EPURAREA LEVIGATELOR PROVENITE DIN DEPOZITELE DE DESEURI MENAJERE [311705]
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE
Programul de studii: Ingineria Sistemelor Biotehnice si Ecologice
EPURAREA LEVIGATELOR PROVENITE DIN DEPOZITELE DE DESEURI MENAJERE
Coordonator Stiintific:
S.I. dr.ing. Cristina Covaliu
Student: [anonimizat]
2016
CUPRINS
INDRODUCERE ………………………………………………………………… 2
CAPITOLUL 1. Epurarea apelor ………………………………………………… 5
1.1 Informatii generale ……………………………………………………………… 5
1.2 Metode de epurare a apelor ……………………………………………………. 7
1.2.1 Epurarea mecanica …………………………………………………… 9
1.2.2 Epurarea biologica …………………………………………………… 11
1.2.3 Epurarea chimica …………………………………………………….. 13
CAPITOLUL 2. Notiuni de deseuri menajere ………………………………… 15
2.1 Definitii ………………………………………………………………………. 15 2.2 Colectarea deseurilor menajere ………………………………………………. 17
2.3 Tratarea deseurilor …………………………………………………………….. 21
2.4 Depozitele de deseuri menajere …………………………………………………………….. 42
CAPITOLUL 3. Levigatul ………………………………………………………………………. 46
3.1 Informatii generale ………………………………………………………………………………. 46
3.2 Epurarea levigatului …………………………………………………………………………….. 50
3.3 Colectarea levigatului din depozitele de deseuri menajere ………………………… 53
3.4 Masuri luate pentru integrarea in ecosistem a depozitelor de deseuri menajere 59
CAPITOLUL 4. Proiectarea unei instalatii de epurare prin oxidare avansata 64
4.1 Proiectarea unei instalatii de epurare a levigatului provenit din depozitele de
deseuri menajere ………………………………………………………………………………………… 64
4.2 Stabilirea datelor de proiectare a instalatiei ……………………………………………… 67
4.3 Fluxul principal si descrierea utilajeor …………………………………………………….. 69
4.4 Bilant de materiale ………………………………………………………………………………… 75
4.5 Materiale grafice …………………………………………………………………………………… 77
CAPITOLUL 5. Concluzii ………………………………………………………………………… 80
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………… 82
INTRODUCERE
Societatea umana se confrunta cu o [anonimizat], consecintele nefaste ale poluarii mediului.
[anonimizat], [anonimizat], cat si ambientului construit creat.
[anonimizat], ambele continuand sa fie intr-o forma mai rafinata optiunii de management in sistemele moderne de integrare al deseurilor.
[anonimizat] (provenit de la cuvantul francez dechet) se intelege ,, [anonimizat]-un proces tehnologic de realizare a [anonimizat]usului respectiv".
Odata ce o substanta sau un obiect a devenit deseu ramane deseu pana cand este recuperat in totalitate sau nu mai poseda un potential pericol pentru mediul inconjurator sau sanatatea umana,
Potrivit literaturii de specialitate, se intalnesc urmatoarele definitii privind deseurile:
• "deseuri" inseamna orice substanta sau obiect pe care detinatorul il elimina sau intentioneaza sau are obligatia sa se debaraseze;
• "Deseuri periculoase" inseamna orice deseuri care prezinta una sau mai multe dintre proprietatile periculoase;
• "Deseuri biologice" inseamna deseurile biodegradabile din gradini si din parcuri, produse alimentare si deseuri de bucatarie din gospodarii, restaurante, catering sispatii de vanzare cu amanuntul si deseurile provenite din fabricile de prelucrare a produselor alimentare;
• "Producator de deseuri'' inseamna orice persoana ale carei activitati produc deseuri (producator initial de deseuri) sau orice persoana care efectueaza operatiuni de pretratare, amestecare sau alte operatiuni care au ca rezultat schimbarea naturii sau a cornpozitiei acestor deseuri;
• "Detinator de deseuri" inseamna producatorul deseurilor sau persoana fizica sau juridica care este in posesia deseurilor;
• "Gestionarea deseurilor" inseamna colectarea, transportul, recuperarea si eliminarea deseurilor, inclusiv supravegherea acestor operatiuni si intretinerea ulterioara a amplasamentelor de eliminare, inclusiv actiunile intreprinse de un comerciant sau un broker;
• "Colectare" inseamna strangerea deseurilor, inclusiv sortarea preliminara si stocarea preliminara a deseurilor in vederea transportarii la o instalatie de tratare;
• "Reciclare" inseamna orice operatiune de recuperare prin care deseurile sunt transformate in produse, material sau substante pentru scopul initial sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energiei si conversia in materiale care vor fi utilizate drept combustibil sau pentru operatiuni de rambliere.
Levigatul este un lichid, care, trecand printr-un material solid, a extras substante dizolvate sau in suspensie din materialul respectiv. Este un termen tehnic utilizat pe scara larga in domeniul stiintei mediului, in sensul specific de lichid care a percolat un depozit de deseuri, dizolvand sau antrenand substante nocive pentru mediu din materialul prin care a trecut.
Levigatul poate fi ulterior eliminat sau mentinut in deposit.
La ora actuala, gestiunea si tratamentul deseurilor au devenit probleme cruciale si complexe pentru asigurarea unei dezvoltari durabile.
Datorita faptului ca majoritatea depozitelor de deseuri municipale nu au un fundament perfect impermeabilizat, pot avea loc infiltratii de levigat in sol, subsol si ape subterane producand poluarea acestor factori de mediu.
In acest scop lucrarea mea, isi propune sa etaleze problema colectarii si epurarii levigatului din depozitele necontrolate de deseuri menajere prin prezentarea unei tehnologii de colectare si epurare a levigatului.
Luand in calcul gradul limitat de suportabilitate al mediului inconjurator, precum si efectele majore ale poluarii acestuia, cu siguranta trebuie actionat cu toata responsabilitatea pentru promovarea protectiei mediului ca o componenta a dezvoltarii societatii umane.
In deceniile trecute, rezolvarea cea mai ieftina a problemei deseurilor a fost cea a depozitarii,.
In conditiile unui depozit de deseuri neecologic, unde nu exista impermeabilizarea bazei si a peretilor laterali, sistem de drenare si colectare a levigatului, bazine sau locuri special amenajate pentru depozitarea si stocarea deseurilor lichide toxice sau mai putin toxice si/sau periculoase, o exploatare corespunzatoare a activitatilor ce se desfasoara intr-un depozit, impactul asupra factorilor de mediu este semnificativ.
Fara a utiliza apa in procesul tehnologic, de la depozitele de deseuri menajere, rezulta ape reziduale, asa numitul levigat.
Aceasta rezulta in proportie de 20-30% din umiditatea deseurilor depozitate in rampa, restul de 70-80% provenind din:
apele meteorice care cad si percoleaza suprafata rampei, in drumul lor solubilizand si antrenand o multitudine de compusi organici si anorganici, in functie de natura deseurilor;
apele pluviale care se scurg de pe versanti.
Levigatul este produs ca urmare a percolarii deseurilor menajere de catre apele meteorice si rezultat din umiditatea deseurilor – prin scurgere libera spre aval- produce prin infiltrare, poluarea apei subterane, in speta a freaticului superficial si a apelor de suprafata in care deverseaza.
Datorita armonizarii legislatiei nationale cu cea dinUniunea Europeana, o parte din legislatie a fost preluata. Astfel, metodele de colectare a levigatului prezentate in legislatia nationala actuala se refera numai la depozitele de deseuri controlate.
Momentan, nu exista o metoda standard pentru colectarea levigatului in vederea reducerii poluarii solului, subsolului si a apelor subterane.
Conform legislatiei in vigoare, epurarea levigatului, se poate realiza in doua tipuri de instalatii si anume:
Instalatie de epurare proprie depozitului, care sa permita evacuarea levigatului, direct in receptorul natural cu respectarea legislatiei in domeniu;
Instalatii de preepurare a levigatului, pentru a fi evacuat intr-o static de epurare a apelor orasenesti, cu respectarea valorilor indicatorilor de calitate a efluentului.
In cazul depozitelor necontrolate( majoritatea din Romania), nu exista instalatii de colectare si tratare a levigatului.
In acest sens, la depozitele municipale necontrolate, unde nu exista instalatii de colectare, nici statii de tratare a levigatului, se poate aplica o tehnologie de colectare si pretratare, in vederea scaderii concentratiilor de saruri, metale grele si substante organice.
CAPITOLUL 1. Epurarea apelor
1.Informatii generale
Epurarea apei este operatia prin care se indeparteaza din apele potabile,industriale etc. substantele care le fac improprii pentru anumite intrebuintari.
Epurarea apelor reprezinta un proces complex de retinere, neutralizare, prin diferite metode a substantelor poluante aflate in apele uzate sub forma de suspensii in stare coloidala sau dizolvata, in scopul reintroducerii acestuia in circuitul hidrologic prin deversare intr-un emisar fara ca prin acesta sa se aduca prejudicii atat florei, faunei cat si omului. [1]
In urma procesului de epurare rezulta:
– apa epurata intr-un anumit grad de epurare ce poate fi deversata in emisar si poate fi valorificata la irigatii si alte activitati;
– substantele poluante extrase, ce poarta denumirea generala de namoluri, care pot fi depozitate sau descompuse in vederea valorificari lor.
In procesul de epurare a apelor uzate sunt cuprinse doua mari grupe de operatii successive:
– retinerea sau neutralizarea substantelor poluante din apele uzate, rezultand namol;
– prelucrarea namolurilor.
Procesele de epurare a apelor si a metodelor de extragere a substantelor poluante sunt de natura mecanica, biologica si chimica.
Alegerea unui anumit flux tehnologic de epurare este strans legat de natura substantelor poluante ce se gasesc in apa uzata, cat si de gradul de epurare care se urmareste a fi atins, determinat atat din ratiuni ecologice, cat si economice. [1]
Privind din punct de vedere al calitatii apelor, s-ar putea crede ca activitatile de protectie a apelor ar putea fi rezolvate numai prin epurarea apelor uzate si de aceea intr-o prima etapa s-au depus in principal eforturi pentru racordarea in cel mai scurt timp a producatorilor de ape uzate la statii de epurare. [1]
Structura si dimensiunea statiilor de epurare sunt determinate in mare masura de caracteristicile si compozitia apelor uzate.
Prin preluarea de probe din diferite puncte ale statiilor de epurare, se poate stabili eficacitatea procesului de epurare.
Caracteristici fizice si organoleptice:
curbilitatea variaza in limite largi;
prin patrunderea unei cantitati mai semnificative de ape uzate industriale in reteaua de canalizare, culoarea apelor uzate urbane poate suferi schimbari importante;
mirosul apelor uzate proaspete este aproape inexistent;
apele uzate in curs de fermentare pot capata un miros mai slab sau putemic;
patrunderea apelor poluante industriale in reteaua de canalizare, poate provoca diferite mirosuri ale apelor uzate;
temperatura apelor uzate orasenesti este cu 2-3° C mai mare decat a apelor de alimentare;
unele ape uzate subterane sau industriale pot influenta temperatura apelor uzate;
Caracteristici chimice [1]
Materiile solide totale reprezinta suma dintre materiile solide in suspensie si materiile solide dizolvate.
In cazul materiilor solide in suspensie este importanta cunoasterea raportului in care se gasesc materii separabile prin decantare si cele neseparabile prin decantare.
Valorile numerice ale acestora, variaza foarte mult de la caz la caz, dar din literatura de specialitate se pot da ca exemplu urmatoarele valori:
materii solide totale: 500 – 1200 mg/dm3, dintre care minerale 340- 530 mg/dm3 si organice 160 – 730 mg/dm3;
materii solide separabile prin decantare totale: 50 – 400 mg/dm3 (dintre care minerale 20-130 mg/dm3 si organice 30 -270 mg/dm3);
materii solide neseparabile prin decantare totale: minerale 40- 70 mg/dm3 si organice 30 – 270 mg/dm3;
materii solide dizolvabile totale: 370 – 660 mg/dm3.
Consumul biochimic de oxigen(CBO) reprezinta cantitatea de oxigen consumata pentru descompunerea biochimica in conditii aerobe a materiilor solide organice totale la temperaturi si timpul standard (CBO5 – 20°C si 5 zile; CBO20 -20°C si 20 zile). Acest indicator arata gradul de impurificare a apelor uzate cu materii organice si cu cat este mai mare cu atat apa este mai uzata.
Se mai stabilesc prin analize de laborator si alti indicatori cum ar fi: consumul chimic de O2, azotul total alcatuit din amoniac liber, azot organic, nitriti si nitrati, sulfuri, cloruri, acizi volatili, grasimi si uleiuri, gaze.
Caracteristici biologice [1]
In apa uzata se gasesc diferite organisme, de obicei de dimensiuni mult mai mici ca virusuri, ciuperici, alge, protozoare, bacterii, viermi, melci etc.
In general prin analize se cauta determinarea concentratiilor diferitelor tipuri de bacterii din apa uzata.Pe baza acestora, putandu-se aprecia pericolul de infectare si gradul de impurificare.
Fig. 1.1 Statie de epurare ape uzate menajere [1]
1.1 Metode de epurare a apelor
In procesul de epurare a apelor uzate, se pot utiliza urmatoarele categorii de metode de epurare:
metoda mecanica;
metoda chimica;
metoda biologica. [1]
Metodele mecanice aplicate frecvent apelor uzate urbane, constau in:
retinerea suspensiilor grosiere (corpuri mari) din apele uzate, fenomenul numindu-se sitare;
sedimentarea sau decantarea pentru separarea materialelor solide in suspensie;
flotarea, separarea materialelor usoare sau unor suspensii, materiale solide in suspensie, cu structura adecvata, greu separabile prin decantare;
filtrarea si centrifugarea aplicate indeosebi pentru deshidratarea namolului.
Metodele chimice, aplicate apelor urbane uzate, constau in:
coagulare, procedeu ce se aplica apelor uzate in scopul coagularii substantelor coloidale;
neutralizarea, corectarea pH-ului apelor uzate;
schimbul ionic, un procedeu ce se bazeaza pe insusirea unor substante de a schimba ionii din structura proprie cu ionii din solutia cu care intra in contact;
oxidare chimica, se aplica apelor uzate ce contin substante organice biorezistente sau substante anorganice nedorite;
dezinfectia chimica, procedeu prin care se distrug anumite microorganisme, prin intermediul unor reactivi chimici care difuzeaza in interiorul acestora.
Metodele biologice, aplicate apelor uzate constau in principal in:
fermentare aeroba, aplicata in tratamentul apelor uzate in conditii apropiate naturii (campul de irigare, de filtrare, iazur biologice etc. ) sau in instalatii specializate ( bazine de aerare cu namol active, biofiltre, biodiscuri );
fermentare anaeroba, care se aplica mai rar la epurarea apelor uzate, dar se aplica in special pentru stabilizarea namolului ( instaltie de fermentare anaeroba a namolurilor ).
Alegerea uneia sau aletia dintre metodele si procedeele de epurare a apelor uzate se face in functie de componentele si caracteristicile apelor uzate, precum si de cerintele calitatii afluentului evacuat in emisar ( gradul de epurare ). Astfel apele uzate cu incarcatura predominant mineral se trateaza mai ales cu metode fizico-chimice.
Gradele de epurare practice realizabile in statiile de epurare clasice ( mecano-biologice )
variaza in jurul valorilor de 40, 60, 80, 90% in functie de structura statiei si metodei folosite.
Tabel 1. Grade de epurare [1]
1.2.1 Epurarea mecanica
Epurarea mecanica a apelor asigura epurarea din apele uzate a suspensiilor grosiere,
abrazive (nisip, pietris), decantabile de natura minerala sau oragnica si coloidale (particule fine cu dimensiuni intre 0,01-0,1 microni, care nu se depun gravimetric).
Treapta mecanica de epurare este plasata in partea anterioara (la intrarea in statiile de epurare), realizand prin indepartarea tuturor acestor tipuri de impuritati si o protectie a echipamentelor statiei prin contracararea efectelor negative: coroziuni sau chiar distrugeri ale agregatelor.
In functie de gradul de epurare impus si de natura poluantilor din apa uzata, treapta de epurare mecanica se constiuie ca o treapta prealabila, ea fiind urmata si de alte trepte de epurare.
Epurarea mecanica retine suspensiile grosiere. Pentru retinerea lor se utilizeaza gratare, site, deznisipatoare, spearatoare de grasimi si decantoare.
Gratarele retin corpurile grosiere plutitoare din apele uzate (carpe, hartii, cutii, fibre etc.). Materialele retinute pe gratare sunt evacuate ca atare, pentru a fi depozitate in gropi sau incinerate. In unele cazuri, pot fi maruntite prin taiere la dimnesiunea de 0,5-1,5 mm in dezintegratoare mecanice. Dezintegratoarele se instaleaza direct pe canalul de acces al apelor zuate brute, in asa fel incat suspensiile dezintegrate pot trece prin gratare si pot fii evacuate direct cu corpurile retinute. In figura 1.2 este prezentat un gratar cu sita rara automat.
Fig. 1.2 Gratar rar automat [2]
Deznisipatoarele sunt indispensabile unei statii de epurare, in conditiile in care exista un sistem de canalizare unitar, deoarece nsipul este adus in special de apele de ploaie.
Nisipul nu trebuie sa ajunga in trepetele avansate ale statiei de epurare, pentru a nu aparea probleme, cum ar fi:
– deterioarea instalatiilor de pompare;
– dificultati in functionarea decantoarelor;
– reducerea capacitatii utile a rezervoarelor de fermentare a namolurilor.
Deznispatoarele trebuie sa retina prin sedimentare particulele cu diametru mai mare de 0,2 mm si in acelasi timp sa evite depunerea materialelor organice, pentru a evita fermentarea lor.
Rolul deznisipatoarelor este de a reduce incarcarea in suspensii a apei pana la 0,2-0,3/l.
Deznisipatoarele mai pot fi utilizate ca bazin de stocare a apei de rezerva pentru cazurile de avarii la prize sau poluari accidentale rare sau pentru recuperarea apelor utilizate la spalarea filtrelor sau a apei cu namol in exces din decantoare. In figura 1.3 este prezentat un deznisipator vertical.
Fig.1.3 Deznisipator vertical cu ecran interior
Separatoarele de grasimi sau bazinele de flotare au ca scop indepartarea din apele uzate a uleiurilor, grasimilor si, in general, a tuturor substantelor mai usoare decat apa.
Separatoarele de grasimi sunt amplasate dupa deznisipatoare, daca reteaua de canalizare a fost construita in sistem unitar si dupa gratare, cand reteaua a fost construita in sistem divizom si din schema lipseste deznisipatorul.
Fig.1.4 Separator grasimi [2]
Decantoarele sunt constructii in care se sedimenteaza cea mai mare parte a materiilor in suspensie din apele uzate.
Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare si asigura stationarea apei timp mai indelungat, astfel ca se depun si suspensiile fine.
Se pot adauga in ape si diverse substante chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun si filtre.
Spumele si alte substante flotante adunate la suprafata se retin si inlatura, iar namolul depus pe fund se colecteaza si inlatura din bazin (de exemplu cu lame racloare sustinute de pod rulant) si se trimite la metantancuri. In figura 1.5 este prezentat un decantor vertical.
Fig.1.5 Decantor vertical [2]
1.2.2 Epurare biologica
Epurarea biologica reprezinta procesul prin care impuritatile de natura organica din apele uzate sunt transformate, de catre o cultura de microorganisme, in biomasa celulara noua si in procese de degradare. [1]
Cultura de microorgansime este formata din bacterii care detin rolul principal in procesul de transformare a substantelor organice, care traiesc in asociere cu metazoare, protozoare si fungi.
Aceste asociatii de microorganisme, poarta numele de bioceneze, care, desi sunt formate aproximativ din aceleasi specii de microorganisme, au totusi caracter specific pentru fiecare tip de apa uzata in parte. [ 1]
Dupa modul in care bacteriile isi realizeaza metabolismul, in prezenta sau in absenta oxigenului, acestea pot fi obligat aerobe, facultativ aerobe sau obligat anaerobe. Deci in functie de necesarul de oxigen procesele de epurare pot fi aerobe sau anaerobe.
Procesele de epurare aerobe se utilizeaza in special la eliminarea incarcarii organismelor din apele uzate.
Metabolismul bacterian reprezinta totalitatea proceselor, implicate in activitatea biologica a unei celule bacteriene, prin intermediul carora energia si elementele nutritive sunt preluate din mediul inconjurator si utilizate pentru biosinteza si crestere, ca si pentru alte activitati biologice secundare. [1]
In urma acestor procese, substantele organice sunt transformate in constituenti celulari, energie si procese de excretie.
Dupa cum procesele metabolice sunt insotite de consum sau eliberare de energie, acestea sunt de doua categorii:
– procese de dezasimilatie (catabolisme) prin care se elibereaza energie, prin care macromoleculele organice sunt descompuse in unitatile lor de compozitie (proteinele la aminoacizi, grasimile la glicerina si acizi grasi, iar glucidele la hexose, pentoze).
In urma unor reactii chimice catalizate de sisteme enzimatice specifice la fiecare treapta de reactive, rezultand anumiti produsi care patrund prin membrana celulara, in interiorul bacteriei.
Toate procesele de asimilatie au loc in urma unor reactii de oxireducere si sunt insotite de degajare de energie.
– procese de dezasimilatie (anabolism) prin care materialul nutritiv provenit din exteriorul celulei este incorporat in substanta proprie a celulei, printr-o serie de reactii biochimice catalizate de sisteme enzimatice, natura, cantitatea si activitatile acestor enzime, fiind reglata, astfel incat sa asigure celulei bacteriene un echilibru stabil sub raportul conservarii caracterului specific, dar in acelasi timp dinamic pentru a le permite o adaptare continua la conditiile schimbatoare ale mediului.
Activitatea enzimatica este puternic influentata de temperature, pH, agitare mecanica, prezenta ultrasunetelor, prezenta radiatiilor etc. [1]
In urma proceselor de asimilatie se realizeaza depunerea de substanta noua, ceea ce determina cresterea dimensionala a indivizilor celulari.
Cresterea nu se face la infinit, ci se intrerupe la un moment dat, cand se produce diviziunea celulara, luand nastere un nou individ. [1]
Initial s-a crezut ca multiplicarea celulara ar fi rezultatul unor factori interni controlati genetic, dar in prezent se admite ca activitatea normala a unei celule este conditionata de existenta unui anumit raport intre volum si suprafata unei celule, prin suprafata sa, facandu-se absorbtia substantelor nutritive si elirninarea produsilor de excretie. [1]
Atunci cand raportul suprafata volum, atinge un punct critic, are loc diviziunea si se restabileste un raport suprafata volum normal.
Deoarece in procesul de epurare biologica cresterea si multiplicarea celulelor bacteriene, prezinta o importanta deosebita, in continuare sunt prezentate cateva consideratii in acest sens. [ 1]
Epurarea biologica se face prin intermediul filtrelor biologice.
Epurarea apelor uzate in filter biologice constituie un procedeu de epurare biologica aeroba, in care cultura de microorganism este depusa pe suporti din punct de vedere biologic, sub forma de pelicula. [1]
Filtrele biologice sunt instalatii ce contin material granular de umplutura (piatra sparta, roca vulcanica etc.). In figura 1.6 este prezentat un filtru biologic pentru acvarii marine.
Filtrele biologice se pot clasifica:
– Dupa numarul de trepte: cu o singura treapta si cu doua trepte;
– Dupa incarcatura organica: cu incarcare mica, medie, normala si mare;
– Dupa modul cum se face alimentarea cu apa uzata si de realizarea contactului intre apa uzata si pelicula biologica;
– Dupa inaltime: filtre cu inaltime obisnuita, cu mare incarcare, filtre turn alcatuite din 2-4 straturi cu material de umplutura.
Fig.1.6 Filtru biologic pentru acvarii marine [2]
1.2.3 Epurarea chimica a apelor
Epurarea chimica are un rol bine determinat in procesul tehnologic, prin care se indeparteaza o parte din continutul impurificator al apelor uzate. [1]
Epurarea chimica prin coagulare- floculare conduce la o reducere a continutului de substante organice exprimate in CBO5 de cca. 20 – 30 % , permitand evitarea incarcarii excesive a namolului activ cu substanta organica.
Procesul de coagulare – floculare, consta in tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici, in cazul de fata, sulfat feros clorurat si apa de var, care au proprietatea de a forma ioni comuni cu substanta organica existenta in apa si de a se aglomera in flocoane mari capabile sa decanteze sub forma de precipitat. [1]
Agentul principal in procesul de coagulare – floculare este ionul de Fe3+ se obtine prin oxidarea sulfatului feros cu hipoclorit de sodiu. Laptele de var care se adauga odata cu sulfatul feros are rolul de a accelera procesul de formare al flocoanelor si de decantare al precipitatului format.
Reactia de oxidare a FeSO4 si de precipitare a Fe(OH)3 este urmatoarea:
2FeS04+Ch=2Fe(OH)3+2CaS04+CaCh (1)
Flocoanele formate pot impiedica desfasurarea proceselor de oxidare prin blocarea suprafetelor de schimb metabolic al biocenozei si de aceea este necesara indepartarea prin decantare. Datorita variatiilor mari de pH cu care intra in statia de epurare apele reziduale, se impune corectarea pH-ului in asa fel incat, dupa epurarea mecano-chimica, apele sa aiba un pH cuprins intre 6,5 – 8,5 , domeniu in care degradarea biochimica sub actiunea microoganismelor din namolul activ este optima. [1]
In bazinul de reglare al pH-ului se face corectia acestuia cu H2SO4 98% sau cu NaOH 40%.
Totodata, prin corectia pH-ului se reduce si agresivitatea apelor reziduale asupra conductelor, constructiilor si utilajelor.
Fig.1.7 Epurare chimica [2]
Fig.1.8 Schema pilot pentru epurarea mecano-chimica a apei reziduale
CAPITOLUL 2. Notiuni introductive despre deseuri menajere
2.1 Definitii
Deseul este un rest dintr-un material rezultat dintr-un process tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct.
Deseul este orice substanta sau orice obiect pe care detinatorul le arunca, are intentia sau obligatia de a le arunca.
Produse – toate materialele create in mod deliberat in cadrul unui process de productie.
In numeroase situatii se pot identifica unul sau mai multe produse “primare”, care reprezinta principalul material produs. [3]
Reziduuri de productie – -un material care nu este produs in mod deliberat in procesul de productie si care poate reprezenta un deseu sau nu.
Subproduse – reziduuri de productie care nu reprezinta deseuri. Exemplu: zgura de furnal.
Managementul integrat al deseurilor reprezinta analiza problemelor din perspective multiple: ecologica, economica, tehnica, etica etc.
Obiective principale:
Protejarea mediului;
Protejarea sanatatii populatiei;
Mentinerea curateniei publice;
Conservarea resurselor natural.
Dupa natura si locul de producere, deseurile se clasifica in:
a) Deseuri municipal;
b) Deseuri industriale;
c) Deseuri agricole;
d) Deseuri periculoase.
a) Deseurile municipale include: deseurile din gospodarii, din institutii, sectorul comercial, municipal si cel industrial mai putin deseurile de proces.
Deseurile din gospodarii, numite si rezidentiale include materiale solide evacuate din locuintele precum deseurile menajere, moloz, vechituri, rebuturi, deseuri voluminoase si cenusa.
Deseurile menajere rezulta din activitatile de preparare, impachetare si consumul hranei. Aceste deseuri sunt in mare parte putrescibile. Eliminarea rapida de la locul de generare, stocarea atenta si depozitarea sunt necesare deoarece aceste deseuri atrag mustele, sobolanii si produc mirosuri neplacute si foarte puternice.
Deseurile voluminoase cuprind deseurile grele si mari, cum ar fi: articole de mobila, jucarii, electronice, cauciucuri, instrumente. Datorita marimii, greutatii si generarii lor neregulate sunt necesare tehnici de manipulare si colectare speciale.
Cenusa este rezultatul arderii lemnelor de foc, a carbunelui si a altor combustibili pentru incalzirea spatiilor de locuit si pentru prepararea hranei.
Deseurile solide municipale includ si reziduurile solide provenite din serviciile si functiile municipale. Pentru prevenirea contaminarii apelor de suprafata si de andacime noroiul generat de instalatiile de tratare/epurare este necesar a fi inlaturat in mod corespunzator. Aceste sisteme de tratare functioneaza fie sub autoritatea municipalitatii, a companiilor de utilitatipublice sau sub autoritatea sanitara.
Gunoaiele stradale rezulta din colectarea sfaramaturilor si a ceea ce se matura de pe strazi si sunt mai ales anorganice (nisip, pietris, murdarie ). Calitatea si continutul acestor deseuri depinde de anotimp si de frecventa operatiilor de curatire. ln timpul toamnei principalul deseu il constituie frunzele, iar in timpul iernii nisipul si cenusa folosite pentru prevenirea formarii poleiului.
Parcurile si locurile publice sunt generatoare de gunoaie precum: ambalaje din hartie, sticla, plastic, cutii de conserve, produse alimentare si altele.
Animalele moarte reprezinta o problema majora in zonele apropiate de habitatul animalelor salbatice sau in zonele unde nu exista un control al animalelor.
Chiar daca este impotriva legii, oamenii arunca ambalaje din sticla, hartie, carton si plastic, pe strazi, in canale de scurgere si in parcuri. Ocazional, utilaje uzate sunt abandonate in locuri publice (automobile vechi pe strazi). Toate aceste deseuri formeaza categoria deseurile abandonate.
b) Deseurile industriale sunt produse in doua sectoare de activitate: sectorul commercial si institutional si in procesele industriale. Deseurile comerciale si institutionale sunt generate in birouri, magazine si alte activitati care includ personal. Deseurile de process sunt generate in industrii ce include instalatii chimice, rafinarii, instaltii electrice si mecanice.
Unele dintre aceste deseuri pot fi periculoase si necesita o manipulare corespunzatoare.Cele mai multe dintre ele sunt controlate de industriile care le produc, dar sunt si unele ce se depoziteaza direct pe sol.
c)Deseurile agricole reprezinta o problema mai ales in zonele rurale.Cantitati importante de balegar/gunoi sunt generate in operatiile de hranire a vitelor, cailor, oilor s.a. si indepartarea acestora este foarte costisitoare.
Un volum mare de deseuri rezulta din taierea vitei-de-vie si a pomilor fructiferi, deseuri care pot adaposti insect si boli ale plantelor.
d) Deseurile periculoase sunt deseurile toxice, inflamabile, explozive si infectioase.
Multe produse folosite zilnic intr-o locuinta precum: adezivi, vopsele, produse pentru indepartarea mustelor si a tantarilor, produse de curatat, baterii, becuri, degresanti, filme foto, produse pentru automobil (antigel, baterie auto, ulei uzat de motor, benzina, motorina), precum si produsele folosite la gradinarit (erbicide, insecticide, fungicide) contin chimicale periculoase. Substantele periculoase continute de aceste materiale pot fi daunatoare pentru sanatatea publica si pentru mediul inconjurator daca ele sunt folosite sau inlaturare in mod necorespunzator.
O alta sursa de deseuri periculoase o constituie unitatile comerciale, cumr ar fi: curatatoriile si atelierele de reparatii auto care produc deseuri ce contin solventi, vopsitoriile care produc deseuri ce contin vopsea si dizolvanti si magazinele ce vand produse pentru protectia plantelor si a culturilor, acestea producand deseuri ce contin fungicide si erbicide. Aceste deseuri ajunse in rampele de gunoi pot patrunde in sol, in apa sau ajung in aer.
2.2 Colectarea deseurilor menajere
Colectarea deseurilor menajere reprezinta strangerea, preluarea si transportul acestor deseuri, in vederea depozitarii sau valorificarii lor. [4]
Precolectarea deseurilor menajere, cuprinde doua faze:
Precolectare primara : strangerea si depozitarea deseurilor in recipiente la locul de producer.
Precolectare secundara: adunarea deseurilor rezultate la precolectarea primara si depozitarea in containere sau pubele amplasate in spatii special amenajate.
Colectarea propriu-zisa reprezinta ridicarea deseurilor de la punctele de precolectare secundara si transportul lor la platformele de depozitare si neutralizarea sau valorificarea lor.
Prima faza a procesului de evacuare a gunoaielor si anume colectarea si stocarea la locul de producere, realizata in functie de sistemul de transport, este in general o parte foarte neglijata, insuficient dezvoltata si neunitara din punct de vedere tehnic al intregului sistem de evacuare. [4]
Esenta sistemului inchis de evacuare consta in faptul ca in zonele de colectare gunoaiele sunt colectate la locul de producere si depuse in recipienti de constructii unitare, adecvate dispozitivului de incarcare a autovehiculului de transport.
Recipientii de gunoaie – pot fi considerati ca anexe ale autovehiculelor de transport si, ca urmare, sunt fabricati dupa prescriptii unitare (standarde).
In functie de marimea stocarii gunoaielor si de caracterul zonei de colectare (gradul de constructie, densitatea locuintelor) sunt fabricati recipienti cu diferite volume.
Tipurile de recipienti de gunoaie utilizati in practica sunt: recipienti mici, cu volume de
35-50-60 l, recipienti mijlocii, cu volume de 90-110 l si recipienti mari (containere cu rostogolire, cu descarcare sau de schimb) cu volume de 1100-1500 l.
Recipientii trebuie sa fie realizati astfel incat sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a. Trebuie sa fie confectionati din materiale rezistente la intemperii, durabili in timp, rezistenti la eforturi mecanice (lovituri indoiri), neutri fata de actiunile chimice (de coroziunea provocata de produsele in descompunere), neinflamabili.
b. Sa fie echipati cu capace de inchidere bune si usor manevrabile.
c. Din punct de vedere al formei, recipientii trebuie astfel conceputi incat golirea lor sa fie usoara si rapida.
d. Trebuie solutionate manipularea, transportul si curatirea lor de catre un singur om. Greutatea lor proprie trebuie sa fie cat mai mica.
e. Partea lor superioara sa corespunda conditiilor impuse de dispozitivele de ridicare a vehiculelor de transport.
In unele tari (se fac incercari si la noi), se cauta introducerea sistemului de colectare a gunoiului
in saci de hartie sau plastic.
Avantajele sistemului in saci sunt:
Manipularea si transportul sacilor inchisi, bine legati, sunt usoare si simple, fara emanare de miros urat, degajarea de praf sau zgomot. Nu sunt necesare vehicule scumpe cu sistem de incarcare inchisa, se reduce numarul muncitorilor de manipulare si incarcare,
Nu mai este necesara operatia greoaie de curatare si intretinere sistematica a recipientilor.
Se poate elimina suprastocarea nedorita a recipientilor in perioadele de varf datorita cantitatilor de gunoaie variabile zilnic.
Realizarea spatiilor de stocare este mai simpla.
Dezavantajul cel mai mare este ca propunerea sacilor este destul de scumpa. Sacii nu pot fi utilizati pentru transportul zgurii si cenusii datorita pericolului de aprindere si, ca urmare, evacuarea acestora trebuie asigurata separate.
Fig.1.9 Depozitare deseuri in saci [2]
Colectarea preselectata
Materialele refolosibile care rezulta din gospodariile populatiei, indeosebi cele de uz casnic si personal deteriorate sau uzate, sunt aduse de catre posesorii acestora sau de catre colectorii specializati la punctele de colectare si la centrele de recuperare. [4]
Pentru o cat mai buna colectare a materialelor refolosibile de la populatie si unitati comerciale, au fost luate si alte masuri si anume:
instalarea la intrarea in blocuri a unor microcontainere pentru hartie;
amplasarea pe cartiere, la unitatile comerciale, a unor containere pentru depozitarea sparturilor de sticla etc.
predarea pe familii a unor saci din material 'plastic pentru colectarea hartiei;
amplasarea, la punctele de recolectare a reziduurilor menajere de la blocuri, a unor containere inscriptionate pentru colectarea diferentiata a materialelor refolosibile.
Se apreciaza ca in reziduurile menajere colectate de la populatia din mediul urban exista si
materiale refolosibile in cantitati de circa 100.000 t/an maculatura, circa 30.000 t/an metal, circa 5.000 t/an material plastic si altele.
Colectarea selectiva este determinata de doua ratiuni:
a) recuperarea mai usoara a materialelor refolosibile, aceasta recuperare putandu-se face fie inaintea colectarii deseurilor urbane, fie dupa colectare, in asa numitele statii de tratare;
b) usureaza utilizarea agricola a deseurilor urbane, in cazul tratarii industriale prin fermentare (compostare), separand elementele nefermentabile sau vatamatoare, totodata, trebuie subliniat faptul ca separarea materialelor refolosibile dupa ce au fost amestecate cu deseuri urbane in bena autospecialei, in afara faptului ca este o operatiune grea, care necesita multa forta de munca si utilaje specializate, este o separare doar partiala, pentru ca materialele sunt mult deteriorate (mai ales hartia si textilele).
c) se recomanda, astfel, ca, in mod esalonat, sa se treaca la aplicarea unui sistem complet de precolectare pe sortimente a tuturor materialelor refolosibile si deci sa se doteze fiecare tip de locuinta cu saci de plastic, minicontainere, containere receptionate pe tipuri de materiale etc.
Materialele refolosibile din containerele destinate acestora sunt preluate si transportate,
prin grija municipalitatii, la puncte de selectare, unde se face trierea materialelor si livrarea la centrele de prelucrare.
Preselectarea materialelor refolosibile direct de la populatie, fara a mai fi amestecate cu
deseurile urbane, este cea mai avantajoasa metoda, ce merita a fi organizata corespunzator.
Avantajele acestui sistem sunt:
• cheltuieli de colectare mici;
• aprovizionarea echilibrata si continua a punctelor de selectare;
• costul relative scazut al trierii materialelor refolosibile, comparativ cu cele realizate la incinerarea reziduurilor menajere.
Fig.1.10 Evacuarea si colectarea pneumatica a reziduurilor menajere [4]
2.3 Tratarea deseurilor
Tratarea reprezinta orice procedeu care modifica, caracteristicile fizice, chimice sau biologice ale deseurilor, pentru a le diminua efectul daunator asupra mediului inconjurator si pentru a le reconferi o utilitate. [3]
Destinatia finala a deseurilor tratate poate fi:
Mediul inconjurator;
Un spatiu de depozitare controlat;
O unitate de productie sau consum.
Metode de tratare a deseurilor:
Tratarea mecanica;
Tratarea biologica;
Tratarea termica;
Tratarea fizico-chimica.
Tratarea mecanica
Principalele procedee de tratare mecanica, includ:
Maruntirea;
Sortarea;
Curatarea;
Compactarea.
Tratarea biologica:
Cu descompunere aeroba, prin alimentare cu aer;
Cu descompunere anaeroba, cu biogas, in recipient inchisi ermetic.
Tratarea termica a deseurilor:
Incinerarea deseurilor;
Coincinerarea;
Piroliza;
Uscarea.
O separare si procesare mai avansata a deseurilor ce au fost selectate si procesate la
locul de generare, se desfasoara de obicei in centrele de recuperare a materialelor sau in centrele ce combina recuperarea si transferul.
Preprocesarea deseurilor solide se face in scopul obtinerii unui flux de deseuri cu omogenitate mai mare pentru a permite recuperarea materialelor ca aluminiu, sticla, metale feroase. Aceste activitati, ce se desfasoara de obicei in unitatea de recuperare, includ: cantarirea, primirea si stocarea, sortarea, tocarea si sortarea cu ajutorul aerului.
Statiile de cantarire
Cantarirea deseurilor ofera o informatie clara asupra cantitatii primite si permite stabilirea costurilor de procesare. Statia consta intr-un cantar-platforma potrivit marimii camioanelor mari de transport. [5]
Cand camioanele sunt cantarite, se inregistreaza urmatoarele date: ziua si ora, datele de identificare a camionului, masa camionului, masa bruta si masa neta. Aceste inforrnatii sunt folosite si pentru instiintarea detinatorului camionului privind cantitatea de deseu transportata.[5]
Pentru depozitarea in rampe de gunoi, cantitatea de deseuri primita indica modul cu care capacitatea de depozitare este folosita si ajuta la determinarea productiei totale de deseuri a platformei. Inregistrarea camioanelor ofera informatii asupra productiei de deseuri de pe rutele folosite de camioane. Toate aceste date sunt folosite la stabilirea unor rute de colectare mai eficiente.
Statiile de cantarire pot functiona normal, incluzand un operator, sau automatizat. In acest ultim caz, soferii poseda cartele magnetice ce sunt introduse intr-un cititor de cartele si informatiile sunt colectate si prelucrate in mod automat.
Suprafetele de receptie si stocare
Pe aceste suprafete se primesc camioanele, se descarca si se stocheaza deseurile materiale inainte de a fi procesate. Aceste suprafete sunt folosite de asemeni ca tampon/amortizor al sistemului de procesare la intrarea in salturi a deseurilor. [5]
Deseurile nu sunt primite uniform pe durata unei zile de lucru. Exista perioade cu rate mici de primire si perioade cu rate mari de primire. [5]
Cum alimentarea liniei de procesare se face cu o rata constanta, apar timpi in care cantitatea primita este insuficienta si timpi in care cantitatea este prea mare. De aceea este necesara stocarea temporara a deseurilor.
In plus, daca procesarea se realizeaza 24 ore din 24, trebuie sa existe pe suprafata de stocare o cantitate suficienta de deseuri la sfarsitul zilei de lucru pana cand camioanele incep sa aduca din nou deseuri.
Cele mai folosite metode de stocare a deseurilor de catre unitatile de recuperare sunt:
– put si macara;
– put cu fund mobil;
– platforma basculanta;
– sistem de stocare tip ATLAS.
Sistemul cu put si macara (fig.1.11) este cel mai vechi si ramane cea mai utilizata metoda de stocare in unitatile de incinerare a deseurilor.
Alimentarea gratarului de ardere trebuie facuta alternativ cu deseuri uscate si deseuri umede pentru a obtine o incarcare termica constanta a focarului.
Aceasta metoda are avantajul ca necesita o suprafata redusa. Dezavantajele constau in costuri de intretinere mari si dificultatea de control a focului in put.
Stocarea in put cu fund mobil consta intr-un put larg cu transportoare cu banda rulanta la partea inferioara.
Avantajele metodei constau in automatizare si capacitate mare de stocare pe o suprafata redusa.
Dezavantajele constau in preturi mari ale constructiei si dificultatea separarii articolelor ce nu pot fi procesate.
O alternative a sistemului cu put cu fund mobil ar fi sistemul de stocare cu podea basculanta. Acest sistem consta intr-o platform din beton pe care sunt descarcate deseurile din camion, inconjurata de un perete din beton armat.
Avantajele acestei metode include costuri mult mai mici decat in cazul sistemului cu put de stocare si posibilitatea de curatare in mod regulat a platformei si de presortare a deseurilor.
Fig.1.11 Sistem de incinerare cu put de stocare si macara pentru manipularea deseurilor [5]
Sistemul de stocare de tip Atlas (fig.1.12) este folosit mult la stocarea talasului, scoartei de copac si a rumegusului. Acest sistem este alimentat cu deseuri pe la partea superioara, el constand intr-un bazin de forma circular.
Deseurile formeaza o gramada in forma de con. Adunarea bucatilor de material de
pe suprafata bazinului este realizata cu ajutorul a 3-6 lanturi maturatoare. Fiecare lant maturator este fixat la un capat de inelul rotitor care inconjoara suprafata de stocare. Lanturile maturatoare cara deseurile spre centru, unde se gaseste un transportor cu banda, aflat sub podeaua bazinului.
Deseurile carate de lanturi cad pe banda rulanta si sunt transportate catre destinatia
dorita, La acest sistem apare problema deteriorarii podelei datorita actiunii abrazive a nisipului si a sticlei ce se gasesc in deseuri. Acest lucru duce la cresterea costului de intretinere,
O alta problema apare cand rezervorul nu este golit complet de deseuri si unele
deseuri care raman in el o perioada mai mare de timp, avand un continut de umiditate ridicat, incep sa fie biodegradate cu producerea de mirosuri.
Fig.1.12 Sistem de stocare tip ATLAS [5]
Deseurile solide brute sunt un amestec de ziare, sacose, cutii de conserve etc. toate avand dimensiuni si forme diferite.
De aceea, deseurile primite de catre o unitate de procesare sunt verificate in ceea ce priveste starea lor. Primul pas al procesarii consta in golirea cutiilor si a sacilor de deseuri prin deschiderea acestor containere ce sunt trecute printr-o toba cu cutite sau printr-un concasor (faramitator).
Caracteristicile formei si a distributiei dupa marime a deseurilor solide variaza mult cu compozitia lor. Marimea constituentilor deseurilor poate varia de le un bob de nisip pana la un articol de mobile.
Aceasta diversitate de forme si marimi poate influenta procesarea. Deseurile solide comerciale au dimensiuni cuprinse in domeniul (5-20)cm, iar deseurile solide rezidentiale au dimensiuni cuprinse in domeniul (2-25)cm.
Dupa sfaramare, marimea particulelor amestecului format din cele doua tipuri de deseuri ajunge la (5-9)cm.
Reducerea marimii deseurilor solide se realizeaza in scopul obtinerii unui material relativ uniform ca marime. Shredding este termenul folosit pentru procesele mecanice de omogenizare si reducere a dimensiunii deseurilor. Exista mai multe sisteme de shredding ce prezinta avantaje si dezavantaje.
Morile cu ciocane sunt echipamentele cele mai folosite. Elementul principal este rotorul si in functie de orientarea acestuia morile cu ciocane se clasifica astfel:
mori cu ax vertical (fig. 1.13.a); [6]
mori cu ax orizontal (fig. 1.13.b).[6]
Fig.1.13 a. Mori cu ax vertical si b. Mori cu ax orizontal [6]
1-ciocane; 2-ax; 3-carcasa metalica; 4-motor electric de antrenare a rotorului; 5-transportor cu banda; 6-gratar
La morile cu ax vertical, deseul este sfaramat prin lovirea lor de carcasa in urma impactului cu ciocanele.Reducerea marimii deseului este controlata de spatiul dintre ciocane si carcasa.
Carcasa are forma tronconica, baza mica fiind la partea inferioara. Actiunea de ventilatie a ciocanelor produce un curent de aer de sus in jos, care impreuna cu gravitatia,trage deseul in moara.
Numarul de ciocane determina numarul de impacturi, adica marimea particulelor.
Marimea dorita a particulei poate fi obtinuta modificand numarul si dispunerea ciocanelor in moara.
Morile cu ciocane cu ax orizontal sunt mai des intalnite decat primele. La acest tip de
moara, marimea deseurilor la iesire este controlata de gratarul aflat la iesire. Aceste mori sunt folosite mai mult pentru sfaramarea minereului, a pietrelor si a carbunelui si ele nu functioneaza bine la sfaramarea deseurilor solide.
Moara cu ciocane si nicovala este prevazuta cu unul sau doua axe orizontale avand sensuri opuse de rotatie, pe care sunt montate ciocanele si o nicovala (fig. 1.14). Aceasta moara necesita putere mica de antrenare si realizeaza o reducere accentuata a marimii particulelor. Alte avantaje ale acestei mori sunt:
cost de exploatare redus;
permite unor constituenti ai deseurilor sa-si pastreze marimea originala.
Fig.1.14 Moara cu ciocane si nicovala [6]
Moara cu discuri taietoare consta din doua rotoare pe care sunt montate discuri taietoare ce actioneaza ca un foarfece, ele avand sensuri opuse de rotatie (fig. 1.15).
Materialul deseu este taiat cand este captat intre dintii discurilor sau este crapat/rupt.
Aceste mori au turatii reduse pentru rotoarele ce sunt actionate hidraulic, iar costurile sunt de asemeni reduse.
Cutitele isi schimba automat sensul de rotatie pentru a elibera materialul blocat intre
dinte. Marimea deseului care iese poate fi reglata prin modificarea distantei dintre rotoare.
Fig.1.15 Moara cu discuri taietoare [6]
Separarea dupa marimea particulelor se realizeaza prin trecerea deseurilor printr-o sita. Sitele se clasifica in functie de plasarea lor in fluxul de procesare a deseurilor in primare, secundare si tertiare [7]
Sita cu ochiurile cele mai mari este primara si este dispusa inaintea tuturor unitatilor de recuperare.
Pentru procesarea deseurilor brute, inainte de sfaramare, pentru indepartarea rocilor, a sticlei, obiectelor din metal etc. se foloseste o sita rotativa ( sau trammel).
Trommelul consta dintr-un tub cilindric perforat aflat in miscare de rotatie si care are axa inclinata fata de orizontala (fig. 1.16). Alimentarea cu deseuri se face pe la partea superioara si materialul este cemut pe masura ce este antrenat de cilindru.
In interiorul cilindrului pot fi prevazute protuberante ascutite pentru taierea si spargerea sacilor din plastic in care se gasesc deseurile.
Materialul din interiorul cilindrului tinde sa urmeze o traiectorie elicoidala in parcurgerea lungimii cilindrului.
Vedere in interiorul sitei Trommel
Fig.1.16 Sita rotativa (Trommel) [7]
Sitele cu discuri constau din discuri in forma de cana sau stea montate pe axe rotitoare perpendicular pe directia de deplasare a materialului deseu (fig.1.17).
Discurile se rotesc toate in aceeasi directie astfel ca particulele mai mari, ce nu cad printre discuri vor strabate lungimea sitei. Aceste site pot fi construite pentru a separa particule cubdimensiuni de la 0,6 cm la 20 cm.
Fig.1.17 Sita cu discuri [7]
Separarea dupa densitate a deseurilor [7]
Cele mai cunoscute metode de separare dupa densitate sunt flotatia cu lichid si
clasificarea cu aer.
Flotatia cu lichid separa materialele ce compun deseurile in doua categorii: cele care au o densitate mai mica decat cea a lichidului si cele ce au o densitate mai mare.
Clasificarea cu aer este o metoda des intalnita in separarea uscata dupa densitate a
deseurilor solide municipale. Aceasta metoda foloseste gravitatia si curentii de aer pentru separarea deseului.
Deseurile sfaramate sunt separate intr-o fractie usoara cum ar fi: plasticul, hartia si alte
materiale usoare si o fractie grea constand din material organic si anorganic, cum ar fi: pietris, piese din metal etc.
Procesul de separare intr-un clasificator cu aer depinde de debitul de aer si viteza acestuia.
Factorii ce determina separarea particulelor intr-un curent de aer sunt:
– marirnea particulei;
– forma particulei;
– densitatea particulei.
Miscarea ascensionala a aerului creeaza o forta de impingere care se opune fortei gravitatiei.
Forma particulei si numarul lui Reynolds influenteaza aceasta forta.
Fabricantii de astfel de aparate se bazeaza in proiectare pe modelele pilot.
In fig. 1.18 este prezentat un clasificator cu aer ce separa particulele anorganice de cele organice.
Fractia usoara este alcatuita din componentele cu densitate mica si rezistenta mare la inaintare, iar cele cu densitate mare si rezistenta la inaintare mica formeaza fractia grea. Fractia usoara este constituita in mare parte din materiale combustibile, reprezinta circa 60-80% din totalul deseului, in timp ce fractia grea este constituita din materiale necombustibile.
Principiul de baza al acestei metode consta in faptul ca materialele cu densitate mica tind sa se deplaseze in directia jetului de aer, iar cele cu densitate mai mare se misca foarte putin sau raman nemiscate.
Fig.1.18 Clasificator cu aer [3]
Clasificarea cu aer a deseurilor prezinta cateva probleme, cum ar fi:
– hartia umeda are tendinta de a se lipi de murdarie antrenand aceasta spre fractia usoara;
– particulele mici au tendinta de aglomerare;
– particulele mici de sticla se infig in hartie si in alte deseuri si astfel ajung la fractia usoara.
Pentru deseurile care au suferit un proces de separare se poate folosi procedeul de
clasificare cu cutit de aer.
Curentul de aer va transporta hartia si plasticul, iar materialele dense vor cadea mai repede in functie de constructia clasificatorului se poate face clasificarea pe 2 pana la 5 fractii. Clasificarea cu cutit de aer prezinta un cost redus de investitie si de operare.
Fig.1.19 Clasificarea cu cutit de aer [3]
Separarea magnetica se bazeaza pe fortele magnetice de atractie si de respingere a obiectelor feroase. [3]
Exista mai multe tipuri de separatoare magnetice, cele mai multe dintre ele utilizand un
scripete magnetic la capatul unui transportor cu banda.
Datorita fortei de inertie ce actioneaza asupra materialului aflat pe transportorul cu banda, acesta tinde sa se deplaseze in directia de miscare a benzii in timp ce este descarcat.
Magnetul aflat deasupra capatului de descarcare al benzii atrage materialele feroase de suprafata unei benzi ce acopera magnetul si care le transporta catre un recipient.
In fig.1.20, metalele feroase din deseu sunt ridicate de primul magnet, sunt lipite de
banda ce acopera magnetii si transportate la al doilea magnet, care are polaritate inversa, cauzand astfel rotirea materialului.
Aceasta duce la eliberarea (desprinderea) materialului neferos (hartie, plastic) ce a fost antrenat de catre cel magnetic. Materialul feros este apoi atras de un al treilea magnet si transportat la capatul de descarcare al benzii.
Fig.1.20 Separator magnetic [3]
Eficienta de colectare a materialului feros din deseurile solide este de circa 80-85%.
In deseurile solide municipale, aluminiul este principalul metal neferos, el reprezinta circa 80-85% din continutul total de metale neferoase.
Prin recuperarea aluminiului se poate obtine un venit de 20 de ori mai mare pe tona decat prin recuperarea sticlei, recipientilor din otel sau hartiei.
Arderea (incinerarea) este un proces de descompunere termica prin oxidare exoterma la
temperatura ridicata (peste 1000° C). [3]
Principalele elemente chimice constitutive ale deseurilor sunt: carbonul, hidrogenul si oxigenul. Unele deseuri pot avea un continut ridicat de sulf, iar altele de
azot.
Arderea fiind o reactie chimica se supune legilor de echilibru chimic, termodinamicii si cineticii chimice. Reactiile de ardere depind de masa de oxigen, timp, temperatura si turbulenta.
Arderea deseurilor poate fi realizata:
– in conditii stoechiometrice: cantitatea de oxigen folosita la ardere este egala cu cea necesara arderii complete fara ca in gazele de ardere sa se gaseasca oxigen;
– cu exces de aer;
– cu deficit de aer, adica in conditii substoechiometrice: ardere partiala. Aceasta ardere este denumita gazeificare.
Multe component ale deseurilor au o temperatura de autoaprindere ce trebuie depasita pentru a se initia reactia de ardere.
O temperatura mai mare a reactiei de ardere duce la o viteza mai mare de ardere, dar si la o emisie crescuta de NO. Turbulenta este la fel de importanta, deoarece ea produce amestecarea gazelor combustibile cu oxigenul in focar, care este esentiala pentru o ardere completa.
Prin cunoasterea continutului procentual de carbon, hidrogen, oxigen si sulf se pote determina necesarul de aer pentru arderea stoechiometrica.
Incinerarea este o forma fundamentala a procesarii termochimice a deseurilor ce implica oxidarea rapida a deseurilor.
Principalele procese ale arderii deseurilor solide sunt: uscarea pe masura ce deseurile sunt incalzite la intrarea in focar (umiditatea se evapora la atingerea temperaturii de 105°C); volatilizarea sau piroliza (descompunerea termica in absenta oxigenului), gazificarea carbonului fix si arderea in faza gazoasa.
In fig.1.21 sunt prezentate schematizat aceste procese. Cand deseul solid intra in camera de ardere, temperatura lui incepe sa creasca ceea ce duce la degajarea volatilelor.
Dupa degajarea completa si arderea volatilelor ramane carbonul fix si cenusa, Cand temperatura din camera de ardere atinge valoarea de autoaprindere a carbonului fix (>980°C), pe seama arderii volatilelor, incepe si arderea acestuia.
Pentru a realiza o distrugere completa a intregului material combustibil, temperatura trebuie sa fie mai mare de 980°C in intreg volumul camerei de ardere si oxigenul sa
fie in cantitate suficienta.
Fig.1.21 Prezentarea schematic a arderii deseurilor solide [3]
Continutul de caldura
Principalele caracteristici ale deseurilor de care se tine seama in alegerea sau proiectarea unui incinerator sunt:
– continutul de caldura;
– continutul de umiditate;
– continutul de material combustibil si de material necombustibil. [3]
Continutul de caldura este dat de puterea calorifica inferioara sau puterea calorifica superioara. Puterea calorifica superioara se determina ca si la combustibilii solizi si lichizi (conform SR ISO 1928:1995 ce inlocuieste STAS 5269-82) prin arderea cornpleta a unei cantitati cunoscute de deseu in bomba calorimetrica si calcularea caldurii eliberate prin masurarea variatiei de temperatura a apei din vasul calorimetrului. [3]
Continutul de caldura al deseurilor poate fi calculat daca se cunoaste compozitia
elementara a deseurilor.
Datorita preocuparilor privind emisia de compusi cu clor, cand se efectueaza analiza elementara se determina si continutul de halogeni al deseurilor.
Puterea calorifica superioara a unui deseu a carui compozitie este cunoscuta se calculeaza
cu relatia:
Qsi= 339c + 1440h- 139,lo + 105s [kJ/kg] (1)
unde: c, h, o, s – procentele masice de carbon, hidrogen, oxigen, respectiv sulf raportate la starea initiala a deseului, (%).
Puterea calorifica inferioara a deseurilor se poate calcula cu relati:
Qii= Qsi – 2500(w – 9h) [kJ/kg] (2)
In tabelele 2 si 3 sunt date puterea calorica superioara a componentilor deseurilor menajere, compozitia deseurilor menajere si cornpozitia elementara a acestora.
Tabel 2. Puterea calorica superioara a cornponentilor deseurilor menajere [8]
Tab. 3. Compozitia deseurilor menajere – global si pentru Bucuresti [8]
Gazele rezultate la arderea deseurilor solide municipale au actiune coroziva asupra componentelor cazanului de abur, cum ar fi tevile supraincalzitorului de abur. Conversia deseurilor in electricitate se face cu ajutorul cazanului ce produce abur pe seama caldurii degajate prin arderea deseurilor, abur ce se destinde intr-o turbina ce antreneaza un generator electric (fig.1.22). Eficienta acestei conversii depinde foarte mult de temperatura aburului.
Tipuri de incineratoare [3]
Incineratoarele pot fi proiectate sa lucreze cu deseuri solide municipale procesate sau cu deseuri solide municipale neseparate (ardere in masa).
La incineratoarele cu ardere in masa, deseul solid suporta o procesare minima inainte de a intra in incinerator. Deseul este depozitat pe o platforma unde are loc indepartarea obiectelor ce sunt inacceptabile pentru incinerare.
Dupa verificarea deseurilor, acestea sunt impinse in putul de stocare sau pe banda transportoare de alimentare al palniei.
Alimentarea focarului se face cu viteza constanta. Sistemele de ardere in masa folosesc focare cu pereti membrana cu apa.
Acesti pereti primesc caldura prin radiatie si convectie.
Focarul lucreaza la un nivel de temperatura mai scazut decat focarele ce au peretii din materiale refractare.
Acestea din urma, in schimb, sunt mai mici, mai ieftine si mai eficiente in ceea ce priveste recuperarea caldurii.
Fig.1.22 Schema centralei termoelectrice pe baza de deseuri menajere Biscaya-Spania [2]
Combustibilul derivat din deseuri (CDD) este acea fractie combustibila a deseurilor solide municipale ce sunt procesate pentru a se inlatura metalele, sticla si alte materiale necombustibile, obtinandu-se astfel un produs mai omogen.
Materialul combustibil astfel obtinut poate fi procesat mai mult pentru a-i creste densitatea prin comprimare, sau poate fi maruntit.
Incineratoarele de CDD sunt prevazute cu gratar circulant.
Incineratorul in strat fluidizat- consta dintr-un cilindru vertical metalic, izolat la interior cu caramida refractara, un strat de calcar sau nisip, o grila de sustinere si de admisie a aerului de fluidizare si de ardere si un orificiu de introducere a deseurilor (fig. 1.23).
Aerul de fluidizare face ca stratul de deseu sa devina fluid si sa se expandeze atingand un volum de doua ori mai mare decat cel initial.
Acest tip de incineratoare permite arderea unei varietati mari de combustibil incluzad si deseuri solide municipale, biomasa, namoluri si deseuri chimice.
Folosirea calcarului ca material pentru stratul fluidizat permite arderea combustibililor cu continut ridicat de sulf.
Incineratoarele cu camere multiple -sunt compuse din doua sau trei compartimente: camera de initiere sau primara de ardere, camera de amestecare si camera secundara de ardere. Geometria acestor camere este dictata de doi parametri: vitezele de curgere a gazelor de ardere si timpii de rezidenta a acestora.
Vitezele gazelor influenteaza amestecarea, iar timpii de rezidenta influenteaza viteza de
ardere. Normele privind poluarea aerului sunt cele care fixeaza vitezele si timpii de rezidenta a gazelor de ardere.
Aceste incineratoare folosesc gratare de ardere in trepte, gratare oscilante si gratare fixe.
Gratarele sunt folosite pentru arderea deseurilor necompresate, dar si pentru arderea RDF.
Deseurile neprocesate au un continut neomogen si miscarea gratarelor face posibila
expunerea deseurilor la temperatura ridicata si permite accesul aerului de ardere la acestea.
Fig.1.23 Incinerator in strat fluidizat [3]
In fig. 1.23 este prezentat un incinerator cu doua camere:
camera primara de ardere care realizeaza o crestere rapida a temperaturii in camera. Alimentarea cu aer de ardere se face in mod continuu prin orificii multiple practicate in peretele cel mai de jos. Forma ovala a camerei provoaca o curgere turbulenta a aerului ce asigura o buna amestecare gazele de ardere inainte de intrarea in camera de post-ardere. Temperatura este de 700°C – 900°C;
camera secundara de ardere (camera de post-ardere) asigura ca si camera principala descompunerea termica si oxidarea carbonului ars incomplet si a gazelor volatile.
Aceasta camera este dotata cu preincalzitor de aer.
Poluarea aerului produsa de inceneratoare [3]
Incineratoarele produc urmatorii poluanti:
– particule solide;
– SO2, NOx, HC, CO;
– poluanti periculosi ai aerului: metalele grele, dioxina, hidrocarburile aromatice si compusi ai
lor.
Fig1.23Incinerator cu doua camera [2]
Particulele materiale sunt constituite din cenusa, bucati de sticla, metal, particule de carbon arse incomplet si material inert. Aceste particule se acumuleaza la poarta inferioara a camerei de ardere.
Particulele de metale grele sunt emise intr-o gama larga de dimensiuni. Daca temperatura in camera de ardere este ridicata, metalele se gasesc sub forma de vapori.
Unele saruri de metale au temperatura de fierbere mai scazuta, o problema deosebita o ridica mercurul, deoarece are temperatura de fierbere de 373°C. Majoritatea vaporilor ai metalelor se condenseaza la racirea gazelor de ardere, dar mercurul ramane in stare de vapori.
Gazele de ardere pot contine acid clorhidric (HCl) provenit din arderea policlorurii de vinil sau a altor materiale plastic ce contin clor.
O parte din acidul clorhidirc este absorbita de particulele alcaline.
Temperatura de ardere este in general sub 1100°C, ceea ce limiteaza producer de NOx.
Producerea unui amestec acid de gaze creeaza probleme de mediu cat si de exploatare.Aceste gaze trebuie absorbite de catre particule solide sau lichide sau convertite in forma solida.
Retinerea amestecului de gaz poate fi facuta prin filtrare umeda, semiumeda si uscata.
Substantele foarte toxice (dioxinele si furanii) sunt produse la albirea hartiei cu clor, arderea combustibililor diesel, in incineratoare etc.
Controlul dioxinelor si furanilor este, in mare masura, dependent de eficienta arderii.
Conditiile ce minimizeaza producerea de CO, reduc si generarea de dioxine si furani. Incineratoarele sunt prevazute instalatii performante de epurare gazelor de ardere, cu toate acestea unele poluari sunt inevitabile.
Materia organica din deseurile solide municipale ridica o problema serioasa privind depozitarea, dar are poate fi tansformata in chimicale utilizabile sau in combustibil.
Microorganismele biodegradeaza materia organica in gaze, solide si energie. Pentru ca acestea sa lucreze si sa se reproduca este necesar ca ele sa aiba o sursa de energie, un mediu cu pH si temperatura corespunzatoare si un substrat netoxic.
De asemenea este important tipul de microorganisme folosite la biodegradare.
Compostarea devine o optiune tot mai populara de management al deseurilor pe masura ce comunitatile gasesc cai de a nu mai trimite deseurile la rampa de gunoi.
In conditiile in care nu se mai gaseste teren pentru depozitarea deseurilor, legislatia privind protectia mediului devine tot mai restrictiva, iar opozitia publica fata de aceste facilitati creste, devine tot mai evident ca reducerea surselor si programele de reciclare a deseurilor trebuie impelementate.
Compostarea este procesul degradarea biochimica a deseurilor organice. Produsul final al compostarii este un matarial asemanator humusului, care poate fi folosit ca ingrasamant natural al solului.
Cele mai multe procese de cornpostare sunt poiectate pentru operarea aeroba. Intr-un proces de compostarea aeroba, microorganismele descompun deseurile organice dupa cum urmeaza:
Materie organica + 02 => celule noi+ CO+ H20 + NH3+ S04
Organismele aerobe de compostare sunt: bacterii, mucegaiuri si protozoare.
Procesul de compostare are este influentat de urmatorii parametrii: continutul de umiditate, temperatura, continutul de oxigen, raportul C/N si pH.
Continutul optim de umiditate este de 50-60%. Sub 50% umiditate, activitatea metabolica
scade. Peste 60% umiditate, accesul oxigenului este blocat prin umplerea golurilor dintre particule si aceasta duce la scaderea temperaturii.
Compostarea este un proces exoterm cu variatii ale temperaturii in timpul procesului de
descompunere dupa cum umeaza:
– faza psihrofilica 32,7°C → 37,7°C
– faza mezofilica 42,7°C → 52,7°C
– faza termofilica 67, 7°C → 77,7°C
Cel mai bun mai bun rezultat este obtinut daca faza termofilica poate fi atinsa dupa cateva saptamani si apoi mentinuta. O temperatura mai mare poate inhiba activitatea biologica si in acelasi timp bacteriile patogene pot fi distruse. Oxigenul este esential in descompunerea aeroba, un nivel mai mic al acestuia trasformand procesul intr-unul anaerob, care este mult mai lent si genereaza mirosuri. Concentratia suficienta de oxygen se asigura prin rascolirea si ventilarea compostului.
Raportul carbon/azot (C/N) este o masura a conditiilor biochimice optime ce sunt intrunite la vlaori cuprinse intre 20/1 si 40/1. Daca raportul este mai mic de 20/1 se adauga material bogat in carbon, iar daca este mai mare de 40/1 se adauga compusi bogati in azot.
Valoarea optima a pH-ului se afla in domeniul 6-8. In fazele incipiente ale procesului de biodegradare, pH-ul este mai mic de 5, fiindca se foarmeaza acizi organici, iar apoi creste, pe masura ce acizi sunt descompusi.
Compozitia biochimica este un alt factor ce influenteaza in mare parte desfasurarea procesului. Materialele precum deseuri umane, plante, deseuri alimentare sunt usor degradabile, iar lemnul, scoarta de copac, deseuri vegetale si unele produse din hartie sunt greu biodegradabile datorita continutului mare de lignina.
Inainte de compostare deseurile sunt preprocesate pentru a se separa partea compostabila de cea necompostabila.
Co-compostarea consta in compostarea simultana a doua sau mai multor fluxuri de deseuri diferite cu deseuri de namol sau alt material bogat in azot. Deseurile de namol ofera umiditate si nutrienti pentru compostare.
Compostarea in gospodariile individuale este mult practicata pentru transformarea
deseurilor din curte si a celor menajere. Aceasta operatic reprezinta o activitate de reducere a sursei de deseuri intrucat materialul compostat nu ajunge in fluxul deseurilor municipale. Cele mai utilizate metode sunt compostarea in tarcuri (fig.1.24.a) si compostarea in stive (fig.1.24.b).
Tehnici de compostare [9]
Cele mai utilizate metode de compostare sunt: metoda sirurilor de stive (fig.1.25) metoda stivei statice si compostarea in vas inchis.
In prima metoda, cunoscuta si ca metoda cu agitatie, deseul de compostat este agitat periodic pentru a se asigura accesul aerului, pentru controlul temperaturiii si amestecarea deseului.
In a doua metoda (statica), aerul este aspirat prin stiva statica si refulat prin alta stiva cu deseu maruntit folosita drept filtru pentru retinerea mirosurilor.
Fig.1.24 a) Compostarea in tarcuri [9]
Fig.1.24 b) Compostarea in stive [9]
Fig.1.25 Compostarea in siruri de stive [9]
Sistemul stivelor statice aerate consta dintr-o retea de tevi de aerare sau ventilare, peste care este dispusa fractia organica procesata a deseului solid municipal.
Inaltimea stivei este de 2-2,5 m si un strat de compost fin este asezat deasupra stivei pentru a o izola termic si a impiedica raspandirea mirosurilor.
Aerul este introdus pentru a oferi oxigenul necesar conversiei biologice si pentru
reglarea temperaturii in stiva.
Folosind senzori pentru temperatura si oxigen, sistemul poate functiona in conditii optime pentru activitatea de compostare cu mentinerea unei temperaturi suficient de ridicate pentru a distruge germenii patogeni.
Compostarea inchisa se desfasoara intr-un vas reactor inchis.
Compostarea inchisa permite un control mai bun al mediului in timpul compostarii.
Sistemul de compostare in vas are un timp de 14 zile pentru compostare si 20 de zile pentru conservare, in timp ce sistemul deschis are un timp de minimum 21 de zile pentru compostare si 30 de zile pentru conservare.
Sistemul inchis necesita o suprafata de teren mai mica.
Sistemele mecanice ale vaselor de compostare sunt proiectate sa minimizeze raspandirea mirosurilor si timpul de procesare prin controlul mediului din reactor.
Costurile de capital si de exploatare sunt mai mari.
Fig.1.26 Compostarea in vas inchis [9]
Piroliza reprezinta descompunerea termica a compusilor organici in prezenta redusa a oxigenului.
Este un proces inrudit cu arderea, un proces termic in care materialele organice sunt incalzite pana la temperaturi ridicate intr-un mediu lipsit de oxigen.
O reactie tipica de piroliza utilizand celuloza este:
In care se produce un gaz ce contine metan (CH4), monoxid de carbon (CO) si umiditate.
Temperatura mai mare de 760°C favorizeaza producerea gazelor precum: hidrogen, metan, monoxid de carbon si C02.
Temperaturi in domeniul 450-730°C conduc la formarea gudronului, mangalului si a lichidelor precum metanol, acid acetic si uleiuri.
In reactor (fig. 1.26 ), deseul trece prin zona de uscare, zona de piroliza, zona de gazificare a mangalului si apoi se depune pe stratul de cenusa aflat la partea inferioara a reactorului.
Amestecul de aer si abur injectat la partea inferioara a reactorului reactioneaza cu resturile de mangal producand caldura necesara pirolizei deseului intrat. In timpul reactiei o parte din abur se descompune, iar restul incalzeste deseul proaspat introdus. Gazele formate in reactor sunt comprimate si transportate la o instalatie de producere a energiei electrice cu turbine cu gaze.
Fig.1.26 Reactor (Battelle) de piroliza [3]
2.4 Depozite de deseuri menajere
Un depozit este definit ca fiind orice amplasament pentru eliminarea finala a deseurilor prin depozitare pe sol sau in subteran. [11]
In functie de tipurile de deseuri care sunt acceptate, depozitele de deseuri se clasifica in:
depozite pentru deseuri periculoase (clasa a);
depozite pentru deseuri nepericuloase (clasa b);
depozite pentru deseuri inerte (clasa c).
Proiectarea depozitelor de deseuri [10]
Proiectarea unui deposit de deseuri se face in functie de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt:
cantitatea si natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate;
caracteristicile amplasamentului – in raport cu eficienta economica si eficienta ecologica necesar a fi realizate;
posibilitatile de reabilitare si utilizare ulterioard a terenului – se evalueaza in functie de natura deseurilor depozitate, comportarea acestora pe perioada depozitarii, planurile de dezvoltare pe termen lung etc.
Alegerea amplasamentului [10]
Alegerea amplasamentului optim dintre mai multe variante posibile se face prin mai multe criterii:
criterii geologice, pedologice si hidrogeologice: caracteristicile si modul de dispunere a straturilor geologice; structura, adancimea si directia de curgere a apei subterane; distanta fata de cursurile de apa si alte ape de suprafata etc. ;
criterii climaterice: directia dominanta a vanturilor fata de asezarile umane sau alte obiective; regimul precipitatiilor;
criterii economice: capacitatea depozitului si durata de exploatare (minimum 10 ani); distanta medie de transport al deseurilor; necesitatea unor amenajari secundare (drumuri de acces, utilitati);
criterii suplimentare: vizibilitatea amplasamentului si modul de incadrare in peisaj; accesul la amplasament; existenta unor arii protejate de orice natura; existenta in zona a unor aeroporturi, linii de inalta tensiune sau obiective militare.
Construirea depozitelor de deseuri [10]
Un depozit de deseuri trebuie sa aiba in component urmatoarele echipamente si instalatii principale:
poarta de acces si sistem de paza si supraveghere;
echipament de cantarire si echipament de receptie pentru cantitati mici de deseuri;
facilitati pentru verificarea deseurilor si laborator;
drumuri interioare;
zone pentru depozitarea deseurilor;
instalatii pentru tratarea levigatului, respectiv pentru colectarea si evacuarea gazului de depozit;
garaje, ateliere si spatii de parcare pentru utilaje;
echipament pentru curatarea rotilor vehiculelor;
birouri administrative si constructii sociale.
Aceste facilitati trebuie amplasate, in functie de rolul pe care 11 au si de caracteristicile specifice fiecarui depozit (marimea si tipul, perioada de operare stabilita, cantitatea de deseuri, frecventa de transport, cerintele legale si cele ale autoritatii competente ), astfel incat sa asigure o exploatare optima.
Calea de acces si sistemul de paza si supraveghere [10]
Proiectarea si construirea portii si a drumului principal de acces se realizeaza in functie de o serie de factori, cum ar fi:
numarul vehiculelor de transport deseuri si frecventa cu care acestea intra in depozit;
marimea si tipul vehiculelor;
caracteristicile drumului public din care se face accesul la depozit.
Sistemul de paza si supraveghere este destinat sa impiedice patrunderea in depozit a persoanelor neautorizate.
Sistemul de paza si supraveghere poate cuprinde:
porti si garduri confectionate din materiale corespunzatoare, prevazute cu mecanisme sigure de inchidere si mentinute in stare buna de functionare;
sistem video cu camere de supraveghere;
sistem de paza si securitate asigurat de persoane competente;
sistem de alarmare sonora si luminoasa in caz de patrunderi neautorizate.
Componentele sistemului de securitate se stabilesc pentru conditiile specifice ale fiecarui amplasament.
Principalele metode de gestionare – administrare a deseurilor menajere sunt:
Depozitarea simpla. Consta in descarcarea reziduurilor menajere in diverse gropi sau pe alte terenuri fara a se lua masuri special pentru protectia mediului;
inconjurator. Acest sistem de colectare simpla este recunoscut ca fiind periculos pentru igiena publica, este inestetic si raspandeste mirosuri neplacute.
Depozitarea controlata reprezinta in prezent principal filiera de tratare folosita pe plan mondial. Metoda consta in depozitarea reziduurilor in straturi successive alternand cu straturi de pamant sau nisip, fiecare fiind nivelat si compactat. In acest fel sunt respectate conditiile de igiena si protectia mediului.
Compostarea se utilizeaza in cazul deseurilor cu un continut ridicat de materiale organice de origine vegetala, fiind rapid fermentabil.
Piroliza este un process care consta in descompunerea chimica a substantelor organice organice sub actiunea caldurii intr-un mediu sarac in O2 sau chiar fara O2.
Fermentarea anaeroba reprezinta una din tehnicile de reciclare a deseurilor care prezinta un grad inalt de valorificare a acestora.
Se aplica deseurilor cu un continut organic ridicat.
Fig.1.27 Amenajarea depozitului pe teren plan [3]
In cazul terenurilor denivelate se poate recurge la variant de amenajare din figura 1.28.
Fig.1.28 Amenajarea depozitului pe teren denivelat [3]
In figurile 1.27 si 1.28 semnificatia notatiilor este:
a – deseuri; b – strat de pamant; c – strat final de acoperire; d – etansare;
e – strat deranant din piatra sparta sau pietris; f – rigola de colectare a apelor pluviale.
CAPITOLUL 3. Levigatul
3.1 Informatii generale
Levigatul este un lichid, care, trecand printr-un material solid, a extras substantele dizolvate sau in suspensie din materialul respective. [11]
Este un termen tehnic utilizat pe scara larga in domeniul stiintei mediului, in sensul specific de lichid, care a percolat un depozit de deseuri, dizolvand sau antrenand substante nocive pentru mediu din materialul prin care a trecut.
Levigatul se formeaza in mare parte prin infiltrarea apei in masa de deseuri si prin procesul natural de descompunere a substantelor organice din deseuri.
Acesta se colecteaza printr-un sistem de drenare si este transmis catre statia de de tratare a levigatului din incinta depozitului.
· Statia de tratare, preia levigatul, din sistemul de drenare, apa uzata din grupele sanitare si apa din sistemul de drenare a apei de suprafata. [12]
Fig.1.29 Depozitul din Suceava – canalul prin care levigatul ajunge la raul Suceava [13]
Realizarea statiei de tratare a levigatului are ca scop protejarea mediului impotriva
contaminarii cu compusii din levigat.
Se respecta astfel prevederile Directivei Europene privind depozitele de deseuri si ale
Directivei Cadru a Uniunii Europene privind apa.
Conform acestor acte legislative, numai apa rezultata din tratarea levigatului, poate fi evacuata dintr-un deposit ecologic de deseuri, iar apa rezultata in urma tratarii levigatului cu statia de tratare va indeplini normele impuse, pentru deversare in receptori naturali.
Modulele cu placa sau disc sunt de ultima generatie si sunt utilizate in multe aplicatii pentru osmoza inversa si sisteme de nanofiltrare.
Intentia principala a producatorului in dezvoltarea modului cu disc circular ( Modul CD ) este aceea de a obtine o viteza constanta in intregul modul, cu cu ajutorul unei pierderi extrem de reduse de presiune.
In modulul CD a fost realizat un "flux circular" lateral de alimentare.
Fig.1.30 Circulatia fluidului in modulul CD (disc circular) [18]
Ideea principala a acestui flux circular, a fost aceea de a atinge o stare de flux definita si stabila in fiecare punct al suprafetei membrane, directionand fluxul de alimentare, printr-o stiva de discuri, care au intre ele fibre membranare.
Tabel 3.1 Compozitia levigatului [12]
*In conditiile in care apar metale grele in levigat se impune si analiza continutului de metale grele si din permeat.
3.2 Epurarea levigatului
Epurarea = orice procedeu prin care sunt modificate caracteristicile fizice, chimice sau biologice ale levigatelor pentru a le diminua efectul daunator asupra mediului inconjurator si pentru a le reconferi o utilitate. [11]
Scopul epurarii
Pentru deversarea in influentul unei statii de epurare orasenesti, respectiv intr-un receptor natural, valorile indicatorilor caracteristici levigatului, trebuie sa se incadreze in limitele stabilite de legislatia in vigoare privind protectia calitatii apelor. [15]
In functie de conditiile locale specifice si de caracteristicile levigatului, tratarea acestuia se poate realiza in doua tipuri de instalatii, si anume:
– instalatie de tratare proprie depozitului;
– statie de epurare a apelor uzate orasenesti.
Recircularea levigatului in corpul depozitului este interzisa, fiind posibila numai in cazul indeplinirii simultane a urmatoarelor situatii, pentru depozite din clasa b:
depozitul trebuie sa aiba o impermeabilizare a bazei conforma cu stadiul tehnicii;
sistemul de colectare si tratare a levigatului trebuie sa fie dimensionat conform cantitatii reale de levigat calculate;
exista dovada ca anumite zone ale depozitului nu produc gaz, sau ca productia de gaz este prea scazuta, din cauza lipsei apei;
cantitatea de levigat permisa spre a fi reciclata este calculata;
este planificat si aprobat un sistem de umezire cu dispositive de control;
levigatul este introdus in depozit, doar pentru umezirea deseurilor, nu si pentru irigarea suprafetei;
umezirea se realizeaza in baza autorizatiei doar pentru o perioada definite de timp, dupa aceea trebuind sa se faca dovada ca umezirea trebuie facuta in continuare;
colectoarele de levigat din zona in care se umezeste sunt spalate odata la 6 luni;
daca umezirea nu si-a dovedit eficienta in ceea ce priveste productia de gaz atunci oprita.
Daca recirculatia levigatului este necesara, motivatia pentru aceasta trebuie sa fie prezentata autoritatii competente. Numai dupa aprobarea scris a acesteia, levigatul are voie sa fie recirculate in depozit.
Fig.1.31 Statie de pretratare levigat [2]
Aceasta tehnologie consta intr-un reactor biologic care contine namol activ si un sistem de membrane cu micro sau ultrafiltre.
Cheia acestei tehnologii este reprezentata de separatorul cu membrana care face posibila realizarea unei biomase cu concentratie ridicata si prin aceasta separarea mai intensa a formei solubile a poluantilor organici din fluxul de deseuri.
Avantajele adoptarii acestei tehnologii sunt multiple:
apa evacuata de calitate excelenta;
amplasare compacta (in sistem containerizat);
posibilitate de largire in sistem modular (in functie de gradul de incarcare al levigatului se poate opta ulterior la adaugarea a inca unui reactor biologic);
exploatare simpla si economica;
productie redusa de namol excedentar;
functionare uniforma, flexibilitate in utilizare.
Apele pre-epurate in aceasta static se incadreaza in limitele impuse de NTP A002 si sunt transportate cu vidanja la statia de epurare.
Procedee de tratare a levigatului [16]
Instalatia de tratare trebuie sa asigure desfasurarea proceselor corespunzatoare pentru reducerea valorilor concentratiilor la urmatorii indicatori:
– materii solide in suspensie;
– consum chimic de oxigen;
– consum biochimic de oxigen;
– azot amoniacal;
– azotati;
– sulfuri;
– cloruri;
– metale grele.
Principalele procese care stau la baza metodelor de tratare a levigatului, precum si aplicabilitatea acestora.
Tabel 3.2 Clase de compusi indepartati
Epurarea levigatului este realizata prin combinarea mai multor procese de tratare astfel incat sa se realizeze atingerea indicatorilor de calitate care sa permita evacuarea efluentului in receptori naturali sau in retelele de canalizare.
Procedeele de tratare trebuie alese astfel incat sa se asigure si neutralizarea corespunzatoare a reziduurilor de la tratarea levigatului.
Prin proprietati spectofotometrice, fizico-chimice, s-au stabilit principalele caracteristici fizico-chimice ale unui levigat mediu, ce vor fi prezentate in tabelul de mai jos.
Tabel 3.3 Caracteristicile fizico-chimice principale ale unui levigat mediu
Raportul CBO5/CCO, care caracterizeaza aspectul organic al unui depozit, trebuie sa fie de ordinal 0,5, pentru depozitele tinere, rapaortul descrescand pana la 0 pentru cele vechi.
3.3 Colectarea si evacuarea levigatului din depozitele de deseuri menajere
Sistemul de colectare a levigatului este alcatuit din: stratul de drenaj pentru levigat, conductele de drenaj, conductele de colectare, caminele, statia(-iile) de pompare, rezervorul(-oarele) de stocare, conducta de transport si instalatia de transvazare in cazul tratarii pe un alt amplasament (figura 1.32). [12]
Fig.1.32 Schema de principiu a sistemului de colectare a levigatului [12]
Schema de principiu a sistemului de colectare a levigatului unde:
1- bariera geologica;
2- bariera construita;
3- strat de drenaj pentru levigat;
4- conducta de drenaj;
5- camin;
6- conducta de colectare;
6a- zona in care se amplaseaza sistemele de control al scurgerilor de levigat;
7- statie de pompare pentru levigat;
8- rezervor;
9- conducta de transport;
10- instalatie de transvazare.
Materialul din care trebuie confectionate conductele de colectare pentru levigat este PEID (polietilena de inalta densitate); diametru interior se calculeaza, dar nu trebuie sa se afle sub valoare de 200 mm.
In ceea ce priveste caminele pentru levigat, acestea trebuie amplasate in afara suprafetei impermeabilizate de depozitare si construite fie din PEID, fie din beton captusit la interior cu un strat de protectie impotriva actiunii corozive a levigatului.
Amplasarea caminelor pentru levigat trebuie facuta de asa maniera incat sa permita controlarea si curatarea conductelor de colectare si transport, iar diametrul caminelor trebuie sa fie de cel putin 1 m.
Cerintele caminelor pentru levigat trebuie indeplinite si in cazul statiilor de pompare pentru levigat.
Pentru construirea rezervoarelor subterane se utilizeaza PEID sau beton, pentru cele supraterane se poate utiliza in plus si otel; in cazul celor din otel sau beton este necesara captusirea la interior cu un strat de PEID sau alt material cu rezistenta la actiunea coroziva a levigatului. Este necesara izolarea rezervoarelor supraterane la exterior pentru a prevenii inghetul.
Rezervoarele pentru levigat se dimensioneaza astfel incat sa aiba capacitate suficienta pentru stocarea unui volum egal cu diferenta dintre volumul maxim generat si capacitatea instalatiei de tratare/transfer.
Instalatia de transvazare a levigatului se confectioneaza din beton captusit la interior cu un strat de protective rezistent la actiunea coroziva a levigatului.
Pompa de transvazare se realizeaza din material rezistent la actiunea coroziva a levigatului.
Atat in cazul depozitelor de deseuri periculoase, cat si nepericuloase ( clasa a si clasa b) sunt necesare stisteme de control al scurgerilor de levigat pentru a evita scurgerile de levigat inafara zonei impermeabilizate. Este necesar ca acestea sa fie amplasate exista cel mai mare risc de rupere a conductelor din cauza sarcinilor statice.
Realizarea sistemului de drenare si evacuare a levigatului
Sistemul de drenare si evacuare a levigatului este format din:
Strat de prietris
Sistem de drenuri absorbante si colectoare
Proiectantul va stabili in functie de conditiile specifice de amplasare ( relief, regimul precipitatiilor, tipul deseurilor depozitate), ce caracteristici va avea sistemul de drenare a levigatului ( panta, distant intre conducte, etc. ).
Pentru colectarea apelor meteorice se vor imprejmui zonele destinate depozitarii deseurilor cu santuride garda; apele meteorice, impreuna cu levigatul vor fi epurate si/sau eliminate de pe amplasament.
Rolul acestor instalatii este de a adduce valorile indicatorilor caracteristici levigatului in limitele admisibile pentru evacuarea in sisteme de canalizare sau in ape de suprafata. Proiectarea si construirea instalatiilor pentru tratare trebuie sa tina cont de caracteristicile antitative si calitative ale levigatului. Acestea variaza atat in functie de timp cat si de natura si cantitatea deseurilor depozitate.
Fig.1.33 Vedere tevi de colectare a levigatului [2]
Fiecare caz in parte necesita o evaluare proprie, alegerea variantei optime de tratare a levigatului facandu-se in functie de:
cerintele legale referitoare la deversarea levigatului, inclusiv cele impuse de autoritatea
competenta;
caracteristicile cantitative si calitative ale levigatului;
alte aspecte tehnico-economice: costurile construirii unei instalatii de tratare proprii, posibilitatea evacuarii levigatului in influentul unei statii de epurare orasenesti, costul aplicarii diferitelor metode de tratare etc.
In general, este necesara aplicarea unor metode de tratare pentru indepartarea urmatorilor impurificatori:
compusi organici biodegradabili si nebiodegradabili;
compusi toxici organici sau anorganici;
amoniac si ioni nitrat;
sulfuri;
compusi volatili urat mirositori;
materii solide in suspensie.
Pot fi utilizate urmatoarele tehnici de tratare:
tratare biologica: anaeroba, aeroba, aeroba prelungita pentru eliminarea azotului (nitrificare/ denitrificare );
tratare prin procedee fizico-chimice: coagulare-floculare, flotatie-precipitare, ultrafiltrare, evaporare.
In anumite cazuri, in functie de scopul urmarit, pot fi aplicate si alte procedee fizico-chirnice:
stripare cu aer pentru elirninarea amoniacului;
adsorbtie pe carbune activ pentru indepartarea urmelor de compusi organici;
osmoza inversa pentru eliminarea particulelor in suspensie sau coloidale, a azotului amoniacal, a metalelor grele si a materiilor dizolvate.
In functie de conditiile locale specifice si de caracteristicile levigatului, acesta poate fi deversat direct sau colectat local si apoi transportat in influentul unei statii de epurare orasenesti.
Apa din panza freatica contaminata cu levigat se extrage din foraje cu ajutorul unei pompe submersibile.
Apele uzate extrase cu pompa submersibila se introduc intr-un hidroaerator care are rolul de a dizolva aer in apa uzata.
Sistemul de colectare/drenare a levigatului din depozitele necontrolate de deseuri municipale se va realiza prin scaderea nivelului hidrostatic al panzei freatice in cazul in care levigatul a contaminat panza freatica prin efectuarea unor foraje astfel obtinandu-se asa numitele conuri de depresiune.
Fig.1.34 Flux tehnologic de drenare si epurare ape contaminate dintr-un deposit de deseuri menajere [2]
Prin diluarea levigatului in panza freatica se obtine o apa uzata care printr-o singura treapta de epurare fizico-chimica se poate deversa in retelele de canalizare.
Hidroreactorul este un echipament static care functioneaza pe principiul pompelor cu jet, cu ajutorul caruia se reduce continutul chimic si biochimic de oxigen al apelor uzate.
Fig.1.35 Put de curatare a tevilor de colectare a levigatului [2]
3.4 Masuri de integrare in ecosistem a depozitelor de deseuri menajere
In urma inchiderii depozitelor de deseuri menajere se pune problema reamenajarii teritoriale a spatiului ocupat de acestea. Astfel sunt necesare anumite masuri de reecologizare a zonelor afectate.[10]
Se disting trei tipuri de interventii pentru recuperarea ambientala a teritoriului afectat:
primul tip impune reconstruirea peisajului asa cum era inainte de degradare;
al doilea tip cauta o destinatie de reutilizare inventand noi forme de folosire sau incercand satisfacerea cererilor avansate de comunitate;
ultimul tip se refera la sistematizarea provizorie a suprafetelor afectate, in asteptarea deciziilor definitive luate de organele in drept.
Pentru redarea in circuit al suprafetei de teren dupa epuizarea capacitatii de depozitare se recomanda urmatoarele masuri:
– lucrari de nivelare astfel incat sa se creeze conditiile necesare regenerarii fertilitatii solului si a culturii plantelor sau conditii pentru amenajari constructive.
– lucrari de depunere de sol vegetal in vederea recultivarii biologice.
– lucrari de drenare a apelor la suprafetele cu declivitate de 2-3%, dupa asezarea solului
vegetal pe grosimea necesara;
– lucrari de recultivare biologica, ca cea mai folosita solutie de redare in circuitul economic al suprafetelor de teren degradate.
Impermeabilizarea depozitelor de deseuri [10]
Alegerea sistemului optim de impermeabilizare se face, pentru fiecare caz in parte, tinand seama de o serie de factori, printre care cei mai importanti sunt:
natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate;
conditiile hidrogeologice si natura suprafetei amplasamentului;
solicitarile ce pot aparea in timpul exploatarii;
natura si caracteristicile materialului utilizat.
Sistemul de impermeabilizare trebuie sa asigure atat etanseitatea intregului depozit, cat si:
stabilitate chimica si termica fata de deseurile depozitate si fata de solul de dedesubt
(inclusiv fata de umezeala si activitatea microorganismelor);
rezistenta mecanica la eforturile care apar in timpul constructiei si in timpul exploatarii;
rezistenta la fenomenele meteorologice;
stabilitate dimensionala la variatiile de temperatura;
rezistenta la imbatranire, elasticitate suficienta si rezistenta la rupere.
Materialele geosintetice (geomembrane si geotextile) utilizate pentru amenajarea depozitelor de deseuri, trebuie sa aiba anumite caracterisitici de baza, prin care sa se asigure indeplinirea anumitor exigente specifice:
Exigente functionale – legate de indeplinirea functiilor pentru care sunt utilizate;
Exigente constructive – legate de operatiile de constructie si de amplasare in teren, care trebuie sa nu afecteze caracteristicile funtionale;
Exigente de durabilitate – legate de faptul ca materialul trebuie sa-si pastreze caracteristicile functionale pe toata durata de exploatare a depozitului.
Fig. 1.36 Schema sistemului de impermeabilizare a unui deposit de deseuri
Solutia de impermeabilizare trebuie sa tina searna de caracteristicile naturale ale amplasamentului ales, si in mod special de conditiile geologice si hidrogeologice care formeaza bariera geologica.
Se considera ca bariera geologica indeplineste conditiile necesare pentru irnpermeabilizare daca ea are urrnatoarele caracteristici:
grosimea ≥ 1 m, coeficient de permeabilitate (k) ≤ 10⌃-7 m/s – pentru depozitele de deseuri inerte;
grosimea ≥ 1 m, k ≤ 10⌃-9 m/s – pentru depozitele de deseuri nepericuloase;
grosimea ≥ 5 m, k≤ 10⌃-9 m/s – pentru depozitele de deseuri periculoase.
Fig.1.37 Exemplu de realizare a impermeabilizarii [ 13]
In cazul in care aceste conditii nu sunt indeplinite in mod natural,bariera geologica va fi completata cu un strat de argila sau alt material natural cu proprietati echivalente.
Stratul natural de impermeabilizare va fi completat cu un strat polimeric format din geomembrana, geotextile si straturi de drenare, astfel incat impermeabilizarea cuvetei depozitului va avea o structura de tipul celei prezentate in figura de mai jos.
In functie de natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate, implicit de gradul de etansare dorit, impermeabilizarea se poate realiza prin:
etansare simpla prin geomembrana;
etansare simpla prin geocompozit cu strat mineral etans;
etansare combinata cu geornembrana si material argilos;
etansare dubla cu geomembrana;
etansare combinata, dubla sau tripla, cu geornembrana si material argilos.
La partea superioara a taluzului, geomembrana trebuie sa fie ancorata in mod corespunzator, pentru a face fata la solicitarile mecanice si pentru a impiedica alunecarea acesteia.
Fig. 1.38 Modul de ancorare a geomembranei la partea superioara a taluzului [10]
Zonele pentru depozitarea deseurilor vor fi imprejmuite cu santuti de garda pentru colectarea apelor meteorice. Acestea vor fi epurate si/sau eliminate de pe amplasament impreuna cu levigatul.
Garajele, atelierele si spatiile de parcare pentru utilaje sunt dotari necesare pentru a asigura buna functionare a echipamentelor mobile utilizate pentru operarea depozitului de deseuri.
Echipamentele mobile, cuprind in general:
Buldozere – pot fi dotate cu diferite tipuri de lame si senile profilate pentru deplasarea, omogenizarea si compactarea deseurilor;
Incarcatoare;
Compactoare cu role;
Screpere;
Excavatoare hidraulice.
In figura 1.39 este prezentata o sectiune printr-un depozit de deseuri.[7]
CAPITOLUL 4. Proiectarea unei instalatii de epurare a levigatelor prin oxidare avansata
4.1 Proiectarea unei instalatii de epurare a levigatului provenit din depozitele de deseuri menajere
Obiectivul acestui capitol este proiectarea unei instalatii de epurare a apelor uzate. Apa uzata provine din depozitele de deseuri menajere.
Proprietatile fizice cele mai importante ale deseurilor sunt: greutatea specifica, distributia dupa marime a particulelor, continutul de umiditate, conductivitatea hidraulica si capacitatea de retinere a apei.
Greutatea specifica este definite ca masa unui material raportata la unitatea de volum [kg/m3]. Aici trebuie mentionata si starea deseului –compact sau necompact. Pentru a evalua masa totala si volumul deseurilor ce vor fi procesate trebuie cunoscuta aceasta greutate specifica.
Componentii specifici ai deseurilor solide variaza in functie de locul, sezonul si timpul de stocare.
Valorile tipice ale greutatii specific sunt:
– 180-480 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioanele de compactare;
– 90 [kg/m3] pentru deseurile colectate in camioane fara compactare.
Volumul ocupat de deseurile solide in anumite conditii determina numarul si marimea containerelor de colectare, statiilor de transfer , vehiculelor de colectare si terenul necesar depozitarii.
Grreutatea specifica creste odata cu umiditatea, pana cand deseul devine saturat cu apa.
Reducere volumului deseurilor solide este importanta in colectarea, transportul si depozitarea acestora. Aceasta poate fi exprimata prin raportul de compactare sau reducerea de volum:
Rv = (1-vf/vi)100 = (1-Rc)100 [100%]
unde: – Vi – volumul initial, inainte de compactare [m3];
Vf – volumul final, dupa compactare [m3];
Rc – raportul de compactare.
Continutul de umiditate
Continutul de umiditate al deseurilor solide se poate exprima ca procente ale masei materialului urned din deseu sau ca procente ale masei materialului uscat din deseu, Cea mai utilizata este exprimarea ca procente ale materialului urned, conform relatiei:
unde: m-masa initiala a probei de deseu, [kg];
d- masa probei dupa uscare la 105°C, [kg];
w-continutul de umiditate, %.
Continutul de umiditate depinde de compozitie, anotimp si conditiile climaterice. Cunoasterea continutului de umiditate este importanta la detrminarea puterii calorifice, a densitatii si a materialului dizolvat la depozitarea in rampele de gunoi.
Capacitatea de retinere a umiditatii
Aceasta este cantitatea totala de umiditate pe care o proba de deseu o poate retine impotriva fortei gravitationale.
Capacitatea de retinere a umiditatii are o mare importanta in determinarea formarii de scursuri la depozitarea libera pe sol. Apa aflata in exces (peste capacitatea de retinere ) va strabate (percola) deseurile incarcandu-se cu substante minerale si organice dand nastere la levigat.
Capacitatea de retinere a umiditatii se estimeaza cu urmatoarea relatie:
CRW = 0,6 – 0,55 (m1/(10000m1))m2
unde: m1- masa stratului de deseu inclusiv stratul protector de la baza si apa din precipitatii. Se determina cu relatia:
in care: md- masa deseului
wp- masa apei din precipitatii;
msp- masa stratului protector;
m2- masa deseului uscat.
Permeabilitatea hidraulica a deseului compactat
De permeabilitatea hidraulica a deseurilor compactate depinde rata de transport a levigatului si a altor contaminatii (gaze, impuritati microbiologice) prin stratul de deseuri solide.
Cum deseurile solide nu sunt omogene, permeabilitatea hidraulica nu este izotropa. Ea depinde de densitatea deseului si are valoarea aproximativa de lm/s.
Debitul de levigat prin stratul de deseu solid se determina cu ajutorul legii lui Darcy:
Qv= K·I·A [cm3/s] sau [m3/zi]
unde: K [m/zi] sau [cm/s] – permeabilitate hidraulica;
I [m/m] sau [cm/cm] – gradientul hidraulic sau panta;
A [m2] sau [cm2] – aria sectiunii prin care are loc scurgerea.
Cunoasterea proprietatilor chimice este importanta in luarea deciziei de procesare sau de recuperare a deseului. De exemplu, arderea deseului sau compostarea depinde de compozitia chimica a acestuia. Deseurile pot fi separate in combustibile si necombustibile.
Pentru deseurile solide combustibile sunt importante urmatoarele proprietati:
– analiza imediata;
– analiza elementara;
-continutul de energie (puterea calorifica).
Analiza imediata este o caracteristica chimica, ce determina continutul de umiditate, materii volatile, carbon fix si cenusa. Asa cum se vede din tabelul de mai jos,analiza imediata este importanta in determinarea proprietatilor combustibile a unui combustibil.
Tabel 4.1
De exemplu cu cat continutul de umiditate este mai mare cu atat puterea calorifica este mai mica. La incalzirea deseului timp de o era pana la temperatura de 105°C se elimina umiditatea.
Incalzirea in continuare pana la o temperatura de (600-950°C) conduce la degajarea
volatilelor si aprinderea lor.
Prin analiza elementara se determina procentele fiecarui element continut de deseul solid.
Rezultatele analizei elementare sunt folosite la caracterizarea compozitiei chimice a materiei organice din deseu, la determinarea raportului C/N, care este esential in procesele de conversie biologica (degradare bacteriana).
Carbonul, hidrogenul si oxigenul constituie elementele majoritare ale deseurilor, asa cum
se vede si in tabelul urmator.
Tabel 4.2
Sulful continut de deseurile solide, chiar si in cantitati foarte mici, provoaca poluarea
aerului in timpul arderii deseurilor, La emisia de SO2 se poate adauga si emisia de compusi
halogenati.
Cenusa rezultata in urma arderii poate fi intr-o cantitate considerabila si poate contine metale grele care necesita o inlaturare a lor, fiind considerate deseuri periculoase.
Puterea calorifica a unui deseu poate fi determinata prin arderea unei cantitati
determinate de deseu uscat in bomba calorimetrica si calcularea cantitatii de caldura degajate.
Puterea calorifica este numita superioara atunci cand in gazele de ardere rezultate, apa lipseste si este numita inferioara atunci cand apa din gazele de ardere se gaseste sub forma de vapori. De obicei, puterea calorifica este raportata la starea initiala a deseului. Ea poate fi calculata pentru starea anhidra (uscata) a deseului cu relatia:
unde: [kl/kg]-caldura inferioara de ardere raportata la starea initiala;
wi[% ]-umiditatea deseului.
Caldura de ardere a deseului lipsit de cenusa $i umiditate se calculeaza cu relatia:
Qimc = Qii (100/(100-Ai-Wi)) [kJ/kg]
in care: Qimc – caldura de ardere a deseului raportata la starea de masa cornbustibila (deseul lipsit de umiditate si cenusa);
Ai[%]-continutul de cenusa al deseului
4.2 Stabilirea datelor de proiectare a unei instaltii de epurarea apei uzate provenita din depozitele de deseuri menajere
Sa se proiecteze o static de epurare si reutilizare a apei uzate provenita din depozite de deseuri menajere, cu continut de decantabile, suspensii si taninuri.
Prezenta taninurilor in apa uzata se datoreaza capacitatii lor de solubilitate dand acesteia o culoare galbuie dificil de eliminat cu ajutorul metodelor comune cum ar fi dilutia sau adsorbtia, fiind necesar un proces de epurare avansata.
O categorie de procese de epurare a apelor dezvoltate in ultimul timp este cea a Proceselor de Oxidare Avansata ("Advanced Oxidation Processes", AOP), capabile sa asigure cresterea gradului de oxidare si chiar mineralizarea poluantilor organici, prin transformarea lor in produsi finali de oxidare: CO2 si H2O precum si, dupa caz, mici cantitati de HCl, H2SO4, HNO3.
Procesele de oxidare avansata au loc in prezenta de ZnO2 cu utilizarea radiatilor UV.
Dupa o analiza a apei sau obtinut urmatoarele date:
– Vapa uzata= 15550 L/zi;
– Compozitia apei uzate:
Cdecantabile= 11,846 g/L (mdecantabile=170 kg)
Csuspensii= 10,452 g/L (msuspensii= 150 kg)
Ctanin= 2,090 g/L (mtanin= 30 kg)
Eficientele etapelor de epurare fiind urmatoarele:
– ηdecantare=95%;
umiditatea materialului decantat= 20%
– ηfiltrare=99,5%
umiditatea materialului filtrate= 20%
– ηoxidare fotocatalitica= 80%;
raportul ZnO2: apauzata (masa: volum)= 1/1000 (0,1 g ZnO2/L apa uzata);
– ηultra filtrare= 99,8%.
4.3 Fluxul principal si descrierea utilajelor
4.2 Schema utilaj a instalatiei
Descrierea utilajelor
Prima etapa este etapa de colectare care se face intr-un bazin colector cu o capacitate de
20 m3 In acest bazin are loc decantarea materialelor.
Cea de-a doua etapa este cea de filtrare unde apa este trecuta peste un filtru cu pat de nisip destinate retinerii din apa a suspensiilor solide. Acest lucru se realizeaza la trecerea apei prin mediul filtrant format din mai multe straturi de nisip, cu diferite granulatii.
Trecerea apei din bazinul de decantare la filtru dupa care in fotoreactor se face cu ajutorul a doua pompe de drenaj de tip WILO300 cu Qmax=15 m/h si cu un consum de energie de 0,35 kWh.
Cele doua reactore fotocatalitice sunt utilajele principale care functioneaza in regim discontinuu (sarje). Un fotoreactor este prevazut cu 16 surse UV de tip STREAMLINE cu L=160 cm si D=2,6 cm cu un consum energetic de 0,058 Kw/h si cu o durata de viata de 2500 de ore.
In interiorul fotoreactorului este barbotat aer cu ajutorul unui compresor cu aer liniar de
tip AL40 cu un consum de 0,5 kWh.
Calculul dimensiunilor fotoreactorului
In etapa de epurare avansata se lucreaza cu un volum total de maxim 14 m3 apa uzata
distribuite in doua fotoreactoare in doua sarje.
Un fotoreactor lucreaza cu 14000:2:2=3500 kg apa=3,5 m3
Pentru proiectarea fotoreactorului se va considera un volum cu 20% mai mare decat necesarul de 3,5 m3/h.
Daca adoptam inaltimea de 4 m a fotoreactorului atunci raza va fi:
R² = v/(π·h)= 4/3,14·4= 0,32 m
R = √0,32= 0,565 m
D= 2· R= 2·0,565= 1,131 m
Din fotoreactor apa este pompata catre ultrafiltre cu 2 pompe de drenaj, care au un consum energetic de 0,35 kW/h cu Qmax= 20 m3/h.
4.4 Bilant de materiale
Bilantul de materiale pentru etapa de colectare/decantare
In etapa de decantare sunt introduce 15350 kg de levigat cu un continut de :
– mapa= 15000 kg;
-mdecantabile= 200 kg;
-msuspensii= 250 kg;
-mtanin= 50 kg.
In etapa de decantare sunt retinute cu umiditate de 20%:
-decantabile cu η=95%
-suspensiile cu η=3%
mdecantabile retinute= 95/100 · 200=190 kg
msuspensii retinute= 3/100 · 250= 7,5 kg
mapa retinuta= 20/100 · (190 + 7,500)= 39,5 kg
Cantitatea de tanin retinuta in levigat din umiditatea materialuluidecantat este egala cu:
2,09 g………………….1 kg levigat
x g……………………… 39,5 kg apa
―――――――――
x= (2,09·39,5)/1=82,555 tanin= 0,082 kg tannin
mmateriale decantate= 190 + 7,500 + 0,082= 197,582 kg
Levigat= Levigat – Apa umiditate= 15350 – 39,5= 15310,5 kg
Decantabile = 200 – 190= 10 kg
Suspensii= 250 – 7,5= 242,5 kg
Tanin= 50 – 0,082= 49,918 kg
Bilant de material pentru etapa de filtrare
In etapa de filtrare ajung :
– mapa= 15310,5 kg;
– mdecantabile= 10 kg;
-msuspensii=242,5 kg;
-mtanin= 49,918 kg.
In etapa de filtrare sunt retinute cu umiditate 20%:
– totalitatea decantabile ramase
– suspensiile cu η= 99,5%
mdecantabile retinute= 10 kg
msuspensii retinute= (99,5/100)·242,5= 241,287 kg
mapa retinuta= (20/100)·(10 + 241,287)= 50,257 kg
Cantitatea de tannin retinuta in umiditate este egala cu:
2,09 g…………………1 kg levigat
x g……………………..50,257 kg apa
―――――――――
x=(2,09·50,257)/1= 105,066 g tanin= 0,105 kg tanin
mmateriale filtrate= 10 + 241,287 + 0,105= 251,392
Bilant de material pentru etapa de oxidare chimica avansata:
In etapa de oxidare avansata are loc degradarea taninurilor cu un randament de 80%.
In urma degradarii se obtine ( la modul ideal ) CO2 si H2O.
In etapa de oxidare avansata ajung:
– mapa uzata= 15310,5 kg;
– msuspensii= 241,287 kg;
– mtanin= 49,867 kg.
In aceasta etapa se adauga 1,5 kg ZnO2.
Degradearea avand un randamnet de 80% vor reactiona:
(80/100)· 49,867= 39,893 kg taninuri => 9,074 kg taninuri raman in apa
Ecuatia de reactive care descrie procesul de oxidare avansta are loc in conditii de temperatura si presiune normale (20°, 1 atm) intre acid galix (tanin catehic simplu), apa si oxigen.
C7H6O5 + H2O + 6O2= 7CO2 + 4H2O
MC7H6O5= 170 g/mol
MH2O= 18 g/mol
MO2= 32 g/mol
MCO2= 44 g/mol
Apa necesara reactiei este utilizata din apa uzata.
Oxigenul necesar reactiei este preluat din aerul introdus.
mH2O= (49,867·18)/170= 5,280 kg apa reactionata
mO2= (49,867·6·32)/170= 56,32 kg O2 necesar reactiei
mCO2= (49,867 ·7·44)/170= 90,344 kg CO2 rezultat
mH2O= (49,867·4·18)/170= 21,12 kg H2O rezultat
Bilant de material pentru etapa de ultra filtrare
In etapa de ultrafiltrare este retinut ZnO2 pentru a se recircula. Perderile se completeaza in permanenta.
Ultrfiltrarea este un process cu randament de 99,8%.
Cantitatea de ZnO2 recirculat:
(99,8)/100 · 1,5= 1,497 kg
Calculul termodinamic
Calculul termodinamic se efectueaza pe baza ecuatiei de reactive. Determinam entalpia de reactive standard ΔH°R,298.
C7H6O5 + H2O + 6O2= 7CO2 + 4H2O
Se utilizeaza datele stoechiometrice din tabelul 4.1
Tabel 4.1
ΔH°R,298= ƩυiΔ H°fprod,298- ƩυjΔ H°freact,298
Unde: υi, υj – coeficienti stoechiometrici;
H°fprod,298 – entalpia de formare a produsilor de reactie p= 1 atm. si T= 298 K;
H°R,298 – entalpia de reactive standard la p= 1atm. si T= 298 K;
H°freact,298 – entalpia de formare a reactantilor la p= 1 atm. si T= 298 K.
ΔH°R,298 = (7· ΔH°R,298, CO2 + 4· ΔH°R,298, H2O ) – (ΔH°R,298, C7H6O5 + ΔH°R,298, H2O + +6·ΔH°R,298, O2 )
ΔH°R,298= [7·(-94,05) + 4·(-64,32)] – [-92,1 + (-68,32) + 6·0]
= (-658,35 – 273,28) – (-160,42)
= -931,63 + 160,42
= -771,21
ΔH°R,298= -771,21 kcal/mol
ΔH°R,298 < 0 => reactive exoterma
Caldura de reactive se calculeaza conform relatiei:
QR= – ΔH°R,298·n
Se calculeaza numarul de moli pentru substanta principal stiind ca masa este de 20 kg.
nC7H6O5= m/M= 20/170= 0,117 moli
QR= 771,21 · 0,117= 90,231 kcal
Cantitatea de energie corespunzatoare fiind:
1 kcal………………………………………………………..4.185 kJ
90,231……………………………………………………….x kJ
x=(90,231·4,185)/1= 337,61 kJ
1 kJ ………………………………………………. 0,27778·10¯³ kW/h
337,61 kJ ………………………………………. y kW/h
y= (337,61 · 0,27778·10¯³)/1= 0.093 kW/h
Calculul consumului energetic
In instalatia de epurare functioneaza:
5 pompe de apa;
2 suflante de aer;
32 surse de UV STREAMLINE.
Instalatia functioneaza 10 h pe zi astfel:
– 50 de minute functioneaza 2 pompe de drenaj cu Qmax= 13 m3/h. Din bazinul colector apa este pompata catre filtru, iar dupa filtrare este pompata catre reactoare. Consumul energetic al unei pompe este de 0,35 kW/h.
0,35 kW ……………………………………… 60 min
x kW ………………………………………….. 50 min
―――――――――――――
x= (0,35 ·5)/60= 0,26 kW/50 min
Cele 2 pompe consuma 2·0,29= 0,58 kW/50 min la o singura sarja.
In cele doua sarje consuma 0,58 ·2= 1,16 kW/zi.
Timpul optim de pastrare al apei in fotoreactor este de 4h, timp in care functioneaza cele 32 de lampi UV si cele 2 compresoare. Olampa UV consuma 0,068 kW/h
In 4h consuma 4.·0,068= 0,272 kW/sarja
32 de lampi consuma 0,272 .·32= 8,704 kW/tura
Epurarea are loc in 2 ture:
8,704 .· 2= 17,408 kW/zi
Reactia de fotocataliza are loc in prezenta de aer sulfat cu ajutorul unei suflante cu un consum de 0,48 kW/h. Cele 2 suflante functioneaza timp de 8 h pe zi.
2.·8.·0,48= 7,68 kW/zi
Din fotoreactor apa este pompata catre ultrafiltrare timp de 10 minute cu 2 pompe care au un consum energetic de 0,35 kW/h cu Qmax= 20 m3/h.
0,35 kW ……………………………………………… 60 min
y kW ………………………………………………….. 20 min
―――――――――――――――
y=(0,35 ·10)/60= 0,091 kW/sarja
In cele doua sarje consuma 2 · 0,091= 0,183 kW/zi
Calculul tehnico-economic
Calculul tehnico-economic se va efectua pe o luna luand in calcul epurarea a 15,35 m3 pe zi:
15,35 · 30= 460,5 m3/luna
Materii prime:
ZnO2 pret 75,55 lei/kg
Stiind ca statia de epurare functioneaza timp de 12 luni pe an in care se utilizeaza 1,5 kg de ZnO2 pe reactor insemand 6 kg ZnO2.
6 kg : 12 luni= 0,5 kg ZnO2 la care sunt adaugate pierderile care trebuie acoperite
0,006 · 4= 0,024 kg/zi
0,024 · 30= 0,72 kg/luna
ZnO2 consumat pe luna = 0,428 + 0,72= 0,308 kg/luna
1 kg ………………………………….. 75,55 lei
0,308 kg ……………………………. x lei
―――――――――――
x=(0,308·75,55)/1= 23,269 lei/luna
Costul unei surse UV:
O sursa UV costa 28,9 lei. Durata de functionare a unei surse este de 25 000 ore. Costul unei surse pe ora fiind de: 28,9/25000= 0,001156 lei/h.
O sursa UV functioneaza 8h/zi, 240 h/luna.
Costul unei surse UV pe luna fiind de 240 · 0,001156= 0,2774 lei/luna
Cele 32 de lampi UV costa 0,2774 · 32= 8,878 lei/luna.
4.5 Material grafic
Caracteristicile sistemului de dezinfectie cu UV StreamLine si InLine.
Sistemele UV StreamLine sunt folosite pe scara larga in industria bauturilor, farmaceutica si electronica, in spitale sau aeronave. Echipamentele StreamLine si InLine actioneaza pe o gama variata de lichide, pentru tratarea in vederea distrugerii compusilor organic, agentilor patogeni sau a altor microorganisme.
Nu sunt creati compusi chimici secundari nedoriti in prezenta compusilor organici, in mod deosebit in industrie, unde subiectul legislativ este de amploare, de aceea, folosirea luminii ultraviolete pentru a distruge cornpusii organici este o metoda recunoscuta pentru tratarea apei. Lumina ultraviolet penetreaza instantaneu peretele celulei microorganismelor, distrugandu-le prin ruperea AND-ului. Apa tratata ramane neschimbata din punct de vedere chimic, evitand orice efect secundar asupra omului sau a vietii acvatice.
Echipamentul se compune dintr-o camera din otel inoxidabil ce contine lampa (lampile UV), care este invelita de o teaca de quart. Lampa este pornita si controlata de un system electronic.
Tabel 4.3 Dimensiune lampa UV StreamLine
Un sistem de control monitorizeaza intensitatea UV emisa. Un mechanism optional de curatare, actionat manual sau automat, poate fi folosit pentru curatarea tecilor de quart, pentru a evita pierderile de energie UV-C.
O gama larga de echipamente STREAMLINE este disponibila pentru debite cuprinse intre 2 si 60 m3/h.
Lampile sunt inchise in teci de quart, ce permit trecerea libera a luminii UV in apa in care
sunt scufundate.
Lampile UV de joasa presiune au o durata de functionare de 8000 de ore, in care este garantat nivelul minim de 25 mJ/cm3.
Tabel 4.4 Tipuri lampi
Un sistem de control care foloseste un senzor asezat central, monitorizeaza nivelul UV emis de lampi. Daca emisia scade sub intensitatea minima sau daca lampa cedeaza complet, se aprinde un LED de alarma la tabloul de comanda si un contact liber de potential porneste semnalul de alarma.
Un sistem de monitorizare verifica in mod continuu activitatea lampii si avertizeaza, in cazul in care sistemul nu functioneaza in parametrii normali.
O suprafata curata a tecilor de quart este esentiala pentru a asigura o distrugere eficienta a bacteriilor, compusilor organici, deoarece atat depunerile organice, cat si cele anorganice absorb lumina UV.
Sistemul optional de curatare, care este usor de actionat manual, va indeparta depunerile periodic.
Sistemul de control la aceasta gama de dezinfectie este arnplasat lateral, in timp ce tabloul de forta este montat separat.
Sistemele de dezinfectie cu UV, nu necista depozitarea si folosirea de substante chimic, inlaturand riscurile potentiale asociate acestora si costurile suplimentare.
In plus, in apa nu se introducsubstante chimice, deci nu exista pericolul unei supra-doze.
Tabel 4.5 Dimesiune sistem InLine
Lampile UV de joasa presiune, folosite de echipamentele STREAMLINE, functioneaza la temepraturi mici si necesita un timp scurt de incalzire.
Lampile UV de medie presiune folosite de echipamentele InLine sunt monitorizate si controlate de catre sistemul electronic. Acesta poate gestiona puterea lampilor, prelungindu-le durata de viata de la 50% pana la 150%, optimizand consumul de energie.
CAPITOLUL 5. CONCLUZII
In lucrarea de fata, s-a studiat epurarea levigatului provenit din depozitele de deseuri menajere, prin prezentarea unei tehnologii de colectare si epurare a levigatului provenit de la depozite necontrolate de deseuri municipale.
Fara un aport de apa introdus in depozitul de deseuri menajere, rezulta apele poluate, asa numitul levigat.
Aceasta rezulta in proportie de 20-30 % din umiditatea deseurilor depozitate in rampa (
in speta a deseurilor menajere si cele de natura vegetala ), restul de 70-80% provenind din:
Apele meteorice care cad si percoleaza suprafata rampei, in drumul lor solubilizand si antrenand o multitudine de compusi organici si anorganici , functie de natura deseurilor;
Apele pluviale care se scurg de pe versanti.
Epurarea levigatului se realizeaza prin combinarea anumitor procese de tratare astfel incat sa se realizeze atingerea indicatorilor de calitate care sa permita evacuarea efluentului in retele de canalizare sau receptori naturali.
Procedeele de tratare trebuie alese astfel incat sa se asigure si eliminarea corespunzatoare a reziduurilor de la tratarea levigatului (ca de exemplu, namol sau concentratul de la osmoza inversa).
Epurarea levigatului se realizeaza in instalatii specifice, modulare.
Sistemul de drenare si evacuare a levigatului este format din:
strat de pietris;
sistem de drenuri absorbante si colectoare.
Caracteristicile sistemului de drenare a levigatului (panta, distanta intre conducte etc.) va fi stabilit de catre proiectant, in fiecare caz in parte, in functie de conditiile specifice fiecarui amplasament (relief, regimul precipitatiilor, tipul deseurilor depozitate ).
Realizarea statiei de epurare a levigatului are ca scop protejarea mediului impotriva
contaminarii cu compusii din levigat.
Se respecta astfel prevederile Directivei Europene privind depozitele de deseuri si ale Directivei Cadru a Uniunii Europene privind apa.
Conform acestor acte legislative, numai apa rezultata din tratarea levigatului, poate fi evacuata dintr-un depozit ecologic de deseuri, iar apa rezultata in urma tratarii levigatului cu statia de trat are va indeplini normele impuse, pentru deversare in receptori naturali.
Instalatia de tratare trebuie sa asigure desfasurarea proceselor corespunzatoare pentru reducerea valorilor concentratiilor la urmatorii indicatori:
– materii solide in suspensie;
– consum chimic de oxigen;
– consum biochimic de oxigen;
– azot amoniacal;
– azotati;
– sulfuri;
– cloruri;
– metale grele.
Ca procedeu de epurare al statiei proiectate, am ales Procesul de Oxidare Avansata ("Advanced Oxidation Processes",AOP),capabilsa asigure cresterea gradului de oxidare si chiar mineralizarea poluantilor organici, prin transformarea lor in produsi finali de oxidare: CO2 si H2O, precum si, dupa caz, mici cantitati de HCI, H2SO4, HNO3.
Tehnologiile AOP se bazeaza in principal pe generarea unor radicali liberi cu un inalt potential de oxidare, cum sunt radicalii hidroxil.
Procesele de oxidare avansata au loc in prezenta de ZnO2 cu utilizarea radiatilor UV.
In concluzie, levigatul se formeaza ca urmare a percolarii deseurilor menajere de catre apele meteorice si rezultat din umiditatea deseurilor prin scurgere libera spre aval produce prin infiltrare, poluarea apei subterane, a panzei freatice si a apelor de suprafata in care deverseaza.
BIBLIOGRAFIE
[1]"Sisteme de depoluare"- curs – Victor Safta, Universitatea Politehnica Bucuresti, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, 2014.
[2] https://www.google.ro/search
[3] "Instalatii pentru reciclarea deseurilor't-curs – Mirela Dilea, Universitatea Politehnica
Bucuresti, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, 2014.
[4] "Procese si utilaje pentru ecologizarea localitatilor – Gh. Voicu, Universitatea Politehnica
Bucuresti, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, 2014.
[5] B.Bilitewski, K.Marek, A.Weissbach, H.Boeddicker- Waste MANAGEMENT
[6] Fenomene de transfer si operatii unitare-curs – S.St.Biri$, , Universitatea Politehnica
Bucuresti, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, 2014.
[7] Bold O.V., Maracineanu G.A- Managementul deseurilor solide urbane si industriale, Ed. MatrixRom, Bucuresti 2004
[8] www.anpm.ro
[9] INCDPM – ICIM BUCURESTI – "Studiu privind metodele si tehnicile de gestionare a deseurilor
[10]F.McDougall, P.White, M.Franke, P.Hundle- Integrated solid waste management
[11] http://ro.wikipedia.org/w/index.php?search=depozit+de+deseuri&title=Special%3AC%C4%
83 utare&go=Salt
[12] F.Ozane, France- Les lixiviates de decharges
[13] www.avero.ro
[14] http://ro.scribd.com/doc/169105143/0SMOZA-INVERSA-GENERALITATI [15] Toth L. – Posibilitati de epurare a apelor reziduale industriale si menajere
[16] www.ecomagazin.ro
[17] Antonescu N. s.a – Gestiunea si tratarea deseurilor urbane. Gestiunea regionala, Ed. MatrixRom, Bucuresti, 20
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: EPURAREA LEVIGATELOR PROVENITE DIN DEPOZITELE DE DESEURI MENAJERE [311705] (ID: 311705)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.