MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA Facultatea de Agricultură Programul de studii Montanologie LUCRARE DE LICENȚĂ STRATEGII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI… [311686]

[anonimizat]:

Șef lucrări Dr. [anonimizat]

2018

[anonimizat] A TURISMULUI RURAL IN JUDEȚUL SĂLAJ

Îndrumător științific:

Șef lucrări Dr. [anonimizat]

2018

Cuprins

STRATEGII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI IN JUDEȚUL SĂLAJ

Samuel Vladimir ȘOLOMONEAN

Îndrumător științific: [anonimizat]. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România

REZUMAT

Samuel Vladimir SOLOMONEAN

Supervisor: [anonimizat], 3-5 Mănăștur Street, 400372, Cluj-Napoca, România

SUMMARY

INTRODUCERE

Capitolul I

SPAȚIUL RURAL

1.1. [anonimizat], s-a [anonimizat], poluarea și orice alte impacte negative asupra mediului.

Principiile turismului durabil:

[anonimizat]-și mențină controlul asupra dezvoltării turistice;

turismul trebuie să ofere rezidenților locuri de muncă care să ducă la îmbunătățirea vieții comunităților locale și trebuie realizat un echilibru între activitățile economice deja existente în zonă și activitatea turistică;

trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: național, [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], cât și limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;

trebuie realizate programe educaționale și training pentru îmbunătățirea managementului în domeniul protecției resurselor naturale și culturale.

[anonimizat] – [anonimizat] a [anonimizat], menite să pună în valoare obiectivul respectiv. Impactul asupra unei zonei turistice este dat de: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Impactul politic este determinat de poziția în politica turistică a [anonimizat]:

turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui să se dezvolte in viitor cu sprijinul statului;

folosirea în mod optim a [anonimizat], [anonimizat];

ridicarea calității amenajărilor turistice și a serviciilor turistice și prin îmbunătățirea politicii de resurse umane;

modernizarea infrastructurii generale și extinderea ei în folosul dezvoltării turismului;

rolul și dimensiunea sectorului privat în turism trebuie să fie mărite considerabil.

Mediul și calitatea acestuia reprezintă condiția fundamentală a desfâșurării activităților turistice. Amenajarea și valorificarea prin turism a naturii și a valorilor culturale, fără discernământ și la întâmplare, pot produce în timp și spațiu efecte defavorabile asupra tuturor componentelor de mediu.

Impactul social se manifestă prin influența pe care o are turismul asupra modului de viată tradițional al locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual și profesional. Impactul pozitiv se exemplifică prin:

creșterea șansei sociale și profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în servicii turistice și infrastructură generala;

crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri și femei;

asigurarea și dezvoltarea progresului social, de creștere a curăteniei și igienei publice, a confortului general în localitățile turistice;

scăderea diferențelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor realizate;

dezvoltarea sentimentelor de înțelegere și toleranță deoarece schimburile interculturale între turiști și populația gazdă facilitează dispariția barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale.

Impactul negativ se poate materializa prin:

perturbarea și distrugerea treptată a modului de viață tradițional, în cadrul structurilor sociale,

acceptarea de către populația locală a unor influențe negative în plan social.

Pentru populația din zonele rurale , dezvoltarea în timp și spațiu a activităților turistice poate conduce la renunțarea la modul de viață și la ocupațiile tradiționale în favoarea unor activităti și servicii turistice care aduc venituri mai rapide și mai importante.

Impactul economic. Din acest punct de vedere măsurarea impactului econornic poate ține seama de trei elemente:

impactul direct care evidentiază efectele primei runde de circuit monetar provenit de la turist;

impactul indirect măsoară efectele derivate ale rundelor adiționale cauzate de recircularea unității monetare a turistului;

impactul indus (stimulat) comensurează efectele derivate cauzate de angajații unei firme turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor in alte sectoare de afaceri.

In această situație impactul economic total este egal cu efectele impactului indirect plus impactul indus al cheltuielilor turistului. În mod logic efectul multiplicator al turismului (K) este exprimat prin insumarea celor trei impacturi, raportate la impactul direct. Rezultă că orice cheltuială inițială a unui turist trece prin numeroase runde. Dezvoltarea durabilă, referitoare la impactul economic al turismului, se bazează pe următoarele principii esențiale:

stabilirea limitelor ecologice, a standardelor și normelor de consum, cu reducerea consumurilor nejustificate;

redistribuirea activității economice și realocarea resurselor, satisfacerea nevoilor esențiale ale vieții, și în același timp creștere economică,

menținerea unui optim de populație, creșterea demografică fiind în concordanță cu potențialul ecosistemelor exploatabile;

conservarea resurselor de bază și păstrarea arealelor naturale care susțin patrimoniul genetic al florei și faunei;

acces legal la resurse, creșterea efortului tehnologic și folosirea rațională a acestora;

stabilirea unei rate minime de exploatare consumare a resurselor așa zise „inepuizabile";

controlul comunitar, rolul comunității locale asupra luării deciziilor de dezvoltare locală;

asigurarea unui management al tuturor resurselor care să pună accent pe calitate.

Pornind de la punctele cheie ale dezvoltării durabile, impactul pozitiv din punct de vedere economic al activităților turistice presupune următoarele:

creșterea viabilității unor localitați cu resurse naturale reduse;

utilizarea terenurilor slab productive agricol, prin realizarea unor dotări turistice corespunzătoare;

creșterea veniturilor bănești ale locuitorilor în condițiile reducerii pașunatului și a exploatărilor silvice;

creșterea puterii economice a localităților prin obținere de noi venituri din noi taxe și impozite locale;

încurajarea activităților tradiționale, mai ales a acelora cu caracter artizanal și de mică industrie tradițională ;

dezvoltarea unui comerț specific bazat pe produsele economice locale și meșteșugărești;

veniturile obținute din turism și comerțul specific acestui cadru, pot contribui la susținerea acțiunilor de modemizare a obiectivelor culturale, de refacere ecologica a peisajelor valoroase;

aportul de profit și devize ca urmare a activităților de primire, găzduire, transport și alimentație publică vor reprezenta o contribuție importantă în planul dezvoltării locale.

Dar dezvoltarea economică are și repercusiuni negative, mai ales când se depășesc anumite limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant. Impactul negativ al activităților economice este exprimat de:

presiunea asupra exploatării resurselor;

distrugerea treptată a mediului inconjurător;

utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slabe calitativ, la consum mare de materii prime și energie, precum și la creșterea poluării prin produse secundare.

Impactul cultural este dominat de relația dintre turiști și populația locală, care nu este întotdeauna benefică in plan local. Aspectele pozitive sunt date de:

dezvoltarea și revigorarea tradițiilor culturale și religioase;

diversificarea formelor de artizanat;

favorizarea creșterii interesului populației locale pentru păstrarea și conservarea obiectivelor de interes turistic, naturale și culturale, care astfel pot fl valorificate,

inițierea unor noi acțiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la mănăstiri, cu scopul satisfacerii sentimentului de respect față de valorile morale.

Aspectele negative sunt mai numeroase:

apariția de schimbări a mentalităților, a valorilor rnorale sub influienta turistilor, păstrarea unor obiceiuri, datini doar pentru că sunt pe gustul turiștilor, apariția kisch-ului:

adaptarea și copierea de către rezidenți a unor atitudini și comportamente noi, atribuite turiștilor;

apariția unor potențiale conflicte și antagonisme, atunci când turismul devine fenomen de masă., suprasaturat, și conduce la dispariția sentimentului de mândrie față de propria cultură,

creșterea costului vieții, dezvoltare ultrarapidă a modelului societății de consum, distrugerea treptată a spontaneității sociale, pe plan local.

Impactul touristic.Derularea activităților turistice necontrolat, aleator, fără luarea în calcul a standardelor de amenajare și exploatare poate conduce la degradarea mediului și a resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influențate de două mari grupe de factori:

factori care sunt o urmare directă a dezvoltării economice(industria, agricultura, transporturile și alte domenii de activitate);

factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism și agrement.

Chiar dacă activitățile turistice nu agresează mediul, precum unitățile industriale, nu se poate ascunde faptul că și turismul are influențe negative asupra mediului ambiant. Impactul pozitiv este reprezentat de:

creșterea numărului de unități de cazare, îndeosebi în așezările urbane și rurale defavorizate;

sporirea numărului de unități de alimentație publică, prin sprijinirea inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume și fructe, etc.);

crearea condițiilor de agrement-divertisment adecvat și diversificat, care de asemenea poate pune in valoare resursele locale (cai, calești, bărci, instalații tradiționale de agrement, tarafuri, orchestre și fanfare, etc.);

dezvoltarea unui comerț specific cu produse de artizanat, albume, pliante, hărți, ghiduri, diapozitive, etc.;

modernizarea principalelor căi de comunicație și de acces spre punctele de interes turistic;

activitătile turistice pot interveni in asigurarea unor senvicii care sa se integreze ambiental și situate la prețuri rezonabile;

oferă șansa creșterii pregătirii profesionale, prin specializarea personalului din turism, îndeosebi a ghizilor, cu ridicat nivel cultural buni cunoscători de limbi străine;

crearea condițiilor ca. prin multitudinea formelor de turism, acestea să se poată practica pe tot parcursul anului, cu evitarea agiomeratiei din sezonul turistic;

creșterea veniturilor locale și generale, prin incurajarea de noi investitii în turism.

Impactul negativ este determinat în primul rând de acțiunea distructivă, a turiștilor asupra resurselor turistice. Acțiunile distructive sunt provocate de:

circulația turistică necontrolată mai, ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra solului, vegetației, perturbării faunei.

lipsa unor amenajări specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în zonele și traseele de mare interes turistic.

distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea și circulația în locuri interzise, cu abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, prin producerea de: gaze de eșapament, zgomot, distrugerea de specii floristice.

exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valente turistice.

structurile turistice de primire, alimentație publică nu prezintă dotări de folosire a energiei alternative, a reciclării și epurării apelor utilizate, a depozitării și compostării gunoaielor.

In condițiile dezvoltării activitătilor turistice intr-un ritm rapid, fenomenul de impact negativ poate fi exprimat și prin:

tendința de extindere a structurilor și serviciilor turistice, în loc de utilizare complexă a dotărilor existente;

creșterea gradului de urbanizare a localităților;

afluxul extins de turiști conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente și diversificarea formelor de poluare.

In acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezervații și parcuri naționale, se pune problema dezvoltări unui turism controlat și dirijat (ecoturism).

Activitățile turistice într-o arie naturală protejată trebuie să fie în concordanță cu capacitatea de incărcare ecologică și cu particularitățile ecosistemelor existente. Amenajarea și valorificarea turistică adecvată și prudentă, ca și gestionarea eficace trebuie să devină punctul forte pentru păstrarea integrității ecologice a unor astfel de resurse.

1.2.

Capitolul II

DESCRIEREA ZONEI DE STUDIU

2.1. Așezarea geografică

Fig. 2.1.1 Harta județului Sălaj (www.google.ro)

Județul Sălaj este așezat în partea de Nord-Vest a României respectiv în centrul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest în zona de trecere dintre Carpații Occidentali și Orientali. Sălajul se învecinează cu județele Satu Mare și Maramureș la Nord, cu Bihorul la Vest și Sud-Vest și cu Clujul la Sud și Est. Suprafața județului este de 3864,4 km2, reprezentând 1,6 % din suprafața națională și aproximativ 8% din teritoriul regional.

2.2. Relieful și geologia

Județul Sălaj se suprapune unei arii de lăsare și fragmentare tectonică situată între Munții Apuseni și partea nordică a Carpaților Orientali, cunoscută sub denumirea de „Platforma Someșană”. Acest lucru face ca relieful județului să fie predominant deluros, cu părți ale Podișului Someșan (Dealurile Simișna – Gârbou, D. Ciceului) și Dealurile Silvaniei (o serie de culmi – Prisnel, Preluca, Dealul Mare care împreună cu munții Meseș formează „jugul intracarpatic” ce face legătura între Munții Apuseni și Carapții Orientali), despărțite de depresiuni (Șimleu, Almaș – Agrij).

Zona de munte ocupă o suprafață restrânsă, fiind reprezentată de cele două ramificații ale Munților Apuseni – Munții Plopișului și Meseșului, unde se întâlnesc cele mai mari altitudini din județ , 915 m în Munții Plopiș (Vf. Măgura), respectiv 997 m în Munții Meseș (Vf. Măgura Priei).

Cele mai joase forme de relief ale județului sunt luncile largi ale râurilor Someș, Crasna și Barcău, aceste reprezentând împreună cu depresiunile, principalele zone agricole și de concentrare a așezărilor umane.

O caracteristică a geomorfologiei județului Sălaj o reprezintă diferențierea reliefului de la vest și est de Munții Meseșului, vizibilă sub aspect litologic și tectonic. Partea estică a fost exondată încă din Sarmațian, relieful fiind „sculptat” în formațiuni paleogene, dispuse monoclinal, caracterizat fiind prin numeroase povârnișuri eocene și oligocene. Aceste formațiuni sedimentare sunt suprapuse peste un substrat cristalin mai vechi (Mezozoic). Prezența faliilor la contactul dintre sedimentar și cristalin a permis punerea în loc a unor formațiuni eruptive (Măgura Moigradului).

În zona aflată la vest de Munții Meseșului predomină formațiunile sedimentare tinere (pliocene) reprezentate îndeosebi de roci friabile – nisipuri, argile și marne – care în unele locuri au fost erodate, lăsând să apară formațiuni mai dure, cristaline (Măgura Șimleului).

2.3. Clima

Din punct de vedere climatic, județul Sălaj este influențat de masele de aer din vest, încadrându-se în spectrul de climă temperat continentală moderată. Astfel, în timpul iernii, teritoriul județului este supus unor influențe nod-vestice de natură maritim-arctică sau maritim-polară, în timp ce verile sunt caracterizate de influența maselor de aer cald din sud-vest.

Circulația maselor de aer și relieful județului creează diferențieri climatice pe de o parte între estul și vestul județului, iar pe de altă parte între principalele unități morfologice.

Temperaturile medii anuale se situează între 8șC și 9șC, cu valori mai scăzute (6ș – 8ș C) în zonele mai înalte ale munților Meseș și Plopiș și ale Dealurilor Simișnei și Gârboului și mai ridicate în zonele joase ale văilor Barcăului și Crasnei, unde, în timpul primăverii, pot apare fenomene de inversiune termică.

2.4. Demografia

Conform rezultatelor parțiale ale recensământului efectuat în anul 2016, județul Sălaj are o populație stabilă de 247.143 de persoane . Județul Sălaj are o suprafață de 3864,4 km2, iar dacă raportăm numărul de locuitori stabili la suprafața județului, rezultă o densitate a populației de 63,96 locuitori/km2.

Populația în mediul urban în anul 2016, reprezenta 43% din totalul populației județului.

Tab. 1.1 Populația județului între anii 2011-2016 (Raport privind starea economico-socială a județului Salaj – anul 2016)

2.5. Organizarea administrativ teritorială

Din punct de vedere administrativ-teritorial, județul Sălaj este organizat astfel:

1 municipiu – Zalău, reședința de județ, cu o populație de 53.308 persoane

3 orașe – Șimleu Silvaniei (16.066 locuitori), Jibou (10.407 locuitori), Cehu Silvaniei (7.130 de locuitori).

57 comune

285 sate.

Capitolul III

DESCRIEREA POTENȚIALULUI TURISTIC DIN JUDEȚUL SĂLAJ

3.1. Potențialul turistic natural

Rezervații naturale din județul Sălaj

Grădina Zmeilor este o rezervație naturală protejată, de tip geologic și peisagistic, cu o suprafață de aproximativ trei hectare, este unic la nivel european, ceea ce conferă autencitate și unicitate întregului ținut.

Situată în apropierea satului Gâlgăul Almașului, rezervația constituie un amplu fenomen de prăbușire și erodare destructivă, dezvoltat în așa numita gresie de Sânmihaiu. Aceasta este o gresie relativ slab cimentată, având intercalații de pietrișuri și conglomerate. Formațiunile de aici au luat naștere prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din masivul care constituie dealul Închieturi (376 m) și alunecarea lor pe argilele vineții de la bază. În ansamblu, formațiunile pietroase formează o îngrămădire haotică ciudată, dar cu atât mai frumoasă și mai interesantă, ce se întinde pe circa trei hectare. Zona a fost numită, într-o perioadă, Cheturi, probabil o referire la dealul din care s-au desprins.

Fig.3.1.1 Privire de ansamblu asupra Grădini Zmeilor (Sursa propie)

Ansamblu neregulat de stânci poartă numele de: "Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul", cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului Dumbrava, formate prin acțiunea aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatură), a apei (spălare, șiroire) și a proceselor gravitaționale (prăbușiri, surpări).

Una dintre legendele Grădinii Zmeilor povestește despre o fată îndrăgostită de un soldat. Mama vitregă a fetei nu era de acord cu dragostea lor și a blestemat-o pe fată care, astfel, s-a transformat în stană de piatră.

Fig.3.1.2 „Călugarii” –Grădina Zmeilor (Sursa propie)

Fig.3.1.3 Intrare pesteră Grădina Zmeilor – aprox.150 m lungime (Sursa propie)

Mlaștina de la Iaz este o rezervația naturală de tip floristic și faunistic, ce se întinde pe o suprafață de 10 ha, cu o adâncime maxima de 5.1 m situată pe teritorul comunei Plopiș, lânga satul Iaz. Apa ce îmbibă mlaștina are propietăți terapeutice fiind folosită în tratarea bolilor reumatismale. Mlaștina cuprinde specii deosebite de mușchi de turbă, o specie de gândaci unicat în țară, Phytobius velaris și o plantă carnivoră Drosera rotundifolia, numită popular Roua cerului. Drosera rotundifolia este o plantă erbacee mică, insectivoră, perenă, hidrofită din familia Droseracee răspândita in Europa, Asia si America de Nord. Trăiește in regiunea de dealuri si montană, în turbării, unde vegetează în pernele de sfagnum(Sphagnum). Cu ajutorul unor perisori lipiciosi, drosera isi captureaza prada (insecte de mici dimensiuni) pe care o digera mai apoi cu ajutorul unor substante secretate de perisorii de pe frunze.

Fig.3.1.2 Drosera rotundifolia (Sursa: www.google.ro)

Poiana cu narcise este o rezervația naturală mixtă de tip floristic și peisagistic ce se întinde pe o suprafață de 1,50 ha, la o altitudine medie de 260 m. Este situată în zona izvoarelor pârâului Jernău, în Depr. Almaș-Agrij. Pe lânga narcise (Narcissus stelaris) rezervația adapoșteste un ecosistem de pajiște bine conservat, cu o bogată diversitate floristică. Poiana cu narcise se află cuprinsă într-un Sit Natura 2000 în suprafată de 240 ha aflat la altitudini cuprinse între 249 și 375 metri, creat pentru protejarea habitatului "Paduri dacice de stejar și carpen" și a speciei de amfibian Bombina variegata.

Fig.3.1.3 Narcissus stelaris – Racâs (www.google.ro)

Calcarele de la Rona este cea mai mică arie naturală protejată din județ, ocupând 0,50 ha, dar compensează prin valoarea științifică pentru istoria geologică a României. Este constituită din depozite lacustre formate din calcare albe-cenușii și bej-ruginii, alternând cu marne cenușii-albăstrui dispuse în strate monoclinale cu conținut numeros de resturi fosile de moluște, schelete de pești și reptile, atribuite perioadei geologice a jurasicului.

Piscuiul Ronei cu o înălțime de 430 m, unde se poate vedea o cruce înaltă de 11 m, construită în perioada 1994-1996 și care simbolizează lupta țăranilor români și maghiari împotriva iobăgiei.

Fig.3.1.4 Calcarele de la Rona (Sursa propie)

Rezervația naturală peisagistică Stanii Clițului ,situată pe malul stâng al Someșului ,se întinde pe o suprafață de 16 ha. Din punct de vedere geologic dealul Stanii Clițului prezintă un perete stâncos constituit din roci sedimentare alcătuite din gresii (atribuite perioadei geologice a oligocenului superior), cu intercalații de argile roșii și inserții de cărbune brun. Aceasta este considerată a fi ce mai mare deschidere in formațiunile Oligocene din întreg Bazinul Transilvaniei. Deoarece in zona crește o specie de plantă rară, Calluna Vulgaris (Iarba neagră), a fost declarată arie protejată.

Fig.3.1.5 Calluna Vulgaris (Iarba neagră) – specie floristică care vegetează în arealul rezervației (www.google.ro)

Rezervația peisagistică Tusa-Barcău se întinde pe o suprafață de 13,43 ha aflată in aria adminstrativă a satului Tusa.Este formată din șisturi cristaline acoperite cu gresii, argile si isipuri. Aceasta include și un sector de pădure, o zonă de pajiște, precum si două izbucuri (Izvor cu debit de apă intermitent) Izbucul Mic,la izvoarele unui pârâu si Izbucul Mare, la baza abruptului nordic al Platoului Ponor, ce impresionează prin debitul mare de apă și prin cascada pe care apa o formează la doar 50-60 m de la suprafață.

Fig.3.1.6 Izvoarele Barcăului cu cascada ( www.salajulpursisimplu.ro )

Balta Cehei este o rezervație naturală de tip faunistic și floristic cu o suprafață de 18,20 ha și o altitudine medie de 192 m. Este situată în lunca râului Crasna, pe teritoriul administrativ al orașului Șimleu Silvaniei. Lacul cu o suprafață de 128 mp și adâncimea de 2.6 m este așezat pe un depozit de argile si marne pontiene. Prezintă o diversitate floristică și faunistică ridicată atât la nivel de specii cât și la ecosisteme terestre și acvatice , unele ocrotite de lege.

Fig.3.1.7 Balta Cehei (www.descoperasalajul.ro)

Pădurea Lapiș este cea mai întinsă arie protejată din județul Sălaj cu o suprafață de 430,40 ha, valoroasă sub aspect faunistic și forestier. Ea reprezintă una dintre ultimele suprafețe forestiere care conservă biodiversitatea habitatelor de pădure care odinioară ocupau cea mai mare parte a Țării Silvaniei. Pădurea adăpostește 40 de specii de păsări și 10 specii de mamifere ocrotite prin lege. Se întinde între satele Drighiu (com. Halmășd) și Cosniciu de Jos.

3.2. Potențialul antropic

Complexul arheologic Porolissum – Moigrad situat in aria satului Moigrad-Porolissum , pe dealul Măgura Pomăț, la o altitiudine de 504 m este unul dintre cele mai bine păstrate situri arheologice din România. Rezervația curpinde un important centru preistoric și dacic precum și fortificații romane, șanțuri și ziduri de aparare,două castre romane, necropole , amfiteatru și două aliniamente de apeducte pe piloni cu lungimea de aproximativ 300 m. Toate aceste elemente de civilizație romană formau un important centru militar și urban, care a fost capitală a provinciei Dacia Porolissensis. Fortificația militară a fost construită în anul 106 d.Hr la începutul celui de-al doilea război împotriva dacilor, pentru a apăra principala trecere dinspre Munții Meses spre Dacia. Construcția inițială, din lemn, cu fundații de piatra, gazduia aproximativ 5000 de soldați. Mai târziu, fortificația a fost mărita și reconstruită din piatră, cu ziduri, valuri și șanturi de apărare dar și mai multe castre mici. De-a lungul timpului, castrul roman s-a transformat într-un important centru comercial și administrativ al imperiului, acesta continuând să prospere și după retragerea romanilor din Dacia. În prezent, aici se mai pot observa încă o parte din ruinele fortificației militare și civile printre care se numără turnuri de apărare, băi publice, templu, amfiteatru, drumuri pietruite și case de locuit. De asemenea, în urmă cu câțiva ani a fost reconstruită și una dintre porțile de apărare ale castrului. Totodată sunt organizate anual evenimente culturale cum ar fi: Porolissum Fest, Festivalul Roman sau Porolissum Music Fest.

Fig.3.2.1 Poarta Praetoria – Intrare in Complexul Arheologic (Sursa propie)

Fig.3.2.2 Amfiteatrul Roman – Parțial reconstruit (Sursa propie)

Mănăstirea Strâmba , localizată la mariginea satului Păduriș, este una dintre mănastirile vechi ale Transilvaniei totodată fiind și singura mănâstire de călugări din județul Salaj. La fel ca la majoritatea așezărilor monarhale din Transilvania cu origini in epoca medievală nu exista nu document care să ateste întemeierea ei, totuși conform cercetarilor documentare ale istoricului Augustin Bunea și afirmaților egumenului Nichifor din anul 1761 reiese că începuturile activității monarhale datează din secolul XV, amintind că anul 1461 ar fi fost înscris pe un perete al bisercii drept an al ctitoririi sfântului locaș. Cu o tradiție de peste jumătate de veac, reinnodată la începutul anilor ’90 este astăzi un loc de „îndreptare” a sufletelelor, căutat de un număr din ce in ce mai mare de credincioși.Conform legendei mănastirei, numele acesteia provine de la o femeie foarte bogată cu o deformare a coloanei vertebrale ,motiv pentru care localnicii o numeau „Strâmba”. Femeia având fiica grav bolnavă a apelat la ajutorul călugărilor pentru însănătoșirea acesteia ,promițând că-i va răsplăti dându-le toată averea și-i va ajuta să construiască o mănastire. Rugăciunile celor doi monarhi au ajutat la vindecarea tinerei, iar pe moșia donată s-a întemeiat mănăstirea. Ansamblul mănăstirii este alcătuit din Biserica de lemn, monument istoric cu hramul „Sfântul Gheorghe”, Casa monarhală cu Paraclis având hramul „Naștere Maicii Domnului”, Arhodaricul și Trapeza mănăstirii, Altarul de vară cu hramul „Izvorul Tămaduirii”, Centrul de asistență socială „Sfânta Maria” și Centrul cultural-misionar „Sfântul Pahomie de la Gledin”. Cel mai însemnat proiect aflat in derulare este construcția bisercii mari in anul 2009, de Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu, la sărbătoarea Izvorul Tămaduirii.

Fig.3.2.3 Biseica de lemn de la Mănastirea Strâmba (www.manastirea-stramba.episcopiasalajului.ro)

Fig.3.2.4 Altarul de vară (www.manastirea-stramba.episcopiasalajului.ro)

Băile Boghiș, prin prezența apelor termominerale și o poziție pitorească, este una dintre stațiunile balneoclimaterice cu caracter permanent preferate de foarte mulți turiști. Stațiunea este alimentată de 3 foraje cu apă rece (potabilă) și de 3 foraje cu ape minerale sulfuroase, sodice, bircabonate, iodurate, clorurate și termale cu o temperatura de peste 42ș C. Primele foraje au fost făcute în anul 1971, atunci fiind amenajat primul bazin pentru tratament. Baza de tratament a stațiunii Băile Boghiș este formată din cabinete medicale cu săli pentru kinetoterapie, fizioterapie și respectiv masaj reflexogen, sală cu bazin de balneație, sală cu un bazin de hidrokinetoterapie, sală cu văni pentru hidroterapie, un punct de asistență medicală și prim ajutor. Stațiunea cu apă termală Băile Boghiș oferă programe și proceduri de recuperare și întreținere a sănătății corporale: consultație inițială, consultație de control, kinetoterapie, fizioterapie, fitoterapie, balneoterapie, masoterapie, termoterapie, hidroterapie, asistență medicală/prim ajutor cu administrare intravenoasă de medicamente.

Fig.3.2.5 Privire de ansamblu asupra stațiuni (www.baibogis.ro)

Cetatea Medievală din Cheud s-a ridicat pe Dealul Cetății, loc care ii asigură vizibilitate dispre Baia Mare și Jibou la aproximativ 2 km de satul Cheud. Fortificația era prevăzută cu șanțuri de apărare și valuri de pământ cu paliade (element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi bătuți în pământ, legați între ei cu scânduri, frânghii etc. și având între spații împletituri de nuiele, mărăcini, sârmă ghimpată).

Se pare că aici a existat o fortificație încă din secolul VIII, distrusă după invazia tătarilor din secolul XIII, iar refacerea ei s-a realizat la îndemnul papalității și cu sprijin din partea ordinelor benedictin, franciscan și cistercian, stabilite în interiorul arcului carpatic. Astfel, a fost reconstruită Cetatea Aranyas – denumire maghiară care înseamnă auriu, și este asociată cu felul în care razele soarelui cădeau pe zidurile cetății, oferindu-i acea culoare. Cetarea Cheud a avut pe parcursul timpului mai multe roluri – militar, economic, politic, în unele cazuri chiar și juridic și punct vamal. Prin apropiere trecea o arteră a drumului sării, o parte era transportată pe Someș, cu nave mici, numite curb, spre portul din Jibou, unde erau încărcate în căruțe și transportate pe uscat spre Poarta Meseșeană, iar cealaltă parte era trimisă pe apă, spre Baia Mare – Satu Mare și mai departe spre Europa. Probabil din motive de apărare, a fost amenajată o cameră a sării, menționată prima dată în anul 1397.

Fig.3.2.6 Ruine ale Cetați Medievale (www.salajulpursisimplu.ro)

Biserica de lemn ”Pogorârea Duhului Sfânt” Fildu de Sus a fost construită in anul 1727 de meșterii “Freanț Nicoară din Agrij și unul din Chendre, a Petri Brudului ficio Gligorie”. Este renumită pentru coiful foarte ascuțit peste acoperișul cu ape repezi și pentru pictura murală interioară de factură populară bine păstrată. Pictura încântă orice privitor printr-o cromatică ȋn care domină roșu-purpuriu și foarte des înviorată cu flori. Sunt redate scene din Vechiul și Noul Testament sau sunt pictați sfinți și mucenici. Pronaosul este despărțit de naos printr-un perete parțial decupat, iar trecerea se face printr-o ușă a cărei ancadrament este din lemn decorat. Ultima renovare a lăcașului de cult a fost efectuată în perioada 1988-1999.

Fig.3.2.7 Biserica de lemn Fildu de Sus (www.filmariaeriene.com )

Muzeul de Artă Populară Ligia Alexandra Bodea se află în localitatea Iaz și este caracterizat de o unicitate aparte. Această unicitate constă în faptul că proprietara lui, Ligia-Alexandra Bodea, este cea mai tânără colecționară de obiecte tradiționale din țară. Ligia și-a început activitatea la doar 12 ani, atunci când, după moartea bunicii sale, în anul 2003, a hotărât să transforme casa în care aceasta a locuit, în muzeu. Și-a iubit atât de mult bunica încât nu a fost de acord ca părinții săi să demoleze casa bătrânească ce datează de prin anul 1880, astfel că, împinsă de foarte multă pasiune, ambiție și dăruire, ea reușește să pună bazele casei-muzeu.În 2007 este atestat, completarea obiectelor și pieselor de muzeu fiind o activitate premanentă. Primele obiecte din muzeu au fost chiar cele de care se slujea bunica ei în propria-i gospodărie. Au urmat apoi multe alte piese adunate nu doare din localitate, ci și din localitățile învecinate. Unele dintre exponate au fost obținute cu ușurintă, fiind donate sau deoarece erau considerate de către deținătorii lor lucruri inutile, fără nicio valoare și, prin urmare, erau depozitate prin podurile caselor; însă, majoritatea au fost achiziționate contra unei sume de bani, sau, nu de puține ori, tânăra povestește că era nevoită să presteze anumite munci în gospodăria foștilor proprietari ca să poată obține obiectele dorite.

Fig.3.2.8 Muzeul de Artă Populară (www.turismhalmasd.ro)

Complexul Cultural Șincai – Coposu din Bobota inaugurat la 22 noiembrie 1998 întrunește atât imaginea unui muzeu închinat celor două personalități politico-istorice, cât și moștenirea lăsată de aceștia locuitorilor comunei. Muzeul se compune din mai multe încăperi, fiecare fiind dedicată uneia dintre personalități. O primă încăpere se desprinde puțin din tiparurile unei expoziții memorialistice închinate celor două personalități, prezentând imaginea caracteristică a “tindei” țărănești, reamenajată cu foarte multă precizie pentru a reliefa în cele mai bune condiții aspectul etnofolcloric al zonei. Sala “Gheorghe Șincai” cuprinde o multitudine de informații legat de viața și opera ilustrului “om al Școlii Ardelene”. Înfințarea școlii din Bobota se datorează acestuia, el fiind de altfel întemeietorul celor 300 de școli transilvane. Opera vastă “Hronica românilor și a mai multor neamuri” completează activitatea șincaină, totodată el fiind cel ce a tradus și elaborat manualele fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica și Catehismul, în scopul asimilării acestora de către elevi într-un mod cât mai facil. Obiectele de ceramic, ce decorează incăperile, sunt in mare parte unicate.

Fig.3.2.9 Complexul Cultural Șincai (www.google.ro)

Cetatea Almașului  a fost construită in între anii 1247-1278 ca una dintre cele mai vechi și mai puternice cetăți medievale din Transilvania. Cetatea este amintită prima data în anul 1370, când regele Ludovic cel Mare o donează magistrului Bebek György și fiilor acestuia Imre și Detre, respectiv nepoților György, László și Ferenc. De-a lungul secolelor XV și XVI cetatea a fost supusă unor asedii rezultate din conflictele dintre nobilimea din Transilvania și regele Ungariei. În timpul Războiului de 15 ani, generalul Basta a asediat cetatea și a oferit apărătorilor ei libertatea în schimbul predării cetății, dar soldații lui Basta au măcelărit în cele din urmă locuitorii cetății. Între 1545-1546, cetatea a aparținut domnului Moldovei Petru Rareș. Căzută în ruine, cetatea fost refăcută abia în 1627, de către familia nobiliară Csaky, dar în 1662 a fost din nou asediată și distrusă. În 1658 cetatea a suferit ultimul mare asediu și a fost ocupată de tătarii care veneau din direcția Clujului și mergeau spre Poarta Meseșană. Asediatorii au înrobit localnicii și au incendiat cetatea, de data aceasta rămânând în ruină.

Ruinelele rămase sunt înscrise în Lista monumentelor istorice 2004 din Județul Sălaj  Ruinele cetății Almașului de la Almașu, aflate la 1500 m de sat, sunt înscrise și în Repertoriul Arheologic Național.

Fig.3.2.10 Ruinele Cetății Almașului (www.filmariaeriene.com )

Mănastirea Sfânta Treime a fost infiintata in anul 1994, in poiana de la marginea localitatii Bic, ce apartine de orasul Simleul Silvaniei. Strămutarea bisericii monument de lemn de la Stîna , datată in anul 1720, reprezintă momentul de început pentru mănăstire. Biserica este construită din zid de cărămidă în formă de navă, in 1959, sub păstorirea preotului paroh Traian Bompa, cu sprijinul epitropului Ioan Gasman și donația a 30 de localități din jurul orașului Simleul Silvaniei. Are spațiul compartimentat în altar, naos și pridvor închis. Catapeteasma este din lemn, sculptat de mesterul Ilie Guse din Rodna Veche. Pe naos se afla o turlă deschisă.

Pardoseala este din dusumea de scândură, iar acoperisul din tablă. Biserica a fost deschisă oficial pentru slujbe in 1974, dar a fost tarnosita in 1982. Hramul mănăstirii este Sfanta Treime, dar și Adormirea Maicii Domnului și Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul, avute loc la data de 15 si 29 august.

Fig.3.2.11 Mănastirea Sfânta Treime cu biserica din lemn(dreapta) și biserica nouă în stânga. (www.manastirea-bic.episcopiasalajului.ro )

Castrul roman de la Buciumi a fost un puternic punct fortificat în sistemul defensiv al Daciei romane, asigurând apărarea zonei Porolissum. Ansamblul de piatra a fost construit în anul 114 si a fost sediul cohortei a II-a Augusta Brittonum. Primele însemnări despre castru provin din secolul XVI de la istoricul transilvan Stephanus Zamosius. Este situat la marginea de nord-vest a localității, la locul numit Grădiște sau Cetate. Despre existența lui se știa încă din 1864, dar cercetările arheologice au început abia în anul 1963.

Fig.3.2.12 Castrul roman Bucium (www.google.ro )

Mănastirea Adormirea Maicii Domnului Bălan este situată la aprox. 4 km de satul Chendrea și datează din secolul al XIV-lea. Prima bisericuță din poiana mănăstirii a fost ridicată de credincioșii din Bălan și în jurul anului 1848 a fost mutată în sat (fără Sfânta
Masă), în incinta cimitirului parohial, unde se află și azi. Sfânta Masă a rămas pe locul inițial, fiind expusă intemperiilor până-n 1860, când a fost îngrădit și acoperit Sfântul prestol cu un altar miniatural din bârne de stejar și acoperit cu șindrilă, de o familie evlavioasă din Bălan. După anul 1990, pentru înfrumusețarea locului, credincioșii au mai adăugat naosul și pronaosul, urmând planul original al primei biserici (dreptunghiular, cu absidă poligonală). Pe latura sudică a mănăstirii a fost construită în 1926 o biserică pavilionară din lemn, la inițiativa preotului paroh din acea vreme, Pop Ioan din Bălan. În 15 august 1983 a avut loc sfințirea lucrărilor de reparație de la mănăstire și s-a reluat tradiția de pelerinaj. Mănăstirea a avut obște de călugări până-n toamna anului 2010 când a devenit schit de maici, numărând în prezent o monahie, două rasofore și două surori. În vara anului 2011 a fost ridicat un altar de vară din lemn de brad, realizat în stil
maramureșean.

Fig.3.2.12 Ansamblul Mănastirii Bălan (Sursa propie)

Capitolul IV

ANALIZA SWOT

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1.Florica Pop ,Lucia Bălaș, Bódis Ottilia , 2017 , SĂLAJ – GHIDUL LOCALITĂȚILOR Ediția a II-a revizuită și adăugită, Zalau

2. Victor Cormoș, Valentin Borda,1980, Județul Sălaj, Monografie, Editura Sport Turism București

3. Criste, Victor,1974, Schița monografică a comunei Plopiș

4. Mioara Stancu, Monografia comunei Sîg

5. Srankó Ferenc, 2001 , Négyszáz éves Szilágynagyfalu közoktatása, Oradea, Ed. Cogito

6. Srankó Ferenc, 2009, Szilágynagyfalu vallásfelekezeteinek története, Oradea, Ed. Cogito

7. Florentina-Minodora Barta, 2017, Valorificarea mărturiilor arheologice referitoare la dacii din Crișana, ISBN 978-606-30-0998-3, Editura Sfântul Ierarh Nicolae

8. Tamba, Dumitru Gheorghe, 2012, Porolissum. Un oraș de la marginea Imperiului Roman, Zalău, Ed. Caiete Silvane

9. Gudea, Nicolae, 1996, Porolissum. Vama romană. Monografie arheologică, Cluj-Napoca

10. Gudea, Nicolae, 1997, Castrul roman de pe vârful dealului Pomet – Moigrad. Porolissum 1, Zalău

11. Pădurean, Augustin, 2003 , Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Strâmba ,Zalău

12. Oțelea, Grighenthie, 2012, Mănăstirea Strâmba, loc sfânt de îndreptare a sufletului , Zalău, Ed.

Episcopiei Sălajului Credință și viață în Hristos

13. Szabó Miklós; Boér Júlia, 1999, Szilágybagos község és egyház 750 éves történelme, Zalău, Ed. Marysan

14. David V., Aurel, 2004, Cheud. Un sat din Țara Silvaniei. Monografie istorică, București

15. David V., Aurel, 2012, Cheud. Un sat din Țara Silvaniei. Monografie istorică , București, Ed. Dacoromână Tempus DacoRomânia Comterra

16. Șteiu, Nicolae, Bara, Ștefan, 2007, Fildurile. Frumusețe, istorie și artă populară, Zalău, Ed. Caiete Silvane

17. Criste,Victor, 1974, Schița monografică a comunei Plopiș

18. Marin Pop, 2013, Monografia localității Bobota între istorie și memorie , Cluj-Napoca, Ed. Eikon

19. Popescu Ilie, Socaci, Amalia-Elena, Rusta, Marinela-Elena, 2008, Chendrea. Trecut și prezent , Zalău, Ed. Silvania

20. Bădina, Ovidiu, Dumitru, Neamțu, Octavian ,1970, Buciumi. Un sat din țara de sub munte, București

21. Gudea, Nicolae, 1997 , Castrul roman de la Buciumi, Zalău

*** http://www.prefecturasalaj.ro/wp-content/uploads/RAPORT-privind-starea-economico-social%C4%83-a-jude%C8%9Bului-Salaj-%C3%AEn-anul-2016..pdf

*** http://www.turismzalau.ro/index.php/ro/obiective-turistice-menu-ro/obiective-turistice-din-judetul-salaj/gradina-zmeilor

*** http://primariabalan.ro/primaria/monumente/

*** http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/07/2012-07-27_legislatie_planmanagementmlastinadelaiaz.pdf

*** http://agroromania.manager.ro/articole/diverse/o-planta-carnivora-made-in-romania-roua-cerului-drosera-rotundifolia-149.html

*** https://turism.bzi.ro/poiana-cu-narcise-de-la-racas-hida-judetul-salaj-21203

*** http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Calcarele_de_Rona

*** https://www.welcometoromania.ro/DN1h/DN1h_Clit_Stanii_Clitului_r.htm

*** http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Stanii_Cli%C5%A3ului

*** http://www.turismzalau.ro/index.php/ro/obiective-turistice-menu-ro/obiective-turistice-din-judetul-salaj/izvoarele-barcaului-si-rezervatia-peisagistica-tusa-barcau

*** http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Balta_Cehei

*** https://www.welcometoromania.ro/DN1h/DN1h_Cehei_Rezervatia_Balta_Cehei_r.htm

*** http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/P%C4%83durea_Lapi%C5%9F

*** http://www.descoperasalajul.ro/traseele-3-si-4-ariile-naturale-proteiate-din-razinul-hidrografic-al-crasnei-si-rarcaului

*** http://porolissumsalaj.ro/index.php/ro/

*** http://www.cjsj.ro/index.php/judetul-salaj/turism/obiective-turistice/71-complexul-arheologic-porolissum

*** http://www.manastirea-stramba.episcopiasalajului.ro

*** http://bioclima.ro/Balneo111.pdf

*** http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism/MONOGRAFIE-TURISTICA-BAILE-BOG82.php

*** http://www.turismzalau.ro/index.php/ro/obiective-turistice-menu-ro/obiective-turistice-din-judetul-salaj/cetatea-medievala-din-cheud

*** http://turismhalmasd.ro/obiective/muzeul-satului-ligia-bodea-plopis/

*** www.comunaplopis.ro

*** http://www.taracalatei.ro/atractii/cetatea-almasului/

*** http://www.manastirea-bic.episcopiasalajului.ro

*** http://zigzagprinromania.com/blog/castrul-roman-buciumi-salaj/