CAP 1 NOȚIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA SOCIETĂȚI … …5 [600135]

1

Cuprins
Introducere …………………………………………………………………………………………………………….. ………………………. 1
Cuprins …………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..3

CAP 1 NOȚIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA SOCIETĂȚI ……………………………………………….. ………………………….5
1.1 Introducere în problematica societăților …………………………………………………………………………………………5
1.1.1 Conceptul de societate reglementat de Legea 31/1990 …………….. ……………………………………………… 5
1.1.2 Societatea simplă și societatea reglementată de Legea 31/1990 …………………………………………………6
1.1.3 Comercianții -profesioniști ………………………….. ……………………………………………………………………. ……7
1.2 Reglementarea legală a societăților în România …………………………………………………………………………. …..8
1.3 Clasificarea societăților …………………………………………………………………………………………………………. ……10
1.4 Personalitatea juridică a societății și efectele produse ……………………………………………… ……………… ……11
1.5 Formele societăților……………………………………………………………………………………….. ……………………. ……13
1.5.1 Societăți de persoane …………………………………. …………………………………………………………………… ……13
1.5.1.1 Societatea în nume colectiv……………………………………………………………………………… ………… ……13
1.5.1.2 S ocietatea în comandită simplă………………………………………………………………………………….. …….13
1.5.2 Societăți de capitaluri……………………………………………………………………………… ………………………. …..14
1.5.2.1 Societatea pe acțiuni…………………………………………………………………………………… …………….. ……14
1.5.2.2 Societatea în comandită pe acțiuni…………… …………………………………………………………………. ……15
1.5.3 Societatea cu răspundere limitată………………………………………………………………………….. …………. ……15
CAP 2 DIZOLVAREA ȘI LI CHIDAREA SOCIETĂȚILOR CONFORM LEGII 31/1990………………………………… …..16
2.1. Dizolvarea societăților ………………………………………………………………………………………………………..16
2.1.1 Noțiunea de dizolvare. Caracteristici …………………………………………………………………………………….. ….16
2.1.2 Cauzele dizolvării societăților …………………. ……………………………………………………………………. ……. 17
2.1.2.1 Cauze generale de dizolvare ………………….. …………………………………………………………….. ……. 17
2.1.2 .1.1 Cauze tradiționale de dizolvare ………………. ……………………………………………………… ……17

2

2.1.2.1.2 Cauze de dizolvare -sancțiune aplicabile societăților ……………….. ……………………….. ……..18
2.1.2.2 Cauzele speciale de dizolvare …………… ………………………………………………………………….. ……. 19
2.1.3 Căile de dizolvare a societă ților…………………… ………………………………. …………………………………. ……20
2.1.3.1 D izolvarea de drept……….. ……………………………………………………………………………………….. ……20
2.1.3.2 Dizolvarea voluntară……….. …………………… ……………………….. ………………………………………. ……20
2.1.3.3 Dizolvarea judiciară…………………………….. ……………………….. ………………………………………. ……..21
2.1.4 Efectele dizolvării societății……………………………………………………… …………………………………….. ……21
2.2. Lichidarea societăților …………………………………………………………………………………………………………21
2.2.1 Principiile lichidării ……………………………………………………………………………………… ……………………..22
2.2.1.1 Personalitatea juridică a societății subzistă pentru nevoile lichidării …………………………………..23
2.2.1.2 Lichidarea societății este obligatorie ……………………………… ………………………………………………23
2.2.1.3 Lichidarea se face în interesul asociaților ………………………………………………………………………..23
2.2.2 Modificări produse de trecerea la faza de lichidare a soci etății…………………………………………………24
2.2.3 Statutul lichidatorilor………………………………………………………………………………………… ………………. 28
2.2.4 Procedura lichidării societății ……………………………………………………………………………………………… .30

X
X
X
X
X
X
X
X
X
X

3

X
X
X
X
X
X
X
X

4

CAP 1 NOȚIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA SOCIETĂȚI

1.1 Introducere în problematica societăților
1.1.1 Conceptul de societate reglementat de Legea 31/1990

În lipsa unei defin iții a societății date de Legea societăților 31/1990 , doctrina de
specialitate a elaborat o definiție plecând de la dispozițiile din Codul Civil referitoare la contractul
de societate. Art. 1881 alin 1 Cod Civil definește contractul de societate ca un contract prin care
„două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități și
să contribuie la aceasta prin aporturi bănești, în bunuri, în cunoștințe specifice sau prestații, cu
scopul de a împărți beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta” .1
Ca urmare , societatea este prezentată ca fiind o grupare de persoane constituită în baza
unui contract de societate și benefi ciind de personalitate juridică, în care asociații se înțeleg să
pună în c omun anumite bunuri, pentru des fășurarea de activități economice, în scop ul realizării și
împărțirii profi tului realizat2.
Această definiție are la ba ză „natura juridică contractualistă a societății fără a se omite și
natura instituțională (organizare de sine stătătoare, patrimoniu propriu și scop determinat conform
legii”3, întotdeauna societățile constituite conform Legii 31 /1990 având personalitate juridică. De
aceea, în cazul societății unipersonale unde nu există un acord de voință între două sau mai multe
persoane , natura instituțională a acesteia explică existența societății.
Legea 31 a societăților prevede în cadrul art. 2 că acestea pot fi constituite în una din
următoarele forme: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate cu
răspundere limitată, societate pe acțiuni și societate în comandită pe acțiuni .
Codul Civil precizează în cuprinsul său că „legea poate reglementa diferite tipuri de
societ ăți în considerarea formei, naturii sau obiectului de activitate ”4: societatea simplă , societățile
în participație , societățile în nume colectiv, în comandită simplă, cu răspundere limitată, societăți
pe acțiuni, în comandită pe acțiuni dar și cooperative le și orice alt tip de societate anume
reglementat de lege . Societatea simplă și societățile în participație sunt societăți fără personalitate

1 http://legestart.ro/ce -trebuie -sa-stim -despre -personalitatea -juridica -a-unei -entitati/ (Accesat la 25 martie
2016)
2 St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comer cial român , ed a 4 a Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 121
3 S. Angheni, Drept comercial Profesioniștii – comecianți , Editura C.H.Beck, București 2013, p.67
4 Art. 1887 alin. 2, Cod Civil

5

juridică . Societatea simplă constituie dreptul comun pentru societ ățile constituite conform Legii
31/1990, dispozițiile Codului Civil pr ivitoare la societatea simplă aplicându -se și acestora ori de
câte ori Legea 31/1990 nu conține dispoziții privitoare la anumite aspecte legate de înființarea,
funcționarea sau dizolvarea ac estora.

1.1.2 Societatea simplă și societatea reglementată de Legea 31/1990

Societatea simplă reglementată de dispozițiile Codului Civil și societatea cu personalitate
juridică reglementată de Legea 31/1990 prezintă asemănări și deosebiri.
Atât societatea simplă cât și societatea cu personalitate juridică reglementată de Legea
31/1990 au la bază un contract – contractul de societate în cazul societății simple și contractul de
societate și/sau statut denumit act constitutiv în cazul societății – acesta fiind un act bilateral sau
multilateral, excepție făcând doar actul constitutiv (statutul) al societății cu răspundere limitată cu
asociat unic .
Societățile au întotdeauna personalitate juridică în timp ce s ocietățile simple nu au
personalitate juridică , de aceea „este evident că se constituie numai pe baza contractului de
societate prevăzut de Codul civil, contract care trebuie să conțină toate mențiunile (clauzele)
generale, comune tuturor contrac telor, dar și clauze specifice, respectiv: apo rturile asociaților,
formarea capitalului social, transmiterea părților de interes, participarea la profit și pierderi,
obligația de neconcurență, folosirea bunurilor sociale, adoptarea hotărârilor, administrarea
socie tății, pierderea calității de asociat, încetarea contractului de societate și dizolvarea societății,
precum și lichidarea acesteia ”.5
Conform Codului Civil pentru delimitarea raporturilor comer ciale de cele civile se aplică
conceptul de întreprindere ș i cel de profesionist (art. 3 C. civ.).
Potrivit art. 3 alin. 1 C.civ., „Dispozi țiile prezentului Cod se aplică ș i raporturilor dintre
profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia ș i orice alte subiecte de drept civil ”. Alin. 2 al
aceluiași articol prevede că „sunt considerați profesioniș ti toți cei care exploatează o î ntreprindere” .
De asemenea, exploatarea unei î ntreprinderi înseamnă „exercitarea sistematică de că tre una sau ma i

5 S. Angheni, op. cit ., p. 68

6

multe persoane a unei activităț i organizate ce const ă în producerea, administrarea ori înstrainarea de
bunuri sau î n prestarea de servicii, indife rent daca are sau nu ca scop obț inerea de profit ”.6
Ca urmare, contractul de societate dă naștere unei societăți care se manifestă ca un
profesionist, deoarece exploatează o întreprindere.
Așa cum s -a subliniat în doctrina de specialitate7, în caracterizarea unei întreprinderi,
scopul urmărit de persoana sau persoanele care organizează activitatea este esențial.
Desfăș urarea unei activităț i organi zate, cu caracter profesional, în scopul obț inerii profitului
este proprie activităț ii comerciale. O întreprindere al că rei scop este ob ținerea profitului este o
întrep rindere economică sau comercială și, dimpotrivă, o întreprindere lipsită de scopul obținerii
profitului este o întreprindere necomerc ială, o întreprindere civilă .
Există diferențe și în ceea ce privește înființarea, funcționarea și încetarea existenței
societății simple și a celei reglementate de Legea 31/1990. Spre deosebire de societatea simplă,
societatea reglementată de Legea 31/1990 are obligația să încheie contractul de societate în formă
autentică. De asemen ea, acesteia îi revin anumite „obligații profesionale specifice tuturor
comercianților, precum ținerea registrelor de contabilitate, exercitarea comerțului în limitele
concurenței licite, efectuarea unor mențiun i în registrul comerțului etc.”8 iar p rocedura urmată în
cazul încetării existenței societății reglementate de Legea 31/1990 este mai strictă decât procedura
necesară încetării existenței unei societăți simple.

1.1.3 Comercianții -profesioniști

Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
prevede no țiunea de profesionist, aceasta incluzând categoriile de comerciant, î ntreprinza tor,
operator economic și orice alte p ersoane autorizate să desfășoare activităț i economice sau
profesionale .9
De asemenea, potrivit art. 6 din Legea nr. 71/2011 „referirile la comercian ți se consider ă a
fi făcute la persoanele fizice sau, dupa caz, la persoanele juridice supuse înregistr ării în Registrul

6 Art. 3 alin 3, Cod Civil
7 St.D. Cărpenaru , Dreptul comercial în condițiile noului Cod civil , în Curierul Judiciar nr. 10/2010, p. 545 .
8 http://legeaz.net/dictionar -juridi c/asemanari -deosebiri -societate -comerciala -societate -civila (Accesat la 25
martie 2016 )
9 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil a fost publicată în
Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011

7

Comer țului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul C omer țului,
republicat ă, cu modific ările și complet ările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege ”.
Prin urmare, comerciantul este „profesionistul pe rsoană fizică sau persoană juridică, care
exploatează, în condițiile legii, o întreprindere economică (comercială)” .10
Comercianții -persoane fizice pot desfășura activități economice în una din următoarele
forme: persoana fizică autorizată, întreprinzător t itular al unei întreprinderi individuale sau membru
al unei întreprinderi familiale.
Comercianții persoane juridice își pot desfășura activitatea în una din următoarele forme:
societăți reglemementate de Legea 31/1990, companii naționale și societăți naționale, regii
autonome, grupuri de interes economic, societăț i cooperative, cooperative agricole, cooperative de
credit, societăț i europene, societăț i cooperative europene ș i grupuri europene de interes economic cu
sediul principal în România, alte persoane juridice prevăzute de lege.
Desfășurarea unei activități comerciale se poate face numai cu respectarea obligațiilor
profesionale ce le revin comercianților. După cum am menționat anterior cele mai importante
obligații ale comercianților sunt: obligația de publicitate prin registrul comerțului în scopul
opozabilității față de terți a mențiunilor înregistrate, obligația organizării și ținerii contabilității dar și
exercitarea comerțului în limitele concurenței licite și cu respectarea regulilor privind protecția
consumatorului.

1.2 Reglementarea legală a societăților în România

Dispozițiile Codului Civil referitoare la contractul de societate și la societatea simplă sunt
aplicabile cu titlu de drept comun și societăților reglementate de Legea 31/1990.
În doctrină11 se consideră că „ întrucât societățile nu sunt doar contracte între asociați, ci și
persoane juridice, și reglementările relative la persoana juridică (art. 197 -224 C. civ.) li se aplică
societăților cu titlul de drept comun. Pe de altă parte, întrucât societățile comerciale sunt
profesioniști în sensul art. 3 C.Civil, lor li se aplică direct (și nu doar cu titlu de drept comun) și
dispozițiile Codului Civil relative la obligații ”.

10 V. Nemeș, Drept comercial , Editura Hamangiu, București, 2012, p.24
11 Coord. R. Bufan, R. Catană, L Bercea, Dreptul comercial la confluența a două coduri , Editura Universul
juridic, Bucuresti, 2013, p. 13

8

Legea societăților 31/1990 cu modificările și completă rile ulterioare12 reglementează cele
cinci forme de societăți :
a) Societate a în nume colectiv,
b) Societate a în comandită simplă,
c) Societate a în comandită pe acțiuni,
d) Societate a cu răspundere limitată,
e) Societate a pe acțiuni.
De asemenea, „Legea societăților comerciale este legea generală în raport cu alte acte
normative speciale aplicabile anumitor categorii de societăți care se organizează și funcționează în
diferite domenii, cum ar fi în domeniul as igurărilor și reasigurărilor, al cooperației, al sistemului
bancar, al pieței de capital ”.13
Uniunea Europeană, a adoptat mai multe reglementări în privința societăților, sub forma
Directivelor14:
– Prima Directivă a Consiliului nr. 68/151/CEE, asupra coordonării garanțiilor privind
protecția asociaților și terților15;
– a Doua Directivă a Consiliului nr. 77/91/CEE, privind constituirea societăților pe acțiuni,
menținerea și modificarea capitalului lor social16;
– a Treia Directivă a Consiliului nr. 78/855/CE E, privind fuziunile societăților pe acțiuni17;
– a Patra Directivă a Consiliului nr. 78/660/CEE, privind conturile anuale ale anumitor forme
de societăți comerciale18;
– a Șasea Directivă a Consiliului nr. 82/891/CEE, privind divizarea societăților pe acțiuni19;
– a Șaptea Directivă a Consiliului nr. 83/349/CEE, privind conturile consolidate20;

12 Principalele modificări aduse Legii 31/1990 au fost : O.U.G. nr. 32/1997 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 31/1 990 privind societ ățile comerciale , Legea nr. 161/2003 privind unele m ăsuri pentru asigurarea
transparen ței în exercitarea demnit ăților publice, a func țiilor publice și în mediul de afaceri, prev enirea și sanc ționarea
corup ției, Legea nr. 441/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societ ățile comerciale,
republicat ă, și a Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicat ă, O.U.G. nr. 82/2007 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 31 /1990 privind societ ățile comerciale și a altor acte normative incidente , Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 134/2010 privind Codul de procedur ă civilă.
13 S. Angheni, op. cit ., p. 66
14 http://legeaz.net/dictionar -juridic/reglementare -juridica -societati -comerciale (Accesat la 27 martie 2016 )
15 J.O. L 65 din 14 martie 1968.
16 J.O. L 26 din 31 ianuarie 1977.
17 J.O. L 295 din 20 octombrie 1978.
18 J.O. L 222 din 14 august 1978.
19 J.O. L 378 din 31 decembrie 1982.

9

– a Unsprezecea Directivă a Consiliului nr. 89/666/CEE, privind cerințele de publicitate
impuse sucursalelor21;
– a Douăsprezecea Directivă a Consiliului nr. 89/667/CEE privind so cietățile cu răspundere
limitată cu asociat unic22.
Statutul societății europene a fost adoptat în 2001 și a intrat în vigoare în 2004 .
„Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 care i -a pus bazele (Regulamentul SE) a fost completat de
Directiva nr. 2001/86/CE (Dire ctiva SE) care stabilește normele privind implicarea lucrătorilor în
SE, recunoscând astfel locul și rolul lor în întreprindere.
Odata cu înființarea acestei structuri, UE a facilitat funcționarea societăților care doresc să
își extindă activitatea la sca ră comunitară” .23
În anul 2003 fost adoptat Regulamentului (CE) nr. 1435 al Consiliului din 22 iulie 2003
privind statutul societății cooperative europene (SCE).

1.3. Clasificarea societăților

În doctrina de specialitate24, societățile sunt clasificate în funcție de mai multe criterii.
În funcție de titularul capitalului social, în baza Legii 15/1990 societățile au fost clasificate în :
societăți cu capital integral de stat; societăți cu capital mixt (de stat și privat) și societ ăți cu capital
integral privat.
După adoptarea Legii 31/1990, societățile „ s-au constituit numai cu capital privat între particulari
(persoane fizice sau/și persoane juridice) ”.25 După formele de societăți reglementate de Legea
31/1990 acestea se pot clasifica astfel26:
– în funcție de natura lor, societățile pot fi societăți de persoane și societăți de capi taluri;
– în funcție de răspunderea asociaților le putem clasifica în societăți în care asociații
răspund solid ar și nelimitat ( societatea în nume colectiv) și societăți în care asociații

20 J.O. L 193 din 18 iulie 1983.
21 J.O. L 395 din 30 decembrie 1989.
22 J.O. L 395 din 30 decembrie 1989.
23 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Al26016 (Accesat la 28 martie 2016 )
24 St.D. Cărpenaru , Drept comercial român , ed. a VI -a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București,
2007, p. 170 -173
25 S. Angheni, op. cit ., p.69
26 Ibidem

10

răspund limitat, în funcție de aportul lor la capitalul social, aport exprimat su b forma
unei cifre sau a unui procent.
În funcție de structura capitalului social , societățile se cl asifică în societăți cu capital
împărțit în acțiuni (societăți pe acțiuni), societăți cu capital divizat în părți sociale (societăți cu
răspundere limitată) sau părți de interes (societăți în nume colectiv, societăți în comandită simplă).
În funcție de caracterele acțiunilor/părților sociale/părților de interes societățile se clasifică
în societăți care pot emite titluri de valoare (societăți pe acțiuni și societăți în comandită pe acțiuni)
și societăți care nu pot emite astfel de titluri nu pot emite titluri de valoare (societatea cu răspundere
limitată, societatea în nume colectiv și societatea în comandită simplă).
Un al treilea criteriu de clasificare întâlnit în literatura de specialitate27 este criteriul izvorului
general sau special de reglementa re a acestora . Astfel, unele societăți sunt reglementate de Legea
societăților 31/1990 în timp ce altele sunt reglementate de Legi speciale așa cum sunt Legea nr.
32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, O.U.G. nr. 99/2006 pr ivind
instituțiile de credit și adecvarea capitalului , aceasta reglementând societățile bancare, aprobată și
modificată prin Legea nr. 227/20074; Legea nr. 1/200 5 privind organizarea și funcționarea
cooperației ; Legea nr. 297/2004 privind piața de capital ; O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de
leasing și societățile de leasing .

1.4. Personalitatea juridică a societății și efectele produse

Art. 1 din Legea societăților 31/1990 prevede că :
„(1) În vederea desfășurării de activității cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se
pot asocia și pot constitui societăți cu personalitate juridică, cu respectarea dispozițiilor prezentei
legi.
(2) Societățile prevăzute la alin. (1) cu sediul în România sunt persoane juridice române.”
Societă țile, din momentul constituirii, după îndeplinirea tuturor formalităților cerute de lege
dobândesc personalitate juridică. Art. 187 Cod Civil enumeră elementele definitorii ale personalității
juridice:
– Organizare de sine stătătoare
– Un patrimoniu propriu

27 Ibidem

11

– Un scop licit și moral, în acord cu interesul general
Elementele constitutive ale persoanei juridice se caracterizează „prin aceea că sunt în același
timp generale, legale, cumulative, exclusi ve și diverse ”.28
Doctrina de specialitate29 a explicat fiecare din aceste caracteristici ale elementelor
constitutive ale unei persoane juridice. Elementele constitutive sunt generale deoarece acestea sunt
aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. Acestea sunt, de asemenea, legale, în trucât sunt
instituite prin lege. Caracterul exclusiv al acestora se referă la faptul că ele sunt nu numai necesare
dar și suficiente. Comportând particularități de la o persoană juridică la alta, elementele constitutive
sunt diverse.
După constituire , societatea are personalitate juridică adică „este titularul capacității de drept
sau juridice, care înseamnă aptitudinea sa de a avea drepturi și obligații în general ”30.
Actul constitutiv al societății specifică elementele de identificare ale societății nou create :
firma, sediul acesteia dar și naționalitatea. De asemenea, „un anumit rol în identificarea societății
comerciale îl are și forma j uridică a societății comerciale ”.31
Societatea deține o voință de sine stătătoare care, deși „este generată de voturile asociaților,
aceasta nu se reduce la simpla lor însumare, ci reprezintă o realitate de ordin diferit, care exprimă
subiectivitatea distinctă, ca entitate colectivă instituționalizată” .32
În ceea ce privește patrimoniul societății, acesta este distinct de patrimoniul asociaților săi.
Aportul la constituirea societății „poate fi în numerar, în natură sau în industrie” .33
Odată cu dobândirea personalității juridice a societății apar și consecințele acesteia :
responsabilitatea societății față de obligațiile acesteia, dreptul acesteia de a participa la raporturi
juridice precum și dreptul de a sta în justiție în nume propriu .

1.5. Formele societăților
Legea societăților 31/1990 partajează societățile în societăți de persoane și societăți de
capitaluri.
1.5.1 Societăți de persoane

28 C.M. Letea, Dizolvarea și lichidarea societăților comerciale , Editura Hamangiu, București, 2008, p. 20
29 Ibidem
30 C.M. Letea, op. cit ., p.27
31 St.D. Cărpenaru, Drept comercial român , p. 208
32 O. Căpățînă, Societățile comerciale , Editura Lumina Lex, București, 1991, p. 175
33 http://legeaz.net/diction ar-juridic/aporturi -asociati (Accesat la 30 martie 2016)

12

Societățile de persoane se constituie pe baza contractului de societate34, ca urmare, numărul
minim de asociați este doi iar în cazul societății în comandită simplă minim un asociat comanditar și
un asociat comanditat.
În societatea de persoane, importantă este „calitatea asociaților și nu capitalul aportat de
aceștia în societate. La baza înființării unei societăți de persoane sta încrederea între asociați, fa pt ce
face ca relația care determină constituirea unei societăți de persoane să fie intuitu personae ”35.

1.5.1.1 Societatea în nume colectiv

Societatea în nume colectiv se constituie pe baza contractului de societate. Aceasta are un
număr mic de asociați (minim 2) și este considerată de doctrină societate închi să. Caracterul închis
al societății este dat de relația intuitu personae a asociațil or – un asociat nu poate fi înlocuit în cadrul
societății cu o altă persoană prin cesionarea tuturor părților sociale de care dispune decât dacă toți
ceilalți asociați sunt de acord.
În ceea ce privește capitalul social, legea nu prevede un minim de capita l social pentru
societățile de persoane dar acesta trebuie sa existe în momentul constituirii pentru ca societatea să
poată căpăta statutul de persoană juridică.
Aportul la capitalul social poate fi aport în numerar (obligatoriu pentru orice tip de
societ ate), aport în natură, în prestații dar și aport în creanțe.
Capitalul social al societății în nume colectiv se împarte în părți sociale denumite și părți de
interese de valoare egală , care nu sunt reprezentate de titluri negociabile și nu sunt în general
transmisibile. Transmiterea sau cesiunea părților sociale în caz de deces al unui asociat poate sa aibă
loc numai în cazul în care în actul constitutiv al societății s -a prevăzut în mod expres continuarea
activității cu moștenitorii asociatului decedat.
Răspunderea asociaților în cazul societății în nume colectiv este solidară și nelimitată.
Creditorii societății se vor îndrepta prima dată împotriva societății pentru obligații neachitate la
termen și abia apoi se vor putea indrepta asupra asociaților.
Conducerea societăților de persoane revine asociaților care hotărăsc, în general, cu
unanimitate de vot36.

34 Art. 5 alin. 1, Legea societăților 31/1990
35 S. Angheni, op. cit ., p.70

13

Administrarea și reprezentarea societății în nume colectiv în relațiile acesteia cu terții se face
de către unul sau mai mulți administratori ori de c ătre o terțe persoane37.
Asociații realizează c ontrolul activității economico -financiare, aceștia având posibilitatea să
desemneze unul sau mai mulți cenzori/auditori financiari38.

1.5.1.1 Societatea în comandită simplă

În cadrul societății în comandită simplă întâlnim două categorii de asociați: asociați
comanditari și asociați comanditați.
Societatea este considerată legal constituită dacă numele a cel puțin unuia dintre asociații
comanditați este cuprins în denumirea societății.
Asociații comanditari fin anțează societatea și au puterea de comandă asupra acesteia dar nu
participă în mod direct la coordonarea și administrarea patrimoniului acesteia. Cei care
administrează efectiv societatea sunt asociații comanditați, care lucrează sub comanda asociaților
comanditari.
Asociații comanditari răspund în limita în limita aportului lor la capitalul social în timp ce
asociații comanditați răspund în mod solidar și nelimitat.
De asemenea, „la baza societății în comandită simplă stă actul constitutiv care trebuie să fie
încheiat în formă autentică și să cuprindă elementele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 31/1990 ”.39
În cadrul societății în comandită simplă „deciziile se iau prin votul asociaților care reprezintă
majo ritatea absolută a capitalului social cu privire la: alegerea unuia sau mai multor administratori ai
societății; revocarea administratorilor; rezolvarea divergențelor dintre admnistratori; aprobarea
situației financiare a societății; răspunderea adminis tratorilor ”.40
Art. 88 din Legea nr. 31/1990 se referă la administrarea societății în nume colectiv care este
încredințată unuia sau mai multor asociați comanditați. Modul de lucru al administratorilor va fi
prevăzut prin actul constitutiv astfel: „dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze

36 M. Dumitru, C. Ignătescu, Dreptul afacerilor Raportul juridic de drept al afacerilor. Contractul , Editura
Hamangiu, București, 2013, p.69
37 Ibidem
38 Ibidem
39 V. Nemeș, op. cit ., p.194
40 Ibidem

14

împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergență între administratori, vor decide
asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social ”.41

1.5.2 Societăți de capital uri

Capitalul aportat d e către asociații -acționari este factorul important la aceste tipuri de
societăți și nu calitatea asociaților.

1.5.2.1 Societatea pe acțiuni

Societatea pe acțiuni se constituie pe baza actului constitutiv care trebuie să cuprindă atât
elementele specifice ale contractului de societate cât și pe cele ale statutului de funcționare.
Societatea se constituie cu un număr de minim 2 acționari, acești a putând fi persoane fizice sau
persoane juridice , iar capitalul social nu poate fi mai mic de 90.000 lei . Acesta se poate constitui
numai în bani și natură. Guvernul poate modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea minimă a
capitalului social, ținând se ama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte
echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro42. La constituire trebuie vărsat minim 30% din capitalul
subscris.
Capitalul social este împărțit în acțiuni reprezentate prin titluri negociabile, t ransmisibile
prin acte între vii dar și prin acte mortis causa , fără să fie necesar acordul celorlalți acționari43.
Societățile pe acțiuni se pot constitui în două moduri: prin subscripție instantanee sau prin
subscripție publică pe bază de prospect de emisii.
Răspunderea acționarilor pentru datoriile societății este limitată la valoarea acțiunilor pe
care le deține fiecare.
Conducerea societății se realizează pe baza principiului majorității voturilor acționarilor,
organul de conducere fiind Adunarea ge nerala a acționarilor.
Administrarea societății pe acțiuni se realizează de către un consiliu de administrație sau
administrator unic, pentru sistemul unitar și de Directorat sub controlul Comitetului de supraveghere
dacă sistemul ales este dualist.

41 Art. 76 alin 1 , Legea societăților 31/1990
42 M. Dumitru, C. Ignătescu , op. cit ., p.70
43 Ibidem

15

În cee a ce privește controlul societății pe acțiuni, acesta se realizează în mod obligatoriu de
către o comisie de cenzori sau auditori.

1.5.2.2 Societatea în comandită pe acțiuni

Societatea în comandită pe acțiuni presupune împărțirea acționarilor în două cat egorii:
acționari comanditari și acționari comanditați. Acționarii comanditari au o răspundere limitată la
aportul lor la capitalul social, în timp ce acționarii comanditați răspund nelimitat și solidar pentru
delictele societății.
Capitalul social al s ocietăților în comandită pe acțiuni este împărțit în acțiuni, conferind
astfel societății puncte comune cu societatea pe acțiuni44.

1.5.3 Societatea cu răspundere limitată

Apărută pentru prima dată în anu 1892 când a fost introdusă în Codul comercial german
(Gmbh) a fost apoi preluată și în alte state: Portugalia, Polonia, Austria, etc.45
Acest tip de societate este o formă intermediară între societățile de persoane și societățile de
capitaluri.
Două sau mai multe persoane fizice sau persoane juridice pot constitui o societate cu
răspundere limitată , pe baza unui act constitutiv care cuprinde elemementele specifice ale
contractului de societate dar și ale statutului de funcționare.
De asemenea, „la baza constituirii acestei societăți stă încrederea între asociați și de aceea
părțile sociale nu sunt liber transmisibile, ci supuse agrementului celorlalți asociați ”46.
Numărul asociaților într -o societate cu răspundere limitată nu poate fi mai mare de 50, fiind
singura formă de societate pentru care legiuitorul a reglemen tat numărul maxim de asociați.
Capitalul social minim necesar pentru constituirea societății este de 200 lei, aporturile putînd
fi în bani sau în natură, dar niciodată în creanțe.

44 Ibidem
45http://www.cartidedrept.eu/articole -drept/codificarea -dreptului -in-europa -lect-univ -dr-viziteu –
madalina.html (Accesat la 31 martie 2016)
46 M. Dumitru, C. Ignătescu, op. cit ., p.71

16

Capitalul social este împărțit în părți sociale considerate a fi titluri de valori negociabile care
nu sunt liber transmisibile.
Răspunderea asociaților este limitată la valoarea aportului la capitalul social.
Conducerea societății se realizează de Adunarea generală a asociaților care, în general,
adoptă hotărâri cu majoritatea ab solută de voturi, uneori legea cerând o majoritate calificată.
Administratorii societății sunt numiți prin actul constitutiv sau sunt aleși de Adunarea
generală a asociaților din rândul acestora sau ca persoane din afara societății.
În cazul în care număru l asociaților este mai mare de 15 , controlul societății este asigurat de
cenzori sau auditori financiari, în caz contrar controlul putând fi realizat direct de asociații care nu
au calitatea de administrator.
Legea română permite constituirea unei societăți cu răspundere limitată cu asociat unic
persoană fizică sau juridică. Totuși legea nu permite ca o persoana fizică sau juridic să fie asociat
unic în mai mult de o societate cu răspundere limitată. Asociatul unic poate îndeplini funcția de
admini strator al societății exercitând totodată și atribuțiile Adunării generale a asociaților.

17

CAP 2 DIZOLVAREA ȘI LICHIDAREA SOCIETĂȚILOR CONFORM
LEGII 31/1990

2.1. Dizolvarea societăților
2.1.1 Noțiune a de dizolvare . Caracteristici.
Din momentul constituirii, după îndeplinirea tuturor formalităților cerute de lege, societatea
dobândește personalitate juridică. Personalitatea juridică a societății încetează după parcurgerea a
două etape: etapa dizolvării și etapa lichidării.
Hotărârea privind dizolvarea societății este luată de Adunarea generală a
acționarilor/asociaților sau de instanță. În mod excepțional, dizolvarea se produce în temeiul legii.47
În prima etapă, cea a dizolvării societății, „se realizează acele operațiuni care declanșează
și pregătesc încetarea existenței societății și în care personalitatea juridică a societății nu este
afectată, deși dizolvarea marchează sfârșitul activității normale a societății”.48 Pentru îndeplinirea
celorlalte operațiuni care privesc lichid area patrimoniului social personalitatea juridică este
indispensa bilă.49
Așadar dizolvarea societății reprezintă o etapă de început a procesului de încetare a
personalității juridice, alături de lichidare, pe care o precede.50
Cea de -a doua etapă, a lichidării societății, cuprinde operațiunile de lichidare a
patrimoniului societății, plata creditorilor și împărțirea soldului rămas între asociați. Personalitatea
juridică este subordonată cerințelor lichidării.

2.1.2 Cauze le dizolvării societăților
2.1.2.1 Cauze generale de dizolvare

Cauzele dizolvării societății pot fi reglementate de lege sau pot fi stipulate în actul
constitutiv.
Legea societăților preve de cauze generale de dizolvare, valabile pentru toate societățile dar
și cauze speciale aplicabil e unor categorii de societăți.

47 V. Nemeș, op. cit ., p.176
48 C.M. Letea, op. cit ., p.138
49 St.D. Cărpenaru, Drept comercial român , p. 275
50 St. D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Legea societăților comerciale , Editura C.H.Beck,
București, 2006, p. 715

18

2.1.2.1.1 Cauze tradiționale de dizolvare

Astfel , printre cauzele generale de dizolvare, Legea societăților prevede :
a. trecerea timpului stabilit pentru durata societății
Dacă în actul constitutiv se prevede durata societății, la expirarea acestui termen
societatea se dizolvă în temeiul legii.
b. imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acestuia
În cazul imposibilității realizării obie ctului de activitatea, societatea își pierde
rațiunea pentru care există , ca urmare, aceasta se dizolvă.
c. declararea nulității societății
Nulitatea societății poate fi declarată prin hotărâre judecătorească atunci când nu au
fost respectate cerințele legi i referitoare la constituirea acesteia. Dizolvarea
societății are loc, în acest caz, la data rămănerii definitive a hotărârii judecătorești
de declarare a nulității, aceasta urmând să intre în lichidare.
Conform doctrinei ,51 cazurile de nulitate a societății privesc următoarele situații :
lipsa actului constitutiv al societății , actul constitutiv al societății nu a fost încheiat
în formă autentică atunci când legea prevede această formă, t oți fondatorii au fost,
potrivit leg ii incapabili la data constituirii societății , societatea are obiect de
activitate considerat ilicit sau contrar ordinii publice , actul constitutiv nu prevede
denumirea, obiectul său de activitate, aporturile asociaților și capitalul social
subscris , când li psește încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societății
sau autorizarea legală administrativă de constituire a societății , când se încalcă
dispozițiile legale cu privire la capitalul social minim subscris ș i vărsat sau atunci
când numărului de asociați este mai mic decât cel prevăzut de lege .
d. hotărârea adunării generale
În cazul în care asociații doresc, societatea poate fi dizolvată în baza hotărârii
adunării generale a acestora. Conform doctrinei de specialitate52, asociații sunt liberi
să aprecieze motivele de dizolvare a societății.
e. hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum
neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății

51 St. D. Cărpenaru , Dizolvarea și lichidarea societăților comerciale, p. 166 -176
52 St.D. Cărpenaru , op. cit., p. 309

19

f. falimentul societății
În acest caz, conform art. 232 alin. 3, „ dizolvarea se pronunță de tribunalul învestit
cu procedura falimentului ”. Așadar, dizolvarea și lichidarea societății în caz de
faliment se face conform Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvenț ă de către j udecătorul sindic.

2.1.2.1.2 Cauze de dizolvare -sancțiune aplicabile societăților

Legea 152/201553 a adus modificări Legii societăților 31/1990. Aceasta evidențiază cazurile
de dizolvare care pot fi pronunțate de tribunal în următoarele situații:
a. societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
b. acționarii/asociații au dispărut sau nu au domiciliul ori reședința cunoscute ;
c. condițiile referitoare la sediul social nu mai sunt îndeplinite , inclusiv ca urmare a
expirării duratei actului care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație
de sediu social sau transferului dreptului de folosință sau proprietate asupra
spațiului care are destinația de sediu social;
d. societatea și -a încetat activitatea sau nu a fost reluată activitatea după perioada de
inactivitate temporară, inactivitate anunțată organel or fiscale și înscrisă în Registrul
Comerțului, perioadă care nu poate depăși 3 ani de la data înscrierii la Registrul
Comerțului;
e. societatea nu a completat capitalul social , în condițiile legii;
f. societatea nu a depus situațiile financiare anuale și, eventual , situațiile financiare
anuale consolidate, precum și raportările contabile care trebuiau făcute la unitățile
teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, în termenul prevăzut de lege, dacă
perioada de întârziere este mai mare de 60 de zile lucrătoare;
g. societatea nu a depus la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice
declarația că nu a desfășurat activitate de la constituire, în termenul prevăzut de
lege, dacă perioada de întârziere este mai mare de 60 de zile lucrătoare .

53 Legea 152/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul înregistrării în
Registrul C omerțului a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 519 din 13 iulie 2015

20

Conform Legii 31/1990, tribunalul poate pronunța dizolvarea societății în cazurile
enumerate mai sus la cererea oricărei persoane interesate sau a Oficiului Național al Registrului
Comerțului. După rămânerea definitivă a hotărârii de dizolvare societatea intră în lichidare54.

2.1.2.2 Cauzele speciale de dizolvare

Societățile pe acțiuni sau societățile cu răspundere limitată se pot dizolva, cu excepția
cauzelor generale de dizolvare prevăzute mai sus, în situația55 în care consiliul de administraț ie,
respectiv directoratul (în cazul societăților pe acțiuni) sau administratorul ( în cazul societăților cu
răspundere limitată), constată că, î n urma unor pierderi stabilite prin situaț iile financiare anuale
aprobate , activul net al societății s -a diminuat la mai puțin de jumătate din capitalul social.56 În acest
caz, societățile au posibilitatea de a reconstitui activul net până ce acesta atinge cel puțin jumătat e
din valoarea capitalului soc ial, de a proced a la reducerea capitalu lui social cu un cuantum cel puț in
egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve sau de a dizolva societatea.
Conform art. 228 alin. 2 b) s ocietățile pe acțiuni se mai pot dizolva în situația în care
societatea are mai puțin de 2 acționari pe o perioadă mai lungă de 9 luni . În acest caz orice persoană
interesată poate solicita instanței dizolvarea societății.57
Societățile în nume colectiv și societățile cu răspundere limitată se dizolvă în situația în
care apare una din următoarele cauze: falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul
unuia dintre asociați, când, datorită acestor cauze, numărul asociaților s -a redus la unul singur .58
Totuși , dizolvarea nu operează atunci când în actul constitutiv există o clauză de continuare cu
moștenitorii sau asociatul hotărăște continuarea activității sub forma societății cu răspundere limitată
cu asociat unic.
Prevederile referitoare la s ocietățile în nume colectiv și societățile cu răspundere limitată se
aplică și societăților în comandită simplă sau în comandită pe acțiuni, dacă acele cauze privesc pe
singurul asociat comanditat sau comanditar .

54 Art. 237 Legea societăților 31/1990 , modificată prin intrarea în vigoare a Legii 152/2015
55 Art. 228 alin. 1 a) și alin. 2 Legea societăților
56 Art. 153 alin 24 Legea societăților
57 Art. 10 alin. 3 Legea societăților
58 http://legeaz.net/legea -31-1990/art -229 (Accesat la 5 aprilie 2016)

21

2.1.3 Căile de dizolvare a societăților
Literatura de specialitate59 prevede trei căi de dizolvare a societăților: dizolvare de drept,
prin voința asociaților (dizolvare voluntară) și pe cale judecă torească (dizolvare judiciară) .

2.1.3.1 Dizolvarea de drept

Unicul caz de dizolvare de drept al societății este reprezentat de expi rarea termenului fixat
pentru durata societății , în cazul în care societatea a specificat în actul de constituire un termen
limitat de funcționare a societății . În această situație, dizolvare a se va produce de plin drept ( ope
legis ) fără a fi necesară vreo manifestare de voință a asociaților și nicio formalitate de publicitate.60
În acest caz, data dizolvă rii va fi data expirării termenului stabilit pentru durata societăț ii.

2.1.3.2 Dizolvarea voluntară
Cea de -a doua cale de dizolvare a societății o reprezintă dizolvarea prin voința asociaților
( denumită și dizolvare voluntară).
Hotărârea asociaților cu privire la dizolvarea societății se ia în adunarea generală
respectându -se în acest caz dispozițiile Legii societăților privitoare la modificarea actului
constitutiv. În acest sens este nevoie de un cvorum prevăzut pentru adunarea generală extraordinară
hotărârea luându -se cu o „majoritate de două treimi din drepturile de vot deți nute de acționarii
prezenți sau reprezentați ”61, atunci când în actul constitutiv nu sunt prevăzute alte condiții de
cvorum.
După luarea hotărârii, „actul care constată hotărârea adunării generale privind dizolvarea se
depune la Oficiul R egistru lui C omerțului pentru a se menționa în registru, după care se transmite,
din oficiu, Monitorului Oficial, spre publicare. ”62
Asociații pot reveni asupra hotărârii de dizolvare dacă nu s -a făcut nicio repartiție din activ,
de asemenea, cu majoritatea cerută pentr u modificarea actului constitutiv. Hotărârea asociaților de
revenire se menționează în Registrul Comerțului și se publică în Monitorul Oficial al României.

59 St.D. Cărpenaru , op. cit ., p. 311.
60 V. Nemeș, op. cit ., p.179
61 Ibidem
62 Ibidem

22

Orice persoană interesată dar și creditorii societății „pot face opoziție la tribunal împotriva
hotărârii”63 conform legii.
2.1.3.3 Dizolvarea judiciară
Dizolvarea ju diciară a societăților poate sa aibă loc din mai multe motive. Astfel, conform
art. 227 alin. 1 lit. e, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care
împiedică funcționarea societății , tribunalul poate hotărâ dizolvarea societății. Această hotărâre se ia
la cererea oricărui asociat .
De asemenea, conform art. 237 alin 1 tribunalul poate pronunța dizolvarea unei societăți la
cererea oricărei persoane interesate sau a Oficiului Național al Registrului Comerțului în toate
cazurile de dizolvare -sancțiune enumerate anterior. În acest caz, după pronunțarea hotărârii de
dizolvare, societatea intră în lichidare.
Conform literaturii de specialitate64, un alt caz de dizolvare judiciară se întâlnește atunci
când are loc declararea nulității societății.
Falimentul societății este, de asemenea, un caz de dizolvare judiciară pe ba za unei hotăr âri
judecătorești . Într -o opinie,65 falimentul societății reprez intă „o formă de dizolvare silită a unei
societăți comerciale (având caracter sancționator), care intervine, de cele mai multe ori, în situația în
care societatea a înșelat buna -credință a creditorilor. ”66
Un caz special îl reprezintă dizolvarea pentru imposibilitatea realiz ării obiectului societ ății
sau pentru realizarea acestuia, deoarece „ambele motive de dizolvare sunt situații de fapt care
trebuie constatate pentru ca dizolvarea s ă devina efectiv ă.”67

2.1.4 Efectele dizolvării societății

Legea societăților prevede în cadrul art. 233 ca un prim efect al dizolvării deschiderea
procedurii lichidării . Lichidarea este obligatorie, cu excepția cazul ui fuziunii o ri divizării totale a

63 http://www.rubinian.com/legea -societatilor -comerciale -titlul -6-capitolul -1_1_26_0.php (Accesat la 6
aprilie 2016)
64 S. Angheni, op. cit ., p.236
65 Idem , p. 239
66 Ibidem
67 Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinderile, Editura C.H.Beck, București, 2012, p.273

23

societății sau a cazului în care societatea a fost dizolvată pr in hotărârea luată de adunarea generală a
asociaților și aceștia, ulterior, revin asupra hotărârii în condițiile cerute de lege.68
Legea prevede69 ca în cazul societății în nume colectiv, în comandită simplă dar și în cazul
societății cu răspundere limitat ă „asociații pot hotărî cu cvorumul și majoritatea prevăzute pentru
modificarea actului constitutiv, odată cu dizolvarea și modul de lichidare a societății , atunci c ând
sunt de acord cu privire la repartizarea și lichidarea patrimoniului societății și când asigură stingerea
pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii. ”70
În cazul în care nu se întrunește acordul unanim în privința împărțirii bunurilor lichidarea
se va face conform Legii societăților.71
Până la terminarea lichidării, societatea își păstrează personalitatea juridică pentru
operațiunile lichidării. Ca urmare, din ziua expirării termenului fixat pentru durata societății ori de la
data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generală sau declarată prin sentință judecătorească
directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operațiuni .72 În cazul în
care întreprind operațiuni noi aceștia răspund personal și solidar pentru acțiunile întreprinse.
După dizolvare, societatea suferă și alte modificări: lichidatorii societății îi vor înlocui pe
administratori iar adunarea generală își va restrânge atribuțiile.
Dizolvarea soc ietății necesită respectarea formelor de publicitate prevăzute de lege. Aceasta
trebuie înscrisă la Registrul Comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României , cu excepția
cazului în care societatea se dizolvă prin trecerea timpului stabilit pentru durata acesteia.
În cazul în care societatea se dizolvă datorită falimentului, tribunalul învestit cu procedura
falimentului va pronunța hotărârea de dizolvare.
Pe toată perioada lichidării, până la radierea societății din Registrul Comețului, aceasta își
păstrează personalitatea juridică.

68 Ibidem
69 Art. 235 Legea societăților 31/1990
70 S. Angheni, op. cit ., p.242
71 Art. 235 alin. 2, Legea societăților 31/1990
72 Art. 233 Legea societăților 31/1990

24

2.2. Lichidarea societăților

Doctrina de specialitate73 a definit lichidarea ca fiind ansamblul operațiunilor care au ca
scop terminarea operațiunilor în curs la data dizolvării pentru a se putea obține lichidarea activului,
plata datoriilor și încasarea creanțelor societății și repartizarea activului net într e asociați.
Lichidarea societăților este o „operațiune extrajudiciară , instanța poate fi sesizată doar
pentru soluționarea cererii de numire a lichidatorilor (art. 262 din Legea nr. 31/1990) și pentru
soluționarea opoziției asupra situației financiare (art. 263 și 268 alin. 2 din lege) .”74
Operațiunile referitoare la lichidarea sunt efectuate de lichidatori.
Lichidarea societăților se face conform dispozițiilor Legii societăților 31/1990.

2.2.1 Principiile lichidării

Legea 31/1990 prevede câteva principii generale ale lichidării societăților: personalitatea
juridică a societății subzistă pe toată perioada lichidării până la radiere pentru nevoile lichidării,
lichidarea societății este obligatorie, lichidarea se face în interesul asociaților.

2.2.1.1 P ersonalitatea juridică a societății subzistă pe ntru nevoile lichidării

Conform art. 233 alin. 4 din Legea 31/1990, „societatea își păstrează personalitatea juridică
pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia .”
Ca urmare, pe durata lichidării societatea își păstrează atributele de identificare, dispune de
patrimoniul propriu și până la numirea lichidatorilor își păstrează organele de conducere. Totuși,
conform Legii 31/1990, pe perioada lichidării , toate actele care emană de la socie tate trebuie sa
specifice faptul că aceasta se află în lichidare.
Lichidatorii sunt numiți de adunarea generală , aceasta stabilindu -le și puterile. Controlul
asupra activității lichidatorilor se exercită de cenzori în toate cele cinci forme de organizare a
societăților mai puțin în societatea pe acțiuni administrată în sistem dualist unde consiliul de
supraveghere este organul care are rolul de a exercita control asupra lichidatorilor.75

73 A se vedea S. Angheni, op. cit, p. 262, V. Nemeș, op. cit., p. 181
74 V. Nemeș, op. cit., p. 181
75 V. Nemeș, op. cit., p. 18 2

25

2.2.1.2 Lichidarea societății este obligatorie

În literatura de specialitate s -au conturat diverse opinii cu privire la caracterul obligatoriu
sau facultativ al lichidării.
Astfel într -o opinie76, s-a considerat că lichidarea nu este obligatorie ci facultativă deoarece
„pe de o parte, fiecare asociat are dreptul recunos cut de lege de a cere lichidarea și pe de altă parte,
lichidarea poate fi înlăturată dacă asociații hotărăsc fuziunea cu altă societate ori prelungirea duratei
acesteia.”
Într-o altă opinie77, „lichidarea este obligatorie, fiind de neconceput ca o societat e să
rămână în faza de dizolvare.”
Cu toate acestea, Legea societăților prevede că lichidarea este obligatorie cu excepția
cazului în care are loc fuziunea sau divizarea totală a societății.

2.2.1. 3 Lichidarea se face în interesul asociaților

Spre deosebire de Legea 85/2014, care reglementeză procedurile de prevenire a insolvenței
și de insolvență unde lichidarea presupune „instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea
pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șa nsei de redresare a activității
acestuia ” , în Legea societăților 31/1990 s e pot identifica mai multe motive pentru a putea susține că
lichidarea se face în interesul asociaților. În primul rând, lichidarea unei societăți poate fi cerută
numai de asociați, aceasta neputând interveni la cererea creditorilor societății specifică Codului
insolvenței . Totuși repartizarea activului net către asociați nu poate fi făcută mai înainte de plata
creditorilor societății.
În al doilea rând, „asociații au dreptul de a -i numi pe lichidatori prin actele constitutive.”
În concluzie, întotdeauna lichidarea se face în interesul asociaților chiar dacă legea îi
protejează și pe creditorii societății.

2.2.2 Modificări produse de trecerea la faza de lichidare a societății

76 I.N.Fințescu, Curs de drept comercial , vol I, Editura Al. Doicescu, București, 1929 apud S. Angheni , op. cit,
p. 26 3
77 I.L.Georgescu, Drept comercial român , vol II, Editura Socec București, 1947, p. 580 apud S. Angheni, op. cit,
p. 263

26

Odată cu trecerea societății la faza de lichidare se produc modificări cu privire la existența
acesteia.
O primă modificare se referă la activitatea societății care „ va fi subordonată exigențelor
lichidării, scopul și obiectul său de activitate modificându -se în acest sens.”78 Activitatea societății
va presupune doar terminarea operațiunilor aflate în curs la data lichidării, acesteia nefiindu -i permis
sa întreprindă noi operațiuni, în caz contrar, directorii, administratorii sau directoratul răspund
personal și solidar pentru aceste operațiuni.
O altă modificare se referă la administratorii și directorii, res pectiv membrii directoratului
societății care trebuie să fie înlocuiți prin lichidatori.79 Aceștia conduc operațiunile de lichidare și de
repartizare a activului net și își pot exercita funcția numai după numirea lor și după îndeplinirea
formalităților de publicitate stipulate de lege și depunerea semnaturii la Oficiul Registrului
Comerțului.80
Predarea gestiunii societății către lichidatori este cea de -a treia modifica re produsă de
trecerea la faza de lichidare a societății. Odată cu înlocuirea administratorilor de către lichidatori are
loc și predarea gestiunii către aceștia din urmă. Directorii, administratorii respectiv membrii
directoratului împreună cu lichidatorii societății vor face un inventar și vor încheia un bilanț prin
care se constată situația exactă a activului și pasivului societății la momentul respectiv.81 După
efectuarea inventarului, lichidatorii au obligația „să primească și să păstreze patrimoniul soc ietății,
registrele ce li s -au încredințat de administratori, respectiv de membrii directoratului, și actele
societății. De asemenea, aceștia vor ține un registru cu toate operațiunile lichidării, în ordinea datei
lor”82.
Societățile care funcționează în baza autorizației de mediu prevăzute de Legea protecției
medi ului nr. 137/1995, republicată , cu modificările și completările ulterioar e au obligația să
efectueze bilanțul de mediu prin lichidatori și să comunice rezultatele acestui bilanț agenției
teritoriale pentru protecția mediului .

2.2.3 Statutul lichidatorilor

78 C. M. Letea, op. cit ., p. 266
79 S. Angheni, op. cit, p. 265
80 C.M. Letea, op. cit. pp. 266 -267
81 Ibidem
82 Art. 253, alin. 4, Legea socie tăților 31/1990

27

Lichidatorii sunt persoane fizice sau juridice autorizați în condițiile legii să efectueze
operațiunile specifice lichidării societăților. Legea societăților sp ecifică regulile cu privire la
calitatea acestora, puterile pe care le dețin lichidatorii, natura juridică a acestei funcții dar și
răspunderea lichidatorilor.
O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență reglementează
statutul juridic al lichidatorilor. Conform acesteia „procedurile de insolvență, procedurile de
lichidare voluntară, precum și procedurile de prevenire a insolvenței prevăzute de lege, inclusiv
măsurile de supraveghere financiară ori de admi nistrare specială, sunt conduse de practicieni în
insolvență compatibili. ”83
Lichidatorii sunt numiți cu unanimitatea voturilor asociaților în societățile nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată și cu majoritatea voturilor prevăzuta pe ntru
modificarea actului constitutiv în adunarea generală în cazul societăților pe acțiuni și în comandită
pe acțiuni. În caz contrar, aceștia sunt numiți de instanță la cererea oricărui administrator, membru al
directoratului, sau asocia t. După numire es te necesară îndeplinirea formalităților de publicitate
stipulate de lege și depunerea semnaturii la Oficiul Registrului Comerțului.
Astfel, „din momentul intrării în funcție a lichidatorilor nicio acțiune nu se poate exercit a
pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor.”84
Conform art. 253 alin. 2 din Legea 31/1990, l ichidatorii au aceeași răspundere ca și
administratorii, respectiv membrii directoratului de aceea „mandatul lichidatorilor , ca și cel al
membrilor organelor de conducere și administrare ale societății, are un conținut contractual și
legal.”85 Ca urmare, răspunderea acestora va fi civilă sau penală pentru nerespectarea obligațiilor
contractuale sau legale.
Conform art. 255 din Legea societăților, cu excepția puterilor conferite de asociați,
lichidatorii au următoarele puteri:
a) “ să stea în judecată în numele societății ;
b) să execute și să termine operațiunile de comerț referitoare la lichidare;
c) să vândă, prin licitație publică, imobilele și orice avere mobiliară a societății ;
d) să facă tranzacții;

83 Art. 1 din Ordonanța de urgență nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 78 din 01/02/2007.
84 St.D. Cărpenaru , Tratat de drept comercial român , Ed. Universul Juridic, București, 2009, p. 321. apud V.
Nemeș, op. cit., p. 18 4
85 Ibidem

28

e) să lichideze și să încaseze creanțele societății ;
f) să contracteze obligații cambiale, să facă împrumuturi neipotecare și să
îndeplinească orice alte acte necesare .”
Totuși, lichidatorii nu pot constitui ipoteci asupra bunurilor societății, dacă actul constitutiv
sau actul lor de numire nu are dispoziții în acest sens ori nu sunt autorizați de instanță .86
Conform art. 260 din Legea 31/1990 „în termen de 60 zile de la numire, lichidatorii societății
trebuie sa depună la Oficiul Registrului Comerțului un raport privind situația economică a
societății .” De asemenea, dacă în urma realizării acestui raport lichi datorii constată că societatea
îndeplinește co ndițiile stipulate în Legea 85/2014 pentru deschiderea procedurii simplificate de
insolvență aceștia sunt obligați să ceară deschiderea procedurii în 15 zile.
Alineatul 6 al art. 60 prevede ca lichidatorii soc ietății să depună în termen de 15 zile de la
terminarea lichidării cererea de radiere pe baza raportului final de lichidare și a situațiilor finale de
lichidare.

2.2.4 Procedura lichidării societății

Procedura lichidării presupune exercitarea unor operaț iuni specifice efectuate între momentul
dizolvării societății și cel al radierii acesteia din registrul comerțului. Fiind o procedură voluntară
aceasta se face în interesul asociaților fără ca debitorii societății să fie prejudiciați în vreun fel.
Regulile urmate de -a lungul acestei proceduri sunt stabilite în cuprinsul Legii societăților la care se
adaugă cele stabilite prin actul constitutiv. Toate actele care emană de la societate în această
perioadă trebuie să specifice că aceasta este în lichidare.
După dizolvare, administratorii și directorii sau me mbrii directoratului sunt înlocuiți de
lichidatori. Aceștia pot fi numiți voluntar în urma votului în unanimitate dat în cadrul adunării
generale a asociaților, dacă în actul constitutiv nu se prevăd alte reguli. În cazul în care nu se
întrunește unanimitatea, lichidatorii vor fi numiți de către instanța de judecată la cererea oricărui
adminis trator sau asociat cu ascultarea tuturor asociaților și administratorilor.
Lichidatorii sunt obligați sa depună „actul de numire a acestora sau sentința care -i ține locul,
precum și orice act ulterior care ar aduce schimbări în persoana acestora la Oficiul registrului
comerțului pentru a fi înscrise de îndată și publicate în Monitorul Oficial .”87

86 Art. 255 alin. 2, Legea societăților 31/1990

29

De la data publicării î n Monitorul Oficial a numirii lichidatorilor toate operațiuni se fac în
numele sau împotriva acestora.
După întocmirea inventarului și încheierea bilanțului de către lichidatori împreună cu
administratorii și directorii sau membrii directoratului, lichidatorii „sunt obligați să primească și să
păstreze patrimoniul și actele societății. Ei trebuie să țină u n registru cu toate operațiile lichidării, în
ordinea datei lor. ”88
Literatura de specialitate89 precizează că scopul final al tuturor operațiunilor de lichidare este
transformarea activului în bani, plata datoriilor societății și repartizarea activului net rămas între
asociați.
Pentru aceasta, bunurile societății vor fi vândute la licitație publică cu excepția celor pe care
asociații societății le -au adus ca aport în societate și pentru care aceștia au prevăzut în actul
constitutiv că le revin în contul pă rților ce li s -ar cuveni din lichidare.
Încasarea creanțelor de la debitori revine lichidatorilor care pot atunci când este cazul să
introducă „acțiuni în judecată pentru realizarea creanțelor de la debitorii rău-platnici .”90
Sumele încasate din vânzarea bunurilor și recuperarea creanțelor servesc la plata datoriilor
societății. În cazul în care pasivul societății nu poate fi acoperit prin valorificarea activului , pentru
diferența de plată lichidatorii vor porni anumite acțiuni împotriva asociaților societății care nu au
efectuat în totalitat e vărsămintele către societate sau răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile
acesteia (este cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă și în comandită pe acțiuni).
Credit orii societății pot, de asemenea, să întreprindă anumite acțiuni împotriva lichidatorilor pentru
recuperarea creanț elor ajunse la scadență iar pentru diferența neacoperită împotriva asociaților.
Datoriile societății pot fi acoperite și de lichidatori cu pr oprii bani dar aceștia „nu vor putea
să exercite împotriva societății drepturi mai mari decât acelea ce aparțineau creditorilor plătiți ”91
Legea societăților prevede în art. 256 alin. 1 „lichidatorii nu pot plăti asociaților nicio sumă
în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societății. ”
Cu toate acestea, „creditorii pot cere ca sumele realizate în cursul lichidării să fie depuse la
Casa de Economii și Consemnațiuni ori la o societate bancară. Aceste sume pot fi re partizate chiar

87 S. Angheni, op. cit , p. 265
88 Ibidem
89 St.D. Cărpenaru , op. cit ., p. 322
90 V. Nemeș, op. cit., p. 18 6
91 Art. 258 Legea 31/1990

30

în timpul lichidării, dar după îndeplinirea tuturor obligațiilor societății scadente sau care vor ajunge
la scadență, în măsura în care rămâne un disponibil de cel puțin 10% din cuantumul lor. ”92
După plata datoriilor societății, activul net rămas în urma lichidării se restituie asociaților
societății. Lichidatorii întocmesc situația financiară finală și conform propunerii de repartizare a
activul net între asociați, neatacată cu opoziție, suma ră masă este plătită în schimbul unei chitanțe de
primire.
De asemenea, „în termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la
registrul comerțului cererea de radiere a societății din registrul comerțului, sub sancțiunea unei
amenzi .”93
După aprobarea socotelilor și terminarea repartiției , registrele și actele societății vor fi
depuse la asociatul desemnat de majoritate sau la Registrul Comerțului la care a fost înregistrată
societatea iar restul actelor societății vor fi depuse la Arhivele Naționale . Legea 31/1990 prevede
obligativitatea păstrării registrelor timp de ani.

92 S. Angheni, op. cit , p. 268
93 V. Nemeș, op. cit., p. 18 9

31

Bibliografie

Cărți:
1. ***, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ed. a II -a, Ed. Universul Enciclopedic , București ,
1996
2. *** Noul Cod civil, publicat în Monitorul Oficial al României ,Partea I,Nr 511 /24.VII 2009
3. Angheni S., Drept comercial Profesioniștii – comecianți , Editur a C.H.Beck, București 2013
4. Bufan R.(coord) , Catană R., Bercea L., Dreptul comercial la confluența a două coduri , Editura
Universul juridic, Bucuresti, 2013
5. Căpățînă O., Societățile comerciale , Editura Lumina Lex, București, 1991
6. Cărpenaru St.D. , Drept comercial român , ed. a VI -a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București, 2 007
7. Cărpenaru St.D. , David S., Predoiu C., Piperea Gh., Legea societăților comerciale , Editura
C.H.Beck, București, 2006
8. Cărpenaru St.D. , Dreptul comercial în condițiile noului Cod civil , în Curierul Judiciar nr. 10/2010

32

9. Cărpenaru St.D. , Tratat de drept comercial român , ed a 4 a Ed. Universul Juridic, București,
2014
10. Dumitru M., Ignătescu C., Dreptul afacerilor Raportul juridic de drept al afacerilor. Contractul ,
Editura Hamangiu, București, 2013
11. Letea C.M. , Dizolvarea și lichidarea societăților comercial e, Editura Hamangiu, București, 2008
12. Nemeș V., Drept comercial , Editura Hamangiu, București, 2012
13. Piperea Gh., Drept comercial. Întreprinderile , Editura C.H.Beck, București, 2012
14.

Siteuri web:
1. http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Al26016
2. http://legeaz.net/dictionar -juridic/ aporturi -asociati
3. http://legeaz.net/dictionar -juridic/asemanari -deosebiri -societate -comerciala -societate -civila
4. http://legeaz.net/dictionar -juridic/reglementare -juridica -societati -comerciale
5. http:/ /legeaz.net/noul -cod-civil/art -1881 -notiune -dispozitii -generale -contractul -de-societate
6. http://www.cartidedrept.eu/articole -drept/ codificarea -dreptului -in-europa -lect-univ -dr-viziteu –
madalina.html

33