Coordonator, Absolvent, Prof.univ. dr. Nedelcu Iulian Negura Cristina CRAIOVA 2016 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE… [600145]
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA DREPT
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator, Absolvent: [anonimizat].univ. dr. Nedelcu Iulian Negura Cristina
CRAIOVA
2016
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA DREPT
ASPECTE CONTROVERSATE PRIVIND CARACTERUL
DE FUNCȚIONAR PUBLIC ATRIBUIT UNOR PROFESII
LIBERALE
Coordonator, Absolvent: [anonimizat].univ. dr. Nedelcu Iulian Negura Cristina
CRAIOVA
2016
Cuprins
Introducere ………………………………… …………………………………………… ……. 1
Abrevieri ………………………………….. …………………………………………… ……… 4
Cap 1 Aspecte definitorii privind noțiunea de funcți onar public ………….. 5
1.1 Apariția noțiunii de funcționar public. Evoluți a deontologică a funcției
publice ……………………………………. …………………………………………… ………………….. 8
1.2 Funcționarul public conform legii 188/1999 priv ind statutul funcționarului
public, republicată și actualizată în 2016 …….. …………………………………………… … 11
1.3 Noțiunea de funcționar public în Noul Cod Penal ……………………………….. 21
1.4 Funcționarul public conform legislației comunit are …………………………….. 24
Cap 2 Acceptiuni juridice privind profesiile liberale ………………………… 27
2.1 Profesia liberală. Definiții și caracteristici generale ………………………………… 30
2.2 Profesiile liberale reglementate de Noul Cod Fi scal ……………………………….. 38
Cap 3 Exemple controversate de jurisprudenta in care s-a atribuit
caracterul de functionar public unor profesii liber ale ………………………… 43
3.1 Atribuirea caracterului de funcționar public me dicului …………………………………….. 44
3.1.1 Prezentarea speței ………………………. …………………………………………… ……………………… 44
3.1.2 Analiză și comentarii ……………………. …………………………………………… …………………….. 45
3.2 Atribuirea caracterului de funcționar public ex pertului judiciar ……………………… 46
3.2.1 Prezentarea speței ………………………. …………………………………………… ……………………… 46
3.2.2 Opinii ale procurorului general Tiberiu ‐Mihail Nițu cu privire la cauza analizată ….. 47
3.2.3 Analiză și comentarii ……………………. …………………………………………… …………………….. 48
Concluzii ………………………………….. …………………………………………… …… 49
1
Introducere
În viața cotidiana există opinii diferite și uneori controversate vis-a-vis de
orice subiect de discuție. Interpretarea și formare a unei opinii personale face parte
din natura umană. Având în vedere faptul că și drep tul este în sine o reflecție a
realității sociale și este creat de oameni pentru o ameni, identificăm atât în legislație,
cât și în jurisprudență elemente ambigui, care gene rează dispute și interpretări
diferite. Făcând abstracție de valențele socio-cult urale ale sistemului legislativ,
dreptul este o știință și trebuie să se constituie ca un domeniu multidisciplinar, clar
și punctual în ceea ce privește semnificațiile term inologice juridice și situațiile
concrete la care acestea sunt aplicabile. Sistemul juridic reprezintă temelia oricărei
societăți contemporane și cum nu putem vorbi despre o casă construită stabil și
calitativ pe o temelie șubredă, la fel și un stat n u poate exista fără un sistem de
drept sigur și constant. În varianta lor ideală, te xtele legilor nu ar trebui să nască
dispute, fiind clar și limitativ stipulate de legiu itor. În realitate însă doctrina ne
furnizează o cantitate impunătoare de neconcordanțe legislative degenerate în
dezbateri aprinse, explicații incomplete sau interp retări necorespunzătoare. Unele
comentarii ale specialiștilor în drept statuează pu nctual aspectele nespecificate ale
acestor norme incomplete, acest fapt însă nu poate înlocui obligația legiuitorului de
a completa normele incomplete și incoerente. În spe cial acest aspect se referă la
genul de norme care aduc cu ele o noutate, un nou î nțeles sau o altfel de abordare.
Lucrarea de față reprezintă o sinteză a unei teme f oarte dezbătute în literatura
de specialitate și mass-media în ultima perioadă, ș i anume atribuirea caracterului de
funcționar public unor profesii liberale. Există an umite aspecte legale care trebuie
corelate spre a crea lectorului acestui studiu o im agine de ansamblu, o perspectivă
coerentă și corectă asupra aspectelor legale releva nte, opiniei doctrinarilor și
exemplelor de jurisprudență. Studiul respectiv refl ectă aspectul legislativ
2
concretizat prin ansamblul de norme pe care legiuit orul le-a emis de-a lungul anilor
cu privire la aspecte relevante privind profesia de funcționar public și reglementări
legale privind statutul și regulile de organizare a exercitării atribuțiilor de serviciu
în cazul profesiilor liberale. De asemenea se va co nstata pe parcursul lucrării
aspectul executiv, și anume modul în care aceste no rme au fost aplicate atât de către
administrația publică centrală și locală, cât și de către cetățeni. Nu în ultimul rând
studiul cuprinde două spețe din jurisprudența Înalt ei Curți de Casație și Justiție,
care statuează deciziile Curții cu privire la aspec tele disputabile generate de
atribuirea caracterului de funcționar public profes iilor liberale. Lucrării de față i se
adaugă patru anexe, reprezentând: lista profesiilor liberale din România care se
exercită în baza unor legi speciale, fără înregist rarea în Registrul Comerțului, care
va constitui baza exemplificativă a tipurilor de p rofesioniști liberali care pot fi
întâlniți în România, desfășurarea speței cu privir e la atribuirea caracterului de
funcționar public medicului chirurg, dezvoltarea sp eței cu privire la atribuirea
caracterului de funcționar public executorului jude cătoresc, precum și opiniile
Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Ca sație și Justiție sesizat să se
pronunțe cu privire de cea de-a doua speță analizat ă în prezenta licență.
Lucrarea va avea trei capitole. Primul capitol va f i întitulat „Aspecte
definitorii privind noțiunea de funcționar public” și voi pune în discuție apariția
noțiunii de funcționar public, evoluția deontologic ă a funcției publice, funcționarul
public conform Legii 188/1999 privind statutul func ționarului public, republicată și
actualizată în 2016, noțiunea de funcționar public în Noul Cod Penal și funcționarul
public conform legislației comunitare.
Capitolul doi se va axa pe accepțiunile juridice pr ivind profesiile liberale,
analizând caracteristicile generale ale profesiei l iberale și reglementarea acesteia în
Noul Cod Fiscal. Capitolul trei va cuprinde prezent area și analiza a două spețe cu
referire la tema lucrării. La una din spețe voi adă uga opinia Procurorului General de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentr u că este o opinie foarte
3
documentată, care va accentua aspecte importante pe ntru întregirea conceptuală a
acestei lucrări de licență.
Parcursul acestei lucrări permite lectorului atât s ă se documenteze cu privire
la termeni ca „funcționar public”, „funcție publică ”, „administrație publică”,
„profesie liberală”, „corp profesional”, „statut”, „deontologie”, precum și să-ți
formeze o opinie cu privire la evoluția și dinamica de reglementare a situațiilor cu
privire la atribuirea caracterului de funcționar pu blic profesiilor liberale. Această
lucrare este una foarte utilă din punct de vedere a l definitivării terminologice ale
elementelor de interes, precum și contemporană luân d în considerare conflictele de
jurisprudență generate de interpretarea noțiunii de funcționar public.Atribuirea
caracterului de funcționar public unor profesii lib erale este datorată nu doar
confuziilor terminologice, ci și înțelegerii și del imitării anumitor particularități
distincte ale profesiilor liberale față de alte pro fesii cu caracter juridic și tehnico-
administrativ.
4
Abrevieri
Alin. = Alineat (ul)
Art. = Articol (ul)
Cap. = Capitol (ul
ÎCCJ = Înalta Curte de Casație și Justiție
Lit. = litera
MO = Monitorul Oficial
NCF= Noul Cod Fiscal
NCP = Noul Cod Penal
UE = Uniunea Europeană
UPLR = Uniunea Profesiilor Liberale din România
5
Cap 1 Aspecte definitorii privind noțiunea de
funcționar public
Administrația publică este structura pe care se baz ează statul pentru punerea
în execuție a reglementărilor legislative și urmări rea executării acestora. Statul nu
poate funcționa fără organismele sale de execuție, cu atât mai mult când este vorba
despre coordonarea și controlul unei comunități foa rte mari de oameni. Apariția
administrației publice s-a definitivat încă din Rom a Antică, când romanii își
alegeau reprezentanții, care ulterior deveneau orat ori în Senat și se întruneau pentru
a discuta problemele comunității. Ulterior deciziil e erau aduse la cunoștința
publicului în piețe. În timp statele au devenit mai mari, cu cetățeni mult mai
numeroși, iar organizarea statului a necesitat refo rme. Liderii statelor au început să
delege competențe executive, pentru a reuși implime ntarea tuturor task-urilor
necesare funcționării statale. Acest intermediar di ntre stat și cetățean a luat forma
administrației publice centrale, care, la rândul ei , și-a împărțit competențele
executive în teritoriu, administrației publice loca le.
Legile care guvernează principiile de funcționare și structurare ale
administrației publice sunt:
-la nivelul administrației publice centrale: Consti tuția (art 116-119),
ordonanța de urgență nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în
cadrul administrației publice centrale și pentru mo dificarea unor acte normative1 ,
Legea nr. 90 din 2001 privind organizarea si functi onarea Guvernului Romaniei si a
ministerelor2 , Legea nr. 115 din 1999 privind responsabilitatea ministeriala3 și legi
1 Text publicat în Monitorul Oficial al României. În vigoare de la 22.12.2012
2 Publicată în Monitorul Oficial nr. 164 din 2 aprili e 2001
3 Publicată în Monitorul Oficial nr. 300 din 28 iunie 1999
6
speciale: Legea nr. 47 din 1994 privind organizarea si functionarea Presedintiei
Romaniei4
-la nivelul administrației publice locale: Constitu ția (art.120-123), Legea
administrației publice locale nr.215/20015 , Legea nr. 199 din 1997 pentru
ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, ad optata la Strasbourg la 15
octombrie 19856, Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor local i , Legea
nr.67/2004 privind alegerea autorităților administr ației locale, Legea nr. 7 din 2004
privind Codul de conduita a functionarilor publici7 și legi speciale : Legea
prefectului nr. 340/2004.
Fiind vorba despre o reglementare stufoasă și incoe rentă în domeniul
administrativ, doctrinarii au menționat în mai mult e rânduri necesitatea conceperii
unui Cod Administrativ. Lipsa acestuia nu doar îngr eunează procesul de punere în
practică a normelor legislative, ci și generează ma nifestarea lipsei de incompetență
din partea organelor administrației publice.
Definiția administrației publice ar fi, în sens mat erial, o activitate de
organizare a executării – și de executare în concre t – a legii, realizată prin acțiuni cu
caracter de dispoziție, prin care se stabilesc regu li de conduită pentru terți, sub
formă de acte juridice, operațiuni administrative, fapte materiale înfăptuite de
titularii funcțiilor publice din sistemul organelor administrației publice, și acțiuni cu
caracter de prestație, realizate pe baza și în exec utarea legii, pentru îndeplinirea
interesului general, prin asigurarea de servicii pu blice. în sens formal, administrația
publică poate fi înțeleasă ca un sistem de organe, de instituții, cuprinzând
diverse structuri administrative care realizează ac tivitatea de organizare a executării
4 Republicată în Monitorul Oficial nr. 210 din 25 ap rilie 2001
5 Publicată în Monitorul Oficial al Românieiǁ, parte a I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, cu modificările ș i completările
aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2 001; Legea nr. 738/2001; Legea nr. 216/2002; Legea nr.
161/2003; Legea nr. 141/2004; Legea nr. 340/2004; L egea nr. 393/2004; Legea 286/2006.
6 Publicată în Monitorul Oficial nr. 331 din 26 noie mbrie 1997
7 Publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 23 febr uarie 2004
7
și de executare în concret a legii.8 Conform definiției cei care se ocupă de punerea
în aplicare a dispozițiilor legale sunt titularii f uncției publice, funcționarii publici,
analiza cărora este principială pentru acest studiu , dat fiind principalul scop al
prezentei licențe de a stabili aspecte controversat e de atribuire a caracterului de
funcționar public unor profesii liberale. Or pentru a fi capabil să atribui un anumit
caracter specific trebuie mai întâi să studiezi ace st specific, în acest caz fiind vorba
de funcționarul public. Funcționarul public este in vestit în temeiul legii într-o
funcție publică, printr-un act unilateral administr ativ de numire în funcție, de un
organ administrativ ierarhic superior.
Funcția publică, la rândul ei este ansamblul atrib uțiilor si responsabilităților
stabilite de autoritatea sau instituția publică, în temeiul legii, în scopul realizării
competențelor sale9. Funcțiile publice sunt enumerate în anexa legii 1 88/1999. Este
de o deosebită importanță că legiutorul a enumerat funcțiile publice ca o anexă la
legea privind statutul funcționarului public. În pr imul rând această enumerare oferă
posibilitatea unor funcții constante, ceea ce ulter ior se rezumă într-un sistem stabil,
coerent și specializat. Un stat în care funcțiile p ublice apar și dispar în perioade
scurte de timp este un stat imatur și instabil din punct de vedere politico-
adiministrativ. Stabilirea prin lege a funcțiilor p ublice și respectarea acestora în
practică este un prim pas spre un stat cu o structu ră administrativă echilibrată și
demnă de încredere. În doctrină funcția publică est e statuată drept „situația juridică
a persoanei fizice – învestită legal cu atribuții î n realizarea competenței unei
autorități publice – ce constă în ansamblul dreptur ilor și obligaților care formează
conținutul juridic complex dintre persoana fizică r espectivă și organul care l-a
investit”10. Funcțiile publice sunt organizate în cadrul servi ciilor publice pentru
satisfacerea intereselor publice generale, despre c are vorbește și Al. Negoiță
8 http://legeaz.net/dictionar-juridic/administratie- publica
9 Art 3, alin(1), Legea 188/1999 privind statutul fu ncționarilor publici, publicata in Monitorul Oficial nr. 600 din 8
decembrie 1999
10 A. IORGOVAN, „Tratat de drept administrativ ”, vol. I, București, Editura All Beck, 2001, p. 55 4
8
„interesul general, pe care îl susține sistemul adm inistrației publice în raport cu
societatea globală este formulat în cadrul sistemul ui politic, de către organele care
au atribuții în această privință și în primul rând de organele care dețin puterea în
stat”11. Funcția publică nu este însă o invenție a societă ții contemporane, ea
evoluând în timp odată cu apariția administrației p ublice. O abordare doctrinară
interbelică, a lui P. Negulescu a definit funcția p ublică drept „ complexul de puteri
și competențe, organizat de lege pentru satisfacere a unui interes general, în vederea
de a fi ocupată, în chip temporar, de un titular (s au mai mulți), persoană fizică care,
executând puterile în limitele competenței, urmăreș te realizarea scopului pentru
care a fost creată funcțiunea”12 . Deși termenul de „funcțiune” nu se mai folosește ,
iar funcția publică nu mai poate fi ocupată de un o rgan colegial, această definiție
încă se pliază peste esența funcției publice din pr ezent.
1.1 Apariția noțiunii de funcționar public. Evoluția de ontologică a
funcției publice
Realitatea și nevoile sociale au cerut dintotdeauna din partea statului un feed-
back pozitiv în sensul constituirii unei structuri de organisme statale care să ajute la
soluționarea acestor probleme și implicarea resurse lor umane calificate în cadrul
organismelor respective. Rudimentar sau elaborat, a cest sistem a existat în orice
stat, pentru că statul există prin însuși mecanisme le lui de organizare și funcționare
și a oamenilor care fac posibil acest sistem organi zațional.
Originea funcționarilor publici o găsim în antichit atea greco-romana, aceștia
fiind un corolar al concepției privind binele comun , res-publica, proclamat ca
principiu de coeziune politică și socială. Acest pr incipiu dispare odată cu prăbușirea
İmperiului Roman și implicit dispar funcționarii pu blici. Funcționarii publici reapar
11 Al. NEGOIȚĂ, „Drept administrativ”, Editura Sylvi, București, 1993, p. 45
12 P. NEGULESCU, „Tratat de drept administrativ. Principii generale ”, vol. I, Institutul de Arte Grafice București,
1934, p. 522
9
odată cu formarea statului suveran și evoluează pe parcursul edificării statului de
drept public, care își asumă în final misiunea desc ifrării, formulării și realizării
interesului general și a asigurării serviciului pub lic. Rezultă că, istoria
funcționarilor publici este o fațetă a istoriei sta tului, și ca atare diferă de la țară la
țară.13 Primul statut al funcționarilor publici l-a făcut î mpăratul Hadrian. Roma
antică era preocupată de buna administrare a statut ului, iar în bizanț, “serviciile
publice” – așa cum au fost numite mai târziu în tex te teoretice, erau organizate în
zece ramuri, cu nenumarate ministere. Astfel, prin funcție din cadrul administrației
publice, sau mai scurt, funcție publică înțelegem s ituația juridică legal determinată
a persoanei fizice investite cu prerogative în real izarea competenței unei autorități
sau instituții a administrației publice, având ca s cop realizarea în mod continuu a
unui interes public.14
Începutul profesionalizării funcționarilor din adm inistrația publică se
situează, în cazul țărilor europene, într-o perioad ă cuprinsă între a doua jumătate a
sec.XVIII și sfârșitul sec.XIX. Este perioada când accesul în anumite funcții
publice începe să fie condiționat de deținerea unor diplome de nivel universitar în
inginerie, drept, medicină veterinară etc.15 Această schimbare este datorată nu doar
evoluției naturale a relațiilor sociale în cadrul s tatelor moderne, ci și în special
Revoluției industriale (sec XIX), urmată de Revoluț ia științei și a tehnologiei. Un
rol important în dezvoltarea administrației publice în sensul ei actual l-a jucat și
apariția învățământului superior, având ca speciali zare administrația publică,
statuîndu-se temporat la mijlocul secolului XX și f iind orientat spre funcționarii
publici de carieră. Sistemul administrativ din țări le europene, în special cel francez
și englez, au avut o mare influență asupra definiti vării cadrului legal românesc în
materie administrativă. Organizarea funcționarilor din administrația publică începe
13 J.-F. LEMARIGNIER, „La France médiévale – Institutions, et société” , Ed. Armand Colin, Paris, 1970, p.45, citat
după L. COMAN–KUND, „Deontologia și statutul funcționarilor din adminis trația publică ”, Ed.Europlus, Galați,
2007, p.6
14V. VEDINAS, „Statutul functionarului public” , Ed. ”Nemira”, București, 1998, p.31
15 F.CHAMBON, O.GASPON, „La deontologie administrative”, L.G.D.J., Paris, 1996., p.9
10
în sec.XVIII, prin intermediul legiferării specific e privind organizarea și statutele
funcționarilor publici.Pe teritoriul României de as tăzi,o perioadă indelungată de
timp, până la legiuirile vechi, respectiv până la a pariția și aplicarea Codului
Caragea, Codului Calimah, Legiuirilor Principelui Ș tirbei, Manualul de pravilă
bisericească și Statutelor coloniilor bulgare din B asarabia, n-au existat acte
normative distincte de organizare și funcționare a administrației. În trecutul
îndepartat nici nu era cunoscută opera de legiferar e. Domnitorul, ținut mai mult de
obiceiul pămantului era legiuitorul și deținatorul suprem al puterii. El distribuia
justiția și tot el organiza serviciile publice.16
În prezent, în cadrul corpurilor de funcționari, reglementate prin lege, există
organe cu caracter profesional, dar rolul lor este de regulă consultativ, decizia
aparținând conducerii autorităților sau instituțiil or din care fac parte funcționarii
respectivi. Principalele drepturi si obligatii ale funcționarilor publici sunt prevăzute
de legi denumite statute, deontologia administrativ ă exprimându-se prin obligațiile
înscrise în aceste statute sau chiar prin legi dist incte. Deci regulile deontologice nu
se stabilesc de organele profesiunii, ci de autorit ățile publice. În cazul funcționarilor
publici opereaza un drept disciplinar riguros și de taliat, iar sancțiunile se aplică, ca
regulă, de superiorii ierarhici.17 Sancțiunile pot surveni atât prin autosesizarea
autorităților ierarhic superioare funcționarului pu blic vinovat de anumite abateri
disciplinare, civile sau penale, cât și ca urmare a punerii în aplicare a hotărârilor
instanței de contencios administrativ.
Spre deosebire de profesiunile libere, organizate d e sine stătător și ulterior
recunoscute prin legi normative în cadrul statului, organizarea corpurilor
funcționarilor publici se realizează de către auto ritățile publice ierarhic superioare
cu atribuții legislative sau executive, ele neputân d funcționa fără un cadru legal
bine stabilit. În sensul legilor din domeniu admini strativ, funcționarul public este
16 V. NISTOR, „Drept administrativ comparat” , Ed. Fundației Academice Danubius, Galați, 2006, p .60
17 L. COMAN–KUND, „Deontologia și statutul funcționari lor din administrația publică”, Ed.Europlus, Galați , 2007,
p.57
11
perceput decât în cadrul unei entități subordonate dreptului public administrativ,
fiind excluși funcționarii publici asimilați pe car e îi consacră legea penală. Este de
menționat faptul că funcționarii publici sunt repre zenții statului în teritoriu. Statul
este bazat pe un sistem legislativ de referință. Co nstituirea unei funcții publice fără
o bază legislativă corespunzătoare ar însemna o def iciență structurală din partea
autorităților administrației publice în subordinea cărora este realizată respectiva
procedură de investire cu putere decizională execut ivă, precum și o gravă
prejudiciere a interesului public.
Deontologia funcției publice, definită drept totalitatea normelor de conduită
și obligațiilor etice ale unei profesiuni18, a evoluat natural o dată cu evoluția și
perfecționarea mecanismelor de funcționare a statel or, întrepătrunderii elementelor
de noutate între state, precum și completării în ti mp a doctrinei juridice, fiind vorba
de o linie fină între stabilirea conduitei corespun zătoare prin legi specifice și etica
profesională, analizată din punct de vedere moral ș i filosofic. Astfel nu putem
omite normele de conduită la care se obligă o perso ană fizică atuci când acceptă
investirea într-o funcție publică, pentru că exerci tarea autorității statale și
reprezentarea statului necesită înalte calități mor ale și o etică profesională
impecabilă. Funcționarul public trebuie să depună t oată diligența pentru onorarea
eticii profesionale, dar și pentru un comportament civic ireproșabil.
1.2 Funcționarul public conform legii 188/1999 privind statutul
funcționarului public, republicată și actualizată î n 2016
Legea 188/1999 este una din legile de bază în mater ie administrativă privind
funcția publică, funcționarul public, relația profe sională funcționar public –stat și
funcționar public – beneficiar al serviciilor publi ce, precum și drepturile și
obligațiile celor încadrați în funcția publică. Tex tul prezentei legi definește în art. 2
18 https://dexonline.ro/definitie/deontologie
12
alin. (2) funcționarul public drept „ persoana num ită, în condițiile legii, într-o
funcție publică. Persoana care a fost eliberată din funcția publică și se află în corpul
de rezervă al funcționarilor publici își păstrează calitatea de funcționar public.”
Funcția publică este definită în art. 2 alin. (1) c a fiind „ansamblul atribuțiilor și
responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de
putere publică de către administrația publică centr ală, administrația publică locală și
autoritățile administrative autonome. ”
Prin urmare funcționarul public poate fi considerat și persoana care în
exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, contribu ie la realizarea prerogativei de
putere publică a autorității în a cărei subordine e ste încadrat. Această idee este
confirmată de art. 2 alin. (3) care vine să enumere activitățile desfășurate de
funcționarul public în cadrul exercitării profesiei sale. Acestea sunt:
a)punerea în executare a legilor și a celorlalte ac te normative;
b)elaborarea proiectelor de acte normative și a alt or reglementări specifice
autorității sau instituției publice, precum și asig urarea avizării acestora;
c)elaborarea proiectelor politicilor și strategiilo r, a programelor, a studiilor,
analizelor și statisticilor necesare realizarii și implementării politicilor publice,
precum și a documentației necesare executării legil or, în vederea realizării
competenței autorității sau instituției publice;
d)consilierea, controlul și auditul public intern;
e)gestionarea resurselor umane și a resurselor fina nciare;
f)colectarea creanțelor bugetare;
g)reprezentarea intereselor autorității sau institu ției publice în raporturile acesteia
cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, în
limita competențelor stabilite de conducătorul auto rității sau instituției publice,
precum și reprezentarea în justiție a autorității s au instituției publice în care își
desfășoară activitatea;
13
h)realizarea de activități în conformitate cu strat egia de informatizare a
administratiei publice.
Este de remarcat însă opinia lui A. Trăiescu privin d dobândirea calității de
funcționar public „ Nu toți funcționarii administra ției publice sunt funcționari
publici. Nu toate persoanele care lucrează în secto rul bugetar au calitatea de
funcționar public, ci numai acelea care sunt învest ite cu o funcție publică.
Funcționarii publici au acest statut în temeiul leg ii și sunt supuși unui regim juridic
special de drept public”19. Este o remarcă doctrinară relevantă luând în vede re
considerațiile des întâlnite în rândul beneficiaril or serviciilor publice, potrivit
cărora toți cei cu care interacționează pentru solu ționarea unei probleme ce ține de
competența administrației publice sunt funcționari publici, solicitându-le niște
obligații care depășesc atribuțiile lor de serviciu și o conduită corespunzătoare, care
în anumite situații, nu le este aplicabilă. În sens ul legii 188/1999, art.5 statuează că
prevederile acestei legi nu se aplică:
a)personalului contractual salariat din aparatul pr opriu al autorităților și instituțiilor
publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol,
gospodarire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de
personal care nu exercită prerogative de putere pub lică. Persoanele care ocupă
aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii;
b)personalului salariat încadrat, pe baza încrederi i personale, la cabinetul
demnitarului;
c)corpului magistraților;
d)cadrelor didactice;
e)persoanelor numite sau alese în funcții de demnit ate publică.
Legea definește și noțiunea „corpul funcționarilor publici”, aceasta fiind
reglementată drept „totalitatea funcționarilor publ ici din cadrul autorităților
administrative autonome și din cadrul autorităților și instituțiilor publice din
19 A.TRĂIESCU, „Drept administrativ”, Ed. ALL BECK, 2002, p.105
14
administrația publică centrală și locală constituie corpul funcționarilor publici.”
Legea recurge la definirea acestor termeni pentru e vitarea confuziilor cu referire la
noțiunile de bază ale domeniului public administrat iv. Este o abordare pricipial
necesară, cu precădere pentru că nu există un Cod A dministrativ responsabil cu
stabilirea și definirea termenilor specifici dreptu lui administrativ.
Conform art.3 principiile care stau la baza exercit ării funcției publice sunt:
a)legalitate, imparțialitate și obiectivitate.
Imparțialitatea se referă la lipsa părtinirii, ocro tirii sau oferirii de privilegii ilegale
raportate la persoanele cu care intră în contact fu ncționarul public în exercitarea
atribuțiilor de serviciu.
b)transparență;
Principiul de față subânțelege neîngrădirea și furn izarea în timp real și eficient a
informațiilor de interes public. Legiuitorul a asig urat o protecție dublă a acestui
pricipiu, prin Legea nr.52/2003 privind transparenț a decizională în administrația
publică.
c)eficiență și eficacitate;
Acest principiu reflectă nevoia de echilibru și pro porționalitate a cheltuirii
resurselor bugetare în raport cu cea mai bună reali zare a intereselor beneficiarilor.
d)responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;
Principiul respectiv se referă indirect la sancțion area funcționarului, în dependență
de gravitatea faptei, dacă acesta, în realizarea at ribuțiilor sale de serviciu,
acționează împotriva legii.
e)orientare către cetățean;
Funcția publică a fost creată pentru satisfacerea i ntereselor cetățenilor și rezolvarea
problemelor colectivităților locale, astfel că orie ntarea către cetățean este unul din
principalele scopuri ale funcționarului public.
f)stabilitate în exercitarea funcției publice;
15
Acest principiu se referă la stabilitatea și contin uitatea postului funcționarului
public, eliberarea sau destituirea acestuia realizâ ndu-se doar în cazuri limitative
prevăzute de lege.
g)subordonare ierarhică.
Funcționarul public este subordonat altor funcționa ri publici a căror funcție este
ierarhic superioară funcției personale, asfel că es te obligat, potrivit acestui
principiu, să îndeplinească în timp util toate ceri nțele furnizate de autoritatea
ierarhic superioară.
În doctrină se regăsesc și alte două principii indi recte, formulate prin
aplicarea regulilor legii cadru privind accesul la funcția publică:
– principiul egalității șanselor de intrare și prom ovare în corpul funcționarilor
publici, enumerate de art.54 din Legea nr.188/1999, republicată, fiind o
reinterpretare a principiului egalității în dreptu ri, prevăzut de Constituție;
– principiul selecției funcționarilor publici prin concurs organizat prin competiției
deschisă, bazată pe transparență și competență prof esională, conditii prevăzute în
art.57 din Legea nr.188/1999, republicata.
Legea stabilește constituirea și exercitarea raport urilor de serviciu. Nașterea
și exercitarea raporturilor de serviciu se realizea ză pe baza actului administrativ de
numire, emis în condițiile legii. Exercitarea rapor turilor de serviciu se realizează pe
perioadă nedeterminată.Funcțiile publice de executi e temporar vacante pe o
perioadă de cel puțin o lună pot fi ocupate pe peri oadă determinată, astfel:
a) prin redistribuirea funcționarilor publici din c orpul de rezervă care îndeplinesc
condițiile specifice pentru ocuparea funcției publi ce respective;
b) prin numire pe perioadă determinată, prin concur s în condițiile legii, în situația în
care în corpul de rezervă nu există funcționari pub lici care să îndeplinească
cerințele specifice pentru a fi redistribuiți în co nformitate cu dispozițiile prevăzute
la lit. a). Persoana numită în aceste condiții dobâ ndește calitatea de funcționar
public numai pe această perioadă și nu beneficiaza la încetarea raportului de
16
serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcționarilor publici. Unii
funcționari publici pot beneficia de statute specia le conform legii.
Conform legii funcțiile publice se clasifică în fun cții publice generale și
funcții publice specifice; funcții publice din clas a I, funcții publice din clasa a II-a,
funcții publice din clasa a III-a; funcții publice de stat, funcții publice teritoriale și
funcții publice locale.Legea definește funcțiile pu blice generale ca fiind ansamblul
atribuțiilor și responsabilităților cu caracter gen eral și comun tuturor autorităților și
instituțiilor publice, în vederea realizării compet ențelor lor generale. Functiile
publice specifice sunt definite drept ansamblul atr ibuțiilor și responsabilităților cu
caracter specific unor autorități și instituții pub lice, stabilite în vederea realizării
competențelor lor specifice, sau care necesită comp etențe și responsabilități
specifice. Funcțiile publice de stat sunt funcțiile publice stabilite și avizate, potrivit
legii, în cadrul ministerelor, organelor de special itate ale administrației publice
centrale, precum și în cadrul autorităților adminis trative autonome. La rândul lor,
funcțiile publice teritoriale sunt funcțiile public e stabilite și avizate, potrivit legii, în
cadrul instituției prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale
celorlalte organe ale administrației publice centra le din unitățile administrativ-
teritoriale. Functiile publice locale sunt reglemen tate ca fiind funcțiile publice
stabilite și avizate, potrivit legii, în cadrul apa ratului propriu al autorităților
administrației publice locale și al instituțiilor p ublice subordonate acestora.
Potrivit art. 10 după nivelul atribuțiilor titularu lui funcției publice, funcțiile
publice se împart în trei categorii: funcții public e corespunzătoare categoriei
înalților funcționari publici, funcții publice core spunzătoare categoriei
funcționarilor publici de conducere,funcții publice corespunzatoare categoriei
functionarilor publici de execuție. De asemenea tre buie menționat faptul că
funcționarii publici pot fi debutanți sau definitiv i. Funcțiile publice de execuție sunt
structurate pe grade profesionale: superior, princi pal, asistent, debutant. Conform
art 47 din legea 188/1999, care poate fi considerat o reformulare a infracțiunii de
17
luare de mită, funcționarilor publici le este inter zis să solicite sau să accepte, direct
sau indirect, pentru ei sau pentru alții, în consid erarea funcției lor publice, daruri
sau alte avantaje.Încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a
îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea discip linară, contraventională, civilă sau
penală, dupa caz.
Pentru creșterea eficienței autorității publice în a cărei subordine este
încadrat sau pe motive de dezvoltare profesională, funcționarul public își poate
modifica raporturile de serviciu prin delegare, tra nsfer, detașare, mutare la altă
structură, autoritate sau instituție publică, precu m și prin exercitarea temporară a
unei funcții publice de conducere.
Dacă funcționarul public devine incompatibil cu ex ercitarea funcției publice,
aceasta i se suspendă20 până la dispariția cauzei suspendării. Drept cauze de
suspendare, potrivit legii pot servi: încadrarea în calitate de demnitar public sau în
cabinetul unui demnitar public, cu excepții limitat iv prevăzute de lege, trimiterea
spre desfășurare a atribuțiilor de serviciu într-o misiune diplomatică sau instituție
comunitară/ internațională, activitatea în cadrul s indicatelor, efectuarea stagiului
militar, arestarea preventivă și arestul la domicil iu, efectuarea unui tratament în
străinătate în afara concediului medical sau însoți rea soțului/soției/rudei de gradul I
pentru efectuarea tratamentelor peste hotare, aflar ea în concediu pentru incapacitate
de muncă cu o durată mai mare de o lună, aflarea î n carantină, aflarea în concediu
de maternitate, dispariția, cauzele de forță majoră , trimiterea în instanța de judecată
pentru anumite infracțiuni prevăzute legal, decizia comisiei de disciplină de a
suspenda raportul de serviciu a funcționarului publ ic pe perioada anchetei
administrative, precum și în alte cazuri excepționa le.
La fel precum Codul Muncii garantează anumite drept uri persoanelor
încadrate în baza unui contract de muncă, funcționa rilor publici le sunt garantate
anumite drepturi în baza statutului. Astfel funcțio narul public are dreptul la libera
20 Art. 94 Legea 188/1999
18
opinie, dreptul la egalitatea de tratament, dreptul la a fi informat cu referire la
deciziile care îl vizează personal, dreptul la asoc iere în cadrul sindicatelor, precum
și dreptul de înființare a acestora, cu excepția ce lor a căror activitate îl pun în
condiția suspendării din funcție, incompatibilități i sau conflictelor de interese.
Funcționarii publici au dreptul să-și protejeze int eresele profesionale, având
posibilitatea asocierii cu anumite grupuri și organ izații profesionale. De asemenea,
ca orice angajat din România, funcționarilor public i le este garantat dreptul la
grevă, în condițiile legii. Munca funcționarilor pu blici este remunerată salarial cu
sporuri pentru vechime, putând beneficia de prime s au alte beneficii salariale.
Salariul funcționarului este reglementat legal și n u poate fi modificat prin simpla
decizie a funcționarului public ierarhic superior. Concediile de odihnă, de
maternitate și cele medicale sunt prevăzute și gara ntate legal funcționarilor publici.
La locul de serviciu funcționarul are asigurate obl igatoriu condiții optime de
muncă. Autoritățile publice sunt obligate să furniz eze echipamente specifice de
muncă, precum și echipamente de prevenire și protec ție a factorilor de risc
(incendiu, cutremur, scurgere de gaze etc.) la fel ca și persoanele juridice de drept
privat, dar și să protejeze titularul funcției publ ice împotriva amenințărilor, actelor
de violență și ultraj. Funcționarul public este asi gurat în cadrul sistemului public de
sănătate și beneficiază de pensie, în momentul înde plinirii cumulative a condiției de
vârstă și a minimului de ani de cotizare. Funcționa rul are drept de despăgubire
pentru pagube material suferite în exercitarea atri buțiilor de serviciu.
Funcționarului public îi sunt solicitate anumite ob ligații și atribuții în
exercitarea funcției publice. Astfel funcționarul e ste obligat să nu prejudicieze prin
orice fapte persoane fizice sau juridice, precum și onoarea corpului funcționarilor
publici, să ia în considerare și să încurajeze iniț iativa subalternilor, menită să
îmbunătățească calitatea serviciilor publice, să re specte normele legale și să adopte
un comportament ireproșabil, conform deontologiei ș i codului de etică. Deși
funcționarilor publici le este garantat dreptul la libera opinie, aceasta nu trebuie să
19
vizeze opinii publice afișate la locul de muncă în ceea ce privește considerentele și
preferințele politice. Funcționarul este de asemenea ținut să îndeplineasc ă
însărcinările de la autoritatea ierarhic superioară , atâta timp cât acestea sunt legale.
Astfel, dacă dispozițiile solicitate funcționarului nu sunt legale, acesta trebuie să
anunțe organul emitent asupra acestui aspect printr -o cerere scrisă, în care să
specifice refuzul de a exercita dispoziția în cauză pe motiv de nelegalitate.
Funcționarul public este sancționat disciplinar pen tru depășirea termenelor de
executare a sarcinilor emise de structura ierarhic superioară și prevăzute cu termen
de finalizare. Această sacțiune este datorată nu nu mai aspectului de nerespectare a
ordinelor, ceea ce ar constitui o abatere disciplin ară la orice lor de muncă, dar și
încercării de disciplinare a funcționarilor publici în vederea eficientizării furnizării
serviciilor publice și diminuării, pe cât posibil, a depășirii termenelor și birocrației
exagerate. În afară de situația de depășire repetat ă a termenelor de execuție a
lucrărilor, funcționarul public poate fi sancționat disciplinar de organul ierarhic
superior pentru neglijența sistematică, absențe nem otivate și atitudine iresponsabilă
și nerespectuoasă față de orar, favorizarea ilegală a unor cereri, acte și fapte care
prejudiciază onoarea autorității publice în particu lar și a statului în general,
manifestări de activitate cu caracter politic la lo cul de muncă, necomunicarea în
timp eficient și cu intenția de a ascunde starea de incompatibilitate, conflict de
interese și alte interdicții și alte situații prevă zute de lege. În dependență de
gravitatea abaterii, a împrejurărilor și consecințe lor abaterii,
comportamentului profesional al funcționarului publ ic și a analizei altor abateri,
dacă există, săvârșite de funcționarul public, comi sia disciplinară din cadrul
autorității de coordonare și control a funcționarul ui public respectiv, poate decide
să îl mustreze în scris, să îi diminueze salariul p e o durată de până la trei luni între
5% și 20%, să nu îi mai permită avansarea în grad p ână la trei ani, să îl retrogradeze
pe o durată până la un an sau să îl destituie din f uncția publică. Este de menționat
faptul că abaterile radiate, chiar dacă au făcut od ată parte din antecedentele
20
disciplinare ale funcționarului public, nu se mai i au în considerare în stabilirea
sancțiunii disciplinare. Sacțiunea disciplinară nu se poate cumula cu altă sancțiune
civilă sau penală, pentru că o singură faptă poate să genereze o singură sancțiune.
Dacă fapta funcționarului public pentru care i se i nstituie sancțiunea disciplinară
este cercetată în cadrul unui proces de judecată, a ceasta se suspendă până la
hotărârea definitivă în cadrul cauzei respective.
Exceptând informațiile publice, pe care funcționaru l este ținut să le furnizeze
cetățenilor în virtutea legilor naționale și a prin cipiilor comunitare, funcționarului
public îi este interzis să divulge secrete de stat, informații confidențiale și orice alte
informații cu caracter secret cu care intră în cont act în exercitarea atribuțiilor de
serviciu. De asemenea funcționarii care nu au atrib uții de comunicare directă cu
cetățenii, nu pot interveni să discute direct cu ac eștia sau să-i avantajeze în vreun
mod, pentru că în primul rând două atribute specifi ce funcționarului public sunt
imparțialitatea și corectitudinea. Funcționarii tre buie să fie interesați în a furniza
servicii de cea mai bună calitate cetățenilor, luân d în vedere posibilitatea acestora
de a se adresa instanței de contencios administrati v, care poate ulterior să oblige
funcționarul public la plata de daune cetățeanului vătămat în cazul refuzului de a
executa sau executarea întârziată a unui interes le gitim al cetățeanului, incident
atribuțiilor funcționarului public respectiv. Dacă însă funcționarul a acționat cu
respectarea prevederilor legale și procedurale, ins tanța nu va putea reține culpa
acestuia și respectiv nu va putea solicita plata da unelor decât autorității sau
instituției din care face parte, dacă se demonstrez ă că prejudiciul putea fi evitat
dacă instituția respectivă ar fi depus toată dilige nța necesară și că este vinovată de
existența prejudiciului.
Funcționarul public răspunde contravențional, dacă în timpul serviciului sau
în legătură cu acesta a săvârșit o contravenție. De asemenea funcționarul public
poate fi obligat să răspundă civil pentru prejudici ul culpabil adus autorității publice
din care face parte, pentru nerestituirea la timp a sumelor necuvenite, pentru plățile
21
realizate de autoritatea publică unei terțe persoan e în baza unei hotărâri de judecată,
pentru faptele funcționarului public . Funcționarul public poate răspunde și penal
pentru fapte care constituie infracțiuni săvârșite cu vinovăție în timpul serviciului
sau în legătură cu serviciul. Cercetarea penală poa te fi analizată ca motiv de
suspendare a exercitării atribuțiilor de serviciu a funcționarului public, pe timpul
derulării cercetărilor, în condițiile legii.
Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționaril or publici se face prin act
administrativ al persoanei care are competența lega lă de numire în funcția publică
și are loc: de drept, prin acordul părților, consem nat în scris, prin eliberare din
funcția publică, prin destituire din funcția public ă, prin demisie, potrivit legii.
1.3 Noțiunea de funcționar public în Noul Cod Penal
Codul Penal are o noțiune a funcționarului public d istinctă de cea prevăzută
de legea 188/1999, astfel creîndu-se multe confuzii în literatura de specialitate.
Potrivit Noului Cod Penal actualizat în 2015, în co nformitate cu art. 175 Funcționar
public (1) Funcționar public, în sensul legii penal e, este persoana care, cu titlu
permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:
a) exercită atribuții și responsabilități, stabilit e în temeiul legii, în scopul realizării
prerogativelor puterii legislative, executive sau j udecătorești;
b) exercită o funcție de demnitate publică sau o fu ncție publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al
altui operator economic sau al unei persoane juridi ce cu capital integral sau
majoritar de stat, atribuții legate de realizarea o biectului de activitate al acesteia. 21
21 Litera c din alin. (1) al art. 175 a fost modifica tă de pct. 19 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012,
publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noie mbrie 2012.
22
(2) De asemenea, este considerată funcționar public , în sensul legii penale,
persoana care exercită un serviciu de interes publi c pentru care a fost învestită de
autoritățile publice sau care este supusă controlul ui ori supravegherii acestora cu
privire la îndeplinirea respectivului serviciu publ ic.
art. 176 Public Prin termenul public se înțelege to t ce privește autoritățile publice,
instituțiile publice sau alte persoane juridice car e administrează sau exploatează
bunurile proprietate publică.
Reglementărilor din Noul Cod Penal li s-au adus nen umărate critici, atât
înainte de intrarea în vigoare a codului, cât și ul terior, acestea iscând multe dispute
controversate și o multitudine de interpretări. Des pre neajunsurile art 175 din Noul
Cod Penal, George Claudiu Pupăzan remarcă: „În prim ul rând, se remarcă faptul că
legiuitorul nici de data aceasta nu stabilește conc ret sfera noțiunii de funcționar
public. Enumerarea pe care o face în articolul sus menționat, al.(1) lasă loc
interpretărilor. Motivul: o suprapunere evidentă de noțiuni cu conținut asemănător
dar totuși diferit: funcție publică de autoritate, funcție de demnitate publică și
funcție publică. Ca exemplu aș putea aduce art. 175 noul Cod penal, sfera noțiunii
de funcție de demnitate publică, prevăzută la lit. b, include și acele funcții de
autoritate ce se exercită în vederea realizării pre rogativelor puterii legislative,
executive și judecătorești, prevăzute la lit. a; cu alte cuvinte, exponenții puterilor
legislativă, executivă și judecătorească: senatorii , deputații, membrii Guvernului,
Președintele României și magistrații, sunt în acela și timp și demnitari ai statului
român; iar prin sintagma folosită în art. 175 al. 1 , lit. b: funcție publică de orice
natură, trebuie să înțelegem toate funcțiile de dem nitate publică, naționale și locale,
precum și funcțiile de autoritate ce presupun atrib uții și responsabilități în scopul
realizării celor trei puteri în stat. În al doilea rând, orice funcție ce presupune
exercitarea prerogativelor puterii legislative, exe cutive și judecătorești, orice
funcție de demnitate publică, orice funcție publică , precum și orice persoană care ‐și
desfășoară activitatea în cadrul unei regii autonom e, companii sau societăți
23
naționale, cu capital integral sau majoritar de sta t, trebuie întotdeauna să fie
remunerată, în caz contrar ne aflăm în fața unei în călcări a prevederilor legislației
muncii. În final, nu ne rămâne decât să așteptăm mo mentul când, în legislația
noastră penală, vom avea o definiție clară, concisă , în afara oricărei interpretări, a
conceptului de funcționar public care să pună capăt disputelor din doctrină dar care
să ușureze, în același timp, și munca practicienilo r în ceea ce privește corecta
încadrare a faptelor”22
Asimilate funcționarului public potrivit art 175 al in 2 sunt persoanele care
exercită un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de autoritățile
publice sau care sunt supuse controlului ori supra vegherii acestuia cu privire la
îndeplinirea acelui serviciu public. „Sunt incluși particularii care primesc gestiunea
unui serviciu public național sau local, economic s au socio ‐cultural, devenind astfel
de utilitate publică”23 În ceea ce privește subiecții asimilați funcției p ublice, Mihai
A. Hotca identifică „ subiecți care ‐și desfășoară activitatea în cadrul persoanelor
juridice de drept privat cu scop lucrativ: societăț i comerciale care, prin intermediul
contractelor administrative, valorifică, în interes ul colectivității, naționale sau
locale, după caz, bunurile și serviciile publice. D e asemenea sunt considerați tot aici
ca fiind funcționari publici și persoanele fizice c are exercită o profesie de interes
public pentru care este necesară o abilitare specia lă a autorităților publice. Este
cazul unor profesii liberale precum notarii sau exe cutorii judecătorești”24
Noul Cod Penal are o definiție apropiată de cele da te de dreptul
administrativ, evidențiindu-se prerogativa de puter e publică ca factor important în
procesul de constituire a definiției. Însă unele om isiuni au nevoie de reglementări
suplimentare, iar specialiștii în drept le identifi că drept carențe cu originare din „
imposibilitatea determinării sferei complete a noți unii de funcționar public dar și
22 G. C. PUPĂZAN, „Analiza noțiunii de funcționar public din perspect iva actualului și noului Cod Penal” , Iași,
2011
23 A. VASILE, „Prestarea serviciilor publice prin agenți privați ”, Ed. All Beck, București, 2003, p. 191 și urm.
24 M. A. HOTCA, „Noul Cod penal și Codul penal anterior. Aspecte di ferențiale și situații tranzitorii” , Ed.
Hamangiu, București, 2009, p. 166 ‐167.
24
permanenta suprapunere cu sfera altor noțiuni simil are”25 Cu toate că există carențe
și neconcordanțe legislative în ceea ce privește co relarea definiției de funcționar
public în sensul legii penale și a legii 188/1999 e xistența lor la nivel legislativ este
incontestabilă, necesitatea aplicării lor fiind evi dentă. Astfel ține de competența
instanțelor de judecată să identifice legea aplicab ilă de la caz la caz, rămânând însă
loc de interpretare în doctrina de specialitate.
1.4 Funcționarul public conform legislației comunitare
Uniunea Europeană este forma contemporană a constru cției comunitare, care
a început în anul 195226 Forma sa actuală a fost determinată de semnarea T ratatului
de la Maastricht în 1993. Țările membre ale Uniunii Europene utilizează în
exercitarea atribuțiilor sale administrative 2 tipu ri de funcționari publici:
a) funcționari care activează în instituții comunitare , numiți și funcționari
europeni,
b) funcționari care își exercită activitatea la nivel național în administrația
publică a statelor membre
Înainte de 1967,când existau separat C.E.E.( Comuni tatea Economică
Europeană), C.E.C.A.( Comunitatea Europeană a Cărbu nelui și Oțelului) și
C.E.E.A.( Comunitatea pentru Energie Atomo Electric ă), fiecare instituție a avut un
corp propriu de funcționari și norme speciale regle mentate separat.evidențiindu-se
trei categorii de funcții publice reglementate în m od distinct.
În anul 2000 Comisia Europeană adoptă Cartea Albă, care conține un set de
norme cu privire la reforma administrative. Acest a ct are o mare influență în ceea
ce privește reglementarea funcției publice la nivel ul dreptului comunitar,
25 I. BRAD, „Câteva aprecieri referitoare la sfera noțiunii de funcție publică de autoritate” , în Revista Dreptul nr.
3/2004, p. 143.
26 I. P. FILIPESCU, A. FUEREA, „Drept instituțional comunitar european” , Ediura Actami, București, 2000, p.
14
25
delimitând principiile de organizarea a administraț iei publice, modul de organizare
a funcției publice, răspunderea funcționarului publ ic și transparența serviciilor
publice. În același an se adoptă Codul Bunului Comp ortament Administrativ, în
varianta sa originală The Code of Good Administrati ve Behaviour, care reprezintă
o modalitate eficientă de punere în practică a prin cipiilor reglementate de Cartea
Albă, un ansamblu de reguli de conduită pentru titu larii funcțiilor publice din cadrul
instituțiilor europene, precum și un mijloc de info rmare a beneficiarilor serviciilor
publice asupra drepturilor acestora în raport cu in stituțiile publice europene.
În anul 1967 a intrat în vigoare Tratatul de fuziun e a Comunității Economice
Europene, Comunitatea Cărbunelui și Oțelului și Com unitatea pentru Energie
Atomo Electrică. „Art. 24 din Tratatul de fuziune a executivelor comunitare a
impus stabilirea unui regulament unic și comun pent ru personalul instituțiilor
comunitare. Unificarea s-a realizat prin Regulament ul C.E.E.( Comunitatea
Economică Europeană), C.E.C.A.( Comunitatea Europea nă a Cărbunelui și
Oțelului) și C.E.E.A.( Comunitatea pentru Energie A tomo Electrică) nr. 259 din 29
februarie 1968, modificat de mai multe ori. Cea mai recentă și mai importantă
modificare s-a realizat prin Regulamentul CE și EUR ATOM nr. 723 din 22 martie
2004. Acest regulament, modificat și reunit cu alte texte interne ale instituțiilor
europene este cunoscut sub denumirea de Statut, cu subtitlul “Regulamente și
reglementări aplicabile funcționarilor și altor age nți ai Comunitătilor Europene”.”27
Accederea în funcția publică europeană se realizeaz ă pe baza unor principii.
Aceste principii sunt folosite la recrutarea funcți onarilor publici, având în vedere
rolul important pe care îl vor juca ulterior în exe rcitarea atribuțiilor sale de serviciu
în cadrul unei instituții comunitare. Aplicarea pri ncipiilor funcției publice asigură
selecția unor funcționari imparțiali și calificați corespunzător funcției pentru care se
organizează recrutarea.
27 C. CĂLINOIU, V. VEDINAȘ, „Teoria funcției publice comunitare” , Editura Lumina Lex, București 1999, p. 12
26
Principiile funcției publice europene sunt compuse din principii generale,
similare dreptului comunitar și principii specifice . Aceste principii sunt:
a) Principiul egalității la acces
Principiul egalității este un principiu general, ap licat pe larg în toate disciplinele
juridice ale statelor membre UE. Acest principiu se regăsește în Declarația
Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789, și Dec larația Universală a Drepturilor
Omului și asigură accederea la o funcție publică fă ră discriminare.
b) Principiul concursului public
Concursul s-a ales ca o modalitate nediscriminatori e de selecție a candidaților
pentru ocuparea funcției publice, astfel asigurându -se condiții egale de acces la
funcția publică. Concursul este reglementat în fiec are stat membru UE.
c) Principiul independenței
Principiul independenței subânțelege că un funcțion ar comunitar nu reprezintă
statul a cărui cetățean este , ci reprezintă Uniune a Europeană, în calitate de cetățean
european, apărându-i interesele . Principiul respec tive se regăsește în expunerea de
motive pentru adoptarea Regulamentului nr. 259/1968 al Consiliului CEE,
EURATOM și CECA și în regulamentele de organizare ș i funcționare ale
instituțiilor Uniunii Europene.
d) Principiul competenței
Principiul competenței are în vedere obligațiile fu ncționarului de a realiza sarcinile
sale de serviciu în limitele legale conferite de fu ncția pe care o deține și
deasemenea demonstrarea unor calități personale și profesionale de excelență în
exercitarea atribuțiilor de serviciu.
e) Principiul randamentului
Principiul relevă evaluarea periodică a funcționari lor publici ca metodă de
eficientizare a realizării obligațiilor profesional e.
f) Principiul integrității
27
Acest principiu se referă la conduita etică corespu nzătoare a funcționarilor publici
și respectul pe care aceștia îl datorează cetățenil or în calitatea sa de reprezentanți a
unei autorități publice europene. Reliefarea acestu i principiu se observă în codul de
conduită etică a funcționarilor Comisiei Europene, ratificat de către România prin
Legea nr. 7/2004.
g) Principiul disperisiei teritoriale
Principiul dispersiei teritoriale a funcționarilor europeni semnifică reprezentarea
cetățenilor comunitari la nivelul instituțiilor com unitare realizată prin încadrarea
funcționarilor europeni provenind din toate țările membre ale uniunii.
h) Principiul furnizării tuturor mijloacelor și metode lor necesare funcționarului
european pentru îndeplinirea în condiții optime a s arcinilor sale de serviciu
Principiul respectiv subânțelege asigurarea tuturor drepturilor necesare
funcționarilor publici europeni pentru exercitarea în condiții optime a obligațiilor
de serviciu.
i) Principiul stabilității în funcția publică
Principiul stabilității funcției publice se referă la dreptul la carieră al funcționarului
public, reglementat în toate statele membre ale Uni unii Europene. În România acest
drept este reglementat prin Legea nr. 188/1999.
Cap 2 Acceptiuni juridice privind profesiile libera le
Conceptul de profesie provine din limba latină, făc ând referire la „professio
bene dicendi” adică profesiunea de orator în Senatu lui (din Roma antică), sau în
pledoariile avocaților în instanță. În același timp „professio” se referă și la noțiunea
de „professor” semnificând „specialist” sau „profes or”.Termenul de „profesiune”
mai are și conotația de pregătire teoretică și prac tică oferită de o instituție de
învățământ de grad superior. În prezent profesia se obține prin absolvirea unei
28
facultăți din cadrul unui sistem de învățământ supe rior autorizat să furnizeze astfel
de pregătire teoretică și practică în vederea obțin erii competențelor necesare pentru
formarea în calitate de specialist. Se profilează a stfel o diferență dintre conceptul de
„profesie / profesiune” și cel de „meserie”. Etimol ogic vorbind „meserie” izvorăște
din latinescul „messor” care avea însemnătatea de secerător de cereale. Ulterior s-
au profilat noțiunea de „meseriaș” ca persoană car e are calificarea pentru
practicarea unei meserii, precum și „meserie” , re prezentând calificarea
profesională obținute prin învățare teoretică și p rin practică, care permite
executarea unor munci sau prestarea anumitor servic ii.
O noutate recentă în obținerea calificărilor necesa re pentru asimilarea unei
profesii au venit odată cu aderarea României la Uni unea Europeană și adoptarea
unor legi orientate spre diminuarea șomajului. Astf el, pe lângă univesități,
calificările necesare pentru desfășurarea unei prof esii pot fi obținute și prin
intermediul unor cursuri formale sau non-formale. A ceste cursuri oferă competențe
necesare pentru angajarea în câmpul muncii pe baza unui contract de muncă și nu
sunt un punct de interes pentru profesiile liberale , deși specialiștii care decid să-și
exercite profesia în mod independent pot opta pentr u anumite cursuri de formare
continuă, conferințe și schimburi de experiență int ernaționale, pentru creșterea
calităților sale profesionale și îmbunătățirea baze lor teoretice și practice.
Profesia liberală este o ocupație intelectuală, exe rcitată de o persoană pe cont
propriu, numit liber-profesionist, care face parte, în mod obligatoriu, dintr-un ordin
profesional.28 „Folosirea expresiei de profesie liberă este criti cabilă, deoarece, per a
contrario, sugerează și existența unor profesii car e nu sunt libere, ceea ce ar
reprezenta muncă forțată sau obligatorie, cu violar ea art. 4 din Convenția europeană
a drepturilor omului și a art. 42 din Constituția R omâniei, republicată”29„Profesiune
liberă înseamnă "profesiune exercitată de o persoan ă pe cont propriu, fără a fi
28 https://ro.wikipedia.org/wiki/Profesie_liberal%C4%8 3
29 C.-L. POPESCU – " Legalitatea, continuitatea și unicitatea ordinului profesional al avocaților din România ", pg. 7
29
angajată permanent undeva. Profesiune liberală dese mnează o ocupație intelectuală,
care ține de cultura spiritului (arhitectură, filos ofie, drept, medicină) sau/și care
depinde de un ordin, de un organism profesional nec onvențional, cu un mod special
de remunerare”30 . Liberalitatea profesiei este determinată de neîn grădirea
specialistului de a își exercita profesia în orice loc ales de acesta, cu un orar pe care
și-l stabilește singur, asigurând funcționalitarea locului de desfășurare a activității
din resurse proprii. Această liberalitate este însă discutabilă. Profesionistul care
alege să-și exercite competențele în cadrul unei pr ofesii liberale își asumă toate
riscurile patrimoniale, dar nu primește o libertate totală de acțiune, cum ar fi de
exemplu în cazul unui antreprenor. În cazul profesi ilor liberale există întotdeauna
un corp profesional sau o organizație profesională care nu doar reprezintă profesia
respectivă, ci și reglementează anumite aspecte def initorii ale modului de
desfășurare a profesiei, exercită gestiunea și cont rolul condițiilor de desfășurare ale
profesiei respective și are puterea de a suspenda d in funcție și chiar de a interzice
exercitarea profesiei de către liberul profesionist , în cazuri de grave abateri
disciplinare. Or o instituție care are o astfel de putere asupra activității unei
persoane ar trebui să-și asume și anumite obligații față de aceasta, inclusiv unele
patrimoniale. Încă un paradox al constituirii profe siei liberale este înscrierea
volutară a liberului profesionist în cadrul organis mului profesional care îi reprezintă
profesia și deși vorbim despre o manifestare de voi nță liberă de asociere, aceasta
este și o condiție obligatorie de exercitare a prof esiei liberale. Deci libertatea de
asociere este decât nominală, fiind de fapt vorba d espre o obligație. În majoritatea
cazurilor profesiile liberale țin de domeniul tehni c, juridic și medical și sunt
exercitate de o persoană fizică care își obține dip loma cu specializarea profesiei
liberale pe care vrea să o practice cu condiția ca această profesie să fie menționată
în Codul Ocupațiilor din România.
30 A.E. PRUTEANU – comentariu pe forumul personal, di n data de 17.10.2006.
30
Delimitarea atributelor profesiilor liberale de alt e profesii exercitate în baza
unui contract sau act de numire este principială, p entru că în primul rând
determinăm legile sub a căror incidență cad special iștii care realizează aceste
profesii. În România, profesiile liberale sunt rela tiv noi față de alte state, atfel
profilându-se tendința unui „împrumut” de experienț ă legislativă în ceea ce
privește definitivarea legislației cu privire la pr ofesiile liberale. De aici se și
conturează anumite lipsuri în ceea ce privește deli mitarea terminologică și
reglementarea corespunzătoare a activităților desfă șurate de către liberii
profesioniști, fapt care se va ameliora în timp, od ată cu apariția Codului
Administrativ (care să delimiteze în mod sigur dacă profesiile liberale sunt
asimilate funcțiilor publice și dacă sunt, care din tre acestea). De asemenea un rol
deosebit de important îl va juca sincronizarea,impu să de altfel prin tratatele
internaționale la care România este parte, a sistem ului de legi din România (o țară
relativ tânără în ceea ce privește dezvoltarea demo cratică) cu legislația comunitară,
care se bucură nu doar de coerență, credibilitate ș i eficiență, ci și de o dezvoltare
durabilă și echilibrată a reglementărilor, raportat ă la nevoile și feed-back-ul social
și la plierea rațională și naturală în contextul so cio-politic. Uniunea Europeană este
formată din state cu o tradiție legislativă proemin entă și înrădăcinată, iar „tutela”
lor în dezvoltarea legislativă a statului de drept în România, ar putea avea un impact
benefic. Bineînțeles că nu se insinuează participar ea efectivă a reprezentanților
statelor membre UE la procesul de legiferare române sc, pentru că aceasta ar
reprezenta în primul rând violarea suveranității st atului, dar monitorizarea pasivă și
stabilirea unor direcții de dezvoltarea ar putea av ea o rezonanță pozitivă.
2.1 Profesia liberală. Definiții și caracteristici generale
Profesia liberală este o profesie care se realizeaz ă pe baza unei specializări
demonstrate printr-o diplomă eliberată de o institu ție de învățământ superior
31
acreditată. Practicarea unei profesii liberale înce pe cu depunerea unei declarații la
Administrația Financiară și la Registrul Comerțului aferentă razei teritoriale a
sediului declarat. La rândul lui, Registrul Comerțu lui înștiințează alte autorități.
Unele profesii nu trebuie înregistrate la Registrul Comerțului. Lista acestora se
regăsește la Anexa 1. Pe teritoriul României putem întâlni profesiuni liberale
consacrate de legi speciale, profesii liberale cons tituite în baza ordonanțelor
guvernamentate cu privire la asociații și fundații și profesii liberale instituite prin
simpla recunoaștere a calificărilor profesionale.
Nu este necesară apartenența la un anumit corp prof esional, sindicat sau
asociație pentru a accede în exercitarea profesiei liberale, decât asociația sau corpul
profesional specific profesiei respective, recunosc ută prin lege (ex: Baroul pentru
exercitarea profesiei de avocat). Profesia liberală este exercitată în virtutea
dreptului la libera practică și se bazează pe statu tele profesiilor respective
reglementate prin lege cumulate cu legile în vigoar e.Sintagma „profesii libere”,
care corect ar fi formulată drept „profesii/ profes iuni liberale” definește specialiștii
care exercită profesii liberale, practicând și real izând activități economice în mod
independent. Această expresie are origini franceze, profesiile liberale fiind o
practică comună pentru Franța și relativ nouă pentr u teritoriul românesc.
Bineînțeles că aspectul de relativă noutate a profe siilor liberale în România
subânțelege și evoluția lor continuă și adaptarea l egislativă în sensul încadrării cât
mai clare și coerente a acestor profesii.
Un factor de influență în extinderea numărului și t ipurilor profesiilor liberale
ar putea fi dinamica de cerere-ofertă pe piața munc ii, apariția de noi feluri de
profesii pentru satisfacerea unor nevoi sociale imi nente. Dacă este să analizăm ce
înseamnă aceste profesii liberale, ne-am referi la exercita unei profesii în sensul
îndeplinirii vocației profesionale, pe cont propriu , din resurse proprii, cu un orar și
o locație stabilită și asigurată de liberul profesi onist,în vederea prestării anumitor
32
servicii de consultanță specifice profesiei, pentru obținerea unor beneficii
economice, echivalentul contraprestației bănești pe ntru serviciile oferite.
Profesiunea liberală întrunește mai multe plusuri ș i minusuri. Astfel plusurile
acestei profesii sunt: lipsa angajatorului și respe ctiv lipsa obligației de a executa
ordine, posibilitatea de a schimba orarul orelor de muncă și de a stabili orarul de
muncă în dependență de disponibilitate și dorință, alegerea clienților și posibilitatea
de a avea mai mulți clienți în același timp, posibi litatea de a alege locul de
desfășurare a profesiei, lipsa stresului legat de i nterviuri pentru obținerea unui loc
de muncă, posibilitatea de a beneficia de concedii multiple. În același timp există și
destule minusuri, cum ar fi: lipsa unui venit stabi l, lipsa unui flux stabil de clienți,
obligația de supunere regulamentelor de organizare și funcționare ale organismului
profesional din care face parte profesionistul, nec esitatea de a găsi un loc de
desfășurare a activității, interzicerea prin lege a publicității profesiilor liberale în
mass-media și, respectiv, obligativitatea obținerii unui bun nume și a unei cariere
într-un timp relativ scurt și fără o bază de clienț i, necesitatea de dezvoltare continuă
și concurența acerbă. Profesionistul liberal trebui e să se decidă dacă este dedicat
vocației sale profesionale și destul de organizat c a să reușească să se auto-
managerieze în vederea desfășurării acestei profesi i în mod independent.
Un profesionist independent poate renunța oricând l a exercitarea profesiei
liberale în beneficiul unui loc de muncă în baza co ntractului individual de muncă.
Este o alternativă de carieră care elimină riscul f inanciar pe care profesionistul
independent și-l asumă, dar care presupune și niște obligații contractuale pe care
specialistul le acceptă odată cu acceptarea locului de muncă. De asemenea
profesionistul încadrat cu un contract de muncă are protecție legală sporită
garantată de Codul Muncii. Încă un minus pe care pr ofesionistul independent îl va
descoperi odată cu accederea în profesie este relaț ia profesiilor liberale cu statul,
care este deficitară sub mai multe aspecte:
– reglementările deficitare, incoerente și întârzia te.
33
– lipsa de susținere din partea statului
– fiscalitatea în exces
– dorința statului de a subordona profesiile libera le unor instituții publice.
Odată decis să exercite o profesie liberală, profes ionistul liberal își asumă
greutățile procedurale de accedere în profesie și î n unele cazuri limitările adiționale,
cum ar fi lipsa locurilor disponibile pentru încadr area în calitate de stagiar sau
depășirea numărului de profesioniști independenți î ntr-o localitate în care este
obligatoriu întrunirea unui anumit număr de special iști într-o profesie liberală. În
exercitarea funcțiilor sale de serviciu, profesioni stul independent trebuie să depună
toată diligența necesară pentru desfășurarea în bun e-condiții a profesiei sale, astfel
încât să creeze o relație de încredere cu clienții săi, să-și creeze un nume care să-l
reprezinte printre concurenți și să-i ofere avantaj e față de aceștia, să verifice toți
angajații pe care îi ia în ajutor ca să întrunească nivelul de specializare și
competență necesare și să omită în desfășurarea pro fesiei sale orice discriminare
sau opinii politice sau religioase. Dacă dintr-un m otiv, personal sau profesional,
profesionistul nu poate să presteze serviciul solic itat de clientul său, dar în mod
normal ar fi putut să-l presteze în virtutea profes iei, acesta este obligat să ghideze
clientul său către un coleg care își exercită activ itatea în același domeniu.
La fel ca și în domeniul administrativ, unde este n ecesară conceperea
Codului Administrativ pentru înglobarea legislației administrative și stabilirea
termenilor caracteristici administrativi, care pe m oment generează interpretări, nici
profesiile liberale nu se bucură de o consacrare le gală, fiind prevăzute doar în
materia actelor fiscale, când Noul Cod Fiscal relev ă obligațiile fiscale care le sunt
imputabile, precum și în statutele profesionale și regulamentele interne a
organismelor sau asociațiilor profesionale în care se înscriu.Vizând această situație
Gheorge Moroianu a afirmat: „Dacă în cazul altor in stituții, precum societățile
comerciale, asociațiile, fundațiile, s-a stabilit u n cadru legal, cu statuarea unor
principii aplicabile în orice situație, în cazul pr ofesiilor liberale nici în prezent nu
34
avem definit un cadru legal”31. Deși există legi speciale care reglementează unel e
profesii liberale luate separat, crearea unei legi care să reglementeze aspecte
definitorii ale profesiilor liberale, circumstanțel or în care acestea ar trebui
exercitate, drepturi și obligați ale profesiilor li berale, răspunderea atribuită
profesioniștilor liberali, ar fi o lege care ar adu ce niște clarificări legale necesare
pentru soluționarea unor cazuri practice conflictua le.
Caracteristicile generale ale unei profesii liber ale sunt:
– independența funcționării profesiei liberale
– lipsa obligației de asociere de orice natură cu o instituție, organizație,
asociație, sindicat, instituție publică sau privată , în afară de corpul profesional sau
asociația reprezentativă și recunoscută prin lege p rofesiei respective.
– existența coduri deontologice și statutelor prof esiilor liberale
– controlul legalității executat de instituțiile st atului.
– existența unei diplome de specializare din partea instituțiilor de învățământ
superior legal avizate.
Potrivit Ordinului M.F.P. nr. 1346/2006 privind apr obarea procedurii de
atribuire a codului de înregistrare fiscală pentru persoanele fizice care desfășoară
activități economice în mod independent sau profesi i liberale, începând cu data de 1
ianuarie 2007, codul de identificare fiscală atribu it persoanelor fizice care
desfășoară în mod independent activități economice autorizate sau exercită profesii
liberale (cu excepția celor care desfășoară exclusi v activități într-o formă de
asociere) este codul de înregistrare fiscală atribu it de organul fiscal competent din
subordinea Agenției Naționale de Administrare Fisca lă.32
Profesia liberală se bazează pe anumite principii ș i garanții :
31 G. MOROIANU, „Statutul profesiilor liberale” ,Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p. 67- 69
32 Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1346/ 2006 a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I -a nr. 744 din
31 august 2006. Codul de înregistrare fiscală la ca re face trimitere acest ordin poate fi utilizat în relația cu organul
fiscal competent și cu ceilalți contribuabili, dar numai în legătură cu activitatea economică autoriza tă desfășurată sau
cu profesia liberală exercitată.
35
a. Controlul statal se rezumă la urmărirea exercitării legale a profesiei
liberale. Persoanele care își exercită dreptul la l ibera practică nu au statut de
angajați și le este atribuit numele de „liberi prof esioniști”. Ca și oricare altă
profesie reglementată prin lege, profesiile liberal e trebuie să fie organizate în
concordanță cu legislația comunitară. Parlamentul ș i Consiliul European din anul
200533 au definit conceptul de profesii liberale, ca fiin d acele „profesii care sunt
exercitate pe baza unor calificări profesionale rel evante, cu titlu personal, având
propria lor responsabilitate și de o manieră profes ională independentă, oferind
servicii intelectuale și conceptuale în interesul c lienților și al publicului.
b. Independența și imparțialitatea. Liberului profesio nist îi este garantată
independența gândirii și activității libere și core cte. Imparțialitatea este
concretizată prin lipsa intereselor și presiunilor externe în organizarea și
funcționarea profesiei liberale.
c. Accesul liber în profesie. Accesul la profesia libe rală este asigurat de
obținerea diplomei de specializare și aderarea la c orpul profesional obligatoriu
profesiei respective.
d. Secretul profesional. Se referă în același timp la un drept și o obligație
profesională a specialistului ce exercită o profesi e liberală. Acesta contribuie la
crearea unei încrederi între profesionist și client , acesta acceptând divulgarea unor
informații relevante care ajută la prestarea unui s erviciu cât mai calitativ.
e. Formarea profesională continuă. Calitatea competenț elor profesionale se
diminuiază în timp, ceea ce impune celui care exerc ită o profesie liberală o formare
continuă, participarea la traininguri și cursuri de perfecționare pentru actualizarea
cunoștințelor teoretice și practice.
f. Loialitatea față de client. Profesionistul liberal are obligația să păstreze
legătura cu clientul său, să-l informeze înainte de prestarea unui serviciu, precum și
33 Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaș terea
calificărilor profesionale, sursa:https://www.umftg m.ro/fileadmin/consultare_publica/ bibliografie/ Di rectiva_2036
_2005_20privind_20recunoasterea_20calificarilor.pdf
36
asupra schimbărilor apărute în timpul sau ulterior prestației. Este o relație dinamică
care trebuie întreținută pentru cele mai bune rezul tate.
g. Integritatea și demnitatea profesională. Acest aspect imperativ profesiunii
liberale se referă la proporționalitatea subânțelea să dintre serviciul prestat și
remunerația solicitată de profesionist, astfel încâ t să nu se ajungă la atingerea
demnității profesionale pentru îndeplinirea scopuri lor personale ale prestatorului.
h. Angajarea responsabilității profesionale. Pentru se rvicii necorespunzătoare
, profesionistul liberal este ținut să răspundă dis ciplinar, civil sau penal după caz.
Această garanție este pusă la dispoziția clientului pentru asigurarea primirii unui
serviciu cât mai calitativ.
i. Codurile deontologice. Codurile deontologice sunt i ndispensabile pentru
informarea profesionistului asupra limitelor atitud inii profesionale, dar și pentru
evaluarea de către corpurile profesionale specifice a comportamentului profesional
al profesionistului liberal, când această evaluare se consideră necesară.
j. Controlul corpului profesional. Acest control este o garanție obligatorie
exercitată de corpul profesional prin diverse mecan isme și proceduri stabilite prin
regulamente interne. Controlul poate identifica com portamente și servicii
necorespunzătoare, urmate de aplicarea unei sancțiu ni disciplinare, civile sau
penale și, dacă deficiențele nu sunt remediate sau în alte cazuri specifice, se poate
ajunge și la excluderea definitivă din profesie.
Uniunea Profesiilor Liberale din România este o con stituire cu personalitate
juridică autonomă, care reprezintă interesele gener ale ale profesiilor liberale.
Constituirea acestei instituții de reprezentare nu a fost consacrată prin lege,
asocierea producându-se sub influența factorilor so ciali și a voinței libere de
asociere, ci nu a constrângerilor legislative. Uniu nea este o organizație non-
guvernamentală, fără scop lucrativ, cu funcționare autonomă, este apolitică. S-a
înființat în 2001, iar în prezent întrunește 12 aso ciații de profesii liberale.
37
UPLR, în desfășurarea activității sale, se ocupă de apărarea intereselor
membrilor săi, creează premize juridice de dezvolta re durabilă a profesiilor liberale,
asigură protecția liberei concurențe, acordă spriji n material și logistic membrilor
săi, în caz de necesitate, stabilește parteneriate cu profesii liberale internaționale.
Cele 12 asociații membre ale UNPR sunt:
– Uniunea Națională a Barourilor din România (U.N.B .R.);
– Uniunea Națională a notarilor Publici din Români a (U.N.N.P.R.);
– Camera Auditorilor Financiari din România (C.A.F. R.);
– Asociația Națională a Evaluatorilor din România ( A.N.E.V.A.R.);
– Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești di n România (U.N.E.J.R.);
– Corpul Experților Contabili și a Contabililor Aut orizați din România
(C.E.C.C.A.R.);
– Uniunea Experților tehnici din România (C.E.T.R.) ;
– Colegiul Farmaciștilor din România;
– Colegiul Medicilor din România;
– Ordinul Arhitecților din România;
– Uniunea Națională a Practicienilor în Reorganizar e și Lichidare
(U.N.P.R.L.);
– Clubul Român de Presă.
Pentru implementarea acquis-ului comunitar în domen iul profesiilor liberale
și dezvoltarea organizațională internă, Uniunea Pro fesiilor Liberale din România a
stabilit relații de coordonare cu Consiliul Europea n al Profesiilor Liberale
(C.E.P.L.I.S.).
Uniunea Europeană, prin instituțiile sale funcționa le, duce o politică
specifică în ceea ce privește profesiile liberale, vizând pentru perioada următoare:
– promovarea unui act normativ privind fiscalitatea profesiilor liberale;
– adaptarea legislației privind profesiile liberale din România la standardele
comunitare;
38
– obținerea de facilități fiscale și acordarea unui sprijin direct și concret tinerilor
care urmează să exercite anumite profesii liberale;
– îmbunătățirea calității serviciilor prestate cetă țenilor de către membrii asociațiilor
de profesii liberale.
Profesiile liberale se diferențiază în anumite asp ecte de funcțiile publice și nu
trebuie confundate cu acestea. Asfel o primă difere nță între profesiile liberale și
fucționarii publici este faptul că specialiștii car e exercită profesiile liberale
întocmesc în activitatea sa acte civile, care ulter ior pot fi contestate în instanța
civilă, pe când funcționarii publici sunt ținuți în virtutea legii și a atribuțiilor de
serviciu să întocmească acte administrative, astfel răspunzând, în caz de sesizare a
instanței în sensul inconformității actului adminis trativ, în fața instanței de
contencios administrativ. O altă diferență este înt runirea procedurii prealabile, care
reprezintă o urmare logică a tipului instanței sesi zate. Astfel, pentru că instanța
sesizată în cazul funcționarilor publici este insta nța de contencios administrativ,
procedura prealabilă realizată înainte de sesizarea instanței este obligatorie, sub
sancțiunea respingerii cererii.
2.2 Profesiile liberale reglementate de Noul Cod Fi scal
Noul Cod Fiscal este reglementat prin Legea nr. 227 din 8 septembrie 2015
privind Codul fiscal34. Această nouă orânduire fiscală aduce anumite schi mbări în
materie financiar-fiscală. Termenii pe care îi întă lnim în noua reglementare fiscal,
cu referire la profesiile liberale, sunt:”profesii liberale”,”profesii independente”,
”activitate independentă”, ”venituri din profesii i ndependente”, ”venituri din
activități independente”, ”venituri din profesii li berale”,”manieră independentă”,
”activitățile profesiilor liberale sau asimilate ac estora”.
34 Publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 sept embrie 2015
39
Expresia”profesii libere” nu mai este folosită în N oul Cod Fiscal.Codul
folosește în textul său de lege”profesii liberale”. Art. 7 (34) din Noul cod fiscal,
consacră profesiile liberale drept ”acele ocupații exercitate pe cont propriu de
persoane fizice, potrivit actelor normative special e care reglementează organizarea
și exercitarea profesiei respective”.
Acest articol ne furnizează două caracteristici spe cifice pentru profesiile
liberale, și anume:
– să fie exercitată pe cont propriu, adică fără un ra port de muncă
– să fie exercitată potrivit actelor normative specia le care reglementează
organizarea și exercitarea profesiei respective .
Profesia liberală este o ocupație ,nu activitate în virtutea legii fiscale.
Noutatea pe care o aduce Noul Cod Fiscal față de co dul precedent este delimitarea
terminologică a profesiilor liberale pe lângă enume rarea veniturilor provenite din
acestea, realizate independent sau în asociere. Ace astă schimbare a dus la
diminuarea interpretărilor doctrinare cu privire la acest subiect.
Definiția veniturilor din profesii liberale, confor m art. 67 din Noul Cod Fiscal,
alin. (2), este„ veniturile obținute din prestarea de servicii cu caracter profesional,
potrivit actelor normative speciale care reglemente ază organizarea și exercitarea
profesiei respective”.
Noul Cod Fiscal diferențiază între venituri din pro fesii independente și
venituri din activități independente, respectiv dep endente. Legea fiscală distinge
venituri provenite de la specialiștii independenți ca fiind venituri impozabile, însă
în reglementările de aplicare a acestora folosește noțiunea de „activități”. Diferența
majoră este natura juridică a activităților desfășu rate în exercitarea profesiilor
liberale. Acestea pot fi independente și dependente .
La art. 67, alin. (1) NCF legiuitorul enumeră venit urile din activități
independente.Se urmărește îndeplinirea unui criteri u specific, renunțându-se la
vechea formulare enumerativă, considerată în litera tura de specialitate binevenită,
40
pentru că este mai flexibilă la dinamica de dezvolt are socială. În sensul legii
fiscale, venituriile izvorăsc din profesii liberal e numai dacă această profesie este
exercitată în mod individual și/sau într-o asociere . Această formulare exclude
veniturile provenite din activitatea prestată în ba za unui contract de muncă,
excluzându-se caracterul liberal al profesiei respe ctive.
Profesiile independente , potrivit legii fiscal sun t„ venituri din profesii
independente desfășurate în România – medic, avocat , inginer, dentist, arhitect,
auditor și alte profesii similare”. Legiuitorul nu a menționat și modul în care
termenul de „profesie independentă” trebuie interpr etat în sens juridic. Profesiile
independente nu sunt sinonime cu profesiile liberal e. Aceste profesii au următoarele
caracteristici:
– au caracter independent
– se realizează fără contract de muncă
– nu este imperativă existența unei legi de reglemen tare.
Art. 223 privind veniturile impozabile obținute din România consacră ”Venituri
impozabile obținute din România”, lit (l), ” venitu ri din profesii
independente desfășurate în România – medic, avocat , inginer, dentist, arhitect,
auditor și alte profesii similare – în cazul când s unt obținute în alte condiții decât
prin intermediul unui sediu permanent sau într-o pe rioadă ori în mai multe perioade
care nu depășesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni
consecutive care se încheie în anul calendaristic v izat.
Profesiile liberale sunt distincte și de profesiile reglementate. Legea cadru a
profesiilor reglementate este Legea nr. 200/2004 pr ivind recunoașterea diplomelor
și calificărilor profesionale pentru profesiile reg lementate din România. Aceste
profesii pot fi dependente și neliberale. Legea nr . 200/2004, la art. 2 stabilește că:
„(1) Activitatea profesională reglementată reprezin tă activitatea profesională pentru
care accesul sau exercitarea în România este condiț ionată, direct sau indirect, în
41
conformitate cu legislația română în vigoare, de de ținerea unui document care să
ateste nivelul de formare profesională.
(2) Sunt considerate activități profesionale reglem entate activitățile exercitate cu
titlu profesional, dacă utilizarea unui astfel de t itlu este rezervată doar titularilor
unor documente care atestă nivelul de formare profe sională.
(3) Sunt considerate, de asemenea, activități profe sionale reglementate activitățile
desfășurate de membrii unei organizații profesional e, dacă organizația respectivă:
a) are ca obiectiv fundamental promovarea și mențin erea unui nivel ridicat într-un
anumit domeniu profesional;
b) este recunoscută prin legea română în vederea re alizării acestui obiectiv;
c) eliberează membrilor săi un document care atestă nivelul de formare
profesională;
d) impune membrilor săi respectarea unor reguli de conduită profesională elaborate
de aceasta;
e) conferă membrilor săi dreptul de a folosi un tit lu profesional sau abrevierea
acestuia și de a beneficia de un statut corespunzăt or nivelului de formare
profesională.”
Activitatea independent este regăsită în textul leg ii fiscal ca „orice activitate
desfășurată de către o persoană fizică în scopul ob ținerii de venituri, care
îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criteri i:
– persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de
desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
– persoana fizică dispune de libertatea de a desfășur a activitatea pentru mai
mulți clienți;
– riscurile inerente activității sunt asumate de cătr e persoana fizică ce
desfășoară activitatea;
– activitatea se realizează prin utilizarea patrimoni ului persoanei fizice care o
desfășoară;
42
– activitatea se realizează de persoana fizică prin u tilizarea capacității
intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul
activității;
– persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin prof esional cu rol de
reprezentare, reglementare și supraveghere a profes iei desfășurate, potrivit
actelor normative speciale care reglementează organ izarea și exercitarea
profesiei respective;
– persoana fizică dispune de libertatea de a desfășur a activitatea direct, cu
personal angajat sau prin colaborare cu terțe perso ane în condițiile legii.”
Aplicărea impozitului pe venit în legea fiscală es te legată de definițiile
explicate la art.67, făcându-se abstracție de defin iția de la art.7 NCF. Noul Cod
fiscal Art. 67 enumeră și definește veniturile din activitățile independente și cele
provenind din exercitarea profesiilor liberale ca f iind „(1)… veniturile din activități
de producție, comerț, prestări de servicii, venitur ile din profesii liberale și veniturile
din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o
formă de asociere, inclusiv din activități adiacent e.
(2) … veniturile obținute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit
actelor normative speciale care reglementează organ izarea și exercitarea profesiei
respective.”
Conform art. 269 din Noul Cod Fiscal, orice perso ană care prestează
independent activități economice specifice producăt orilor, comercianților sau
prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile ex tractive, agricole și activitățile
profesiilor liberale sau asimilate acestora, precum și exploatarea bunurilor
corporale sau necorporale în scopul obținerii de ve nituri cu caracter de continuitate
este persoană impozabilă. Cei care prestează o munc ă sau serviciu în baza unor
relații contractuale de muncă sunt excluși din rând ul persoanelor impozabile
incidente articolului respective. Dispozițiile prez entului Cod Fiscal sunt
corespunzătoare legislației interne și comunitare.
43
Multe din noțiunile folosite de legiuitor în textul Noului Cod Fiscal tind să
creeze confuzii, pentru că se exclud reciproc cu al te noțiuni, nu își găsesc o
explicație logică, sunt folosite cuvinte cu tendinț e să creeze interpretări abuzive
(cum ar fi „profesii asimilate celor liberale”, deș i tot legiuitorul enumeră în alt
articol profesiile liberale sau situația în care se regăsește un articol făcând referire la
o „profesie independentă”, făcându-se trimitere de clarificări terminologice la
noțiunea de „activitate independentă”).
Cap 3 Exemple controversate de jurisprudență în car e s-a
atribuit caracterul de funcționar public unor profe sii liberale
Baza teoretică și analiza legislativă și doctrinară asupra atribuirii caracterului
de funcționar public unor profesii liberale este fo arte importantă pentru această
lucrare, în primul rând pentru că nu pot să analize zi o temă a cărei aspecte
particulare nu îți sunt cunoscute, dar, în același timp, este deosebit de important să
observăm și cum aceste reglementări legale se refle ctă în practica judiciară. Instanța
este puntea de legătură între lege și realitate, ju decătorul fiind pus în poziția să
interpreteze dispozițiile legale în vederea formulă rii unei decizii definitive legale cu
potențial de rezolvare a circumstanței controvesate față de care se pronunță.
Instanța nu pune în execuție legea și nu controleaz ă punerea în execuție a legii,
acesta fiind prerogative exclusivă a administrației publice, prin atribuții specifice
conferite funcționarilor publici, însă, în virtutea puterii judecătorești conferite prin
lege, judecătorul aplică reglementările legale pent ru rezolvarea unui conflict
administrativ, civil sau penal. Astfel anumite aspe cte, care au fost omise în procesul
de reglementare și punere în aplicare a normelor de drept, sunt sesizate de instanță,
cu încercarea de a suplini aceste omisiuni cu inter pretări cât mai precise a textului
legal, în urma unor documentări aprofundate asupra aspectelor supuse interpretării
44
și cu angajarea mai multor specialiști abilitați să se pronunțe cu referire la subiectul
supus discuției.
În desfășurarea acestui capitol vor fi prezentate ș i analizate speța cu privire la
atribuirea caracterului de funcționar public medicu lui chirurg și speța cu privire la
atribuirea caracterului de funcționar public expert ului judiciar. În Anexele 2 și 3 se
regăsesc detalii din spețele respective cu privire la formarea opiniei instanței și
bazele legale pe care aceasta și-a construit decizi ile.
3.1 Atribuirea caracterului de funcționar public me dicului
3.1.1 Prezentarea speței
Curtea de Apel Târgu Mureș a sesizat Înalta Curte d e Casație și Justiție să
se pronunțe în Dosarul nr. 7.932/102/2012, în veder ea unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând posibilitatea încadrării
medicului chirurg angajat cu contract de muncă pe p erioadă nedeterminată într-o
unitate spitalicească din sistemul public de sănăta te, trimis în judecată sub acuzația
săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 din Codul penal.
În virtutea art. 477 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și
Justiție: Admite sesizarea formulată de Curtea de A pel Târgu Mureș și decide că
medicul chirurg din cauza supusă analizei se încadr ează în categoria funcționarilor
publici prevăzută la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sau în categoria
funcționarilor publici prevăzută la art. 175 alin. (2) din Codul penal. Speța
completă, reglementările, logica și continuitatea p e care se bazează Curtea în luarea
deciziei sale, se regăsește la Anexa 2 „ Desfășurar ea speței privind atribuirea
caracterului de funcționar public medicului”. Este de menționat faptul că Înalta
Curtea a realizat în desfășurarea cauzei o descrier e foarte amănunțită a
reglementărilor anterioare și a celor în vigoare cu referire la funcționarul public și
încadrarea acestuia în legea penală. De asemenea s- a analizat și fiecare aspect
45
individual al speței în vederea pronunțării decizie i finale: dacă este sau medicul
chirurg din această speță funcționar public. Decizi a Înaltei Curți de Casație și
Justiție nr. 26/201435.
3.1.2 Analiză și comentarii
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizar ea formulată de Curtea de
Apel Târgu Mureș pentru că aceasta a întrunit condi țiile procedural necesare și a
purces la analiza chestiunii de drept care a creat controverse și anume: atribuirea
caracterului de funcționar public medicului chirurg angajat pe bază de contract de
muncă pe timp nedeterminat într-o unitate de spital din sistemul public de sănătate,
trimis în instanță pentru infracțiunea de luare de mită. ÎCCJ a analizat inițial baza
terminologică oferită de vechiul și noul Cod Penal, făcând și o paralelă a
reglementărilor din Codul Penal cu cele din dreptul administrativ statuînd
funcționarul public. De asemenea Curtea a făcut ref erire la Decizia nr. 2 /2014 a
Curții Constituționale, care a demonstrat la rândul ei inegalitatea semnificației
funcționarului public în sensul legii penale față d e domeniul administrativ,
înglobând și opiniile Curții Constituționale vis-a- vis de noțiunea de funcție publică
și de serviciu public. Curtea Consituțională a coro borat în decizia sa și secvențe din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănăt ății, care demonstrează că, în
virtutea legii, Colegiul Medicilor din România , au torizează doar dreptul de practică
al medicului, însă nu controlează și nici nu supra veghează exercitarea de către
medic a serviciului public asfel cum cere textul le gii penale. Curtea a continuat prin
analiza contractului de muncă și a constatat că ace sta nu poate fi considerat un act
de învestire. Curtea a urmat prin determinarea fapt ului că unitatea spitalicească
unde a fost angajat medical nu întrunește cerințel e cerute de art. 175 alin. (1) lit. c)
din Noul Cod Penal. Curtea a precizat cu referire l a dispozițiile art. 308 alin. (1) din
Codul penal, privind extinderea răspunderii pentru infracțiuni de corupție, că acest
35 Publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 13 ianua rie
46
singur articol nu este de ajuns pentru incriminarea unei persoane.Curtea a
concluzionat că medicul are calitatea de funcționar public în accepțiunea
dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II- a din Codul penal, caracterul liberal al
profesiei de medic neputând justifica lipsa răspund erii penale pentru infracțiunea de
luare de mită, un aspect foarte important de reținu t în sensul lucrării de față.
În acestă privință în doctrină găsim opinia lui Vio rel Pașca: „Medicul care
profesează într-o unitate sanitară de stat este fun cționar public, chiar dacă, având în
vedere natura profesiei de medic și obligațiile fun damentale ale medicului față de
pacientul său, s-ar părea că medical nu este funcți onar public potrivit art 375 alin
(2) din Legea 95/2006 privind exercitarea profesiei de medic, deoarece exercită o
însărcinare în serviciul unei persoane juridice de drept public”36
Deși medicul în exercitarea unei profesii liberale este considerat funcționar
public, această situație nu poate fi văzută ca o re gulă general valabilă pentru toate
profesiile liberale, fiecare trebuind studiată apar te conform statutului propriu și a
legilor aplicabile conform legislației în vigoare, situația atribuirii caracterului de
funcționar public profesiilor liberale variind de l a caz la caz.
3.2 Atribuirea caracterului de funcționar public ex pertului judiciar
3.2.1 Prezentarea speței
Prin Încheierea de ședință din 17.06.2014, pronunța tă în Dosarul nr.
1.373/95/2014, vizând contestația formulată de cond amnatul G. L. împotriva
Sentinței penale nr. 194/2014 a Tribunalului Gorj, Curtea de Apel Craiova, în
temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a s esizat Înalta Curte de Casație și
Justiție – Secția penală în vederea pronunțării une i hotărâri prealabile prin care să
36 V. PAȘCA, . „Explicații preliminare ale noului Cod penal”, Vol.II Ed.Universul Juridic,2011, p.566-567
47
se dea o rezolvare de principiu a modalității de in terpretare a dispozițiilor art. 175
alin. (1) și (2) din Codul penal privind funcționar ii publici, respectiv dacă expertul
judiciar este funcționar public în sensul alin. (1) ori alin. (2) și a dispus suspendarea
judecării cauzei până la pronunțarea hotărârii prea labile.
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis admiter ea sesizării formulate de
Curtea de Apel Craiova cu referire la aspectul cont roversat privind expertul tehnic
judiciar, dacă funcționar public în sensul alin. (1 ) ori alin. (2). Stabilește că expertul
tehnic judiciar este funcționar public în conformit ate cu dispozițiile art. 175 alin.
(2) teza întâi din Codul penal.37
Considerentele pe care se bazează Curtea, extrase din legislație, opinii ale
specialiștilor în drept, precum și communicate form ulate de Curțile de Apel și
Curtea Constituțională sesizate să se pronunțe cu p rivire la această speță se refăsesc
la Anexa 3 denumită: „ Desfășurarea speței privind atribuirea caracterului de
funcționar public expertului judiciar”.
3.2.2 Opinii ale procurorului general Tiberiu ‐Mihail Nițu cu privire
la cauza analizată
Am decis încadrarea în cadrul acestui studiu a punc tului de vedere al
procurorului general formulate în cauza nr.22/1/201 4/HP/P a Înaltei Curți de
Casație și Justiție având ca obiect rezolvarea de p rincipiu a chestiunii de drept
vizând modalitatea de interpretare a dispozițiilor art.175 alin.1 și 2 din Codul penal
privind funcționarii publici, respectiv dacă expert ul judiciar este funcționar public
în sensul alin.1 ori alin.2 Cod Penal, pentru că le consider relevante în analiza
cauzei, dându-ne o perspectivă mai clară asupra che stiunilor din speță. Consider că
expunerea Curții fiind succindă, nu a permis expune rea desfășurată a poziției
Parchetului, aceasta fiind însă principială pentru studiul de față, pentru că sesizează
37 Obligatorie de la data publicării în Monitorul Ofic ial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de
procedură penală.
48
tangențele dintre Codul Penal și reglementările dre ptului administrative cu referire
la funcționarul public, precum și statuează modul d e interpretare a organelor de
urmărire penală a reglementărilor Codului Penal în materie.
Potrivit procurorului, expertul tehnic judiciar înd eplinește condițiile
prevăzute de art.175 alin.2 din Codul penal, dar pe lângă acestea activitatea sa este
indisolubil legată de realizarea prerogativelor put erii judecătorești, ceea ce atrage
incidența, în privința sa, a dispozițiilor art.175 alin.1 lit. a) din Codul penal. Având
în vedere cele expuse, în temeiul art.475 – 477 din Codul de procedură penală,
solicităm Înaltei Curți de Casație și Justiție să d ea următoarea dezlegare chestiunii
de drept cu judecata căreia a fost învestită : „Exp ertul judiciar este persoana care,
cu titlu temporar și cu remunerație, exercită atrib uții și responsabilități, stabilite în
temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii judecătorești, fiind
funcționar public în sensul art.175 alin.1 lit.a) d in Codul penal”. Procuror General,
Tiberiu‐Mihail Nițu, Ministerul Public, Parchetul de pe lân gă Înalta Curte de
Casație și Justiție, Cabinet Procuror General”. Toa te considerațiile juridice
remarcate de Procurorul General Nițu se regăsesc în Anexa 4.
3.2.3 Analiză și comentarii
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată să se pronunțe privind
rezolvarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 175 alin. (1) și (2) din Codul
Penal privind funcționarii publici,mai concret dacă expertul judiciar este sau nu
funcționar public în sensul alin. (1) sau a alin. (2). Opinia instanței care a efectuat
sesizarea, adică Curtea de Apel Craiova ,referitor la încadrarea expertului judiciar
în vreuna din categoriile enumerate de alin. (1) al art. 175 din Codul penal, a
considerat că nu există niciun argument pentru a ap recia că expertul judiciar ar
putea fi considerat funcționar public, în temeiul l it. a), b) sau c). Pentru a se
pronunța cu referire la această chestiune de drept instanța Înaltei Curți a solicitat
părerile Curților de Apel Alba Iulia, Bacău, Brașov , București, Cluj, Constanța,
49
Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, S uceava, Târgu Mureș și Timișoara.
Opiniile acestora au fost disproporționate, majorit atea însă au susținut poziția Curții
cu referire la problematica în discuție și anume că expertul judiciar este funcționar
public. În conformitate cu dispozițiile art. 476 al in. (10) din Codul de procedură
penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală Înalta Curte de
Casație și Justiție a cerut și opinia unor speciali ști consultanți, aceștia nu au trimis
însă nici o opinie vis-à-vis de subiect. Față de su biect s-a pronunțat și Parchetul pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. raportân du-se la dispozițiile din Ordonanța
Guvernului nr. 2/2000 și la art. 175 alin. (2) din Codul penal și considerând
expertul judiciar funcționar public. ÎCCJ s-a refer it și la Decizia nr. 1.785/2003,
pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. De aseme nea Curtea s-a referit la
delimitările terminologice relevante în cauză, și a nume: „funcționar”, „funcționar
public”, „public”, „funcție publică”, „expert tehni c judiciar”, „primirea de foloase
necuvenite”, „luare de mită”.
Înalta Curte a decis că sesizarea este admisibilă, înglobând condițiile
procedurale necesare. Analizând atât normele legale , jurisprudența relevant,
Codului Penal actual și variantele anterioare acest uia, legile în vigoare, păreri ale
Curților de Apel sesizate, precum și a Parchetului General, Curtea a stabilit că
expertul tehnic judiciar este funcționar public în conformitate cu dispozițiile art.
175 alin. (2) teza întâi din Codul penal, constitui nd un raționament logic și bine-
structurat care să susțină această poziție.
Concluzii
Studiul de față reprezintă o sinteză a teoriei și a aplicațiilor practice din
ultima perioadă pe teritoriul României și al Uniuni i Europene, relevând aspecte
definitorii asupra atribuirii caracterului de funcț ionar public unor profesii liberale,
aspect foarte dezbătut în literatura de specialitat e, în special în lipsa unei legi a
50
profesiilor liberale sau a legii funcționarului pub lic, care să explice aspecte
controversate, cum ar fi situațiile concrete de ech ivalare a statului de profesionist
liberal celui de funcționar public, cazurile limita tiv prevăzute de lege când un
specialist care exercită o profesie este considerat funcționar public conform legii
penale și cele în care îi sunt opozabile reglementă rile din dreptul administrativ. Am
încercat să înglobez evoluția istorică a funcției p ublice și a profesiei liberale, să
identific și să explic, inclusiv angajând opinii do ctrinare, termeni relevanți pentru
această lucrare de licență, să delimitez caracteris tici generale și specifice, asemănări
și deosebiri între profesioniștii independenți și f uncționarii publici, să aduc exemple
de jurisprudență și norme de reglementare în domeni ul organizării și funcționării
administrației publice și a normelor de constituire și desfășurare a profesiilor
liberale. Această lucrare de licență reprezintă un studiu aprofundat asupra atribuirea
caracterului de funcționar public unor profesii lib erale, dar și o oglindire a
conceptelor personale, apărute în urma analizei ace stui subiect.
Această lucrare a fost împărțită în trei capitole. Primul capitol a fost întitulat
„Aspecte definitorii privind noțiunea de funcționar public” și am analizat apariția
noțiunii de funcționar public, evoluția deontologic ă a funcției publice, funcționarul
public conform legii 188/1999 privind statutul func ționarului public, republicată și
actualizată în 2016, noțiunea de funcționar public în Noul Cod Penal și funcționarul
public conform legislației Uniunii Europene. Capito lul doi s-a referit la accepțiuni
juridice privind profesiile liberale, analizând car acteristicile generale ale profesiei
liberale și reglementarea acesteia în Noul Cod Fisc al. Lucrarea cuprinde și o anexă
reprezentând lista orientativă a profesiilor libera le sau care se exercită în baza
unor legi speciale, fără înregistrarea în Registrul Comerțului, care vine să
exemplifice tipurile de profesioniști liberali care pot fi întâlniți în România.
Capitolul trei a reprezentat partea de analiză a ap licației practice a
reglementărilor legislative cu referire la tema luc rării prezentând situații
controversate de jurisprudență în care s-a atribuit caracterul de funcționar public
51
unor profesii liberale. Am prezentant în acest capi tol spețe relevante, pe care
ulterior le-am analizat și comentat. Prima speță s- a referit la atribuirea caracterului
de funcționar public medicului chirurg angajat într -o unitate spitalicească, iar a
doua speță a relevat opinia instanței față de atrib uirea caracterului de funcționar
public expertului judiciar. Cea de-a doua speță s- a completat cu opinia
Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Ca sație și Justiție, pentru că a
reprezentat o opinie foarte documentată, care a pre zentat aspecte importante pentru
întregirea conceptuală a lucrării de față. Cu refer ire la tema acestei lucrări de
licență, probabil pentru a suplini lacunele legisla tive, s-au pronunțat de mai multe
ori atât Curtea Constituțională, cât și Înalta Curt e de Casație și Justiție. Faptul că au
fost sesizate să se pronunțe în mai multe situații asemănătoare, demonstreză că încă
mai există semne de întrebare vis-à-vis de acest su biect de discuție.
Consider această lucrare deosebit de important atât pentru dezvoltarea mea
personală ca viitor absolvent al facultății de drep t și viitor specialist în științe
juridice, cât și pentru un potențial cititor al pre zentei lucrări de licență, interesat de
controversa legislativă privind atribuirea caracter ului de funcționar public
profesiilor liberale, analizate pe parcursul lucrăr ii. Cu siguranță această lucrare se
referă la o temă interesantă și dinamică, schimbări le legislative urmând să apară cât
de curând și să provoace noi discuții și interpretă ri juridice.
52
Bibliografie
Acte normative:
• Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7
septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale
• Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în M onitorul Oficial nr. 757
din 12 noiembrie 2012.
• Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, p ublicata in
Monitorul Oficial nr. 600 din 8 decembrie 1999
• Legea nr. 227/2015 publicat în Monitorul Oficial 68 8 din 10.09.2015 (Noul
Cod Fiscal)
• Legea nr. 286/2009 privind noul Cod Penal, publicat ă în Monitorul Oficial
nr. 510 din 24 iulie 2009, în vigoare de la 1 febru arie 2014 (Noul Cod Penal)
• Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1346/20 06
Cărți și publicații:
• BRAD I., „Câteva aprecieri referitoare la sfera noțiunii de funcție publică
de autoritate” , în Revista Dreptul nr. 3/2004, p. 143.
• CĂLINOIU C., VERDINAȘ V. „Teoria funcției publice comunitare” ,
Editura Lumina Lex, București 1999
• CHAMBON F.,.GASPON O., „La deontologie administrative” , L.G.D.J.,
Paris, 1996
• COMAN–KUND L., „Deontologia și statutul funcționarilor din
administrația publică” , Ed.Europlus, Galați, 2007
• FILIPESCU I. P., FUEREA A., „Drept instituțional comunitar european” ,
Ediura Actami, București, 2000, p.14
53
• HOTCA M. A., „Noul Cod penal și Codul penal anterior. Aspecte
diferențiale și situații tranzitorii”, Ed. Hamangiu, București, 2009, p.
166‐167.
• IORGOVAN, A., „Tratat de drept administrativ”, vol. I, București, Editura
All Beck, 2001, p. 554
• LEMARIGNIER J.-F., „La France médiévale – Institutions, et société ”, Ed.
Armand Colin, Paris, 1970, p.45
• MOROIANU, G. „Statutul profesiilor liberale” ,Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2008
• NEGOIȚĂ Al., „Drept administrativ” , Editura Sylvi, București, 1993, p. 45
• NEGULESCU, P., „Tratat de drept administrativ. Principii generale” , vol.
I, Institutul de Arte Grafice București, 1934, p. 5 2
• NISTOR V., „Drept administrativ comparat” , Ed. Fundației Academice
Danubius, Galați, 2006, p.60
• POPESCU C.-L., "Legalitatea, continuitatea și unicitatea ordinului
professional al avocaților din România" , pg. 7
• PUPĂZAN G. C., „Analiza noțiunii de funcționar public din perspect iva
actualului și noului Cod Penal” , Iași, 2011
• PRUTEANU A.E.- comentariu pe forumul personal, din data de 17.10.2006.
• TRĂIESCU A., „Drept administrativ” , Ed. ALL BECK, 2002, p.105
• VASILE A., „Prestarea serviciilor publice prin agenți privați” , Ed. All
Beck, București, 2003, p. 191 și urm.
• VEDINAS V ., „Statutul functionarului public” , Ed. ”Nemira”, Bucuresti,
1998, p.31
54
Surse internet:
• http://contabilul.manager.ro/a/17563/noul-codul-fis cal-2016-legea-2272015-
actualizata.html
• http://cristins.blog.com/2010/06/17/principiile-si- raporturile-de-servici-care-
stau-la-baza-functiei-publice/
• http://www.cotidianul.ro/cine-este-si-cine-nu-este- functionar-public-228277/
• https://dexonline.ro/definitie/deontologie
• http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_187_2012 _punerea_aplicare_codu
l_penal_legea_286_2009.php
• http://legeaz.net/dictionar-juridic/administratie-p ublica
• http://legeaz.net/noul-cod-penal/
• http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/guv ernamant.php
• https://www.legalis.ro/2015/01/15/decizia-i-c-c-j-n r-262014-calitatea-de-
functionar-public-a-medicului/
• https://www.legalis.ro/2014/10/24/decizia-iccj-nr-2 02014-interpretarea-
dispozitiilor-art-175-alin-1-si-2-din-codul-penal-p rivind-functionarii-publici/
• http://www.ombudsman.europa.eu/en/resources/publics erviceprinciples.faces
/ro/11650/html.bookmark
• http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/DEONTO LOGAFUNCTONA
RLOR-PUBLC75.php
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Profesie_liberal%C4%8 3
• https://www.umftgm.ro/fileadmin/consultare_publica/ bibliografie/Directiva_
2036_2005_20privind_20recunoasterea_20calificarilor .pdf
• http://unbr.ro/ro/noul-cod-fiscal-distinctii-si-con fuzii-terminologiceprofesii-
independente-activitate-independenta-venituri-din-p rofesii-independente/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Coordonator, Absolvent, Prof.univ. dr. Nedelcu Iulian Negura Cristina CRAIOVA 2016 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE… [600145] (ID: 600145)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.