I.1. Anatomia articulației genunchiului [600058]

6
CAPITOLUL I
INTRODUCERE

I.1. Anatomia articulației genunchiului
Scheletul genunchiului
Scheletul genunchiului este compus din extremitatea inferioară a femurului, din
extremitățile superioare ale tibiei și peroneului și din osul propriu al regiunii, numit rotulă.
Extremitatea inferioar ă a femurului prelungește corpul la partea lui distală, mărindu -și
progresiv dimensiunile, ajungând sa aibă o formă neregulată. La partea ei anterioară, prezintă o
trohlee alcătuită dintr -un șanț si două versante lateral e, care se înclină una către alta. La partea lui
posterioară, șanțul trohleei se continuă cu scobitura intercondiliană, care împarte extre mitatea
inferioară a femurului în doi epicondili, unul extern și unul intern, cel intern terminându -se mai
jos decât p rimul. Acești condili dau extremității o form ă de volută.
Pe fețele interne ale condililor se inseră extremitățile proximale ale ligamentelor
încrucișate. Fața laterală a condilului extern prezintă o tuberozitate pe care se inseră ligamentul
lateral extern , iar înapoia acesteia se inseră gemenul extern al tricepsului sural și popliteul.
Extremitățile superioare ale tibiei si peroneului au ca suprafețe articulare fața
articulară a capului peroneului și fața articulară peronieră de pe condilul lateral al tibi ei, aceste
suprafețe fiind acoperite de cartilaj hialin, formând o articulație plană.
Rotula sau patela este un os scurt, turtit în sens antero -posterior, situat pe fata anterioară
a genunchiului ( Figura I A ). Văzută din fată, rotula are o formă aproxim ativ triunghiulară
.Văzută din profil, are forma unei lentile concavo -convexe. Fața anterioară convexă a rotulei
vine în contact cu fascia genunchiului și tegumentele. Fața posterioară concavă este articulară. Pe
baza și marginile feței posterioare, se i nseră tendonul cvadricipital, iar la vârf, tendonul rotulian.
Rotula este astfel înglobata in largul tendon distal de inserție al cvadricepsului, fiind considerată
un os sesamoid al acestuia.

7

Figura I A ( Rotula )
Datorită grosimii, patela are rolul de a menține tendonul la distanță de trohleea femurală,
în timpul mișcării de extensie. Deplasând tendonul cvadricipital fața de axa de rotație a
genunchiului, prezența rotulei mărește brațul de pârghie al cvadricepsului cu aproape 50 %.
Funcțiile rotulei su nt următoarele:
 Întărirea forței cvadr icepsului ( daca se mărește bra țul de pârghie al cvadricepsului, atunci îi
creste implicit și forța acestuia, Steindler și Haxton insistând asupra acestui rol ) ;
 Diminuarea frecării de tendonul cvadricipital și ușurar ea alunecării acestuia ;
 Prezintă un rol de sc ut asupra cartilajului trohleei ;
 Evitarea luxației tendonului prin centralizarea forțelor divergente ale porțiunilor
cvadricepsului ;
 Reglarea tensiunii capsulare în arti culația genunchiului ( Barnet ) ;
 Participa rea la estetica genunchiului.

Articulațiile genunchiului

8
La nivelul genunchiului sunt înglobate într -o singură capsulă articulară trei articulații:
femuro -tibială ( sau articulația propriuzisă a genunchiului), femuro -rotuliană ( care participă la
alcătuirea articulației propriuzise a genunchiului ) și tibio -peronieră superioară.
Articulația femuro -tibială este o trohleartroză imperfectă, rezultată în urma contactului
dintre extremitatea inferioara a femu rului și extremitatea superioar ă a tibiei. Această articulație
dispune de doua meniscuri, unul extern și unul intern, fapt care determin ă o congruență. Este cea
mai mare și cea mai puternică articulație a corpului omenesc.
Suprafața articulară a extremității inferioare a femurului este alcătuită din cei do i
condili. Aceasta se continuă în partea ei anterioară cu fața corespunzătoare a trohleei,
remarcându -se la acest nivel linia condilo -trohleană, care reprezintă o amprentă a marginii
superioare a meniscului pe sup rafețele articulare. Aceste dou ă suprafețe articulare sunt acoperite
cu un strat de cartilaj hialin gros de 2,5 – 3 mm.
Extremitatea superioara a tibiei prezintă două cavități glenoide, separate prin doi
tuberculi, unul extern și unul intern. Între cavitățile glenoide se găsesc două suprafețe rugo ase
triunghiulare: suprafața prespinală și supra fața retro -spinală, cea din urm ă fiind mai mică.
Cavitățile glenoide sunt acoperite cu un cartilaj hialin care atinge grosimea maximă la mijlocul
acestora.
Fața posterioară a rotulei este împărțită de către o creastă teșita în doua f ațete laterale și
este acoperit ă de cartilaj hialin de 3 -4 mm grosime. Cele două suprafețe laterale sunt în mod
normal egale, iar raportul dintre acestea constituie indicele patelar al lui Battstrom, acest indice
putând fi modifica t în afecțiuni ale rotulei.
Pentru ca între suprafețele articulare ale genunchiului nu exista o perfectă congruență,
între acestea s -au dezvoltat, pe fiecare cavitate glenoidă cate un menisc. ( Figura I B ).
Meniscul extern are formă circulară, iar pe sec țiune verticală, acesta apare prismatic –
triunghiular si prezintă o baza prin care se insera pe fața interioară a capsulei articulare , o față
superioară care se afl ă în contact cu condilul femural, o fața inferioară care stă pe cavitatea
glenoidă tibială și o margine liberă orientată spre centrul cavitații glenoide. Prin cornul său
anterior se fixează pe suprafața prespinală și pe fața externă a ligamentului încrucișat anterior, iar
prin cornul posterior se fixează pe tuberculul intern al spinei tibiale. De la cornul posterior al
meniscului extern pornește un fascicol fibros, bine dezvoltat, care se îndreaptă în sus pe fața
anterioară a ligamentului încrucișat posterior pan ă la condilul femural intern.

9
Meniscul intern are forma literei C și se fixează prin co rnul său anterior la marginea
anterioară a platoului tibial, iar prin cornul posterior pe suprafața retrospinală.

Figura I B ( Meniscurile intern și extern )

Segmentele osoase din articulația genunchi ului sunt menținute de o capsul ă articulară.
Această capsulă are forma unui manson fibros, rezistent ( poate suporta tracțiuni de peste 300 kg
), care se fixează superior pe conturul extremităților inferioare a femurului, lateral pe meniscuri,
iar posterior capsula este înlocuită de un sistem de ligame nt format din:

 Ligamentul anterior sau ligamentul rotulian, care este un ligament gros și rezistent, se întinde
de la tube rozitatea anterioară a tibiei și se fixează în partea superioară pe vârful patelei.
Acest ligament reprezintă tendonul terminal al m ușchiului cvadriceps ;
 Ligamentul posterior sau ligamentul Winslow, care este format dintr -o porțiune mij locie și
două porțiuni laterale ;
 Ligamentul lateral intern, ca re este ușor turtit și se inser ă superior pe tuberozitatea condilului
femural intern, iar inferior pe fața internă a tibiei ;
 Ligamentul lateral extern, care are formă de cordon fibros, care se fixează superior pe
condilul lateral al femurului , iar inferior pe corpul tibiei ;

10
 Ligamentul încrucișat anterior, care se fixează superior pe porțiunea posterioară a condilului
extern al femurului, iar inferior se inseră pe partea a ntero -internă a spinei tibiale și pe
suprafața rugoasă prespinală ;
 Ligamentul încrucișat posterior, care se fixează superior pe fața laterală a condilului intern al
femurului, iar inferior se inseră pe partea posterioară a cr estei intercondiliene a tibiei .

Sinoviala genunchiului este cea mai întinsă și cea mai complexă din toate sinovialele
articulare. Aceasta pornește de pe rebordul superior al trohleei femurale, se întinde î n sus
tapetând cavitatea supratrohleană și fața anterioară a femurului, apoi descinde de -a lungul feței
profunde a cvadricepsului și ajunge pană la marginea superioară a rotulei. Sinoviala este divizată
în două porțiuni: una supra meniscală – cuprinde apro ape în întregime sinoviala și una
submeniscală – redusă ca dimensiuni.

Articulația femuro -rotuliană
Articulația femuro -rotuliană este o trohleartroză formată din suprafețe articulare ca
trohleea din partea extremității inferioare a femurului și fața poste rioară articulară a rotulei.
Această articulație este descrisă izolat pentru a înțelege mai bine biomecanica genunchiului.

Mușchii genunchiului
Mușchii coapsei și mușchii gambei sunt grupele musculare care efectuează mișcările în
articulația genunchiului. Din categoria mușchilor coapsei care intervin in efectuarea mișcărilor în
articulația genunchiului fac parte următorii mușchi: cvadriceps, tensorul fasciei lata, drept intern,
croitor, semimembranos, semitendinos, biceps femural, iar din categoria mușchil or gambei fac
parte gemenii, tricepsului sural, poptliteul și plantarul subțire.
Mușchiul cvadriceps femural prezintă acest nume datorită celor patru capete de origine,
dintre care vastul medial, vastul lateral și vastul intermediar sunt uniarticulare, iar al patrulea,
dreptul femural, depășește in sus articulația coxofemurală, fixându -se pe osul coxal. Cele patru
porțiuni se unesc într -un singur tendon fixându -se pe tuberozitatea tibiei prin intermediul
ligamentului patelar. Cvadricepsul acționează în într egime asupra articulației genunchiului, doar
dreptul femural fiind biarticular, acționează și asupra articulației coxofemurale.

11
Mușchiul drept intern are inserția superioară pe fața anterioară a pubisului și inserția
inferioară pe porțiunea superioară a fe ței interne a tibiei realizând împreună cu semitendinosul și
croito rul laba de gâscă. Inervația este reprezentată de către nervul obturator din plexul lombar.
Acțiunile acestuia sunt de flexor și adductor al gambei pe coapsă.
Mușchiul croitor este un mușc hi superficial al coapsei și cel mai lung din organism.
Inserția superioară este pe spina iliacă antero -superioară. De aici se îndreaptă oblic în jos și
înăuntru către fața internă a tibiei unde realizează împreună cu semitendinosul și dreptul intern
un ansamblu aponevrotic numit laba de gâscă. Inferior se inseră pe partea superioară a feței
interne a tibiei. Inervația acestui mușchi este reprezentată de către nervul musculo -cutanat extern
din nervul crural . Acțiunile lui sunt de flexor al gambei pe coapsă, flexor al coapsei pe bazin,
abductor și rotator extern al coapsei.
Mușchiul biceps femural, situat în partea postero -laterală a coapsei, face parte din
categoria ischiogambierilor alături de semitendinos și semim embranos și este format din dou ă
porțiuni: una lungă cu origine pelvian ă și alta scurt ă cu origine femural ă. Cele două porțiuni
merg în jos și lateral, terminându -se pe capul fibulei. Prin porțiunea lungă, bicepsul este extensor
al coapsei pe pelvis și responsabil cu fixarea și bascularea înapoi a pelvisului. Amândouă parți
ale bicepsului acționează ca flexori ai genunchiului, iar când genunchiul este flectat, mușchiul
mai are și o componentă de rotație externă.
Mușchiul semitendinos este situat în partea postero -medială a coapsei, întinzându -se înt re
tuberozitatea ischiatic ă si tibie. Jumătatea inferioar ă a mușchiului o reprezintă un tendon lung,
fapt care îi determina si numele de semitendinos. Ca și acțiune este extensor al coapsei ( mai
puternic decât bicepsul femural ) și flexor al genunchiului. Secundar, mai este implicat și în
adducția coapsei și în rotația intern ă a gambei.
Mușchiul semimembranos este localizat mai profund decât semitendinosul și se întinde la
fel ca acesta. Numele acestui mușchi provine de la tendonul lui de origine, care est e turtit ca o
membrană și reprezintă jumătate din lungimea sa. Acțiunea lui este aceeași ca a
semitendinosului, dar este cel mai puternic din grupul mușchilor posteriori ai coapsei.

12
I.2 Biomec anica articulației genunchiului

Biomecanica articulației femu ro-tibiale
Articulația femuro -tibială prezintă doua mișcări principale, cea de flexie și ce a de
extensie a gambei pe coaps ă, aceste mișcări fiind însoțite de mișcăr ile secundare de rotație
internă și rotație externa. Aceast ă articulație mai poate prezenta mișcări de înclinare laterală, dar
foarte reduse ca amplitudine.

I.2.1 Goniometrie
Amplitudinea normală a mișcărilor de flexie și extensie în mod activ este de 135° – 140°,
iar în mod pasiv de 150°.
Mișcările se execut ă în plan sagital, în jurul unui ax t ransversal care trece prin
tuberozitățile condiliene femurale.
Testarea flexiei și extensiei genunchiu lui se face cu subiectul aflat în decu bit ventral, cu
piciorul aflat în afara planului mesei ( Figura I C ). Goniometrul se plasează în plan sagital, cu
bratul fix în prelungirea coapsei și brațul mobil în prelungirea gambei, brațul mobil urmărind
mișcarea. Pentru testarea extensiei, se pornește din poziția cu genunchiul flectat.

Figura I C ( Poziția de testare a flexiei genunchiului )

13
I.2..2 Mișcări le de flexie si extensie
Articulația femuro -tibială funcționează ca o pârghie de gradul trei. Mișcarea se realizează
prin deplasarea femurului cu tibia fixate, prin deplasarea tibiei cu femurul fixat sau prin
deplasarea ambelor oase în același timp.
Mișcar ea de flexie este mișcarea prin care partea posterioară a gambei se apropie de
partea posterioară a coapsei. Începutul mișcării de flexie se face mai mult prin rostogolire, iar
sfârșitul prin rotație pe loc în jurul unei axe fixe. Din poziția de extensie s e fixează dou ă puncte
de reper simetrice, unul pe tibie și unul pe femur, însa atunci când se începe flexia, aceste puncte
nu își mai păstrează simetria, distanța parcursă de punctul femural fiind mai mare decât cea
parcursă de punctual tibial.
Atunci când genunchiul ajunge la o flexie de 70°, intervine o mișcare de rotaț ie internă ce
poate ajunge pan ă la 20°.
Mușchii principali care efectuează mișcarea de flexie a genunchiulu i sunt bicepsul
femural si semi membranosul, iar ca mușchi accesori intervin semite ndinosul, gemenii, popliteul,
dreptul intern, croitorul si plantarul subțire.
Limitarea mișcării de flexie este limitat ă de întâlnirea fe țelor posterioare a le gambei și
coapsei.
Mișcarea de extensie este mișcarea prin care se depărtează fața posterioară a gambei de
fața posterioară a coapsei. Aceasta se realizează prin rotarea extremității femurului, apoi prin
rostogolirea femurului pe platoul tibial, acestor mișcări asociindu -se și o rotație externă a gambei
pe coapsă.
Mușchii care execut ă mișcarea sunt cv adricepsul și tensorul fasciei lata. Împreuna cu
rotula, tendonul cvadricipital și tendonul rotulian, acești mușchi formează un aparat complex de
extensie genunchiului.
Extensorii genunchiului sunt mai puternici decât flexorii, având o forță de acțiune de
142,796 kilogrammetri fată de numai 45,724 kilogrammetri ai flexorilor.
Extensia genunchiului este limitată de ligamentul posterior Winslow, de ligamentul
încrucișat anterior, iar ca accesori deosebim ligamentul încrucișat posterior, ligamentele laterale
și mușchii ischio gambieri.
Mișcările de rotație se pot explica prin înălțimea diferit ă a condililor femurali. Aceste
mișcări se asociază celor de flexie și extensie.

14
Amplitudinea mișcării de rotație în mod activ este de 15° – 20°, iar pasiv de 35° – 40°.
Rotația externă este realizată de către biceps femural, iar cea internă de semimembranos,
semite ndinos, popliteu, drept intern și croitor.
În rotația internă ( Figura I D ), ligamentele încrucișate se întind, iar cele laterale se
destind, în timp ce în rot ația externă ( Figura I E ) se întâmplă exact contrariul.

Figura I D ( Rotația internă în articulația genunchiului )

Figura I E ( Rotația externă in articulația genunchiului )

15
Mișcările de lateralitate sunt limitate de ligamentele laterale.
Deplasa rea înainte și înapoi a platoului tibial este limitată de ligamentele încrucișate.
Ligamentul încrucișat anterior limitează deplasarea înainte, iar c el posterior deplasarea înapoi.

Biomecanica meniscurilor
Meniscurile se deplasează în flexie dinainte îna poi pe platoul tibial, dar prin extremitățile
posterioare se apropie ușor între ele. În flexia completă, meniscul intern ajun ge la 0,8 cm și cel
extern la 1 cm de marginea anterioara a platoului tibial. În extensie, meniscurile se deplasează
exact invers, depărtându -se ușor unul de altul.
În afară de aceste alunecari, meniscurile se deplasează și simultan cu platoul tib ial față de
condilii femurali. În flexie, condilii alunecă înapoi și împing meniscurile înapoia lor, iar în
extensie, condilii alunecă înain te și împing meniscurile înaintea lor.
În rotația gambei în afară, extremitatea anterioară a meniscului in tern urmează capsula și
se mișcă dinapoi înainte și dinăuntru spre afară, iar partea posterioară este împinsă înapoi de
către condilul femural. Menisc ul extern prezint ă o deplasare asemănătoare dar în sens contrar.
Rolul meniscurilor sunt complexe. După R. Bouillet și Ph. Van Graver funcțiile
biomecanice ale meniscurilor sunt următoarele:
 Joacă rolul unui amortizor de șoc între extremitățile osoase ( Fa irbank ) ;
 Completează spațiul liber dintre suprafața femurului și suprafața tibiei și împiedică protruzia
sinovialei și capsulei în cavitatea a rticulară în timpul mișcărilor ;
 Participă la lubrifierea suprafețelor articulare asigurând în acest fel repartiz area uniformă a
sinoviei pe suprafața cartil ajelor ( Smillie și Mc Connil ) ;
 Reduc în mod important frecarea dintre extremitățile osoase.

Biomecanica articulației femuro -rotuliene
Rotula este considerat ă un os sesamoid, dezvoltat in grosimea tendonului c vadricipital
sau drept extremitatea proximală a osului vechi intermediar crural pe cale de regresiune ( De
Vriese ) sau mai simplu asemănător unui olecran detașat.
Rotula este menținută pe locul ei de un sistem complicat de frâuri de origine musculară ,
ligamentară și tendinoasă.

16
În sens vertical, este fixată de tendonul rotulian și de tendonul cvadricipital. Acestea nu
se continuă în linie, ci fac intre ele un unghi deschis în afară. Închiderea acestui unghi
favorizează apariția luxației recidivante a rotulei. Dintre cele două tendoane, numai cel
cvadricipital este motor și solicită direct r otula, trăgând -o in afară, dar în același timp aplicând -o
puternic în șanțul trohlean.
În sens transversal, rotula este menținută de cele două aripioare rotuliene:
 aripioara internă, care se întinde de la marginea internă a rotulei la fața internă a condilului
intern, este întărită de inserția vastului intern și de ligamentul menisco -rotulian intern și este
deosebit de solicitată;
 aripioara externă, care se întinde de la marginea externă a rotulei la fața externă a
condilului extern, deși este întărită de vastul extern, fascia lata și ligamentul menisco -rotulian
extern, este mai slab dezvoltată.
În afara acestor formațiuni, elemente fibroase se încrucișează peste rot ulă, formând o
veritabilă rețea, care o așează în șanțul trohlean. Ele provin din expansiunile directe și încrucișate
ale vaștilor, din expansiunile croitorului, ale fasciei lata, aponevrozei gambiere și ale dreptului
anterior.
Datorită grosimii, rotula ar e rolul ca în timpul mișcării de extensie să mențină tendonul la
distanță de trohleea femurală. Deplasând tendonul cvadricipital față de axa de rotație a
genunchiului, prezența rotulei mărește brațul de pârghie al cvadricepsului cu aproximativ 50%.
În timpul diverselor mișcări, aplicarea rotulei pe trohleea femurală se face cu o intensitate și mai
mare, datorită forței mari de contracție a cvadricepsului. Apariția leziunilor de uzură ale
cartilajului articular al feței posterioare a rotulei și a artrozei fe muro -patelare este urmarea
directă a acestor acțiuni.
La începutul mișcării de flexie, rotula ia contact cu trohleea prin treimea sa inferioară
când flexia ajunge la 45°, contactul cu trohleea este făcut de treimea medie a rotulei, iar când
flexia depășeșt e 60°, contactul este făcut de treimea superioară a rotulei.
În concluzie , funcția rotulei este numai de a forma o punte solidă între tendonul
cvadricipital și ligamentul rotulian.

17
I.3 Meniscectomia
Considerații anatomice
Meniscul reprezintă o stru ctură de rezistență care suportă 70 % din încărcătură transmisă
prin compartimentul lateral și 50 % din cea transmisă medial, astfel scăzând presiunile de contact
pe cartilajul articular. Acesta reprezintă de asemenea și un stabilizator important al genun chiului,
rezistent la translația anterioară. Meniscul are rol nutritiv și contribuie la lubrifiere în articulația
genunchiului. Meniscul medial are forma literei C și ocupă 50 % din suprafața articulară de
contact a compartimentului medial, iar meniscul la teral prezintă forma literei O și ocup ă 70 %
din platoul tibial lateral. Zona roșie a meniscului este vascularizată și prin urmare rupturile au o
probabilitate mare de vindecare, pe când zona alb ă cartilaginoas ă a genunchi ului nu are o
aprovizionare bun ă de sânge și rupturile se vindecă mai greu în aceasta zonă. Meniscul lateral nu
este la fel de ferm atașat de tibie și prin urmare este mai puțin predispus leziunii.
Patogeneză
Meniscul este cel mai des lezat de o forța compresivă, combinată cu o rotație t ibio-
femurală în plan transversal. Prin urmare, o leziune poate apărea în timpul activităților ce
necesită o schimbare rapidă de direcție sau pivotare.
Epidemiologie
Partea posterioară a meniscului este cea mai putin mobilă și de aceea este partea cea m ai
des lezată si supusă celor mai mari tensiuni. Sportivii și persoanele mai tinere capătă leziuni ale
meniscului prin activități non -contact cum ar fi pivotările și mișcările de de accelerare. Odată cu
înaintarea în vârstă, leziunile pot apărea din cauze banale datorită degenerării meniscului.
Diagnostic
 Dureri în zonele medial ă sau laterală ale articulației ;
 Mulți pacienți descriu dureri atunci c ând genunchiul este in extensie ;
 În urma unei leziuni, genunchiul poate pocni, se blochează sau devine instabi l;

18
 Testul McMurray este pozitiv ( Genunchiul se flectează, apoi se readuce în extensie si este
rotat în afară. Acest test provoacă tensiune pe menisc și în urma acestei manevre, dacă
meniscul este lezat, apare durerea) – Figura I F;
 Rezonanța magnetică nuc leară ( RMN ) ajut a la confirmarea diagnosticului ;
 Semnul Bohler: genunchiul în hiperextensie și forțat în varus provoacă durere ;
 Semnul Steimann I: apariția durerii la fle xia și rotația externă a gambei ;
 Semnul Appely : din decubit ventral cu gamba flexat ă la unghi drept pe coaps ă, mișcarea de
rotație externă a genunchiului provoacă dureri ( Figura I G );
 Semnul Oudar – Jean sau strig ătul de durere al meniscului const ă în durerea vie produs ă de
hiperextensia brusc ă a genunchiului, policele palp ând cornul an terior al meniscului intern.

Figura I F ( Testul Mc Murray )

19

Figura I G (Semnul Appely )
Opțiuni de tratament
Leziunile mici, degenerative sunt tratate conservator prin repaos, medicație anti –
inflamatorie și kinetoterapie. De multe ori, atunci când inflamația este tratată și pacientul este de
acord cu reducerea activităților care solicită articulația, intervenția chirurgicală poate fi evitată.
În acest caz, pacientul trebuie să înțeleagă că este imperativ ca el sa își mențină un tonus bun al
membrelor inferioare și sa evite acțiunile sau sporturile ce necesită pivotare și schimbări bruște
de direcți e. Dacă ruptura este mare sau m ăsurile conservatoare de atenuare a durerii asociate și a
disfuncției articulare au eșuat, chirurgul recomandă intervenția chirurgical ă cu utilizarea unui
artroscop ( instrument optic folosit în artroscopie – procedura chirurgicală prin care o articulație
este vizualizată folosind o cameră foarte mică, aceasta oferind chirurgului o imagine clară a
interiorului genunchiului și î l ajuta să diagnosticheze și să trateze leziunile existente ).
În ce c onstă meniscectomia artroscopic ă? Tipuri de meniscectomie
În îndepărtarea leziunii meniscale, chirurgul folosește o tehnică artroscopică. Două incizii
mici sunt făcute în partea anteri oară a genunchiului, sub rotulă ( Figura I H ). Printr -o incizie se
introduce o cameră care ajută chirurgul sa vadă interiorul articulației pe un monitor, ia r cealaltă
incizie este folosit ă pentru a plasa un alt instrument care ajută la îndepărtarea bucăți i rupte de
cartilaj. În timp ce camera este în interiorul articulați ei, chirurgul folosește această posibilitate
pentru a examina restul de genunchi pentru a se asigura că este sănătos.

20

Figura I H ( Instrumentele artroscopice folosite în meniscectomi e )
Cu această intervenție chirurgicală, meniscul poate fi îndepărtat parțial sau total.
Meniscectomia parțială este indicată în leziuni instabile care nu sunt reparabile datorită locației
sau configurației și servește la păstrarea unei parti cât mai mari de menisc posibil. În cadrul
acestei proceduri, chirurgul îndepărtează numai porțiunea deteriorată sau instabilă a meniscului
și echilibrează marginea meniscală reziduală. În p rocedura de meniscectomie total ă, întregul
menisc poate fi eliminat.
Un alt tip de meniscectomie este cea clasică, nea rtroscopică, care este o tehnic ă veche si
rar folosită.
Sfaturi preoperatorii : Înainte de operație, pacienților li se recomandă să fie activi atât
cat permite genunchiul, sunt sfătuiți urmeze o gamă de exerciții de mi șcare hidroterapeutice (
pentru a diminua presiunea suportată de menisc ) și exerciții pentru întărirea cvadricepsului cu
presiune cat mai mica pe articulație ( Exemplu – Figura I I ).

21

Figura I I ( Exercițiu pentru tonifierea cvadricepsului )

Efec tele meniscectomiei asupra articulației genunchiului. Modificări radiologice
Într-un studiu pe cadavre umane realizat in 1976, Krause1 a arătat că meniscurile prezintă
o funcție de absorbție a energiei și că stresul care acționează pe suprafețele articul are crește
semnificativ după meniscectomie.
În 1986, Baratz, Fu și Mengato2 au studiat pe cadavre umane efectele meniscectomiei
asupra suprafețelor de contact și tensiunile din articulația genunchiului utilizând o membrană
sensibilă la presiune. Pierder ea meniscului medial a dus la o scădere în zonele de contact de
aproximativ 75% și o creștere a presiunilor de contact de vârf de aproximativ 235% ( Figura I J ).

1 Krause WR, Pope MH, Johnson RJ, Wilder DG. Mechanical changes in the knee after
meniscectomy. J Bone Joint Surg [Am] 1976; 58 -A: 599–603.
2 Baratz ME, Fu FH, Mengato R. Meniscal tears: the effect of meniscectomy and of repair on
intraarticular contact areas and stress in the human knee. Am J Sports Med 1986;14:270 –4.

22

Figura I J ( Diagramă care demonstrează creșterea presiunilor de contact de vârf după
menis cectomie )

Tensiunile intra articulare crescute după meniscectomie duc la supraîncărcarea cartilajului
articular, cu schimbări biochimice asociate incluzând pierderea de proteoglican, dezagregarea de
proteoglican, o creștere a sintezei de proteoglican și o creștere a hidratării.3 Semnele
macroscopice și microscopice de insuficiență a cartilajului articular după meniscectomie au fost
de asemenea demonstrate prin modele animale, variind de la fibrilație a suprafeței la necroză și
pierderea stratului de cart ilaj.
În 1948, Fairbank4 a comparat radiografiile a o sută șapte pacienți înainte și după
meniscectomie. El a observat formarea unei creste anteroposterioare proiectată în jos de la
marginea condilului femural peste locul vechiului menisc, generând aplati zarea jumătății
marginale a suprafeței articulare a meniscului și îngustarea spațiului intraarticular pe partea
operației ( Figura I K ).

3 Lanzer WL, Komenda G. Changes in articular cartilage after meniscectomy. Clin
Orthop 1990;252:41 –8.
4 Fairbank TJ. Knee joint changes after meniscectomy. J Bone Joint Surg [Br] 1948;30 –
B:664–70

23

Figura I K ( Radiografie antero -posterioară a genunchiului drept care arată osteoartrita
compartimentului medial )

Numeroase studii au raportat prevalența de modificare radiologice după meniscectomie.
Cu toate acestea, o comparație directă între aceste studii este dificilă din cauza diversității de
pacienți studiați, procedurile efectuate, criteriile radiologice util izate, precum și calitățile diferite
ale studiilor.
Recuperarea postmeniscectomie – Perioadă de recuperare și mijloace ajutătoare
folosite în recuperare
Este foarte important ca pacientul să știe că procesul de recuperare după o intervenție
chirurgicală impune ca el sau ea să fie un participant activ, executând exerciții în fiecare zi
pentru a se asigura că genunchiul își va recăpăta amplitudinea de mișcare si forța. Perioada de
recuperare completă după această procedură variază în timp. De obicei, se est imează că va fi
nevoie de cel puțin 4 -6 săptămâni pentru ca pacientul să simtă o recuperare completă și să

24
ajungă la un nivel de activitate apropiat de cel preoperator, însă în unele cazuri se ajunge și la o
perioadă de recuperare de 2 -3 luni.
Ca și mijl oace ajutătoare sunt folosite medicația ( medicul prescrie pacientului medicație
antalgică ), crioterapia ( aplicarea gheții pe genunchi pentru diminuarea durerii si edemul ui, de 3 –
5 ori pe zi, câte 10 -15 de min ute, însa nu direct pe piele ) și cârjele ( după meniscectomie se
utilizează pentru deplasare cârjele, timp de câteva zile ) .

25
CAPITOLUL II
IPOTEZA CERCETĂRII , MOTIVAREA ALEGERII TEMEI , ,
SCOPUL SI OBIECTIVELE STUDIULUI , METODE DE CERCETARE
FOLOSITE

II.1. Ipoteza cercetării
Pentru realizarea acestei cercetări, am pornit de la dorința de a stabili dacă tehnicile si
metodele aplicate în recuperarea genunchiului postmeniscectomie se vor dovedi eficiente și dacă
un program de kinetoterapie st ructurat corect și o evaluare complexă vor contribui la o
recuperare completă, ținând cont de toat e particularitățile pacientului :
 Vârstă;
 Sex;
 Tipul de intervenție suferit ( meniscectomie artroscopică – parțială sau totală, meniscectomie
neartroscopică ) .
Având în vedere aceste premise, vom încerca să clarificăm toate necunoscutele, sa aflăm
răspunsuri la toate întrebările ce apar pe parcursul cercetării, să stabilim daca mijloacele folosite
în recuperare vor fi eficiente și s ă descoperim în ce interval de timp pacientul va beneficia de o
recuperare completă, care include și reint egrarea socială și profesional ă, nu doar aspectul
funcțional.
II.2. Motivarea alegerii temei de cercetare
Articulația genunchiului este cea mai mare și cea mai solicitată articulaț ie a corpului
uman, ce necesită acordarea unei atenții deosebite datorita următoarelor aspecte:
 Este solicitată foarte mult atât în locomoție cât și în statică, ceea ce determină o uzură
accentuată a elementelor sale ;

26
 Este puțin protejată de parți moi ;
 Are numeroase implicații în patologie .
După cum spuneam, patologia genunchiului este vastă. Una dintre cele mai întâlnite
traumatisme la nivelul acestei articulații este lezarea meniscului. Acest tip de traumatism
necesită intervenție chirurgicală și o recupe rare precoce.
Având în vedere aceste lucruri și observând că această articulație pune probleme multor
oameni, am hotărât sa aleg o temă de cercetare ce implică recuperarea genunchiului și anume
recuperarea lui post meniscectomie.

II.3. Scopu l și obiective le studiului
Scopurile acestui studiu urmăresc obținerea unui potențial maxim de funcționalitate,
restaurarea unei stări optime de sănătate și reabilitarea profesională ( de exemplu în cazul
sportivilor, conceptul de bază fiin adaptarea la particularitățil e sportului practicat și la solicitările
impuse de acesta ). Un alt scop este cel de a obține o recuperare completă într –un timp cât mai
scurt pentru ca întreruperea activității profesionale a pacientului să fie de scurtă durată.
Programul recuperator treb uie conceput pe baza unui diagnostic corect și complet, stabilit
în urma mai multor examinări dintre care amintim :
 Examenul radiologic ;
 Electromiografia ;
 Scintigrafia ;
 RMN ( Rezonanța Magnetică Nucleară )
Ca și obiective generale de recuperare la majorita tea pacienților precizăm :
 Diminuarea durerii si implicit a inflamației ;
 Obținerea unei bune mobilități articulare ;

27
 Îmbunatățirea forței si rezistenței musculare ;
 Creșterea stabilității si coordonării mișcărilor membrului inferior .
II.4. Metode de cercetar e folosite in studiu
Metodele de cercetare sunt indispensabile în elaborarea unui studiu, de aceea în aceasta
lucrare de cercetare am folosit următoarele metode :
Metoda studiului literaturii de specialitate
Această metodă de cercetare stă la baza întocmir ii unui studiu deoarece ne ajută să
culegem informații despre tema de cercetare aleasă.
Pentru desfășurarea optimă a experimentului au fost alese informații din articole si
publicații de specialitate din următoarele domenii : anatomie si biomecanică, kinet oterapie,
ortopedie și chirurgie.
Materialele obținute în urma document ării au fost de mare ajutor pentru argumentarea
teoretică a lucrării și în realizarea unui plan de recuperare eficient.
Metoda observației
Observația implică contemplarea intenționată a unui obiect, document, proces sau
fenomen, care are ca finalitate consemnarea datelor.
Prin intermediul acestei metode, au fost culese informații de valoare pentru elaborarea
studiului cum ar fi :
 Date despre fiecare subiect în parte – greutate și constituție ( indici necesari pentru realizarea
planului de recuperare individualizat ) ;
 Aspectul si poziția membrului inferior – membru inferior cu edem, varice, membru inferior
cu genu varus, valgus – ( Figura II A ), flexum, recurvatum – ( Figura II B );
 Alte aspecte – cicatrici, atrofii musculare, deform ări articulare .

28

Figura I I A ( Genu valgum, Genu varum )

Figura II B ( Genu recurvatum, Genu flexum )

Metoda anchetei
Ancheta poate fi definită ca un studiu extensiv destinat să surprindă sub formă sta tistică,
frecvența unor însușiri sau variabile caracteristice (interese, atitudini, opinii, opțiuni) la nivelul
unor populații.

29
Cu ajutorul acestei metode de cercetare, am obținut de la fiecare subiect în parte date
necesare anamnezei și programului recup erator și anume :
 Datele personale ;
 Cauzele care au generat traumatismul ;
 Evoluția afecțiunii ;
 Alte informații despre circumstanțele în care s -a produs leziunea .
Metoda măsurării și evaluării
Pentru a stabili gradul de mobilitate al unei articulații și val oarea forței musculare, trebuie
aplicat un examen funcțional bazat pe goniometrie ( bilanț articular ), testing muscular si
evaluarea mersului. Acest examen este necesar pentru stabilirea diagnosticului și tratamentului.
Valorile înregistrate în cadrul tes tingului sunt luate la data intrării în tratament, la o
testare intermediară și la finalul tratamentului .
În această lucrare de cercetare s -au folosit următoarele metode de măsurare:
 Bilanț articular ;
 Bilanț muscular ;
 Circumferința articulară – Circumferin ța mediorotuliană ( m.i. drept / m.i. stâng),
circumferința coapsei , 10 centimetri suprarotulian ( m.i. drept / m.i. stâng ), circumferința
gambei , 10 centimetri subrotuli an ( m.i. drept / m.i. stâng ) ;
 Evaluarea prin palpare, în urma căreia se stabil esc: modificările de consistența ale țesuturilor
moi (refracție tendinoasă, hipotonie musculară ), mobilitatea anormală ( rupturi ligamentare
sau osoase ), șocul rotulian și temperatura tegumentelor ;
 Mobilitatea articulară în executarea flexiei ( activ / pasiv ) ;
 Evaluarea durerii ( 0: absentă; 1: slabă; 2: moderată; 3: semnificativă, cu impotență
funcțională majoră ) ;

30
 Evaluarea staticii și mersului – Stațiunea unipodală, urcarea și coborârea scărilor, mersul
(fără spriji n, cu sprijin în baston sau c ârje);
Bilanțul articular al genunchiului a fost descris în capitolul I al lucrării.
Bilanțul muscular
Datele obținute în urma acestui examen sunt precise și sunt utile pentru diagnostic: se pot
diferenția și sistematiza atingeril e la nivelul măduvei spinării, la nivelul plexului sau la nivelul
trunchiului nervos. Aceste date sunt indispensabile pentru elaborarea, controlul și modificarea
programului de reeducare al fiecărui subiect, ca și pentru aprecierea rezultatelor obținute. P e
baza acestor rezultate se indică și se orientează tipul de intervenție ortopedico -chirurgicală
corectoare, și tot pe baza acestor rezultate se poate formula un prognostic pentru fiecare pacient.
De aceea, mulți autori consideră că, alături de bilanțul ar ticular, bilanțul muscular reprezintă un
element fundamental al evaluării funcționale, parte importantă a semiologiei specifice
domeniului nostru de activitate.
Reguli generale
Nu se poate desfășura bilanțul muscular dacă în prealabil nu s -a verificat func ționalitatea
articulară. Integritatea articulară, atât din punct de vedere al amplitudinii de mișcare, cat și al
indoloritații, permite efectuarea unui program complet și precis. O manifestare dureroasă sau
prezența unei redori articulare limitează explora rea funcțională. Prezența unei anchiloze, face
examinarea imposibilă. Retractura unui mușchi sau a unei grupe musculare antagoniste,
împiedică o apreciere corectă.
Bilanțurile musculare, prin definiție, sunt active, în comparație cu cele articulare în cad rul
cărora pacientul trebuie să fie în relaxare perfecta. Participarea subiectului la derularea bilanțului
muscular este deci indispensabilă. Recuperatorul dirijează, comentează sau încurajează
desfășurarea examinării. Este necesară o colaborare perfectă î ntre subiect și testator, pentru a
influența favorabil precizia rezultatelor obținute, dar și în scopul pregătirii pacientului pentru
programul de reeducare, la care este necesară colaborarea lui totală.
Desfășurarea unei examinări nu poate fi prestabilită . Sunt importante tipul de suferință,
fatigabilitatea pacientului și particularitățile sale individuale, pentru a se putea preciza

31
succesiunea manevrelor. Adesea pentru a evita deplasările dificile pentru pacient, se efectuează
maximum de evaluări ( la toa te nivelele articulare posibile ) dintr -o anumită poziție, după care
aceasta se schimbă. Alteori, dimpotrivă, pentru a rupe monotonia examinării, este necesară
schimbarea poziției sau a tehnicii. Unele afecțiuni neurologice necesită mai multe ore de
examinare. De aceea este obligatoriu ca bilanțul să fie fracționat și, uneori, să se desfășoare în
mai multe ședințe, iar când este nevoie să se reexamineze pacientul, este de dorit să se folosească
același examinator. Frecvența bilanțurilor va fi variabilă, în funcție de tipul de afecțiune evaluată.
Condițiile materiale
În primul rând, este necesar un spațiu calm și relativ izolat, mai ales dacă bilanțul se face
unui copil. Acest spațiu trebuie să fie încălzit, deoarece frigul reduce considerabil performanța
musculară. Masa de examinare va reprezenta un plan dur, dar confortabil, și va trebui să fie
suficient de lată pentru ca pacientul să se simtă în siguranță. Este necesară și o masă mai mică
pentru explorarea membrelor superioare. Materialul auxiliar necesar este reprezentat de câțiva
saci de nisip etalonați pentru des fășurarea testelor cu încărcare .
Evaluarea rezultatelor
Scala numerică adoptata de National Foundation for Infantile Paralysis este universal
aplicată în serviciile de recuperare:
 0 ( zero ) – exprimă paralizia completă a mușchiului ;
 1 ( foarte slab ) – exprimă o contracție musculară slabă, palpabilă, dar ineficace pentru
mișcarea urmărită ;
 2 ( slab ) – mușchiul produce o mișcare completă, pe toată amplitudinea articulară
disponibilă, dar cu cond iția desfășurării în afara gravitației ( se elimină efortul contra
greutății) ;
 3 ( satisfăcător ) – mișcarea completă se poate realiza chiar împotriva gravitației, învingând
greutatea segmentului mobilizat ;
 4 ( bun ) – mușchiul realizează o mișcare contra gravitației, dar poate învinge și o rezistență
moderată, exercitată de mâna examinatorului ;

32
 5 ( normal ) – forța normală a unui mușchi .

Semnele și – adăugate cifrei ameliorează rigiditatea cotației, sporind, posibilitățile
de evaluare mai pr ecisă, mai aproape de o valoare reală, aducând o mai mare finețe în apreciere.
De exemplu, dacă mișcarea se realizează contra gravitației, dar nu poate fi parcursă toată
cursa de mișcare, se folosește cotația 3 – . Dacă mișcarea se efectuează fară gr avitație, dar pot
fi obținute și câteva grade de amplitudine în plan vertical, contra gravitației, notația va fi 2 și
va da o apreciere cu totul diferită de 3 – . Se mai folosește și semnul întrebării pentru a
elimina riscul de eroare în unele situații, cum ar fi :
 Se folosește singur dacă ne îndoim de existența unei contracții ;
 Însoțește o cifra dacă bănuim existența unei compensații efectuate printr -un alt mușchi .
Această scală de evaluare și aceste definiții necesită însă câ teva comenta rii și lamurii :
 Zero – Nu este nevoie sa precizăm faptul că uneori, este dificil de folosit și atunci apare
utilitatea semnului ;
 Unu – Această cotație este foarte prețioasa, deoarece constatarea revenirii contracției
musculare este adesea f oarte importantă pentru prognostic, dar nu toți mușchii sunt la fel de
ușor palpabili, iar tendonul muscular nu este întotdeauna nici superficial, nici ușor de
individualizat ;
 Doi – Suprimarea greutății se obține, în general, folosind un plan de alunec are, adică masa
de examinare ( decubit homolateral pentru m.i. ). Adesea, pentru un plus de ușurare a
sarcinii, se susține segmentul de membru de examinat până la examinarea execuției mișcării
orizontale, Această metodă mai simplă, suprimă un anumit spri jin care poate denatura
examinarea, dar necesită o mare dexteritate și experiență din partea examinatorului, care nu
trebuie nici să întârzie, nici sa ajute executarea mișcării. Este nevoie să se insiste, legat de
acest nivel de cotație, ca și pentru cele care urmează, asupra necesității ca mișcarea să se
realizeze pe o amplitudine articulară completă ;

33
 Trei – Se admite în mod curent că această cifră traduce o valoare vecină cu o forța
eficace. Nu este o regulă și nu corespunde definiției, dar este vor ba de folosirea practică a
cotației., în mod deosebit pentru segmente de mici dimensiuni. De exemplu, dacă ridicarea
gambei contra greutății exprima o funcție relativ eficace a cvadricepsului, efortul solicitat
flexorului superficial al degetelor pentru fl exia falangei a doua pe a doua contra greutății este
ridicol de slaba având în vedere forța acestui mușchi. Este nevoie deci, în asemenea cazuri,
de o derogare de la reguli în sensul de fi mai puțin obiectiv și mai rațional ținând cont, în
primul rând, de valoarea funcțională, mai mult decât de convenția de bază ;
 Patru – Mușchiul este, în acest caz. într -adevăr funcțional, utilizabil dar poate exista o
diferență considerabilă între 4 și 5, pe care un singur grad nu este suficient să o pună în
evidență. În acest caz, se va obține o precizie mult mai bună a cotației daca se folosesc testele
de încărcare ;
 Cinci (normal) – Poate părea ușor de acordat această cotație, dar adesea o grupă
musculară, în aparență normală, poate să nu realizeze funcția obișnu ită. Și aici este nevoie să
se recurgă la testele de încărcare. Pentru cotațiile 4 și 5, rezistența trebuie să se aplice pe
toată cursa de mișcare, dar poate fi folosită o variantă de aplicare a rezistenței numai când s -a
realizat amplitudinea completă de mișcare. Nu se pune problema pentru subiect să realizeze
mișcarea contra rezistență, ci să reziste static la o forță inversă. Această metodă, denumită
break test de specialiștii anglo -saxoni, este utilă la copii sau în cazul evaluărilor rapide .
Testele de încărcare
Testing -ul muscular, cu toate insuficiențele și imperfecțiunile sale, are avantajul de a fi
fost adoptat de toată lumea, devenind o metodă internațională. Tehnicile de apreciere cantitativă
a forței musculare sunt departe de a fi comune. Dinamo metria, încărcările indirecte, încărcările
directe reprezintă diverse metode mai mult sau mai puțin răspândite. Aceste tehnici devin
interesante din momentul î n care trebuie să urmărim progresele mușchilor paretici. sau care și -au
pierdut pentru o perioadă de timp valoarea funcțională. Se numește test de încărcare directă
metoda simplă prin care se evaluează sarcina maximă ridicată contra greutății și pe amp litudinea
articulară disponibilă, de o anumită grupă musculară. Trebuie precizat faptul că :

34
 aceste cifre nu au nici o valoare prin ele însele;
 nu capătă semnificație decât prin comparație cu cele obținute de partea controlaterală (cu
condiția ca aceasta să fie sănătoasă);
 nu devin utilizabile decât repetate pe parcursul derulării programului recuperator,
comparându -le unele cu altele;
 nu sunt comparabile cu cele ale altor subiecți și nu se pot compara cu valorile te sting -ului
muscular propriu -zis.
Cauze d e eroare
a. Compensația prin alte grupe musculare – Comanda motorie, în afara paraliziei unui mușchi,
determină adesea antrenarea în contracție a mușchilor vecini a căror funcție principală este
uneori destul de îndepărtată de mișcarea dorită. Dacă adesea ace ste compensații sunt dorite și
uneori programul recuperator trebuie sa le favorizeze, ele nu trebuie să inducă în eroare
examinatorul, mai ales că ori de cate ori recuperarea funcției normale este posibil ă, ele
trebuie evitate. Aceste tentative de substitu ire se vor depista și prin observație nu doar prin
mișcarea propriu -zisă. Indiferent de cotația aparentă, întotdeauna palparea rămâne
indispensabilă pentru afirmarea responsabilității unui muș chi în realizarea unei mișcări ;
b. Mușchii poliarticulari – Aceștia sunt adesea sursă de eroare, putând falsifica mișcările: de
exemplu, flexorii lungi ai degetelor pot antrena o flexie netă a pumnului și pot afecta o
apreciere corectă a valorii pal marilor și cubitalului anterior ;
c. Mușchii stabilizatori – În executarea an umitor mișcări, est e nevoie ca o grupă musculară s ă
stabilizeze un segment, în timp ce alt grup de mușchi mobilizează alt segment. Astfel nu se
vor putea cota corect mușchii mobilizatori decât dacă stabilizatorii sunt intacți.
Bilanțul muscular al genunchi ului
Flexia genunchiului – este executată de către mușchii ischiogambieri: biceps femural,
semitendinos și semimembranos
Pentru această mișcare, testatorul va stabiliza coapsa

35
Poziția FG : decubit heterolat eral, cu membrul de testat susținut de către tes tator sau pe o
placă.
 Forța 1 : palparea tendonului bicepsu lui femural pe marginea lateral ă a spațiului popliteu și
palparea semitendinosului pe partea medială a spațiului popliteu ;
 Forța 2 : flectarea gambei .
Poziția AG : docubit ventral, cu șoldurile și genunchii extinși
 Forța 3 : se ridică gamba ;
 Forța 4 și Forța 5 : rezistență pe fața posterioară, în treimea distală a gambei .
Pentru întărirea bicepsului femural, se rotează lateral piciorul, iar pentru întărirea
semimembranosului se rotează medial glez na.
Extensia genunchiului – este realizată de către cvadricepsul femural : dreptul anterior,
vastul intern, vastul intermediar și vastul lateral ( extern ).
La fel ca și la flexia genunchiului, testatorul va stabiliza coapsa .
Poziția FG : decubit heterol ateral, cu membrul de testat susținut și gamba flectată la 90°.
 Forța 1 : palparea mușchilor pe fața anterioară (cu excepția vastului intermediar, care este sub
dreptul anterior); dreptul anterior este central, fiind flancat de vastul intern și cel extern
 Forța 2 : se extinde complet gamba
Poziția AG : șezând, cu gamba atârnată la marginea patului sub coapsă este așezată o
pernă mică.
 Forța 3 : gamba se extinde până la orizontală ;
 Forța 4 și Forța 5 : rezistență pe fața anterioară în treimea inferioară a ga mbei .

36
Metoda de prelucrare a datelor si reprezentare grafică a acestora
Cu ajutorul acestei metode de cercetare s -au realizat tabele în care au fost introduse date
obținute în urma testărilor efectuate și grafice care prezintă evoluția, demersul recuper ării și
facilitează vizualizarea modificării indicilor ( evoluția sau involuția unor anumiți parametri ).

37

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

III.1. Subiecți, locul desfășurării cercetării, obiectivele generale a le
recuperării

Tabel nr. III 1- Datele subiecților
Numele și
prenumele
subiecților Vârstă Sex Profesie Diagnostic Data începerii
tratamentului Data încetării
tratamentului
1. Z. A. 22 M Jucător de
fotbal Meniscectomie
artroscopică
parțială 23-01-2014 20-04-2014
2. M. M. 27 M Instructor
de fitness Meniscectomie
neartroscopică
totală 12.09.2013 30.11.2013
3. B. L. 27 F Luptător
MMA Meniscectomie
artroscopică
parțială 30.09.2013 19.11.2013

Locul în care s -a desfășurat cercetarea a fost în Centrul de recuperare medicală Kineticfit
din Iași, un cabinet foarte bine dotat cu servicii de kinetoterapie, masaj terapeutic și fizioterapie.

38
Planurile de recuperare și tratament au fost realizate sub îndrumarea domnului kinetoterapeut
Baciu Alexandru.
În cazul acestor tre i subiecți / pacienți , s- au constatat următoarele :
 Hipotonia mușchilor membrului inferior ;
 Inflamație articulară ;
 Redoare articulară .
Ca și obiective generale ale planului de recuperare precizăm :
 Combaterea inflamației ;
 Combaterea durerii ;
 Prevenirea și combaterea tulburărilor vasculare și circulatorii ;
 Prevenirea instalării contracturilor si refracțiilor musculare ;
 Prevenirea și corectarea pozițiilor vicioase;
 Creșterea progresivă a forței musculare ;
 Respectarea profilaxiei și a regulilor de igienă or topedică a genunchiului ;
 Îmbunatățirea stării fizice și psihice ;
 Combaterea supraponderabilității sau obezității daca este cazul ;
 Creșterea capacitații de efort;
 Reeducarea echilibrului / Reeducarea mersului .

III.2. Descrierea fișelor medicale ale subiec ților, măsurătorile
efectuate,obiectivele, metodele și mijloacele recuperării, planu l de recuperare și
tratament

III.2.1. Descrierea fișelor medicale ale subiecților

Subiectul numărul 1

39

Tabel nr. III 2 – Fișa medical ă a subiectul ui nr. 1
Nume și prenume Vârstă Diagnostic clinic
Z. R. 22 Ruptură de corn posterior
menisc stâng extern cu
dezinserție femurală a LIA

Pacient, în vârsta de 22 de ani, din Iași, în timpul unui meci de fotbal execută un sprint
urmat de o întoarcere bruscă. Acesta recl amă durere si edem la nivelul genunchiului, iar în urma
unui examen RMN este diagnosticat cu Ruptură de corn posterior menisc și dezinserție
femurală a LIA .
Începe programul de recuperare la data de 23.01.2014 și este testat la începutul
programului, la o perioadă de mijloc ( intermediară ) și la finalul acestuia.

Subiectul numărul 2
Tabel nr. III 3 – Fișa medicală a subiectul ui nr. 2
Nume și prenume Vârstă Diagnostic clinic
M. M. 27 Ruptură de menisc drept extern

Pacient, în vârstă de 2 7 de ani, din Suceava, în timpul unui antrenament în sala de forță,
execută o genuflexiune cu o greutate în spate, iar după extinderea genunchilor, semnalează
durere la nivelul genunchiului drept. După un consult de specialitate, primește diagnosticul de
Ruptură de menisc drept extern .
Începe programul de recuperare la data de 12.09.2013 și este testat la începutul
programului, la o perioadă de mijloc și la finalul acestuia
Subiectul nr. 3

40

Tabel nr. III 4 – Fișa medicală a subiectul ui nr. 3
Nume și p renume Vârstă Diagnostic clinic
B. A. 24 Leziune cu traiect vertical corn
posterior menisc drept extern

Pacient, în vârstă de 24 de ani, din orașul Botoșani , în timpul unei lupte execut ă o
lovitura înaltă de picior ( stâng ) , iar după aceasta , acuză dureri și blocaj la genunchiului
piciorului de sprijin ( drept ). În urma controlului de specialitate are indicația de intervenție
chirurgicala fiind diagnosticat cu Leziune cu traiect vertical corn posterior menisc drept extern .
La intervenția chirurg icala, s -a constatat ca leziune a meniscală s -a produs pe fondul uzurii
articulației .
III.2.2 Măsurători efectuate
Măsurarea circumferințelor
Tabel nr. III 5 – Măsurarea circ umferințelor pentru subiectul n r. 1
Măsurarea circumferințelor
Circumferința
mediorotuliană ( m.i.
drept / m.i. stâng) Inițial Intermediar Final
38 / 39.5 38 / 39 38 / 38.5
Circumferința
coapsei, 10 centimetri
suprarotulian ( m.i.
drept / m.i. stâng ) 42 / 40 43 / 40.5 43 / 41.5
Circumferința
gambei, 10 centimetri
subrotulian ( m.i .
drept / m.i. stâng ) 36 / 35.5 36.5 / 36 36 .5 / 36.5

41

Tabel nr. III 6 – Măsurarea circumferințelor pentru subiectul n r. 2
Măsurarea circumferințelor
Circumferința
mediorotuliană ( m.i.
drept / m.i. stâng) Inițial Intermediar Final
41 / 39.5 40 / 39 39.5 / 39
Circumferința
coapsei, 10 centimetri
suprarotulian ( m.i.
drept / m.i. stâng ) 44 / 46 45 / 4 6 46 / 46.5
Circumferința
gambei, 10 centimetri
subrotulian ( m.i.
drept / m.i. stâng ) 40 / 40.5 41 / 4 1 41.5 / 42

Tabel nr. III 7 – Măsurarea circ umferințelor pentru subiectul n r. 3
Măsurarea circumferințelor
Circumferința
mediorotuliană (
m.i. drept / m.i.
stâng) Inițial Intermediar Final
44 / 41.5 43 / 41.5 42 / 41.5
Circumferința
coapsei, 10
centimetri
suprarotulian ( m.i.
drept / m.i. stâng ) 44.5 / 46 45 / 46.5 46/ 4 6.5
Circumferința
gambei, 10 37/ 38.5 38 / 39 39 / 3 9.5

42
centimetri
subrotulian ( m.i.
drept / m.i. stâng )

Evaluarea prin palpare
 Subiectul 1 – Evaluarea prin palpare a determinat absența șocului rotulian și depistarea
căldur ii la nivelul tegumentelor ;
 Subiectul 2 – Evaluarea prin palpare a determinat prezența șocului rotulian și depistarea
căldurii la nivelul tegumentelor ;
 Subiectul 3 – Evaluarea prin palpare a determinat prezența șocului rotulian și depistarea
căldurii la ni velul tegumentelor.

Mobilitatea articulară în executarea flexiei ( activ / pasiv )
Tabel nr. III 8 – Evaluarea mobilității articulare în executarea flexiei ( activ / pasiv )
pentru subiectul n r. 1
Evaluarea mobilității articulare în flexie
Activ Pasiv
Inițial – 85° Inițial – 95°
Intermediar -110° Intermediar – 115°
Final – 120° Final – 125°

43
Tabel nr. III 9 – Evaluarea mobilității articulare în executarea flexiei ( activ / pasiv )
pentru subiectul n r. 2
Evaluarea mobilității articulare în flexie
Activ Pasiv
Inițial – 80° Inițial – 90°
Intermediar -100° Intermediar – 115°
Final – 120° Final – 125°

Tabel nr. III 10 – Evaluarea mobilității articulare în executarea flexiei ( activ / pasiv )
pentru subiectul n r. 3
Evaluarea mobilității articulare în flexie
Activ Pasiv
Inițial – 75° Inițial – 80°
Intermediar -105° Intermediar – 115°
Final – 120° Final – 125°

Evaluarea durerii

44

Tabel nr. III 11 – Evaluarea durerii pentru subiectul n r. 1
Durerea
Spontană
a. La mers pe teren plat
b. La mers pe scăr i
c. În repaus Provocată
A. Mobilizarea rotulei
B. Interlinia articulară
C. Suprarotulian
Inițial
a. 1
b. 2
c. 0 Intermediar
a. 0
b. 2
c. 0 Final
a. 0
b. 1
c. 0 Inițial
A. 1
B. 1
C. 1 Intermediar
A. 1
B. 1
C. 0 Final
A. 0
B. 0
C. 0

Legend ă : Durere
 0 : absentă ;
 1 : slabă ;
 2 : moderată ;
 3 : semnificativă, cu impotență funcțională majoră.

Tabel nr. III 12 – Evaluarea durerii pentru subiectul nr. 2

45
Durerea
Spontană
d. La mers pe teren plat
e. La mers pe scări
f. În repaus Provocată
D. Mobilizarea rotulei
E. Interlinia articulară
F. Suprarotulian
Inițial
d. 1
e. 3
f. 1 Intermedia r
d. 1
e. 2
f. 0 Final
d. 0
e. 1
f. 0 Inițial
D. 2
E. 1
F. 1 Intermediar
D. 1
E. 1
F. 0 Final
D. 0
E. 0
F. 0

Tabel nr. III 13 – Evaluarea durerii pentru subiectul n r. 3
Durerea
Spontană
g. La mers pe teren plat
h. La mers pe scări
i. În repaus Provocată
G. Mobilizarea rotulei
H. Interlinia articulară
I. Suprarotuli an
Inițial
g. 1
h. 3
i. 1 Intermediar
g. 1
h. 2
i. 0 Final
g. 0
h. 1
i. 0 Inițial
G. 2
H. 1
I. 1 Intermediar
G. 1
H. 1
I. 0 Final
G. 0
H. 0
I. 0

46
Evaluarea staticii și mersului
Tabel nr . III 14 – Evaluarea staticii și mersului pentru subiectul n r. 1

Tabel nr. 15 – Evaluarea staticii și mersului pentru subiectul n r. 2
Stațiunea unipodală Mersul
Inițial Intermediar Final Inițial Intermediar Final
Imposibil ă Posibilă Posibilă Cu
ajutorul
cârjelor Fară sprijin Fară
sprijin

Tabel nr. 16 – Evaluarea staticii și mersului pentru subiectul n r. 3
Stațiunea unipodală Mersul
Inițial Intermediar Final Inițial Intermediar Final Stațiunea unipodală Mersul
Inițial Intermediar Final Inițial Intermediar Final
Imposibil ă Posibilă Posibilă Cu
ajutorul
cârjelor Fară sprijin Fară
sprijin

47
Imposibil ă Posibilă Posibilă Cu
ajutorul
cârjelor Cu ajutorul
bastonului Fară
sprijin

III.2.3 Obiectivele, metodele și mijloacele recuperării
Subiectul n r. 1
În cadrul recuperării s -au urmărit următoarele obiective :
 Combaterea inflamației ;
 Recuperarea forței și rezis tenței musculare ale genunchiului traumatizat ;
 Prevenirea instalării unor poziții și deprinderi greșite cum ar fi mersul cu genunchiul in
flexie ;
 Recuperarea mobilității articulației genunchiului punându -se accent pe flexie și ultimele
grade de extensie ;
 Îmbunătățirea stării fizice și psihice generale.

Pentru îndeplinirea acestor obiective am utilizat următoarele metode si mijloace :
mobilizările pasive, exerciții active, active cu ajutor, active cu rezistență, exerciții la diverse
aparate, cu diverse me canisme, plus masajul și electrote rapia ca și mijloace auxiliare.

Subiectul n r. 2
Obiective urmărite :
 Combaterea durerii și a procesului inflamator ;
 Recuperarea mobilități articulației genunchiului drept ;

48
 Refacerea forței musculare a m.i. traumatiza t;
 Reeducarea și corectarea mersului ;
 Reeducarea echilibrului static și dinamic ;
 Îmbunătățirea stării fizice și psihice generale.

În vederea îndeplinirii acestor obiective am utilizat următoarele metode si mijloace :
exerciții pasive , exerciții active c onduse, exerciții cu rezistență , exerciții la aparate , exerciții
aplicative , masajul genunchiului operat ( adresat musculaturii coapsei și gambei datorită
hipotrofiei musculare apărute în urm a imobilizării în aparat gipsat ), electroterapia,
ultrasonoterap ia ( terapia cu ultrasunete ), hidrokinetoterapia, termoterapia.

Subiectul n r. 3
În cadrul recuperării s -au urmărit următoarele obiective :
 Recuperarea mobilității articulației genunchiului ;
 Refacerea forței musculare ;
 Combaterea dureri i;
 Prevenirea și corectarea pozițiilor vicioase ;
 Creșterea progresivă a forței musculare și reluarea treptată a activităților sportive ;
 Creșterea capacității de efort .

Acest pacient a beneficiat de masaj, electroterapie, kinetoterapie ( mobilizări pasive,
complex de exe rciții active, exerciții la diverse aparate de lucru ).

III.2.4 Planul de recuperare și tratament
Pentru întocmirea unui plan de recuperare eficient, s -a ținut cont de particularitățile
fiecărui subiect ( greutate, activitate fizică, vârstă, tipul de le ziune și tipul de intervenție suferit ) .
Planul de recuperare este generalizat, apărând divergențe datorate particularităților enumerate.

49
Planul de recuperare a fost structurat în trei faze, în fiecare fază ținându -se cont de
obiectivele specifice aceste ia, iar pentru îndeplinirea obiectivelor au fost alese și utiliz ate cele
mai eficiente tehnici și metode de recuperare.
Faza 1 ( Ziua 1 – Săptămâna 2 )
În decursul acestei faze s -au urmărit :
 Reducerea inflamației / Combaterea edemului;
 Diminuarea durerii ;
 Combaterea retracțiilor musculare;
 Recuperarea mobilității segmentului traumatizat.
Această fază a recuperării, se desfășoară din prima zi după intervenție până în săptămâna
2 și cuprinde :
Crioterapia – aplicarea gheții pe genunchi pentru diminuarea d urerii si edemului, de 3 -5
ori pe zi, câte 10 -15 de minute, însa nu direct pe piele .
Repausul articular / Posturare – decubit dorsal cu genunchiul flectat ușor (25° – 35°)
susținut de o pernă; în această poziție capsula articulară și ligamentele sunt relax ate, iar
presiunea intraarticulară scade
Masajul coapsei si gambei ( 10 – 15 minute, înaintea începerii ședinței de kinetoterapie,
cu gel antiinflamator )
a) Masajul coapsei ( Bolnavul se află în decubit dorsal, se masează grupul extensor, aplicând
mana drea ptă sub articulația genunchiului și netezind cu palma în sus, trecând ușor peste
rotulă, astfel încât policele să urmeze un drum de la marginea internă a rotulei în sus, de -a
lungul marginii interioare a adductorilor, cuprinzând cu celelalte degete margine a exterioara
a grupului muscular și întâlnindu -se la spina iliaca antero -superioară. În cazul acestei neteziri
se pot face și mișcări laterale și in formă de spirală cu vârful degetelor. Urmează frământatul
și baterea. Bolnavul se așează apoi în decubit v entral pentru a fi accesibilă partea posterioar ă
a coapsei. Se masează întâi cu ambele palme și degetele întinse întreaga parte posterioară,
începând de la fosa poplitee până la plica fesieră. Se p ot face apoi stoarcerea, celelalte
manipulații de frământar e și toate varietățile de batere – Fotograf ia 1;

50

Fotografia 1 – Masajul coapsei

b) Masajul gambei ( Grupul gambierului anterior este regiunea cu care se începe masajul
gambei. Pacientul stă în fața maseurului care îi tine călcâiul cu o mână iar cealaltă m ână o
plasează sub maleola externă, așa încât policele s ă urmeze marginea anterioara a tibiei, iar
celelalte degete să cuprindă marginea externa a gambei. Se netezește de câteva ori de jos în
sus, iar după se face o netezire pute rnică cu partea dorsal ă a falangelor, sub forma de
pieptene. Urmează frământatul efectuat cu două degete. Partea externă a gemenilor se
netezește cu o m ână, plecând de la partea posterioară a maleole i externe în sus cu policele
băgat adânc între peronier si mușchii posteriori, iar celelalte degete în interstițiul dintre
gemeni, întâlnindu -se cu policele în fosa poplitee. Urmează frământarea sub forma de
stoarcere, care se face cu degetul policele în tibie iar celelalte degete cuprinzând partea
exter nă a mușchilor posteriori și gr upul peronierilor. Partea internă a gemenilor se masează
urmând cu degetul mare marginea interna a tibiei, iar cu celelalte degete marginea mușchilor
posteriori spre partea interna a rotulei. Frământatul se face împreună cu tibialul posterior ,
palpând ten donul lui Achile și masând numai de la locul de unde începe mușchiul. Aici se

51
pot aplica mangăluirea sau ciupirea ( mai ales la musculatura atrofiată ). Baterea se face cu
partea cubitală a mâi nii, numai pe partea posterioar ă sau pe părțile laterale ale ga mbei.
Stimulare electrică
a) Curenții Trabert ( curenți cu impulsuri de frecven ța 140 Hz, impuls 2 ms, pauz ă 5 ms, la care
tot catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului este de 15 -20 minute, cu
creștere treptat ă a intensității. Se repetă de 1 -2 ori pe zi. Curent ul Trabert determină o
puternică senzație, cu aspect vibrator, o excitație a mecanoreceptorilor țesuturilor de sub
electrozi. E fectele antalgice se explic ă tocmai prin aceast ă senzație );
b) Curentul galva nic ( Prin acțiunea hiperemia ntă pe care o are este utilizat în fenomenele
inflamatorii articulare. Se utilizează durate mari, 20 -30 minute pentru o ședință );
c) Curenții de medie fre cvență ( Efectul antalgic al curenților de medie frecven ță se obține
utilizând mai ales frecven țele de 1 0000 Hz și forma modulat ă de scurtă perioadă la 200 de
modulaț ii pe secund ă, pe care eventual se reduce pe parcursul ședinței ).
Mobilizări pasive
Pacientul este aflat în decubit dorsal, iar kinetoterapeutul face priz ă pe treimea distală a
gambei, sprijin ă planta pe antebraț și execută tripla flexie a m.i.. Cu cealaltă m ână face priză la
nivelul genunchiului ( Fotografia 2 ).

Fotografia 2 – Tripla flexie a membrului inferior

52
Pacientul în decubit ventral, kinetoterapeutul fixează coapsa cu o contrapriză în treimea
inferioară a acesteia, face priză pe gambă, în partea distală și execută fl exia genunchiului (
Fotografia 3 ).

Fotografia 3 – Flexia pasivă a genunchiului
Pacientul șezând: kinetoterapeutul fixează coapsa, face priză pe treimea distală a ga mbei
și execută extensia genunchiului.
Kinetoterapeutul realizează mobilizări pasive ale rotulei în sens crural, cranial, extern și
intern .
Mobilizări autopasive
Pacientul în șezând sau în decubit ventral, execută presarea pe fața anterioară a gambei cu
gamba opusă, realizând flexia. O altă variantă a acestui exercițiu este împingerea gambei,
realizând extensia genunchiului.
Exerciții active
În perioada de contenție se execut ă:
Din decubit dorsal :

53
 Contracții izometrice de cvadriceps si fesieri ( 30 d e mișcări pe oră, contracție 6 s / relaxare
12 s);
 Flexii / extensii din articulația gleznei ( patru serii / zece repetări );
 Flexii și abducții din articulația coxofemurală ( patru serii / zece repetări).
Se efectuează exerciții cu mișcări din toate ar ticulațiile membrului sănătos.
În faza întâi a recuperării se mai execută următoarele exerciții :
a) Din poziția decubit ventral, se execută duc erea m.i.întins în sus ( extensia coapsei ), cu
revenire ( 4 serii / 15 repetări ) – Fotografia 4

Fotografia 4 – Extensia coapsei din decubit ventral
b) Din decubit heterolateral,se ridică m.i. ( abducție ), apoi se revine la poziția inițială. Același
exercițiu se poate executa și cu menținere a membrului în poziția finală. ( 4 – 5 serii / 15
repetări ); – Fotografia 5

54

Fotografia 5 – Abducția coapsei din decubit lateral
c) Din decubit dorsal, cu m.i. întinse, se execută ridicarea genunchiului spre piept, apoi se
revine la poziția inițială;
d) Din poziția șezând, la marginea banchetei, se execută extensia genunchiului. Aces t exercițiu
se poate executa și cu menținerea genunchiului extins câteva secunde ( 3 serii / 20 de repetări
).
Toate aceste exerciții vor fi executate atât cu membrul sănătos, cât și cu cel traumatizat.
Faza 2 ( Săptămâna 2 – Săptămâna 6 )
Pentru faza a doua de recuperare, s -au stabilit următoarele obiective :
 Tonifierea și creșterea progresivă a forței musculare atât pe m.i. afectat cât și pe m .i. sănătos;
 Prevenirea și corectarea pozițiilor vicioase;
 Creșterea capacitații de efort.

55
Intervalul de timp pentru aceast ă fază este săptămâna 2 – săptămâna 6, iar pentru
îndeplinirea obiectivelor s -au folosit:
Masajul coapsei si gambei – Aplicat înaintea ședinței de kinetoterapie
Posturare – Pacientul este aflat în decubit ventral și se plasează un săcul eț de nisip la
nivelul gleznei m.i. afectat ( 10 minute )
Streching pentru mușchii ischiogambieri:
a) Din poziția șezând pe saltea, cu m.i. întinse, se execută flexia bazinului, iar m.s. se
deplasează în lateral – Fotografia 6;

Fotografia 6 – Exercițiu de streching pentru ischiogambieri
b) Din poziția șezând pe saltea , cu sprijin pe genunchiul m.i. sănătos și cu m.i. afectat întins, se
execută flexia bazinului cu ducerea m.s. spre lateral;
c) Din poziția stând, cu m.i. afectat înaintea celui sănătos, se execută flexia bazinului, până când
se simte tensiune pe ischiogambieri;
d) Din poziția stând, în fața unei banchete sau a unui scaun, se întinde m.i. afectat pe banchetă
sau scaun și se execută flexia bazinului pe coapsă.

56

Exerciții active pentru tonifiere și creșt ere a forței musculare
Din decubit dorsal, pacientul efectuează:
a) Flexia și extensia gleznei ( 3 serii / 20 de repetări );
b) Inversia și eversia gleznei ( 3 serii / 20 de repetări );
c) Circumducția gleznei, cu schimbarea sensului de mișcare ( 2 -3 serii / 20 de repetări );
d) Pedalare spre înainte și spre înapoi ( 4 -5 serii / 20 de repetări );

Din decubit ventral, pacientul realizează:
a) Flexia genunchiului, mișcarea fiind îngreunată de un săculeț cu nisip ( 2 -3 kg ), legat la
nivelul gleznei ( 3 serii / 20 de repe tări );
b) Extensia genunchiului traumatizat, kinetoterapeutul realizând o rezistenta medie asupra
mișcării ( 2 serii / 10 repetări );
c) Extensia genunchiului prin contracție excentrică, cu rezistență manuală din partea
kinetoterapeutului. I se cere pacientului să execute flexia genunchiului, dar kinetoterapeutul
aplică rezistență și forțează extensia acestuia ( 5 -6 repetări );
d) Flexia și extensia genunchiului, kinetoterapeutul opunând rezistență pentru a realiza
izometrie pe diferite unghiuri de mișcare. Acest p rocedeu este numit inversare agonistică ( 10
repetări ).

Din poziția stând:
a) Cu fața la spalier, cu membrele superioare apucate de o treaptă a spalierului, se executa rulări
ale gleznelor pe vârf și pe călcâi ( flexie plantară si dorsală ), simultan, apoi alternativ ( 4 -5
serii / 15 repetări );

57
b) Cu fața la spalier, cu membrele superioare apucate de o treaptă a spalierului superioară
nivelului capului, se execută flexia genunchilor, apoi revenire ( 4 -5 serii / 20 de repetări );
c) Se execută aruncarea unei mi ngi medicinale ( 2 kg ), cu ajutorul vârfului membrului inferior
afectat, plasat sub minge ( 2 serii / 10 aruncări );
d) Se execută fandări spre înainte și spre lateral ale ambelor membre inferioare ( 2 serii / 10
repetări pe fiecare membru );
e) Se realizează m ers cu ridicarea genunchilor la piept ( flexia coapsei pe bazin ), alternativ ( 20
de metri ).
Din poziția șezând:
a) La marginea banchetei, pacientul execută execută extensia genunchiului afectat, iar
kinetoterapeutul aplică o rezistență medie pe mișcarea d e învingere ( 2 serii / 10 repetări ) –
Fotografia 7;

Fotografia 7 – Extensia genunchiului contra rezistențe i
b) La marginea banchetei, pacientul execută extensia genunchiului afectat, îngreunat fiind de un
săculeț cu nisip ( 2 -3 kg ), legat de glezna ( 3 s erii / 20 de repetări ).

58
Dacă pacientul se simte bine și nu acuză dureri se poate trece la faza următoare.

Faza 3 ( Săptămâna 6 – Săptămâna 9 / 10 )
Fiecare pacient este diferit de celălalt, unul poate simți o recuperare completă mai
devreme, altul mai târziu, din cauza mai multor factori de ordin fizic sau psihic.
Această fază a programului recuperator se întinde până când pacientul este recuperat
complet, de obicei în intervalul 7-10 săptămâni.
Au fost stabilite următoarele obiective:
 Refacerea forț ei musculare și stabilității genunchiului traumatizat;
 Reeducarea echilibrului / Reeducarea mersului;
 Readaptarea la efort.

Pentru îndeplinirea acestor obiective s -au folosit următoarele tipuri de exerciții:
Exerciții pentru redobândirea stabilității m.i afectat și echilibrului
Din poziția stând, pe membrul inferior sănătos, cu sprijin pe spătarul unui scaun, se
execută:
a) Ducerea m.i. afectat prin fața celui sănătos – adducția coapsei;
b) Ducerea m.i. în lateral ( abducția coapsei ) – Fotografia 8 ;
c) Ducerea m.i. spre înainte – flexia coapsei;
d) Ducerea m.i. spre înapoi – extensia coapsei. – Fotografia 9
Toate aceste exerciții au același dozaj de 2 serii a cât e 10 repetări și pot deveni mai
dificile cu ajutorul unei benzi elastic

59

Fotografia 8 – Abducția coapsei Fotografia 9 – Extensia coapsei

Din poziția stând se execută:
a) Pășirea cu membrul inferior afectat pe stepper prin fața acestuia; – Fotografia 10

60

Fotografia 10 – Exercițiu la stepper
b) Pășirea cu membrul inferior afectat pe stepper prin lat eralul acestuia;
c) Coborârea de pe stepper, cu membrul inferior afectat făcând primul pas.
Dozajul acestor exerciții este de 2 -3 serii a câte 10 repetări.
d) Cu sprijin pe m.i. traumatizat, se flectează celalalt membru și se menține poziția timp de 30
de sec unde. M.s. se sprijină pe șold ( se repetă de 2 -3 ori );
e) Menținerea poziției de la exercițiul d , în timp ce se mișcă capul spre stânga și spre dreapta,
cu același dozaj;
f) Același exercițiu, cu același dozaj, dar cu sprijin pe o suprafață moale ( pernă );

61
g) Menținerea poziției de la exercițiul d, dar sprijinul se realizează pe placa de e chilibru –
Fotografia 11.

Fotografia 11 – Sprijin unipodal pe placa de echilibru
Exerciții pentru refacerea forței musculare
a) Extensii ale genunchilor cu îngreuiere la halt eroscaun ( 4-5 serii / 20 de repetări ) – Fotografia
12;

62

Fotografia 12 – Extensia genunchilor la halteroscaun
b) Extensii ale genunchilor cu îngreuiere la presă ( 2 serii / 30 de repetări );
c) Din poziția stând, cu spatele la spalier sau perete, se execută g enuflexiuni, cu membrele
superioare la ceafă sau orientate spre înainte ( 3 serii / 20 de repetări );
d) Din poziția stând, cu fața la spalier, se execută ridicări pe vârfuri ( 4 -5 serii / 20 de repetări );
Fotografia 13

63

Fotografia 13 – Ridicări pe vârfur i la spalier
e) Același exercițiu ca cel anterior, dar cu ambele membrele inferioare poziționate pe o treaptă a
spalierului;
f) Flexii plantare cu îngreuiere la presă ( 3 serii / 15 -20 de repetări ).

Exerciții petru refacerea capacității de efort si reeducarea mersului
a) Mers cu ocolirea unor obiecte, jaloane ( 2 x 15 metri );
b) Mers pe plan ascendent ( 2 x 15 metri );

64
c) Mers, apoi alergat pe banda rulan tă ( 10 minute ); – Fotografia 14

Fotografia 14 – Mers pe banda rulantă

d) Pedalaj la bicicleta ergometrică ( 5 – 10 minute la o frecvență d e 65 – 70 de rotații pe minut )
– Fotografia 14.

65

Fotografia 14 – Pedalaj la bicicleta ergometrică

66
CAPITOLUL IV
REZULTATELE CERCETĂRII

IV. 1 Rezultatele cercetării și analiza lor
Subiectul numarul 1 ( Z. R. ), prezintă diagnosticul următor : Ruptură de corn posterior
menisc stâng extern cu dezinserție femurală a LIA și începe programul de recuperare la data de
23-01-2014 .
Rezultatele testărilor inițiale și finale, au fost prezentate în tabelele din capitolul an terior al
lucrării.
În urma analizei s -au stabilit următoarele:
 Diminuarea inflamației – Pin scaderea valorii circumferinței mediorotuliene a genunchiului
afectat de la 39.5 cm ( testare inițială ) la 38.5 cm, ajungând la o valoare apropiată de cea
măsurată la membrul sănătos ( Vezi tabelul nr . III 1 ).
 Tonifierea musculaturii coapsei – Prin creșterea valorilor circumferințelor suprarotuliene, atât
la membrul afectat, cât și la cel sănătos. Pentru membrul afectat se constată creșterea de la 40
cm la testa rea inițială la 41.5 cm, iar pentru membrul sănătos de la 42 cm la 43 cm ( Vezi
tabelul nr. III 1 ).
 Tonifierea musculaturii gambei – Prin creșterea circumferințelor subrotuliene. La membrul
afectat crește de la 35.5 cm la 36.5 cm, ajungând la o valoar e egală cu cea a membrului opus
( Vezi tabelul nr. III 1 ).
 Creșterea amplitudini de mișcare / Diminuarea redorii articulare – Prin creșterea valorilor la
testarea flexiei: în mod activ s -a observat o creștere de la 85° la 120°, iar în mod pasiv de la
95° la 1 25° ( Vezi tabelul nr. III 8 ).
 Diminuarea durerii – Se observă o scădere semnificativă a durerii spontane și provocate față
de stadiul inițial ( Vezi tabelul nr. III 11 ).
 Îmbunătățirea staticii și mersului – Se observă îmbunătățirea stațiunii unipodale, care în
stadiul inițial era imposibilă, la testarea finală devenind posibilă , iar mersul se poate executa
fară sprijin, față de stadiul inițial ( Vezi tabelul nr. III 14 ).

67
Obiectivele stabilite la începutul programului de recuperare au fost îndeplinite, iar
pacientul și -a reluat treptat activit ățile practicate înaintea traumatismului. Durata de recuperare a
fost mai indelungată datorit ă leziunii asociate ( ruptura LIA ).
Subiectul numarul 2 ( M. M. ), diagnosticat cu Ruptură de menisc drept extern , începe
recuperarea la data de 12.09.2013 . Datele măsurătorilor au fost prezentate în capitolul III al
cercetării.
După aplicarea programului de recuperare s -au constatat următoarele :
 Scaderea durerii î n articulația genunchiului de la valori cuprinse în tre 1 și 3, la valori de 0 -1;
 Redoarea articulară a genunchiului traumatizat a fost recuperată în totalitate;
 Creștere a volumului muscular;
 Starea fizică și psihică s -a îmbunătățit semnificativ.

Datorită tipului de intervenție suferit ( meniscectomie nea rtroscopică ), recuperarea a
decurs pe o perioadă de timp mai îndelungată, intervenția fiind una care provoacă mai multe
daune în articulația genunchiului, iar organismul are nevoie de mai mult timp pentru a se
recupera.

Subiectul numarul 3 ( B. L. ), a fost diagnosticat cu Leziune cu traiect vertical corn
posterior menisc drept extern și începe programul de recuperare la data de 20.09.2013.
Masurătorile efectuate au fost reprezentate în tabelele din capitolul anterior.
Dintre toți cei trei pacienți , acesta s -a recuperat într -un interval de timp scurt, în
aproximativ 5 săptămâni observându -se o recuperare completă, pacientul putându -și relua
activitatea sportivă.
La fel ca în cazul cerlorlalți pacienți s -au constatat :
 Diminuarea durerii;
 Creșterea amplitudinii de mișcare;
 Creșterea masei musculare;
 Îmbunătațirea stării generala de sănătate.

68
În concluzie, se poate spune că programul de recuperare s -a dovedit a fi eficient, deficitul
funcțional al genunchiului fiind recuperat în totalitate.
IV. 2. Reprezentarea grafică a rezultatelor
Graficele următoare conțin rezultatele măsurătorilor efectuate asupra celor trei subiecți /
pacienți în cele trei etape de testare.
Subiectul n r. 1
Graficul nr. IV 1 – Evoluția circumferințelor m.i. afectat ( cm )

Graficul nr. IV 2 – Evoluția circumferințelor m .i. sănătos ( cm )

30313233343536373839404142434445
Circumferința
mediorotuliană
în cm Circumferința
suprarotuliană în
cm Circumferința
subrotuliană în
cm
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală
30313233343536373839404142434445
Circumferința
mediorotuliană
în cm Circumferința
suprarotuliană în
cm Circumferința
subrotuliană în
cm
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală

69
Graficul nr. IV 3 – Evoluția mișcării de flexie ( ° ) a genunchiului traumatizat

Graficul nr. IV 4 – Evolu ția durerii spontane

Graficul nr. IV 5– Evoluția durerii provocate

0102030405060708090100110120130
Activ Pasiv
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală
0123
La mers pe
teren platLa mers pe
scăriÎn repaus
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală
0123
Mobilizarea
rotuleiInterlinia
articularăSuprarotulian
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală

70
Subiectul n r. 2
Graficul nr. IV 6 – Evoluția circumferințelor m.i. afectat ( cm )

Graficul nr. IV 7 – Evoluția circumferințelor m.i. sănătos ( cm )

303132333435363738394041424344454647484950
Circumferința
mediorotuliană
în cm Circumferința
suprarotuliană
în cm Circumferința
subrotuliană în
cm
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală
303132333435363738394041424344454647484950
Circumferința
mediorotuliană
în cm Circumferința
suprarotuliană
în cm Circumferința
subrotuliană în
cm
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală

71

Graficul nr. IV 8 – Evoluția mișcării de flexie ( ° ) a genunchiului traumatizat

Graficul nr. IV 9 – Evoluția dur erii spontane

Graficul nr. IV 10 – Evoluția durerii provocate

0102030405060708090100110120130
Activ Pasiv
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală
0123
La mers pe teren
platLa mers pe scări În repaus
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală
0123
Mobilizarea rotulei Interlinia articulară Suprarotulian
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală

72
Subiectul n r. 3
Graficul nr. IV 11– Evoluția circumferințelor m.i. afectat ( cm )

Graficul nr. IV 12 – Evoluția circumferințelor m.i. sănătos ( cm )

303132333435363738394041424344454647484950
Circumferința
mediorotuliană în
cm Circumferința
suprarotuliană în
cm Circumferința
subrotuliană în cm
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală
303132333435363738394041424344454647484950
Circumferința
mediorotuliană în
cm Circumferința
suprarotuliană în
cm Circumferința
subrotuliană în cm
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală

73
Graficul nr. IV 13 – Evoluția mișcări i de flexie ( ° ) a genunchiului traumatizat

Graficul nr. IV 14 – Evoluția durerii spontane

Graficul nr. IV 15 – Evoluția durerii provocate

0102030405060708090100110120130
Activ Pasiv
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală
0123
La mers pe teren
platLa mers pe scări În repaus
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală
0123
Mobilizarea rotulei Interlinia articulară Suprarotulian
Etapa inițială
Etapa intermediară
Etapa finală

74
IV.3 Concluzii și recomandări
În fiecare etapă a cercetării s -au urmarit în permanență îndeplinirea obiectivel or propuse
și confirmarea ipotezelor.
În final s -a dovedit ca utilizarea tehnicilor kinetice cât mai precoce, selectate, asamblate
și aplicate înfuncție de particularitățile fiecărui caz în parte, contribuie la diminua rea redori lor
articulare postimobiliz are și că r ealizarea unei evaluări cât mai exacte și mai complete contribuie
la stabilirea certă a diagnosticului funcțional .
În cadrul programului recuperator s-au folosit cele mai eficinete tehnici și metode care să
permită o recuperare rapidă post traumatică. Programul de recuperare a fost aplicat precoce și în
mod corect, dovedindu -se eficient în cazul tuturor subiecților / pacienților.
Pacienților li se recomandă să aibă activitate fizică după terminarea programului
recuperator și să respecte regulil e de igienă ortopedică a genunchiului :
 Menținerea greutății corporale cât mai aproape de greutatea ideală ;
 Evitarea ortostatismului prelungit ;
 Evitarea mersului pe teren accidenta t;
 Evitarea traumatismelor directe: lov iri, căzături, stat în genunchi ;
 Evitarea pozițiilor prelungite în flexie maximă ;
 Reluarea treptată a activităților .

75
Bibliografie
Cărți de specialitate:
1) Baciu Clement ( 1981 ), Anatomia funcțională a aparatului locomotor , Bucureș ti:Editura
Medicală
2) Drosescu Paula ( 2002 ), Anatomia a paratu lui locomotor , lași: Editura Venus
3) Pasztai Zoltan ( 2001 ) , Kinetoter apia în recuperarea func țională posttraumatică a
aparatului locomotor , Oradea: Editura Universității
4) Papilian Victor ( 1974 ), Anatomia omului, Vol. 1 , București: Editura Editura D idactică și
Pedagogică
5) Sidenco Elena Luminița ( 2005 ), Ghid practic de evaluare articulară și musculară în
kinetoterapie , Bucuresti: Editura fundației romane de mâine
6) Sbenghe Tudor ( 1987 ), Kinetologie profilactic ă, terapeutic ă și de recuperare , București:
Editura Medical ă
7) Sbenghe Tudor ( 1981 ), Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor ,
București: Editura Medicală

Articole de specialitate:
1) Beaufils P. Meniscal lesions. Rev Trat 1998;48(16):1773 -79.
2) Englund M, Roos EM, Roos HP, Lohm ander LS. Patient -relevant outcomes fourteen years
after meniscectomy: influence of type of meniscal tear and size of resection. Rheumatology
(Oxford). 2001;40:631 -9
3) Haemer JM, Wang MJ, Carter DR, Giori NJ. Benefit of single -leaf resection for horizontal
meniscus tear. Clin Orthop Relat Res. 2007;457:194 -202
4) Bone Joint Surg Br December ( 2006 ), vol. 88 -B no. 12 1549 -1556
5) Kim JM, Bin SI, Kim E. Inframeniscal portal for horizontal tears of the meniscus.
Arthroscopy. 2009;25:269 -73
6) Kim SJ, Park IS. Arthroscop ic resection for the unstable inferior leaf of anterior horn in the
horizontal tear of a lateral meniscus. Arthroscopy. 2004;20 Suppl 2:146 -8
7) Nils Oretorp, Dept. of Surgery, Linkoping University, S -581 85 Idinktiping, Sweden

76
8) Schimmer RC, Brulhart KB, Duff C, Glinz W. Arthroscopic partial meniscectomy: a 12
years follow up and two steps eval uation of the long term course.
Arthroscopy1998;14(2).136 -42.
9) Smillie. Injuries of knee joint. Fifth edition. Edinburgh: Churchill Livingstone; 1978.
10) The Permanente Medi cal Group, ( 2009 ), Regional Health Educationand Physical Therapy

Bibliografie electronică

1) http://www.prostemcell.org/recuperare -si-reabili tare-medicala/programul -kinetic -in-tvm-
acut.html
2) http://www.scribd.com/doc/200934955/recuperarea -genunchiului

Galerie Foto

1) http://www.bjj.boneandjoint.org.uk/content/88 -B/12/1549/F2.large.jpg
2) http://www.bing.com/images/search?q=genu+varus+knee&qs=AS&form=QBIR&pq=genu+
varus&sc=8 –
10&sp=4&sk=AS3#view=detail&id=C4941BD4B0A8EA0AC9B7C19A58E13E04CA1AFA
32&selectedIndex=4
3) http://www.bing.com/images/search?q=genu+flexum+&go=Submit&qs=n&form=QBIR&pq
=genu+flexum+&sc=0 -8&sp=-
1&sk=#view=detail&id=5BC34A4B3A73966DF408510A4C117B6F4D58D63B&selectedIn
dex=0
4) http://blog.vitaclub.ro/extensia -picioarelor -la-aparat/extensia -picioare lor-la-aparat/
5) http://www.doctorortoped.ro/images/upload/Detaliu_meniscectomie.png
6) http:/ /www.doctorortoped.ro/images/upload/Artroscopia_genunchi.png
7) http://www.doctorortoped.ro/images/upload/Detaliu_meniscectomie.png

77
8) http://www.doctorortoped.ro/images/upload/Artroscopia_genunchi.png
9) http://w ww.farmamed.ro/enciclopedie_medicala/afectiuni_ale_sistemului_muscular_si_osos/
data_files/enciclopedie/poza_1_51.jpg
10) https://www.google.ro/search?q=artroscopie&rlz=1C1CHWA_enRO571RO571&espv=210
&es_sm=93&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=7rw2U6PlCsOu7Abn5YDACg&ved=0CA
gQ_AUoAQ&biw=1218&bih=695#facrc=_&imgdii=_&imgrc=bTQom4x9P zH34M%253A
%3BnUMniO7q75C6sM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.sfatulmedicului.ro%252Fexter
nal%252Fuploads%252Fgalerii_foto%252F350%252FArtroscopie_genunchi_ –
_procedura_1.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.sfatulmedicului.ro%252Fgalerii –
foto%252Fartroscopia -investigatie -invaziva_350%3B400%3B320
11) https:/ /www.google.ro/search?newwindow=1&rlz=1C1CHWA_enRO571RO571&es_sm=12
2&tbm=isch&sa=1&q=testul+Appely&oq=testul+Appely&gs_l=img.3…5221.6677.0.7333.6
.6.0.0.0.0.412.1027.0j5j4 –
1.6.0….0…1c.1.46.img..6.0.0.2LxwaMegCS0#facrc=_&imgrc=Ql_mttj1EWJsfM%253A%3
BPR8 X0Un0mFP6aM%3Bhttp%253A%252F%252Fimg.medscape.com%252Ffullsize%252
Fmigrated%252F408%252F520%252Fmos5701.ryu.fig03.jpg%3Bhttp%253A%252F%252F
www.medscape.com%252Fviewarticle%252F408520_4%3B400%3B242
12) https://www.google.ro/search?q=mcmurray+test&newwindow=1&rlz=1C1CHWA_enR O57
1RO571&es_sm=122&tbm=isch&imgil=NgCGZstlsXfLdM%253A%253Bhttps%253A%25
2F%252Fencrypted –
tbn2.gstatic.com%252Fimages%253Fq%253Dtbn%253AANd9GcSOYhdsskAaiBwasIeLEl
NKKPzlJj2Yp_CMqhNmqVrUrsxEQubH%253B341%253B417%253BPR8X0Un0mFP6aM
%253Bhttp%25253A%25252F%25252F www.medscape.com%25252Fviewarticle%25252F4
08520_4&source=iu&usg=__OlwDQNrpbSUuJJ3HCqarnlPnoIs%3D&sa=X&ei=UDCUU –
rhDJHA7Abr1YDAAw&ved=0CC4Q9QEwAg&biw=1360&bih=624#facrc=_&imgdii=_&i
mgrc=NgCGZstlsXfLdM%253A%3BPR8X0Un0mFP6aM%3Bhttp%253A%252F%252Fim
g.medscape.c om%252Ffullsize%252Fmigrated%252F408%252F520%252Fmos5701.ryu.fig
05.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.medscape.com%252Fviewarticle%252F408520_4
%3B341%3B417
13) http://www.prostemcell.org/recuperare -si-reabilitare -medicala/programul -kinetic -in-tvm-
acut.html

78
14) http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/18/Patella_ant.jpg