ANALIZA COMPARATIV A INDICLOR CALITATIVI LA RECOLTAREA PLANTELOR FURAJERE [311759]

ANALIZA COMPARATIV A [anonimizat], Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România, e-mail: [anonimizat]; [anonimizat].

REZUMAT

În urma studiilor și cercetărilor făcute în cadrul prezentei lucrări, s-a încercat să se evidențieze indicii calitativi ai procesului de recoltare a furajelor cât și a [anonimizat] a fost de a [anonimizat].

[anonimizat] o bună desfășurare a activității agricole în acest domeniu.

S-a constat ca respectarea reglajelor, a [anonimizat], scad uzura organelor active si cresc randamentul.

[anonimizat], Recoltare, Furaje

ANALIZA COMPARATIV A [anonimizat], Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România, e-mail: [anonimizat]; [anonimizat].

ABSTRACT

As a [anonimizat], [anonimizat].

In addition to the analysis of the indices must be complied with the technical rules provided by the manufacturer for the protection of the environment and for a good development of the agricultural activity in this field.

[anonimizat], less wear of the active components and increase the efficiency.

Keywords:

Analysis, [anonimizat], Feeds

Capitolul I

Generalități privind plantele furajere

Suprafața de pajiști din țara noastrã de peste 4,9 [anonimizat] 34% din suprafața agricolã, constituie un important patrimoniu național cu funcție productivã la care se adaugã [anonimizat]ã și peisagisticã a mediului ambiant.

Aportul pajiștilor la producția de furaje necesare dezvoltãrii zootehniei are o importanțã deosebitã, deoarece un furaj cu o compoziție floristicã bunã, cu o [anonimizat] o compoziție echilibrată în proteinã, vitamine, sãruri și alte substanțe constituie hrana de bază a rumegãtoarelor.

Pentru un crescãtor de animale din zona colinarã sau montanã este foarte important ca pe suprafața de pajiști pe care o exploatează sã-și asigure necesarul de furaj pentru întregul an calendaristic. Problema nu este simplã deoarece, odatã [anonimizat]ãrul de zile necesare întreținerii animalelor în stabulație pe timpul iernii. Astfel, la altitudini de peste 900 m, perioada de stabulație pe timpul iernii este egalã cu cea de pășunat.

Recoltarea, [anonimizat].

[anonimizat]gătirea și conservarea sub formă de fân a furajelor de pe pajiști și din culturile furajere constă în realizarea unui produs final cu o valoare alimentară cât mai apropiată de cea inițială a furajului verde, plecându-se de la premisa că acesta îndeplinește condițiile unui furaj de foarte bună calitate, atât în ceea ce privește compoziția sa botanică (amestec echilibrat de graminee cu leguminoase perene), cât și în cea referitoare la fenofaza de recoltare.

Capitolul II

2. Factorii care influențează producția si calitatea

Cantitatea și calitatea fânului obținut pe pajiști depind în mare măsură de o serie de factori și anume:

Producția și compoziția floristică inițială a furajului (la cosire);

Epoca de recoltare (fenofaza de recoltare);

Durata perioadei de recoltare și pregătire a fânului;

Procedeul de recoltare, pregătire și conservare a fânului;

Calitatea și gradul de executare mecanizată a lucrărilor de recoltare și

pregătire a furajelor sub forma de fân.

Astăzi, prin măsuri de intensivizare corespunzătoare (crearea condițiilor optime de dezvoltare a plantelor), s-a ajuns să se recolteze chiar 5-6 cicluri pe an, realizându-se producții de 10…12t SU/ha. De asemenea, calitatea furajelor s-a îmbunãtãțit considerabil, realizându-se compoziții floristice optime între graminee și leguminoase, ceea ce permite obținerea frecventã a producțiilor de lapte de 3500…4000 l pe an și cap de vacã furajatã, fãrã aport de furaje concentrate.

Epoca optimă de recoltare este acea perioadă de dezvoltare a plantelor când se realizează cel mai bun raport între calitate și cantitate. Epoca optimã de recoltare este în faza de înspicare, pentru gramineele perene, respectiv în faza de îmbobocire pentru leguminoasele perene. În cazul amestecurilor complexe, epoca optimã de recoltare este datã de specia dominantã. Epoca optimã de recoltare dureazã maxim 8…10 zile.

Prin recoltarea, pregătirea și conservarea sub formă de fân apar o serie de pierderi calitative și cantitative chiar în condițiile în care furajul verde, cu compoziție botanică foarte bună, este cosit în epoca optimă. Reducerea pierderilor calitative în procesul de recoltare, pregătire și conservarea a fânului este posibilă prin scurtarea,pe cât posibil,a duratei scurse de la începutul recoltării (cosirii) până la obținerea fânului la umiditatea de păstrare.

Furajul verde, proaspăt cosit, conține o cantitate mare de apă, cuprinsă în general între 70 și 85 %. Scurtarea duratei de recoltare, pregătire și conservare a furajelor sub formă de fân este posibilă prin reducerea cât mai rapidă a umidității inițiale (de la cosire) a furajului, astfel ca aceasta să ajungă în final sub 18 %. Realizarea acestui obiectiv implică de fapt facilitarea evaporării acestei cantități uriașe de apă din masa verde.

Pentru reducerea timpului de uscare și implicit a pierderilor de substanțe nutritive s-au dezvoltat mai multe procedee de recoltare, pregătire și conservare a fânului. Printre aceste procedee de uscare a furajelor enumerăm: uscarea tradițională (naturală) pe miriște; uscarea pe suporți; uscarea furajelor prin ventilare cu aer rece; uscarea furajelor prin ventilarea cu aer cald; uscarea furajelor verzi prin deshidratare termică în stații speciale de uscare și brichetare etc. Pierderile cele mai mari de substanțe nutritive se obțin la uscarea tradițională pe miriște a fânului. Aceste pierderi ajung, în caz de vreme nefavorabilă, chiar la 50-60 %, timpul de uscare crescând la peste 6-8 zile. Cele mai mici pierderi, de 4-5 %, figura 1, se obțin în cazul deshidratării furajelor verzi în stații speciale de uscare și brichetare.

Chiar dacă procedeul de deshidratare a furajelor verzi în stații speciale de uscare și brichetare realizează cele mai mici pierderi de substanțe nutritive și este și cel mai puțin dependent de condițiile atmosferice (de vreme) din timpul recoltării, el nu s-a răspândit la noi din următoarele motive: necesită consumuri specifice ridicate de combustibili; reclamă fonduri de investiții ridicate (pentru construirea și achiziționarea instalațiilor speciale care au prețuri ridicate). Din acest motiv, cele mai accesibile pentru condițiile din țara noastră sunt tehnologiile în care fânul se usucă în două etape. În prima etapă fânul se usucă pe miriște până la umiditatea de 35-45 % după care se așează pe fânare sau platforme de uscare unde, în cadrul etapei a doua, se face definitivarea uscării prin ventilare cu aer rece sau cald până la umiditatea de păstrare (sub 18 %).

Figura 2.1 Continutul de substante nutritive al fânului uscat prin diverse procedee

Alãturi de factorii analizați anterior (compoziția floristicã, epoca și perioada optimă de recoltare; tehnologia de recoltare pregătire și conservare) alți doi factori importanți, care influențeazã direct cantitatea și valoarea nutritivă a fânului obținut, îi constituie calitatea și

gradul de executare mecanizatã a operațiilor din cadrul tehnologiei de recoltare. Prin executarea unor lucrãri conforme cu cerințele agrotehnice și cu randament ridicat se obțin atât producții înalte de furaje, cât și un fân de calitate superioarã. Producțiile ridicate se explicã pe de o parte prin reducerea pierderilor de furaje la recoltare, iar pe de altã parte prin creșterea numãrului ciclurilor de recoltare ca urmare a diminuării perioadei de recoltare (scursã de la începutul cosirii plantelor și pânã la depozitarea fânului). Calitatea fânului obținut se îmbunãtãțește pe de o parte prin reducerea duratei de menținere pe sol a furajului dupã cosire, iar pe de altã parte prin executarea lucrãrilor la un înalt nivel de calitate.

Cositul plantelor, fãrã pierderi și cu randament ridicat (capacitate de lucru mare), la înãlțimi optime de tãiere de 4…6 cm pe fânețele naturale, respectiv de 5…8 cm pe fânețele cultivate, conduc la creșteri importante de producție și la încadrarea în epoca optimã de recoltare sau chiar la scurtarea acesteia.

Cositul, combinat cu strivitul sau cu frântul tulpinilor, influențeazã atât încadrarea în epoca optimã de recoltare, cât și durata necesarã uscãrii furajului. Rãvãșitul, întorsul și adunatul în brazde a furajului contribuie direct la reducerea duratei de menținere pe sol a furajului dupã cosire și deci asupra calitãții fânului obținut. Adunatul în brazde cu pierderi reduse (de plante sau frunze) permite, atât creșterea producției, cât și a calitãții fânului obținut.

Adunatul din brazdã, încãrcatul și transportul furajului la locul de depozitare influențeazã în mod hotãrâtor cantitatea și calitatea fânului prin pierderile de furaj și prin durata de executare a acestei lucrãri. De asemenea, așezatul pe șirã sau pe instalațiile de uscare a furajelor, cât și operația de definitivare a uscãrii, influențeazã încadrarea în epoca optimã de recoltare prin capacitãțile de lucru ale acestora, care trebuie sã se încadreze optim în fluxul tehnologic (fãrã blocãri ale acestuia ).

Un alt factor, panta terenului, produce o serie de deranjamente tehnice și funcționale ale agregatelor de recoltat și pregătire a furajelor, fenomene ce se resfrâng negativ asupra calitãții și capacitãții de lucru, siguranței în exploatare, puterii de acționare necesare, stãrii covorului vegetal al pajiștii, cheltuielilor cu energia și materialele etc.

Referitor la calitatea procesului de lucru, operațiile cele mai afectate de pantã din cadrul tehnologiei de recoltare și pregătire a furajelor sunt cositul, respectiv cositul, condiționatul și lãsatul în brazde pe miriște.

Vitezele de lucru relativ mici, impuse de siguranța la lucrul pe terenurile în pantă, conduc la: tăierea necorespunzătoare a plantelor datorită înfundării aparatelor de tăiere (în special a celor cu degete) din cauza nedescărcării corespunzătoare de plantele tăiate; tocarea suplimentară a plantelor tăiate (în special la aparatele de tăiere rotative) din cauza raportului mic dintre viteza de lucru și viteza de tăiere. La lucrul pe linia de pantă, datorită modificării unghiului dintre planul tăișului aparatului de tăiere și tulpina plantelor, tăierea nu se mai execută în condiții optime, rezultând înălțimi de tăiere ridicate și plante netăiate datorită înfundărilor. Și în cazul lucrului pe curba de nivel apar înfundări datorită alunecării spre aval a plantelor tăiate. Din cauza fluxului neuniform al plantelor cosite, panta influențează negativ și funcționarea echipamentelor de condiționat.

Pentru o analizã mai sugestivã a influenței pantei asupra capacitãții de lucru pornim de la relația de determinare a capacitãții orare de lucru reale:

Wag 0,36 Bl vl ks 0,36 CB B Cv vt ks , în [ha/h], unde:

– Bl este lãțimea realã de lucru în [m];

– CB este coieficientul de utilizare a lãțimii teoretice de lucru;

– B este lãțimea teoreticã de lucru în [m];

– vl este viteza realã de lucru în [m/s];

– Cv este coieficientul de folosire a vitezei teoretice de lucru;

– vt este viteza teoreticã de lucru a agregatului în [m/s];

– Ks este coeficientul de folosire a timpului schimbului.

Toți factorii care participã la relația de mai sus sunt influențați de panta terenului. Lãțimea teoreticã de lucru B este mai micã la mașinile destinate lucrului pe pantã datoritã condițiilor specifice de lucru (teren cu denivelãri, pantã variabilã etc.). Coeficientul de utilizare a lãțimii teoretice de lucru CB este mai mic datoritã, în special, a derapãrilor laterale care impun, între douã treceri consecutive a agregatelor, zone de suprapunere mai mari pentru evitarea

greșurilor (a porțiunilor nelucrate). Viteza realã de lucru vl se micșoreazã odatã cu creșterea pantei, micșorare impusã pe de o parte de siguranța lucrului pe pantã, iar pe de altã parte de creșterea patinãrii roților motoare, respectiv a derapãrii laterale a roților agregatului. Din motive de lucru în siguranțã pe pante, vitezele de deplasare se limiteazã la valori maxime de 12 km/h pe pante mai mici 110(20%), de 7 km/h pe pante de 110…170 (20…30%) și de 5 km/h pe pante mai mari de 170 (30%). Coeficientul de folosire a timpului de lucru al schimbului Ks se micșoreazã datoritã creșterii timpilor necesari întoarcerii la capete, parcursurilor în gol impuse de configurația terenului, schimbãrii locului de muncã, deplasãrii de la bazã la parcelã, deplasãrii de la o parcelã la alta etc.

Siguranța lucrului scade datorită faptului că stabilitatea transversalã și longitudinalã a agregatelor se micșoreazã odatã cu creșterea pantei terenului datoritã componentelor forțelor îndreptate spre aval, neuniformitãții pãrții carosabile (terenului), oscilațiilor punții directoare (a tractorului sau șasiului autopropulsat ), formei si stãrii anvelopelor, aderenței etc. Cercetãrile fãcute în acest domeniu privind execuția lucrărilor pe terenuri în pantã au permis stabilirea unghiului pantei maxime de lucru a agregatelor, acesta fiind mai mic decât jumãtate din unghiul de stabilitate staticã.

Puterea necesară de acționare se majorează odată cu panta, ca urmare a creșterii puterii necesare urcării pantei (învingerii rezistenței la urcare), putere dată de relația:

, în [kW], unde:

– mt este masa totalã a agregatului în [kg];

– g este accelerația gravitaționalã în [m/s2];

– α este unghiul pantei în grade;

– vl este viteza de lucru în [m/s].

În figura 2.2 este reprezentatã variația rezistenței la urcare în funcție de unghiulpantei.

Cu cât unghiul pantei este mai mare, cu atât și rezistența și puterea necesarã urcãrii pantei sunt mai mari, fapt ce conduce la diminuarea puterii disponibile pentru acționarea în lucru a mașinilor agricole (de tracțiune și de acționare prin priza de putere), conform bilanțului de putere al agregatului.

Figura 2.2 Variația rezistenței la urcare în funcție de valoarea pantei terenului

Ca urmare a patinării și derapării, peste limitele admise, a roților agregatelor la lucru pe terenuri în pantă, se produce o depreciere a covorului vegetal prin decopertări ale stratului de țelină.

Mãrimea și frecvența deranjamentelor (decopertărilor) din covorul vegetal depinde de mãrimea pantei, de sistemul de rulare al sursei energetice, de presiunea realizatã pe sol de sistemul de rulare și de roțile mașinii agricole, de grosimea și consistența stratului de țelinã, de tipul de sol, de portanța pajiștii respective, de umiditatea solului la efectuarea lucrãrii etc.

Pe terenurile în pantă aceste deteriorări ale covorului ierbos sunt extrem de dãunãtoare, deoarece ele constituie focare de declanșare a fenomenelor de eroziune a solului.

Pe de altã parte tasarea produsã de roțile agregatului precum și de patinele care se sprijinã pe sol ale mașinilor agricole conduce la modificarea structurii solului, ceea ce înrãutãțește permeabilitatea și capacitatea de reținere a apei. Drept urmare apa provenitã din precipitații și din topirea zãpezilor nu se mai infiltreazã și curge la vale, antrenând particule de sol și provocând eroziunea acestuia. Fenomenul este accentuat mai ales când se lucreazã pe linia de pantã, urmele lãsate pe sol de roți sau patine constituind mici rigole incipiente de scurgere a apei.

Creșterea puterii necesare acționãrii agregatelor pe terenurile în pantã conduce implicit la creșterea consumului specific de carburanți, deci și a cheltuielilor cu energia. Prin urmare odatã cu creșterea pantei se mãresc cheltuielile materiale. Aceasta se explicã prin faptul cã pentru a lucra pe panta cuprinsã între 90(16%) și 200(36%) surselor de energie și mașinilor

agricole standard li se fac a serie de adaptãri și modificãri (greutãți suplimentare, cadre de

rezistențã, roți jumelate, prize de putere și mecanisme de suspendare frontale, roți de copiere, etc), iar pentru pante mari, de pânã la 310(60%), s-au realizat surse de energie și mașini agricole specializate al cãror preț este mai mare cu cel puțin 30 % decât al celor clasice.

Capitolul III

3. Aspecte privind procesul de uscare a furajului pe miriște

Așa cum s-a menționat furajul verde la cosire conține o cantitate mare de apă, cuprinsă în general între 70 și 85 %. Pentru păstrarea peste iarnă el trebuie supus procesului de uscare, astfel ca umiditatea lui să fie redusă sub 18 %. Cantitatea reală de apă care trebuie eliminată din furaj pentru a se obține un fân cu umiditatea de păstrare sub 18 % se calculează cu relația:

ma ui u p mi , în [kg], unde:

100 u p

ma – reprezintă masa de apă care trebuie eliminată din furaj în [kg]; ui – reprezintă umiditatea inițială (la cosire) a furajului în [%];

up – umiditatea finală de păstrare a fânului (mai mică de !8 %) în [%]; mi – masa inițială la recoltare a furajului verde în [kg].

Astfel, de exemplu, dintr-o tonă de furaj recoltat la umiditatea de 80% trebuie extrasă, prin uscare, o cantitate de 759 kg de apă pentru a se ajunge la umiditatea de păstrare, de 17 %.

Umiditatea furajului (inițială sau pe parcursul uscării plantelor) se determină astfel: se cântărește o probă de 200 grame din furajul respectiv, se pune într-un săculeț de tifon după care se introduce într-o etuvă la temperatura de 1050 C, unde se ține timp de trei ore. Se scoate din etuvă și după ce s-a răcit se cântărește.

Umiditatea furajului rezultă din relația:

200 m pu ,în [%], unde:

2

uf – reprezintă umiditatea furajului în [%];

mpu – reprezintă masa probei rezultată după uscare și răcire în [g].

Un rol foarte important în procesul de recoltare, pregătire și conservare a furajelor sub forma de fân îl au condițiile meteo din timpul recoltării. Acestea influențează atât prima etapă de uscare pe miriște, cât și etapa a doua de definitivare a uscării.

Eliminarea apei din furaj se bazeazã pe higroscopicitatea aerului atmosferic, adicã pe proprietatea lui de a se satura cu vapori de apã atunci când intră în contact sau este dirijat prin masa furajului.

Higroscopicitatea aerului este invers proporțională cu umiditatea sa relativã și este direct proporțională cu temperatura lui. Condițiile de uscare impuse de umiditatea relativă și temperatura aerului din timpul uscării sunt hotărâtoare pentru cedarea apei de către plante.

Figura 3.1 Echilibrul higroscopic al ierbii

de fâneață pentru temperaturi de 20-30 oC

Celula plantei cedează cu atât mai multă apă cu cât mai puternică este panta de evaporare dintre interiorul plantei saturat cu apă și aerul exterior nesaturat cu apă. Dacă nu există această pantă, atunci există un stadiu de echilibru, fără vreo acțiune de uscare, care se reflectă printr-un echilibru higroscopic (fig. 3). Aceasta este valabil pentru toate substanțele higroscopice, din care face parte și fânul. O acțiune puternică de extragere a umidității există, în special, la o saturație scăzută a aerului, deci la umiditatea relativă scăzută și la o temperatură ridicată a aerului.

Umiditatea relativă a aerului, denumită și grad de saturație, reprezintă partea de apă, pe care o conține aerul comparativ cu aceea, pe care aerul ar avea-o la temperatura existentă în stadiul de saturație, deci la 100 % umiditate relativă. Aerul mai cald poate prelua, la aceeași umiditate relativă, apă în cantitate mai mare decât aerul mai rece. La temperaturi sub 150 se contează doar pe o acțiune de uscare foarte scăzută. Aceasta explică dificultățile producerii fânului la ultima coasă (în toamnă). Cu cât se apropie mai mult de umiditatea finală de 20 %, cu atât mai mult uscarea depinde de vremea bună, cu o temperatură a aerului și umiditate relativă bine definite. De exemplu, la iarba de fâneață trebuie ca, la o temperatură a aerului de 300 C umiditatea relativă a aerului să coboare la cel puțin 67 %, pentru ca să se facă posibilă obținerea umidității de 20 %. La fel se poate întâmpla ca un fân aproape uscat să absoarbă din nou apă din aerul atmosferic, dacă umiditatea relativă a acestuia este prea mare. Relațiile explică influența ridicată pe care o are vremea asupra reușitei uscării pe miriște a fânului, în prima etapă. Într-o zi caldă, cu umiditatea aerului scăzută, fânul se usucă mai repede decât într-o zi rece cu umiditatea aerului ridicată. În timpul vremii fierbinți și uscate de vară fânul poate fi obținut prin uscare pe sol în două zile, pe când, în perioada rece și umedă de toamnă, timpul de uscare tradițională pe sol crește la 6 până la 8 zile (fig. 3.2).

Figura 3.2 Durata uscării naturale a fânului pe diferite condiții de vreme

În astfel de condiții meteo trebuie să se renunțe la pregătirea fânului prin uscarea tradițională pe sol, deoarece în perioade de uscare lungi cresc foarte mult pierderile de substanțe nutritive,

rezultând un fân de calitate inferioară.

Chiar și pe parcursul unei zile (24 ore) condițiile de uscare (evoluția umidității relative și temperaturii aerului) se schimbă continuu, așa cum sunt reprezentate, pentru o zi normală medie de vară, în figura 3.3.

Figura 3.2 Evoluția umidității si temperaturii pe timpul zilei si nopții

Condițiile cele mai bune de uscare sunt cele din timpul prânzului, când la temperatura ridicată a aerului predomină o umiditate scăzută a aerului.

Pe timpul nopții, umiditatea aerului poate să crească așa mult, încât fânul, aflat în stadiul avansat de uscare, să rețină din nou apă din aerul atmosferic, datorită efectului de rouă. De

aceea, când umiditatea plantelor a scăzut sub 45-50 % se procedează la strânsul în brazde pentru perioada de noapte. Strânsul are loc spre seară, înainte de creșterea peste 75 % a umidității relative a aerului. Prin această operație se diminuează considerabil suprafața de schimb a furajului care vine direct în contact cu aerul umed de pe timpul nopții. În ziua următoare operațiile de pregătire a furajului continuă numai după ce s-a evaporat apa de la suprafața brazdelor.

În plantele cosite procesul de uscare este îngreunat de închiderea stomatelor care intervine la cca 1-2 ore după cosire, apa rămasă trebuie să străbată cuticula care este mai puțin permeabilă. Totodată ritmul de uscare se reduce pe măsură ce crește concentrația de substanță uscată. În plus frunzele se usucă mult mai rapid decât tulpinile. Pe lângă aceste elemente de natură biologică, procesul de uscare este influențat și de caracteristicile brazdelor. În cazul brazdelor groase și dense, obținute în mod normal la recoltarea pajiștilor și culturilor furajere cu producție ridicată, circulația aerului și a căldurii are loc cu dificultate, straturile inferioare uscându-se mult mai greu.

Suprafața brazdei reflectă cca 20 % din radiația solară, energia rămasă fiind absorbită rapid la suprafață, astfel că la 2 cm în interior pătrunde numai jumătate, iar la bază doar 10 %. Totodată circulația aerului în interiorul brazdei este destul de redusă. Spre exemplu la o viteză a vântului de 2 m/s, la 10 cm deasupra solului curentul de aer nu depășește 0,2 m/s. În plus, umiditatea aerului din brazdă rareori scade sub 80 % în primele faze ale uscării. Drept urmare lucrările de pregătire a fânului trebuie să urmărească crearea condițiilor necesare accelerării ritmului de uscare uniformă, reducându-se astfel pierderile de substanțe nutritive prin respirație, scuturarea frunzelor și spălarea în cazul precipitațiilor.

Pregătirea plantelor furajere la cosire prin operații de strivire, frângere sau defibrare a tulpinilor accelerează uscarea și reduce diferențele ritmului de uscare între frunze și tulpini, micșorând pierderile prin scuturare. În condiții normale ritmul de evaporare este de aproximativ 0,4-0,5 kg apă/ kg SU/h, reducându-se la 0,1 în momentul în care stomatele sunt închise. Prin pregătirea plantelor la cosire (prin strivire, frângere sau defibrare) acest ritm se mărește la 0,7-0,9. Demn de reținut este totuși faptul că la furajele pregătite la cosire se înregistrează pierderi mai mari în caz de precipitații, o parte din substanțele nutritive fiind antrenate în apa de ploaie. Pierderile prin spălare sunt maxime în cazul aplicării operațiilor de pregătire prin strivire, respectiv prin defibrare. Operațiile de strivire și defibrare sunt recomandate numai la furajele bogate în leguminoase sau la culturile pure de leguminoase (lucernă, trifoi roșu, sparcetă etc.) deoarece la acestea există cele mai mari diferențe în ritmul de uscare între frunze și tulpini și implicit posibilitatea mai mare de scuturare a frunzelor. Operația de pregătirea a furajului prin frângere este recomandată și în cazul culturilor furajere în care predomină gramineele perene. Un alt avantaj al tuturor acestor operații de pregătire (condiționare) a furajului la cosire este acela că permit lăsarea furajului (după prelucrare) în brazde mai afânate, prin care circulă mai ușor aerul.

Evaporarea apei din furajul proaspăt cosit are loc în special la suprafața brazdei. Drept urmare dacă brazdele ocupă 1/2 din suprafața terenului, ele vor intercepta numai jumătate din radiația solară. Acest lucru sugerează oportunitatea răvășirii brazdelor imediat după cosire, caz în care se dublează ritmul de uscare în prima fază. Repetarea lucrării nu este necesară atâta timp cât umiditatea furajului nu a scăzut sub 60 % (cca 6 ore).

Uscarea în brazde este justificată doar în cazul brazdelor cu producție mică, a brazdelor de furaj condiționat în condiții meteo instabile sau când se urmărește numai pălirea în vederea conservării sub forma de semisiloz.

În momentul în care furajul își reduce umiditatea sub 40-50 %, se adună împreună două trei brazde.

Întorsul brazdelor determină o îmbunătățire a aerației și realizează transferul furajului pe suprafețele de teren mai uscate. Totodată aduce la suprafață straturile de material vegetal mai umed. Această operație se efectuează în cazul brazdelor nerăvășite, imediat ce stratul superior este pălit și ori de câte ori este necesar ca urmare a ploilor.

Capitolul IV

4. Mecanizarea lucrarilor de recoltare a plantelor furajere

4.1. Importanța mecanizãrii lucrãrilor de recoltare, pregătire și conservare sub formă de fân a furajelor

Cercetarea și practica agricolã au demonstrat cã, în aplicarea procedeelor de recoltare și pregătire a fânului, un rol primordial îl are gradul de executare mecanizatã a lucrărilor și operațiilor necesare.

Prin executarea unor lucrãri de calitate superioarã și cu randament ridicat se obțin atât producții sporite de furaje cât și un fân de calitate superioarã. Producțiile superioare se explicã pe de o parte prin reducerea pierderilor de furaje la recoltare, iar pe de altã parte prin mãrirea numãrului ciclurilor de recoltare ca urmare a reducerii epocii de recoltare (scursã de la începutul cosirii plantelor și pânã la depozitarea fânului). Calitatea fânului obținut se îmbunãtãțește pe de o parte, prin reducerea duratei de menținere pe sol a furajului dupã cosire, iar pe de altã parte prin executarea lucrãrilor la un înalt nivel de calitate.

Indiferent în ce zonã este amplasatã suprafața de fâneațã, mecanizarea lucrãrilor agricole are o importanțã deosebitã pentru:

– reducerea efortului fizic necesar;

– reducerea necesarului de forțã de muncã pe unitatea de suprafață și pe tona de fân;

– creșterea eficienței economice a procesului de producere a fânului;

– diminuarea diferenței dintre zona de șes și cea de deal și montanã privind condițiile de muncã și de viațã;

– reducerea tendinței de depopulare a zonelor colinare și montane;

– menținerea nealteratã a zonelor agroturistice prin promovarea unei agriculturi durabile.

Astãzi este de neconceput ca un fermier din zona colinarã sau montanã sã poatã trãi doar din veniturile realizate din agriculturã fãrã sã beneficieze de un grad ridicat de mecanizare a lucrãrilor. Doar mecanizarea permite realizarea unor capacitãți de lucru superioare cu un consum redus de forțã de muncã și de efort fizic.

Chiar și în cazul unui grad ridicat de mecanizare veniturile pe unitatea de suprafațã diferã în funcție de pantã, deoarece:

– producția scade odatã cu creșterea pantei;

costul lucrãrilor crește proporțional cu creșterea pantei – pe de o parte din cauza reducerii capacitãții de lucru odată cu creșterea pantei, iar pe de altã parte din cauza costului aferent mai ridicat al mașinilor specifice de lucru pe pantã.

De aceea în țãrile cu agriculturã dezvoltatã se practicã metoda compensãrii veniturilor obținute pe terenurile în pantã fațã de cele obținute pe terenurile situate pe șes, prin subvenționarea produselor realizate în funcție de pantã și zonã, arendarea cu taxe mici a terenurilor disponibile, acordarea de credite cu dobândã redusã și rambursabile pe termen lung pentru procurarea mașinilor și instalațiilor necesare, a animalelor etc.

4.2. Cerințe agrotehnice impuse mecanizării lucrărilor de recoltare, pregătire și conservare sub formă de fân a furajelor de pe pajiști

Cerințele agrotehnice și tehnologice ale lucrărilor de recoltare și pregătire a furajelor sub formă de fân sunt date pentru următoarele condiții de lucru

normale:

– fâneața care se recolteazã este bine nivelatã, curãțatã de mușuroaie, de vegetație lemnoasã, cioate, pietre și alte obstacole sau corpuri strãine;

– condiții agrometeorologice normale în timpul lucrului (umiditatea normalã a solului, lipsa precipitațiilor etc.);

– producția de masã verde sub 40 t/ha la cosit, respectiv sub 50 t/ha la cosit și condiționat (strivit, frânt, defibrat);

– distanța maximã de transport 5 km;

– înãlțimea miriștii de pe care se strâng brazdele sã nu depãșeascã 6 cm;

– umiditatea la strângerea în sau din brazde a fânului care are în compoziția sa leguminoase perene sã nu fie mai micã de 35 %;

– drumul de transport sã fie accesibil mijlocului de transport folosit.

Cerințele agrotehnice și tehnologice impuse lucrãrilor de recoltare, pregătire și conservare sub formă de fân a furajelor de pe pajiști sunt:

-sã permitã lucrul pe pantã pânã la 300(58%);

– tasarea solului de cãtre roțile agreagatului sã fie sub 250 kPa;

– patinarea maximã admisã la roțile motoare ale sursei energetice sã fie sub 15%;

– deraparea lateralã maximã admisã la roțile sursei energetice, la lucru pe curba de nivel, sã fie mai micã de 40 cm;

– înãlțimea de tãiere sã fie reglabilã în limitele 4…6 cm;

– sã copieze denivelãrile terenului pe lãțimea și pe direcția de lucru;

– pierderile ca urmare a plantelor netãiate sã nu depãșeascã 1%;

– furajele cosite sau condiționate sã fie lãsate în brazde afânate și continue pe miriște în vederea accelerării uscãrii;

– sã lucreze fãrã înfundãri indiferent de starea culturii (producție ridicată, umiditatea plantelor, lan culcat, încurcat sau îmburuienat, talia mare a plantelor etc.);

– sã nu producã tocarea suplimentarã a plantelor la tăiere (fragmente cu lungimea sub 10cm ), procentul maxim admis fiind 1%;

– sã nu murdãreascã cu sol plantele tãiate, răvășite, strânse în brazde sau adunate din brazde (prin antrenarea de organele de lucru ale mașinilor, echipamentelor tehnice și tractoarelor de agregare; prin călcarea de roțile mașinilor, echipamentelor și tractoarelor de agregare a lanului sau furajelor recoltate etc.);

– pierderile de fân la adunatul în brazdã, respectiv la strânsul din brazdă și încărcatul în mijloacele de transport sã fie mai mici de 3%;

– pierderile de frunze la rãvãșit, întors și adunat în brazde a leguminoaselor sã fie mai mici de 20%;

– sã permitã formarea de brazde de fân uniforme cu lãțimea constantã cuprinsã între 0,9 și 1,6 m;

– sã facã rãvãșirea uniformã pe miriște a furajelor, realizând uniformitãți de împrãștiere de minim 95%;

– gradul mediu de umplere cu furaj a benei la fiecare ciclu sã fie minim 90%;

– sã permitã strângerea și încãrcarea brazdelor de fân a cãror masã pe metru liniar de până la 7 kg/m;

– sã copieze denivelãrile terenului;

4.3. Factorii care influențeazã dezvoltarea mecanizãrii lucrãrilor de recoltare,

pregătire și conservare a fânului

Dintre factorii care influențeazã dezvoltarea mecanizãrii lucrãrilor de recoltare, pregătire și conservare a fânului un rol însemnat îl au:

-mărimea și puterea financiară a fermelor;

-condițiile de lucru în care este amplasată cultura de recoltat;

-gradul de intensivizare a producției;

-distanța și rețeaua de drumuri de la fermã la parcela de lucru;

-nivelul de asigurare a utilităților;

-asigurarea cu forțã de muncã în perioada recoltãrii.

Mărimea și puterea finaciară a fermelor sunt factori hotărâtori asupra nivelului și gradului de mecanizare al recoltării, pregătirii și conservarii fânului. Astfel, fermele mari și cu putere finaciară importantă își pot permite un nivel de dotare cu mașini agricole performante, complexe cu care se pot mecaniza, cu indici de lucru ridicați, (indici calitativi de lucru foarte buni, capacitate de lucru mare, consum specific redus etc.) toate lucrările din cadrul tehnologiei de recoltare, pregătire și conservare a fânului. La polul opus se găsesc fermele mici, cu putere financiară scăzută, cum sunt, din păcate, foarte multe exploatații agricole din țara noastră. Acestea nu-și pot permite decât într-o măsură foarte scăzută mecanizarea unora din operațiile necesare recoltării și pregătirii fânului. Singura cale posibilă de rentabilizare a acestor ferme mici este, fie formarea de asociații agricole, fie încheierea între fermierii vecini a unor convenții de achiziționare și utilizare în comun a mașinilor specifice necesare recoltării și pregătirii fânului.

Condițiile de lucru precum panta și orografia terenului își pun amprenta asupra sistemei de mașini folosite. În funcție de pantă se folosesc mașini clasice acționate cu tractoare sau mașini autopropulsate specializate pentru recoltarea furajelor pe terenuri în pantă. Orografia terenului joacă un rol primordial asupra mărimii mașinilor folosite, a lățimii de lucru etc.

Gradul de intensivizare a producției din zonele cu precipitații abundente și din zonele irigate, unde se obțin frecvent 5-6 cicluri de recoltare pe an, impune cerințe de mecanizare diferite față de zonele cu precipitații reduse, unde abia se poate obține unul maxim douã cicluri de recoltare pe an. Astfel, în zonele cu grad ridicat de intensivizare s-au impus mașinile cu performanțe tehnice ridicate care realizează recoltarea furajelor într-un timp cât mai scurt, timp care sã permitã obținerea unui numãr maxim de cicluri de recoltare pe an și a unui furaj de calitate, prin scurtarea la maxim a perioadei de menținere pe miriște a ierburilor dupã cosire, perioadã influențatã negativ de nivelul ridicat de precipitații.

Distanța pânã la parcela de recoltat influențeazã tipul și caracteristicile mașinilor de recoltat folosite. Astfel, pentru distanțe mari s-au impus mașini de transport furaje care au viteze și capacitãți de transport ridicate. Acestea permit scurtarea perioadei de recoltare. Pentru distanțe mici de la fermã la parcele viteza de transport nu are o importanțã deosebitã.

Rețeaua de drumuri de la fermã la parcelele de recoltat influențeazã în mod hotãrâtor dezvoltarea mecanizãrii lucrãrilor de recoltare a furajelor cât și metodele de recoltare folosite. În funcție de rețeaua de drumuri se aplicã diferite moduri de folosire a parcelelor, pe parcelele inaccesibile se practicã pãșunatul, în timp ce pe cele accesibile furajul se recolteazã. Tendința modernã de practicare a unei agriculturi durabile impune, din motive de protecție antierozionalã, un mod de folosințã mixt a suprafețelor de pajiști situate pe pantã ridicatã. Aceasta presupune alternarea metodelor de folosire prin pãșunat cu cele de cosire a furajelor. Ca urmare rezultã încã odatã necesitatea dezvoltãrii de mașini de recoltat care sã poatã lucra pe pante mari. Rețeaua de drumuri ca și starea acestora influențeazã și elementele constructive ce se folosesc la realizarea mașinilor agricole de recoltat, în special la cele folosite la transportul furajelor de la parcelã la fermã. Ea și-a pus amprenta asupra mãririi vitezei de transport și chiar a tendinței de folosire a suspensiei elastice pe punțile din fațã ale șasiurilor autopropulsate pentru pante.

Nivelul de asigurare a utilităților se referă la asigurarea energiei electrice, energiei termice (existența instalațiilor cu biogaz etc.), care joacă un rol hotărâtor asupra utilizării, sau nu, a instalațiilor de definitivare a uscării prin ventilare cu aer rece sau cald a fânului.

Asigurarea cu forțã de muncã manualã, disponibilã în fiecare fermã în perioada recoltãrii furajelor, influențeazã în mod hotãrâtor dotarea cu mașini agricole pentru recoltarea furajelor. Acolo unde forța de muncã manualã este redusã la minim, din motive de rentabilitate, cum este cazul fermelor mari cu putere financiară ridicată, nu se poate concepe execuția tuturor lucrãrilor de recoltare a furajelor decât printr-o mecanizare complexã. Aceasta se impune cu atât mai mult în fermele de vaci cu lapte unde recoltarea furajelor se suprapune lucrãrilor curente din fermã (furajare, muls, evacuare gunoi etc.).

Pe de altã parte tendința actualã de depopulare a zonelor de deal și montane situate pe pantã nu se poate contracara decât printr-o mecanizare completã și complexã a lucrãrilor din aceste zone și în special a celor de recoltat furaje, care sã permitã ușurarea muncii și diminuarea diferenței fațã de zonele situate pe terenuri orizontale.

4.4 Mașinile clasice

Figura 4.4.1 Aparate de tăiere cu miscare rectilinie alternativă

4.5 Organizarea execuției lucrărilor

Obținerea celor mai bune rezultate la aplicarea noilor tehnologii de recoltare, pregătire și conservare sub formă de fân a fu rajelor de pe pajiști depinde în primul rând de organizarea științifică a lucrului, astfel ca să se poată obține:

-încadrarea în epoca optimă de recoltare;

-scurtarea perioadei de recoltare și pregătire a fânului;

-reducerea pierderilor cantitative și calitative de furaje prin executarea unor lucrări de bună calitate;

-capacități de lucru ridicate;

-consumuri energetice specifice reduse.

O organizare eficientă a lucrului presupune în primul rând luarea celor mai adecvate măsuri pentru a respecta cu strictețe noile tehnologii.

4.6 Verificarea, întreținerea și revizia tehnică

4.7 Reglajele echipamentelor și mașinilor depozitarea furajului

Tipuri de prese de balotat

4.8 Verificarea funcționării în gol a organelor active ale mașinilor

Înainte de începerea lucrului se efectuează proba de funcționare în gol a mașinilor prin cuplarea prizei de putere a sursei energetice. Se verifică atent dacă organele în mișcare funcționează silențios, fără blocări, frecări etc.

După 3-5 minute de funcționare în gol se oprește motorul și se verifică:

– apariția încălzirilor în zonele de frecare ale cuțitelor la cositori. Încălzirile excesive în zonele de frecare ale cuțitelor indică reglări necorespunzătoare a jocurilor între părțile componente. Înlăturarea lor se face prin respectarea indicațiilor prescrise în paragraful referitor la reglaje;

-încălzirea elementelor transmisiilor (lagăre, transmisii cu lanțuri, curele și roți dințate, mecanisme de acționare etc.);

-încălzirile din zonele de frecare dintre organele în mișcare și părțile fixe ale mașinilor și echipamentelor.

Încălzirile excesive ale elementelor transmisiei sau a altor organe fixe sau în mișcare indică reglaje necorespunzătoare și se impune refacerea corespunzătoare a acestora.

4.9 Recomandări privind modul de exploatare a mașinilor de recoltat furaje

Capitol V

Obiectivele cercetării. Metoda experimentală

5.1 Obiectivele cercetării

Cercetarea prezentată în această lucrare de diplomă a avut ca și obiectiv determinarea influenței reglajelor masinii asupra unor elemente de productivitate și asupra producției la plantele furajere.

5.2 Mașina luată în studiu

Pentru a evidenția influența reglajelor masinii asupra producției s-au folosit diverse reglaje ale masinii.

Piet Zweegers 165 (KUHN)

Este o masina cyclo de rocoltat moderna, cu tamburi, utilizată pentru cosirea ierburilor furajere in vederea obținerii de nutreturi uscate(fan). Se atașează la tractor în 3 puncte și sunt acționate prin intermediul unui cardan. În timpul montării axului cardanic glisabil, trebuie să ținem cont că țeava exterioara a carcasei axului trebuie să se afle in partea tractorului. Folosirea axului cardanic glisabil fără protecție sau cu protecție deteriorată, este interzisă.

Figura 5.2.1 Cositoare Piet Zweegers 165 (original)

Poate fi folosită pe pajiști, campii fara pietriș sau usor denivelate cu o inclinare a terenului de 12 grade. Înainte de începerea lucrului cositoarea trebuie schimbată din poziția de

transport in poziția de lucru. După schimbarea  cositoarei în poziție de lucru, trebuie coborâta în așa fel, ca discurile glisante ale tamburilor de lucru să se sprijine pe sol. Discurile glisante trebuie să fie paralele cu solul, iar rama de suspensie trebuie sa fie la o distanta de aprox. 30cm fata de sol (distanța egala cu înălțimea tamburului). În timpul lucrului, cositoarea trebuie să aibă apărătoare pentru protectie (prelată). Transmisia cositoarei trebuie cuplată incet, iar după atingerea turației complete de 540 rot/min, a prizei de putere, agregatul poate fi folosit în lanul pentru cosit. Nu se permite depașirea turației prizei de putere peste 600 rot/min. Pentru perioada de mers in gol, cositoarea trebuie ridicată, dar mai întâi trebuie decuplată transmisia cositoarei. Deasemenea, este interzis lucrul cu cositoarea in prezența unor persoane străine la o distanță mai mică de 50m. Aceste cositori mecanice cu tamburi au turație mare pentru o bună eficiență în taiere. Ele sunt prevăzute cu cheie pentru schimbarea cuțitelor, cheie imbus pentru talerul inferior (talpa de jos a cositorii cu tambur), prelată, cardan si cutitele de taiere.

Figura 5.2.2 cutite(a), cheie(b), cardan(c) (original)

5.3 Metoda de cercetare

Pentru a evidenția influența reglajelor asupra productie sa urmarit calitatea miristei si a brazdei dar si uzurile aparute datorita utilizarii defectuoase analizând următorii factori:

Factorul A – reglaj cu înclinare spre inainte a organelor active:

Se observă o funcționare zgomotoasă a mașinii, cuțitele intră în pământ rezultând un amestec de nutreț cu pământ, cuțitele se uzează repede în partea de tăiere, la aprox un hectar recoltat acestea trebuiesc schimbate. Acest lucru presupune o cheltuiala inutilă, un consum crescut de combustibil, uzura transmisiei și o deformare a telerului.

Factorul B – reglaj cu înclinare spre spate a organelor active:

Se observă o funcționare zgomotoasă a mașinii, cuțitele intră în pământ rezultând un amestec de nutreț marunțit, partea de jos a bradei fiind tocată. Cuțitele se uzează repede în partea de tăiere, la aprox un hectar recoltat acestea trebuiesc schimbate. Acest lucru presupune o cheltuiala inutilă, un consum crescut de combustibil, uzura transmisiei și o deformarea telerului.

Remedierea factorilor A si B se face prin îndinderea sau strângerea tirantului central pana la aducerea mașinii paralel cu solul.

Factorul C – mașina nu taie iarba complet:

Cuțitele sunt uzate sau curelele trapezoidale sunt slăbite, este necesară schimbarea cutitelor și intinderea curelelor.

Factorul D – mașina se încălzește si funcționează zgomotos:

Se constată lipsa uleiului din cutia angrenajelor, este necesară completarea cu ulei-valvolină pâna la refularea acestuia pe la martorul de nivel.

Factorul E – axul prizei de putere este cuplat dar mașina nu funcționează:

Ambreiajul unidirecțional sau clicket-ul sunt defecte, este necesară înlocuirea ambreiajului sau a clicket-ului de pe fulia marea a mașinii.

Factorul F – cad cuțitele mașinii:

Suporții pentru cuțite sunt uzați, este necesară înlocuirea acestora, suporții noi vor fi fixați prin sudare în puncte.

Pentru a evita apariția factorilor C,D,E,F, se va face o revizie vizuală a mașinii în punctele cheie, după fiecare utilizare. Înainte de începerea campaniei de recoltare este obligatorie efectuarea unei revizii mecanice complete, cât și după terminarea acesteia.

5.4.Tehnologia de recoltare

Pentru realizarea experienței în câmp s-a aplicat tehnologia clasică diferența constând doar în momentul efectuării lucrărilor recoltare a plantelor furejere, moment ce a depins de conditiile meteo, astfel că:

Prima parcelă s-a recoltat în data în data de 15 iunie 2015 aplicând factorul A cu ajutorul tractorului Deutz Fahr în agregat cu cositoarea Piet Zweegers 165 (figura 5.4.1)

A doua parcelă s-a recoltat in data de în data de 16 iunie 2015 aplicând factorul B cu ajutorul tractorului Landini în agregat cu cositoarea Piet Zweegers 165 (figura 5.4.2).

Figura 5.4.1 Factor A – Deutz Fahr + PZ 165 (original)

Figura 5.4.2 Factor B – Landini + PZ 165 (original)

A treia parcelă s-a recoltat in data de în data de 16 iunie 2015 cu reglaj corespunzător, mașina paralelă cu solul, unghiul de taiere al plantelor de 90o ajutorul tractorului Deutz Fahr în agregat cu cositoarea Piet Zweegers 165 (figura 5.4.3).

Figura 5.4.3 Reglaj corect – Deutz Fahr + PZ 165 (original)

Figura 5.4.4 Recoltarea (original)

Capitolul VI

REZULTATE OBȚINUTE

6.1 Rezultatele obtinute în producție la recoltare:

Tabel 6.1.1

Rezultate obținute la recoltarea plantelor furajere (nutreț) (Creaca, jud. Sălaj, 2015)

Figura 6.1.1 Lățime brazdă (original)

Figura 6.1.2 Înălțime brazdă (original)

Figura 6.1.3 Înălțime miriște (original)

Figura 6.1.4 Distanța între brazde (original)

CONCLUZII

În timpul exploatării mașinilor de recoltat furaje se vor respecta cu strictețe regulile de protecția a muncii impuse fiecărei lucrări specificate în notițele tehnice și normativele în vigoare.

Operațiile de recoltare și conservare au o influență majoră asupra producției și calității furajelor obținute pe pajiști.

O producție ridicată și o calitate superioară a fânului permite o eficiență economică a exploatațiilor agricole crescătoare de animale, reflectată prin recuperarea cheltuielilor cu lucrările de întreținere și îmbunătățire a pajiștilor, cât și prin asigurarea unei bune conversii a acestuia în produse animaliere.

Utilizând optim tehnologiile, mașinile și instalațiile prezentate, se asigură premisele realizării obiectivului principal al recoltării și condiționării furajelor de pe pajiști ce constă în obținerea unui fân cu o valoare nutritivă ridicată.

Consumul de combustibil, uzura tractorului și a mașinii depind direct de reglajul corespunzator al mașinii si formarea corectă a agregatului.

BIBLIOGRAFIE

Băia, Gh., Marian, M., – Tehnologii de conservare a furajelor – Casa agronomului Hălchiu – Brașov, 1972.

Christian, H., – Traktor Universal Maschine oder Spezialmaschine. 1. Tagung ,, Landtechnik in Alpenraum '', Oesterreich, 1992.

Diserens,I.,-Moderne Einachsmäher, 2. Tagung ''Landtechnik in Alpenraum '',Oesterreich,1994.

Eimer, M., – Halmgutmaehen und Halmgutwerben; Mowing and treating of hay. Jahrbuch Agrartechnik; Yearbook Agricultural Engineering, Nr. 6, 1993.

Eimer, M., – Halmgutmaehen und Halmgutwerben; Mowing and treating of hay. Jahrbuch Agrartechnik; Yearbook Agricultural Engineering, Nr. 8, 1996.

Gângu V., Ciurel G., Voicu E., Cojocaru I. Tendinte noi privind tehnologiile si masinile pentru recoltat furaje

Grosse-Brockhoff, F. J., – Transportor -Getriebe: Anforderungen, Stand der Technik und Entwicklungstendenzen. 1. Tagung ,,Landtechnik in Alpenraum'' Oesterreich, 1992.

Harms, H., H., – Halmgutbergung; Crop collection . Jahrbuch Agrartechnik ; Yearbook Agricultural Engineering , Nr. 4 , 1991, Nr. 5, 1992, Nr. 6, 1993, Nr. 8, 1996.

Hauenstein , K., – Hangadaptierte Traktor – Mechanisierung. 2. Tagung ,,Landtechnik in Alpenraum '', Oesterreich, 1994.

Heiniger, Ch.,- Zweiachsmäher, Entwicklungstendenzen, 2. Tagung ''Landtechnik in Alpenraum '', Oesterreich, 1994.

Hermenean,I., și colab.,- Îmbunãtãțirea sistemei de mașini destinate cosirii și greblãrii furajelor de pe pajiști, Lucrãri științifice ale I.C.P.C.P. vol.XIV, -București, 1989.

RUSU T.,2004, Aplicarea îngrășămintelor organice, Revista Bioterra.

***, 2015-Codexul produselor de protecție a plantelor omologate pentru utilizare în România.Editura Andagra,București.

***2000-2012-Anuarul statistic al României.Institutul Național de Statistică,București.

***http://www.faostat.fao.org/

***http://.agroinfo.ro

*** https://ro.wikipedia.org/wiki/

***http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/

***http://www.agromonitor.ro/rubrica/vegetal/

***http://www.revista-ferma.ro/articole-agronomie