SOCIALE A BISERICII ORTODOXE RUSE Sinodul episcopal jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse Moscova, 13-16 august 2000 PREFA ȚĂ „Biserica” și… [600426]

BISERICA ȘI SOCIETATEA
SAU
FUNDAMENTELE CONCEP ȚIEI
SOCIALE A BISERICII ORTODOXE RUSE
Sinodul episcopal jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse
Moscova, 13-16 august 2000

PREFA ȚĂ
„Biserica” și „Societatea”, care î n mentalitatea unora reprezint ă realit ăți diferite și
chiar contrarii, au de fapt acela și subiect – comunitatea de oameni și Acela și Cap – Hristos,
„Calea, Adev ărul și Viaț a” (Ioan 14,6). Problemele cu care se confruntă omenirea astăzi
sunt acelea și cu cele ale omului antic sau medieva l, numai c ă, în condi ții istor ice și
culturale d iferite, ele iau o alt ă amploare și par a fi cu totul spec iale. Tocmai de aceea,
societatea secularizat ă și rupt ă de Dumnezeu propune omului modern ni ște soluții
„moderne”, diferite de cele ale Bisericii despre care se spune c ă are „înv ățături învechite ”,
dar de multe ori acestea devin distructive pentru ea îns ăși. Și Biserica încearc ă să-și
actualizeze limbajul și atitudinea fa ță de „noile probleme” ale omul ui de ast ăzi.
Deosebirea mare între ceea ce pr opune Biserica, pe de o parte, și Societatea, pe de alt ă
parte, este c ă Biserica nu accept ă să treac ă cu vederea sau s ă justifice în vreun fel p ăcatele
oamenilor. În baza Revela ției neschimbabile pe care o posed ă creștinismul în și prin
Biseric ă, Ea nu are decât s ă facă cunoscute o amenilor acelea și înv ățături ve șnice ca ese nță
care mustr ă păcatul și îndeamn ă la vir tute și împ ăcare cu Dumnezeu și cu aproapele.
„Duhul lumii” de care vorbe ște Sfânta Scriptur ă și care se manife stă printr-o mentalitate și
atitudine d e om p ătima ș și mândru, se pare c ă face contrariul, coborând idealul moralei
creștine la un nivel inf erior antiu man și antisocial.
Acum, la începutul unui nou secol și mileniu, omenirea trece printr-o criz ă spiritual ă
foarte mare din care se poate ie și pe o singur ă cale, cea a împlinirii vo ii lui Dumnezeu.
Acest imperativ are îns ă o mul țime de n uanțe greu de în țeles m ai ales în zilele noastre în
care adev ărul este pervertit. Biserica – „stâlp și temelie a Adev ărului” (I Timo tei 3,15) vine
astăzi cu o „adaptare ” a mesajului ei neschimbat, încercând s ă prezinte nu punctul de
vedere al unor oameni, ci Ade vărul inspirat al sobornicit ății și plin ătății Bisericii. E ste
adev ărat c ă, o astfel de încercare a Bisericii Orto doxe Ruse, cum este actual ul document,
nu a primit o confirmare oficial ă din partea altor Biserici Ortodoxe locale, dar totu și este
un act ce p oate fi considerat normativ pe ntru noi. Mai mult decât atât, Biserica Rus ă este
prima care și-a făcut cunoscu tă atitudinii Ei f ață de problemele societ ăți de azi într-o form ă
atât de sistematic ă. Ceva similar se poate g ăsi și în Bis erica Greciei și în cea Român ă, dar
într-o mani eră mai pu țin oficial ă și, în cele din urm ă, mai pu țin ferm ă.
Documentul numit „Fundament ele concep ției sociale a Bisericii Ruse” elaborat de o
Comisie Teologic ă a Sinodului Bisericii Ruse și aprobat de Marele Sinod Epis copal
(Soborul Arhieresc) reprezint ă concep ția unei Bisericii Locale fa ță de diversele raporturi
ale Bisericii cu Societatea luat ă în ansamblu, cât și cu fiecare membru al ei în parte. Aceast ă
concep ție nu a fost numit ă nici „ doctrin 㔠și nici „înv ățătur㔠și nici altfel, pentru c ă
problemele dezb ătute în acest do cument nu se refer ă la dogme și nu sunt nici m ăcar
teologumene, ci sunt p ăreri conceptuale de moral ă și atitudine civ ică, elaborate și
prezentate în baza principiului dinamic al Tradi ției Bis ericii.
Dup ă cum s-a hot ărât la respectivul Sinod Episcopal, to ți clericii, monahii și mirenii
aflați sub j urisdic ția Bisericii Ruse, trebuie s ă se supun ă principii lor călăuzitoare ale
acestui act de Legisla ție Bisericeasc ă, renun țând la p ărerile subiecti ve pe care poate le au în
legătură cu anumite subiecte mai delicate din document.

Ieromonah Petru (Pruteanu)
2Edine ț, 2005

I. Pozi ții teologice funda mentale
I.1. Biseri ca este adunarea celor care cred în Hristos și în care El Însuși îi
cheam ă pe fiecare s ă intre. În ea, „toate cele cerești și pământe ști”, trebuie s ă fie
unite în Hristos pentru c ă El este Capul „Biseric ii, care es te Trupul S ău, plin ătatea
Celui ce pline ște totul în toate ” (Efeseni 1, 22-23). În Biseric ă, prin Duhul Sfânt, se
săvârșește îndumnezeirea crea ției, se î mpline ște planul dintru început cu privire la
lume și om.
Biseric a e at ât re zultatul opere i mântuito are a Fiul ui trimis de Tat ăl, cât și al
lucrării sfin țitoar e a Duhului Sfânt pogor ât în ziu a cea mare a Cincizec imii. Potrivit
expresiei Sfântului Irineu de Lyon, Hristo s a rec apitulat u manitatea Lui, a devenit
Capul umanit ății îndumnezeite – trupul S ău, în care avem acces la izvorul Duhului
Sfânt. Bis erica este unit atea „omulu i nou în Hristos”, „u nitatea harului lui
Dumn ezeu care viaz ă în mul țimea creaturilor ra ționale care se su pun harului” (A.
S. Ho miakov). „C ăci mul ți și aproape inf iniți la n umăr fiind cei ce sunt în ea și sunt
renăscuți și recrea ți de ea prin D uhul: bărbați, femei și copii, diviza ți și diferin d
foarte mult între ei prin obâr șie și înfățișare, p rin neamuri, limbi, vie ți, vârste,
socotin țe, me șteșuguri, mo duri de co mportar e și obiceiuri, aptitudin i și științe,
demnit ăți și destin e, caractere și deprinderi, li se d ă și li se d ăruiește de c ătre
Biseric ă o singură formă și un singur nume egale pentru to ți: faptul de a- și avea
existen ța și a primi numele de la Hristos1, de a avea prin credin ță o singur ă
afecțiune simpl ă, neîmp ărțită și nedivizat ă care nu mai îngăduie s ă fie cunoscute,
chiar dac ă exist ă, multele și nespusel e diferen țe care sunt în jurul fiec ăruia din
pricina raport ării și reunirii universale a tuturor spre ea, p rin care nimeni nu mai e
deloc sep arat nici în el însu și de ceea ce este comun, toți fiind concrescu ți în chi p
natural și uniți unii cu al ții prin harul și puterea unic ă, simpl ă și nedivizat ă a
credin ței” (Sfântul Maxim M ărturisitorul).
I.2. Biseric a este un organis m divino-u man. Fiind trupul lui Hristos, ea une ște
în sine cele dou ă naturi, divin ă și uman ă, cu lucr ările și voin țele lor fi rești. Biserica
este legat ă de lume prin natura ei o menească, creat ă. Totu și, ea interacționeaz ă cu
ea nu ca un organism pur p ământesc, ci în întreaga ei plin ătate tai nică. Tocmai
natura divino-uman ă a Bisericii face posibil ă transfigurare a și cur ățirea harică a
lumii, s ăvârșite în istorie prin conlucrare a, „siner gia”, cre atoare a m ădularelor cu
Capul trupului Bise ricii.
Biseric a nu este di n lumea aceast a, așa cum D omnul ei, Iisus, nu este din
lume a ace asta. Dar El a venit în lume a aceast a, S- a „smerit ” pe Sine p ână la starea
ei, a venit în lumea ca re treb uia mântuit ă și res taurată de El. În reali zarea misiu nii
sale mântuitoare, Biserica trebuie s ă treac ă prin procesul unei ken oze is torice.
Scopul ei nu este numai mântuirea oamenilor în aceast ă lume, ci mân tuirea și
restau rarea lumii îns ăși. Biserica e chemat ă să lucreze în lume în modul lui Hristos,
dând mărturie de El și de î mpărăția Lui. Membrii Bisericii sunt chema ți să ia parte
la misiunea lui Hristos, la slujirea lumii de c ătre El , care e cu putin ță pentru Biseri că

31 Adică num ele de „c reștin”

numai ca o slujire a împ ăcării, pentru ca „lumea s ă cread 㔠(in 17, 21). Biserica e
chemat ă să slujeasc ă mântuirea lumii, fiindc ă Însu și Fiul Omului „a venit nu ca s ă I
se slujeasc ă, ci s ă slujeasc ă și să-Și pună sufletul r ăscump ărare pe ntru mul ți”
(Marcu 10, 45).
Mântui torul a spus despre Sin e Însu și: „Iat ă Eu sunt în mijlocul vost ru ca Un ul
Care sluje ște” (Luca 22, 27). A șa cum D omnul Însu și spune limpede în parabola
samarineanului milo stiv, sluji rea în numele mântuirii lumii și a omului nu poate fi
mărginit ă în limite na ționale și religioase. Mai mult, câ nd îl primesc pe cel fl ămân d,
pe cel f ără casă, bolnav sau pe cel închis, membrii Bisericii îl întâlnesc pe Hristos
Însuși, Care a lu at asupra S a toate p ăcatele și suferin țele lumii. A-i ajuta pe cei în
suferin ță înseamnă, în deplinul sens al cuvântul ui, a-L aj uta pe Hris tos Însu și, iar
destin ul ve șnic al fiec ărui om depin de de î mplinirea acestei porunci a Lui
(Matei 25, 31-41). Hr istos îi cheam ă pe uc enicii S ăi să nu se țină dep arte de lu me, c i
să fie „s area pământului” și „lumin a lumii” (Matei 5, 13.14)2.
Fiind trupul Dumnezeul ui-om Hr istos, Bise rica e divino -uman ă. Dar dac ă
Hris tos es te D umne zeu-o m des ăvârșit, Biserica nu este încă o divino-umanitate
desăvârșită, pentru c ă, pe p ămân t, ea trebuie s ă se lupte c u păcatul și, de și unită
lăuntric c u Dumnezeirea, umani tatea ei e înc ă dep arte de a o ex prima și a-i co-
respunde întru to ate.
I.3. Viața în Biseric ă, la care e chemat fiec are, e o neîn cetat ă slujire a lui
Dumn ezeu și a oamenilor. La aceast ă slujire e c hemat tot poporul lui Dumnezeu.
Participân d la slujirea comun ă, mădularele trupului lui Hristos î și împlinesc și
funcțiile lor specifice. Fiec ăruia îi e ste dat un dar spec ial p entru sluji rea tu turor.
„Fiec are dup ă darul pe care l-a primit, sluji ți unii altora ca ni ște buni economi ai
harului celui de multe feluri al lui Du mnezeu (I Petru 4, 10). „Unuia i se d ă prin
Duhul cuv ânt de înțelepciune; iar altuia cuvân t de cuno aștere, potri vit acelui ași
Duh; și unuia într-ac elași Duh i se d ă credin ță; iar altuia darurile vindec ărilor, î ntr-
acela și Duh; unuia f aceri de minuni; iar altuia profe ție; unuia deosebirea duhurilo r;
iar altuia f elurimea lim bilor; iar altuia t ălmăcirea limbilor. Și pe toate acestea un ul
și acela și Duh le luc rează, fiec ăruia în parte împ ărțindu-i du pă cum vrea El” (I Cor .
12, 8-11). Darurile de multe feluri ale h arului lui Dumn ezeu sunt d ăruite fiec ăruia
în parte, dar pentru slujirea comun ă a poporului lui Dumnezeu ( și de asemenea
pentru slujirea lumii). Și aceasta e o sluji re comun ă a Biseric ii săvârșită pe temeiul
nu a unu ia, ci a multo r daruri diferite. Diversitat ea darurilor alc ătuiește și o
diversitate de slujiri, totu și, „sunt felurimi de slujiri, dar e acela și Do mn; și felurimi
de lucr ări sunt, dar acela și Dumnezeu este Cel Care pe toate în to ți le lucreaz 㔠(I
Cor. 12, 5-6).
Biseric a îi cheam ă pe copiii s ăi credincio și să participe și la via ța socie tății care
trebui e întemeiat ă pe principiile moralei cre știne. În Rug ăciunea Sa arhierească,
Domnul Ii sus L-a rugat pe Tat ăl Ceresc pentru cei care-I urmeaz ă: „Nu m ă rog să-i
iei din lume, ci s ă-i păzești de Cel R ău… A șa cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume,
tot astfel i-am tri mis și Eu pe ei în lume” ( in 17, 15-18). Dispre țuirea maniheic ă a

42 Aici aceast ă afirm ație se p rezintă ca un î ndemn sau m ai degra bă o conștientizare a dat oriei preo ților de a fi cât m ai
mult printre „ poporul lui Dum nezeu”. Pre oții nu trebu ie să aștepte ca oa menii sa vi nă la ei, ci ei s ă mearg ă pe la cas ele
lor. Aceasta nu este un „obicei s ectar”, c um cred unii, ci împlinirea m isiunii a postolice. „Apostol” î nseam n㠄trimis”,
mesager al l ui Dum nezeu ca re merge în lum e și vestește cuv ântul Evangheliei.

vieții lumii înconjur ătoare nu este permi să. Participarea cre ștină la ea trebuie s ă fie
întemei ată pe con știința fap tului c ă lumea, socium-ul, Statul sunt obiecte ale iubi rii
lui Dumn ezeu, fiindc ă ele trebuie transformate și cur ățite dup ă prin cipiile iubirii
poruncite de Dumn ezeu. Cre știnul treb uie s ă vad ă lumea și societatea în lumina
scopului lor ultim, î n lumina eshatologi că a Împărăției lui Dumnezeu.
Dive rsitatea daru rilor în Bis erică se ma nifest ă îndeosebi în sfera slujirii ei
sociale. Organismul nedesp ărțit al Bisericii particip ă la via ța lumii înconjur ătoare în
deplin ătatea ei, da r clerul, mona hii și mirenii realizeaz ă aceast ă participare î n
modu ri și grade diferite.3
1.4. Împlinindu- și misiunea mân tuirii neamului omenesc, Biseric a lucreaz ă
aceasta nu numai prin predica ei direct ă, dar și prin fapte bune, menite s ă ameli-
oreze starea spiritual-mo rală și material ă a lumii înconjur ătoare. În acest scop, ea
intră în interac țiune cu Statul, chiar dac ă acesta n u are un c aracter cre știn, precu m
și cu diferite asocia ții comunitare și de i ndivizi, chiar dac ă aceste a nu se iden tifică
cu credin ța cre ștină. Fără să pună drept condi ție a acestei co nlucr ări sarcina direc tă
a întoarce rii tuturor la orto doxie, Bise rica sper ă că facerea de bine împreun ă îi va
aduce pe colaborato rii ei și oamenii din jurul ei la cunoa șterea Ade vărului și-i va
ajuta să păstreze sau s ă restaureze încrederea în normele mo rale date de
Dumnezeu, inspirându-i spre pace, armonie și facere de bine, condi ții în care
Biseric a își poate împ lini în modul cel mai bun lucrarea ei mântuitoare.

II. Biseric ă și națiune
II.1. Poporul vechi- testamentar al lui Isra el a fo st prototipul Poporului lui
Dumn ezeu – Biserica nou-testamen tară a lui Hristos. Fapta mân tuitoare a
Mântuitorului Hristos a pus începutul existen ței Bisericii ca umanitate no uă,
posteritatea duhovn iceasc ă a str ămoșului Avraam. Prin s ângele S ău, Hristos „a
răscump ărat lui Dumnezeu oameni din fiecare semin ție și limb ă și popor și neam”
(Apocalipsa 5, 9). Pr in îns ăși natu ra ei, Biseric a are un caracte r uni versal și, prin
urmare, s upran ațional. În Biseric 㠄nu mai exi stă [diferență între] iudeu și elin”
(Romani 10, 12). Așa cum Dumnezeu nu este Dumn ezeu numai al iudeilor, ci și al
celor ce provin din popoarele p ăgâne (Rom ani 3, 29), tot așa nici Biserica nu-i des-
parte pe oameni pe criterii na ționale sau de clas ă: în ea „nu mai este nici elin, ni ci
iudeu, t ăiere-împrejur s au net ăiere-î mprejur, barbar, scit, ro b, liber, ci Hristos totul
întru to ți” (Coloseni 3, 11).
În lumea c ontemporan ă, termenul de „na țiune” e folosit în d ouă sensuri, ca și
comunitate etnic ă și ca și mul țime a cetățenilor dintr-un anume Stat. Rela țiile din tre
Biseric ă și națiune trebuie privite în contextul am belor sensuri ale acestui cuvânt.

53 Ca o observație la întreg aces t subca pitol, se poate spune c ă foarte mulți mireni, cuprinși în dife rite sfe re ale s ocietății
desconsideră rolul Bisericii și mai ales a l clericilo r la v iața comunitar ă. Din p ăcate îns ă, sunt și destui clerici care
desconsideră rolul mirenilor în viața Bisericii. Pe fiecare Dum nezeu l-a che mat la o anumit ă slujire și nici una dintre ele
nu trebuie disprețuite. Ch iar și la Sfân ta Lit urghie sluj ește nu numai preotul, deși el are cea m ai mare sluji re în ace st
moment, ci și cân tăreții și paracliseru l și în cele d in urmă toți oamenii și chiar în treag a crea ție.

În Vechiul Testamen t pentru a desemna no țiunea de „popor” sunt folosi ți term enii 'am și
goy. Î n Biblia ebraic ă, fiecare termen prime ște un sens foar te concret, primul desemnând pop orul
ales de Dumnezeu al lui Israel, cel ălalt, în for ma sa de plural goyim desemnâ nd popoarele p ăgâne.
În Biblia greac ă (Septuaginta), primul termen este tradus p rin laos (popor) sau demos (popor sau
entitate politic ă), iar ulti mul pr in ethnos (neam, plural ul ethne însem nând „păgâni”).
În toate c ărțile Vechiului Testament , Israel, poporul al es al lui Dumnezeu, se opune celorlalte
neamuri care au leg ătură într-un fel sau altul cu istoria lui Israel. Poporul Israel a fost ales de
Dumnezeu nu pentru c ă le dep ășea pe cele lalte neamuri p rin num ăr sau într-alt fel, ci pentru că
Dumnezeu l-a ales și l-a iubit (Deuteronom 1, 6-8). În Vechiul Testame nt, noțiunea de popor ales a l
lui Dumnezeu este o no țiune rel igioasă. Sentime ntul de com unitate na țional ă caracteristic pentr u
fiii lui Israel se înr ădăcina în con știința aparte nenței lor la Dumnezeu pr intr-un leg ământ î ncheiat
de p ărinții lor cu Domn ul. Popo rul Israel a deve nit poporul ales al lui Dumnezeu a c ărui chemare
era de a păstra credin ța în singurul Dumnezeu adev ărat și să dea mărturie de aceast ă credin ță
înainte a celorlalte neamuri, ca prin el s ă se arate lumii D umnezeul-om Iisus Hr istos, Mântuitorul
tuturo r oamenilor.
Pe lâng ă împărtășirea unei singure religii, unita tea popor ului lui Du mnezeu era asi gurată de
comunitatea lor de neam și de limb ă și de înr ădăcinarea într- un pământ anume – într-o patrie.
Comunitatea de n eam a israeli ților avea la baz ă descenden ța lor dintr-un singur str ămoș –
Avraam. „P ărinte îl avem pe Avraam” (Mat ei 3, 9; Luca 3, 8), spuneau vechii i udei, subl iniind
apartenen ța lor la post eritatea celui pe care Dumnezeu l-a rânduit să devin 㠄tat ă al multor
neamuri” (Facere 17, 5). O mare importan ță era atribuit ă păstrării p urității sângelui : căsătoriile cu
străini nu er au permise pentru c ă în acestea „s ămânța sfâ nt㔠se amest eca cu „popoarele cele de alt
neam” (E zdra 9, 2).
Dumnezeu a dat popor ului lui Israel ca s ă locuiască în P ământul F ăgăduin ței. Ie șind din
Egipt, acest popor s-a dus în Canaan, p ămân tul str ămoșilor lui și, prin voia l ui Dumnezeu, l-au
cucerit. Din acel mome nt, p ământul Canaa nului a devenit pământul lui Israel, iar capitala sa –
Ierusalimul – a devenit principalul centru politic și spir itual al popor ului ales al l ui Dumnezeu.
Poporul Isra el vorbea o l imbă care nu era numai limba vie ții de zi cu zi, ci și o limb ă de rug ăciun e.
Mai mult, ebraica vec he era limba Reve lației, pentru c ă în ea vorbise popo rului lui Israel
Dumnezeu Însu și. În epoca de di naintea venirii lui Hristos, când locuitori i Iudeii vo rbea u
aramaica, limba greac ă fusese ridica tă la statutul de limb ă de Stat, în timp ce ebraica continua s ă fie
tratat ă ca o limb ă sacr ă, în care se s ăvârșea cultul în templu.
Unive rsală prin natura ei, Biserica este în acela și timp un organis m, un trup (I
Cor. 12, 12). Ea este c omunitatea co piilor lui Dumn ezeu, „o semin ție aleas ă, preo ție
împărăteasc ă, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu… cei care odinioar ă nu
erau popor, dar care acum sunt poporul lui Dumnezeu ” (I Petru 2, 9-10). Unit atea
acest ui popor nou e asi gurată nu de comunitatea sa na țional ă, cu lturală sau
lingvistic ă, ci de credin ța sa comun ă în H ristos și de Botez. Noul popor al lui
Dumn ezeu „nu are aici cet ate stătătoare, ci o caut ă pe ac eea c e va s ă fie” (Evrei
13, 14). P atria spiri tuală a tuturo r cre știnilor nu este Ierusalimul p ământesc ci
Ierus alimul „cel de sus” (G alateni 4, 26). Evan ghel ia nu este predic ată într-o limb ă
sacră unui singur popor, ci la toate limbile (Fapte 2, 3-11). Ev anghelia nu este
predicat ă pentru un singur popor ales care s ă păstreze adev ărata credi nță, ci pentru
ca „întru Numele lui Iisus tot genunchiul s ă se plece, al celor cere ști, al ce lor
pământe ști și al celo r dedesubt, și să mărturisească toat ă limba c ă Domn este I isus
Hristos, întru sl ava l ui Dumnezeu Tat ăl” (Filipeni 2, 10-11).
6II.2. Cu toate ac estea, car acterul univer sal al Bise ricii nu înseamn ă că creștinii
n-ar avea drept la i dentitate na țional ă și exprim ări de sine naționale. Dimpotriv ă,
Biseric a unește în sine principiul universal și cel na țional. Astfel, de și universal ă,

Biseric a Orto doxă e alc ătuită dint r-o mul țime de Bise rici Na ționale Autocefale.
Conștienți că sunt cet ățeni ai unei patrii c erești, creștinii ortodoc și nu trebuie s ă uite
de pat ria lor pământeasc ă. Domnul Iisus Hristos În suși, Dumnezeiesc ul întemeietor
al Bisericii, nu avea nici un adăpost pe p ământ (Matei 8, 20) și a ar ătat că învățătura
pe care a adus-o nu ar e caracter local sau na țional: „Vine ceasul când nici pe
muntele acesta, nici în Ierusalim nu v ă veți închina Tat ălui” (Ioan 4, 21). Cu toate
aceste a, El s-a i dentificat cu po porul c ăruia îi apar ținea prin na șterea sa omeneasc ă.
În convorbirea cu femeia samariteanc ă, El a subliniat ap artenen ța lui la n ațiunea
iudaic ă: „Voi v ă închina ți la c e nu știți; noi ne închin ăm la ceea ce știm, pentru c ă de
la iudei este mân tuirea” (Ioan 4, 22). Iisus a fost un supus loial al Imperiului Roman
și a pl ătit taxele în folosul cezarului (Matei 22, 16-21). Înv ățând în epistolele sale
despre n atura s uprana țional ă a Bisericii lui Hristos, Apostolul Pavel nu uita c ă prin
naștere el era „evreu din evrei” (Filipen i 3, 5), iar prin cet ățenie era roman ( Fapte
22, 25- 29).
Deosebiril e culturale dintre popoare î și găsesc expresia în crea ția liturgic ă și în
celelalte arte biserice ști, în particularit ăți ale organizării vie ții cre știne. Toate aces tea
creeaz ă culturi cre știne na ționale.
Între sfin ții venera ți de Bise rica Or todo xă, mul ți au devenit faimo și prin iu-
birea lor pentru patria p ământeasc ă și prin dedicarea lor fa ță de ea. Izvoarele
hagiografi ce ruse ști îl laud ă pe Sfântul C neaz Mih ail al Tve rului care „ și-a dat via ța
pentru p atrie”, compar ând faptele s ale cu martiriul marelui mucenic Dimitrie al
Tesalonic ului: „Bunul iubito r al patriei sale, spunea despre ora șul său natal,
Tesalonic: «Doamne, dacă vei pierde acest ora ș, voi pieri și eu odat ă cu el, dar dac ă-
l vei mân tui, voi fi și eu mântui t»”, î ntotde auna Bi seric a și-a chemat fiii s ă-și
iubeasc ă patria p ămân tească și să nu-și cru țe vie țile pentr u a o ap ăra atunci cân d
este ameni nțată.
Biseric a Rusă a bin ecuvânt at de mul te ori poporul pentru a lu a parte l a
războaie de eliberare. Astfel, în 1380, înaintea b ătăliei cu in vadatorii t ătaro-mon goli,
Cuvios ul Serghi, egumen ul și făcătorul de minuni din Radonej, a binecuvântat
oastea rus ă condus ă de Sfântu l Cneaz Di mitri Don skoi. În 1612, Sf ântul Ermo ghen,
Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, a binecuvântat po porul s ă înceap ă lupta cu
invadatori i polonezi. În 1813, în timpul r ăzboiul ui cu ag resorii fran cezi, Sfânt ul
Filaret al Moscovei spunea turmei sale: „Dac ă vă feriți să muri ți pentru onoarea
credin ței și pentru libertatea patriei, veți muri criminali sau robi. Muri ți pen tru
credin ță și patrie, și veți primi via ță și cunun ă în ceruri ”.
Sfântul in din Kron ștadt scri a astfel des pre iubire a pentru patri a pământeasc ă:
„Iube ște-ți patria pămân tească… ea te- a crescut, di stins, onorat și înzestrat cu to ate;
dar iub ește-ți mai ales patria cereasc ă… aceasta este inco mparabil mai scump ă
decât ace ea, pentru că este sfânt ă, dreapt ă și nestric ăcioasă. Aceast ă patrie ți-a
câștigat-o nepre țuitul sânge al Fiului lui Dumn ezeu. Dar, pentru a avea parte de
acea p atrie, trebui e să respecți și să iube ști legile ei, a șa cum ești obligat s ă resp ecți
cu adev ărat legile patriei p ământe ști.”
7II.3. Patriotismul c reștin se p oate manifesta at ât în raport cu o na țiune în sens
de comun itate etnic ă, cât și în sens de comunitate Statal ă de ce tățeni. Cre știnul
ortodox e ste che mat să-și iubească patria care are o di mensiune te ritorial ă și pe

frații săi de sânge care locuiesc în toat ă lumea. Aceast ă iubire e una din c ăile de
împlinire a poruncii dumn ezeie ști a i ubirii de aproapel e, care include iubirea
familiei proprii, a cona ționalilor și a concet ățenilor.
Patriotismul cre știnui ortodox trebuie s ă fie acti v. El se manifest ă în ap ă-
rarea patriei împotriva du șmanilor, în m unca pentru binele ei și în buna
organi zare a vie ții popor ului, între alte le pe calea particip ării la chestiunile
legate de guver narea Stat ului . Cre știnul este chemat s ă păstreze și să dezv olte
cultura na țional ă și con știința de sine a po porului.
Când o na țiune, civil ă sau etni că, manifest ă în mod plenar sau predominant o
comunitate monoconfesional ă ortodox ă, ea poate f i privit ă într-un anume sens ca o
comunitate de credin ț㠖 un popor ortodox.
II.4. În ac elași timp, senti mentele n aționale pot deveni manifest ări păcătoase
precum na ționalismul agresiv, xenofobia, exclusivismul na ționa l și dușmănia inter-
etnic ă. Împinse la extrem , aceste manifest ări co nduc ade seori l a restric ționarea
drepturilo r persoane lor și popoarelor, la r ăzboaie și alte manifest ări de violen ță.
Împărțirea na țiunilor în mai bune și mai rele și desconsiderarea unei na ți-
uni etnice sau civice sunt contrare eticii ortodoxe. Înc ă și mai contrare Ortodoxiei
sunt doctrinel e care pun na țiunea în locul lui Dumn ezeu sau r educ credin ța la un
aspect al c onștiinței na ționale.
Opunân du-se ace stor manifest ări p ăcătoase, Biser ica Ortodox ă își
îndepline ște misiunea de r econciliere între na țiuni ostile și reprezentan ții lor.
Astfel, în conflicte le inter-etnice, ea nu se identifică cu nici o parte, cu excepția
cazurilor când una din p ărți comite o agresiune sa u nedreptate evidentă.

III. Biseric ă și Stat
III.1. Ca organism divino-uman, Biseric a nu are numai o fiin ță tainic ă care nu
este supus ă stihiilor lumii, ci și o component ă istorică, iar aceasta vine în contact cu
lumea exterioar ă, inclusiv cu Statul. Statul, care exist ă pentru organizarea vie ții
lume ști, vine și el în contact și în leg ătură cu Biserica. Rela țiile din tre Stat și adep ții
adev ăratei religii s-au schimbat continuu în cursul istoriei.
Celula ini țială a societ ății omene ști a reprez entat-o familia. Istoria sfânt ă a Vechiului
Testament d ă mărturie c ă Statul nu s-a format dintr-o dat ă. La ie șirea din Egipt a fra ților lui Iosi f,
poporul Vechiului Testament nu avea nici un St at. Statul s-a format trep tat în epoca judec ătorilo r.
Ca rezultat al unei dezvolt ări istorice co mplexe călăuzite de Providen ța dumnezeiasc ă,
compli carea rela țiilor so ciale au dus la apari ția Statului.
8În vechiul Israel, în epoca Regilor, a existat o teocra ție autentic ă, adic ă guvernarea lui
Dumnezeu, unic ă în i storie. Totuși, pe m ăsură ce societatea s-a îndep ărtat de ascultarea fa ță de
Dumnezeu ca Organiza tor al treburilor lume ști, oamenii au început s ă se gânde ască la necesitatea
de a avea un st ăpânitor lumesc. Domnul a a cceptat alegerea oamenilor și a sanc ționat noua form ă
de guvernare, dar în acela și timp a regretat respingerea de c ătre ei a guvern ării lui Du mnezeu . „Și
a zis Domn ul către Samuel: «As cultă glasul popor ului în toate c âte îți grăiește; căci nu pe tine te-au
lepădat, ci pe Mine M-au lepădat, ca s ă nu mai domnesc Eu peste ei. Cum s-au purtat ei cu Mine
din ziua aceea, când i-a m scos din Egipt, pân ă astăzi, părăsindu-Mă și slujind la dumnezei str ăini,
așa se poart ă și cu tine. Ascult ă deci glasul lor, d ar să le spui și să le ar ăți dreptur ile regelui care va
domni peste ei»” (I Regi 8, 7-9).

Astfel, apari ția Statului pământe sc trebuie în țeleas ă nu ca o realitate instituit ă de la început
de Dumnezeu, ci ca acordarea de c ătre Dumne zeu oamenil or a posibilit ății de a- și orândui viața
social ă potr ivit voin ței lor libe re, așa încât ace astă orânduire, ap ărută ca r ăspuns la realitatea
pământe ască distorsionat ă de p ăcat, s ă ducă la evitarea unui p ăcat mai mare, opunându-i acestuia
mijloacele p uterii lume ști. În acela și timp, Domnul spune lim pede prin gura lui Samuel c ă așteapt ă
de la aceast ă putere f idelitate fa ță de porun cile Sale și fapte bune: „A șadar, iată regele pe care l-ați
cerut; iat ă, Domnul a pus peste voi rege. De v ă veți teme de Domnul, de-I ve ți sluji Lui, de nu v ă
veți împotrivi poruncilo r Domnului și de ve ți umbla și voi și regele care domne ște peste voi în
urma Domnului Dumnezeului vostru, atunci mâna Domnu lui nu va fi împotriva voas tră. Iar, de
nu ve ți asculta glasul Domnului, ci vă veți împotrivi porun cilor Lui, at unci mâna Domnului va fi
împotriva voastr ă cum a fost împot riva p ărinților voștri” (I Regi 12, 13-15). Câ nd S aul a înc ălcat
porunca lui Dumnezeu , Dumnezeu l-a lep ădat (I Regi 16, 1) și l-a însărcinat pe Samue l să-l ung ă pe
celălalt ales al S ău, David, fiul un ui om simplu pe nume Iesei.
Făcându-se om, Fiul l ui Dumnezeu, St ăpân al c erului și al pământului (Matei 28, 18), s- a
supus pe Sine În suși ordinii p ămân tești a lucr urilo r și deținătorilor p uterii Statul ui. Răstignitorului
său, Pilat, procurator ul roman al Ierusalimul ui, El îi spune „ N-ai avea p utere asupr ă-Mi dac ă nu ți-
ar fi fost dat ă de sus” ( in 19, 11). Înt rebării în sc op de ispit ire a fariseilor , dacă se cuvine să plătim
taxe cezarului, Mântuitorul i-a răspuns as tfel: „D a-ți cezarului cele ale cezarului” (Matei 22, 2 1).
Explicitând înv ățăturile lui Hristos despre dreapta atitudine fa ță de puterea de Stat, Sfântul
Pavel scria: „Tot sufletul s ă se supun ă înaltelor st ăpâni ri; că nu este stăpânire decât de la
Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumneze u sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotrive ște
stăpânirii, r ânduielii lui Dumnezeu i se împ otrive ște. Iar cei ce se împotrivesc își vor atrage
osând ă. Că dreg ătorii s unt fric ă nu pentru fapta bun ă, ci pentru cea rea. Vrei dar s ă nu-ți fie fric ă
de st ăpânire? F ă binele și vei avea laud ă de la ea; căci ea ție-ți este slujitoare a lui Dumnezeu spr e
bine. Dar, dac ă tu faci rău, teme-te, c ă nu-n za dar poart ă sabia; pentru c ă ea este slujitoare a lui
Dumnezeu, r ăzbunare a mâniei Lui asupra celui ce s ăvârșește răul. Pentru aceasta e nevoie s ă vă
supune ți, nu numai din pricina mâniei, ci și în virtutea con științei. C ă de aceea și plătiți dări; căci
dreg ătorii s unt slujito ri ai lui D umnezeu, ca-ntru aceasta s ă stăruiasc ă. Dați-le tutur or cele datora-
te: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama ; celui cu teama, te ama; celui cu cinstea, cinst ea”
(Romani 13, 1-7). Aceea și idee a exprimat-o și Apostolul P etru: „Sup uneți-vă, pentru Domnul,
oricărei o rânduieli ome nești: fie împăratului, fii ndcă este înalt st ăpânito r, fie dreg ătorilo r, ca unora
ce sunt trimi și de el s ă-i pedepseasc ă pe f ăcătorii de rele și să-i laude pe f ăcătorii de bine; c ăci așa
este voia lui Dumnezeu: voi, f ăcând binele, s ă-nchide ți gura necuno știnței pro știlor. T răiți ca
oameni libe ri, dar nu ca și cum ați avea libert atea drept acoper ământ al r ăutății, ci ca ro bi ai lui
Dumnezeu” (I Petru 2, 13-16). Apostolii i-au înv ățat pe cre știni s ă se supun ă autorit ăților indifere nt
de atitudinea lor fa ță de Biseric ă. În epoca apostolic ă, Biseri ca lui H ristos era persecutat ă atât de
autorit ățile iudaice, cât și ale Statului roman. Ceea ce nu i-a împiedicat pe mucenici și pe ceilal ți
creștini din vremea aceea s ă se roage pentru persecutori și să le recunoasc ă stăpânirea.
III.2. Cădere a lui Adam a adus în lume p ăcate și vicii care au nevoie de
opozi ție din partea societ ății. Primul dintre acestea a fo st uciderea lui Ab el de către
Cain (F acere 4, 1-16). Con știenți de ace asta, oamenii din toate societ ățile cunos cute
au început s ă instituie legi c are să impu nă restricții răului și să susțină binele.
Pentru po porul Vec hiului Test ament, Dumnezeu a fost D ătătorul unei Le gi care
reglementa nu numai via ța rel igioas ă, ci și viața socială (Ieșire 20-23).
9Statul ca un elemen t indispensabil al vi eții într-o lume deformat ă de p ăcat, în
care at ât individul, cât și societatea treb uie protejate de manifest ările primejdio ase
ale p ăcatului, e binecuvântat de Dumnezeu. În acela și timp, nevoia unui Stat a
apărut nu din voin ța lui Dumnezeu p entru întâiul Adam, ci datorit ă căderii
acestuia în p ăcat și datorit ă faptului c ă acțiunea pentru restrângerea domina ției
păcatului asupra lumii este conform ă voii Sale. Sfânta Sc riptur ă invoc ă forța la
care puterea de St at po ate re curge pentru restrângerea r ăului și sprijinirea

binelui, în care vede se nsul moral al existen ței Stat ului (Rom. 13, 3-4). Din cele de
mai sus rezult ă că anarhi a est e absen ța organi zării adec vate într-un Stat și societate,
iar invocarea ei și încercarea de a o introduce contravine în țelegerii cre știne a lumii
(Rom. 13, 2).
Biserica nu numai c ă prescrie fiilor ei supuner ea fa ță de puterea de Stat, in-
diferent de co nvingerile și credin ța deținătorilor ei, ci se și roagă pentru aces ta,
„ca s ă petrecem via ță pașnică și lini ștită întru to ată cuvio șia și bun ă-cuviin ța” (I
Tim. 2, 2). În acel ași timp, cre știnii trebuie s ă se fereasc ă de absolutizarea puterii,
de ignorarea limitelor ei ce decurg din val oarea ei pur p ământească, tempor ală și
trecătoare, condi ționat ă de prezen ța păcatului în lume și de nevoia restrângerii
lui. Potrivit înv ățăturilor Bisericii, puterea îns ăși nu are dreptul de a se
absolutiza extinzându- și limitele pân ă la deplina autonomie fa ță de Dumnezeu
și de ordinea lucrurilor stabilit ă de El, ceea ce poat e duce la abuz de putere și
chiar la di vinizarea de ținătorilor ei. Chiar dac ă exist ă în vederea binelui, Statul, ca
și alte institu ții omene ști, poate ave a tendința de a se transfo rma într-o institu ție de
sine st ătătoare. Numero asele exemple istori ce ale unei astfel de transf ormări arat ă
că, în aces t caz, S tatul își pierde menirea lui auten tică.
III.3. În rela țiile dintre Biseric ă și Stat trebuie luat ă în considerare diferen ța lor
de n atură. Biserica a fost întemeiat ă direct de Dumnezeu Însuși, de Domnul n ostru
Iisus Hristos, pe când natura i nstituit ă de Dumnezeu a puterii de St at se manifest a
abia indirect, în procesul istoric. Scopul Bisericii este mântui rea ve șnică a
oamenilor, pe când scopul Statul ui e prosperitatea oamenilor pe p ământ.
„Împ ărăția Mea nu este din l umea ace asta”, spu ne Mânt uitorul (Ioan 18, 36) .
„Lumea aceasta” este numai în parte supus ă lui Dumnezeu, cea mai mare p arte ea
încearc ă să se au tonomize ze față de propriul ei Creator și Domn. În m ăsura în c are
lumea nu se supun e lui Du mnezeu, ea se supune „ tatălui minciunii” și „zac e în
rău” (Io an 8, 44; I Ioan 5, 19). Dar în fiin ța ei tainic ă, ca „trup al lui Hristos” (I Cor.
12, 27) și „stâlp și temelie a adev ărului” (I Tim. 3, 15), Biserica nu poate avea în sine
nici un r ău și nici o umbr ă sau întuneric, întrucât Statul e o parte a „l umii ace steia”,
el n-are parte în împ ărăția lui Dumnezeu, pentru c ă acolo unde Hristos este „totul
în toate ” (Coloseni 3, 11) nu este loc pentru constrângere, nici opozi ție între uman și
divin, și, prin urmare, nici Stat.
În lum ea cont emporană, Statul se prezint ă de o bicei secul ar, nelegat de nici
un f el de angajamente religioase. Coop erarea sa cu Biserica se limiteaz ă la câteva
domenii și se întemeiaz ă pe neam estec ul recipro c în treburile propr ii fiec ăruia.
Totu și, Statul este conștient de principiul potrivit c ăruia proprietatea p ămân tească
este de neimaginat în absen ța unor norme mo rale – norme care sunt de asemenea
indispensabile pen tru mântuirea ve șnică a omului. Prin urmare, sarcinile și
acțiunea Bisericii și ale St atului pot coincide nu numai în atingerea unui folos pur
pământesc, ci și în împlinirea misiunii mâ ntuitoare a Bisericii.
10Principiul Statului s ecular nu trebuie î nsă înțeles ca implicând scoaterea ra-
dical ă a religiei din toate sferele vie ții poporului, excluderea uniunilor religioase de
la participarea la luarea dec iziilor în probleme însemnate social, și privarea de
drept ul de a e valua acțiunile autorităților. Acest principiu presup une numai o

anumită împărțire a sferelor Bisericii și puterii și neamestecul reci proc în treburile
celuilalt.
Biserica nu trebuie s ă-și asume func ții rezervat e Statului, cum ar fi opozi ția
față de p ăcat pe calea for ței, folosirea unor puteri constrâng ătoare lume ști și
asumarea unor func ții ale puterii se Stat care presupun constrân gere și limitare. În
același timp Biserica poate cere sau poat e îndemna put erea de St at să-și exercite
puterea în unele cazuri, dar de cizia în ac eastă chestiune r ămâne pe se ama St atului.
Statul nu trebuie s ă intervin ă în via ța Bisericii sau în guvernarea, înv ățătura
credin ței, via ța ei lit urgic ă, practica duhovniciei etc. ni ci în general în activitatea
institu țiilor biserice ști canonice, cu excep ția acel or as pect e în care Biserica
trebuie s ă acționeze ca o person alitate juridic ă obligat ă să intre în anumite re lații
cu Statul, cu legisla ția și organele puter ii. Biserica a șteapt ă de l a Stat respect fa ță
de norm ele sal e canonic e și celelalte statute interne ale ei.
III.4. În decursul istoriei au apărut dife rite model e ale rel ației dintre Biseric a
Orto doxă și Stat.
În tradi ția ortodox ă s-a format o propunere precis ă despre forma ideal ă a rela țiilor dintre
Biseric ă și Stat. Dat fiind c ă rela țiile biser ică-stat sunt bidire cționale, forma istoric ă ide ală
menționat ă mai sus a putut fi elaborat ă numai într-un Stat care recuno ștea Biserica Ortodox ă ca cel
mai mare va loare sfânt ă a poporului, cu alte cuvinte, numai î ntr-un Stat o rtodox .
Încerc ări de a elabora o aseme nea form ă au fost întreprinse î n Biza nț, unde principi ile
relațiilor între Biseric ă și Stat și-au g ăsit expresia în canoanele și legile Imperiului și s-au reflectat în
scrierile Sfin ților P ărinți. În ansambl ul lor, aceste principii au ajuns s ă se numeasc ă o „simfonie”
între Biseric ă și Stat. Esen ța ei era al cătuită din conlucra re, sprijin și resp onsabilitate recip rocă, fără
amestecul unei p ărți în sfera exclusiv ă de competen țe a celeilalte. Episcopul se supunea puterii de
Stat ca un supus, iar nu pentru că puterea sa ep iscopal ă ar proveni de la puterea de Stat oficial ă.
Tot astfel, și puterea de Stat oficial ă se supunea episcopului ca parte a Bisericii, care- și caut ă în e a
mântuirea, iar nu pentr u că puterea ei deriv ă din puterea episcopului. În astfel de rela ții simfonice
cu Biseri ca, Statul caut ă sprijinul ei duhovnicesc, rug ăciunea pentru sine și binecuvântarea mun cii
sale pentru a atinge scopul bun ăstării cet ățenilor s ăi, pe când Biserica ob ține de la Stat sprijin în
crearea condi țiilor favo rabile p ropovăduirii și grijii duho vnicești față de copi ii săi care sunt în
acela și timp cet ățeni ai St atului.
În novela VI, Sfântul împ ărat Iustinian formu la princ ipiul care st ă la baza simfoniei între
Biseric ă și Stat: „Cea m ai mare binecuvântare dat ă oamenil or de harul înalt al lui Dumnezeu sunt
preo ția și imperiul, prim a (preo ția, puterea biseri ceasc ă) îngrijindu-se de lucr urile dumnezeie ști, în
timp ce ultima (imperiul, puterea de Stat) îndrum ă și se îngrije ște de lucruril e omene ști, și
amândou ă prov in din unul și acel ași izvor și înfrumuse țează viața omeneasc ă. De aceea, nimic nu
stă atât de mult la inima împ ăraților ca cinstea preo ților care la rândul lor îi sluj esc, rugându-se
necontenit l ui Dumnezeu pentru ei. Iar dac ă preo ția este bine rânduită și bine-pl ăcută lui
Dumnezeu între toate, iar puterea de Stat î și va exercita co rect puterea încredin țată ei, atunci va fi
o armonie d eplină între ei în tot ce sluje ște folosului și binelui neamului omenesc. De aceea noi ne
străduim di n toate puterile s ă păzim dogmele adev ărate ale lui Dumnezeu și cinstea preo ției,
nădăjduind s ă primim p rin aceasta mare bine de la Dumnezeu și să ne ținem cu t ărie cele pe ca re le
avem”. Co nformându-se acestei norme, împ ăratul Iusti nian, în novelele sale, a recunoscut
canoanelor [biserice ști] puterea unor legi de Stat.
Formula biz antin ă clasic ă a rela țiilor dintre puterea de Stat și puterea bis ericeasc ă e cuprins ă
în Epanagoga (a doua jum ătate a secolului IX) : „Puterea l umeasc ă și preo ția stau între ele în
raportul car e exist ă într e trup și suflet; ele sunt indisp ensabile pentru constitu ția Statului a șa cum
trup ul și sufletul sunt ambele necesare pentru ca omul să trăiască. Bunăstarea unui Stat st ă în
legătura și armonia lor”.
11Totu și, în Bizan ț aceas tă simfonie n-a existat într-o form ă absolut pur ă. În practic ă, era
adeseori violat ă și distorsionat ă. Bise rica a fost de multe ori supus ă preten țiilor cezaro-papiste din

partea puterii de Stat, în principal preten ției șefului Statulu i, împ ăratul, de a avea un cuv ânt
hotărâtor în solu ționare a trebur ilor biseri cești. Al ături de păcatul om enesc al iubirii de putere,
aceste prete nții aveau și o explica ție istoric ă, împ ărații cre știni ai Bizan țului erau succesorii direc ți
ai împ ăraților romani p ăgâni care, între multele lor titluri, îl aveau și pe acela de pontifex maximus,
preot supre m. Tendin ța cezaro-papist ă s-a mani festat m ai direct și mai primejdios pentru Biser ică
în politica împ ăraților eretici, îndeosebi în epoca iconoclasmului.
Spre deosebire de bazileii bizantini, principii și țarii ru și au avut o alt ă moștenire. De aceea,
precum și din alte motive istorice, în vechea Rusie rela țiile dintre puterea biseri ceasc ă și puterea de
Stat au fost mai armonioase. Au ex istat îns ă și devieri de la normele canonice (sub Ivan cel
Groaznic și în confrunt ările dintre țarul Aleksei Mihailovic i și patriarhul Nikon).
În ceea ce prive ște perioada sinodal ă, evidenta distorsionare pe parcurs ul acestor dou ă secole
din istoria Bisericii Ruse a normei simfoniei a fost determ inată de impactul deosebit pe care l-a
avut asupra percep ției rusești a legii și ordinii vieții politi ce doctri na protestant ă a teritorialismului
și Bisericii de Stat (a se vedea mai j os). În conte xtul pr ăbușirii Imperi ului țarist, Soborul local din
1917- 1918 a făcut o încercare de reafirmare a id ealului simfoniei în noile condi ții. În declara ția care
a precedat rezolu ția despre rela țiile dintre Biseri că și Stat, preten ția de separa ție a Bisericii de Stat a
fost asem ănată dorin ței ca „soarele să nu str ălucească, iar focul s ă nu î ncălzeasc ă. Prin legea
intern ă a fiin ței sale, Biserica nu poate renun ța la chemarea sa de a lumina, de a transfigura
întreaga viață omeneasc ă, de a o umple de razele ei”. În re zoluția Sobo rului cu privire la statutul
legal al Bise ricii Ortodo xe R use, St atul este chemat s ă accepte în special urm ătoarele pre cizări:
„Biserica Or todox ă Rusă, care alc ătuiește o parte a Biseric ii Universale a lui Hristos, are în Statul
rus un statut public și legal superior între celelalte confesiuni, care i se cuvine în cali tate de cel mai
mare lucru sfânt al maj orității cop leșitoare a popula ției și de mare for ță istoric ă care a edificat
Statul rus… Odat ă publicate, decretele și regulamentele pr oprii emise de Biserica Ortodox ă în
ordinea stab ilită de ea, p recum și actele administ rației și trib unalelor bis ericești vor f i recunosc ute
de Stat ca a vând for ță și semnifica ție jurid ică cu condi ția să nu viole ze legile Statului… Legi le
Statului p rivitoare la Biserica Ort odoxă vor fi emise numai cu ac ordul puter ii biser icești.”
Soboarele locale ulterioare s-au întrunit în condi ții în care mersul istoriei f ăcea imposibil ă
întoarcerea la principiile prerevolu ționare ale relațiilor dintre Biseric ă și Stat. C u toate acestea,
Biserica și-a afirmat rol ul său tradi țional în via ța societ ății și și-a expri mat disponibilitatea de a
activa în sfera social ă. Astfel, Soborul local din 1990 const ata: „De-a lungul istoriei sale milenare,
Biserica Ort odoxă Rus ă și-a educat credincio șii în spiritul patriotismului și iub irii de pace.
Patriotismul ei se m anife stă în preocuparea pentru mo ștenirea istoric ă a patriei, în cet ățenia activ ă,
în împărtășirea bucuriilor și necazurilo r popor ului său, în munc ă plin ă de râvn ă și con știincioas ă și
în preocuparea pentru starea moral ă a societ ății și pentru conservarea na turii” (din mesaju l
Soborului).
În Occidentul european medieval a luat fiin ță, nu f ără influen ța lucr ării „Despre cetatea lui
Dumnezeu” a Fericitu lui Aug ustin, doctrina „celor dou ă săbii” potrivit c ăreia atât puterea Bisericii,
cât și a Statului pro vin, prima direc t, iar cea de-a do ua indirect, de la epis copul Ro mei. Papii erau
monarhi absolu ți care domneau asupra Statu lui papal, o parte a Italiei a cărui rămășiță este
Vaticanul de ast ăzi. Mul ți episcopi, îndeosebi în f ărâmi țata Germanie feudal ă, erau prin ți care
aveau asupr a teritoriil or lor ju risdicții Statale, cu guvern și armată proprie pe care le conduceau ei
înșiși.
Reforma n-a l ăsat loc papilor și episcopi lor c atolici pentr u a-și păstra puterea Statal ă pe
teritoriile țărilor care deveniser ă protestante. În secolele XVI I-XIX condi țiile legale s-au schimbat și
în țările catolice pân ă într-atât încât practic Biserica Catolic ă a fost de fap t înlăturat ă de la puterea
de Stat. To tuși, alături de Statul Vatican, doctrina „celor dou ă săbii” a sus ținut continuarea
practic ii înc heierii uno r alian țe între curia roman ă și Statele pe teritoriile c ărora exis tau comunit ăți
catolice sub forma concordatelor. Ca urmare a ac estui fapt, statutul legal al acestor comunit ăți era
reglementat în multe țări nu doar de legi interne, ci și de legile ca re reglementeaz ă rela țiile
interna ționale al c ăror subiect era Statul Vatican.
12În țările unde a triumfat Reforma, iar mai târ ziu și în unele țări catolice, în rela țiile dintr e
Biseric ă și Stat a fost instituit princ ipiul terito rialismului ca re dă Statului suvera nitate absolut ă
asupra unui teritoriu și asupra comunit ăților re ligioase aflate pe el. Acest sistem d e rela ții a fost

exprimat în formula cujus est regio, ilius est religia („a cui e stăpânirea , a aceluia e și relig ia”).
Aplicat consecvent, acest sistem presupune exila rea din Sta t a celor care au o confesi une diferit ă de
cea a de ținătorilor celei mai înalte puteri în Stat (o practic ă întâlnit ă nu o dat ă). În via ța real ă însă,
acest principiu s-a consolidat într- o form ă atenuată de realizare care poate fi numită siste mul
Biseric ă de Stat. Acesta oferă comunit ății religi oase majoritare din ca re face parte suveranu l, și pe
care el o c onduce în mod oficial, privilegii le unei Biserici de S tat. O combi nație între acest sistem al
relației între Biseric ă și Stat și rămășițele simfoniei tradi ționale mo ștenite din Bizan ț a determi nat
particularita tea statutului legal al Bisericii Ortodoxe Ruse în a șa-numita perioad ă sinodal ă.
În Stat ele Unite ale Americii, care au cons tituit de la bun început un Stat multi-
confesional, a fost insti tuit principiul separa ției radicale a Biserici i de Stat, în care sistemul
puterii este pe deplin neutru fa ță de toate c onfesiunile. Totu și, o neutralitate absolut ă, în
general, e gr eu de atins. Nici un Stat nu poate s ă ignore structura rel igioasă reală a popula ției
sale. Nici o denomina țiune creștină luat ă separ at nu alc ătuiește majo ritatea în State le Unite ale
Americ ii, d eși majoritatea hot ărâtoare a locuitorilo r Statelor Unite o alc ătuiesc cre știnii.
Aceast ă realitate se reflect ă îndeo sebi în faptul c ă președintele jur ă pe Biblie, c ă zilele libere
sunt oficial duminici le etc.
Principiul s epara ției Biserici i de Stat are îns ă și o altă genea logie. Pe continentul european el
este un rezultat al binecunosc utei l upte anticleri cale sau f ățiș antibiseric ești, în special din istori a
revol uției franceze. Î n aceste cazuri, Bis erica este separat ă de Stat nu datorit ă
multiconfesi onalismului popula ției, ci pentru c ă Statul se identific ă cu o anume ideolo gie
anticre ștină sau total antireligioas ă, astfel încât aici nu se m ai poate vorbi de neutra litatea sa fa ță
de religie, ni ci măcar de natura sa pur secula ră. Pentru Biseric ă, aceast a înseamn ă desi gur restric ții,
drepturi lim itate, discriminare sau persecu ție fățișă. Istoria secolul ui XX ne-a oferit în diferite țări
ale lumii m ulte exemple ale unei asemenea atitudini a Statului fa ță de religie și Biserică.
Mai exist ă o form ă a rela țiilor dintr e Biseric ă și Stat, cu un c aracter in termediar între Biserica
de Stat și separa ția radical ă a Bisericii de Stat, unde Biserica are statutul unei corpora ții pri vate. E
statutul Biserici i ca și corporație pub lică legal ă. În acest caz, B iserica poate avea unele privilegii și i
se pot încre dința unele obliga ții delegate ei de către Stat, f ără a deveni totu și Biseric ă de Stat în
adev ăratul sens al cuvântului.
Țări, cum ar fi Marea Britanic, Finland a, Norvegia, Da nemarca, Grecia, p ăstrea ză și astăzi
sistemul Bisericii de Stat. Alte State, tot mai multe (SUA, Fran ța), își întemeiaz ă rela țiile c u
comunit ățile religioase pe princi piul separa ții depline. În Germania, Biserica C atolică, Biserica
Evanghelic ă și alte cât eva Biserici au statutul de corpora ții pub lice legale, în timp ce alte
comunit ăți religioase sunt cu totul s eparate de Stat și pri vite drept co rporații private. În practic ă
însă, în cele mai multe din astfel de comunit ăți situa ția real ă a comunit ăților re ligioase depinde
foarte pu țin de faptul că sunt sau nu sunt sep arate de Stat. În unele țări unde Bisericile și-au
păstrat statu tul statal, acesta s-a redu s la perceperea de taxe pentru sus ținerea lor prin institu țiile
fiscale ale Statului și în r ecunoașterea înregistr ărilor relig ioase ale botezurilo r și căsătoriilor ca fiind
la fel de valide legal ca și certificatele de st are civil ă eliberate de organel e administra ției de Stat.
13Astăzi, Bi serica Ort odoxă își săvârșește slujirea lui Dumnezeu și a o amenilo r
în diferite țări. În unele din tre ele, ea reprezint ă confesiunea na țională (Grecia,
România, Bulgaria), în a ltele, m ultinaționale, ea este religia majorit ății na țiunii
(Rusia). În alte țări, memb rii Bisericii Orto doxe alc ătuiesc o minoritate religio asă
care tr ăiește fie printre cre știni de alte confesiuni (F inlanda, Polonia, SUA), fie
printre o ameni avân d alte religii (Japonia, Si ria, Turcia). În unele țări mici, Bise rica
Orto doxă are statutul unei religii de S tat (Cipru, Grecia, F inlanda), î n altel e este
separat ă de Stat. Exist ă difer ențe și între contextele legale și politice concrete în care
trăiesc Bisericile Ortodoxe locale. Toate îns ă se întemei ază, atât în ordinea intern ă,
cât și rela țiile lor cu puterea de Stat, pe poruncile lui Hristos, pe înv ățăturile
Apostolilor, pe sfintele cano ane și pe o experien ță istoric ă de dou ă mii de ani; în
cele mai diverse condi ții, ele g ăsesc posibilitatea de a- și împlini scopurile poruncite

de Dumnezeu, revel ându- și astfel natura lor supral ume ască și originea lor cereasc ă,
dumne zeiască.
III.5. Dat ă fiind di feren ța lor de nat ură, Biserica și Stat ul au l a dispoziție
mijloace diferite pentr u a-și atinge scopurile. Statul se sprijin ă în principal pe
Puterea mat erială, care incl ude co nstrânger ea, și pe sis teme de idei s eculare
corespunz ătoare, în timp ce Bise rica are la dispozi ție mijloace religios-mor ale
pentru c ălăuzirea duhovniceasc ă a turmei sale și pentru atragerea de noi fii.
Biserica propov ăduiește fără greșeală Adevărul lui Hristos și pred ă oamenilor
poruncile morale care vin de la Dumnezeu Însu și; de acee a, ea n-are putere a să
schimbe nimic în înv ățătura s a. Dar n- are put erea nici s ă tacă sau s ă se rețină de la
propovăduirea adev ărului, oricare ar fi înv ățăturile prescrise sau propag ate de
institu țiile de Stat. În aceast ă privin ță, Biserica este cu totul liber ă față de Stat.
Pentru propov ăduirea neîngr ădită și liber ă interior a adev ărului Bis erica a suf erit
nu o dat ă în istorie persecu ții de l a dușmanii lui Hristos. Dar Biserica persecutat ă e
chemat ă să îndure cu r ăbdare persecu țiile, f ără a refuza loialitatea fa ță de St atul
persecutor.
Suveranitatea legal ă pe terito riul unui Stat ap arține autorităților lui. Prin ur-
mare, ele determin ă statutul juridic al Bisericii Lo cale, fie ac ordân du-i posibilitatea
de a- și împlini misiunea f ără opreli ști, fie îngr ădindu-i ac eastă posibilitate. Prin
aceast a pu terea de S tat se judecă pe ea însăși în fa ța Drept ății Veșnice și în cele din
urmă își decide dinainte soar ta. Biserica î și păstreaz ă loialitatea fa ță de Stat, dar
porunca lui Dumnezeu, de a s ăvârși în orice condi ții și în orice împrejur ări
lucrarea mântuirii oamen ilor, este deasupr a exigen țelor acestei loialit ăți.
Dacă puterea îi oblig ă pe cr edincio șii ortodoc și la apostazie fa ță de Hristos
și Biserica Lui și la p ăcate și fapte v ătămătoare suflet ului, Biserica trebuie s ă
refuze s ă se supun ă Stat ului. Urmân d glasului conștiinței sale, cre știnul poate s ă
nu împlineasc ă poruncile Statului care-l împing la un păcat grav. În cazul impo-
sibilit ății unei supuneri fa ță de legile de Stat și dispozițiile puterii din partea
plinătății Bisericii, ierarhia bisericeasc ă poate întreprinde, dup ă o considerare
adecvat ă a problemei, urm ătoarele ac țiuni: poa te să intre în di alog di rect cu putere a
în problema respectiv ă, poate s ă facă apel la popor pentru ca acesta s ă facă uz d e
mecanis mele democ ratice pen tru a schi mba legislația sau pentru a revizui decizia
puterii, poate s ă facă apel la institu țiile interna ționale, și la opinia public ă mondi ală
și poate s ă-și îndemn e fiii la nesupunere c ivică pașnică.
III.6. Princ ipiul libe rtății de conștiință, apărut ca no țiune jurid ică în s ecolele XVIII-XIX, a
devenit unul din princ ipiile f undamentale ale rela țiilor interumane numai dup ă primul război
mondial. A fost confirm at de Declara ția Univers ală a Drepturi lor Omul ui și inclus în constitu țiile
celor mai multe State. Apari ția acestui pr incip iu atest ă faptu l că, în lumea contempo rană, religia a
devenit dintr-o chestiune „social 㔠chestiunea „privat 㔠a omului. În sine, aces t proces atest ă
dezintegrarea sistemului valori lor spirituale și faptul c ă cea mai mar e parte a unei societ ăți, care
afirm ă libertatea de co nștiință, nu mai aspir ă la mântuire. Dac ă inițial Statul a apărut ca un
instrument al afirm ării legii d ivine în societate, libe rtatea de con știință a transformat în cele din
urmă Statul într-o institu ție exclus iv pământe ască, nelegat ă de angaj amen te religioase.
14Afirmarea libert ății de con știință ca principiu juridic atest ă pierde rea de c ătre
societate a scopurilor și valorilor religio ase, apost azierea în mas ă, indiferen ța față
de misi unea Bis ericii și față de biruin ța asupra p ăcatului. Dar acest principiu s-a

dove dit a fi unul di n mijloace le existen ței Bisericii într-o lume nereligioas ă, făcând-
o în stare s ă se bucure de un statut legal în Statul secular și de independen ță față de
acea p arte a societ ății care crede altceva sau nu crede deloc.
Neutralitatea r eligios-ideologic ă a St atului nu contrazic e ideea c reștină a
vocației Bisericii în societate. Totu și, Biserica t rebuie s ă arat e St atului c ă este
inadmisibil ca el s ă propage acte sau co nvingeri care pot duce la controlul total al
vieții personale, al convi ngerilor și rela țiilor cu al ți oameni, pr ecum și la
eroziunea moralit ății personale, familiale sau public e, la ofensarea sentimentelor
religioase, la v ătămarea identit ății cultural-spiritu ale a o amenilor și la
amenințarea darul ui sacru al vi eții. În realizar ea pr oiectelor sale sociale,
caritabile, educa ționale și a altor proiecte semnificativ e social, Bis erica se po ate
baza pe sprijinul și asisten ța Stat ului. Ea m ai are dreptul s ă aștepte de la St at ca,
în rela țiile sale cu uniunile religioase, s ă ia în considerare num ărul adepților s ăi
și locul pe car e ea îl ocup ă în formarea imaginii istorice, culturale și spirituale a
poporului și a po ziției lor civice.
III.7. Forma și metodele de guvern are sunt condi ționate în multe moduri d e
starea spi ritual ă și moral ă a societ ății. Con știent ă de aces t lucru, Bis erica acce ptă
opțiunea oamenilor sau cel pu țin nu i se împotrive ște.
Sub judec ători, sistemul social descris în Cartea Judec ătorilor , putea ac ționa nu prin
constrângere, ci în virtutea unei autorit ăți sanc ționate de Dumnezeu. Pentru ca aceast ă putere s ă
fie efectiv ă, credința în societate trebuia s ă fie foarte pute rnică. Sub regi, în monarhie , puterea
rămâne dar ul lui Dumn ezeu, dar exercitarea ei real ă recurge nu atât la autoritatea spiritual ă, cât la
constrângere. Trecerea de la judec ători la monarhie ate stă slăbirea credin ței, ceea ce a f ăcut
necesar ă înlocuirea Reg elui Nevăzut cu un rege v ăzut. Democra țiile c ontemporane, inclusi v cele
cu form ă monarhic ă, nu caută sancționarea divin ă a puterii. Ele r eprezint ă forma puterii în
societatea secular ă care presupune dreptul fie cărui cet ățean în stare de aceast a de a- și exprima
liber voin ța în alegeri.
O schimbare a for mei de putere într-una mai înr ădăcinat ă religios f ără spi-
ritualizarea societ ății în seși va degenera inev itabil în falsitate și ipocrizie și va
slăvi și face fără valoare aceast ă form ă în ochii oamenilor . Totu și, posibilitatea
unei astfel de rena șteri spiritual e a s ocietății, care s ă produc ă în mod firesc o
form ă mai înalt ă din punct de v edere religios de organi zare Statală, nu poat e fi
exclusă cu totul. Dar, în condi ții de robie, trebui e urmat sfat ul Sfântul Pavel: „Iar de
poți să fii liber, mai mult folose ște-te” (I Cor. 7, 21). În acela și timp, Bis erica treb uie
să acorde aten ția principa lă nu atât siste mului organizării ex terioare a Statului, c ât
stării inimilor membrilor ei. De aceea, Biserica nu socote ște posibil ca ea s ă devină
inițiatoarea vreunei schimb ări a forme i de gu vernare. Pe acee ași linie, Sinodul
episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1994 a accentuat juste țea pozi ției potrivit
căreia „Biserica nu acordă preferin ță nici unei organiz ări Statale, nic i uneia di n
doctrinele politice existente”.
15III.8. Statul, inclusiv cel secular, este de regul ă conștient de chemare a sa de a
clădi vi ața poporului pe principiile binelui și drept ății, îngrijindu-se atât de
bunăstarea materială, cât și de cea spiritual ă a so cietății. D e aceea, Biserica poat e
coopera cu Statul în chestiuni de pe urma cărora b eneficiaz ă atât Biseri ca îns ăși, cât
și individul și societatea. Pen tru Biseric ă, o asemenea preo cupare trebuie s ă facă
parte din misiunea ei mântuitoare care implic ă și grija f ață de o m. Biseric a e

chemat ă să ia parte la edific area vie ții omene ști în toate sferel e unde acest lucru este
cu putin ță și, astfel, s ă-și uneasc ă eforturile c orespunz ătoare cu reprezentan ții
puterii sec ulare.
Condi țiile cooper ării Biseric ă-stat treb uie să fie coresponden ța particip ării Bi-
sericii la eforturile Statului c u natura și chemarea Biseric ii, absen ța dict atului
Statului în acti vitatea soci ală a Bisericii și neimp licarea Bisericii în sf ere ale ac ti-
vității Statului unde ac țiunea ei este imp osibilă din motive canonice sau de alt fel.
Sferel e co nlucr ării între Biseric ă și Stat în perioada istoric ă actual ă sunt
următoarele:
a) realizarea p ăcii la nivel interna țional, inter-etnic și civic și
prom ovarea înțelegerii reciproce și a colabor ării între oameni, popoar e și Stat e;
b) preocupar ea pentru p ăstrarea moralit ății în societ ate;
c) educa ția și formarea spiritual ă, cultural ă, moral ă și patriotic ă;
d) caritatea și binef acerea și dezvolt area în comun a unor progr ame
sociale;
e) păstrar ea, restaur area și dezvoltar ea mo ștenirii istorice și culturale,
inclusiv preocuparea pentru cons ervarea mo num entelor istorice și culturale;
f) dialogul cu organismele puter ii de Stat din toate domeniile și la toate
nivelurile în chestiuni im portante pentru Biser ică și societat e, inclusiv în el a-
borarea unor legi, regulamente, instruc țiuni și decizii adecvate;
g) grija pentru for țele militare și de men ținere a legii, pentru educa ția
lor spiritual-mor ală;
h) eforturile pentru combater ea profilactic ă a criminalit ății și grija fa ță
de pers oanel e ajunse în institu ții cu privar e de libertate;
i) știința și cercetar ea, inclus iv cele umaniste;
j) îngrijirea s ănătății;
k) cultura și activitatea de crea ție;
l) munca mediilor de informare în mas ă biserice ști și secular e;
m) activitatea pentru p ăstrarea m ediul ui înc onjurător;
n) activitatea economic ă în folosul Bisericii, Statului și societ ății;
o) sprijinirea institu ției familiei, mater nității și copiilor;
p) opozi ția față de activit ățile structurilor pseudo-religioase care
amenință indi vidul și societat ea.
Conlucrarea între Biseric ă și Stat este posibil ă de asemen ea și în alte sfere,
atunci când acest lucru contribu ie la împ linirea sarcinilor men ționate mai sus.
În acel ași tim p, există domenii în car e clerul și structurile cano nice ale Bi-
sericii nu pot s ă sprijine Statul sau s ă coopereze cu el. Ac estea s unt urm ătoarele:
a) lupta politic ă, agita țiile electorale, campaniile în sprijinul unor
partide politice sau persoane private și al unor lideri publici sau politici;
b) prom ovarea războaielor civile sau de ag resiune extern ă;
c) participarea nemijlocit ă la ac țiuni de spionaj sau la orice alt ă
activitate care necesit ă, în conformitate cu legea Statului, p ăstrarea sec retului.
16Printre domeniile tr adiționale ale eforturilor soci ale al e Bisericii Ortodoxe
este și mijlocirea pe lâng ă put erea de Stat pentru nev oile po porului, pent ru
drepturile și preocup ările cet ățenilor particulari sau al e grupurilo r sociale. O
astfel de mijlocire este o datorie a Bisericii și ea se realizeaz ă prin inter venții

verbale sau scrise la organel e put erii de St at de div erse ramuri și niveluri din
partea institu țiilor corespunz ătoare ale Bisericii.
III.9. În Statul contemporan, puterea este divizată de obicei în ramuril e legis-
lativă, executiv ă și judiciar ă, și la niveluri n ațional, regional și local. Fapt care
dete rmină specificitatea rela țiilor Bisericii cu autorit ățile din diferite le ramu ri și
niveluri.
Relațiile cu puterea legislativ ă se manifest ă în dialo gul dintre Bis erică și
legislatori în chesti uni leg ate de îm bunătățirea legilor na ționale și locale care au
legătură cu via ța Bisericii, conl ucrarea Biseric ă-stat și sferele preocup ărilor
sociale al e Biserici i. Acest dialog pri vește d e asemenea r ezoluțiile și deciziile
puterii legislative care nu au leg ătură directă în legiferare.
În cont actele sale cu puterea exec utivă, Biserica trebuie s ă aibă un di alog pe
chestiuni legate de luar ea de decizii privitoare la via ța Bisericii, de cooperarea
dintre Bis erică și Stat și sfera preocup ărilor sociale ale Bise ricii. În acest scop,
Biserica men ține la nivel corespunz ător co ntact e cu organismele puterii exec utive
centrale și locale, inclusiv cu cele responsabile pentru re zolvare a unor probleme
practice din via ța și activit ățile asocia țiilor religio ase, și cu c ele responsabile pentru
monitorizare a resp ectării legilor (organe ale justi ției, procuraturii, afacerilor
interne) de c ătre organismele mai sus-men ționate.
Relațiile Bisericii cu puter ea judiciar ă la diferitele nive luri trebuie limitat ă
la reprezentarea intere selor sale în tribunal, atunci când este cazul. Biseric a nu
intervine în exercitarea nemijlocit ă de c ătre putere a judi ciară a f uncțiilor și
prerogati velor ei. În afar a cazurilor de abs olută necesitate, inte resele Bisericii
sunt reprezentate în trib unale de laici împuternici ți de autorit ățile biserice ști la
nivelul corespunz ător (Canonul 9, Sin. IV Ecumenic). Disputele biserice ști inter ne
nu vor fi aduse î n tribunal ele secular e (Canonul 12, Antiohi a). Pot fi adus e în fa ța
tribunalelor seculare numai conflicte interconfesionale sau conflicte cu
schismaticii care nu atin g chestiuni doc trinare (Canonul 59, Cartagina).
III.10. Sfintele c anoane interzic clerului s ă apel eze la pute rea de Stat f ără
permisiunea conducerii biserice ști. Astfel, canonul 11 al Sinodului din Sardica
spune: „D acă vreun episcop sau prezbiter (preot) sau, în general, oricine din cler în-
drăznește să meargă la î mpărat fără permisiune și scrisoare de la ep iscopul pro-
vinciei și, mai mult, de la ep iscopul mitropoliei, s ă fie depus și lipsit n u numai de
împărtășanie, dar și de demnitatea pe care o avea… Dac ă o necesitate neap ărată îl
împinge pe cineva s ă se duc ă la împ ărat, să o fac ă cu știrea și permisiunea
episcopului mitrop oliei și a celorlal ți episcopi ai provinciei și să călătoreasc ă cu
scrisori de la ace știa”.
17Contact ele și legăturile Bisericii cu cele mai în alte organe ale put erii de St at
se realizeaz ă direct de Patriarh și de Sfântul Sinod, s au prin reprezent anți
delegați cu împuter niciri scrise. Contactele și legăturile lor cu or ganele re gion ale
ale puteri i de St at sunt r ealizate de episcopii epar hiali sa u prin r eprezentan ți
împuternici ți, la rândul lor, în scris. Contactele și legăturile cu orga nele put erii
de St at locale se realizeaz ă de prot opopi ate și par ohii cu binecuvânt area
episcopilor eparhiali. Reprezentan ții autorit ăților biserice ști împuternici ți să

mențină contactul cu organele pute rii de Stat pot fi desemna ți fie pe o baz ă
permanent ă, fie printr-o consulta ție pe fiecare probl emă în parte.
În cazul în care o chestiune considerat ă anterior la nivel local sau regional
este defer ită celor mai înalte orga ne ale put erii de St at, episco pul eparhial va
aduce aceasta la c unoștința Patriar hului și a Sfântului Sinod și le va cer e să
mențină contactul c u Statul î n consider ările ulterioare al e chestiunii în cauz ă. În
cazul în care o af acere judiciar ă e transferat ă de la nivel local sau regional la cel
mai î nalt niv el, episcopul epar hial tr ebui e să informeze în scris Patriarhul și
Sfântul Sino d cu privire l a mo dul î n care a decurs exami narea la tribunalul
anterior. Cei care prezideaz ă districte biserice ști cu aut oguvernar e și
administratorii unor eparhii din alte State au o binec uvântare s pecială din partea
Patriar hului și Sfântului Sinod s ă realizeze contacte cu conduc ătorii aces tor State.
III.11. Pentru evitarea oric ărei confuzii între chestiunile biserice ști și cele de
Stat și pe ntru ca p uterea bis ericeasc ă să nu dobândeasc ă un caracter lumesc,
canoanele interz ic clericilor să participe la ch estiunile guvern ării de Stat. Ca-
nonul apostolic 81 spune: „Nu se cu vine ca episcopul sau pr ezbiterul s ă se co-
boare la guver narea po porul ui, ci s ă se dedic e treburilo r biserice ști”. Acela și
lucru se spune și în canonul apostolic 6 și în cano nul 10 al Si nodului VII Ec u-
menic. În cont ext co ntemporan, acest e prevederi se aplic ă nu numai particip ării
la organele executive ale puterii administrative, ci și particip ării în organele
reprezentative ale puterii (vezi și V.2).

IV. Etica cre ștină și dreptul secular
18IV.1. Dumnezeu este des ăvârșire, prin urmare lumea creat ă de El este des ă-
vârșită și armonioas ă. Respec tarea legilor divine este vi ață, întrucât Dumnezeu
Însuși este via ță nesfâr șită și deplin ă. Răul și păcatul au intrat în lume prin c ăderea
protop ărinților. În acela și timp îns ă, omul c ăzut și-a p ăstrat libert atea de a al ege cu
ajutorul l ui Dumnezeu calea drept ății. Prin aceast ă respectare a poru ncilor date de
Dumn ezeu este afirmat ă via ța, dar abate rea de la aces tea duce inevitabil la
stricăciune și moarte, pentru c ă ace asta nu es te altce va decât o abate re de la
Dumn ezeu și, prin urmare, de la fiin ță și via ță, care pot fi numai în El: „Iat ă eu
astăzi ți-am pus înainte via ța și moar tea, binele și răul, poruncindu- ți ast ăzi să
iubești pe Domnul Dumn ezeul t ău, să umbli în toate c ăile Lui și să împline ști
poruncile Lui, hot ărârile Lui și legile Lui, ca s ă trăiești și să te înmul țești și să te
binecuvân teze Domnul Dumn ezeul t ău pe p ământul pe care-l vei stăpâni. Iar, de se
va în toarc e inima ta și nu vei asculta, și te vei l ăsa ademenit și te vei închina la al ți
dumne zei și le vei sluji lor, v ă dau de știre ast ăzi că veți pieri și nu ve ți trăi mult în
pământul pe ca re Dom nul Dum nezeu ți-l d㔠(Deuteronom 30, 15-18). În ordinea
pământeasc ă a luc rurilor, p ăcatul și răsplata acestuia nu urm ează imediat una dup ă
alta, ci pot fi desp ărțite de mul ți ani, ba c hiar de genera ții: „S ă nu te închini lor, nici
să le sluje ști, căci Eu, Do mnul Dumnezeul t ău, sunt Dumn ezeu gelos, Care
pedepse ște vina părinților în copii pân ă la al treilea și al patrulea neam pentru cei
ce M ă urăsc. Și Mă milostivesc pân ă la al miilea neam c ătre cei ce Mă iubesc și
păzesc poruncile Mele” (De uteronom 5, 9-10). Pe de o part e, aceas tă distan ță între

fărădelege și pedeap să îi păstrează omului libertatea i ar, pe de alt ă parte, îi face pe
oameni în țelepți și cucernici s ă cerceteze cu deosebit ă atenție legea dumnezeiasc ă,
ca să înve țe să deosebeasc ă între drept și nedrept, î ntre legi uit și nelegiuit.
Printre cele mai vec hi monumente scrise exist ă multe culegeri de în vățături și
legi. F ără îndoial ă, ele coboar ă pân ă în perioada cea mai veche, prealfabetic ă, a
existen ței umanit ății, fiindc 㠄lucrare a legii” este scris ă de Dumn ezeu în inimi le
oamenilor (Rom. 2, 15). Legea exist ă în societatea omen ească din vremuri ime-
moriale. Primele legi au fost date omului încă pe când era în rai (Facere 2, 16-17).
După căderea în p ăcat, care este c ălcarea de c ătre om a legii dumnezeiești, lege a a
devenit hotar, iar înc ălcarea ei amenin ță cu dist rugerea atât persoan a omului, c ât și
comunitat ea umană.
IV.2. Legea este che mată să manifeste în sfera socialului și politicului legea
divin ă unică a universului. În acela și timp, fiind un produs al evolu ției istoric e,
orice sistem legal elaborat de comunitatea uman ă poa rtă pecetea limit ării și
nedes ăvârșirii. Legea e o sfer ă special ă, diferit ă de sfera înrudit ă a eti cului; ea nu
dete rmină starea in terioar ă a inimii o menești, fiindc ă Dumnezeu este sin gurul
Cunosc ător Cititor al inimilor.
Cu to ate aceste a, comportamentul și acțiunile oamenilor constituie obiectul
regle mentărilor legale care alc ătuiesc și con ținutul legisla ției. Legea ofer ă și măsuri
constrâng ătoare pentru a obliga la supunere fa ță de lege. Sanc țiunile legislative
pentru re staurare a ordinii și legii înc ălcate fac din lege un liant de n ădejde al
societ ății, cu condi ția ca, lucru adeseori întâlnit în istorie, s ă nu fie r ăsturnat
întreg ul sistem al legii în vigoare. Cu to ate ac estea, dat fiind c ă nici o comunitate
omeneasc ă nu poate exista f ără lege, în locul legii și ordinii distruse ap are
întotdeauna un nou sistem legislativ.
Legea cuprinde un minim um de norm e morale obligatorii pentru fiecare om
al societ ății. Sarcina legii seculare nu este transformarea lumii care zace în r ău în
Împărăția lui Dumnezeu, ci de a nu o l ăsa să se transforme într-un iad. Principiul
fundamen tal al legii este: „Nu face altuia ce nu vrei să ți se fac ă ție”. Dacă un om
face fa ță de altul o fapt ă nelegiuită, vătămarea adus ă integrității legii și ordini i
dumnezei ești poate fi înl ăturat ă prin suferin ța criminal ului sau prin iertare
atunci când consecin țele m orale al e unei f apte p ăcătoase sunt asumat e de
perso ana (guvernator, duho vnic, comunitate etc.) care d ă iertarea. Suferin ța
vindec ă sufletul chinuit de p ăcat, iar s uferin ța de bun ăvoie a unui drept pen tru
păcatele unui vinovat reprezint ă cea mai înalt ă form ă de isp ășire, m ăsura ei cea mai
înalt ă fiind jertfa Do mnului Iisus care a luat asup ra Sa p ăcatul lumii (Ioan 1, 29).
19IV.3. Înțelegerea locului un de se ive ște „hotarul care rănește” și separ ă om de
om difer ă de la o societate la alta și de la o epoc ă la alta. Cu cât o comunitate uman ă
este mai religioas ă cu atât este mai mare și con știința unit ății și integrit ății lumii. În
societ ăți integral religioase oamenii sun t văzuți în dou ă perspective, fie ca persoane
unice, care stau sau cad înain tea lui Dumnezeu ( Rom. 14, 4) și de ac eea nu pot fi
judeca ți de al ți oameni, fie ca membri ai unui co rp social unic, în car e boala u nui
membru duce l a îmbolnăvirea și chi ar moarte a întregului organis m. În acest ultim
caz, fiec are om poate și treb uie s ă fie judecat de înt reaga co mun itate, fiindc ă
acțiunile unuia au i mpact asu pra multo ra. Dobândirea unui duh de pace de către

un singur om drept duce, potrivit Sf ântulu i Serafim de Saro v, la mântuirea a mii de
oameni în jurul lui, iar s ăvârșirea unui p ăcat de un singur nelegiuit po ate s ă atrag ă
moarte a multo ra.
O astfel de atitudine fa ță de manifest ările p ăcătoase și criminale are teme iuri ferme în Sfânt a
Scriptur ă și în Tradiția Bisericii. „Prin binecuvântarea oam enilor drep ți cetatea merge înainte, iar
prin gura c elor nelegiui ți ajunge ruin 㔠(Proverbe 11, 1 1). Sfântul Vasile cel Mare înv ăța pe
locuitorii din Cezaree a Capadociei care sufereau de foa me și de sete: „Din pricina câtor va,
nenorocirea se abate asupra un ui întreg popor și datorit ă răutății unuia, mul ți tre buie s ă gus te
roadele acesteia. Ahab a comis un s acrilegiu și carele sale d e lupt ă au fost înfrânte toate; Zimri a
desfrânat cu femeia m adianită, iar Is rael a fost p edepsit”. Sf ântul Cipria n al Moscovei scrie acela și
lucru: „Nu știi că păcatul popor ului cade asupra pr ințului și păcatul prințului cade asupra
poporului?”
Din acest motiv vechile coduri regle mentau și acele aspecte ale vie ții car e astăzi sunt în afara
unei reglement ări prin lege. De exemplu, potrivit preved erilor legale ale Pentateuhului, adulter ul
era pedepsit prin moarte (L evitic 20, 10), pe când astăzi în cel e mai multe State el nu este privit ca o
încălcare a legii. Când se pierde viz iunea lu mii în inte gralit atea ei, sf era reglement ărilor legale se
reduce la cazurile v ătămărilor e vidente, iar limitele acesto ra devin t ot mai restrânse o dat ă cu
erodarea moralit ății publice și sec ularizarea conștiinței. De e xemplu, vrăjitoria, care î n comunit ățile
antice era considerat ă o crim ă gravă, este privit ă de legea actual ă ca o f aptă imaginar ă și de aceea
nu e pedepsit ă.
Natura c ăzută a o mului care i-a defo rmat con știința nu-l las ă să primească
legea dumnezei ască în deplin ătatea ei. În diversele epoci oamenii au fost con știenți
numai par țial de aceast ă lege. Acest l ucru se vede bine în convorbirea evanghelic ă a
Mântuitorului desp re divo rț. Moise a îng ăduit divor țul „din cau za împie tririi
inimilor voastre”, dar n- a fost a șa „de la început”, pentru c ă în c ăsătorie b ărbatul
devin e „un trup ” cu femeia lui, și de aceea căsătoria este in disolubil ă (Matei 19, 3-
5).
Totu și, în cazurile î n care legea omeneasc ă respinge cu totul norma divin ă
absolută, substituindu-i contr ariul ei, aceasta înceteaz ă a mai fi o lege și dev ine
fărădelege, indiferent de ve șmintele legale car e ar îmb răca-o. De exemplu, în
Decalog se spune li mpede: „Cinste ște pe tat ăl tău și pe mama ta” (Ie șire 20, 12).
Orice nor mă secul ară care contravine acestei porunci îl face crimin al nu pe cel ce o
încalc ă, ci pe legiuitorul însu și. Cu alte cuvinte, legea o meneasc ă n-a cuprins
niciodat ă legea dumnezeiasc ă în deplin ătatea ei, dar, pentru a r ămâne lege, este
obligat ă să se conformeze principiilor inst ituite de Dumn ezeu, iar nu s ă le ero deze.
IV.4. Din punct de vedere is toric, atât legile religioase, c ât și cele seculare
provin din aceea și surs ă și mult ă vreme au fost doar dou ă aspecte al e unei sin gure
sfere legale. O astf el de rep rezenta re despre le ge este c aracte ristică și pentru
Vechiul Testamen t.
20Chemându-i pe credincio și în Împ ărăția Sa care nu este din lumea aceasta,
Domnul Ii sus Hristo s a separat (Luca 12, 51-52) Biserica, Trupul S ău, de lumea care
zace în p ăcat. În cre știnism, l egea inte rnă a Bisericii e liber ă de s tarea de dec ădere
spiritual ă a lumii, ba chiar se opune ei (Matei 5, 21-47). Totu și, aceast ă opozi ție nu
este o încălcare a legii, ci î mplinirea în deplin ătatea ei a Drept ății divine pe care,
prin c ăderea în p ăcat, uman itatea a r espins-o. Comparân d normel e Vechiul ui
Testament cu cele al e Evan gheliei, Domnul cheam ă în Predica Sa de pe Munte la
identitatea deplin ă a vie ții cu legea divin ă absolut ă, adic ă la îndumnezeire: „Fi ți
desăvârșiți, precum Tat ăl vos tru Cel din ceruri de săvârșit este” (Matei 5, 48).

IV.5. În Biserica în temeiat ă de Domn ul Iisus, e în vigo are o lege special ă a
cărei b ază este Revela ția dumnezeiască. Aceasta este legea canonic ă. Dac ă toate
celelalte legisla ții și statute religioase au fost date unei umanit ăți căzute din
Dumn ezeu și pot s ă fie prin natura lor o part e a legii civile, legea cre ștină este în
principiu supra-social ă. Ea nu poate fi o parte a legii civile, de și în societ ățile
creștine ea poate avea o influen ță favorabil ă asupra ei ca fundament moral al
acestei a.
Statul cre știn a folosit d e obice i legea epocii păgâne modificat ă (de exe mplu, legea roman ă
din Codex Justiniani), întrucât cuprin dea norme în acord cu a devărul divin. Totu și, încercarea de a
edifica legea civil ă, penal ă și publi că numai pe baza Evangh eliei nu poate fi eficient ă pentru c ă, în
absen ța une i îmbisericiri a vie ții în deplin ătatea ei, adic ă fără biruința deplin ă asupra p ăcatul ui,
legea Bisericii nu poate deveni legea lumii. Aceast ă biruin ță este posibil ă, dar numai în perspectiv ă
eshatologic ă.
Cu toate acestea, experien ța încre știnării sub împ ăratul Iustinian a sistemului legal m oștenit
de la Roma păgână s-a dovedit a f i destul de reușită nu î n ultimul rând pen tru că, elaborând
Codexul, legiuito rul a fo st pe deplin con știent de grani ța care separ ă, chiar și în epoca cre ștină,
ordinea acestei lumi marcat ă de c ădere și erodat ă de p ăcat și de reglement ările trup ului haric a l lui
Hristos, Biserica, chiar și în cazul în care membrii ei și cetățenii unui Stat cre știn sunt aceia și. Codex
Justiniani a determinat timp de secole sistemul legal bizantin și a avut un impact considerabil
asupra dezvolt ării drept ului în Rusi a și în unele țări vest-europene atât în Evul Mediu, cât și în
epoca modern ă.
IV.6. În con știința cont emporană secular ă a dreptul ui, unul din principii le
dominante a devenit ideea drepturilor inalienabile ale persoanei um ane. Ideea
acestor drepturi se bazeaz ă pe învățătura biblic ă despre om ca chip și asem ănare a
lui Dumn ezeu, ca f iință onto logic liber ă. „Prive ște ce e ste în jurul t ău”, scr ie
Cuviosul Antonie Egiptean ul, „și vezi c ă stăpânitorii și domnitorii au putere n umai
asupra trupului, n u și asupra sufl etului, și ține pururea acest lucru în min te. De
acee a, atu nci când poruncesc s ă ucizi sau s ă faci altceva nepotrivit, nedrept și
vătămător pentru suflet, nu se cuvine s ă te sup ui lor, nici chiar dac ă ți-ar p une
trupul l a cazne. Dumnezeu a creat sufletul liber și stăpân pe sine, și el este liber s ă
facă cum dore ște, binele sau r ăul”.
Etica socia l-statală creștină cerea să-i fie p ăstrată omului o anumit ă sfer ă de
autonomie în care con știința lui s ă rămână stăpâna „de sine st ătătoare”, fiindc ă
voin ța lui liber ă e cea care determin ă în cele din urm ă mântuire a sau moarte a, ea
este calea ce duce la Hristos sau care îndepărtează de Hristos. Dreptul la c redință,
la via ță, la f amilie ocrotesc fund amentele asc unse ale libert ății omene ști de
arbitrarul forței exterioare. Aceste dreptu ri intern e sunt completate și garantate de
altele, exte rioare, cum ar fi dreptul la liber ă mișcare, la informa ție, p roprietate, de a
deține și a dispune în mod lib er de ace asta.
21Dumnezeu îl p ăstreaz ă pe om liber, nesilindu-i niciodat ă voința. Di mpotriv ă,
Satan a caut ă să pun ă stăpânire pe voin ța omeneasc ă, să o robeasc ă. Dac ă legea e
conform ă adev ărului divin revelat de Do mnul Iisus Hristos, atunci ea str ăjuiește în
acela și timp și libertatea omeneasc ă: „și unde este Duh ul Domn ului, acolo este
libertate” (II Cor. 3, 17). Prin urmare, ea p ăzește drepturile in alienabile ale
persoanei. Dar tradi țiile care ignor ă principiul libert ății lui Hristos n ăzuiesc
adeseori s ă supună con știința omul ui voin ței exterioare a unui st ăpânitor sau a
unui colectiv.

IV.7. Pe m ăsură ce s ecularizarea a av ansat, înal tele principiile ale drepturilor
inali enabile ale o mului s-au transformat într-o concep ție despr e drepturile
individului în afar a leg ăturilor sale cu Dumnezeu. În acest proces, libertatea
perso nală s-a transf ormat în ocrotirea voii propr ii (atât ti mp cât ac easta nu e ste în
detrimentul a ltora) și cu preten ția ca Statul să garanteze un anume stan dard al
existen ței materi ale pentru in divid și familie. În sistemele în țelegerii contemporan e
seculare și umaniste a drepturilor civile, omul nu mai e tratat drept chip al lui
Dumn ezeu, ci drept un subiect auto-suficient și auto-satisf ăcut. În afar a lui
Dumn ezeu îns ă, exist ă numai omul căzut, dep arte de i dealul de de săvârșire la care
aspir ă creștinii, ideal revelat î n Hristos („Iat ă omul!”). Pentru con știința cre ștină a
dreptului, ideea libert ății și a drepturilor omului este legat ă de ideea slujirii.
Creștinul are nevoie de drepturi înai nte de to ate pentr u ca, exer citându-le, s ă
poată împlini cât mai bine în alta sa c hemare de a fi „asemenea lu i Dumnezeu”, și
să-și poat ă împlini datoria sa în aintea lui Dumnezeu și a Bisericii, înaintea
celorlal ți oameni, a familiei, Statului, na țiunii și altor comunit ăți um ane.
Ca rezultat al seculariz ării din epoca modern ă, predomin ă teoria dreptului natural care n- a
luat în considerare în constitu ția ei umanitate a căzută. Aceast ă teorie n-a pierdut totu și legătura cu
tradi ția cre ștină, fiindc ă ea porne ște de la convingerea c ă noțiunile de bine și rău sunt inerente
naturii uma ne, drept pentru care dreptul crește din via ța îns ăși, întemeindu-se pe con știință
(„imperativul moral categoric”). A ceastă teorie a dominat î n societatea european ă pân ă în sec olul
XIX. Consecin țele ei pra ctice in cludeau mai întâi princi piul continuit ății istorice a do meniului le gal
(legea nu poate fi abolit ă așa cum nu poate fi abolit ă nici conștiința; poate fi doar îmbun ătățită și
adaptat ă legal noilor situa ții și cazuri) și, în al d oilea rând, principiul preceden ței (în conformitate
cu con știința și tradi ția legal ă, tribunalul poate pronun ța o sentin ță dre aptă, în consonan ță cu
Adev ărul Div in).
În în țelegere a contempo rană a dreptului domin ă puncte de vedere apologetice fa ță de legea
pozitiv ă în vigoare. Le gea este v ăzută ca o i nvenție omeneasc ă, ca o construc ție edificat ă de o
societate în folosul ei propriu și pentru a- și împlini sarcinile pe care și le-a definit ea îns ăși. Prin
urmare, orice schimbar e a dreptului, dac ă este încuviin țată de societate, este legal ă. Legea scris ă n-
are nici un temei legal absolut. Ac eastă persp ectivă legali zeaz ă revol uția care înl ătură cu for ța
legile „lumi i vechi”, precum și respi ngerea depl ină a norme i morale, dac ă aceast ă respingere este
aprobat ă de societate. Astfel, dac ă în societatea contemporan ă avortul nu este socotit crim ă, el nu
este astfel nici juridic. Apologe ții dreptului pozitiv c red c ă, pe d e o parte, societatea p oate
introduce n orme foarte diferite, iar, pe de alt ă parte, socotesc legitim ă orice lege în vigoare toc mai
în virtutea existen ței sal e.
IV.8 . Ordinea de drept a unei țări e o vari antă specific ă a concep ției generale
despre lege a un ei națiuni oarec are. Lege a naționa lă expr imă prin cipiile funda-
ment ale al e rel ațiilor dintre persoane, din tre putere și societate și dintre institu ții, în
acord cu particul aritățile concrete ale unei na țiuni anume c are evolueaz ă în istorie.
Dreptul național este imperfect, fiindc ă orice na țiune este imperfectă și păcătoasă.
Totu și, dac ă transpune și adapte ază adev ărurile absolute ale lui Dumn ezeu în
existen ța istoric ă și na țional ă concret ă, ea alc ătuiește un cadru pentru via ța
poporului.
22Astfel, în Rusia, ordinea de drept a e voluat treptat și tot mai complex tim p de un mileniu, pe
măsură ce societatea îns ăși a evolua t și a crescut în complexitate. Dreptul cutumia r slav, care și-a
păstrat vechile forme ariene pân ă în secolul X, a î ncorporat p rin încre știnare element e ale legisla ției
bizantine prin Codexul lui I ustinian care trimite spre dreptul roman clasic și dreptul canonic
bisericesc fuzionat atunci cu dreptul civil. Încep ând cu secolul XVII, dreptul rusesc a receptat activ
normele și logica jur idică a legisla ției Europe i Occidentale, f ăcând ace asta într-un mod destul de
organic, dat fiind că tradi ția dreptului roman, fundamental ă pentru Eu ropa, fusese receptat ă de

Rusia de la Constan tinopol o dat ă cu creștinismul în secolele X-XI. Vech iul drept rus, legisla țiile și
statutele princiare, documentele și cărțile legi slative, Sinodul celo r o sut ă de capitole și codul
sinodal din 1649 , articolele și decret ele lui Petru cel Mare și actele legislative ale Ecaterinei c ea
Mare și ale lui Alexandr u I, re formele lui Alexandru II și Legea fundame ntală a Statu lui din 1906 –
reprezentau, toate, un singur edificiu de drept constituit de organismul poporului. Unele norm e au
fost dep ășite, altele au f ost înlocuite . Unele ino vații în drept au eșuat, pentru c ă nu erau în acord cu
alcătuirea vie ții popor ului și n-au mai fost aplicate. Fluxul ordinii de drept na ționale ruse ști
avându- și izvoarele în istoria îndep ărtată a fo st oprit în 1917 . Pe 22 noiembrie a aceluia și an,
Consiliul C omisarilor Poporul ui a anulat, în confor mitate cu spirit ul teoriei dr eptului poziti v
întreaga legi slație rus ă. La începutul anilor ’90 ai secolului XX, dup ă prăbușirea Sta telor sovietice,
sistemul de drept din C omuni tatea Statelor Independente și țările Balt ice era înc ă în construc ție. La
baza acestui a stau ideile dominante ale con științei seculare contemporane despre drept.
IV.9. Păstrându- și pro priul ei drept auto nom bazat pe sfintele canoane și
reieșind din limitele vie ții biserice ști proprii, Biserica lui Hr istos poate exista în
cadr ul diferitor sistem e de dr ept fa ță de care se raporteaz ă cu respectul cuvenit.
Biserica î și cheam ă invariabil turma s ă respecte l egea civil ă a patriei p ământești.
În acela și timp îns ă, ea a subliniat î ntotdeaun a lim itele neclintite ale supunerii
credinciosul fa ță de lege.
În tot cee a ce ține de or dine a exclusi v pământeasc ă a luc rurilor, cre știnul or-
todox este obligat s ă se supun ă legii, indiferent cât de imperf ectă și nen orocit ă ar fi.
Totuși, atunci când împlinirea cerin țelor legii constituie o amenin țare la adresa
mântuirii sale ve șnice și implic ă un ac t de apost azie sau comiter ea unui p ăcat
neîndoielnic față de Dumnezeu și față de aproapele s ău, cre știnul este chem at la
lupt a mărturisirii de dragul adev ărului dumnezei esc și a m ântuirii sufletul ui său
pentru vi ața veșnică. El trebuie s ă pășească deschis și în mod legal împotriva
încălcării incontestabile a legilor și poruncilor lui Dumnezeu comis ă de soci etate
sau Stat, iar dac ă o astfel de ac țiune legal ă este imposibil ă sau ineficient ă, el
trebuie s ă ia pozi ția nesupunerii civice (vezi și III.5).

V. Biserica și politica
V.1. În Statul contemporan, cet ățenii particip ă la procesul guvern ării țării prin
vot. O parte însemnat ă din ei apar țin un or partide politice, mi șcări, uniuni, blocuri
și altor or gani zații asem ănătoare create pe baza di feritor doc trine și viziuni politice.
Aceste organi zații, care n ăzuiesc s ă organi zeze vi ața social ă în acord cu
convingerile politice ale membrilo r lor, au între scopurile lor și susținerea sau
reformare a puterii î n Stat. Ex ercitân du-și puterile primite pr in votul popular în
urma alegerilor, organiza țiile politice pot particip a la activit ățile structurilor puterii
legislative și executi ve.
Prezen ța în societate a unor c onvingeri politice diferite și uneori opuse, pre-
cum și a unor interese contrastante, determin ă lupta politic ă purtat ă atât prin
meto de legale și justificate moral, cât și prin me tode care u neori contrazic normele
dreptului public și ale moralit ății cre știne și naturale.
23V.2. Potrivit poruncii lui Dumnezeu, Biseri ca are s arcina de a purt a de grijă de
unitatea c opiilor ei, de pacea și armonia în societate, de implic area tuturor

membrilor ei în eforturi c reative comun e. Biserica e chemat ă să propov ăduiască și
să edifice pacea cu î ntreaga so cietate exterioar ă ei: „D acă-i cu putin ță, pe cât ține de
voi, tr ăiți în pace cu to ți oamenii” (Rom. 12, 18); „Căutați pacea c u toți” (Ev rei
12, 14). Și mai important ă pentru ea este îns ă unirea interio ară în credin ță și iubire:
„Vă rog, f raților, pentru numele Domn ului nostru Iisus Hristos… s ă nu fie în sânul
vostr u dezbinări; ci să fiți cu totul uni ți în acela și gân d și-n aceea și dreapt ă
judecat 㔠(I Cor. 1, 10). Pen tru Bise rică valo area cea mai în altă este unitatea ei ca
trup tainic al lui Hristos (Efeseni 1, 23) de care dep inde mânt uirea veșnică a omul ui.
Adresându-se membrilor Bisericii lui Hristo s, Sfântul Ign atie Teoforul scrie: „Voi
toți sunte ți ca o singur ă Bise rică, un singur Altar, un singur Iisus”.
În fa ța dif erențelor, contradic țiilor și luptelor politice, Biseric a propov ăduiește
pacea și conlucrarea între oamenii cu opinii po litice diferite. Ea permite existen ța
unor convingeri politice diferite și în rândul episcopilor ei, al clericilor și laicilor ei,
cu excluderea celor care duc în mod lim pede la fapte care contrazic credin ța și
normele morale ale Tradi ției Bisericii.
Participarea conduc erii superioare a Bisericii și a clerului și, prin urmare, și a
Plinătății Bisericii la activit ățile unor o rganiza ții politice și la procesul electo ral
sprijinind în mod public organiza ții politice implicate în alegeri, candida ți
independen ți, agita ții electoral e și așa mai dep arte, sunt imposibile. Clerului nu-i
este îng ăduit s ă accepte candidat uri pentru alegeri în nici un fel de organe ale
puterii reprezen tative, la nic i un nivel. În acela și timp, nimic nu trebuie s ă
împiedice participarea ierarhilor, clericilor și laicilor la exprimarea voin ței populare
prin vot, al ături de c eilalți cetățeni.
În istoria Bi sericii au existat nu pu ține cazuri în care întreaga Biseric ă a sprijinit diferite
doctrine, opinii, organiza ții și lider i politi ci. În unele cazuri, acest sprijin era legat de nevoia
Bisericii de a- și apăra interesele fundamentale în condi țiile extreme ale persecu ției antireligioase și
acțiunilo r distructi ve și restrictive ale unei puteri neortodoxe și necr eștine. Î n alte cazuri, un
asemen ea sprijin a fost rezultatul pres iunii Statului sau structuri lor p olitice și a dus de regul ă la
diviziuni și controverse în interiorul Biser icii și la c ăderea din ea a unor membrii ai ei slabi în
credin ță.
În secolul XX, cle rici și ierarhi ai Bisericii Orto doxe R use au fost membri ai unor organe
reprezentati ve ale puterii, îndeosebi în Duma d e Stat a Imp eriului Rus, în Sovietele Supreme ale
URS S și Federa ției Ruse, în unele consilii și adun ări legislative locale. În unele cazuri, participarea
clericilor la activitatea organelor puterii de Stat a fost bene fică pentru Biseric ă și societate. Cu toat e
acestea, une ori o aseme nea participare genera confuzie și dezbinări. Aceasta a avut loc mai ales
atunci când clerului i s-a îng ăduit să-și depun ă can didatura pentru alegeri f ără a a vea
binecuvântarea Bisericii. În ge neral, practica acestei particip ări a clerului la activitatea organ elor
puterii a ar ătat că ea est e imposibil ă fără asumarea responsabilit ății unor decizi i care să favoriz eze
interesele doar ale unei p ărți a popula ției în detrimentul intereselo r alteia, ceea ce compli că serios
lucrarea pas torală și misionar ă a clerul ui chemat s ă fie, po trivit Sfântului Pavel, „tuturor toate…
pentru ca în orice chip s ă-i mântuiasc ă pe unii” (I Cor. 9, 22). În acela și timp, istoria a demonstra t
că decizia clerului de a participa sa u nu în activit ățile po litice a fost luat ă și trebuie s ă fie luat ă în
funcție de necesit ățile fiec ărei perio ade concrete și de starea interioar ă a organism ului Bisericii și
de locul ei î n Stat. Din punct de vedere canonic îns ă, răspunsul la întrebarea dac ă un preot care
deține un post în St at își poate exercita și profesia este neîndo ielnic un ul negativ.
24Pe 8 octom brie 1919, Sf ântul Tihon f ăcea printr-o scrisoare apel la clerul Biseri cii Ortodoxe
Ruse s ă nu se amestece în lupta politic ă și arăta înd eosebi c ă slujitori i Biserici i „trebuie s ă fie în
virtutea rangulu i lor de asupra și în afara oric ăror interese politice. Ei trebuie s ă-și aminteasc ă
reguli le canonice ale Sfintei Biseri ci care interzic slujitor ilor ei s ă se amestece î n viața politic ă a

țării, aderând la un partid politi c oarecare și, înc ă și mai mult, s ă facă din riturile liturgice un
instrument al demonstr ațiilor pol itice”.
Înainte a alegerilor pentru deputa ții poporului din URSS, Sfântul Sin od a hot ărât pe 27
decembrie 1 988 ca „în ca zul numirii și alegerii unor repreze ntanți ai Bisericii noastre ca deputa ți ai
poporului, aceast ă activitate s ă primeasc ă binecuvântare cu convingerea c ă ea v a sluji binelu i
credincio șilor și întregii noastre so cietăți”. Pe l ângă faptul c ă au fost aleși deputa ți ai poporului
URS S, uni i episcopi și clerici au ocu pat postu ri de depu tat în sovietele republicane, regionale și
locale. În octombrie 1989, noul contex t al vie ții politice a determinat Sinodul episco pilor B iseric ii
Ortodoxe Ruse s ă acord e mai mult ă aten ție la dou ă întreb ări: „1. Câ t de departe po ate s ă meargă
Biserica în asumarea responsabilit ății pentru deciziile po litice f ără a arunca îndoiala asupra
autorit ății ei pastorale, și 2. este îng ăduit Bisericii s ă se ab țină de la parti ciparea la c rearea legilor și
de la posibilitatea de a avea o influen ță moral ă asupra proc esului po litic atunci când de adopta rea
unei decizii depinde soarta țării?” Ca rezultat al acestei discu ții, Sinodul episcopi lor a recunoscut
decizia Sfântului Sinod din 27 decembrie 1988 ca valid ă numai cu refer ire la aleger ile anterioar e.
Pentru viitor, Sinodul a adoptat proced ura p rin care cond ucerea supe rioar ă a Bis ericii, și anume
Sfântul Sinod (în cazul episcopilor) și episcopii canonici (î n cazu l clerului de s ub jurisdicția lor)
trebuie s ă decid ă dinainte, în fiecare caz concret în parte, da că participa rea clerului la o campanie
electoral ă este sau nu de dorit.
Cu toate acestea, unii reprezentan ți ai clerului au part icipat la alegeri f ără să obțină
binecuvântarea necesar ă. Pe 2 0 martie 1990 , Sfântul Sin od a declarat cu regret c 㠄Biserica
Ortodox ă Ru să își declin ă responsabilitatea moral ă și religioas ă pentru participarea acest or
persoane la alegeri în organe ale puterii”. Din motive de iconomie, Sinodul a evitat s ă adopte
sancțiuni adecvate împotriva celor care nu s-au supus, „con statâ nd că un astfel de comportament
stă pe propria lor co nștiință”. La 8 octom brie 1993, î n vederea instituirii unui parlament
profesionist în Rusia, Sfâ ntul Sinod a hot ărât în s esiunea sa l ărgită să prescrie clerului abținerea de
la participar ea la alegerile parlamen tare din Rusia în calitate de candida ți la postul d e deputat. S-a
decis ca în acest sens cleri cii car e încalc ă aceast ă decizi e să fie depu și din tr eaptă. Sino dul
episcopilor Bisericii Ortodox e Ruse din 1994 a aprobat aceast ă rezolu ție ca „oportun ă și înțeleap tă”
și a hot ărât să o aplice „în cazul viit oarelor parti cipări ale c lerului Biser icii Ortodo xe Ruse la oric e
fel de alegeri în cadrul unor organe reprezentat ive ale puterii în CSI și țările Baltice atât la nivel
național, cât și local”.
Răspunzând provoc ărilor realit ății contemporane în fidelitate fa ță de sfintele canoa ne, acela și
Sinod al episcopilor a a doptat un num ăr de re guli cu pr ivire la tema aflată în dis cuție. Astfel,
într-una din rezolu țiile sale, Sinodul a decis: „S ă reafirme imposibil itatea pentru Plin ătatea Bisericii
de a sprijini în primul rând în cam panii electo rale indife rent ce partid e politi c, mișcări, alian țe,
uniuni sau alte organiza ții similare și pe liderii lo r… s ă considere extrem de nedorit ca clerul s ă se
alăture unor partide pol itice, unor mișcări, uniuni, alian țe și organiza ții similare ca re urm ăresc în
primul rând lupta preelectoral ă”.
Sinodul epis copal din 19 97 a dezvoltat principiile rela țiilor Biserici i cu organiza țiile politice și
a întărit rezolu ția Sinodului anterior refuzând s ă dea clerului binecuvântar ea de a adera la a sociații
politice. În declara ția sa „Despre rela țiile cu S tatul și societatea secular ă”, Sinod ul a hot ărât „s ă
salute dialogul și contactele Bisericii cu organiza țiile politi ce, în cazul în care astfel de contacte nu
au caracter politic; să considere acceptabil ă men ținerea cooper ării cu a ceste organiza ții în scopuri
care sunt în folosul Biser icii și poporului c u condiția ca ele s ă nu poat ă fi interpretate ca un sprijin
politic …; s ă cali fice d rept inadmisibil ă participarea episco pilor și a clerului la o rice campanie
electoral ă sau la asocia ții politice ale c ăror statute stipuleaz ă nominalizarea candida ților lor pentru
alegeri la orice nivel”.
25Neparticipar ea Plin ătății Bisericii la lupta politic ă, la activitatea partidelor
politice și la proces ele el ectorale nu înseamn ă că ea r efuză să-și exprime public
poziția în chestiuni se mnificative social și să prezinte aceast ă poziție organelor
puterii din orice țară și la orice nivel. Aceast ă pozi ție este exprimat ă numai de
Sinoade, de co nduc erea biser iceasc ă și de perso anele împuterni cite de aceasta. În

nici un caz dreptul de a o exprima nu poate fi delegat unor institu ții ale St atului
sau unor organi zații politice ori altor organiza ții seculare.
V.3. Nimic nu-i împiedic ă pe laicii or todoc și să ia parte la activit ățile or ga-
nelor puterii legislativ e, executiv e, judiciare și la organiza țiile politice. Mai mult,
o asemenea participa re, da că se face în acord cu înv ățătura de cre dință a Biseric ii,
cu normele ei morale și pozi ția ei oficial ă în problemele sociale, este una din
formele misiunii Bisericii în societate. Laicii pot și sunt chema ți să-și facă datori a lor
civic ă, să participe l a procese legate de alegeri la toate nivelurile și să conlucreze la
acțiunile justificate moral ale Statului.
Istoria Bisericii Ortodoxe p ăstrează o mu lțime de exemple de laici implica ți
activ î n guvernarea St atului, în activitatea unor asocia ții politice și cetățenești.
Aceas tă implicare a avut lo c în cond ițiile diferitor sisteme politice: autocra ție,
monarhie constitu țional ă și diferite forme de republic ă. Participarea laicilor
ortodoc și la procesele civice și politice a fost foarte dificil ă în condi țiile unui regi m
ateu sau necre știn care sus ținea politica ateismului de Stat.
Participând la g uvernarea St atului și la procesele politic e, laicii ortodoc și
sunt chem ați să-și fundam enteze ac țiunea lor pe norm ele mo ralei evanghelice, pe
unit atea dintre dreptate și milă (Ps. 85, 10), pe preocupar ea pentru binel e material
și spiritual al popor ului, pe iubir ea de patrie și pe dorin ța de a trans figura lumea
înco njurătoare potrivit cuvântului lui Hristos.
În acela și timp, ca politician sau om de Stat, cre știnul treb uie s ă fie con știent c ă
în condi țiile realit ății istoric e și, mai mult, în contextul societ ății divizate și
antagonice de astăzi, cele mai multe dintre deciziile și acțiunile politice adoptate
tind s ă favorizeze doar o parte a societ ății restrângând sau înc ălcând interesele și
dorin țele altora. Multe di n asem enea deci zii și acțiuni poart ă pec etea p ăcatului
sau a complicit ății la păcat. Tocmai de aceea politic ianul sau omul de Stat
ortodox ar e nevoie de o sensibilitate spiritual ă și moral ă extrem ă.
Creștinul care activeaz ă în sfera c onstrucției Statale și politice e chemat să
dobân dească darul sacrificiului și tăgăduirii de sine. El trebuie s ă fie f oarte at ent la
starea sa spiritual ă, pentru ca activitatea sa Statal ă sau politic ă să nu s e transform e
din slujir e în sco p în sine hr ănind mândri a, lăcomia și alte vicii. Trebuie amintit
faptul c 㠄fie încep ătorii, fie st ăpânii, toate s-au f ăcut prin El și pentru El… și toate
prin El sunt așezate” (Coloseni 1, 16-17). Adresându-se st ăpânitorilor, Sfântul
Grigorie Teologul scri a: „C u Hris tos p orunce ști, cu Hristos guverne zi, de l a El ai
primit sabia”. Sfân tul Ioan G ură de Aur spune: „Un împ ărat adevărat e cel care- și
biruie mânia, invidia și pofta de pl ăceri și supune toate legilor lui Dumnezeu, c are-
și păstreaz ă mintea liber ă și nu îng ăduie pasiunii pentru pl ăcere s ă-i stăpâneasc ă
sufletul. Un astfel de om mi-ar pl ăcea s ă văd în fruntea oamenilo r, pe tron, în
fruntea ora șelor, p rovinciilor și armatelor, pentru c ă acel a care și-a supus patimile
suflete ști rațiunii îi va guverna cu u șurință pe oameni potrivit legilor
dumne zeiești… dar cel care pare c ă stăpâne ște peste oameni dar de fapt este rob
mâniei, ambi ției și plăcerii, nu va ști cum s ă disp ună de puterea pe care o are”.
26V.4. Participarea laicilor ortodoc și la activitatea organelo r puterii și la pro-
cesele politice poate fi atât in dividual ă, cât și colectiv ă, mai cu seam ă în or ganizații
politice cre știne (ortodoxe) sau în uniuni cre știne (ortodo xe) care fac parte din

asocia ții politice mai mari. În ambele c azuri, fiul Bisericii are dreptul de a- și alege și
exprima liber convingerile politice, de a lua decizii și de a ac ționa dup ă cum crede
de cuviin ță, în acela și timp, participarea individual ă sau în diferite organi zații a
laicilor la activitatea Statal ă sau politic ă se face independent, f ără a identif ica
activitatea lor politic ă cu pozi ția Plin ătății Bisericii sau a oric ărei institu ții
biserice ști cano nice sau a v orbi în numel e lor. Pe lâng ă aceasta, put erea
bisericeasc ă nu d ă o binecuvântar e special ă pentru activitatea politic ă a laicilor.
Sinodul episcopal al Bisericii Or todoxe Ruse din 1994 a dec is că este î ngăduit
laicilor s ă ade re la organi zații politice și „să creeze astfel de organiza ții, care, în
cazul c ă se declar ă creștine sau ortodoxe, sunt chemate s ă intensifice leg ăturil e cu
conducerea bisericeasc ă. Clerului, și implicit reprezentan ților structurilor
eclezi astic e canonice și a conducerii biserice ști, le este îng ăduită și participarea la
anumite activit ăți ale organi zațiilor politice și colaborar ea cu aceste a în ac țiuni care
sunt în folosul Bisericii și al so cietății, în cazul în care aceast ă participare nu este un
sprijin acordat organiza țiilor politice și serve ște la edific area p ăcii și armoniei în
popor și în comunitatea bisericeasc ă”.
În rezolu ția corespunz ătoare a Sinodului episcopal din 1997 se spune: „Sun-
tem de p ărere c ă laicilor le este îng ăduit să partic ipe la activit ățile organiza țiilor
politice și la cre area unor as tfel de org anizații dac ă aceste a n-au într e memb rii lor și
clerici și se consult ă în mo d responsabil cu conducerea bisericeasc ă. Socotim c ă
aceste org anizații, ca particip ante la p rocesul po litic, nu p ot avea binecuvântarea
conducerii biserice ști și nici nu pot vorbi în numele Bisericii. Binecuvântarea
Bisericii n u poate fi dat ă, iar dac ă a fos t deja dat ă, va fi anulat 㠖 unor organizații
social-biserice ști implicate în lupta electoral ă și în agita ția politic ă. Tot aici se
integreaz ă și cei care se autoproclam ă purt ători de cuvânt ai opiniei Bisericii;
aceast a din ur mă poate fi exprimat ă înai ntea St atului și societ ății numai de sinoade,
de P atriarh și de Sf ântul Sinod. Acelea și lucru e valabil și în cazul mijloacelor de
informare în mas ă biserice ști și bisericesc -sociale”.
Exist ența organi zațiilor politice cre știne (ortodoxe) și unir ea lor în asocia ții
politice cre știne ( ortodo xe) mai m ari e perceput ă de Bi serică ca un fenomen
pozitiv în m ăsura în care-i ajut ă pe laici s ă se implice într-o ac țiunea St atală și
politic ă comună, pe baza principiilor spiritual-morale cre știne. Aceste or gani-
zații, rămânând libere în activit ățile lor, sunt chem ate î n acel ași timp s ă consulte
conducerea bisericeasc ă și să-și coordoneze ac țiunil e pentru realizarea po ziției
Bisericii în chestiunile sociale.
27În rela țiile Plin ătății Bisericii cu organiza țiile politice cre știne (ortodoxe) la
acțiunile c ărora par ticipă laici ortodoc și, și mai cu seam ă politicieni și oam eni de
Stat orto docși, pot ap ărea situa ții în care afirma țiile și acțiunile lor difer ă esențial
de po ziția gener ală a Bisericii în privin ța unor c hestiuni s ociale s au împiedic ă
realizarea acestei pozi ții. În astfel de cazuri, conducer ea bisericeasc ă stabile ște
exist ența diferen ței de pozi ție și o exprim ă public pentru a evita confuziile și
neînțelegerile dintr e credinci oși și soci etate în general. Constatarea unei astfel de
diferen țe trebui e să-i constrâng ă pe laicii ortodoc și care parti cipă la activi tatea
politic ă să se gândeasc ă dacă este potri vit pentru ei s ă continue s ă fie me mbri ai
organiza ției politice respective.

Organi zațiile cre știn ortodoxe nu trebuie să aibă caracterul unor societ ăți se-
crete c are să cear ă supunere exclusi vă față de l ideri și refuzul con știent de a
dezvălui natura acestora în consult ările cu conducerea bisericeasc ă sau chi ar la
spovedani e. Biserica nu poate fi de acord cu participarea laicilor și cu atât mai mult
a cle rului la societ ăți ne-ortodo xe de aces t fel c are, prin însu și caracterul lor, smulg
omul de angajamentul s ău total f ață de Biser ica lui Dumne zeu și ordinea ei
canonic ă.

VI. Munca și roadele ei
VI.1. Munca este un element organic al vie ții omene ști. În cartea Facerii se
spune c ă la început „nu era nimeni ca s ă lucreze p ământul ” (Face re 2, 5); creân d
grădina raiului, Dumnezeu l- a pu s pe om în ea „ca s-o lucreze și s-o păzească”
(Facer e 2, 15). Munc a est e des fășurarea creato are a omul ui care în vi rtutea ase –
mănării sale ori ginare cu D umne zeu a fost chemat s ă fie împreun ă-creator și
împreun ă-lucrător c u Domnul. Dup ă ce îns ă omul a c ăzut de la Creatorul s ău,
caracterul muncii s-a schimbat: „În sudo area frun ții tale î ți vei mânc a pâinea, pan ă
te vei înto arce în p ământ” (Facere 3, 19). Compone nta cr eatoare a muncii a sl ăbit și
ea a devenit pentru omul c ăzut un mod de dobân dire a mijl oacelor de a se men ține
în via ță.
V.2. Cuvântul lui Dumn ezeu nu numai c ă atrage aten ția oamenilor asupr a
necesit ății indispensabile a munc ii zilnice, dar îi stabile ște și un ritm special. A
patra porunc ă a Dec alogului spune: „Aminte ște-ți de ziua sabatului ca s ă o sfin țești.
Lucre ază șase zil e și-ți fă în acelea toate treburile tale, iar zi ua a șaptea este odihn a
Domnului Dumn ezeului t ău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul t ău,
nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici bo ul tău, nic i asinul tău, nici ori ce
dobitoc al tău, nici str ăinul care r ămâne la tine” (Ie șire 20, 8-10). Prin aceast ă
porunc ă a Creatorul ui, procesul muncii omene ști e pus în r aport cu crea ția divin ă
care a dat na ștere lumii. Într-ade văr, porunca cinstiri sabatului e întemeiat ă pe
faptul c 㠄Dumn ezeu a binecu vântat ziu a a șapte a și a sfin țit-o: pentru c ă în ea s-a
odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a f ăcut și le- a pus în rân duială”
(Facere 2, 3). Această zi tre buie să fie co nsacrat ă Domnului p entru c a grijile de zi cu
zi să nu-l abată pe om de la Creatorul său. În acel ași timp, manifest ările acti ve ale
milei și ajutorul altruist dat aproapelui nu sunt o înc ălcare a acest ei porunci:
„Sabatul a fost f ăcut pentru om, iar nu omul pentru sabat” (Marcu 2, 27). În tradi ția
creștină, încă din timpurile apostolice ziua liber ă de mun că a de venit prima zi a
săptămânii – ziua În vierii lui Hristos.
28VI.3. Perf ecționarea uneltelor și metodelor de munc ă, divi ziunea în profesii
și evol uția ei spre forme tot mai com plexe co ntribui e la amelior area condi țiilor
vieții materiale a omului. Totu și, seduc ția realiz ărilor civiliza ției îi îndep ărteaz ă
pe oameni de Cr eatorul lor, duce la iluzia triumfului ra țiunii car e năzuiește să
organi zeze via ța pământească fără Dumnezeu. În istoria umanit ății, realizarea
unor astfel de n ăzuințe a sfâr șit întotdeauna tragic.

În Sfânta S criptur ă se relateaz ă că pionieri i civilizației lume ști au fost urma șii lui Cain:
Lameh și fiii s ăi au inventat și au creat primele unelte din bronz și fier, corturile mo bile și difer ite
instrumente muzicale; ei au fost și întemeietorii multor me șteșuguri și arte (Facere 4, 22). Totu și
nici ei, împreun ă cu mul ți alții, n-au sc ăpat de seduc ții: „tot trupul se abătuse de la calea sa pe
pământ” (Facere 6, 12) , drept pent ru care Creatorul a pus cap ăt civiliza ției caini ților prin pot op.
Între cele mai vi i imagi ni biblice ale eșecului umanit ății căzute de „a- și face un n ume” este și
construirea turnului Ba bei „al c ărui vârf ajung ea la ceruri ”. Crearea t urnului e prezentat ă ca un
simbol al unit ății efort urilor oamenilor în vederea realiz ării unui scop contrar lui Dumnezeu.
Domnul îi p edepse ște pe cei mândri: încurcându-le limbile, El face în țelegerea între ei imposibil ă
și-i împr ăștie peste to t pământul.
VI.4. Din pers pectiv ă creștină, munc a în sine nu are val oare neco ndiționat ă.
Ea este bi necuvântată atunci când este co nlucrare cu D umnezeu și contri buție la
realizarea pl anului Său privitor la lume și om. Dacă servește îns ă intereselor
egoiste al e unui individ s au comunit ăți uman e și satisfacerii n evoilor p ăcătoase ale
spiritului și trupului , munca n u mai este pl ăcută lui Dumnezeu.
Sfânta Scriptur ă atestă două motiva ții morale ale muncii: omul munce ște ca
să se hr ăneasc ă și să nu fie o pov ară pentru ceilal ți și munc ește pentru a putea da
celor nevoia și. Apostolul scrie: „Mai vârtos s ă se ost eneasc ă lucrân d cu mâinile
sale, lucrul cel bun, ca s ă aibă să dea și celui ce ar e nevoie” ( Efeseni 4, 28). O as tfel
de munc ă educ ă sufletul și întărește trupul, d ă creștinului posibilitatea de a- și
exprima c redința prin faptele pl ăcute lui Dumnezeu, ale milosteniei și iubirii de
aproapele (Matei 5, 16; Iacov 2, 17). Fiecare î și aduce aminte de cuvi ntele Sfân tului
Pavel: „Cine nu munce ște să nu m ănânce” (II Tesaloniceni 3, 10).
Părinții și dascălii Biser icii au subli niat neîncetat semnifica ția moral ă a proceselor muncii.
Astfel, Clement al Alexandri ei descria munca drept o „ școală a drept ății sociale”. Sfântul Vasile ce l
Mare afirma c 㠄int enția pioas ă nu trebuie s ă fie pretext pent ru lene și abținere de la munc ă, ci mai
degrab ă un îndemn la și mai mult ă munc ă”. Sf ântul Ioan Gură de Au r insista asupra faptului că
„nu munca, ci lenea trebuie privit ă drept necinste”. Un e xemplu de ascetism al muncii au fost
monahii din multe m ănăstiri. Acti vitatea lor economic ă a fost din multe puncte de vedere un
exemplu de imitat, iar întemeietorii marilor m ănăstiri au fost renumi ți nu numai ca înalte autorit ăți
duhovnice ști, ci și ca m ari trud itori. Cuvio șii Teodosie de la Pecerska, Serghie de Radonej, Kiril
Belozerski, Iosif Volo țki, Nil Sorski și alți asceți ruși au fost exemple faimoase de munc ă
sârguincioas ă.
VI.5. Biserica binecuvânteaz ă orice munc ă făcută spre binele oamenilor; în
acela și timp, ea nu acord ă vreo preferi nță nici unei forme de munc ă uman ă, dac ă
aceast a corespunde normelor mor ale cr eștine. În pildele Sal e, Domnul nostru Ii sus
Hristos se refer ă mereu l a dife rite profes ii, fără a singulariza nici una dintre el e. El
vorbe ște despre munca țesătorului (Marcu 4, 3-9), de slujitorii și de st ăpânul casei
(Luca 12, 42-48), de negustor și pescar (Mat ei 13, 45-48), de pro prietarul și de
lucrătorii viei (Matei 20, 1-16). În epoca mode rnă însă, a ap ărut o între agă industrie
al cărei scop este propagarea viciului și păcatului și satisfacerea unor patimi și
dependen țe devastatoare, precum b eția, narco mania, desfrâul și adulterul. Biserica
dă mărturie d espre p ăcătoșenia unor asemene activit ăți care-i corup nu numai pe
truditori, ci întreaga societate.
29VI.6. Muncitorul are dreptul de a se bu cura de roadele muncii sale: „Cin e
sădește vi e și nu m ănânc ă din roada ei? Sau cine pa ște o turm ă și nu m ănâncă din
laptele turmei?… Cel ce ar ă trebuie s ă are cu n ădejde, și cel ce treier ă trebuie s ă

treiere cu n ădejdea c ă-și va avea p artea lui” (I Cor. 9, 7-10). Biserica înva ță că
refuzul de a pl ăti munca cinstit ă nu este numai o crim ă împ otriva omului, ci și un
păcat înai ntea lui D umne zeu.
Sfânta Scriptur ă spune: „Să nu nedrept ățești pe cel ce mun cește cu plat ă… ci s ă dai plata î n
aceea și zi… ca s ă nu strige el asupra ta către Domnul și să nu ai p ăcat” (Deuter onom 24, 14-15);
„Vai de cel care… sile ște pe aproapele s ău să-i lucre ze degeaba și nu- i dă plata lui…”
(Ieremia 22, 13); „Iată, plata pe care voi le-a ți oprit-o lucrătorilo r ce v-au secerat țarinile strig ă; și
strig ătele se cerătorilo r au ajuns la ur echile Domnului Savaot” ( Iac 5, 4).
Totodat ă, Dom nul porunce ște celor care muncesc s ă se îngrijeasc ă de cei care
din diferite moti ve nu- și pot câ știga exi stența – cum ar fi invalizii, bolnavi, str ăinii
(refugia ții), orfanii și văduvele – și să-și împartă roadele mun cii cu ace știa pen tru ca
„Domn ul Dumn ezeul t ău să te binecuvân teze întru toate lucrurile mâinilor tale”
(Deuteronom 24, 19).
Continuân d pe p ământ slujirea lui Hris tos Care S-a identificat pe Sine cu cei
aflați în nevoi, Biserica iese în totdeauna în ap ărarea c elor fără glas și fără Putere.
De aceea, ea cheam ă societ atea l a împărțirea ec hitabil ă a produselor muncii, prin
care bogatul îl sus ține pe s ărman, cel s ănătos pe cel bolnav, cel în stare de munc ă pe
cel în vârst ă. Bun ăstarea spi ritual ă și supraviețuirea societ ății sun t cu putin ță
numai în cazul în care asigurarea vieții, sănătății și a unei bun ăstări pentru to ți
cetățenii e considerat ă o prioritate i ncontestabil ă în distribuirea mijloacelor
materi ale.

VII. Proprietatea
VII.1. Pro prietatea e de obicei în țeleas ă drept forma social recunoscut ă a re-
lației oamenilor cu roadele muncii și cu resu rsele natu rale. În num ărul drepturilor
fundamen tale ale proprietarul ui se cupr ind de obi cei drept ul de a st ăpâni și folosi
proprietatea, dreptul de a o administra și a dob ândi venit uri pe seama ei, dr eptul
de a o vinde, de a o închiria, modifica sau lichida.
Biserica nu determin ă dreptul oamenilor la pro prietat e. C u toate acest e,
latura material ă a vieții omene ști nu i ese din câmpul ei de v edere. Chemând l a
căutarea înainte de toate a „Î mpărăției lui Dumnezeu și drept ății Lui” (Matei 6, 33),
Biseric a nu uită nici de ne voia oamenil or de „pâinea ce a de to ate zilele” (M atei
6, 11), și este de p ărere c ă fiecare om trebui e să aibă mijloacele necesare pentr u o
exist ență demn ă. Totodat ă, Biserica avertizeaz ă împotriva atr acției extr eme a
bunurilor materiale, co ndamnându-i pe cei sedu și de „grijile și bog ăția și
plăcerile vie ții” (Luca 8, 14). În pozi ția ei fa ță de proprietate, Bis erica Orto doxă nu
ignor ă nevoile materiale, dar nici tendin ța ext remă opus ă: năzuința oamenilor spre
dobân direa de bunu ri materi ale ca țel și valo are suprem ă a existen ței. statutul de
proprietar al unui om nu poate fi privit în sine ca o m ărturisire c ă e bi neplăcut sau
nu în fa ța lui Dumn ezeu.
30Raportarea cre știnilor ortodoc și față de proprietate trebuie s ă se întemeieze pe
principiul evan gheli c al iubirii de apro apele, exprimat în cuvintele M ântuitorul ui:
„Porunc ă nou ă vă dau vou ă, să vă iubi ți unul pe altul” (Ioan 13, 34). Aceas tă
porunc ă este baza c omportamentului moral cre știn. El trebuie s ă serveasc ă pentru

ei ca și pentru ceilal ți oameni drept un i mperati v în sfera reglement ării rela țiilor
interumane, inclusiv a rela țiilor de proprietate.
Potrivit înv ățăturii Bisericii, oamenii primesc toate bunurile p ămân tești de
la Dumnezeu, Care de ține în mod absolut dr eptul de st ăpânire asupr a lor. În
pildele Sale despre via dat ă în fol osință (Marcu 12, 1-9), despre tal anții împ ărțiți
între oameni (Matei 25, 14- 30) și despre averea încredin țată temporar spre a fi
administ rată (Luca 16, 1-13), Mântui torul arată în mod re petat relativitate a drep-
tului l a proprietate. Expri mând ideea esen țială pentru Bi seric ă, po trivit c ăreia
Dumn ezeu este Proprietarul absolut a toate, Sfântul Vasile cel Mare întreab ă:
„Spune ți-mi, ce ai c are să fie al t ău? De unde ai l uat și ai adus în via ță?” Raportarea
păcătoasă față de proprietate, manifestat ă în uitarea sau res pingere a con știent ă a
acestui principiu spiritual, produce dezbinare și înstrăinare între oameni.
VII.2. Bunurile materiale nu-l po t face pe om f ericit. Domnul Iisus Hristos
avertizează: „Lua ți seama și păziți-vă de toat ă lăcomia, c ăci via ța cuiva nu st ă în
prisosul bog ățiilor sale” (Luc a 12, 15). G oana dup ă bogăție are un imp act vătămător
asupr a stării spirituale a o mului și poate s ă-l duc ă la degradar ea lui totală.
Apostolul Pavel arat ă c㠄cei ce vor s ă se îmbog ățească, aceia cad în ispit ă și în
cursă și în multe pofte nebune ști și vătămătoare care-i cufund ă pe oameni în ruin ă
și-n pierzare; fiindc ă iubire a de ar gint es te rădăcina tuturo r relelor; pe care, poftind-
o unii cu înfocare, s-au r ătăcit de la credin ță și de multe dureri au fost str ăpunși.
Dar tu, omule al lui Dumn ezeu, fugi de aceste lucruri ” (I Ti motei 6, 9-11). În
convorbirea cu un tân ăr, Domnul a spus : „Dac ă vrei să fii des ăvârșit, du-te, vinde- ți
averile, d ă-le s ăracilor și vei ave a comoar ă în cer; și vino de-Mi urmeaz ă Mie”
(Matei 19, 21). După care explic ă aceste cuvinte uc enicilor S ăi: „Adev ărat v ă spun
că greu va intra un bogat în împ ărăția cerurilor… Mai lesne e s ă treac ă o cămilă
prin urec hile acului decât s ă intre un bogat în împ ărăția lui Dumn ezeu” (Matei
19, 23-24). Evan ghel istul M arcu precizeaz ă că le este greu s ă intre în Împ ărăția lui
Dumn ezeu tocmai celor care nu cred în Dumnezeu ci în bog ăție, care „se încred în
bogății” (Marcu 10, 24). Numai cei c are „se încre d în Do mnul sunt ca muntele
Sionului; nu se vor cl ătina în veac” (Ps. 124, 1).
Cu toat e aceste a, și omul bogat se poate mântui, deoarec e „cele ce sunt cu
neputin ță la oameni sunt cu p utință la Dumn ezeu” ( Luca 18, 27). Sfânta Scriptur ă
nu blameaz ă bog ăția ca at are. Avr aam și patriarh ii Vechiului Testament, drep tul
Iov, Nicodim și Iosif din Arimateea erau cu to ții oameni boga ți. Pro prietarul unei
averi considerabile nu p ăcătuiește atunci când se folose ște de ace asta în acord cu
voin ța lui Dumn ezeu, C ăruia îi apar țin toate, și în acord cu legea iubirii; pentru c ă
bucuri a și împlinirea vie ții nu stau în acu mulare și posesiune, ci în d ăruire și
sacrificiu. Apostolul Pavel îi cheam ă pe oameni „să-și am intească cuvintele
Domnului Iisus, cum a spus El, mai bi necu vântat este a da de cât a pri mi” (F apte 20,
35). Sf ântul Vasile îi socote ște ho ți pe cei care nu renun ță la o pa rte din averea lor ca
s-o dea în ajutor semenilor lor. Aceea și idee este subliniat ă de Sfântul Ioan Gu ră de
Aur: „A nu împ ărți din averea proprie e tot una cu a fura”. Biserica îi cheam ă pe
creștini s ă considere pro prietatea dr ept un dar al lui Dumneze u dat spre a fi
folosit spre binele s ău și al aproapel ui.
31Totodat ă, Sfânta Sc riptur ă recunoa ște dreptul o mului la pro prietat e și con-
damn ă orice violar e a lui. În dou ă din cele zece porunci ale s ale, Decal ogul afir mă

limpede: „S ă nu furi… s ă nu dore ști casa apro apelui t ău; să nu dore ști fe meia
aproapel ui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, ni ci slujnica lui, nici boul lui, nici
asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele t ău” (Ieșire
20, 15-17). În Noul Test ament, ace astă atitudin e față de proprietate se men ține
primind un fundament etic și mai prof und. Scrip tura spun e: „S ă nu furi… S ă nu
pofte ști și oricare altele se cup rind în acest cuvânt, adic ă: să-l iube ști pe apro apele
tău ca pe tine însu ți” (Romani 13, 9).
VII.3. Biserica recunoa ște existen ța diferitelor forme de pr opriet ate. În de-
cursul evolu ției istorice, forme de proprietate de Stat, colectiv ă, privat ă și mixt ă au
avut r ădăcini diferite în țări diferite. Bis erica nu are preferi nță pentru nici una din
aceste forme. Fiecare din ele poate du ce at ât la manifes tări păcătoase cu m ar fi
hoția, acu mularea, dist ribuția ne dreaptă a roadelor muncii, cât și la o folosire
adecvat ă și justificat ă moral a bunurilor materiale.
O semnifica ție sporit ă dob ândește proprietatea intelectual ă, de exemplu lu-
crările științifice și inven țiile, tehnologia informa ției, operele de art ă și alte realiz ări
ale gân dirii creatoare. Biserica salut ă munca creat oare făcută spre binele societății
și condamn ă încălcarea dreptului la pr oprietat e intelectual ă.
În general, Biserica nu po ate să aprobe înstr ăinarea și redistribuir ea pro-
priet ății prin violar ea dr epturilo r proprietarilor lor legitimi. Excep ție poate f ace
numai înstr ăinarea propriet ății pe baza unei legi corespunz ătoare a, determinată de
interesul majorit ății oamenilo r și compensat ă în mod ade cvat. Is toria Rusiei a
demonstr at că violare a aces tor principii a dus invariabil la zguduir i sociale și la
suferin ța oamenilor.
În istoria cre ștină, unirea averilor și renun țarea la aspira țiile de proprietate
personal ă au fost caracteristice pentru multe co munit ăți. Acest tip de rel ații de
proprietate a contribuit la înt ărirea unit ății spirituale a credincio șilor și în multe
cazuri s-a dovedit mai eficient economic, cum este cazul m ănăstirilor ortodoxe.
Totuși, renun țarea la pro prietat ea privat ă în comunitatea apostolic ă inițială
(Fapte 4, 32) și mai târziu în m ănăstirile cu via ță de o bște a av ut un caracter ex-
clusiv vol untar și a fost legat ă de o o pțiune spiritual ă personal ă.
32VII.4. O form ă special ă de pr opriet ate este pro prietatea or ganiza țiilor reli-
gioase. Aceasta este ob ținută pe diferite căi, dar compo nenta fun damen tală a
form ării ei o constituie don ațiile voluntare ale credincio șilor. Potrivit Sfin tei
Scripturi, dona ția este sacră, adic ă apar ține în primul rând lui Dumn ezeu; dona-
torul d ăruiește lui Dumnezeu, nu preotului (L evitic 27, 30; Ezdra 8, 28). Dona ția
este un ac t volunt ar al credin ciosului f ăcut în scopuri religioase (N eemia 10, 32).
Dona ția e che mată să susțină nu numai pe slujito rii Biseri cii, ci întregul popor al lui
Dumn ezeu (Filipeni 4, 14-18). Fiind consacr ată lui Dumn ezeu, dona ția este invio-
labilă și oricine o fur ă trebui e să înto arcă mai mult dec ât a furat ( Levitic 5, 14).
Dona ția stă în rândul poruncilor fundament ale date omului de Dumnezeu (Sirah
7, 30-34). În ac est fel do nația este un caz special de rela ții economice și sociale, și
de ac eea nu trebui e să intr e automat sub inciden ța legilor care reglementeaz ă
finan țele și economia unui Stat, îndeosebi a impozitelor Statul ui. Biserica decl ară
că dacă venitul ob ținut în urma unei activit ăți antrepreno riale poate fi taxat, orice
atent at la dona țiile c redincio șilor este o crim ă față de oameni și față de Dumn ezeu.

VIII. R ăzboi și pace
VIII.1. Războiul este o manifestare fizic ă a mal adiei latent e a u manității – ura
fratricid ă (Facer e 4, 3-12). D upă căderea în p ăcat, războaiele sunt o constant ă a
întregii istorii a umanit ății și, dup ă cuvân tul Evangheliei, vor continua s ă o în-
soțească: „Iar când ve ți auzi de r ăzboaie și de zvonuri de r ăzboaie s ă nu v ă tul-
bura ți, căci ele trebuie s ă fie” (Marcu 13, 7). De aceast a dă mărturie și Apocalipsa
care relatează despre ulti ma l uptă între puterile binelui și ale răului pe muntele
Armaghedon (Apocalipsa 16, 16). Odr asle ale mândriei și împotrivirii fa ță de voia
lui Dumn ezeu, r ăzboaiele p ămân tești sunt reflex ul unui r ăzboi ceres c. Corupt de
păcat, omul este atras în inima aces tei lupte. Război ul este un r ău. La fel ca răul
din o m în gener al, războiul ar e drept cauz ă abuzul p ăcătos de dar ul dum nezeiesc
al libert ății; „fiindc ă din ini mă ies: gân duri rele, ucideri, adultere, desfrân ări, ho ții,
mărturii mincinoase, def ăimări” (Matei 15, 19).
Încă din zorii istoriei sfi nte, uciderea, f ără de ca re n-are loc nici un r ăzboi, e privit ă ca o crim ă
grav ă în f ața lui Dumnezeu. „S ă nu ucizi”, spune legea l ui Moise (Ie șire 20, 13). În Vechi ul
Testament, ca și în toate religii le antice, sângel e are un caracter sacru, fiindc ă este viață (Levitic 17,
11-14). „Sân gele întine ază pământul”, spune Sfânta Scriptur ă. Dar, acela și tex t biblic îi avertizeaz ă
pe cei care r ecurg la vio lență c㠄pământul nu se poate cura ți în alt chip de sângele v ărsat pe el
decât cu sângele celui ca re l-a v ărsat” (Numerii 35, 3 3).
VIII.2. Aducând o amenilor vestea bun ă a împ ăcării (Rom . 10, 15), dar aflându-
se în „lumea ace asta” care zac e în r ău (I Ioan 5, 19) și este plin ă de vio lență, creștinii
sunt confrunta ți, fără să vre a, cu nevoia vit ală de a lua p arte la dif erite lupte.
Recunosc ând r ăzboiul ca pe un r ău, Biserica nu inter zice fiilor ei s ă ia parte la
acțiuni r ăzboinic e dacă e vorba de sec uritatea apro apelui și restaurarea drept ății
încălcate. Atunci r ăzboiul este consider at un mijlo c nedorit, dar ab solut necesar.
Întotde auna Ortodoxia a cin stit profund pe sol dații care și-au dat via ța pe ntru
apărarea vie ții și securit ății semenilor. Sfânta Biseric ă a nu mărat mu lți solda ți în
rândul sfi nților, cinstindu-le virtu țile creștine și aplicându-le cuvântul lui Hristos:
„Iubire mai mare nu este decât s ă-și pun ă cineva via ța pentru prietenii s ăi” (Ioan
15, 13).
33Când Sfânt ul Chiril cel întocmai-cu-Apostolii a fo st trimis de Patriarhul Con stantinopolului
să propov ăduiasc ă Eva nghelia saracinilo r, în c apitala lor e l a fost nevoit s ă intre într-o disput ă
despre credin ță cu adep ți înv ățați ai lui Mahomed. Între altele, ei l-au în trebat: „Dum nezeul vostru
este Hristos. El v-a poruncit s ă vă ruga ți pentru du șmani, s ă face ți bine celor care v ă urăsc și vă
prigonesc și să întoarceți celălalt obr az celor care v ă lovesc, dar voi ce f aceți de fapt? Dac ă cineva
vă jigne ște, v ă ascu țiți sabia, porni ți la lupt ă și ucide ți. De ce nu asculta ți de Hristosul vostr u?”
Auzind acestea, Sfântul Chiril și-a întrebat part enerii de disput ă: „Dac ă în aceea și lege sunt scrise
două por unci, c ine o va împlini d esăvârșit: cel care împli nește doar o porunc ă sau cel care le
împline ște pe amândou ă?” Când aga renii i-a u răspuns c ă împline ște în chip desăvârșit legea cel ce
face amând ouă poruncile, atunci sfântul predicator a ur mat: „Hristos, Dumnezeul nostru, Care ne-
a poruncit s ă ne rug ăm pentru cei c are ne oc ărăsc și să le facem bine, ne-a spus și că nimeni dintre
noi nu poate ar ăta o iub ire mai mar e ca acela ca re-și pune viața pentru prietenii s ăi (Ioan 15, 3). De
aceea, r ăbdăm îndelung ocările pe care ni le aduc unii, dar în societate ne apărăm unul pe altu l și
ne punem s ufletul în lupt ă pentru aproapele nostru, a șa că voi, când lua ți prizonieri dintre ai
noștri, nu le ve ți putea închide sufletele o dat ă cu trup urile și să-i sili ți să se lepede de credin ța lor
și la fapte f ără Dumnezeu. R ăzboinicii no ștri iubitori de Hristos ap ără cu armele în mâini Sfânta

Biseric ă, îl p ăzesc pe domnitorul lor, în a cărui pers oană sacr ă cinstesc icoana st ăpânirii
Împăratului ceresc, î și păzesc patria pentru c ă o dat ă cu c ăderea lui, va c ădea f ără îndoial ă și
puterea patriei, iar credința evang helic ă va fi clătinat ă. Iată zălogurile pre țioase pentru car e
războinicii trebuie s ă lupte pân ă la sânge. Și dac ă își dau sufletele pe câmpul de lupt ă, Biserica îi
num ără în rândul sfin ților mucenic i și îi nume ște rugători la Dumnezeu”.
VIII.3. „Cine ridic ă sabi a de sabie va pieri” (Matei 26, 52) – în aceste cuvinte
ale Mântuitorului î și are fun damen tul ideea unui r ăzboi drept. Di n perspec tivă
creștină, concepția justiției morale în rela țiile interna ționale trebuie s ă se sprijine
pe urm ătoarele principii fundamen tale: iubirea de aproap ele nostru, iubi rea de
poporul nostru și de patrie; în țelegerea nev oilor celorlalte po poare; convinger ea
că binel e propriul ui po por e cu neputin ță să fie slujit prin mijloace imor ale.
Aceste trei principii defineau limitele etice ale r ăzboiului care erau în vigoare î n
lumea cre ștină în Evul Mediu, când, adaptându-se realit ății, oamenii au încercat s ă
struneasc ă stihia violen ței războinice. Înc ă de atunci, exista convingerea c ă războiu l
trebui e purtat dup ă anumite reguli, și că un lupt ător nu tre buie să-și pia rdă
fizionomia moral ă, uitând c ă adve rsaru l său este și el om ca și el.
Dezvoltarea unor norme morale în alte în rela țiile interna ționale ar fi f ost cu neputin ță în
absen ța impactului mo ral pe care l-a avut cre știnismul asupra min ților și inimil or oamenilor.
Exigen țele justi ției în r ăzboi au fost adeseori departe de a fi respectate, dar însăși punerea
problemei d reptății i-a r eținut uneori pe oamenii afla ți în lupt ă de la violen ța extrem ă.
Definind r ăzboiul just, tradi ția cre ștină occiden tală, care provine de la Fericitul Augustin,
pune în f ață un num ăr de condi ții în care un r ăzboi pe teritoriu l prop riu sau str ăin este admisibil.
În num ărul lor pot fi ur mătoarele:
— războiului se declar ă pentru restaurarea p ăcii;
— are dreptul de a declara r ăzboi numai autoritatea legitim ă;
— dreptul d e a folosi for ța nu trebuie s ă apar țină unor indivizi sau grup uri, ci rep rezentan ți-
lor autor ităților c ivile numi ți de sus;
— războiul poate fi declarat numai dup ă epui zarea tuturor mijloacelo r pașnice în vederea
negocierii cu partea opus ă și a rest aurării sit uației anterioare;
— războiul se declar ă numai în cazul în care exist ă speran țe deplin întemeiate de atingere a
țeluri lor propuse;
— pierderi le militare și distrugeri le anticipate tr ebuie s ă corespund ă situației și scopuri lor
războiul ui (princi piul m ijloacelor p ropor ționale);
— pe tot parcursul războiul ui e ind ispensabil ca popula ția civil ă să fie protejat ă împotriva
acțiunilo r militare dire cte;
— războiul poate fi justificat numai în dorin ța restaur ării păcii și ordini i.
În sistemul actu al al rela țiilor interna ționa le, distinc ția între un r ăzboi de
agresiune de unul de ap ărare e uneori extrem de dificil ă. Granița dintre el e e
deosebit de gre u de făcut atunci când unul sau dou ă State ori comunitatea mon-
dială inițiază acte de război pe motivul necesit ății protej ării unui popor care cade
victim ă agresiunii (vezi și XV. 1). În aceast ă privin ță, întrebarea dacă Biserica
trebui e să sprijine sau s ă condamne ac țiunile militare trebui e să primeasc ă o
exami nare special ă de fiec are dat ă când acest ea încep s au sunt pe cal e să înceap ă.
34Între semnele evi dente dup ă care se po ate s tabili drept atea sau ne dreptat ea
celor afla ți în r ăzboi sunt metodele de ducere a r ăzboi ului și atitudinea fa ță de
prizonierii și civilii din tab ăra opus ă, îndeosebi fa ță de copii, femei și bătrâni. Chiar
și în situa ția ap ărării față de o agresiune se pot co mite tot fe lul de atro cități, pro pria
stare mo rală și spirituală a celor ce se ap ără nefiind superioar ă celei a agresorului.
Război ul trebuie purtat cu i ndignare dreapt ă, nu cu r ăutate, l ăcomie și poft ă (I

Ioan 2, 16) și alte roade ale iadului. Un r ăzboi poat e fi corect apreci at ca erois m sau
ca tic ăloșie după analiza s tării morale a celor ce-l poart ă. „Nu te bucura de moartea
vrăjmașului tău, adu- ți aminte c ă toți trebuie s ă murim” – spune Sf ânta Scrip tură
(Sirah 8, 7). Atitu dinea umană și creștină față de r ăniți și prizonieri se bazeaz ă pe
cuvintele Sfântul ui Pavel: „D acă dușmanul t ău e fl ămând, d ă-i să mănânce; dac ă-i e
sete, d ă-i să bea; c ăci făcând acestea, cărbuni de foc vei gr ămădi pe c apul lui. Nu te
lăsa bi ruit de r ău, ci r ăul cu bin ele biruie ște-l” (Rom. 12, 20-21).
VIII.4. În iconografia Sfân tului Gheorghe Purt ătorul-de-biruin ță, balaurul
negru este c ălcat în picioare de calul s ău, zugr ăvit întotdeauna în alb str ălucito r.
Prin ace asta se arată limpede c ă răul și lupta c u el trebuie absolut sep arate, fiin dcă
în lupta cu p ăcatul e important s ă nu participi la el. În toate situa țiile de via ță în
care recursul la for ță este indispensabil, inima o mului nu trebuie s ă se g ăseasc ă în
stăpânirea unor sentimente înrud ite cu duhurile n ecurate și asemenea l or. Numai
biruin ța asupra r ăului în propria s a inim ă deschi de omului recurs ul just la for ță.
Acest pun ct de vedere c are afirm ă în rela țiile dintre o ameni iubirea se opune cu
hotărâre ideii neîmpotrivirii la r ău prin forță. Legile morale cre știne condamn ă nu
lupta cu r ăul, nu folosirea for ței față de purt ătorii lui și, în ultim ă instan ță, nici chiar
luarea vie ții acestora, ci răutatea inimii o mului și dorin ța de a umili și de a dis truge
pe oricine ar fi.
În aceast ă privin ță, Biserica ar e o grij ă deosebit ă față de militari, încercând s ă
educe în spiritul acestora credin ța în idealuri morale înalte. Acordul încheiat între
Biseric a Ortodox ă Rusă și Forțele Armate și institu ții de men ținere a legii deschide
mari posibilit ăți pentru dep ășirea unor zi duri desp ărțitoare ar tificial cre ate și
pentru re aducerea armatei la tradi țiile ortodoxe ale slujirii patriei. P ăstorii ortodoc și
– atât cei care îndeplinesc un serviciu special în armat ă, cât și cei care slujesc în
mănăstiri și parohii – sun t chema ți să-i creasc ă viguros pe militari îngrijindu-se de
starea lor moral ă.
VIII.5. La baza concep ției cre știne desp re pac e stau f ăgăduințele lui Dum-
nezeu de care d ă mărturie Sfân ta Scriptur ă a Noului și Vechiului Testament. Aceste
făgăduin țe care dau istoriei sensul autentic au î nceput s ă se împlineasc ă în Iisus
Hristos. Pentru cei ce urmeaz ă Lui, pacea e un dar al harului lui Dumnezeu, pentru
care ne rugăm și pe care-l ce rem de l a Dumne zeu pentru noi și pentru to ți oamenii.
Concep ția biblic ă despre pac e e considerabil mai larg ă decât cea pol itică. Sfântul
Apostol Pavel arat ă c㠄pacea lui D umne zeu… covâr șește orice minte” ( Filipeni
4, 7). Ea e incompar abil mai înaltă decât pacea p e care o pot crea oamenii prin
propriile lor for țe. Pacea o mului cu Dumnezeu, cu el însu și și cu cei lalți oameni
sunt insep arabile între ele.
35Profe ții Vec hiului Testament descriu pacea ca o star e care încheie isto ria: „Lupul va locui
laolalt ă cu mielul și leopardul se va culca lâng ă căprioar ă… Nu va fi nici o nenorocire și nic i un
prăpăd în tot muntele Meu cel sfâ nt! Că tot p ământul est e plin de cuno ștința și de temerea de
Dumnezeu precum marea este ump lută de ape!” (Isaia 11, 6-9). Acest ideal eshatolo gic e legat de
descoperire a lui Mesia, al C ărui Nume este Prințul P ăcii (Isaia 9, 6). R ăzboiul și violen ța vor
dispărea de pe p ământ: „Preface-vor s ăbiile în fiare de pluguri iar l ăncile lor în cos oare. Nici un
neam nu va mai ridica sabia împot riva altuia și nu vo r mai înv ăța războiul” (Isaia 2, 4). Totu și,
pacea nu es te numai un dar al lui Dumnezeu, ci și o dato rie a umanit ății. Biblia d ă speran ța că
pacea va fi realizat ă cu ajutorul lui Dumnezeu înc ă în existen ța pământea scă actual ă.

Potrivit m ărturiei sfântului prooroc Isaia, pacea este roa da drept ății (Isaia 32, 17). Sfânta
Scriptur ă vorbește și despre dreptatea lui Dumnezeu și desp re dreptatea omului. Amândou ă sunt
în leg ătură cu leg ământ ul pe care l-a înch eiat D umnezeu cu poporul ale s (Ieremia 31, 35). În ace st
context, dreptatea e ste înțeleas ă în mod precump ănitor drept fidelitate fa ță de făgăduin țele
legământului. În m ăsura în care oamenii încalc ă legământul cu Dumnezeu, adic ă în măsura în c are
sunt nedrep ți, în aceea și măsură sunt lipsi ți și de roada ei – pacea. Toto dată, unul din elementele
fundamenta le ale Legii de pe Sinai a fost ex igența drept ății față de aproapele. Poruncile leg ii nu
aveau drept scop o limitare ap ăsătoare a libert ății per sonale, ci edificarea vieții sociale pe
principiul d reptății pentru atingerea unei libe rtăți, ordini și păci relat ive. Pentru Israel, aceasta
însem na că în viața soci ală pacea nu se realizează de la sine, în virtutea unor legi naturale, ci este
cu put ință, în primul rând, ca d ar al drept ății lui Dumn ezeu și, în al doilea rând, ca rod al
eforturi lor religioase ale omului, adic ă al fidelit ății lui fa ță de Dumnezeu. Acolo unde oamenii
răspund cu recuno ștință la dreptatea lui Dumn ezeu, „mila și adev ărul s-au întâmp inat, dreptat ea
și pacea s-au s ărutat” ( Ps. 84, 11). Totu și, istor ia Vechiul ui Testament oferă o mul țime de exemple
de grav ă infidelitate și nerecuno ștință păcătoasă din partea poporului ale s. Ceea ce d ă prooroc ului
Ieremia prilej s ă arate m otivul absen ței păcii în I srael, unde oamenii sp un întotde auna, „P ace, pace,
și numai pace nu este” (Ieremia 6, 14). Ch emarea profetic ă la po căință răsună ca un cântec al
fidelit ății față de dreptat ea lui Dumnezeu. În ciuda p ăcatelor poporului, Dumnezeu f ăgăduie ște să
încheie cu el un „nou leg ământ ” (Iere mia 31, 31).
Ca și în Vec hiul Testament, și în Noul Testame nt pacea est e văzută ca un dar al iubir ii lui
Dumnezeu. Ea se identif ică cu mântuirea eshatologic ă. Veșnicia p ăcii proclamate de profe ți apare
deosebit de limpede în Evanghelia dup ă Ioan. Dacă în istorie continu ă să domn ească întristar ea,
cei care cred în Hristos au pacea (Ioan 14, 2; 16, 33). În Noul Testament pacea est e starea har ică
normal ă a sufletului omenesc eliberat din robia p ăcatului. Tocmai despre aceasta vorbesc urările
de „har și pace” din începutul ep istolelor Sfâ ntului Apos tol Pavel. Aceast ă pace este un dar al
Duhului Sfâ nt (Rom. 15, 13; Gal. 5, 22). Starea d e împ ăcare cu Dumnezeu este star ea normal ă a
creației, „pentru c ă Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al p ăcii” (I Cor. 14, 33). P sihologic
vorb ind, aceast ă stare se exprim ă în ordinea interioar ă a sufletului câ nd bucuria și pacea în cre-
dință devin aproape sinonime (Rom. 15, 13).
Pacea harului lui Dumn ezeu caracteri zează viața Bisericii în aspectel e ei atât
interior, c ât și exterior. Desi gur, darul haric al păcii depinde și de eforturile
omene ști. Dar urile Duhului Sfânt se arată numai acolo unde exist ă o mi șcare
lăuntric ă a inimii omului, care n ăzuiește prin poc ăință spre dreptatea lui Dum-
nezeu. Darul p ăcii se descoper ă atunci când cre știnii n ăzuiesc spre do bândi rea lui,
„neîncet at aduc ându- și aminte… luc rarea c redinței, osteneala iubirii și stăruința
nădejdii în Domnul nostru Iisus Hristos” (I Tesa loniceni 1, 3). Năzuința spre pace a
fiecărui mădular al trupului lui Hr istos î n parte tre buie s ă fie independent ă de timp
și de condi țiile vie ții. Pl ăcând Domnului (Matei 5, 9), ei aduc roade oricând și
oriunde se afl ă. Pacea ca dar al lui Dumnezeu, c are tr ansfi gurează omu l lăuntric,
trebuie s ă se manifeste și în afar ă. Ea trebuie p ăzită și stârnit ă (II Timotei 1, 6). Pri n
urmare, realizarea p ăcii devin e o datorie a Biseric ii lui Hristos: „Dac ă-i cu putință,
pe cât ține de voi, tr ăiți în p ace cu to ți oamenii” ( Rom. 12, 18) și siliți-v㠄să păstrați
unitatea duhului întru leg ătura p ăcii”. Chemarea la pace a Noului Testamen t se
sprijin ă pe exemplul personal al Mântuitorului și pe înv ățătura Sa. Dacă poruncile
neîmpotrivirii fa ță de r ău (M atei 5, 39), iubirii ( Matei 5, 44) și iert ării vr ăjmașilor
(Matei 6, 14-15) se adreseaz ă în primul rând in dividului, porunca realiz ării păcii –
„Fericiți făcătorii de pace, c ă aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9) –
are o leg ătură nemijlocit ă cu etica social ă.
36Biserica Ortodox ă Rusă caut ă să-și realizeze slujirea ei de reali zare a p ăcii
atât pe scar ă națională, cât și interna țional ă, străduindu- se să ajut e la s oluțio-

narea dif eritelor conflicte și să aduc ă la arm onie na țiuni, grupuri etnice, gu-
vernări și forțe politice. În acest scop, ea face apel la puteri și la alte segmente
influent e ale societ ății și depune efor turi pentru or ganizarea de negocieri între
părțile aflate în conflict și pentru a-i ajutora pe cei în suf erință. De asemenea,
Biserica se opune propagandei r ăzboiului și violen ței, prec um și diferitelor
manifest ări ale urii care pot provo ca conflicte fratricide.

IX. Criminalitate, pedeaps ă, îndreptare
IX.1. Cre știnii sunt chema ți să fie cet ățeni ascult ători de lege ai patriei lor
pământe ști înțelegând faptul că tot s ufletul treb uie „s ă se supun ă înaltelor stă-
pâniri” (Rom . 13, 1) și, în acela și timp, aduc ându- și amin te de porunca lui Hristo s
de a da „cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele c e sunt ale lui
Dumn ezeu” ( Luca 20, 25). D ar păcatul omenesc na ște c rima, adi că încălcarea
limitelor stabilite de lege. Concep ția despre p ăcat stabilit ă de no rmele morale
ortodoxe e mult mai larg ă decât ideea de crim ă a dreptului secular.
Izvor ul pr incipal al crimei este starea î ntunec ată a suflet ului om ului: „căci
din inim ă ies gân durile rele, crime, adultere, desfrân ări, ho ții, m ărturii mincinoase,
blasfe mii” (Mat ei 15, 19). Treb uie admis însă că uneori cri ma e făcută cu putință de
condi țiile sociale și economice, de sl ăbiciunea puterii de Stat și de absen ța unei
ordini legale. Co munit ăți criminale pot p ătrun de în institu țiile de Stat, ca s ă le
foloseasc ă în scopurile lor proprii. În sfâr șit, îns ăși putere a poate deve ni criminal ă,
atunci când s ăvârșește ac țiuni contrare legii. Deosebit de periculoas ă est e
criminalitatea degh izată sub motiva ții politice și pseudo -religioase cum ar fi
teroris mul și altele asemenea.
Pentru ținerea sub control a fenomenelor ile gale, Statul instituie organe de
menținere a legii, al c ăror scop este pre venire a și investi garea cri melor, precum și
pedepsirea și reeducarea criminalilor. Totu și, sarcina eradic ării criminalit ății și
îndrept ării celor care gre șesc nu revine numai autorit ăților specializate, nu numai
Statului, ci și întregului popor, adic ă și Bisericii.
37IX.2. Prevenir ea criminalit ății este posibil ă înainte de to ate prin educa ție și
luminare, îndreptate spre afirmarea în societate a valoril or spirituale și morale
autentice. În aceast ă oper ă, Biserica Ortodox ă este chemat ă la conlucrare activ ă cu
școala, mijloacele de infor mare în mas ă și organele de men ținere a l egii. În
absența unui ideal mor al pozitiv în popor, nici o m ăsură de constr ânger e,
intimidare sau pedeaps ă nu va putea opri o voi nță rea. Tocmai de acee a, ce a mai
bună form ă de prevenire a crimei e propov ăduire a unu i mod de via ță cinstit și
cuviincios, îndeosebi în rân dul copiilor și al tine rilor. În ace asta, o atenție deosebit ă
trebuie ac ordat ă așa-numitelo r grupuri de risc sau celor care au înc ălcat deja legea.
Acești oameni au nevoie de o grijă pastoral ă și educ ațională deose bită. Clericii și
laicii orto docși sun t chema ți să participe la eforturile de dep ășire a c auzelor sociale
ale delincven ței, preocupându-se de o organizare dreapt ă a St atului și economiei și
de re alizarea profe sional ă și în via ță a fiec ărui me mbru al so cietății.

Totodat ă, Biserica insist ă asupr a nevoii indispensabile a unei atitudini
umane fa ță de cei suspec ți, ancheta ți, și cei prin și cu inten ții de înc ălcare a legi i.
Tratamentul dur și nepotrivit al acestor oa meni îi poate face fie s ă o apuce, fie s ă
persevereze pe o cale gre șită. Iată de ce perso anele care- și așteap tă verdictul nu
trebui e deposedate de drep turile lor fundamentale nici când sunt sub p ază.
Dimpotri vă, treb uie s ă li se garanteze ap ărarea și o j udecată impar țială. Biserica
condamn ă tortura și orice for mă de umilire a persoanelor anchetate. Clericii n u
pot înc ălca secretul spovedaniei sau alte secrete protejat e prin leg e (de exempl u,
secretul adop țiunii), nici chiar în scopul ajutor ării organelor de men ținere a legii.
Păstorii care, în grija lor pentru cei care au gre șit și au fost condamna ți, află ceva
ce a fost t ăinuit anchetatorilor și justi ției, s ă se c ălăuzeasc ă dup ă secretul
spovedaniei.
Norma care prevede secretul Ta inei Spovedaniei este inclus ă astăzi în legislația multo r State,
inclusiv în Constitu ția Federa ției Ruse și în Legea rus ă a libertății de con știință și a asocia țiilor
religioase.
Preotul e chemat s ă manifeste o sensibilitate pastoral ă deosebit ă în cazurile
în care la spovedanie i se aduc la cuno ștință inten ții criminale. P ăstrând f ără
excepții și în orice circumstan țe sfin țenia Tainei Spo vedani ei, păstorul trebuie s ă
depun ă toate eforturile cu putin ță pentru a prev eni reali zarea g ândur ilor
criminale. Aceasta î n primul rând în c azul amenin țărilor cu moartea și, mai ales, al
masacr elor în mas ă posibile în cazul actelor de terorism sau, pe timp de război, al
execut ării unui ordin criminal . Evocân d valo area unic ă a sufletului unui poten țial
criminal c a și al posibilei sale victime, păstorul trebui e să-l cheme pe penitent la o
pocăință adev ărată, adică la renun țarea la int enția sa criminal ă. Dacă acest
îndemn r ămâne ineficient, p ăstorul t rebuie s ă-l av ertizeze pe cel am enințat
păstrând secretul numel ui penitent ului și circumstan țele care pot duce la
identificarea lui. În cazurile dificile, el trebuie s ă se adr eseze episcopului
eparhi al.
IX.3. Oric e crim ă săvârșită și condamnat ă de l ege presupune o pedeaps ă
dreaptă. Scopul acesteia es te îndreptarea omului care a înc ălcat legea, protec ția
societ ății de r ăufăcători și stoparea ac tivităților lor ilegale. Fără să devi nă ju-
decătoarea om ului care a înc ălcat legea, Biserica e chem ată să se îngrijeasc ă de
sufletul lui. Tocmai de aceea, ea în țelege pedeapsa nu ca o r ăzbunare, ci c a un
mijloc de purificare interioar ă a păcătosului.
Fixând pedepse pentru criminali, Creatorul îi spune lui Israel: „ Și așa să stârpe ști răul din
mijlocul t ău” (Deu teronom 21, 21), Pedepsirea încălcării legii slujește drept înv ățătură oamenilor.
Astfel, fix ând pedeapsa pentru profe ția mincinoas ă, Dumne zeu îi spune lui Mo ise: „Tot Israelul va
auzi aceasta și se va te me și nu se vor mai apuca pe viitor s ă mai fac ă în mijlocul tău aseme nea
rău” (Deuteronom 13, 11). În Proverbele lui Solomon citim: „Love ște pe cel ce batjocore ște și cel
fără de minte va deveni înțelept; mustr ă pe cel î nțelept și el va pricepe știința” (Proverbe 19, 25).
Tradi ția Ve chiul ui Testament cunoa ște câteva forme de pedeaps ă: pedeapsa cu moartea, ex ilul,
privarea de libertate, pedeapsa corporal ă și amenda în scopuri religioas e.
38Închisoarea, exilul, munca de ree ducare și amen zile continu ă să existe c a
meto de de pede apsă și în lumea contemporan ă. Toate aceste forme de pedeaps ă n-
au drept sens doar protejar ea societ ății de intențiile rele ale criminalului, ci s unt
chemate î n acela și timp s ă servească la îndreptarea lui. Astfel, închisoarea sau
privarea de libertate d ă unui o m scos în afara legii po sibilitatea de a medita asupra

vieții sale pentru ca s ă revină la libertate purificat i nterior. M unca ajut ă la educarea
personalit ății într-un spirit c reator și contribuie la dobân direa uno r deprinderi
folositoare. În procesul muncii de reîndreptare, elementul p ăcatului trebuie s ă facă
loc în adâncul sufletului ini țiativei constructive, ordinii și păcii suflete ști. Este
important totodat ă ca persoanele aflate în locuri lipsite de libertate s ă nu fie supuse
unui tratament inuman, condi țiile de deten ție să nu fie o amenin țare la adre sa vi eții
și sănătății, iar starea lor moral ă să nu fie influen țată de ex emplul dis tructiv al altor
deținuți. În acest sco p, Stat ul este chemat să se îngrijeasc ă de de ținuți, iar societatea
și Biseric a trebui e să-l ajute în aceast ă sarcină.
În cre știnism, bun ătatea față de de ținuți, pentru în drept area lor, are b aze pro-
funde. Do mnul Iisus compar ă facerea de bine p entru cei închi și cu slujirea lui
Însuși: „În chis am f ost și nu M-a ți căutat” (M atei 25, 36). Is toria p ăstreaz ă o mul-
țime de exemple de oameni sfin ți plăcuți lui Dumnezeu care i-au ajutat pe cei
închi și. Tradi ția ortodoxă rusă a cuprins din cele ma i vechi timpuri mila fa ță de cei
căzuți. Sf ântul Inokentii, arhiepiscopul Cherso nului, adreseaz ă deținuților din
biserica închisorii din Vologda aceste cuvinte: „A m veni t aici nu ca s ă vă judec ăm,
ci ca s ă vă aducem mângâiere și zidire. Ved eți voi în șivă cum Sfânta Biseric ă vine la
voi cu toate Tainel e ei. A șa că nu fugi ți voi de ea, ci ap ropia ți-vă cu credin ță,
pocăință și îndreptarea n ăravurilor vo astre… M ântuitorul î și întinde chiar acum
mâinile Sale de pe c ruce tuturor celor c are se poc ăiesc – pocăiți-vă și voi și veți veni
de la moarte la via ță!”
Săvârșindu- și slujirea în penitencia re, Biserica trebuie s ă-și amenajeze în el e
biserici și camere de rug ăciune, s ă săvârșească Sfintele Taine și cultul divin, s ă
aibă conv orbiri pas torale cu de ținuții și să împart ă literatur ă religioas ă. Deosebit
de im port ant e cont actul personal cu de ținuții, inclusiv vizite în locurile unde se
află ace știa. Trebuie încur ajată coresponden ța cu de ținuții, colectar ea și
distribuir ea de î mbrăcăminte, medicamente și alte lucruri indi spensabile. Astfel
de ac țiuni trebui e îndr eptate nu numai spre u șurarea greut ăților de ținuților, ci și
spre aj utorarea și vindec area mor ală a suflet elor lor. Du rerea lor este durerea
întregii Biserici Ma me, care se bucur ă cu buc urie cereasc ă și pentru „un sing ur
păcătos care se c ăiește” (Luca 15, 10). Renașterea grijii suflete ști pen tru de ținuți a
devenit u n domeni u import ant al ac țiunii pastorale și misi onare care are ne voie de
sprijin și dezvoltare.
Pedeapsa cu mo artea ca pedeaps ă special ă era recunoscut ă în Vechiul Tes-
tament. Indicii refer itoare la caracter ul indispensabil al abolirii ei nu exist ă nici
în Sf ânta Scriptur ă a N oului Test ament și nici în Tradi ția și moștenir ea istoric ă a
Bisericii Ortodoxe. Totodat ă, Biserica și-a asumat adeseori datoria interven ției la
puterea s ecular ă în fav oarea celor condamna ți la moarte, cerând pent ru ei grațiere
și comutarea pedepsei lor. Mai mult, sub influen ța moralei creștine, în con știința
oamenilor a fost cultivat ă atitudinea negativ ă față de pedeapsa cu mo artea.
Astfel, în intervalul dintre mijlocul secol ului XVIII și revolu ția rus ă din 1905, e a a
fost foart e rar aplicat ă. Pentru con știința ortodox ă, via ța unei persoane nu se
încheie cu mo artea ei trupeasc ă și tocmai de acee a Biseric a nu încete ază grija ei
sufleteasc ă pentru cei condamna ți la pedeapsa capital ă.
39Abolirea pedepsei cu moar tea deschide mari posibilit ăți pentru m unca pas-
torală cu infractorii și pentru poc ăința acestora. E de as emenea evident c ă pe-

deapsa cu moart ea nu po ate av ea sens educati v; ea fac e ireparabil ă orice ero are
judiciar ă și provoac ă sentimente conf uze în rândul oamenilor. Ast ăzi multe State
fie au abolit prin lege pedeapsa cu moartea, fi e nu o mai pun în pr actică. Av ând
în mint e faptul c ă mila pentru o mul căzut este întotdeauna preferabil ă
răzbun ării, Biserica salut ă acești pa și făcuți de puter ea de Stat. Totodat ă, ea
consider ă că decizi a de a aboli sau de a nu m ai aplic a pedeapsa cu moart ea
trebuie l uată de s ocietat e în mod liber, f ără constrângeri, în func ție de rata
criminalit ății și de sistemul de men ținere a leg ii și cel judiciar, și mai mult, de
necesitatea ap ărării vie ții membrilor s ăi bine inten ționați.
IX.4. Dorind s ă contribuie la î nlăturarea criminalit ății, Biserica conlucreaz ă cu
institu țiile de men ținere a legii. Respectând eforturile acestora, îndrepta te spre
apărarea cetățenilor și a p atriei de in tențiile crimin ale, prec um și spre îndreptare a
vinova ților, Biserica le întinde o mân ă de aj utor. Acest ajutor se poate concreti za
în diferite eforturi comune de educa ție și lumin are îndreptate spre prevenirea și
înlăturarea încălcărilor legii, în ac țiuni culturale și științifice și în pastora ția
lucrătorilor din organele de men ținere a or dinii. Conlucrare a dintr e Bise rică și
sistemul de men ținere a legii se desf ășoară pe b aza regul amentelor Bise ricii și a
acordurilo r speciale î ncheiate c u conduc ătorii dep artamentelo r corespun zătoare.
Totu și, acțiunea cea mai eficient ă în depășirea criminalit ății e c hemat ă să fie
slujirea pastoral ă a Bisericii, mai cu seam ă în Taina Poc ăinței. Oric ui se c ăiește de
încălcările legii s ăvârșite, preotul trebuie s ă-i of ere cu ho tărâre, drept condi ție
indispensabil ă a u șurării de p ăcat, renun țarea î naintea F eței lui Dumnezeu la
orice înc ercare de a- și continua activitatea criminal ă. Numai în acest mod omul
va fi constrâns s ă lase calea f ărădelegii și să se întoarc ă la via ța de virtute.

X. Probleme ale moralit ății personale, familiale și sociale
X.1. Deosebirea între sexe e un dar deosebit al Creatorului f ăcut oamenilo r
creați de El. „ Și a f ăcut Dumnezeu p e om dup ă chipul S ău; Dup ă chipul lui
Dumn ezeu l-a f ăcut; a f ăcut b ărbat și femeie” (Facere 1, 27). Purt ători în mod egal ai
chipului lui Dumn ezeu și ai demnit ății uman e, bărbatul și femeia au fost crea ți
pentru o unire integral ă unul cu altul în iubire: „De aceea va l ăsa omul pe t atăl său
și pe mama s a și se va uni c u femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24).
Împlinind voin ța dintru început a Domnului cu privire la crea ție, unirea conjugal ă
devin e mijlocul perpetu ării și înmul țirii neamului omenesc: „ Și Dumnezeu i-a
binecuvân tat zicân d: «Cr eșteți și vă înmul țiți și umple ți pămân tul și-l supune ți»”
(Facer e 1, 28). P articulari tățile sexelor nu se limiteaz ă la diferențele de constitu ție
trupe ască. Bărbatul și femeia sunt do uă moduri diferite de existen ță într-o unic ă
umanit ate. Ei au ne voie de c omunicare și compl etare reci proc ă. Totu și, în lumea
căzută relațiile între sexe se p ot perverti, încetân d de a mai fi o expresie a iubirii
dăruite de Dumnezeu și degenerând în manifest ări ale pasiunii p ăcătoase a omului
căzut pent ru „e ul” s ău.
40Dând o înalt ă apreciere ascezei fecioriei d e bun ăvoie de d ragul lui
Hristos și al Evangheliei și recunoscând rolul deosebit al monahismului

atât în istorie, cât și în via ța sa c ontemporan ă, Biserica n-a discredi tat
niciodat ă căsătoria, ci i-a condamnat pe cei care degradau rela țiile
conjugale dintr-o n ăzuință greșit înțeleas ă spre cur ăție.
Apostolul P avel, care p ersonal alesese fecioria și-i îndemna pe al ții să-l imite în aceasta (I
Cor. 7, 8), îi condamn ă însă pe cei care vo rbesc „cu f ățărnicia unor mincino și înse mnați cu fie rul
roșu în prop riile lor c ugete oprind de la c ăsătorie…” (I Timotei 4, 2-3). Canonul 51 a postolic spune:
„Dac ă cineva se ab ține de la c ăsătorie… nu pentru nevoin ța înfrân ării, ci din sil ă față de ea, uitând
că Dumnezeu, Care l-a f ăcut pe om, l-a f ăcut b ărbat și femeie și def ăimând în acest chip lucrarea
Creatorului, sau s ă se îndrepte s au să fie depus și scos afar ă din Biseric ă”. Aceast ă regul ă e
dezvoltat ă de canoanel e 1, 9, 10 ale Sinodului din Gangra: „Dac ă cineva blameaz ă căsătoria, sau
detest ă și se scârbe ște de femeia credincioas ă și cucernic ă care se cul că cu bărbatul ei sau o
blameaz ă ca și cum n-a r putea intra în Împ ărăția [lui Dumnezeu], s ă fie anat ema. Dac ă cineva
trăiește în fe ciorie sau în înfrânar ă, abținându-se de la c ăsătorie din scârb ă față de ea, nu de dragu l
frumuse ții și sfin țeniei f eciorie i, să fie anatem a. Dacă cineva dintre cei care tr ăiesc în feciorie pentru
Domnul se va în ălța deasupra celor uni ți prin căsătorie, s ă fie anat ema”. Referindu-se la aces te
canoane, Sf ântul Sinod al Bise ricii Ortodoxe Ruse, în hot ărârea sa din 28 decembrie 1998, a
subliniat „inadmisibilitat ea unei at itudini negative sau arogante fa ță de c ăsătorie”.
X.2. În conformitate cu dreptul roman aflat în majoritatea Statelor contem-
porane la baza co durilor civile, c ăsătoria este un acord între dou ă părți libere î n
alegerea lor. Biseric a a accept at ace astă defini ție a c ăsătoriei, interpre tând-o plecând
de la m ărturiile Sfintei Scripturi.
Juristul roman Modestinus d ădea c ăsătoriei urm ătoarea defini ție: „C ăsătoria e ste unirea
dintre un b ărbat și o femeie, comunitatea de via ță, participarea împreun ă la dreptul divin și
uman”. Aceast ă defini ție a fost inclus ă în form ă aproape n eschimbat ă în colec țiile canonice al e
Bisericii Ort odoxe, cum ar fi Nom ocanonul Patriarhului Fotie (secolul IX), Syntagma lui M atei
Vlastares (secolul XIV) și Prochieronul lui Vasi le Macedoneanul (secolul IX) incl us în Kormceaia
Kniga slavon ă. Primii P ărinți și dasc ăli ai Bisericii s-au bazat și ei pe i deea roman ă de c ăsătorie.
Astfel, în Apologia sa către împ ăratul Mar cus A urelius (seco lul II), Atenagora scria: „Fiecare dintre
noi o socote ște pe femeia cu care s- a căsătorit prin lege dre pt soția sa”. Constitu țiile Aposto lice,
monument canonic din s ecolul IV, îi îndeamn ă pe cre știni „s ă încheie căsătorii dup ă lege”.
Creștinismul completeaz ă reprezent ările p ăgâne și vechi-testamentare despre c ăsătorie cu
imaginea subl imă a u nirii dintre Hristos și Biserică: „Femeile s ă se supun ă bărbaților lor ca
Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Biserici i, trupul S ău, al
cărui mântu itor și este. Ci prec um Biserica se supune lui Hristos, a șa și femeile b ărbaților lor, întru
totul. B ărbaților, iubi ți pe femeile voastre după cum și Hristos a iub it Biserica și S-a dat pe Sine
pentru ea ca s-o sfin țească, cur ățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înf ățișeze Sie și Biseri că
slăvită, nea vând pat ă sau zbârcitur ă, ori altceva de acest f el, ci ca s ă fie sfânt ă și fără de prihan ă.
Așadar, b ărbații sunt d atori s ă-și iubeasc ă femeile, ca pe înse și trupur ile lo r. Cel ce- și iubește
femeia, pe sine se iube ște. Căci nime ni niciodat ă nu și-a urât trupul s ău, ci fiecare îl hr ănește și îl
încălzește precum și Hristos Biseric a, pentru c ă suntem m ădulare ale trupului Lui, din carnea Lui
și din oasele Lui. De ace ea, va l ăsa omul pe ma ma sa și se va alipi de fe meia sa și vor fi amândoi un
trup. Taina aceasta mar e este ; iar e u zic în Hristos și în Biseric ă. Astfel și voi, fiec are, a șa să-și
iubeasc ă femeia ca pe sine însu și; iar femeia s ă se tea mă de b ărbat” (Efes eni 5, 22-33).
Pentru c reștini, c ăsătoria a devenit nu un simplu co ntract ju ridic sau un mijloc
de perpetuare a speciei și satisfacere a unor nevo i natu rale vremelnic e, ci, potrivit
Sfântul ui Ioan G ură de Aur, „o tain ă a iubirii”, o unire ve șnică a so ților în Hristos.
De l a început, cre știnii au p ecetluit c ăsătoria p rin binec uvântarea Bisericii și
totodat ă împărtășirea de Euh aristie, car e este cea mai veche form ă de s ăvârșire a
Tainei C ăsătoriei.
41„Cei ce se căsătoresc trebuie s ă se uneasc ă cu consim țământul unu i episcop, a șa în cât
căsătoria s ă fie pentru Domnul, nu pentru pofte”, scria Sfin țitul Mucenic Ignatie Teoforul. Potrivit

lui Tertulia n, căsătoria „înt ărită de Biserică prin aduce rea jertfei (Euharistiei) e pecetluit ă prin
binecuvântare și scris ă de îngeri în ceruri”. Sfântul Ioan Gură de A ur spunea: „Preo ții să fie
neap ărat chema ți să întăreasc ă prin rug ăciuni și binecuvânt ări pe so ți în via ța lor împreun ă, ca
aceștia… s ă-și duc ă viața în bucurie, uni ți pri n ajutorul lui Du mnezeu ”. Sfântul epis cop Ambroz ie
al Milanului ar ăta că neapărat căsătoria trebuie sfin țită prin mijlocirea și binecuvântarea preo ților”.
În perioada încre știnării Imperiului Roman, legalitatea c ăsătoriei a continuat s ă fie validat ă
printr-o înr egistrare ci vilă. Sfin țind prin rug ăciune și bin ecuvântare unirile conjugale, Biserica
recuno ștea validitatea c ăsătoriilor încheiate nu mai în ordi nea civil ă, în cazurile în care c ăsătoria
bisericeasc ă era imposibil ă, și nu-i supunea pe cei c ăsătoriți astfel interdic țiilor canonice.4 Biserica
Ortodox ă Rusă men ține aceast ă practic ă și în vremea de azi. Proce dând astfel, ea nu poa te
încuviin ța și binecuvânta unirile conjugal e încheiate potrivit legisla ției civile în vigoare dar care
încalc ă prescrip ții canonice (cum a r fi căsătoria a patra și urm ătoarele, c ăsătoriile între grade de
rudenie de sânge și spiritual ă inacceptabile).
Potrivit no velei 74 a lui Iustinian (538), o c ăsătorie legal ă poate fi încheiat ă fie de un ecdicus
(un notar de Stat), fie de un preot. O regul ă asem ănătoare e cuprins ă în Egloga îm păratului Leon
III și a fiul ui său Con stantin (7 40) și în legisla ția lui Vasile I (879). O condi ție important ă a
căsătoriei era acordul reciproc al b ărbatul ui și femeii, înt ărit înaint ea unor martori. Biserica n-a
protestat împotriva une i astfel de prac tici. Abia în 893, prin novela 89 a împ ăratului Leon VI,
persoanele libere erau o bligate s ă încheie c ăsătoriile dup ă ritualul Bisericii, iar în 10 95 împăratul
Alexie Comnenul a extins aceast ă regul ă și asupra sclavilo r. Introducerea obligativi tății încheierii
căsătoriei dup ă ritual ul bisericesc ( secolele IX-XI) înse mna c ă puterea de Stat transfera în treaga
reglementare jurid ică a relațiilor matrimoniale excl usiv în sfera de juri sdicție a Biseri cii. Totu și,
introducere a unive rsală a acestei practici n u trebuie privit ă drept instituirea Tainei Căsătoriei c are
exista în Biseric ă din vre muri imemo riale.
Ordinea stabilit ă în Bizan ț a fost însușită și în Rusia în leg ătură cu persoanele de c onfesiune
ortodox ă. O dat ă cu adoptarea Decretului separ ării Biseri cii de Stat (1918), c ăsătoria bisericeasc ă și-
a pierdut f orța juridic ă; formal, credinciosului i se d ădea dreptul de a primi binecuvântarea
Bisericii dup ă înregistrarea la organul de Stat comp etent . În fapt, în perioada îndelungat ă a
reprim ării religiei de c ătre Stat, celebrarea cunun iei în Biseric ă a rămas dificilă și per iculoasă.
Pe 28 d ecembrie 1998, Sfântul Sinod al Biseri cii Ortodoxe Ruse afirma cu regret c 㠄unii
duhovnic i tind s ă considere ilegale căsătoriile c ivile sau s ă cear ă desfacerea c ăsătoriei dintre so ți
care, dintr-un motiv sau altul, au tr ăit împreun ă mul ți ani f ără săvârșirea cununiei în biseric ă…
Unii p ăstori duhovnici nu primesc la împ ărtășanie pe cei care tr ăiesc împreun ă «necununa ți»,
socotind ast fel de c ăsătorii drept desfrânare”. În rezolu ția Sinodul ui se subliniaz ă c㠄insist ând
asupra necesit ății căsătoriei b iserice ști, Sinodul a mintește păstorilor c ă Biserica Ortodoxă respec tă
și căsătoria civil ă”5.
Comunitatea de cr edință a soților care sunt membri ai trupului lui Hristos
este o co ndiție esențială pentru o c ăsătorie autentic cre ștină și bisericeasc ă.
Numai f amilia unit ă în credin ță poate deveni acea „biseric ă din cas 㔠(Ro m. 16, 5;
Filimon 1, 2), în care so țul și soția cresc al ături de copiii lor în des ăvârșire spiritual ă
și în cunoa șterea lui Dumn ezeu. Absen ța un animi tății este o amenin țare serioas ă la
adresa integrit ății unirii conjugale. Tocmai de ac eea Biseric a consider ă de dator ia ei
să-i îndemne pe credincio și să se c ăsătoreasc 㠄numai în Domnul ” (I Cor. 1, 39),

4 Deci dac ă din cauza u nuia dintre soți, familia nu a primit binecuvâ ntarea B isericii prin Taina Nunții, so țul (soția)
credi ncios (c redincioa să) nu poate fi supu să nici unei măsuri canonice și dacă nu are alte impedim ente, poate pri mi
Sfânta Îm părtășanie.
425 De fapt nu exist㠄Tai na C ununiei” în sensul strict de cerem onial religios, ci doar Tai na Nu nții sau a C ăsătoriei
(Таинство Брака și nu Таинство Венчания )– adică însăși împreunarea dintre bărbat și femeie este o taină dacă ea est e
făcută în iubire, bunăcuviință și respo nsabilitate în fața lui Dum nezeu și a în tregii societăți. „Cununia” sau m ai bine zi s
„încununa rea” este doa r ritual ul prin care un so ț ia drept cunună pe cel ălalt, ca act simbolic și prin care în tr-ad evăr se
împărtășește haric o binec uvântare special ă, dar care nu reprezi ntă totuși în mod exclusiv Căsătoria în sine. Aceast a
poate fi ușor dedus și din sen sul teologic al textului de la Efese ni cap. 5 unde est e vorba de uni re în credință și iubire și
nu de încununări și puneri de in ele. Sfân tul Sin od al B. O. Ruse vrea în tr-un fel s ă corecteze ideea greșită care s -a
perpetuat în ultima vrem e vis-a-vi s de ace astă Tain ă.

adică să se c ăsătoreasc ă numai cu persoane care le împ ărtășesc convingerile
religioase.
Rezolu ția amintit ă a Sf ântului Sinod vorbe ște și despre respectul Biser icii fa ță de „c ăsătoriile
în care num ai una dintre p ărți apar ține credin ței ortodo xe în conformita te cu cuvin tele Sfântului
Apostol Pavel, «so țul necredincios e ste sfin țit de so ția lui, iar soția necre dincioas ă este sfin țită de
soțul ei» (I Cor. 7, 14)”. La acest te xt al Sfintei Scripturi s-au referit și Părinții Sin odului Trullan
atunci când au recunoscut validitate a unirii dintre persoane care „pân ă acum necredincio și și încă
nenum ărați în turma ortodoc șilor au încheiat o c ăsătorie legal 㔠cu condi ția ca ulteri or unu l dintr e
soți să fi îmbr ățișat credin ța. Totu și, în acela și canon, ca și în alte dec rete canonice (Sinodul IV
Ecumenic 14, Laodicee a 10, 31), precum și în operele vechilor sc riitori cre știni și ale P ărinților
Bisericii (Tertulian, Sfân tul Ciprian din Cartagi na, Fericitul Teodorei și Fericitul Augustin) e op rită
încheierea d e căsătorii între ortodoc și și adep ți ai altor tradi ții religioase.
În confor mitate cu vechile pr escrip ții canonice Biserica nu sfin țește nici as-
tăzi prin cununi e căsătoriile contractate între or todoc și și necr eștini, recunos-
cându-l e însă legalitatea și nu socote ște că cei ce se g ăsesc în el e trăiesc în
desfrâu. Plec ând de la considera ții de economie pastoral ă, Biserica Ortodox ă
Rusă consider ă și ast ăzi ca și în trecut posibil ă celebrarea c ăsătoriilor între
creștinii ortodoc și și cei catolici, sau cu membri ai vechilor Biserici Orientale și
protest anți care m ărturisesc credin ța în Dumnezeul Tri-Unic, cu condi ția ca astfel
de căsătorii să aibă binecuvântar ea Bisericii Ortodoxe, iar copiii s ă fie crescu ți în
credin ța ortodox ă. Aceast ă practic ă a fost men ținută în ultimele secole în
majoritatea Bisericilor Ortodoxe.
Prin decretul din 23 iuni e 1721, și Sfântul Sinod a încuviin țat în condi țiile men ționate mai sus
celebrarea c ăsătoriilor unor p rizon ieri s uedezi din Si beria cu femei o rtodoxe. Pe 18 august al
aceluia și an, aceast ă hotărâre sinodal ă a primit o fundament are biblic ă și teologic ă compl etă într -o
Scrisoar e sin odală special ă. Aceast ă scrisoare sin odală a fost folosit ă ca referin ță și ulterio r, atunci
când Sfântu l Sinod a luat hot ărâri asupra c ăsătoriilor mixte din p rovinc iile anexate din Polonia și
Finlanda (decretele Sf ântului Sinod din 1803 și 1811). Î n aceste provincii îns ă a fost acordat ă o mai
mare libe rtate afilieri i confesionale a copii lor rezulta ți (prac tică aplicat ă un timp și în provinc iile
baltice). În c ele din urm ă, reguli le cu privire la căsătoriile mixte pentr u întregul I mperiu R us au
fost înt ărite definitiv în statutul Consistoriilo r duhovnice ști (1883). Exemple de c ăsătorii mixte au
fost multe c ăsătorii dinastice la celebrarea c ărora nu s-a cer ut ca partea neortodox ă să îmbrățișeze
Ortodoxia (cu excepția c ăsătoriil or mo ștenitorilor tron ului Rusie i). Astfel, Cuvioasa Mare
Mucenic ă Elisabeta prin țesa era la c ăsătoria cu prințul Serghei Alex androvici membr ă a Bi sericii
evanghelice luterane, și abia mai târ ziu și de bun ăvoie a îmbr ățișat Ortodox ia.
X.3. Biserica insist ă asupra fidelit ății pe via ță a so ților și asupra indisolu-
bilității căsătoriei ortodoxe bazându-se pe cuvintele Domn ului Iisus Hristos: Ceea
ce Dumnezeu a unit, omul s ă nu despartă… oricine va l ăsa pe femeia sa, în afar ă de
pricin ă de desfr ânare, și se va însura c u alta, săvârșește adulter” (Matei 19, 6-9).
Divor țul este condamn at de Bise rică drept păcat, pentru că produce o mare
suferin ță spiritual ă soților (cel pu țin unuia) și îndeosebi copiilor. Situa ția de azi, î n
care un num ăr însemnat de c ăsătorii se destram ă îndeosebi printre tineri , produce o
îngrijorare profund ă. Situa ția a devenit o ad evărată tragedie atât pentru persoane,
cât și pentru popor.
43Domnul a ar ătat că unicul motiv permis al divor țului este adulterul, c are în-
tineaz ă sfin țenia c ăsătoriei și rupe legăturile fidelit ății co njug ale. Î n cazul c on-
flictelor de cele mai diferite genuri dintre so ți, Bis erica ve de sarcina ei pastoral ă în
folosirea tutu ror mijloace lor aflate la dispozi ția sa (înv ățătura, rug ăciunea,

participarea la Sfintele Tain e) pentru salvarea integri tății căsătoriei și prevenirea
divor țului. Clericii sunt chema ți să vorbească cu cei care doresc s ă se c ăsătorească
explicându-le importan ța și responsabilitatea p asului pe care urmeaz ă să-l fac ă.
Din nefericire, din cauza p ăcătoșeniei și nedes ăvârșirii lor, so ții se pot ar ăta
uneori incapabili de a p ăstra darul harul ui primit prin Taina Nun ții și de a men ține
unitatea f amiliei. În dorin ța ei de a-i mântui pe p ăcătoși, Biserica le dă posibilitatea
îndrept ării și este gata s ă-i primeasc ă din nou la Sfintele Tain e dup ă ce se poc ăiesc.
Legile bizantine stabilite de împ ărați cre știni și care n-au întâlnit nici o obiec ție din partea
Bisericii admiteau diferi te motive pentru divor ț. În Imperiul Rus, dizolvarea c ăsătoriil or închei ate
pe baze legale se f ăcea în tribunalul bisericesc.
În 1918, în „Rezolu ția sa cu privire la motivele desfacerii c ăsătoriei con-
sfințite de Biseric ă”, Soborul local al Biseri cii Ortodoxe Ruse recuno ștea dr ept
motive valide, pe lâng ă adult er și o nou ă căsătorie di n par tea unei a dintre p ărți,
motiv e precum c ăderea din Ortodoxie a unui a dintre so ți, per versiunile și viciile
contrar e firii, impoten ța tăinuit ă înainte de c ăsătorie care înainteaz ă în timpul
căsătoriei sau apare ca urm are a unei aut omutilări inten ționate, contractar ea
leprei sau a sifilisului, dispari ția îndelungat ă fără veste, condamnarea la pedeps e
unit e cu privarea de toate dr epturile, atentatele la via ța și la sănătatea so țului sau
copiilor, incestul, bolile mintale incurabile și abandonarea cu rea int enție a unuia
dintre so ți. În pr ezent, pe aceast ă listă a motiv elor desfacerii c ăsătoriei mai apar
și îmboln ăvirea de SID A, constatarea medical ă a unui alcoolism cronic sau
dependen țe de droguri, sau c omiterea de femei e a unui av ort f ără
consim țământul so țului.
În scopul educ ației duhovnice ști a celor care se c ăsătoresc și consoli dării re-
lațiilor co njugale, clericii sunt îndemn ați să explic e soților în convorbiri înainte de
săvârșirea Tainei Cununiei c ă unirea conjugal ă încheiat ă în Biseric ă este
indisolubil ă, că la divorț se po ate recu rge numai c a măsură extrem ă și numai dacă
soții au c omis fapt e definite de Biseri că drept motive pe ntru divo rț. Acordul la
desfacere a căsătoriei biserice ști nu poate fi dat de dr agul unui caprici u sau pen tru
„confirmarea” unui divo rț civil. Totu și, dacă divor țul este fapt împlinit – mai cu
seam ă dacă soții trăiesc separat – iar restaurarea f amiliei nu mai e socotit ă posibil ă,
cu consim țămân tul p ăstorul ui poate fi îng ăduit divor țul bisericesc. Biserica nu
încurajeaz ă în nici un f el a do ua căsătorie. Cu t oate acest ea, potrivit l egii
canonic e, dup ă un divor ț biser icesc legal este îng ăduită căsătoria a do ua a so țului
nevinov at. Perso anelor a c ăror primă căsătorie s-a desf ăcut din vi na lor le est e
îngăduită a do ua căsătorie cu condi ția poc ăinței și împlinirii epitimiilor în
conformitate cu canoanele. Potrivit regulilor Sfân tului Va sile cel Mare, în cazurile
excep ționale în care este îng ăduită cea de a trei a căsătorie, durata epitimiilor se
mărește.
44În Rezolu ția sa din 28 decembrie 1998, Sfântul Si nod al Bisericii Ruse a condamnat acțiunile
acelor duho vnici care „interzic fiilo r lor duhovn icești să încheie o a do ua căsătorie pe motiv c ă a
doua c ăsătorie ar fi condamnat ă de Biseric ă, sau care interzic cupl urilor căsătorite s ă divor țeze
dacă viața lor familial ă a devenit imposibil ă”. Totodat ă, Sfântul Sinod a hot ărât ca „păstorilor s ă li
se reamint ească că, în atitudinea sa față de c ăsătoria a doua, Biserica Ortodox ă Rus ă se călăuzește
după cuvint ele Apostol ului Pavel: «Te-ai legat cu femeie? Nu c ăuta dezlegare. Te-ai dezlegat de
femeie? Nu căuta femeie. Dac ă însă te vei însura, n-ai gre șit. Și fecioara, de se va mărita, n-a gre șit.
Numai c ă unii ca ace știa vor a vea suferin ță în trup ul lor. E u însă vă cruț pe voi. Fe meia este legat ă

prin lege atâta vreme cât tr ăiește bărbatul ei. Iar dac ă bărbatul ei va muri, este liber ă să se mărite
cu cine vrea, numai întru Domnul» (I Cor. 7, 27- 28. 39)”.
X.4. O apropiere interioar ă special ă între familie și Biseric ă este evi dentă deja
din faptul că în Sfânta Scriptur ă Hristos vorbe ște despre Si ne Însu și ca desp re un
Mire (Matei 9, 15; 25, 1-13; Luca 12, 35-36), iar Biserica este prezentat ă drept so ția și
Mireasa Lui (Efeseni 5, 24; Ap ocalipsa 21, 9). Clement Alexandr inul descrie familia
drept o biseric ă a lui Dumnezeu și casă a Domnul ui, iar Sfântul Ioan Gur ă de Aur
nume ște familia „biseric ă mică”. „Și voi mai spun e – scrie Sfântul P ărinte – despre
căsătorie c ă este o icoan ă taini că a Biseri cii.” B ărbatul și femeia c are se iubesc, c are
sunt uni ți prin căsătorie și tânj esc du pă Hris tos, forme ază o biseric ă dome stică.
Roadele i ubirii și comuniunii lor sunt copiii, na șterea și educa ția lor fiind, potrivit
învățăturii ortodoxe, printre cele mai importante scopuri ale căsătoriei.
„Iată fiii sunt mo ștenirea Domnului, r ăsplata rodului pântecelui” (Ps. 126, 3), exclam ă
psalmistul. Apostolul P avel înv ăța despre caracterul mântuitor al na șterii de prunci (I Timotei
2, 13). Tot el îi îndemna pe p ărinți: „Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe c opiii voștri, ci
creșteți-i întru înv ățătura și certarea Domnului” (Efeseni 6, 4). „Copiii nu sunt o simpl ă întâmplare;
suntem responsabili de mântuirea lor… Nep ăsarea f ață de copii este cel mai mare dintre toate
păcatele pentru c ă duc e la culmea impiet ății… n-avem nici o scuz ă dacă copii i noștri ajung ni ște
strica ți”, pov ățuiește Sfântul Ioan Gură de Au r. Cuvios ul Efrem Siru l înva ță: „Fericit cel care -și
crește copii i în chip pl ăcut lui Dumnezeu”. „Tat ă adev ărat nu este cel care a n ăscut copii, ci cel car e
i-a crescut și înv ățat bine ”, scrie Sfântul Tihon de Zadonsk. „ Părinții sunt în principal responsabili
pentru educa ția copii lor lor și nu puteți arunca vina pentru proasta lor educa ție pe a ltcineva dec ât
pe voi în șivă”, propov ăduia Sfin țitul Muceni c Vladimir, mit ropolit ul Ki evul ui.
Cinste ște pe ta tăl tău și pe mama ta ca să-ți fie bine și să trăiești ani mul ți pe
pământ ”, spune porunca a cincia a Decalo gului (Ie șire 20, 12). În Vechiul
Testament, necinstirea p ărinților este p rivită drept cea mai mare crim ă (Ieșirea
21, 15- 17; Prove rbe 20, 20; 30, 17). Noul Test ament înva ță și el pe copii să se supun ă
părinților cu iubire: „Copiilor, asculta ți pe p ărinții voștri în tru toate, c ăci aceasta
este binep lăcut Do mnului” (Co loseni 3, 20).
Ca biseric ă domesti că, familia e un organism unic, ale c ărui m ădulare trăiesc și
își clădesc rela țiile p e baza legii iubirii. Experien ța rel ațiilor familiale înva ță pe om
să-și dep ășească ego ismul p ăcătos și pune bazele unei comunit ăți civice s ănătoase.
Tocmai în familie, c a într-o școală a pi etății, se f ormeaz ă și întărește atitudine a
dreaptă față de apr oapele, și deci fa ță de poporul nostru și societate ca întreg.
Continuitatea vie a genera țiilor, care în cepe în familie, se c ontinu ă în iubirea fa ță de
strămoși și patrie, în sentimentul particip ării la istorie. De aceea e atât de
primejdioas ă distrugere a legăturilor tradi ționale între p ărinți și copii, la care, din
nefericire, contribui e mult o rânduire a vieții societ ății contemporane. Diminuarea
semnifica ției sociale a maternit ății și paternit ății în favo area succeselor înregistrate
de bărbați și de femei în do meniul profesional du ce la considerarea copiilor drept o
povar ă ce nu este necesară, și contribuie de asemenea la cre șterea înstr ăinării și
antagonis mului din tre gene rații. Rolul familiei în fo rmarea perso nalității este
excepțional și nici o alt ă institu ție social ă n-o poate înlocui. Distrugerea
legăturilor familiale af ecteaz ă în mod inevitabil dezvoltar ea normal ă a copiilor
lăsând î n ei pentr u toată viața o urm ă lung ă și într-o anumit ă măsură de ne șters.
45Copiii abandona ți de p ărinți au de veni t un de zastru lame ntabil al s ocietății
contemporane. Miile de copii abandona ți care umplu orfelinatele, i ar uneori se

trezesc de -a drept ul în st radă, atest ă o profund ă boal ă a societ ății. Dând acestor
copii ajut or materi al și spiritual îngrijindu-se de implicarea lor în via ța duh ov-
niceasc ă și social ă, Biseric a vede în ac elași timp una din dato riile ei cele mai
importante în înt ărirea f amiliei și sporirea în p ărinți a con științei chem ării lor, fapt
care ar exc lude tragedia copiilor abandon ați.
X.5. În lumea precre ștină, femeia era considerat ă ca o fiin ță inferioar ă în
compara ție cu bărbatul. Biseric a lui Hris tos a re velat demnit atea și chemarea femeii
în întreaga ei deplin ătate, dându-i fundamen te religio ase profunde, dintre car e cel
mai pute rnic este vene rarea Preacin stitei N ăscătoare de Dumnezeu. Potri vit
învățăturii ortodox e, Mari a cea plin ă de h ar și bin ecuvântat ă între femei
(Luca 1, 21) a ar ătat cea mai înalt ă treaptă de cu răție moral ă, des ăvârșire spiritual ă
și sfin țenie pe care a putu t-o ating e umanitatea și care întrece demnitatea treptelor
îngere ști. În persoana ei, mate rnitate a este sfin țită și importan ța principiului
feminin este afirmat ă. Taina întrup ării se s ăvârșește cu participarea Maicii
Domnului , ceea ce face din ea o p articipant ă la opera mântuirii și a renașterii
umanit ății. Biserica le d ă o înalt ă cinstire femei lor mironosi țe din Evangheli i și
nume roaselor perso nalități de femei cre știne pre amărite p rin faptele de eroism ale
muceniciei, m ărturisirii și drept ății. În că de la înce puturile existenței comunit ății
Bisericii, f emeia a p articip at activ la edificarea ei, la viața liturgică, la misiunea,
propov ăduirea, educa ția și activitatea ei ca ritativă.
Dând o înalt ă apreciere rolului social al femeilor și salutând egalitatea lor
politic ă, cultural ă și social ă cu b ărbații, Biserica se opune în acela și timp ten-
dințelor de diminuare a rolului femeii ca so ție și mam ă. Egalitatea fundamental ă
dintre sexe nu anuleaz ă distinc ția lor natural ă, nici nu înseam nă identitatea
chem ărilor lor atât în familie, cât și în societate. Îndeos ebi Bise rica nu poate
răstălmăci cuvintele Aposto lului Pavel desp re responsabilitatea special ă a
bărbatului , chemat s ă fie „cap femeii ” pe care o i ubește așa cum Hris tos își iube ște
Biseric a Sa, și despre chemarea femeii de a se sup une bărbatului ei a șa cum Biserica
se supune lui Hristo s (Efeseni 5, 22-23; Coloseni 3, 18). În ace ste cuvint e se vorbe ște
desigur n u despre despotismul so țului sau despre robia feme ii, ci despre întâiet atea
în responsabilitate, grij ă și iubire. Nu trebuie uitat c ă toți creștinii sunt chema ți să se
„supun ă unul altuia întru frica de Dumnezeu” (Efeseni 5, 21). De aceea, „nici
femeia f ără bărbat, nici b ărbatul f ără femeie, în Domnul. C ăci prec um femei a este
din b ărbat, așa și bărbatul este prin femeie și toate sunt de la Dumnezeu” (I Cor.
11, 11- 12).
46Reprezentan ții unor mi șcări sociale tind s ă diminueze și uneori chiar s ă nege
cu totul i mportan ța căsătorie i și institu ția familiei, dân d o aten ție principal ă
activi tăților semnificative social ale femeilor , inclusiv celor inc ompatibile sau pu țin
compatibi le cu natura femeii (de exempl u, munca l egată de eforturi fizice grele). Se
aude ades eori chemare a la o e galitate artificial ă a particip ării bărbaților și femeilor
în fiecare sfer ă de activitate uma nă. Biserica îns ă vede che marea fe meii nu în simpl a
imitare a b ărbatului sau în competi ția cu el, ci în de zvoltarea tuturor aptitu dinil or
dăruite ei de Dumnezeu, inc lusiv ce le inerente numai naturii sale. Fără a p une
accent numai pe distribu ția funcțiilor sociale, antropologia cre ștină atribuie femeii
un loc mai înalt dec ât îl are în reprezent ările nereligioase contemporane. Năzuința

de a î nlătura sau reduce la min imum d iferențele naturale în sfera social ă este
străină gândirii Bisericii. Distinc țiile între sexe, ca și cele sociale sau etnice, nu
sunt piedi ci în calea mântuiri i aduse de Hristos pentru to ți oamenii. „Nu mai este
iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte b ărbătească și
parte femeiasc ă pentru c ă voi to ți una sunte ți în Hristos Iisus” (Gal . 3, 28). Aceast ă
afirmație soteriologic ă nu înseamn ă însă o sărăcire artifici ală a di versității uman e,
nici nu trebuie extins ă în mod mecanicist asupra oric ăror rap orturi soci ale.
X.6. Virtutea castit ății / integrit ății [целомудрие ] propov ăduită de Biseric ă
este fundamentul unit ății interioar e a personalit ății umane, care trebuie s ă stea în
crearea u nei ar monii a pute rilor sufle tești și trupe ști. Desfrâul distruge în mod
inevitabil armonia și integritatea vie ții omului, v ătămând grav s ănătatea s a spi-
rituală. Destr ăbălarea slăbește vederea duhovniceasc ă și înăsprește ini ma, făcând-o
incapabil ă de adevărata iubire. Pentru desfrâ nat, f ericirea unei vieți familiale este
de neatins. În acest fel, p ăcatul împotriva castit ății atrage dup ă el consecin țe
sociale, neg ative. În cond ițiile crizei sp irituale a societ ății, mijloacele de informare
în mas ă și produsele a șa-zisei culturi de mas ă devin uneori in strumente de
corupere moral ă, prosl ăvind dest răbălarea s exuală, posibilitatea tuturor op țiunilor
sexuale și alte pati mi p ăcătoase. Pornografia, care este o exploatar e a instinctelor
sexuale în scopuri comercia le, politice sau ideologice, contribuie la suprimarea
principiilor morale și spirituale, reducându-l pe om l a starea unui ani mal
călăuzit numai de instincte.
Propaganda viciul ui este deo sebit de d ăunătoare pentru s ufletele î ncă neîn-
tărite ale copiilor și tinerilor. Prin c ărți, filme și alte produse video, precum și prin
mass-media și unele programe e ducaționale, adolescen ților le este adeseori
insuflat ă și propag ată o idee extrem de umilitoa re pentru demnitatea uman ă despre
relațiile sexuale, nelăsând loc pentru no țiuni precum c astitate, fidelitate conjugal ă și
iubire plin ă de ab nega ție. Rela țiile intime dintre b ărbat și femeie sunt nu doar
expuse ca un spectac ol, ofen sând sentimentul natural de ru șine, dar sunt prezentate
ca un act de p ură sati sfacere trupeasc ă fără nici o leg ătură cu o comuniune
interioar ă mai profund ă sau cu vreo obliga ție morală. Biserica îi cheam ă pe
credincio și să conlucreze cu toate for țele s ănătoase moral la lup ta împotriva
propag ării acestor ispite diabolice care, cont ribuind la distruge rea familiei, sub-
mineaz ă temeliile so cietății.
47„Oricine se uită la feme ie poftind-o a și săvârșit adulter c u ea în inima lui”, sp une Domnul
Iisus Hristos în Predica de pe Mu nte (Matei 5, 28). „Apoi pofta z ămislind na ște păcat, iar p ăcatul, o
dată săvârșit, aduce moarte”, avertizeaz ă Apostolul Iaco b (Iacov 1, 15). „Nici un desfrânat… nu va
moșteni împ ărăția lui Dumnezeu” (I Cor. 9, 10). Acest e cuvinte pot fi pe deplin aplicate
consumatorilor și cu atât mai mult fabri canților d e produse p ornografice. Aceștia din urmă intră și
sub inciden ța acestor cuvinte ale lui Hristos: „Iar cine va sminti pe unul dintr-ace știa mici care cr ed
în Mine, mai b ine i-ar f i lui s ă i se atârne de gât o piatr ă de moar ă și să fie afun dat în adân cul
mării… vai omului acel uia prin care vine smint eala” (Mat ei 18, 6-7). „Desfrânarea este otrava c are
omoar ă sufletul… Oricine desfrâne ază se dezi ce de Hristos”, scria Sfântul Tihon de Zadons k.
Sfântul Dimitrie al Rostov ului scria: „Trupul fiec ărui cre știn nu este al său, ci al lui Hristos, potrivi t
cuvintelor S cripturii: «Iar voi sunte ți trup al l ui Hristos și (fiecare în parte) m ădulare» (I Cor.
12, 2 7). Și nu ți se cuvi ne să întine zi trupul lui Hristos prin fapte trupe ști și vol uptoase, în afara
legăturilo r conjugale legiuite. Fiindc ă, potrivit c uvintelor Apostolul ui, suntem cas ă a lui Hr istos:
«Pentru c ă sfânt este templul l ui Dumnezeu care sunte ți voi» (I Cor. 3, 17)”. Prin sc rierile dasc ălilor
și Părinților ei, cum sunt Clement Alexandrinu l, Sfântul Grig orie al Nyssei și Sfântul Ioan Gur ă de

Aur, Biseri ca veche c ondamn ă categoric re prezenta țiile teatrale și scenele obscene. Sub
amenin țarea excomunic ării, canonul 100 al Sinodulu i Trulan interzice „reprezent ările cor upătoare
ale min ții și care aprind înfierbântarea pl ăcerilor necurate”.
Trupul omenesc este crea ția minunat ă a lui Dumnezeu și este menit s ă devină
templu al Duhului Sfânt (I Cor. 6, 19-20). Condamnând pornografia și desfrâul,
Biserica nu îndeamn ă nicidecum la scârba fa ță de tr up s au față de intimitatea
sexual ă fiindc ă relația trupeasc ă dintre b ărbat și femeie este binecuvântat ă de
Dumnezeu în c ăsătorie unde ea devine izvor ul per petuării neam ului om enesc și
exprim ă iubirea cast ă, comuniunea deplin ă și „armo nia î ntre sufletel e și
trupurile” so ților, pentru care se roagă Biserica î n sluj ba de cel ebrar e a C ununiei.
Din c ontră, condamnar e merit ă transfo rmarea ac estor rel ații caste și cuviincioase
potrivit planului lui Dumnezeu, și a însu și trupului o menesc în obiectele unei
explo atări umilitoare și într -un comer ț pentru ob ținerea de pl ăceri eg oiste,
impersonale, lipsite de iubir e și degenerate. Din acest motiv, Biserica condamn ă
invariabil prostitu ția și propovăduir ea așa-zisei iubiri libere, în car e intimitatea
fizică este cu desăvârșire rupt ă de comuniunea personal ă și spiritual ă, de spiritu l
de sacrificiu și de responsabilitatea integral ă a unui a pentru altul, care s e
realizeaz ă numai într-o fidelitate conjugal ă pe via ță.
Conștient ă de necesitatea ca școala, al ături de familie, s ă ofere copiilor și
adolescen ților cunoa șterea des pre rel ațiile dintre sexe și natura trupeasc ă a omului,
Biseric a nu poate susține acele programe de „educ ație sexual ă”, în care rela țiile
premari tale (de din ainte de c ăsătorie) și, tot mai mult, diferite le perversiuni, sunt
recunoscute ca normale. Imp unerea un or astfel de programe copiilor de școală e cu
totul inac ceptabil ă. Școala e ch emat ă să se opu nă viciului care dis truge integritatea
personalit ății, să educe copiii pentru castitate și să-i preg ătească pentru întemeierea
de familii tari bazate pe fidelitate și curăție.

XI. S ănătatea persoanei și a poporului
XI.1. Grija față de s ănătatea umană, atât spiritual ă, cât și trupeasc ă, a fost din
totde auna o preocupare a Bisericii. Din perspec tivă ortodox ă însă, menținerea
sănătății fizice deta șată de s ănătatea spiritual ă nu este o valoare necondi ționat ă.
Propov ăduind prin cuvân t și fapt ă, Domnul Iisus Hristo s a vin decat oameni,
îngrijindu-se nu numai de trupurile lor, ci, înainte de toate, de sufletel e lor, și, prin
urmare, de integralitatea persoanei lor. Potrivit cuvân tului Mântuitorului Însu și, El
a vin decat „to t omul” (Ioan 7, 23). Propov ăduirea Evangheliei era înso țită de
vindec ări ca semn al puterii D omnului de a iert a păcatele. Vindecarea a fost o parte
integrant ă și a e vangheli zării apostolice. Biserica lui Hristos, înzestrat ă de
Dumn ezeiescul ei întemei etor cu toat ă plin ătatea darurilo r Duhul ui Sfânt, a f ost
dintru început o comunitate t ămăduito are, și la fel și azi, î n ritual ul Spovedani ei ea
aduce aminte copiilor ei c ă au intrat ca într-o infirmerie pentru a ie și vindeca ți.
48Atitudinea bib lică față de medicin ă este exprim ată în modu l cel mai deplin în Cartea lui Isus,
fiul lui Sirah: „Cinste ște pe doc tor cu cinstea c are i se cu vine, c ă și pe el l-a făcut Do mnul. C ă de la
Cel Preaînal t este leacul și de la reg e va lua dar… Domnul a zidit din pământ le acurile, și omul
înțelept nu se va scârbi de ele… Și El a dat oamenilor știință ca să Se măreasc ă întru leacurile Sale
cele minunate. Cu acestea t ămăduie ște și ridi că durerea: spi țerul cu acestea va face alif iile. N u este

sfârșit lucr urilo r Domnului și pace de la El este peste fața pământului. Fi ule! În boala ta nu f i
nebăgător d e seam ă; ci t e roa gă Domnului și El te va tămădui. Dep ărteaz ă păcatul și întinde
mâinile spre faptele drepte și de tot p ăcatul c urățește inima ta… Și docto rului fă-i loc, că și pe el l -a
făcut Domnul, și să nu se dep ărteze de la tine, c ă și de el ai trebuin ță. Că este vre me când și în
mâinile lui este miros de bun ă mireasm ă. Că și el se va ruga Domnului ca să dea odihn ă și sănătate
spre via ț㔠(Sirah 38, 1-2, 4, 6-10, 12- 14). Cei mai buni reprez entan ți ai m edicinii antice, num ărați în
rândul sfin ților, au ar ătat un tip special de sfin țenie – sfin țenia doctorilo r fără de argin ți și a
făcătorilor de minuni. Ei sunt pream ăriți nu numai pentru c ă adeseori și-au sfâr șit vi ața
mucenice ște, ci și pentru c ă au acceptat voca ția medical ă ca datorie a milei cre știne.
Biseric a Ortodox ă a trat at înt otde auna activi tatea medic ală cu mult respect,
pentru c ă la b aza e i stă slujirea de iubire îndr eptată spre î nlăturarea și alin area
suferin ței omene ști. Resta urarea naturii om enești defor mate de boal ă se prezint ă ca
o împlinire a planului lui Dumnezeu p entru om. „Însu și Dumn ezeul p ăcii să vă
sfințească pe voi des ăvârșit și întreg duhul vostru, și sufletul, și trupul s ă se
păzească, fără de prihan ă întru ve nirea Domnului n ostru Iis us Hristos ” (I
Tesaloniceni 5, 23). Trupul, el iberat de robia patimilor p ăcătoase și de co nsec ința
lor: boala, trebui e să slujeasc ă sufletului, iar puterile și aptitudinile suflete ști
transfigur ate de har ul Duhului Sfânt trebuie s ă năzuiasc ă spre țelul și menirea
ultim ă a om ului – îndumnezeir ea. Or ice vi ndecare adev ărată e chem ată să se
împărtășească de acea mi nune a vindec ării săvârșite în Biserica lui Hristos. În
acela și timp, este neap ărat necesar s ă distingem între puterea vindec ătoare a
harului Duhului Sfânt, dat în credin ța în Unul Do mn Iisus Hris tos prin
împărtășirea de Tainele Biseric ii, de invo cații, incanta ții și alte ac țiuni și supersti ții
magice.
Multe boli sunt înc ă incurabile și devin cauze de suferin ță și moarte. În fa ța
unor astfel de boli, creștinul ortodox e ch emat s ă se sprijine p e voin ța atotbun ă a lui
Dumn ezeu, aminti ndu- și că sensul existen ței nu se mărgine ște l a viața
pământeasc ă, care este în esen ță o preg ătire pe ntru ve șnicie. Suferința est e o
consecin ță nu numai a p ăcatelor personale, ci și a degener ării și mărginirii naturii
umane, și de aceea trebui e îndurat ă cu răbdare și nădejde. Domnul a primi t de
bunăvoie suferin ța pentru mântuirea ne amului o menesc: „ Și prin r ănile Lui noi to ți
ne-am vindecat” (Isaia 53, 5). Aceas ta înseamn ă că lui Dumn ezeu i-a pl ăcut s ă facă
din suferi nță un mijloc de mântuire și curățire, c are poate fi eficient pentru oricin e o
rabdă cu smerenie și încredere în voia atotbun ă a lui Dumnezeu. Potr ivit Sfântului
Ioan Gur ă de Aur, „cine a înv ățat să mulțumeasc ă lui Dumn ezeu pentru bolile sale
acela nu este departe de sfin țenie”. Ace asta n u înseamn ă că doctorul s au boln avul
nu trebuie s ă lupte cu boala. Dar atunci când mijloacele omene ști s-au epuizat,
creștinul t rebuie s ă-și aduc ă aminte c ă puterea lui Dumnezeu se des ăvârșește în
slăbiciune (II Cor. 12, 9) și că în înse și adâncurile suferin ței poat e întâl ni pe
Hristos Care a luat asupra- Și neputin țele și dur erile noastre (Isaia 53, 4).
49XI.2. Biserica îi cheam ă atât pe p ăstori, cât și pe fiii ei s ă dea m ărturie
creștină lucrătorilor în domeniul s ănătății. Este foarte impo rtant ca profesorii și
studen ții la medicin ă să fie ini țiați în fundamentele înv ățăturii de credin ță
ortodoxe și ale etic ii biom edicale de o rientar e ortodo xă (vezi și XII ). Activitatea
Bisericii î ndrept ată spre propov ăduirea cuvântului lui Dumnezeu și în d ăruirea
harului Duhului Sf ânt celor afla ți în suferin ță și celor care se îngrijesc de ace știa

alcătuiește esen ța purt ării de grij ă de suflete în sfera men ținerii s ănătății. Un loc
principal în aceasta îl ocup ă împărtășirea c u Tainele m ântuito are, crearea î n
clinici a unei at mosfere de rug ăciune și acordarea paci enților acestora a unui
ajutor di versificat și binef ăcător. Misiu nea Bise ricii în do meniul medical este o
datorie n u numai pentru clerici, ci și pentru laicii ortodoc și care lucreaz ă în
domeni ul sănătății, care sunt c hemați să creeze toate condi țiile pentru c a bolnavii s ă
se bucure fie direct, fie in direc t de mân gâiere religioas ă. Medicul credincios trebuie
să înțeleag ă că omul care are n evoie de ajutorul său se a șteap tă de la el nu numai la
un tratament cores punzător, ci și la un sprijin spiritual, mai ales atunci c ând
medicul e adeptul unei viziun i despre lume în care se descoper ă taina suferin ței și a
morții. Datoria fiec ărui lucr ător ortodox în domeniul s ănătății e de a fi pentru
pacient samarineanul milos tiv din parabola evanghelic ă (Luca 10, 29 sq.).
Biserica binecuvânteaz ă frățiile ortodoxe și surorile de cari tate ortodoxe car e
au ascultarea în clinici și în alte institu ții de s ănătate și care contribuie la crear ea
de biseric i în spital e, prec um și de spitale biserice ști și mănăstirești, astfel înc ât
ajutorul me dical să se î mpleteasc ă în fiecar e stadiu al tratament ului cu gri ja
pastoral ă. Biserica îi che amă pe laici s ă dea bo lnavilor t ot ajuto rul care st ă în
putere a lor și care s ă ușureze s uferin ța omene ască cu iubire și grij ă afec tuoas ă.
XI.3. Pentru Biseric ă, problema s ănătății persoanei și a poporului nu est e
exterio ară și pur social ă, fiindc ă are o leg ătură direct ă cu misiunea ei într-o lume
răvășită de p ăcat și de neputin țe. Biseri ca este c hemată să conl ucreze, al ături de
structurile de Stat și cercurile inter esate ale s ocietății, la elaborarea unei concep ții
despre sănătatea național ă în care fiecare om s ă-și poat ă reali za drept ul său la
sănătate spiritual ă, fizic ă și psihic ă și la bun ăstare social ă în condi țiile maximei
sper anțe de via ță.
Relațiile dintre doctor și pacient treb uie să se cl ădească pe respectul integri-
tății, al alegerii libere și al demnit ății persoanei. Manipula rea omu lui nu este
admisibil ă nici chiar în cele mai bune scop uri. Biserica nu poate decât să salu te
dezvolt area dialog ului între me dic și pacient care are lo c în medicina contem-
poran ă. Fără îndoial ă, aceast ă abordar e își are r ădăcinile în tradi ția creștină, deși
exist ă ispita reducerii lui la nivelul unei relații pur contractuale. Toto dată, trebuie
să admit em că modelul tradi țional „p aternalist” al rela țiilor dintre medic și pacien t,
criticat, p e drept, datorit ă frecven telor încerc ări de justi ficare a arbi trarului
medicului , poate fi și o abo rdare autentic patern ă a p acientului, î n func ție de
fizionomia moral ă a medic ului.
50Fără a aco rda vr eo preferin ță vreunui model orga nizat de asisten ță medical ă,
Biserica e de p ărere c ă această asisten ță trebui e să aibă maximum de eficien ță și
accesibilitate pentru to ți me mbrii socie tății, indif erent de posibilit ățile lor
financiare și de statutul social, în num ărul acestora fiin d inclus ă și reparti zarea
resurselor medic ale limitate. Pent ru ca o astfel de repartizare să fie autentic
echitabil ă, criteri ul „nevoilor fundamen tale” treb uie s ă predomine asupra cri te-
riului „rel ațiilor de pia ță”. M edicul nu trebui e să lege gradul responsabilit ății sale
pentru ac ordare a asisten ței medical e exclusiv de retribu ția financiar ă și de m ărimea
ei, transfo rmându- și profesia într-o surs ă de îmbog ățire. În acela și timp, plat a

demnă a muncii luc rătorilor din domeniul s ănătății reprezintă o sarcin ă importantă
a societ ății și a St atului.
Recunoscând reperc usiunile p otențial benefice ale faptului c ă medicina e tot
mai mul t orientat ă în d irecția pr ognozei și profilaxiei, și salutând concep ția in-
tegral ă despre s ănătate și boal ă, Biseric a aver tizează cu privire la în cercările de
absolutizare a uneia sau alteia din te oriile medicale, reamintind importan ța men –
ținerii priorit ăților spirituale în via ța omeneasc ă. Plecân d de la experien ța sa
multisecular ă, Biserica avertizeaz ă și asupra peric olului in troducerii sub pretextul
unei „medicini alternative” a practicilor magice și oculte, care înrobesc voin ța și
conștiința oamenilor acțiunii puterilor demonice. Fiecare om trebuie s ă aibă dreptul
și posibilitatea real ă de a nu accepta ex ercitare a asupra o rganismu lui său a un or
meto de care contravin convingerilor sale religioase.
Biseric a reaminte ște fa ptul c ă sănătatea trupe ască nu este suficient ă în sine,
întrucât ea este do ar una din l aturile exi stenței umane integrale. Trebuie admis îns ă
că pentru men ținerea s ănătății persoanei și poporului este foarte important ă luarea
unor m ăsuri preventive și crearea unor condi ții reale pentr u cultur a fizică și spo rt.
În sporturi competi ția este n atural ă. Totuși, comercializarea lui extrem ă și cultul
mân driei legată de aceast a, manipu larea dopajelor ruin ătoare pentru s ănătate și tot
mai multele concursuri în timpul c ărora se ajun ge deliberat la mutil ări grave nu pot
fi acceptate.
XI.4. Biserica Orto doxă Rus ă e nevoit ă să constate cu profund ă îngrijorare că
poporul pe care-l p ăstorea în mo d tradi țional a ajuns ast ăzi într-o stare de criz ă
demogr afică. Rata na șterilor și medi a du ratei de via ță au sc ăzut dramatic, iar
num ărul popula ției se dimin uează încontinuu. Via ța este amenin țată de epidemii,
de cre șterea bolilor cardiovasc ulare, psihice, venerice și de alt g en, de depen dența
de drogu ri și de alcoolism. S-au înmul țit bolile copiilor, inclusiv oligofrenia.
Problemele demo grafice duc la deform ări ale structurilor s ociale și la diminuarea
poten țialului creato r al o amenilor devenind un a din c auzele sl ăbirii familiilor.
Cauzele p rincipale ale depopul ării și stării critice a s ănătății popoarelor din secolul
XX sunt r ăzboaiele, revolu țiile, foametea și represiunea în mas ă, ca urmare a c ărora,
la sfâr șitul secolului, criza societ ății s-a agravat.
Problemele demografice au fo st în aten ția continu ă a Bis ericii. Ea es te chemat ă
să urm ărească îndeaproape procesele legislative și administrati ve pen tru a pre veni
luarea de decizii c are să agraveze situa ția. Este neapărat necesar ă duce rea u nui
dialog continuu cu puterea de Stat și cu mijloac ele de inf ormare în mas ă pentru
explicare a pozi ției Bisericii în problemele de politic ă demog rafică și de men ținere a
sănătății. Lupta împotriva depopul ării treb uie i nclusă în sprijinirea efectiv ă a
cercet ărilor medic ale și programelor sociale pentru protec ția mamei și a copilului, a
embrionului și a nou-n ăscuților. Statul este chemat s ă sprijine cu toate mijloacele
nașterea și educația cuvenită a copiilor.
51XI.5. Biser ica în țelege afecțiunile psihice ca una din manif estările degrad ării
generale a nat urii um ane de c ătre p ăcat. Demarcând în st ructu ra personalit ății
planurile duhovnicesc, sufletesc și trup esc, Sfin ții Părinți disting între bolile care
provin „de la n atur㔠și neputin țele pro duse de ac țiunile demonice sau ap ărute ca

urmare a patimilor omene ști înrobitoare. Potrivit acestei distinc ții, e la fel de
incorect ă reducer ea bolilor ps ihice la manifest ări obsesive – concepție care
implic ă recurger ea neî ntemei ată la exorcizări ale duhurilor rele – , ca și încercare a
de a trat a to ate deregl ările psihice exclusiv pr in mijloace clinice. Mult mai
rodnic ă în psihoterapie este împletirea între asisten ța pastoral ă și medicală cu
delimitarea sferelor de competen ță ale doctorului și ale preotului.
Nici o ma ladie psihică nu diminueaz ă demnitatea o mului. Biserica d ă mărturie
că o persoan ă bolnav ă psihic este și ea purt ătoare a ch ipului lui Dumnezeu,
rămânând fr atele nos tru care are nev oie de ajutor și compasiune. Sun t inadmisibile
din punct de ve dere mor al abor dările psihoterapeutice bazate pe reprimarea
personalit ății bolnavului și umilirea demnit ății lui. Metodele oculte de ac țiune
asupra p sihicului, deghi zate uneori în psihoterapie științifică, sunt categoric
inacceptab ile pentru Ortodoxi e. În unele cazuri, tratarea bo lnavilor p sihic necesit ă
atât izol are, cât și alte forme de constrân gere. Totu și, în aleg erea form ei de
interven ție medical ă, trebui e plecat de la princi piul celei mai mici restrângeri a
libert ății pacientului.
XI.6. În Biblie se spune c㠄vinul veselește inima omului ” (Ps. 104, 15) și că e
„folositor întocmai ca apa de-l vei b ea cu măsur㔠(Sir ah 31, 31). D ar atât în Sf ânta
Scriptur ă, cât și în scrierile Sfin ților P ărinți întâlnim adeseori o condam nare
violent ă a viciului be ției care, începând pe ne știute, duce la o mul țime de alte
păcate ruin ătoare. Foarte adeseori b ăutura duce la destr ămarea familiilor,
producând nenum ărate s uferințe atât vi ctimelor acestei nep utințe păcătoase, c ât și
oamenilor din aprop ierea lor, î ndeosebi c opiilor.
„Beția este o du șmănie împotriva lui Dumnezeu… Be ția e un demon atras de bun ăvoie …
Beția îndep ărteaz ă Duhul Sfânt”, scrie Sfântul Vasile cel Mare. „Be ția este r ădăcina tut uror
relelor … Bețivul este u n cadav ru viu… Be ția poa te sluji în si ne drept înlocuito rul or icărei pedeps e,
ea umple s ufletul de t ulburare și mintea de î ntuneric, f ăcându-l pe bețiv rob, supunând-l la
nenum ărate boli, interne și externe… Be ția este o fiar ă cu multe chip uri și cu mult e capete… Aici
dă naștere la desfrânare , dincolo la mânie, aici la tâmpirea min ții și a inimii, dinco lo la d ragoste
necurat ă… Nimeni nu-și înrobe ște voia rea diavolului cât face be țivul” , afirm ă Sfântul Ioan Gur ă
de Aur. „Be țivul este în stare de orice r ău și e expus oric ărei ispite… Be ția îi face pe cei înrobi ți ei
neîns tare de nimic”, m ărturise ște și Sfântul Tihon de Zadonsk .
Și mai ruin ătoare este depen dența de droguri, în continu ă creștere – patim ă
care face omul înro bit ei extrem de vul nerabil la ac țiunea p uterilor în tunericului.
Aceas tă cumplit ă neputin ță înghite an de an tot mai mul ți oameni, secerând o
mulțime de vieți. Faptul c ă cei mai predispu și la droguri sun t tinerii face din acest
flagel o amenin țare deose bită la adresa societ ății. Interesel e egoiste ale afacerilor cu
drog uri s usțin promovarea îndeosebi printre tineri a unei pseudo-culturi a
„drogu rilor”. Ace asta impune unor oameni imaturi stereotipuri comportamentale
care prezint ă folosirea drogurilor drept o calitate „normal ă”, b a chiar
indispensabil ă a rel ațiilor umane.
52Principalul motiv al evad ării multor contemporani într-un t ărâm al iluziilor
alcoolice sau narcotice este vidul spir itual, pi erderea sensului vi eții și întune-
carea orient ărilor morale. Dependen ța de drog uri și alcoolismul sunt manifest ări
ale unei maladii spirituale nu numai a individului izolat, ci și a în tregii societ ăți.
Aceas ta este răsplata pentru ideologia consum ului, pentru cultul prosperit ății
materiale, pentru lipsa spiritualit ății și pierderea idealurilor auten tice. În

compasiu nea pasto rală pentru victimele alcoolismului și dependen ței de droguri,
Biseric a le ofer ă sprijin duhovnicesc pentru a învinge viciul. Fără a nega necesitatea
indis pensabilă a asisten ței medicale în stadi ile critice ale dependen ței de
drog uri, B iserica d ă o at enție deosebit ă prevenirii și reabilit ării, care devin înc ă și
mai eficiente at unci când ace ști suferinzi particip ă conștient la via ța euharistic ă
și comunitar ă.

XII. Probleme de bioetic ă
XII.1 . Rap ida dezvo ltare a tehnologiilor bi omedicale, care au invadat activ
viața omului contemporan de la na ștere și pân ă la moarte, și imposibilitatea de a da
un răspun s la provo cările acestor probleme în cadrele eticii medicale tradi ționale au
produs o serioas ă îngrijorare a societ ății. Încerc ările oamenilor de a se p une în loc ul
lui Dumn ezeu schi mbând sau „î mbun ătățind” creația Lui dup ă voia lor propri e pot
aduce u manității no i poveri și suferințe. Dezvoltarea tehno logiilor biomedicale a
depășit cu mult inte rpretare a consecin țelor spiritual-morale și sociale posibile ale
aplica țiilor lor necontrolate, ceea ce nu poate s ă nu provoace Bisericii o profun dă
îngrijorare . Formul ându- și atitudinea f ață de problemele de bioetic ă, atât de larg
dezbătute în lumea contemporan ă, în primul rân d cele legate de ac țiune a
nemijlocit ă asupra o mului, Bis erica porn ește de la ideile despre via ță întemei ate pe
Revel ația dumnezeiască și pentru c are aceasta e un dar pre țios al lui Dumn ezeu, de
la libertatea inalienabil ă și demnitatea asem ănării cu Dumnezeu a persoanei umane
chemate „la r ăsplata chem ării de sus a lui Dumn ezeu înt ru Hristos Iisus” (Filipeni
3, 14), la atingerea des ăvârșirii Tat ălui ceresc (Matei 5, 48) și la îndumn ezeire, adic ă
la părtășia firii dumnezeie ști (II Petru 1, 4).
XII.2. Înc ă din cele mai vechi timpuri Bise rica a privit av ortul (abortul)
deliberat ca un p ăcat grav. C anoanele echi valează avortul cu omor ul. La baza
acestei e valuări stă convingerea c ă zămislirea unei fiin țe umane e un dar al lui
Dumn ezeu, de aceea, din mo ment ul conceperii, orice interven ție asup ra vie ții unei
viitoare persoane umane este criminal ă.
53Psalmistul descrie dezvoltarea f ătului în pântecele mamei ca pe un act creat or al lui
Dumnezeu: „Tu ai zidit r ărunchii mei, Doamn e, Tu m-ai alc ătuit în pâ ntecele maicii mele. … Nu
sunt ascuns e de tine oasele mele, p e care le-ai f ăcut întru ascuns, nici fiin ța mea pe care ai urzit-o
ca în cele mai de jos ale p ământului . Cele neluc rate ale mele le-au cun oscut ochii Tăi” (Ps . 138,
13. 1 5-16). Acela și lucr u îl m ărturise ște Iov în cuvintele pe care le adreseaz ă lui Dumnezeu:
„Mâinile Tale m-au f ăcut și m-au zi dit și apoi Tu m ă nimice ști în întregi me… Nu m-ai turnat oare
ca pe lapte și nu m-ai închegat ca pe ca ș? M-a i îmbr ăcat î n piele și în carne, m-ai țesut din oase și
din vine; apoi mi-ai dat via ță și bun ăvoin ța Ta și purtarea Ta de grij ă au ținut vie suflarea mea…
Tu m-ai scos din sânul mamei mele ” (Iov 10, 8- 12. 1 8). „Eu te-am alcătuit în pânt ece… și înainte s ă
ieși din pâ ntece te- am sfin țit”, îi spune Domnul proorocului Ieremia. „S ă nu f aci avort, nici
pruncucidere” – aceast ă pov ățuire se află între cele mai im portante po runci ale lui Du mnezeu în
Didahia celor Doisprez ece Apostoli, unul din cele mai vechi mo numente ale literaturi i creștine.
„Femeia car e face avort este criminal ă și va da socoteal ă în fața lui Dumnezeu”, scria Athenagor a,
un apologet din secolul II. „Cee a ce va fi om este deja om ”, afirma Tertulian la cump ăna dint re
secolele II și III. „Cea care distruge inten ționat f ătul în pânt ecele ei s ă fie supus ă pedepsei pentru
omor… Cei care dau leacuri pentru avort și cei car e primesc otravă pentru a ucide f ătul în pântece
se supun aceleia și pedepse ca și uci gașii”, se sp une în cano anele 2 și 8 ale Sfântului Vasile cel M are,

incluse în Cartea canoanelor Bisericii O rtodoxe și confirmate de ca nonul 91 al Sinodului VI
Ecumenic. Totodat ă, Sfântul Vasile l ămure ște că gravita tea vinei nu depinde de termenul
gravidit ății: „Nu facem nici o deosebire dac ă fătul e form at sau încă neformat”. Sfâ ntul Ioan G ură
de Aur îi nu mește pe cei ce practic ă avortul „mai r ăi decât uciga șii”.
Biseric a vede larg a răspândi re și justificarea avo rtului în societatea contem –
poran ă ca pe o amenințare a viitorul ui umanit ății și un semn clar al deg radării ei
morale. Fidelitatea fa ță de înv ățătura biblic ă și patristic ă, despre sfin țenia și
valo area inestimabil ă a vie ții omene ști înc ă de la începuturile ei este incompatibilă
cu recunoa șterea „alegerii libere” a femeii de a dis pune de destinul f ătului. Pe lâng ă
aceast a, avortul est e o ameni nțare seri oasă a sănătății fizice și suflete ști a mamei.
Biseric a a socotit întotde auna de datori a ei s ă protejeze fii nțele umane cele mai
vulnerabile și depen dente, c um sunt co piii nen ăscuți. Bis erica Orto doxă nu poate în
nici o împrejurare s ă binecuvânteze avortul. F ără să le resp ingă pe femeile care au
făcut avort, Biserica le cheam ă la poc ăință și dep ășirea consecin țelor ruin ătoare al e
păcatului prin rug ăciune și purtarea ep itimiei urmat ă de împ ărtășirea cu Tai nele
mân tuitoare. În cazurile în care p ăstrarea sarcinii amenin ță direct via ța mamei, și
mai c u seam ă dacă aceasta m ai are și alți copii, în practica pastoral ă se recomandă
îngăduin ța. Femeia care î și întrerupe sarcina în aceast ă situa ție nu va fi oprită de
la comuniunea euharistie i cu Biserica cu cond iția să împlineasc ă canonul de
pocăință dat l a spovedani e de preot ul duho vnic.6 Lupt a cu avor tul, la care femeile
sunt nevoite uneori sa recurg ă ca urmare a unei sărăcii mate riale sau a u nor
neputin țe extreme c er de la Biseric ă și societate g ăsirea unor m ăsuri eficiente de
protejare a maternit ății și de creare a c ondițiilor pentru adop ția copiilor ai c ăror
mame din tr-un moti v sau alt ul nu-i pot cre ște sin gure.
Responsabilitatea p entru p ăcatul uciderii copiilor nen ăscuți o poart ă, alături
de mam ă, și tatăl în cazul în care a consim țit la avort.7 Dac ă o femeie a f ăcut avo rt
fără acor dul so țului, acest fap t poate constitui un motiv de divor ț (vezi și X.3) .
Păcatul ap asă și asupra medic ului care a efec tuat avortul. Biserica cheam ă Statul să
recunoasc ă drept ul cadrelor me dicale de a refu za efectuarea avortul ui din mo tive
de con știință. Nu p oate fi socotit ă normal ă situa ția în care responsabil itatea juri dică
a doctor ului pent ru moar tea mame i este so cotită mult mai mare decât
responsabilitatea pentru distrugerea f ătului – situa ție care-i provoac ă pe medici și
prin ei pe pacien ții lor s ă efec tueze avo rturi. Medicul trebui e să fie la maxi mum
responsabil pentru stabilirea unui diagn ostic care o poate determina p e o femeie s ă-
și întrerup ă sarcina; medicul credincios treb uie s ă-și armonizeze indica țiile clinice
cu imperativele con științei sale cre știne.
XII.3. Printre problemele care necesit ă o eval uare religi os-moral ă este și
problema contracep ției. Unele din mijloacele cont raceptive au efect abortiv,
întrerupând în mod artificial via ța em brionul ui în primel e stadii al e vie ții sale,

6 În acest caz s e preferă un rău mai mic care este totu și păcat, dar el trebuie tratat în acest caz cu tot ul diferit de către
duhovnic. O remarcă care se im pune î nsă aici este faptul c ă mulți medici astăzi, mai mult sau mai puțin intenționat,
recom andă avortul spunând că viața mamei este în pericol; în realitate c azurile de felul acesta sunt destul de pu ține și
trebuie f ăcute investigații medicale bune pentru a nu da greș. Acela și lucru este valabil și cu naștere prin cezaria nă care
astăzi se practic ă foarte d es. De m ulte ori, în mod intenționat, mamele după astfel de nașteri p rin cezarian ă sunt f ăcute
să nu mai nască (chia r fără știrea sau c onsimțământul lor). Nu v rem să încriminăm nimănui acest lucru, da r poate fi
vorba de o politică organizată și dirijată de cineva di n afară. Rela ția fam iliei și mai ales a mamei cu duhovnicul poate
ajuta foarte m ult familia și acest lucru tre buie c ăutat și valorificat de pr eoții înșiși.
547 Desi gur, î n acest caz și soțul trebuie să spovedeasc ă acest păcat și să primeasc ă epitimie.

de aceea, în cazul folo sirii acestor a se aplic ă acel eași judec ăți ca și în cazul
avortului. Altele îns ă, care nu implic ă întreruper ea unei vi eți deja concepute, nu
pot fi puse pe aceea și treapt ă cu avortul. Definindu- și atitudinea lor fa ță de
mijloacele contraceptive neabortive, so ții cre știni trebuie s ă-și aduc ă aminte c ă
perpetuarea neam ului om enes c este unul din scopurile fundam entale ale uni unii
conjugale instituite de Dumnezeu (vezi și X.4). Refuzul deliberat al nașterii de
prunci din motiv e pur egoist e e un semn al desconsider ării căsătoriei și este f ără
îndoial ă un p ăcat.
Totodat ă, soții sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu pen tru educ ația atot-
cuprinz ătoare a co piilor lor. Una di n căile realiz ării unei atitudini responsabile
față de na șterea lor este ab ținerea pentr u un timp de la rela țiile sexuale. Totu și,
soții cre știni trebuie s ă-și aduc ă ami nte cuvint ele Sf ântului Pav el: „S ă nu v ă
lipsiți unul de altul decât cu bun ă învoia lă pentru un timp, ca s ă vă îndeletnici ți
cu postul și cu rug ăciunea și iarăși să fiți împreun ă ca să nu v ă ispit ească satana
din pricina neî nfrânării v oastre” (I C or. 7, 5). Este evident c ă în ac est dom eniu
decizia so ților trebuie luat ă de co mun acord, la sfatul duhovnicului lor. Iar acesta
din urm ă trebuie s ă fie cu luar e-aminte, cu în țelepci une past orală la condi țiile
concret e de via ță ale cuplului, la vârsta, s ănătatea, gradul maturit ății lor
spirituale și la multe alte împrejur ări, făcând o distinc ție între ce i care pot ține
cele mai î nalte exigențe ale înfrân ării și cei c ărora nu le este dat (Matei 19, 11)
acest lucr u, îngrijindu-se înainte de toate de p ăstrarea și întărirea familiei.8
În rezolu ția sa din 28 decembrie 1 998, Sfân tul Sinod al Bisericii Ortodox e Ruse î și istruia
cleri cii duhovnici cu p rivire la faptul c 㠄este in admisibil ă constrângere a sau înd emnarea turmei…
la refuzul vi eții conjugale în c ăsătorie” și aducea aminte p ăstoriților nevoia de „a arăta o ca stitate și
o înțelepciune pastoral ă deosebite în discu țiile cu păstori ții lor pe chestiuni legate de anumite teme
sau aspecte ale vie ții lor de familie”.
XII.4. Aplicarea no ilor metode biomedica le face po sibilă în multe cazuri
învingerea infirmit ății infertilit ății. În acela și timp îns ă, interven ția crescând ă a
tehnologiei în procesul z ămislirii vie ții omene ști este o amenin țare pentru inte –
gritatea spiritual ă și sănătatea fizic ă a persoanei. O ameni nțare planeaz ă și asupra
relațiilor dintre o ameni pe baza c ărora societate a s-a edific at înc ă de la începuturi.
De dezv oltarea sus -menționatelor tehno logii se leag ă și propag area ideol ogiei
așa-numitelor dr epturi repro ductiv e, larg răspândite ast ăzi at ât la nivel na ționa l,
cât și interna țional. Acest sistem ideologic d ă prioritate realiz ării sexuale și sociale a
persoanei asupra grijii pentru viitorul co pilului, pentru s ănătatea spiritual ă și fizic ă
a societ ății și pentru stabilitatea ei mo rală. În lume cre ște în intensitate o atitudin e
față de via ța umană ca produs care poat e fi ales în acord cu î nclina țiile proprii și de
care se po ate dispune la fel ca și de valorile materiale.

558 Acest subca pitol este tratat f oarte pe sc urt, deși este d e o importanță și actu alitate majoră. Anum e în aceast ă problemă
rolul duhovnicului treb uie să fie foarte hotărâtor . Nașterea un ul copil este și trebu ie să fie un act liber din partea
părinților, dar în acela și tim p, aceast ă taină dum nezeia scă a na șterii u nui om, este în primul rând un act vo it de
Dum nezeu și el nu t rebuie împiedicat în nici un fel de c ătre o m. Așa zisa „planificare a fa miliei” p resupune în mod
implicit folosirea unei anumite metode de c ontracepție și tocmai de aceea este v ăzută de Biserică ca un act antium an, un
genocid unive rsal. Cel mai des m etodele de cont racep ție su nt folosite de bărbați și femei care d uc, pe lâng ă viața de
familie și o vi ață extraconjugal ă. Deci , de multe ori, cont racepția este în strân să legătură cu a dulterul. Biserica nu
condam nă aici acest fel de contrace pție care este prea evi dent și care e în leg ătură cu un alt p ăcat foart e mare, ci anume
contracep ția făcută în cadrul familiei care de natureaz ă sensul însuși al c ăsătoriei.

În rug ăciunile la celebrare Cun uniei, Biserica Ortodox ă își exprim ă credin ța că
nașterea de prunci e ste un ro d dorit al c ăsătoriei legiti me, dar în ace lași timp nu
este singurul ei scop. Al ături de „ro ada pântecelui spre folos”, Bise rica cere pentru
soți și darul unei iubiri r ăbdătoare, al castit ății și al „armoniei sufletelor și a
trupurilor”. De aceea, Biserica nu poate socoti justificate moral c ăile car e duc la
nașterea de prunci dar nu sunt î n acord cu planul Creat orului vie ții. Dac ă unul
dintre so ți este steril și metodele ter apeutice și chirurgicale de tratament al
infertilit ății nu-i ajut ă, soții trebuie s ă accepte cu smerenie lipsa copiilor ca o
chemar e specială în via ță. În asemenea cazuri, recomand ările pastorale trebuie s ă
ia în consider are posibilitatea adopt ării unui copil cu acor dul unanim al so ților.
Între mijloacele admi sibile de asisten ță medical ă po ate fi și inseminarea
artificial ă cu celulele seminale al e soțului, întrucât nu violeaz ă integritatea
uniunii c onjugale și nu difer ă în mod principial de concep ția natural ă și are lo c în
contextul rela țiilor conjugale.
Dar m anipulările legate de donar ea de celule germinative violeaz ă integri-
tatea persoanei și exclusivit atea rel ațiilor conjugale permi țând amest ecul a unei a
treia p ărți. În plus, aceast ă practic ă încu rajează o paternitate și o maternitate
iresponsabil v ădit libere de orice obliga ții față de cei care sunt „carne din carnea”
unor donatori anon imi. Folosire a de mate rial donat sub minează bazele rela țiilor
familiale, fiindc ă presupune c ă un copil are, pe lâng ă părinții „sociali”, a șa-nu miți
părinți biologici. „Mat ernitatea suro gat”, adică purtarea ovulului fertilizat de o
femeie care, dup ă naștere restituie copilul „clien ților”, este an tinaturală și
inadmisibil ă mor al chiar și în cazurile î n care este realizat ă pe baze necomerciale.
Aceas tă metod ă pres upune dis trugerea p rofundei i ntimit ăți emo ționale și spirituale
ce se stabile ște între mam ă și copil în timpul sarcinii. „Materni tatea su rogat”
traumatizeaz ă atât femeia pur tătoare, al e cărei sentimente materne sunt înc ălcate,
cât și copilul care poate tr ăi, drept urmare, o criz ă de i dentitate. Din punc t de
vedere ortodox sunt inadmisibile moral toate genurile de fer tilizare
extracorporal ă, inc lusiv pro ducerea, cons ervar ea și dis truger ea deli berată a
embrionil or „excedent ari”. T ocmai pe recuno așterea demnit ății umane chiar și a
embrionului se bazeaz ă judecata Bisericii și în ev aluarea m orală a av ortului (vezi
și XII.2).
Insemin area unei fe mei nec ăsătorite cu celule seminale donate sau realizarea
„dreptu rilor reproductive ” ale bărbaților singuri și ale persoanelor cu o a șa-zis ă
orientare sexual ă non-standard îl priveaz ă pe viitorul copil de dreptul de a ave a o
mam ă și un tat ă. Folosirea meto delor reproduc tive în afara contextului familiei
binecuvân tate de Dumnezeu a devenit o form ă de lupt ă cu Dumnezeu purtat ă sub
pretextul protej ării autonomi ei omului și a unei libert ăți individuale p rost în țelese.
56XII.5. O parte însemnat ă din totalitatea neputi nțelor omene ști o constitui e
afecțiunile ereditare. Dezvolt area me todelor me dicalo-g enetice de di agnosticare și
tratamen t pot cont ribui la p reveni rea acestor af ecțiuni și la ușurarea sufer inței
multo r oameni. Este import ant să ne amintim îns ă că anomaliile genetice urmeaz ă
adeseori dispre țului principiilor morale și unui mo d de via ță vicios care are drep t
rezultat și suferința a urma șilor. Degenerarea p ăcătoasă a naturii o menești este
biruit ă prin eforturi spirituale; dac ă însă viciul pune st ăpânire tot mai mult pe vi ață
din genera ție în genera ție, atunci se adeveresc cuvintele Sfintei Scripturi: „C ăci

genera ția celui nedrept are un sfâr șit groaznic” (Solomon 3, 19). Și invers: „Fericit
bărbatul c are se te me de Do mnul; întru poruncile Lui va vo i foarte. Puternic ă pe
pământ va fi semin ția Lui; n eamul drep ților se va bine cuvân ta” (P s. 112, 1-2). În
acest fel, cercetarea din domeniul genetic confirm ă do ar legile spirituale
descoperite umanit ății cu multe secole în urm ă prin cuvântul lui Dumnezeu.
Atrăgând oamenilor aten ția asupr a cauzel or mor ale al e inf irmităților, Bise-
rica salut ă totodat ă eforturile medicilor îndrep tate spre vindec area afec țiunilor
ereditare. Scopul interven țiilor genetice nu trebuie s ă fie îns 㠄per fecționarea”
artificial ă a speciei um ane s au int ervenția în planul l ui Dumn ezeu cu privire la
om. De aceea, terapia genetic ă se po ate realiza num ai cu consi mțământul pa-
cientului sau al reprezentan ților s ăi legali și exclusiv dup ă indica ții medicale.
Terapia genetic ă a celulelor semi nale este extrem de periculoas ă, fiindc ă e legată
de o sc himbare a g enom ului (setul particularit ăților ereditare) în șirul
genera țiilor, care poate duce la consecin țe imprevizibile sub f orma unor muta ții
noi și la o r ăsturnare a echilibrului dintre comunitatea uman ă și mediul în-
conj urător.
Progre sul reali zat în descifrarea codul ui genetic creeaz ă condi ții pr ealabile
reale pentru o testare genetic ă pe scar ă larg ă cu scopul descoperirii informa ției
despre un icitatea n atural ă a fiec ărui om și a predispozi ției lui f ață de anumit e
maladii. Cu condi ția ca infor mația obținută să fie folosit ă în mod ra ționa l, crearea
unui „buletin de identitate genetic” ar put ea aju ta la rectificare a din timp a
evolu ției anumitor boli la c are este p redisp us fiecare om concret. Exist ă însă
pericolul real ca informa ția genetică să fie folosit ă abuziv, ca urmare putând apărea
dive rse fo rme de di scrimin are. Pe lâng ă aceast a, de ținerea de informa ții cu privire
la predispozi ția gen etică spre boli grave poate deveni o povar ă spiritual ă care
depășește puterile omului. De aceea, identificarea și testarea genetic ă pot fi
realizat e numai pe b aza respectului libert ății persoanei.
Un car acter am biguu îl au și metodele diagnostic ării prenat ale (de dinainte
de n aștere) care fac posibil ă det erminarea unor afec țiuni genetice în stadiile
timpurii ale dezvolt ării intrauterine. Unele di n aceste met ode pot r eprezenta o
amenințare la adresa vi eții și integrit ății em brionul ui sau a f ătului testat.
Depistarea unei maladii genetice grave incurabile devine un pretext pentru
întrerupe rea vi eții concepute; au existat unele cazuri în care s-au exercitat presiuni
asupr a părinților î n acest sens. Diagnostic ările prenatale pot fi considerat e
justificate moral numai dac ă scopul lor este tratarea unei maladii depistate
într-un stadiu cât ma i incipient posibil și preg ătirea p ărinților pentr u o îngrijire
special ă a unui co pil bolnav. Fiecare o m are dreptul la vi ață, iubire și îngrijire,
indiferent de bo ala de care ar suferi. Potrivit Sfintei Scripturi, Dumn ezeu Însu și este
„Dumnezeul celor s uferinzi ” (Iudita 9, 11). Aposto lul Pavel n e înva ț㠄să-i sprijinim
pe cei slabi” (Fapte 20, 35; I Tesalonice ni 5, 14); co mpar ând Bis erica cu trupu lui
omenesc, el arat ă c㠄mădularele care par a fi mai slab e sunt mai trebui ncioase”, i ar
cele mai pu țin des ăvârșite au nevoie de „mai mult ă cinste” (I Cor. 12, 22-24). Este
absolut inadmisibil ă folosirea metodelor de diagnostic are prenatal ă în scopul
alegerii de c ătre p ărinți a sexului dorit pentru viitorul copil.
57XII.6. Real izarea de c ătre savan ți a clonării (realizarea de copii genetic e) unor
animale r idică chest iunea per misivității și consecin țelor posibile ale clonării

omului. Realizarea acestei idei, împotriva c ăreia proteste ază o mul țime de oam eni,
poate deveni ruin ătoare pentr u societate . Clonarea deschide într-un grad mai mare
decât unele tehnologii reproduc tive posibilitatea manipul ării componentei genetice
a personalit ății și contribuie la o și mai mare depreciere a acesteia. Omul n-are
drept ul să-și asume rolul de creato r al unor fiin țe asemenea lui sau să aleagă
prototipuri genetice pentru ele, de terminân du-le as tfel în mod arbitrar
caracteristicile personale. Ideea clon ării e ste neîndoielnic o pro vocar e la adr esa
înseși naturii omului și a chipului lui Dumnezeu a șezat în el, din care fac parte
integrant ă libertatea și unicitatea personalit ății. „Crearea în mas 㔠de oameni cu
parametri da ți, poate p ărea un lucru de do rit numai adep ților unor ideologii
totalitare.
Clonare a omului po ate schimba b azele natu rale ale na șterii de p runci, ru denia
de sân ge, mat ernitatea și paternitatea. Un copil poat e de veni sora mamei s ale,
fratel e tat ălui s ău sau fiica bunicului s ău. Ext rem de peri culoase s unt și urm ările
psihologic e ale clon ării. Omul venit pe lume ca rezultat al unei astfel de proceduri
se poate si mți nu ca o persoan ă indepen dentă, ci numai ca „o co pie” a cuiva afl at în
viață sau care nu mai este în via ță. Trebui e ținut seama și de f aptul c ă din
experimen tele de clo nare uman ă vor rezulta inevitabil ca „produse secundare” un
mare nu măr de vi eți neviabile și, foar te probabi l, nașterea unei ma ri ca ntități de
descen denți neviabili. În acela și timp, clonarea unor celule și țesuturi organic e
izolate nu este o vio lare a demnit ății persoanei și în unele cazuri s-a dovedit a fi
de folos în pr actica biologic ă și medical ă.
XII.7. Transplantologia (teori a și practica transplant ării de organe și țesuturi )
contemporan ă face posibil ă ajutorarea efectiv ă a multo r bolnavi c are odinioar ă erau
sorti ți unei mor ți timpurii sau unor grave in validit ăți. În acela și timp, o dat ă cu
creșterea nevoii de organe, dezvolt area acest ui domeni u al me dicinii d ă naștere
unor probleme de natur ă etică și poate constitui o ameni nțare pen tru societate.
Astfel, propagan da f ără scrupule a don ării și comercializarea transplanturilor
creeaz ă toate condi țiile unui comer ț cu p ărți ale trupului omenesc, amenin țând
viața și sănătatea oamenilor. Biserica socote ște că organele omului nu pot fi
privite dr ept obiecte de v ânzar e-cum părare. Transplanturile de organe de la
donatorii vii se poate întemeia numai pe sacrificiul de bun ăvoie a l cuiva de
dragul s alvării vie ții altuia. În acest caz, acor dul la explant (prelevarea unui
organ) este o mani festare a i ubirii și compasiunii. Poten țialul donator trebuie s ă
fie îns ă pe depli n inform at despre conseci nțele posi bile al e expl antul ui
organelor sale pentr u propria lui s ănătate. Explantul care constituie o amenin țare
direct ă a vie ții donatorului este inadmisibil mor al. Practic a cea mai comun ă este
cea a p relevării de organe de la oamen i imediat dup ă moartea ace stora. În ac este
cazuri, trebuie exclus ă orice ince rtitudine cu privire la determinarea momentului
morții. Este inacceptabil ă scurtarea vie ții unui om prin re fuzul procedurii de
resuscitar e în scopul prelungirii vie ții altcuiva.
58Pe baza Revela ției dumnezeie ști, Bise rica î și mărturisește credința în înviere a
trupe ască a mor ților (Isaia 26, 19; Ro m. 8, 11; I Cor. 15, 42- 44. 52-54; Filipeni 3, 21).
În slujba î nmormânt ării cre știne, Biseric a își exprim ă cinstirea cuvenit ă trup ului
omului de cedat. Do narea postum ă de or gane și țesuturi poate fi îns ă o manifestare

a unei iub iri care se întinde și dincolo de moar te. O as tfel de donar e sau do rință nu
poate fi considerat ă o obliga ție a o mului. De ace ea, condi ția legalit ății și
admisibilit ății etice a explantului este acordul de bun ăvoie al donato rului înc ă din
timpul vi eții sale. În cazul în care medicii nu cunosc manifestarea dorin ței un ui
poten țial donator, ei trebuie s ă afle voin ța unui om muribund sau mort adres ându-
se neap ărat rudelor lui. A șa-zisul acord prezumtiv (închipuit sau p robabil) al unui
donator p otențial la prelevarea organelor și țesuturilor trupului s ău, în vigoare în
legisla ția unor țări, este consi derat de c ătre Bis erică drept o încălcare inadmisibil ă a
libert ății omului.
Organel e și țesuturile donatorului sunt asimilate de omul ( receptorul ) care le
prime ște și intr ă în s fera uni tății sal e sufletesc-trupe ști personal e. De ace ea,
transpl antul car e amenin ță identitatea primitor ului, af ectându-i unicitatea ca
perso ană și reprezentant al speciei, nu poate fi justificat moral în nici o împre-
jurare. Est e deosebi t de impor tant c a, în rezolvarea problemelor pe care le implic ă
transpl antul de țesuturi și organe vii, s ă nu fie uitat ă această cond iție.
Biserica consider ă absolut inadmisibil ă folosirea a șa-numitelor metode de
terapie f etală la baza c ăreia stă prevalarea și valorifica rea de țesuturi și organe ale
unor oameni s ănătoși avorta ți în diferite faze ale dezvolt ării lor ca fetu și pentru
încerc ări de a tr ata diverse mal adii și a „întineri” organism ul. Condamnând avortul
ca păcat de moarte, Biseric a nu-i poate g ăsi o justificare nici chiar în cazul în care de
pe urma suprim ării unei vie ți umane c oncepute cineva ar ave a un f olos pentr u
sănătate. Contribuind în mo d inevitabil la o mai larg ă răspândire și com ercializare
a avor tului, ace astă practic ă (chiar dac ă eficien ța sa încă ipotetic ă ar putea fi
demonstr ată științific) ofer ă un exemplu de imoralitate revolt ătoare și poart ă un
caracter criminal.
XII.8. Practica prel evării de organe o menești necesare pentru transplant și
dezvolt area reanim ării și terapiei intensive ridic ă problema constat ării exacte a
momen tului mor ții. Odinio ară, criteriul era încetarea i reversibil ă a re spira ției și a
circula ției sanguine. Datorit ă perfec ționării tehn ologiilor de reanimare, aceste
funcții vitale pot fi îns ă între ținute ar tificial mult ă vreme. Actul mor ții se tran s-
form ă astfel într-un proces terminal depend ent de deci zia medicul ui, fapt car e
impune o responsabilitate c alitativ nou ă medicinii contemporane.
În Sfânt a Scriptur ă moartea e prezentat ă ca s epararea sufletului de tr up (Ps.
146, 4; Luca 12, 20). În acest fel se po ate vor bi despr e prel ungirea v ieții atât cât
organism ul func ționeaz ă ca întreg. Prelungirea vie ții prin mijloace artificiale, prin
care de fapt numai unele organe continu ă să funcționeze, nu poate fi p rivită drept o
sarcin ă obligato rie a medicinii și de do rit în toate c azurile. În cercările de amân are a
clipei mor ții prelungesc uneori numai agonia unui bolnav, privân du-l astfel pe om
de drept ul la un sf ârșit demn, „neru șinat și pașnic”, pentru care cre știnul ortodox
se roag ă Domnului la Liturghie. Când terapia intensiv ă devine imposibil ă, locul ei
trebui e luat de ajutorul pa liativ (anestezie, îngrijire și spri jin social și psihologic) și
grijă pastoral ă. Toate ace stea au c a scop asigu rarea unui sfâr șit al vieții autentic
uman înc ălzit de mil ă și iubire.
59Concep ția ortodox ă despre „sfâr șitul nerușinat” al vie ții include preg ătirea
pentru ie șirea din ea prin moarte care e p rivită ca o etap ă însemnat ă duhovnice ște a

vieții omului. Bolnavul înconjurat de grija cre ștină poate experimen ta în ultimele
zile ale existen ței pămân tești o schimbare haric ă legat ă de o nou ă reflecție asup ra
căii str ăbătute și o anticipare prin poc ăință a ve șniciei. Pentru rudele unui
muri bund și pentru lucr ătorii medicali șansa de a-l îngriji devine o posibilitate de a
sluji Domnului Însu și, potrivit cuvintelor Domnului: „Întruc ât ați făcut unuia di n
aceștia mai mici ai Mei, Mie Mi-a ți făcut” (M atei 25, 40). Încercar ea de a ascun de de
pacient informa țiile cu privire la gravitatea st ării sale sub pretextul men ținerii
confortului s ău sufletesc lipse ște ade seori perso ana aflat ă în pragul mor ții de
posibilitatea unei preg ătiri con știente pentru sfâr șit și a a flării mângâierii
duhovnice ști în împ ărtășirea de Tainele Bisericii, și întunec ă prin neîncredere
relațiile sale cu rudele și medicii.
Chinurile fizice al e mor ții nu pot fi întotd eauna alinate eficient prin aneste-
zice. Știind aceast a, Biseric a își îndreapt ă în aces te c azuri rugăciunea spre
Dumn ezeu: „Dezleag ă pe robul t ău de aceast ă durere n esuferit ă și de această
neputin ță și odihne ște-l pe el” (Molitvelnic , Rugăciune pentru cel ce îndelung
pătimește). Domnul singur es te St ăpânul vieții și mor ții (I Regi 2, 6). „În mâna Ta
este sufletul fiec ărei v ietăți, și suflarea tuturo r oamenilor” ( Iov 12, 10). De aceea,
rămânând fi delă poruncii Domnului „S ă nu ucizi” ( Ieșire 20, 13), Biserica nu po ate
recunoa ște acceptabile mor al încerc ările lar g răspândite în soci etatea sec ulară de
a legaliza a șa-numi ta eut anasie sa u întreruperea deliberat ă a vie ții bolnavilor
fără speranță de vindecare (potri vit propriei lor voin țe). Cererea unui bolnav de a
i se gr ăbi moar tea este uneo ri condi ționat ă de o depresi e care nu -l las ă să-și
evalueze corect st area. Eut anasia legalizată ar put ea duce la deg radare a demnit ății
și degen erarea datoriei profesionale a medicului c hemat s ă men țină și nu să pun ă
capăt vie ții. „Dreptul la mo arte” poat e deveni u șor o am enințare pentru vi ața
paci enților al c ăror tratament e împiedicat de lipsa de mijloace.
În acest fel, eutanasi a e o form ă de o mucidere sau de si nuci dere, în func ție de
participarea sau neparticipar ea p acientului l a ea. În ca zul î n care acesta p articip ă,
eutanasi a cade sub i nciden ța canoanelor potrivit c ărora atât sinucider ea deliber ată,
cât și ajutorul dat acesteia s unt socotite p ăcate grave. Celui care se sinucide cu
premeditare, care „a f ăcut aceasta din cau za tratamentului umilit or al oamenilor
sau în alt chip din dezn ădejde”, nu-i va fi acordat ă înmor mântar ea cre știneasc ă
sau pom enirea la Li turghi e (Timotei al Alexan driei, canonul 14). Dac ă sinuciderea
este comis ă de cineva „nefiind în min ți”, adic ă în s tare de bo ală psihic ă, e permis ă
rugăciunea Bisericii pentru unul ca acesta dup ă cer cetarea caz ului de către
arhiereul canonic. În ac elași timp, trebuie neap ărat să ami ntim fapt ul că ades eori
vina pentru sinuci dere cade și asupra celor care au fost apr oape de cel car e a
comis-o și care s-au dovedit incapa bili de compasiune efectiv ă și de manif estarea
milei. Împreun ă cu Apostolul Pavel, Biserica ne cheam ă: „Purta ți-vă poverile unul
altui a, și astfel împlini ți legea lui Hristos” ( Gal 6, 2).
XII.9. Sfânta Script ură și învățătura Bisericii condamn ă fără echivoc rela țiile
homos exuale, văzându-le ca o distorsiune vicioas ă a naturii omul ui create de
Dumn ezeu.
60„De se va culca cineva cu b ărbat ca și cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire” (Levitic 20, 13) .
Biblia re lateaz ă despre greaua pedepsire a locui torilor Sodo mei (Facere 19, 1- 19) du pă comentar iul
Sfinților P ărinți tocmai pentru p ăcatul sodomiei (a rela țiilor homosexuale). Caracterizând starea

moral ă a lumii p ăgâne, Apostolul Pavel nume ște rela țiile homosexuale între cele mai „neru șinate
patimi” și „urâci uni” ca re întineaz ă trupul omenesc: „Pe ntru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi
de ocar ă, căci și femeile lor a u schimbat fireasca rânduial ă cu cea împotriva firii; asemene a și
bărbații, lăsând rânduial ă cea dup ă fire a p ărții femei ești s-a u aprins în pofta lor unii pentru al ții,
bărbați cu bărbați, săvârșind ru șinea și luând în ei r ăsplata cuvenit ă rătăcirii lor” (Rom. 1, 26-27 ).
„Nu v ă amăgiți: nici desfrâna ții, nici închin ătorii la idoli, nici adulterii… nu vor mo șteni împ ărăția
lui D umnezeu”, scria Pavel locuit orilo r co ruptulu i Cor int (I Cor. 6, 9-10) . Tradi ția patristic ă
condamn ă la fel de limpede și definitiv și denun ță clar orice manifesta re a homose xualității. Dida-
hia celor D oisprezece Apostoli, scrierile Sfin ților Vasile c el Mare, Ioan Gur ă de Aur, Grigor ie al
Nyssei și cele ale Fericitul ui Aug ustin și canoanele Sfântului Ioan Postitorul exprim ă toate
învățătura n eschimbat ă a Bisericii potrivit c ăreia legăturile homosexuale sunt p ăcătoase și trebui e
condamnate . Cei implica ți în ele n-au dreptul să facă parte din cler (Vasile cel Mare, canonul 7,
Grigorie al Nyssei, canonul 4; Ioan Postitorul, canonul 30). Adresându-se celor care se î ntinea ză cu
păcatul sodomiei, Sfânt ul Maxim Grecul îi chea mă: „Privi ți-vă pe voi în șivă, blestema ților, c ărei
plăceri scârnave v ă preda ți! Sârgui ți-vă să lepădați cât mai repede aceast ă cea mai scârboas ă și
puturoas ă dintre plăcerile voastre, urâ ți-o și cine spune c ă este nevinovat ă să fie predat unei
anate me ve șnice ca un potrivnic a l Evangheliei lui Iisus Hristos și stric ător al înv ățăturii L ui.
Curățați-vă de aceast ă blestem ăție prin pocăință, lacrimi fierbin ți, mil ostivire cât pute ți și prin
rugăciune c urată… Urâ ți din tot sufletul vostru aceast ă necinstire, ca s ă nu fi ți fiii pierz ării și ai
pierzaniei ve șnice”.
Discu ția despre statutul așa-numitelo r minorit ăți sexuale în societ atea con-
temporan ă tinde spre recun oașterea homosexu alității nu ca pe o perversiune
sexual ă, ci doar ca pe una din „orie ntările sexuale” care are drepturi egale l a
manifestare public ă și respect. Se mai afirm ă că pornirea homosexual ă e p rede-
terminat ă de predispozi ții individuale înn ăscute. Biseric a Orto doxă pleac ă de la
convingerea neschimbabil ă că unirea instituit ă de Dumn ezeu a c ăsătoriei di ntre
bărbat și femeie nu poate fi comparat ă cu manifest ările pervertite ale s exuali tății. Ea
consider ă homosexualitatea ca fiind o di storsiune p ăcătoasă a natu rii umane, care
însă poate fi dep ășită printr-un efort spiritual care s ă duc ă la vindec area și
maturi zarea person ală a omul ui. Dorin țele homosexual e ca și celelalte patimi care-l
chinuie pe omul c ăzut se vin decă prin Sfintele Taine, rug ăciune, p ost, poc ăință,
citirea Sfin tei Scrip turi și a scrierilor Sfin ților P ărinți, ca și prin com uniunea creștină
cu oameni credincio și gata s ă-i dea un sprijin duho vnicesc.
Tratându-i cu respon sabilitate pastor ală pe oamenii ca re au înclinații ho-
mosexuale, Biserica se opune în acela și timp hot ărât încerc ărilor de a prezent a
aceast ă tendință păcătoasă ca „norm ă”, ba chiar ca un obiect de mândrie și un
exem plu de i mitat. Tocmai de acee a, Biseric a condamn ă orice propagand ă a
homosexualit ății. Fără a nega nim ănui drepturile f undamentale la via ță, respectul
pentru demnitatea personal ă și participarea la treburile pub lice, Biseri ca e totu și de
părere c ă acei a care propag ă modul de via ță homosexual nu treb uie admi și în
funcții educa ționale și în alte activi tăți cu copii și cu tineri, și nici s ă dețină posturi
superioare în armat ă și în institu țiile de reeduc are.
61Uneori, expresia unei sexualit ăți umane pervertite se manifest ă în for ma
sentimentului mala div al apartenen ței la sexul opus, fapt care are drept rezul tat
încerc ări de schimbare a sexul ui (transsexualitatea). Refuzul sexului dat de Creator
poate avea consecin țe prime jdioase pentru de zvoltare a ul terioar ă a individului.
„Schimbar ea sexului ” prin stimularea ac țiunii hormonale și opera ție chirurgical ă a
dus în multe cazuri nu la solu ționarea problemelo r psihologice, ci la agravarea lor
și la o profund ă criz ă interioar ă. Biseri ca nu poate aproba astfel de „r ăzvrătiri

împotriva Cre atorului” și nu recunoa ște schimb area ap artenenței sexuale printr-o
interven ție artificial ă. Dac 㠄schimb area de se x” a avu t loc înainte de Bot ez,
persoan a respecti vă poate fi admis ă la aceast ă Tain ă ca orice alt păcătos, da r
Biserica o va boteza ca apar ținând sexului pe care-l are din na ștere. Hirotonirea
unui astf el de om c a preot și cununia sa în biseric ă sun t inadmisibile.
Transsexualitatea trebuie deosebit ă de identificarea incorect ă a sexului în copil ărie
ca rezultat al unor erori medic ale legate de dezvoltarea patologic ă a caracteristicilo r
sexu ale. În acest caz, corec ția ch irurgical ă nu are caracterul unei schimb ări de sex.

XIII. Biserica și problemele ecologice
XIII.1. Con știent ă de responsabilitatea ei pentru destin ul lumii, Biserica Or-
todox ă este profund îngrijorat ă de problemele generate de civiliza ția contem-
poran ă. Un loc important înt re acest ea îl de țin problemele ecologice. Ast ăzi fața
pământul ui a fost desfigurat ă la scar ă planet ară. Subsolul, solul, apa, aer ul, fau na și
flora lumii sunt afec tate. Na tura din jurul nostru a fost prac tic pe dep lin implicat ă
în sus ținerea vie ții unui om care nu e satisfăcut de d iferitele ei da ruri și exploateaz ă
nestăvilit î ntregul ec osistem. Activitatea uman ă, care a atins o scar ă coextensiv ă cu
procesele biosferei spore ște constant gra ție dezvoltării accelerate a științei și
tehnicii. Poluarea mediului cu de șeuri in dustri ale, o tehnologie agri colă
neadecvat ă, distru gere a pădurilor și solurilor de la suprafa ț㠖 toate au drep t
rezultat î năbușirea activității biologice și diminuarea constant ă a dive rsității
genetice a vie ții. Resursele minerale neregenerabi le sunt epuizate, rezervele de ap ă
potabil ă s-au re dus. A ap ărut o m ulțime de substan țe vătămătoare, multe din ele
nemaiintrând în circuitul n aturii și acu mulân du-se în biosfer ă. Echilibrul ecologic a
fost înc ălcat; omul se confrunt ă cu ap ariția uno r procese natural e devastatoare,
inclusiv submin area puterii sale de rep roduce re natu rală.
Toate aces tea au loc pe fondul cre șterii n ejustific ate și fără precedent a consu-
mului social în țările puternic dezvoltate, în care c ăutarea b ogăției și a luxului a
devenit o norm ă de via ță. Aceast ă situa ție a creat o piedic ă în calea distribu ției
echitabile a res urselor natu rale care s unt un patrimoniu uman comun. Consecin țele
crizei ecologice s-au dovedit a fi dureroase nu numai pentru natur ă, ci și pentru om
care se afl ă într-o unitate organic ă cu ea. Drept rezul tat, p ământul se g ăsește în
pragul un ui dezastru ecologic global.
62XIII.2. Relațiile dintre om și natur a înconjur ătoare au fost rupte î n vremuri le
preistorice di n cauza c ăderii omului în p ăcat și a înstr ăinării sale de Dumneze u.
Păcatul care s-a n ăscut în sufletul omul ui l-a distrus nu numai pe el, ci și întreaga
lume din jurul s ău. „C ăci făptura a fost supus ă deșertăciunii – nu de voia ei, ci din
cauza celui care a supus-o – cu n ădejde, pentru c ă și făptura îns ăși se va izb ăvi di n
robia stric ăciunii, ca s ă fie p ărtașă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. C ăci
știm c ă toată făptura împreun ă suspin ă și împreun ă are du reri pân ă acu m” (Rom.
8, 20-22). Prima crim ă făcută de om s- a reflectat în natur ă ca în oglind ă. Încol țind în
inima omului, s ămânța păcatului a dat na ștere, dup ă cum m ărturise ște Sfânta
Scriptur ă (Facer e 3, 18), la „m ărăcini și spini”; pe P ământ unitatea deplin organic ă

dintre om și lumea din jurul s ău, care exista mai înainte de c ădere ( Facere 2, 19-20),
a de venit imposibil ă. În rela țiile lor cu natura, care au dobândit acum un caracter
consumist (consumerist, de c onsum), o amenii au început s ă fie tot mai ade seori
călăuziți de motive egoiste. Ei au început să uite c ă numai Dumnezeu este St ăpânul
Universului (Ps. 23, 1) Căruia Îi apar ține „cerul… și pământul de ase menea cu tot
ce este pe el” (Deuteronom 10, 14), în vreme ce o mul, dup ă expresi a Sfântul ui Ioan
Gură de Aur, este numai „administr atorul c asei” sau „economul” c ăruia i s-a
încredin țat bog ăția lumii. Așa cum re marc ă acel ași sfânt, ace astă bogăție, și anume
„aerul, so arele, ap a, p ământul, cerul, marea, lumi na, stelele”, Dumnezeu „a
împărțit-o între to ți în m ăsură egal ă ca între ni ște frați”. „Stăpânirea” as upra n aturii
și „supun erea” pămân tului (Facer e 1, 28), l a care este che ma, omul, nu înse amnă
potrivit planului lui Dumn ezeu o permisivitate to tală. Ea înseamn ă doar c ă omul
este purt ătorul chip ului St ăpânului ceresc al c asei și, potrivit Sfân tului Grigorie al
Nyssei, demnitatea sa î mpărătească nu trebuie s ă se arate în domin ația și siluire a
lumii din jurul s ău, ci în „lucrarea” și „păzirea” (Facere 2, 15) m ăreței împ ărății a
natu rii pentru care e ste resp onsabil înain tea lui Dumnezeu.
XIII.3. Criza ec ologi că ne constrânge s ă ne revizuim rela țiile cu lumea în-
conj urătoare. Ast ăzi concep ția domin ației o mului asupra naturii și principiul
consumist în rela ția cu ea sunt tot mai mult criticate. Con știința faptului că
societatea contemporan ă plătește un pre ț mult prea scump pe ntru binefacerile
civiliza ției provoac ă o opozi ție fa ță de egoismul economic. Astfel, se identific ă
formele de activi tate care afecteaz ă mediul natural. În același timp, se dezvolt ă un
sistem de protejare a acestuia; se revi zuiesc metodele economice; se depun eforturi
de a c rea noi tehnologii care s ă economiseasc ă energi a și de produc ție fără deșeuri
care s ă poa tă intra în circuitul naturii. Etic a eco logist ă s-a dezvol tat. Con știința
public ă influen țată de ea se pronunță împotriva modului de viață consumist, cere
asumarea responsabilit ății morale și juridice pentru daunele aduse n aturii, propune
introducerea doctrin ei și educ ației ecologice și cheamă la unirea eforturilor în
vedere a protejării mediului înconjur ător pe baza unei largi c ooper ări interna ționale.
63XIII.4. Biserica Or todox ă apre ciază eforturile îndreptate în vederea dep ășirii
crizei ecol ogice și cheam ă la conlucrare intensiv ă la ac țiunile sociale îndreptate în
vedere a protejării crea ției lui Dumn ezeu. În acela și timp, ea observ ă că eforturil e de
acest gen pot fi mai fructuo ase dac ă fundamentele care stau la baza rela țiilor
omului cu natura au un c aracter nu pur uma nist, ci și creștin. Unul din principiile
capitale ale pozi ției Bisericii în problemele ecologice este principiul unit ății și
integrit ății lumii create de Dumnezeu. Or todoxia nu ve de natura înconjur ătoare ca
o structur ă închis ă în s ine și izolată. Lumea vegetal ă, animală și cea um ană sun t
într-o strâns ă legătură. Din punct de vedere cre știn, natura nu este un depozit de
resu rse menite s ă servească unui consum egoist și iresponsabil, ci o cas ă în care
omul nu este st ăpân, ci doar administrator, și un templu î n care el este un preot
care sluje ște nu naturii, ci Creato rului unic. La baza concep ției desp re natur ă ca
templu st ă ideea teocentrismul ui: Dumn ezeu Care d ă tuturo r „via ță, suflare și toate
lucrurile ” (Fapte 17, 25) e ste Izvorul exi stenței. De aceea, vi ața îns ăși, în diversele ei
manifes tări, are un caracter sacru, fiin d un dar al lui Dumn ezeu, a cărui v ătămare

este o provocare nu numai la adresa crea ției lui Dumn ezeu, ci și la adresa
Domnului Însu și.
XIII.5. Problemele ecologice au în esen ță un caracter antropologic pentru c ă
sunt generate de o m iar nu de natur ă. De aceea, r ăspunsul la numeroasele chestiuni
ridicate de criza me diului înconjur ător se cuprinde nu în sfera economiei, biologiei,
tehnologiei sau politicii, ci în s ufletul omului. Natura e transfigurat ă sau piere n u
prin ea îns ăși, ci sub impactul ac țiunilor omului. Starea sa spiritual ă joacă aici rolul
decisiv, p entru c ă ea se manifest ă asupra me diului înconjur ător atât prin tr-o
acțiune exterioar ă asupra lui, c ât și în absen ța unei astfel de ac țiuni. Istoria Bis ericii
cunoa ște o mul țime de exemple în care i ubirea asce ților cre știni pentru natur ă,
rugăciunea lor pentru lumea înconjur ătoare, compasiune a pentru to ate cre aturile
au avu t un impact b inefăcător asupra fiin țelor vii.
Relațiile dintre antropologie și ecologie se reveleaz ă cu maxim ă claritate în
zilel e noastre, când lum ea tr ece î n acela și timp prin dou ă crize: spiritual ă și
ecolo gică. În societatea contemporan ă, omul pierde adeseori con știința vie ții ca dar
al lui Dumnezeu și uneori chiar sens ul existen ței, pe care o reduce la existența
fizică. Datorit ă unei asemenea atitudini față de viață, omul nu mai percepe natura
înconjur ătoare ca pe o ca să și cu at ât mai pu țin ca pe un templu , ea devenind do ar
un „habit at”. De gradar ea sp iritu ală a persoanei duce și la degradarea naturii,
fiindc ă aceasta nu mai e în stare s ă aibă un impact transfigurator asupra lumii.
Posibilit ățile tehnice colosale nu po t ajuta umanitatea orbit ă de păcat pentru că,
fiind indiferente la sensul, taina și minunea vie ții, ele n u pot fi cu adev ărat
folositoare, iar uneo ri provoac ă chiar dezas tre. Omului a c ărui ac țiune nu este
orientat ă spiritual, puterea tehnologic ă îi va da de regulă o încredere utopic ă în
posibilit ățile nelimitate ale min ții omene ști și în for ța progresului.
Depășirea crizei ec ologice î n condițiile unei crize spirituale este imposibil ă.
Aceasta n u însemn ă nicidecum c ă Biserica cheam ă la reduce rea activi tății de
conservare a naturii dar, în speran ța ei de schi mbare po zitivă a relației dintre om și
natur ă, ea se leag ă de aspir ațiile societ ății spre o r enaștere spiritual ă. Fundamentul
antropogenic al problemelor ecologice arat ă că noi schimb ăm lumea înconjur ătoare
după lumea noastr ă interioar ă; de acee a, transfigurarea naturii trebuie să înceap ă
cu transfi gurarea s ufletului. Po trivit gândirii Sfân tului Maxim M ărturisitorul, omul
poate s ă transforme tot p ământul în rai numai atunci când va putea purta raiul în e l
însuși.
XIV. Știința, cultura și educa ția seculare
64XIV.1. Dep ășind prejudec ățile p ăgâne, cre știnis mul a de mitologi zat natura,
contribuind astfel la de zvolt area unei științe a n aturii. Cu ti mpul, știința – atât cea
naturală, cât și cea um anist 㠖 a dev enit una din cele m ai importante componente
ale culturii. La sfâr șitul secolu lui XX, știința și tehn ica au ajuns la rezultate atât de
impresion ante și la o asemen ea influen ță asupra tutu ror laturil or vie ții, încât au
devenit în mod esen țial factori decisivi ai existen ței civiliza ției. Totodat ă, în ciuda
impactului ini țial al cre știnis mului asupra ap ariției activit ății științifice, dezvoltarea
științei și tehnologiei sub inf luența ideologiilor seculare a dus la consecin țe care
provoa că serioase temeri. Criza ecologic ă și cele d e altă natur ă care afecteaz ă

lumea contemporan ă au pus tot mai mult sub semnul îndoielii calea aleas ă. Nivelul
științifico-tehnologic al civiliza ției a ajuns pân ă acolo încât ac țiunile criminale ale
unui mic grup de o ameni pot produce în principi u în câteva ore o catastrof ă globală
în care toate formel e superioare de vi ață vor pieri irevocabil.
Din perspectiv ă creștină, astfel de co nsecințe au ap ărut în virtutea principi-
ului fals aflat la baza dezvolt ării științifico-tehnologice contemporane. El este
inclus în orientarea a priori că aceast ă dezvoltare nu trebuie limitat ă de nici un fel
de exigen țe morale, filozofice sau religioase. Totu și, cu o asemen ea „libertate”
dezvolt area științifico-tehnologic ă se afl ă sub puterea patimilor omene ști, și înainte
de to ate a sl avei de șarte, a mân driei și setei de un confor t cât mai mare, care
ruine ază armonia sp iritual ă a vie ții cu toate fenomenele negative ce decurg de aici.
De aceea, pentru asigur area unei vie ți umane nor male astăzi mai mult ca oricând
e nec esară restaurarea leg ăturii pierdute di ntre cunoa șterea științifică și valorile
spirituale religioase și morale.
Necesitate a un ei astfel de legături e condi ționat ă și de f aptul că un num ăr
însemnat de o ameni nu înceteaz ă să creadă în ato tputernicia cunoa șterii științifice.
În parte, tocmai ca urma re a unei asemenea credin țe, unii gânditori atei ști din
secolul XVIII au op us în mod hot ărât știința reli giei. Totodat ă, e un fapt comun c ă
în toate timpurile, inclusiv în prezent, mul ți savanți de excep ție au fost și sunt
oameni religio și. În condi țiile existen ței unei contradic ții principale între știință și
religie acest lucru ar fi cu neputin ță. Cunoa șterea științifică și cea religioas ă au un
caracter c u totul di ferit. El e au pu ncte de plecare, scopuri, sarcini și meto dologii
diferite. Sf erele lor se pot intersecta sau suprapun e, dar ele nu se opun între el e
pentru c ă, pe de o parte, în știința natu rală nu sunt teorii ateiste sau religioase, ci
teorii mai mult sau mai pu țin adev ărate, iar, pe de altă parte, religia nu se ocupă de
chestiunil e organi zării materiei.
Mihail Lomonosov scria pe bun ă dreptate c ă știința și religia „nu pot intr a în confli ct… decât
dacă cineva creeaz ă conflicte între ele din vanitate și din dorin ța de a-și etala ingeniozitat ea”.
Sfântul Filaret al Moscovei exprima și el acela și gând: „Credin ța în Hristos nu intr ă în conflict cu
adev ărata cunoa ștere, pentru că nu stă în unire c u ignoran ța”. D emnă de remarcat este și
incorectit udinea opozi ției între religie și așa-nu mita viziune științifică despre lume.
Prin natura lor, numai religia și filozofia pot împlini func ția de viziuni despre
lume, pe care nici o știință specializat ă particular ă și nici o cunoa ștere științifică
concret ă n-o pot asuma în î ntregi me. Reflec ția asupra realiz ărilor științifice și a
includerii lor în sistemul un ei viziuni asupra lumii poate îns ă avea loc pe un
diap azon extre m de vast, me rgând de la unul deplin religios și pân ă la cel deschis
ateis t.
65Deși știința poate f i unul din mijloac ele cunoa șterii lui Dumn ezeu (Rom.
1, 19-20), Ortodoxia vede în ea un instrum ent natur al de edificare a vie ții
pământ ești, care trebuie folosit cu mult ă pruden ță. Biserica îl avertizeaz ă pe o m
împotriva ispitei de a vedea știința ca un do meniu c u totul independent de
principiile morale. Reali zările contemporane din diferite domenii, inclusiv în fizica
particulel or elemen tare, chimie și microbiologie, atest ă că ea este o sabie cu dou ă
tăișuri în stare deopotriv ă să aduc ă omului binefaceri, dar și să-i ia via ța. Normel e
evan gheli ce de vi ață ofer ă posibilitatea unei educ ații a pe rsoanei astf el încât aceasta
să nu poat ă folosi spre rău cuno ștințele și puterile dobân dite. De aceea Biseric a și
știința lumeasc ă sunt chemate s ă conlucreze în numele salv ării vie ții și al

organiz ării ei cuven ite. Interac țiunea lo r contribuie la crearea unui climat creator
sănătos î n sfera spiritual-in telectual ă, care poate oferi condi ții optime pentru
dezvolt area cercet ării științifice.
O aten ție aparte tre buie acordat ă științelor sociale care în vi rtutea caracterului
lor sunt inevitabil legate de dome niile teologiei, istoriei biserice ști și dreptului
canonic. Salutân d eforturile savan ților seculari din acest do meniu și recunoscând
importan ța studiilo r umaniste, Biseric a nu consider ă complet și atotcuprinz ător
tabloul ra țional al lumii construit uneori de aceste studii. Viziunea religioas ă desp re
lume nu p oate fi respins ă ca surs ă de i dei de spre adev ăr și de în țelegere a istoriei,
eticii și multor alte științe umaniste care au temeiul și au dreptul de a f i prezente în
sistemul form ării și educației seculare și în or ganizarea vie ții sociale. Numai
împletirea experien ței spirituale c u cunoa șterea științifică ofer ă deplin ătatea
cunoa șterii. Nici un sistem social nu po ate fi numi t armo nios dacă în el exist ă un
monopol al co ncep ției secular e desp re lume în emiterea de judec ăți semnificative
din punct de vedere social. Din nefericire, se men ține primejdia ideologiz ării
științei, pentru care popoarele au pl ătit un pre ț prea mare în secolul XX. O astfel de
ideologizare este de osebit de periculoas ă în sfera cercet ărilor sociale care stau la
baza pro gramelor de Stat și a proiectelor politice. Opunându-se substituirii
științei cu ideologia, Biserica sus ține di alogul deosebit de import ant cu sav anții
umaniști.
Chip și asem ănare a Cre atorului nep ătruns, omul es te în profunzimile l ui
tainice liber. Biseric a avertizeaz ă împotriva încerc ărilor de a folosi realiz ările
științifice și tehnologice pentru instituirea unui control asupra lumii interioare a
persoanei, pentru crearea de tehnologii ale manipul ării c onștientul ui și subc on-
știentul ui uman.
XIV.2. Cuvân tul lati n cultura, care înseamn 㠄cul tivare ”, „c reștere”, „educ a-
ție”, „for mare ”, „dezvolt are”, deri vă din cultus care înseamn 㠄ven erație”, „ado-
rație”, „cu lt”. Ac easta tri mite spre r ădăcinile religioase ale culturii. Creându-l p e
om, Dumnezeu l-a pus în rai și i-a poruncit s 㠄lucreze” și s㠄păzeasc㔠crea ția Sa
(Facere 2, 15). C a păstrare și îngrijire a lumii înconjur ătoare, cult ura este o lucr are
poruncit ă omului de Dumnezeu. Dup ă alungarea din rai, când oamen ii s-au v ăzut
confrunta ți cu nevoia de a lupta pentru supravie țuire, ei au început s ă produc ă
unelte de munc ă, să construiasc ă cetăți, să dezvolt e agricult ura și artele. P ărinții și
dascălii Bisericii au subliniat originea divin ă a culturii. Clement Alexandrinul, mai
cu seam ă, o în țelegea ca un rod al creativit ății omului sub conducerea Logosului:
„Script ura dă numele comun de în țelepciune tuturor științelor și artelor lume ști, la
tot ceea c e poate realiza mi ntea omeneasc ă… pentru c ă fiecare art ă și fiecare
cunoa ștere vine de l a Dumnezeu”. Iar Sf ântul G rigorie Teologul scria: „A șa cum în
armonia mu zical ă fiecare coard ă produce un sunet diferi t, unul înalt, altul jos, to t
așa Artistul și Cuvântul Creator, ridic ând diferi ți inv entatori ai diferitelor ocu pații
și arte, le- a dat pe toate la dispozi ția celor care l e doresc, pentru a ne uni pri n
legăturile comuniun ii și iubirii de oamen i și pentru a ne face via ța mai civilizat ă”.
66Biseric a a asimilat multe din crea țiile omenirii î n domeniile artei și culturii,
retopind roadele creati vității în cuptorul experien ței religio ase în dorin ța de a le
curăța de elemen tele ruin ătoare pentru suflet și a le oferi ap oi din nou oamenilor.

Ea sfin țește diferite aspecte ale culturii și ofer ă multe pentr u dezvolt area acest eia.
Iconarul, poetul, filozoful, muzician ul, arhitec tul, artist ul și scriitorul ortodox – toți
se folosesc de mijlo acele artei pentru a exprima experien ța înnoirii spirituale pe care
au găsit-o în ei în șiși și doresc s ă o ofere celorlal ți. Biserica permite ca omul, lumea
sa interioar ă și sensul existen ței lui s ă fie v ăzute într-o lumin ă nou ă. Drept
rezultat, creativitatea uman ă îmbisericit ă revine la r ădăcinile sale religioase
inițiale. Biserica ajut ă cultura s ă treac ă dinco lo de li mitele unui lucru pur
pământesc: ar ătându-i calea cur ățirii inimii și unirii cu Creatoru l, ea o desc hide
spre conlucrarea cu Dumnezeu.
Cult ura s eculară poate fi purt ătoare a Ve știi celei bune. Acest l ucru e deo –
sebit de important în acele cazuri în care influen ța cre ștină în societate sl ăbește sau
când puterea lumeasc ă intră în lupt ă deschis ă cu Biseric a. Astfel, în anii atei smului
de S tat, li teratura clasic ă rusă, poezia, pictura și muzica au devenit pentru mul ți
aproape unica sur să de cu noaștere religioas ă. Tradițiile culturale ajut ă la
conservarea și îmbogățirea m oștenirii spirituale într-o lume aflat ă în rap idă
schimbare . Acest luc ru este adev ărat pe ntru diferi te forme de cre ativitate, prec um
literatura, artele plastice, muzica, arh itectur a, teatrul și cinematografia. Pen tru
propov ăduirea lui Hristos orice st il creator este adecvat dac ă inten ția artistului este
sincer evl avioas ă și dac ă el rămâne fidel Domnului.
Oamenilo r de c ultură Bise rica le-a adres at mer eu acest apel: „Să vă schimba ți
prin înnoirea min ții, ca s ă deosebi ți care este voia lui Dum nezeu, ce este bun și
plăcut și desăvârșit” (Rom . 12, 2). În acela și timp, Biseric a îi ave rtizează: „Iubi ților,
nu da ți crezare oric ărui duh, ci cerca ți duhurile dac ă sunt de la Dumnezeu” (I Ioan
4, 1). Omul nu are întotde auna o vedere spiritual ă suficient de ageră pentru a
distinge i nspira ția divină autentică de „inspir ația” ex tatică în spatel e căreia stau
forțele întunericului care au un imp act distruc tiv asupra omului. Aceas ta se
întâmpl ă îndeosebi atunci când oamenii intr ă în contact cu lumea vr ăjitoriei și a
magiei sau cân d folosesc dro guri. Educa ția bisericeasc ă ajut ă la aflarea vederii
duhovnice ști care pe rmite dis tingere a între bine și rău, între divin și demonic.
67Întâlnirea dintre Biseric ă și lumea culturii nu înseamn ă înto tdeauna doar co-
operare și îmbog ățire reciproc ă. „Când a veni t Cu vântul A devărului, a ar ătat că nu
orice opinie și nu o rice înv ățătură este bun ă, ci unele sun t bune, altele sunt rele”
(Sfântul Iustin Martirul și Filozoful). Recunosc ând fiec ărui om dreptul la o
evaluare moral ă a fenomenelor cultu rale, Biser ica își rezer vă același drept și
pentru si ne. Mai mult, ea vede în aceasta obliga ția ei direct ă. Fără a insista asu pra
faptului c ă sistemul de eval uare al Bi sericii trebuie s ă fie singurul acceptat în
societatea și Statul secular. Biserica e co nvins ă de adev ărul ultim și de carac terul
mân tuitor al c ăii revelate ei în Evangh elie. Dacă orice creativitate contribuie la
transfigur area mor ală și spiritual ă a personalit ății, Biserica o binecuvânteaz ă.
Dar dac ă cultura se opune lui Dumn ezeu, devenind antireligioas ă sau
antiumană, transfor mându-se în anticultur ă, Biser ica i se opune. Această opozi ție
nu este îns ă o lupt ă împotriva purt ătorilor acestei culturi, „c ăci lup ta noastr ă nu
este împ otriva trupului și a sângelui ci împotriva încep ătoriilor, împotriva
stăpâniilor, împotriva st ăpânitorilor întunericului aces tui ve ac, împotr iva duhurilor
răutății care sunt în v ăzduhuri” (Efeseni 6, 12).

Năzuința eshatologic ă nu-i îng ăduie cre știnului s ă-și iden tifice întru totul via ța
cu lumea culturii, „c ăci nu avem aici cetate st ătătoare, ci o c ăutăm pe aceea ce va s ă
fie” (Evrei 13, 14). Creștinul p oate s ă trăiască și să lucreze î n aceast ă lume, dar nu
trebui e să fie cu to tul absorbit de activitate a pământeasc ă. Biserica ami ntește
oamenilor de cultur ă faptul c ă chem area lor este de a cu ltiva sufletele oamenilor,
inclusiv pe al lor, rest aurând în ele chipul lui Dumnezeu deformat de p ăcat.
Propovăduind Adev ărul Veșnic al l ui Hristos unor o ameni care trăiesc în
situa ții istorice schimb ătoare, Biserica face ac est lucru folosind dr ept mijloace
formele culturale prop rii timpului, neamului și diferitelor grupuri sociale. Ceea
ce a fost tr ăit de unii oameni și unele gen erații treb uie s ă fie uneori dezv ăluit pentru
alți oameni într-un mod apropiat și înțeles pentru ei. Nic i o cultur ă nu poate fi
considerat ă unic a acceptabil ă pentru exprimarea me sajului spiritual cre știn.
Limbajul imagistic și verbal al ev anghelizării, metodele și mijloacele ei, se
schimb ă în mod firesc în decursul istoriei și variaz ă în fun cție de co ntextul
național și de alt ă natură. În acel ași timp, organiz ările s chimbat e ale l umii nu
sunt moti ve pentru resping erea m oștenirii pre țioase a s ecolelor trecute și cu atât
mai pu țin pentru a da uit ării Tradi ția Bisericii.
XIV.3. Tradi ția creștină a r espectat întotdeauna educa ția seculară. Mulți
Părinți ai Bisericii au studiat î n școli și academii seculare și au cons iderat științele
predate în ele drept necesare p entru omul credinc ios. Sfântul Vasile cel Mare sc ria
c㠄științele d in afară nu sunt lipsite de folos” pentru c reștin, care trebuie s ă
împrumute de la el e tot ceea ce serve ște perfec ționării sale morale și ma turizării
sale intelectuale. Potrivit Sf ântului Grig orie Teologul, „oricine are minte recunoa ște
educ ația (paideusin, gr.) drept primul bine pentru om. Și nu numai nobila noastr ă
educ ație, care are drept obiect numai mântuirea și frumuse țea cont emplației min ții,
ci și educa ția din af ară, pe care din ignoranță mulți creștini o detest ă și o socotesc
nedemn ă de încre dere, prime jdioas ă și abătând de la Dumnezeu”.
Din perspectiv ă ortodoxă este de dorit ca î ntregul sistem educa țional să fie
instruit pe principii religioase și întemeiat pe valorile cre știne. Cu t oate aces tea,
Biserica, urmând unei tradi ții multisecular e, respect ă școala secular ă și dore ște să
construi ască cu ea r elații pl ecând de l a recuno așterea libert ății um ane. În acel ași
timp, Biserica socote ște inadmisibil ă impunerea unor id ei ant ireligioas e și
anticre știne elevilor și afirmarea monopolului viziun ii materialiste despre lume
(vezi și XIV.1). Situa ția caracteristic ă pentru multe țări în secolul XX, când școlile de
Stat erau instrumente ale unei educa ții ateiste militante, nu trebuie repetat ă.
Biseric a îndeamnă la înl ăturarea consecin țelor controlului ateist asupra sistemului
educ ației de Stat.
68Din nefericire, rolul re ligiei în formar ea con științei spirituale a oamenilor
este subestimat în multe cur suri de istorie pân ă în zi ua de ast ăzi. Biserica r e-
amin tește necontenit oamenilo r contribu ția adus ă de cre știnism l a tezaurul cul turii
universale și naționale. Credi ncioșii ortodoc și percep cu regret încerc ările d e
preluar e necritic ă a standardel or educa ționale, programelor și principiilor
educati ve ale unor organi zații cunoscute pentr u atitudinea lor negativ ă față de
creștinism în gener al și în particular fa ță de Or todoxi e. Nu trebuie ignorat nici
pericol ul pătrunderii în școlile seculare a influen ței unor secte oculte și neo-

păgâne di structive, sub i mpactul c ărora unii copii pot fi pierdu ți pentru ei în șiși,
pentru familie și societate.
Biserica socote ște util ă și necesar ă introducer ea în școlile secular e a unor
lecții op ționale de credin ță creștină, la dorința copiilor sau a p ărinților lor,
prec um și în institutele s uperioar e de înv ățământ. Conducerea bi sericeasc ă tre-
buie s ă inițieze un dialog cu puter ea de Stat pent ru realizare a legislati vă și prac tică
a dreptului interna țional rec unoscut al familiilor de credincio și la formarea și
educ ația religioas ă a copiilor lor. În acest scop, Bise rica a c reat institute ortodoxe de
cultur ă general ă și sper ă în sprijinirea lor din partea Statului.
Școala e ste un me diu car e transmite noi lor gener ații valorile morale ac umulate
în secolele anterioare. Școala și Biserica sunt chemate s ă conlucreze în acest scop.
Educa ția, îndeosebi cea a copiilor și ado lescen ților, e chemat ă să fie nu numai o
simpl ă transmitere de informa ții. Aprin derea în inim ile tin erilor a aspira ției sp re
Adevăr, un sentime nt moral aute ntic, iubire a ap roapelui și a patriei, a istoriei și
culturii ei, treb uie s ă devin ă o datorie a școlii n u mai pu țin important ă, ci poate
chiar mai important ă decât ace ea de a tr ansmite c unoașterea. Biserica este chemat ă
și se str ăduiește să conl ucreze cu școala în misiunea ei educativ ă, pentru c ă de
profilul spiritual și moral al unei persoane depi nde m ântuirea ei v eșnică, ca și
viitorul na țiunilor particulare și al întregului neam omenesc.

XV. Biserica și mijloacele de informare în mas ă seculare
XV.1. Mijloacele de informare în masă (așa-nu mitel e mass-me dia) jo acă un rol
tot mai mare în lumea contemporan ă. Biseric a are o ati tudine de respect fa ța de
munca jur naliștilor c hemați să ofere publicului larg informa ții despre evenimentele
care au loc în lume, s ă-i ajute pe oameni să se orienteze în complexitatea realit ății
de azi. Este impor tant s ă amintim în acela și timp c ă informarea privitorului,
ascult ătorului și cititorului trebuie s ă se bazeze nu num ai pe ang ajamentul ferm
față de adev ăr, ci și pe grija pentr u star ea mor ală a individului și societ ății, ceea
ce include prezentarea unor i dealuri pozitive și lupta împotriva r ăspândirii r ăului,
păcatului și a viciul ui. Propaganda violen ței, du șmăniei, urii și a conflictelor
naționale, sociale și religioase și expl oatarea p ăcătoasă a instinctelor umane,
inclusiv în scopuri comerc iale, sunt inadmisibile. Exercitând o influen ță enorm ă
asupr a audienței, mijloacele de informare în mas ă au o mare responsabilitate în
educ ația oamenilor, mai cu seam ă a gener ației tinere. Jurnali știi și conduc ătorii
mijloacelo r de inf ormare î n mas ă nu treb uie să-și uite niciodat ă ace astă
responsabilitate.
69XV.2. Misiunea lumin ătoare, înv ățătorească și pacificatoare social a Bisericii
o constrânge la conlucrare cu mijloacele de informare în mas ă seculare în stare s ă
poarte mesajul ei diferitelor segmen te ale societ ății. Sfântul Apostol Petru îi cheam ă
pe cre știni: „Fi ți gata întotdeauna s ă răspun deți oricui vă cere soco teală desp re
nădejdea voas tră, dar cu blânde țe și cu fric 㔠(I P etru 3, 15). Toți cleric ii și laicii sunt
chema ți să dea cuvenita aten ție contactelor cu mijloacele de informare în mas ă
seculare î n scopul reali zării muncii p astorale și educa ționale și pentru a trezi

interesul societ ății seculare pentru diferi te aspecte ale vie ții biserice ști și ale culturii
creștine. Î n aceas ta e nevoie de mult ă înțelepciune, resp onsabilitate și pruden ță în
ce prive ște poziția unui anume mijloc de infor mare în mas ă față de credi nță și
Biseric ă, orientarea lui moral ă și rela țiile pe care le are cu conducerea
bisericeasc ă. Laicii ortodoc și pot lucr a nemijlocit în mass-media secular e și în
activitatea lor sunt chema ți să fie propov ăduitori și realizatori ai idealurilor
moral e creștine. În cazul în care apar țin Bisericii Ortodoxe, jurnali știi care
public ă materiale corup ătoare pentru sufletul om enesc trebui e supu și
sancțiunil or canonic e.
În fiecare form ă de mass-media (tip ărite, radio-electronice, computerizate) ,
Biserica are propriile ei mijloace medi a, car e au binecuvâ ntarea conducerii
biserice ști. Ea este p rezent ă aici fie prin institu ții oficiale, fie prin ini țiative private
ale clericilor și laicilor. În acela și timp, Biserica interac ționeaz ă cu mass-media
seculare prin institu țiile și împut ernici ții ei. Aceast ă interac țiune se realizeaz ă atât
prin crearea unor forme speci ale ale prezen ței Bisericii în mass-media seculare (cum
ar fi supli mente ale ziarelor și revistelor, pagini speciale, serii și rubrici TV și radio),
precum și în afar a acestora ( declar ații, interviuri, participarea la diferite forme de
dialog uri și dezbateri public e, consulta ții acor date jurn aliștilor, dis tribui rea de
rapoarte preg ătite special pentru ei, o ferirea de materi ale cu car acter orientativ,
precum și suporturi audio și video, cum sunt filme, înregistr ări și repro duceri).
Conlucrar ea dintr e Biseric ă și mass-media presupun e responsabilitate
reciproc ă. Informa ția of erită unui j urnalist pentru a fi comunicat ă publicului
trebuie s ă fie credibil ă. Opiniile clericilor și ale altor reprezent anți ai Bisericii,
difuzat e prin mass- media, trebui e să fie conforme înv ățăturii acesteia și pozi ției
sale în chestiunile sociale. În cazul în c are este exprimat ă o opinie pur particular ă,
acest luc ru treb uie afirmat l imped e atât de pe rsoan a respectiv ă, cât și de cei
responsabili pentru comunicarea ei publicului. Conlucrarea clericilor și institu țiilor
biserice ști cu mass-medi a trebuie s ă se desf ășoare sub c ălăuzirea conduc erii
superioare biserice ști dacă aria aces teia se refer ă la activit ățile întregii Biserici, și
sub c ălăuzirea autori tăților eparhiale atunci când prive ște vi ața unei eparhii l a nivel
regional.
XV.3. În dec ursul rela țiilor reciproce dintre Biseric ă și mass-media pot s ă
apară complica ții și chiar conflicte serioase. Probleme pot ap ărea îndeosebi
datorit ă difuz ării unor informa ții inadecvate sau disto rsionate despre via ța bise-
riceasc ă, care o pun într-un context inadecvat, confundân d poziția personal ă a unu i
jurnalist s au a unei persoane citate c u pozi ția întregii Biserici. Rela țiile dintre
Biseric ă și mass- media sunt uneori umbrite și din vina cleric ilor și a laicilor în șiși,
de exemplu, în cazurile când ace știa refuz ă nejustif icat s ă ofere jurnali știlor acces la
informa ții sau cân d reac ționeaz ă excesiv de sensibil la un ele critici adev ărate și
corecte. Astfel de probleme trebuie rezo lvate în spiritul di alogului pa șnic în scopul
îndep ărtării neîn țelegerilor și continu ării conlucr ării.
70În acel ași timp, s-au constatat și conflicte mai pr ofunde și principiale într e
Biseric ă și mijloacele de informare în mas ă seculare. Acest lucru se întâmpl ă în
cazurile în care nu mele lui Dumnezeu este blasfe miat, se comit sacrilegii sau
când inf ormațiile despre via ța bisericeasc ă sunt deformate si stematic și con știent,
iar Biserica și slujitorii ei sunt def ăimați în mod deliber at. În cazul unor astfel de

conflicte, conducerea superio ară a Bisericii (în privin ța mijl oacelor de informare în
masă naționale) sau episcopul eparhial (în privin ța mijloacelor de informare în
masă locale sau regionale) dup ă un avertisment corespunz ător și cel pu țin o
încercar e de negoci ere pot face urm ătorii pa și: pot s ă rupă legăturile cu mijlocul
de informare în mas ă sau cu jurnalistul respectiv; pot s ă cheme pe credincio și la
boicotarea respectivul mijlo c de informare în mas ă; pot s ă facă apel la organele
puterii de St at pentru rezo lvarea conflictului; îi po t supune pe vinova ți la
sancțiuni canonice, în cazul când ace știa sunt cre știni ortodoc și. Fap tele mai sus
menționate trebuie s ă fie documentate și făcute cunoscute cum se cuvine turmei și
societ ății în întregul ei.

XVI. Rel ații interna ționale.
Probleme ale globaliz ării și secularismului
XVI.1. Popoarele și Statele intr ă în rela ții economice, politice, militare și de alt
tip. Ca urmare, Statele apar și dispar, își schimbă grani țele, se unesc sau se sep ară,
creeaz ă sau desfiin țează diverse ali anțe. În Sfintele Scripturi se c uprind multe
mărturii istorice despre constituirea de rela ții interna ționale.
Unul dintre primele exemple de ali anță intertrib ală încheiat ă între un st ăpân
de pămân turi, Abi melec, și un str ăin, Avraam, apare în Cartea Facerii: „Abimelec …
au zis c ătre Avraam: Jură-mi deci aici pe Dumnezeu c ă nu-mi vei fac e strâmb ătate
nici mie, nici fiului meu, nici neamului meu; ci cum ți-am f ăcut eu bine ție, așa să-
mi faci și tu mie și țării în care e ști oaspe te. Răspun s-a Avraam: Jur!… și au încheiat
amân doi leg ământ” (Facere 21, 22-24. 27). Nego cierile au redus amenin țarea cu
războiul și confruntare a (Facere 26, 26- 31; Ie șire 9, 3- 27). Uneori ne gocierile și
demonstrarea bunelor inten ții au împiedica v ărsarea de sân ge (I Regi 25, 18-35; II
Regi 21, 15- 22). Negocierile au pus cap ăt războaielor ( I Regi 20, 26-34). Biblia
menționeaz ă și alian țe militare (Facere 14, 13; Judec ători 3, 12- 13; I Regi 22, 2-29;
Ieremia 37, 5-7). Un eori aj utorul militar a fost cump ărat cu bani sau cu alte bunuri
materi ale (II Regi 16, 7-9; I Re gi 15, 17-20). Acordul dintre Solomon și Hiram a avut
caracterul unei alian țe economice: „ Și iată, robii mei vor fi î mpreun ă cu robii t ăi, și
eu îți voi da plat ă pentru robi i tăi cât vei hot ărî tu, c ă tu cuno ști că la noi nu sunt
oameni care s ă știe a t ăia lemnele a șa ca Sidonienii… și amân doi în tre ei au f ăcut
legământ” (III Regi 5, 6- 12). Nego cierile prin soli erau fo losite pentru rezolvarea
unor probleme precum posibi litate a trecerii unei armate prin te ritoriul al tcuiva
(Nume rii 20, 14- 17; 21, 21- 22) și dispute teritori ale (Judec ători 11, 12-28). Tratatele
puteau include și predarea unui teritoriu de la un popor la altul (I Regi 9, 10-12; I
Regi 20, 34).
71Biblia mai cuprinde și descrieri ale un or șiretlic uri diplomatice la care s-a
recurs din necesitate a protej ării de un du șman puternic (Iosua 9, 3-27; II Regi 15,
32-37; 16, 16-19; 17, 1-16 ). Uneori pacea era cump ărată (II Regi 12, 18) sau se pl ătea
tribut pentru ea. Desigur, unul din mijl oacel e pentru r ezolvare a dis putelor și
conflictelor era r ăzboiul, iar c ărțile Vechiului Testament sunt pline de referiri l a
acest a. Totu și, în Sfânta Scriptur ă exist ă exemple de negocieri al c ăror scop era

evitarea unui r ăzboi de în dată ce acest a a început (II Re gi 14, 9-10). În vr emea
Vechiului Testament practic a încheierii alian țelor se baza pe principii religios-
morale. Astfel, chiar și un tratat cu ghib eoniții, care au folosit un vicle șug pen tru a-l
putea ob ține, a fost recunoscut ca vali d datorit ă formulei sacre: „Noi ne-am jurat l or
pe Domn ul Dumnezeul lui Israel și de acee a nu ne pute m ating e de ei” (Iosu a 9,
19). Biblia cuprinde interdic ția încheierii de alian țe cu triburile p ăgâne tic ăloase
(Ieșire 34, 15). Totu și, vechii iudei au î ncălcat această porunc ă. Diferite tratate și
alian țe au fost și rupte.
Idealul cre știn de comportament al unui popor și guver n în rela țiile inter na-
ționale e cuprins în „r egula de aur”: „Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii,
asemenea și voi face ți lor” (Matei 7, 12). Aplicând acest principiu nu numai în
viața pe rsonală, dar și în cea social ă, creștinii ortodoc și trebuie s ă-și aduc ă aminte
c㠄Dumnezeu n u stă în for ță, ci în adev ăr”. În a celași timp, dac ă drep tatea e
încălcată, reinstaurarea ei necesit ă recursul la constrângeri și chiar la ac țiuni de
forță față de alt e State și popoare. N atura omeneasc ă fiind cum bine se știe
distorsion ată de p ăcat, na țiunile și Statele au in evitabil interese practice diferite,
dictate în cea mai mare part e de dori nța de a avea p ământ, domina ție politic ă și
militar ă, sau un pro fit maxi m de pe urma produc ției și a c omerțului. Apărută din
acest m otiv, nevoia ap ărării concet ățenilor impune anum ite limite dispozi ției
perso anei de a r enunța la interesele proprii de dr agul bi nelui altui popor. C u
toate aces tea, cre știnii ortodoc și și comu nitățile lor sunt chem ate s ă năzuiasc ă
spre crear ea de rela ții interna ționale care s ă servească la max imum b inele și să
satisfac ă inter esele legitime ale propriului popor, ale na țiunilor vecine și ale
întregii familii umane.
Relațiile dintre popoare și State trebuie s ă năzuiască spre pace, ajutor reciproc
și conlucrare. Apostolul Pavel porunce ște cre știnilor: „D acă se poate, pe cât st ă în
putere a voastr ă, trăiți în bun ă pace cu to ți oamen ii” (Rom. 12, 18 ). În cuvântarea sa
la încheier ea tratatului de pace din 1856, Sfântul Filaret al Mo scovei spunea: „S ă ne
aducem aminte de lege și să împlinim voin ța Pri nțului dumne zeiesc al P ăcii, de a
nu ne aduce aminte de r ău, de a ierta jignirile și de a fi în pace chiar și cu „cei ce
urăsc pacea” (Ps . 120, 6), cu atât mai mu lt cu cei care pun cap ăt vrajbei și fac p ace”.
Conștient ă că disputele intern aționale și contradic țiile sunt inevitabile într-o lume
căzută, Biserica cheam ă puter ile existente s ă solu ționeze orice conflicte pe calea
luării unor decizii reciproc acceptabil e. Ea st ă de partea victimelor agresiunii și
presiunilor politice din afar ă, nelegitime și nejustificate moral. Folosirea for ței
militare este privit ă de Bis erică drept mijlocul extrem de ap ărare de agresiunea
armat ă din partea altor State. Aceast ă apărare se poate re aliza și cu ajutorul un ui
Stat care nu este ținta imediat ă a atacului .
72Statele î și fundamenteaz ă relațiile cu lumea din afar ă pe principiile suver a-
nității și integrit ății teritoriale. Aceste princi pii sunt privi te de Biseric ă ca fun-
dament ale pentru ap ărarea de c ătre un popor a intereselor sale legitime și
constituie piat ra unghiular ă a tratat elor interna ționale și, prin urmare, a între-
gului drept inter național. În acela și timp, pentru con știința creștină este evident
că orice institu ție uman ă, inclusiv puterea suveran ă a unui Stat, este relativ ă în
fața atotputer niciei lui Dumnezeu. Istoria a ar ătat că existen ța, gr anițele și forma
Statelor sunt schimb ătoare, atât cele create pe baze teritori al-etnice, cât și în virtutea

unor cauze economice, politice, militare și de alt ă natur ă. Fără a nega semnifica ția
istoric ă a Statului mono-etn ic, Biserica Ortodox ă salut ă în acela și timp unirea de
bunăvoie a popoarelor într-un organism unic și crearea de St ate multina ționale,
dacă în ele nu sunt înc ălcate drepturile nici unui popor. Totodat ă, trebuie admis c ă
în lumea contemporan ă exist ă o anumit ă contradic ție între principiile universal
acceptat e ale s uveranit ății și integrit ății teritoriale, pe de o parte, și năzuința unui
popor s au a unei p ărți a ac estui a spre independen ță Statală, pe de alt ă par te.
Disputel e și conflictele car e izvor ăsc de aici trebuie sol uționate pe c ăi pașnice, pe
baza dialogului, pr intr-un acord cât mai deplin al p ărților. Amintind c ă unit atea
este un bine, iar lipsa unit ății este un r ău, Biserica salut ă tendin țele de unificar e
ale țărilor și popoar elor, îndeosebi ale celor care au o istorie și o cultur ă comun ă,
cu condi ția ca aceast ă unificare s ă nu fie îndr eptată împotriva unei a treia p ărți.
Biserica se întristeaz ă atunci când o dată cu divi zarea unui Stat multietnic
comunitatea istoric ă a oameni lor este di strus ă, drepturile lor sunt înc ălcate și în
viața multora vin s uferin țe. Divizarea unui Stat multina țional poate fi socotit ă
justificat ă num ai dac ă unul din po poare se afl ă într-o stare de umilire sau dac ă
voința majorității locuitorilor țării nu mai e îndreptat ă spre p ăstrar ea unit ății.
Istoria recent ă a arătat că separarea unor State d in Eurasia a produs o ruptur ă artificial ă între
popoare, familii și com unități de afaceri, ducând la practica disloc ărilor și deplas ărilor diferitor
grup uri etni ce, religioas e și sociale, în urma c ărora acestea și-au pierdut pentru totdeauna locurile
lor sfinte. Încercarea de a crea State mono-n aționale pe ruinele un or uniuni a devenit ca uza
fundamenta lă a sângeroaselor confli cte interetnic e care au zguduit Europa de Est.
Având în vedere cel e mai su s men ționate, este necesar ă recunoașterea utili-
tății cre ării de alian țe interstatale care au drept scop un irea eforturilor în do-
meniile p olitic și economic, precum și crearea un ei ap ărări comune de amenin țări
exterio are și pent ru ajutorarea victi melor unei agresiuni. În cooperarea economic ă
și comercial ă din tre State trebuie aplicate acel eași reguli etice ca și în acti vitate a
economic ă și antre prenorial ă indivi duală. În sfera dat ă, interacțiunea dintre
popoare și State trebuie s ă se întemei eze pe cinste, drep tate și dorin ța distribui rii
rezultatelor muncii comune tuturo r participan ților la ea (vezi și XVI.3). Cooperarea
interna țional ă în domeniile cultural, științific, educ ațional și informa țional este
binevenit ă cu condi ția să se edi fice pe ech itate și respect reciproc și să fie îndreptat ă
spre îmbog ățirea exper ienței, cunoa șterii și cap acității creatoare ale fiecărui popor
implicat î n ea.
XVI.2. În secolul XX, acordurile multilater ale intersta tale au d us la crearea
unui complex sistem de drep t intern ațional, obligatoriu pen tru semn atarii tratatelor
respecti ve. Exist ă și organiza ții int ernaționa le alcătuite din State și ale c ăror hot ărâri
sunt obligatorii pen tru Statele particip ante. Uno ra din ac este organiza ții li s-au
delegat de c ătre guverne p uteri c are privesc activi tățile economice, politice și
militare și nu numai în rela țiile intern aționale, ci și în via ța intern ă a popoarelor.
Regio nalizarea și globalizarea au devenit, juridic și politic, o realitate.
73Pe de o p arte, o as tfel de de zvoltare a rela țiilor dintre State contribuie la in-
tensificarea cooper ării comerciale, industriale, militare, politic e ș.a.m.d. – necesitate
dictat ă de intensificarea fireasc ă a rel ațiilor interna ționale și de nevoia unui r ăspuns
comun la provoc ările globale ale contemporaneit ății. În istoria Orto doxiei, exist ă
exemple ale influen ței pozitive a Bise ricii asupr a dezvolt ării leg ăturilo r dintre S tate
la nivel regional. Organiza țiile intern aționale c ontribuie la rezolvarea diferi telor

dispute și conflicte. Pe de alt ă parte, p ericolul distan țelor care pot apărea între
voin ța oamenilor și deciziile organiza țiilor intern aționale nu trebuie subestimat.
Aceste organi zații pot deveni inst rumente ale dominației nedrepte a țărilor
puternice asupra cel or slabe, a celor bogate as upra celor s ărace, a c elor avans ate
informa țional și tehnologic asupra celorlalte prin prac ticare a unor stan darde dub le
în domeniul aplic ării dreptului interna țional în interesele Statelor ce se bucur ă de o
mai mare influen ță.
Toate acestea constrâng Biserica Ortodox ă să recurg ă la prudență critic ă față
de proc esele i nterna ționaliz ării juridice și politice, chemând toate puterile, atât la
nivel național, cât și interna țional, la respon sabilitate maxim ă. Orice decizie
legat ă de încheier ea un or trat ate i nternaționale cu valo are de destin și definir ea
poziției unei țări în cadr ele de activ itate al e unei org anizații interna ționale
trebuie s ă fie luate în ac ord c u voința oamenilor, pe baza unei i nformări depline
și obiective cu pr ivire la natura și co nsecințele deciziilor planificate. În
implementarea unei politici legate de acceptarea unor obliga ții inter național e
convenite și traduse în ac țiune de org anizații interna ționale, guver nul trebuie s ă
mențină identitatea spiritual ă, cultur ală și de alt ă natur ă a țărilor și popoarelor,
prec um și inter esele legitime al e Statelor lor. Chiar și în cadrel e organiza țiilor
interna ționale trebuie asigur ată egalitatea Statelor suverane î n ce prive ște accesu l
la mecanismele de luar e a deciziilor și a dreptului de vot, in clusiv în definir ea
standar delor interna ționale. Situa țiile conflictuale și dis putel e trebuie rezol vate
întotdeauna numai cu participar ea și acordul tuturor p ărților ale c ăror interese
vitale s unt atinse î n fiecar e caz c oncret. Adoptarea de de cizii obligatorii f ără
acordul unui Stat pe car e această decizie îl prive ște direct e posibil ă numai î n caz
de agr esiune s au masacru în mas ă în interiorul acestei țări.
Amintin du-și necesitatea unei influen țe spiritual-morale asupra ac țiunilor
liderilor politici, a cooper ării cu ei, a preocup ării de nevoile poporului și oamen ilor
în parte, Biserica intr ă în dialog și interac țiune cu organiza țiile interna ționale. În ca-
drele acestui proces, ea î și man ifestă invariabil convingerea î n semnifica ția absolută
a cre dinței și acțiunii spirituale pentru munca, deciziile și institu țiile umane.
74XVI.3. Globalizarea are dime nsiuni nu numai politico-juridice, ci și eco-
nomice și cultural-informa ționale. În economie, ea este legat ă de apari ția cor –
pora țiilor transn aționale unde s-au concentrat însemnate resu rse materi ale și
financiare și unde muncesc un num ăr enorm de an gajați în diferite țări. Persoanele
aflate în fruntea structurilor ec onomice și financiare interna ționale concentreaz ă în
mâinile lo r o putere enorm ă aflat ă deasupra controlului popoarelor și chiar a
guvernelo r și care nu recun oaște nici un fel de limite, fie ele grani țe de Stat,
identit ăți etnice și culturale sau necesitatea conserv ării stabilit ății ecologice și
demografi ce. Uneori ei refuz ă să țină seama de tradi țiile și obiceiurile religioase ale
popoarelor implicate în realizar ea planurilor lor. Nu poate s ă nu îngrijoreze
Biseric a și practica speculațiilor financiare care deta șează obținerea de venituri de
munca de pusă. Una din formele acestor specula ții sunt și „piramidele financiare”, a
căror pr ăbușire pro duce zguduiri soci ale pe o scar ă larg ă. Pe ansamblu, astfel de
schimb ări în economie duc l a pierde rea priorit ății muncii și a omului as upra
capitalului și a mijlo acelor de produc ție.

În domeniul culturii și informa ției, g lobalizarea este cond iționat ă de
dezvoltarea tehnologiilor care faciliteaz ă deplas area oamenilor și obiectelor,
dobân direa și distribuirea inf ormației. Societ ăți odinioar ă sepa rate de d istanțe și
grani țe, și care de acee a erau pr edominant omogene, intr ă acum în contact cu
ușurință și devin multiculturale. Acest p roces îns ă e înso țit de încerc ări de stabili re
a domin ației elitei bogate asup ra restul ui oameni lor și a unor culturi și viziuni
despre lume asupra celorlalte, fapt inacce ptabil îndeosebi în sfera reli gioasa. Drept
rezultat a ap ărut te ndin ța de a prezen ta drept unic posibil ă o cultur ă uni versală
golit ă de orice spiritualitate și bazată pe concep ția despre libertatea n eîngrădită de
nimic a omului c ăzut ca val oare ab solut ă și etalon al adev ărului. O astfel de
evolu ție a globaliz ării este comparat ă de mul ți în lumea cre ștină cu construirea
Turnul ui Bab el.
Recunoscând caracterul inevitabil și firesc al pro ceselor de glo balizare car e
fac cu putin ță în multe privin țe com unicarea o amenilor, difuzar ea informa ției și
eficacitatea activit ăților productive și antr eprenoriale, Biserica atrage î n acela și
timp aten ția asupra contradic țiilor interne ale acestor procese și asupr a
amenințărilor. În primul rând, al ături de schimb area mo durilor conven ționale de
organizare a proceselor econ omice, globalizarea începe s ă schi mbe mo durile
tradi ționale de organizare a s ocietății și de exercitare a puter ii. În al doilea rân d,
mult e ro ade pozi tive ale globaliz ării sunt accesibile numai unor na țiuni care
alcătuiesc d oar o m ică part e a uman ității, dar au un sistem politic și economic
asemănător. Celelalte na țiuni îns ă, din care fac parte 5/6 (cinci șesimi) din
popula ția planetei, se afl ă la periferia civiliza ției lumii. Ele c ad în depen dența
datoriilor fa ță de organisme financiare din câteva țări in dustriale dezvoltate și nu
pot s ă creeze condi ții de via ță demne pentru ele. Î n rândul acestora, n emulțumirea
și dezam ăgirea sunt în cre ștere.
Biserica r idică întrebarea c u privire l a necesitatea st abilirii unui control
cuprinz ător al corpora țiilor transna ționale și al proc eselor ce s e desf ășoară în
sectorul financiar al economi ei. Un astfel de control, al cărui scop este subor-
donar ea activit ății antrepreno riale și financiare intereselo r omului și popoarelor,
trebui e exercitat pri n toate me canismele aflate la dispozi ția so cietății și Statului.
Expansiunii spirituale și cult urale care are drept scop uni ficarea tot ală tre-
buie să i se opun ă eforturile unite ale Biseric ii, structurilor de Stat, societ ății
civile și organiza țiilor interna ționale pentru afirmarea în lum e a unui sc himb
cultural și informa țional cu adev ărat echitabil și reciproc avanta jos, unite cu
eforturi de pr otejare a i dentității națiunilor și celorlalte comunit ăți um ane. Unul
din mijloacele atin gerii acestui sc op poate fi asig urarea accesulu i țărilor și
popoarelor la resursele tehn ologice fundamentale, care s ă le dea posibilitatea
obținerii și difuz ării de informa ție la nivel global. Biseric a reamin tește faptul c ă
multe culturi n aționale au r ădăcini cre știne și urm ătorii lui Hristos sunt deci
chema ți să contribuie la înt ărirea inte racțiunii dintre credin ță și mo ștenirea cul-
tural ă a popoarelor, opunându-se cu fermit ate oricăror f enomene de anticul tură și
comercializare a sp ațiului informa ției crea ției.
75Pe ansamblu, provo carea glob alizării necesită un r ăspuns adecvat di n partea
societ ății contemporane pe baza preocupării de men ținere a unei vie ți pașnice și
demne pentru to ți oamenii în unire cu n ăzuințele spre des ăvârșirea lor spiritual ă.

Pe lâng ă aceasta e nevoie de efor turi p entru reali zarea unei astfel de organi zări a
lumii care s ă fie edif icată pe p rincipiile drept ății și egalit ății oamenilo r înaintea lui
Dumn ezeu și care să exclud ă orice înc ălcare a voin ței lor de c ătre centre de
influen ță politic ă, economic ă și informa ționa lă naționa le sau globale.
XVI.4. Sistemul de drept inter național c ontemporan s e înt emeiază pe
prioritatea intereselor vie ții pămân tești a o mului și a comunit ăților umane
asupra valorilor religioase (îndeosebi în cazurile în care acestea intr ă în confli ct).
Aceas tă prioritate, consfin țită în legisla ția na țional ă a mul tor țări, este adeseori
cuprins ă în principiile care reglementeaz ă diferitele fo rme de activi tate ale
organelo r puterii, sistemul educ ației publice etc. Multe mecanisme sociale cu
influen ță recurg la acest principiu în opozi ție desch isă cu credin ța și cu Biserica, cu
scopul scoaterii lor din via ța social ă. Aceste feno mene ofer ă un tablou general al
seculariz ării vie ții Statul ui și societ ății.
Respectând op țiunea de vizi une despre lum e a o amenilor nereli gioși și
dreptul l or de a i nfluen ța proces ele s ociale, Bis erica nu poat e să sprijine îns ă o
ordine seculară pent ru car e în centrul a toate stă personalitatea uman ă întunecat ă
de p ăcat. De aceea, deschis ă invariabil posibilit ății cooper ării cu oameni de
convingeri nereligio ase, Biserica n ăzuiește spr e afirmarea valorilor cre știne în
proces ul lu ării deciziilor de importan ță social ă atât de niv el național, cât și
interna țional. Ea l uptă pentru recunoa șterea legitimit ății viziunii religioase
despre lume ca baz ă pentru ac țiuni semnificative social (inclusiv de Stat) și ca
factor esen țial în elaborarea ( schimbarea) dreptului interna țional și în activitate a
organiza țiilor intern aționale.
________________
Fundamentele concep ției sociale a Bisericii Orto doxe Ruse sunt chemate s ă
serveasc ă drept ghid pentru instituțiile sinodale, eparhii, m ănăstiri, p arohii și alte
institu ții biserice ști canonice în rela țiile lo r cu puterea de Stat , cu diferite organisme
și organiza ții seculare și cu mass- medi a nebisericeasc ă. Pe baza acestui document
conducerea bisericeasc ă va l ua decizii în diferit e chestiu ni a c ăror rele vanță e
limitat ă de cadrele anumitor State sau ale un ei anume peri oade de ti mp, sau c are
privesc chestiuni particul are. Document ul va fi inclus în pr ogramele de înv ățămân t
ale școlilor teologice ale Patriarhiei Moscovei. Pe m ăsură ce vor avea loc schimb ări
în via ța social ă și de Stat și vor ap ărea în acest do meniu și alte probleme
semnificative pentru Biseric ă, fundamentel e acestei c oncep ții sociale pot fi
dezvolt ate și perfec ționate. Rezultatele acestui pro ces vor fi confirmate de Sf ântul
Sinod și de Soboarele locale sau episcopale.
76