesional pentru a determina
volumul probelor de audit necesare angajamentului respectiv, iar aceasta va depinde
de fac tori precum cunoa șterea de catre auditor a clientului ș i sectorului în care acesta
își desf ășoară activitatea, e valuarea riscului , disponibilitatea și tă ria probe lor de audit.
Probele po t fi obținute utilizând una din tre urmă toarele tehnici:
 Inspec ția – revizuirea și examinarea î nregistr ărilor, documentelor sau activelor
materializate.
 Observaț ia – asistarea la opera ție sau la unele proceduri în timp ce acestea se
deruleaz ă.
 Investiga ția și confirmarea – obținearea de informa ții din surse din afara
entități i auditate, cum ar fi băncile, furnizorii și clienții precum ș i din interiorul
entității auditate, de la conducere și angajaț i.
 Calculul – verificarea exactităț ii matematice a înregistră rilor contabile sau
efectuarea de calcule independente.
 Procedu ri anal itice – analizarea corelaț iilor dintre datele financiare din cadrul
aceleia și perioade sau din perioade diferite.
Nu se așteaptă ca auditorii să abordeze toate informațiile care există. Probele de
audit, care sunt cumulate ca natură, includ probe de audit obținute din procedurile de
audit efectuate pe parcursul auditului și pot include probe de audit obținute din alte
surse, cum ar fi angajamentele de audit anterioare și procedurile unei firme de control
al calității pentru acceptarea clienților și continu area contractelor cu clienții deja
existenți.
Credibilitatea probelor de audit este influențată de sursa și natura acestora și
depinde de circumstanțele individuale în care sunt obținute probele. Se pot formula

37
generalizări cu privire la credibilitatea dif eritelor tipuri de probe de audit; totuși, astfel
de generalizări fac obiectul unor excepții importante. Chiar și atunci când probele de
audit sunt obținute din surse externe entității, pot exista circumstanțe care să afecteze
credibilitatea informațiilor obținute. De exemplu, probele de audit obținute dintr -o
sursă externă independentă pot să nu se bucure de credibilitate dacă acea sursă nu este
în cunoștință de cauză. Deși se recunoaște faptul că pot exista și excepții, următoarele
generalizări referitoar e la credibilitatea probelor de audit pot fi utile.
Alte informații pe care auditorul le poate utiliza ca probe de audit includ
procese verbale ale ședințelor; confirmări de la terțe părți, rapoarte ale analiștilor, date
comparabile cu privire la concurenț i (etalonare), manuale de control, informații
obținute de auditor din proceduri de audit de genul investigațiilor, observării și
inspecției, precum și alte informații constatate de auditor sau disponibile acestuia care
îi permit să emită concluzii în urma unor analize valide.

2.5. Raportul de audit
Potriv it Standardului de audit 700 , „Raportul de audit“, acesta „trebuie să
conțină în scris o exprimare clară a opiniei asupra situațiilor financiare considerate un
tot unitar“.
Elementele de bază ale Raportulu i de audit sunt:
a) Titlul raportului
b) Paragraful introductiv – care va cuprinde:
 identificarea situațiilor financiare și a perioadei pentru care au fost
întocmite.
 identificarea relației pe baza căreia s -a făcut auditarea: mandat pentru
auditori interni, contract pentru auditorii externi.

38
 precizarea răspunderii întreprinderii de a întocmi situațiile financiare,
auditorul având doar sarcina de a exprima o opinie asupra
documentelor anuale de sinteză.
 precizarea naturii și a întinderii lucrării, a Standarde lor Internaționale
de Audit IFAC și a Normelor de Audit Interne sau Internaționale pe
baza cărora s -au desfășurat aceste lucrări.
 descrierea lucrărilor efectuate de către auditor pe etape ale
angajamentului.
Din rapoartele auditorilor nu pot lipsi referir ile concrete cu privire la:
 operațiunile legate de înregistrarea sau modificarea capitalului social;
 inventarierea patrimoniului și modul de valorificare a rezultatelor
acestora;
 organizarea gestiunilor de valori materiale, precum și a evidenței
analitice și sintetice a elementelor patrimoniale;
 ținerea corectă și la zi a contabilității atât la nivelul unității, cât și al
subunităților;
 preluarea corectă în balanța de verificare a datelor din conturile
sintetice și concordanța dintre contabilitatea sintetic ă și cea analitică;
 întocmirea bilanțului contabil;
 dacă evaluarea patrimoniului s -a făcut conform reglementărilor legale
în vigoare;
 dacă contul de profit și pierdere este întocmit pe baza datelor din
 contabilitate privind perioada de raportare;
 organizar ea și conducerea contabilității de gestiune și respectarea
reglementărilor legale referitoare la calculația costurilor ;
 corectitudinea procedurilor cup rinse în programele informatice etc.

39
c) Paragraful pentru opinii
Raportul trebuie să prezinte clar opini a auditorului asupra reflectării în
conturile anuale a imaginii fidele, clare și complete asupra patrimoniului, rezultatelor
și situației financiare ;
d) Adresa auditorului, data întocmirii raportului, semnătura și parafa
auditorulu i
Pentru asigurarea corec tei informări a organelor care verifică bilanțul contabil,
este necesar ca în raportul de audit și certificare a bilanțului să se facă referiri și la
evenimentele posterioare închiderii exercițiului. Aceste evenimente posterioare se
grupează în:
– evenimen te între închiderea exercițiului și data întocmirii bilanțului contabil.
Dacă aceste evenimente își au originea în perioada de dinaintea închiderii exercițiului,
ele vor fi reflectate în bilanțul contabil (pierderi, riscuri, provizioane etc.);
– evenimente între data întocmirea bilanțului și data raportului, evenimente care
trebuie aduse la cunoștința A.G.A. care aprobă bilanțul contabil.
Auditorul trebuie să aleagă între următoarele modalități de exprimare a opiniilor:
a) Opinia fără rezerve
Este exprimată atunci când auditorul a obținut o asigurare rezonabilă asupra faptului
că toate datele semnificative incluse în posturile din bilanțul contabil au fost culese și
sistematizate după o metodă acceptabilă și permanentă, în conformitate cu normele
legale.
Dacă auditorul are de făcut unele observații sau recomandări, care sunt utile celor ce
vor utiliza raportul, acestea se înscriu într -un paragraf separat sau într -o anexă la
raport, precizându -se faptul că acestea nu reprezintă o rezervă.
b) Opinia cu rezerve
Este formulată atunci când auditul nu este în măsură să exprime o opinie fără rezerve,
dar incidența dezacordurilor cu conducerea întreprinderii și a limitelor impuse
întinderii angajamentului de audit nu impun o opinie nefavorabilă. Neregularitățile

40
care pot fi observate de auditor sunt: insuficiența provizioanelor, supraevaluarea sau
subevaluarea unor posturi bilanțiere, nerespectarea independenței exercițiului și a
principiului prudenței, aprecierea eronată a riscurilor etc.
În raport trebuie motivată op inia cu rezerve, arătându -se natura dezacordului cu
conducerea, cauzele care au dus la limitarea întinderii auditului (de ce nu s -au făcut
anumite tehnici de control), cauzele care duc la anumite incertitudini.

c) Opinia defavorabilă
Se expr imă când dezacordurile cu conducerea întreprinderii sunt
semnificative și au o incidență importantă asupra bilanțului contabil, care este
incomplet, nesincer, înșelător.
d) Imposibilitatea de a exprima o opinie
Intervine atunci când limitar ea întinderii lucrărilor sau incertitudinilor
sunt de așa natură încât auditorul nu este în măsură să formuleze vreo opinie asupra
bilanțului.
Pentru exemplificare, redăm formele de prezentare limitate ale unui raport de audit cu
opinii diferite.

41

CAPITOLUL III. AUDITAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA
S.C. SABINA S.A. TULCEA

În cadrul acestui capitol analizez problematica efectuării unui audit al
imobilizărilor corporale ale S.C. SABINA S.A. – TULCEA și, de asemenea , voi
prezenta câteva cazuri ipo tetice de existență a unei fraude sau erori în situațiile
financiare ale societății. În realizarea acestui audit voi face o scurtă prezentarea a
societății S.C. SABINA S.A. – TULCEA , a scrisorii de angajament către consiliul de
administrație, a scrisorii d e confirm are a datorilor; am verificat operațiile contabile și
am întocmit foile de lucru.
3.1. Prezentarea societății
S.C. SABINA S.A. – TULCEA înreg istrată la Registrul Comerțului J40 /20811
/2008 , cod unic de înregistrare R O 24867574 , cu capital privat românesc , a fost
înființată în anul 200 8, având ca obiect principal de activitate prelucrarea și
conservare a fructelor și legumelor, iar ca obiect secundar de activitate fabricarea
produselor de panificație și patiserie.
Pentru demararea activității, s ocietatea a încheiat un contract de asociere în
participaț iune cu SC A m Prod uction SRL care dispunea de spațiu de producție și
dotări tehnice necesare realizării obiectului de activitate mai sus menționat.
Finanțarea activității a fost realizată din surs e proprii și prin contractarea unui
credit pe termen scurt – linie de credit – de 500.000 mii lei de la BCR Sucursala
Tulcea.
Desfășurând activitatea în condiții de eficiență economică și la un nivel calitativ
superior, în decurs de un an, societatea a r ambursat creditul contractat și totodată, a
obținut un profit apreciabil, și -a câștigat un loc în piață și parteneri de afaceri serioși.

42
În aceste condiții, a fost achiziționat un spațiu de producție propriu – activul
situat în Tulcea, str. Viitorului n r.69, în suprafață de 5000 mp, din care suprafață
construită cca 460 mp, contractând în completarea resurselor proprii un credit în
valoare de 60.500 lei, pe termen mediu, de la BCR Sucursala Tulcea , în prezent
achitată integral.
Seria achizițiilor de m ijloace fixe pentru producție a co ntinuat cu o
autoutilitară Logan 1307, utilaje pentru industria lizarea conservelo r ( mașină de
mărunțit Matoca, instalație pentru obținerea sucurilor concentrate, instalație pentru
concentrare cu simplu efect, mașină de cu rățat z arzavaturi, două vane din inox etc).
Activitatea firmei a evoluat semnificativ de la o lună la alta, au fost încheiate
contracte cu noi clienți, în zone cu potențial economic ridicat (București, Brașov,
Constanța), atuurile de bază fiind calitat ea produselor fabricate, seriozitatea,
promptitudinea și disciplina în afaceri.
Având în vedere evoluția favorabilă a activității firmei, creșterea într -un an a
cifrei de afaceri de 4 ori, a profitului obținut, cererea tot mai mare de produse
fabricate – atât conserve din fructe și legume, cât și produse de patiserie, a fost inițiat
proiectul de construire a unei ″secții de fabricare a conservelor și semiconservelor din
fructe și legume cu capacitatea de 10 t /zi″. Astfel, a fost încheiat un contract de
prestări servicii cu firma SC Mon Com SRL Bucuresti pentru proiectarea obiectivului
propus, au fost obținute toate avizele solicitate prin certificatul de urbanism, precum
și autorizația de construire. De asemenea, a fost obținută o serie de avize pentru
racordarea la utilități și s -au realizat branșamente la rețeaua de energie electrică, apă și
s-a depus documentația pentru cota de gaze naturale.

43

Principalii aso ciați și acționari sunt prezenta ți în tabelul următor:
Asociați /
Acționari
Persoane fizice Adresa completă, nr.
telefon Valoare LEI RON – Pondere
(%)
George Mihai Bucuresti, str. Vitan
nr. 29 25.000 50
Iulia
Marinescu Bucuresti , str. Vitan
nr. 29 25.000 50

3.2. Structura imobilizărilor corporale
Un activ corporal trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează că va genera
beneficii economice pentru persoana juridică și costul activului poate fi evaluat în
mod credibil.
Imobilizările corporale sunt active care:
a) sunt deținute de o persoană juridică pentru a fi utiliz ate în producția
proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi
folosite în scopuri administrative;
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; și
c) au valoare mai mare sau egală cu limita prevăzută de reglementările
legale în vigoare.
Imobilizările corporale cuprind terenuri, construcții, instalații tehnice și mașini,
alte instalații, utilaje și mobilier, avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.

44
Societatea S.C.SABIN A S.A.-TULCEA în anul 20 14 deține a terenuri ș i
construcții în valoare de 377 ,217 lei, instalații tehnice și mașini în valoare de 618,767
lei, avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție în valoare de 291.358 lei.
Totalul imobilizărilor corporale deținut e de societatea S.C. SABINA S.A. – TULCEA la
31.12.20 14 este de 1, 287,342 lei.

3.3 Verificarea operațiilor contabile și intocmirea foilor de lucru
3.3.1. Confirmarea planului de audit – secțiunea E

Client: S.C. SABINA S.A. – TULCEA Întocmit de ( a uditor asociat) – BUC
data__
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.20 14 Revizuit de (responsabil de misiune)
15.04.2015
Ref. sit inițiale Probleme apărute
1. confirmați că s -a completat
chestionarul privind acceptarea
mandatului ca auditor ( vezi E1 )
2. asigurați -vă că s -a semnat o
scrisoare de misiune curentă ( de
angajament)
3. decideți ce sarcini pot fi
îndeplinite de client ( întocmirea E1

Lista

Conform
anexă B

B

B
Nici una

Nici una

Nici una

45
unor situații ex)
4. asigurați -vă că s -au trimis către
terți scrisorile bancare și cererile
de confirmare a soldurilor
5. trimiteți scrisorile avocaților
6. asigurați -vă că prezența în timpul
inventarului este documentată
7. asigurați -vă că s -a realizat
controlul prin confirmare cu
debitorii și că această activitate
este documentată
8. asigurați -vă că societatea -client a
reținut, într -un dosar separat,
extrase de cont de la furnizori la
data bilanțului
9. asigurați -vă că evidențele
contabile statutare sunt ținute la zi.

Conform
anexă

Nu se aplică
G

J

K

Conf.
Docum.
asigurate
B

B
B

B

B

B

Nici una

Nici una
Nici una

Nici una

Nici una

Nici una

46
3.3.2. Acceptarea mandatului – secțiunea E1

Client: S.C. SABINA S.A. – TULCEA Întocmit de ( auditor
asociat)_ BUC _ data__ Perioada auditată : 01.01.2014 – 31.12.20 14 Revizuit
de(re sponsabil de misiune) 15.04.2015
Ref sit. Da / Nu
1. depinde firma excesiv de client ( sau de grup) ?
2. datorează clientul onorării care se ridică la o sumă
suficient de mare pentru a fi considerate un
împrumu t (luați în considerare suma restantă plus
datori a estimată pentru anul în curs) ?
3. i-a acordat firma sau orice persoană strâns legată
de firma clientului un împrumut sau garanții, ori a
luat ființă firma sau orice persoană strâns legată de
firmă, un împrumu t sau garanții de la client ?
4. a acceptat vreunul dintre auditorii principali sau
dintre angajații firmei de audit bunuri sau servicii
semnificative din partea clientului sau ospitalitatea
acestuia ?
5. există vreun litigiu în derulare sau potențial între
firmă și client ?
6. are vreunul dintre auditorii principali sau dintre
angajații firmei de audit cunoștințe personale sau
rude în conducerea sau printre angajații firmei
client ?
7. a fost vreo persoană cu funcție de răspundere din
societatea -client auditor princip al sau a avut o
funcție de conducere în firma de audit ?
8. are firma de audit interese de afaceri cu societatea – Nu
Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

47
client sau cu o persoană cu functie de răspundere
ori cu un angajat al firmei ?
9. deține vreunul dintre auditorii principali sau dintre
angajații firmei de audit acțiuni sau alte plasamente în
societatea -client ?
10.deține vreunul dintre auditorii principali sau dintre
angajații firmei de audit participații într -un trust care
posedă acțiuni la societatea client ?
11. are partenerul firmei de audit sau oricare dintre
auditorii angajati unități de fond de orice fel la
societatea -client ?
12. deține acțiuni la societatea -client, în orice calitate,
vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajații
firmei de audit ?
13. poate fi amenințată indepen dența firmei în urma
presiunilor generate de alte firme de specialitate sau
de surse externe, cum ar fi bancheri sau avocați ?
14. a răspuns responsabil de audit același auditor
principal timp de cinci ani ?
15. are firma de audit o pregătire și resurse
insuficiente pentru desfășurarea auditului ?
16. există anumiți factori referitori la client care ar
putea influența decizia de acceptare a renumirii ? Nu

Nu
Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

48

3.4.3. Abordarea auditului – secțiunea F

Client: S.C. SABINA S.A. – TULCEA Întocmit de ( auditor asociat)_____
data__
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.20 14 Revizuit de(responsabil de misiune)
Ref. sit inițiale Probleme apărute
1. analizați și documentați abordarea
auditului :
a) asigurați -vă că aveți cunoștințe la
zi despre activitatea societății și
că sunt aduse la zi în mod
corespunzător dosarul de audit
curent și cel permanent ;
b) asigurați -vă că aveti o evidență
corespunzătoare a sistemului
contabil și stăpâniți îndeaj uns
mediul respectiv pentru a putea
stabili o abordare adecvată a
auditului ;
c) întocmiți tabele cu informațiile
financiare cheie și realizați o
examinare analitică ;
d) efectuați o evaluare preliminară a
respectării principiului
continuității activității ;
e) calculați pragul de semnificație
( vezi F0) ;
f) asigurați -vă că ați luat în calcul
efectele unor posibile fraude sau
erori ; –

49
g) detaliați legislația,
reglementările, standardele
contabile și de audit cu relevanță
deosebită pentru misiune. Dacă
este c azul, obțineți informații
detaliate privind inspecțiile,
rapoartele autorităților de
supraveghere și control ;
h) asigurați -vă că s -a luat în
considerare riscul existenței unor
tranzacții semnificative,
neprezentate, cu părți afiliate ;

i) în cazul unui nou ang ajament,
asigurați -vă că soldurile inițiale și
comparativele sunt corecte. Dacă
nu aveti această certitudine,
documentați impactul acestei
constatări asupra abordării
auditului ;
j) confirmați estimările contabile
efectuate de directori, manageri,
și analizaț i activitatea necesară
pentru a le evalua veridicitatea ;
k) dacă auditul trebuie să se bazeze
pe o expertiză efectuată anterior,
evaluați obiectivitatea și
competența expertului, precum și
dacă activitatea acestuia
corespunde obiectivelor
auditului ;
l) atunci când sunt implicați și alți
auditori, fie interni, fie externi,
luați în considerare influența pe
care o vor avea asupra auditului ;
m) documentați o evaluare a riscului

50
de audit și a componentelor sale,
riscul inerent, de control și de
nedetectare ( vezi F1 si F2) ;
n) documentați abordarea auditului,
identificând clar domeniile
esențiale pentru audit, riscurile și
abordarea acestora, precum și
metoda de eșantionare care
urmează a fi utilizată :
– eșantionare bazată pe
judecată ;
– eșantionare bazată pe
risc;
– alte m etode;
2. selectați auditorii corespunzători
misiunii ( treceți numele lor mai jos),
documentând măsura în care este
necesar ca activitatea lor să fie condusă,
controlată și revizuită;
3. întocmiți un buget de timp al misiunii ;
4. asigurați -vă că membrii echipei d e audit
sunt puși în temă ;

51

Pragul de semnificație – secțiunea F0

Client: S.C. SABIN S.A. – TULCEA Întocmit de ( audit or asociat)_____
data
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.20 14 Revizuit de(responsabil de misiune )
Situații
financiare an
curent
2014 Buget
exercițiu
curent
(nota 4) Exercițiu
anterior
.. Exercițiu anterior
…..
Active totale ( înainte de
scăderea datoriilor)
1% – 1
2% – 2 2,223,537

22,235
44,470
Cifra de afaceri
0,5% – 3
1% – 4 4,985,664
24,928
49,856
Profit înainte de
impozitare
( nota 3)
5% – 5
10% – 6 235,937

11,796
23,592
Prag de semnificație
Etapa de planificare
Etapa exprimării opiniei
Notă explicativă privind
raționamentul selecției
pragului de semnificaț ie

52
Pragul de semnificație se situează în mod normal în intervalul indicat de
factorii 1 -6, alegându -se între cea mai mică și cea mai mare valoare.
Nu se iau în considerare factorii 5 și 6 dacă există pierderi sau dacă profitul nu
este corect prezen tat, oricare ar fi motivul distorsionării sale.
Vor putea fi utilizați în această situație alti factori, dacă se va considera că sunt
mai ade cvați.
În cazul luat drept exemplu, v aloarea cea mai mică este de 11, 796 iar v aloarea
cea mai mare este de 49, 856, astfel că opinăm pentru alegerea pragului de semnif icație
la nivelul valoric de 44, 470.
Pragul de semnificație stabilit în etapa de planificare se utilizează, în principal,
pentru determinarea mărimii eșantioanelor, iar cel din etapa exprimării opiniei pen tru a
se determina dacă sunt ajustări finale. Nu se utilizează praguri de semnificație pentru a
se verifica remunerațiile directorilor și alte elemente sensibile.
Dacă nu există estimări sau un buget pentru exercițiul în curs, pragul de
semnificație din et apa de planificare se va baza pe sumele aferente exercițiului anterior.
Acest prag trebuie revizuit după ce vor putea fi consultate sumele aferente exercițiului
în curs.
Erorile nesemnificative, neajustate trebuie sintezate pentru a se decide dacă pe
total depășesc pragul de semnificație.
Referitor la calcularea pragului de audit, informația este semnificativă dacă
omisiunea sau declararea sa eronată ar putea influența deciziile economice ale
utilizatorilor luate pe baza situațiilor financiare.
Pragul de semnificație depinde de mărimea elementului sau a erorii judecate în
circumstanțele speciale ale omisiunii sau declarării sale eronate.
Astfel, pragul de semnificație este mai degrabă o limită decât o caracteristică
calitativă primară pe care informația trebuie să o atingă pentru a fi utilă ( Standardul de
audit 320 – Pragul de semnificație în audit).

53
Pentru fiecare angajament de audit trebuie să existe certitudinea că toate
problemele potențial semnificative care ar putea afecta opinia de audit, au fost avute în
vedere integral.
Pentru acest motiv, procedurile de audit trebuie stabilite astfel încat să ofere un
grad de siguranță rezonabil privind descoperirea tuturor problemelor semnificative.
Pragul de semnificație este subiectiv, iar auditorul trebuie să-și folosească
raționamentul prfesional pentru a -l stabili.

Lista de verificare a riscului inerent general – secțiunea F1

Client: S .C. SABIN S.A. – TULCEA Întocmit de ( auditor asociat)_____
data__
Perioada auditată : 01.01.2014 – 31.12.2014 Revizuit de (responsabil de misiune)
da nu
1. MANAGEMENTUL
a) le lipsesc managerilor cunoștințele și experiența
necesară pentru a conduce societatea ?
b) au managerii tendința de a angaja societatea în
asocieri cu grad de risc ridicat ?
c) au avut loc schim bări ale managerilor din
funcții cheie în cursul exercițiului financiar ?
d) există anumite cerințe privind menținerea unui
nivel al rentabilității sau îndeplinirea unor
obiective ?
e) are rezultatul raportat o semnificație personală
pentru manageri ?
f) controlul administrativ și cel exercitat de
manageri sunt slabe ?
g) lipsesc sistemele informatice manageriale
performante ?
h) sunt managerii implicați concret in sarcinile

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

54
zilnice ?
EVALUARE GENERALĂ A RISCULUI DE
MANAGEMENT
– mediu –
Explicații: Motivat de faptul că societatea auditată
trebuie să îndeplinească anumite cerințe de
performanță pentru a putea beneficia de credite
bancare.

2. CONTABILITATEA
a) este funcția contabilității descentralizată ?
b) îi lipsesc personalului din contabilitate
instruirea și capacitatea de a-și duce la
îndeplinire sarcinile care îi revin ?
c) există probleme de atitudine sau de etică în
departamentul de contabilitate ?
d) există riscul comiterii unor erori ca urmare a
faptului că angajații societății lucrează sub
presiune ?
EVALUARE GENERALĂ A RI SCULUI CONTABIL
– scăzut –
3. ACTIVITATEA SOCIETĂȚII AUDITATE
a) îsi desfașoară societatea activitatea într -un
sector cu risc ridicat ?
b) există vreun creditor -terță parte cu o importanță
individuală semnificativă ?
c) există o concentrare de acțiuni sau de drepturi
de vot mai mare de 25% în posesia unor
membri fără funcție executivă ai consiliului de
administrație ?
d) se anticipează că afacerea ( sau o parte din ea)
ar putea fi vândută în viitor ?
e) a fost preluat controlul societății de altcineva în
ultimele 12 luni?
f) este societatea insolvabilă?

Da

Nu

Nu

Nu

Nu
Nu

Nu

Nu

Nu

Nu
Nu

Nu

55
EVALUARE GENERALĂ A RISCULUI DE AFACERI
– scăzut –
4. AUDITUL SOCIETĂȚII
a) este prima dată când firma va audita acest
client ?
b) s-a exprimat în raportul de audit o opinie cu
rezerve semnificative în oricare dintre ultimii
doi ani ?
c) ați descrie relația cu societatea -client ca fiind
« conflictuală » sau « în deteriorare » ?
d) există presiuni legate de onorarii sau de timp ?
e) există un număr însemnat de operațiuni « greu
de auditat » ?
EVALUARE GENERALĂ A RISCULUI DE AUDIT
– mediu –
EVALUARE GENERALĂ A RISCULUI INERENT
Pe baza celor de mai sus: se apreciază evaluarea riscului
inerent la nivel mediu.

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

Lista de verificare a riscului inerent specific – secțiunea F2

Client : S.C. SABIN S.A. -TULCEA __ Întocmit de ( auditor asociat) BUC _
data__
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.20 14 Revizuit de(re sponsabil de misiune)
15.04 .2015

Pragul de
semnificație

Riscuri inerente specifice Ref.
sit. Mărimea
eșantionului (bazată
de judecată)/
Factorul inițial de
risc ( la F3)

56

Riscul inerent
general întrebări

evaluare

1
2 3 4 5 6
Imobilizări
corporale și
necorporale – – – – – – scăzut 50%
Conturi ale
grupului de
investiții – – – – – – scăzut 50%
Stocuri și
producție în curs
de execuție –
cantități – – da – da – mediu 70%
Stocuri și
producție în curs
de execuție –
evaluare – – da – da – mediu 70%
Debitori
– – – – – – scăzut 50%
Plasamente pe
termen scurt – – – – – – scăzut 50%
Conturi la bănci și
casă – plăți – – – – – – scăzut 50%
Conturi la bănci și
casă – încasări – – – – – – scăzut 50%

57
Conturi la bănci –
confruntate cu
extrasele de cont – – – – – – scăzut 50%
Creditori – – – – – – scăzut 50%
Creditori pe
termen lung da – da – da – mediu 70%
Vânzări
– – – – – – scăzut 50%
Cumpărări
– – – – – – scăzut 50%
Cheltuieli – – – – – – scăzut 50%
Salarii și
indemnizații – – – – – – scăzut 50%
Alte secțiuni de
audit – – – – – – scăzut 50%
Balanța de
verificare și
înregistrări
contabile – – – – – – scăzut 50%
Situații financiare
preliminare și
înregistrări după
sfârșitul
exercițiului – – – – – – scăzut 50%

58

FACTORI DE RISC ÎN FUNCȚIE DE RISCU RILE IDENTIFICATE

Număr de riscuri inerente
specifice identificate NIVEL GENERAL DE RISC INERENT
Foarte
scăzut Scăzut Mediu Ridicat
0, 1 sau 2 riscuri 23% 50% 70% 100%
3 sau 4 riscuri 50% 70% 100% 100%
5 sau 6 riscuri 70% 100% 100% 100%

ÎNTREBĂRI PRIVIND RISCURILE INERENTE SPECIFICE

1. Sistem expus erorilor/ sistem inadecvat/ sistem manual necomputerizat?
2. contabil responsabil pentru acest domeniu slab pregătit profesional ?
3. operațiuni complexe ( natura operațiunii, nu modul cum este ea înregistrată) ?
4. risc de pierderi/deturnări de fonduri/fraudă?
5. multe judecăți profesionale/calcule ?
6. operațiuni neobișnuite( natura operațiunii sau natura procesului în afara
sistemului) ?

59

Riscuri inerente specifice și mărimea eșantioanelor inițiale – secțiunea F 3

Client : S.C. SABIN S.A. – TULCEA Întocmit de (auditor asociat) BUC __
data__
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.20 14 Revizuit de(re sponsabil de misiune)
15.04.2015
Risc
inerent
(RI) :
sursa F2
RNNE Riscul de
control Calculul
benzii de
risc
RI x
RNNE x
RC Dimensiunea
eșantionului
Imobilizări corporale și
necorporale 50% 100% N/A 50% 43
Conturi ale grupului de
investiții 50% 100% N/A 50% 43
Stocuri și producție în
curs de execuție –
cantități 70% 56% N/A 39,2% 38
Stocuri și producție în
curs de execuție –
evaluare 70% 56% N/A 39,2% 38
Plasamente pe termen
scurt 50% 100% N/A 50% 43
Conturi la bănci și casă –
plăți 50% 100% N/A 50% 43
Conturi la bănci și casă –
încasări 50% 100% N/A 50% 43
Conturi la bănci
confruntate cu extrasele
de co nt 50% 100% N/A 50% 43
Creditori 50% 31% N/A 15,5% 23

60
Creditori pe termen lung 70% 56% N/A 39,2% 38
Vânzări 50% 31% N/A 15,5% 23
Cumpărări 50% 31% N/A 15,5% 23
Cheltuieli 50% 31% N/A 15,5% 23
Salarii și indemnizații 50% 31% N/A 15,5% 23
Alte sec țiuni de audit 50% 100% N/A 50% 43
Balanța de verificare și
înregistrări contabile 50% 100% N/A 50% 43
Situații financiare
preliminare și înregistrări
după sfârșitul exercițiului 50% 100% N/A 50% 43

FACTORI AI RISCULUI DE NEDETECTARE NEASOCIAT CU
EȘANTIONAREA
SIGURANȚA ÎN
EXAMINAREA
ANALITICĂ Inexistentă 100%
Moderată 56%
Ridicată 31%

FACTORI AI RISCULUI DE CONTROL

SIGURANȚĂ CRITERII RISC
Semnificativă Rata eșecurilor până la 2% 13,5%
Moderată Rata eșecurilor până la 5% 23%
Limitată Rata eșecurilor până la 10% 56%
Inexistentă Rata eșecurilor mai mare de
10% 100%

61
TABEL CU MĂRIMEA EȘANTIONULUI LA O POPULAȚIE < 400

BANDA DE RISC MĂRIMEA
EȘANTIONULUI
78.4% până la 100% 53
58.5% până la 78.3% 48
43.8% până la 58.4% 43
33.0% până la 43.7% 38
24.9% până la 23.9% 33
18.9% până la 24.8% 28
14.4% până la 18.8% 23
11.1% până la 14.3% 18
8.5% până la 11.0% 13
6.6% până la 8.4% 8
0 până la 6.5% 3

TABEL CU MĂRIMEA EȘANTIONULUI LA O POPULAȚIE > 400
BANDA DE RISC MĂRIMEA
EȘANTIONULUI
72.1% până la 100% 59
58.7% până la 72.0% 52
47.8% până la 58.6% 48
39.0% până la 47.7% 44
30.2% până la 38.9% 40
23.4% până la 30.1% 35
18.1% până la 23.3% 30
14.0% până la 18.0% 25
10.9% până la 13.9% 20
8.4% până la 10.8% 15
6.5% până la 8.3% 10
Până la 6.4% 5

62

3.4.4. Active imobilizate – corporale și necorporale
– secțiunea G

Client: S .C. SABIN S.A. – TULCEA Întocmit de ( auditor asociat)_ BUC
data__
Perioada auditată : 01.01.20 14 – 31.12.20 14
Revizuit de (responsabil de misiune)MM
15.04.2015
Grad de
acoperire Ref.
sit inițiale Probleme
apărute
Probe de audit necesare
1. obțineți un tabel cu variația
valorii de intrare, a amortizării
și a valorii contabile nete în
cursul exercițiului financiar,
pentru fiecare categorie de
mijloace fixe.
Pentru toate
imobilizările
G3
BUC
Nici una
2. obțineți un tabel cu noile
active înregistrate în cursul
exercițiului financiar auditat.
Verificați toate intrările
importante de active pa baza
facturilor aferente/documente
justificative
Pentru toate
imobilizările
G4-7
BUC
Nici una
3. obțineți un tabel un ieșirile
de active în cursul exercițiului
financiar. Verificați încasările
din fiecare vânzare imp ortantă
de active din cursul exercițiului
financiar cu documente
justificative.
Pentru toate
imobilizările

G4-7
BUC
Nici una
4. obțineți un tabel cu
profitul/pierderea rezultată în
urma cedării de active din
Pentru toate
imobilizările
G3
BUC
Nici una

63
cursul exercițiului financiar.
Verificați calculul profitului
sau pierderii din vânzare.
5. obțineți tabele cu activele
deținute prin contracte de
leasing financiar sau de
cumpărare în rate și asigurați –
vă că atât activele cât și
obligațiile aferent e au fost
corect înregistrate și prezentate.
Pentru
mijloace de
transport
G7
BUC
Nici una
6. obțineți tabele privind
cheltuielile cu amortizarea
aferentă exercițiului financiar
auditat. Verificați
corectitudinea calculului
cheltuielilor cu amortizarea și
comparați politica de
amortizare din exercițiul curent
cu cea din anii anteriori.
Pentru toate
imobilizările
G4-7
BUC
Nici una ;
conform
exercițiilor
anterioare
7. obțineți tabele cu
reevaluările de active efectuate
în cursul exercițiului financiar
auditat.

Nu se aplică
Nu
există
BUC
Nici una
8. obțineți un tabel cu
reparațiile și modernizările de
active, și decideți dacă există
elemente care trebuie
capitalizate.
Nu se aplică
Nu
există
BUC
Nici una
9. decideți dacă este necesară
verificare a fizică a mijloacelor
fixe.
Conform listă
G4-7
BUC
Nici una
10. examinați actele de
proprietate asupra activelor
semnificative, dacă acestea nu
sunt în custodia unei instituții
de creditare, drept garanție.
Asigurați -vă că actele sunt pe
numele clien tului și obțineți
confirmarea în acest sens, dacă
nu sunt în posesia societății.
Proprietăți ce
pot fi
moștenite
G4
BUC
Nici una

64
11. obțineți un tabel cu
angajamentele de investiții,
dacă există așa ceva, făcând
deosebire între cele contractate,
dar c are nu sunt prezentate în
situațiile financiare, și cele
autorizate fără însă a fi deja
contractate.
Nu se aplică
Nu
există
BUC
Confirmare în
scrisoarea de
confirmare a
declarațiilor
12. decideți dacă există probe
privind o depreciere a
mijloacelor fi xe și asigurați -vă
că, în caz afirmativ, a fost făcut
un provizion corespunzător.
Nu se aplică
Nu
există
BUC
Nu sunt astfel
de active
Teste suplimentare

Concluzie :
Cu excepția aspectelor supuse atenției verificatorului , am obținut
asigurări rezonabile că mijloacele fixe :
1. au fost înregistrate corect și în totalitate ;
2. există și aparțin societății ;
3. sunt corect evaluate în bilanț ;
4. sunt corect prezentate, conform standardelor contabile;

Semnat…… ………………..data……15.04.2 015 responsabil de misiune

65
CLIENT: SC GBS
PROD SRL
SUBIECT: tabel
principal al
imobilizărilor puse
în funcțiune Întocmit de:BUC
data:15.04.2015
Revizuit de: MM data: 22.04.2014
Data bilanțului: 31.12.2014 Index nr:

G/3
Obiectiv: Să mă asigu r că imobilizările sunt corect clasificate și prezentate în conturi
Concluzie : Din activitatea de audit desfășurată, rezultă că imobilizările sunt în mod
corect clasificate și prezentate în conturi.
milioane lei
CLIENT: S .C.
SABIN S.A.
SUBIECT:
imoblizări – clădiri Întocmit de: BUC
data:15.04.2015
Revizuit de: MM data: 22.04.2015
Data bilanțului: 31.12.2014 Index nr:

G/4
Milioane lei
Imobil
Viitorului
nr. 69 Împrejmuire
Viitorului
nr. 69 Magazin
Călărași
Total

Valoare de inventar
Sold la 01.01.2014 45,000 10,450 270,427 325,877
Intrări în cursul anului – – – –
Ieșiri în cursul anului – – – –
Sold la 31.12.2014 45,000 10,450 270,427 325,877
Amortizare
Sold la 01.01.2014 8,684 3,350 6,813 18,847
Înregistrată pe costuri în
2014 900 697 7,928 9,525
Aferentă ieșirilor în
2014 – – – –
Sold la 31. 12.2014 9,584 4,047 14,741 28,372
Valoare rămasă
La 31.12.20 14 35,416 6,403 255,686 297,505
La 31.12.200 9 36,316 7,100 263,614 307,030

66
Obiective :
 asigurarea faptului că imobilizările există și sunt deținute de societate;
 asigurarea faptului că ultima evaluare sau costul este corect prezentat în bilanț;
 asigurarea faptului că ratele amortizării au fost calculate pentru a se reduce
valoarea înregistrată a activelor corporale de natura clădirilor la valoarea lor
reziduală pe du rata de viață anticipată.
Concluzie : Din activitatea desfășurată rezultă că imobilizările corporale de natura
construcțiilor sunt proprietatea societății si sunt corect prezentate la cost mai puțin
amortizarea cumulată. Se confirmă de asemenea, că amortiza rea s -a aplicat în mod
consecvent și este adecvată societății.
CLIENT: S.C. SABIN
S.A.
SUBIECT: imobilizări
– aparate de măsură
și control – 2132 Întocmit de: BUC data:15.04.2015
Revizuit de: MM data: 22.04.2015
Data bilanțului: 31.12.2014 Index nr:

G/5
milioane lei
Calculator
PSAT Calculator
Total

Valoare de inventar
Sold la 01.01.2014 26,944 21,008 47,952
Intrări în cursul anului – – –
Ieșiri în c ursul anului – – –
Sold la 31.12.2014 26,944 21,008 47,952
Amortizare
Sold la 01.01.2014 11,730 6,285 18,015
Înregistrată pe costuri în 7,981 4,284 12,265

67
2014
Aferentă ieșirilor în
2014 – – –
Sold la 31.12.2014 19,711 10,569 30,382
Valoare răma să
La 31 .12.2014 7,233 10,439 17,672
La 31.12.2013 15,214 14,723 29,937

Obiective :
 asigurarea faptului că imobilizările există și sunt deținute de societate;
 asigurarea faptului că ultima evaluare sau costul este corect prezentat în
bilanț;
 asigura rea faptului că ratele amortizării au fost calculate pentru a se reduce
valoarea înregistrată a instalațiilor și echipamentelor la valoarea lor
rezidual a pe durata de viață anticipată.
Concluzie: Din activitatea desfășurată rezultă că instalațiile și echi pamentele sunt
deținute de societate si activele sunt corect prezentate la cost mai puțin amortizarea
cumulată. Se confirmă de asemenea, că amortizarea s -a aplicat în mod consecvent și
este adecvată societății.

CLIENT: S .C.
SABIN S.A.
SUBIECT:
imobilizăr i –
echipamente
tehnologice – 2131 Întocmit de: BUC
data:15.04.2015
Revizuit de: MM data: 22.04.201 5
Data bilanțului: 31.12.2014 Index nr:

G/6

68

Milioane lei
Linie tehnologică
fursecuri Instalație vacuum
sucuri fructe Total

Valoare de inventar
Sold la 01.01.2014 310,933 – 310,933
Intrări în cursul anulu i – 67,939 67,939
Ieșiri în cursul anului – – –
Sold la 31.12.2014 310,933 67,939 378,872
Amortizare
Sold la 01.01.2014 72,393 – 72,393
Înregistrată pe costuri în
2014 8,686 13,588 22,272
Aferentă ieșirilor în 2014 – – –
Sold la 31.12.2014 81,079 13,588 94,667
Valoare rămasă
La 31.12.2014 229,854 54,351 284,205
La 31.12.2013 238,540 – 238,540

Obiective :
 asigurarea faptului că imobilizările există și sunt deținute de societate;
 asigurarea faptului că ultima evaluare sau costul este corec t prezentat în bilanț;
 asigurarea faptului că ratele amortizării au fost calculate pentru a se reduce
valoarea înregistrată a echipamentelor tehnologice la valoarea lor reziduala pe
durata de viață anticipată;

69

CONCLUZII

Din activitatea des fășurată rezultă că echipamentele tehnologice sunt deținute
de societate. Rezultă că asemenea active sunt corect prezentate la cost mai puțin
amortizarea cumulată. Se confirmă de asemenea, că amortizarea s -a aplicat în mod
consecvent și este adecvată socie tății.
CLIENT: S.A.
SABIN S.A.
SUBIECT: mijloace
de transport – 2133 Întocmit de: BUC
data:15.04.2015
Revizuit de: MM data: 22.04.2015
Data bilanțului: 31.12.2014 Index nr:

G/7

Milioane lei
Dacia
1301L Dacia
1304 LX Auto
Renault Total

Valoare de inventar
Sold la 01.01.2014 21,008 90,000 614,387 725,395
Intrări în cursul anului – – – –
Ieșiri în cursul anului – – – –
Sold la 31.12.201 4 21,008 90,000 614,387 725,395
Amortizare
Sold la 01.01.2014 7,353 45,000 242,193 294,546
Înregistrată pe costu ri
în 2014 4,202 18,000 91,757 113,959
Aferentă ieșirilor în
2014 – – – –

70
Sold la 31.12.2014 11,555 63,000 333,950 408,505
Valoare ră masă
La 31.12.2014 9,453 27,000 280,437 315,890
La 31.12.2013 13,655 45,000 372,194 430,849

Obiective :
 asigurarea faptului că imobilizările există și sunt deținute de societate;
 asigurarea faptului că ultima evaluare sau costul este corect prezent at în bilanț;
 asigurarea faptului că ratele amortizării au fost calculate pentru a se reduce
valoarea înregistrată a mijloacelor de transport la valoarea lor rezidual a pe durata
de viață anticipată.

În concluzie:
Din activitatea desfășurată rezultă că mijloacele de transport sunt deținute
de societate. Rezultă că asemenea active sunt corect prezentate , la cost , mai puțin
amortizarea cumulată. Se confirmă , de asemenea, că amortizarea s -a aplicat în mod
consecvent și este adecvată societății.
Auditul reprezintă examinarea situațiilor financiare și a raportărilor contabile
ale unei companii, societăți, firme sau instituții și consemnarea rezultatelor în cadrul
unui raport care certifică dacă, în opinia auditorilor, raportările contabile examinate
reflectă în mod real situația financiară a companiei.
Obiectivul general al unui audit financiar este acela de a furniza asigurarea că
situațiile financiare examinate sunt complete și întocmite cu acuratețe, iar operațiile
economice s -au efectuat în confo rmitate cu legile și reglementările relevante în

71
vigoare. Îndeplinirea acestui obiectiv în condiții de certitudine absolută, chiar dacă
este posibil de realizat, presupune o activitate costisitoare.
Pentru a diminua aceste costuri există însă posibilitate a realizării auditurilor
pe bază de teste. În acest context auditorii, prin rapoartele lor, caută să ofere o
asigurare rezonabilă – nu o asigurare absolută – că situațiile financiare examinate
sunt complete și întocmite în conformitate cu prevederile legi lor și reglementărilor
relevante în vigoare.
Este necesar să obțină un nivel de încredere de 95%, că situațiile financiare
auditate nu conțin erori materiale sau neregularități.
Auditorii nu sunt responsabili pentru prevenirea și detectarea corupției,
fraudei și erorilor, chiar dacă auditurile anuale pot împiedica săvârșirea de greșeli și
eventualele neglijențe. Responsabilitatea pentru prevenirea și detectarea corupției,
fraudei și erorile, precum și pentru luarea de măsuri corespunzătoare, revine
managementului entităților auditate. Totuși, chiar în aceste condiții auditorii trebuie
să fie în alertă atunci când constată: slăbiciuni ale controlului intern, neconcordanțe
în modul de întocmire a evidențelor financiar contabile, erori, operațiuni economi ce
sau rezultate neobișnuite, care indică existența fraudei, lipsei de probitate sau
corupției."
Auditul imobilizărilor corporale este un factor important care permite
auditorilor să aprecieze amploarea riscurilor ce au o importanță relativă care se
define ște în raport cu valoarea sau cu natura unei iregularități sau inexactități care
figurează în informația finaciară.
Activele imobilizate se regăsesc sub formă materială concretă, tangibilă:
terenurile au durată de viață nelimitată, clădiri, echipamente și intalații, aparate de
măsură și control, mobilă, aparatură birotică, etc.

72
Un audit include , de asemenea , evaluarea gradului de adecvare a politicilor
contabile folosite și responsabilitatea estimărilor contabile elaborate de către
conducere, precum și e valuarea prezentării situațiilor financiare luate în ansamblul
lor.
Considerăm că probele de audit pe care le -am obținut sunt suficiente și
adecvate pentru a constitui baza opiniei mele despre audit.
În opinia mea , imobilizările corporale incluse în situ ațiile financiare, există,
aparțin socității, sunt constituite garanții la băncii, iar valoarea lor este stabiltă în
mod just sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu Ordinul Ministrului
Finantelor Publice nr.1752/2005 ( abrogat ) de la 01.01 .2010 a intrat în vigoare
OMF 3055/2009 .

73

BIBLIOGRA FIE

1. Mircea Boulescu, Audit financiar: entități economice, Editura Tribuna Ec onomică,
2007
2. Tatiana Dănescu, Audit financiar: convergențe între teorie și practică, Editura
Irecson, 2007
3. Romania. Curtea de Conturi, Manual de audit financiar, Monitorul Oficial, 2002
4. Ana Stoian, Audit financiar contabil, Editura ASE, 2009
5. Elena Ruse, Analiza economico -financiară a entităților economice, Ed. Pro –
Universitaria, București, 2006
6. Elena Ruse, Cont abilitate aprofundată conformă cu directivele europene,
coordonator, Ed. Muntenia, constanța, 2007
7.Cristina -Gabriela Jinga, Audit Financiar, Editura ASE, 2009,
Legislație
1. OG 75/1999 republicată
2. OUG 90/2008 republicată
3. OMFP 1802/2014
4. IAS 200 “Obiective le generale ale auditorilor independenți”
5. IAS 240 „Responsabilitatea auditorului de a analiza frau da într -un audit al
situațiilor financiare”
6. IAS 320 „ Pragul de semnificație în audit
7. IAS 520 “Proceduri analitice”
8. Ordinul Ministrului finanțelor publice nr. 1.753/2004 pentru aprobarea Normelor
privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv
(M.Of. nr. 1174/13.12.2004)
9. Reglementări contabile conforme cu Directiva a IV -a a CEE

74
10. Reglementări contabile conforme cu Directiva a VII -a a CEE