Valente ale Turismului Cultural in Orasul Curtea de Arges [311653]

[anonimizat]: [anonimizat]. Univ. Dr. [anonimizat] 2

București

2016

[anonimizat]: [anonimizat]. Univ. Dr. [anonimizat] 2

București

2016

CUPRINS

INRODUCERE 1

[anonimizat] s-a zămislit cea mai frumoasă legendă a [anonimizat] a Meșterului Manole, s-a format poporul român și s-a întemeiat statul feudal Țara Românească, s-a [anonimizat]-au avut reședința cei mai vestiți domnitori valahi și au pornit oameni de seamă ai istoriei și culturii neamului românesc.

[anonimizat], agricultura, [anonimizat], menținându-se ca o [anonimizat] o [anonimizat]. Argeșul a [anonimizat], un județ în care istoria și inteligența au dat de-a lungul veacurilor personalități de seamă ale României.

Cu o [anonimizat], din punct de vedere al creșterii economice și are perspective reale de a-[anonimizat], în toate domeniile vieții sociale.

[anonimizat], inclusiv a [anonimizat].

Județul Argeș are de acum un ”Master planul pentru dezvoltarea turistică a zonei montane a județului Argeș” – [anonimizat] o prioritate a [anonimizat] o ramură importantă în contextul dezvoltării județului.

Oricine vizualizează ”Master planul pentru dezvoltarea turistică a zonei montane a județului Argeș” [anonimizat]-a face cu imagini care reflectă o frumusețe deosebită a reliefului, [anonimizat] o bogată moștenire culturală și religioasă. [anonimizat], [anonimizat].

Județul Argeș este unul din spațiile voievodale mirifice în care cadrul natural se împletește armonios cu vestigiile trecutului glorios.

Acest teritoriu urban are o importanță majoră în strategiile de dezvolare turistică atât a [anonimizat] a Zonei turistice a Văii Argeșului. [anonimizat] , [anonimizat].

Îmbinarea acestor caracteristici asigură favorabilitatea necesară pentru stabilirea și implementarea unor strategii de dezvoltarea durabilă a turismului cultural, religios și mai ales a celui de pelerinaj datorită existenței Mănăstirii Curtea de Argeș, cel mai renumit lăcaș de cult al Județului Argeș.

Acest oraș are drept simbol capodopera arhitecturală a Meșterului Manole și se bucură de asemenea de ocrotirea spirituală a Sfintei Mucenițe Filofteia, care prin povestea și puterea ei de vindecare sufletească adună cu diferite ocazii zeci de mii de credincioși, generându-se astfel mai multe cicluri de pelerinaje de-a lungul unui an calendaristic ortodox.

Lucrarea de față ,, Monografia orașului Curtea de Argeș ”, vizează următoarele obiective, ci anume:

definirea și exemplificarea conceptelor de turism cultural, turism religios și de pelerinaj.

analiza complexă a fondului turistic natural și antropic, în special a celui antropic, cu numeroase vestigii istorice, edificii religioase, edificii culturale și a unor activități umane care se îndreaptă spre acest domeniu: hramurile și pelerinajele religioase, mai întâi a teritorilor limitrofe și ulterior a orașului propriu – zis.

evaluarea valorilor resurselor turistice naturale și antropice, a infrastructurii generale și specifice turismului, a circulației turistice și dotărilor pentru agrement, auxiliare și complementare.

impactului economic și social al pelerinajului asupra orașului.

Lucrarea de licență este structurată în 4 capitole, în cadrul cărora sunt susținute obiectivele prezentate mai sus și probate prin prezentarea unor hărți, schițe de hărți, grafice, tabele, poze și anexe.

Prin atingerea obiectivelor lucrării îmi propun să contribui la fluxul celor mai recente publicații din domeniile prezentate în stadiul cunoașterii actuale monografiei orașului Curtea de Argeș, iar rezultatele acestor cercetări sunt concretizate în materiale cartografice și grafice.

Acest demers de cercetare a literaturii geografice, istorice, religioase, de artă și arhitectură, românești și străine, a fost completat cu identificarea pe teren a elementelor noi care au intervenit în structura spațială și funcțională a orașului, cu numeroase vizite de documentare în căutarea de noi informații, documente și poze, completate cu o serie de date obținute de la instituții de specialitate:

Primăria Municipiului Curtea de Argeș, Institutul Național de Statistică Direcția Județeană Argeș, Agenții de turism, Mănăstirea Curtea de Argeș împreună cu celelalte obiective turistice, Hoteluri și Pensiuni.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI ȘI CONCEPTE

1.1. CONCEPTELE DE TURISM CULTURAL, RELIGIOS, DE PELERINAJ ȘI RESURSE TURISTICE NATURALE ȘI ANTROPICE

1.1.1. TURISMUL CULTURAL

Turismul cultural mai poartă denumirea și de turism de vizitare deoarece practicarea sa presupune ,,vizita” la un obiectiv, la o grupare de obiective sau la o resursă atractivă. Acest tip de turism are diferite valențe, fiind extrem de complex. Principalele obiective rămân, în principiu, instruirea prin îmbogățirea cunoașterii, recreerea resimțită pe plan spiritual și cunoașterea unor fenomene noi.

Dupa Giovanni M.P. de Santis, în turismul cultural motivația proeminentă a călătoriei sau a vacanței este caracterizată de îmbogățirea cunoștințelor. Cultura cuprinde in orizontul său nu numai artă, istorie sau arhitectură , ci mai ales obiceiurile, traditiile, religia sau religiile unui popor. Turismul cultural prezintă două caracteristici importante : este foarte eterogen și nu este un turism de masă, lucru care determină existența unor infrastructuri si servicii diverse.

Principalele însușiri ale turismului cultural :

Este practicat doar de către anumite categorii ale populatiei : intelectuali, elevi și de către studenți, în mod special.

Antrenează atât populația urbană, cât și pe cea rurală, însă în raport cu disponibilitatea timpului liber se datașează clar prima categorie, deoarece este mai puțin absorbită în munci cotidiene, în comparație cu cea rurală.

Durata excursiei în acest scop este de obicei limitată, intervalul preferat de acest gen de turiști fiind cuprins între 3 și 7 zile. Un termen mai îndelungat al călătoriei în combinație cu un traseu încărcat de obiective turistice duce la apariția fenomenului de ,,saturație și inhibiție”, astfel deplasarea în scopul cunoașterii își pierde eficința.

Distanța variază în funcție de cerere și poziția spațială a produsului turistic.

Eficiența economică a turismului cultural este cea mai redusă dintre toate tipurile analizate.

Turismul cultural vizează obiective turistice de provenință antropică, spre deosebire de turismul de recreere sau curativ, pentru care cadrul natural oferă majoritatea motivațiilor.

1.1.2.TURISM RELIGIOS ȘI DE PELERINAJ ÎN ROMÂNIA

Pe teritoriul României se poate vorbi despre turism religios după Decembrie 1989, această dată reprezentând ,,deblocarea” drumului spre Biserică pentru toți românii. De la o orientare timidă a credincioșilor la început, s-a ajuns la desfășurarea sub formă organizată și neorganizată a unei practici de vizitare , de închinare la locurile religioase, individual și/sau în grup restrâns sau lărgit, uneori cu aspect de pelerinaj, cei implicați fiind motivați de dorința puternică de cunoaștere și de apropiere de Dumnezeu.

Așadar se introduce noțiunea de ,, pelerinaj”, recunoscută drept formă a turismului religios, cu toate că unii teologi sunt refractari la această idee . Ei consideră ca a fi pelerin, a participa la un pelerinaj este cu totul altceva decât un simplu excursionist , turist , care vizitează anumite locuri religioase cu scopul de a cunoaște, de a admira și a se recreea; pelerinul urmărește un scop sublim, acela de a se închina, de a se ruga simțindu-se mai aproape de Dumnezeu.

Această formă de turism, nu este una nouă pentru noi românii, deoarece consolidarea cât și amploarea acesteia datează de la sfârșitul secolului XX. Vârstele, starea socială, gradul de cultură, intensitatea credinței, toate sunt diferite la nivelul turismului religios.

1.2. ZONA TURISTICĂ A VĂII ARGEȘULUI, ELEMENT DE

INFLUENȚĂ ÎN ACTIVITATEA TURISTICA A MUNICIPIULUI CURTEA DE AEGEȘ

1.2.1.POZIȚIA GEOGRAFICĂ ȘI ACCESIBILITATEA

,,Argeș” este un nume de istorie și de legendă, un nume evocator de descăletori de țară, de voievozi și de cetăți. În acestă regiune au fost descoperite urme ale culturii de prund, cea mai veche cultură din Europa, care atestă existența unor așezări pe aceste meleaguri cu 600.000 de ani în urmă.

Siturile arheologice descoperite la Tigveni, Cepari, Țitesti, Cetățeni, dar și în alte localități argeșene, indică prezența geto – dacilor fără întrerupere, din secolul al VI-lea î.d. Hr. și până la cucerirea romană. După anul 106, anul cuceririi Daciei de către romani, începe o altă perioadă în istoria acestei zone, cea de formare a poporului și a limbii române.

Zona turistică a Văii Argeșului se află în vestul Regiunii Sud de Dezvoltare a României și într-o oarecare măsură reproduce unele caracteristici de bază ale zonei prahovene, însă la o scară mult mai mică comparativ cu aceasta, deoarece această zonă turistică se află în prezent în curs de dezvoltare. Are o desfășurare N – S, având în partea sudică la contactul cu câmpia un important centru turistic, ,,Pitești”, deosebit de important prin obiectivele turistice de care dispune, cât și prin activitățile turistice variate, iar în partea nordică, în spațiul deluros se adaugă Curtea de Argeș, cel mai important centru turistic al zonei, recunoscut prin importanța și valoarea istorică și arhitectonică.

Această arteră joacă un rol extrem de important în dezvoltarea turismului pe Valea Argeșului și implicit în Municipiul Curtea de Argeș, deoarece reprezintă principala cale de legătură atât cu obiective situate la sud de oraș, respectiv cele din Municipiul Pitești cât și cele aflate la nord, mult mai numeroase ( Cetatea Poenari, Barajul Vidraru, Lacul și Cascada Bâlea etc. ).

La aceste rute importante la nivel național se adaugă mai multe culoare de vale : Râul Doamnei, Vâlsan, Argeșel, cu dezvoltare dinspre Pitești către Carpați ce se constituie în axe turistice aflate în plin proces de dezvoltare, însă cu grad diferit de impunere pe piața turistică.

Nu trebuie omis nici traseul de la est ( Câmpulung ) la vest ( Curtea de Argeș – Râmnicu Vâlcea) ce leagă așezările muscelene din bazinetele depresionare sudice dezvoltate pe un străvechi drum medieval și care s-ar putea impune în perspectivă ca un segment dintr-o axă ce s-ar lega pe de-o parte cu spațiul nord –oltean, iar pe de alta prin Culoarul Rucăr – Bran cu Brașovul și ținuturile limitrofe.

1.2.2. RESURSE ȘI ATRACȚII TURISTICE ALE CADRULUI NATURAL DE PE VALEA ARGEȘULUI

Odată ajuns în Curtea de Argeș, orice turist va dori să exploreze și împrejurimile, bogate și ele în resurse turistice naturale și antropice, care vin să completeze oferta turistică de care dispune orașul. Indiferent de direcția aleasă la ieșirea din localitate, drumurile călăuzesc spre locuri deosebite cu grad ridicat de atractivitate dat fie de peisajului pitoresc, fie de vechimea, unicitatea sau frumusețea unui obiectiv turistic.

În amonte de orașul Curtea de Argeș, de-a lungul Transfăgărășanului se găsesc cele mai multe, mai atractive și mai cunoscute obiective turistice ale cadrului natural de pe Valea Argeșului. Drumul trece pe lângă Lacul Oești, Hidrocentrala de pe Argeș și pătrunde în munte printr-un impresionant defileu la capătul căruia se află Lacul Vidraru ( cel mai important lac de acumulare de pe Argeș, având o suprafață de 900 ha, un volum de 465 mil. m³ , o lungime a coronamentului de 307 m, 106 m înălțime și 15 km lungime). De aici până la obârșia glaciară (circuri, văi, praguri, cascade, morene) a celor două pâraie (Capra și Buda) ce formează Râul Argeș, peisajul este extrem de atragător datorită mixului natural format din relieful muntos, hidrografia, vegetația și fauna Muntilor Făgăraș . Pe marginile lacului și șoselei au fost construite mai multe vile, hoteluri , cabane, locuri de agrement, cele mai importante fiind Complexul Cumpăna și cele de lângă baraj (Casa Argeșană) care urmaresc să satisfacă nevoile a numeroase categorii de turiști prin serviciile oferite.

Peșterile de la Piscul Negru

Sunt situate pe teritoriul administrativ al comunei Arefu, în Munții Făgăraș și au fost cercetate începând cu anul 1986. Peștera este situată la 310 m de la intrarea în haleria de prospecțiune, are 783 m dezvoltare, fiind cavitatea cea mai lungă din Munții Făgăraș, În interiorul ei pot fi văzute cascade cu înălțimi între 0,5 – 8 m. Este animată de muchii tăioase, hieroglife, șanțuri, cupole și marmite ascendente, șepte de tavan, șanțuri de tavan, șepte laterale, excavații de rodaj, însă cele mai deosebite forme sunt șahul de eroziune și coroziune și dinții de greblă.

Peștera 2 este situată la 348 m de la intrarea în galeria de prospecțiune, are 130 m dezvoltare și a fost formată în calcare prin săpare sub presiune.

Peșterera 3 se situează la aproximativ 165 m de la intrarea în galeria de prospecțiune, se dezvoltă de ambele părți ale galeriei și are suprafața de 7,2 m, este săpată în calcare cristaline și are un aspect colțuros. Aceste peșteri au fost declarate monument al naturii pentru protejarea formațiunilor concreționare.

Cascada Capra

Cascada Capra sau Cascada Iezerului, se află pe versantul sudic al Munților Făgăraș la altitudinea de 1690 m pe teritoriul județului Argeș, la aproximativ 5 km depărtare de Lacul Bâlea. Apa cascadei provine din Lacul Capra aflată la 2241 m .

Cascada este foarte populară în rândul turiștilor deoarece șoseaua Tansfăgărășanului trece chiar pe lângă ea, iar podul din fața acesteia este întotdeauna asaltat de oamenii încântați de spectacolul oferit de apa care cade de la aproximativ 35 m înălțime.

1.2.3. ALTE TIPURI DE ATRACȚII TURISTICE DE NATURĂ ANTROPICĂ ÎN ORAȘUL CURTEA DE ARGEȘ

Județul Argeș este incontestabil un județ în care majoritatea populației este creștin – ortodoxă, iar acest lucru a determinat construcția numeroaselor lăcașuri de cult reprezentate de biserici, mănăstiri sau schituri. Evident că marea majoritate au fost construite pentru folosul comunităților autohtone și că nu toate pot fi exploatate în scop turistic datorită caracterului lor comun , fiind construite, în general, după același plan și având arhitectură și pictură asemănătoare.

Cele mai multe obiective turistice de pe Valea Argeșului, care pot fi relaționate cu orașul Curtea de Argeș sunt de natură antropică.

Prin oferta turistică de care dispune în momentul de față orașul Curtea de Argeș, un sejur de vacanță petrecut aici se încadrează în intervalul de 3 până la 7 zile. Pentu ca limita intervalului de 7 zile să poate fi atinsă este nevoie ca orizontul turistului să fie larg și să depășească limitele orașului, acest lucru fiind valabil pentru o călătorie care depășește sfera motivației pur cultural-religioasă. Cel mai apropiat și mai important centru turistic al zonei, care dispune de un real potențial turistic antropic este Municipiul Pitești (168.756 locuitori în 2002), situat la 37 km distanță față de Curtea de Argeș. Aici se realizează convergența a numeroase drumuri modernizate.

Este o veche așezare, lucru aprobat de existența unor urme din comuna primitivă și alte fortificații geto – dace, ce a fost atestată documentar la 1385. Inițial a fost un târg, în secolele XV – XVI reședință domnească, apoi târg meșteșugăresc , iar în prezent un important centru economic, cultural și turistic.

În cadrul sau există mai multe obiective cultural – istorice reprezentative, monumente istorice, de arhitectură și muzee între care : Biserica Domnească, (datează din secolul XVI, a fost refăcută de Matei Basarab și Constantin Șerban), Schitul Trivale (secolul XVII), Palatul Culturii (1914, construit în stil neoclasic), muzeele de istorie, științele naturii și de artă, Parcul Trivale, lacul Bascov și multe alte edificii moderne.

Spre sud – est, la mică distanță de Pitești, se află Complexul Muzeal Golești , situat în conacul familiei Golescu (secții : memoriale, istorice, etnografie) și Muzeul pomiculturii și viticulturii.

Spre nord, între Pitești și Curtea de Argeș există lacuri de baraj, sate cu construcții specifice zonei etnografice argeșene, câteva mănăstiri vechi (Tutana, secolul XV – XVI) și peisajele deosebit de pitorești. În dreptul lacului de la Merișani se desprinde șoseaua care urcă pe Valea Vâlsanului. În lungul acestuia în muscele rețin atenția câteva loalități: Mușătești ( colecție muzeistică etnografică); Brădetu ( schit care datează încă din sec. XV ).

La fel ca și în cazul resurselor naturale și cele mai imporante obiective antropice, care atrag cei mai mulți turiști sunt concentrate în amonte de orașul Curtea de Argeș, fiind foarte accesibile datorită Transfăgărășanului.

Cetatea Poenari

Primul obiectiv care se evidențiază este Cetatea Poenari (Foto. 1). Aceasta se află pe cursul superior al râului Argeș, lângă actualul sat Căpățânenii Pământeni din comuna Arefu, județul Argeș. Aceast obiectiv atrage un număr foarte mare de turiști datorită poziției inedite, dar mai ales prin istoria sa și asocierea cu numele lui Vlad Țepeș. Aflată la o altitudine de 850 de metri, Cetatea Poenari este cunoscută și drept ,,cuibul de vulturi al vitejilor de demult” și făcea parte , cu veacuri în urmă, dintr-un lanț de fortificații ce aparau hotarul nordic al Țării Românești.

Cetatea Poenari se află la o distanță de 27 de km de Curtea de Argeș și 4 km față de Barajul Vidraru, pe un mic platou în vârful Muntelui Cetatea, la care se ajunge urcând 1.480 de trepte de beton.

,,În urmă cu 700 de ani, exista doar un turn din piatră brută. Ulterior, în secolul al XV-lea, acea fortificație a fost îmbrăcată cu ziduri groase din piatră căptușită în părțile superioare cu cărămidă. În ,,Letopisețul Cantacuzinesc” se spune că cetatea a fost ridicată din porunca lui Vlad Țepeș care, voind să-i pedepsească pe boieri : ,, pe toți i-a dus la Poenari și au lucrat la cetate până li s-au spart hainele de pe ei ”, însă atestările istorice au demosntrat că Vlad Țepeș s-a ocupat doar de refacerea și completarea ei.

O mare parte din porțiunea nordică a zidului nu se mai păstrează deoarece s-a prăbușit odată cu stânca pe care se sprijinea, la cutremurul din 1915. Cetatea a fost restaurată ultima dată între anii 1969-1972, când s-au consolidat și înălțat zidurile și s-au construit căi de acces care permit vizitarea întregii fortărețe în cele mai bune condiții.”

Foto. 1 – Cetatea Poenari (Autor: Nedelcu Sorina)

Barajul Vidraru

O altă atracție turistică, poate cea mai importantă a acestei zone turistice, este Barajul Vidraru, situat pe Râul Argeș între versanții Munților Pleașa și Vidraru, la circa 40 de kilometri față de Curtea de Argeș (Foto. 2). Este o locație turistică apreciată pentru peisajul deosebit în care este încadrat, dar și pentru construcția propriu – zisă care este considerată de către specialiști adevărată bijuterie inginerească și mai ales pentru posibiliatea practicarii mai multor tipuri de turism: de vizitare, de agrement și turism științific.

Barajul Vidraru a fost construit între anii 1961 și 1966. În momentul inaugurării era al cincilea din Europa și al nouălea din lume. În termeni tehnologici este catalogat drept un baraj cu dublă curbură, având înălțimea de 166,6 metri și o lungime de coronament de 307 metri. Noaptea, conturul este iluminat electric, fiind astfel vizibil chiar și din avion.

Accesul la baraj se face pe malul estic al lacului, pe Transfăgărășan, în traseul său către Bâlea, iar din capătul barajului, în stânga, pornește un drum forestier care merge către Depresiunea Cumpăna.

Foto. 2 – Barajul Vidraru ( Autor: Nedelcu Sorina )

Turiștii au posibilitatea de a admira frumusețea împrejurimilor de pe platforma de Belvedere. De asemenea, pe Muntele Pleașa se află Statuia lui Prometeu cu fulgerul în mână , ca simbol al electricității, realizată de sculptorul Constantin Popovici.

La câteva sute de metri de Baraj se află ,, Casa Argeșeană” și debarcaderul unde se organizează curse de agrement cu vaporașul . Pentru pasionații sporturilor extreme, aici a fost amenajată cea mai înaltă pistă de lansare pentru Bungee Jumping. Cert este că indiferent de scopul vizitei în zonă, Barajul Vidraru atrage mii de turiști, chiar și străini, care rămân uimiți la vederea acestui monument al tehnicii inginerești.

CAPITOLUL II

POTENȚIALUL TURISTIC CULTURAL EFECTIV AL ORAȘULUI CURTEA DE ARGEȘ

SCURT ISTORIC AL JUDEȘULUI ARGEȘ

Rolul important pe care l-a jucat Argeșul este strâns legat de constituirea și consolidarea statului feudal Țara Românească, numită pe atunci Valahia, este reliefat, mai ales, de faptul că primele capitale ale acestui stat au fost Curtea de Argeș și Câmpulung, și, tot aici, a fost și primul scaun mitropolitan ortodox (1359- Curtea de Argeș). După cum menționam mai sus în județul Argeș se situează cel mai vechi oraș medieval din Țara Românească, la Câmpulung, caracterul său urban fiind definitivat la începutul secolului al XII-lea, când meseriașii transilvăneni se stabilesc aici unde își desfăceau ușor produsele lor de bună calitate.

Descoperirile arheologice din raza județului Argeș atestă locuirea acestor meleaguri din cele mai vechi timpuri. Cele mai vechi urme de viață datează din paleoliticul inferior. Bătăliile de la Posada anul 1330 și Rovine anul 1395 , cetățile de la Poienari, Oratia și Cetățeni, tabăra lui Mihai Viteazu de la Stoenești sunt câteva mărturii și momente importante ale luptei poporului român pentru neatârnare și păstrarea independenței statului. Județul Argeș și-a luat numele de la râul care-l strabate și pe care Herodot , sec V a. Chr. – îl transcrie Ordessus. Numele real ar fi avut , dupa Pârvan un aspect în legătura cu alt nume dacic, cum ar fi Argidava.
În anul 1359 este ridicată reședința primei episcopii ortodoxe , mai târziu mitropolie – a Ungrovlahiei și a unei episcopii catolice.
La 2 iunie 1247 Diploma Cavalerilor Ioaniți consemnează existența voievodatului lui Seneslau (în care era inclus și teritoriul actual al județului Argeș) cu reședința la Curtea de Argeș.

În timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521), la 1517, Mitropolia a fost mutată la Târgoviște. Deși localitatea începea o viață tot mai lipsită de importanță, Neagoe, ajuns domn, a ridicat Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, monument arhitectonic care a reușit să o revitalizeze la vremea respectivă și continua să o facă și în zilele noastre.

2.2. EDIFICILE ISTORICE , SUPORTUL DEZVOLTĂRII TURISMULUI CULTURAL, RELIGIOS ȘI DE PELERINAJ ÎN CURTEA DE ARGEȘ

,,Curtea de Argeș” ocupă și a ocupat un loc aparte în istoria poporului român, datorită celor două titulaturi care îi conferă o valoare deosebită: cea de primă capitală cât și cea de sediu al primei Mitropolii din Țara Românească. Datorită acestor atribute, orașul se bucură de o istorie bogată în evenimente, dar mai ales în monumente care servesc drept dovezi ale acelor vremuri înfloritoare.

Există numeroase obiective care pot susține dezvoltarea turismului cultural în acest micuț oraș situat în pitoreasca zonă subcarpatică de la poalele Munților Făgăraș, cele mai multe dintre acestea fiind actuale sau foste edificii religioase. Cele care sunt funcționale din punct de vedere religios atrag mii de credincioși anual datorită slujbelor deosebite, duhovnicilor recunoscuți sau datorită istoriei locului, iar cele foarte vechi, rămase în funcțiune doar ca monumente istorice înscrise sau nu în circuitul turistic, atrag turiști prin vechimea și unicitatea lor.

Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș

,,Curtea de Argeș” se identifică în conștiința românilor și nu numai, cu Mănăstirea Curtea de Argeș (Foto. 3), aceasta fiind simbolul orașului. În ceea ce privește dezvoltarea turismului religios și de pelerinaj în această zonă, Mănăstirea Curtea de Argeș reprezintă punctul de plecare în demararea unei astfel de stategii.

Este monument istoric ,, de mare faimă și admirație”, Scaun Episcopal între 1739 și 1748 și după 1990 , așezământ episcopal și monahal după această dată conlucrând în aceeași incintă. Tot aici se află și paraclisul cu hramul ,,Sfânta Muceniță Filofteia” (7 decembrie), de neam valah, sud-dunărean ocrotitoarea mănăstirii prin sfintele ei moaște așezate în Catedrala Episcopală. Tot aici a fost canonizat Sfântul Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului și Mitropolit al Munteniei, iar Sfântul Martir Sofronie de la Cioara și-a găsit refugiul.

Monumentul posedă multe piese de mare valoare din secolele XVI, XVII, XVIII, printre care un fragment de stofă din mătase și fir de la Neagoe Basarab, fragmente de frescă din 1526, fragmente din tîmpla de lemn din 1682, icoane de lemn, argintărie și Evanghelia Învierii din Sâmbăta Mare , scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta (Foto. 4).

Foto. 3- Ansamblul Mănăstirii Curtea de Argeș (Autor: Nedelcu Sorina)

Tot în incinta mănăstirii se află și necropola Regilor României, Neagoe Basarab (Foto. 5), Radu de la Afumați și Carol I, tablourile Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta, dar și figuri ale domnitorilor români pictați pe pereții pronaosului.

Foto. 4 – Evanghelia Reginei Maria Foto. 5 – Necropola lui Neagoe Basarab

(Autor: Nedelcu Sorina)

De cinci veacuri, monumentul a stârnit admirația tuturor prin măreția construcției, prin bogăția podoabei sale sculpturale cât și prin celebra legenda care spune că neobișnuita construcție artistică se datorează unei mari jertfe umane adusă de Meșterul Manole.

Ridicată de domnitorul Neagoe Basarab pe locul unei biserici ,,dărâmată și neîntărită”, așa cum este menționat într-o inscripție, biseria este una dintre cele mai reprezentative realizări ale arhitecturii religioase românești. Constucțiile au început în 1512 și s-au terminat în 1517.

O altă caracteristică a acestui monument este bogăția decorației (peste 150 de motive ornamentale), un brâu format din patru ciubuce de piatră împletite prinde biserica de jur împrejur, împărțind biserica în două registre. Cel inferior este decorat prin panouri dreptunghiulare încadrate de rame aplicate. În același mod au fost făcute și ferestrele înguste și alungite pe verticală, dar prinse câte doua în același cadru pentru a da impresia că sunt mult mai mari.

În registrul superior , decorația este mai variată și mai complexă. Un șir de arcade cu deschideri ample înlănțuiește biserica și în deschiderile lor cuprind firide în care au fost executate rozete decorative. Legătura dintre arcade se face prin discuri cu motive ornamentale arabe și persane. Registul superior, în zona de sub acoperiș, se încheie cu o suită de modele geometrice și florale, care, datorită numeroaselor proeminențe, creează impresia unui brâu de ciucuri fixați pe pereți. Culorile dominate ale decorației sunt verdele, auriul și albastrul.

Patru turle, fiecare cu câte opt ferestre înguste, decorate cu rame florale și în vârf cu câte o cruce triplă, sfârșesc construcția. Turlele mici creează o impresie deosebită, întreaga lor arhitectură fiind răsucită în jurul axului vertical. Chiar și acoperișul, lucrat din plumb este de a asemenea ornat, iar lanțurile care susțin crucile sunt asemănătoare unor bijuterii lucind în soare.

Naosul cuprinde altarul cu proscomidia și diaconicul , iar la mijloc un spațiu pătrat , iar deasupra sa se ridică cea mai înaltă dintre turle, având o secțiune octogonală. Există o inscripție în care se sune că biserica ,,s-a zugrăvit la anul 7035 (1526) septembrie 10 zile, cu mîna lui Dobromir Zugravul”, în timpul lui Radu de la Afumați, ginerele lui Neagoe Basarab. În 1611, oștile lui Gabriel Bátory ,,au sfărâmat Mitropolia de la Argeș cea foarte scumpă”.

În 1640 , Matei Basarab i-a refăcut zidăria , dar o adevărată restaurare s-a făcut abia în timpul lui Șerban Cantacuzino, în anul 1682. În 1761, biserica a fost zugrăvită la exterior. În secolul XIX, mai exact în anii: 1800, 1802, 1838, 1845, biserica a fost supusă unor grele încercări , iar în 1867, un puternic incendiu i-a adus grave prejudicii. În 1875 au început restaurările care i-au dat înfățișarea de astăzi.

Lucrările au fost executate sub conducerea arhitectului francez Lecomte de Nouy. Din păcate , vechea pictură a fost înlocuită cu una nouă, mult inferioară ca valoare.

În interior, pe lângă zugrăveala executată în ulei de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard și de românul N. Constantinescu din Curtea de Argeș, pe lângă panourile votive, mormintele ctitorilor, tâmplăria făcută din marmură, bronz aurit și onix, pe lângă icoanele ei lucrate în mozaic, atrage atenția ca o excepțională realizare sculpturală, grupul celor 12 coloane, original ornamentate floral, reprezentând pe cei 12 Sfinți Apostoli; aceste coloane dau impresia cu adevărat de viu și mers aievea.

Vechea tâmplărie din secolul al XVII-lea, de o reală originalitate ornamentală și iconografică, adăpostită temporar în biserica de sat din Valea Danului, se află acum în Colecția de obiecte de artă bisericească din Mănăstirea Curtea de Argeș.

Această catapeteasmă, după stil, împreună cu câteva icoane datează din timpul domnului Șerban Cantacuzino (1678-1688), care, în 1682, precum spune și una din pisaniile de pe peretele vestic al bisericii, a reparat sfântul lăcaș.

Biserica Domnească din Curtea de Argeș (Foto. 6)

A fost construită în cadrul reședinței voievodale din secolul al XIII-lea a fost terminată în anul 1352 sub ctitoria lui Basarab I (1310-1352). Biserica este inclusă pe lista monumentelor istorice cu indicativul AG-II-m-A-13947 și pe Lista Indicativă UNESCO, datorită picturilor murale interioare care sunt deosebit de valoaroase prin vechimea lor, fiind realizate între anii1364-1369.

,,Există o inscripție zgâriată pe unul dintre pereți care menționează că în anul 1352, Voievodul Basarab I a încetat din viață. Se presupune că la acea dată biserica era în construcție sau ,, terminată la roșu”, iar lucrările au continuat sub Nicolae Alexandru și Vlaicu Vodă.

După cercetările recente se presupune că edificiul s-a construit în timpul lui Vlaicu Vodă și că el ar fi de fapt controversatul voievod îngropat acolo. În timpul săpăturilor arheologice s-au descoperit urmele unor construcții mai vechi, a căror realizare tehnică prezintă foarte multe asemănări cu resturile construcțiilor anterioare ridicate de Basarab I.

Prima biserică a fost realizată din piatră de carieră și bolovani de râu și a suportat și ea efectele incendiului din 1330. Nefiind totuși foarte afectată de acest incendiu a mai fost folosită de către Basarab I. S-a presupus că Vlaicu Vodă a dărâmat-o complet, ridicând în locul ei biserica ce s-a păstrat până astăzi.

După o perioadă în care a fost părăsită datorită mutării capitalei, biserica a fost reparată, modificată și repictată în 1750. Peste 38 de ani, în 1788, un puternic incendiu a afectat din nou biserica, astfel că au fost necesare din nou reparații, care s-au efectuat abia în 1827.Cu această ocazie s-au mai adăugat 2 turle , ferestrele au fost lărgite , iar zugravul Pantelimon a efectuat o nouă pictură. În 1920, sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, biserica a fost restaurată și consolidată, redându-i-se aspectul inițial și totodată a fost readusă la suprafață și o partee din pictura inițială.

Biserica Domnească este concepută după un plan dreptunghiular , împărțită în interior în trei secțiuni (pronaos, naos și altar) și reliefează caracteristicile generale ale arhitecturii bizantine, mai ales la nivelul modului de realizare al naosului. El are forma pătrată, cu patru stâlpi la mijloc, care marchează un al doilea pătrat. Stâlpii susțin bolțile ale căror secțiuni orizontale schițează forma unei cruci cu brațe egale. Compoziția realizată astfel poartă denumirea de ,, cruce grecească înscrisă”.

Zidurile au fost constuite din fâșii de piatră, alternând cu straturi de cărămidă aparentă. În afara cadrelor de piatră sculptată, adaugate la ferestre în secolul XVIII, exteriorul nu are niciun fel de decorații. În afara importanței pe care o are ca și onument de arhitectură, biserica păstează și niște fragmente valoroase din pictura efectuată în secolu XIV.

În mormântul lui Radu I, identificat ulterior ca fiind al lui Vlaicu Vodă, s-au găsit prețioase elemente ale costumului domnesc din acea vreme , printre care și binecunoscuta ,,pafta”. În biserică au mai fost înmormântați și alți voievozi ( Dan I și Dan II ).”

Biserica Drujești

Este consemnat în documente începând din anul 1760 ca una dintre ctitoriile fraților Stoian și Iorgu Druja. Biserica a fost refăcută prima oară între 1793-1795 și apoi în 1875, când i-a fost redată forma inițială. Micul lăcaș de cult reține atenția prin valoare inițială, scoasă în evidență de planul echilibrat și fațada cu linii simple, dar armonioase.

Fațada este împărțită în două registre inegale printr-un brâu torsionat, păstrând urmele a două arcade oarbe, originale, din a căror pictură nu se mai deslușește niciun element. În anul 1987 s-au efectuat săpături arheologice, prilej cu care a fost scos la lumină un bogat material arheologic (monede din secolul al XVI-lea, un inel de argint și un vas funerar din sticlă), precum și fundațiile unei biserici din lemn cu plan dreptunghiular și absida altarului pătrată , anterioară bisericii actuale.

Foto. 6 – Biserica Domnească (Autor: Nedelcu Sorina)

Biserica Olari

Biserica Olari este un monument ecleziastico-istoric situat în vestitul cartier de odinioară al olarilor . Acest lăcaș este micuț și are un aspect pitoresc, rural, îmbinând elementele arhitectonice din lemn și cărămidă.

Planul este în formă de navă, cu turn-clopotniță lipit de clădire în dreptul pronaosului și prezintă similitudini cu unele biserici moldovenești, ridicate în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Interiorul biserici atrage atenția prin pronaosul poligonal cu acoperișul în formă de ,,a vela”, străpuns de opt lunete și de micul naos încoronat cu o calotă semisferică.

Pereții monumentului sunt decorați cu o valoroasă frescă originală, restaurată între anii 1967-1969, de meșteșugari și țărani.Construcția actuală datează din a doua jumătate a secolului XVII-lea, neavând practic nicio legătură cu prima biserică a breslei olarilor, ale căror urme din veacul al XV-lea au fost descoperite în apropiere.

Biserica „Sf. Voievozi”- Flămânzești

Este construită în secolul al XVI-lea și menționată documentar la 21 august 1526, iar în 1925 și 1954 a fost reparată. Biserica are un plan dreptunghiular compartimentat, cu absidă poligonală decroșată, fără pridvor. Cloptnița este octogonală și situată deasupra pronaosului cu acces printr-o scară elicoidală într-un turnuleț alipit zidului nordic.

Biserica ,,Intrarea în Biserică”- Brad-Bătușari

A fost construită în 1819, pe locul unei biserici ctitorite de Petru Cercel (1583-1585), de către episcopul Iosif al Argeșului și judelui Ioniță Taftu. Planul Inițial a fost extins printr-un pridvor deschis, ulterior zidit , deasupra căruia se înalță o clopotniță. Plan bisericii este unul dreptunghiular compartimentat, cu absidă poligonală decroșată.

OBIECTIVE TURISTICE DE NATURĂ ARHEOLOGICĂ

Printre obiectivele turistice de natură arheologică se regăsesc:

ansamblul Curții Domnești

ruinele Bisericii Sân-Nicoară

Cel mai important obiectiv arheologic din Curtea de Argeș este fără îndoială reprezentat de ruinele ansamblului Curții Domnești situate în centrul orașului. Incinta patrulateră este înconjurată de ziduri de piatră . Din construcțiile de odinioară se mai văd doar două pivnițe de case domnești. În urma efectuări săpăturilor arheologice s-a stabilit că ansamblul a fost construit în stilul vechilor case țărănești cu subsol, parter și cu pridvor.

Vis- a- vis de Ansamblul Curții Domnești există un mic părculeț, numit Parcul Sân Nicoară, pe platoul căruia se află ruinele bisericuței cu același nume.

Ruinele Sân Nicoară reprezintă tot ceea ce a mai rămas dintr-o biserică de Curte din secolul XIII-XIV (Foto. 7). Chiar și astăzi se mai poate distinge nava micuțului edificiu, ce se termină cu o absidă poligonală. Zidurile prezintă o alternanță de șiruri de piatră de râu și cărămidă. Un zid gros, străpuns de o ușă, separă naosul de pronaos.

Săpăturile arheologice efectuate aici au scos la lumină resturi de ceramică smălțuită, olane pentru acoperiș, fragmente de cahle, monede din argint și aramă, inele de argint din secolul XIV-XV, vase de sticlă și fragmente de frescă.

Foto. 7 – Ruinele Bisericii Sân Nicoară

Sursa:http://www.infopensiuni.ro/cazare-curtea-de-arges/obiective-turistice-curtea-de-arges/biserica-san-nicoara_342

2.4. ALTE EDIFICII CULTURALE

2.4.1. MUZEE

Aparțin prin destinația bunurilor înmagazinate, grupei edificiilor culturale, adresându-se celor interesați de resorturile intime ale creativității umane. Tipologia lor este foarte variată. Astfel, întâlnim muzee de artă, etnografie, istorice, ale științelor naturii.

În general, valoarea și mărimea muzeului este strâns corelată cu posibilitățile de colectare, sistematizare și conservare ale organizatorilor. Ca urmare, muzeele naționale vor concentra valori artistice de la nivelul întregii țări, pe când muzeele regionale (județene, districtuale), vor dispune de exponate recolatate dintr-o regiune dată, iar cele locale din perimetrul așezării gazdă, dar fără a se limita, totuși, numai la zestrea acesteia.

Muzeul Municipal Curtea de Argeș a fost inaugurat la data de 29 mai 1969. Acesta dispune de 12.000 de piese muzeistice, dintre care 300 fac parte din Patrimoniul Național Cultural și este oraganizat în două expoziții de bază, care constituie în același timp și două secții distincte, atât ca patrimoniu cât și ca locație pentru expunere : istorie și etnografie.

Casa Norocea – locația sectiei de etnografie

Secția de etnografie și artă populară , organizată între anii 1985 și 1986 este expusă în casa ce a aparținut pictorului Dumitru Norocea și prezintă o bogată colecție de obiecte și artă populară privind ocupațiile, îndeletnicirile și meșteșugurile practicate de argeșeni din cele mai vechi timpuri : olăritul reprezentat prin frumoasele vase de ceramică, deosebitele cusături și țesături argeșene, costume populare specifice zonei, diverse obiecte folosite la îndeletnicirile casnice, cultura plantelor, animalelor, pomicultură, păstoritul, vânatul, pescuitul. (Foto. 8)

Foto. 8 – Casa Norocea și expoziția de la parterul acesteia

( Sursa: http://www.welcometoromania.ro/Curtea_de_Arges/Curtea_de_Arges_Norocea_r.html )

Muzeul Municipal Curtea de Argeș – locația secției de istorie

Expoziția de bază a secției de istorie este organizată începând cu 1987 în monumentul istoric aflat în piațeta din fața Bisericii Domnești (Foto.9). Pe baza unui bogat material documentar și arheologic sunt expuse cele mai importante episoade din istoria orașului Curtea de Argeș.

Expoziția de bază a secției de istorie este organizată în 7 săli corespunzătoare periodizării istoriei orașului, de la vechi la nou. Aici sunt expuse documente relizate în facsimil; portrete ale voievozilor care au domnit în Argeș, realizate în bronz; replici după obiectele Domnitorilor de la Argeș ( paftale, inele, aplice, sigilii, săbii,etc.), o bogată colecție de numismatică, de medalii și de decorații și un valoros material arheologic.

Piesele și obiectele muzeistice etalate în vitrinele acestui muzeu sunt cu atât mai valoroase întrucât provin din descoperirile arheologice de pe raza orașului Curtea de Argeș și din împrejurimi, dar și din achiziții și donații.

Foto. 9 – Muzeul Municipal Curtea de Argeș – locația secției de istorie

(Autor Nedelcu Sorina)

2.4.2. CASE MEMORIALE

Sunt edificii cu funcție turistică de o mare varietate a atracției. Pot înmagazina referințe privind personaje politice, artistice, culturale. Ele înglobează un cumul de obiecte și mărturii despre viața și personalitatea celui care s-a născut, a locuit sau a creat în respectivul edificiu.

Casa memorială Goangă de pe Strada Viorelelor, este un important obiectiv turistic din Muntenia, ce merită vizitat. A fost construită în secolul al XVIII-lea, în stilul arhitecturii locale ( Foto. 10). Casa a fost cumpărată în 1840 de Ștefan Goangă și moștenită ulterior de către fiul său Ion Ștefănescu – Goangă. În intervalul 1840-1850 casa a fost restaurată, fiindu-i adăugată aripa dinspre strada Negru Vodă, iar între 1885 -1890 i-a fost adăugată aripa dinspre piață. După 1920 au mai fost făcute repații generale, în prezent casa având planul în formă de U, cu trei corpuri distincte, pe două nivele, edificate în perioadele menționate.

Foto. 10 – Casa Goangă (Autor Nedelcu Sorina)

Casa memorială Norocea. La etajul clădirii este realizată o expoziție cu lucrări de artă plastică realizate de pictorul Dumitru Norecea și obiectele ce au aparținut acestuia în timpul vieții.

Practic acest monument istoric îndeplinește dublă funcție , cea de muzeu etnografic datorită exponatelor de la parter și de casă memorială a pictorului Dumitru Norocea prin prisma celor expuse la etaj.

Tabelul 1 – Case din Curtea de Argeș înscrise pe Lista Munumentelor Istorice din Județul Argeș

Sursa: Date prelucrate din Catalogul Monumentelor Istorice din Județul Argeș , lucrare editată de către Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Argeș, 2011.

2.4.3. MONUMENTE ȘI STATUI

Reprezintă o grupare aparte de obiective turistice de provenință antropică a căror edificare este legată de nevoia elogierii și comemorării unor personalități și evenimente istorice, culturale și artistice.

Statuia lui Neagoe Basarab

Este amplasată pe platoul din fața Mănăstirii Curtea de Argeș, fiind opera sculptoriței Doina Lie și fost dezvelită în anul 1969. Domnitorul este înfățișat îmbrăcat în haine domnești cu coroană voievodală pe cap, iar pe fațadă este săpată inscripția: ,,Neagoe Basarab 1512-1521”.( Foto. 11)

Foto.11 – Statuia lui Neagoe Basarab

(Autor Nedelcu Sorina)

Fântâna Meșterului Manole

În apropierea mănăstirii se află fântâna (Foto. 12) constructorului legendar, Meșterul Manole, eroul mai multor balade populare. Locul în care este amplasată fântâna este legat de o legendă care spune că atunci când domnitorul a văzut minunata construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă mai pot construi o mănăstire și mai frumoasă decât aceasta.

Meșterii au răspuns afirmativ, iar domnitorul pentru a împiedica construirea unui lăcaș mai frumos a ordonat demolarea schelelor, iar meșterii au rămas blocați pe acoperiș. Pentru a coborî si-au confecționat aripi din șindrilă și s-au aruncat,însă nici unul nu a supraviețuit.

În locul în care s-ar fi prăbușit, sufletul său s-a preschimbat în izvor.

Foto. 12 – Fântâna Meșterului Manole (Autor: Nedelcu Sorina)

Bustul lui C. Dobrescu-Argeș

Este amplasat în curtea Grupului Școlar Agricol ,,C. Dobrescu-Argeș” din Curtea de Argeș, Str. Basarabilor 15 care datează din a doua jumătate a secolului XX.

Tabelul 2 – Alte Monumente Istorice din Municipiul Curtea de Argeș

Sursa: Sursa: Date prelucrate din Catalogul Monumentelor Istorice din Județul Argeș , lucrare editată de către Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Argeș, 2011.

Străbătând orașul Curtea de Argeș ai ocazia să întâlnești la tot pasul locuri încărcate de istorie și spiritualitate care au capacitatea de a-ți îmbogăți orizontul cultural indiferent de scopul călătoriei. Obiectivele turistice culturale așa cum am arătat de-a lungul acestui capitol se încadrează în diferite categorii, așa încât se pot adresa mai multor tipologii de turiști.

CAPITOLUL III

INFRASTRUCTURĂ TURISTICĂ

Infrastructura turistică însumează totalitatea bunurilor și mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic. În marea majoritatea a cazurilor, elementele sale componente nu au fost create pentru a satisface nevoile recreative sau curative, acest atribut l-au dobândit pe parcurs, odată cu inițierea activităților turistice în acel teritoriu.

3.1. CAPACITĂȚILE DE CAZARE ȘI ALIMENTAȚIE PUBLICĂ

Alcătuiesc, împreună cu resursele atractive și căile de transport, vectorii fundamentali ce definesc turismul ca activitate umană. Însăși expresia economică propriu-zisă a actului turistic, primește contur numai odată cu existența și funcționalitatea lor. Între introducerea în circuitul turistic a unor obiective și construirea bazelor de cazare și alimentație publică există un paralelism evident.

Curtea de Argeș este un oraș care dispune de o infrastructură turistică cu funcțiuni de cazare bogată și de diferite tipologii. Unitățile de cazare erau foarte puține la începutul anilor `90. Din 1990 și până în prezent, numărul maxim de unități de cazare din acest oraș nu a depașit pragul de 3 unități. Acestea sunt împărțite în două categorii: baze de cazare principale și baze de cazare secundare.

Din anii `90 și până în anul 2011, bazele de cazare secundare sunt cele care au înregistrat o creștere explozivă, în intervalul 2007 – 2011, numărul acestora dublându – se de la 3 unități în 2007 la 6 unități în 2011.

3.1.1. BAZE DE CAZARE PRINCIPALE

Hotelurile au apărut ca unități de cazare la sfârșitul Evului Mediu , îmsă afirmarea lor explozivă a avut loc în secolul XX, odată cu intensificarea caracterului de masă a turismului, având ca principală funcție aceea de cazare. Pe lângă funcția de cazare , hotelurile moderne se adaptează tipurilor de turism practicate în sfera lor de influență.

Astfel, în cazul turismului cultural, aceste baze vor fi dotate cu săli de conferințe și proiecții, cu spații expoziționale sau pentru reuniuni științifice, iar dacă hotelurile sunt situate într-o zonă caracteristică turismului de recreere , din structura lor nu vor lipsi piscine, terenuri de tenis, popicării, discoteci, baruri, restaurante, etc.

Hotelul Posada este cea mai importantă și complexă unitate de cazare din Municipiul Curtea de Argeș . A fost modernizat în anul 2009 și clasificat la categoria de 3 stele. Este situat pe B-dul Basarabilor, nr. 27-29, la 300 m de celebra mănăstire constuită de Meșterul Manole. Are o capacitate de 68 de camere (duble ,single și apartamente) și oferă condiții optime pentru organizare de evenimente corporate cât și pentru odihnă și recreere. Hotelul oferă următoarele servicii: restaurant, bar de zi, sală de conferițe, spălătorie, parcare gratuită, internet și telefonie directă, cât și accesul cu animale de casă.

Spațiile de cazare situate în arhondaricul mănăstirilor

În continuă dezvoltare, numărul de locuri de cazare a crescut spectaculos în ultimii ani (2007-2011) și până în prezent, în Curtea de Argeș, datorită extinderii, pe scară tot mai largă a turismului religios.

Activitatea de cazare este legată de sărbătorile și pelerinajele religioase, în special, la hramurile mănăstirilor și sărbătorilor religioase: 15 august (Sărbătorirea Hramului Mănăstirii ,,Adormirea Maicii Domnului”), 7 decembrie (Sărbătorirea Sfintei Mucenițe Filofteia), Izvorul Tămăduirii, Sărbătoarea Paștelui și Sărbătoarea Crăciunului.

Centrul ,,Casa Pelerinul” este situat în incinta Mănăstirii Argeșului și a fost ridicat din inițiativa și cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Calinic, Epscopulul Argeșului și Muscelului, sub directa supraveghere și coordonare a consilierului eparhial pentru Patrimoniu și construcții și deschis în data de 6 iunie 2009.

Dispune de 25 de camere mobilate modern ce au în dotare baie cu duș, grup sanitar, încălzire centrală, o sală de mese și o bucătărie unde se pot servi mâncăruri tradiționale argeșene. Aici se desfășoară activități pastoral-misionare, culturale și social-filantropice.Înființarea acestui centru vine în completarea și sprijinirea misiunii Bisericii argeșene dea promova spiritualitatea ortodoxă atât în țară cât și în străinătate, oferind pelerinilor bucuria duhovniceascăde a participa la Sfintele Slujbe și de petrece mai mult timp în rugăciune la Mănăstirea Argeșului.

Centrul ,,Casa Pelerinul” din Curtea de Argeș este deschis pelerinilor dar și participanților la diferite întruniri duhovnicești, teologice, naționale și internaționale. Astfel, pelerinii care sosesc la Mănăstirea Argeșului au la dispoziție și un loc de cazare la această casă de oaspeți, situată în spatele mănăstirii, cu intrare de pe strada Meșterului Manole.

3.1.2 BAZE DE CAZARE SECUNDARE

Îndeplinesc o funcție de unități ,,pioniere”, fie un rol de circumstanță în desfășurarea activităților turistice. Dintre aceste baze, menționăm: adăposturile și refugiile, pensiunile turistice și campingurile.

Tabelul 3 – Bazele de cazare secundare din Curtea de Argeș

Sursa: Tabel realizat prin prelucrarea datelor de pe site-ul: http://www.turistinfo.ro/curtea_de_arges/cazare-hoteluri-vile-pensiuni-curtea_de_arges.html

3.2. CĂI ȘI MIJLOACE DE TRANSPORT

Constituie pentru turism o rețea densă de linii și noduri de-a lungul căreia are loc un ansamblu de distribuții și redistribuții a fluxului și produsului turistic. Principalele căi și mijloace de transport implicate în turism sunt cele obișnuite , însă există și altele specifice turismului: căi rutiere, feroviare, aeriene, navale și mijloacele de transport special. În Curtea de Argeș sunt utilizate următoarele mijloace de transport cu implicații directe în dezvoltarea turismului.

Căi și mijloace de transport rutiere

Acestea au cea mai largă răspândire. Turismul utilizează rețeaua de drumuri construite cu scop economic, social, strategic, dar și o serie de sectoare de drumuri a căror singură utilitate este deschiderea accesului direct către resursele turistice atractive.

Cele mai importante arteră rutiere naționale care strabat orașul Curtea de Argeș sunt D.N.73C, axa principală a zonei, care leagă orașul Câmpulung de Râmnicu Vâlcea și D.N. 7C, Transfăgărășanul, care este perpendicular pe precedentul și constituie axa secundară a zonei asigurând comunicarea spre nord cu Munții Făgăraș.

Căi și mijloace de transport feroviar

Una din cele mai vechi linii de cale ferată din țară este cea care face legătura dintre Pitești și Curtea de Argeș. Deși s-a pus problema restructurării acestei linii datorită competitorilor rutieri, această cale ferată este funcționabilă în prezent asiguând legătura cu Bucureștiul prin 2 curse zilnice interregionale și 4 curse regionale și interregional cu orașul Pitești, Curtea de Argeș fiind capăt de linie al acestui tronson feroviar.

CAPITOLUL IV

TURISMUL DE PELERINAJ LA MĂNĂSTIREA CURTEA DE ARGEȘ

4.1. SCURTĂ PREZENTARE

Mănăstirea Curtea de Argeș este situată în capătul Bulevardului Basarabilor împânzit de-o parte și de alta de tei bătrâni de sute de ani. A fost ctitorită de către Neagoe Basarab, între anii 1512 – 1517 și mai este cunoscută drept Biserica Episcopală, deoarece a fost scaun Episcopal între anii 1739 și 1748. Această mănăstire este an de an locul de pelerinaj pentru zeci de mii de credincioși, atât pe 15 august, de ,,Adormirea Maicii Domnului”, pe 7 decembrie când se celebrează Sfânta Muceniță Filofteia, cât și cu ocazia altor sărbători.

,,Noțiunea de ,, pelerinaj” este recunoscută drept formă a turismului religios, cu toate că unii teologi sunt refractari la această idee . Ei consideră că a fi pelerin, a participa la un pelerinaj este cu totul altceva decât a fi un simplu excursionist , turist , care vizitează anumite locuri religioase cu scopul de a cunoaște, de a admira și a se recreea; pelerinul urmărește un scop sublim, acela de a se închina, de a se ruga simțindu-se mai aproape de Dumnezeu.

Această formă de turism, nu este una nouă pentru noi românii, deoarece consolidarea cât și amploarea acesteia datează de la sfârșitul secolului XX. Vârstele, starea socială, gradul de cultură, intensitatea credinței, toate sunt diferite la nivelul turismului religios.”

4.2. METODOLOGIA DE CERCETARE

Pentru a evalua amploarea turismului de pelerinaj în orașul Curtea de Argeș, am ales ca abordare cercetarea cantitativă.

Cercetarea cantitativă este una de profunzime , concluzivă și presupune intervievarea unui număr mare de persoane, datele putând fi analizate din punct de vedere statistic. Este extrem de utilă deoarece prin intermediul ei se obțin date precise , riguroase și reprezentative din punct de vedere statistic. Cele mai utilizate metode de cercetare sunt ancheta sociologică, sondajul de opinie și studiile de piață, iar tehnica de investigare este chestionarul prin intermediul instrumentului de investigare reprezentat de grila de intrebări.

Eșantionarea este reprezentativă la nivelul universului studiat (de tip probabilistic, multistadial), prin eșantioane pe cote , pe baza celor mai recente date furnizate de Institutul Național de Statistică.

Cea mai uzitată metodă de cercetare cantitativă este ancheta prin chestionar.

Ancheta este o metodă cantitativă de culegere a informațiilor carea folosește chestionarul ca instrument de investigare. Informașia nu este culeasă oricum, ci prin intermediul unor proceduri standardizate care face posibilă extrapolarea cu o eroare acceptabilă a rezultatelor de la o parte a populației investigate la toată populația de ansamblu. Ancheta nu își propune să descrie indivizii particulari care fac parte din eșantion ci să obțină un profil al populației vizate.

Am ales ancheta prin chestionar față în față deoarece aceasta răspunde mai bine obiectivelor lucrării, care urmăresc un studiu despre percepția credincioșilor participanți la pelerinajele organizate la Mănăstirea Curtea de Argeș, în special al celui din 15 august, ziua serbării Hramului ,,Adormirea Maicii Domnului”, asupra organizării și desfășurării actului religios de la acea dată.

Etape ale aplicării chestionarului:

alegerea populației țintă : un eșantion de 50 de persoane participante la pelerinaj;

perioada – 15 august 2011;

elaborarea chestionarului;

structura chestionarului – Chestionarul este alcătuit dintr-o materie de întrebări închise cu răspuns codificat referitor la motivația, factorii, sursele de informare, intervalul de timp alocat călătoriei;

prelucrarea și interpretarea rezultatelor chestionarului în Microsoft Excel 2007.

4.3.REZULTATELE CHESTIONARULUI ȘI INTERPRETAREA LOR

,, Hramul sau sărbătoarea lăcașului de cult, se petrece când în calendarul creștin – ortodox corespunde ziua Sfântului pretector tutelar pe care îl are, de regulă, fiecare biserică ortodoxă, căruia i se închină, sau evenimentul religios care îl patronează”.(Soare, 2007: 392)

În calendarul creștin – ortodox, în ziua de 15 august, la Mănăstirea Curtea de Argeș se prăznuiește hramul Mănăstirii, ,,Adormirea Maicii Domnului” sau ,,Sântămăria Mare”, așa cum mai este numită de popor. ,,Adormirea Maicii Domnului” este una din sărbătorile cele mai importante de peste an din Calendarul Ortodox . În fiecare an, pe 15 august se celebrează ridicarea Maicii Domnului la Cer, care fusese vestită de un înger cu trei zile înainte.

Pelerinajul la Mănăstirea Curtea de Argeș începe în seara de 14 august, atunci când în timpul vecerniei Sfânta Muceniță Filofteia este scoasă din paraclis și este depusă în Baldachinul Mănăstirii unde pelerinii vin să se închine.

Mulți pelerini vin chiar din acea seară pentru a participa la întreaga procesiune. Unii dintre ei aleg să rămână în incinta curții mănăstirii până a doua zi când are loc Slujba Liturghiei, ingnorând disconfortul cortului sau al dormitului sub cerul liber , iar alții aleg variante de cazare clasificate, confortabile în pensiunea ,, Casa Pelerinul” din apropierea mănăstirii sau în alte baze de cazare disponibile în oraș.

Acest eveniment adună an de an în Curtea de Argeș zeci de mii de pelerini, care străbat adesea distanțe considerabile pentru a participa la pelerinaj.

Pentru a afla ce influență are pelerinajul, privit ca fenomen turistic, asupra orașului Curtea de Argeș, am realizat o anchetă prin chestionar pe un eșantion de 50 de persoane rezidente și non-rezidente care se aflau la procesiune în ziua de 15 august 2011.

În urma aplicării chestionarului alcătuit din 10 întrebări cu răspuns codificat referitor la distanța parcursă pentru participarea la pelerinaj, motivația călătoriei, factorii determinanți, sursele de informare, intervalul de timp alocat călătoriei și intenția de vizitare a altor mănăstiri din zonă și cea de revenire la acest pelerinaj au fost obținute următoarele rezultate, materializate în tabele și ulterior în grafice menite să evidențieze opiniile generale ale pelerinilor cu privire la fenomenul turistic care se conturează în jurul acestui eveniment.

Fig. 1 – Distanța parcursă pentru participarea la pelerinaj

În urma intervievării celor 50 de respondenți se poate constata, așa cum reiese din Fig. 1 , că majoritatea pelerinilor participanți la evenimentul din 15 august 2011 au provenit din oraș și zonele limitrofe, circa 46 % , 34% au parcurs distanțe de până într-o sută de kilometri , iar 20% au depus un efort mai mare pentru a se deplasa ei fiind nevoiți să parcurgă distanțe considerabile, de minim 100 km.

Astfel, se poate observa că majoritatea celor care vin și iau parte la slujbele acestui pelerinaj sunt persoane din partea locului care cunosc istoria și însemnătatea acestui act religios, însă există și persoane alohtone care sosesc aici în căutarea unui nou loc de închinare și curățire sufletească.

Fig.2 – Motivația călătoriei

Așa cum se poate observa în Fig.2, în cazul aflării motivației care a stat la baza participării la pelerinaj, 72% dintre credincioșii chestionați, au răspuns afirmativ la întrebarea dacă principala motivație a călătoriei a fost cea religioasă . Ponderea răspunsurilor negative a fost de 18 %, acest lucru putând fi explicat datorită turismului de tranzit, foarte frecvent în orașul Curtea de Argeș datorită poziției geografice la contactul Muscelelor Argeșului cu zona montană a Munților Făgăraș, în acest caz participarea la pelerinaj putând reprezenta doar un popas la Mănăstirea Argeșului.

Fig. 3 – Factorul determinat al călătoriei

Ca și factor determinant în alegerea săvârșirii pelerinajului la Mănăstirea Argeșului, marea majoritate a răspunsurilor, 74%, au vizat existența Moaștelor Sfintei Mucenițe Filofteia, 20% au susținut că au fost determinați să aleagă acest lăcaș datorită frumuseții deosebite a arhitectonicii și doar 6 % din cei intervievați se aflau la pelerinaj datorită duhovnicilor deosebiți.

Fig.4 – Participarea la pelerinaj

În prezent, la Mănăstirea Argeșului se organizează anual 3 pelerinaje: pe 15 august, în ziua Hramului Mănăstirii când se celebrează ,, Adormirea Maicii Domnului”, pe 7 decembrie, de ziua Sfintei Filofteia și pe 26 august în ziua canonizării domnitorului Neagoe Basarab. Cu toate că de fiecare dată este sărbătorit alt Sfânt, procesiunile pelerinajului oficiat în oricare din cele 3 dăți, o au ca protagonistă pe Sfânta Muceniță Filofteia, căreia credincioșii vin să i se închine.

Din graficul referitor la participarea la pelerinaj (Fig. 4) reiese că 58% dintre pelerinii chestionați participă anual la procesiunile din 15 august, acest lucru determinând caracterul de tradiție al acestui eveniment.

Fig. 5 -Intervalul de timp alocat călătoriei

Așa cum am arătat și în capitolul anterior că durata medie a sejurului petrecut în Curtea de Argeș este de aproximativ 1 – 2 zile, așa reiese și din Fig. 5, 74% dintre persoanele respondente au afirmat că intervalul de timp alocat acestei deplasări este același cu durata pelerinajului și că nu intenționează să-și mai petreacă timpul liber în localitate după terminarea procesiunilor.

Totuși, chiar dacă într-un procent scăzut de doar 18 %, mai există și doritori care vor să exploreze acest mic orașel, care dispune însă de un potențial turistic ridicat din punct de vedere cultural și religios, alegând astfel un interval de timp mai mare cuprins între 3 și 7 zile. Doar 8% dintre cei chestionați au răspuns că sejurul lor depășește 7 zile, semn că deocamdată acest areal turistic nu îndeplinește condițiile necesare pentru a atrage turiști pentru o perioadă îndelungată de timp.

Fig.6 – Cazarea

Construirea unei baze de cazare care să asigure o gamă largă de servicii (cazare, alimentație publică, etc.) în incinta mănăstirii a făcut ca tot mai mulți pelerini să aleagă această alternativă. 48 % dintre aceștia au ales să se cazeze la ,,Casa Pelerinul” din diverse motive: existența unor servicii de calitate, apropierea de mănăstire și implicit de centrul orașului și raportul convenabil între calitatea serviciilor oferite și prețul prestat. 28% au răspuns că s-au cazat în alte structuri de primire turistică din oraș, iar restul de 24% dintre respondenți au spus că au ales să se cazeze la rude sau prieteni, așa cum reiese din Fig. 6.

Fig. 7 – Organizatorul călătoriei

Figura 7 este dedicată oraganizatorului călătoriei. Se poate observa că 56% dintre pelerini și-au organizat singuri călătoria , iar 34 % au venit datorită prietenilor sau rudelor. Doar 10% au ajuns aici prin intermediul unei agenții de turism, semn că încă se practică predominant tot turismul tradițional, iar agențiile de turism nu au reușit deocamdată să pătrundă suficient pe acest sector turistic.

Fig. 8 – Sursa de informare

Figura 8, sursa de informare asupra călătoriei, este legată de precedenta figură. După cum se poate observa procentul celor care au aflat de acest pelerinaj dintr-o agenție de turism coincide cu cel al organizatorului călăloriei, ambele reprezentând 10% din totalul respondenților. Sursa de informare cu cea mai mare pondere, de 64% este reprezentată de prieteni/ cunoștințe și rude, ceea ce denotă din nou o formă de tradiționalism, de comunicare pe cale orală a evenimentelor. Totuși , au existat și răspunsuri în proporție de 26% cu privire la sursa de informarea prin intermediul mijloacelor media, ceea ce înseamnă că și astfel de evenimente stârnesc interesul ascultătorilor și îi determină să participe.

Fig. 9 – Intenția vizitării altor mănăstiri

Așa cum se poate observa în Figura 9, mai mult de jumatate (52%) dintre cei chestionați au afirmat că intenționează să viziteze și alte obiective cultural – religioase din oraș, 28 % au spus că nu vor să mai viziteze altceva în afara mănăstirii, iar 20 % au susținut că nu știu ce vor face după terminarea pelerinajului.

Faptul că majoritatea pelerinilor doresc să vadă sau să revadă și alte locații monahale arată orizontul lor larg către cunoaștere, îmbogățire spirituală și de asemenea un anumit nivel de pregătire intelectuală, iar în mod evident acest lucru are o influență pozitivă asupra dezvoltării turistice a orașului deoarece în acest fel crește notorietatea și celorlalte obiective turistice religiose, care deși au un potențial extraordinar sunt ignorate din cauza mult preacunoscutei Mănăstiri a lui Manole.

Fig. 10 – Intenția revenirii la Pelerinaj

În ultima figură, Figura 10, sunt reprezentate răspunsurile cu privire la intenția de revenire la acest pelerinaj. 72% dintre participanții intervievați la pelerinajul de pe 15 august 2011 și-au confirmat revenirea și anul viitor, 18% nu au dat un răspuns concret și doar 10% au spus că nu vor mai participa.

În urma aplicării anchetei prin chestionar mi-am format o părere pozitivă asupra fenomenului turistic generat de acest pelerinaj. Faptul că majoritatea pelerinilor vor să revină și să refacă acest pelerinaj nu poate decât să confirme continuitatea acestui act religios, care va fi înfăptuit an de an de către cei în căutarea unei oaze de liniște, pace, purificare sufletească și de asemenea de cunoaștere și înțelepciune.

În ziua de 15 august a fiecărui an, orașul Curtea de Argeș este luat cu asalt de mii de vizitatori, care, așa cum am demonstrat și în partea grafică a anchetei , sunt motivați în primul rând din punct de vedere religios să poposească aici. Pe lângă cea religioasă mai există și alte valori de care dispune această mănăstire care se transformă în motivații de vizitare.

Îmbinarea acestor valori a determinat unicitatea, originalitatea și frumusețea deosebită a Mănăstirii Argeșului. Acest lăcaș de cult este cel mai important loc de pelerinaj și de rugăciune din județul Argeș, având hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” și este atracția turistică principală a orașului Curtea de Argeș din mai multe perspective: religioasă, istorică sau arhitectonică.

Valoarea religioasă este cea mai importantă și reprezintă motivația principală a participării credincioșilor la pelerinajele organizate în cadrul Mănăstirii Curtea de Argeș datorită asocierii acesteia cu numele a numeroși Sfinți recunoscuți de către Biserica Ortodoxă sau de existența unor obiecte cu valoare cultural – religioasă.

În cadrul Mănăstirii se găsesc Moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia, părți din Moaștele Sfinților Serghei, Vach și a Muceniței Tatiana și Evanghelia Învierii din Sâmbăta Mare, scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta.

Valoarea istorică, este la fel de importantă ca și cea religioasă și poate genera motivații de vizitare pentru diferite categorii de turiști, de la cei veniți în scop religios sau cultural, până la cei care doar tranzitează zona.

Principalele motivații de vizitare care se regăsesc în această categorie sunt: existența necropolelor Regilor României, Carol I (domnie între 1866 – 1914) , Ferdinand (1914 – 1940) și a Regelui Carol al II- lea precum și ale Reginelor Elisabeta și Maria. Cunoașterea activității pe care aceștia au întreprins-o de-a lungul anilor în care s-au aflat la cârma țării, stârnește admirația și nevoia de omagiere a multor oameni.

Valoarea arhitectonică. Mănăstirea Curtea de Argeș atrage o mulțime de vizitatori și datorită arhitectonicii sale unice . Este construită din piatra fățuită și profilată și are un plan triconic, inspirat din planimetria bisericii Mănăstirii Vodița, reluat ulterior și în alte construcții (Mitropolia din București, Mănăstirea Tismana).

Înfățișarea din prezent a suferit mai multe restaurări, ultima fiind făcută în a doua jumătate a secolului XIX-lea de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy, chemat în România de către Regele Carol I pentru restaurarea mai multor lăcașe de cult.

4.4. ALTE SĂRBĂTORI RELIGIOASE, SUPORTUL DESFĂȘURĂRII PELERINAJELOR

Sărbătorirea ocrotitoarei spirituale a orașului, Sfânta Muceniță Filofteia

,,Sfinții nu sunt considerați proprietari ai unei zone sau biserici, deși moaștele lor sălășluiesc înt-o biserică, ei sunt universali. La cinstirea lor iau parte credincioșii din mai toate zonele țării pentru că, cu toții, au simțit ajutor, rezultând astfel pelerinaje care reprezintă modalități de interrelaționare, de îmbogățire și dăruire spirituală.”(Soare, 2007: 391)

În fiecare an în zilele 6 și 7 decembrie, după calendarul ortodox , Curtea de Argeș, este din nou luat de asalt de către mii de pelerini care vin să se închine, de această dată chiar în ziua în care se celebrează Sfânta Muceniță Filoftei . Procesiunea este similară celei de la 15 august, Sfântulița fiind scoasă în timpul vecerniei din seara de 6 decembrie și depusă în Baldachinul Mănăstirii spre închinare.

Legenda Sfintei Mucenițe Filofteia

Sfânta Muceniță Filofteia a trăit în secolul al XIII, în sudul Dunării, însă nu se stie cu exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari. A fost martirizată la doar 12 ani, după ce a fost omorâtă de către de tatăl său cu o secure.

Mama Filofteiei a fost o creștină evlavioasă, care a învățat-o iubirea de Dumnezeu și de aproapele său, milostenia, postul și rugăciunea. Aceasta a murit însă de tânără, iar tatăl pentru a face față greutăților pe care le presupunea creșterea unui copil a decis să se recăsătorească.

Legenda spune că noua soție nu era o bună creștină și nici cu Filofteia nu avea o relație foarte bună, mai ales când fetița mergea la biserică, se ruga și iși arăta mărinimia sufletului. A început să o persecute , trimițând-o la diferite munci grele și în același timp a început sa-l întoarcă împotriva ei pe tatăl sau.

Una dintre îndatoririle fetiței era cea de a-i duce mâncare tatălui său, care muncea la câmp. Pe drum însă, întâlnindu-se cu oamenii săraci, care îi cereau măcar un colțișor de pâine, nu o lăsa inima să treacă nepăsătoare mai departe așa că le dădea din mâncarea tatălui ei.

Nemulțumit de porțiile primite, bărbatul își ceartă soția, iar aceasta pentru a se apăra aruncă vina pe Filofteia, spunând că împarte mâncarea săracilor. Tatăl își pândește fiica și o surprinde în timp ce făcea milostenia obișnuită și mâniindu-se peste măsură aruncă spre ea cu barda ce o purta la brâu. Tânăra Filofteia a fost grav rănită la picior, iar la puțin timp a și murit din cauza acestei răni, la vârsta de doar 12 ani.

Înspăimântat de fapta sa, tatăl a încercat să îi ridice trupul, pentru a o înmormânta. Dar Dumnezeu a preaslăvit-o, iar trupul ei a devenit atât de greu, încât nu l-a putut clinti, deși a chemat și alți oameni în ajutor. Îngrizit de această minune, l-a chemat pe Arhiepiscopul de Târnovo. Acesta a venit însoțit de un alai de preoți și credincioși, citind mai multe rugăciuni de dezlegare, pentru a putea duce trupul Sfintei în Catedrala din Târnovo.

Sinaxarul spune că, nedorind să meargă acolo, trupul s-a lăsat greu ca printr-o minune. Astfel, ierarhul a început să rostească numele mai multor orașe, aflate de-o parte și de alta a Dunării. Când a pronunțat numele Cetății de la Argeș, trupul s-a ușurat dintr-o dată, Filofteia arătând astfel unde dorea să fie dusă.

Istoria arată însă că moaștele Sfintei Filofteia au fost duse inițial la Târnovo, unde au rămas până în anul 1393. În acel an Țaratul Bulgar a fost ocupat de turci , care au stat puțin timp, probabil până în 1396, iar ulterior pentru a fi ferite de amenințarea turcă, moaștele au fost oferite domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386 – 1418). Acesta le-a așezat în vechea ctitorie domnească, cu hramul ,,Sf. Nicolae”, de la Curtea de Argeș, pe atunci catedrală mitropolitană. Astfel se explică și alegerea zilei de 6 decembrie drept zi de pomenire (imediat după ziua hramului). După construirea noii biserici de către Neagoe Basarab, sfințită la 15 august 1517, moaștele au fost așezate aici a doua zi, când s-a făcut și proclamarea canonizării Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului.

Moaștele au rămas la Curtea de Argeș până în 1893, când datorită stării avansate de degradarea bisericii, au fost mutate în bisericile ,, Sf. Gheorghe” și ,,Adormirea Maicii Domnului”- Olari, din aceeași localitate. În timpul primului război mondial , datorită mutării frontului în apropierea acestei localități, moaștele au fost aduse în paraclisul Mănăstirii Antim din București. După terminarea războiului , au fost readuse la Curtea de Argeș, iar 1949 se află în paraclisul acestei Mănăstiri.

Pelerinii care au trecut de-a lungul timpului pe la racla Sfintei Mucenițe Filofteia au lăsat mărturii atât despre numeroasele minuni care se săvârșeau aici, cât și despre evlavia de carea se bucură în rândul credincioșilor de pretutindeni. Chiar dacă pelerinajul se desfășoară în condiții vitrege, frigul aspru este îndurat eroic de către miile de pelerini, de toate vârstele, care stau la coadă chiar din seara de 6 decembrie pentru a se închina și a-i atinge moaștele Sfântuliței care a rămas peste veacuri protectoarea celor mici și neajutorați.

Pe 7 decembrie numărul pelerinilor crește simțitor, oamenii se prind într-un lanț al credinței, așteptându-și rândul la închinare . Ei aduc diverse obiecte personale, de la haine până la podoabe și le așează pe sipetul în care se aflau rămășițele sfintei basmale pentru a-și sfinți lucrurile și astfel să fi protejați un an întreg împotriva bolilor și necazurilor.

,,Ciclul sărbătorilor de iarnă (din 24 decembrie, ajunul Crăciunului, și până pe 7 ianuarie, când ortodocșii îl celebrează pe Sf. Ioan , cel care l-a botezat pe Iisus Hristos în apele Iordanului) și al sărbătorile pascale după calendarul creștin – ortodox.”

Ciclul sărbătorilor de iarnă gravitează în jurul Crăciunului, sărbătorit la 25 decembrie.

În această perioadă este o adevărată epopee a bucuriei, a datinilor,a obiceiurilor populare și a speranțelor pe care o trăiesc, în special românii creștini – ortodocși. ,,Complicatul ritual al celor 12 Douăsprezece Zile”, așa cum îl numește Mircea Eliade, are rădăcini în preitorie și, în întregul său cuprinde ceremonii, jocuri , cântece, dansuri, cortegii de măști animaliere, un anumit număr de colinde au fost ,,creștinate” , în sensul că au împrumutat personaje și teme mitologice din creștinismul popular. (Elide: 233)

Farmecul acestor mari sărbători din calendarul ortodox dă naștere unui turism, fie individual, fie de masă în orașul Curtea de Argeș, atât datorită slujbelor deosebite oficiate cu prilejul acestor sărbători ,cât și datorită cadrului natural ce privilegiază această mănăstire.

Sărbătorile Pascale le urmează pe cele de Crăciun, la un interval de câteva luni. Noaptea Învierii este noaptea cea mai încărcată de sacralitate. Atunci mii de credincioși din oraș, din împrejurimi sau veniți de pretutindeni participă la slujbă, după ce în prealabil s-au curățit trupește și sufletește.

Ambele cicluri de sărbători sunt considerate cele mai importante ale creștinătății și tocmai de aceea ele atrag numeroși credincioși. Pentru Mănăstirea Curtea de Argeș o mare insemnătate o are Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului celebrată în prima vineri de după Paști.

În această zi creștinii ortodocși vin la Biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută sub numele de Agheasmă Mică. În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii, mii de pelerini din întreaga țară vin la Mănăstirea Curtea de Argeș pentru a se închina la Moaștele Sfintei Filofteia, fiind să participe la slujba oficiată de Înalt Preasfințitul Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului și să ia apă sfințită.

Cu această ocazie, Racla cu Moaștele Sfântuliței este depusă în foișorul din curtea Lăcașului Sfânt. Există și numeroase obiceiuri și tradiții legate de această sărbătoare: se spune că poartă noroc să aduni nouă pietricele din locul peste care trece racla și soborul de preoți.

Începând cu anul 2011 Oficialii Episcopiei Argeșului și Muscelului au introdus în calendarul pelerinajelor și alte sărbători menite să atragă pelerini deopotrivă rezidenți și non – rezidenți. De pildă, s-a hotărât ca Sfânta Muceniță Filofteia să fie dusă în fiecare an în data de 26 septembrie la Biserica Domnească, ocazie cu care i-a naștere al treilea pelerinaj de peste an la această mănăstire. S-a ales această dată deoarece atunci se sărbătorește canonizarea lui Neagoe Basarab.

Prin urmare, Mănăstirea Curtea de Argeș poate fi clasată în topul celor mai vizitate lăcașe de cult din România datorită importantelor valori religioase, istorice, arhitectonice cât și datorită fluxurilor turistice înregistrate în cele trei perioade de pelerinaj care corespund omagierii celor mai importante entități religioase relaționate cu acest oraș: Sfânta Muceniță Filofteia și Neagoe Basarab.

CONCLUZII GENERALE

Analiza potențialului turistic a orașului Curtea de Argeș și a zonelor limitrofe aflate în strânsă legătura cu acesta a presupus, pe de-o parte, parcurgerea literaturii de specialitate din domeniul geografiei turismului și din domeniile conexe, iar pe de-altă parte aplicațiile practice și cercetarea pe teren prin care s-a urmărit stabilirea gradului de valorificare turistică a obiectivelor turistice culturale, în general și a celor cultural – religioase în particular, cât și a obiectivelor naturale și antropice aflate în imediata apropiere a orașului.

Lucrarea de față se bazează pe o analiză complexă asupra resurselor turistice care aparțin cadrului natural din spațiul limitrof și cadrului antropic din interiorul orașului, cât și a infrastructurii și circulației turistice care influențează activitatea turistică din orașul Curtea de Argeș.

Cadrul antropic al orașului a fost analizat pe categorii de monumente istorice religioase, într-o primă fază deoarece acestea reprezintă suportul desfășurării turismului religios și de pelerinaj, după care am realizat și analiza celorlalte componente ale turismului cultural practicat în Curtea de Argeș reprezentat de muzee, case memoriale, obiective turistice de natură arheologică, monumente și statui.

În urma analizei tuturor acestor componente turistice se constată că orașul Curtea de Argeș reprezintă prin complexitatea peisagistică, diversitatea , valoarea calitativă și cantitaivă a resurselor naturale și antropice un teritoriu cu un grad ridicat de atractivitate , care îndeplinește condițiile pentru implementarea strategiilor de dezvoltare a turismului cultural și în special a turismului religios și de pelerinaj.

Am ales să includ în zona de cercetare și teritorii limitrofe deoarece acestea sunt legate funcțional de oraș prin căile de comunicație în lungul cărora se află importante obiective turistice care prezintă un grad ridicat de atracție

Am vizat o cercetare complexă asupra spațiului monahal al Mănăstirii Argeșului, al activităților religioase de tipul pelerinajelor care se desfășoară aici de-a lungul anului.

Mănăstirea Curtea de Argeș îndeplinește toate condițiile necesare pentru a fi gazda unor astfel de evenimente datorită:

existenței Moaștelor Sfintei Filofteia, ocrotitoarea spirituală a orașului a cărei raclă se găsește în Paraclisul mănăstirii, legenda Meșterului Manole.

frumusețea deosebită a mănăstirii conferită de arhitectura unică.

existența a numeroase baze de cazare și alimentație publică în apropierea mănăstirii, iar din 2009 funcționarea centrului ,,Casa Pelerinul” chiar în incinta ansamblului monahal care îndeplinește mai multe funcții: cazare, alimentație publică și locație pentru diferite întruniri duhovnicești, teologice, naționale și internaționale.

existența mai multor sărbători religioase direct relaționate cu mănăstirea, care prin importanța lor au determinat apariția pelerinajelor:,,Adormirea Maicii Domnului” – 15 august, ,,Sfânta Muceniță Filofteia” – 7 decembrie, ,,Canonizarea lui Neagoe Basarab” – 26 septembrie (pelerinaj săvârșit pentru prima dată la 26 septembrie 2011).

Se poate afirma că din punct de vedere economic, pelerinajele nu fac decât să ajute la dezvoltarea economică a orașului, care asemenea altor localități se confruntă cu fenomenul de restructurare economică. În perioadele pelerinajelor crește cel mai mult fluxul turistic din oraș, ceea ce înseamnă o creștere semnificativă a consumului produselor turistice.

La nivel social au fost detectate câteva probleme referitoare la percepția diferită a participanților a noțiunii de pelerinaj. S-a constatat existența a două tipuri de participanți: tipul pelerinilor propriu-ziși, al căror scop este participarea la procesiuni și tipul pelerinilor ,,petrecăreți” care vin, își instalează corturile în apropierea mănăstirii, încing grătarele și ascultă muzică fără să le pese de faptul că la câțiva metri față de ei se oficiază una dintre cele mai importante slujbe din calendarul ortodox.

În concluzie, Curtea de Argeș este un oraș care dispune de un potențial ridicat al resurselor antropice de ordin cultural și mai ales cultural – religios care prin diversitatea, multitudinea și unicitatea lor creează un cadru propice pentru delurarea activităților turistice din sfera turismului cultural, cultural – religios și de pelerinaj.

ANEXA I

CHESTIONAR

Ce distantă ați parcurs pentru a putea participa la acest pelerinaj?

a. Locuiesc în zonă

b. > 100 km

c. < 100 km

2. Principala motivație a acestei călatorii a fost cea religioasă?

a. Da

b. Nu

c. Nu știu/ Nu răspund

3. Când ați ales această călătorie, care a fost factorul determinant în alegerea destinației?

a. Frumusețea deosebită a mănăstirii

b. Existența moaștelor Sf. Mucenițe Filofteia

c. Existența unor duhovnici deosebiți

4. Participați la acest pelerinaj :

a. Pentru prima dată

b. Anual

c. Ocazional

5. Care este intervalul de timp alocat acestei călătorii?

a. Strict durata pelerinajului

b. 3-7 zile

c. Mai mult de 7 zile

6. Ați ales să vă cazați:

a. În incinta ansamblului monahal

b. În altă structură de cazare

c. La prieteni / la rude

7. Cine s-a ocupat de organizarea acestei călătorii cu motivație religioasă?

a. Eu însumi

b. Prieteni / familia

c. Agenția de turism

8. Care a fost sursa de informare cu privire la desfășurarea acestui pelerinaj?

a. Prieteni / cunostinte / familie

b. Mijloace media ( radio, TV, publicatii religioase)

c. Agenție de turism

9. Intenționați să vizitați și alte locații monahale din Curtea de Arges?

a. Da

b. Nu

c. Nu știu

10. Vă doriți să mai participați și anul viitor la acest eveniment religios?

a. Da

b. Nu

c. Nu știu

BIBLIOGRAFIE

• DIMITRIE B., GHINEA A., (1933), Călăuza Drumețului, Editura Tiparul Impr. Fundației Culturale Principele Carol, București

• ALMAȘ D., SCURTU I., (1973), Turism cu manualul de istorie, Editura Sport –Turism.

• ANDRONESCU Ș. C., (2002), Biserica lui Neagoe din Curtea de Argeș, Editura Fundației România de Mâine, București.

• BARON P., (1999), România – Schituri, Mănăstiri , Biserici, Editura Royal Company, București

• BĂRBULESCU C. A., DĂNĂILĂ Ș., (2011), Catalogul Monumentelor Istorice din Județul Argeș, Editura Tiparg.

• BLEAHU M., (1982), Relief carstic, Editura Albatros.

• COCEAN P., (2006), Turismul cultural, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca.

• CUCU V., ȘTEFAN M., (1979), România – Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Sport – Turism, București.

• GHEORGHILAȘ A., (2008), Geografia Turismului, Editura Universitară, București.

• GHEORGHILAȘ A., (2004), Turism urban și turism cultural, Editura Credis, București.

• IELENICZ M., COMĂNESCU LAURA, (2006), România – Potențial turistic, Editura Universitară, București.

• IONESCU G., (1940), Istoria orașului prin monumentele lui, Editura Fundația pentru literatură și artă ,,Regele Carol II”, București.

• MOISESCU N., (1980), Muzeul Municipal Curtea de Argeș, Editura Sport –Turism, București.

• MUSICESCU MARIA –ANA, (1967), Biserica Domnească din Curtea de Argeș, Editura Meridiane, București.

• NEAGOE M., (1968), Curtea de Argeș, Editura Tineretului, București.

• SOARE IONICA (2007), Turism – Tipologii și destinații, Editura Transversal, Târgoviște.

• ȘERBAN C., MOISESCU N., (1980), Curtea de Argeș în documente, Editura Sport –Turism, București.

Instituții

• Institutul Național de Statistică al Județului Argeș.

• Ghid turistic – Curtea Domnească de Argeș, capitală a turismului românesc, (2011),

• Primăria Municipiului Curtea de Argeș.

Surse web

•http://www.infopensiuni.ro/cazare-curtea-de-arges/obiective-turistice-curtea-de-arges/biserica-san nicoara_342

•http://www.imas-inc.com/cercetare-cantitativa/

•http://www.infomass.ro/metode-de-cercetare/ancheta/

•http://www.welcometoromania.ro/Curtea_de_Arges/Curtea_de_Arges_Norocea/