SPECIALIZAREA FINANȚE ȘI BĂNCI ANALIZĂ COMPARATIVĂ A SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII CU SISTEMUL DE PENSII PRIVAT DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2012 – 2014… [600345]

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA FINANȚE ȘI BĂNCI

ANALIZĂ COMPARATIVĂ A
SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII
CU SISTEMUL DE PENSII PRIVAT
DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA
2012 – 2014

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Conf. Univ. Dr. Valentin ANTOHI

ABSOLVENT: [anonimizat]
2016

2
Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 3
CAPITOLUL 1. PREMIS E CONCEPTUALE REFERI TOARE LA BUGETUL PUB LIC
NAȚIONAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 5
1.1. ASPECTE GENERALE PRIV IND CONCEPTUL DE BUG ET PUBLIC ………………………….. ………………………….. .. 5
1.2. SCURT ISTORIC AL BUGE TULUI PUBLIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 9
1.3. COMPONENTELE SISTEMUL UI UNITAR DE BUGETE DIN ROMÂNIA ………………………….. …………………….. 11
1.4. ROLUL BUGETULUI DE ST AT ȘI PRINCIPIILE BU GETARE ………………………….. ………………………….. ……… 12
1.5. PROCESUL BUGETAR PUBL IC ÎN ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. ………………………. 21
CAPITOLUL 2. LOCUL BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN ROMÂNIA ÎN CADRU L
BUGETULUI PUBLIC NAȚ IONAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 27
2.1. CONȚINUTUL ȘI CLASIFI CAREA ASIGURĂRILOR S OCIALE ………………………….. ………………………….. ……. 27
2.2. PRINCIPIILE ȘI ROLUL ASIGURĂRILOR SOCIALE ………………………….. ………………………….. ………………… 28
2.3. AUTONOMIA BUGETULUI A SIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT ………………………….. ………………………….. .. 30
2.4. PARTICULARITĂȚI ÎN VEDEREA ELABORĂRII Ș I APROBĂRII BUGETULU I ASIGURĂRILOR SOCIA LE DE STAT
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 31
2.5. EVOLUȚIA SISTEMULUI R OMÂNESC AL ASIGURĂRI LOR SOCIALE ………………………….. ……………………… 33
2.6. SURSELE DE FINANȚARE ALE ASIGURĂRILOR SOC IALE DIN ROMÂNIA ………………………….. ………………. 39
2.7. FORMELE DE OCROTIRE A CETĂȚENILOR PRIN SIS TEMUL PUBLIC DE ASIG URĂRI SOCIALE ………………… 42
CAPITOLUL 3. SISTEMU L DE PENSII PRIVATE DIN ROMÂNIA ………………………….. ………………. 53
3.1. SCURT ISTORIC AL PENS IILOR PRIVATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 53
3.2. PREMIZE CONCEPTUALE R EFERITOARE LA SISTEM UL DE PENSII PRIVATE DIN ROMÂNIA ………………….. 54
3.3. ADMINISTRATORI AI FON DURILOR DE PENSII PR IVATE DIN ROMÂNIA ………………………….. ………………. 56
CAPITOLUL 4. ANALIZA COMPARATIVĂ ÎNTRE S ISTEMELE DE PENSII D IN ROMÂNIA
ÎNTRE ANII 2012 – 2014 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 63
4.1. ANALIZA EVOLUȚIEI VEN ITURILOR BUGETULUI ASIGURĂRILO R SOCIALE DE STAT ÎN ROMÂNIA ÎN
PERIOADA 2012 – 2014 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 63
4.2. ANALIZA EVOLUȚIEI CHE LTUIELILOR BUGETULUI ASIGURĂRILO R SOCIALE DE STAT ÎN ROMÂNIA ÎN
PERIOADA 2012 – 2014 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 67
4.3. ANALIZA EVOLUȚIEI PEN SIILOR PRIVATE ÎN FU NCȚIE DE STRUCTURA P ARTICIPANȚILOR ȘI AC TIVELE
NETE , ÎN ROMÂNIA , ÎNTRE 2012 – 2014 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 73
4.4. ANALIZA SWOT A SISTEMELOR DE PENS II DIN ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. …. 84
CAPITOLUL 5. CONCLUZ II ȘI PROPUNERI PRIV IND SISTEMELE DE PEN SII DIN ROMÂNIA
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 86
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 96

3
Introducere

În societatea actuală, politicile sociale întreprinse în scopul ajutorării vârstnicilor
ocupă primul loc in cadrul politicilor publice, mai exact ale bugetului public. Programe le și
măsurile concrete de aplicare a politicilor sociale sunt diferite de la un st at la altul , în
funcție de gradul de diversificare a beneficiilor sociale, de nivelul resurselor financiare
alocate, ca volum, dar și ca proporție din PIB. În ceea ce privește constituirea fondurilor
pentru pensii, acestea pot proveni exclusiv din bugetul public, exclusiv din asig urări și
economisire, respectiv din asocierea acestora.
Tendințele de îmbătrânire în România sunt foarte accentuate iar combinate cu o
situație economică fragilă, cu o piață a muncii dezechilibrată și cu politici social e cu
accente populiste, reprezintă o amenințare foarte serioasă pentru creșterea economică și
pentru bunăstarea a generații întregi. Structura demografică din România se va schimba de
la 15% copii, 70% populație de vârstă activă și 15% vârstnici, la o stru ctură cu 11% copii,
54% populație de vârstă activă și 35% vârstnici î n 2060. România pare să rateze fereastra
de oportunitate dată de demografie. Chiar dacă avem o populație de vârstă activă
numeroasă, piața muncii nu reușește să absoarbă potențialul acest or generații. Prin urmare,
tranziția demografică înseamnă costuri pentru viitor fară materia lizarea beneficiului
potențial î n acest moment.
Slabiciunile actuale ale politicii de pensii, dar și ale sistemului fiscal și din piața
muncii au dus la situația paradoxală ca sistemul de pensii să fie într -un deficit structural
adânc deși avem în momentul de față un raport demografic favorabil și una din cele mai
tinere populații din UE. Populismul s -a dovedit principala cauză pentru dezechilibrul
sistem ului de pensii și este cel mai important risc pentru viitor, dat fiind că până în 2020
vom avea cinci ani electorali iar pensionarii sunt cel mai important segment de votanți.
În România, sistemele de pensii bazate pe solidaritatea dintre gener ații, se
confruntă cu probleme tot mai mari în asigurarea unor venituri decente la vârsta
pensionarii. Acest fapt se datorează în mare parte scăderii numărului de contribuabili și a
creșterii numarului de pensionari prin îmbătrânirea populației concomitent cu scăderea
natalității, creșterea duratei de viață, pensionările timpurii dar și o serie de probleme
macroeconomice. Astăzi, î n România, fiecare contribuabil susține mai mult de un
pensionar, însă acest raport, până î n 2050, va ajunge la un contribuabil să întrețină mai
mult de 2 pensionari.

4
Un motiv esențial în alegerea temei l -a reprezentat faptul că sistemul public de
pensii actual nu permite acumularea și investirea sumelor colectate. Tot ceea ce se
colectează se folosește pentru plata pens iilor. Astfel, nu există certitudinea că în momentul
în care contribuabilul va ajunge la vârsta pensionarii, statul v -a dispune de resurse
financiare necesare asigurarii unei pensii decente.
Importanța lucrării este dată, în principal , de necesitatea trecerii de la un sistem
bazat pe solidaritate și redistribuirea veniturilor la un nou sistem axat pe reconsiderarea
raportului dintre responsabilitățile statului și cele ale populației și totodată spre
economisire și investiții proprii. Pe de altă parte, lucrarea influențează o serie de
competențe generale, permite dobândirea unor competențe funcționale, cunoștințe de
specialitate, atitudini profesionale și oferă posibile traiectorii în carieră.
Obiecti vele acestei analize se re feră, în primul rand, la conștientizarea populației că
pensia privată face diferența dintre supraviețuire și un trai decent. În al doilea rând,
fondurile de pensii private aduc o contribuție substanțială la finanțarea economiei
românești, ceea ce înseamnă că statul ar trebui să se întrebe în ce masură economia
românească este pregătită să folosească această resursă.
În primul capitol am prezentat Bugetul Public Național ca și concept, evidenț iind
latura generală a acestuia; desfășurarea cuprind e un scurt istoric precum și component ele
sistemului unitar de bugete. De asemenea am amintit și rolul bugetului de stat și principiile
bugetare, iar , nu în ultimul rând , procesul bugetar public în România.
Cel de -al doilea capitol se referă l a locul Bugetului Asigurărilor Sociale din
România în cadrul Bugetului Public Național și se axează pe conținutul și cla sificarea
asigurărilor sociale dar și principiil e și rolul acestora. Lucrarea conține și informații
referitoare la autonomia bugetului a sigurărilor sociale de stat , particularități în vedere a
elaborării și aprobării acestui buget , evoluția sistemului rom ânesc al asigurărilor sociale,
sursele de finanțare ale asigurărilor sociale din România și formele de ocrotire a cetățenilor
prin sistemul public de asigurări sociale .
Capitolul trei vizează sistemul de pensii private din România, lucrarea cuprinzând
în această parte, un scurt istoric al acestora, premize conceptuale referitoar e la sistemul de
pensii private și administ ratorii fondurilor de pensii private.
Studiul d e caz din capitolul patru prezintă analiza comparativă dintre sistemele d e
pensii disp onibile în România, mai exact analiza veniturilor și cheltuielilor bugetului
asigurărilor sociale de stat, iar în sistemul privat, evoluția numărului de parti cipanți
respectiv, activele nete.

5
CAPITOLUL 1 . PREMISE CONCEPTUALE REFERITOARE LA
BUGETUL PUBLIC NAȚIONAL
1.1. Aspecte generale privind conceptul de buget public

Definirea bugetului public și natura juridică a bugetului de stat
Economia publică, prin dimensiunea și complexitatea ei, nu -și poate desfășura
activitatea fără să -și elaboreze un program economic , pe timp determinat, care să se
reflecte într -un program financiar, în care să se prevadă veniturile și cheltuielile unei
anumite perioade.
Nu este mai puțin adevărat ca și activitățile private cu finalitate economică sau
socială au la bază un sistem de programare și de evidențiere a veniturilor proprii, pentru a
se putea dimensiona eficiența și perspectiva activităților respective.
"Economia publică nefiind însă un scop în sine, ca economia privată, ci numai un
mijloc pentru satisfacerea nevoilor colective, nu poate să lase nevoi nesatisfăcute, prin
lipsa de prevederi suficiente, dar nici nu po ate să prevadă mai multe venituri decât sunt
necesare pentru satisfacerea nevoilor colective, pentru că nu acumularea de bunuri este
scopul său primordial".1
Veniturile publice , provenind, în principal, din impozite și taxe , ar putea genera
mari inechități în repartiția sarcinilor fiscale asupra membrilor societății, dacă nu s -ar
prevedea, pe baza unui program financiar , adică a bugetului public , raportul dintre nevoile
sociale și puterea de contribuție a cetățenilor și agenților economici. Facultatea de
contribuție a subiecților impozabili trebuie să alcătuiască și măsura în care e bine să se
satisfacǎ anumite nevoi generale care pot fi utile, necesare sau indispensabile.
Prin intermediul bugetului public se poate stabili un echilibru între nevoile
colective și mijloacele cu care ele se acoperă. Prin urmare, un buget bine alcătuit dă
posibilitatea, la nivel macroeconomic, Parlamentului și Guvernului să realizeze o imagine
de ansamblu , aproape exactă, asupra raportului dintre valoarea bunurilo r materiale și
imateriale create într -o economie financiară și valoarea eforturilor făcute pentru realizarea
lor. Același scop se urmărește și la nivel microeconomic.

1Leon George, Elemente de știință financiară, vol. II, Editura Cartea Românească, București, 1930, p. 313.

6
În concepția ce stă la baza sistemului bugetar din statele moderne , a prevedea , adică
a stabili în mod analitic nevoile financiare ale unei perioade, de obicei un an, și a da
acestor previziuni maximum de publicitate, pentru a fi cunoscute de către toți cei care
suportă sarcinile materiale ale bunei funcționări a administrației publ ice, constituie o
obligație primordială a organelor statului. Ca atare, „a face un buget înseamnă a enumera, a
evalua și a compara, în mod periodic, dinainte și pe o perioadă de timp în viitor,
cheltuielile de făcut și veniturile de perceput."2
De altfel, Legea contabilității publice din 19293 definea bugetul public astfel:
„Bugetul este actul prin care sunt prevăzute și în prealabil aprobate, veniturile și
cheltuielile anuale ale statului sau ale unor instituțiuni publice".4
Din totalitatea acestor definiț ii rezultă trei elemente specifice ale bugetului public :
bugetul public este un act de previziuni , în sensul că prezintă un tablou evaluativ și
comparativ de venituri publice, adică indică sursele bănești ale bugetului; bugetul public
este un act de autori zare, prin care puter ea executivă este împuternicită de puterea
legislativă să cheltuiască și să perceapă venituri în acord cu prevederile bugetare; bugetul
public este un act anual , deci limitat în timp la o perioadă mai potrivită pentru a se efectua
programarea și a se urmări execuția bugetară.
Aceste considerațiuni de ordin general erau necesare deoarece, în prezent, nu există
o definiție legală, expresă și completă a bugetului public , întrucât Legea finanțelor publice
nu are o astfel de prevedere, iar în doctrină încă nu s -a cristalizat o definiție mai coerentă
decât cele doua menționate mai sus. Totuși, trebuie reținut că noua Lege a finanțelor
publice, nr. 500/200 2, definește noțiunea de buget, în sensul că acesta este un „document
prin care sunt prev ăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau, după caz,
numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice”.
Observăm că este vorba de o definiție generală a unui „ buget ”, fără a fi stabilită o
definiție specifică a „bugetului public”, cu elementele sale specifice. Acesta este motivul
pentru care am apelat la definițiile analizate mai sus, inclusiv la o definiție dintr -o lege
abrogată, dar care este actuală și caracterizează , după cum s -a văzut, trăsăturile specifice
ale bugetului public .

2C. de Malberg, Contribution à la théorie générale de l'État , Paris, 1920, p. 154.
3Legea asupra contabilității publice și asupra controlului bugetului și patrimoniului public , publicată în
„Monitorul Oficial” nr. 167 din 31 iulie 1929, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1930.
4M. Lăzeanu, Curs de știință și le gislație financiară , editor M. Bădeanu, București, 1942, p. 133.

7
În literatura de specialitate au fost exprimate opinii diferite privind natura juridică a
bugetului de stat. Ne vom referi la trei dintre teoriile ce s-au emis și care consideră bugetul
de stat ca fiind: act-condițiune de natură administrativă ; lege; lege și act administrativ.
Argumentul care consideră bugetul de stat act-condițiune de natură administrativă se
bazează pe împrejurarea că, în statele moderne, prin bugetele de stat se condițione ază
veniturile și cheltuielile publice sub aspecte parțial diferite, dar comune actelor
administrative de această natură5.
Cu privire la veniturile bugetare , prin bugetele de stat ale statelor moderne cu
economie liberal – capitalistă se determi nă volumul anual total al veniturilor bugetelor
respective, se stabilește cuantumul principalelor impozite sau categorii de venituri publice
și se indică impozitele și taxele programate a se realiza anual în temeiul reglementărilor
legale ce le instituie.
Când prin bugetele de stat se condiționează realizarea anumitor venituri publice ca
venituri ale acelor bugete, conform necesității de stabilire și autorizare a veniturilor
bugetare , se consideră că „bugetul veniturilor este un act –condițiune” . Se are în vedere că
în această ipoteză este vorba de un efect specific administrativ.
În ceea ce privește cheltuielile bugetare , conform acestei teorii, deși prin buget se
determină și se aprobă volumul fiecărei cheltuieli prevăzute a se efect ua, realizarea
bugetului anual este condiționată de obținerea de la trezoreria statului a veniturilor
necesare acoperirii cheltuielilor programate. Ca atare, se consideră că și bugetul
cheltuielilor este un act – condițiune.
În noul cadru politi c, economic și juridic ce a început a se edifica după 1989, un loc
deosebit de important revine mecanismului financiar . Acesta trebuie să asigure stabilitatea
economică, progresul României și prosperitatea, în forme concrete, nu golite de conținut,
așa cum a procedat, o lungă perioadă de timp, regimul comunist.
O structurǎ esențială a mecanismului financiar o reprezintă finanțele publice .6
Aceasta explică urgența acordată elaborării și, apoi, adoptării Legii finanțelor publice7,
care reprezintă o adevărată Constituție financiară a României moderne . Cea mai mare parte

5G. Jèze, Cours de science des finances et fiscal européen, Précis, Dalloz, Paris, p. 24 -26.
6L.Popescu, I.Budică, Finanțele publice și reconsiderarea sarcinilor acestora în contextul actual, în revista
„Finanțe. Credit. Contabilitate” nr.2/2001, p.26 și urm.
7N. Antoniu, M. Adochiței, H. Cristea, I. Neagoe, D. Dumitrescu, V. Ilie, Finanțele întreprinderilor, ASE,
Bucu rești, 1993, p. 269 și urm.

8
a legii este consacrată principiilor de elaborare, aprobare, execuție și încheiere a bugetului
public.
Legea instituie conceptul general de buget public național, în locul celui de buget de
stat, care nu mai corespunde noilor condiții social – economice.
„Noțiunea de buget public delimitează acest buget de bugetele proprii sau bugetele
de venituri și cheltuieli – instrumente financiare utilizate frecvent cu aceste denumiri în
literatura financiară și practica agenților comerciali.
În același timp, ea exprimă specificul domeniului respectiv, finanțele
publice. Expresia național înseamnă că bugetul include toate veniturile și cheltuielile de
natură publică ale țării.
Bugetul public național cuprinde patru categorii de bugete publice, și anume:
bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale și bugetul asigurărilor
sociale de stat. În consecință, bugetul public național are o sferă foarte largă și oferă o
imagine de ansamblu a tuturor veniturilor și cheltuielilor publice ale țării. El reprezintă un
instrument de informarea opiniei publice și control al Parlamentului în domeniul finanț elor
publice , însumând veniturile și cheltuielile din cele patru categorii de bugete publice:
bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale și bugetul asigurărilor sociale
de stat. Prin acest buget nu se creează raporturi de natură admini strativă în ce privește
elaborarea, aprobarea și execuția celorlalte patru categorii de bugete menționate,
asigurându -se independența deplină a titularilor acestora ”8. Constituția României din 1991
(Republicată în 2003) se axează, într -o mică parte, atât p e bugetul public național cât și pe
cele patru categorii de bugete publice.
Într-un mod unic , “legea conferă o autonomie largă bugetelor publice care compun
bugetul public național, ele fiind elaborate și adoptate distinct. Prin urmare, bugetu l de
stat cuprinde bugetul Senatului, Camerei Deputaților, Președinției României, Guvernului,
ministerelor, altor organe centrale și al unor instituții publice care nu au organe ierarhic
superioare și se aprobă de către Parlament.
Bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmește distinct de bugetul de stat și se
aprobă de Parlament, prin lege separată. În acest fel, autonomia asigură garanția că
veniturile cuprinse în bugetul asigurărilor sociale de stat nu vor mai putea fi utiliz ate pentru
alte cheltuieli bugetare decât cele pentru care sunt repartizate prin prevederile bugetului
respectiv.

8Proiect Drept, Bugetul Public Național , Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, 2013, pag. 2.

9
Bugetele locale, care cuprind bugetele unităților administrativ teritoriale cu
personalitate juridică (comune, orașe, municipii, sectoare ale Municipiului București,
județe, respectiv Municipiul București), se întocmesc în condiții de autonomie. Astfel, ca
urmare a unei puternice descentralizări9, organele locale au dreptul de a dimensiona
prevederile bugetare de cheltuieli în raport cu nevoile proprii, în corelare cu resursele
bugetare pe care le vor putea realiza din impozitele, taxele și celelalte venituri stabilite de
legea bugetară, efectuând controlul social asupra modului de utilizare a fondurilor alocate.
Noua lege a înlăturat transferuri le ce se admiteau între bugetele locale, iar excedentele
bugetare obținute de unitățile administrativ -teritoriale nu pot fi utilizate pentru alte bugete
locale sau pentru necesitățile bugetului de stat, ci rămân la dispoziția respectivelor unități
administ rativ -teritoriale sub forma fondurilor de tezaur și a fondurilor de rezervă ”10.
Această autonomie, urmărește stimularea inițiativei locale în realizarea veniturilor și
satisfacerea cerințelor sociale locale.
În schimb, legea prevede posibilitatea ca bugetele locale să beneficieze de
transferuri de fonduri bănești de la bugetul de stat care pot interveni când unitățile
administrativ -teritoriale nu -și pot acoperi cheltuielile din veniturile proprii stabilite în
condițiile legii. Aceste transferuri, ce reprezintă o noutate legislativă în materie bugetară în
țara noastră, se propun de către județe și Municipiul București, fiind cuprinse în proiectele
bugetelor respective, care sunt prezentate Ministerului Finanțelo r Publice.
Bugetele fondurilor speciale, s e întocmesc în vederea finanțării anumitor
obiective și acțiuni necesare în perioada considerată, pentru care se instituie prelevări
obligatorii pe bază de legi speciale.
1.2. Scurt istoric al bugetului public

Cuvântul buget își găsește originea în vechea limbă franceză, și anume, expresia
bougé și bougette , care exprimau înțelesul de pungă de piele sau pungă de bani. Anglo –
saxonii au împrumutat noțiunea de la francezi, care, împreună cu ita lienii, o aveau din Evul
Mediu. Primul document istoric în care se întâlnește cuvântul „buget” în Franța, ca termen
oficial, este Circulara din 9 Thermidor anul X (28 iulie 1802), în legătură cu executarea
„de l'arrêté” din 4 Thermidor. În legislația franc eză însă, noțiunea este utilizată numai în

9E.Stoica, Descentralizarea financiară a serviciilor publice locale, Editura „Dareco” , București, 2004, p.20
și urm.
10 Suport de curs, Finanțe publice Modulul I , Facultatea de Științe Economice, Universitatea Hyperion,
București, pag. 97 .

10
anul 1806 în Legea privitoare la finanțe (24 aprilie). La scurt timp, expresia s -a răspândit și
în celelalte state din Europa. Unele state europene au folosit alte noțiuni, cum erau, spre
exemplu: Progetto di Bill ancio sau Preventivo în Italia, presupuestos generale del Estado
în Spania sau Haushaltsetat sau Reichsauchaltsetat în Germania.
În România, cuvântul „buget” apare pentru prima dată în Regulamentul Organic al
Munteniei și Moldovei, pus în aplicare în anii 1831 – 1832. În acest document juridic
întâlnim cuvântul Biudje și expresia „închipuirea cheltuielilor anului viitor” (art. 117 din
Regulamen tul Organic al Moldovei). Fără a avea caracter bugetar în înțelesul de astăzi al
cuvântului, încă din secolul al XVII -lea se găsesc condici de venituri și cheltuieli din
vremea lui Gheorghe Vodă, relative la Moldova, precum și Condica de venituri și
cheltu ieli din vremea lui Brâncoveanu (1694 – 1704), relative la Muntenia.11
Principiile bugetare moderne au luat ființă mai întâi în A nglia și apoi s -au răspândit
în celelalte state din Europa. Istoria bugetară în România este de dată recentă. La noi nu au
existat lupte între Coroană și reprezentanții națiunii, cum s -a petrecut în Anglia și Franța12,
pentru că la noi „Domnul” avea o putere absolută și necontestată, națiunea nefiind
reprezentată în adunări legale. Numai Regulamentul Organic a dat țării, în timpul ocupației
rusești, o Constituție prin care se creează o putere legiuitoare și se stabilește un control
asupra veniturilor și cheltuielilor publice. Totodată, Regulamentul Organic a separat
gestiunea domeniului public de gestiunea proprietăților domnești .
În 1849, prin Convenția de la Balta Liman, domnii se aleg pe o perioadă de 7 ani,
prin concentrarea puterilor statului în mâinile lor și prin înlocuirea adunării obștești
înființate de Regulamentul Organic.
În 1858, când s -a încheiat Convenția de la Paris, se stabilește principiul liberei
administrații a Principatelor Române pe linie financiară, Domnul având inițiativa pregătirii
bugetului, care trebuia supus Adunării Elective pentru a fi votat. Sub domnia lui Alexandru
Ioan Cuza, la 29 noiembrie 1860, s -a votat un Regulament de Finanțe, care este considerat
prima lege de organizare financiară.
Constituția de la 1866 și cea din 1923 consacră principiul că bugetul se votează de
Adunarea Deputaților și că nici un impozit nu se poate percepe decât în temeiul unei legi.
Sistemul bugetar din România a evoluat în conformitate cu dezvoltarea ec onomică a țării,

11Leon N. George, Istoria economiei politice la români, București ,1924, p. 90 și urm.
12Gaston Jéze, Le Budget, Paris, 1910; René Stourm , Le Budget ,1891; Esmein, Cours élémentaire d'histoire
du droit français , 1910, Paris.

11
până la reforma financiară din 1949, adoptată ca urmare a naționalizării principalelor
mijloace de producție.
În anul 1981, în Legea pentru adoptarea bugetului de stat s -au specificat două
elemente ce s-au avut în vedere față de evoluția economică a țării: elaborarea și realizarea
prevederilor bugetare în condiții de eficiență sporită și de asigurare a cheltuielilor
financiare și monetare. În perioada ce a urmat anului 1981 s -au elaborat bugetele anuale
echilibrate, la finele exe rcițiului bugetar realizându -se, în ultimii ani, bugete excedentare.
Un aspect care atrage atenția cu privire la reglementările bugetare anterioare anului
1989 este faptul că, dacă până în anul 1979 creditele bugetare erau nerambursabile ,
începând cu acest an, Legea finanțelor13 prevedea că ele se rambursează, fără dobân dă.
Această măsură legislativă a avut cel puțin două consecințe : una, să o admitem sub
aspect teoretic, a urmărit angrenarea unităților economice într -o activitate u tilă și eficientă
pentru a nu mai recurge la credite bugetare, ce trebuia rambursate. Prin urmare, s -a dorit
eliminarea pierderilor planificate. A doua consecință privește unitățile economice de stat și
cooperatiste cu o slabă dezvoltare economică și finan ciară, care, nefiind finanțate de la
bugetul de stat prin credite nerambursabile și neputând rambursa creditele acordate, au
ajuns într -o situație limită din punct de vedere economic, tehnologic și financiar.
1.3. Componentele s istemul ui unitar de bugete din România

Ca urmare a experienței dobândite, Legea nr. 10/1991 a fost înlocuită cu o nouă
Lege privind finanțele publice nr. 72/1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 152 din 17
iulie 1996. Noua lege menține, în general, prevederile Legii nr. 10/1991, examinată mai
sus, cu unele îmbunătățiri. Astfel, se introduce o nouă, a patra, categorie de bugete publice,
adică bugetele fondurilor speciale , ale căror importanță și sferă au crescut în bugetele de
stat din anii următori anului 1993.
Concom itent, se instituie un sistem unitar de bugete publice, care cuprinde: bugetul
de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale,
bugetul trezoreriei statului și bugetele altor instituții publice cu caracter auton om. Prin
aceste bugete se constituie și se gestionează resursele financiare publice.
În anexa Legii nr. 72/1996 este stabilită „Lista impozitelor, taxelor și a altor
venituri ale bugetelor locale”. Pentru echilibrarea bugetelor locale , pe lângă transferuri,

13Legea nr. 9/1972, modificată și completată prin Legea nr.2/1979 , publicată în „Buletinul Oficial” nr. 59 din
13 iulie 1979.

12
noua lege prevede posibilitatea ca prin legea bugetară anuală să se stabilească: cote sau
sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și criteriile de determinare a acestora
pe unitățile administrativ -teritoriale; cote a diționale la unele impozite directe ale bugetului
de stat și/sau ale bugetelor locale, care să constituie venituri ale bugetelor unităților
administrativ -teritoriale.
Pentru a se acorda o autonomie sporită bugetelor locale , a fost adoptată Legea nr.
189/1998 privind finanțele publice locale , înlocuită, de la 1 ianuarie 2004, cu O.U.G.
nr.45/2003 privind finanțele publice locale.
La rândul ei, Legea nr. 72/1996 a fost îmbunătățită prin Legea nr. 500/2002 . Noua
lege a finanțelor publice stabilește principiile , cadrul general și procedurile privind
formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și
responsabilitățile instituțiilor publice în procesul bugetar.
Totodată, se definește domeniul (sfera) noii reglementări, respectiv elaborarea,
aprobarea, executarea și raportarea privind bugetele ce c onstituie sistemul unitar de bugete
publice, care cuprinde : bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele
fondurilor specia le; bugetul trezoreriei statului; bugetele instituțiilor publice autonome;
bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz; bugetele instituți ilor
publice finanțate integral din fonduri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite
externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se
asigură din fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabi le.
La aceste categorii de bugete publice, ce formează obiectul Legii nr. 500/2002, se
adaugă bugetele locale, care sunt cuprinse, de asemenea, în sistemul unitar al bugetelor
publice, dar care sunt reglementate de O.U.G. nr.273/2006 privind finanțele publice locale.
1.4. Rolul bugetului de stat și principiile bugetare

Legea Finanțelor Publice pune în evidență rolul bugetului de stat. “ El este
considerat un instrument absolut necesar prin care se realizează alocarea și redistribui rea
resurselor, reglarea activității economice și sociale.
În conformitate cu politica economică promovată de stat, acesta se poate manifesta
ca agent economic (activități industriale și comerciale proprii, finanțarea unor activități în
sectorul privat). Cheltuielile pentru astfel de acțiuni sunt evidențiate în bugete anexe și în
conturi speciale de trezorerie. Bugetele anexe sunt bugete specifice unor servicii publice

13
finanțate din veniturile generate de prestarea serviciilor, vânzarea bunurilor realizate .
Conturile speciale de trezorerie vizează operațiuni în afara bugetului general determinate
de condiții speciale de finanțare și de caracterul lor provizoriu.
Rolul redistributiv al bugetului reiese cu pregnanță din aceea că el reflectă relații de
mobilizare a resurselor și de repartizare a acestora pentru finanțarea unor activități și
acțiuni determinate expres. Prin buget se redistribuie o parte însemnată a PIB -ului atât prin
intermediul impozitelor și taxelor, cât și al cheltuielilor. Spre exempl u, instituirea unui
impozit progresiv asupra veniturilor generează redistribuirea acestora între diferite
categorii sociale, prin tehnici fiscale specifice: deduceri de venit, diferențierea impunerii în
funcție de tranșele de venit, instituirea de impozite particulare pentru persoanele ce obțin
venituri sau dețin averi mari, utilizarea unor impozite diferențiate în raport cu originea
veniturilor. Destinația resurselor evidențiază, în bună parte, modalitățile concrete de
înfăptuire a redistribuirii. Subvenți onând anumite activități (economice, sociale, culturale,
științifice etc.) bugetul de stat asigură redistribuirea veniturilor.
Rolul de reglare a vieții economice decurge din faptul că prin orientările bugetului
se poate acționa asupra economiei stimulând sau frânând o anumită activitate. Aceasta se
realizează prin dimensionarea cheltuielilor, veniturilor și soldului bugetar.
Prin intermediul ch eltuielilor publice, autoritățile abilitate pot facilita relansarea
economică globală sau sectorială. Cheltuielile influențează, totodată, consumul și
producția națională. Creșterea masei salariale, spre exemplu, determină creșterea cererii de
bunuri și s ervicii materiale (și nu numai), iar în felul acesta stimularea producției naționale.
Reducerea cheltuielilor publice poate reprezenta, însă, și un mijloc prin care guvernul
acționează în sensul limitării importurilor și scăderea inflației.
În ceea ce pri vește resursele publice, acestea pot fi utilizate pentru frânarea
activității economice sau pentru susținerea relansării. Creșterea fiscalității determină
reducerea veniturilor disponibile, cu influență negativă asupra consumului. Din contră ,
reducerea imp ozitelor are ca efect creșterea veniturilor disponibile și ca urmare, relansarea
consumului. Prin intermediul cotelor de impunere, deducerilor fiscale, scutirilor etc., care
diminuează veniturile impozabile, poate fi susținută creșterea economică. Totodată ,
profitul astfel mărit constituie o resursă importantă pentru dezvoltarea viitoare a
întreprinderii, amplificarea volumului producție i.
Potrivit teoriei economice clasice, deficitul bugetar – și, ca urmare, acceptarea lui –
constituie un factor de stimul are a economiei, prin "efectul multiplicator". Î n felul acesta,
au fost concepute bugete ciclice, bazate pe distincția între cheltuielile de funcționare și cele

14
de investiții; cheltuielile de investiții pot fi acoperite din împrumuturi, în timp ce
cheltuie lile curente din venituri fiscale. In perioadele de avânt economic, excedentul
resurselor permite finanțarea cheltuielilor de capital, în timpul recesiunii, însă, o parte a
cheltuielilor curente poate fi acoperită din împrumuturi. Deficitul bugetar control at permite
limitarea presiunii fiscale și a prelevărilor obligatorii.
În opinia economiștilor clasici, echilibrul bugetar limitează intervenția statului.
Bazate pe teoria lui Milton Friedman, politicile bugetare ale diferitelor țări (Marea
Britanie, SUA, Franța, sub anumite guverne) au fost orientate împotriva utilizării
cheltuielilor, impozitelor și deficitului bugetar ca instrumente de re glare economică. Î n
aceste condiții, la baza acestor politici au stat: privatiz area, reducerea fiscalității, libertate a
prețurilor, reducerea deficitului bugetar ”14.
Principiile bugetare15 stau la baza elaborării, aprobării și execuției categoriilor de
bugete publice, astfel avem:
I. Principiul universalității presupune cupr inderea (includerea) în bugetul
public a veniturilor și cheltuielilor publice cu sumele lor totale (integrale) în sume brute.
Acest principiu presupune ca toate veniturile publice și toate cheltuielile publice să se
realizeze numai în cadrul bugetului public.
Elaborarea bugetului public cu aplicarea acestui principiu are avantajul că permite
cunoașterea cât mai exactă și reală a volumului total al veniturilor publice și al cheltuielilor
publice, precum și a legăturii (corelației) ce există între anumite venitur i și cheltuieli care
sunt în conexiune strânsă. În ce privește avantajele acestui principiu, un reputat economist
francez susține că „Principiul universalității permite cunoașterea și controlul sumei exacte
a cheltuielilor publice. Distingând, pe de o part e, veniturile și, pe de alta, cheltuielile,
devine imposibil, fie să se compenseze veniturile și cheltuielile, fie să se afecteze un
anume venit unei cheltuieli”. În primul caz, cheltuiala ar fi inferioară sumei sale reale
(venitul ar diminua cheltuiala ef ectiv realizată) sau necunoscută (venitul net fiind singur
reținut ca atare).
În cel de-al doilea caz , mărimea cheltuielii ar fi incertă, deoarece aceasta ar depinde
de cuantumul venitului care nu este niciodată pe deplin cunoscut dinainte. În fapt,
princi piul universalității permite să se evite ca anumite servicii publice să nu dispună de
fonduri proprii și să nu recunoască astfel să -și dobândească independența față de
autoritățile centrale. Dacă serviciile fiscale ar putea să nu verse la tezaur decât prod usul net

14Suport de curs, Finanțe Publice , Universitatea” Petre Andrei”, Iași, 2015.
15Văcărel, Iulian (coord.) – Finanțe Publice , ediția a VI -a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007.

15
al impozitelor pe care le încasează, ele ar păstra o parte din impozite pentru acoperirea
cheltuielilor lor de percepere; în fapt, ele ar putea să -și constituie fondurile de rezervă care
le-ar asigura o anumită autonomie față de tezaurul public.
Chiar dacă administratorii ar avea dreptul să -și acopere cheltuielile prin venituri
special afectate, ei ar dispune de o libertate financiară evidentă.16
În legislația noastră, principiul universalității bugetare este înscris în Legea privind
finanțele publice17, ceea ce permite controlul Parlamentului asupra cuantumului total al
veniturilor și cheltuielilor publice.18
Realizarea acestui drept al Parlamentului este asigurat practic prin adoptarea Legii
bugetare și prin normele stabilite, mai ales în art. 2 pct. 42 și 3 din Legea nr. 500/2002.
Astfel, conform art. 2, impozitele, taxele și orice alte venituri se înscriu în bugetul de stat
numai dacă au fost stabilite prin lege ;
Legea bugetară anuală aprobă pentru fiecare an lista impozitelo r, taxelor, precum și
a celorlalte venituri ale statului, care urmează să se perceapă; este interzisă perceperea, sub
orice titlu și sub orice denumire, de contribuții directe sau indirecte, în afara celor
prevăzute de lege.
De asemenea, art. 3 al legii prevede că prin Legea bugetară anuală se aprobă
creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar. Unele situații speciale,
prevăzute de lege, constituie excepții de la principiul universalității, cum sunt:
donațiile, care nu majorează resursele publice totale, ci au o destinație specială în baza
voinței donatorului; fondurile de sprijin, care constituie resurse ale particular ilor puse la
dispoziția administrațiilor publice cu condiția realizării unor lucrări publice sau prestații
determinate; reconstituirea creditelor bugetare prin restituirea către bugetul public a
sumelor necuvenite sau acordate cu titlu provizoriu.
II. Principiul unității bugetare implică înscrierea într -un singur act (document)
a tuturor veniturilor și cheltuielilor publice, pentru a se asigura utilizarea eficientă și
monitorizarea fondurilor publice. Un buget public unitar, care cuprinde toate venituri le și
cheltuielile publice și, deci, exprimă o cunoaștere clară a situației finanțelor publice,
respectiv a surselor de venituri, asigură o prezentare de ansamblu a destinației cheltuielilor
și a naturii echilibrate sau deficitare a bugetului. Totodată, permite executarea unui control
al Parlamentului asupra politicii Guvernului privind perceperea impozitelor și modul de

16Pierre Lalumière, Les Finances publiques, Librairie Armand Colin, Paris, 1970, p. 67 -68.
17 Art. 8 din Legea nr. 500/2002 .
18 Tatiana Moșteanu, coordonator , Finanțe. Buget, Editura Economică, București, 2001, p. 13 .

16
cheltuire a fondurilor publice, precum și asupra unității și oportunității măsurilor sociale și
economice pe care le inițiază.
În concep ția unui mare finanțist19, „Principiul unității bugetare se sprijină pe două
genuri de motivații, unele financiare, altele politice. Din punct de vedere financiar, unitatea
bugetară constituie o regulă de ordine și claritate, care permite să se prezinte sta rea reală a
situației financiare a țării, fără artificii de disimulare. Multiplicând bugetele și conturile
particulare se poate ajunge să devină foarte dificilă o vedere de ansamblu asupra
veniturilor și cheltuielilor publice, ceea ce favorizează risipa. D in punct de vedere politic,
unitatea bugetară este și mai importantă. Fracționând cheltuielile și veniturile în multiple
documente, devine foarte dificil controlul Parlamentului, puterea sa de decizie în materie
de finanțe nu se mai poate exercita cu aceea și eficacitate”. Cu toate avantajele tehnico –
financiare și politice, în foarte multe state contemporane s -a renunțat la unitatea bugetului
de stat și s -a preferat procedeul pluralității bugetare .20Astfel, pe lângă bugetul statului,
considerat ca buget ord inar, general sau central, se admit alte bugete publice:
extraordinare, anexe, speciale, autonome etc.21
În practica legislativă românească actuală , acest principiu este aplicat de Legea
privind finanțele publice, care consacră regula elaborării și adoptări i unei legi bugetare
anuale , ce prevede totalitatea veniturilor și cheltuielilor publice, precum și structura
acestora. De asemenea, legea permite constituirea și utilizarea de mijloace financiare
aparținând statului, în afara bugetului, numai pe baza apro bării prin lege. Astfel, se
stabilește că toate veniturile reținute și utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme
sau denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând principiile și regulile acestui buget.
Fac excepție: cele din venituri proprii ș i subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale; cele provenite integral din venituri
proprii (art. 62 alin. 1, lit. c); veniturile și cheltuielile pentru activitățile finanțate integral
din ve nituri proprii (art.68); veniturile pentru constituirea, potrivit legii, a fondurilor de
stimulare a personalului.
Totodată, se prevede că veniturile și cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea
sistemului energetic și ale Fondului special al drumurilor publice se introduc în bugetul de
stat ca venituri și cheltuieli cu destinație specială, urmând principiile și regulile acestui
buget.

19Maurice Duverger, Finances publiques, P.U.F., Paris, 1978, p. 313 -314.
20I. Gliga, Drept financiar public, Editura ALL, București, 1994, p.57.
21Tatiana Moșteanu, op. cit ., p. 15 –20.

17
Pentru întărirea principiului unității bugetare, Legea nr. 500/2002 instituie o
reglementare importantă, stabilind că „în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a
Legii , Guvernul are obligația de a propune Parlamentului mo dificarea actelor normative
pentru desființarea veniturilor și cheltuielilor cu destinație specială incluse în bugetul de
stat.
Așa cum am arătat, în unele state s -a restrâns aplicarea acestui principiu, apărând,
alături de bugetul public propr iu-zis, și bugetele anexe și bugetele autonome ale unor
instituții publice care au personalitate juridică și autonomie financiară.
III. Neafectarea veniturilor bugetare înseamnă că, prin perceperea lor, veniturile
bugetare se depersonalizează , adică servesc la acoperirea cheltuielilor publice privite în
ansamblul lor. Ca atare, nu este admisă perceperea unui venit public pentru finanțarea unei
anumite cheltuieli publice . Acest principiu este aplicat și în legislația noastră, rezultând din
prevederile Legii nr. 500/2002 . În practica bugetară există numeroase abateri de la acest
principiu. În unele țări, legea admite afectarea unor venituri, chiar în cadrul bugetului
general (ordinar).
În țara noastră, Legea finanțelor publice prevede în mod exp res resursele publice ,
înțelese ca resurse totale, și care vizează: domeniul social, asigurarea cerințelor de apărare
a țării și a ordinii publice, susținerea unor programe de cercetare fundamentală, domeniul
economic și finanțarea administrației publice, centrale și locale, precum și a altor cheltuieli
prevăzute de lege.
Fondurile speciale, aprobate anual prin legea bugetară, evidențiază venituri speciale
cu afectațiune specială reprezentând și o excepție de la principiul neafectării veniturilor
bugetare.
IV. Principiul anualității bugetului public. Acest principiu presupune că durata
de timp pentru care Parlamentul a utorizează Guvernul să încaseze veniturile publice și să
efectueze cheltuieli publice este limitată, de obicei, la un an . La expirarea acestei perioade
este necesară o nouă autorizare a Parlamentului pentru o altă durată de timp. În consecință,
conform principiului anualității, bugetul public trebuie aprobat în fiecare an de către
Parlament. Anualitatea oferă Parlamentului po sibilitatea să examineze proiectul de buget
public și, o dată cu aceasta, se exercită și un control asupra politicii executivului.
În țara noastră, exercițiul bugetar este anual și coincide cu anul calendaristic , așa
cum prevede Legea privind fi nanțele publice22. În consecință, toate drepturile dobândite,

22Art. 11 din Legea nr. 500/2002 .

18
operațiunile efectuate în cursul unui an, inclusiv obligațiile și drepturile ce -i revin, direct
sau indirect, unui buget în perioada anului respectiv aparțin exercițiului corespunzător de
execuți e a bugetului public. Legea nr. 500/2002 prevede că pentru toți agenții economici
anul financiar are aceeași durată ca și exercițiul bugetar , adică un an calendaristic .
O problemă tratată diferit de la o țară la alta o constituie veniturile neînc asate și
cheltuielile neefectuate la sfârșitul anului bugetar , care au fost prevăzute prin bugetul
public. În practică s -au cristalizat două sisteme:
Sistemul de gestiune, în baza căruia, la sfârșitul anului bugetar, bugetul public se
închide în mod automat, în contul de încheiere a exercițiului bugetar respectiv fiind
înscrise numai veniturile încasate și cheltuielile efectuate. Veniturile neîncasate și
cheltuielile angajate, dar neefectuate urmează a se reflecta în bugetul anului în care se vor
realiza.
Sistemul de „gestiune” prezintă dezavantajul că nu permite cunoașterea cu exactitate
a veniturilor și cheltuielilor anului bugetar încheiat. Nu toate operațiunile referitoare la
venituri și la cheltuieli sunt realizate în cadrul bugetulu i pentru care au fost prevăzute și
autorizate. Sistemul de gestiune interzice reportul creditelor bugetare de la un exercițiu la
altul.
Sistemul „de exercițiu” presupune ca veniturile și cheltuielile unui an bugetar să fie
reflectate în întregim e în bugetul respectiv, chiar dacă ele nu se realizează integral în
cadrul anului bugetar. Acest sistem prezintă dezavantajul funcționării în paralel a două
bugete : bugetul anului expirat (pentru care continuă execuția veniturilor și cheltuielilor) și
bugetul anului în curs, ceea ce creează greutăți în sistemul de evidență și control.
Avantajul constă în aceea că la finele perioadei complementare respective se
cunoaște situația exactă a încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor bugetului în care
acestea au fost prevăzute.
În România , anul bugetar, cum s -a arătat, coincide cu anul calendaristic. Execuția
bugetară se încheie la 31 decembrie. Orice venit neîncasat și orice cheltuială neefectuată
până la 31 decembrie se vor încasa s au se vor plăti în contul bugetului anului următor.
Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept. Așadar,
execuția bugetului se realizează conform sistemului de gestiune . Potrivit Legii privind
finanțele publice, creditele aprobate din fondurile speciale neutilizate la finele anului
bugetar se reportează în anul viitor , cu păstrarea destinației inițiale, ceea ce constituie o
excepție de la principiul anualității bugetare.

19
Anualitatea bugetului public se coroborea ză și cu caracterul anual al multor
impozite și taxe instituite de legislația noastră fiscală.
V. Principiul specializării bugetare. Clasificația bugetară . Acest principiu
impune ca nici un venit public (impozit, taxă etc.) să nu poată fi instituit decât cu acordul
Parlamentului, iar cheltuielile publice ce urmează a se efectua să se aprobe, pe principalele
destinații, nu numai ca sumă globală. În acest fel, s -a trecut la individualizarea veniturilor
publice și la specializarea creditelor publice , mai exact la aprobarea de către Parlament a
veniturilor pe surse de proveniență, iar a creditelor bugetare, pe categorii de cheltuieli,
grupate după natura lor economică și destinația acestora, potrivit clasificației bugetare.23
Aceasta deoarece necesitățile publice evoluează uneori deosebit de repede , iar modificarea
bugetului public de către Parlament necesită o anumită durată de timp, care poate întârzia
luarea unor măsuri urgente de finanțare publică. În vederea evitării unor astfel de situații,
Parlamentele au adoptat soluția autorizării Guvernului sau a unor membri ai acestuia de a
aduce unele modificări ale creditelor bugetare în cursul anului.
Pentru a ușur a însăși elaborarea și execuția bugetului public, practica bugetară a
inițiat o clasificație bugetară a veniturilor și cheltuielilor publice. Această clasificație este
obligatorie pentru toate instituțiile publice (ministere și celelalte organe centrale al e
administrației publice și alte instituții centrale sau locale). Se recomandă ca această
clasificație să fie simplă și clară, spre a fi înțeleasă și de persoanele fără o pregătire
specifică.
La venituri, clasificația bugetară cuprinde: veniturile curente (fiscale și nefiscale),
impozitele directe, detaliate pe categorii de contribuabili , impozitele indirecte, cu
precizarea obiectului impunerii ; veniturile din capital; încasările din împrumuturi; alte
venituri. La cheltuieli , clasificația bugetară cuprinde , în general, defalcarea după destinația
acestora, cum ar fi, spre exemplu, cheltuieli pentru autorități publice, pentru întreținerea
organelor puterii legislative și executive, a poliției, apărării, justiției, pentru serviciul
datoriei publice, învățământ , sănătate, cultură și alte destinații social -culturale, subvenții,
destinații economice, alte cheltuieli. Legislația română consacră principiul specializării
bugetare. În acest sens, se prevede că Legea bugetară anuală aprobă pentru fiecare an „lista
impo zitelor, taxelor și a cotelor acestora, precum și a celorlalte venituri ale statului care
urmează să se perceapă”. În același timp, creditele bugetare sunt aprobate tot prin legea
bugetară anuală care stabilește și destinația „cheltuielilor publice respec tive"24. Legea

23Art. 12 din Legea nr. 500/2002 .
24Art. 26, lit. b din Legea nr. 500/2002 .

20
privind finanțele publice prevede și elaborarea de către Ministerul Finanțelor Publice a
unei „clasificații bugetare”25, care trebuie să cuprindă părți, titluri, capitole, subcapitole,
paragrafe și articole, precum și alineate, în caz de necesitate. S -a elaborat, de către
Ministerul Finanțelor Publice, Clasifi ația indicatorilor privind finanțele publice, care
cuprinde, la venituri – capitole și subcapitole, iar la cheltuieli – părți, capitole, subcapitole,
titluri și articole, precum și alineate, după caz, și care este unică, aplicându -se la toate
categoriile de venituri și cheltuieli publice. Clasificația bugetară26 se util izează, potrivit
aceleiași legi, în toate fazele procedurii bugetare – elaborarea, aprobarea, execuția și
încheierea bugetului public.
VI. Principiul echilibrului bugetului public. Deficitul bugetar. Acest principiu
implică faptul că bugetul public trebuie să fie echilibrat (balansat), respectiv ca veniturile
sale să acopere integral cheltuielile publice. Echilibrarea bugetară era considerată de
doctrina clasică burgheză ca o foarte importantă caracteristică a finanțelor publice.
Deficitul bugetar27, adică auto rizarea de cheltuieli superioare veniturilor provenite
din impozite, era apreciat ca o sursă de pericol care duce la bancruta statului și la inflație,
deoarece se acoperea din împrumuturile de stat sau emisiuni monetare suplimentare. „Dacă
declararea statu lui în stare de bancrută28 este un fenomen rar întâlnit, în schimb inflația
monetară provocată de deficitele bugetare este destul de frecventă (…).29
Echilibrul bugetar se referă atât la întocmirea unor bugete balansate, cât și la
păstrarea echilibrului în perioada de execuție a bugetului. Existau țări în care legislația
financiară nu permitea întocmirea unor bugete dezechilibrate. De exemplu, în Germania ,
dreptul bugetar interzicea elaborarea de bugete deficita re, precizând că veniturile și
cheltuielile publice aprobate de lege trebuie să fie echilibrate.
VII. Principiul publicității bugetare instituie cerința ca bugetul public să fie adus

25Idem , art. 12 și 19 lit. f.
26I. Gliga, Drept financiar , Editura Humanitas, 1998, p. 69; E.Dascălu, Clasificația COFOG – bază de
examinare a structurii cheltuielilor guvernamentale în statele membre ale UE, în „Revista de finanțe publice
și contabilitate nr. 1/2006, p.16.
27Marina Kesner -Skreb, Budget deficit in Central and East European Countries Undergoing Transition , în
revista „Financijska Praksa”, Zagreb (Croația), nr. 4/1993, p. 339 -351.
28C.C. Kirițescu, Moneda. Mică Enciclopedie , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 63.
Bancrută – situație în care se poate găsi o persoană , întreprindere sau altă entitate legală care, nefiind
capabilă din diferite motive să -și îndeplinească obligațiile financiare, este declarată printr -o hotărâre
judecătorească în stare de insolvabilitate. Bunurile existente sunt administrate, în continuare , de organul
stabilit prin hotărâre.
29Iulian Văcărel, op. cit .

21
la cunoștința opiniei publice prin mijloace de publicitate. În timpul dezbater ilor
parlamentare, cifrele proiectelor de buget sunt examinate și comentate de presă, radio și
televiziune .
După ce a fost adoptată, Legea bugetară anuală este publicată în „Monitorul
Oficial” sau în culegeri legislative , potrivit practicii din fiecare țară.
Principiul este menționat expres în Legea privind finanțele publice și este aplicat în
forma cea mai largă în România. Astfel, dezbaterile parlamentare asupra proiectului de
lege privind bugetele de stat au fost publicate în Moni torul Oficial al României, în presa
scrisă și prezentate la radio și televiziune. De asemenea, după adoptarea acestor bugete,
legea și anexele sale sunt publicate în Monitorul Oficial al României și în Colecția de legi.
VIII. Principiul unității monetare , instit uit prin Legea nr. 500/2002, înseamnă că
toate operațiunile bugetare de încasări și plăți se exprimă în monedă națională .
1.5. Procesul bugetar public în România

Procesul bugetar public cuprinde ansamblul măsurilor, acțiunilor și tehnicilor
întreprinse de către instituțiile publice cu atribuții specifice în scopul aplicării concrete a
politicii financiare promovate de autoritățile publice guvernamentale și legislative.
Organizarea și desf ășurarea procesului bugetar public presupun: existența unor resurse
financiare corespunzătoare și alocarea lor în vederea furnizării către persoanele juridice și
cele fizice a serviciilor și bunurilor publice.
Fazele principale ale procesului bugetar publi c sunt următoarele: elaborarea
proiectului bugetului public; aprobarea proiectului bugetului public; executarea bugetului
public; încheierea execuției bugetare și aprobarea contului general de execuție a bugetului
public; controlul execuției bugetului pub lic.
Procesul de elaborare și aprobare a celor trei categorii de bugete publice este
deosebit de complex, deoarece este vorba de cele mai importante venituri și cheltuieli ale
statului.
A. Inițiativa bugetară:
În practica internațională se disting trei sisteme în ceea ce privește inițiativa în
materie bugetară și anume: Sistemul inițiativei guvernamentale , practicat în Marea
Britanie, care constă în prerogativa Guvernului de a iniția sau sprijini măsurile care au
drept consecință aprobarea unei chel tuieli publice sau instituirea unui venit public;
Sistemul mixt, al inițiativei bugetare parlamentare și guvernamentale , aplicat în Franța și

22
alte state continentale. În acest sistem, rolul Ministerului Finanțelor este mult redus.
Acesta centralizează pr opunerile tuturor ministe relor și întocmește o schiță de buget cu
cheltuielile și venitu rile publice propuse; Sistemul american, în cadrul căruia inițiativa în
materie bugetar ă aparține președintelui S.U.A . Acesta este sprijinit de un birou bugetar,
care centralizează și revizuiește propunerile departamentelor și le supune spre examinare
președintelui țării, care definitivează proiectul de buget.
În țara noastră, potrivit Constituției României , proiectul bugetului de stat și cel al
asigurărilor sociale de stat se elaborează anual de către Guvern, care le supune aprobării
Parlamentului , prin proiecte de lege separate. În același sens, Legea privind finanțele
publice prevede că Guvernul elaborează proiectul bugetului de stat, al bugetului
asigurărilor sociale de stat și al bugetelor fondurilor speciale, pe care le înaintează
Parlamentului, împreună cu raportul privind situația macroeconomică și socială pentru anul
bugetar respectiv și proiecția acesteia pe următorii 3 ani.
B. Etapele de elaborare a proiectului de buget public:
 întocmirea documentelor ce stau la baza elaborării proiectului de buget.30
Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor propriu -zise se elaborează de către
Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza următoarelor elemente : prognozele
indicatorilor macroeconomici și sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează
proiectul de buget, precum și pentru următorii 3 ani; politicile fiscale și bugetare ;
prevederilor memorandumurilor de finanțare, ale memorandumurilo r de înțelegere sau ale
altor acorduri internaționale cu organisme și instituții financiare internaționale, semnate
și/sau ratificate; politicile și strategiile sectoriale, prioritățile stabilite în formularea
propunerilor de buget, prezentate de ordonator ii principali de credite; propunerile de
cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; programele întocmite de către
ordonatorii principali de credite în scopul finanțării unor acțiuni sau ansambluri de acțiuni,
cărora le sunt asociate obie ctive precise și indicatori de rezultate și de eficiență;
programele sunt însoțite de estimarea anuală a performanțelor fiecărui program, care
trebuie să precizeze: acțiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obținute
și estimate pentr u anii următori, măsurate prin indicatori preciși, a căror alegere este
justificată; propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și
de transferuri consolidabile pentru autoritățile administrației publice locale; posibilit ățile
de finanțare a deficitului bugetar.

30Art. 28 din Legea nr. 500/2002.

23
 respectarea calendarului bugetar .31 Elaborar ea proiectului de buget fiind o
fază complexă și pentru a se putea realiza și prezenta Parlamentului în timp util, Legea
privind finanțele publice prevede un adevărat scadențar al datelor până la care trebuie să se
efectueze lucrările ce revin organelor implicate în procesul bugetar. Astfel, indicatorii
macroeconomici și sociali , menționați mai sus, pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget, precu m și pentru următorii 3 ani, vor fi elaborați de organele
abilitate până la data de 31 martie a anului curent. Acești indicatori vor fi actualizați pe
parcursul desfășurării procesului bugetar public.
Ministerul Finanțelor Publice va înainta Guvernului, pâ nă la data de 31 iulie ,
obiectivele politicii fiscale și bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează
proiectul de buget și pentru următorii 3 ani, împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe
ordonatorii principali de credite, urmând ca acest a să le aprobe până la data de 15 mai și să
informeze comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale Parlamentului asupra principalelor
orientări ale politicii sale macroeconomice și ale finanțelor publice.
Ministrul finanțelor publice va transmite ordonator ilor principali de credite, până la
data de 1 august a fiecărui an , o scrisoare -cadru care va preciza contextul macroeconomic
pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora,
precum și limitele de cheltuieli apro bate de Guvern.
În cazul în care schimbarea cadrului macroeconomic impune modificarea limitelor
de cheltuieli, acestea vor fi adaptate de către Guvern, la propunerea Ministerului Finanțelor
Publice. Până la data de 15 iunie, Ministerul Finanțelor Publice comunică ordonatorilor
principali de credite limitele de cheltuieli, astfel redimensionate, în vederea definitivării
proiectelor de buget propriu.
Ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 1 septembrie a
fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget
propriu și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de
cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, însoțite de documentaț ii și fundamentări
detaliate.
Camera Deputaților și Senatul , cu consultarea Guvernului, își aprobă bugetele
proprii și le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.
Autoritățile administrației publice locale au aceeași dată pentru a depune la
Ministerul Finanțelor Publice propunerile de transferuri consolidate și de sume defalcate

31Art. 31 –37 din Legea nr. 500/2002.

24
din unele venituri ale bugetului de stat. Ministerul Finanțelor Publice examinează
proiectele de buget și poartă discuții cu ordonatorii princ ipali de credite asupra acestora. În
caz de divergență, hotărăște Guvernul. “Proiectele de buget și anexele la acesta,
definitivate, se depun la Ministerul Finanțelor Publice până la data de 15 septembrie a
fiecărui an . Ministerul Finanțelor Publice , pe ba za proiectelor de buget ale ordonatorilor
principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și
proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui
an.
Proiectul legii bugetului de stat este însoțit de un raport privind situația
macroeconomică pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget și
proiecția acesteia în următorii 3 ani. Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor
macroe conomice în contextul cărora au fost elaborate proiectele de buget, precum și
strategia Guvernului în domeniul investițiilor publice. Raportul și proiectele legilor
bugetare anuale vor exprima politica fiscal -bugetară a Guvernului, precum și alte
informați i relevante în domeniu. După însușirea de către Guvern a proiectelor legilor
bugetare și de buget, acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu până la
data de 15 noiembrie a fiecărui an ”32.
Bugetele se aprobă de Parlament pe ansa mblu, pe părți, capitole, subcapitole, titluri,
articole, precum și alineate, după caz, și pe ordonatorii principali de credite, pentru anul
bugetar, precum și creditele de angajament pentru acțiuni multianuale . Estimările pentru
următorii 3 ani reprezintă informații privind necesarul de finanțare pe termen mediu și nu
vor face obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi. Dacă legile bugetare nu au fost
adoptate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, Guvernul îndeplinește
sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent, așa cum s -a arătat mai sus.
C. Evaluarea veniturilor și cheltuielilor bugetare
Raportul prin care se supune Parlamentului proiectul bugetului de stat cuprinde, în
realitate, însuși programul de guvernare al parti dului sau partidelor aflate la putere , cu
indicarea direcțiilor, obiectivelor, mijloacelor, metodelor și căilor de realizare a acestui
program. Elaborarea lucrărilor de buget necesită analize complexe referitoare la evoluția
economiei și finanțelor, atât î n perioada anterioară, cât și, mai ales, pentru perioada
următoare. Numai pe baza unei documentări complete, Parlamentul va putea lua o decizie

32 Suport de curs, Finanțe Publice – Modulul I , Universitatea „Hyperion”, Facultatea de Științe Economice,
București, pag. 98.

25
care are caracter politic, deoarece cifrele de venituri și cheltuieli ce se aprobă exercită
influență hotărâtoar e asupra evoluției întregii activități social -economice a țării.
În consecință, la evaluarea volumului veniturilor și cheltuielilor bugetare se
utilizează mai multe metode clasice sau moderne .
Etapele de aprobare a bugetului
Potrivit Constituției României, bugetul de stat se aprobă de către Parlamentul
României . Această atribuție a Parlamentului se realizează în ședință comună a Camerei
Deputaților și Senatului , ceea ce relevă importanța deosebită acordată de Constituție
probl emei aprobării bugetului de stat membru. În aplicarea normei constituționale citate,
Legea privind finanțele publice prevede că Guvernul , după ce își însușește proiectele
legilor bugetare și de buget, le supune Parlamentului spre adoptare, însoțite de un r aport
privind situația macroeconomică pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de
buget și proiecția acesteia în următorii 3 ani.
Constituția României și Legea privind finanțele publice nu stabilesc o procedură
specială pentru aprobarea bugetului de stat, ci, așa cum s -a arătat, prevăd numai că aceasta
reprezintă o atribuție a ședinței comune a celor două Camere ale Parlame ntului.
În consecință, ținând seama de Regulamentul ședințelor comune ale Camerei
Deputaților și Senatului , examinarea proiectului bugetului de stat, a raportului Guvernului
și a proiectului legii bugetare se efectuează, în prima etapă, de către comisiile permanente
ale fiecărei Camere. Astfel, Biroul permanent al fiecărei Camere înaintează proiectul de
buget, spre dezbatere și avizare în fond, Comisiei permanente de buget și finanțe a fiecărei
Camere, precum și altor comisii permanente interesat e pentru aviz.
De asemenea, cele trei documente sunt înaintate de birourile permanente ale
Camerelor Parlamentului și Departamentului tehnic legislativ al fiecărei Camere.
Comisiile permanente sesizate pentru aviz , după examinarea și dezbaterea
proiectului bugetului de stat, a raportului Guvernului și a proiectului legii bugetare,
comunică avizul adoptat , inclusiv amendamentele pe care le propun, la Comisia
permanentă de buget, finanțe, bănci. Tot acestei comisii i se comunică și avizu l
Departamentului tehnic legislativ.
Comisia permanentă de buget, finanțe, bănci, în calitate de comisie sesizată în fond,
examinează și dezbate proiectul bugetului de stat, raportul Guvernului și proiectul legii
bugetare, precum și amendamente le comisiilor permanente avizatoare și ale
Departamentului tehnic -legislativ.

26
La dezbateri sunt invitate, în mod obișnuit, ministrul finanțelor publice și persoane
din conducerea altor ministere interesate, precum și deputați din comisiile permanente
aviza toare. Totodată, pot fi invitați specialiști ai unor autorități publice, reprezentanți ai
presei, radioului și televiziunii, dacă acest lucru nu aduce atingere unor interese naționale
care recomandă păstrarea secretului.
Pe baza dezbaterilor ce au loc și a avizelor și propunerilor primite, comisiile
permanente de buget, finanțe, bănci ale Camerelor reunite întocmesc un raport comun, care
va fi supus aprobării prin vot. În raport se face referire la toate avizele și propunerile de
amendamente ale celorlalte comisii care au examinat proiectul bugetului de stat și pe cel al
legii bugetare. Raportul comun cuprinde propuneri motivate privind adoptarea, fără
modificări, a celor două proiecte, respingerea acestora sau adoptarea lor cu modificări.
Acest raport, împr eună cu avizele primite, se înaintează Biroului permanent al fiecărei
Camere, care asigură multiplicarea și difuzarea lui, cu cel puțin 3 zile înainte de data
stabilită pentru dezbaterea celor două proiecte în ședința comună a Camerei Deputaților și
Senatu lui.
În a doua etapă , în cadrul ședinței comune a celor două Camere, reprezentantul
Guvernului prezintă motivele care au condus la elaborarea proiectului de buget de stat și a
proiectului legii bugetare cu conținutul dat în cele două proiecte, precum și raportul privind
situația macroeconomică și proiecția acesteia în următorii 3 ani.
Raportul comun al comisiilor permanente de buget și finanțe este prezentat de
președintele ales sau de un raportor desemnat de comisii.
În prima fază are loc dezbaterea gene rală a proiectelor bugetare de stat și a legii
bugetare, la care participă grupurile parlamentare. Înaintea închiderii dezbaterii generale,
inițiatorul are dreptul să ia cuvântul pentru a-și exprima opinia asupra problemelor ridicate
de reprezentanții grup urilor parlamentare. În caz că în raportul comisiei se propune
respingerea proiectelor de buget și de lege, după închiderea dezbaterilor generale,
președintele ședinței comune poate cere acesteia să se pronunțe prin vot.
În caz contrar, Camera Deputaților și Senatul trec la a doua fază, dezbaterea și
adoptarea pe articole a proiectului legii bugetare și a fiecărei prevederi din proiectul
bugetului de stat. În urma dezbaterilor, are loc votul de ansamblu al legii, care poate fi
deschis sau secret.
După adopt are, proiectul de lege bugetară și proiectul bugetului de stat se
înaintează Președintelui României , în vederea promulgării, potrivit art. 77 din Constituția
României.

27
CAPITOLUL 2. LOCUL BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE
DIN ROMÂNIA ÎN CADRUL BUGETULUI PUBLI C NAȚIONAL
2.1. Conținutul și clasificarea asigurărilor sociale

Asigurările sociale reprezintă un sistem de sprijin bănesc, cu caracter contributoriu,
rezultat în urma funcționării mecanismului distinct de transfer financiar realizat de către
stat prin intermediul procesului de redistribuire33. Într -o formulă mai amplă , asigurările
sociale constituie acea parte a relațiilor social -economice bănești cu ajutorul cărora – în
procesul repartiției produsului intern brut – se formează, se repartizează, se gesti onează și
se utilizează fondurile bănești necesare ocrotirii obligatorii a salariaților, pensionarilor din
companiile naționale, regiile autonome, societățile comerciale din rețeaua cooperației de
consum și de credit, a membrilor cooperației meșteșugărești și unităților agricole, a
avocaților, a agricultorilor, a meșteșugarilor cu ateliere proprii, a întreprinzătorilor
particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, a
persoanelor care, aflate în incapacitate tem porară sau permanentă de muncă, deservesc
blocurile de locatari și alte cazuri prevăzute de lege.34
Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protecție și de ajutorare a
cetățenilor activi, a pensionarilor și a membrilor de familie, care constă în acordarea de
către stat sau anumite organizații, de indemnizații, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la
tratament balnear și alte gratuități, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în
incapacitate de muncă, sau în alte cazuri când aj utorarea lor este necesară.
Sistemul național de asigurări sociale cuprinde, pe lângă asigurările sociale de stat,
și asigurările sociale proprii ale unor categorii de persoane din diferite sectoare de
activitate.
Începând din anul 1992 se conturează reali zarea unui sistem public național unificat
de asigurări sociale prin integrarea în asigurările sociale de stat a celorlalte sisteme
(respectiv, asigurările sociale pentru: agricultori, ale cooperației meșteșugărești, ale
Bisericii ortodoxe, ale artiștilor plastici, ale muzicienilor, compozitorilor și scriitorilor). În
practica și doctrina fiscală modernă, se analizează toate contribuțiile ce se plătesc pentru a
se asigura securitatea socială, în toate formele sale, inclusiv contribuțiile pentru protecția
socială a șomerilor.

33Dicționar de Economie , Ediția a doua, Editura Economică, București, 2001, pg. 40.
34Gheorghe Bistriceanu, Asigurările sociale , în Finanțe publice, Ediția a V -a, coordonator Iulian Văcărel,
Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2006, p.234 și urm.

28
Sistemul de asigurări sociale se clasifică în raport cu anumite criterii, dintre care
menționăm spre exemplu:
După nivelul de realizare , avem: sistemul asigurărilor sociale de stat , care în
general este obligatoriu, fiind stabilit prin lege și garantat prin bugetul de stat (asigurare
pentru pensie, șomaj, risc de accidente de muncă); sistemul asigurărilor sociale private ,
care cuprinde asigurările absolut voluntare;
După sursele de formare, a fondului de asigurări sociale, se disting: asigurările
bazate pe crearea unui fond din care se plătește riscul celui aflat în nevoie; asigurările
provenite din contribuția actuală a persoanelor care se asigură; asigurări cu surse mixte ,
realizate prin contribuția beneficiarilor potențiali ș i a statului (de la bugetul public).
2.2. Principiile și rolul asigurărilor sociale

Componenta principală a sistemului protecției sociale este reprezentată de
asigurările sociale, destinate ocrotirii salariaților, pensionarilor și familiilor lor, precum ș i
altor categorii sociale, în cazurile de incapacitate temporară sau permanentă de muncă.
Există mai multe principii care guvernează existența și buna funcționare a
sistemului de asigurări sociale. Între acestea pot fi enumerate:
 Unicitatea sistemului de a sigurări sociale .
Conform acestui principiu, există și funcționează un singur sistem public național de
asigurări sociale de stat, bazat pe aceleași norme de drept. Unicitatea este expresia
solidarității sociale, în general, și a solidarității între generații, în special. A vantajele
instituirii unui sistem unic de asigurări sociale își vădesc utilitatea pe piața muncii, care
devine astfel mai mobilă, nemaiexistând rigiditatea anterioară specifică unor sisteme
paralele de asigurări sociale cu caracteristici diferite.
 Egalita tea.
Potrivit acestui principiu, se asigură tuturor participanților la sistemul public,
contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și
obligațiile prevăzute de lege. Ocrotirea beneficiarilor prin sis temul public de asigurări
sociale se face în concordanță cu salariul, respectiv venitul realizat, după caz.
 Obligativitatea .
În concordanță cu acest principiu, persoanele fizice care desfășoară activități
aducătoare de venituri și îndeplinesc c ondițiile prevăzute de lege sunt cuprinse în mod

29
obligatoriu în sistemul public de asigurări sociale, beneficiind de prestații și având obligații
reglementate de lege.
 Contributivitatea .
„Potrivit acestui principiu, fondurile de asigurări social e se constituie pe baza
contribuțiilor datorate de către persoanele fizice și juridice participante la sistemul public,
drepturile de asigurări sociale cuvenindu -se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale
plătite. Trebuie subliniat că, în baza noilo r reglementări juridice, fondurile provin atât de la
angajatori, cât și de la asigurați. Astfel, acei asigurați care au calitatea de salariat plătesc la
sistemul asigurărilor sociale aproximativ o treime din contribuția totală datorată, calculată
în raport cu salariul brut și cu cota aferentă grupei pentru condițiile normale de lucru.
Restul contribuției datorate pentru salariat cade în sarcina angajatorilor. Persoanele care nu
au calitatea de salariat, dar care, potrivit legii, devin asigurați ai sistemulu i public de
asigurări sociale, își suportă și plătesc singuri contribuția datorată. Pentru șomeri,
contribuțiile de asigurări sociale se plătesc din fondul pentru plata ajutorului de șomaj ”35.
 Principiul repartiției
În procesul de realizare a țel urilor pentru care a fost creat sistemul asigurărilor
sociale are loc un proces de redistribuire, rezultând pe de o parte din modul de prelevare a
fondurilor și a plății contribuției în folosul asigurărilor sociale și pe de altă parte din
destinațiile și b eneficiarii prestațiilor oferite prin sistem (categorii sociale lipsite de venituri
sau cu venituri mici, afectate în mare măsură de riscuri, cu mijloace de subzistență reduse).
Cu ocazia redistribuirii fondurilor sistemului asigurărilor sociale către bene ficiarii
prestațiilor cu venituri reduse sau fără venituri se realizează și atenuarea diferenței între
membrii societăți .
 Principiul autonomiei .
Este bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public. Asigurările sociale
de pensii se î nfăptuiesc prin organe proprii. În acest scop s -a înființat Casa Națională de
Pensii Publice cu structura centrală și teritorială, organism autonom care administrează și
gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
 Principiul solidarității sociale . Conform căruia part icipanții la sistemul public de
pensii își asumă reciproc obligații și beneficiază de dreptu ri pentru prevenirea, limitarea
sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege.

35 Document, „ Asigurări sociale și Calculul Pensiilor de Stat în România ”, disponibil la
http://documents.tips/documents/asigurari -sociale -si-calculul -pensiilor -de-stat-in-romania.html , accesat la
11.03.2016.

30
 Principiul imprescriptib ilității , potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;
 Principiul incesibilității , potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total
sau parțial. Aceste drepturi au caracter strict personal și nu pot face obiectul vreunei
tranzacții sau al unei cesiuni de creanță, fiind menite să asigure condiții decente de viață
persoanei căreia i-au fost acordate.
Rolul asigurărilor sociale rezultă din principiile care stau la baza lor, precum și din
modul în care se constituie și se utilizează fondurile bănești aferente acestora. Pe măsura
dezvoltării economiei, s -au dezvoltat și perfecționat ș i asigurările sociale, rolul și
importanta lor căpătând valențe noi.
2.3. Autonomia bugetului asigurărilor sociale de stat

Conform Constituției României, aprobată prin Referendum la 8 decembrie 1991,
„Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale d e
stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului”. Aceeași distincție se constată și
în paragraful următor din Constituția României: „Dacă Legea bugetului de stat și Legea
bugetului asigurărilor sociale de stat…"36
Din cele două texte constituț ionale se desprinde soluția adoptată de legiuitor, în
sensul că bugetul asigurărilor sociale de stat nu numai că se elaborează separat de bugetul
de stat , dar se și aprobă prin lege separată .
Legea nr. 500/2002 prevede că bugetul asigurărilor de stat se întocmește separat de
bugetul de stat, se supune, separat, spre aprobare și se aprobă prin lege separată de către
Parlament. În acest sens, sunt de observat mai ales prevederile art. 16 care se referă la
întocmirea separată a bugetului asigurărilor s ociale de stat, deoarece textul menționează
„proiectele legilor bugetare”, respectiv, „bugetele se aprobă de Parlament…”
Conform Legii privind finanțele publice, dispozițiile legale în domeniul elaborării,
aprobării și executării bugetului de stat se aplică, în m od corespunzător, pentru bugetul
asigurărilor sociale de stat .37
În ceea ce privește bugetele celorlalte sisteme autonome de asigurări sociale, Legea
privind finanțele publice prevede că ele se aprobă de organele de conducere proprii, cu
avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor
Publice.38

36Art. 137 (2) și (3).
37Art. 16 lit. a. din Legea nr. 500/2002 .
38Art. 16 , lit. b din Legea nr. 500/2002 .

31
2.4. Particularități în vederea elaborării și aprobării bugetului asigurărilor
sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează și se administrează de către Casa
Națională de Pensii Publice de comun acord cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale. Cheltuielile nu se pot înscrie în buget și nu se aprobă fără stabilirea surselor din
care urmează să se efectueze.
Casa Națională de Pensii Publice , cu av izul Ministerului Muncii, Familiei și
Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice, stabilește metodologia elaborării ,
dezbaterii, aprobării, executării și încheierii bugetului asigurărilor sociale de stat.
Pe baza datelor proprii și a celor pr imite de la casele județene și a Municipiului
București, Casa Națională de Pensii Publice elaborează proiectul bugetului asigurărilor
sociale de stat pentru anul următor.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este compus din: bugetul asigurărilor sociale de
stat, elaborat de organele de asigurări sociale din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice ,
în care sunt incluse veniturile și cheltuielile cu caracter centralizat; bugetele pentru
realizarea asigurărilor sociale ale caselor județ ene și a Municipiului București rezultate din
concentrarea bugetelor pentru realizarea asigurărilor sociale întocmite de către agenții
economici și comune.
Din lunile iulie-august ale anului anterior încep lucrările de elaborare a proiectului
bugetului asi gurărilor sociale de stat. În proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat se
prevede și constituirea unui fond de rezervă , în limitele unei cote de până la 3% din
veniturile bugetului, în scopul echilibrării acestuia. Acest fond se utilizează pentru
acoperirea prestațiilor de asigurări sociale, în situații temeinic justificate sau pentru alte
cheltuieli ale sistemului public național de asigurări sociale. Fondul de rezervă disponibil
se reportează pe anul următor și se folosește pentru acoperirea event ualului deficit curent al
bugetului asigurărilor sociale de stat.
Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat se înaintează de către Casa Națională
de Pensii Publice la Ministerul Finanțelor Publice pentru verificare și avizare. Proiectul de
buget al a sigurărilor sociale de stat, împreună cu avizul prealabil al Ministerului Finanțelor
Publice, se depune la Guvern .
După examinarea proiectului de buget de către Guvern și cu eventualele
amendamente aduse veniturilor și cheltuielilor, el este înaintat Parl amentului până la 30
noiembrie, pentru dezbatere și aprobare. Procedura de examinare, dezbatere și aprobare a

32
proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat de către Parlament se desfășoară în etapele
examinate în ce privește proiectul bugetului de sta t. La lucrările comisiilor parlamentare
sunt invitați ministrul Finanțelor Publice, ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,
președintele Casei Naționale de Pensii Publice , precum și alte persoane din conducerile
ministerelor, care prezintă explicații la problemele ce se ridică.
Raportul asupra proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat se prezintă în fața
Parlamentului de către primul -ministru al Guvernului sau de către ministrul Finanțelor
Publice, ori de către președintele Casei Na ționale de Pensii Publice . Având în vedere
nivelul veniturilor și cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat de către
Parlament, Casa Națională modifică , după caz, bugetele asigurărilor sociale de stat ale
caselor județene și al Municipiu lui București, iar acestea, la rândul lor, operează
modificările corespunzătoare în bugetele de asigurări sociale ale caselor locale, ale
agenților economici și ale instituțiilor subordonate; de asemenea, face repartizarea pe
trimestre a veniturilor și che ltuielilor. Cu excepția acestor particularități, la elaborarea și
aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat se aplică dispozițiile legale prevăzute în
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice pentru bugetul de stat.
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, stabilește volumul veniturilor și
structurii acestora pe capitole și subcapitole și ale cheltuielilor pe destinații ; pentru bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj și creditele externe. Se poate
observa că legea are un obiect complex, deoarece reglementează, pe lângă conținutul
bugetului asigurărilor sociale de stat, și pe cel al bugetului asigurărilor pentru șomaj și
creditele externe. Elaborarea și executarea separată a bugetului asigurărilor sociale de st at
față de bugetul statului constituie o realizare importantă, deoarece permite ca resursele
acestuia să fie utilizate integral pentru ocrotirea cetățenilor .
La partea de venituri , bugetul asigurărilor sociale cuprinde: contribuția pentru
asigurările soci ale de stat a angajaților și angajatorilor; contribuția parțială a personalului
salaria t pentru obținerea biletelor de tratament balnear și odihnă; contribuția parțială și
diferențiată a pens ionarilor pentru trimiterile la tratament balnear; venituri nefiscale;
subvenții de la bugetul de stat; transferuri de la bugetul de stat pentru bugetul asigurărilor
sociale; alte venituri (sumele ce se obțin din lichidare a debitelor din anii anteriori
restituirea subvențiilor acordate în anii precedenți și nefolo site, majorările și
amenzile aplicate pentru neplata la timp și integrală a contribuțiilor de asigurări sociale,
restituirea sumelor plătite din eroare, pensii neachitate și prescrise etc.), contribuțiile pentru
fondul de ajutor de șomaj, a alocației de sprijin și a ajutorului de integrare profesională;

33
dobânzi pentru disponibilitățile din conturi. De asemenea, bugetul asigurărilor sociale de
stat este alimentat și cu excedentul bugetului anului precedent, care se reportează pe anul
următor.
La partea de cheltuieli , bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde: pensiile plătite
prin oficii; cheltuieli proprii de funcționare: cheltuieli cu sa lariile, cheltuieli cu bunurile și
serviciile, cheltuieli cu investițiile; transferuri între unități a le administrației publice;
dobânzi; rambursări de credite; indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă;
indemnizațiile pentru prevenirea îmbolnă virilor, refacerea și întărirea capacității de muncă;
indemnizațiile în caz de maternitate și pentru îngrijirea copilului bolnav; indemnizațiile
pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlini rea vârstei de doi ani; ajutoarele
sociale; acordarea biletelor de tratament balnear și odihnă; cheltuielile cu plata ajutorului
de șomaj, a alocației de sprijin, a ajutorului de integrare profesională; cheltuielile cu masă
caldă pentru mineri și geologi ; cheltuielile cu plata taxelor poștale ocazionate de
transmiterea pensiilor; ajutoarele în caz de deces, etc. Bugetul cuprinde, în partea finală,
diferența dintre venituri și cheltuieli.
2.5. Ev oluția sistemului românesc al asigurărilor sociale

Evoluția asigurărilor sociale în România poate fi structurată astfel: Perioada 1850 –
1912; Perioada 1912 – 1948; Perioada 1949 – 1989; Perioada 1990 – 2000; Perioada care
începe în anul 2001 și pâna la 31.12.2010; Perioada care începe în anul 2011 și pâna în
prezent;
1. Perioada 1850 – 1912 :
În prima perioadă, al cărei început se află pe la jumătatea secolului al XIX -lea, nu se
poate vorbi, practic, despre un sistem de protecție socială și asigurări sociale. Sub diverse
denumiri („cutia milei” în Muntenia și Moldova „lăzile miniere” în Transilvan ia și Banat)
s-au constituit fonduri de întrajutorare pe lângă breslele meseriașilor, la care se apela
pentru a -i ajuta pe cei aflați în nevoi. Fondurile proveneau din contribuții ale meseriașilor
si, uneori, ale patronatului sau din caritate publică. „Alături de aceste structuri au apărut
diverse uniuni profesionale, cooperații ale meșteșugarilor, case de ajutor, așa cum sunt:
Asociația de ajutor de boală, înmormântare și ajutor de călătorie a tipografilor din Brașov
(1846); Casa comună de ajutor de boală și călătorie a tipografilor din Timișoara (1851);
Casa de prevedere a lucrătorilor tipografi din București (1858) . De asemenea, în această

34
perioadă au existat unele încercări de aplicare a unor măsuri de asigurări sociale, fără însă a
avea caracter generalizator.
În acest sens, în anul 1873 s -a elaborat un proiect de lege care stipula, între altele,
înființarea, pe lângă bresle, a unor case de ajutor prin care să fie asigurați meseriașii și
familiile acestora pentru cazurile de incapacita te de muncă și deces.
În anul 1881 a fost emis un alt proiect de lege – legea Carp39, după numele
inițiatorului său, care preconiza calificarea profesională a meseriașilor români din bresle și
înființarea unor case de ajutor mutual pe lângă acestea.
În anu l 1895 este promulgată legea minelor, în a cărei aplicare este elaborat
regulamentul de protecție minieră .
În Transilvania, în anul 1907, a fost adoptată legea XIX care prevedea
obligativitatea asigurării muncitorilor pentru cazuri de boală și accidente. Î n 1911, legea a
fost amendată, incluzând măsuri de limitare a timpului de muncă și interzicerea muncii pe
timp de noapte a femeilor.
Tot în direcția protecției sociale a lucrătorilor, în 1910, a fost votată „Legea
sanitară”, care impunea în sarcina patroni lor măsuri de salubritate a întreprinderilor,
obligația de a informa autoritățile asupra accidentelor de muncă și a cazurilor de intoxicații
din întreprinderi ”40.
2. Perioada 1912 – 1948 :
În această perioadă, important de reținut este anul 1912, când s -a adoptat „Legea
pentru organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești”, autorul ei fiind D.S.
Nenițescu.41 Legea prevedea principiul obligativității asigurării și acordarea de ajutoare
pentru cazurile de accidente, boală, maternitate, precum și pensie pentru invaliditate și
bătrânețe. Prin includerea principiului obligativității asigurării și prin spectrul larg de
riscuri protejate la care se face referire, legea din 1912 consfințește crearea sis temului
românesc de asigurări sociale.
„În anul 1919, în Transilvania au fost operate modificări în cadrul legislativ al
protecției sociale și asigurărilor sociale, desființându -se vechile structuri organizatorice cu
caracter mutual care funcționau pe lângă bresle sau pe lângă unele întreprinderi.

39Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837 , Iași – d. 19 iunie 1919 , Țibănești , județul Iași ) a fost un politician român,
membru marcant al Partidului Conservator .
40 Docum ent, Asigurări Sociale și Calculul Pensiilor de Stat în România, pag. 5, disponibil la
http://documents.tips/documents/asigurari -sociale -si-calcu lul-pensiilor -de-stat-in-romania.html , accesat la
data de 11.03.2016 ,
41 Dimitrie S. Nenițescu ( 1861 – 1930) – om politic și ministru conservator.

35
În a prilie 1920 cadrul instituțional al asigurărilor sociale a fost consolidat,
înființându -se Ministerul Muncii, a cărui principală sarcină era aceea de elaborare și
aplicare a normelor referitoare la organizarea muncii și la înfăptuirea asigurărilor sociale.
În 1923, în România este votată o nouă Constituție care inserează în conținutul său
și prevederi referitoare la protecția muncii și a muncitorilor, la respectarea și apărarea
dreptului la muncă.
În această perioadă au fost adoptate, de asemenea, câteva le gi care au sporit
drepturile de protecție socială și asigurări sociale ale muncitorilor sau ale membrilor
familiilor acestora. Sunt de reținut Legea pentru reglementarea repausului duminical și a
sărbătorilor legale (1925), Legea referitoare la ocrotirea m uncii minorilor și a femeilor și la
durata zilei de muncă (1928).
Pe aceeași linie, în anul 1929 a fost votată Legea contractelor de muncă, prin care
erau reglementate raporturile de muncă pentru salariații din industrie și comerț și care a
prevăzut pentr u prima dată dreptul la concediul de odihnă anual și acordarea dreptului de
preaviz pentru cei care urmau sa fie disponibilizați.
În anul 1938 a fost adoptată o nouă lege a asigurărilor sociale, care avea la bază
aceleași principii ca și legea din 1933, da r aducea unele modificări în ceea ce privește
acordarea ajutoarelor de boală, trimiterea la odihnă și tratament a muncitorilor.
După cel de -al doilea război mondial au fost aduse mai multe transformări
domeniului protecției sociale și asigurări lor sociale. Astfel, în 1944 a fost înființat
Ministerul Asigurărilor Sociale, iar în noiembrie 1945 au fost abrogate prevederile actelor
normative de protecție socială care conțineau diferite forme de discriminare. S -a urmărit o
uniformizare a drepturilor de asigurări sociale relativizate la categoriile de muncitori și la
ramurile de activitate ”42.
Lărgirea drepturilor de asigurări sociale a impus în această perioadă subvenționarea
puternică din bugetul general al statului, contribuțiile mobilizate prin as igurările sociale
dovedindu -se insuficiente.
3. Perioada 1949 – 1989 :
„Debutul acestei perioade este consemnat chiar la 1 ianuarie 1949, când intră în
vigoare Legea nr.10 privind organizarea asigurărilor sociale asupra tuturor categoriilor de
salariați. În esență, prin respectiva lege s -au realizat: întinderea protecției prin asigurări

42 Documente, Proiect – Evoluții și Determinări ale Sistemelor de Protecție Socială, disponibil la
http://documents.tips/documents/proiect -evolutii -si-determinari -ale-sistemelor -de-protectie -sociala.html ,
accesat la data de 11.03.2016.

36
sociale asupra tuturor categoriilor de salariați; acordarea asistenței medicale gratuite pentru
muncitori și membrii familiilor acestora; reglementarea dreptului la pensie pe o bază unică,
la vârsta de 60 de ani pentru bărbați și 55 de ani pentru femei; acordarea pensiei pentru
pierderea susținătorului; acordarea de ajutoare de boală și de accidente; trimiterea în
stațiuni de odihnă și tratament a salariaților.
În anii următor i, prin mai multe hotărâri și decrete, au fost aduse completări și
modificări sistemului protecției sociale și asigurării sociale, ca de exemplu: diferențierea
contribuției de asigurări sociale, pe ramuri de producție; scutirea salariaților din sectorul de
stat de plata contribuției; acordarea concediului de maternitate plătit pe o perioada de 112
zile; acordarea pensiilor de invaliditate militarilor în termen, elevilor și ucenicilor;
îmbunătățirea formelor de ocrotire a salariaților și a membrilor de famil ie ai acestora.
În anul 1966 a fost adoptată Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat și
pensia suplimentară prin care se stipula stabilitatea salariaților în aceeași unitate, prin
aplicarea unor sporuri de pensie pentru continuitate în muncă; d esființarea sistemului de
plafonare a pensiilor; încadrarea salariaților pe trei grupe de muncă, în funcție de locul de
muncă și de incidența de risc atașată acestuia; instituirea pensiei suplimentare, ale cărei
fonduri urmau să se constituie din contribuț iile salariaților. Și această lege a cunoscut
câteva amendări prin inter mediul unor hotărâri și decrete ”43. În fine, este de semnalat în
această perioadă adoptarea Legii nr. 3 din 1977 privind pensiile de asigurări sociale și
drepturile de asistență socială (pentru salariații din sectorul de stat), lege valabilă cu unele
modificări și completări până la 31 martie 2001.
În același an, 1977, a fost elaborată Legea nr.4 care conținea prevederi referitoare la
drepturile de asigurări sociale ale agricultorilor și asistența socială pentru agricultori.
4. Perioada 1990 – 2000 :
„O analiză a sistemului de protecție socială și asigurări sociale în pragul anilor `90
scoate în evidență o serie de caracteristici principale care pot fi considerate drept scopuri
ale acestuia în legătură cu politica centralizată a statului. Există, cel puțin de jure, un sistem
de prestații, legiferat și pus la punct în perioada precedentă, dar, în legătură cu care se
manifestau și anumite neajunsuri. Între acestea, sunt de menționat: Centralismul excesiv în
finanțarea sistemului; controlul exclusivist al tuturor activităților acestui domeniu de către
stat; participarea și repartiția egalitariste în cadrul sistemului de asigurări sociale; lipsa de
transparență privind funcționarea și adm inistrarea sistemului; neacordarea unor prestații

43 , pag. 8.

37
conform nevoilor reale, în baza tratamentului global al unor mari categorii de riscuri;
excluderea unor categorii de populație din rândul beneficiarilor de asigurări sociale prin
nerecunoașterea oficială a unor fenomene care se manifestau și în cadrul economiei
planificate, ca de exemplu șomajul.
Fără a schimba principiile de bază ale asigurărilor sociale, în perioada 1990 – 1992
au fost elaborate o serie de acte normative, care au completat și îmbunătățit p revederile
anterioare, înlocuind anumite inechități existente și creând condiții specifi ce trecerii la
economia de piață .
Locul principal în cadrul asigurărilor sociale de stat l -a reprezentat sistemul de
pensii, atât în ceea ce privește protecția socială contra riscului reglementat de pierderea
capacității de muncă, cât și din punct de vedere al nivelului cheltuielilor cu pensiile. Au
fost aduse corecții sistemului existent, care au vizat: protecția șomerilor prin acordarea
ajutorului de șomaj și a alocați ei de sprijin, reîncadrarea lor profesională, calificarea și
recalificarea acestora prin înființarea unui cadru instituțional adecvat; lărgirea cadrului
asigurărilor sociale prin acordarea unor drepturi în sectorul privat; acordarea concediului
plătit pent ru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani; acordarea de sprijin și indemnizații
invalizilor, veteranilor și văduvelor de război, majorarea pensiilor de asigurări sociale,
militare și IOVR; acordarea de ajutoare minime ori a unor reduceri și gratuităț i la tarife
pentru călătoria cu mijloacele de transport feroviare și auto pentru răniții și urmașii celor
decedați în timpul Revoluției din decembrie 1989.
De asemenea, după 1989, necesitatea realizării unor îmbunătățiri ale sistemului
existent până atunci , cu caracter reparatoriu sau de echitate au impus noi măsuri legislative
și organizatorice, și anume: pensionarea înaintea vârstei de pensionare prevăzute prin lege,
pentru un mare număr de salariați, în vederea creării de noi locuri de muncă pentru
absol venții diverselor forme de învățământ și pentru alte categorii de populație;
îmbunătățirea prestațiilor existente și acordarea unor prestații pentru categorii noi de
populație, care au avut de suferit în perioada comunistă; îmbunătățirea nivelului prestați ilor
prin acordarea indexărilor și compensațiilor la prestațiile respective, ca urmare a creșterii
nivelului prețurilor bunurilor de consum; integrarea treptată în sistemul asigurărilor sociale
de stat a unora dintre sistemele independente de asigurări soc iale ale căror echilibre
bugetare au fost complet distorsionate de tranziție.
În alt context se poate afirma că, în ultimul deceniu al secolului trecut, sistemul de
protecție socială și asigurări sociale din România s -a caracterizat printr -un grad ridicat de
diversificare dat de existența, alături de sistemul de stat, a unor sisteme independente de

38
pensii (sistemul de pensii pentru agricultori – integrat, începând cu anul 1992, bugetului
asigurărilor sociale de stat, sistemul de pensii pentru a vocați, sistemul de pensii al cultelor
religioase, sistemul de pensii al Uniunii Artiștilor Plastici, ș.a.).
În concluzie, în perioada 1900 – 2000, legislația din domeniul asigurărilor sociale a
cunoscut modificări importante care se referă atât la introdu cerea unor prestații noi, cât și
la îmbunătățirea prestațiilor existente. Dar acestea au avut ca efect înregistrarea unui deficit
însemnat la bu getul asigurărilor sociale. Dată fiind această stare de lucruri, o veritabilă
reformă în domeniul asigurărilor s ociale se impunea ”44.
5. Perioada 2001 până în 31.12.2010 :
„Reforma sistemului asigurărilor sociale a demarat practic în anul 2000, odată cu
promulgarea Legii 19 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Intrată în vigoare la 1 aprilie 2001, Legea 19/2000 permite realizarea unui nou echilibru
financiar al bugetului asigurărilor sociale de stat, prin prevederi legate de: creșterea
semnificativă a numărului de contribuabili; creșterea treptată a vârstelor de pensionare, atât
pentru bărbați, cât și pentru femei, precum și a stagiului minim de cotizare pentru obținerea
pensiei; îmbunătățirea criteriilor de eligibilitate pentru pensii; schimbarea formulei de
calcul a pensiilor.
Legea propune un sistem de pensii unic, garantat de stat , bazat pe redistribuire.
Acesta integrează toate sistemele independente de pensii din România, cu excepția
militarilor și a avocaților.
Sistemul public de pensii instituit prin legea 19/2000 este numai unul din pilonii
sistemului românesc de asigurări de pensii și alte prestații asimilate. În afara acestuia se au
în vedere alte trei componente (piloni), care sunt în prezent în faza de proiect de lege sau
de discuții și anume: Proiectul legii privind organizarea și funcționarea fondurilor
universale de pen sii; Proiectul legii privind schemele de pensii suplimentare; Discuții
privind beneficiile adiționale pentru pensionarii existenți.
Față de componenta publică obligatorie, componentele care urmează a fi legiferate
vor avea caracteristici funcționale diferi te, arie de acoperire și protecție difer ite și vor
urma, unele, principiul obligativității, iar altele principiul facultativității în constituirea
fondului ”45.
6. Perioada 01.01.2011 și până în prezent :

44 .
45 , pag. 10.

39
După cum se cunoaște, sistemul de pensii din România se află în fața unei etape noi
de reformă, determinată de o serie de factori macro -economici și sociali care au impus
schimbări atât în ceea ce privește sistemul public de pensii (elementele parametrice,
condițiile de eligibilitate pentru diferitele catego rii de pensie, creșterea gradului de
responsabilitate și control, etc), cât și în ceea ce privește sistemele neintegrate acestuia.
Principalele direcții ale reformei au vizat: lărgirea sferei de cuprindere a asigurării
obligatorii; îmbunătățirea sustenabil ității financiare a sistemului de pensi i; menținerea
standardu lui de viață al pensionarilor ; asigurarea unui tratament corect al persoanelor
asigurate, viitori pensionari ; descurajarea pensionărilor anticipate; implementarea unor
criterii mai stricte în ce ea ce privește accesul la pensia de invaliditate și intensificarea
controalelor ulterioare; creșterea vârstelor de pensionare ca urmare a creșterii speranței de
viață a populației și egalizarea graduală.
Se apreciază că trebuie să existe un raport adecvat între populația activă și populația
retrasă la pensie, în acest sens fiind făcută recomandarea de a se limita accesul la pensia
anticipată.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale, cele ale Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și o
serie de alte dispoziții referitoare la vârstele de pensionare ale unor categorii socio –
profesionale a u fost abrogate.
2.6. Sursele de finanțare ale asigurărilor sociale din România

„Sursele asigurărilor sociale sunt în strânsă legătură cu organizarea sistemului
asigurărilor din fiecare stat. În statele moderne, principala sursă o constituie con tribuțiile
patronale, cele ale beneficiarilor prestațiilor și cele publice, în proporții diferite, în funcție
de politica din acest domeniu și de reglementările în vigoare la un anumit moment. La
formarea fondurilor asigurărilor sociale mai participă, într -o mai mică măsură, veniturile
obținute din plasamente financiare (în unele țări precum Marea Britanie și Olanda),
donațiile, majorările și penalitățile pentru efectuarea cu întârziere a vărsămintelor.
După natura sistemelor naționale de asigurări sociale, finanțarea riscurilor cu
caracter social este diferită. În sistemul de asigurări sociale de tip „bismarkian”46,

46Otto von Bismarck(1815 -1898), om de stat prusian care a dominat afacerile germane și europene. El a
instituit reformele sale radicale sociale prin care a încercat să oprească înaintarea socialismului german . „In
Our Time” BBC(Radio series).

40
acoperirea cheltuielilor se face preponderent din cotizații, în general proporționale cu
veniturile, prestațiile putând fi extinse până la nivel familial. În schimb, sistemele de
„securitate” socială sau „beveridgiene” se finanțează pe baze fiscale (parafiscale) în care
contribuțiile sunt obligatorii, finanțarea este preponderent publică, iar prestațiile sunt
oferite de o manieră relativ uniformă tuturor membrilor societății.
În România, prestațiile sistemului public de asigurări sociale sunt finanțate pe
principiul repartiției/compensării între generații (PAY -AS-YOU -GO)47 din resurse
obținute în cea mai mare parte din contribuții. Direcția princip ală a transferului realizat
prin asigurările sociale este de la populația activă spre populația inactivă, de la persoanele
cu venituri mai mari la cele cu venituri mai scăzute ”48.
Izvoarele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt contribuțiile ce se plătesc
de către agenții economici și salariați calculate prin aplicarea unor cote procentuale asupra
fondurilor de salarii în cazul angajatorilor și asupra salariilor brute în cazul angajaților.
Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale de stat sunt: contribuții pentru
asigurări sociale ce se plătesc de agenții economici și instituții; contribuții ale salariațiilor
și cetățenilor; contribuții pentru asigurările sociale datorate de unitățile particulare bazate
pe libera inițiativă; contrib uția agricultorilor cu gospodărie individuală; contribuția
membrilor societăților agricole sau ai altor forme de asociare din agricultură; contribuția
slujitorilor cultelor; contribuția persoanelor care desfășoară activități exclusiv pe bază de
convenții c ivile; contribuția altor persoane; contribuții diferențiate ale salariaților și
pensionarilor care merg la tratament balnear și odihnă; alte venituri.
Nivelul contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat a evoluat în timp de la 9%, la
14% cât era în a nul 1989, la 20% în anul 1990, la 10,5% anagajații sau 20,8 %, angajatorii
în 2012 , ajungând în prezent la 10, 5% contribuția individuală și 20 ,8% contribuția datorată
de către angajator, pentru condiții normale de muncă.
Din anul 1992, contribuțiile pentru asigurările sociale de stat ce se plătesc de către
agenții economici și instituții au fost majorate și diferențiate. Stabilirea unor cote
diferențiate a fost necesară pentru realizarea unei echități sporite, prin legătur a mai strânsă
între contribuția plătită în timpul activității și prestațiile obținute la vârsta pensionării,
ținându -se seama de grupa de muncă în care a lucrat. În acest mod, contribuția a fost

47Pay as you go(PAYG) este un sistem format din persoane fizice și juridice care trebuie sa plateasca impozit
pe veniturile lor din câmpul muncii,afaceri, investiții, din anul curent. ATO PAYG Schedules&Salary
Calculation (7 iunie 2 014).
48 , pag. 13.

41
stabilită diferențiat pe 3 grupe: grupa a III -a , pentru cond iții normale de muncă; grupa a
II-a, pentru condiții deosebite de muncă; grupa a I-a, pentru condiții speciale de muncă.
Contribuțiile la asigurările sociale de stat se aprobă anual prin Legea bugetului
asigurărilor sociale de stat. Nivelul proc entelor contribuțiilor pentru alimentarea fondurilor
asigurărilor sociale de stat este determinat de următorii factori principali: importanța
ramurii economice sau a domeniului de activitate socială, culturală, științifică, de ocrotire a
sănătăț ii; condiții de muncă; caracterul și fel ul muncii; gradul de periculozitate și toxicitate
în care se prestează munca; mărimea salariilor; ponderea personalului pe sexe; formele
concrete de ocrotire a per sonalului, a pensionarilor și familiilor a cestora etc.
Contribuțiile pentru asigurările sociale plătite de către agenții economici exprimă
relații economice. Izvorul lor de formare îl constituie munca prestată de lucrătorii
respectivi. Contribuțiile pentru asigurările sociale reprezintă cea mai mare parte a
veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat.
Contribuțiile pentru asigurările sociale datorate de angajatori se calculează asupra
fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurați, precum și asupra veniturilor
lunare realizate de persoanele care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenții civile
de prestări servicii și care realizează un venit brut pe an calendaristic în care se cuprind:
salariile tarifare ale personalului unităților (personalul permanent, temp orar sau sezonier);
drepturile bănești pentru concedii legale și suplimentare; salariile cuvenite lucrătorilor
scoși din producție pentru a urma o școală profesională și cele care se acordă elevilor
școlilor profesionale pentru perioada de practică în prod ucție; onorariile plătite
specialiștilor pentru expertizele efectuate; sporurile de salarii; indemnizațiile de conducere;
drepturile bănești ce se acordă personalului în perioada de timp cât îndelinește diferitele
obligații de stat și obștești; premiile pr evăzute să se acorde personalului în cursulul anului;
pentru personalul casnic, contribuțiile cuvenite asigurărilor sociale se calculează asupra
căștigului pe care îl realizează (veniturile bănești și avantajele în natură de care se bucură,
evaluate în ban i), dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară.
Termenele de plată a contribuției angajatului și angajatorului la asigurările sociale
sunt până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile
salariale ș i/sau veniturile de natura drepturilor salariale.

42
2.7. Formele de ocrotire a cetățenilor prin sistemul public de asigurări sociale

Cheltuielile bugetare destinate ocrotirii cetățenilor din țara noastră prin asigurările
sociale de stat au cre scut de la an la an. Principalele forme de ocrotire a cetățenilor prin
asigurările sociale destat sunt: pensiile; trimiterile la tratament balnear și odihnă;
indemnizațiile și ajutoarele; alte cheltuieli cu ocrotirea sănătății.
Pensiile . Pensia este un drept bănesc, o sumă de bani ce se plătește lunar
persoanelor care își încetează activitatea ca urmare a atingerii unei anumite limite de
vârstă, a invalidității, pe tot timpul vieții de la pensionare (sau cât este invalid), copiilor
urmaș i până la o anumită vârstă și soției (soțului) care are calitatea de urmaș, pentru a li se
asigura acestora condiții optime de viață. Pensiile se plătesc prin asigurările sociale de stat,
prin asistență socială de stat, după caz, pe viață sau cât durează i nvaliditatea sau calitatea
de urmaș. Pensia constituie principala formă de ocrotire a foștilor salariați, a membrilor lor
de familie prin asigurările sociale de stat.
Trimiterile la tratament balneo – climateric și odihnă . Trimiterile la tratament
balneoc limateric și odihnă constituie o altă formă de ocrotire a cetățenilor prin asigurările
sociale de stat și au un rol important în prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea
sănătății pensionarilor, a salariaților și a membrilor lor de familie. Pe baz a prescripțiilor
medicale, salariații și pensionarii sunt trimiși la odihnă și la tratament balneoclimateric. Se
acordă prioritate salariaților care lucrează în condiții foarte grele sau foarte vătămătoare,
sunt suferinzi de boli cronice sau profesionale, invalizilor. Biletele de odihnă sunt finanțate
din fondurile asigurărilor sociale de stat, se distribuie în limita numărului de locuri
aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și reprezintă aproximativ 15% în
comparație cu cele de tratame nt. De aceste bilete de odihnă pot beneficia soțul/soția celui
îndreptățit, precum și copiii acestuia dacă au vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani și urmează
cursurile unei unități de învățământ preuniversitar.
Indemnizațiile și ajutoarele de asigurări socia le. Indemnizațiile și ajutoarele
constituie o altă formă de ocrotire a cetățenilor. Prin asigurările sociale de stat se acordă
următoarele indemnizații și ajutoare: indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și
recuperarea capacității de muncă, indemniz ații pentru incapacitate temporară de muncă,
indemnizații în caz de maternitate, indemnizația de naștere , indemnizație pent ru creșterea
copilului până la î mplinirea vârstei de 2 ani și, în cazul copilului cu handicap, până la
împlinirea vârstei de 3 ani, i ndemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până

43
la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, până la
împlinirea vârstei de 18 ani, ajutorul de deces.
Cheltuielile cu ocrotirea sănătății. Începând din aprilie 1991 prin asigurările
sociale de stat se efectuează și unele cheltuieli cu ocrotirea sănătății, îndeosebi pentru
procurarea de medicamente cu preț redus prin Ministerul Sănătății. Cele mai însemnate
prestații ale sistemului public de asigurări sociale sunt pensiile care ocupă o pondere de
peste 80% din totalul cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat.
De acest drept beneficiază mai multe persoane, astfel: asigurații prin efectul legii și
cei pe bază de contract individual d e asigurare care plătesc individual (în numele cărora se
plătește) contribuția de asigurări sociale; asigurații care satisfac obligații militare; elevii,
ucenicii și studenții care și -au pierdut în totalitate sau cel puțin jumătate din capacitatea de
muncă ca urmare a bolilor profesionale sau a accidentelor de muncă survenite în timpul și
din cauza practicii profesionale; persoanele care și -au pierdut în totalitate sau parțial
capacit atea de muncă și marii mutilați ca urmare a participării la evenimentele d in
decembrie 1989, chiar dacă erau cuprinși într -un sistem de asigurări sociale anterior ivirii
invalidității din această cauză; persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare dar, la
data solicitării drepturilor de pensie, nu au calitatea de asigura t; urmașii persoanelor
menționate mai sus în calitate de beneficiari de pensie (copiii și/sau soțul supraviețuitor).
Baza legislativă în acest domeniu este reprezentată de Legea nr. 263 din 16
decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Admin istrarea sistemului public
de pensii se realizează prin Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) și prin casele de
pensii sectoriale. În subordinea CNPP funcționează case județene de pensii, în fiecare
municipiu – resedință de județ, precum și Casa de Pensi i a Municipiului București și Casele
Sectoriale de Pensii ale ministerelor și serviciilor care au încadrate cadre militare).
Cadrul normativ în vigoare prevede acordarea a cinci tipuri de pensii și anume:
pensia pentru limită de vârstă; pensia anticipată; pensia anticipată parțială; pensia de
invaliditate; pensia de urmaș.
Pensia pentru limita de vârsta se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ,
la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de
cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de lege . Vârsta standard de pensionare este
de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Stagiul minim de cotizare este de 15
ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani,
atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

44
Pensia anticipată se cuvine , cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de
pensionare, persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puțin 8 ani mai mare
decât stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.
La stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate nu se iau în
considerare perioadele asimilate prevăzute de legea în vigoare: persoana a beneficiat sau
beneficiază de pensie de invaliditate; a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar,
organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor re spective, cu condiția absolvirii
acestora; a satisfăcut stagiul militar ca militar în termen sau militar cu timp redus, pe durata
legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.
Cuantumul pensiei anticipate se stabileste în aceleași cond iții în care se stabilește
cel al pensiei pentru limita de vârstă. La data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea
pensiei pentru limita de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limita de
vârsta și se recalculează prin adaugarea perioa delor asimilate și a eventualelor stagii de
cotizare realizate în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate. În aceste condiții,
transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limita de vârstă se face din oficiu.
Pensia anticipată parțială se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei
standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum și
celor care au depășit sta giul complet de cotizare cu până la 8 ani.
La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate parțiale nu se
au în vedere perioadele asimilate prevăzute de lege, menționate la pensia anticipată.
Cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilește din cuantumul pensiei pentru limita de
vârstă care s -ar fi cuvenit, prin diminuarea acestuia cu 0,75% pentru fiecare lună de
anticipare, până la îndeplinirea condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limita de vârstă.
La data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă,
pensia anticipată parțial ă se transformă în pensie pentru limita de vârstă și se recalculează
prin eliminarea diminuării menționate mai sus și prin adaugarea perioadelor asimilate și a
eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate
parțiale. Transformarea pensiei anticipate parțiale în pensie pentru limita de vârstă, în
aceste condiții se face din oficiu.
Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și -au pierdut total sau cel puțin
jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: accidentelor de muncă și bolilor
profesionale, conform legii; neoplaziilor, schizofreniei și SIDA; bolilor obișnuite ș i
accidentelor care nu au legătura cu munca.

45
Beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care și -au satisfăcut serviciul
militar c a militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, care au
fost concentrați, mobilizați de asemenea, sunt îndreptățiți la această pensie și elevii,
ucenicii si studenții care și -au pierdut total sau cel puțin jumatate din capacita tea de muncă,
ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul și din cauza
practicii profesionale. Persoanele care și -au pierdut total sau cel puțin jumătate din
capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participări i la lupta pentru victoria
Revoluției din Decembrie 1989 ori în legatură cu evenimentele revoluționare din
decembrie 1989, care erau cuprinși într -un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii
invalidității din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleași condiții în
care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.
În raport cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este: de gradul
I, caracteriza tă prin pierderea totală a capacității de muncă și a capacității de autoîngrijire;
de gradul II, caracterizată prin pierderea totala a capacității de muncă, cu păstrarea
capacității de autoîngrijire; de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate
din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională,
corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.
Criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de
invaliditate se stabilesc prin hotarâre a Guve rnului, la propunerea Ministerului Muncii,
Familiei si Protectiei Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației
și Internelor și Serviciului Român de Informatii, după caz, cu avizul Ministerului Sănătății.
CNPP și casele de pensii s ectoriale, prin intermediul Institutului Național de Expertiză
Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al comisiilor centrale de expertiză
medico – militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și
Internelor și Serviciu lui Român de Informații, după caz, organizează, îndrumă și
controlează activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Evaluarea capacității de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se
face, la cerere, de către medi cul specializat în expertiza medicală a capacității de muncă
din cadrul CNPP, sau după caz, de către comisiile de expertiză medico – militară de pe
lângă spitalele din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Pensia de urmaș se cuvine copiilor și soțului supraviețuitor, dacă susținătorul
decedat era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.
Copiii au dreptul la pensie de urmaș: până la vârsta de 16 ani; dacă își continuă
studiile într -o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora,

46
fără a depași vârsta de 26 de ani; pe toată durata invalidității de orice grad, daca aceasta s -a
ivit în perioada în care se aflau în una dintre s ituați ile prevăzute la punctele anterioare.
Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea
vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. În cazul în
care durata căsătoriei este m ai mică de 15 ani, dar de cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de
urmaș cuvenit soțului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv
cu 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.
Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada
în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an. Soțul
supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă și de durata căsătoriei,
dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei
boli profesionale și dacă nu realizează venituri lunare dintr -o activitate profesională pentru
care asigurarea este obligatorie ori dacă acestea sunt mai mici de 35% din câștigul salarial
mediu brut .
Pensia de urmaș se stabilește, după caz, din: pensia pentru limita de vârstă aflată în
plată sau la care ar fi avut dreptul, în condițiile legii, susținătorul decedat; pensia de
invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susținătorului a survenit în aintea îndeplinirii
condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limita de vârstă.
Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din punctajul mediu anual
realizat de susținător, aferent pensiei prevăzute mai sus, în funcție de numărul urmașilor
îndre ptățiți, astfel: 50% – pentru un singur urmaș; 75% – pentru 2 urmași; 100% – pentru 3
sau mai mulți urmași. Cuantumul pensiei de urmaș, în cazul orfanilor de ambii părinți, se
stabilește prin însumarea drepturilor de pensie de urmaș, calculate după fiecare părinte. În
cazul modificării numărului de urmași, pensia se recalculează.
Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile
prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru
cea ma i avantajoasă pensie.
Trimiterile la tratament balneoclimateric și odihnă, constituie o altă formă de
ocrotire a cetățenilor prin asigurările sociale de stat și au un rol important în prevenirea
îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănătății pensionarilo r, a salariaților și a membrilor lor
de familie. Pe baza prescripțiilor medicale, salariații și pensionarii sunt trimiși la odihnă și
la tratament balneoclimateric. Se acordă prioritate salariaților care lucrează în condiții
foarte grele sau foarte vătămăt oare, sunt suferinzi de boli cronice sau profesionale,
invalizilor. Biletele de odihnă sunt finanțate din fondurile asigurărilor sociale de stat, se

47
distribuie în limita numărului de locuri aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de
stat și reprezintă aproximativ 15% în comparație cu cele de tratament. De aceste bilete de
odihnă pot beneficia soțul/soția celui îndreptățit, precum și copiii acestuia dacă au vârsta
cuprinsă între 6 și 18 ani și urmează cursurile unei unități de învățământ preuniver sitar.
Contribuția care trebuie să fie plătită de beneficiari pentru biletele de odihnă se stabilește
după cum urmează: pentru salariații bugetari 50% din prețul integral al biletului de odihnă;
prețul integral al biletului de odihnă în cazul soțului, soți ei; 50% din contribuția părintelui
în cazul copiilor.
Indemnizațiile și ajutoarele de asigurări sociale . Indemnizațiile și ajutoarele
constituie o altă formă de ocrotire a cetățenilor. Prin asigurările sociale de stat se acordă
următoarele indemnizații și ajutoare: indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor,
refacerea și întărirea sănătății; indemnizații în caz de pierdere temporară a capacității de
muncă; concediul medical; indemnizații în caz de maternitate; indemnizația de naștere;
concediul și indemn izația de maternitate; indemnizație pentru creșterea copilului până la
implinirea vârstei de 2 ani și, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3
ani; indemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul
copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
ajutorul de șomaj, ajutorul de integrare profesională etc. ajutorul de deces.
Indemnizațiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănă tății
au ca scop să contribuie la refacerea și întărirea sănătății acestora și să permită luarea de
măsuri la locul de muncă pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirilor și accidentelor. În vederea
prevenirii îmbolnăvirilor și recuperării capacității de muncă, as igurații beneficiază din
bugetul asigurărilor sociale de stat de următoarele categorii de indemnizații: indemnizația
pentru trecerea temporară la alt loc de muncă, se acordă datorită unui accident la locul de
muncă sau a unor boli profesionale, salariații pot fi trecuți pe o anumită perioadă sau chiar
definitiv la alt loc de muncă; indemnizațiile pentru reducerea timpului de muncă se acordă
la propunerea medicului de familie și a medicului expert al asigurărilor sociale pentru cel
mult 90 de zile într -un an calendaristic, în una sau mai multe etap e; indemnizația pentru
carantină49 se acordă atât personalului angajat cu carte de muncă pe o perioadă nelimitată
precum și celor temporar angajați, indiferent de vechimea în muncă în condițiile în care
sunt opriți d e către organele medico – sanitare din cauza unei boli contagioase ivite la locul
de muncă.

49Carantina este o măsură de ocrotire a sănătății populației și prin instituirea ei se urmărește prevenirea
extinderii epidemiilor . Legea263/2010.

48
Aceste indemnizații au ca scop să asigure existența angajaților, să contribuie la
refacerea și întărirea sănătății acestora și să permit luarea unor măsuri la locul de muncă
pentru prevenirea îmbolnăvirilor și accidentelor.
Indemnizația în caz de pierdere temporară a capacității de muncă, “constituie o
formă de protecție socială concretizată în suma de bani ce se acordă prin asigurările sociale
de stat pe toată perioada în care salariații permanenți, temporari sau sezonieri aflați în
perioada de probă, își pierd temporar capacitatea de muncă, din cauza unei boli
profesionale sau a unui accident de muncă, a unui accident în afară de muncă sau a unei
boli obișnuite, precum și pe toată durata convalescenței, până la însănătoșire sau
pensionare. Deci, indemniza ția se acordă salariaților cu contracte de muncă încheiate pe
durată determinată sau nedeterminată. Asigurații beneficiază de concediu medical și de
indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă dacă dovedesc incapacitatea
temporară de muncă printr -un certificat medical eliberat de către medicii asigurărilor
sociale de stat.
Concediul medical în caz de boală sau accident se acordă salariaților, inclusiv
persoanelor aflate în perioada de probă, indiferent de durata determinată sau nedeterminată
a cont ractului de muncă, în caz de incapacitate temporară de muncă provocată de boală sau
de accident. Totuși, salariații încadrați cu contract de muncă pe durată determinată trebuie
să aibă o vechime în muncă de minimum 4 luni în ultimele 12 luni sau de 10 luni în ultimii
doi ani premergători acordării concediului medical.
Indemnizația în caz de pierdere temporară a capacității de muncă din cauza unei
boli sau a unui accident , constituie o formă de protecție socială concretizată în suma de
bani ce se acordă prin asigurările sociale de stat pe toată perioada de timp în care salariații
permanenți, temporari sau sezonieri își pierd temporar capacitatea de muncă, datorită unei
boli profesionale sau accident de muncă, a unui accident în afară de muncă sau boală
obișnuită, precum și pe toată durata convalescenței până la însănătoșire sau pensionare.
Aceste indemnizații se suportă din prima zi de incapacitate temporară de muncă și până la
data încetării acesteia sau pensionării numai din fondurile unității în care sa lariatul își
desfășoară activitatea ”50. “Cuantumul indemnizației în caz de incapacitate temporară de
muncă se determină prin aplicarea cotei de 75% asupra bazei de calcul determinate ca
medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni, pe baza cărora s -a stabilit contribuția
pentru asigurările sociale

50 Document, Asigurări și Protecție Socială , disponibil la http://documents.tips/documents/asigurari -si-
protectie -sociala.html , accesat la data de 11.03.2016 .

49
Indemnizația în caz de pierdere temporară a capacității de muncă se suportă de
către angajator și/sau de către bugetul asigurărilor sociale de stat. Angajatorul suportă
această indemnizație în funcție de număr ul de angajați, astfel: până la 20 de angajați, din a
patra zi până în a zecea zi de incapacitate de muncă; între 21 -100 de angajați, din prima zi
până în a 12 -a zi de incapacitate de muncă; peste 100 de angajați, din prima zi până în a
17-a zi de incapaci tate de muncă.
Din bugetul asigurărilor sociale de stat, indemnizația în caz de pierdere temporară a
capacității de muncă se suportă astfel: din prima zi de incapacitate temporară de muncă, în
cazul persoanelor care beneficiază de indemnizație de șomaj, d e integrare profesională sau
alocație de sprijin, persoanele care au calitatea de asigurat și realizează un venit brut pe an
calendaristic, echivalent cu cel puțin 5 salarii medii brute pe economie; din ziua următoare
celei suportate de angajator și până l a data încetării incapacității temporare de muncă sau
pensionării.
Indemnizația acordată pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pe o
durată de timp de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de
îmbolnăvire. Începând cu a 9 0-a zi concediul medical se poate prelungi până la 180 de zile,
cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. În cazul unor boli speciale, durata de
acordare a indemnizației pentru pierderea temporară a capacității de muncă poate fi mai
mare.
Indemni zația de naștere reprezintă o formă de încurajare de către stat a natalității
și se acordă mamelor, indiferent dacă sunt sau nu asigurate, numai la nașterea celui de -al
doilea copil și pentru fiecare copil născut ulterior, viu sau mort. Cuantumul acestei
indemnizații este stabilit în sumă fixă pentru fiecare dintre acești copii. Stabilirea și plata
indemnizației de naștere se face prin dispoziția primarului localității în a cărei rază
teritorială domiciliază mama îndreptățită ”51.
Concediul și indemnizația d e maternitate , pe perioada căruia se va primi
indemnizația pentru maternitate sau indemnizația pentru sarcină și lehuzie, se
concretizează în concediu prenatal și concediu postnatal și se acordă pe o durată maximă
însumată de 126 de zile calendaristice pe baza certificatului medical. Concediul de
maternitate cuprinde 63 de zile concediu prenatal și 63 de zile concediu postnatal cu
posibilitatea compensării între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea
persoanei beneficiare, în condițiile re spectării concediului postnatal de minim 42 de zile. În

51 .

50
ceea ce privește valoarea indemnizației care se acordã în perioada de maternitate, ea a fost
stabilitã la 85% din media veniturilor realizate în ultimele șase luni de stagiu anterioare
nașterii copilu lui și se suportă din bugetul asigurărilor sociale. Indemnizația în caz de
maternitate se plătește pe baza certificatului de concediu medical și a cererii tip privind
solicitarea drepturilor de asigurări sociale .
Indemnizația de risc maternal, la sfârșitul anului 2003 pentru prima dată în țara
noastră au fost puse bazele legislative pentru acordarea concediului și indemnizației de risc
maternal. Pe de o parte reglementările legale adoptate cuprind o mulțime de măsuri și
condiții cu caracter obligatoriu pe c are angajatorii trebuie să le asigure femeilor gravide iar
pe de altă parte ele se constituie și ca măsuri speciale și drepturi de protecție socială
specifice pentru femeile care sunt salariate, se află în stare de graviditate, sunt mame, lăuze
sau care al ăptează și care au cetățenie română sau al unui stat membru al Uniunii Europene
sau sunt cetățeni ai altor state cu domiciliul în România. Solicitantele indemnizației de risc
maternal trebuie să dovedească starea de maternitate și necesitatea protecției s peciale cu
documente emise de medicul de familie sau medicul de specialitate.
Astfel, angajatorul trebuie să îndeplinească toate măsurile cerute pentru crearea
condițiilor corespunzătoare evitării riscului potențial semnalat și procedează în continuare
la evaluarea posibilității de a modifica orarul de lucru al angajatei sau a condițiilor la locul
de muncă respectiv la repartizarea unui alt loc de muncă.
Concediul pentru risc maternal nu poate depăși 120 de zile și va fi acordat în
funcție de situația spec ifică a salariatei:
 În situația femeii gravide salariată poate beneficia de acest tip de concediu în
următoarele condiții: înainte de concediul de maternitate, respectiv înainte cu cele 63 de
zile de nașterea copilului; dacă solicit ă dispensă pentru consul tații prenatale care nu se pot
efectua decât în timpul programului de lucru, cu condiția ca acestea să nu depășească 16
ore pe lună; reducerea cu 25% a duratei normale de lucru dacă nu poate îndeplini durata
normală de muncă;
 În situația în care salariata a născut recent, poate cere concediu de risc maternal
dacă au trecut minim 42 de zile calendaristice de la naștere și nu a solicitat concediul și
indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani. De asemenea,
ea mai poate benef icia de anumite facilități la locul de muncă, ca de exemplu două pauze
de alăptare de câte o oră fiecare în timpul programului de lucru sau reducerea duratei
normale de lucru cu două ore zilnic;

51
 În situații speciale, ca de exemplu muncă de noapte sau în condiții insalubre sau
greu de suportat salariata însărcinată sau în perioadă de alăptare va trebui transferată la un
alt loc de muncă unde timpul de lucru este ziua și în condiții normale, menținându -i-se
salariul de bază brut lunar.
Indemnizația lunară p entru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la
un an sau până la doi ani , respectiv trei ani în cazul copilului cu handicap, constituie o
altă formă de sprijin bănesc ce se acordă mamelor salariate care au copii în vârstă de până
la doi ani sau trei ani în situația copilului cu handicap. Cuantumul indemnizației reprezintă
75% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni, pe baza cărora s -a stabilit
contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective și se suportă inte gral din
bugetul asigurărilor sociale de stat. De concediul și de indemnizația pentru creșterea
copilului până la vârsta de doi ani poate beneficia, opțional, oricare dintre părinții copilului
iar durata acestui concediu constituie vechime în muncă. Mamele care au copii în vârstă de
până la șapte ani, pe care îi îngrijesc, pot lucra ½ din normă, dacă nu beneficiază de creșe
sau cămine iar în aceste condiții se ia în considerare la calculul vechimii în muncă, timpul
lucrat o normă întreagă.
Indemnizația pent ru îngrijirea copilului , constituie o altă formă de sprijin bănesc
ce se acordă mamelor salariate pentru îngrijirea copilului bolnav, în vârstă de până la șapte
ani, iar în cazul copilului cu handicap , până la împlinirea vârstei de 18 ani. Durata de
acorda re a indemnizației este de 14 zile calendaristice într-un an cu excepția situațiilor în
care copilul contractează boli contagioase, este imobilizat sau este supus unor intervenții
chirurgicale, caz în care durata concediului medical se stabilește de către medicul de
familie. Cuantumul lunar al indemnizației este de 85% din baza de calcul a indemnizațiilor
de asigurări sociale determinate ca medie a veniturilor din ultimele 12 luni, pe baza cărora
s-a stabilit contribuția individuală de asigurări sociale, și se suportă integral din bugetul
asigurărilor sociale de stat.
Ajutorul în caz de deces, este o formă de protecție ce se concretizează într -o sumă
de bani care se acordă prin sistemul asigurărilor sociale de stat în caz de încetare din viață
a persoanelor încadrate în muncă, a pensionarilor și a membrilor lor de familie. De acest
ajutor beneficiază o singură persoană care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor, copilul,
părintele, tutorele, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acesto ra,
persoana care dovedește că a suportat cheltuielile ocazionate de deces. Ajutorul în caz de
deces se acordă și în situația în care decesul a survenit la 90 de zile de la desfacerea

52
contractului de muncă sau de la lăsarea la vatră, cu condiția ca cel în cauză să fi fost
încadrat într -o unitate de stat.
Cuantumul ajutorului în caz de deces se stabilește anual prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe
economie prognozat și făcut public de către Casa Națională de Pensii Publice .

53
CAPITOLUL 3 . SISTEMUL DE PENSII PRIVATE DIN ROMÂNIA
3.1. Scurt istoric al pensiilor private

Ideea de pensie privată nu este nouă. Țări precum Chile, Irlanda, Suedia, Olanda, au
implementat cu succes sistemul de pensii private de peste 3 decenii. De altfel, prima
schemă de pensie privată a fost documentată în Germania secolului 17. Astăzi, milioane de
oameni din întreaga lume se bucură de pensia lor privată, acumulată pe parcu rsul anilor de
contribuție la sistemul pensiilor private.
Necesitatea unui sistem suplimentar de acumulare a banilor pentru a fi folosiți după
pensionare a apărut în țara noastră după ce a devenit clar că structura demografică a
României arată un proces de îmbătrânire a populației, pe măsură ce numărul tinerilor
scade. Acest proces are implicații economice și sociale puternice. Astfel, pe măsură ce
crește numărul persoanelor mai în vârstă, și scade numărul persoanelor mai tinere, există
un număr d in ce în ce mai mare de viitori pensionari și un număr din ce în ce mai mic de
potențiali angajați care plătesc contribuții sociale, folosite pentru plata pensiilor curente.
Astfel, sumele de bani colectate de la o lună la alta pentru plata pensiilor vor s cădea, însă
vor trebui să ajungă pentru un număr în creștere de pensionari, ceea ce înseamnă că
fiecărui pensionar îi vor reveni mai puțini bani ca pensie de la stat.
De aceea, s -a pus problema unui sistem suplimentar de acumulare a unor sume d e
bani, din timp, astfel încât acești bani să fie folosiți ulterior, de către cei care vor ieși în
viitor la pensie. Însă ideea că statul ar putea să creeze astfel de fonduri de acumulare de
care să nu se atingă pentru finanțarea deficitelor curente era pu țin probabilă.
Astfel s -a născut sistemul pensiilor private, aceste fonduri de acumulare pentru
pensie fiind administrate de companii private specializate în administrarea banilor, așa
încât: banii să fie folosiți doar în scopul plății pensiilor actualilor angajați, atunci când vor
ieși ei la pensie; banii să producă randamente aliniate oportunităților din piață, pentru a
maximiza sumele acumulate.
În România, sistemul pensiilor private a luat naștere în anul 2007, și este inspirat
din sistemul de pensii private aplicat în Chile, una dintre țările cu cele mai de succes
experiențe în domeniu, ea implementând acest sistem din anul 1981.
Incepând cu anul 2007, sistemul pensiilor din România este structurat astfel:
Pilonul I reprezintă pensia de la stat pe care o vei încasa după ce vei ieși la pensie,
în fiecare an. Pensia de la stat va reprezenta un procent din ultimele valori ale salariului,

54
înainte de a te pensiona. Acest procent scade în fiecare an. Conform estim ărilor EFOR52,
dacă pentru cei care ies la pensie acum, valoarea pensiei de stat lunare este de aproximativ
48% din ultimul salariu, pentru cei care vor ieși la pensie în anul 2040 (deci cei care au
acum 40 de ani), pensia de la stat va fi de aproximativ 24 % din ultimul salariu.
Pilonul II reprezintă pensia privată obligatorie, care a fost introdusă în anul 2008, în
mod obligatoriu pentru toate persoanele angajate care aveau la acel moment până în 35 de
ani, și în mod opțional pentru persoanele c are aveau la momentul respectiv între 35 și 45
de ani.
Pilonul III reprezintă pensia privată facultativă, adică banii acumulați voluntar de o
persoană pentru pensia sa viitoare. În acest sistem, poate contribui atât angajatul, pe cont
propriu, cât și angajatorul în numele angajatului, ca o formă de beneficiu suplimentar.
Pilonul IV, singurul care, se pare, permite un control mai amănunțit al
investițiilor. Pilonul IV a apărut înainte ca Pilonul III să fie legislat . Înainte de 2007, e ra
practic singura metodă cu avantaje prin care cetățeanul să se protejeze și să economisească.
Plata pentru Pilonul IV e împărțită – o componentă, un procent relativ mic, curge către o
asigurare de viață și (opțional) de sănătate, spitalizare, pierdere de venit, iar cealaltă parte,
majoră, se acumulează într -o componentă de investiții. Există chiar și pensii care nu includ
componentă de asigurare de viață.
3.2. Premize conceptuale referitoare la sistemul de pensii private din România

În ultimii ani, încadrându -se în tendința de reformare și modernizare a sistemelor
europene de pensii, România a adoptat, un sistem de pensii private cu mai multe
componente, bazat pe diversificarea surselor de obținere a pensiilor. Scopul reformelor,
respectiv implementarea pensiilor private, este creșterea siguranței financiare a persoanelor
vârstnice în paralel cu micșorarea riscurilor generate la bătrânețe de veniturile de înlocuire.
Legile care stau la baza sistemului de pensii private din România sunt: Legea nr.
204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr.
411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modifică rile și
completările ulterioare; precum si alte acte no rmative53 prezentate in urmatorul tabel:

52 Expert Forum România (EFOR) 2011 -2015
53 Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private
http://www.csspp.ro/legislatie/5 , accesat la data de 18.02.2016

55
Tabel 3.3. 1 Legislația primară a sistemului de pensii private din România
Legea nr. 113/2013 aprobarea OUG 93/2012
Ordonanț a de U rgență nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea
Autorității de Supraveghere Financiară – actualizată
Hotărârea nr. 54/2013 privind numirea membrilor Consiliului Autorității de Supraveghere
Financiară
Ordonanța de Urge nță 98/2011 pentru modificarea L egii 401/2004 privind fondurile de pen sii
administrate privat, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
administrate privat
Legea nr. 187/2011 privind înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a
drepturilor din sistemul de pensii private
Legea nr. 201/2008 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 112/2007
Ordonanța de Urgență nr. 50/2005 aprobată și modificată prin Legea nr. 313/2005 modificată
și completată prin Legea nr. 289/2010 și OUG nr. 98/2011
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 112/2007
Elaborat de autor după sursa: C.S.S.P.P., Legislaț ie

Ca și în celelalte state membre ale Uniunii Europene din Europa Centrală și de Est,
în România sistemul pensiilor este caracterizat de prezența următoarelor 2 componente:
1. sistemul public de pensii – pilonul I , administrat public, redistributiv, bazat pe
solidaritate între generații ( Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte
drepturi de asigurări sociale și Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pens ii
publice, cu modificările și completările ulterioare).
2. sistemul de pensii private , administrat privat, cu evidența contribuțiilor
participanților în conturi individuale, bazat pe capitalizare, respectiv investirea și
acumularea acestor con tribuț ii, format, la rândul său, din 3 componente: pensia privată
obligatorie – pilonul II (Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat,
republicată, cu modificările și completările ulterioare); pensia privată facultativă – pilonul
III (Legea nr. 204/2006 privind pensile facultative, cu modificări le și completările
ulterioare); pensia privată facultativă – pilonul IV.
A. Pensia privată obligatorie – pilonul II este denumirea dată sistemului de
pensii administrate privat, cu contribuții definite, obligatorii pentru persoanele de până în
35 ani și opționale pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani. Construirea
acestui pilon semnifică un pas înainte spre construirea unui sistem de pensii echilibrat, care

56
va duce la: eliminarea presiunii asupra bugetului asigurărilor sociale de stat; stimularea
creșterii economice prin investirea sumelor acumulate în fondurile de pensii private;
dezvoltare pieței de capital. Activele fondurilor de p ensii private pot sprijini atât
dezvoltarea pieței de capital, cât și dezvoltarea proiectelor de investiții lansate de stat sau
mediul privat, prin pârghiile oferite de piața de capital.
Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat (obligato rii) reglementat
de Legea nr. 411/2004 este asigurarea unei pensii private, care suplimentează pensia
acordată de sistemul public, pe baza colectării și investirii de către companii private
specializate, în interesul participanților, a unei părți din contr ibuția individuală de asigurări
sociale.
B. Pensia privată facultativă – pilonul III este denumirea dată sistemului de
pensii facultative, administrate de companii private, sistem bazat pe conturi individuale și
aderare facultativă. Flexibilitatea pilonului III: spre deosebire de „pensiile private
obligatorii”, legislația Pilonului III nu interzice participarea la pensiile facultative în
funcție de vârstă, oricine putând contribui în sistem cu până la 15% din veniturile brute
realizare lunar. Pentru a putea beneficia de o pensie facultativă, condițiile legale impun ca
fiecare participant să aibă cel puțin 90 de contribuții lunare (nu neapărat consecutive)
făcute la fond, o vârstă de cel puțin 60 de ani și o sumă minimă acumulată.
C. Pensia privată facu ltativă – pilonul IV , acest tip de pensie nu are limit ă de
contribuție, angajatul putând contribui la acest fond cu orice sumă. În contractul de pensie
privată suplimentară este inclusă și o asigurare de viață cu opțiunea de a adăuga la poliță și
acoperire a altor riscuri ca invaliditatea prin accident, intervenții chirurgicale sau
spitalizare.
3.3. Administratori ai fondurilor de pensii private din România

Potrivit datelor furnizate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii
Private54, în România există șa pte societăți care administrează un fond de pensii – Pilon II,
respectiv nouă societăți care administrează un fond de pensii – Pilon III. Conform tabelelor
prezentate în continuare reiese că șase societăți administrează atât pilonul obliga toriu cât și
pilonul facultativ, aceste societăți fiind: GENERALI SOCIETATE DE ADMINISTRARE
A FONDURILOR DE PENSII PRIVATE S.A. ; ALLIANZ -ȚIRIAC PENSII PRIVATE

54 Autoritatea de Supraveghere Financiară -Sectorul Pensii Private, Registru
http://www.csspp.ro/registru/pilonul -iii/fonduri -de-pensii/11 , accesat la data de 18.02.2016.

57
SOCIETATE DE ADMINISTRARE A FONDURILOR DE PENSII PRIVATE S.A. ; BCR
PENSII, SOCIETATE DE ADMINIST RARE A FONDURILOR DE PENSII PRIVATE
S.A.; BRD SOCIETATE DE ADMINISTRARE A FONDURILOR DE PENSII PRIVATE
S.A.; NN PENSII SOCIETATE DE ADMINISTRARE A UNUI FOND DE PENSII
ADMINISTRAT PRIVAT S.A. ; AEGON PENSII – SOCIETATE DE ADMINISTRARE
A FONDURILOR DE PENSII PRIVATE S.A.
Tabel 3.3. 2 Administratori PILON II
DENUMIRE ADMINISTRATOR

Fondul de Pensii Administrat Privat ALICO METROPOLITAN LIFE SOCIETATE DE
ADMINISTRARE A UNUI FOND DE
PENSII ADMINISTRATE PRIVAT S.A.

Fondul de Pensii Administrat Privat ARIPI GENERALI SOCIETATE DE
ADMINISTRARE A FONDURILOR DE
PENSII PRIVATE S.A.

Fondul de Pensii Administrat Privat AZT
VIITORUL TĂU ALLIANZ -ȚIRIAC PENSII PRIVATE
SOCIETATE DE ADMINISTRARE A
FONDURILOR DE PENSII PRIVATE S.A.

Fondul de Pensii Administrat Privat BCR BCR PENSII, SOCIETATE DE
ADMINISTRARE A FONDURILOR DE
PENSII PRIVATE S.A.

Fondul de Pensii Administrat Privat BRD BRD SOCIETATE DE ADMINISTRARE A
FONDURILOR DE PENSII PRIVATE S.A.

Fondul de Pensii Administrat Privat NN NN PENSII SOCIETATE DE
ADMINISTRARE A UNUI FOND DE
PENSII ADMINISTRAT PRIVAT S.A.

Fond de Pensii Administrat Privat VITAL AEGON PENSII – SOCIETATE DE
ADMINISTRARE A FONDURILOR DE
PENSII PRIVATE S.A.
Elaborat de autor după sursa: C .S.S.P.P., Registru PILON II -Fonduri de Pensii
1. Generali – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.
este o companie ce are ca obiect de activitate atât administrarea unui fond privat de pensii
obligatorii – Pilonul II, cât și administrarea unui fond privat de pensii facultative – Pilonul
III. Obiectivul Generali implică activități de colectare, administrare și investire a
fondurilor. Generali Pensii a fost înființată la jumătatea anului 2007, în București, în
contextul în care România se pregatea pentru introducerea sistemului de pensii private
obligatorii – Pilonul II. Compania deține un c apitalul social de 52.000.000 RON, iar Ceska
pojistovna55 deține 99,99 % din acțiunile societății. Generali Societate de Administrare a

55 „Cea mai mare companie de asigurări universală de pe piața cehă” , https://www.ceskapojistovna.cz ,
accesat la data de 22.02.2016.

.

58
Fondu rilor de Pensii Private S.A. este parte constituentă a grupului Assicurazioni Generali
– unul dintre cei mai puternici asigură tori la nivel mondial, cu o experiență de 175 de ani în
domeniul asigurărilor. Generali Grup deține 315 companii consolidate din c are 126 de
holdinguri financiare56 și 113 societăți de asigura re; peste 40 de milioane de clienți în
întreaga lume și 66 000 de angajaț i. In 2006, Gen erali Grup a înregistrat o cifră de afaceri
de 64,5 miliarde Euro ș i un profit net de 2,4 miliarde Euro.
Tabel 3.3. 3 Administratori PILON III
DENUMIRE ADMINISTRATOR
Fond ul de Pensii Facultative AEGON
ESENȚIAL AEGON PENSII – SOCIETATE DE
ADMINISTRARE A FONDURILOR DE
PENSII PRIVATE S.A.
Fondul de Pensii Facultative AZT
MODERATO

Fondul de Pensii Facultative
AZT VIVACE

ALLIANZ -ȚIRIAC PENSII PRIVATE
SOCIETATE DE ADMINISTRARE A
FONDURILOR DE PENSII PRIVATE S.A.

Fondul de Pensii Facultative BCR PLUS BCR PENSII, SOCIETATE DE
ADMINISTRARE A FONDURILOR DE
PENSII PRIVATE S.A.
Fondul de Pensii Facultative BRD MEDIO BRD SOCIETATE DE ADMINISTRARE A
FONDURILOR DE PENSII PRIVATE S.A.
Fondul de Pensii Facultative EUREKO
CONFORT EUREKO – SOCIETATE DE
ADMINISTRARE A FONDURILOR DE
PENSII FACULTATIVE S.A.
Fondul de Pensii Facultative
NN ACTIV

Fondul de Pensii Facultative
NN OPTIM
NN ASIGURĂRI DE VIAȚĂ S.A.
Fondul de Pensii Facultative PENSIA MEA CERTINVEST PENSII SOCIETATE DE
ADMINISTRARE A FONDURILOR DE
PENSII FACULTATIVE S.A.
Fondul de Pensii Facultative RAIFFEISEN
ACUMULARE S.A.I. RAIFFEISEN ASSET
MANAGEMENT S.A.

Fondul de Pensii Facultative STABIL GENERALI SOCIETATE DE
ADMINISTRARE A FONDURILOR DE
PENSII PRIVATE S.A.
Elaborat de autor după sursa: C .S.S.P.P., Registru PILON III -Fonduri de Pensii

2. Allianz -Țiriac Pens ii Private , inființată în martie 2007, este o societate ce
are ca o biectul de ac tivitate colectarea, administrarea, precum și investirea activelor

56„Societate care deține cea mai mare parte de acțiuni a mai multor firme (filiale)” , Dicționar juridic.

59
fondur ilor de pensii private î n condiții câ t mai bune de profitabilitate, pe prin cipiul
diversificarii riscului și administrării prudențiale î n interesul fiecă rui participant.
Depozitarul fondurilor de pensii este BRD – Groupe Societe Generale S.A.
Fondul de pensii facultative AZT MODERATO a fos t autorizat de către
CSSPP prin decizia nr. 11/15.05.2007. Fondul are un profil de risc m ediu adresându -se
persoanelor cu un apetit redus s au mediu pentru risc , performanțele rezultând dintr -o
strategie investițională echilibrată . Activele fondul ui sunt investite preponderent î n
instrumente c u venit fix ș i ale pieț ei monetare. F ondul poate avea expunere în acțiuni
cotate la bursă . Dinamica a cestui fond este una echilibrată , astfel î ncat să profite de
perioadele de creștere globală , dar și să ofere protecț ie în perioadele de recesiune
economică .
Fondul de pensii facultative AZT VIVACE a fost autorizat de catre CSSPP
prin decizia nr. 42/10.07.2007. Fondul are un profil de risc ridica t adresându -se
persoanelor cu un apetit mai ridicat pentru risc, care vize ază obț inerea unor randamente
superioare pe termen lung. Activele fondului sunt investite atât în instrumente cu venit fix
și ale pieței mone tare cât și în acțiuni cotate la bursă. Acestea din urmă au o pondere mai
mare î n totalu l portofoliului fondului decat î n cazul fondurilor de pensii cu profil de risc
mediu. Dinamica acest ui fond poate manifesta fluctuaț ii pe durate scurte de tim p, dar prin
politica de investiții se urmăreș te pe termen lung cre șterea valorii unităț ii de fond.
3. BCR PENSII – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private
S.A. a fost înființată la mijlocul anului 2007, având ca obiect de activitate administrarea
fondurilor de pensii private și facultative, prin Fondul de Pensii Administrat Privat BCR și
Fondul de Pensii Facultative BCR PLUS.
Fondul de Pensii Administrat Privat BCR este gândit pentru a ușura trecer ea
de la salariu la pensie și pentru a asigura un viitor cât mai confortabil financiar.
Participanții beneficiază de o pensie privată distinctă de cea furnizată de sistemul public,
care nu costă nimic suplimentar contribuțiilor individuale de asigurări sociale datorate.
Contribuția fiecăruia este virată lunar în contul său individual și clientul este proprietarul
activului personal acumulat.
Fondul de Pensii Facultative BCR PLUS reprezintă o alternativă bună de
economisire pentru vârsta pens ionarii, clienții având acces la fondul lor de acumulare prin
platforma pusă la dispoziție de către BCR PENSII.

60
4. BRD – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A .
reprezintă o societate pe acțiuni care are ca activitate principală adm inistrarea fondurilor de
pensii private, P ilonul II ș i Pilonul III. BRD Pensii reunește experiența și valorile a două
mari companii, lideri în domeniul lor: experiența bancară a BRD – Groupe Société
Généra le și experiența în pensii și asigurări de viață a Sogecap. Fonduril e de pensii
administrate sunt promovate și distribuite prin intermediul rețelei BRD – Groupe Société
Générale .
5. Achmea B.V. (actuala d enumire a Eureko B.V.) a achiziționat î n 2004
Interameric an Romania, o companie de tradiție ce acționa pe piața românească încă din
1994. Eureko în Româ nia este parte a Achmea B.V ., unul dintre cele mai puternice grupuri
financ iare din Europa. Acționarii principali ai grupului sunt Achmea Associațion și
Rabobank57. În 2007, Eureko Pensii a fost una dintre primele companii implicate în
reforma sistemului de pensii, act ivând în prezent în sectoru l pensiilor private
facultative prin Fondul de Pensii Facultative EUREKO CONFORT .
Fondul de Pensii Facultative EUREKO CONFORT , lansat pe piața
românească la î nceputul anului 2009 , oferă participanților siguranța că la momentul
retragerii din activitate vor primi cel pu țin suma investită î n fond. Fondul oferă de
asemenea acces permanent la informaț ii despre contul individual prin intermediul unei
platforme puse la dispoziție de companie, clienților.
6. Grupul NN din Romania , include activitățile NN Asigurări de Viață ș i NN
Pensii, companii lider pe piețele de profil, NN Pensii si NN Investment Management,
numarul patru în topul companiilor de administrare a fondurilor mutuale din Romania.
ING ( actualmente NN) in tră pe piața pensiilor private î n 2007, după ce activase pe piață
încă din 1997 sub denum irea de Nederlanden Asigurări de Viață, urmând ca în 2003 să se
numească ING Asigurări de Viață. NN Pensii deține un fond Pilon II – Fondul de Pensii
Administrat Privat NN , respectiv două fonduri Pilon III – Fondul de Pensii Facultative NN
ACTIV și Fondul de Pensii Facultative NN OPTIM.
Fondul de Pensii Administrat Privat NN este un fond cu cel mai scăzut grad de
risc, sumele fiind investite în instrumente mai sigure (de tipul titluri de stat, certificate de
trezorerie, depozite, etc.) și au o alocare redusă î n instru mente mai riscante (de tipul
acțiuni, obligaț iuni corporative, etc.) ;

57„Rabobank este o bancă de și pentru clienți, o bancă de cooperare, o bancă social – responsabilă. Scopul
acesteia este de a fi lider pe toate piețele financiare din
Olanda” https://www.rabobank.com/en/home/index.html , accesat la data de 22.02.2016

61
Fondul de Pensii Facultative NN ACTIV este un fond cu profilul de risc ridicat
prin care contribuțiile ș i transferurile de lichiditati baneș ti de l a alt fond la fondul NN Activ
se vor con verti în unități de fond ș i diviziuni ale acestora;
Fondul de Pensii Facultative NN OPTIM reprezintă un fond cu profilul de risc
mediu prin care contribuțiile și transferurile de lichidități băneș ti de la alt fond la fondul
NN Optim se vor con verti în unități de fond ș i diviziuni ale acestora; În momentul
solicită rii dreptului la pensia facultativă, NN îți garantează că valoarea activulu i personal
va fi cel puțin egală cu suma contribuțiilor. Cu alte cuv inte, dacă în momentul în care
dorești să primești pensia facultativă , valoarea c ontului individual este mai mică decât
suma contribuțiilor nete efectuate pană în acel moment în NN Optim, NN plă tește
clientului suma contribuț iilor nete.
7. Metropolitan Life – Societate de Adm inistrare a unui Fond de Pensii
Administrat Privat S.A. înființată la 9 iulie 2007, este o companie afiliată MetLife –
Metropolitan Life Insurance Com pany, un lider global în asigură ri, planuri de pensii și
programe de beneficii pentru an gajaț i; scopul acesteia fiind de administrare a activelor
Alico Fond de Pensii Administrat Privat – Pilon II . Principalul acț ionar al Metropolitan
Life Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat S. A este
Metropolitan Life Asigură ri S.A. care fa ce parte din companiile MetLife.
8. Certinvest Pensii activează pe piața românească din mai 2007 și reprezintă
compania de administrare a fondurilor de pensii private din cadrul grupului Certinvest.
Compania a fost înființată pentru a administra fondul de pensii private facultative Pensia
Mea , la acel moment, compania fiind parte a grupului internațional Aviva, unul dintre cei
mai mari asigurători la nivel mondial. În anul 2013, compania a trecut în portofoliul
grupului internațional Metropolitan, pentru ca în aprilie 2015, aceasta să devină parte a
grupului financiar românesc Certinvest, completând oferta de servicii de economisire pe
termen lung.
9. Aegon Pensii Privat e face parte din grupul internaț ional Aegon, activând pe
piața din România încă din anul 2007. La nivel mondial, reprezintă unul dintre cei mai
importanț i furnizori d e servicii financiare, specialiști în asigurări de viață, planuri de pensii
si soluții investiț ionale. Inițial a fost c ompania de pensii private BT AEGON FOND DE
PENSII S .A., î n parteneriat cu Grupul Banca Trans ilvania. Aegon Pensii Private deține
Fondul VITAL.

62
Fondul VITAL oferă posibilitatea de a porta contribuția din prezen t, la sistemul
național de pensii, către un fond administrat privat oferind totodată flexibilitate și
siguranță .
10. Raiffeisen ASSET MANAGEMENT S.A . reprezintă subsidiara grupului
Raiffeisen in Româ nia ce are ca obiect de a ctivitate administrarea investiț iilor; parte a un ui
grup financiar integrat ce se bazează atat pe pr egatirea specialiștilor, cat ș i pe expertiza
Raiffeisen Capital Manag ement (RCM) centrul de competență al grupului în domeniul
administrării investiț iilor. Raiffeisen deține un find de pensii facultativ – Pilon III, denumit
Fondul de pensii facultative Raiffeisen Acumulare .
Fondul de pensii facultative Raiffeisen Acumulare are drept obiectiv creșterea
pe termen lung a capitalului investit în condițiile asumării unui nivel de risc moderat.
Pentru asigurarea stabilității fondului, respectiv a unui flux de venit uri certe, majoritatea
resurselor sunt plasate î n titluri de stat și instrumente ale pieț ei monetare.

63
CAPITOLUL 4 . ANALIZA COMPARATIVĂ ÎNTRE SISTEMELE DE
PENSII DIN ROMÂ NIA ÎNTRE ANII 2012 – 2014
4.1. Analiza evoluției veniturilor Bugetului asigurărilor sociale de stat în
România în perioada 2012 – 2014

Tabel 4.1. 1 Evoluția veniturilor între 2012 – 2014
– milioane lei –
DENUMIRE INDICATORI ANUL
2012 2013 2014
Total venituri, din care: 48.849 50.162 52.397
1.Veniturile curente, din care: 36.429 38.100 38.769
a) Contribuțiile de asigurări: 36.271 37.933 38.633
a.1) Contribuțiile de asigurări
sociale datorate de angajatori 25.747 27.622 28.212
a.2) Contribuțiile de asigurări
sociale datorate de asigurați 12.192 10.311 10.420
a.3) Contribuțiile de asigurări
pentru accidente de muncă și boli
profesionale 276 282 292
a.4) Contribuțiile la fondul de
pensii administrate privat -2.501 -3.094 -3.798
a.5) Alte contribuții 557 2.812 3.507
b)Veniturile nefiscale 153 166 136
2. Subvenții 13 12 13
3. Contribuții către bugetul de
asigurări sociale de stat, bugetul
asigurărilor pentru șomaj și
bugetul fondului național unic de
asigurări sociale de sănătate
încasate în contul unic, în curs de
distribuire -740 -211 157
Elaborat de autor după sursa: Site -ul Casei Naționale de Pensii Publice disponibil la
https://www.cnpp.ro/en/cont -de-executie -bass, accesat la data de 01.04.2016

64
În 2012 , veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat au fost 48.849 de milioane
de lei și au fost constituite în principal din Contribuțiile de asigurări social e datorate de
angajatori în sumă de 36.271 milioane de lei, ceea ce reprezintă 34,68% din total venituri,
Contribuțiile de asigurări sociale datorate de asigurați, în sumă de 12.192 milioane de lei,
ceea ce reprezintă 24,96 din total venituri, iar contrib uțiile de asigurări pentru accidente de
muncă și boli profesionale au reprezentat doar 5,65% din total cheltuieli, alte contribuții
1,53% și venituri nefiscale 3,13%. Subvențiile de la bugetul de stat utilizate în vederea
acoperirii deficitului bugetar în anul 2012 sunt în sumă de 13 milioane de lei (0,02% din
total venituri încasate). Sume în curs de distribuire, care reprezintă contribuții către bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetului fondului național
unic de asigurări sociale de sănă tate încasate în contul unic sunt negative, în sumă de -740
milioane de lei (1,51% din total venituri încasate).
Pentru anul 2013 , veniturile Bugetului Asigurărilor Sociale au fost în sumă de
50.162 milioane de lei, cu 2,68% mai mult decat veniturile aferente anului 2012, creștere
slabă ca urmare a creșterii numărului de salariați cu doar 0,38% mii persoane și a caștigului
mediu brut cu 4,85% și implicit a volumului contribuțiilor colectate de la angajatori și
asigu rați (vezi tabelul 4.2.1); astfel, Contribuțiile de asigurări sociale datorate de angajatori
au fost în sumă de 27.622 milioane de lei, ceea ce reprezintă 72, 81% din total venituri, cu
7,28% comparativ cu anul 2012, Contribuțiile de asigurări sociale dat orate de asigurați, în
sumă de 10.311 milioane de lei, ceea ce reprezintă 20,56% din total venituri, cu 15,43%
mai puțin în comparație cu anul 2012, iar Contribuțiile de asigurări pentru accidente de
muncă și boli profesionale au reprezentat d oar 0,56% di n total cheltuieli și veniturile
nefiscale 0,33%. Subvențiile de la bugetul de stat utilizate în vederea acoperirii deficitului
bugetar în anul 2013 sunt în sumă de 12 milioane lei (0,02% din total venituri încasate).
Sume în curs de distribuire, care re prezintă contribuții către bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetului fondului național unic de asigurări
sociale de sănătate încasate în contul unic sunt negative, în sumă de -211 milioane de lei
(0,42% din total venituri încasate).
Veniturile Bugetului Asigurărilor Sociale în anul 2014 au fost în sumă de 52.397
milioane de lei, cu 7,26% mai mult decât veniturile aferente anului 2012, respectiv 4,46%
față de anul 2013, ca urmare a creșterii numărului de salariați cu 111,7 mii de persoane față
de anul 2012, cu 95,6 mii persoane față de anul 2013, și a caștigului mediu brut cu 12,84%
pentru anul 2012, respectiv 7,62% pentru anul 2013 și implicit a volumului contribuțiilor
colectate de la angajatori si a sigurați cu doar 6,5% față de anul 2012 și cu 1,84% față de

65
anul 2013; astfel, Contribuțiile de asigurări sociale datorate de angajatori pentru anul 2014
au fost în sumă de 28.212 milioane lei, ceea ce reprezintă 53,84% din total venituri, cu
9,57% compara tiv cu anul 2012 și cu 2.14% față de anul 2013, Contribuțiile sociale
datorate de asigurați, în sumă de 10.420 milioane de lei, ceea ce reprezintă 19,89% din
total venituri, cu 14,55% mai puțin față de anul 2012 și cu 1,05% mai mult în comparație
cu anul 2 013. Contribuțiile de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale au
reprezentat doar 0,56% din total venituri , iar alte contribuții și venituri nefiscale – venituri
din vânzări de bunuri și servicii respectiv, venituri din proprietate, în s umă de 3.643
milioane lei, au reprezentat 6,95% din total venituri. Subvențiile de la bugetul de stat
utilizate în vederea acoperirii deficitului bugetar în anul 2014 , în sumă de 13 milioane lei
(0,02% din total venituri încasate), precum și sume în curs de distribuire, care reprezintă
contribuții către bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj și
bugetului fondului național unic de asigurari sociale de sănătate încasate în contul unic, în
sumă de 157 milioane de lei (0,30% din total venituri încasate) .

Tabel 4.1. 2 Evoluția numărului de salariați și a câștigului salarial mediu brut
în perioada 2012 – 2014
DENUMIRE
INDICATORI ANUL
2012 2013 2014
Număr salariați
(mii persoane) 4.311,6 4.328,0 4.423,3
Câștigul salarial mediu
brut
(lei/salariat) 2.063 2.163 2.328
Elaborat de autor după sursa: Institutul Național de Statistică
Referitor la numărul de salariați, în 2012 aceștia au fost în sumă de 4.311,6 mii de
persoane care contribuiau la fondul de asigurări sociale, cu 139,4 mii de persoane mai mult
față de anul 2011, după cum prezintă Institutul Național de Statist ică. În paralel, câștigul
salarial mediu brut pentru anul 2012 a fost de 2063, o evoluție de 51 de lei/salariat față de
anul precedent. În anul 2013, numărul salariaților ajungea la 4.328 mii de persoane, ceea
ce înseamnă o creștere de doar 0,38%; în schi mb, Caștigul salarial mediu brut a crescut cu

66
100 de lei/salariat față de 2012, adică o creștere de 4, 85%. Pentru ultimul an analizat, 2014,
Numărul salariaților a fost în sumă de 4.423,3 mii de persoane adică o creștere de 2,60%
comparativ cu anul 2012 și o creștere de 2,20% față de anul 2013; Câștigul salarial pentru
anul 2014 ajunge la 2328 de lei/salariat, o creștere de 7,63% comparativ cu anul 2013 și cu
12,85% față de anul 2012.
Tabel 4.1. 3 Evoluția numărului mediu al pensionarilor și pensia medie lunară de
asigurări sociale de stat și agricultori
Elaborat de autor după sursa: Casa Naținală de Pensii Publice
În ceea ce privește evoluția numărul mediu al pensionarilor, după cum arată și
Tabelul 4.1.3 , pentru anul 2012, numărul acestora scade la 5.321.262 de la 5.382.992 în
anul 2011 – informații furnizate de Casa Națională de Pensii Publice , adică, cu 61.730 mai
puțini pensionari, ceea ce înseamnă o diminuare cu 1,16%. În paralel, pensia medie lunar ă
crește cu 4 lei de la 720 în anul 2011 și ajunge la 724 în anul 2012, adic ă 0,56%. Anul
2013 vine cu o scă dere în ceea ce privește numărul pensionarilor, de la 5.321.262 în 2012
la 5.246.328 în 2013, o reducere de 78.932 pensionari, adică o pondere de 1, 43%; în
schimb, pensia medie lunară a crescut, ajungând la 757, adică o creștere de 4,65%. Trendul
descrescător se menține și pentru anul 2014, numărul mediu al pensionarilor din acest an
este de 5.196.073, cu o scădere cu 125.189 pensionari raportat la an ul 2012, adică 2,40%;
respectiv cu o scădere cu 50.255 pensionari față de 2013, adică 0,96%; În schimb, pensia
medie lunară crește ajungând la suma de 795 lei, mai mult cu 38 de lei comparativ cu anul
2013, adică 9,81% ; cu 71 de lei mai mult față de anul 2012, adică 5,02%.
DENUMIRE
INDICATORI
UM ANUL

2012
2013
2014
Numărul mediu
al
pensionarilor,
Total pers. 5.321.262 5.246.328 5.196.073
Pensia medie
lunară
lei
724 757 795

67
4.2. Analiza evoluției cheltuielilor Bugetului asigurărilor sociale de stat în
România în perioada 2012 – 2014

4.2. 1 Evoluția cheltuielilor între 2012 – 2014
– milioane lei –
DENUMIRE INDICATORI ANUL
2012 2013 2014
Total cheltuieli, din care: 43.784 45.349 47.363
A. Asigurări și asistență socială ,
din care: 43.689 45.252 47.263
A.1)Pensii și ajutoare pentru
bătrânețe; 43.147 43.971 46.729
A2)Asistența acordată
persoanelor în vârstă 297 298 288
A.3) Ajutoare pentru urmași 457 468 500
A.4) Alte cheltuieli în domeniul
asigurărilor și asistenței sociale 542 522 534
B. Asigurări și asistență socială
pentru accidente de muncă și boli
profesionale: 94 97 99
B.1.Pensii și ajutoare pentru
bătrânețe 62 62 61
B.2. Asistență socială în caz de
boli și invaliditate 26 26 29
B.3.Asigurări pentru șomaj – 0.6 0.3
B.4.Ajutoare pentru urmași 2 1 2
B.5.Alte cheltuieli în domeniul
asigurărilor și asistenței sociale 5 6 7
C. EXCEDENT/DEFICIT 5.065 4.812 5.033
Elaborat de autor după sursa: Site -ul Casei Naționale de Pensii Publice, disponibil la
https://www.cnpp.ro/en/cont -de-executie -bass, accesat la data de 01.04.2016

68
În anul 2012 cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat au fost în sumă de
43.784 milioane de lei, ponderea cea mai însemnată au fost cheltuielile cu pensiile și
ajutoarele pentru bătrânețe în sumă de 43.147 milioane de lei, 98,55% di n total cheltuieli,
precum și alte cheltuieli în domeniul asigurărilor și asistenței sociale în sumă de 542
milioane de lei, 1,24% din totalul cheltuielilor, aceste cheltuieli au fost reprezentate de
concedii plătite pentru creșterea copilului până la vârs ta de 2 ani, indemnizații pentru
incapacitate temporară de muncă, etc. Excedentul bugetului asigurărilor sociale pe anul
2012 a fost în sumă de 5.065 milioane de lei.
Pentru anul 2013, cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat au f ost în sumă
de 45.349 milioane de lei, cu 3,57% mai mult comparativ cu an ul anterior (vezi tabelul 4.2.
1), ponderea cea mai însemnată au avut -o cheltuielile cu pensiile și ajutoarele pentru
bătrânețe în sumă de 43.971 milioane de lei, 96,96% din totalul c heltuielilor, cu 3,57% mai
mult comparativ cu anul 2012, precum și alte cheltuieli în domeniul asigurărilor și
asistenței sociale în sumă de 522 milioane de lei, 1,15% din total cheltuieli, și o pondere
foarte redusă au avut -o cheltuielile pentru Asigurări și asistență socială pentru accidente de
muncă și boli profesionale în sumă de 97 milioane de lei. Excedentul bugetului asigurărilor
sociale de stat pe anul 2013 a fost în sumă de 4.812 milioane de lei.
În anul 2014, cheltuielile bugetului as igurărilor sociale de stat au fost în sumă de
47.363 milioane de lei, cu 8,17% mai mult comparativ cu anul 2012 și cu 4,44% mai mult
față de anul 2013 (vezi tabelul 4.2. 1 ) chiar dacă numărul pensionarilor a scăzut cu 50.255
față de 2013 și cu 125.189 pen sionari comparativ cu anul 2012, pensia medie lunară a
crescut cu 5,02% față de anul 2013 și cu 9,81% comparativ c u anul 2012 (vezi tabelul 4.2.
2 și 4.2. 3 ). Ponderea cea mai însemnată au avut -o cheltuielile cu pensiile și ajutoarele
pentru bătrânețe în s umă de 46.729 milioane de lei, 98,66% din totalul cheltuielilor, cu
6,27% mai mult comparativ cu anul 2013, respectiv cu 8,30 față de anul 2012, precum și
alte cheltuieli în domeniul asigurărilor și asistenței sociale în sumă de 534 milioane de lei,
1,15% din totalul cheltuielilor, o pondere foarte redusă au avut -o cheltuielile pentru
Asigurări și asistență socială pentru accidente de muncă și boli profesionale în sumă de 99
milioane de lei. Excedentul bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014 a fost în
sumă de 5.033 milioane de lei.

69
4.2. 2 Evoluția numărul mediu al pensionarilor din sistemul
de asigurări sociale de stat și agricultori
– persoane –
Elaborat de autor după sursa: Site -ul Casei Naționale de Pensii Publice
Referitor la totalul numărului mediu al pensionarilor, pentru anul 2012, a fost de
5.321.263 persoane, din care cea mai mare pondere este atribuită pensiei pentru limită de
vârstă, adi că 3.813.793, ceea ce înseamnă 71,67%; pensia pentru inva liditate de 780.123
persoane, înseamnă 14,66% din numărul mediu al pensionarilor, compus din cele trei
categorii de invaliditate fi ecare cu câte o cotă de 4,93%, 48,88% respectiv 46,18% din
totalul pensiei de invaliditate. Cei care au beneficiat de pensia anticipată parțială sunt în
număr de 113.305 persoane, adică 2,13% din totalul numărului mediu al pensionarilor. Pe
locul 3, ca procent , din totalul numărului mediu al pensionarilor, se află numărul celor
care au beneficiat de pensie de urmaș, de 602.030 persoane, adică 11,31% . DENUMIRE
INDICATORI
UM ANUL
2012 2013 2014
Numărul mediu al
pensionarilor,
Total: Pers. 5.321.262 5.246.328 5.196.073
a) Pentru limită de
vârstă, total : Pers. 3.813.793 3.805.498 3.798.751
b) Pensie anticipată Pers. 11.016 13.863 19.505
c) Pensie anticipată
parțială Pers. 113.305 101.528 95.505
d) Pensie invaliditate,
total: Pers. 780.123 735.031 705.285
– invaliditate gr. I Pers. 38.484 38.755 41.956
– invaliditate gr. II Pers. 381.376 344.920 322.479
– invaliditate gr.III Pers. 360.263 351.356 340.850
e) Pensie de urmaș Pers. 602.030 589.585 576.793

70
În anul 2013, totalul numărului mediu al pensionarilor a fost de 5.246.328
persoane, cu 1,43% mai puțin comparativ cu anul precendent; pensia pentru limită de
vârstă, de 3.805.498 persoane, scade, dar doar cu 0,22% fa ță de anul 2012. Același trend
descrescător se menține și în cazul totalului pensiei de invaliditate, în număr de 735,031
persoane, cu 6,13% mai puțin în c omparație cu 2012. În cazul pens iei de invaliditate, a
crescut doar numărul pe rsoanelor care au bene ficiat de pensie de invaliditate de grad I, de
la 38.484 persoane – la 38.755, o creștere de 0,70%. Scădere putem observa și în cazul
numărului persoanelor care au beneficiat de pensie de urmaș ( vezi tabe lul 4.2. 2 ) , cu
12.445 persoane, adică un procent de 2,11%; de asemenea, scădere de 11.777 persoane se
poate observa în cazul pensiei anticipate parțiale, ceea ce înseamnă 11,60% scădere. Un
trend ascendent pentru anul 2013 îl are pensia anticipată cu o creștere de 2.848 persoane,
adică 25,84%.
Ultimul an analizat, 2014, vine cu o scădere pe majoritatea segmentelor, astfel că:
totalul numărului mediu al pensionarilor prezintă o scădere de 125.189 persoane față de
anul 2012 și de 50.255 persoane comparativ cu anul 2013, adică 2,41% pentru pr imul caz,
respectiv , 0,97% pentru cazul al doilea; Pensia limită de vârstă, de asemenea, prezintă o
scădere ușoară, de 15.042 persoane, dacă ne raportăm la anul 2012, și de 6.747 comparat
cu anul 2013, ceea ce înseamnă scăderi de 0,40% respectiv, 0,18%. N umărul persoanelor
care au beneficiat de pensie de invaliditate scade cu 74.838 persoane din anul 2012, adică
9,60% , și cu 29.746 persoane din anul 2013, ceea ce înseamnă 4,22% procent de scădere.
Referitor la pensia de urmaș în anul 2014 existau 576.793 persoane care beneficiau, cu
25.237 persoane mai puțin, adică 4,38% și 12.792 persoane, ceea ce înseamnă 2,22%.

71
4.2. 3 Evoluția pensiei medii lunare de asigurări sociale de stat și agricultori
Elaborat de autor după sursa: Site -ul Casei Naționale de Pensii Publice
Dacă totalul numărului mediu al pensionarilor pe cei trei ani analizați scade, la
polul opus, totalul pensiei medii lunare crește, astfel că: în 2012 pensia medie lunară are o
valore de 724 de lei, pensia pentru limită de vârstă are o valoa re ceva mai mare, de 817 lei,
cea mai mare este pensia anticipată, de 931 de lei, pensia pentru invaliditate pentru toate
cele trei grade prezintă o medie de 556 de lei pe lună, pensia de urmaș reprezintă 366 de
lei lunar; în 2013 totalul pensiei medii lu nare crește cu 33 de lei ajungând la 757 de lei, o
creștere de 4,56%, creștere regă sim și în cazul pensiei pentru limită de vârstă, de 36 de lei,
adică un procent de 4,40 de lei, pensia anticipată pentru anul 2013 ajunge la 977 de lei, o
majorare cu 4,71%, pe de altă parte, pensia anticipată parțială scade cu 10 lei, în cazul
pensiei de invaliditate, media lunară pentru cele trei grade este de 569 lei, o creștere
descoperim (vezi tabelul 4.2. 3 ) și în cazul pensiei de urmaș, de la 366 la 386, adică un
proce nt de 5,18% creștere; pentru anul 2014, pensia medie lunară ajunge la 795 de lei, cu
9,81% mai mult comparativ cu anul 2012 și cu 5,02 mai mult față de 2013, pensia
DENUMIRE
INDICATORI
UM ANUL
2012 2013 2014
Pensia medie lunară,
total: Lei 724 757 795
a) Pentru limită de
vârstă, total : Lei 817 853 897
b) Pensie anticipată Lei 931 977 1.043
c) Pensie anticipată
parțială Lei 638 628 638
d) Pensie invaliditate,
total: Lei 556 569 577
– invaliditate gr. I Lei 554 566 536
– invaliditate gr. II Lei 565 579 587
– invaliditate gr. III Lei 546 559 573
e) Pensie de urmaș Lei 366 386 408

72
anticipată, pentru acest an, depășește 1000 de lei, ajungând la 1043 de lei, creștere de
12,03% față de 2012 și 6,76% comparativ cu anul 2013, pensia anticipată parțială revine la
valoarea din 2012, de 638 de lei, media pensiei de invaliditate ajunge la 577 de lei, ceea ce
înseamnă o creștere față de cei doi ani, cu 3,78% față de 1 an și cu 1,4 0% față de ce l de-al
doilea an analizat, pens ia de urmaș ajunge la valoarea de 408 lei, cu 42 de lei mai mult
comparat cu 2012 și cu 22 mai mult față de 2013.
În cazul sistemului de pensii private (vezi tabelul 4.3. 1) , pentru pilonul II, cel mai
mare număr de participanți în anul 2012 îl regăsim în cazul Grupul NN din Romania –
Fondul de Pensii Administrat Privat NN, cu un număr de 1.729.058 particianți; pe locurile doi
și trei se plasează Generali – Societat e de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. –
Fond ARPI cu un număr de 538.746 persoane , urmat de BCR PENSII – Societate de
Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. – Fond de Pensii Administrat Privat BCR cu
438.970 participanți. La polu l opus, cei mai puțini participanți se regasesc (vezi tabelul 4.3.
1) în cazul Aegon Pensii Private – Fond Privat VITAL cu 2.349 participanți și Allianz -Țiriac
Pensii Private – Fond AZT VIITORUL TĂU cu un număr al participanților de 19.672.
Pentru anul 2013, lider de piață se menține tot Grupul NN din Romania – Fondul de
Pensii Administrat Privat NN crescându -și numărul participanților la 1.781.165, o creștere de
52.107 pers oane, adică 3,01%. Locul doi , î n acest an este ocupat de Metropolitan Life – Societate
de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat S.A – Fond ALICO, cu un număr de
participanți de 847.777, creștere de 119,13% față de anul 2012. Generali – Societate de
Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. – Fond ARPI cade pe locul trei pe acest segment
de piață din România, cu un număr de parti cipanți de 568.049 , o majorare cu 29.303 participanți
față de anul precendent, adică un procent de 5,15%; de asemenea și BCR PENSII – Societate de
Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. – Fond de Pensii Administrat Privat BCR își
menține poziția pe piața fondurilor de pensii administrate privat, cu un număr de participanți de
474.983, descoperim și aici o creștere procentuală de 8,20% comparativ cu anul anterior. Ultima
poziție este menținută tot de Aegon Pensii Private – Fond Privat VITAL, care își mărește
portofoliul de participanți dar, doar cu 290 de persoane. Scădere descoperim în cazul Allianz -Țiriac
Pensii Private – Fond AZT VIITORUL TĂU, de 5.699 participanți, ceea ce justifică creșterea .

2
4.3. Analiza evoluției pensiilor private în funcți e de structura participanților și a ctivele nete, în România, între 2012 – 2014
Sistemul de pensii private – Pensia Privată Obligatorie PILONUL I
Tabel 4.3. 1 Evoluția numărului de participanți în sistemul de pensii private – PILON II, pentru anii 2012 – 2014
– persoane –
NR. CRT. DENUMIRE FOND ANUL
2012 2013
2014

1 Metropolitan Life – Societate de Administrare a unui Fond de Pensii
Administrat Privat S.A – Fond ALICO 386.912 847.777 880.300
2 Generali – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.
– Fond ARPI 538.746 568.049 601.143
3 Allianz -Țiriac Pensii Private – Fond AZT VIITORUL TĂU 19.672 13.973 14.299
4 BCR PENSII – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private
S.A. – Fond de Pensii Administrat Privat BCR 438.970 474.983 508.069
5 BRD – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. –
Fond de Pensii Administrat Privat BRD 203.453 235.902 270.858
6 Grupul NN din Romania – Fondul de Pensii Administrat Privat NN 1.729.058 1.781.165 1.833.997
7 Aegon Pensii Private – Fond Privat VITAL 2.349 2.639 7.688
Sursa: Calcule proprii după datele preluate de pe site -urile oficiale ale societăților de asigurări din România

73

2
În anul 2014, se menține aceeași ordine a pozițiilor: Grupul NN din Romania – Fondul de
Pensii Administrat Privat NN un număr de 1.833.997 participanți, cu o majorare procentuală de
6,07% față de anul 2012 și cu 3% comparativ cu anul 2013; Metropolitan Life – Societate de
Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat S.A – Fond ALICO cu un număr de
880.300 participanți, creștere de 493.388 persoane față de 2012 și cu 32.523 participanți
compara tiv cu anul anterior; Generali – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private
S.A. – Fond ARPI cu 601.143 participanți, mai mult cu 62.397 comparativ cu anul 2012, adică
11,58%, respectiv cu 33.094 persoane, adică 5,83% față de anul 2013; BCR P ENSII – Societate de
Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. – Fond de Pensii Administrat Privat BCR ajunge
în 2014 la o valoare de 508.069 participanți, cu 69.099 participanți mai mult față de 2012,
respectiv cu 33.086 participanți mai mult comp arativ cu anul precedent. Pe ultima poziție pe piața
din România se află tot Aegon Pensii Private – Fond Privat VITAL, cu un număr al participanților
de 7.688, creștere procentuală de 227,30% comparativ cu anul 2012, respectiv 191,32% față de
anul preceden t.
Grafic 4.3. 1 Media numărului total de participanți – PILONUL II – pentru anii
2012 – 2014

Sursa: Calcule proprii după datele regăsite în tabel ul anterior
Graficul prezintă un clasament al mediei numărului total de participanți la pilonul II de
pensie pentru cei trei ani analizați; observăm că însumând valorile celor 7 fonduri de pensie
PRIV AT NN ;
1.781.407
M. LIFE
ALICO;
704.996 GENERALI
ARPI; 569.313 AZT
VIITORUL
TĂU;
15.981 PRIV AT BCR;
474.007 PRIV AT BRD;
236.738 PRIV AT
VITAL ; 4 .225
74

3
obținem 3.786.667 participanți, adică un procent de 100%. Din aceștia, Fondul NN deține 47,04% ,
ceea ce plasează compania ca fiind lider de piață; Fondul ALICO cuprinde 18,62% participanți din
total; Fondul ARPI deține 15,03% ca segment din piață; Fondul PRIVAT BCR deține 12,52% din
totalul participanților; pon derea de 6,25% revine Fondului PRIVAT BRD; Fondul AZT
VIITORUL TĂU deține 0,42% din totalul numărului de participanți; pe ultimul loc se află Fondul
PRIVAT VITAL cu un procent de 0,12% din totalul participanților la pensia administrată privat.
Sistemul de pensii private – Pensia Privată Facultativă PILONUL III
Aegon Pensii Private – Fond Aegon ESENȚIA L – Acest fond nu cuprinde
informații referitoare la subiectul analizei pentru anii 2012 – 2014 deoar ece fondul a fost
introdus în 2015, conform cu numărul și data deciziei de autorizare a fondului de pensii:
Decizia nr.903/11.05.2015.
În cazul evoluției numărului de participanți în sistemul de pensii facultative –
Pilon III, după cum este prezentat și în tabelul 4.3. 2 , numărul persoanelor care aderă la un
astfel de fond sunt considerabil mai puține, astfel că, deși există mai multe fonduri de
pensii pentru acest caz, pentru anul 2012, numărut total a l participanților este de 292.661
persoane. Lider de piață și în acest caz se menține Grupul NN din România cu două
fonduri NN ACTIV și NN OPTIM, unde cel de -al doile a fond deține aproximativ 90.00 de
participanți; pe locul doi se află BCR PENSII – Societa te de Administrare a Fondurilor de Pensii
Private S.A. – Fond BCR PLUS cu 81.572 de participanți; urmată de Allianz -Țiriac Pensii Private
cu Fond AZT VIVACE și Fond AZT MODERATO cu 20.277 persoane respectiv, 34.213
persoane. Pe de altă parte, cel mai mic s egment de participanți îl deține Achmea B.V. (actuala
denumire a Eureko B.V.) – Fond EUREKO CONFORT cu 3.713 participanți, urmată de Generali
– Fond STABIL cu un număr de 4.722 participanți. Anul 2013 vine cu creșteri pentru toate
fondurile, excepție făc ând scăderea în cazul Certinvest Pensii – Fond PENSIA MEA, de la 10.292
la 10.259 persoane, scădere procentuală de 0,32%. Grupul NN din România cu cele două
fonduri prezină majorare de 9,10% – NN ACTIV și 10,44% – NN OPTIM; creștere ușoară
se observă și î n cazul Allianz -Țiriac Pensii Private cu cele două fonduri, de 0,11% pentru primul
fond și 0,23% pentru cel de -al doilea fond; în cazul BRD – Societate de Administrare a Fondurilor
de Pensii Private S.A. – Fond BRD MEDIO, creșterea este de 2.195 participa nți, ceea ce înseamnă
un procent de 18,79%; Achmea B.V. (actuala denumire a Eureko B.V.) – Fond EUREKO
CONFORT prezintă o creștere cu 44 de persoane, iar în cazul Generali – Fond STABIL o creștere
de 60 de persoane, ceea ce înseamnă 1,27%.
75

2
Tabel 4.3. 2 Evoluția numărului de participanți în sistemul de pensii private – PILON III , pentru anii 2012 – 2014
– persoane –
NR. CRT. DENUMIRE FOND ANUL
2012 2013
2014

1 Allianz -Țiriac Pensii Private
Fond AZT VIVACE
Fond AZT MODERATO 20.277
34.213 20.300
34.292 20.486
36.235
2 BCR PENSII – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private
S.A. – Fond BCR PLUS 81.572 86.114 98.310
3 BRD – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. –
Fond BRD MEDIO 11.679 13.874 16.445
4 Achmea B.V. (actuala denumire a Eureko B.V.) – Fond EUREKO
CONFORT 3.713 3.767 3.748
5 Grupul NN din Romania
Fond NN ACTIV
Fond NN OPTIM 29.177
89.161 32.096
99.551 35.407
111.277
6 Certinvest Pensii – Fond PENSIA MEA 10.292 10.259 10.067
7 Raiffeisen ASSET MANAGEMENT S.A. – Fond Raiffeisen
ACUMULARE 7.855 8.313 9.429
9 Generali – Fond STABIL 4.722 4.782 5.048
Sursa: Calcule proprii după datele preluate de pe site -urile oficiale ale societăților de asigurări din România

76

2
Același trend majoritar crescător se observă și în anul 2014: pentru fondurile Allianz –
Țiriac Pensii Private creșterile sunt de 1,03% și 5,91% pentru cele două fonduri raportat la anu l
2012 și 0,91% și 5,67% comparativ cu anul 2013; în cazul BCR PENSII – Societate de
Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. – Fond BCR PLUS creșterea este de 20,52%
comparativ cu anul 2013 și 14,16% față de 2014; pentru BRD – Societate de Admin istrare a
Fondurilor de Pensii Private S.A. – Fond BRD MEDIO majorările sunt de 40,81% față de 2012
respectiv, 18,53% față de 2013; referitor la Achmea B.V. (actuala denumire a Eureko B.V.) – Fond
EUREKO CONFORT, creștere în procent de 0,94% față de 2012 și scădere de 0,56% față de
2013; în cazul Grupului NN cu cele două fonduri (vezi tabelul 4.3. 2) prezintă creșteri de 21,35% și
24,80% față de anul 2012 respectiv, 10,32% și 11,78% față de 2013; în cazul Certinvest Pensii –
Fond PENSIA MEA descoperim scăd ere cu 2,24% față de 2012 și 1.87% față de 2013; pentru
Raiffeisen ASSET MANAGEMENT S.A. – Fond Raiffeisen ACUMULARE, majorările sunt de
20,04% raportat la 2012 și 13,42% față de 2013; în cazul Generali – Fond STABIL, creșteri de
6,90% și 5,56% comparativ cu anul 2013.
Grafic 4.3. 2 Media numărului total de participanți – PILONUL II I – pentru anii
2012 – 2014

Sursa: Calcule proprii după datele regăsite în tabel ul anterior

AZT VIV ACE ;
20.354
AZT
MODERATO;
34.913
BCR PLUS;
88.665
BRD MEDIO;
13.999 EUREKO
CONFORT ;
3.743 NN ACTIV;
32.227 NN OPTIM ;
99.996 CERTINVEST
PENSIA MEA;
30.618 RAIFFEISEN
ACUMULARE;
8.532 GENERALI
STABIL ; 4.851
77

3
Graficul reprezentativ pentru media numărului total de participanți, în cazul
pensiei facultative, p entru cele 10 fonduri de pensie, însumează o valoare medie totală de
337.898 participanți, din aceștia, o cotă de 29,59% din segmentul de participanți pe piața
din România o deține Fondu l NN OPTIM; urmată de Fondul BCR PLUS cu o pondere de
26,24%; Fondul AZT MODERATO cu o pondere de 10,33%, Fondul NN ACTIV cu
9,54% din numărul total ; Fondul CERTINVEST PENSIA MEA cu o pondere de 9,06%;
Fondul AZT VIVACE cu 6,02% din totalul participanților ; cu 4,14% Fondul BRD
MEDIO; 2,53% Fondul RAIFFEISEN ACUMULARE; Fondul GENERALI STABIL cu o
cotă de 1,43% respectiv, cu 1,11% din totalul participanților, Fondul EUREKO
CONFORT.
În 2012, cea mai mare valoare a activului (vezi tabelul 4.3. 3 ) o regasim în cazul
NN/Fond de Pensii Administrat Privat NN, cu 3.652.259.389 lei active totale din care
99,95% sunt active nete. Pe locul doi, AllianzȚiriac/Fond AZT VIITORUL TĂU, cu o
valoare de 2.240.820.380 lei a activului total din care 99,95% active nete. Generali/Fond
ARPI deține 788.498.032 lei, valoare active totale din care 99,95% active nete.
Metropolitan Life/Fond ALICO deține 682.513.716 lei din care 99,95% reprezintă
valoarea activelor nete. Cea mai mică valoare a activelor totale o regasim î n cazul
BRD/Fond de Pensii Administrat Privat BRD, doar 254.5399.232 lei.
În anul 2013 surprindem creșteri a valorilor activelor totale (vezi tabelul 4.3. 3 )
pentru toate cele 7 fonduri, astfel că: În cazul NN/Fond de Pensii Administrat Priva t NN
creșterea față de anul precedent este de 43,34%; pentru AllianzȚiriac/Fond AZT
VIITORUL TĂU majorarea este de 42,27%; locul trei în topul activelor deținute se află
Metropolitan Life/Fond ALICO, cu o creștere considerabilă de 177,73% comparativ cu
anul anterior; și în cazul Generali/Fond ARPI, creșterea este foarte mare, de 104,35% față
de anul 2012; BRD/Fond de Pensii Administrat Privat BRD își menține ultima poziție, dar
și în acest caz intervine o creștere a valorii activelor totale comparativ cu an ul anterior, de
53,99%.

78

2

Sistemul de pensii private – Pensia Privată Obligatorie PILONUL II
Tabel 4.3. 3 Evoluția valorii activului pentru anii 2012 – 2014
DENUMIRE
SOCIETATE/
FOND VALOAREA ACTIVULUI NET VALOAREA ACTIVULUI TOTAL
2012 2013 2014 2012 2013 2014
Metropolitan
Life/Fond ALICO
(lei) 682.195.933,26 1.895.405.831,82 2.714.329.483,65 682.513.716,26 1.895.605.244 ,00 2.715.672.929,76
Generali/Fond
ARPI (lei) 788.124.851,59 1.160.810.361,13 1.592.821.740,89 788.498.032,82 1.161.331.559,10 1.593.457.747,70
Allianz Țiriac/ Fond
AZT VIITORUL
TĂU (lei) 2.239.789.895,17 3.186.716.501,90 4.231.890.564,23 2.240.820.380,51 3.188.120.918,87 4.233.681.638,13
BCR Pensii/Fond
de Pensii
Administrat Privat
BCR (lei) 540.313.846,63 799.728.905,73 1.141.729.884,42 540.571.115,48 800.090.495,53
1.141.328.125,57

BRD/Fond de
Pensii Administrat
Privat BRD (lei) 254.539.232,73 389.463.201,96 572.107.237,76 254.675.461,01 389.640.648,43 572.402.669,40
NN/Fond de Pensii
Administrat Privat
NN(lei) 3.650.561.326,19 5.232.771.739,84 7.140.500.586,80 3.652.259.389,77 5.235.048.732,96 7.144.051.527,60
Aegon/Fond Privat
VITAL (lei) 276.303.588 ,00 416.319.680 ,00 1.709.850.196 ,00 276.453.383 ,00 416.542.111 ,00 1.710.713.430 ,00
Elaborat de autor după informațiile regăsite pe site-urile oficiale ale societăților de asigurări analizate

92

79

2
Același trend crescător se menține și în altimul an al analizei, 2014, creșterile
fiind de: 95,61% față de anul 2012, respectiv 36,47% comparativ cu 2013, pentru NN/Fond
de Pensii Administrat Privat NN; 88,95% comparativ cu 2012 și 32,80% față de 2013,
pentru AllianzȚiriac/Fond AZT VIITORUL TĂU; 518,81% comparativ cu anul 2012 și
310,69% față de 2013, în cazul Aegon/Fond Privat VITAL; 297,89% față de 2012
respecti v, 43,23% comparativ cu anul 2013, pentru Metropolitan Life/Fond ALICO;
102,09% și 37,21% pentru Generali/Fond ARPI; 111,13% față de anul 2012 și 42,65%
față de anul 2013, pentru BCR Pensii/Fond de Pensii Administrat Privat BCR; iar 124,76%
comparativ cu anul 2012 respectiv, 46,91% comparativ cu anul 2013, pentru BRD/Fond
de Pensii Administrat Privat BRD.
Grafic 4.3. 3 Cota de piață în funcție de activele nete – valoare medie pentru anii
2012 – 2014

Sursa: Calcule proprii după datele regăsite în tabel ul anterior

Graficul de mai sus se referă la cotele de piață deținute de fiecare fond în parte,
astfel că există o ordine descrescătoare a acestora, după cum urmează: Fondul PRIVAT
NN deține 39,45% din totalul activelor nete, urmat de F ondul AZT VIITORUL TĂU cu
23,78%, Fondul ALICO cu un procent de 13,03%, Fondul ARPI deține 8,70% din cota de
13%
9%
24%
6% 3% 39% 6%
FOND ALICO
FOND ARPI
FOND AZT VIITORUL TĂU
PRIVAT BCR
PRIVAT BRD
PRIVAT NN
PRIVAT VITAL
80

3
piață, Fondul PRIVAT BCR și Fondul PRIVAT VITAL dețin 6,11% respectiv, 5,91%, iar
Fondul PRIVAT BRD deține o cotă de piață de 2,99%.
Pentru BRD cu Fondul BRD MEDIO nu sunt prezente informații pe site -ul oficial
al băncii din România referitoare la valoarea activelor nete respectiv, valoarea activelor
totale. În ceea ce privește pensia facultativă, vorbim despre valori ale activului tot al,
considerabil mai mari, iar ca lider, pentru anul 2012, pentru acest indicator este Grupul NN
cu fondul NN ACTIV ce deține o valoare de 3.650.561.326 lei (vezi tabelul 4.2. 7); urmat
de Fondul NN OPTIM ce deține 202.559.642 lei ca valoare a activului to tal; următoarea
poziție este deținută de BCR Pensii/Fond BCR PLUS cu 102.195.172 lei , respectiv
Allianz -Țiriac/ Fond AZT MODERATO cu 88.401.837 lei; pe ultima poziție se află
Eureko/ Fond EUREKO CONFORT cu 3.200.076 valoare activ total. Pentru BRD cu
Fondul BRD MEDIO nu sunt prezente informații pe site -ul oficial al băncii din România
referitoare la valoarea activelor nete respectiv, valoarea activelor totale.
În anul 2013 surprindem creșteri pentru toate fondurile, cu o creșter e de 43% față
de anul precedent , GRUPUL NN cu Fondul ACTIV, sunt lideri pentru acest indicator,
urmat de Fondul OPTIM cu o creștere procentuală de 41,14%; pe locul trei ramâne BCR
Pensii/Fond BCR PLUS care și -a majorat activele totale cu 32,74%; Allianz -Țiriac cu
Fondul AZT MODERATO și -a majorat valoarea activelor totale față de anul 2012 cu
32,03%, iar pentru Fondul AZT VIVACE, majorare de 25,03%; RAIFFEISEN cu Fondul
RAIFFEISEN ACUMULARE pre zintă o creștere de 31,49%; Eureko cu Fondul EUREKO
CONFORT și Generali cu Fondul STABIL, aflate pe ultimile poziții prezintă majorări
procentuale de 36,27 respectiv, 41,60%.
În anul 2014, GRUPUL NN cu Fondul ACTIV rămâne în topul celor mai mari
valori ale activului total (vezi tabelul 4.2. 7) cu o creșt ere de 94,63% față de anul 2012 și
cu 35,79% comparativ cu anul 2013; pentru acest an, fondurile își mențin poziția iar după
Fondul ACTIV, Fondul OPTIM înregistrează și el majorări de 87,10% față de anul 2012
respectiv, 32,56% comparativ cu anul 2013; pentru Allianz -Țiriac cu Fondul AZT
MODERATO respectiv, Fondul AZT VIVACE observăm de asemenea creșteri de 62,02 și
48,46% față de 2012 respectiv, 22,70% și 18,75% comparativ cu anul 2013 ; în cazul
Certinvest cu Fondul PENSIA MEA se remarcă majorări procen tuale de 42,50%
comparativ cu anul 2012 și de 16,01% față de anul 2013.

93
81

2
Sistemul de pensii private – Pensia Privată Facultativă PILONUL III
Tabel 4.3. 4 Evoluția valorii activului pentru anii 2012 -2014
– lei –
DENUMIRE
SOCIETATE/
FOND VALOAREA ACTIVULUI NET VALOAREA ACTIVULUI TOTAL
2012 2013 2014 2012 2013 2014
Certinvest/ Fond
PENSIA MEA 28.561.696,18 35.083.719,45 40.702.289,52 28.626.105,34 35.161.616,55 40.792.562,66
Generali/Fond
STABIL 5.809.280,05 8.226.606.78 10.850.017,73 5.816.509,50 8.236.356,81 10.878.693,25
Allianz -Țiriac/
– Fond AZT
MODERATO
– Fond AZT
VIVACE 88.306.363,82
40.863.986,53

116.613.750,7 0
51.096.326,96

143.094.430,49
60.685.163,68
88.401.837,78
40.928.765,31 116.727.781,20
51.172.171,53 143.225.296,17
60.768.719,94
BCR Pensii/Fo nd
BCR PLUS 102.008.417,1 0 131.443.176,2 0 170.690.013,67 102.195.172,1 0 131.658.771,98 171.013.265,76
NN/
– Fond NN ACTIV
– Fond NN OPTIM 3.650.561.326,2 0
202.468.740,79
5.232.771.739,9 0
285.801.384,9 0

7.105.665.281 ,00
378.722.824,5 0
3.652.259.389 ,00
202.559.642,29
5.235.048.732, 10
285.901.737,2 0
7.108.411.426 ,00
378.981.025,5 0
RAIFFEISEN/Fond
RAIFFEISEN
ACUMULARE 30.226.596,97 39.735.183,02 49.478.075,97 30.280.838,22
39.815.860,40
49.571.341,69
Eureko/ Fond
EUREKO
CONFORT 3.199.962,32 4.361.236,99 5.318.772,28 3.200.076,82 4.361.716,80 5.319.040,15
Elaborat de autor după informațiile regăsite pe site-urile oficiale ale societăților de asigurări analiza te
82

2

Grafic 4.3. 4 Cota de piață în funcție de activele nete – valoare medie pentru anii
2012 – 2014

Sursa: Calcule proprii după datele regăsite în tabel ul anterior

Graficul se referă la pensia facultativă și cuprinde cotele de piață în funcție de
activele nete, astfel că: Fondul NN ACTIV deține 90,03% din media totalului activelor
nete, cea mai mare valoare; urmat de Fondul NN OPTIM , deținut tot de Grupul NN din
România, cu un procent de 2,75%; Fondul BCR PLUS deține 2,28% din valoarea
activelor nete; procentul de 1,96%, cotă de piață, este deținut de Fondul AZT
MODERATO ; cote apropiate de 0 dețin Fondurile precum PENSIA MEA – 0,79%,
Fondul STABIL – 0,14%, Fondul AZT VIVACE – 0,86%, Fondul RAIFFEISEN
ACUMULARE – 0,67%, precum și Fondul EUREKO CONFORT cu 0,52%.

1% 0% 2%
1%
2%
90% 3% 1% 0%
Fond PENSIA MEA
Fond STABIL
Fond AZT MODERATO
Fond AZT VIV ACE
Fond BCR PLUS
Fond NN ACTIV
Fond NN OPTIM
Fond RAIFFEISEN
ACUMULARE
Fond EUREKO
CONFORT
83

3
4.4. Analiza SWO T a sistemelor de pensii din România

Analiza SWOT a sistemului de pensii de stat

•Majorarea procentului
contribuției pentru
pensia obligatorie
administrată privat;
•Responsabilizarea
populației;
•Stimularea creșterii
economice prin
investirea sumelor
acumulate în fondul de
pensii obligatoriu
administrat privat; •Obligativitatea
participării tuturor
persoanelor angajate cu
acte, din România;
•Posibilitatea de a nu
primi niciodată pensia
pentru care ai contribuit,
în caz de deces ;
•Contribuțiile plătite
regulat pe o perioadă de
mai mulți ani sunt doar
direct redistribuite către
viitorii pensionari;

•Oferă siguranță
deoarece pensia este
administrată de statul
român;
•Statul român oferă
tuturor contribuabililor
drepturi egale și
beneficii după vârsta
legală de pensionare
conform contribuțiilor
achitate;

PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE
AMENINȚĂRI OPORTUNITĂȚI
• Pensie tot mai mică
datorită creșterii
numărului de
pensionari și scăderii
numărului de angajați
activi;
• Presiuni existente
asupra bugetului
asigurărilor sociale de
stat;
84

4
Analiza SWOT a sistemului de pensii privat

PUNCTE
TARI PUNCTE
SLABE
OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI • Eliminarea presiunii asupra
bugetului asigurărilor sociale
de stat;
• Stimularea creșterii economice
prin investirea sumelor
acumulate în fondurile de
pensii private;
• Dezvoltarea pieței de capital;
• Contibuțiile sunt nominale și,
după ce sunt virate în contul
salariatului devin proprietatea
acestuia;

• • Implică responsabilizarea
individului ;
• Lipsa unei educații în
vederea economisirii într –
un astfel de fond;
• Neîncrederea populației în
societățile de asigurări și
instituțiile bancare;

• Nu se plătește
impozit pentru
contribuție;

• Companiile au
oportunitatea de a -și atrage
angajații de partea lor prin
oferirea de pachete de
pensii private facultative
(Pilonul III), pentru care
beneficiază de deduceri
fiscale ;
• În caz de deces,
moștenitorii legali vor
beneficia de banii din
contul asiguratului ;
• Rata de rentabilitate a
fiecărui fond de pensii se
compară cu rata minimă de
rentabilitate a fondurilor
din piață ; • Corectitudinea angajatorilor
este de maximă importanță –
aceștia sunt obligați să depună
la timp declarațiile nominale
și să facă dovada viramentelor
efectuate privind contribuțiile
angajaților;
• Pentru neachitarea la timp a
obligațiilor de plată
reprezentând contribuțiile la
fondurile private sunt
prevăzute majorări și
penalizări;

85
44

5
CAPITOLUL 5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND SISTEMELE
DE PENSII DIN ROMÂNIA

Așa cum se cunoaște, pensiile reprezintă cea mai importantă formă de protecție
socială a persoanelor vârstnice . Prin dimensiunile cheltuielilor cu pensiile și ale numărului
de beneficiari (5,1 milioane de persoane în anul 2014), sistemul de pensii reprezintă și cea
mai mare categorie de cheltuieli publice și sociale.
Cheltuielile anuale cu pensiile în România sunt în jurul sumei de 45 milioane de lei.
Ponderea lor în PIB a fost în anul 2014 de aproximati v 8,3 %. De aceste pensii au beneficiat
în 2014 aproximativ 5.196.073 persoane, la un număr mediu de 4.423.300 salariați; pentru
fiecare persoană care contribuie la sistem și plătește impozite, revenind aproximativ 1,17
pensionari. Procesele socio -demografice și economice care caracterizează perioada
ultimelor două decenii în România (îmbătrânirea populației, reducerea populației active,
problemele macroeconomice în principal ale României în tranziție, migrația forței de
muncă tinere, etc.) și care se vor accentua în viitor, transformă problema protecției sociale
a persoanelor vârstnice și în special problema administrării mai eficiente a sistemelor de
pensii în cea mai mare provocare a sistemului de protecție socială.
România se co nfruntă în prezent cu: probleme majore de natură structurală –
reducerea numărului de salariați (cei care susțin sistemul de pensii prin contribuții);
presiuni suplimentare generate de introducerea fo arte târzie a pilonului II, cel al pensiilor
administrat e privat, care absoarbe în prezent din contribuții, dar va începe să ofere pensii
numai peste 15 ani; ponderea mare a contribuțiilor la fondul de pens ii în veniturile
angajaților și în ch eltuielile angajatorilor; presiuni sociale mari pentru ridicarea pens iei
medii la nivelul de 45,0% din salariul mediu brut pe economie ( în prezent salariul mediu
brut pe economie este 2681 lei iar pensia medie lunară este de 890 lei) .
De asemenea, pensionările anticipate și încadrarea excesivă în grupele de muncă cu
condiții deosebite și condiții speciale sau susținerea pilonului I de pensii cu fonduri
bugetare, au fost accentuate și au condus la o creștere exagerată a numărului de pens ionari
și la o reducere alarmantă a vârstei medii reale de pensionare. Cu un raport de dependență
de 1,17 pensionari pentru fiecare salariat care contribuie la fondurile de pensii , cu
perspectivele certe de scădere bruscă a numărului de tineri care vor int ra în următoarele
decenii pe piața muncii și vor contribui la sistem, România se află într -o situație dificilă .
86

6
Pensionările anticipate succesive aprobate prin hotărâri de guvern după 1990 au
mărit artificial numărul de beneficiari și au transformat fond ul de pensii într -un fond de
compensare a disfuncțiilor din sistemul de protecție socială, el preluând practic multe
dintre persoanele care urmau să fie trimise în șomaj. De asemenea, includerea pentru o
lungă perioadă a pensionărilor din agricultură pentr u care nu s -au plătit contribuții la
fondul de pensii și a altor categorii de beneficiari (cei cu concediu de creștere și îngrijire a
copilului, beneficiarii de concedii medicale etc.) printre beneficiarii plăților din fondul de
asigurări sociale, chiar da că a fost compensat prin suplimentare de la Bugetul de stat, a
diminuat veniturile pensionarilor.
Categoriei de pensii private obligatorii îi putem da titulatura de „regele“
sistemului, în condițiile în care au mai mult de 90% din active, respectiv din nu mărul de
participanți; pe de altă parte pensile facultative pot purta rolul de „cenușăreasă” a
industriei, deși a u apărut cu un an înaintea celor obligatorii58.
Sistemul de pensii în România este multipilon și teoretic include următoarele
categorii de pensii:
Tabel 5. 1 Schema sistemului de asigurări pentru pensii în România în anul 2016
Structura
Sistemului Implicarea
statului Implicarea
Angajatorului Contribuția
individuală Surse de
constituire
Pilonul I
Pensia de stat
PAYG DA Obligatorie Obligatorie contribuții angajat/
angajator
– buget de stat
pentru
acoperire deficit
Pilonul II
Pensia
privată
obligatorie DA Obligatorie Obligatorie
pană la 35 ani;
Facultativă –
35-45 de ani
(în 2007) – transfer
contribuție
pană la 6% din
venitul brut, de la
pilonul I
Pilonul III
Pensia
privată
facultativă NU Facultativă Facultativă Pană la maxim
15% din veniturile
individuale
Pilonul IV –
pensia privată
suplimentară NU Facultativă Facultativă Fără limită din
veniturile
individuale +
asigurare de viață
Elaborat de autor după informațiile regasite pe site -ul oficial CSSPP http://www.csspp.ro ,
accesat la data de 21.05.2016

58 Publicație online, Ziarul Financiar , din data de 25.11.2015, disponibil la http://www.zf.ro/banci -si-
asigurari/cum -arata -azi-sistemul -de-pensii -private -si-ce-solutii -exista -pentru -accelerarea -pilonului -de-pensii –
facultative -14898126 , accesat la data de 14.06.2016
87

7

 pilonul public, PAYG , inițial adaptat și reforma t în anul 2000 și apoi în 2010,
introduce în algoritmul de calcul „istoricul” contribuției personale; există perioadă minimă
și standard de cotizare pentru accesul la dreptul de pensie și este de tip DC (defined
contribuțion – beneficiile obținute variază în funcție de rezultatele investirii activelo r
fondului participantului) . În prezent este reglementat de Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice;
 pilonul privat obligatoriu , constituit prin tr ansferul parțial și treptat din
contribuția totală individuală la sistemul de asigurări sociale de bătrânețe (la 6% în 2016)59,
cu capitalizare, de tip DC, obligatoriu pentru persoanele pană la vârsta de 35 de ani în anul
implementării și facultativ pentru cei de 35 – 45 de ani; în prezent (2016 ), numărul
participanțilo r la acest sistem este d e cca. 4 ,5 milioane persoane, iar ponderea volumului
activ elor aferente în PIB este de 0,4 % (Legea 411/2004, cu modificările ulterioare);
 scheme de pensii individuale , bazate pe asigurări de viață de tipul pensiilor,
furnizate de companii de asigurări nați onale și internaționale, reglementată prin Legea
204/2006, cu aplicabilitate din iunie 2006. Pilonul III este denumirea dată sistemului de
pensii facultative, administrate de companii private, sistem bazat pe conturi individuale și
aderare facultativă. Par ticipanții la acest sistem sunt în număr de aproape 337.898
persoane, cu un fond de 300 milioane lei (2014 , date CSSPP). Spre deosebire de „pensiile
private obligatorii” (pilonul II), legislația pilonului III nu interzice participarea la pensi ile
facultative î n funcție de vâ rstă, oricine putând contribui în sistem cu până la 15% din
veniturile brute realizare lunar. Pentru a putea beneficia de o pensie facultativă, condițiile
legale impun ca fiecare participant să aibă cel puțin 90 de contribuții lunar e (nu neapărat
consecutive) făcute la fond, o varstă de cel puțin 60 de ani și o sumă minimă acumulată.60
Pensia privată facultativă – pilonul IV fără limită de contribuție, angajatul putând
contribui la acest fond cu orice sumă. P ensie p rivată supl imentară include și o asigurare de
viață cu opțiunea de a adăuga la poliță și acoperirea altor riscuri .
Prin urmare putem afirma că sistemul public de pensii are nevoie de o reformă
profundă, care să -l pună pe baze sustenabile, prin care să fie p rotejat nivelul de trai al
actualilor pensionari; aceasta este cu atât mai importantă cu cât acestora le revine și în

59 La momentul actual, sistemul de pensii private se află în faza de acumulare, conform unui calendar definit
al contribuțiilor, care prevede creșterea cotei contribuției cu 0,5 p.p. an ual pentru a atinge în acest an, nivelul
de 6% din salariul brut, (CSSPP, 2014).
60 http://www.csspp.ro/pilonul -3, accesat la data de 12.05.2016;
88

8
viitor un rol esențial în asigurarea unui venit de sub zistență la pensie, mai ales în cazul
păturilor sociale care au venituri salariale scăzute.
De adăugat este faptul că î n decursul următoarelor decenii, pensiile publice nu vor
mai putea furniza – în România , așa cum e cazul în aproape toate țările U niunii Europene –
un venit suficient pentru conservarea nivelului de trai di n timpul vieții active. Populația
trebuie informată și educată financiar astfel încât să aibă o imagine corectă asupra
viitorului sistemului de pensii publice și să ia decizia de economisire pentru pensie cât mai
din timp, mai cu seamă la debutul în carier ă.
O propunere de evidențiat, având în vedere că p ensiile private obligatorii reprezintă
o alternativă favorabilă , sustenabilă și cu largă acoperire socială pentru suplimentarea
pensiei publice, este necesară îndeplini rea eficient ă a acest ui rol prin stabilitate legislativă
și creștere accelerată a nivelului contribuțiilor, până la 8 -10% din venitul brut.
Dezvoltarea segmentului de pensii private facultative este imperios necesară pentru
a asigura confortul financ iar la pensie61; cea ma i solidă cale de a asigura o penetrare
masivă a acestui sistem de economisire este instituirea unei deducti bilități totale, mai
pregnantă decât în prezent, pentru a încuraja angajatorii să ofere pensii facultative în cadrul
pachetelor salariale.
Referitor la e ducația și cultura financiară a publicului larg , este de precizat faptul că
reprezintă o prioritate de prim rang, mai ales în ceea ce privește generațiile tinere, care au
șansa de a -și asigura o bătrânețe, cu precădere, confortabilă din pun ct de vedere financiar,
prin folosirea pensiilor private.
Tabelul următor prezintă ponderile din portofoliul de pensii private facultative ale
companiilor care le administrează, astfel putem observa că, pentru anul anterior, cea mai
mare pondere de plasamente s -a facut în titluri de stat cu un procent de aproximativ 64%;
companiile private aleg să folosească și achiziția de acțiuni la societățile cele mai bine
cotate de pe piața bursieră, plasamentele în fonduri fiind de 21%, de asemenea și
oblig ațiunile cor porative reprezintă o alternativă optimă în vederea plasării fondurilor. În
anul curent societățile din sistemul de pensii private continuă șă plaseze fondurile
populației în achiziții de titluri de stat, acestea având un grad de risc minim, pl asamentele
în acțiuni mai scad cu 0,6% ca urmare a creșterii pla smentelor în titluri de stat până la
65,4%.

61 Publicație online de specialitate, din data de 11.10.2015, disponibil la http://www.primm.ro/pensiile –ca-
prioritate_439.html , accesat la data de 15.06.2015
89

9
Tabel 5. 2 Structura de por tofoliu a fondurilor de pensii privat e facultative Data
Titluri de stat
Obligațiuni
municipale
Obligațiuni
supranaționale
Obligațiuni
corporative
Conturi bancare
Acțiuni
Fonduri mutuale
Instrumente
derivate
Instrumente
alternative

TOTAL
31.12.2015 63,9
% 2,5
% 1,4
% 4,5
% 3,9
% 21,0
% 2,8
% -0,1
% 0,0
% 100
%
31.12.2016 65,4
% 2,7
% 0,8
% 5,2
% 3,2
% 20,4
% 2,2
% 0,1
% 0,1
% 100
%
Elaborat de autor după sursa: Asociația pentru Pensiile Administrate Privat din România
(APAPR)

Ceea ce doresc să scot în evidență este faptul că, prin aceste plasamente, cu diferite
grade de risc, populația poate avea siguranța fondurilor întrucât administratorii fondurilor
încheie contracte de plasament pe perioade de timp mijlocii și ma ri (peste 5 ani) și chiar
dacă anumitor investiții le scade rentabilitate în perioade scurte de timp, per total siguranța
obținerii câștigurilor anticipate inițial este certă; astfel că populația care aderă la un astfel
de fond are siguranța sumelor econom isite pentru vârsta pensionării, companiile private
ținând seama și de coeficientul de depreciere al banilor în timp făcând ajustările necesare la
anumite perioade, cu acordul titularului fondului.
Referitor la noțiunea de a fi educat, p ensiona rii viitorului ar trebui să cunoască
primele concepte referitor la necesitatea de a economi si pe cont propriu , planificându -și
resursele financiare din timp, încă din anii de școală. “Sunt necesare eforturi îndelungate
pentru ca oamenii să depășească obișnuința de a depinde de stat. Educația financiară ar
trebui începută de la vârstele cele mai fragede” , a subliniat Adrian STĂVARU, Director
Investiții, AEGON Pensii. “Este nevoie de o schimbare profundă de mentalitate, ceea ce
înseamnă că procesul de ed ucare a publicului trebuie să fie unul persistent și destul de
îndelungat” , a adăugat Ioan VREME, CEO, GENERALI Pensii. În aceste condiții,
“prioritatea numărul unu a sistemului este… să funcționeze conform planului. Numai așa se
poate construi, odată cu activele sistemului, și un capital de încredere și interes din partea
populației”.62 Simona DIȚESCU, CEO, BCR Pensii, a adăugat însă că “nu trebuie să ne

62
90

10
așteptăm ca schimbarea de percepție, la nivelul publicului, să fie foarte rapidă. Este
nevoie să câști găm încrederea publicului, iar acest lucru se realizează în timp” .
În concluzie, trebuie să ne mobilizăm, să educăm și să formăm noi percepții despre
viitor , oamenilor care ne înconjoară, numai așa putem re aliza o reformă mentală de calitate
care să aibă și rezultate în decursul următoarelor decenii .
De ad ăugat este faptul că este importantă menținerea strategiei în domeniul
pensiilor care prevede: echilibrarea și consolidarea sistemului public de pensii;
diversificarea resurselor de asigurare a veniturilor la bătr ânețe; crearea resurselor de
asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale; asigurarea sustenabilității
financiare a sistemului public de pensii pe baza principiilor contributivității și solidarității
sociale; e liminarea inechităților și anomaliilor care mai există în sistemul public de pensii;
atingerea unei ținte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctu lui de pensie în
condițiile sustenabilității sistemului public de pensii;
Refo rma în domeniul pensiilor trebuie să urmărească în continuare parametrii
cheie ai construcției sistemului de pensii, respectiv indexarea pensiilor cu inflația și nu în
raport de evoluția salariului mediu pe economie, limitarea creșterilor discreționare a u nor
categorii de pensii, lărgirea bazei de impozitare prin includerea și a unor categorii de
angajați publici exceptați de vechiul sistem. Se continuă schema de prelungire a vârstei de
pensionare și de apropiere și apoi egalizare a vârstei standard între bărbați și femei, legarea
vârstei standard de pensionare de speranța de viață la naștere. În paralel, este necesară
dezvolt area de programe de sprijin a vâ rstnicilor săraci. Se continuă construcția pilonului
privat obligatoriu prin creșterea anuală a contr ibuției la fond. Ținta reformei este de a
asigura o rată de transfer pensie – salariu în momentul pensionării de 45%, pe fondul
asigurării (treptate a) sustenabilității fiecărui pilon.
91

2
Tabel 5. 1 Rate rentabilitate PILON II – aprilie 2016

Sursa: Statistici/ Autoritatea de Supraveghere Financiar ă

În prezent, toate fondurile din Pilonul II au obținut o rată de rentabilitate anualizată peste minimul aferent categoriei de risc din care
face parte, potrivit statisticilor ASF. Dintre cele 7 fonduri care activează pe piață, 6 au un profil de risc mediu, numai unul încadrandu -se în
categoria de risc ridicat. Fondurile de risc mediu au înregistrat un randament anualizat cuprins între 3,39% (Allianz Țiriac) respectiv, 6 ,08%
(Metropolitan Life) . Pe de altă parte, fondul ARPI, singurul cu profil de risc ridicat, a obținut un randament anualizat de peste 5,5%.
Atât r ata medie ponderată de rentabilitate a fondurilor de risc mediu în pr imii doi ani de lansare cât și cea de categor ie de risc ridicat au un
prag de 5,2287%.
Legislația prevede că, dacă rata de rentabilitate anualizată a unui fond se situează sub rata de rentabilitate minimă a
categoriei respective de risc, timp de două trimestre consecutive, se va institui măsura de sup raveghere specială a administratorului.
92

3

Tabel 5. 2 Rate rentabilitate PILON III – aprilie 2016

Sursa: Statistici/ Autoritatea de Supraveghere Financiar ă

În ceea ce privește cele 9 fonduri de pensii facultative, 7 dintre acestea se încadrează în categoria de risc mediu și doar 2 în
categoria de risc ridicat . Rata de rentabilitate minimă pentru profilul de risc mediu este de 0,0716%, iar profilul de risc ridicat prezintă o
rentabilitate minimă negativă de -0,1394% . 4 fonduri cu profil de risc mediu depășesc rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor
fondurilor, acestea fiind Fondul STABIL, BRD MEDIO, RA IFFEISEN ACUMULARE și BCR PLUS; pentru fondurile cu profil de risc
ridicat, doar fondul N N ACTIV depășește rata medie cu 0,2542%.

93

2

Una din prioritățile oricărui stat modern este de a crea un cadru legal care să
permită organizarea unui sistem de pensii cat mai viabil și realist, capabil să asigur e
cetățenilor săi ajunși la vâ rsta de pensionare un trai cat mai decent și lipsit de griji. Chiar și
în condițiile existenței unor sisteme de pensii atat publice cât și private performante, în
momentul pensionării are loc o reducere dramatică a venitului, fără, î nsă, ca nivelul
cheltuielilor să se diminueze semnificativ. Drept urmare, standardul de viață cu care fiecare
cetățean s -a obișnuit este dificil, dacă nu chiar imposibil, de menținut.
Persoanele vârstnice reprezintă un capital uman care în prezent e ste sub -utilizat din
perspectiva participării active la viața comunității și la susținerea dezvoltării economice și
sociale la nivel local. Prelungirea perioadei de independență financiară a persoanelor
vârstnice față de serviciile de asistență socială pub lice se poate realiza atat prin asigurarea
de venituri confortabile la ieșirea de pe piața muncii, prin benefi cii diversificate tip pensie,
cât și prin asigurarea posibilității de continuare a activității și completarea veniturilor din
pensie cu cele de pe piața muncii.
Evoluțiile din ultimii ani au evidențiat problemele sistemului actual de asigurări
pentru bătrânețe și vulnerabilitatea pilonului public de pensii în special față de evoluțiile
conjuncturale ale economiei . Criza a demonstrat că: sistemele de pensii operaționale în
prezent trebuiesc regândite, reanalizate și corectate, în special în perspectiva asigurării
sustenabilității financiare; trebuie depuse mai multe eforturi pentru a îmbunătăți eficiența și
siguranța schemelor de pensii, care să ofere persoanelor vârstnice mijloacele pentru o viață
decentă. Sistemele de pensii se confruntă cu dificultăți mari în a -și îndeplini „promisiunile
de pensii”, din cauza creșterii șomajului, a recesiunii și a volatilității pieței financiare.
Statele membre UE s e află în stadii diferite de (re) formare a sistemelor de asigurări și
asistență socială, în special a sistemului de pensii. În Europa Centrală și de Est, România a
fost însă țara cea mai întarziată în procesul reformei pensiilor și al trecerii la sistemul
pensiilor private. Reformarea sistemul de pensii din România a început practic abia în 2000
cand a apărut noua lege a pensiilor (Legea 19/2000) și pusă în aplicare începand cu 2001.
Până în acest an au avut loc revizuiri repetate ale vechii legi a pensiil or, problemele
financiare ale sistemului au fost parțial ameliorate/rezolvate prin măsuri de ajustări
secvențiale, fără o strategie de termen lung, ceea ce a adâncit și a creat (noi) inechități în
sistem .
Evoluțiile demografice din ultimul deceniu, mobilitatea forței de muncă,
dimensiunile ocupării informale și dinamica ratei de dependență economic ă impun o serie
94

3
de măsuri in domeniul reformării sistemului de pensii și al asigurării asistenței sociale
specifice vârstnicilor, cum ar fi: majorarea vârs tei de pensionare (la 65 de ani at ât pentru
bărbați cât și pentru femei și mai mult), aspect rezolvat parțial prin Legea 263/2010;
renunțarea la pensia anticipată în sistemul public sau cel puțin limitarea accesului și
evitarea acordării cu ușurință a aprobărilor necesare; atragerea tinerilor pentru înscrierea la
fondurile de pensii facultative, alături de pensiile private obligatorii, pentru a beneficia la
bătrânețe de venituri mai mari și diversificate decât cele cuvenite din sistemul
public/obligator iu de pensii; dezvoltarea unor programe de întârziere a pensionării pentru
persoanele vârstnice care se dovedesc încă capabile de performanțe la locul de muncă,
inclusiv prin programe de ocupare parțială/flexibilă, facilități fiscale asociative etc.;
recon versie profesională sau perfecționare și prelungirea vieții active și încurajarea
participării semnificative a persoanelor vârstnice în societate, inclusiv pe altă filieră
profesională sau în sistemul activităților sociale și/sau comunitare etc.
Prin urma re, în viitor politica în materie de pensii va rămâne o preocupare comună
pentru autoritățile publice, partenerii sociali, sectorul pensiilor și societatea civilă, la nivel
național și la nivelul UE. O platformă comună pentru monitorizarea tuturor aspectel or
legate de politica și de regl ementare în materie de pensii, î ntr-un mod integrat și pentru
reunirea tuturor părților interesate ar putea contribui la obținerea și menținerea unor pensii
adecvate, viabile și sigure.

95

4

Bibliografie

1. Antoniu , N., M. Adochiței, H. Cristea, I. Neagoe, D. Dumitrescu, V. Ilie, Finanțele
întreprinderilor, ASE, București, 1993, p. 269 și urm. ;
2. Bistriceanu, Ghe., Asigurările sociale în Finanțe publice, Ediția a V -a, coordonator
Iulian Văcărel, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2006 ;
3. Gaston Jéze, Le Budget, Paris, 1910; René Stourm, Le Budget , 1891; Esmein,
Cours élémentaire d'histoire du droit français , 1910, Paris.
4. Gliga, I., Drept financiar public, Editura ALL, București, 1994
5. Iulian, Văcărel, Gh. D . Bistriceanu, Florin Bercea, Finanțe publice Ed. a VI -a,
Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007;
6. Iulian, Văcărel, Florin Bercea, Gh. D. Bistriceanu, Teodor Stolojan, Finanțe
Publice, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1992;
7. Lăzeanu, M., Curs de știință și legislație financiară , editor M. Bădeanu, București,
1942;
8. Leon George, Elemente de știință financiară, vol. II, Editura Cartea Românească,
București, 1930;
9. Lalumière, P., Les Finances publiques, Librairie Armand Colin, Paris, 1970 ;
10. Moșteanu, T. coordonator ,Finanțe. Buget, Editura Economică, București, 2001 ;
11. Moșteanu T.,Gyorgy Attila, Buget și trezorerie publică , Edit ura Universală,
București, 2005;
12. Moșteanu T., Buget și trezorerie publică , Edit ura Universală, București, 2004;
13. Pavel, Belean, G. Anghelache, L. Risti, A. Gînguță, Buget și trezorerie publică în
România , Edi tura Economică, București, 2007;
14. Proiect Drept, Bugetul Public Național , Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, 2013;
15. Stoica, E., Descentralizarea financiară a serviciilor publice locale, Editura
„Dareco ”, București, 2004, p.20 și urm. ;
16. Suport de curs, Finanțe publice Modulul I , Facultatea de Științe Economice,
Universitatea Hyperion, București;
17. Susanu, M., Finanțe publice: concept e, principii, politici , Ed. Europlus, Galați,
2008;

***
1. Andreea, Ionescu, (22.09.2011), Presa locală, Cluj -Napoca, Principiile și rolul
asigurărilor sociale , articol disponibil on -line la
http://www.presalocala.com/2011/09/22/principiile -si-rolul -asigurarilor -sociale/
accesat la 10.11.2015.
2. Robobank, https://www.rabobank.com/en/home/index.html, accesat la data de
22.02.2016
3. Ceska pojistovna, https://www.ceskapojistovna.cz , accesat la d ata de 22.02.2016.

4. http://www.csspp.ro/registru/pilonul -iii/fonduri -de-pensii/11 , accesat la data de
18.02.2016.
96

5
5. Site-urile: NN România, Metropolitan Life România, Generali România, Allianz –
Țiriac România, BCR România, BRD România, Certinvest România, Aegon
România, Eureko România, Raiffeisen România ;
6. Document, „ Asigurări sociale și Calculul Pensiilor de Stat în România ”,
disponibil la http://documents.tips/documents/asigurari -sociale -si-calculul –
pensiilor -de-stat-in-romania.html , accesat la 11.03.2016;
7. Documente, Proiect – Evoluții și Determinări ale Sistemelor de Protecție Socială,
disponibil la http://documents.tips/documents/proiect -evolutii -si-determinari -ale-
sistemelor -de-protectie -sociala.html , accesat la data de 11.03.2016;
8. Publicație online, Ziarul Financiar , din data de 25.11.2015, disponibil la
http://www.zf.ro/banci -si-asigurari/cum -arata-azi-sistemul -de-pensii -private -si-ce-
solutii -exista -pentru -accelerarea -pilonului -de-pensii -facultative -14898126 , accesat
la data de 14.06.2016 ;
9. Publicație online de specialitate, din data de 11.10.2015, disponibil la
http://www.primm.ro/pensiile –ca-prioritate_439.html , accesat la data de
15.06.2015;

***
1. Buletine informative, CSSPP, 2012 -2013;
2. Institutul Național de Statistică , 2012 -2014 ;
3. Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, republicată, cu modificările și
completările ulterioare ;
4. Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice ;
5. Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ;
6. Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii adminis trate privat, republicată, cu
modificările și completările ulterioare ;
7. Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările
ulterioare ;
8. Registru, Autoritatea de Supraveghere Financiară;
9. Rapoarte, Casa Națională de Pensii, 2012 -2014;
10. Asociația pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR);

97