DISTAN ȚĂ ȘI FRECVEN ȚĂ REDUS Ă FACULTATEA DE DREPT ANDY PU ȘCĂ Anul I, semestrul I DREPT CIVIL. PARTEA GENERAL Ă Drept civil. Partea general ă 2… [600096]

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALA ȚI
DEPARTAMENTUL DE ÎNV ĂȚĂ MÂNT LA
DISTAN ȚĂ ȘI FRECVEN ȚĂ REDUS Ă
FACULTATEA DE DREPT

ANDY PU ȘCĂ
Anul I, semestrul I DREPT CIVIL. PARTEA GENERAL Ă

Drept civil. Partea general ă 2

Drept civil. Partea general ă 3
CUPRINS

1. Caracterizare general ă a dreptului civil
No țiunea și principiile dreptului civil 8
Normele juridice de drept civil 15
Obiectivele specifice unit ății de înv ățare
Rezumat 26
Teste de autoevaluare 26
Bibliografie minimal ă 27

2. Raportul juridic civil
No țiunea și caracterele raportului juridic civil 29
Elementele raportului juridic civil 30
Obiectivele specifice unit ății de înv ățare
Rezumat 49
Teste de autoevaluare 49
Lucrarea de verificare 50
Bibliografie minimal ă 51

3. Actul juridic civil
No țiunea și clasificarea actelor juridice civile 53
Condi țiile de validitate ale actului juridic civil 60
Modalit ățile actului juridic civil 79
Nulitatea actului juridic 85
Obiectivele specifice unit ății de înv ățare
Rezumat 93
Teste de autoevaluare 94
Bibliografie minimal ă 95

Drept civil. Partea general ă 4
4. Prescrip ția extinctiv ă
No țiunea și efectul prescrip ției extinctive 97
Domeniul prescrip ției extinctive 101
Termenele de prescrip ție extinctiv ă 106
Începutul cursului prescrip ției extinctive 110
Suspendarea prescrip ției extinctive 115
Întreruperea prescrip ție extinctive 117
Repunerea în termenul de prescrip ție extinctiv ă 119
Împlinirea (calculul) prescrip ției extinctive 121
Obiectivele specifice unit ății de înv ățare
Rezumat 122
Teste de autoevaluare 123
Lucrarea de verificare 123
Bibliografie minimal ă 124

Răspunsuri la întreb ările din testele de autoevaluare
Bibliografie (de elaborare a cursului)

Drept civil. Partea general ă 5 INTRODUCERE
Modulul intitulat Drept civil. Partea general ă se studiaz ă în anul I, sem. I și
vizeaz ă dobândirea de competen țe în domeniul dreptului civil.

Competen țele pe care le vei dobândi sunt urm ătoarele:
• definirea și identificarea normelor și izvoarelor de drept civil;
• descrierea elementelor raportului juridic civil;
• identificarea importan ței juridice a clasific ării actelor juridice
civile;
• descrierea specificului fiec ărei condi ții de validitate a actului
juridic civil și a modului de rela ționare a acestora, dar și a
sanc țiunii juridice care intervine în caz de nerespectar e;
• identificarea elementelor definitorii ale prescrip ției extinctive, prin
raportare la domeniul de aplicare, termen, suspenda re, repunere în
termen și împlinirea prescrip ției.

Con ținutul este structurat în urm ătoarele unit ăți de înv ățare:
– Caracterizarea general ă a dreptului civil;
– Raportul juridic civil;
– Actul juridic civil;
– Prescrip ția extinctiv ă.
In prima unitate de înv ățare, intitulat ă Caracterizarea general ă a dreptului
civil, vei reg ăsi opera ționalizarea urm ătoarelor obiective specifice:
• să expui principiile dreptului civil român;
• să identifici categoriile de norme juridice, clasific ându-le dup ă criteriile
studiate;
• să descrii specificul modalit ăților de interpretare a dreptului civil;
• să argumentezi modalit ățile de aplicare a legii civile,
dup ă ce vei studia con ținutul cursului și vei parcurge bibliografia recomandat ă.
Pentru aprofundare și autoevaluare î ți propun exerci ții și teste adecvate.
Dup ă ce ai parcurs informa ția esen țial ă, în a doua unitate de înv ățare, Raportul
juridic civil, vei achizi ționa, odat ă cu cuno știn țele oferite, noi competen țe, care
îți vor permite s ă operaționalizezi urm ătoarele obiective:
• să eviden țiezi caracterele raportului juridic civil;
• să identifici și s ă rela ționezi elementele constitutive ale raportului
juridic civil;
• să corelezi argumentat no țiunile de drept subiectiv civil și obliga ție
civil ă;
• să descrii specificul fiec ărei categorii de bunuri,
și care î ți vor permite s ă rezolvi testele propuse și lucrarea de verificare
corespunz ătoare primelor dou ă unit ăți de înv ățare. Ca sa î ți evaluez gradul de
însu șire a cuno știn țelor, vei rezolva o lucrare de evaluare pe care dup ă

Drept civil. Partea general ă corectare o vei primi cu observa
pentru capitolele
Dup ă ce ai parcurs informa
juridic civil, vei
• să identifici
la criteriile prezentate;
• să explici con
• să compari modalit
• să delimitezi nulitatea de alte sanc
Dup ă ce ai parcurs informa
Prescrip ția extinctiv
specifice:
• să identifici
• să descrii specificul suspend
prescrip ț
• să precizezi modalitatea de calcul al începutului cur sului prescrip
precum ș
Pentru o înv ățare eficient
• Cite ști modulul cu maxim
• Eviden țiezi informa
adnotezi în spa
• Răspunzi la întreb
• Mimezi evaluarea final
să apelezi la suportul scris;
• Compari rezultatul cu suportul de curs
anumite secven
• În caz de re
Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verif icate de tutore în cadrul
întâlnirilor tutoriale.
Pe m ăsur ă ce vei parcurge modulul î
verificare pe care le vei r
răspunde în scris la aceste cerin
urm ătoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagi ni). Vei fi evaluat dup
gradul în care ai reu
acurate țea rezolv ă
Pentru neclarit ăț ș
N.B. Informa ția de specialitate oferit
consecin ță , parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomanda te si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor
putea fi evaluat cu o n

corectare o vei primi cu observa țiile adecvate și cu strategia corect
capitolele urm ătoare.
ce ai parcurs informa ția esen țial ă, în a treia unitate de înv
vei reg ăsi opera ționalizare a urm ătoarelor obiective specifice
ă identifici și s ă exemplifici categoriile de acte juridice, raportân du
la criteriile prezentate;
ă explici con ținutul fiec ărei condi ții de validitate a actului juridic civil
ă compari modalit ățile juridice ale actului juridic;
ă delimitezi nulitatea de alte sanc țiuni de drept.
ce ai parcurs informa ția esen țial ă, în a patra unitate de înv ăț
ția extinctiv ă, vei reg ăsi opera ționalizarea urm ătoarelor obiective
ă identifici aspectele conceptuale ale prescrip ției extinctive;
ă descrii specificul suspend ării, întreruperii și repunerii în termenul de
prescrip ție extinctiv ă;
ă precizezi modalitatea de calcul al începutului cur sului prescrip
precum și momentul împlinirii ac estui termen.
ățare eficient ă ai nevoie de urm ătorii pa și obligatorii:
ști modulul cu maxim ă aten ție;
Eviden țiezi informa țiile esen țiale cu culoare, le notezi pe hârtie
adnotezi în spa țiul alb, rezervat special în stânga paginii;
ăspunzi la întreb ări și rezolvi exerci țiile propuse;
Mimezi evaluarea final ă, autopropunându -ți o tem ă și rezolvând
ă apelezi la suportul scris;
Compari rezultatul cu suportul de curs și explic ă-ți de ce ai eliminat
anumite secven țe;
În caz de re zultat îndoielnic, reia întreg demersul de înv ăț
Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verif icate de tutore în cadrul
întâlnirilor tutoriale.
ă ă ce vei parcurge modulul î ți vor fi administrate dou
verificare pe care le vei r eg ăsi la sfâr șitul unit ăților de înv ăț
spunde în scris la aceste cerin țe, folosindu -te de suportul de curs
toarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagi ni). Vei fi evaluat dup
gradul în care ai reu șit s ă opera ționalizezi c ompeten țele. Se va
țea rezolv ării, de modul de prezentare și de promptitudinea r
Pentru neclarit ăți și informa ții suplimentare vei apela la tutorele indicat
ția de specialitate oferit ă de curs este minimal ă
ță , parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomanda te si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor și lucr ărilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o n ot ă corespunz ătoare efortului de înv ățare
6 i cu strategia corect ă de înv ățare
, în a treia unitate de înv ățare, Actul
toarelor obiective specifice :
exemplifici categoriile de acte juridice, raportân du -te
ii de validitate a actului juridic civil
, în a patra unitate de înv ățare, intitulat ă
ătoarelor obiective
ției extinctive;
și repunerii în termenul de
precizezi modalitatea de calcul al începutului cur sului prescrip ției,
i obligatorii:
cu culoare, le notezi pe hârtie sau le
iul alb, rezervat special în stânga paginii;
ăși rezolvând -o f ără
ți de ce ai eliminat
zultat îndoielnic, reia întreg demersul de înv ățare.
Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verif icate de tutore în cadrul
i vor fi administrate dou ă lucr ări de
ilor de înv ățare 2 și 4. Vei
te de suportul de curs și de
toarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagi ni). Vei fi evaluat dup ă
țele. Se va ține cont de
i de promptitudinea r ăspunsului.
ii suplimentare vei apela la tutorele indicat .
de curs este minimal ă. Se impune în
, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomanda te si rezolvarea
rilor de verificare. Doar în acest fel vei
țare .

Drept civil. Partea general ă 7

1. CARACTERIZARE GENERAL Ă A DREPTULUI CIVIL
1.1. No țiunea și principiile dreptului civil 8
1.2. Normele juridice de drept civil 15
Obiectivele specifice unit ății de înv ățare
Rezumat 26
Teste de autoevaluare 26
Bibliografie minimal ă 27

Obiective specifice:
La sfâr șitul capitolului, vei avea capacitatea:
• să expui principiile dreptului civil român;
• să identifici categoriile de norme juridice, clasific ându-le dup ă
criteriile studiate;
• să descrii specificul modalit ăților de interpretare a dreptului civil;
• să argumentezi modalit ățile de aplicare a legii civile.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 5 ore

Andy Pu șcă Caracterizarea general ă a dreptului civil
Drept civil. Partea general ă 8 1.1. No țiunea și principiile dreptului civil
1.1.1. Drept și moral ă. Subdiviziunile dreptului
Oamenii sunt condamna ți s ă tr ăiasc ă împreun ă. Coexisten ța lor na ște aspira ții
care se ciocnesc, pasiuni care se contrariaz ă, libert ăți care se învr ăjbesc,
conflicte care apar. Ceea ce divide mai mult pe oam eni nu este atât diversitatea
ideilor, cât similitudinea nevoilor lor. Cum poate fi controlat ă distribu ția
bunurilor? De cine și dup ă ce criterii pot fi apreciate limitele libert ăților și
sanc țiunilor? Iat ă întreaga problematic ă a dreptului.
Cuvântul „drept” cunoa ște trei accep țiuni:
1. Într-un prim sens, cuvântul drept înseamn ă totalitatea regulilor, a
preceptelor și legilor care guverneaz ă activitatea omului în societate și care se
pot impune la un moment dat prin for ța public ă. Este ceea ce numim „drept
obiectiv”, adic ă tot ceea ce se poate impune prin for ța publicului: fie legea
propriu-zis ă, fie obiceiurile cu valoare de lege, fie preceptel e care se impun
fără nici un text de lege, chiar legiuitorului.
2. În cel de-al doilea sens, cuvântul drept desemneaz ă facultatea unui individ
de a avea, a face sau nu face ceva, de care el se p revaleaz ă fa ță de al ții în
societate în exerci țiul activit ății sale. Acesta este a șa-numitul „drept subiectiv”:
drept de proprietate, drept de servitute etc.
Între dreptul subiectiv și dreptul obiectiv trebuie s ă existe o concordan ță
permanent ă. Nu poate exista o porunc ă f ără a exista o for ță care s ă o execute.
Îns ăș i t ăria dreptului subiectiv este sus ținut ă de existen ța dreptului obiectiv
care, prin for ța public ă pe care o are la îndemân ă, s ă permit ă realizarea
con ținutului dreptului subiectiv.
3. În cel de-al treilea sens, cuvântul drept este în țeles ca știin ță a dreptului,
adic ă știin ța care studiaz ă dreptul obiectiv și drepturile subiective care deriv ă
din el. În acest sens se spune: facultate de drept, profesor de drept, student în
drept sau drept civil, drept penal, în sensul de știin ța dreptului civil sau a
dreptului penal (Hamangiu, Rosetti–B ălănescu, & B ăicoianu, 1996, p. 3).
Caracteristica principal ă a dreptului obiectiv este aceea c ă poate fi impus prin
for ța public ă. Este ceea ce diferen țiaz ă de fapt dreptul obiectiv de moral ă.
Dreptul și morala sunt înrudite, pentru c ă ambele se ocup ă de raporturile dintre
oameni și ambele caut ă s ă echilibreze aceste raporturi, adaptând interesele
individuale interesului social, de grup. Pentru a r ealiza acest deziderat, nu
numai dreptul, dar mai ales morala, impune obliga ții.
Ce deosebe ște cele dou ă feluri de obliga ții?
În primul rând felul diferit de constrângere. Exist ă obliga ție, dar for ța public ă
nu o consfin țește în cazul moralei. În al doilea rând, sfera de re glementare.
Sfera dreptului este cu mult mai restrâns ă decât sfera moralei, pentru c ă a șa
cum spune formula lui Bertham: „ dreptul și morala au acela și centru, dar nu
au aceea și circumferin ță ”. Morala impune obliga ții nu numai fa ță de semeni,
dar și fa ță de tine însu ți, în timp ce dreptul impune individului obliga ții doar

Andy Pu șcă
Drept civil. Partea general ă fa ță de semenii lui.
perfectibilitate, în timp ce dreptul se gânde
întotdeauna asentimentul moralei, pentru c
în convie țuire și nu perfec
Care sunt diviziunile dreptului obiectiv?
Dreptul obiectiv se împarte în
Ce este dreptul pozitiv?
Dreptul pozitiv este dreptul în vigoare la un anumit moment dat înt r
stat. El se cunoa ște ș
toat ă lumea este de acord. Include regulile juridice cer te, dar
cărora exist ă îndoial ă
Dreptul natural exist
neclar ă care a stârnit divergen
dreptul natural sub forma unui drept ideal, univers al, imuabil
dreptul natural a fi un dre
spre deosebire de dreptul pozitiv, variaz
ar fi de a se apropia de dreptul natural.
Ideea de drept suprapus legilor umane, de esen
trecut, dreptul natural era conceput ca un drept c
timpul omul e chemat s
respins ă, fiind fie considerat
realist ă. Dreptul
sociale. Nu exist ă drept preconceput. A defini dreptul natural ca un drept ideal
înseamn ă a-i nega existen
Cum se clasific ă dreptul pozitiv?
Dreptul pozitiv se împarte în drept interna
Dreptul interna țional
unor state diferite. La rândul s
interna țional public
rela ții diplomatice etc.) sau de raporturile politice di ntre particulari
interna țional privat
privat) dintre cet ățenii apar
Dreptul na țional (intern) se ocup
acela și stat. El se poate subdivide în drept public

1 N. Titulescu considera c ă, pe lâng ă drept ș
spuse, d ădea urm ătorul exemplu studen ților s ă
să-l pl ătiți. Pentru aceasta, v ă îmbr ăca ți dup ă
pleca ți. Pe drum v ă întâlni ți cu un cer șetor, care v
v-a f ăcut s ă v ă îmbr ăca ți dup ă o anumit ă norm
croitorului? Iat ă trei obliga ții executate, dar nu toate sub constrângerea acelei a
cuvenit ă, pentru c ă v ă temea ți de desconsiderarea semenilor dumneavoastr
dicta con știin ța. A ți pl ătit croitorul pentru c ă
uzan țele moderne sunt sanc ționate prin considera
iar obliga țiile civile, ca de pild ă aceea care v ă
doua obliga ție pute ți s ă nu o îndeplini ți, f ără
strad ă sau dac ă refuza ți obolul dumneavoastr ă
ie șiți din cas ă f ără veston.” Caracterizarea general ă a dreptului civil
de semenii lui. 1 În al treilea rând, morala prive ște omul sub un unghi de
perfectibilitate, în timp ce dreptul se gânde ște la regulile comune, care nu au
întotdeauna asentimentul moralei, pentru c ă dreptul trebuie să realizeze ordinea
ț și nu perfec țiunea în via ță .
Care sunt diviziunile dreptului obiectiv?
Dreptul obiectiv se împarte în drept pozitiv și drept natural .
Ce este dreptul pozitiv?
este dreptul în vigoare la un anumit moment dat înt r
stat. El se cunoa ște și se studiaz ă. Este o no țiune simpl ă și clar ă asupra c
lumea este de acord. Include regulile juridice cer te, dar ș
ă îndoial ă.
exist ă al ături de dreptul pozitiv și este o no ț
care a stârnit divergen țe între autori pentru definirea ei. Unii concep
dreptul natural sub forma unui drept ideal, univers al, imuabil . Al ț
dreptul natural a fi un dre pt anterior și superior oric ărei reguli pozitive
spre deosebire de dreptul pozitiv, variaz ă încontinuu. Scopul dreptului pozitiv
ar fi de a se apropia de dreptul natural.
Ideea de drept suprapus legilor umane, de esen ță divin ă, este foarte veche.
trecut, dreptul natural era conceput ca un drept c ătre care tindem, pe care cu
timpul omul e chemat s ă-l descopere și s ă-l realizeze. Aceast ă idee este ast
, fiind fie considerat ă gre șit ă, fie transformat ă într -o no
este esen țialmente produsul ra țiunii, este produsul vie
sociale. Nu exist ă drept preconceput. A defini dreptul natural ca un drept ideal
i nega existen ța.
dreptul pozitiv?
Dreptul pozitiv se împarte în drept interna țional și drept na țional.
țional se ocup ă de raporturile dintre state sau dintre cet
unor state diferite. La rândul s ău, dreptul interna țional se divide în
ional public , care se ocup ă numai de raporturile dintre state (tratate,
ii diplomatice etc.) sau de raporturile politice di ntre particulari
ional privat , care cârmuie ște raporturile f ără caracter politic (de interes
privat) dintre cet ățenii apar ținând unor state deosebite.
(intern) se ocup ă de raporturile persoanelor care fac parte din
i stat. El se poate subdivide în drept public și drept privat.
ă drept și moral ă, chiar și uzan țele moderne impun obliga ții. Pentru a exemplifica cele
ților s ăi: „Croitorul v ă aduce la domiciliu un costum și voi ți s ă merge
ă ți dup ă o anumit ă norm ă: pune ți în orice caz o p ălărie, o hain ă, lua
șetor, care v ă cere un ajutor, îl da ți și în fine ajunge ți la croitor și v ă achita
ă norm ă? Ce v -a obligat s ă da-ți ajutor s ăracului? Ce v- a obligat s
ii executate, dar nu toate sub constrângerea acelei a și sanc țiuni. A șa v -ați îmbr ă
i de desconsiderarea semenilor dumneavoastr ă (…) A ți dat ajutor s ăracului pentru c
tit croitorul pentru c ă acesta v ă putea for ța judec ătore ște la plat ă. Va s ă zic ă obliga
ionate prin considera ția public ă. Obliga țiile morale sunt sanc ționate prin satisfac
aceea care v ă impune s ă v ă pl ăti ți furnizorul, sunt sanc ționate prin for ța public
ț ără team ă de constrângere. Cine v ă va trage la r ăspundere dac ă ie șț
i obolul dumneavoastr ă unui s ărac? Sunt convins îns ă c ă mai curând nu v ă pl ăti ți furnizorul decât s ă a dreptului civil
9 te omul sub un unghi de
te la regulile comune, care nu au
ă realizeze ordinea
este dreptul în vigoare la un anumit moment dat înt r -un anume
ăși clar ă asupra c ăreia
lumea este de acord. Include regulile juridice cer te, dar și cele asupra
i este o no țiune vag ă și
e între autori pentru definirea ei. Unii concep
Al ții consider ă
rei reguli pozitive și care,
încontinuu. Scopul dreptului pozitiv
ă, este foarte veche. În
tre care tindem, pe care cu
ă idee este ast ăzi
o no țiune mai
iunii, este produsul vie ții
drept preconceput. A defini dreptul natural ca un drept ideal

de raporturile dintre state sau dintre cet ățenii
ional se divide în drept
numai de raporturile dintre state (tratate,
ii diplomatice etc.) sau de raporturile politice di ntre particulari și drept
caracter politic (de interes
de raporturile persoanelor care fac parte din
ii. Pentru a exemplifica cele
ț ă merge ți la dânsul ca
ă, lua ți un baston și
ș ă achita ți d atoria. Ce
a obligat s ă pl ăti ți factura
ți îmbr ăcat dup ă o norm ă
ăracului pentru c ă a șa v ă
ă ă obliga țiile impuse de
ionate prin satisfac ția con știin ței,
ța public ă. Prima și a
ă ie șiți f ără veston pe
ă ă ți furnizorul decât s ă

Andy Pu șcă Caracterizarea general ă a dreptului civil
Drept civil. Partea general ă 10 Dreptul public d ă expresie intereselor generale, pe când cel privat, celor
particulare. Dreptul public este cel care studiaz ă constituirea statului și a
puterilor publice, raporturile dintre stat și particulari, iar dreptul privat se ocup ă
doar de raporturile dintre particulari. Dispozi țiile dreptului public sunt
imperative, se impun f ără discu ție, în timp ce o mare parte din dispozi țiile
dreptului privat sunt supletive și interpretative, putând fi înl ăturate prin simpla
conven ție a p ărților. De exemplu, chiar dac ă chiria șului îi revine, potrivit legii,
obliga ția de a efectua repara țiile locative (m ărunte), iar repara țiile majore
trebuie s ă le fac ă proprietarul, asta nu înseamn ă c ă prin conven ția p ărților,
chiria șul nu e poate obliga s ă efectueze repara țiile majore iar proprietarul pe
cele m ărunte. Toate aceste teorii sunt perfect adev ărate și verificate în timp.
Niciuna îns ă nu exprim ă adev ărata distinc ție. Singurul criteriu care pare s ă
reziste este, se pare, acela al metodei de reglemen tare, reflectate de pozi ția
părților în raportul juridic abstract. Dreptul public e ste bazat pe un raport de
subordonare, în plan vertical, între stat, ca repre zentant al interesului general, și
to ți ceilal ți, care sunt obliga ți s ă se supun ă regulilor stabilite de c ătre acesta. Un
exemplu în acest sens îl constituie Dreptul financi ar, în care statului îi revine
dreptul de a percepe impozitele, iar cet ățeanului obliga ția de a le pl ăti. În
dreptul privat îns ă, raportul se constituie pe orizontal ă, cele dou ă p ărți având
pozi ții egale, chiar dac ă una dintre ele ar fi statul.
Dreptul public se subdivide în drept constitu țional, drept penal, drept procesual
penal, drept financiar, drept administrativ etc. Dreptul privat se împarte în
drept civil, drept procesual civil, drept comercial , dreptul muncii etc.

Sarcina de lucru 1
În studiul „Drept și moral ă”, Mircea Djuvara define ște cele dou ă domenii
în felul urm ător: „ Când activitatea, obiect al judec ății, este pur interioar ă,
când este un sentiment, o pur ă inten ție, o tendin ță non-exteriorizat ă, ne
afl ăm în domeniul moralei; dimpotriv ă, orice ac țiune exteriorizat ă și
manifestat ă printr-un gest material al agentului în raport cu celalalt intr ă
în domeniul dreptului ”.
Pornind de la aceast ă afirma ție, prezint ă în 5 enun țuri de câte 3-5
rânduri fiecare opinia ta cu privire la interferen ța dintre moral ă și
drept.

Andy Pu șcă Caracterizarea general ă a dreptului civil
Drept civil. Partea general ă 11 1.1.2. No țiunea de drept civil
Dreptul civil reprezint ă principala ramur ă a dreptului privat. Este un ansamblu
de reguli de drept, de hot ărâri ale instan țelor judec ătore ști, de comentarii ale
Codului civil și altor legi civile. Dreptul civil confer ă fiec ărei societ ăți o ordine
intern ă, o organizare de ansamblu. Este o „Constitu ție civil ă” care face ca via ța
cotidian ă s ă fie dublat ă de o via ță juridic ă.(Zl ătescu, 2000, p. 16).
Dreptul civil este „expresia unei civiliza ții”. Este expresia spiritualit ății unui
popor, istoriei și tradi ției lui. El guverneaz ă majoritatea raporturilor private:
proprietatea, obliga țiile, mo ștenirile etc. Când cump ărăm haine, alimente, c ărți,
încheiem acte de vânzare-cump ărare; când c ălătorim cu trenul, vaporul,
autobuzul, taxiul, încheiem contracte de transport; na șterea, c ăsătoria, decesul
produc consecin țe juridice civile.
Dreptul civil este cea mai complet ă reglementare a rela țiilor juridice de drept
privat. El reprezint ă „dreptul comun” în materie, în sensul c ă este aplicabil
tuturor raporturilor de drept privat, în afar ă de acele raporturi care sunt
guvernate de dispozi țiile speciale (de exemplu dispozi ții de drept comercial, de
dreptul muncii etc.). În m ăsura în care, pentru anumite raporturi de drept pri vat
nu exist ă dispozi ții speciale, se aplic ă dreptul civil, ca drept comun în materie.
Astfel, în situa țiile în care o ramur ă de drept nu con ține norme proprii pentru a
rezolva un caz concret, se apeleaz ă la dreptul civil care „împrumut ă” principiile
ori normele sale, pentru solu ționarea situa ției de fapt respective. Acesta este
rolul principal al dreptului civil român. De asemenea, d reptul civil mai
contribuie la ocrotirea valorilor omului, la formar ea unei con știin țe juridice
corecte, la înt ărirea moralei precum și la aplicarea corect ă, dar și continua
perfec ționare a legii.
Literatura de specialitate a oferit mai multe defini ții ale dreptului civil, ca
ramur ă a sistemului dreptului românesc.
O vom re ține pe aceea conform c ăreia dreptul civil este ansamblul normelor
juridice care reglementeaz ă raporturile patrimoniale și nepatrimoniale
stabilite între persoane fizice și persoane juridice aflate pe pozi ții de egalitate
juridic ă. (Boroi, 2008, p. 3)
Ce este o norm ă juridic ă? Ce reprezint ă un raport patrimonial ori
nepatrimonial? Cine sunt persoanele fizice ori juri dice? Iat ă câteva întreb ări
care î și vor g ăsi r ăspunsul în cele ce urmeaz ă. Analizând fiecare din aceste
răspunsuri vom afla, pe rând care este con ținutul, obiectul, respectiv care sunt
subiectele dreptului civil și care este pozi ția subiectelor de drept în rela țiile
dintre ele.
Normele de drept civil sunt reguli care alc ătuiesc con ținutul dreptului civil.
Totalitatea normelor de drept civil sunt grupate pe categorii care alc ătuiesc
institu țiile dreptului civil. În ordinea studiului lor (în facultate), institu țiile
dreptului civil sunt urm ătoarele:
– raportul juridic civil;
– actul juridic civil;
– prescrip ția extinctiv ă;
– subiectele dreptului civil (persoanele fizice și juridice);
– drepturile reale;

Andy Pu șcă
Drept civil. Partea general ă – teoria general ă
– contractele civile speciale;
– succesiunile.
Raporturile juridice patrimoniale
civil.
Oamenii î și pun în valoare drepturile subiective prin rela
particip ă. Acestea cap
dr epturi și obliga ții, adic
rela ție social ă reglementat
Este patrimonial acel raport juridic al c
valoare economic ă
este o rela ție social ă
aprecierea moral ă de care se bucur
Cel de-al treilea element al defini
persoanele fizice ș
privit individual, desemnat prin sintagma „persoan
oameni, care, prin întrunirea unor condi
drept, desemnat prin sintagma „persoan
În ceea ce prive ște pozi
ele exist ă o egalitate juridic
celeilalte. Aceast ă eg
tuturor ramurilor de drept privat.

Selecteaz ă și transcrie trei defini
indicat ă la finalul unit
conceptuale care au stat la baza

1.1.3. Principiile dreptului civil
Orice sistem de drept este guvernat de principii fu ndamentale, adic
de baz ă, idei c ălăuzitoare, comune tuturor ramurilor de drept.
de drept cuprinde propriile reguli de baz
legisla ție din domeniu, sau doar pentru unele institu
ramur ă de drept.
Vorbim deci despre trei categorii de principii:
– principii fundamenta
– principii fundamentale ale dreptului civil;
– principii specifice unor institu
Caracterizarea general ă a dreptului civil
teoria general ă a obliga țiilor;
contractele civile speciale;
succesiunile.
Raporturile juridice patrimoniale și nepatrimoniale alc ătuiesc obiectul
și pun în valoare drepturile subiective prin rela țiile sociale la care
. Acestea cap ătă înf ățișarea unor raporturi juridice, fiindc ă
și obliga ții, adic ă produc efecte juridice. Deci, raportul juridic est e o
ă reglementat ă de o norm ă juridic ă.
Este patrimonial acel raport juridic al c ărui con ținut poate fi evaluat în bani, are
valoare economic ă. Raportul juridic nepatrimonial nu are valoare economic
ție social ă în care î și g ăse ște expresia individualitatea persoanei,
aprecierea moral ă de care se bucur ă ea în cadrul societ ății.
al treilea element al defini ției prive ște subiectele dreptului civi
persoanele fizice și juridice. Pentru dreptul civil, subiect este nu n umai omul
privit individual, desemnat prin sintagma „persoan ă fizic ă”, ci și colectivul de
oameni, care, prin întrunirea unor condi ții legale, devine subiect colectiv de
desemnat prin sintagma „persoan ă juridic ă”. (Beleiu, 2003, p. 15)
ște pozi ția juridic ă a subiectelor raporturilor de drept civil, între
ă o egalitate juridic ă, în sensul c ă nici una din ele nu se subordoneaz
celeilalte. Aceast ă eg alitate juridic ă nu este specific ă numai dreptului civil, ci
tuturor ramurilor de drept privat.
Sarcina de lucru 2
ă și transcrie trei defini ții ale dreptului civil din bibliografia
ă la finalul unit ății și realizeaz ă o compara ție a aspe
conceptuale care au stat la baza articul ării defini țiilor.

Principiile dreptului civil
Orice sistem de drept este guvernat de principii fu ndamentale, adic
ălăuzitoare, comune tuturor ramurilor de drept. Fiecare ramur
de drept cuprinde propriile reguli de baz ă, care se aplic ă pentru întreaga
ie din domeniu, sau doar pentru unele institu ții juridice din respectiva
Vorbim deci despre trei categorii de principii:
principii fundamenta le ale dreptului român;
principii fundamentale ale dreptului civil;
principii specifice unor institu ții de drept civil. ă a dreptului civil
12 obiectul dreptului
țiile sociale la care
area unor raporturi juridice, fiindc ă se refer ă la
produc efecte juridice. Deci, raportul juridic est e o
inut poate fi evaluat în bani, are
nepatrimonial nu are valoare economic ă,
te expresia individualitatea persoanei,
dreptului civi l, adic ă
i juridice. Pentru dreptul civil, subiect este nu n umai omul
ă”, ci și colectivul de
ii legale, devine subiect colectiv de
(Beleiu, 2003, p. 15)
a subiectelor raporturilor de drept civil, între
nici una din ele nu se subordoneaz ă
numai dreptului civil, ci
ii ale dreptului civil din bibliografia
ție a aspe ctelor
Orice sistem de drept este guvernat de principii fu ndamentale, adic ă de reguli
Fiecare ramur ă
ă pentru întreaga
ii juridice din respectiva

Andy Pu șcă
Drept civil. Partea general ă A) Principiile fundamentale ale dreptului român
reg ăsesc în întreaga legisla
alte legi importante.
Aceste principii sunt studiate pe larg de „Teoria g eneral
Majoritatea autorilor consider
principiul egalit ăț
puterilor în stat.

Comenteaz ă în 10
„Nimeni nu e mai presus de lege”.

B) Principiile fundamentale ale dreptului civil
se aplic ă legisla ției civile. Sunt considerate a fi principii specifi ce dreptului
civil:
– principiul propriet
– principiul egalit
– principiul îmbi
– principiul ocrotirii
Principiul propriet ăț
și de alte legi speciale.
„Dreptul de proprietate, precum ș
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
Acela și ar ticol stabile
„Proprietatea privat ă e ste garantat
Cet ățenii str ăini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate priv at
numai în condi țiile rezultate din aderarea României la Uniunea Eur opean
interna ționale la care România este parte; pe baz
prin lege organic ă, precum și prin mo
Codul civil 2 define ș
„Proprietatea privat ă este dreptul titularului de a
exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”.

1 Modificat ă și completat ă prin Legea de revizuire a Constitu
republicat ă de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din C onstitu
alt ă numerotare.
2 Vechiul Cod civil definea proprietatea în art. 480: „
un lucru în mod exclusiv și absolut, îns ă în limitele determinate de lege
Articolul 481 preciza:
„Ni meni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afar
prealabil ă desp ăgubire. ”
Caracterizarea general ă a dreptului civil
Principiile fundamentale ale dreptului român sunt idei de baz
sesc în întreaga legisla ție a României, fiind consacrate de Constitu
alte legi importante.
Aceste principii sunt studiate pe larg de „Teoria g eneral ă a dreptului”.
Majoritatea autorilor consider ă c ă aceste principii a r fi: principiul democra
principiul egalit ății în fa ța legii, principiul legalit ății, principiul separa
Sarcina de lucru 3
ă în 10 -15 rânduri urm ătorul principiu de drept:
„Nimeni nu e mai presus de lege”.

B) Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt acele idei c ălă
ă legisla ției civile. Sunt considerate a fi principii specifi ce dreptului
principiul propriet ății;
principiul egalit ății în fa ța legii civile;
principiul îmbi nării intereselor generale cu cele particulare;
principiul ocrotirii și garant ării drepturilor subiective civile.
Principiul propriet ății este consacrat de Constitu ția României 1, Codul civil, dar
i de alte legi speciale. Astfel, art. 44 din Constitu ție dispune c ă:
Dreptul de proprietate, precum și crean țele asupra statului , sunt garantate. Con
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. ”
ticol stabile ște în alin. 2 c ă:
ste garantat ă și ocrotit ă în mod egal de lege, indiferent de titular.
i apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate priv at ă asupra terenurilor
iile rezultate din aderarea României la Uniunea Eur opean ă și din alte tratate
ionale la care România este parte; pe baz ă de reciprocitate, în condi țiile prev
și prin mo ștenire legal ă”.
define ște proprietatea privat ă în art. 555:
este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod
i perpetuu, în limitele stabilite de lege”.
prin Legea de revizuire a Constitu ției României nr. 429/2003, publicat ă în M. Of. nr. 758/2003,
de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din C onstitu ție, cu reactualizarea denumirilor și dându
Cod civil definea proprietatea în art. 480: „ Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se buc ura ș
ă în limitele determinate de lege .”
meni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afar ă numai pentru cauz ă de utilitate public ă și primind o dreapt ă a dreptului civil
13 sunt idei de baz ă ce se
ie a României, fiind consacrate de Constitu ție și de
ă a dreptului”.
r fi: principiul democra ției,
ii, principiul separa ției
torul principiu de drept:
ălăuzitoare care
iei civile. Sunt considerate a fi principii specifi ce dreptului
rii intereselor generale cu cele particulare;
rii drepturilor subiective civile.
, Codul civil, dar

ele asupra statului , sunt garantate. Con ținutul și
în mod egal de lege, indiferent de titular.
asupra terenurilor
ăși din alte tratate
de reciprocitate, în condi țiile prev ăzute
i dispune de un bun în mod
ă în M. Of. nr. 758/2003,
și dându -se textelor o
Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se buc ura și de a dispune de
și primind o dreapt ă și

Andy Pu șcă
Drept civil. Partea general ă Art. 562 în alin (3) prevede c ă:
„Exproprierea se poate face numai pentru o cauz
cu just ă și prealabil ă despagubire, fixat
caz de divergen ță asupra cuantumului desp
judecatoreasc ă”.
Principiul egalit ăț
de persoanele fizice sau de persoanele juridice.
În ceea ce prive ște persoanele fizice, acest principiu este consacra t atât de
Constitu ție, cât și normele de drept civil. Astfel, art. 16 din Const itu
că: „ Cet ățenii sunt egali în fa
fără discrimin ări ”.
Codul Civil intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, în art. 30 prevede
egalitatea în fa ța legii civile
„Rasa, culoarea, na ționalitatea, originea etnic
sexual ă, opinia, convingerile personale, apartenen
social ă ori la o categorie defavorizat
orice alt ă situa ție similar ă nu au nicio influen
În privin ța persoanelor juridice, principiul egalit
în țeles în sensul c ă
în mod egal, legilor civile emise pentru a reglemen ta acea
persoane juridice.
Principiul îmbin ă
principiile enun țate anterior. Este de neconceput ca într
drepturile civile ale persoanelor fizice
interesele generale. Potrivit art. 57 din Constitu
obliga ți: „ să-și exercite drepturile
credin ță , f ără s ă încalce drepturile
Principiul ocrotirii ș
art. 26 din Pactul interna
stipuleaz ă:
„Toate persoanele sunt egale în fa ț
eficace contra oric ărei discrimin ă
politic ă sau orice alt ă opinie, origine na
orice alt ă împrejurare ”.
Garantarea drepturilo
ap ărarea drepturilor omului
României și de Codul Civil care în art. 26 dispune:

1 Pân ă la intrarea în vigoare a Codului Civil ( 1 octombr ie 2011), în domeniul dreptului civil,
prev ăzut în art. 4 din Decretul nr. 31/1954 (în prezent abrogat) privitor la persoanele fizice
„Sexul, rasa, na ționalitatea, religia, gradul de cultur
2 De asemenea, Decretul nr. 31/1954 dispune în art. 1 c
de a satisface interesele personale, materiale ș
drepturile subiective: „ pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor econ omic
Caracterizarea general ă a dreptului civil
„Exproprierea se poate face numai pentru o cauz ă de utilitate public ă stabilit ă potrivit legii,
despagubire, fixat ă de comun acord între proprietar și expropriator. În
asupra cuantumului desp ăgubirilor, acesta se stabile ș
Principiul egalit ății în fa ța legii civile trebuie în țeles diferit, dup ă
de persoanele fizice sau de persoanele juridice.
În ceea ce prive ște persoanele fizice, acest principiu este consacra t atât de
ț și normele de drept civil. Astfel, art. 16 din Const itu
enii sunt egali în fa ța legii și a autorit ăților publice, f ără
”.
Codul Civil intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, în art. 30 prevede
a legii civile 1:
ionalitatea, originea etnic ă, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea
, opinia, convingerile personale, apartenen ța politic ă, sindical ă, la o categorie
ori la o categorie defavorizat ă, averea, originea social ă, gradul de cultura, precum
nu au nicio influen ță asupra capacit ății civile”.
ța persoanelor juridice, principiul egalit ății în fa ța legii civile trebuie
eles în sensul c ă toate persoanele juridice dintr -o anumit ă categorie se supun,
în mod egal, legilor civile emise pentru a reglemen ta acea

Principiul îmbin ării intereselor personale cu cele generale
țate anterior. Este de neconceput ca într -o societate modern
drepturile civile ale persoanelor fizice și juridice s ă nu fie în concor
interesele generale. Potrivit art. 57 din Constitu ție, cet ățenii români sunt
și exercite drepturile și libert ățile constitu ționale cu bun
ă ă încalce drepturile și libert ățile celorlal ți”. 2
Principiul ocrotirii și garant ării drepturilor subiective civile își are sorgintea în
art. 26 din Pactul interna țional privind drepturile civile și politice care
Toate persoanele sunt egale în fa ța legii și au, f ără discriminare, dreptul la ocrotire egal
rei discrimin ări, în special de ras ă, culoare, sex, limb ă, religie, opinie
opinie, origine na țional ă sau social ă, avere, na ștere sau întemeiat
Garantarea drepturilo r subiective este prev ăzut ă și de Conven
rarea drepturilor omului și a libert ăților fundamentale, de Constitu
Codul Civil care în art. 26 dispune:
la intrarea în vigoare a Codului Civil ( 1 octombr ie 2011), în domeniul dreptului civil, egalitatea în fa
zut în art. 4 din Decretul nr. 31/1954 (în prezent abrogat) privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, preved
ionalitatea, religia, gradul de cultur ă sau originea nu au nici o înrâurire asupra capacit ății
De asemenea, Decretul nr. 31/1954 dispune în art. 1 c ă: „ drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recun oscute în scopul
de a satisface interesele personale, materiale și culturale în acord cu interesul ob ștesc, potrivit legii …”, iar ar
pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor econ omic și social .” ă a dreptului civil
14 stabilit ă potrivit legii,
și expropriator. În
gubirilor, acesta se stabile ște pe cale
eles diferit, dup ă c um e vorba
te persoanele fizice, acest principiu este consacra t atât de
i normele de drept civil. Astfel, art. 16 din Const itu ție dispune
ilor publice, f ără privilegii și
Codul Civil intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, în art. 30 prevede
sexul sau orientarea
ă, la o categorie
, gradul de cultura, precum și
ța legii civile trebuie
ă categorie se supun,
în mod egal, legilor civile emise pentru a reglemen ta acea categorie de
rii intereselor personale cu cele generale decurge din
o societate modern ă,
nu fie în concor dan ță cu
ățenii români sunt
ționale cu bun ă-
și are sorgintea în
și politice care
ocrotire egal ă și
ă, religie, opinie
tere sau întemeiat ă pe
i de Conven ția pentru
ilor fundamentale, de Constitu ția
egalitatea în fa ța legii civile era
i persoanele juridice, preved e c ă:
ății ”.
drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recun oscute în scopul
…”, iar ar t. 3 dispune c ă

Andy Pu șcă Caracterizarea general ă a dreptului civil
Drept civil. Partea general ă 15 „Drepturile și libert ățile civile ale persoanelor fizice, precum și drepturile și libert ățile civile
ale persoanelor juridice sunt ocrotite și garantate de lege”.
C) Principiile specifice unor institu ții de drept civil au o sfer ă de aplicabilitate
mai restrâns ă decât principiile fundamentale ale dreptului civil . Asemenea
principii se studiaz ă în cadrul diferitelor institu ții ale dreptului civil.
Deocamdat ă ne mul țumim s ă evoc ăm câteva dintre aceste principii:
– principiul consensualismului, care prive ște forma actului juridic civil;
– principiul for ței obligatorii, principiul irevocabilit ății și principiul relativit ății,
care intereseaz ă institu ția efectelor actului juridic civil;
– principiul ocrotirii bunei-credin țe, întâlnit în mai multe materii ale dreptului
civil (drepturile reale, r ăspundere civil ă etc.);
– principiul proximit ății gradului de rudenie, specific devolu țiunii succesorale.

Sarcina de lucru 4
Identific ă și analizeaz ă comparativ prevederile referitoare la principiul
egalitat ății în fa ța legii civile din perspectiva Codului civil în vigoare și a
Codului civil abrogat la 1 octombrie 2011 (maximum 10 fraze).

1.2. Normele juridice de drept civil
1.2.1. No țiune și clasificare
În cadrul normelor de conduit ă social ă (morale, religioase, politice, sportive,
etc.) care definesc rela țiile dintre oameni sau dintre ace știa și societate, un loc
important îl ocup ă normele de drept. Normele juridice (de drept), împ reun ă cu
raporturile juridice n ăscute pe baza lor, alc ătuiesc ordinea juridic ă.
Norma de drept civil poate fi definit ă ca regula general ă, impersonal ă și
obligatorie 1 care reglementeaz ă conduita subiectelor în raporturile juridice
civile și care poate fi îndeplinit ă la nevoie prin for ța de constrângere a statului.
În func ție de caracterul conduitei prescrise, normele de dr ept civil se clasific ă
în norme dispozitive și norme imperative .
Normele dispozitive sunt acelea care îng ăduie subiectelor de drept civil s ă
deroge de la dispozi țiile pe care aceste norme le cuprind, înlesnind lib ertatea
părților prin suplinirea sau interpretarea voin ței lor neexprimate sau insuficient
exprimat ă.
Normele dispozitive se clasific ă în norme permisive și norme supletive.
Normele permisive nici nu impun și nici nu interzic s ăvâr șirea unei ac țiuni,

1 Norma juridic ă este general ă pentru c ă ea prescrie o conduit ă tipic ă aplicabil ă la un num ăr nelimitat de cazuri ce se
adreseaz ă tuturor membrilor societ ății; este impersonal ă pentru c ă nu se adreseaz ă direct unei persoane; este obligatorie
deoarece con ține prevederi ce pot fi impuse subiectului prin dif erite mijloace.

Andy Pu șcă Caracterizarea general ă a dreptului civil
Drept civil. Partea general ă 16 lăsând la aprecierea p ărților s ă aleag ă conduita pe care doresc s ă o urmeze din
mai multe variante posibile indicate de lege. 1
Normele supletive sunt acelea care stabilesc o anumit ă conduit ă, care este
obligatorie pentru p ărți numai în cazurile în care acestea, prin voin ța lor, nu au
stabilit o alt ă conduit ă.2
Normele imperative sunt acelea care impun o ac țiune sau o inac țiune, de la
care subiectele de drept civil nu se pot abate decâ t asumându-și riscul
sanc țiunii prev ăzute de lege.
Normele imperative se clasific ă în norme onerative și norme prohibitive.
Normele onerative sunt cele care prev ăd expres obliga ția pentru p ărți de a
săvâr și o anumit ă ac țiune 3. Normele prohibitive interzic s ăvâr șirea unor
ac țiuni. 4
Normele imperative, fiind obligatorii, determin ă respectarea lor întocmai de
către p ărțile unui raport juridic, sub consecin ța aplic ării sanc țiunilor civile, în
timp ce prevederile normelor dispozitive pot fi înl ăturate prin voin ța p ărților,
fără a se aplica vreo sanc țiune.
În func ție de natura interesului ocrotit, normele de drept civil se împart în
norme de ordine public ă, dac ă ocrotesc un interes general, public 5, și norme
de ordine privat ă, dac ă ocrotesc un interes individual, particular. Normel e de
ordine public ă sunt întotdeauna norme imperative, îns ă nu toate normele
imperative sunt de ordine public ă. De asemenea, normele dispozitive sunt
întotdeauna și norme de ordine privat ă, îns ă nu toate normele de ordine privat ă
sunt dispozitive. Cu alte cuvinte, norma imperativ ă poate fi de ordine public ă
sau de ordine privat ă, iar norma de ordine privat ă poate fi dispozitiv ă sau
imperativ ă.
În func ție de întinderea câmpului de aplicare, normele de d rept civil se împart
în norme generale și norme speciale.
Normele generale sunt acelea care se aplic ă în toate cazurile și în orice
domeniu, dac ă o alt ă norm ă legal ă nu prevede altfel. Normele speciale se
aplic ă limitativ, doar în cazurile expres prev ăzute de lege. Norma general ă
reprezint ă dreptul comun, în timp ce norma special ă reprezint ă excep ția.
Norma special ă derog ă de la norma general ă, în timp ce norma general ă nu
derog ă de la norma special ă. De asemenea, norma special ă nu poate fi
modificat ă ori abrogat ă de o norm ă ulterioar ă decât printr-o abrogare expres ă
direct ă.

1 Pentru a exemplifica, este o norm ă permisiv ă dispozi ția cuprins ă în art. 1108 C. civ. care prevede felurile accept ării
mo ștenirii: ” Acceptarea poate fi expres ă sau tacit ă”.
2 De exemplu, art. 1689 C. civ. prevede c ă : „ Predarea trebuie s ă se fac ă la locul unde bunul se afla în momentul încheierii
contractului, dac ă nu rezult ă altfel din conven ția p ărților ori, în lipsa acesteia, din uzan țe”.
3 Norm ă onerativ ă este, de pild ă, art. 1011 C. civ. care prevede: „(1) Dona ția se încheie prin înscris autentic, sub sanc țiunea
nulit ății absolute”.
4 Este norm ă prohibitiv ă cea care prevede c ă: (art. 1120 alin. 1 C. civ.). „Renun țarea la mo ștenire nu se presupune, cu
excep ția cazurilor prev ăzute la art. 1.112 si art. 1.113 alin.”

Andy Pu șcă Caracterizarea general ă a dreptului civil
Drept civil. Partea general ă 17 Sarcina de lucru 5
Selecteaz ă din Codul civil câte o norm ă juridic ă aferent ă clasific ării
prezentate mai sus. Identific ă apoi, pentru fiecare caz, structura normei
juridice (ipoteza, dispozi ție, sanc țiune).

1.2.2. Normele juridice – izvoare ale dreptului civ il
Dreptul izvor ăș te din lege. În toate statele cu sistem juridic de inspira ție
romano-germanic ă, dreptul civil are ca principal izvor actul normat iv scris.
Obiceiul și jurispruden ța joac ă un rol secund.
Formele specifice de exprimare a normelor de drept civil constituie izvoare ale
dreptului civil. Aceste forme de exprimare a normel or juridice civile se
realizeaz ă pe calea actelor normative.
Actele normative sunt acele acte care eman ă de la organele de stat investite cu
prerogativa legifer ării. Sunt astfel izvoare ale dreptului civil: Const itu ția, Codul
civil, legile (adoptate de Parlament și promulgate de Pre ședinte), hot ărârile și
ordonan țele Guvernului (inclusiv cele de urgen ță ), ordinele și instruc țiunile
mini ștrilor, actele normative emise de autorit ățile administra ției publice locale.
La acestea se adaug ă unele acte normative adoptate înainte de 1990, în m ăsura
în care acestea mai sunt în vigoare (legi, decrete, hot ărâri ale Consiliului de
Mini ștri, ordine și instruc țiuni), precum și reglement ări interna ționale
(conven ții, pacte, acorduri etc.) la care România este part e.
Varietatea actelor normative ce reglementeaz ă raporturi sociale ce fac obiectul
dreptului civil impune o anumit ă ierarhizare a acestora ce se stabile ște în
func ție de caracterul și ierarhia organului care le edicteaz ă.
a) Legile . În conformitate cu prevederile art. 72 din Consti tu ția României:
„Parlamentul adopt ă legi constitu ționale, legi organice și legi ordinare” .
În ierarhia izvoarelor dreptului civil pe primul lo c se afl ă Constitu ția și legile
constitu ționale, adic ă cele prin care are loc revizuirea Constitu ției. De și
Constitu ția reprezint ă principalul izvor de drept pentru dreptul constitu țional,
totu și ea prezintă o importan ță deosebit ă, ca izvor de drept, și pentru dreptul
civil. Într-adev ăr, unele dintre drepturile fundamentale ale cet ățenilor
consacrate în Constitu ție sunt și drepturi subiective civile recunoscute și
ocrotite de c ătre normele dreptului civil persoanelor fizice. Org anele statului
stabilite prin Constitu ție sunt în marea lor majoritate și persoane juridice −
subiecte ale raporturilor juridice de drept civil. De asemenea, unele din
principiile fundamentale ale dreptului civil, cum a r fi principiul garant ării
dreptului de proprietate sau principiul egalit ății în fa ța legii sunt consacrate și
în textele constitu ționale.