Arbitraj ul și speculații pe pie țe bursiere Coordonator științific : Prof. Univ. Dr. Ionescu George Absolvent : Arsene D. Rare ș Bucure ști 2015… [600404]

UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ
FACULTATEA DE RELAȚII COMERCIALE ȘI FINANCIAR – BANCARE
INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE

Arbitraj ul și speculații pe pie țe bursiere

Coordonator științific :
Prof. Univ. Dr. Ionescu George
Absolvent: [anonimizat]
2015

CUPRINS
CAPITOLUL I. PIAȚA DE CAPITAL ȘI CADRUL INSTITUȚIONAL AL ACESTEIA ………….. 1
1.1 STRUCTURA ȘI ROLUL PIEȚEI DE CAPITAL ………………………….. ………………………….. … 1
1.2 CADRUL INSTITUȚIONAL AL PIEȚEI DE CAPITAL ………………………….. ………………….. 3
CAPITOLUL II. INSTRUMENTE FINANCIARE ȘI INTERMEDIARI ………………………….. ……… 6
2.1 INSTRUMENTE FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
2.1.1 Valorile mobiliare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 6
2.1.2 Contractul futures ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 7
2.1.3 Contractele forward pe rata dobânzii ………………………….. ………………………….. ……………… 8
2.1.4 Swap -ul pe rata dobânzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 8
2.1.5 Contractul cu opțiuni ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 8
2.2 INTERMEDIARII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 9
2.2.1 Societățile de servicii de investiții financiare ………………………….. ………………………….. ….. 9
2.2.2 Traderii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 10
2.2.3 Consultanța de investiții ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
2.2.4 Societățile de administrare a investițiilor ………………………….. ………………………….. ……… 11
CAPITOLUL III. ARBITRAJUL. SPECULAȚIA. STRATEGII DE TRANZACȚIONARE …….. 14
3.1 Arbitrajul statistic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 17
3.2 Arbitraj convertibil ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 17
3.3 Arbitraj cu ajutorul unui model multi -index ………………………….. ………………………….. ……….. 19
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ – ARBITRAJUL MULTI INDEX ………………………….. …….. 20
CAPITOLUL V. CONCLUZII GENERALE AFERENTE LUCRĂRII ………………………….. ……… 30

INTRODUCERE

Această lucrare urmează un plan bine structurat, începând cu bazele acestui domeniu și
continuând până la concluziile unui studiu de caz detaliat. În prima parte se prezintă piața de
capital, structura, rolul și reglementările de funcționare și supraveghere ale acesteia.
În al doilea capitol, se trece în amănunt prin instrumentele financiare, inclusiv cele derivate,
ce pot fi tranzacționate pe bursă. Apoi, se vor det alia intermediarii și reglementările legislative, de
funcționare, de conduită și de control ale acestora, pentru a se observa cu ajutorul căror persoane
juridice este nevoie sa se tranzacționeze pe piața de capital.
După înțelegerea modului de funcționare al unei burse, în al treilea capitol se desc riu
metodele de operare pe pentru diferite scopuri, fie câștigul, fie observarea anumitor trenduri sau
influențe. Se arată cu exactitate diferențele dintre cele două procedee, precum și posibilitatea
utilizării lor în atingerea altor obiective, prin detalierea modului de lucru ale acestora.
Ultimele două capitole se axează pe folosirea în practică a arbitrajului , și respectiv pe
concluzii. Cu ajutorul unei formule statistice aplicate pe o serie de date selectată și pe o anumită
perioadă de timp, se vor elabora rezultate teoretice comparabile cu cele reale, pentru constatarea
discrepanțelor ș i pentru observarea influențării fenomenelor de inflație și rată a dobânzii asupra
pieței de capital .
S-a optat pentru modelul multi -index grație complexității acestuia față de modelul cu un
singur indice de influență, și rezultatelor convingătoare ce poartă o acoperire mai largă pe aria de
expertiză. La mome ntul actual, nu există dovezi care să ateste încercarea aplicării unei asemenea
strategii de tranzacționare pe o piață bursieră tânără, emergentă.

1
CAPITOLUL I . PIAȚA DE CAPITAL Ș I CADRUL INSTITUȚ IONAL AL
ACESTEIA

Piața de capital reprezintă ansamblul instrumentelor și mecanismelor prin intermediul
cărora capitalurile disponibile și dispersate din economie sunt concentrate și dirijate către entitățile
publice sau private solicitatoare de fonduri.

1.1 STRUCTURA ȘI ROLUL PIEȚEI DE CAPITAL
Această piață a capitalurilor a apărut pentru a facilita obține rea de finanțare de la diferiți
agenți economici, pentru a facilita crearea de plasamente financiare și pentru a ușura încheierea
tranzacțiilor cu titluri de valoare.

Cu ajutorul pie ței de capital se asigură și menține o legătură permanentă între investitori și
emitenți, atât în momentul acoperirii cererii de fonduri bănești, cât și în momentul transformării în
lichiditate a instrumentelor financiare. Piața de capital este structurată în două componente :
 piața primară – vânzare primară de titluri de valoare
 piața secundară – revânzare de titluri de valoare
Piața primară este piața pe care sunt negociate pentru prima oară titlurile de valoare nou
emise și oferă emitenților posibilitatea de a își majora capitalul social, de împrumuta, sau de a
transforma societățile închise în societăți deschise, publice.
Piața secundară este piața pe care sunt tranzacționate valori mobiliare aflate deja în
circul ație, asigurând lichiditatea și mobilitatea fondurilor investite pentru investitorii care doresc
recuperarea acestora sau schimbarea portofoliilor inaintea de data scadențe i.

În funcție de tipul titlulurilor care fac obiectul tranzacțiilor avem :
a. Piața acțiunilor este piața pentru tranzacționarea acțiunilor comune și preferențiale ale
companiilor private.
b. Piața obligațiunilor este piața pentru instrumente de datorie de orice fel.
c. Piața contractelor la termen (futures ) este piața pe care se tranzacționeaza contractele la
termen – contract tipizat care creează pentru părți obligația de a vinde sau cumpăra un activ, la
data scadenței și la un preț stabilit în momentul încheierii tranzacție i.
d. Piața opțiunilor este piața pe care instrumentul circulant este contractul de opț iuni – contract
standardizat încheiat la termen în care cumpăratorul, în schimbul plății către vânzător a unei

2
prime cash la momentul încheierii contractului, obține dreptul dar nu și obligația de a cumpăra
sau vinde la scadență un anumit activ suport la u n preț prestabili t.

În funcție de modul de formare a prețurilor distingem :
e. Piața de licitație este piața în care tranzacționarea este condusă de o parte terță. Valoarea este
stabilit ă în funcție de suprapunerea prețurilor la ordinele primite de a cumpăra sau vinde valor i
mobiliare. Este o piață organizată cu reguli fixe de tranzacționare și cu o localizare fizică
centrală.
f. Piața de negocieri este piața în care vânzătorii și cumpărătorii negociază între ei prețul și
volumul tranzacției, fie direct sau prin intermediul unui broker sau dealer (piață Over -The-
Counter sau la ghișeu este o piață prin telefon localizată la sediile brokerilor sau dea lerilor)

În funcție de momentul executării contractelor încheiate avem :
g. Piața la vedere (piață in numerar, sau cu plata cash) este piața unde valorile mobiliare sunt
tranzacționate pentru livrare și plată imediată – de la o zi la o săptămână conform legii.
h. Piața la termen este piața unde livrarea activului suport și efectuarea plății se face la o dată
ulterioară la un termen stabilit .

Bursa de Valori Bucure ști (denumită în continuare BVB) construiește o piață competitivă
în Europa Centrală și de Est. BVB oferă oportunități de finanț are pentru companiile care vor să
atragă investiții de pe piața de capital din Romania. Capitalizarea totală era de aproape 30 mi liarde
euro (39 miliarde dolari americani) în septembrie 2014. La acel moment, 83 de companii erau
listate la BV B.
Scopul BVB este să devină una dintre cele mai complete pieț e din Europa Centrală și de Est
prin crearea de oportu nități atractive atât pentru companii, cât și pentru investitori, într -un mediu
dinamic și transparent, t oate acestea pentru ca piața să fie clasificată piață emergentă.

Pentru a se adapta fiecă rei companii la orice nivel de dezvoltare ar fi aceasta, Bursa de
Valori București a înființ at și, în prezent, operează două piețe dinamice – Piața Reglementată (PR)
și AeRO, segmentul de acț iuni al Sistemului Alternativ de Tranzacționare al BVB. Ambele piețe
sunt menite să ofere companiilor din Romania, dar și celor internaț ionale, o oportunitate de a atrage
finanț are pentru povestea lor de succes.
Piața Reglementată este locul unde sunt tranzacționate instrumente financiare precum
acțiuni, drepturi și obligațiuni emise de entități internaționale și din România.

3
Anterior listării pe piața reglementată, o companie trebuie să îndeplinească anumite cerințe de
listare:
– să fie societate pe acțiuni ;
– să aibă o valoare a capitalizării anticipate / capitalurilor proprii de minim 1 milion de euro;
– să aibă un free -float de minim 25%;
– să fie activă de minim 3 ani și să aibă disponibile rapoarte financiare pentru perioada respectivă;

Sistemul Alte rnativ de Tranzacționare (denumit în continuare ATS) a fost creat pentru a
permite listarea instrumentelor financiare emise de start -up-uri și IMM -uri din România și
tranzacționarea acțiunilor emise de companii din străinătate și listate pe alte piețe. De ce ATS:
 ATS se adresează tuturor tipurilor de companii, indiferent de mărimea lor sau de când
funcționează;
 a fost creat atât pentru acțiuni, cât și pentru obligațiuni, precum și pentru alte instrumente
financiare care nu îndeplinesc cerințele pentru piața reglementată;
 cerințele de listare sunt simplificate, întrucât nu este necesar un prospect pentru listare, ci doar
o prezentare corporat e;
 cerințele de raportare sunt mai reduse decât cele aplicabile companiilor listate pe piața
reglementată ;
 societ ățile își pot pregăti transferul pe piața reglementată prin creșterea treptată a free -float-
ului, a capitalurilor;

1.2 CADRUL INSTITUȚIONAL AL PIEȚEI DE CAPITAL
Datorită riscurilor mari de pierdere la care sunt predispuse casele de brokeraj sau alte
societăți asemenea, s -a înființat un cadru instituțional care să acționeze exclusiv în interesul
deținătorilor titlurilor de participar e.

Fondul de compensare a investitorilor este persoană juridică, constituită sub forma unei
societăți pe acțiuni, emitentă de acțiuni nominative, înființată conform Legii nr. 31/1990 privind
societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în conformitate cu
prevederile titlului II, cap. IX din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările
ulterioare, și ale prezentului regulament.1

1 art. 5 din Regulament nr. 3 din 1 februarie 2006 privind autorizarea, organizarea și funcționarea Fondului de
compensare a investitorilor.

4
Fondul are ca obiect principal de activitate colectarea contribuțiilor membrilor și
compensarea creanțelor investit orilor provenind din incapacitatea unui membru de a restitui
fondurile bănești și/sau instrumentele financiare datorate sau aparținând investitorilor, care sunt
deținute și/sau administrate în numele acestora în cadrul prestării de servicii de investiții
financiare.2
Misiunea Fondului este administrarea unei scheme de compensare solide care s ă contribuie
la creșterea încrederii și a participării investitorilor pe piața de capital din România, iar valorile
acestuia sunt responsabilitatea față de investitor i și protejarea intereselor acestora, cooperarea
strânsă cu membrii Fondului, cu autoritatea de reglementare și instituțiile financiare si
confidențialitatea informațiilor primite de la membrii Fondului.3
Fondul compensează, în mod egal și nediscriminator iu, investitorii, în limita unui plafon
stabilit anual, prin ordin al președintelui C.N.V.M. Sunt exceptate de la compensare următoarele
categorii de investitori:
 investitorii calificați;
 administratorii, inclusiv conducătorii, directorii, cenzorii, audito rii financiari ai membrilor
Fondului, acționarii acestora cu dețineri mai mari de 5% din capitalul social, precum și
investitorii cu statut similar în cadrul altor societăți din același grup cu membrii Fondului;
 soții, rudele și afinii până la gradul I, pr ecum și persoanele care acționează în numele
investitorilor menționați la lit.b;
 persoanele juridice din cadrul aceluiași grup cu membrii Fondului;
 investitorii, persoane fizice sau juridice, care sunt direct răspunzători pentru fapte care au
agravat dific ultățile financiare ale membrului sau au contribuit la deteriorarea situației
financiare a acestuia.4

Depozitarul Central este o institu ție fundamentală a pieței de capital din România, care
asigură compensarea și decontarea tranzacțiilor cu instrumente financiare, precum și evidența
registrelor societăților emitente. Este o societate pe acțiuni, membra a grupului Bursa de Valori
București .5
Toate clasele de valori mobiliare tranzacționate pe o piață reglementată sau în cadrul unui
sistem alternativ de tranzacționare vor fi depozitate, în mod obligatoriu, la depozitarul central
autorizat, în vederea efectuării în mod centralizat a operațiu nilor cu valori mobiliare și asigurării
unei evidențe unitare a acestor operațiuni.6

2 art. 4 din Regulament nr. 3 din 1 februarie 2006 privind autorizarea, organizarea și funcționarea Fondului de
compensa re a investitorilor.
3 http://www.fond -fci.ro/
4 art. 46, alin. (4) și (5) din Legea 297/2004
5 http://www.depozitarulcentral.ro/home/index.aspx
6 art. 147 din Legea 297/2004

5
Casa de compensare și contrapartea centrală sunt persoane juridice, constituite sub forma
unor societăți pe acțiuni, emitente de acțiuni nominative, plătite integral în numerar, la momentul
depunerii cererii de autorizare.7
Obiectul de activitate Casei de Compensare Bucure ști cuprinde următoarele activități :

a) principale:
– calcularea pozi țiilor nete ale membrilor compensatori, ale unei posibile contrapărți centrale
și/sau ale unui posibil agent de decontare ;
– asigurarea evidenței instrumentelor financiare derivate tranzacționate pe piețele reglementate
și/sau în cadrul sistemelor alternative de tranzacționare ;
– operațiuni de înregistrare, garantare, compensare și decon tare a tranzacțiilor cu instrumente
financiare derivate ;
– reevaluarea pozițiilor deschise și reținerea sumelor aferente acestora în contul în marjă.

b) secundare:
– dezvoltarea, promovarea și comercializarea de produse și servicii informatice și de comunicaț ii
specifice operațiunilor de înregistrare, garantare, compensare și decontare;
– facilitarea comunicării dintre membri compensatori și noncompensatori ;
– pregătirea și atestarea tehnico -operațională a personalului membrilor compensatori și
noncompensatori în legătura cu activitatea casei de compensare/contrapărții centrale ;
– administrarea sistemului de arbitraj al Casei de Compensare București.8

Casa de compensare și contrapartea centrală trebuie să îndeplinească cerințele de interes
public, să promoveze obie ctivele deținătorilor și utilizatorilor și să permită un acces corect și
deschis, pentru a facilita ieșirea ordonată din sistem a participanților care nu mai îndeplinesc
criteriile de a fi membri, criterii ce sunt făcute publice.9

7 art. 159, alin. (1) din Legea 297/2004
8 art. 4 din Decizia C.N.V.M. nr. 918/14.06.2007
9 art. 163, alin. (2) din Legea 297/2004

6
CAPITOLUL II . INSTRUMENTE FINANCIARE ȘI INTERMEDIARI

Cum în prezent piețele financiare s -au mărit și diversificat, din ce în ce mai multe firme au
început să utilizeze instrumente financiare inovative pentru a atinge diferite obiective și pentru a
îmbunătăți imaginea acționarilor. Instrumentele financiare sunt contracte care creeaza un activ
financiar și un instrument de capital pentru o companie sau o obligație financiară pentru un alt
agent economic.

2.1 INSTRUMENTE FINANCIARE
Instrumente finaciare înseamnă :
a) valori mobiliare ;
b) titluri de participare la organismele de plasament colectiv;
c) instrumente ale pieței monetare, inclusiv titluri de stat cu scadența mai mică de un an și
certificate de depozit ;
d) contracte futures, inclusiv contracte similare cu decontare fi nală în fonduri;
e) contracte forward pe rata dobânzii ;
f) swap -uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb și pe acțiuni ;
g) opțiuni pe orice instrument financiar prevăzut la lit.a) – d), inclusiv contracte similare cu
decontare finală în fonduri; această categorie in clude și opțiuni pe curs de schimb și pe rata
dobânzii;
h) instrumente financiare derivate pe mărfuri;10

2.1.1 Valorile mobiliare sunt:
i. acțiuni emise de societăți comerciale și alte valori mobiliare echivalente ale acestora, negociate
pe piața de capital. Acestea sunt de dou ă tipuri : comune și preferențiale.
Acțiunile comune oferă dreptul de a încasa dividende dacă societatea încheie exercițiul
financiar anual cu profit și în Adunarea Generală a Acționarilor ( denumită în continuare A.G.A.)
se hotărăște repartizarea de dividend. Acest divident este variabil în funcție de rezultatele și
politica pe care o are compania (de a investi în dezvoltarea a ctivității sau de a plăti dividende
acționarilor) . Acțiunile comune mai dau drept de vot în A.G.A. și la un anume procent din suma
provenită în urma unei eventuale lichidări a activelor, în funcție de numărul de acțiuni deținute și
de ponderea acestora în totalul acțiunilor emise pe piață.
Acțiunile preferențiale dau posesorilor anumite drepturi adiționale față de cele comune, dar
compensează acest lucru prin anularea sau diminuarea altor împute rniciri. Cea mai des întâlnită
formă de acțiune prefernțială conferă purtătorului dreptul să primească div idende într -o anumită

10 art. 2, alin. (1), pct. 11 din Legea 297/2004

7
sumă fixă precizată încă de la început și care este încasat ă în totalitate în fiecare an în care firma
a realizat profit ; de asemenea, în cazul lichidă rii societății, purtătorii acestora pot fi îndreptățiți
să aibă priorit ate față de restul acționarilor, în cazul în care suma rezultată din valorificarea
patrimoniului nu acopera datoriile acesteia. Odată cu atribuirea acestor drepturi în plus, apar și
restricții, cele mai frecvent întâmpinate fiind absența sau diluarea dreptului de vot în Adunarea
Generală a Acționarilor după un anumit procent stabilit din capitalul socia l.

ii. obligațiun ile sunt valori mobiliare care dau dreptul posesorului lor la primirea unei dobânzi
regulate (cupon), precum și la rambursarea principalului la scadență. Deținătorii de obligațiuni
sunt asimilați creditorilor societății emitente, spre deosebire de acționari c are sunt proprietari a
unei părți din aceasta. Obligațiunile mai pot fi scoase pe piață și de autorități statale (trezorerii,
municipalități, etc.) unele din acestea beneficiind de garanția statului . Și acestea la rândul lor pot
fi de mai multe tipuri.
Entitățile publice pot emite certificate de trezorerie (treasury bonds) pentru acoperirea unor
deficite de finanțare a cheltuielilor publice, având termene scadente diferite, de obicei mai mari
de un an.
În ceea ce privește sectorul privat, obligațiunile garantate (secured bonds) au garanții
speciale care îi protejeaza pe deținători în cazul unui posibil faliment. Cele care nu dispun de o
astfel de garanție sunt numite simplu obligațiuni negarantate (debentures) . După capacitatea
emitentului de a răscumpar a înainte de scadență, obligațiunile sunt răscumpărabile (callable) sau
nerăscumpărabile (noncallable). Obligațiunile cu fond de răscumpărare sunt cele care se vor
răscumpăra la termenul scadent cu ajutorul unui fond alimentat periodic de către emitent. Pot
avea și diferite grade de prioritate ( seniority ), în eventualitatea lichidării companiei emitente,
ceea ce înseamnă că unii creditori au întâietate în recuperarea sumelor.

2.1.2 Contractul futures
Contractul futures e ste un acord de a cumpăra sau a vinde un activ suport (mărfuri,
instrumente financiare, etc.) la o dată viitoare, la un preț predeterminat. Prin acest acord, părțile se
obligă să -și preia reciproc riscul pierderilor potențiale cauzate de evoluția prețurilo r, printr -un
transfer zilnic al unui flux de numerar compensator determinat prin marcare la piață.
Acesta are la bază unul din următoarele scopuri :
 speculație – se intuiește corect evoluția prețului pe piața la vedere (spot), aceasta reflectându -se
în cot ația futures. Se adoptă poziția corespunzătoare : long, dacă se mizează pe creștere ; short,
dacă se mizează pe scădere. În portofoliul investitorului nu se află activul suport.

8
 acoperire de risc – în portofoliul investitorului se află activul suport și acesta dorește să se
protejeze împotriva fluctuațiilor nefavorabile din următorul interval de timp. Acoperirea riscului
creează un instrument hibrid constituit din activul suport plus contract futu res în sens inver s.

2.1.3 Contractele forward pe rata dobânzii
Acest tip de contract este tranzacționat pe piața Over -The-Counter, unde cumpăratorul se
angajează sa plătească vânzătorului la data decontării o rată fixă a dobânzii și să primească o rată
variabilă a dobânzii. Elementele unui contract forward sunt:
– valoarea no țională – suma ipotetică de bani c are este împrumutată sau dată cu împrumut ; este
– utilizată pentru a calcula sumele ce trebuie decontate ;
– rata fixă a dobânzii;
– rata variabilă a dobânzii – de regulă se folosesc LIBOR, EUROBOR sau ROBOR ;
– data decontării – data la care se calculează cine are de plătit/primit diferența dintre rata fixă și
– cea variabilă ;
– data maturității – momentul în care se plătește/primește diferența de la data decontării ;
– data fixingului – data la care se determină rata variabilă a dobânzii ;
Aceste contracte se folosesc pen tru acoperire de risc, arbitraj sau specula ție.

2.1.4 Swap -ul pe rata dobânzii
Diferența între swap -ul pe rata dobânzii și contractul forward este ca una din părți au
dreptul de a renunța la contract, daca cealaltă parte renunță, acest lucru ducând la reducerea riscului
pe care contractul forward îl deține.
Aceleași principii se aplică si swap -urilor pe cursul de schimb și acțiuni.

2.1.5 Contractul c u opțiuni
Contractul cu opțiuni cedează cumpărătorului dreptul, dar n u și obligația să își exercite
partea contractuală la un preț întocmit la sau îna inte de data scadentă stabilită.
Sunt două tipuri de contracte cu opțiuni :
 contract call – dă posesorului dreptul de a cumpăra un activ suport la un anume preț, într -o
perioadă de timp specificată. Acest tip de contract e ste similar poziției long pe piața de acțiuni,
deținătorii sperând că valoarea activului va crește substanțial până la expi rarea duratei
contractuale.
 contract put – dă purtătorului dreptul de a vinde un activ suport la un anume preț, într -o perioadă
de timp stabilită. Acest tip de contract este similar poziției short pe piața de acțiuni, posesorii
sperând că prețul activului va scădea înainte de expirarea termenului.

9
Sunt patru tipuri de participanți pe aceasta piață a contractelor cu opțiuni, aceștia depinzând
de poziția pe care o adoptă :
o cumpăratori de call (long call) ;
o vânzători de call (short call) ;
o cumpărători de put (long put) ;
o vânzători de put (short put) ;
Există o anumită distincție între cumpărători și vânzători, si anume: cumpăratorii nu sunt
obligați să cumpere sau să vândă, ei au dreptul de a -și executa sau nu partea lor contractuală.
Vânzătorii, în schimb, s unt obligați să cumpere sau să vândă, adică să își execute partea
contractuală la data scadent ă.

2.2 INTERMEDIARII
Intermediarii sunt societățile de servicii de investiții financiare autorizate de A.S.F. ,
instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României, în conformitate cu legislația bancară
aplicabilă, precum și entități de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să
presteze servicii de investiții financiare.11

2.2.1 Societăți le de servicii de investiții financiare (denumite în continuare S.S.I.F.)
Societățile de servicii de investiții financiare sunt întreprinderi specializate în intermedierea
tranzacțiilor pe piața de capital care constau în cumpărarea și vân zarea de instrumente financiare.
Sunt constituite sub form a unor societ ăți pe acțiuni și funcționează num ai în baza autorizației
A.S.F. Intermedierea se face prin punerea în relație a celor doua părți interesate cu scopul de a
facilita realizarea de tranzacții. Firmele de brokeraj sunt recompensate prin comisioan e percepute în
cazul finalizării cu succes a tranzacțiilor.

Serviciile de investiții financiare reglementate de legea 297/2004 sunt :
 servicii principale :
a) preluarea și transmiterea ordinelor primite de la investitori în legătură cu unul sau mai multe
instrumente financiare ;
b) executarea ordinelor în legătură cu unul sau mai multe instrumente financiare, altfel decât
pe cont propriu ;
c) tranzacționarea instrumentelor financiare pe cont propriu ;

11 art. 2, alin. (1), pct. 14 din Legea 297/2004

10
d) administrarea portofoliilor de conturi individuale ale investitorilor, pe bază discreționară, cu
respectarea mandatului dat de aceștia, atunci când aceste portofolii includ unul sau mai multe
instrumente financiare ;
e) subscrierea de instrumente financiare în baza unui angajament ferm și/sau plasamentul de
instru mente financiare;

 servicii conexe:
f) custodia și administrarea de instrumente financiare ;
g) închirierea de casete de siguranță ;
h) acordarea de credite sau împrumuturi de instrumente financiare unui investitor, în vederea
executării unor tranzacții cu instrumente financiare, în care respectiva societate de servicii de
investiții financiare este implicată în tranzacții ;
i) consultanță acordată societăților cu privire la orice probleme legate de structura de capital,
strategie industrială, precum și consulta nță și servicii privind fuziunile și achizițiile de societăți ;
j) alte servicii privind subscrierea de instrumente financiare în baza unui angajament ferm ;
k) consultanță de investiții cu privire la instrumentele financiare ;
l) servicii de schimb valutar în legătur ă cu activitățile de servicii de investiții financiare
prestate ;12

Pentru o acoperire a riscului investitorilor, s -au introdus reglementări privind capitalul
social inițial al unui S.S.I.F., precum și reguli prudențiale și reguli de conduită pe piața financiară .
Respectarea acestor legiferări sunt verificate periodic de către C.N.V.M.

2.2.2 Traderii
Traderii sunt persoane juridice care efectuează exclusiv în nume și pe cont propriu tranzacții
cu instrumente financiare derivate, de natura contractelor futures și cu opțiuni.13
Compensarea și decontarea tranzacțiilor efectuate de traderi se realizează numai prin
intermediari, acționând în cadrul aceleiași piețe reglementate, ca membri compensatori.
Responsabilitatea cu privire la obligațiile ce decurg din derularea tranzacțiilor efectuate de traderi
revine și membrilor compensatori cu care aceștia au încheiate contracte de compensare.14
Traderilor le este interzis:
 să dețină fonduri sau instrumente financiare ale altor persoane;
 să negocieze și să încheie tranzacții, în numele și în contul altor persoane;

12 art. 5, alin. (1), pct. 1 -2 din Legea 297/2004
13 art. 29 din Legea 297/2004
14 art. 32 din Legea 297/20 04

11
 să încheie cu alte persoane înțelegeri exprese sau tacite, cu scopul de a acționa concertat pe
piețele reglementate;
 să se afle în relații de muncă cu un alt intermediar sau cu un operator de pi ață.15
Regulile de înscriere, ținere în evidență, prudențiale și de conduită aplica bile S.S.I.F., sunt
aplicabile ș i traderilor.

2.2.3 Consultanța de investiții
Prestarea cu titlu profesional a serviciilor de consultanță de investiții, cu privire la
instrumentele financiare, se efectuează de către consultanții de investiții, persoane fizice sau
juridice . Prin consultanță de investiții se înțelege recomandarea personală dată unui client, în
legătură cu una sau mai multe tranzacții cu instrumente financiare.16
Reglementările privind condițiile pentru obținerea, suspendarea și/sau retragerea
autorizației, capitalul social inițial, procedurile referitoare la condițiile de funcționare,
supraveghere, raportare și verificare vor fi făcute de catre A.S.F . Consultanții de investiții sunt
subiect al acelorași reguli de conduită ale S.S.I.F.
Prestarea de servicii de consultanță de investiții exclude preluarea sau executarea ordinelor
investitorilor pentru achiziționarea sau înstrăinarea de instrumente finan ciare, administrarea
portofoliilor investitorilor, precum și decontarea tranzacțiilor, inclusiv deținerea de disponibilități
bănești sau instrumente financiare în contul investitorilor.

2.2.4 Societățile de administrare a investițiilor (denumite în continuare S.A.I.)
Societățile de administrare a investițiilor au ca obiect principal de activitate administrarea
organismelor de plasament colectiv în valori mobi liare.
Mai pot desfășura următoarele activități:
– administrarea portofoliilor individuale de investiții, inclusiv a celor deținute de către fondurile de
pensii, pe bază discreționară, conform mandatelor date de investitori, în cazul în care aceste
portofolii includ unul sau mai multe instrumente financiare;
– consultanța de investiții privind unul s au mai multe instrumente financiare;

În activitatea de administrare a portofoliului colectiv se incadreaza
a) administrarea investițiilor ;
b) desfășurarea de activități privind :
 servicii juridice și de contabilitate aferente administrării de portofolii;

15 art. 33 din Legea 297/2004
16 art. 35, alin. (1) și (2) din Legea 297/2004

12
 evaluarea portofoliului și determinarea valorii titlurilor de participare, inclusiv
aspectele fiscale;
 ținerea evidențelor;
 emiterea și răscumpărarea titlurilor de participare;
 distribuția veniturilor;
c) marketing și distribuție .

Serviciile conexe de consul tanță se pot delega către terți, aceștia intrând sub incidența tuturor
prevederilor legale aplicabile unui S.A.I. (reglementări A.S.F. , reguli de funcționare, de conduită și
prudențiale).

Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (O.P.C.V.M. )
Fondurile deschise de investiții sunt O.P.C.V.M. fără personalitate juridică ce cuprind toate
resursele bănești depuse de către investitori, cu scopul de a fi plasate de administratorul fondului în
instrumente de pe piața monetară, obligațiuni de stat sau ale corporațiilor, acțiuni pe bursă până la
alte valori mobiliare autorizate de A.S.F. , în funcție de politica de investiții stabilită în prospectul
fondului.
Pentru a elimina riscul de fraudă, aceste fonduri deschise (cunoscute și sub denumirea de
fondu ri mutuale) sunt supuse unei triple supravegheri : A.S.F. , depozitar și auditor. Prin
reglementările legislative sunt impuse limite de expunere pe depozite, acțiuni, obligațiuni, etc.
Comunicarea continuă și transparența fac accesibilă urmărirea evoluțiilor plasamentelor efectuate.
Așadar, pentru o dispersie cât mai largă a riscurilor, un fond are expuneri pe mai multe bănci și
emitenți.
Unitățile de fond sunt posesia de capital în activele nete ale fondului de către un investitor,
și sunt obiectul unei răs cumpărări și emisiuni continue. Prețul unei unități de fond, denumit în
limbaj specializat Valoare Unitară a Activului Net (VUAN), se modifică zilnic în funcție de vânzări
și răscumpărări realizate în acea zi.
𝑉𝑈𝐴𝑁=𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑢𝑙 𝑁𝑒𝑡
𝑁𝑟.𝑢𝑛𝑖𝑡ăț𝑖 𝑑𝑒 𝑓𝑜𝑛𝑑

Acest indicator este evaluat și certificat zilnic de către depozitarul fondului, menționat în prospect.
Randamentul obținut din operațiunile cu aceste unități de fond este dat de diferența dintre prețul de
răscumpărare și prețul de subscri ere.
Investiția în astfel de fo nduri poartă avantaje specifice, dar și riscuri majore precum
nerealizarea obiectivelor prin pierderea ei.

13
Avantaje :
 mutualitatea – investitorii au drepturi și obligații egale ;
 diversificarea portofoliului – prin politica de investiții stipulată în prospect ;
 managementul profesionist al investiției și reducerea riscului – cu ajutorul personalului
autorizat și specializat ;
 transparența – prospectul și rapoartele periodice privind activitatea fondului disponibile
publicului l arg;
 lichiditate ridicată – prin faptul răscumpărării continue a unităților de fond ;

Dezavantaje:
 investițiile în fondurile mutuale nu sunt garantate de către stat, ele neparticipând la fondul de
garantare al depozitelor bancare ;
 riscul de a nu fi ob ținut randamentul estimat și chiar pierderea investiției ;
 riscul de plasament – apare fie din cauza administrării defectuoase a activelor, fie din cauza
instabilității pieței ;
 riscul de reinvestire – în funcție de politica de investiții ;
 riscul legislativ – noi modificări ale legii pot influența negativ desfășurarea activității
fondurilor ;

Alte organisme de plasament colectiv (A.O.P.C.)
Fondurile închise de investiții sunt organisme de plasament colectiv în valori mobiliare
înființate cu ajutorul unor plasam ente private și care nu fac obiectul emisiunii și răscumpărării
contin ue a titlurilor de participare.
Ca și fondurile deschise, acestea funcționează tot cu ajutorul unităților de fond, iar prețul
acestora depinde de cererea și oferta existentă pe piața. Dacă cererea este ridicată, titlurile vor fi
tranzacționate la o valoare superioară (primă) față de VUAN, iar în caz contrar se vor tranzacționa
la o valoare mai mică (discount).
Comparativ cu fondurile mutuale, fondurile închise pot beneficia de împrumu turi
(leverage), acest lucru ducând la o nouă sursă de bani disponibilă pentru investiții și la creșterea
probabilității de obținere a unui randament mai ridicat, dar și la un risc suplimenta r.

Diferența între cele două tipuri de fonduri este modalitatea emiterii și răscumpărarii
unităților de fond. Fondurile mutuale se caracterizeaza prin o emisiune/răscumpărare continuă pe
întreaga perioada de activitate a fondului, pe când fondurile închise au o durată de viață determinată
iar răscumpărarea și emisiune a titlurilor se face la intervale de timp sau date calendaristice
prestabilite, asa cum sunt stipulate în documentele de constituire.

14
CAPITOLUL III . ARBITRAJUL. SPECULAȚ IA. STRATEGII DE
TRANZACȚIONARE

Arbitrajul este opera țiunea prin care instrumente financiare identice sau similare se
cumpără și se vând simultan pe piețe bursiere diferite pentru a se profita de existența unei diferențe
de preț. Acesta se realizează fie între două piețe spot diferite, fie în tre o piață spot și una la termen .
Datorită prezenței a mai multor piețe pe care se tranzacționează , sistemele de cotare nu
asigura o eficiență 100% din timp. Așadar se întâmplă să apar ă diferențe de costuri între titluri . De
aceea arbitrajul ajută la aducerea prețurilor la ace leași nivelur i pe toate piețele și la eficientizarea
sistemelor de cotare.
Avantajul acestor operațiuni constă în tranzacționarea cu risc zero a instrumentelor
financiare, datorită adoptării simultan a pozițiilor în sens opus , spre deosebire de tranzac ționarea
unui singur instrument pe o singură piață.
Cu ajutorul progresului informatic din ultimii ani, marii jucători pe piețele de capital și -au
creat și dezvoltat programe software de tranzacționare, care detectează oportunitățile de arbitraj în
mod automat; astfel, intrarea altor arbitrajori pe pia ță se dovedește a fi foarte dificilă.
Arbitrajul și hedging -ul se adresează investitorilor cu experiență, care au tranzacționat nu
numai acțiuni și obligațiuni, ci și produse derivate. După ce un investitor a reușit să în țeleagă cum
funcționează fiecare produs în parte, acesta ar putea realiza o combinație a instrumentelor
financiare care să ii aducă un câștig proporțional cu riscul asumat.
Această operațiune este de asemenea folosită și de departamentele de supraveghere a
piețelor din cadrul companiilor care au ca obiect de activitate eficientizarea sistemelor de cotare și
menținerea unor prețuri egale.
Investitorii se folosesc de acest procedeu pentru tranzacționarea contractelor forward pe rata
dobânzii, a devizelor și a monedelor cu putere mare de cumpărare (euro, dolar american, lira
sterlina) .

Speculația bursieră este reprezentată de o tranzacție financiară ce poartă un risc
semnificativ de a pierde o parte, sau chiar în totalitate, investiția facută inițial în așteptarea unui
câștig substanțial. Ceea ce face interesantă utilizarea acestui procedeu este riscul, întotdeauna mai
mare decât probabilitatea unui profit consistent; altfel, motivația de a specula ar fi foarte scăzută. În
numeroase rânduri, speculația es te confundată cu jocurile de noroc. Diferența cheie este că
speculația, în general, este echivalentă cu asumarea unui risc bine calculat și independent de șansă;
în timp ce jocurile de noroc se bazează în întregime pe rezultate aleatorii.
Câteo dată poate fi dificilă și o distincție precisă între investiție și speculație, acest lucru
fiind influențat de anumiți factori precum natura activului, durata așteptată a perioadei de posesie a

15
activului și efectul de pârghie. În cartea sa, The Intelligent Investor , Benjamin Graham definește
investiția ca fiind “operațiunea care, în urma unei analize meticuloase, promite siguranța unui venit
adecvat.”17
George Soros18 susține că “o speculație nereușită devine o investiție pe termen lung ”. Prin
aceast ă afirmație, Soros sfătuiește investitorii să nu vândă instrumentele financiare atunci când
acestea au o tendință nefavorabilă, ci să aștepte momentul oportun pe ntru o revenire a pieței.
Desigur, dacă obiectivele sunt altele, prin plasamente se dorește sig uranța investiției și obținerea de
profit. Dar un asemenea plasament poate deveni speculație atunci când deținătorul îl vinde rapid,
înainte de scadență, la un preț mai mare decat cel inițial.
Speculatorii inteligenți sunt conștienți de riscurile pe care ei le iau și urmăresc anumite
metode și reguli precise, precum urmează:
 luciditate și autodisciplină – mișcările pe care speculatorii le fac pe pie țele de capital sunt bine
analizate și calculate din punct de vedere al pericolelor; autodisciplina reprezintă o regulă de
conduită importantă deoarece ajută la minimizarea pierderilor în cazul unei speculații nereușite.
Jucătorul trebuie să știe când sa se oprească pentru a nu suferi și mai mult din punct de vedere
financiar .
 zvonurile sunt nesigure – o decizie de speculație nu ar trebui luată pe baza unui simplu zvon,
grație riscului extraordinar pe care îl implică. Î n cel mai bun caz, adeverirea zvonului s-a produs
cu ajutorul norocului .
 speculația necesită mult timp și muncă perseverentă – precum nicio altă profesie nu va veni de la
început cu un venit însemnat , asemenea și speculația nu este o cale ușoară de a deven i bogat.
Este un mod mult mai palpitant în acest sens. Speculația implică efort, implică timp și desigur,
puțin noroc.
 mecanismul de mișcare a prețurilor și momentele adecvate ale pieței – jucătorii stăpânesc două
tipuri de abilități, subevaluarea și supraevaluarea companiilor listate la bursă și mecanismul de
mișcare a prețurilor având în vedere factorul timp . Aceste abilități ajută la observarea reacțiilor
pieței la anumite evenimente de o rdin economic, social, politic etc., apoi la anticiparea acestor
mișcări în scopul unui profit de pe urma acesteia. Speculația oferă aceleași senzați i asemenea
jocurilor de noroc; c u cât se câștigă mai mult, cu atât se dorește să se câșt ige mai mult. D ar piața
nu prezintă întotdeauna oportunități de a specula. Dacă această metodă este utilizată constant,
uneori se vor lua riscuri mari pentru profituri nesemnificative. Deși ie șirea la iveală a unui
moment prielnic pentru speculare poate fi dificilă , răbdarea are un rol foarte important din punct
de vedere speculativ .

17 Graham B., The Intelligent Investor, editura HarperBusiness Essentials, 1940, pag. 18
18 http://www.georgesoros.com/

16
 recunoașterea semnalelor primejdioase – această competență ajută la diminuarea pierderilor și
așteptarea unei împrejurări favorabile de profit. Aceste semnale sunt date de către mișcări
nefirești ale pieței. Nu se poate prezice cu exactitate punctul de oprire al scăderii valorii unui
instrument financiar.

În funcție de sensul evoluției cotațiilor titlurilor, în practică se regăsesc două tipuri de
speculații :
a) speculație pe creștere ( a la hausse) – când jucătorul mizează pe o creștere a pieței, profitul său
realizându -se din diferența dată de faptul că a cumpărat ieftin și a vândut scump.
b) speculație pe scădere (a la baisse) – când speculatorul se bazează pe o scădere a prețurilor ;
profitul apare din faptul că a reușit să vândă titlurile cât cererea lor înca era ridicată.

Obiectivul fundamental al oricărui speculator este de a maximiza câștigul din orice
tranzacție bursieră efectuată, proporțional cu riscul pe care acestea le poartă. Datorită acestui fapt,
jucătorul nu va avea probleme de etică și va scoate la vânzare instrumentele în care nu mai are
încredere că își vor atinge scopul, și le va plasa de re gulă unor investitori mai putin pregătiți.
Acest proces este necesar atât timp cât există spec ulatori ce dețin informații solide despre
trendurile piețelor de capital . Intervențiile acestora atenuează oscil ațiile apărute, și datorită lor,
investitorii, ce au ca obiectiv crearea de plasamente sau vânzărea lor, au șanse mai mari de a -și găsi
contrapartida.

De-a lungul istoriei și până în prezent , investitorii, speculatorii și arbitrajorii se află într -o
continuă căutare de metode și strateg ii de tranzacționare cu ajutorul cărora vor scoate profit,
acestea aducând fiecare în parte noi căi de evoluție, reglementare și eficientizare a piețelor de
capital. Unii dintre jucători au ales să folosească și sa perfecționeze anumite metode, alții au ales să
elaboreze și să de zvolte noi strategii, toate acestea realizându -se cu ajutorul calculelor și
algoritmilor creați special în acest sens.
Mulțumită riscului scăzut pe care îl presupune arbitrajul, de -a lungul timpu lui au aparut
multiple strategii mai mult sau mai puțin complexe, toate urmând același scop, profitul . Dintre
acestea, m ai jos sunt prezentate câteva dintre cele mai de succes utilizate în practică.

17
3.1 Arbitrajul statistic19
Este folosit de către brokeri pricepuți pentru a beneficia de diferența de preț a două sau mai
multe instrumente financiare care sunt corelate20 sau sunt asemănătoare prin natura lor. Arbitrajul
simplu se regăsește între aceeași acțiune tranzacționată pe burse diferite la cotații diferite, sau o
acțiune și contractul ei futures în contrapartidă. Arbitrajul statistic e ste mai sofisticat grație
profitul ui ce reiese din d iferența de preț a unui număr mare de acțiuni, a produselor derivate,
valutelor sau a obligațiunilor.
Arbitrajul statistic previzionează că prețul acțiunilor sau al instrumentelor corelate între ele
se vor mișca după un model bine definit. Dacă apar deviații , strategia asumă că ele vor dispărea
eventual, iar cotația acț iunilor își va relua cursul după model.
Metoda utilizează tehnici statistice pentru a prezice fluctuațiile de preț din viitor , și în cele
din urmă, traiectoria acestora . Apoi, dacă se observă că acțiunile în cauză nu urmează modelul,
acest lucru se va corecta în conturi, în viitor. De exemplu, analiștii prezic faptul că valoar ea
acțiunilor companiilor Moldomobila și Mobis se vor modifica în viitor după un anume pattern.
Dacă apar schimbări neașteptate , cum ar fi cotația acțiunilor Mobis să fie mai mare decât cotația
acțiunilor Moldomobila , traderii vor cumpăra Moldomobila și vor vinde Mobis . Această strategie
se numește tranzacție în pereche (pair trading) și se așteaptă ca, eventual, cele două acțiuni să
revină la traiectoria de la care au devia t.
Pair trading -ul este cea mai întâlnită și simplă strategie de arbitraj statistic fiind foarte
folosită de către traderii produselor derivate. Dar marea majoritate a strategiilor de acest tip nu sunt
simple și implică grupuri mari de acțiuni din diferite sectoare. Calculatoarele performante
analizează aceste seturi mari de informații pentru a determina modele statistice și pentru a folosi
algoritmi de tranzacționare pentru profitul fondurilor speculative.

3.2 Arbitraj convertibil21
Arbitrajul convertibil este cea mai de succes strategie a fondur ilor speculative din ultimele
două decenii . Chiar dacă beneficiile bănești au scăzut substanțial în ultimii ani , tranzacțiile acestui
tip de arbitraj reprezintă mai mult de jumătate din tranzacțiile piețelor secundare de instrumente
financiare convertibile, fondurile speculative fiind cei mai importanți jucători în această piață. Mai
mult decât atât, 70 -75% din oblig ațiunile convertibile emise pe piața primară sunt cumpărat e de
aceste fonduri speculativ e. Încep uturile arbitrajului convertibil datează pe piețele de capital

19 *** – Statistical arbitrage: strategy to profit from misp ricing, The Economic Times New Dehli, 27 noiembrie 2012
20 *** – Models that evaluate the value of the financial instruments, recognition and measurement under international
rules, Romanian Economic and Business Review, primavară 2010
21 *** – The rise and d emise of the convertible arbitrage strategy, Financial Analysts Journal (volumul 65, numărul 5),
2009

18
consacrate încă din a doua jumătate a secolului XIX, când au fost emise pentru prima oară în lume
obligațiunile convertibile.
Obiectivul acestei strategii de câștig este de a exploata subprețul obligațiunilor convertibile,
adoptând o poziție long pe obligațiune, și o poziție short pe activul suport al aceleiași firme, de
regulă acțiunile.
Numărul sp ecific de acțiuni ale companiei ce va fi vândut este determinat de o funcție a
raportului de conversie, raport determinat de numărul de acțiuni echivalent cu numărul de
obligațiuni convertibile. Meyer Weinstein susține a în 1931 că acțiunile vândute în raport cu
adoptarea poziției long față de obligațiunile convertibile echivalente poate determina succesul
fondului speculativ. Vânzând prea m ulte acțiuni poate produce pagube bănești, da că prețul
acțiunilor va crește; iar vânzând prea puț ine acțiuni poate cauza același efect dacă prețul acțiunilor
va scă dea.

Poziția short are, teoretic, un risc de pierdere infinit. De aceea, este indicat ca această
metodă sa fie folosită numai de către traderi și investitori experimentați, care au înțeles mecanismul
de funcționare .
Scăderea popularității acestei strategii se poate datora stabilizării piețelor și a sistemelor de
cotație, creșterea ratelor dobânzilor, retrageri ale capitalului de pe piață, creșterea competiției între
fondurile speculative. Câștigurile mai mici provenite din folosirea acestei strategii de -a lungul
anilor sunt datorate firmelor care au emis mai puține obligațiuni convertibile sub prețul pieței, au
însumat obligațiunile convertibile împreună cu răscumpararea proprie de acțiuni, și/sau au ieș it cu
totul de pe această piață, pentru a menține valoarea investitorilo r.

19
3.3 Arbitraj cu ajutorul unui model multi -index22
Acest tip de arbitraj este folosit în deosebit pentru a se observa influențele non -specifice
piețelor și utilizează o tehnologie nouă, viguroasă pentru a a naliza cota par te a unor factori specific
stabiliți , și pentru a determina dacă aceștia modifică în sens pozitiv pentru companie, prețul
acțiu nilor. Mai poate fi utilizat și la impactul evenimentelor asupra prețurilor, structurarea
portofoliilor pentru nevoile specifice clientului sau performanța acestora. Presupune analizarea
acțiunilor pe diferite categorii ( industria alimentară și a băuturilor, construcții, rafinare
petrol/distribuție, etc.) ori a unuia sau mai multor portofolii
Mai întâi se alege activul suport (în mod obișnuit, acțiunile) ce va fi examinat ; pentru ca o
companie să fie eligibilă studiului, aceasta trebuie să îndeplinească două condiții esențiale: să fie
listată la bursă, iar rapoartele financiare să nu prezinte discrepanțe pe durata timpului analizat .
Intervalul de t imp se împarte și se analizează în funcție de ce se dorește a afla de la rezultatul final;
de regul ă, se aleg perioade îndelungate datorită caracterului concludent al rezultatelor empirice. În
general, societățile eligibile vor fi supuse clasific ării după criteri ul industriei, grație piețelor ce se
mișcă în aceeași direcție.
Această formulă multi -index îi ajută pe investitori și pe specialiști, în trei direcții diferite23:
în primul rând, furnizează acestora un model solid și inovativ pentru analizarea relației dintre
cotația acțiunilor și diferit i termeni schimbători selecta ți cu diferite scopuri . În al doilea rând,
respinge sau aprobă teorii distincte ce pot influența pe viitor decizia de investire .
Mai multe detalii despre aplicarea acestui tip de formulă se vo r prezenta în capitolul
următor, capitolul studiului de caz.

22 *** – A multi -index model of the Japanese Stock Market, Japan and the World Economy 1, 1988
23 Kunkel R. A. – Dividends and market efficiency: a multi -index arbitrage investment strategy, Managerial Finance
(volumul 25, numărul 6), 1999

20
CAPITOLUL IV . STUDIU DE CAZ – ARBITRAJUL MULTI INDEX

În acest studiu se va prezenta cum, în teorie, inflația și rata de referință a dobânzii vor
influența cotația acțiunilor a trei bănci: BRD Groupe Societe Generale S.A. (BRD), Banca
Comercială Română aparținătoare a grupului Erste Group Bank AG (EBS) și Banca Transilvania
S.A. (TLV), pe o perioadă d e 5 ani, față de datele reale. Parametrii inflației și ai ratei de refer ință a
dobânzii au fost preluați de pe platforma online a Băncii Naționale a României24, iar prețul
acțiunilor a fost oferit de platforma de tranzacționare online a BT Securities25, societate de brokeraj
al cărui capital social majoritar este deținut de Banca Transilvania.

Tabel 1: Inflația în perioada 2010 -2014

Anul
Luna 2010
(%) 2011
(%) 2012
(%) 2013
(%) 2014
(%)
Ian 5,20 6,99 2,72 5,97 1,06
Feb 4,49 7,60 2,59 5,65 1,05
Mar 4,20 8,01 2,40 5,25 1,04
Apr 4,28 8,34 1,80 5,29 1,21
Mai 4,42 8,41 1,79 5,32 0,94
Iun 4,38 7,93 2,04 5,37 0,66
Iul 7,14 4,85 3,00 4,41 0,95
Aug 7,58 4,25 3,88 3,67 0,84
Sept 7,77 3,45 5,33 1,88 1,54
Oct 7,88 3,55 4,96 1,88 1,44
Nov 7,73 3,44 4,56 1,83 1,26
Dec 7,96 3,14 4,95 1,55 0,83
Medie 6,09 5,79 3,33 3,98 1,07

Într-o economie de piață, precum cea a României, prețurile bunurilor și serviciilor se pot
modifica oricând, în sens pozitiv sau în sens negativ. Inflația apare atunci când se înregistrează o
creștere generală a prețurilor de consum, adică scade puterea de cumpărare a monedei. Se poate
observa de -a lungul celor cinci ani de referință, că această rată a scăzut, în mare parte din cauza
presiunilor venite din partea Uniunii Europene .

24 http://www.bnr.ro/Raportul -asupra -inflatiei -3342aspx
http://www.bnr.ro/Indicatori -de-politica -monetara -1744aspx
http://www.bnr.ro/Rata -dobanzii -de-referinta -a-BNR. -istoric -3336aspx
25 http://www.bt -trade.ro/

21
Tabel 2: Rata de r eferință a dobânzii între 2010 -2014

Anul

Luna 2010
(%) 2011
(%) 2012
(%) 2013
(%) 2014
(%)
Ian 8,00 6,25 5,75 5,25 3,75
Feb 7,50 6,25 5,50 5,25 3,50
Mar 7,25 6,25 5,50 5,25 3,50
Apr 7,00 6,25 5,25 5,25 3,50
Mai 6,50 6,25 5,25 5,25 3,50
Iun 6,25 6,25 5,25 5,25 3,50
Iul 6,25 6,25 5,25 5,00 3,50
Aug 6,25 6,25 5,25 4,50 3,25
Sept 6,25 6,25 5,25 4,50 3,25
Oct 6,25 6,25 5,25 4,25 3,00
Nov 6,25 6,00 5,25 4,00 2,75
Dec 6,25 6,00 5,25 4,00 2,75
Medie 6,66 6,20 5,33 4,81 3,31

Începând cu 1 septembrie 2011, rata dobânzii de referință este rata dobânzii de politică
monetară, stabilită prin hotărârea Consiliului de Administrație a Băncii Naționale a României.
Această rată reprezintă rata dobânzii utilizată pentru principalele operațiuni de piață monetară. În
prezent, acestea sunt operațiuni repo pe termen de o săptămână, derulate prin licitație la rată fixă de
dobândă.

Identificarea și alegerea factorilor într -un model multi -index se poate dovedi a fi uneori
dificilă, în funcție de rezultatul așteptat pentru confirmarea sau negarea unor concluzii sau idei,
aceasta alegere fiind întotdeauna arbitrar ă. Variabilele pot fi de diferite tipuri, fundamentale,
statistice, economice (ex: venitul minim pe economie, fluctuația agresivă a pieței, producție, etc.) .
În ace astă parte practică a lucrării este de preferat optarea pentru factori asociați cu influențe
economic e. Prin inflație se înțelege scăderea puterii de cumpărare a monedei naționale. Acest
fenomen duce la creșterea prețului activelor și al mărfurilor, iar ac eastă creștere influențează
evoluțiile viitoare ale rezultatelor financiare ale companiilor trancționate pe bursă, și implicit
evoluția acțiunilor acestora. Rata dobânzii de referință este un instrument de intervenție pe piața
monetară, deci un instrument de influențare a inflației. Creșterea acestei rate implică scăderea
potențialului de depozitare, de creștere a activelor, a economiei. Această modificare ratei de
referință se aplică și pe piața de capital prin riscuri mărite de pierdere la tranzacționarea
instrumentelor financiare purtătoare de asemenea dobânzi.

22
În continuare vor fi prezentate cotațiile alături de graficele de evoluție ale acțiunilor.

BRD Groupe Societe Generale S.A.
Tabel 3
Anul Preț de deschidere
RON Preț de închidere
RON
2010 13,20 12,35
2011 12,37 10,71
2012 10,53 8,11
2013 8,19 9,00
2014 9,08 8,75

Grafic 1

Banca Română de Dezvoltare este o bancă românească deținută de grupul francez Societe
Generale, cu o pondere în proporție de 58,32% din capitalul social . Se axează pe cinci activități
majore: retail (destinate persoanelor fizice și persoanelor fizice autorizate), IMM (prin care pune la
dispoziție o gamă variată de produse și servicii pentru orice tip de afacere), corporate și investment
banking (dedicat ma rilor companii locale sau subsidiare ale companiilor internaționale), BRD
Securities (consultanță, analize de piață și informații în timp real despre piața valutară și monetară),
servicii de leasing financiar, leasing operațional, management al flotelor au to, credite de consum
(IFN BRD Finance și ALD Automotive)
În anul 2001, BRD a fost listată pe piața primară a Bursei de Valori București, devenind
rapid una dintre cele mai tranzacționate companii .

23
Banca Comercială Română
Tabel 4
Anul Preț de deschidere
RON Preț de închidere
RON
2010 110,00 152,10
2011 152,00 58,00
2012 59,90 105,30
2013 108,60 114,20
2014 113,00 86,00

Grafic 2

Banca Comercială Română își desfășoară activitatea pe piața bursieră românească de mai
bine de șase ani de zile. Me mbră a Erste Group, este cel mai important grup financiar din România,
incluzând operațiunile de bancă universală (retail, corporate și investment banking, trezorer ie și
piețe de capital), precum și societățile de profil de pe piața leasingului, managementului activelor,
pensiilor private, a băncilor de locuințe și a serviciilor bancare prin telefonul mobil. BCR este
banca numărul 1 în România după valoarea activelor , după numărul de clienți și pe segmentele de
economisire și creditare, fiind urmată îndeaproape de BRD.

24
Banca Transilvania S.A.
Tabel 5
Anul Preț de deschider e
RON Preț de închidere
RON
2010 2,1300 1,2280
2011 1,2290 0,8840
2012 0,8860 1,2700
2013 1,2990 1,6500
2014 1,6500 1,9080

Grafic 3

Banca Transilvania este a treia cea mai mare bancă din România, după BCR și BRD.
Activitatea sa este organizată pe patru linii mari ale afacerii: retail, IMM, corporate și Divizia
pentru Medici. Este singura instituție financiară care nu a cunoscut pierderea în timpul crizei; În
2013 a înregistrat rezultate financiare în creștere față de anul precedent .26
Este prima bancă din România care a fost listată la Bursa de Valori București, în anul 1997.

26 http://www.wall -street.ro/articol/Finante -Banci/161548/institutia -financiara -care-nu-a-cunoscut -pierderea -in-
criza.html

25
Bucharest Exchange Trading – BET

Grafic 4

Indicele BET reflectă evoluția celor mai tranzacționate zece companii de pe Piața
Reglementată a Bursei de Valori București, ponderea maximă al unui simbol fiind de 20%. Acesta
prezintă general situația pieței bursiere. Criteriul principal de selecționare al firmelor în indice este
lichiditatea. Începând cu anul 2015, se aplică și criterii legate de transparența emitenților și calitatea
raportărilor și a comunicării acestora cu investitorii.

Aceste cotaț ii vor fi, în continuare, comparate cu rezultatele modelului multi -index aplicat.
Formula este Rit = α i + β i(t)F1 + β i(t)F2 + ε it , unde
Rit – procentajul estimat de evoluție al cotației în momentul t
αi – punctul de intersecție al dreptei pe axa Y
βi(t) – coeficientul de influențare al variabilei
 βi(t) < 1, cotația acțiunii nu va fluctua la fel de mult precum bursa
 βi(t) > 1, pre țul instrumentului financiar va suferi mai mult decât oscilațiile pieței
 βi(t) = 1, valoarea activului suport se mișcă în același ritm cu piața
F1, F2,… , Fn – factorii selectați arbitrar, în funcție de obiectivul fiecărui investitor
εit – procentajul de eroare, acesta arată cât de diferită este cotația acțiuni i calculată cu ajutorul
modelului , față de prețul real afișat în momentul t.

26
Rit este rezultatul modelului aplicat, și arată în teorie, procentajul pozitiv sau negativ dintre cotația
de la sfârșit de an față de cotația de la începutul anului examinat.

α este valoarea punctului de pe axa y, a ratei dobânzii, când x – axa inflației, este 0. Acest
coeficient este calculat cu ajutorul punctelor de intersecție al inflației și ratei dobânzii pentru fiecare
an în part e, și al dreptei de regresie. Odată calculat, acest α rămâne constant; doar în cazul
introducerii de noi variabile în formulă, valoarea lui se modifică.

βinfl = 𝐶𝑜𝑣 (𝐼𝑛𝑓𝑙,𝐷𝑜𝑏)
𝑉𝑎𝑟 (𝐼𝑛𝑓𝑙) , arată procentajul de influență strict al inflației asupra rezultatului final
βdob = 𝐶𝑜𝑣 (𝐼𝑛𝑓𝑙,𝐷𝑜𝑏)
𝑉𝑎𝑟 (𝐷𝑜𝑏) , denotă procentajul de influență strict al ratei dobânzii asupra
rezultatului final
Cov ( Infl, Dob ) este constant ă în acest caz

Var ( Infl) = (𝐼𝑛𝑓𝑙−𝐼𝑛𝑓𝑙 )2 𝑛
𝑖=1
𝑛−1
Var (Dob) = (𝐷𝑜𝑏−𝐷𝑜𝑏 )2 𝑛
𝑖=1
𝑛−1

27
εit = R real – Rit , semnifică discrepanța dintre estimare și realitate
Rreal = 𝑃1−𝑃0
𝑃0∙100 , unde
P1 = preț de deschidere
P0 = preț de închidere
Acest coeficient exprimă realitate a bursei și indică procentajul pozitiv sau negativ dintre valoarea
de la sfârșit de an față de valoarea de la începutul anului supus analizei.

Se va merge mai departe cu etapa desfășurării calculelor, εi fiind factorul observării și interpretării
rezultatelor pentru fiecare dintre cele trei acțiuni supuse analize i.

Tabel 6: BRD
%

Anul α βinfl βdob Ri Rreal εi
2010 2.75 -0.2099 -1.5843 0.9558 -6.4393 -7.3951
2011 2.75 0.0216 11.176 0 13.9476 -13.4195 -27.3671
2012 2.75 -0.0344 -2.2864 0.4292 -22.9819 -23.4111
2013 2.75 0.2649 2.9365 5.9514 9.8901 3.9387
2014 2.75 -0.2703 -0.1717 2.308 0 -3.6343 -5.9423

Privind datele de mai sus, se observă că influența ratei dobânzii ( βdob BRD) asupra cotației
acțiunilor BRD este mai mare decât influența factorului de inflație ( βinfl BRD ), atât în sens pozitiv
cât și în sens negativ.
Un fenomen ciudat se produce asupra sensibilității la rata de referință a dobânzii în anul
2011 (βdob BRD 2011). Această valoare previzionează ca prețul acțiunii va crește cu 11.1760% pe
parcusului anului. Neobișnuința apare la compararea realității ( Rreal BRD 2011 ) cu rezultatul teoretic
(RBRD 2011 ), diferența dintre cele două cifre, εBRD 2011 fiind de -27.3671%. Un posibil motiv pentru
această discrepanță este apariția crizei economice în România care a afectat din plin piața bursieră.
Singurul an benefic pentru acționarii BRD a fost 2013, când modelul (R BRD 2013) a prognozat o
creștere de 5,9514%, dar anul s -a încheiat cu (R real BRD 2013) o creștere de aproape 10%. Anul 2014 a
continuat cu scăderea prețului , diferența dintre sfârșitul și începutul anului ( εBRD 2014 ) fiind de –
5,9423 procente.
În cazul Băncii Române de Dezvoltare se poate trage concluzia că o previziune a
fluctuațiilor pieței cu ajutorul factorilor de inflație si rată a dobânzii este imprecisă.

28
Tabel 7: EBS
%

Anul α βinfl βdob Ri Rreal εi
2010 2.75 -0.2099 -1.5843 0.9558 38.2727 37.3169
2011 2.75 0.0216 11.176 0 13.9476 -61.8421 -75.7897
2012 2.75 -0.0344 -2.2864 0.4292 75.7929 75.3637
2013 2.75 0.2649 2.9365 5.9514 5.1565 -0.7949
2014 2.75 -0.2703 -0.1717 2.308 0 -23.8938 -26.2018

Anul 2010 se termină bine pentru investitorii ce au cumpărat la începutul anului acțiuni
BCR. Diferența εEBS 2010 arată o creștere de 37,3169 procente. În schimb, potrivit modelului teoritic,
faptul ca există acest termen al erorii semnifică ineficiența acestuia.
În a doua jumătate a anului 2011, cotația acțiunii EBS a scăzut dramatic de la 153,90
RON/acțiune la 47.48 RON/acțiune (vezi Tabel 4 și Grafic 2) , consecință a crizei economice .
Procentual, acest fapt este exprimat de Rreal EBS 2011 prin valoarea de -61.8421%.
În ciuda acestui fenomen, în 2012 se previzionează teoretic, o creștere mică a prețului
acțiunii EBS de 0.4292% ( REBS 2012 ), dar în realitate, valoarea unei acțiuni crește pe parcursul
anului de la 59,90 RON la 105,30 RON , adica R real EBS 2012 este 75,7929%. Acest lucru este prielnic
investitorilor ce au în portofoliu acțiuni EBS, dar este defavorabil modelului teoretic datorită
apariției încă o data a termenului de eroare εEBS 2012 .
Precum cazul Băncii Române de Dezvoltar e, anul 2013 aduce cel mai mic coeficient al
erorii, de aceas tă dată, un coeficient negativ, în valoare de εEBS 2013 = -0,7949. Este nefavorabil atât
teoretic, cât și practic, unde acționarii BCR au cunoscut o depreciere a valorii portofoliilor lor.
2014 continuă cu trendul descendent început în 2013, oprindu -se la valoarea de -26,2018 %
față de prețul acțiunii la începutul anului.

29
Tabel 8: TLV
%

Anul α βinfl βdob Ri Rreal εi
2010 2.75 -0.2099 -1.5843 0.9558 -42.3474 -43.3032
2011 2.75 0.0216 11.176 0 13.9476 -28.0716 -42.0192
2012 2.75 -0.0344 -2.2864 0.4292 43.3408 42.9116
2013 2.75 0.2649 2.9365 5.9514 34.2554 28.304 0
2014 2.75 -0.2703 -0.1717 2.308 0 15.6363 13.3283

Dacă în situația Băncii Comerciale Român e, unde s -a remarcat că valorile acțiunii se pot
modifica cu diferențe de până la 100 RON/acțiune, Banca Transilvania se raportează la prețuri mult
mai mici cuprinse între 0.88 bani și 2.13 lei/acțiune (vezi Tabel 5 și Grafic 3).
La începutul anului 2010 începe un trend de scăde re vertiginos ce se oprește abia la sfârșitul
lui 2011. Pierderea totala pe acești doi ani este de aproape 85% ( εTLV 2011 + εTLV 2012 ). Încă o data,
influența ratei dobânzii din 2011 (βdob TLV 2011 ) a fost considerabil cantitativă, în valoare de
11.1760 %. Acest lucru a dus la anticiparea unei creșteri teoretice (R TLV 2011 ) de 13.9476 puncte
procentuale, dar în realitate (Rreal TLV 2012), prețurile au scăzut de la începutul anului până la sfârșit
cu 28.0716 % .
Anii următori au continuat cu creșteri însemnate ale cotației acțiunilor ( εTLV 2012 , εTLV 2013 și
εTLV 2014) cu procente aproximative de 43%, 28% și 13%. Este singura bancă care, în 2013, a
înregistrat rezultate financiare în creștere față de anul precedent.

Deși indicele BET a cunoscut o creștere constantă din a doua jumătate a anului 2012 și până
astăzi , rezultatele obținute în urma calculelor arată că sunt prezenți și alț i factori cu puter e mare de
influențare ai prețurilor acțiunilor. Pentru Banca Româna de Dezvoltare, anii 2010, 2011, 2012 au
purtat o pierdere continuă a prețului acțiunii, ceea ce rezultă într -o pierdere continuă pentru
purtătorii de acțiuni BRD. Pentru BCR și Banca Transilvania, investitorii au avut de a face cu
oscilații mari ale pieței, percepând atât pierderi cât și câștiguri pe parcursul anilor 2010 -2014.

30
CAPITOLUL V. CONCLUZII GENERALE AFERENTE LUCRĂRII

Această lucrare a dorit să treacă cititorul prin toate elementele de bază ale acestei teme ,
pornind de la bazele pieței de capital, continuând cu instrumentele financiare și în paralel cu cei
care le operează, și sfârșind cu detalierea strategiilor de tranzacționare susținute de un studiu de caz
axat pe o modalitate particulară de a lucra cu titlurile de participare.
În capitolul I s -a abordat tratarea pieței de capital românești, arătându -se cât de diversificată
este, cât de multe posibilități de tranzacționare există, atât pentru start -up-uri și IMM -uri prin
Sistemul Alternativ de Tranzacționare, cât și pentru corpor ațiile mari listate pe Piața Reglementată.
Cu ajutorul acestei diversificări, se vrea atingerea obiectivului fundamental: finanțarea societăților
pentru povestea lor de succes. Cadrul instituțional legislativ acționează exclusiv în interesele
deținătorilor titlurilor de participare prin Fondul de Compensare al investitorilor, Depozitarul
Central și Casa de Compensare. Acest cadru a apărut ca urmare a necesității acoperirii riscurilor
mari de pierdere la care jucătorii pe piața de capital sunt predispuși.
Capitolul II tratează, definește și clasifică fiecare instrument financiar care poate fi
tranzacționat pe piața bursieră din România. Cele mai importante astfel de instrumente sunt
acțiunile, obligațiunile, contractele futures și contractele cu opțiun i. În continuare s -au prezentat
jucătorii pe bursă, denumiți din punct de vedere legal, intermediari. Cei mai importanți și însemnați
operatori prezenți pe Bursa de Valori București sunt societățile de servicii de investiții financiare.
Aceste societăți oferă ce a mai largă gamă de servicii de investiții și sunt supuse celor mai
comprehensive reglementări legislative.
În cel de al treilea capitol se abordează titlul temei, începând cu arbitrajul. Acesta este
operațiunea prin care instrumente financiare identice s au corelate între ele se tranzacționează
simultan pe piețe diferite, de regulă pentru a se profita de existența unei diferențe de preț. Arbitrajul
este utilizat, în primul rând, pentru atingerea obiectivului fundamental (câștigul), și mai apoi pentru
observarea unor influențe specifice asupra piețelor de capital sau pentru previzionarea anumitor
riscuri din viitor. Prin acest procedeu se oferă sprijin pentru eficientizarea sistemelor de cotație prin
prezența simutană pe mai multe burse, diferența prețu rilor ale aceluiași instrument financiar
rămânând o problemă încă nerezolvată până în ziua de astăzi. Speculația este tranzacția financiară
ce poartă un risc semnificativ de a pierde o parte, sau chiar în totalitate investiția facută inițial în
așteptarea unui câștig substanțial. Pentru a diminua riscul pierderii și chiar pierderea în sine,
speculatorii au creat de -a lungul timpurilor câteva reguli nescrise precum corectitudinea
informației, ori înțelegerea mecanismului de mișcare a prețurilor și a momentel or adecvate.
Speculația este necesară pe orice bursă de valori, fiindcă atenuează oscilațiile apărute în piaț ă.
În continuare se enumeră si analizează cateva dintre tipurile de arbitraj, statistic, convertibil și cu
ajutorul unui model multi -index.

31
Capitolul studiului de caz începe cu prezentarea seriilor de date ale factorilor influențabili
asupra rezultatului final teoretic , pe o perioadă de 5 ani: 2010 -2014 . Prin inflație se înțelege
scăderea puterii de cumpărare a monedei naționale. Acest fenomen duce la creșterea prețului
activelor și al mărfurilor, iar această creștere influențează evoluțiile viitoare ale rezultatelor
financiare ale companiilor trancționate pe bursă, și implicit evoluția acțiunilor acestora.
Rata dobânzii de referință este un i nstrument de intervenție pe piața monetară, deci un
instrument de influențare a inflației. Creșterea acestei rate implică scăderea potențialului de
depozitare, de creștere a activelor, a economiei. Această modificare ratei de referință se aplică și pe
piața de capital prin riscuri mărite de pierdere la tranzacționarea instrumentelor financiare
purtătoare de asemenea dobânzi.
Partea practică continuă cu precizarea datelor despre cotațiile titlurilor de participare, a
graficelor acestor cotații și a datelor despre societățile emitente și sprijinite. Apoi, se explică
amănunțit formula și fiecare termen al acesteia, cum se calculează, de ce formule este influențat
fiecare la rândul său. Se merge mai departe în etapa desfășurării calculelor și interpretării
rezultatelor obținute la fiecare titlu de participare în parte.
Privind datele în ansamblu, anul 2010 a fost benefic doar pentru acțiunea BCR, înregistrând
o creștere reală 38,27 procente. BRD și Banca Transilvania au avut pierderi de -6,43% și respectiv –
42,34% în cotațiile acțiunilor.
Anul 2011 a reprezentat intrarea crizei economice în România, și implicit momentul
prăbușirii Bursei de Valori București. Toate cele trei bănci au suferit scăderi ale prețului acțiunilor
cuprinse între -13 și -61 de puncte pro centuale. Această împrejurare a dus și la inceperea unui
proces complex de restructurare a economiei românești.
În 2012, doar acțiunile EBS și TLV au cunoscut o apreciere a cotației, ambele în procente
importante de 75%, și respectiv 43% . Titlul de participare BRD și -a continuat trendul de scădere
oprinduse la valoare de -22% față de anul precedent.
2013 a fost un an de recuperare pentru valoarea celor trei acțiun i. BRD și BCR au cunoscut
un plus al prețulurilor de 9,8%, și respectiv 5,15% . Banca Tr ansilvania a trecut de pragul celor două
cifre, cu o apreciere importantă de 34%. Acest lucru s -a datorat creșterii vânzărilor de produse și
servicii financiare BT.
Analizând rezultatele încheiate ale anului precedent, la începutul lui 2014 au fost făcute
previziuni despre linișterea pieței de capital și continuarea unei creșteri ușoare ale acesteia, după
trei ani de criză care a doborât economi a României. Numai acțiunile TLV au adeverit aceste
previziuni arătând un plus de 13.2% la finalul anului. BRD și EBS au început iarași un trend al
deprecierii cotațiilor , de 3,63%, și respectiv aproape 24%.

32
Din rezultatele empirice oferite de acest model se constată în mod evident faptul că există și
alți factori de naturi diferite, neluați în calcul, care influențează cu preponderenț ă cotațiile
acțiunilor. Un considerent pentru volatilitatea prețurilor este durata de viață a pieței de capital,
aceasta fiind încă tânără și nereglementată în proporție însemnată. Motivul emergenței bu rsei
românești face ca ace asta să comporte caracteristici diferite față de bursa din Statele Unite ale
Americii sau de bursa japoneză, piețe de capital pe care au mai fost aplicate metode de
tranzacționare mai cuprinzătoare, ori pentru profit, pentru observarea unor influențe speci fice
asupra piețelor sau pentru previzionarea anumitor riscuri din viitor. Alte motive de oscilație ale
cotațiilor pot fi procesele de restructurare ale băncilor, cu scopul de a micșora pierderile, fuziuni
sau achiziții de portofolii interbancare, ori redu cerea datoriilor prin plata unui procent importan t.
Cu ajutorul acestui studiu de caz s -a dorit observarea influențelor fenomenelor de inflație și
de rată a dobânzii pentru concluzionarea unei posibilități de previzionare a riscurilor în viitor având
ca obiectiv principal, câștigul. Grație valorilor semnificative ale termenului de eroare oferite de
acest model, posibili tatea de prevenire a riscurilor cu scopul de a se profita este inexactă. Bazându –
se strict pe acești doi factori, investitorii pot câștiga cantități însemnate de bani sau suferi pierderi
bănești.
Mode lul cu un singur index permite analizarea sensibilității prețului unui activ suport la o
singură variabilă specifică; acest lucru ajută la distincția corectă a factorilor de risc ai pieței sau
caracteristic societății. Modelul devine imprecis atunci când se î ncearcă aplicarea lui pe un set mai
mare de informații , dezavantajele fiind că ignoră alți factori particulari industriei, și asumă că toate
acțiunile reacționează identic la oscilațiile fac torilor comuni.
Modelul multi -index permite sesizarea mai multor sensibilități la variabile separate, iar
rezultatul final oferă o descriere mai bună a modificării prețului, acestea fiind și motivele optării lui
pentru a fi aplicat pe bursa românească. În aceste circumstanțe, nu se poate efectua arbitraj bazat
numai pe inflație și rată de referință a dobânzii.
Această lucrare a deschis drumul evoluției pieței bursiere românești, lăsând loc de aplicare
și interpretare individuală a diferitelor modele stati stice, și de identificare a altor strategii de arbitraj
prin intermediul selecționării a diverși factori, ținta finală rămânând neschimbata, profitul.
De regulă, pentru rezultate cât mai convingătoare, se analizează seturi mari de date,
perioade îndelunga te de timp și criterii de influență bine determinate, în acest caz existând o
problemă datorită econimiei românești înca în stadiul de dezvoltare, ce se traduce prin lipsa de
informații, noutatea bursei și nereglementarea legislativă a acesteia .

33
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Decizia C.N.V.M. nr. 918/14.06.2007
Graham B., The Intelligent Investor, editura HarperBusiness Essentials, 1940, pag. 18
Legea 297/2004
Kunkel R. A. – Dividends and market efficiency: a multi -index arbitrage investment strategy,
Managerial Finance (volumul 25, numărul 6), 1999
Regulament nr. 3 din 1 februarie 2006 privind autorizarea, organizarea și funcționarea Fondului de
compensare a investitorilor
*** – A multi -index model of the Japanese Stock Market, Japan and the World Econo my 1, 1988
*** – Models that evaluate the value of the financial instruments, recognition and measurement
under international rules, Romanian Economic and Business Review, primavară 2010
*** – Statistical arbitrage: strategy to profit from mispricing, The Economic Times New Dehli, 27
noiembrie 2012
*** – The rise and demise of the convertible arbitrage strategy, Financial Analysts Journal (volumul
65, numărul 5), 2009

http://www .bvb.ro/InvestorCenter/GhidulInvestitorului .pdf
http://www.bnr.ro/Raportul -asupra-inflatiei -3342aspx
http://www.bnr.ro/Indicatori -de-politica -monetara -1744aspx
http://www .bnr.ro/Rata -dobanzii -de-referinta -a-BNR .-istoric -3336aspx
http://www .fond-fci.ro/
http://www.depozitarulcentral.ro/home/index.aspx
http://www .bvb.ro/ForCompanies/WhyBvb/Overview
http://www.georgesoros.com
http://www.wall -street.ro/articol/Finante -Banci/161548/institutia -financiara -care-nu-a-cunoscut –
pierderea -in-criza.html
http://www.bt -trade.ro/