Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural [600316]

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

1
INTRODUCERE
Modulul intitulat Ecoturism și turism rural se studiază în anul III și are drept scop pregătirea
studenților în domeniul economiei comerțului, turismului și serviciilor
.Obiectivele cadru pe care ți le propun sunt următoarele:
 Cunoașterea f enomenului ecoturistic și a dezvoltării durabile;
 Eviden țierea necesității apariției ecoturismului ca formă de manifestare a
turismului durabil;
 Clarificarea, locul și importanta turismului rural în cadrul ecoturismului;
 Evidențierea modalităților de organ izare a activităților turistice în mediul
rural.
Conținutul este structurat în următoarele unități de învățare:
– Ecoturism , dezvoltarea durabilă și turism durabil;
– Management ecoturistic;
– Spațiul și turismul rural ;
– Agroturismul .
În prima unitate de învățar e intitulată Ecoturism , dezvoltarea durabilă și turism
durabil , vei regăsi operaționalizarea următoarelor obiective specifice:
 să te familiarizezi cu noțiunea de dezvoltare durabilă;
 să poți evidenția necesitatea apariției turismului durabil;
 să evidenție zi formele turismului durabil;
 să evidențiezi ecoturismul ca forma de manifestare a turismului durabil;
 să deprinzi principiile de acțiune a ecoturismului.
După ce vei studia conținutul cursului și vei parcurge bibliografia recomandată, pentru
aprofundare și autoevaluare îți propun exerciții și teste adecvate.
După ce ai parcurs informația esențială, în a doua unitate de învățare Management
ecoturistic vei achiziționa, odată cu cunoștințele oferite, noi noțiuni care îți vor permite:
 să te familiarizezi cu i deea de amenajare turistică a teritoriului cu valoare
ecoturistica;
 să poți evidenția obiectivele și principiile strategiei de amenajare turistică;
 să poți scoate în evidență principalele forme de poluare caracteristice industriei
hoteliere;
 să te familia rizezi cu conceptul de arie naturală protejată și cu activitățile turistice
ce se pot desfășura într -o zonă protejată, astfel încât impactul negativ să fie minim;
 să poți scoate în evidență legătura dintre globalizare și dezvoltarea turistică
durabilă.
După ce vei studia conținutul acestui capitol și vei parcurge bibliografia recomandată,
pentru aprofundare și autoevaluare îți propun exerciții și teste adecvate.

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

2
În cea de -a treia unitate de învățare intitulată Spațiul și turismul rural , vei regăsi
operațion alizarea următoarelor competențe specifice:
 sa deprinzi definitiile si să po ți realiza descrieri ale conceptului de spatiului rural.
 să te familiarizezi cu caracteristicile stabilite si acceptate pentru spatial rural ;
 să poți scoate în evidență funcțiile spațiului rural, după parcurgerea acestui
subcapitol;
 să po ți prezenta în funcție de factorii favorizanți clasificarea spatiilor rurale
 să deprinzi principiile dezvoltarii rurale și tipurile de sate turistice ;
După ce vei studia conținutul cursului și vei parcurge bibliografia recomandată, pentru
aprofundare și autoevaluare îți propun exerciții și teste adecvate.
În cea de -a patra unitate de învățare intitulată Agroturismul , vei cuno ște alternativa la
turismul tradițional, clasic, numit agroturism :
După ce vei studia conținutul cursului , vei fi în măsură să :
 să define ști conceptul de agroturism ;
 să recuno ști interferențele dintre turismului rural și agroturism;
 să te familiarizezi cu con ținutul activităților de agroturism;
 să cuno ști dezvoltarea agroturismul ui în țara noastră.
Pentru o învățare eficientă ai nevoie de următorii pași obligatorii:
 citești modulul cu maximă atenție;
 evidențiezi informațiile esențiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le adnotezi în
spațiul alb rezervat;
 răspunzi la întrebări ș i rezolvi exercițiile propuse;
 mimezi evaluarea finală, autopropunându -ți o temă și rezolvând -o fără să apelezi la
suportul scris;
 compari rezultatul cu suportul de curs și explică -ți de ce ai eliminat anumite
secvențe;
 În caz de rezultat îndoielnic reia î ntreg demersul de învățare.
Pe măsură ce vei parcurge cele patru module îți vor fi administrate două lucrări
de verificare pe care le vei regăsi la sfârșitul unităților de învățare 2 și 4. Vei
răspunde în scris la aceste cerințe, folosindu -te de suportul de curs și de resurse
suplimentare indicate. Vei fi evaluat după gradul în care ai reușit să
operaționalizezi obiectivele. Se va ține cont de acuratețea rezolvării, de modul
de prezentare și de promptitudinea răspunsului. Pentru neclarități și informații
suplimentare vei apela la tutorele indicat. 40% din notă provine din evaluarea
continuă (cele două lucrări de verificare) și 60% din evaluarea finală.
N.B. Informația de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în
consecință, parcurgerea obli gatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor și lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învățare.

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

3
1. ECOTURISMUL, DEZVOLT ARE DURABILĂ ȘI TURISM
DURABIL

Obiective specifice:
La sfârșitul capitolului, vei avea capacitatea:
 Să te familiarizezi cu noțiunea de dezvoltare durabila ;
 Să poti evidentia necesitatea aparitiei turismului durabil ;
 Să evidențiezi formele turismului durabil ;
 Să evidențiezi ecoturismul ca forma de manifestare a turismului durabil ;
 Să deprinzi principiil e de actiune a ecoturismului .

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore 1.1. Ecoturismul și dezvoltarea durabilă …………………………….. 4
1.2. Ecoturismul – componentă a turismului durabil ……………. 16
Rezumat …………………………………………………………………………….. 28
Teste de autoevaluare ………………………………………………………… 28
Bibliografie minimală ………………………………………………………… 30

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

4
1.1. ECOTURISMUL ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ
Ecoturismul a apărut ca o manifestare practică, aplicativă pe tot spațiul planetar pentru
a materializa prevederile înscrise în Co nvenția de la Paris cu privire la protecția
patrimoniului universal natural și cultural, emanație a conferinței mondiale a
UNESCO (1972), primul document care realizează o reconciliere a celor două
elemente ale mediului înconjurător: naturală și culturală
Considerații generale asupra turismului
Turismul se adresează populației de diferite vârste, profesii si condiții sociale, fiind o
activitate specific umană.
Pentru a practica turismul, populația trebuie să atingă anumiți parametri (standarde)
sociale si economice.
Turismul are puncte de tangență cu : geografia, geologia, istoria, biologia, economia,
psihologia, etc.
Metodologic, în evaluarea fenomenului turistic se utilizează:
– observarea, obținerea informațiilor – ca metodă de bază, punându -se astfel în evidență
aspecte precum: mediul turistic, resursele turistice, infrastructura turistică, circulația turistică ,
etc.;
– descrierea, prezentarea faptelor – ca mijloc de redare, de prezentare a tuturor elementelor
observate ;
– analiza, investigarea – care pr esupune implicarea unui set de instrumente, tehnici si metode
de evidențiere si explicarea legăturilor care se stabilesc între elementele fenomenului turistic;
– diagnoza – prin intermediul căreia sunt prezentate oportunitățile si amenințările aferente
diferitelor activități turistice sugerând, totodată, posibilitățile de reabilitare sau îmbunătățire a
performanțelor.
Turismul este un act care implică o călătorie temporară si care presupune efectuarea
unor cheltuieli. El este definit ca fiind un fenomen soc io-economic în continuă expansiune,
generat de nevoia umană de cunoastere, recreere si recuperare fizico -psihică în condițiile unei
civilizații solicitante, dar cu posibilități materiale superioare pentru majoritatea populației.
Scopul turismului este obți nerea unor satisfacții. Serviciile sunt oferite prin activități
productive care au fost considerate necesare în urma unei investigații prealabile.
Deoarece este o activitate spațio -temporală, trebuie în primul rând să definim zona
turistică care poate fi:
– zonă turistică emitentă care emite flux de turisti;
– zonă turistică receptoare care atrage flux turistic datorită caracteristicilor sale particulare:
natură, istorie, monumente, condiții balneo -climaterice etc.
Ansamblul călătoriilor între diferite zone produce o activitate economică bazată pe o
structură de piață. Această activitate economică generează, pe de o parte, o ofertă a
receptorului (atracții turistice și infrastructură), iar pe de altă parte, generează o cerere de
servicii (cazare, transport, informații etc).

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

5
Turistul este orice persoană care călătoreste într -o regiune, alta decât cea în care îsi
are resedința, pentru o perioadă de timp de cel puțin o noapte dar nu mai mult de un an, si al
cărei scop este altul decât desfășurarea unei activităț i remunerate în regiunea respectivă.
Excursionistul sau călătorul este vizitatorul care rămâne în regiune cel puțin 24 de
ore.
Fluxul turistic presupune o deplasare a turistilor dintr -un loc (emițător) în altul
(receptor), creând relații de marketing într e aceste două zone.
De reținut câteva cuvinte cheie!!!
Nevoia umană de recreere, Recuperare, Cunoastere, Om, Venituri , Disponibil
de timp liber , Călătorii, Infrastructură, Fond turistic , Turism, Economia turismului,
Consum turistic, Produs turi stic
Român ia se află între primele țări din lume care a abordat protecția mediului
înconjurător pentru turism, care a instituționalizat acest lucru prin crearea unui
organism specializat: Societatea de turism pentru protecția naturii , apărută la
începutul secolului XX, la Sinaia, și având ca mentor marele iubitor de natură,
Mihai Haret
Tipuri generale de turism
Deoarece orice structurare a domeniului turistic trebuie să se bazeze pe elementele
declanșatoare ale fenomenului respectiv, pe nevoia umană de recreere, ref acere si
culturalizare, în corelație cu durata timpului liber, se pun în evidență următoarele forme
majore de turism:
– turism de recreere;
– turism de îngrijire a sănătății;
– turism cultural;
– turism complex.
Turismul de recreere Principalele caracteris tici ale acestui tip de turism sunt:
– antrenează cel mai mare număr de persoane;
– ponderea decisivă a participanților se recrutează din rândul populației urbane;
– este practicat de toate grupele de vârstă, cu predilecție de tineret si grupa matură;
– în zonele temperate prezintă sezonalitate evidentă: vara si iarna constituind vârfurile cererii
turistice – generând astfel supraîncărcări la nivelul infrastructurii în aceste perioade;
– distanța de deplasare este foarte variabilă si dependentă de venituril e si timpul liber al
persoanelor care practică turismul;
– durata este si ea variabilă, predominând turismul de durată scurtă si medie;
– eficiența economică este dintre cele mai ridicate;
edificarea unei infrastructuri proprii, în acre elementelor comune tuturor tipurilor de
turism li se alătură dotări specifice.
Turismul de recreere valorifică, în primul rând, însușirile fondului turistic aparținând
cadrului natural. El reconstruiește o punte între om și natură oferindu -i acestuia posibilitatea

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

6
ca, într -un cadru nou, să se elibereze de presiunea vie Ții de zi cu zi. Din această cauză
schimbarea locului reprezintă o condiție sine qua non a recreerii și agrementului.
Turismul în spațiul rural aparține în mod special acestui tip de turism. Spațiul rural
prezin tă posibilități de practicare a două tipuri de turism de recreere: turismul practicat în
vacanțe și turismul periodic. Dacă primul se înscrie în istorie de mult timp, cel de -al doilea a
rezultat din evoluția recentă a modului de ocupare a timpului liber. P rogresele obținute de
transport si ridicarea nivelului de trai au favorizat plecările pentru două sau trei zile la sfârșit ul
fiecărei săptămâni. Fenomenul s -a dezvoltat în timp și a dus la dezvoltarea asa -numitului
turism „proximite”. Spațiul rural este de ja un receptor important în materie, potențialul său
rămânând în continuare cu multe posibilități de exploatare.
Turismul curativ. Practicarea turismului curativ în spațiul rural se realizează cu
succes deoarece în prezent medicina optează pentru terapia naturală sau usoară. După
perioada de glorie a produselor chimice astăzi asistăm la refacerea cu ajutorul mijloacelor
naturale: plante medicinale, acupunctură, hidroterapie, activități fizice, muzică.
În acest sens, spațiul rural oferă un teritoriu privile giat pentru practicarea acestui tip de
turism legat de sănătate. Pentru persoanele în vârstă, acest gen de turism prezintă si avantajul
de a elimina singurătatea. Izolarea la care sunt supuși s -ar putea evita prin practicarea acestui
gen de turism pe o per ioadă mai lungă de timp în spațiul rural. S -ar îmbina astfel foarte bine
cele trei aspecte: sănătate, acțiune socială și turism. S -ar putea ca pe parcursul timpului,
turismul curativ în mediul rural să cunoască o ascensiune foarte mare (cu implicarea casel or
de ajutor social, caselor de pensii, instituțiilor mutuale, etc.)
Turismul curativ poate fi considerat ca fiind cel mai vechi tip de practicare a
activităților turistice. Necesitățile legate de refacere si tratament au condus oamenii
antichității să cau te efectele benefice asupra sănătății ale apelor termale si minerale, ale
nămolurilor si curei heliomarine. Turismul curativ se adresează unei categorii aparte de
persoane, majoritatea aparținând grupei de vârstă înaintată.
Turismul cultural Este numit si turism de vizitare deoarece practicarea sa presupune
invariabil „vizitarea” unui obiectiv sau a unui grup de obiective. Scopul acestui tip de turism
este foarte complex:
– instruirea prin îmbogățirea cunoasterii,
– recreerea pe plan spiritual prin aflarea unor adevăruri,
– cunoasterea unor fenomene noi.
În determinarea acestui tip de turism rămâne fundamentală nevoia de cunoastere,
recreerea fiind pe planul al doilea. Eficiența economică a turismului cultural este cea mai
redusă dintre toate tipurile. Fenom enul se explică prin caracterul său de tranzit si prin apelarea
la infrastructura turistică numai în cazuri de excepție. Turismul cultural se orientează în
special către obiective de origine antropică.
Turismul complex. Întruneste atributele rezultate din asocierea, de exemplu, a
recreerii cu refacerea fizică si psihică de ordin curativ sau ale recreerii cu culturalizarea. În
practica turismului, nici unul dintre tipurile de turism descrise nu este pur, în fiecare dintre ele
strecurându -se valențe ale celo rlalte tipuri. Atunci când acestea se află într -un relative
echilibru apare caracterul mixt al activității turistice.

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

7
Forme ale turismului în mediul rural
• Turism rural
• Agroturism
• Turism ecologic
• Turism sportiv si de aventură
• Turism religios
• Tur ism cultural
În definirea agroturismului trebuie delimitat foarte strict domeniul de cuprindere în
scopul evitării oricărei confuzii ce ar putea decurge din asemănările pe care agroturismul le -ar
putea cu alte forme de turism general sau de turism efectuat in zonele rurale (turism rural,
turism ecologic, turismul de aventură, agroturism etc.).
Turismul rural Este dat de acele servicii de cazare si servire a mesei, caracterizată
printr -o ofertă localizată în mici centre rurale.
Clădirile au capacitate redusă si prezintă interes arhitectonic (tradițional sau artistic), fiind
decorate în stil rustic care aminteste de locuințele tradiționale. Ca si caracteristici: se acordă o
atenție specială gastronomiei, sunt conduse în general în sistem familial.
Agroturismul . Necesită zone rurale modificate de om în care sectorul primar
(agricultura, creșterea animalelor, activități forestiere) este foarte evident. Acest tip de turism
include cazare, administrare de alimente si băuturi și ale servicii suplimentare oferite de un
agricultor sau un țăran.
Aceste activități precum si veniturile ce se obțin presupun o dedicare totală din partea
proprietarilor.
Diferența dintre Agroturism si Turism Rural este că Turismul rural: necesită spațiul
rural bine păstrat, cu specificul său rustic, însă nu necesită neapărat si activități în sectorul
primar.
Agroturismul : necesită în mod obligatoriu și activități din sectorul primar. Agroturismul si
turismul rural sunt caracterizate, de multe ori, ca reprezentând unul si acelasi concept.
Turi sm ecologic, turism în natură Acesti termeni sunt utilizați pentru a denumi acel
tip de turism care se desfăsoară în zone naturale cu valoare ecologică ridicată. În mod normal
este nevoie ca turistul să aibă un interes deosebit pentru natură, estetic si pe isaj.
Turism de aventură, turism alternativ Aceste denumiri sunt folosite pentru a ne
referi la un gen de turism care utilizează zone naturale cu caracteristici concrete pentru
practicarea unor sporturi riscante sau de aventură. În definirea particularităț ilor formelor de
turism men Ționate mai sus pot fi luate în considerare două criterii importante:
a) criteriul ponderii veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază
comunitatea rurală sau o parte a acesteia;
b) criteriul ponderii comp onentelor ofertei turistice. Conform acestei clasificări, turismul rural
cuprinde cultura, istoria si tradițiile existente în spațiul rural, agroturismul deține
si componente specifice gospodăriei silvo -agro-zootehnice (producție si furnizare de produse
specific agricole, vizitare de pivnițe, pescuit, vânătoare, echitație etc.)
“Activitățile turistice bazate pe mari hoteluri, complexe sportive nu pot fi încadrate în
conceptul larg de turism rural, chiar daca ele sunt desfăsurate în zonele rurale. Dimensiune a

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

8
culturală, socială si economică are si un caracter pedagogic atât pentru adepții
agroturismului, cât si pentru populația rurală care, în timp, îsi modifică în sens favorabil
comportamentul, aspirațiile, precum si modul de viață si de educație .”
Turismul rural în general și agroturismul sunt considerate ca fiind opțiuni
promițătoare pentru viitor deoarece astfel se poate realiza o dezvoltare economică a
localităților cu specific predominant agricol si silvic, cu consecințe favorabile asupra atragerii
si me nținerii populației în mediul rural, impulsionării activității agricole în regiunile
defavorizate din punctul de vedere al resurselor naturale si dezvoltării sociale si culturale.

Ecoturismul – formă de manifestare a turismului durabil
Dezvoltarea durabi lă – dezvoltare ce satisface nevoile generațiilor actuale fără a
prejudicia interesele generațiilor viitoare.
Mediu .- ansamblu de condiții și elemente naturale ale Terrei: apa, aerul, solul și
subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organi ce și anorganice, precum și ființele
vii, sistemele materiale în acțiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile
materiale și spirituale.
Primele preocupări în domeniul dezvoltării durabile au apărut abia în anii 1970 prin
redefinirea conceptului de dezvoltare.
Tot mai mulți specialiști în domeniul turismului consideră ca această activitate este
dependentă de condițiile meteo și mai ales de starea mediului înconjurător. Astfel, întreg
potențialul turistic – materia primă a calătoriei ș i ospitalității este parte integrantă a mediului
înconjurător, și drept urmare evoluția unei zone turistice depinde în mod direct și obiectiv de
calitatea și prospețimea acestuia.
Cerințele minime pentru realizarea unei dezvoltări durabile sunt:
– redimens ionarea creșterii economice având în vedere o distribuție mai echilibrată a
resurselor și accentuarea laturilor calitative ale producției:
– eliminarea sărăciei – ce se poate realiza prin satisfacerea nevoilor esențiale pentru
asigurarea unui loc de muncă, pentru hrană, apă, energie și sănătate;
– reducerea creșterii demografice necontrolate;
– conservarea resurselor naturale, întreținerea diversității ecosistemelor, supravegherea
impactului dezvoltării eonomice asupra mediului;
– reorientarea tehnologiei și pu nerea sub control a resurselor acesteia;
– unificarea pe plan mondial a deciziilor privind mediul și economia
Pentru realizarea acestor cerințe sunt necesare aplicări ale unor strategii privind protecția
mediului, protecție ce trebuie să stea la baza dezvol tării viitoare a societății omenești.
Tot mai mulți manageri și angajați din sfera activităților turistice recunosc ca resursele
naturale au o deosebită valoare economică, actuală și potențială, numai dacă sunt administrate
așa cum se cuvine.
Devine tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile în absența
unui management corespunzător poate prezenta o amenințare pentru integritatea ecosistemelor
si a comunităților locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punc t de
vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunitățile

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

9
locale si cultura indigenă pot fi influențate negativ de afluxul crescut de vizitatori străini cu un
stil de viață modern. În plus, schimbările climatice, instab ilitatea economică si condițiile
politicosociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente
de această activitate economică. Partea bună este că aceeasi ascensiune a turismul ui creează
numeroase oportunităt i atât pentru conservare cât si pentru bunăstarea comunităților locale.
Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoașterea naturii, dar si la semnalele de alarmă
venite din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, s -a conturat treptat o nouă etică a călătoriei
numită ecoturism . Ecoturismul poate furniza veniturile atât de necesare pentru protejarea
parcurilor naționale si a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obținute din alte surse.
De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativă viabilă de dezvoltar e economică
pentru comunitățile cu puține activități generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate
spori nivelul de educație si constiință al turistilor, transformându -i în susținători entuziasti ai
conservării mediului natural si cultural. Ecoturismul îsi trage rădăcinile din miscarea de
conservare a biosferei, el dovedindu -se o sursă importantă de venituri pentru ariile naturale
care aveau nevoie de protecție.
Turismul “verde” așa cum mai este denumit ecoturismul, al iubitorilor de natură
reprezintă u n fenomen recent, un segment al industriei turistice ce face parte din turismul
durabil si care asigură valorificarea adecvată a resurselor turistice, concomitent cu păstrarea
integrității ecologice.
Simbioza dintre activită țile turistice, recreere și med iul ambiant are la bază următoarea
schemă:

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

10
Schema 1. Simbioza dintre activită țile turistice, recreere și mediul ambiant

Sursa : preluat după John Tribe, Xavier Font, Nigel Griffiths, Richard Vickery, Karen Yale, Enviroment al
management for rural tourism and recreations, Cassel Wellington House, London, 2000.

Clarificări conceptuale și terminologice

Buna conviețuire dintre ecologie și turism a dus la apariția unor produse turistice noi și
la frecventarea cu precădere a anu mitor destinații de către ecologiști. De aici și până la
turismul practicat prin prismă ecoloică nu a fost decât un prim pas.
Noțiunea de ecoturism a fost definită cu ocazia seminarului Național privind
Ecoturismul, organizat de Consiliul de experți pentr u Mediul Înconjurător din Canada (CEac),
în anul 19911.

1 Wight, P., „Environmentally responsible Marketing of Tourism” în Ecoturism: A Sustainaible Option? E dited
by E. Carter and G. Lowman, 1994, citați în Nistoreanu, P. și colab, Ecoturism și turism rural, Edit ura ASE,
ediția a treia, 2006, pag. 14 INTERDEPENDEN ȚĂ ȘI
CONFLICT
MEDIUL ÎNCONJURĂTOR TURISM ȘI RECREERE
MANAGEMENT
 misiune
 strategii
 planificare
 ținte operaționale
 structură organiza țională
 identificarea sarcinilor cheie
 control -evaluare
RELA ȚII DURABILE
BENEFICII MUTUALE

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

11
Ecoturismul este o experiență a călătoriei care pune în lumină natura, contribuind
la conservarea ecostistemlor, respectând integritatea comunităților gazdă2.
Ecoturismul presupune desfășurarea activ ităților turistice și economice într -un mediu
nepoluat, cu priveliști reconfortante și nealterate. Practicarea ecoturismului impune protejarea
zonelor sau resurselor turistice, ce sunt destinate studierii, admirației ‘, recreerii și refacerii
fizice și psi hice, și nu distrugerii.
Societatea Internațională de Ecoturism definește ecoturismul ca fiind „călătoria
responsabilă în arii naturale, care conservă mediul si susține bunăstarea populației locale.”
Activitatea ecoturistică, pe lângă ancorarea sa în zona durabilului, se găsește în pas cu
integrarea economică și generează strategii de dezvoltare necesare susținerii tranziției.
Aceasta întrucât în sensul real al ecoturismului se regăsesc: modernizarea infrastructurii,
dezvoltarea rural -urbană durabilă, util izarea de forme de energie neconvenționale și de
tehnologii nepoluante. Pentru conservarea ecositemelor fragile sunt necesare măsuri
legislative.
Există multe trăsături asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitate,
responsabilitate, protejar e, conservare, atitudine prietenoasă față de mediu si nu în ultimul
rând „verde”, un cuvânt la modă pentru această nouă industrie. De aici si numeroase confuzii
între ecoturism si termeni ca: turism durabil, turism responsabil, turism alternativ, turism
verde, geoturism.
Termenul de „ turism responsabil ” atrage atenția asupra faptului că cea mai mare
parte a activităților turistice nu sunt responsabile: populația locală este exploatată, resursele
naturale si culturale nu sunt respectate si ocrotite. Termenul este folosit adesea ca echivalent
al turismului durabil si sugerează faptul că to Ți cei implicați într -o activitate turistică, turisti
sau prestatori, trebuie să adopte o atitudine responsabilă față de destinația turistică. O variantă
asemănătoare este „ turismul constient ”, care încurajează o înțelegere mai profundă a naturii,
oamenilor si locurilor.
Un alt termen întâlnit adesea este cel de „ turism alternativ ”. Problema în acest caz
este că termenul se defineste prin ceea ce nu este, adică turismul tradi țional. Turistii nu îsi
descriu interesele ca fiind alternative, iar serviciile sau destinațiile pe care le aleg sunt tot ce le
care îi motivează de obicei: natura, religia, educația, aventura, etc. Intenția si în acest caz nu
este de a desemna o nouă formă de turism ci de a sugera un alt fel de comportament, o
mentalitate alternativă celei predominante în turismul clasic.
Termenul „ turism verde ” este folosit de obicei ca o versiune neacademică a
turismului durabil.
Societatea „National Geografic” a lansat t ermenul de „ geoturism ”, ca fiind: „forma de
turism care sprijină sau îmbunătățeste caracteristicile geofizice ale unui spațiu – mediul
înconjurător, cultura, estetica, patrimoniul si bunăstarea locuitorilor.”
Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă si câstigă popularitate, apar diferite obstacole
care vor trebui surmontate. Problema unei definiții specifice este unul dintre ele. Dificultatea
provine din faptul că ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea desfăsurată, asa cum

2 Nistoreanu, P, op. Cit. Pag.15

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

12
se întâmplă cu alte for me de turism (turism de aventură, turism balnear, turism de afaceri,
etc.).
Ecoturismul încorporează întotdeauna activități diverse în mijlocul naturii (drumeții,
ascensiuni montane, observarea viețuitoarelor în habitatul lor natural, etc.), dar poate incl ude
si activități culturale. Ecoturismul are si o importantă componentă educațională, este o sansă
de a învăța respectul pentru natură si pentru cultura locală, iar pentru unii o sansă de auto –
reflecție inspirată de frumusețea împrejurimilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului este
obținerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta înseamnă angajarea personalului de
pe plan local, aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor si
organizarea activităților turist ice. Una dintre primele definiții ale ecoturismului întâlnite în
literatura de specialitate este cea dată în anul 1988, în cadrul Programului din Belize inițiat de
Rio Bravo Conservation &Management Area : „ecoturismul este o forma de turism cu impact
scăzu t asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia si unde se depune un efort constient în
vederea reinvestirii unei părți adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se
bazează. Este o formă de turism durabil si care asigură beneficii populaț iei locale .”
Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o definiție mai
succintă: „ călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul si susține bunăstarea
populației locale .”
În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare formulează propria definiție astfel:
„Ecoturismul este călătoria responsabilă față de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu
scopul aprecierii naturii (si a oricăror atracții culturale trecute si prezente), care
promovează conservarea, are un impact ne gativ scăzut si asigură o implicare socio –
economică activă si aducătoare de beneficii pentru populația locală .”
Lista definițiilor ar putea continua, pentru că fiecare organizație sau autor a încercat să
impună o variantă proprie. Desi anumite detalii vari ază, majoritatea definițiilor ecoturismului
reflectă o formă distinctă de turism, care întruneste patru criterii de bază. Putem reprezenta
aceste criterii întrun mod sugestiv prin patru cercuri parțial suprapuse
Dacă un proiect sau produs turistic îndeplin este toate aceste criterii, atunci ne aflăm cu
siguranță în fața unui produs ecoturistic autentic, însă acest lucru se întâmplă destul de rar în
practică.
Multitudinea definițiilor si lipsa unui sistem unitar de acreditare duc la diferite
interpretări din partea celor implicați. Chiar dacă ei sunt de acord asupra criteriilor de bază,
ponderea acestora în produsul turistic este diferită. Spre exemplu, proiectele întreprinse de
unele grupuri de conservare pot avea strategii de protejare a mediului foarte efic iente, dar tind
să înlăture participarea locală, neglijează acțiunile de marketing si dau dovadă de o slabă
cunoastere a industriei turistice. Pe de altă parte, mari firme de turism oferă vacanțe în natură
care sunt foarte profitabile, dar fără a întreprin de acțiuni de conservare si fără a implica
populația locală în organizarea produsului turistic.
Desigur, nu putem spune că serviciile turistice care nu includ toate cele patru
componente au întotdeauna o calitate scăzută, spunem doar că nu reprezintă o act ivitate
ecoturistică.

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

13
Ca o concluzie si, totodată, reprezentând punctul de vedere al autorilor, vom spune că
“ecoturismul este o formă de turism desfăsurată în arii naturale, al cărui scop îl reprezintă
cunoasterea si aprecierea naturii si culturii locale, care presupune măsuri de conservare si
asigură o implicare activă, generatoare de beneficii pentru populația locală”.

Alte definiții:

Activități ecoturistice – activitățile incluse într -un sejur ecoturistic cu scopul de a
antrena turistii si care sunt coordonate de un ghid (interpret).
Greenwashing – folosirea abuzivă a particulei „eco” sau „verde”, fără a respecta
cerințele conservării mediului si responsabilității socio -culturale.
Servicii ecoturistice – servicii de transport, cazare, alimentație, ghi zi, care au un
impact minim asupra mediului biologic si cultural local si promovează o mai bună înțelegere
a acestuia.
Stakeholders – Persoane sau organizatii implicate si influențate de o anumită decizie:
investitori, ac ționari, tour -operatori, manageri d e parcuri naționale, comunități locale etc.
Turismul în arii naturale – „turismul care pune accent pe cunoasterea zonelor
naturale si care asigură utilizarea durabilă a resurselor naturale.”( Programul Național de
Acreditare Ecoturistică din Australia)
Ecoturismul poate fi privit asadar, mai întâi ca o oportunitate de afaceri , apoi ca un
concept cu principii , studiat de cercetători si organizații non -guvernamentale încă de la
sfârsitul anilor ’80 si ca un segment de piață în plină evoluție, fiind o formă a t urismului în
arii naturale
În viziunea lui P. Eagles, turismul în arii naturale este acea formă a turismului în
care activitățile desfăsurate sunt dependente de caracteristicile cadrului natural. El are la bază
două componente fundamentale:
 un nivel calita tiv rid icat al mediului înconjurător;
 oferirea unor servicii specifice.
Programul de Acreditare pentru Ecoturism si Turism în Natură din Australia a inclus
în definiția turismului în natură si componenta durabilă. Putem anticipa că pe măsură ce
criteriile de certificare turistică vor fi acceptate si implementate la nivel global, această
definiție va fi si singura acceptată: ” Turismul care pune accent pe cunoasterea zonelor
naturale si care asigură utilizarea durabilă a resurselor naturale .”
Întrucât tot ma i mulți turisti si -au manifestat dorința de a -si petrece timpul liber în
mijlocul naturii, segmentul de piață a devenit suficient de vast pentru a permite fragmentarea
sa în patru nise distincte: ecoturism, turism de aventură, turism în medii sălbatice si camparea,
diferențiate în funcție de motivația principală a călătoriei. Fiecare dintre aceste segmente are
un echipament specializat, necesități informaționale distincte, impact diferit asupra mediului.
Turism și recreere în zonele rurale , sunt elemente caracteristice apropierii de
activită țile agricole cu impact pozitiv asupra economiilor locale. Există o relație mutuală de
interdependen ță între turism, recreere și mediul rural: fiecare dintre ele are de câștigat în

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

14
condi țiile în care management acestor ac tivită ți este realizat în termenii reducerii conflictului
cu mediul, maximizând beneficiile și minimizând costurile.
Turismul de aventură (cel mai puțin orientat spre principii ecologice) este călătoria în
locuri noi si palpitante cu intenția de a căuta av entura. Turistii care practică această formă de
turism nu urmează un program fix, preferând spontaneitatea si incertitudinea. Turismul de
aventură include adesea activități cum ar fi: alpinism, scufundări sub -acvatice, ciclism extrem,
kayakcanoe, etc., nec esitând rezistență si abilități fizice. Desi acest tip de turism se desfăsoară
de obicei în mijlocul naturii, el implică puțin sau deloc protejarea si conservarea mediului.
Turismul în medii sălbatice înseamnă călătoria în locuri neatinse de om, nepoluate,
pentru a cunoaște și a te bucura de natură, pentru a observa animalele, păsările si peștii în
mediul lor natural.
Aceste călătorii implică utilizarea unor mijloace de locomoție nepoluante ca mersul cu
bicicleta, cu barca, cu animale de tracțiune, pe jos. Acest tip de călătorie trezeste interesul
pentru frumusețile naturii, dar contribuie puțin la conservarea echilibrului fragil al naturii.
Camparea presupune călătoria într -un spa țiu aflat undeva între civiliza ție si sălbăticie,
de cele mai multe ori cu fa milia sau prietenii si folosind uneori ca mijloc de locomoție
automobilul (carcamping)
Motivația principală este relaxarea în mijlocul naturii, dar utilizarea automobilului
indică o lipsă a preocupării pentru protejarea mediului.
Ecoturismul se deosebește de turismul în natură prin accentul pus pe conservare,
educare, responsabilitate și implicarea activă a comuniății locale. Un turist în arii naturale
poate merge să observe comportamentul păsărilor, însă un ecoturist va merge să privească
păsările însoțit de un ghid local si va sta în cabana unui localnic, contribuind astfel la
prosperitatea economiei locale.
Fiecare dintre aceste produse turistice specializate a atins niveluri diferite de
maturitate în cadrul ciclului de viață al produsului Eagles (1995) a firma că ecoturismul3 și
turismul de aventură se găsesc în prima fază a ciclului, cu un număr mic de consumatori, dar
cu o creștere rapidă. Turismul în zone sălbatice a atins pragul de maturitate, aceasta din cauza
nivelului redus de exploatare pe care îl cere, iar camparea înregistrează un număr mare de
participanți, dar popularitatea sa este în declin.

Principiile de acțiune a ecoturismului

Întrucât ecoturismul a fost inițial doar o idee si nu o disciplină, multe organizații l -au
promovat fără a -i cunoa ste principiile de bază. Eforturi pentru stabilirea unor principii si
criterii de acreditare recunoscute pe plan internațional au fost inițiate încă din anul 1990, dar
procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea domeniilor, experiențelor, regi unilor
implicate. Este recomandat ca fiecare regiune în care se practică ecoturismul să dezvolte
propriul sistem de principii, linii directoare si criterii de certificare, bazate pe materialele

3 Eagles, P.F.J., Key Issues in Ecotourism Management. Paper presented at the Western Australia Annual
Tourism Conference, Perth, WA. 1995.

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

15

Implică măsuri
de conservare
Susține
bunăstarea
localnicilor

Susține bunăstarea Se desfășoară în
spații naturale și
culturale

Încurajează implicarea
comunității locale disponibile pe plan internațional. Societatea Internațională d e Ecoturism a sintetizat
rezultatele tuturor dezbaterilor din 1991 până în prezent într -un set de principii redate mai jos,
care au fost acceptate și preluate de tot mai multe organizații, guverne, firme private,
universități si comunități locale.
Criterii le de bază ale Ecoturismului (Fig ura.1):
– Se desfăsoară în spații naturale și culturale;
– Încurajează implicarea comunității locale;
– Susține bunăstarea localnicilor;
– Implică măsuri de conservare;
Figura. 1. Criteriile de bază ale e coturismului

Sursa: preluat după Nistoreanu P.&Colectiv – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003
Dacă un proiect sau produs turistic îndeplinește toate aceste criterii, atunci ne aflăm cu
siguranță în fața unui pr odus ecoturistic autentic, însă acest lucru se î ntâmplă destul de rar în
practică
Participanții la Sum mit-ul Mondial al Ecoturismului, desfășurat la Quebec în mai 2002,
au recunoscut faptul că ecoturismul respectă principiile turismului durabil referitoare la
impactul economic, social și de mediu, formulând în plus câteva principii specifice:
• Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural și cultural.
• Ecoturismul include comunitățile locale în activitățile de planificare, dezvoltare și operare și
contribuie la bunăstarea lor.
• Ecoturismul implică explicații complete și interesante pentru vizitatori, privind resursele
naturale și culturale.
• Ecoturismul este destinat în special vizitatorilor individuali, precum și grupurilor organizate
de mici dimensiuni.
Pentru a ajuta operatorii din ecoturism să obțină performanțe maxime respectând
principiile enunțate, sunt necesare linii directoare specifice. Ele oferă soluții practice pentru
atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, o arie lar gă de recomandări pe care un turist

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

16
responsabil, un om de afaceri sau un proprietar de teren le vor putea aplica pentru a selecta un
sejur turistic, pentru a construi o cabană sau pentru a organiza un program ecoturistic.
Societatea Internațională de Ecotu rism a publicat în 1993 un set de recomandări:
„Ecotourism Guidelines for Tour Operators”, care au fost acceptate de către reprezentanți ai
industriei turistice, ONG -uri si specialiști din întreaga lume.
Următorul pas si cel mai dificil în atingerea standa rdelor ecoturismului este
implementarea unui sistem de acreditare. Acreditarea în industria ecoturistică presupune
colectarea de la firme a datelor privind performanța socială și de mediu și apoi verificarea
acestora. Dificultatea provine din specificul op eratorilor din ecoturism, care sunt de
dimensiuni reduse și foarte dispersați în spațiu.
Mulți dintre ei sunt situați în țări sau regiuni slab dezvoltate, unde serviciile de
monitorizare si chiar sistemele de comunicații sunt ineficiente sau lipsesc. Efort urile de
acreditare au fost inițiate de Australia, care a lansat în anul 1994 un program de cercetare, iar
în 1996 un program de acreditare cu specific ecoturistic la nivel federal, singurul de acest fel
din lume.

Principiile ecoturismului4

• Minimizarea impactului negativ asupra naturii si culturii, impact ce ar putea distruge
destinația turistică.
• Educarea turistului cu privire la importanța conservării.
• Sublinierea importanței unor operatori responsabili, care să coopereze cu populația și cu
autori tățile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunității.
• Furnizarea de fonduri pentru conservare și pentru managementul ariilor naturale protejate.
• Accentuarea necesității unei zonări turistice regionale și a planificării fluxurilor de turiști
pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinații ecoturistice.
• Necesitatea utilizării studiilor sociale și de mediu, precum și a unor programe de
monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea și minimizarea impactului.
• Lupta pentru maximizare a beneficiilor economice ale țării gazdă, ale comunităților și
firmelor locale și mai ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale și protejate.
• Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu depășește o anumită limită a schimbării din
punct de veder e social și al mediului, limită determinată de cercetători în colaborare cu
rezidenții.
• Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural și cultural, minimizând
utilizarea combustibililor fosili și conservând vegetația și fauna loca lă.
În România , AER (Asociația de Ecoturism din România) a adoptat principiile
ecoturismului pe baza a doua modele internaționale: Programul de Acreditare pe Natura și
Ecoturism dezvoltat de Asociația de Ecoturism din Australia , și Nature's Best , sistemul de
certificare al Asociatiei de Ecoturism din Suedia . În abordarea AER, aceste principii ar trebui

4 Megan Epler Wood, Ecotourism:Principles , Practices an d Polices for Sustainability, 2002

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

17
să fie puse în aplicare de către cei care oferă produse ecoturistice, dar și de cei care planifică
dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism.
– Ecoturismul se desfășoara în cadrul naturii și se bazează pe experiența directă și
personală a turiștilor în natură;.
– Ecoturismul contribuie la o mai buna înțelegere, apreciere si bucurie de a
descoperi si ocroti natura și cultura locală tradițională , atât pentru vizita tori cât și
pentru comunitatea locală.
– Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism și planificare din punct de
vedere al conservării naturii și dezvoltării durabile . Produsul ecoturistic se
desfășoară și este condus astfel încât să protejeze și să pună în valoare mediul natural
și cultural în care se desfășoară.
– Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale . Ecoturismul
oferă modalități practice pentru bunul management și protecția ariilor naturale (spre
exemplu oferirea ajut orului financiar în acțiunile de reabilitare a ariilor naturale,
strângerea deșeurilor lăsate de turiști sau contribuții îndreptate către organizațiile de
conservare).
– Ecoturismul oferă contribuții durabile privind dezvoltarea comunităților locale .
Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri și
servicii locale și folosirea facilităților locale.
– Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra
comunității locale vizitate și să contribuie l a conservarea culturii și tradițiilor locale.
Activitățile de ecoturism oferă în același timp contribuții constructive pe termen lung
acestor comunități.
– Ecoturismul trebuie să răspundă asteptărilor turiștilor . Potențialii eco -turiști au un
nivel inalt de educație și de asteptări, așadar gradul de satisfacere legat de produsul
ecoturistic este esențial.
– Marketingul pentru ecoturism ofera clientilor informatii complete si responsabile
care conduc la cresterea respectului pentru mediul natural si cultural al zonelor vizitate si
a gradului de satisfacere a turistilor.
Ecoturismul își are începuturile în America de Nord la mijlocul anilor 1980 ca urmare a
dezvoltării turismului în locuri cu natură sălbatică, în locurile cele mai fragile și mai retrase al e
plane tei. Cuvântul ecoturism se află în atenția multor agenții de turism care sunt în căutare de noi
idei pentru evadări active în mijlocul naturii. Foarte mulți turiști sunt atrași de aventura pe care o
asociază cu zonele naturale izolate. Alți turiști încuraj ează practicile de conservare a zonelor
sensibile din punct de vedere ecologic, utilizând profitul pentru a schimba prin educație
atitudinile oamenilor și pentru a contribui la dezvoltarea comunicațiilor locale.

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

18
Sarcina de lucru 1
Întocmiți un eseu despre diferen țele conceptuale ale urmă torilor termeni:
ecoturism, turism verde, turism in medii salbatice , turism de aventura,
turism î n medii naturale .

Sarcina de lucru va fi verificată de către tutore în cadrul înt âlnirilor tutoriale.
1.2. ECOTURISMUL – COMPONENTĂ A TURISMULUI DURABIL
De la aparitia sa, în 1987, conceptual dezvoltarii durabile a patruns în toate domeniile vietii
economice si sociale: de la agricultura durabila pâna la transport durabil si turism du rabil.
Prin activitatea conjugata dintre UICN – Uniunea Internationala de Conservare a Naturii,
WWF – Federatia Mondiala pentru Ocrotirea Naturii, PNABE – Federatia Europeana a Parcurilor
Nationale si Naturale, înca din 1991, s -a definit conceptual de turi sm durabil: ” dezvoltarea tuturor
formelor de turism, managementul si marketingul turistic care sa respecte integritatea naturala,
sociala si economica a mediului, cu asigurarea exploatarii resurselor naturale si culturale si pentr u
generatiile viitoare”5
Ecoturism și turism durabil
Odată cu intrarea în noul mileniu, devenim tot mai conștienți de complexitatea,
fragilitatea și valoarea inestimabilă a planetei noastre. In același timp, turismul tinde să devină
o expresie tot mai populară a acestei conștiințe . Datorită evoluției transporturilor și
tehnologiei informației, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a
contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale.
Ecoturismul este o componentă a domeniului turismului durabil. În Fig.2 se poate
observa locul ecoturismului în procesul evoluției spre forme de turism durabil.

Figura 2. Ecoturismul – componentă a turismului durabil

Sursa: Adaptat după Megan Epler Wood, Ecotourism: Principles, Practices and Polices for Sustaina bility, UNEP,
2002

5 Istrate, I.; Bran, Florica; Rosu, Anca Gabriela – Economia turismului si mediul înconjurator, Ed. Economica,
Bucuresti, 1996, p. 258

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

19
Figura demonstrează, de asemenea, faptul că ecoturismul este o versiune durabilă a
turismului în arii naturale, incluzînd în același timp și elemente ale turismului rural și cultural.
Ecoturismul este, prin definiție, o formă de turism c are respectă principiile dezvoltării
durabile.
Totuși, este important să menționăm faptul că toate formele de turism și toate
activitățile turistice ar trebui să tindă spre o dezvoltare durabilă. începînd cu planificarea și
dezvoltarea infrastructurii turi stice și terminând cu activitatea de marketing, toate operațiunile
turistice trebuie să aibă în vedere criterii durabile din punct de vedere economic, social,
cultural și de mediu.
Turismul durabil înseamnă abilitatea destinației turistice de a rămâne com petitivă
împotriva tuturor problemelor apărute, de a atrage vizitatorii pentru prima oară și să -i
fidelizeze ulterior, de a rămâne unică din punct de vedere cultural și a fi într -un permanent
echilibru cu mediul ambiant.
Organizația Mondială a Turismului, Asociația de Turism ASIA -PACIFIC,World
Travel and Tourism Council (WTTC) se numără printre organizațiile internaționale și
regionale care dezvoltă politici și linii directoare cu privire la conservarea și protejarea
resurselor naturale.Chiar industria hote lieră a inițiat o mișcare agresivă pentru combaterea
pierderilor în utilizarea apei și energiei, reducând utilizarea chimicalelor în spălătorii și
sporind folosirea de materiale reciclabile ca hârtie igienică,săpun etc.
În publicația Organizației Mondiale a Turismului “ Turismul în anul 2010 ″ se constată
că secolul al XXI -lea se confruntă cu două mari probleme:
– o mare responsabilitate și un respect profund pentru populațiile destinației gazdă și pentru
cultura lor.
– o mare responsabilitate a celor care c ălătoresc reflectând noi modalități de consum, o atenție
în creștere acordată de către turiști educației.
De aceea, turismul durabil reflectă 3 aspecte importante6:
a. calitate – turismul durabil prevede o experiență valoroasă pentru
vizitatori,îmbunătățin d în același timp calitatea vieții comunității gazdă și protejând mediul;
b. continuitate – turismul durabil asigură continuitate resurselor naturale pe care se
bazează și o continuitate a culturii comunității gazdă cu experiențe satisfăcătoare pentru
vizitatori
c. echilibru – turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice,ale
partizanilor mediului și comunității locale.
Scopurile turismului durabil sunt:
-să îmbunătățească calitatea vieții comunității gazdă
-să prevadă echitate in tra și între generații
-să protejeze calitatea mediului prin menținerea diversității biologice și a sistemelor ecologice
-să asigure integritatea culturală și coeziunea socială a comunității
-să prevadă experiențe de o înaltă calitate pentru vizitatori.

6 Băltărețu Andreea, Ecoturism și dezvoltare durabilă , Editura.Prouniversitaria, Bucu rești, 2007

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

20
Concepte ca și educația mediului7, conservarea naturii, supravegherea atentă a
biodiversității, renașterea tradițiilor autohtone, revalidarea culturilor indigene, solidaritatea și
transparența în tranzacțiile comerciale dintre furnizori și cumpărători, și de zvoltarea
substanțială la nivel local devin practicile obișnuite în alte ramuri ale economiei unei țări

Ecoturismul – model de valorificare durabilă a resurselor turistice
Între turism și mediul înconjurător există o relație complexă, legăturile dintre el e
manifestându -se în ambele direcții. Pe de o parte acestea reprezintă resursele de bază ale
turismului, iar pe de altă parte activitatea turistică are influență asupra mediului ecologic,
modificându -i elementele componente.
Practicarea ecoturismului impun e protejarea zonelor sau resurselor turistice, ce sunt destinate
studierii, admirației, recreării și refacerii fizice și psihice și nu distrugerii. In sensul real al
ecoturismului, se regăsesc: modernizarea infrastructurii, dezvoltarea rural -urbană durabil ă,
utilizarea de forme de energie neconvențională și de tehnologii nepoluante8.
O strategie pe ecoturism ,care protejează resursele turistice a fost publicată de către
Secretariatul Național de Turism din Mexic, în colaborare cu Alianța Mondială pentru na tură,
adoptată ulterior și de O.M.T.
Aceasta include idei esențiale menite să pună în echilibru natura și turismul, și anume:
– zonele unde se practică ecoturismul trebuie să fie considerate de interes continental
sau mondial și să facă parte din patrimon iul turistic al planetei.
– prin ecoturism, se încearcă minimalizarea efectelor negative asupra mediului local și
natural, ca și asupra populației locale.
– ecoturismul trebuie să contribuie la gestionarea spațiilor protejate și să amelioreze relațiile
dintre comunitățile locale și persoanele abilitate să gestioneze aceste spații protejate.
– această formă de turism trebuie să furnizeze avantaje economice și sociale locuitorilor
zonelor turistice și să asigure participarea lor în luarea deciziilor în ceea ce privește genul și
volumul activităților turistice.
– noul turism poate să favorizeze o interacțiune autentică între populația de primire și turiști, și
un interes real pentru o dezvoltare durabilă și protecția zonelor naturale.
– prin ecoturism se încea rcă lărgirea spectrului de activități economice tradiționale
(agricultură, creșterea animalelor, pescuit) fără a le marginaliza sau înlocui, pentru ca
economia locală să nu fie subordonată schimbărilor și influențelor interne și externe.
– activitățile t uristice desfășurate sub emblema ecoturismului trebuie să ofere oportunități
specifice în așa fel încât populațiile locale și angajații din industria turistică să fie în măsură să
utilizeze spațiile naturale într -o manieră durabilă și să aprecieze obiectiv ele naturale și
culturale valoroase, care sunt puncte de maximă atracție pentru turiști.
Relația turism -mediu este una irevocabil nedestructibilă, iar practicarea ecoturismului
poate asigura valorificarea și utilizarea adecvată a resurselor turistice. În a ceste condiții,
dezvoltarea unei zone turistice se realizează concomitent cu păstrarea integrității ecologice a

7 Boghean Carmen, Boghean, Fl., Ecoturismul model de valorificare durabilă a resurselor turistice , Revista de
Turism, nr.1, pag.44
8 Idem

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

21
acesteia. Cercuri de interes (U.I.C.N., W.N.F. și P.N.AJB.E.) au definit conceptul de "turism
durabil " drept " dezvoltarea tuturor formelor de tu rism, managementul și marketingul turistic
care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea
exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare". Au fost stabilite
componentele unei strategii de realizare a turismului durabil, cerințele acestei activități fiind:
– respect și grijă față de mediul de viață al comunităților umane;
– creșterea nivelului de viață al habitatelor umane;
– reducerea exploatării resurselor epuizabile și păstrarea capaci tății de susținere a planetei;
– conservarea ecosistemului Terrei, a biodiversității umane;
– schimbarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltării durabile;
– crearea posibilităților comunităților de a -și păstra propriul mediu ambiant.
Ecoturismul rep rezintă de fapt cea mai valoroasă formă de manifestare a turismului
durabil. Dezvoltarea durabilă trebuie să țină cont de modul de sosire și de interesele dintre
gazde și vizitatori, dintr -o anumită regiune. Astăzi, relația dintre ecoturism și turism durab il,
ca urmare a faptului că problemele de protecție a mediului înconjurător au o cu totul altă
prioritate, poate fi prezentată schematic astfel: Turism convențional – Turism durabil –
Ecoturism.
Dintre toate continentele, Europa este continentul cel mai viz at, deoarece prezintă
câteva contradicții majore:
– spații rurale puternic antropizate;
– arii protejate suprasolicitate;
– slabă diversitate biologică;
– litoraluri urbanizate;
– puternice concentrări umane în așezările urbane;
– poluarea și degradarea si turilor naturale.
Este evident că în Europa nu se dorește realizarea unui turism pentru naturaliștii de
excepție, ci doar exceptarea unor practici de ocrotire a mediului înconjurător.
Programul de Acreditare pentru Ecoturism și Turism în Natură din Austral ia a inclus
în definiția turismului în natură și componenta durabilă. Putem anticipa că pe măsură ce
criteriile de certificare turistică vor fi acceptate și implementate la nivel global, această
definiție va fi și singura acceptată: „Turismul care pune acc ent pe cunoașterea zonelor
naturale și care asigură utilizarea durabilă a resurselor naturale."
Ecoturismul și dezvoltarea economică

Ecoturismul ca segment de piață
Ecoturismul este o industrie în plin avânt , pe o pia ță turistică care stagnează din cauza
crizei economice. Inițial a fost promovat ca un echivalent al turismul ui în arii naturale, iar
Figura 3 prezintă locul ecoturismului în cadrul pieței turismului. Apare ca subpiață a
turismului în arii naturale dar, în acela și timp având legături cu turismu l cultural și rural.
Putem afirma ca este un segment de inceput pe pia ța turistică, o nișă care oferă o altă
abordare fa ță de formele turistice clasice.

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

22
Figura 2. Ecoturismul ca segment de piață

Sursa: Adaptat după Megan E pler Wood, Ecotourism: Principles, Practices and Polices for Sustainability, UNEP,
2002.
Deoarece dorin ța de recreere în mijlocul naturii este tot mai pregnantă datorită vie ții
cotidiene antrenante , acest segmentul a dev enit suficient de vast permitand împ ărțirea sa în
patru segmente distincte: ecoturism, turism de aventură, turism în medii sălbatice ș i
camparea , diferențiate în funcție de motivația principală a călătoriei. Fiecare dintre aceste
segmente prezintă caracteristici distinct.
Ecoturismul este u n răspuns la interesul crescut pentru cunoasterea naturii, dar si la
semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate col țuri ale lumii, conturat ca o nouă
etică a călătoriei. Ecoturismul poate furniza veniturile atât de necesare pentru protejarea
parcu rilor na ționale si a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obținute din alte surse.
De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativă viabilă de dezvoltare economică
pentru comunită țile cu puține activități generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate
spori nivelul de educa ție si constiință al turistilor, transformându -i în sus ținători entuziasti ai
conservării mediului natural si cultural.
Fiecare dintre aceste produse turistice specializate a atins niveluri diferite de maturitate
în cadrul ciclului de via ță al produsului, respectiv, ecoturismul și turismul de aventură se
găsesc în prima fază a ciclului lor de via ță, cu un număr relative mic de clien ți, dar cu o
creștere rapidă. În viziunea lui P. Eagles, turismul în arii naturale este acea formă a turismului
în care activitățile desfășurate sunt dependente de caracteristicile cadrului natural. El are la
bază două componente fundamentale: un nivel calitativ ridicat al mediului înconjurător ș i
oferirea unor servicii specifice.
Dacă t urismul în zone sălbatice a atins pr agul de maturitate, fenomenul fiind pus pe
seama nivelului redus de exploatare pe care îl cere, camparea înregistrează până în present un
număr mare de participanți , nefiind în topul principalelor preferin țe, la această for mă apelând
turiștii care vor să iasă din zona urbană cotidiană. Acest model (prezen tat în Figura 4 .)
caracteristic pie ței nord americană nu est e valabil oriunde . De aceea, se impune un studiu mai
larg asupra conceptului de specializare a pieței turistice ș i asupra celui de ciclu de viață al
produselor turistice, mai ales în zonele cu potențial ridicat pentru dezvoltarea turismului în
natură9.

9 Nistoreanu, P., op.cit, Piața turistică
Turism cultural Turism rural Turism în arii
naturale Turism de
litoral Turism de
afaceri Turism balnear
Ecoturism Turism de
aventură Turism în
medii sălbaticeCampare

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

23
Figura 4. Ciclul de viață al produsului ecoturistic comparativ cu celelalte produse specializate
ale turismului în natură

Sursa : Eagles, P., International Ecotourism Management, www.ahs.uwaterloo.ca, 1997
Deciziile cu privire la produsele eco turistice de pe această piață sunt luate de
consumatorii acestora. Materializarea acestor segmente de pia ță cu prod usele care urmează a
fi promovate, men ținute sau retrase sunt materializate într -o matrice BCG (Boston Consulting
Group) . Poziția fiecărui produs în matrice indica rata de creștere a segmentului de piață
ocupată de portofoliile acestor produse, comparativ cu cota sa de prezența pe piață.
Figura 5. Matricea BCG (Boston Consulting Group) pentru produsele ecoturistice

Sursa : prelucrat de autor
Este un segment larg, dar foarte diferit de cel motivat de dorința de a învăța despre
viața sălbatică ș i cultură cu un ghid local, de a sprijini dezvoltarea locală durabilă. De aceea,
pînă acum nu s -au realizat studii riguroase pentru a determina câți turiști în arii naturale sunt
într-adevăr motivați de principiile ecoturismului.
Un alt aspect caracterist ic ecoturismului este ob ținerea beneficiilor pentru comunitatea
locală. Aceasta înseamnă angajarea personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse
locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor si organizarea activită ților turistice.

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

24
Tendinț ele pieței ecoturistice
Turismul a devenit unul dintre sectoarele socio -economice majore. El a înregistrat o
expansiune constantă de -a lungul timpului, cu o rată de creștere de circa 5 -10% în ultima
jumătate de secol. Turismul nu reprezintă numai o creșter e a numărului de turiști, el a arătat
că se transformă într -o activitate diversă și complexă. Cu toate că turismul de masă rămâne
forma predominantă, alte tipuri de activități legate de cultură, mediu, educație, sănătate etc. au
ieșit la iveală. Acestea re flectă preferințele pentru calitatea mediului și o formă de recreere
mult mai energică și participativă. Schiul, drumeția, ciclismul, canoeingul etc. au devenit
activități mult mai plăcute decât oricând, satisfăcând nevoia de a fi aproape de natură, făcând
mișcare, explorând și învățând.
Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a identificat principalele tendințe ale
acestei forme de turism la nivel internațional10:
 începând din 1990, ecoturismul s -a dezvoltat cu 20 -34% anual;
 în 2004 ecoturismul s -a dezvoltat la nivel global de 3 ori mai mult decât industria
globală a turismului;
 piața internațională a turismului bazat pe natură se dezvoltă în prezent cu 10 -12%
anual;
 piața turismului clasic în cadrul stațiunilor turistice s -a maturizat, iar creșterea s a va
rămâne constantă. Spre deosebire de aceasta, turismul bazat pe experiențe –
ecoturism, turism în natură, turism cultural – se află printre sectoarele care se pot
dezvolta foarte repede în următoarele două decenii;
 cea mai mare parte a expansiunii turi smului se desfășoară în interiorul și în
apropierea ariilor naturale;
 turismul durabil ar putea să se dezvolte, ajungând la 25% din piața globală a
turismului în următorii 6 ani. Odată cu dezvoltarea acestei forme de turism s -au
modificat destul de mult și preferințele turiștilor, astfel:
 mai mult de 2/3 din călătorii din SUA și Australia și 90% din turiștii britanici
consideră că o protejare activă a mediului și susținerea comunităților locale trebuie să
fie incluse în responsabilitățile hotelurilor;
în Eu ropa:
 20-30% din călători sunt conștienți de nevoile și valorile turismului durabil;
 10-20% dintre turiști sunt interesați de opțiuni „verzi”;
 5-10% dintre turiști solicită vacanțe ecologice.
 în Germania , 65% (39 milioane) dintre călători speră să găsească calitate din punctul de
vedere al mediului; 42% (25 milioane) „consideră că este foarte important să găsească
cazare prietenoasă cu mediul”;
 aproape jumătate dintre cei intervievați în Anglia au afirmat că mai degrabă ar
călători cu o agenție care „are un cod ce garantează condiții bune de muncă, protejarea
mediului și susținerea unor opere de caritate în respectiva destinație turistică;

10 1 http://www.toes.ca/assets/files/Ecotourism%20Fact%20Sheet%20 -%20Global%5B1%5 D.pdf

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

25
 87% din turiștii englezi au spus că vacanța lor nu ar trebui să dăuneze mediului;
39% au spus ca erau pregătiți să plăte ască 5% suplimentar pentru garanții de tip etic;
 53% dintre turiștii americani spun că experiența lor turistică este mai bogată când
aceștia învață cât mai mult posibil despre obiceiurile și cultura locală;
 95% din turiștii elvețieni consideră că respectul pentru cultura locală este foarte
important atunci când aleg o locație de vacanță. Studiile de specialitate realizate de OMT au
identificat principalele megatendințe ce se înregistrează în domeniul turismului și care se vor
amplifica în perspectiva anilor 2020.
Printre cele mai semnificative aspecte, sunt menționate11:
 creșterea numărului turiștilor preocupați de probleme de mediu;
 creșterea cererii pentru destinații noi;
 tendința de sporire a numărului de vacanțe de durată mai scurtă;
 creșterea numărului persoanelor de vârsta a III -a care sunt mai active și dornice de
călătorii;
 turiștii devin mai experimentați și sofisticați, așteaptă atracții de bună calitate,
utilități și servicii pe măsură și tarife adecvate calității în călătoriile lor.
De asemenea, O MT consideră că ecoturismul, alături de turismul cultural și cel
deaventură vor avea cea mai spectaculoasă evoluție în secolul 21.
Toate aceste tendințe indică nu numai o creștere a cererii pentru ecoturism, dar și o
transformare a acestuia, dintr -o nișă d e piață, într -un segment principal. Dacă inițial
ecoturismul se adresa turiștilor experimentați, cu niveluri de venit și educație ridicate,
clientela sa se extinde acum, pentru a include o gamă largă de venituri, studii și experiențe de
călătorie.
Acestor tendințe le pot fi adăugate și altele cu acțiune generală sau specifice unor țări
cu efecte asupra turismului în ansamblul său sau proprii ecoturismului. O evoluție pozitivă are
și turismul în ariile protejate , înregistrându -se o creștere a interesului faț ă de acest gen de
călătorie.
Evoluțiile cantitative vor fi însoțite de o suită de mutații calitative, printre cele mai
importante se pot enumera12:
 creșterea cererii pentru turismul în ariile protejate, motivată în special de creșterea
rolului acestor areal e în conservarea ecosistemelor naturale din majoritatea țărilor
lumii;
 diversificarea ofertei, prin faptul că în prezent ariile protejate oferă numeroase
oportunități pentru petrecerea vacanțelor, răspunzând unor nevoi ale turiștilor din ce în
ce mai varia te; îmbunătățirea serviciilor oferite în ariile protejate a devenit un țel pe
care mulți organizatori de turism din aceste areale doresc să -l atingă, datorită
pretențiilor din ce în ce mai mari ale turiștilor sosiți în aceste areale;

11 Autoritatea Națională pentru Turism – Strategia dezvoltării turismului în România , august, 2006
12 Smaranda J.S. – Managementul turismului în arile naturale protejate , Ed. Risoprint, Cluj -Napoca, 2008

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

26
 participarea activă se înscrie ca una dintre tendințele semnificative ale turismului în
ariile protejate, motivată de faptul că turiștii simt nevoia de a se implica activ în
procesul de conservare, conștientizare, promovare a acestor areale;
 promovarea ecoturismului ca principa lă activitate turistică desfășurată în ariile
protejare – managerii acestora și organizatorii de turism din întreaga lume văd în
organizarea ecoturismului principala activitate turistică care se desfășoară, pe de o
parte, cu un impact redus, aproape minim, asupra mediului, iar pe de altă parte prin
rolul educativ al acestuia.
În anii care vor urma, calitatea mediului, lipsa poluării, curățenia și atitudinea
populației locale vor fi mult mai importante pentru turiștii potențiali decât varietatea
posibilități lor pentru divertisment și cumpărături. Deși vor fi interesați de experiențe inedite,
cei mai mulți dintre turiștii potențiali vor dori să își poată continua stilul sănătos de viață
atunci când vor călătorii. Facilitățile pentru sport, alimentație și acces ul la informație vor
rămâne elementele motivaționale importante.
În lume, acest stil inofensiv de a călători a început să aibă din ce în ce mai mulți adepți.
Există agenții de turism specializate pe turismul verde, care implică protejarea
mediului natural, folosirea resurselor naturale (hoteluri cu energie alternativă, panouri solare
etc.) precum și circuitele turistice care evită impactul puternic asupra comunităților umane
tradiționale specific unei anumite zone.
Profilul ecoturistului13
În ultima vreme ec oturismul a câștigat foarte mulți adepți. Cei care iubesc natura în
forma ei nemodificată caută aceste locuri tocmai pentru valoarea lor ecologică, estetică și
peisagistică, fără nici un fel de „cosmetizări”. În urma introducerii ecoturismului ca
alternati vă la turismul de masă, a fost posibilă realizarea unui profil relativ al persoanei care
participă la programele ecoturistice. Astfel, ecoturistul poate fi descris ca fiind o persoană14:
 cu studii peste medie, de obicei studii superioare;
 iubitore de natură , cu un simț dezvoltat al aventurii, interesată să cunoască lucruri noi
despre cultura diferitelor zone sau despre mediul înconjurător și să ia parte la
experiențe inedite;
 sensibilă la problemele de mediu, sau cel puțin deschis spre implicare în protejare a
naturii.
Cei mai mulți ecoturiști sunt susținători sau membri ai unor organizații bazate pe natură;
 vârsta medie între 35 -54 ani, variind în funcție de activitățile desfășurate și de alți
factori cum ar fi costul călătoriei. Trebuie totuși avut în vedere faptul că odată cu
fenomenul de îmbătrânire a populației în țările dezvoltate, vârsta medie pentru acest
segment este în continuă creștere;
 sexul – 50% femei și 50% bărbați, dar s -au constatat diferențe clare în funcție de tipul
activității desfășurate (p entru țara noastră se constată o proporție mai mare a bărbaților15);

13 http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_str ategii/ecoturism_faza1.pdf
14 Nistoreanu P.&Colectiv – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003, p. 83
15 2 Planul de management al Parcului Natural Lunca Mureșului, 2008

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

27
 cu o situație materială peste medie, ținând cont de faptul că programele ecoturistice
oferă o satisfacție mult mai mare decât cele ale turismului de masă, dar sunt de obicei
mai costisitoa re;
 cu o stare de sănătate bună, având capacitatea de a depune efort fizic. Odată cu
creșterea mediei de vârstă a populației ce practică această formă de turism, scade
cererea pentru activități solicitante și crește interesul pentru activități cum ar fi st udiul
naturii, observarea vieții sălbatice;
Ecoturismul ca oportunitate de afaceri
Ecoturismul este puternic dependent de angajamentul întreprinzătorilor aplicarea unui
set unic de standarde de operare, standarde care au evoluat permanent în ultimii zece a ni.
Numeroase afaceri și organizații au încercat să profite de popularitatea termenului de
„ecoturism", folosindu -1 pentru a -și promova produsele, dar fără a le respecta cele mai simple
principii sau în unele cazuri, aceste principii au fost greșit înțeles e. Această problemă,
cunoscută sub denumirea de „Greenwashing" a creat prejudicii ecoturismului. pentru că a
adus dezamăgirea și neîncrederea în rîndul iubitorilor acestei forme de turism.
Conferințele internaționale, seminariile și publicațiile apărute în ultimii au avut un rol
important în educarea ecoturistică a operatorilor și guvernelor, însă înțelegerea greșită a
termenului rămîne încă o problemă.
În urma dezbaterilor ce au avut loc în cadrul Summit -ului Mondial al Ecoturismului
(Quebec, 2002), partic ipanții au formulat o serie de recomandări adresate guvernelor,
sectorului privat, organizațiilor non -guvernamentale, institutelor de cercetare, agențiilor de
dezvoltare și comunităților locale , după cum urmează :
 afacerile ecoturistice trebuie să fie profi tabile pentru toți stakeholderii. implicați
deopotrivă: proprietari, investitori, manageri și angajații comunități locale și
organizații de conservare din ariile naturale în care acestea se desfășoară;
 conceperea, dezvoltarea și conducerea afacerilor trebu ie să ducă la minimizarea
efectelor negative, să contribuie pozitiv la conservarea ecosistemelor fragile și a
mediului în general, să aducă beneficii directe comunităților locale;
 întreprinzătorii trebuie să se asigure că designul, planificarea, dezvoltare a și
operarea facilităților ecoturistice încorporează? principiile durabilității cum ar fi
integrarea armonioasă în peisaj, conservarea apei, energiei, materialelor
neregenerabile și accesul tuturor categoriilor de populație fără discriminare;
 să coopereze cu organizațiile guvernamentale și non -guvernamentale implicate în
protejarea ariilor naturale și conservarea biodiversității, asigurându -se că
operațiunile ecoturistice se desfășoară în concordanță cu planurile de management
și cu reglementările din zona respectivă, astfel încât să minimizeze orice efect
negativ și să acționeze pentru creșterea calității produsului ecoturistic și a
contribuției financiare la conservarea resurselor naturale;
 să utilizeze în desfășurarea afacerii mai mult materiale și produ se locale, precum
și resurse umane și logistice locale, pentru a menține autenticitatea produsului

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

28
ecoturistic și pentru a crește proporția din beneficii care rămîne în comunitate.
Pentru a realiza acest lucru, operatorii privați trebuie să investească în instruirea
forței de muncă locale;
 să colaboreze activ cu reprezentanții comunității locale, pentru a se asigura că
elementele de cultură tradiționale sunt descrise și valorificate cu respect, că
personalul și turiștii sunt corect informați cu privire la t radițiile, obiceiurile și
istoria locale;
 să promoveze în rîndul clienților un comportament etic față de destinația
ecoturistică vizitată, de exemplu prin educație de mediu sau încurajând contribuții
voluntare, pentru a sprijini inițiativele comunitare de conservare:
 să-și diversifice oferta prin dezvoltarea unei game largi de activități turistice la o
destinație dată și prin extinderea operațiunilor în alte destinații, pentru a evita
supraaglomerarea, care ar amenința durabilitatea pe termen lung a activit ății. În
acest scop, operatorii privați trebuie să respecte și să contribuie la implementarea
unor sisteme de management a impactului vizitatorilor în destinațiile ecoturistice;
 să asigure o distribuire echitabilă a veniturilor din ecoturism î ntre turop eratori,
furnizorii locali de servicii, comunitățile locale prin instrumente corespunzătoare și
alianțe strategice;
 să formuleze politici de dezvoltare durabilă pe care să le implementeze în toate
sectoarele afacerii.
Ecoturismul reprezintă de cele mai mul te ori o sursă de venit alternativă pentru
populația locală, o activitate nouă, diferită de cele -cu care era obișnuită. Pentru ca această
idee să fie înțeleasă și acceptată de toate sectoarele societății locale, este nevoie de timp și
răbdare din partea tu turor părților implicate.
Ecoturismul în România
˶În țara noastră sunt pe piață doar 20 de pensiuni16 și tour -operatori certificați eco.
Fluxul de ecoturiști a crescut cu 30% în 2008 față de 2007. Tendința ascendentă s -a menținut
și în 2009 (cu semnale pozi tive de la târgurile de turism de la Stuttgart, Munchen și Berlin) . În
țara noastră ecoturismul este practicat, dar nici pe departe la adevărata sa capacitate ˝.
Principiul focalizării pe zonele naturale este foarte important în ecoturism, iar
ecoturismul capătă din ce în ce mai multă amploare în conșiința românului.. Zone precum
Retezat – Hațeg, Apuseni sau Delta Dunării plasează România pe un loc fr untaș în Europa în
ceea ce privește potențialul ecoturistic.
Cele mai solicitate pensiuni ecologice românești se găsesc în zona Retezat, Piatra
Craiului, Bucovina și Sibiu.
O eco-pensiune trebuie să beneficieze de un număr de până la 20 de camere, iar
consumul de energie și apă să fie redus. O pensiune ecologică trebuie să ofere oaspeților un
meniu compus din ingrediente naturale.

16 www.adevarul.ro

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

29
Introducerea unor coduri de conduită, asigurarea calității, etichetare și servicii de
certificare standardizate, toate au încer cat într -un fel sau altul să satisfacă aceste nevoi. Cu
toate acestea, pluralitatea de astfel de inițiative și a obiectivelor lor diferite, de multe ori nu
direct legate de preocupările ecoturismului, au subliniat necesitatea elaborării unui set de
standar de universale pentru serviciile de ecoturism și comportament turistic. Acest lucru a
devenit esențial datorită lipsei de compatibilitate dintre etichetele existente și a variației mari
în standardele de calitate a serviciilor de ecoturism aflate în ofertă17.
În general, ar fi corect să se admită faptul că sistemele de certificare ce abordează
teritorii geografice specifice și utilizează criterii adaptate specificului local sunt benefice. La
fel ca în cele mai multe cazuri ele reflectă provocările și nevoile locale. Cu toate acestea, este
la fel de vital ca aceste criterii să reflecte unele principii universale, de asemenea, a căror
valoare este dovedită prin cele mai bune practici la scară globală și pot fi, astfel, ușor de
recunoscut și acceptat atât de tur istul care merge în natură ocazional, cât și ecotouristul
dedicat. Prin urmare, un set universal de standarde pentru ecoturism ar ajuta sistemele de
certificare în ecoturism existente, piața de turism și clienții de ecoturism pentru a stabili un
cadru mai eficient pentru înțelegerea reciprocă, cooperare și asigurarea calității.
Astfel de inițiativă „globală” ce încearcă să stabilească standarde minime pentru
turismul durabil, în general, a fost lansată în 2007, de către Global Partnership for Sustainable
Tourism Criteria18, o coaliție de 31 organizații, inițiată de Rainforest Alliance, Programul
Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Fundația Națiunile Unite, precum și de Organizația
Mondială a Turismului a Națiunilor Unite (UNWTO). Criteriile globale de turis m durabil
(GSTC) sunt orientate atât spre afacerile în turism, cât și spre standardul de calitate a
serviciilor, cu intenția de a oferi un cadru comun și de înțelegerea practicilor turismului
durabil. Prin încurajarea adoptării la scară largă a acestor cri terii, Parteneriatul global își
propune să abordeze mai eficient problemele cum ar fi falsa poziționare în zona turismului
verde a unor unități de turism, maximizarea beneficiilor sociale și economice din turism
pentru comunitățile locale, creșterea încred erii consumatorilor în produsele turismului verde și
încurajarea turismului durabil în general.
Sistemul de certificare în ecoturism „Eco -România“ a fost elaborat de Asociația de
Ecoturism din România, urmând modelul unor sisteme similare existente în Sued ia și
Australia. Sistemul are la bază opt principii care care au în vedere spațiile de cazare,
programele turistice oferite de tur -operatori și destinațiile turistice.
Acest program a fost elaborat cu sprijin din partea Fundației pentru Parteneriat ,
Agenți ei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) si Fundației Doen –
Olanda .
Ecoturismul românesc se bazează pe.ospitalitatea proverbială a românilor19. Deși
potențialul României este foarte mare, ecoturismul este considerat în România o nișă foar te
îngustă .

17 AER, 2010
18 (http://www.sustainabletourismcriteria.o rg)
19 Green Report

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

30
Turismul responsabil nu este destul de promovat și susținut de către autorități, deși
tour-operatorii europeni consideră că România are un potențial remarcabil
Pe lângă aceste probleme, ecoturismul românesc nu inspiră destulă încredere turiștil or
din vestul Europei pentru că implicarea în promovare la nivel internațional al autorităților este
foarte mică. Cu toate acestea, ecoturismul este una dintre singurele nișe care atrage turiștii
străini. Ceea ce turiștii europeni caută la noi în țară conf orm unui studiu efectuat în rândul
tour-operatorilor străini este, în primul rând, natura neatinsă de om și obiceiurile tradiționale
românești. În ordine, se află apoi Delta Dunării, populația de carnivore mari a României, care
este pe locul al doilea în E uropa din punctul de vedere al numărului acestora, după Rusia. Un
alt element îndrăgit de turiștii străini este ospitalitatea romanească. Acestea sunt, potrivit
AER, și elementele pe care trebuie să se bazeze promovarea ecoturismului în străinătate.

Sarcina de lucru 2.
Realizati un referat depre legatura care exista intre activită țile
turistice, recreere și mediul ambiant, avand ca principal argument
conservarea biosferei, ca principal element al dezvoltarii ecoturismului

.

20 Boghean, Carmen., Boghean, Fl., op.cit, Rezumat
Neconservar ea destinațiilor turistice conduce la ruinarea lor20 și în mod
implicit la dispariția destinațiilor, atracțiilor, diminuarea până la dispariție a
fluxurilor turistice, respectiv a turiștilor. Depășind momentul imediat,
perspectiva conturează produse turisti ce nu neapărat noi, dar sigur mai curate
și mai corecte. Chiar dacă unele priveliști sunt alarmante, reușind a speria pe
unii dintre noi, simptomele nu sunt ale sfârșitului, ci a unui nou început, un
început marcat de răspundere, educație, responsabilitate față de gazde și
oaspeți față de tot ce aparține planetei și generațiilor ce vor urma.

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

31

1. Precizați care dintre formele urmatoare de turism fac parte integranta din ecoturism :
a) turism balnear ;
b) turism de litoral ;
c) turism rural .
2. Precizați care dintre notiunile urmatoare sunt asimilate cu ecoturismul :
a) turism verde ;
b) greenwashing
c) skateholders .
3. Selectati criteriile de bază ale ecoturismului:
a) se desfăsoară în spații naturale protejate ;
b) încurajează implicarea comu nității locale ;
c) susține industria din zona respectivă .
4. Alegeti care din recomandarile de mai jos sunt caracteristice dezbaterilor ce au avut loc în
cadrul Summit -ului Mondial al Ecoturismului (Quebec, 2002 )
a) criteriile globale de turism durabil (GSTC) s unt orientate atât spre afacerile în turism,
cât și spre standardul de calitate a serviciilor, cu intenția de a oferi un cadru comun și de
înțelegerea practicilor turismului durabil ;
b) să formuleze politici de dezvoltare durabilă pe care să le implementeze în toate
sectoarele afacerii ;
c) principiul focalizării pe zonele naturale
5. O eco -pensiune trebuie să beneficieze :
a) de apa curenta;
b) de alimentare cu gaz;
c) de un număr de până la 20 de camere .
6. O eco -pensiune trebuie să se înscrie în următorii parametri:
a) consum redus de energie și apă ;
b) să fie a șezată în zone protejate;
c) să aibe sistem propriu de purificare a apelor reziduale.
7. Selectati criteriile de bază ale ecoturismului
a) implică măsuri de conservare;
b) se focalizează numai pe o oportunitate de afaceri, cr eată ca interes pentru soarta
planetei ;
c) introducerea unor coduri de conduită privind asigurarea calității.
8. Unul dintre scopurile turismului durabil este: Teste de autoevaluare

Lect. Univ. Dr. Păuna Dan – Curs format ID Ecoturism și turism rural
Toate drepturile revin autorului
Anu se multiplica decat cu acordul titularului

32
a) să prevadă echitate intra și între generații ;
b) să limiteze accesul în zonele protejate;
c) informarea vizitatorilor.
9. Turismul în zone sălbatice a atins pragul :
a) de rentabilitate;
b) de maturitate ;
c) a depă șit pragul de rentabilitate.
10. Ecoturismul în cadrul pieței turismului este:
a) o subpiață a turismului în arii naturale ;
b) o subpiață a turismului cultural ;
c) o subpiață a turismului de aventură.

Cruceru Ruxandra Alternative de relansare și dezvoltare a turismului
românesc în spa țiul european, Editura Universității
Transilvania din Bra șov, Brașov, 2008.
Draica C. Turismul interna țional. Practici de elaborare și distribuție
a produsului turistic. Editura All Beck, Bucure ști, 2003
Firu L. Diagnosticul și strategia de dezvoltare a turismului balnear
în România , Editura Mirton, Timi șoara, 2006
Neac șu N. Turismul si dezvoltarea durabila – Editura Expert,
Bucuresti, 2000;
Nistoreanu P. Turismul rural, Editura ASE , București, 2006;
Nistoreanu P. Turismul rural, o afacere mică cu perspective mari,
Editura Didactică și pedagogică , București, 1999;
Postelnicu Gh. Introducere în teoria și p racticarea turismului, Editura
Dacia, Cluj -Napoca, 1997;
Petrea Rodica Petrea D . Turismul rural , Editura Presa universitară Clujeană. 2000;
Tătaru Alexandra și colab. Turism rural, turism urban, Editura Transversal, București,
2009;
Tacu Al. P. și cola b. Turismul rural românesc. Metode și tehnici de cercetare ,
Editura Pan Europe, Iași, 2002;
Tribe J., Font X., Griffths
N., Vickery R., Yale Karen Enviromental management for rural tourism and
recreation
***
Ordonanța Guvernului României nr. 62 din 24 august
1994 privind stabilirea unor facilități pentru
dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană;
*** w.w.w.antrec.ro.
*** www. turism.ro/rural
*** www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_ strategii /ecoturis
m

CURSUL NU ESTE PROPRIETATEA UNIVERSITATII DANUBIUS
DIN GALATI Bibliografie minimală