SOCIALIZAREA COPIILOR PREȘCOLARI PRIN JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI ALESE [311646]

UNIVERSITATEA ,,ȘTEFAN CEL MARE ”

[anonimizat] : Candidat: [anonimizat]

2017

Planul lucrării

Argument……………………………………………………………………………………………………………………….3

CAPITOLUL I DELIMITĂRI TERMINOLOGICE .[anonimizat],azi ,mâine………………………………………………………………………………..5

[anonimizat]

1.2.1 Definiție……………………………………………………………………………………………………………..8

1.2.2 Conținutul și mecanismele socializării……………………………………………………………………9

1.2.3Concepte înrudite cu cel de socializare………………………………………………………………….10

CAPITOLUL II SOCIALIZAREA COPIILOR ÎN GRĂDINIȚĂ

2.1 Socializarea –obiectiv principal al educației în grădiniță…………………………………………………13

2.2 [anonimizat]…………………………………………………16

2.3 Comunicarea –mijloc principal de socializare a copilului……………………………………………….19

2.4 Socializarea și integrarea în grădiniță a copilului preșcolar……………………………………………..22

CAPITOLUL III VALENȚE FORMATIVE ALE JOCULUI ȘI ACTIVITĂȚILOR

ALESE ÎN PROCESUL DE SOCIALIZARE A COPILULUI

3.1 [anonimizat] a copiilor în grădiniță………………………………………….24

3.2 [anonimizat]…..39

3.3 Contribuția jocului și a activităților alese la procesul de socializare……………………………….43

3.4 Contribuția și rolul socializator al familiei în dezvoltarea și educarea copilului preșcolar…..47

CAPITOLUL IV PROIECT DE CERECETARE : MODALITĂȚI DE OPTIMIZARE A SOCIALIZĂRII COPIILOR PREȘCOLARI
4.1. Argument………………………………………………………………………………………………………………..50
4.2. Obiectivele cercetării……………………………………………………………………………………………….51
4.3. Ipoteza cercetării……………………………………………………………………………………………………..51
4.4. Variabilele cercetării………………………………………………………………………………………………..51
4.5. Esantionul cercetarii…………………………………………………………………………………………………51
4.6. Metodologia cercetării………………………………………………………………………………………………51
4.7. Concluziile cercetării………………………………………………………………………………………………..65
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………..67

Anexe………………………………………………………………………………………………………………………..69

ARGUMENT

În conturarea personalității copilului se constituie ca perioada celei mai intensive recepivități ,modalități și sensibilități psihice ,perioada progreselor remarcabile în toate planurile și în special în sfera sentimentelor.

Grădinița ca primă instituție de educație organizată, ca primă verigă a sistemului de învățământ, cunoaște modul în care funcționează intelectul copiilor, descoperă sensibilitățile pentru care ar fi în măsură să facă predicții asupra fiecărui copil și să-i deschidă drumurile formative în vederea înclinațiilor lui.

Copiii pornesc în viață cu un bogat bagaj de cunoștințe pe care le asimilează în familie .Ei își găsesc orizontul de lărgire și se întipăresc mult mai bine în mintea copiilor prin desfășurarea activităților în instituțiile de învățământ cu ajutorul cadrelor didactice.

Grădinițele sunt rampa de lansare spre educație și spre mediul de socializare a preșcolarilor.Privind din exterior jocul copilului, vedem seriozitatea cu care acesta respectă regulile jocului, se străduie să găsească soluții atunci când trebuie să rezolve o sarcină și să ducă la bun sfârșit ceea ce a început.

În cariera mea de educatoare m-am întâlnit tot mai des cu efectele negative ale vieții ocupate și agitate ale părinților care își dedică foarte puțin timp copiilor , lăsându-i în fața televizorului și a calculatorului decât să comunice și să dialogheze cu ei.De aceea mă ocup în mod deosebit de acești copii, le sigur toate condițiile de formare și dezvoltare a deprinderilor , aceștia fiind implicați în cele mai variate forme de activități, în toate etapele de dezvoltare.

Un astfel de copil, ajuns în colectivitate este introvertit,reținut, nesociabil și de multe ori recurge la agresivitate și duritate pentru a-și rezolva problemele.

Trăim într-o lume care ne pune la încercare în fiecare clipă capacitate de a face față unor impacturi afective, sociale, de a manifesta reacții comportamentale în care să nu uităm de buna creștere de acasă sau de la școală, modul în care ne văd ceilalți, de gradul în care , prin deciziile noastre i-am putea afecta.După cum știm , conturul personalității umane se creionează cald și uman, științific și metodic , în cadrul grădiniței.

Dar ,,Omenia nu se învață mai întâi în școală și nici numai în școală. Ea se învață acolo, la începuturile copilăriei, în atmosfera caldă, plină de afecțiune a familiei. Ea se propulsează prin toți porii relațiilor familiale, de la părinți ,de la bunici, de la frați ,de la prieteni,” spune Nicolae Oprescu,(,,Almanahul părinților”, 1986)

De aceea ,am căutat mereu să privesc copiii așa cum sunt ei în realitate, nu ca pe niște făpturi neajutorate de la care nu se poate cere nimic, dar nici ca niște adulți în miniatură de la care se cere uneori totul.Am observat că ajutându-i pe copii să se joace frumos ,ei învață să trăiască frumos în colectiv,să întrețină relații frumoase,să se dezvolte frumos ,să muncească frumos.

Dacă copilul reușește să organizeze su să se integreze frumos într-un joc bine organizat în prima parte a activităților zilnice, el va fi bine dispus toată ziua.

Jocurile și activitățile alese vizează socializarea copilului în colectiv dar în acelați timp asimilarea de cunoștințe , formarea de priceperi și deprinderi,exteriorizarea sentimentelor etc.

Tema lucrării,,Socializarea copilului preșcolar prin joc și activități alese”și-a propus să scoată în evidență următoarele obiective:

Grădinița –loc de educare și socializare;

Valențele formative ale jocului în domeniul formării conduitei civilizate;

Folosirea jocului ca formă de activitate conducătoare în pregătirea copilului pentru viață.

Având în vedere rolul complex pe care îl are jocul în activitatea desfășurată de educatoare, preocuparea mea a fost și este de a avea mereu în atenție modernizarea fenomenului educațional în ansamblul său și în acest context am analizat căile și metodele de sporire jocului în socializarea ,pregătirea pentru viață a copiilor preșcolari.

În elaborarea lucrării am recurs la o metodologie variată de lucru.Am analizat și am valorificat experiența și preocupările pe care le-am studiat bibliografia necesară și m-am consultat cu colegele din grădiniță și cu colega de grupă.Folosind ca metode de investigație psihologică observările curente,convorbirile individuale,chestionarul,metoda biografică,testul sociometric,studiul de caz,am încercat să prezint în lucrare aspectele constante pentru o mai bună cunoaștere a muncii în grădinița de copii.

M-am străduit să acord o atenție deosebită obiectivelor ce vizează în principal rolul jocului în formarea conduitei socio-morale,dezvoltarea deprinderilor de integrare în colectivitate.

Consider că această temă este și poate fi destul de amplă și complexă pentru a rămâne deschisă inițiativei fiecărui educator, care în orice moment sau prilej poate aduce îmbunătățiri ,noi orientări și direcții de activitate corespunzătoare cerințelor învățământului actual.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI TERMINOLOGICE. PERSPECTIVE EVOLUTIVE

Pedagogia socială –ieri,azi ,mâine

Explicarea termenului de socializare și importanța ei în procesul instructiv-educativ

1.2.1 Definiție

1.2.2 Conținutul și mecanismele socializării

1.2.3Concepte înrudite cu cel de socializare

Pedagogia socială –ieri,azi ,mâine

Școala ,familia ,grupurile de copii reprezintă comunități relaționale , asigurând în bună parte transmiterea valorilor sociale și codurilor comportamentale.Prin învâțarea socială, prin exercitarea unor roluri de complexități diferite , indivizii dobândesc experiență socială,își desăvârșesc competența acțională. Transmiterea și asimilarea nu mai reprezintă domeniul exclusiv al școlii.

Profesorul George Văideanu distinge trei tipuri de educație, care concură la formarea tinerei generații: educația formală-este asigurată de autoritatea școlară , constituie o obligație pentru elevi;acțiunile sunt sistematice; – educația ninformală care reprezintă totalitatea activităților cu conținut opțional sau facultativ, organizate de școală,de asociațiile culturale,de elevii înșiși și de – educația informală care cuprinde informațiile vehiculate de mass-media,familie, contractele cu adulții sau cu alți copii în timpul vacanțelor, în instituțiile de cultură.

Apare acum o întrebare evidentă:sunt cele trei forme de educație doar ,,paralele”? Tot profesorul G.Văideanu vede o posibilă convergență a educațiilor paralele , o articulație a nonformalului cu informalul pe linia trasată de educația școlară.

În același sens T.Cozma propunea câteva modalități de integrare a celor trei forme de educație..Nu competiție , ci deschiderea școlii spre conținuturile susceptibile de a fi asimilate elevi în afara școlii. Educația presupune ,deci , o relație de cooperare între cele trei tipuri de educație ,,paralele”.

Pregătirea elevilor pentru învățarea continuă și extinderea autoeducației la întreaga viață constituie argumente puternice pentru deschiderea școlii față de experiențele trăite de elevi în fara școlii. Mai mult, școala nu mai deschide monopolul educației (împărțind această misiune socială cu familia , grupurile formale și nonformale, comunitatea), fiind nevoită să-și schimbe strategiile de intervenție, apelând- pe lângă modalitățile tradiționale- și la unele modalități noi.

Fenomenele educaționale nu sunt așadar numai domeniul pedagogiei ci și al științelor sociale.Așa a apărut o nouă disciplină care își reînnoiește și lărgește continuu unghiul de abordare și metodologia de investigație- pedagogia socială.

Pedagogia socială , în accepțiunea actuală urmărește ca finalitate, tocmai, aceste obiective:integrarea socială a individuluinuman, accesul lui la diferite valori și modele acșionale promovate de societate.

După o prezentare a pedagogiei sociale actuale , voi încerca să pezint succint evoluția pedagogiei sociale ,idei ,reprezentanți.

Pedagogia socială a fost identificată ca ,,teorie” și ,,acțiune dirijată”abia în secolul XVIII( ilumunismul). Curentul pedagogiei sociale a apărut ca o alternativă, ca o replică la individualizarea exagerată a educației, la întemeierea sa exclusiv pe cunoștințele psihologice și pe experiment.

Paul Natorp(1854-1924) a folosit pentru prima dată termenul de pedagogie socială, este adeptul educației prin comunitate, pentru ca ceasta (comunitatea) oferă scopuri educative și pune la dispoziție mijloacele pentru a la atinge.Conștiința de sine a omului se trezește și se dezvoltă numai prin acțiunea reciprocă a indivizilor sociali, prin opunerea și compararea cu alte conștiințe de sine. Natorp este deosebit de explicit:,,omul devine om numai prin societatea omenească”. Educă familia, școala,comunitatea.Nu renunțând la individualitate,ci ,,lărgind-o”prin contact cu ceilalți.

Pentru Emile Durkheim (1858-1917) ,,educația”este ceva eminamente social,prin originile sale, ca și prin funcțiile sale –prin urmare pedagogia depinde de sociologie mai mult ca de altă știință.În lucrarea de față,,Educație și sociologie”-Emile Durkheim arată că ,,omul pe care trebuie să-l realizeze educația în noi nu este omul așa cum l-a creat natura, ci omul pe care-l crea societatea, iar ea îl vrea așa cum are structura sa interioară”. Scopul educației constă în aceea de a forma această ..ființă socială”.Aici el dobândește mijloacele pentru a coopera cu ceilalți ,aici își dezvoltă personalitatea morală.Formarea sa nu este posibilă decât ,,în și prin societate”.

Durkheim,precursor al pedagogiei sociale, are meritul de a fi determinat ,,întoarcerea psihologilor cu fața spre societate, într-un moment în care mulți dintre ei se închinau majerstății sale copilul”.

Cu o condiție apropiată de cea a lui Durkheim trebuie amintit și John Dewey ( 1859-1952).El socotește că funcția educativă e o funcție socială,prin aceasta societatea determinând pe individ să se formeze pentru a lucra practic în folosul acesteia. Prin introducerea în planurile educaționale a unor obiecte și activități care legau școala de viața socială, prin promovarea învățării socializante, prin solicitarea elevilor să participe , în mod democratic, la conducerea școlii, John Dewey rămâne unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai pedagogiei sociale.

Pedagogia socială în spațiul românesc

Având drept punct de plecare Învățăturile lui Neagoie Basarab către fiul său Teodosie , pedagogia socială românească încearcă să răspundă acelorași deziderate ca și pedagogia socială din celelalte țări.

Fiecare reprezentant al pedagogiei sociale românești încearcă să aducă contribuții cât mai interesante la dezvoltarea acestei științe.

Ștefan Bârsănescu –Analizează colectivele școlare identificând caracteristicile care dau personalitate psihologică și etică clasei.-Militează pentru ,,organizarea culturii în folosul comunității” și ,,indivizilor”,indicând căile de propagare a ,,creațiunilor culturale”.

Dimitrie Gusti – ocupându-se de problematica educației , afirmând că educația are o ,,funcție socială”, ea socializează ,formează conștiința individului, dar și personalizează ,dezvoltă capacitatea individului de a se realiza pe plan social.

Petre Andrei – Cerea și el o școală democratică, în care accentul să cadă pe cunoștințele practice necesare pentru viață.

C.Rădulescu Motru – în lucrarea Personalismul energetic ,autorul face următoarea afirmație: ,,Educația constă în influiența pe care o exercităm asupra dezvoltăriiunui om(de regulă de la vârsta de copil), în scopul de a pune în valoare pentru societate dispozițiile lui sufletești”.

Simion Mehedinți-precursor al pedagogiei sociale moderne prin chiar ideea centrală în concepția sa pedagogică – ideea ,,școlii muncii”, a formării omului prin muncă . Învățământul fară muncă efectivă ,, e o amăgire ”, ,,o cădere a individului”.

Din această prezentare a evoluției pedagogiei sociale se observă că pedagogii timpului aveau încredere în posibilitățile formative ale instituției din cadtul asistenței sociale

1.2Explicarea termenului de socializare și importanța ei în procesul instructiv-educativ

Definiție

Prin esența sa omul este o ființă socială , el este produsul înregistrărilor sociale și totodată are capacitatea de a influiența și determina împrejurările. Omul nu poate trăi singur ,rupt de ceilalți oameni.Dimpotrivă el se raportează permanent la alții, alții acționează împreună cu ei , stabilești relații cu cei cu cei din jurul său. Existența umană ar fi greu de conceput în afara relațiilor sociale.Aceste legături psihologice , conștiente și directe între oameni determină pe individ să participe la viața socială. Se simte deci nevoia individului de a deveni membru al societății în care s-a născut – deci nevoia de socializare.

Ce este socializarea?

Socializarea este un proces de contiunuă transformare a individului ,, din ființa biologică într-un subiect al unei culturi specifice”.

După Dicționarul de psihologie socială -1980 , socializarea individului reprezintă un proces obiectiv,deosebitde complex prin care individul , însușindu-și limba colectivității și interiorizând norme și modele sociale de comportament , devine membru al acelei societăți .

După J.Piaget- socializarea copilului ar consta mai mult în srtucturarea și maturizarea operațiilor logice ale intelectului.

Psihologia socială contemporană privește realizarea socializării la nivelul întregii personalități a individului,cu deosebire la nivelul relațiilor sale interpersonale și a comportamentelor de grup, ca pe o dezvoltare socială a ființei umane, expresă și latentă, conștientă și neconștientă,cognitivă, afectivă, atitudinală, volitivă și creatoare prin învățare instituționalizată, dar și extrașcolară prin învățare socială efectivă și cu consecințe adaptative sociale remarcabile.

Socializare- proces de integrare și adaptare a persoanei la viață socială prin însușirea în cadrul familiei, școlii,instituțiilor,profesiei, etc. a produselor culturale care îi permit conviețuirea în societate:limba și alte mijloace de comunicare, modele culturale ale societății respective, modurile de gândire,profesiunea , normele și valorile morale ,juridice,politice, științifice, rolurile sociale,etc.

1.2.2 Conținutul și mecanismele socializării

Dezvoltarea socială a individului realizează incidența dintre individual și social, armonizând condiția internă și condiția externă a persoanei , finalitatea sa fiind reprezentată de adaptrea și integrarea (mobilă, dinamică) în societate și la lumea valorilor.

Fiecare colectivitate integrează indivizii prin accesibilitatea activă ,plină de cerințe crescânde și multiple condiționări.Ar fi o greșeală să se creadă că socializare reclamă indivizilor doar o învățare repetitivă a mediului lor social înconjurător.Dimpotrivă , aceasta îi solicită la continui readaptări , într-o competiție și mobilitate socială existentă, cu angajări nemijlocite , la realizări sociale într-un plan comunde viață cu semenii.

Privită și ca mecanism prin cae colectivitatea transmite membrilor săi normele sociale ,valorile credințele , socializarea cu mecanismele ei sunt comune tuturor indivizilor aparținând aceluiași grupși, totodată, diferă de la o colectivitate la alta în funcție de gradul de dezvoltare a societății respective, de particularitățile ei economico-sociale,culturale, etc.

Aceste mecanisme se structurează odată cu primele experiențe ale copilului sugar,prin modul în care acesta se adaptatează și este îngrijit de adult , de regimul etapelor sale de veghe și somn, de felul de hrană și adăpost primit, de stimularea dirijată a interacțiunilor sale psihice cu mediul uman.Apoi, înaintând în vârstă și experiență umană, rând pe rând ,individul preia statusuri și roluri sociale pe care i le stabilește colectivitatea:de ,, copil mic”, ,,preșcolar”, ,,școlar ” , ,,adolescent” cu realizarea relațiilor și comportamentelor sociale cerute.

Deci,socializarea începe în copilărie(socializare primară), se continuă într-o formă marcată în stadiul de adult și într-un mod mai puțin evident –dincolo de acest stadiu (socializarea continuă ).

Sistematizând conținutul socializării putem spune că prin socializare se transmit și se structurează:modalități de comunicare ;sisteme de coduri lingvistice, simbolice, expresive nonverbale; modele sociale de comporament pe baza unor norme funcționale considerate ca valori într-o anumită cultură (subcultură);seturi instrumentale (modalități de cunoaștere , de învățare ,strategii acționale, etc); posibilități de relaționale interpersonale, ca și forme de comportament caracteristice vieții de grup; modelarea motivațional- afectivă a individului.

Socializarea impune:adaptarea succesivă și de statusuri și roluri sociale ,învațare socială, învățare instituțională, jocul,imitația, identificarea,etc.

1.2.3Concepte înrudite cu cel de socializare

Cel mai apropiat ca formă și cu care se produce cele mai dese confuzii este conceptul de sociabilitate caracteristică individului de a fi agreabil și prietenos cu adulții, de a căuta compania celorlalți,de a fi deschis pentru comunicare și interacșiuni cu semenii.Este o aptitudine specială,deosebit de complexă, proprie individului extravertit, dobândită și educată în cea mai mare parte în cursul vieții și activității sociale.

Învățarea socială reprezintă activitatea psihică, psihosocială și socială prin care oamenii și colectivitățile umane ( grupuri, clase și categorii sociale, instituții și societăți) asimilează sau își interiorizează experiența socială ( cunoștințe, norme, valori,roluri sociale, modele culturale și de comportare,etc) formându-și capacitățile acționale ( productive ,organizatorice, de conducere,etc) concepțiile , mentalitățile și opiniile atitudinale și convingerile individuale sau colective( de natură morală, profesională, politică, estetică, etc) trăsături de personalitate, de grup sau de clasă, inteligența socială, valorile ,trebuințele, motivele, interesele și aspirațiile personale sau colective,modele de conduită și idealuri de viață, etc.

Mai restrâns, învățarea socială este procesul prin care sunt achiziționate și dezvoltate comportamentele individuale și colective de natură cognitivă , afectivă, morală, profesională și socială.Învățarea socială nu se confundă cu socializarea, ci reprezintă unul din mecanismele fundamentale ale acesteia alături de influiența socială, controlul social, presiunea socială și creativitatea socială.

Integrarea socială-proces de pregătire,încorporare și asimilare a indivizilor umani într-un cadru , structură sau sistem social (familie ,grup,colectiv, socieate,profesie,activitate, instituție ,etc) prin adaptarea ,readaptarea, modelarea (socializarea) și interiorizare a condițiilor, cerințelor și trebuințelor sociale.

Umanizarea – concept complementar celui de socializare care se caracterizează nu atât prin însușirea experienței sociale, cât mai ales prin modul în care experiența socială însușită dă substanță și funcționalitate cadrelor, normrlor, valorilor, structurilor și sistemelor sociale.

Persoana umanizează societatea, iar aceasta la rândul ei o socializează.

Adaptarea socială- concept în mare parte sinonim cu cel de socializare dar care privește și particularitățile, condițiile și specificul personal(temperamental,experiența anterioară,etc.) și de grup al asimilării mediului sociocultural( norme , valori, tradiții ,limbă,simboluri,etc.)

Influiența socială – proces de predeterminare și modificare( spontană sau dirijată) a comportamentelor , atitudinilor, convingerilor, orientărilor valorice, etc. caracteristice persoanelor și grupărilor sociale de către alte persoane sau grupuri sociale, organizații , instituții, etc. în conformitate cu cerințele sociale. Este un mecanism al socializării.

Inteligența socială – formă a inteligenței caracterizată printr-o calitate și eficiență superioară a adaptării sociale, a conștientizării rapide și previziunii exacte a relațiilor, atitudinilor și proceselor sociale.

Condiționarea socială – formă a condiționării rezultată din asocierea repetat și progresivă a unor categorii de comportamente, stări , atitudini umane, etc, cu o serie de situații, evenimente, factori sociali, etc. care primesc valoarea de stimul declanșator al anumitor tipuri de conduite. Este o formă și un important mecanism al învățării sociale.

CAPITOLUL II SOCIALIZAREA COPIILOR ÎN GRĂDINIȚĂ

2.1 Socializarea –obiectiv principal al educației în grădiniță

2.2 Obiective socio-afective în educarea copilului preșcolar

2.3 Comunicarea –mijloc principal de socializare a copilului

2.4 Socializarea și integrarea în grădiniță a copilului preșcolar

MOTO:

,,Copiii au nevoie de dragoste și înțelegere, ca să le lăsăm copiilor copilăria, cât mai multă libertate, iar grădinița să le rămână în sufletul lor ca un loc drag, iar pentru noi mulțumirea că am făcut totul pentru a fi cel mai drag și minunat loc, dacă se poate, că i-am iubit mult ,i-am ocrotit cu dragoste și i-am respectat”

MAURICE DEBESSE

Fiind considerată parte integrantă a învățământului preuniversitar ,grădinița oferă copiilor preșcolari condiții necesare pentru o dezvoltare normală. Aceasta are în vedere ritmul propriu al copiilor , nevoile afective , și jocul care este activitatea fundamentală. Esențial pentru învățământul preșcolar este dezvoltarea armonioasă a copilului prin potențialul fizic și psihic, prin aspectul etnic și al particularităților personale și culturale.

Jocul, activitate comună , munca ,sunt formele pe care le îmbracă procesul instructiv educativ din grădiniță.

Jocul este folosit ca formă de organizare , ca mijloc de realizare a unor sarcini didactice, ca procedeu în diferite momente ale unor activități având o pondere mai mare în programul zilei.Prin joc copilul își dezvoltă procese de cunoaștere , sentimente,trăsături de voință , dar și personalitatea.

Activitatea comună reprezintă forma de organizare a procesului instructiv-educativ din grădiniță, prin caracterul ei sistematic.Activitatea, care îndeplinește rolul de conducător în desfășurarea procesului instructiv-educativ,dobândește în mod organizat și sistematic cunoștințe ,formează capacități de cunoaștere ca și deprinderi de muncă intelectuală și practică utile copiilor.

Munca- considerată tot o formă de organizare a procesului instructiv educativ, oferă copiilor deprinderea de efectuare a unor acțiuni elementare prin autoservire,activitate gospodărească în grădiniță, familiarizarea cu tehnici simple de muncă specifice unor meserii: frizer , croitor, pompier, etc.

Grădinița implică educația ca sistem unitar de acțiuni și stimulare a dezvoltării fizice și psihice a copilului.

Oricărui copil îi este necesar să stabilească relații cu mediul social, cu atât mai mult cu cât , din motive obiective, aceste relații se realizează mai greu cu copiii de vârstă mică.Important pentru educarea însușirilor morale ale copiilor este mediul în care aceștia cresc și se dezvoltă, capacitatea acestuia de a-i influența,în sensul stabilirii unor relații de reciprocă afecțiune,colaborare, conlucrare, înțelegere.Aceste relații nu se stabilesc la întâmplare , ci sunt dirijate și influențate în timpul activităților .Acest fapt va conduce nu numai la adaptarea copilului la viața colectivului din care face parte, ci contribuie la integrarea socială.

Ceea ce a adus nou grădinița în educația copilului a fost activitatea spontană a acestuia. În școlaritate, metodele utilizate sunt inspirate din viața adultă, însă simplificate și adaptate la nivelul de inteligență a copilului,iar dezvoltarea lor depinde de exersarea lor.Aceste metode În au ca punct de plecare copilul. Este cunoscut că jocurile și sunt adaptate și se desfășoară sub îndrumarea unui adult (educatoarea), însă ele își au izvorul în instinctele copilului.În grădiniță este vorba de joacă, în timp ce studiile școlarității presupun muncă.Cumva , clasa întâi apare ca o verigă de legătură. Metodele sale se apropie de cele ale grădiniței, dar elevii simt nevoia de a învăța mai devreme sau mai târziu anumite procedee sau de a-și însuși anumite informații din manuale.

Valoarea educațională a grădiniței va fi înțeleasă doar dacă înțelegem și modul în care , acțiunile de joacă ale ale copilului se integrează în mod gradual în activități ale adultului,care devine conștient de semnificația lor atât pentru el ca individualitate cât și pentru societate.

În grădiniță am observat că fiecare joacă a copilului repetă sau copiază într-un fel o activitate a adultului și în consecință am urmărit trei planuri: planul afectiv,unde am urmărit implicarea afectivă corespunzătoare a copilului în situația de joacă ; planul concret,prin figurarea în joc a unor obiecte, detalii ,aspecte din lumea reală; planul educațional, prin educarea organelor se simț și a capacităților discriminative și perceptive. Aceste planuri le-am rezolvat prin joc.

2.1 Socializarea –obiectiv principal al educației în grădiniță

Grădinița , spațiul socio-uman, este purtătoarea unor multiple virtuții formative în umanizarea copiilor ,oferind tipuri diferite de influiențe și modele pozitive care contribuie la înteriorizarea anumitor norme ,reguli,valori morale. ,,Copilul asimilează aceste norme și reguli din nevoia firească de afecțiune, aprobare ,consens, ajungând la un cod moral personal care reflectă propriile aspirații, dorințe, năzuințe de realizare.”

Copilul se descoperă în universul grădiniței oferindui-se cadrul necesar unei adaptări rapide în viața de colectiv și în activitatea de învățare.

Învățarea socio-afectivă a copiilor de 3-7 ani în grădiniță se realizează în mod progresiv , urmând evoluția afectivă și intelectuală. În această perioadă se dezvoltă sentimentele individuale (simpatia și antipatia), precum și celelalte procese psihice intelectuale care facilitează achiziționarea unor modele de comportament social. Procesul integrării socio-afective a copiilor este favorizat de o serie de factori. În primul rând, aspectul general al grădiniței , amenajarea sălilor de grupă, a mobilierului, folosirea culorilor tonifiante, calmante, jucăriile, peisajele din basme, sporesc randamentul adaptării copiilor.Sistemul de activități instructiv educative prin conținutul și formele specifice de desfășurare și antrenare a copiilor constituie factorul determinant în integrarea copiilor.

Prin aceasta se influențează dezvoltarea psihică a copilului, se cultivă emoțiile și sentimentele pozitive , se realizează un echilibru perfect între activitățile de joc și cele de muncă intelectuală.

Jocul – ca formă specifică a activității în grădiniță contribuie la dezvoltarea facultăților mintale, formează deprinderi de cooperare între copii, exersează efortul voluntar.

Prin joc se transfigurează mintal realitatea în asumarea unor roluri , atribuirea imaginară a unor funcții dorite obiectelor, se rezolvă conflictul între ce dorește și ceea ce poate fi copilul.

Considerând jocul ca un inegalabil mijloc de sociabilizare a copiilor preșcolari, educatoarea va avea o deosebită grijă în organizarea acestora, ținând cont de structura grupei și a particularităților de vârstă și individuale ale copiilor.Foarte frecvente sunt jocurile: ,,De-a familia ” , ,, De-a grădinița”, ,,De-a doctorul” , în care copii îndeplinesc cu fidelitate rolurile adulților , reflectă modele concrete din viața socială, își însușesc comportamente specifice.

Privind din perspectiva dezvoltării personalității, în jocurile de creație este deosebit de eficient să se antreneze copiii de diferite vârste, deoarece copiii mai mari îi integrează cu plăcere în jocurile lor pe copii mai mici, aceștia fiind astfel favorizați în dezvoltarea lor generală, precum și în stimularea comunicării verbale.

Activitățile comune constituie de asemenea o mare atenție pentru copii, întrucât le oferă posibilitatea să se implice, să aibă anumite responsabilități , să participe la realizarea unor sarcini comune, să răspundă astfel unei imperioase dorințe de a se manifesta. Deoarece preșcolarul manifestă o atracție spontană , naturală pentru muncă (să mânuiască unelte, să picteze, să modeleze, să construiască), pe lângă faptul că se creează abilități intelectuale, se dezvoltă ingeniozitatea și spiritul creativ, se generează o ambianță socio-afectivă pozitivă și optimizează integrarea copiilor în grădiniță.

Activitățile practice, artistico-plastice, jocurile de construcții, prin conținutul lor se îmbogățesc experiențele afective, cultivă sensibilitatea în raport cu frumosul, conceput în toate ipostazele lui. Un rol decisiv în integrarea socio-afectivă a preșcolarului îl au plimbările , vizitele, excursiile și programele distractive, întrucât ele antrenează copiii într-o prezență afectivă și activă , întrețin bucuria și satisfacția împlinirii sale prin îmbinarea ideală a elementului instructiv cu celo afectiv –distractiv.

Elementele de joc folosite în realizarea programului distractiv ( dramatizări, concursuri, jocuri hazlii , etc.) posedă calitatea de a potența eficiența acțiunii de integrare a copiilor, făcând ca sarcina didactică ce i se prezintă să capete o formă atractivă care îi declanșează dorința de a o împlini și de a depune efortul necesar fără constrângere exterioară.

Satisfacția copilului pentru îndeplinirea sarcinilor impuse de rolul pe care îl joacă,aprecierea acestuia de către educatoare și de către colectiv stimulează interesele cognitive ale copilului, contribuie la interiorizarea unor norme și reguli de comportare umană civilizată.Având în vedere particularitățile de vârstă ale copiilor preșcolari –emoțiile primare și secundare se produc repede și dispar tot atât de repede, trecerea rapidă de la bucurie la tristețe , mobilitatea și instabilitatea proceselor afective – în procesul de adaptare a copilului în grădiniță, personalitatea educatoarei joacă un rol hotărâtor.

,,Trecerea de la socializarea primară ( în familie) la cea secundară ( grădiniță ,școală), copilul o percepe ca o ruptură , are loc destrămarea vechii identificări familiale, luându-i locul una nouă , diferită. Intrarea ăn grădiniță îi răpește afecțiunea oferită abundent în familie, apar în fața acestei noii situații, reacții individualizate de apărare , adaptare , ieșire din această stare confuză.Socializarea secundară este dominant receptiv-afectivă. Socializarea secundară este dominant receptiv –afectivă colorată puternic de impresii vii.Stabilind relații de comunicare din ce în ce mai complexe, limbajul copilului preșcolar prezintă un factor decisiv asupra întregii structuri psihice prezente și ulterioare. Limbajul nu se poate dezvolta decât prin comunicare cu ființe omenești , prin ascultare și răspuns.De aici, dependența stimulării acestuia de calitatea mediului , modul în care vorbesc educatoarele, de componența acestora”.

Realizarea procesului de integrare socio-afectivă a copiilor preșcolari în activitățile din grădiniță este favorizat de raporturile interpersonale din grupă, de trăirile lor afective, de trebuințele și interesele personale ce stau la baza comunicării între membrii grupei.Preșcolaritatea cuprinde cea mai importantă experiență socio-emoțională din viața unei persoane .Premizele socializării sunt oferite de ansamblul virtuțiilor comunicării verbale interpersonale , care la vârsta preșcolarității ating nivele superioare; copilul înțelege și este apt de a fi înțeles în sfera relațiilor de comunicare reciproce.

Ansamblul activităților desfășurate în grădiniță și în special în jocurile de creație , jocurile didactice, dramatizările, sunt un mijloc eficient de exersare a vorbirii și socializării .Între copii se stabilește o comunicare intensă prin mânuirea materialelor. Prin transpunere în roluri de adult , preșcolarul se poate ancora în orice temă a vieții, lărgindu-și orizontul de cunoștințe , îmbogățindu-și experiența de viață , antrenându-se în dialogul viu, care îl obligă să-și îmbogățească , să-și precizeze și să-și activeze vocabularul , să folosească limba ca mijloc de comunicare în orice împrejurare socială.

Educația preșcolară joacă un rol din ce în ce mai important în societatea noastră.

Afirmația lui Pesstalozii conform căreia ,,ceasul nașterii copilului este ceasul începutului educației sale” pare astăzi pe deplin firească, după cum sintagma ,,familia este prima școală a omenirii” nu mai are nevoie de argumente.Această idee evidențiază primordialitatea familiei între factorii educativi care concură la formarea personalității morale a copilului. Deci primii educatori cu care vine copilul în contact sunt părinții.De astfel rolul de educator atribuit familiei își are originea în însăși înțelesul cuvântului ,,educație” care în limba latină înseamnă ,,hrănire”, ,,creștere”, ,,formare”.

Exemplul părinților și mediul în care trăiește contribuie la educarea și formarea personalității copilului.

2.2 Obiective socio-afective în educarea copilului preșcolar

Grădinița ca primă instituție de educație organizată ,ca primă verigă a sistemului de învățământ, care cunoaște modul în care funcționează intelectul copiilor , sesizează mugurii înclinațiilor lor, descoperă sensibilitățile pentru a fi în măsură să facă predicții asupra fiecărui copil și să-i deschidă drumurile formative în vederea înclinațiilor lui.

Dezvoltarea armonioasă a copilului preșcolar este rezultatul sistemului de influențe educative exercitate în mod conștient și cu scop precis din partea educatorilor, urmărind prin întreaga sa activitate desfășurată, stimularea intereselor de cunoaștere , asimilarea de noi cunoștințe , stimularea încrederii în forțele proprii, autocontrolul , capacitatea de colaborare în colectiv.

Învățarea prin implicarea afectivității este socotită motorul comportamentului uman.V.Pavelescu a acordat o importanță deosebită învățării afective – învățarea a cărei rezultate se produc în structurile conștiinței ducând la formarea de dispoziții, sentimente ,afective.Învățarea care implică afectivitatea nu se produce prin conținut ,cât mai ales , ,,prin atitudinea și intonația pe care o dă învățătorul (educatoarea) celor pe care dorește să-i învețe pe copii”.

Acestea sunt elemente de reper ale copilului din care el deduce , simte încotro se îndreaptă simpatia și aprecierea pozitivă a educatorului.În cadrul activităților desfășurate cu întreaga grupă de copii, adresându-ne unui auditoriu colectiv reușim să creăm o ambianță ce favorizează sugestia colectivă care are rolul de a intensifică gândirea și simțurile iar pe de altă parte favorizează crearea unui fond comun de sentimente și convingeri , a unui etalon de apreciere a valorilor morale.

Direcțiile de acțiune , organizarea și conținutul activității noastre sunt orientate spre realizarea atmosferei proprii climatului familial, care să creeze acele trăsături afective ce-i fac pe copii să se simtă apropiați de noi, cei care educăm și îngrijim ,îi pregătim pentru școală le asigurăm condiții care să elimine traume psihice și afective existente.

În acest sens dintre cele trei categorii de obiective ,precizate în clasificarea lui B.S.Bloom- cognitive , afective –emoționale și senzorio-motrice cel mai greu de definit , dar mai ales de operaționalizat, sunt obiectivele afectiv-emoționale.Pentru a scoate în evidență aspectul social , ca esență în educarea preșcolarului, se preferă denumirea de obiective socio-afective în loc de obiective afective-emoționale. Este firesc, deoarece integrarea socială a copilului preșcolar se face , în principal ,pe cale afectivă.

Mi-am propus să abordez problema obiectivelor socio-afective , nu numai pentru că preșcolarul se integrează în mediul social așa cum am precizat în primul rând pe cale afectivă, ci pentru că, în practică, educatoarele, care obțin performanțe remarcabile în dezvoltarea copiilor a căror educație o conduc , folosesc procedee care solicită cu precădere necesitatea de afecțiune a copilului.

Cercetările științifice au putut totuși grupa diversitatea acestor necesități psihologice pe care trebuie să le avem în vedere în fixarea obiectivelor socio-afective, în trei categorii:

nevoia de securitate afectivă;preșcolarul simte nevoia să iubească și să fie iubit;

nevoia de a se simți util ; de a avea conștiința propriei sale valori, de a ști că poate face ceva folositor;

nevoia de a înțelege sensul propriei existențe și a mediului în care trăiește.

Astfel, securitatea afectivă se poate realiza dacă preșcolarul este înconjurat de căldură,dacă nu este amenințat cu privirea de afecțiune. Mai puțină dragoste, pentru el este pedeapsa cea mai greu de suportat și-l poate structura ca persoană răzbunătoare.

Prin activitățile pe care le desfășurăm cu copiii în cadrul procesului de învățământ urmărim accentuarea individualității copiilor ca un proces continuu de definire umană , oferindu-le totodată noi posibilități de manifestarea inițiativei, creativității, spirit de cooperare, dezvoltându-le noi capacități de adaptare la schimbările pe care le presupune condițiile unui nou învățământ preșcolar cu valențe formative accentuate, așa cum afirmă Commenius ,,Omul ca să devină om ,trebuie format”

În vederea realizării scopului și obiectivelor majore specifice învățământului preșcolar noi, educatoarele trebuie să ne călăuzim și să urmărim ideile pedagogice.

procesul instructiv-educativ să aibă un caracter formativ prin care să stimulăm inteligența și creativitatea copiilor , folosindu-ne de toate mijloacele specifice vârstei preșcolare.

să asigurăm principiul accesibilității conținutului activității instructiv-educative în raport cu particularitățile dezvoltării psiho-fizice și respectării individualității copiilor.

Să găsim mijloace și metode de apropiere a copiilor de realitatea înconjurătoare pentru a favoriza reprezentările despre natură și viața socială.

Să valorificăm la maxim funcțiile stimulative și formative ale jocului- activitate de bază a copilului preșcolar, atât ca procedeu , mijloc cât și metodă de lucru.

Să antrenăm copilul în acțiunea directă prin jocuri și exerciții, ca participant activ la formarea personalității sale prin reducerea rolului de ,,spectator”al acestuia la acțiunile noastre ale educatoarelor , sau a altor copii, prin extinderea metodelor active în educația preșcolarilor.

Cât de importantă este activitatea organizată cu preșcolarul pentru viața și activitatea individului uman, pentru dezvoltarea armonioasă a personalității acestuia, încearcă să ne convingă Robert Fulghum : ,,Cel mai mult din ce a fost să știu despre cum trăiesc ,cum să fac,cum să fiu, am învățat la grădiniță”Grădinița cu sistemul său educativ rămâne factorul de declanșare a educației intelectuale pe care o clădește.Nouă , educatoarelor ne revine sarcina plină de răspundere, de a pregăti pentru viață copiii ce se află într-o perioadă unică și decisivă a vieții lor. De la vârsta de 3 ani până la 6 ani copiii sunt atât de de receptivi încât putem spune, că se toarnă acum ,, fundația viitorului edificiu al personalității”

Copilul este ființa umană în devenire care are ca potențialitate atributele unei conduite umane elevate în societate.Transformarea acestor virtuții în realități umane este facilitată de actul mediator al educației.Putem spune de aceea , că succesul sau eșecul de mai târziu în viață al copilului și implicit în școală, depinde într-o foarte mare măsură de natura și efectul influențelor ce se exercită asupra lui în perioada preșcolarității. Dacă un copil nu a suportat la timp minimul de influențe educative ceea ce conduce spre pierderile inițiale nu vor putea fi recuperate decât parțial și cu mare întârziere, oricât de intense ar fi eforturile ulterioare ale educatorilor.

2.3 Comunicarea –mijloc principal de socializare a copilului

,, Copilăria este vârsta celei mai pure sincerități, a celei mai depline libertăți, vârsta viselor fără graniță, vârsta care trăiește prin flori și se exprimă prin exclamații,vârsta în care toți suntem frumoși- încât îi molipsim și pe ceilalți, vârsta în care ni se declară frumusețea , ca un adevăr al tuturor, vârsta marelui albastru pe care îl ascundem în noi , adânc și mereu parcă anume pentru a-l descoperi și redescoperi spălându-ne cu el ochii și inimile în momente grele de convulsii și de spaime.”

De la doi la șase ani este vârsta vorbirii și coincide în mare parte cu vârsta preșcolară.La această vârstă, când au loc lărgirea și complicarea raporturilor dintre copil și realitatea înconjurătoare, copilul devine, în grădiniță obiectul unor variate influențe complexe și mai bine organizate în comparație cu cele din perioadele precedente.Formele și conținutul comunicării devin mai ample și mai variate.Practic de aici începe vorbirea limbii, căci ,înainte de orice,copilul trebuie să rostească,cu participare sufletească , afectivă și intelectuală, cuvintele limbii materne.

Având o bogată experiență acumulată în cei 20 ani de activitate didactică desfășurată cu copiii, am înțeles importanța covârșitoare pe care o are educarea limbajului și a comunicării la copil.

Comunicarea este considerat factorul principal în educarea copilului preșcolar,în formarea personalității. Nu poate exista o bună dezvoltare psihică și fizică în absența comunicării.Unii autori aduc argumente în favoarea afirmației conform căreia activitatea de comunicare constituie scopul primar al existenței umane.Trebuie avut în vedere faptul că în viața de zi cu zi comunicarea ne servește în cele mai variate situații și este din ce în ce mai necesară abilitatea de exprimare clară și eficientă în atingerea obiectivelor propuse.De aici necesitatea de a forma abilități de comunicare chiar și la copiii de vârstă preșcolară.

Relaționarea dintre copii și adulți cu care vin în contact influențează pozitiv sau negativ dezvoltarea copilului și de aceea foarte importantă este înțelegerea mesajului pe care încearcă să-l transmită copilul prin manifestările sale.

Copilul comunică încă de la naștere cu lumea din jurul său.El comunică prin mișcări, zâmbete, gângurit care constituie mijloace de comunicare care trebuie interpretate și la care trebuie să se răspundă adecvat. Într-o societate aflată de prea multă vreme în tranziție, cu schimbări prea dese în ceea ce privește programele școlare, am considerat că această temă –comunicarea la preșcolar- este de foarte mare actualitate și din cauza creșterii frecvenței din ultimii ani a deficiențelor de vorbire și de comunicare pe care le prezintă copiii la intrarea în grădiniță.Provenind din familii preocupate de câștiguri materiale care nu au timp să comunice cu ei sau care le pun la dispoziție televizoare și calculatoare în fața cărora devin simpli spectatori, acești copii, din păcate din ce în ce mai mulți, nu știu să comunice.Lipsa comunicării duce la apariția tulburărilor.

Grădinița și implicit educatoarele trebuie să acorde limbajului și comunicării un loc de frunte în cadrul preocupărilor educative.

Jean Guehenno spunea că ,,Să știi să vorbești înseamnă să te porți cuviincios cu vorbele, care sunt o altă formă a lucrurilor , alt trup al adevărului” Comunicarea este definită de dicționarul de psihologie socială ca un mod fundamental de interacțiune psihosocială a persoanelor , realizat prin intermediul simbolurilor și al semnificațiilor social-generalizate ale realității , în vederea obținerii stabilității ori a unor modificări de comportament individual sau la nivel de grup.

Activitatea de comunicare constă schimbul de informații( mesaje) între persoane, în circulația de impresii și comenzi, în împărtășirea unor stări afective,de decizii raționale și judecăți de valoare , cu finalitatea expresă de a obține efecte în reprezentările și opiniile indivizilor, în practicile sociale pe care le efectuează.

Oricare ar fi modalitatea și limbajul în care indivizii comunică,esențial este să se asigure schimbul unor semnificații generalizate cu elemente cognitive comune și generalizatoare pe care le percep și înțeleg indivizii care comunică între ei. Forța de generalizare cea mai mare în comunicare o au cuvintele.

Sub aspectul interacțiunii persoanelor, comunicarea cuprinde:

persoana care inițiază și formează mesajul , declanșând actul;

sistemul de emisie , în care se codifică mesajele;

calea de comunicație prin care se transmit semnalele;

aparatul de recepție;

destinatarul care decodifică și interpretează mesajul.

Indivizii implicați în comunicare devin reciproc emițători și receptori asigurând astfel relaționarea completă a sistemului.

Pentru asigurarea unei comunicări este necesar să fie îndeplinite o serie de condiții:

Conținutul mesajelor trebuie să fie semnificativă pentru ambii interlocutori;

Comunicarea trebuie asigurată prin expresivitate și intonație.

Inteligibilitatea celor comunicate, nu depinde numai de organizarea informațiilor, ci și de nivelul de acces la ele a interlocutorilor.

Programa prevede ca ,,activitățile desfășurate de educatoare cu copiii care se încadrează în nivelul 3-5 ani se recomandă a fi gândite și organizate din perspectiva orientării spre socializare”, menționându-se în continuare că,pe lângă pregătirea copilului pentru școală , se urmărește pregătirea acestuia pentru viața socială următoare. Trebuie însă precizat faptul că socializarea copiilor trebuie avută în vedere în întreaga activitate desfășurată în grădiniță și mai apoi în școală.

Cu cât înaintează în vârstă și experiență umană, rând pe rând, individul preia statusuri și roluri sociale, pe care i le stabilește colectivitatea:de copil mic, de preșcolar, de școlar, de adolescent, cu realizarea relațiilor și comportamentelor sociale cerute.

În procesul socializării sale odată cu însușirea limbii și a comunicării prin simboluri verbale cu adultul copilul trăiește, simte nemijlocit și își însușește și atitudinile acestuia față copilărie ,asimilând moduri de afecțiune social- umană, acțiuni și comandamente în baza cărora devine membru al respectivei colectivități.

Limbajul constituie un element semnificativ pentru evoluția intelectului și pentru organizarea funcționalității psihocomportamentale a copilului preșcolar.Prin intermediul limbajului , copilul își lărgește contactul cu cei din jur,realizează noi achiziții odată cu îmbogățirea experiențelor sale de viață, se deschide spre experiența socială și culturală. Prin limbaj , copilul își dezvoltă capacitatea de manifestare a gândurilor și sentimentelor și, ceea ce este deosebit, cu ajutorul cuvântului imprimă dinamism și ordine la nivelul întregii activități psihice, sporește socializarea și înțelegerea cu cei din jur, ia parte activă la viața acestora și reușește să-și cunoască dorințele , aspirațiile, interesele.

Dezvoltarea limbajului preșcolarilor are la bază experiență cognitivă a acestuia în relațiile cu cei din jur.În grădiniță, în cadrul activităților de intercomunicare cu copiii din grupă ,i se oferă posibilități de exprimare liberă , de la intrarea copilului în grădiniță și până la plecare.

Vorbirea simbolizează un instrument al comunicării sociale.Însă, atât de bine ne-am însușit cuvintele, încât, chiar când nu intenționăm să comunicăm,gândim în cuvinte.Există și o gândire fără cuvinte:o gândire alcătuită din imagini,percepții sau senzații mai mult sau mai puțin diferite, ale căror raporturi nu sunt lar percepute.Această gândire este mereu pe punctul de a se pierde în digresiuni, de a se împotmoli în contingent;

Cunoscând rolul covârșitor al comunicării dialogate în relații interumane, trebuie puse încă de la această vârstă bazele inițiere în adresarea către adulți ,în convesație și a inițiere în ,,arta” ascultării,fără a exagera în impunerea severă a regulii ascultării celuilalt.Relațiile copilului cu ceilalți capată un pronunțaț caracter explicit, motivat și care are la bază nuanțarea conduitei verbale și a comportamentului său general.

2.4 Socializarea și integrarea în grădiniță a copilului preșcolar

Pentru a vedea care este relația între socializare și procesul instructiv-educativ este necesar să facem o descriere a procesului instructiv –educativ cu o precizare a conținutului său.

Procesul instructiv-educativ( de învățământ) este un proces de introducere a copilului în tainele cunoașterii și acțiunii umane, de transformare a neștiinței lui în cunoaștere; este un proces pus sub controlul personalului didactic, bazat pe selecționare și structurare strictă a unor conținuturi reactivate și pe efortul voluntar de învățare al elevilor.

Procesul de învățământ reprezintă o amlpă acțiune de modelare a personalității copilului într-o ambianță specifică-școlară, în care se efectuează cu maximum de intensitate conținuturi atent selecționate și structurate în acest scop,pâna ce acestea din urmă sunt interiorizate, devenind un bun personal al elevului.

Procesul de învățământ vine să provoace o schimbare în timp, în spațiu și în formă a experiențelor de cunoaștere , afectiv-emoționale și acționale, aflate în posesia elevului, astfel încât să devină capabile a genera schimbări în comportamentul său, în structura cunoștințelor sau deprinderilor sale mentale ori motrice.

În virtutea acestui fapt procesul de învățământ se prezintă ca un autentic act creator,constructiv, generator de noi comportamente, ceea ce conferă școlii semnificația unui grandios ,, laborator viu”loc al unor ample și profunde metamorfoze umane la nivel individual și de grup.

Fiecare disciplină care se predă în învățământ urmează să dezvolte în mod specific anumite capacități sau procese psihice (exemplu: gândirea matematică, gândirea științifică, capacitatea de exprimare, imaginația și formele de expresie artistică, capacități motrice).

Toate disciplinele la un loc își propun să stimuleze dezvoltarea unor procese și calități general umane cum ar fi:curiozitatea, spiritul de observație, spiritul de independență și de gândire, inteligența , puterea de interpretare, creativitatea, limbajul, motivația învățării.

Contextul psihosocial în care are loc învățarea , clasa de elevi, cu multitudinea interrelațiilor ei umane, constituie premiza unei vieți colective reale, încărcate cu atâtea elemente emulative și stimulative, care contribuie la dezvoltarea simțului datoriei, al răspunderii , al respectului reciproc, al prieteniei , al colegialității, etc.

Procesul de învățare constituie principalul mijloc de educație , de pregătire pentru viață și muncă a elevilor.

După vârsta de 3 ani, copilul care frecventează o instituție de învățământ este pus în situația unor situații de învățare.Progresele lui sunt măsuri de adaptare la mediul social.Grădinița marchează pentru preșcolari o schimbare importantă, aceștia intră în relații cu adulții.

Copilul sub 3 ani este captivat de jocurile cu obiecte el nefiind capabil de a-și corela activitatea cu alți copii,jucându-se singur chiar dacă în jurul său mai sunt și alti copii.Copiii de grupă mică preferă jocurile singulare, active , creându-și o lume a lor cu ajutorul căreia încearcă să înțeleagă realitatea.Ei își iau rolurile în serios asemeni adulților ,a unor animale sau a unui lucru real.

Treptat ,cu trecerea timpului , el începe să interacționeze și cu alți copii, cooperează , având ca activitate comună jocul.

La grupa mijlocie preșcolarii încep să stabilească reguli ,devenind mai preocupați de a pune în concordanță realitatea dar și acțiunea jocului.Educatoarea are rol de observator dar și de coordonator în aceste jocuri , urmărind felul în care aceștia interacționează cu ceilalți copii,cu materilele puse la dispoziție pentru a interveni atunci când este nevoie.

Pentru a facilita integrarea copiilor în grădiniță, educatoarea trebuie să fie un model pentru cei mici încurajându-le spiritul de echipă și prietenia.

Un rol important în socializarea și dezvoltarea personală a copilului îl are activitatea cu caracter rutinier care se desfășoară pe parcursul întregii zile.Aceste activități mențin copilul implicat și au rolul de a oferi sentimentul de control asupra evenimentelor.

Socializarea și integrarea copilului preșcolar depinde în mare măsură de primirea pe care o creează educatoarea la venirea copilului în grădiniță.Adesea o mângâiere prietenoasă, un zâmbet , îl fac pe copil să accepte mai ușor despărțirea de părinți.

Educatoarea își asociază meseria de educator cu cea de actor prin prezența empatiei pentru a înțelege copilul și a fi la nivelul trairilor din lumea interioară.

CAPITOLUL III

VALENȚE FORMATIVE ALE JOCULUI ȘI ACTIVITĂȚILOR ALESE ÎN PROCESUL DE SOCIALIZARE A COPILULUI

3.1 Jocurile libere –mijloc de socializare a copiilor în grădiniță.

3.2 Importanța jocurilor și activităților alese în activitatea instructiv-educativă din grădiniță.

3.3 Contribuția jocului și activităților alese la procesul de socializare.

3.4 Familia ,factor principal în socializarea copilului preșcolar

3.1 Jocurile libere –mijloc de socializare a copiilor în grădiniță

Argumente pentru organizarea sălii de grupă pe centre

În joc copiii aplică o serie de cunoștințe dobândite în celelalte activități , înfățișează activitatea adultului – observată, cunoscută și trăită în diferite situații , relațiile ce se stabilesc între oameni în activitatea socială. Copiii se comportă în joc conform intereselor lor,își manifestă și exersează aptitudinile, se orientează în mediul înconjurător conform vârstei și posibilităților, se adaptează la diferite situații, acționând independent . Ei învață să urmărească și să execute ce li se spune, să utilizeze cuvinte potrivite, prilej cu care își îmbogățesc și activizează vocabularul.

Desfășurând activitatea și jocul într-o anumită ordine,grupând și clasificând, copiilor li se întăresc percepțiile ,reprezentările, spiritul de observație, atenția și capacitatea de concentrare, memoria , gândirea .

Deosebit de important este că prin joc copilul învață să muncească, să realizeze anumite obiecte în folosul colectivului ,prilej cu care i se dezvoltă perseverența, i se formează obișnuința de a prelua o sarcină cu plăcere și de a o duce la bun sfârșit.

Din aceste motive considerăm că se impune asigurarea condițiilor optime de joc, care să stimuleze toate laturile personalității copilului și să-i ofere posibilități variate de a se desfășura liber și independent.Așa cum trebuie găsit locul și timpul necesar desfășurării jocurilor, tot așa de necesară este și o îndrumare competentă a copiilor de către educatoare.

Grădinița oferă copiilor un spațiu dorit pentru a-și desfășura activitățile și pentru a se dezvolta într-o atmosferă deschisă. Climatul socio-afectiv depinde și de ambianța în care copilul își trăiește experiența de viață.

Atunci când copilul intră pentru prima dată într-o sală de grupă el trebuie să fie atras de de: spațiul larg , culorile calde, mobilier , noii colegi, educatoarea primitoare, diversitatea jucăriilor.

Pentru valorificarea rațională a spațiului și a timpului , pentru jocurile și activitățile la alegerea copiilor în sala de grupă sau amenajat locuri stabilite pentru organizarea unor activități integrate , dar și locuri pe centre de interes: Construcții, Joc de rol, Bibliotecă, Nisip și apă, Artă ,Stiință

Organizarea spațiului pe centre oferă părinților și educatoarei posibilitatea de a-i observa mai bine pe copii . Educatoarea va trebui să asigure în organizarea pe Centre a spațiului educativ:

securitatea și protecția copiilor;

mobilier adecvat preșcolarilor: scăunele, pernuțe;

existența unui spațiu suficient studiului: bibliotecă;

material diversificat și adecvat vârstei;

locuri speciale a Centrelor, cu reguli specifice.

Centrele de interes/ activitate

Activitatea didactică de dimineață se desfașoară în funcție de centrele de interes produse în cadrul activității "frontale dirijate" cu "tema" și "subtema" precizată la începutul fiecărei săptamâni. Ca puncte precise de reper în stabilirea obiectivelor spre realizare, Programa activității instructiv-educative în Grădinița de Copii propune realizarea acestora pe sectoare. Aceste sectoare se constituie ținând seama de obiectivele specifîce fiecărui sector al centrului de interes (teme, subteme în discuție, în observație), cât și în domeniul din care se inspiră acestea.

Organizarea și desfășurarea jocurilor la libera alegere (activitatea didactică de dimineață) nu poate fi eficientă dacă nu se ține seama de metodologia de lucru și pregătirea pe baza unei scheme obiective concret abordate. În organizarea și îndrumarea acestora se va ține seama de:

principiul liberei opțiuni;

principiul ierarhizării obiectivelor operaționale;

principiul îndrumării sistematice;

principiul activizării.

Referiri speciale ale obiectivelor si conținutul jocurilor la libera alegere.

Extinderea sferei de cuprindere a conținutului activității la alegere pe baza reprezentărilor acumulate despre realitatea înconjurătoare, prin contactul divers, nemijlocit sau prin exercitarea sistematică și continuă a influențelor instructiv- educative.

Practica susținută a jocurilor simbolice prin abordarea creativă a unei tematici variate și prin reproducerea simbolică a acțiunilor și a relațiilor sociale tot mai complexe, asimilate în procesul cunoasterii.

Stimularea aptitudinilor de colaborare originală a jocurilor simbolice cu subiecte din viața cotidiană și cu subiecte din povești și basme cunoscute și de organizarea practică a acestora în sensul creării atmosferei de joc, al repartizării rolurilor, al interpretării acestora cât mai veridic și în sensul desfășurarii acțiunilor în toată complexitatea lor.

Formarea capacităților copiilor de a practica în mod independent sau sub conducerea liderilor formali.

Dezvoltarea capacităților intelectuale, morale, estetice și fizice prin antrenarea copiilor la variate activități opționale sub forma jocului simbolic și a jocului cu reguli și în spiritul jocului prin creșterea ponderii ocupațiilor ludice cu finalități practice.

Dezvoltarea prin joc și exerciții a gândirii și imaginației creatoare, a capacității de a efectua în acțiunea de joc operații simple de analiză, sinteză, comparație, generalizare și abstractizare, concretizare, în perspectiva familiarizării copiilor cu activități de tip școlar.

Valorificarea tuturor activităților la alegere în scopul îmbogățirii și adâncirii cunoașterii, al însușirii limbii materne, al intensificării, comunicării și autocomunicării, cât și în scopul lărgirii relațiilor de cooperare

Exemplificari de jocuri de diferite tipuri:

a.Jocuri simbolice: ,,De-a magazinul de jucării”, ,,De-a brutarii”, ,,De-a frizerii”, De-a șoferii”, ,,De-a brutarii”etc.

b.Jocuri de constructie:,,Cartierul meu”, ,,Casa bunicilor”,,Orașul meu în viitor”, ,,Căsuța piticilor”

c.Jocuri cu subiecte din povesti si basme: ,,De-a mănușa”, ,,De-a turtița” , ,,De-a capra cu trei iezi”

d. Jocuri de mișcare:,,Câinele ciufulit”, ,,Păsărelele și vânătorul”, Lupul și oile” ", "Broscuțele sar în lac"

Jocuri sportive si distractive: "Mingea la căpitan", "Ochește ținta", "De-a caii și călăreții”, "Prindem fluturi", "Atinge clopoțelul", "Ne dăm în leagăn

e.Jocuri de circulație rutieră:,,Semaforul Licurici îi învață pe cei mici”, ,,Desenăm, colorăm ,circulație învățăm”, ,,Prietenii Mihaelei”

f.Jocuri senzoriale:,,Care este forma mea” , ,,Săculețul fermecat”, ,,Spune din ce este făcut”

g.Jocuri pentru dezvoltarea sensibilității vizuale: ,,Ce culoare are balonul?”, ,,Culorile toamnei”, ,,Flori și fluturi”

h.Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitatii auditive:,,Ce se aude?” , ,,Al cui glas este?”, ,,Cine te-a strigat?”

i. Jocuri pentru dezvoltarea sensibilității gustativ-olfactive:"Ce gust are?", "Ce a cumpărat mama de la piață?" "Ce floare am mirosit?","Spune ce miros are"

j. Jocuri intelectuale

1. Jocuri de stimulare a comunicării orale:,,Știi să spui la fel ca mine?” , ,,La ce folosește”, ,,Ce este, cum este, cum face?”

2. Jocuri de exersare a pronunției corecte:,,Albinuța și șarpele”, "Se aude sirena","Cocoșul si găina"

3. Jocuri de atenție și de orientare spațială

,,Unde stă piticul?”, ,,Care este locul?”, ,,Ce s-a schimbat?”

4. Jocuri de realizare a abstractizării si generalizării

"Cum se numesc ele", "Grămăjoare , grămăjoare", "Ghici la ce cuvânt m-am gândit", "Alege imaginile"

5. Jocuri pentru dezvoltarea perspicacității

"Găsește drumul lui Azorel spre cușcă", "Care bicicletă ajunge mai repede la magazin?", ,,Imagini încurcate"Completează tu tabloul","Jocul rimelor","Să facem versuri"

6. Jocuri pentru dezvoltarea imaginației

,,Completează tu tabloul","Jocul rimelor","Să facem versuri"

7. Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibitie voluntara si a autocontrolului

"Jocul mut", "Sus-jos", "Zboară – zboară", "De-a visul", etc.

k. Jocuri logico-matematice

"Așează la casuța potrivită", "Ghicește din zece întrebări", "Multe , puține”, ,,Multe fructe, puține legume” etc

l. Jocuri de cunoaștere a mediului înconjurător

"Când se întâmpla?", "Sa facem un tablou de iarna", "Ce mi-a povestit o rândunică?"

m. Jocuri de mișcare cu text si cânt

"Unu-doi, "Lanțul", "Dansul rozelor", "Țăranul e pe camp"

n. Jocuri pentru însușirea de comportare morală

"La plimbare cu părinții", "La teatru","Avem oaspeți la masă"

La grupa mare, ca și la grupa mijlocie, activitățile la alegere au ca obiective practicarea nuanțată și consecventă a jocurilor simbolice în toată diversitatea lor sub aspectul formei și al conținutului. De asemenea ,obiectivele vizează folosirea tot mai accentuată și a jocurilor cu reguli, pe temeiul cărora se desfășoară numeroase activități de tratare diferențiată a copiilor în mod individual sau pe grupuri mici. Jocurile propriu-zise, ocupațiile ludice și exercițiile joc, judicios folosite și la această vârstă în etapa consacrată jocului ca formă de activitate instructiv-educative, trebuie să se remarce sub aspectul conceperii lor, prin rigurozitate științifico-metodică, iar sub aspectul finalității practice prin maximă eficiență formativă.La toate grupele, de altfel, jocurile copiilor nu trebuie să fie priviteca o simplă joacă ,ci ca activități gândite, proiectate mental judicios, îndrumate diferențiat, în funcție de obiectivele prestabilite de natura activităților, de vârsta copiilor și de individualitatea acestora.

BIBLIOTECĂ

Centrul ,,Bibliotecă” este spațiul amenajat cu ușurință ,unde se pot ordona pe rafturi cărți pentru a putea fi găsite cu ușurință de copii.Pe aceste rafturi vor fi expuse cărțile ilustrate, jocuri cu imagini, albume ,reviste, siluete de păpuși dun diferite povestiri învățate.La acest centru copiii își dezvoltă creativitatea, curiozitatea, interacțiunea cu copii de vârstă apropiată.

În afară de rafturile cu cărți care trebuie să fie la nivelul copiilor pentru a putea fi accesibil ,acest centru mai trebuie să fie dotat cu măsuțe , scăunele, covorașe ,perne

Pentru a înțelege importanța scrisului și cititului la centrul ,,Bibliotecă”se pot pune litere de tipar însoțite de imagini pentru a face o asociere între imagine și literă.Acest Centru mai poate fi îmbogățit și cu alte materiale: litere autocolante, decupate din ziare, reviste, pe care copiii le decupează și formează silabe sau cuvinte, creioane,carioci, hârtie liniată. Prin selectarea atentă a unor texte literare și a instrumentelor de scris, educatoarea pregătește copilul pentru o utilizare activă a limbajului. Cu ajutorul marionetelor și a păpușilor copiii inventează povești care pot fi înregistrate și apoi audiate cu toată grupa.

La sectorul bibliotecă copiii confecționează cărți, desenează, scriu, dar mai ales povestesc educatoarei întâmplări,despre familiile lor sau despre ei. Cărțile create de copii vor fi prezentate grupului, iar vor fi puse în colecția bibliotecii. Tot în acest centru copiii învață să scrie singuri, prin copiere, cu litere de tipar .Copiii își însușesc scrisul în mod natural, ca răspuns la întrebările ce provin din nevoile reale ale copilului. Unele săli de grupă sunt dotate cu calculatoare, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu mare grijă.

Planificarea activităților pentru vizionarea, unor anumite programe educative care să vină în acord cu tema activității trebuie făcută de catre educatoare. Este util ca vizionarea acestor programe să aibă loc cu un grup de copii dirijați de către educatoare pentru a le da explicații. Calculatorul trebuie introdus pentru a completa cunoștințele copiilor în scopul vizionării de programe educaționale , desene animate educative.

CENTRUL ,,BIBLIOTECA”

Exemple de activități:

CENTRUL ,,BIBLIOTECĂ”

Tema: ,,Povești încurcate”

Obiective:

O1-să sorteze imaginile în funcție de poveste;

O2-să denumească poveștile;

O3-să stabilească ordinea cronologică a desfășurării acțiunilor;

Resurse:imagini din povești,carton în formă de floare, lipici

Forma de organizare: pe grupuri, individual

Sarcina didactică:

-să selecteze imaginile din povești și să le așeze în ordinea cronologică a desfășurării acțiunilor;

-să identifice titlul poveștii;

Desfășurarea activității:

Copiii au la dispoziție o serie de imagini reprezentând scene din povești.Ei trebuie să selecteze numai imaginile dintr-o poveste și să le lipească in ordinea desfășurării acțiunii pe petalele florilor identificând titlul poveștii;

Bibliografie:

-Revista învățământului preșcolar 3-4/1999

ȘTIINȚE

La Centrul ,,Științe” copiii fac descoperiri cu ajutorul enciclopediilor, a microscopului, își satisfac curiozitatiile ,cautând permanent să se informeze în legătură cu lumea care-i înconjoară, să-și explice funcționalitatea lucrurilor, cauzalitatea fenomenelor. Participând la procesul de observare și experimentare, copiii își dezvoltă abilități ca: observarea, clasificarea, comunicarea. Astfel copiii devin mici oameni de știință într-o permanentă informare despre lumea înconjurătoare.La acest centru preșcolarii își dezvoltă gândirea logică, se familiarizează cu relațiile dintre obiecte și fenomene, cu cunoștințele elementare de matematică ,rezolvă probleme.Pentru a menține treaz interesul copiilor acest centru trebuie dotat cu materiale diversificate în funcție de temele alese:

etajere pentru expunerea materialelor(legume ,fructe, ierbare,scoici ,semințe)

păsări și animale din plastic în miniatură;

un loc pentru pentru activitățile de tip experimental dotat cu magneți, cântare,oglinzi, clepsidră;

un loc tip bibliotecă la care copiii să aibă acces cu ușurință dotat cu atlase ,enciclopedii,imagini, planșe ,pliante,hărți;

un loc pentru dezvoltarea competențelor matematice dotat cu: riglă ,ruletă,jocuri cu numere, cântare, balanțe,jocuri matematice,jocuri Lotto,etc;

Educatoarea îi îndrumă și îi încurajează să pună întrebări pentru a găsi soluții , dezvoltându-și astfel capacitatea de a gândi critic prin formularea unor întrebări de tipul:

-De unde vine ploaia?

-Cum se formează gheața?

-De ce mor florile iarna?

Pentru toate acestea educatoarea trebuie să-i determine pe copii să cerceteze, să exploreze prin oferirea unui model de gândire activă pentru dezvoltarea curiozității în cercetare.

Centrul ,,Științe”mai oferă copiilor dezvoltarea cunoștințelor matematice prin experiențe concrete:

număratul;

ordonarea după mărime lungime ,grosime;

clasificarea după mărime, formă ,culoare;

compararea unor obiecte prin măsurare;

noțiuni geometrice;

măsurarea timpului;

operații de adunare și scădere;

Încrederea copiilor pentru abilitățile matematice trebuie dezvoltată prin rezolvarea concretă de probleme din viața cotidiană.Materialele din acest centru trebuie selectate în funcție de nivelul de vârstă al copiilor.

Exemple de activități

ȘTIINȚE

Tema- Labirint ,,Ajută vulpea să ajungă la vizuina ei”

Obiective:

O1. să găsească drumul corect de la vulpe la vizuină;

O2. să obțină efecte plastice specifice desenului;

O3. să utilizeze corezt materialele și instrumentele de lucru;

Resurse: fișe de lucru, creione colorate,

Metode și procedee:explicația ,demonstrația

Forma de organizare:individual

Sarcina didactică:

-să găsească drumul corect de la vulpe la vizuină

Desfășurarea activității:

Copiii vor trebui să ajute vulpea să ajungă la vizuina ei. Ei vor colora traseul cel mai scurt.

Bibliografie:Curriculum pentru învățămânul preșcolar

ARTE

La Centrul ,,Arte”- copiii modelează, pictează, colorează, deseneaz, decupează , realizează diferite lucrări la îndrumarea educatoarei sau la libera lor alegere.În activitățile din Centrul ,,Arte” se dezvoltă stimularea creativității, dezvoltarea globală a copilului , dar și dezvoltarea socio-emoțională.Aici copiii învață să comunice , să socializeze stimulându-le curiozitatea, imaginația, spiritul de inițiativă , creativitatea.Pentru o atractivitate continuă acest centru trebuie sa aibă o gamă diversă de materiale: carioci, creioane colorate , creion negru , acuarele , pensoane , blocuri de desen, lipici ,foarfece, plastilină ,planșete,instrumente muzicale, CD cu muzică, etc;

Libertatea de a lucra cu materialele din din acest Centru le dă posibilitatea copiilor de a testa aceste idei în practică , de a-și descoperi singuri calitățile. Aici descoperă și exersează diferite tehnici de pictură : pictura cu degetele, cu buretele, cu dopuri, de imprimare a materialelor textile, etc; le trezește experiența artistică prin modelarea plastilinei, aluatului, confecționarea a diferite colaje și jucării.

Materialele folosite la Centrul ,,Arte”oferă copiilor bucuria de a obține un produs propriu, printr-un efort îmbinat cu plăcerea de a lucra și de a se exprima.Aici copilul dobândește deprinderi de utilizare a instrumentelor de lucru, abilități de motricitate și senzorio-motorie, inițiativă , creativitate,abilități de comunicare, deprinderi de igienă, expresivitate socială și emoțională.

Educatoarea are rolul de a asigura un număr de materialele suficient, de a lăsa timp și libertate copiilor să experimenteze , de a încuraja preșcolarii fără a oferi modele și tipare care pot duce la eșec.

CENTRUL ,,ARTE”

Exemple de activități

CENTRUL ,,ARTE”

Tema ,,Flori de toamnă ”- modelaj

Obiective:

O1- să modeleze prin mișcări circulare , translatorii și de aplatizare flori de toamnă;

O2- să denumească materialele de lucru primite;

O3- să confecționeze din materialele puse la dispoziție flori de toamnă

O4- să îmbine tehnicile creative pentru a obține forme asemănătoare;

Resurse: planșetă,plastilină, siluiete de flori, bețișoare, siluete de frunze ,vaze;

Metode și procedee: explicația, conversația, demonstrația

Forma de organizare:individual, frontal ,pe grupuri

Sarcina didactică:

-să aleagă culoarea corespunzătoare florilor de toamnă din materialul pus la dispoziție(plastilină) și să motiveze alegerea făcută.

Desfășurarea activității:

La Centrul ,,Arte” preșcolarii vor confecționa din plastilină flori de toamnă de diferite culori. După finalizarea lucrărilor copiii vor pune florile în vazele corespunzătoare în funcție de culoarea aleasă.

Bibliografie: Curriculum pentru învățământul preșcolar,

COLȚUL CĂSUȚEI/ JOCUL DE ROL

Centrul ,,Joc de rol”este pentru orice copil mediul ideal în care poate să-și atribuie diferite roluri din viața adulților, realizează dramatizări, inventează sau interpretează roluri reale sau imaginare.Aici , ei își creează o lume a lor încercând să rezolve problemele întâlnite în viața de zi cu zi, repetând ,reinterpretând și retrăind experiențele.

Acest centru prezintă o mare diversitate de jocuri de tipul: ,,De-a (familia , magazinul, șoferii, doctorul, școala) , care pot fi realizate cu subiecte din viața cotidiana , dar și extrase din basme și povești.

Jucându-se la acest centru , copiii comunică utilizând un limbaj adecvat , reactualizează informațiile despre oameni, interacționează cu mediul, socializează, învață să relaționeze cu ceilalți prin punerea în practică a unor noi idei de joc.

La Centrul ,,Joc de rol ” pot fi desfășurate activități de pregătire și cunoaștere a hranei.Ei învață cum să gătescă sănătos decodificând rețete, folosesc cantități și unități de măsură, își exersează simțul olfactiv și gustativ.Activitățile de gătit reprezintă o distracție și o relaxare pentru copii.Mterialele de care beneficiază copiii în acest centru sunt atent selectate de către educatoare în funcție de nivelul de vârstă al copiilor și au rolul de a îmbina utilul cu plăcutul.

Pentru o bună desfășurare a activităților acest centru trebuie dotat cu materiale diferite :costumații, seturi de bucătărie din plastic ,decoruri ,. CD cu muzică, seturi pentru coafor, trusă medicală, diferite materiale din carton: mașinuțe, copaci, etc.Tot în sala de clasă se port desfășura spectacole de teatru de păpuși, teatru de umbre.

Desigur , valențele formative ale jocurilor nu pot fi realizate numai prin asigurarea condițiilor de joc și a unui mediu stimulativ fără o îndrumare competentă din partea educatoarei.

Comportamentul educatoarei trebuie să fie de stimulare, de îndrumare, de sprijin și nici într-un caz de frânare. De aceea, este foarte important ca educatoarea să familiarizeze pe copil cu fiecare jucărie nou introdusă pe care o analizează împreună cu ei cum funcționează, la ce folosește, cum se utilizează și să stabilească locul unde va fi păstrată.

Exemple de activități

CENTRUL ,,JOC DE ROL”

Tema ,, De-a doctorul”

Obiective:

O1-să realizeze prin joc munca doctorului;

O2-să recunoască obiectele din trusa medicală;

O3- să mțnuiască corect uneltele puse la dispoziție;

Resurse: trusa medicală, halat alb, bonetă

Metode și procedee:explicația, conversația , demonstrația

Forma de organizare:individual, frontal ,pe grupuri

Sarcina didactică:

-să descrie activitatea pe care o desfășoară doctorul și să recunoască uneltele de lucru ale acestuia

Desfășurarea activității:

La centrul Joc de rol, copiii vor reda prin joc munca doctorului, utilizând materialele puse la dispoziție.Copiii vor învăța cum trebuie să se comporte la medic.

Bibliografie:Curriculum pentru învățământul

CONSTRUCȚII

Centrul ,,Construcții” este marcat de un covor într-o singură culoare pentru a scoate în evidență valoarea construcțiilor, a formelor și culorilor.

Păstrarea materialelor de construcție și a accesoriilor se pot alege diferite posibilități ca: rafturi , etajere pe care vor fi expuse materialele de construcție, în lădițe din material plastic, ușoare, viu colorate, dulapuri, săculețe.Copiii au posibilitatea să sorteze materialele de construcție și să efectueze operații de gândire.

Centrul trebuie dotat cu jucării de tipul: indicatoare de circulație, figurine din plastic reprezentând figuri umane cuburi din plastic, cuburi din lemn de diferite mărimi,truse lego, mijloace de locomoție.

Jocurile de construcție determină copiii să construiască ceea ce văd în mediul apropiat și pot contribui la dezvoltarea îndemânării, a priceperii, a gustului estetic , a dragostei de muncă,a respectului față de oameni și de munca acestora.

Copiii de 3-4 ani nu au formate deprinderi de folosire și de mânuire a materialelor de construcție.Educatoarea este aceea care îl pune pe copil în contact cu materialul, îl învață să-l folosească, să-l sorteze după forme și mărime.

Practica mi-a arătat că în cadrul jocului de construcții se realizează educarea unor relații corecte între copiii de diferite vârste.Prin aceste jocuri copiii socializează, dezvoltă atitudini de prietenie, loialitate și ajutor reciproc.

Acest centru oferă preșcolarilor posibilitatea de a-și dezvolta spiritul de inițiativă ,să formează concepte matematice referitoare la mărime,formă,volum spațiu,măsurare, numărare,ordonare.Devenind membrul unui colectiv de joc , copilul trebuie să-și pună deacord dorințele personale cu acțiunea colegilor săi, trebuie să-și îngrădească impulsul și dorințele spontane, să se autocontroleze, să se supună de bună voie condițiilor de joc.

Dezvoltarea unor însușiri morale cum ar fi :solicitudinea, atașamentul,curajul , solidaritatea de grup , stăpânirea de sine, perseverența, se poate realiza numai sub directa îndrumare a jocului de către educatoare. Educatoarea este aceea care, cu tact și pricepere introduce în colectiv și copilul timid care nu are curajul de a participa la joc și va căuta să-i inspire încredere în forțele proprii, dându-i un rol pe măsura posibilităților lui.

CENTRUL ,,CONSTRUCTII”

Exemple de activități

CENTRUL ,,CONSTRUCȚII”

Tema:,,Căsuța rândunicii”

Obiective:

O1-să selecteze materialele de construcție necesare( polistiren, aracet, bețișoare, acuarele pensoane;

O2-să respecte proiectul ales pentru căsuța rândunicii;

O3-să imbine armonios formele de construcție plană sau în relief;

O4-să manifeste spirit de colaborare în realizarea originală a construcției

Resurse:plăci de polistiren, aracet, bețișoare, acuarele, pensoane

Metode și procedee:conversația ,explicația,instructajul verbal, exercițiul;

Desfășurarea activității:

La Centrul Construcții preșcolarii vor construi din materialele puse la dispoziție căsuța rândunicii.După realizarea lucrării copiii vor picta căsuțele în diferite culori și le vor pune în copacii din curtea grădiniței.

Bibliografie:Revista învățământului preșcolar nr 1-2 /2006

NISIP ȘI APĂ

Centrul ,,Nisip și apă” le oferă copiilor posibilitatea de a explora senzația atingerii nisipului și apei.La acest centru copiii modelează diferite forme din nisip, de aceea el trebuie dotat cu diferite materiale ca: cădițe din plastic, găletușe cu apă,forme diferite din plastic, masa de lucru , planșete, prosoape, mături, forașe, materiale din natură (steluțe de mare,melci, pietricele), lopățele, greble, etc.

Activitatea din acest centru devine interesantă și în anotimpul iarna când apa și nisipul pot fi inlocuite cu zăpada. Copiii o pot modela observând în același timp și fenomenul topirii.

În Centrul ,,Nisip și apă”se pot organiza activități de tipul:

construcții de poduri, castele ,drumuri ,cazemate;

compararea nisipului ud cu cel uscat;

realizarea de picturi din nisip;

experimentează plutirea și scufundarea;

modelează forme de relief ;

dizolva și combină culori;

Educatoarea îndrumă copiii să găsească soluții la diverse probleme, inițiază activități variate pentru a asigura dezvoltarea fizică și cognitivă a acestora.

Pentru ca activitatea desfășurată la acest centru să se desfășoare în bune condiții este important să se stabilească câteva reguli și norme de desfășurare a jocului.În activitatea desfășurată pot fi implicați și părinții.

CENTRUL ,,NISIP SI APA”

Exemple de activități

CENTRUL ,,NISIP ȘI APĂ”

Tema:,,Animăluțe vesele”

Obiective:

O1-să modeleze diferite forme cu ajutorul nisipului kinetic;

O2-să identifice animalele din formele de plastic;

Resurse:forme din animale de diferite mărimi,nisip kinetic,apă, planșete;

Sarcina didactică:

-modelarea și identificarea animalelor din formele de plastic;

Desfășurarea activității:

La acest centru copiii vor modela animale din nisip kinetic.Ei vor trebui să identifice animalele din forme.

Bibliografie:

-Curriculum pentru învățământul preșcolar

JOCURILE DE MIȘCARE

Jocul de mișcare este strâns legat de dinamismul copilăriei și are un rol important în socializarea copilului. Acest tip de joc îl apropie pe copil de înțelegerea vieții, de modul de mișcare al diverselor personaje, iar atunci când sunt însoțite de text și muzică înțelegerea devine mai deplină.

Jocul de mișcare este un joc activ , antrenează întregul organism precum și întreg colectivul de copii.Aceste jocuri ajută la formarea unor calități ca:îndemânarea ,rezistența, precizia mișcărilor, orientarea rapidă și sigură, stăpânirea de sine, comportarea disciplinată.

Ca a mișcărilor executate în comun, jocurile de mișcare prijeluiesc copiilor emoții,bucurii ,satisfacții.În același timp ele îi deprind pe copii să acționeze laolaltă, să depună eforturi comune , să se bucure de succesele colectivului. Ele au un rol deosebit în dezvoltarea sociabilității la copii.

Jocul de mișcare la copiii mici se dezvoltă în sensul încadrării mișcărilor într-un anumit context, reflectând un fragment din viața reală, cel mai frecvent din viața animalelor.De pildă jocurile:,,Pisica și pisoii”, ,,Pisica și păsărelele”, ,,Vulpea și puișorul”, ,,Pisica și șoricelul”, ,,Vrăbiuțele la grăunțe” se constituie pe un conflict arhicunoscut existent între animalele mai mari și cele mai mici, care sunt și mai mici , care sunt și mai iuți și trebuie să se ferească de a fi prinse și mâncate de animalele mai mari.

Jocul ,,Pisica și păsărelele”se desfășoară cu întreaga grupă de copii. Am desenat un cerc mare în mijlocul sălii de sport unde am așezat grăunțele( hârtie colorată). Copiii care erau păsărelele erau așezați într-un colț al sălii de sport.Eu îndeplineam rolul pisicii și stăteam în colțul opus.Am explicat și demonstrat regulile jocului:pisica doarme : copiii la semnalul meu,,păsărelele ciugulesc , alergau în cerc , se ghemuiau și ciuguleau liniștiți. La semnalul ,,miau, miau”trebuia să pornească către cerc.Copiii alergau înapoi la locul de unde au pornit. Au câștigat copiii care au cules mai multe grăunțe (hârtiuțe) și au respectat regulile jocului.

Așa după cum am precizat , jocurile de mișcare , pe lângă rolul important pe care-l au în socializarea copiilor, au un rol important în perfecționarea mișcărilor de bază ale copilului preșcolar mic.

JOCURILE DIDACTICE

Jocurile didactice fac parte atât din activitățile obligatorii cât și cele la liberă alegere. Eficiența acestor jocuri În socializarea copiilor este foarte mare.

Aceste jocuri îmbină armonios sarcinile instructive cu ajutorul elementului educativ.Prin caracteristicile lui (forma atractivă și ritm dinamic, prin regulile variate) contribuie la creșterea puterii de concentrare a atenției asupra temei propuse determină participarea activă a copiilor la joc.

Jocul didactic este mijlocul cel mai eficient care face legătura între joc și învățare.Aceste tipuri de jocuri au o importanță deosebită deoarece presupun folosirea unor procedee care intensifică procesul de adaptare a copilului la viața de colectiv, la lărgirea relațiilor dintre copii prin muncă în grupuri mici, în cadrul activităților cu întreaga grupă, prin stimularea colaborării între copiii unei grupe în rezolvarea sarcinii didactice.Aceste jocuri îl fac pe copil să nu simtă acea barieră între jocul său liber și jocul programat de educatoare. Pe plan moral aceste jocuri contribuie la dezvoltarea sociabilității.

La nivelul jocurilor la preșcolari se realizează o unitate organică a procesului de socializare și cel al vieții sociale.

3.2 Importanța jocurilor și activităților alese în activitatea instructiv-educativă din grădiniță.

Este cunoscută nevoie copilului de a face ceva , de a activa, iar activitatea specifică acestei vârste este jocul , sub influența căruia se formează se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate psihică a copilului.

,,- De ce se joacă copilul?” își pune întrebarea J.Chateau și pe urmă încearcă să răspundă în introducerea cărții. Răspunsuri au dat mulți psihologi și pedagogi dar poate că în cea mai mare măsură răspundea Schiller când afirma: ,,Omul nu este întreg decât atunci când se joacă.”

Jocul este cel care ne poartă în lumea viselor, cu ajutorul lui putem părăsi lumea nevoilor și tehnicilor noastre, această lume interesantă. A nu studia în cursul copilăriei decât creșterea , dezvoltarea funcțiilor, fără a face nici un loc jocului, ar însemna să neglijăm această activitate prin care copilul se modelează.

Este suficient de amintit concentrarea copilului prins de joc, ca și gravitatea cu care el urmărește respectarea unei reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga, pentru a înțelege că în viața copilului jocul este un fapt esențial.

Pentru copiii preșcolari jocurile nu sunt însă distracții, pentru că ocupă un loc central în viața lor, uneori se pare că alte ocupații îl distrag de la ceea ce este pentru el cel mai important –jocul.

Jocul constituie forma de activitate prin care copilul își îmbogățește experiența ,își manifestă independența și spiritul de independență.

În grădiniță, cunoscând rolul mare pe care îl are jocul în integrarea și socializarea copilului am avut în vedere următoarele:

În perioada de ,,acomodare,, a copiilor nou veniți să fie planificate în programul zilei cât mai multe și atractive jocuri;

Să fie asigurat un spațiu de joc liber în sala de grupă;

Îmbogățirea materialului cu noi sortimente din natură , deșeuri de toate felurile, truse din comerț;

Preocuparea ca modul de prezentare a materialului , varietatea lui să constituie mijloc prin care să se sugereze forma de joc;

Jocurile planificate în cursul semestrului să fie în concordanță cu tematica activităților comune, dând posibilitatea copiilor să-și aleagă în fiecare zi materialul necesar, forma preferată, având în vedere și desfășurarea unei munci individuale și diferențiate;

Preocuparea educatoarei de a fi prezentă în mod activ , printr-o alternare justă a jocurilor, să îndrume întreaga grupă, sau să se alăture grupului sau copilului care are nevoie de ajutor;

Să urmărească educarea cooperării active a tuturor copiilor din grupă.

Cunoscându-se conținutul programei s-a stabilit ca în prima parte a programului zilnic să fie folosite forme variate de jocuri care pregătesc activitățile de cunoaștere despre om și natură , matematică, dezvoltarea vorbirii, etc.

De exemplu. Prin jocurile exerciții ,,Ghicește ce ai gustat?”, sau ,,Ce gust are?”sau pregătit jocurile didactice din partea a doua ,,De-a alimentara ”, ,,Atenție la ce cumperi,,.

Timpul destinat jocului contribuie la antrenarea copiilor pentru exersarea unor deprinderi , deoarece în cadrul activităților comune nu pot participa activ toți copii din grupă.

De exemplu în cadrul unei activități de povestire nu toți copiii sunt solicitați să redea conținutul povestirii, însă prin jocul Răspunde repede și bine” copiii au o participare mai intensă în exercițiile de vorbire.

Jocurile și activitățile alese ne oferă posibilitatea să verificăm și să concluzionăm asupra muncii depuse cu copiii, iar copiilor le oferă posibilitatea de a aplica în practică în mod independent ceea ce si-au însușit în activitățile comune și de a-si completa și consolida priceperile și deprinderile formate.

De aceea de multe ori am organizat jocuri în perioada de după-amiază cu scopul de a continua și completa munca începută în activitățile de dimineață.

Jocurile de creație, atât cele cu subiecte din viața cotidiană, cât și cele cu subiecte din povestiri și basme, le-am organizat pentru a cunoaște dezvoltarea sociabilității copiilor, înțelegerea relațiilor dintre om și obiecte , puterea de reproducere a aspectelor percepute din viața socială sau a celor auzite prin intermediul poveștilor,CD-urilor cu povești ,etc.

Atenția am îndreptat-o spre îmbogățirea conținutului acestora , prin asigurarea materialului corespunzător sarcinilor propuse, dar și prin valorificarea existenței cognitive acumulate în cadrul activităților comune și din cadrul mediului social.

În grădiniță este o necesitate ca jocurile , activitățile alese să fie organizate pe grupuri mici de copii, deoarece acest lucru dă posibilitatea de cunoaștere, de tratare diferențiată și individuală a copiilor , atât a celor care dovedesc anumite abilități , cțt și a celor care prezintă rămâneri în urmă, timiditate , ritm de lucru scăzut.

De exemplu prin jocurile –exercițiu de recunoaștere a cifrelor, de rezolvare a problemelor ilustrate, de separare a jucăriilor după un anumit criteriu, am verificat cunoștințele însușite și cunoștințele matematice.

Jocurile cu jetoane reprezentând aspecte din cele patru anotimpuri, despre mijloacele de locomoție , meserii , plante ,animale, obiecte de uz personal le-am folosit solicitând copiii să grupeze după criteriile pe care le-am enunțat, în cadrul activităților contribuind astfel la formarea noțiunilor de gen.

Repetarea jocurilor distractive, muzicale ,etc.își aduc aportul la consolidarea cunoștințelor dobândite în cadrul celorlalte activități.

Numai în situația în care se creează și se menține permanent climatul de joc- oricum ar fi el privit , ca modalitate de acțiune, ca principiu al acțiunii eficiente, ca procedeu tehnic cu grade sporite de specialitate și reușită în anumite situații date ale acțiunii- este posibilă optimizarea reală a acțiunilor educative întreprinse cu copiii preșcolari, formarea și dezvoltarea armonioasă a personalității acestora.

Pentru a-i spori eficiența , jocul trebuie apreciat ca bază a conceperii întrgii activități instructiv educative. Privit prin această prismă jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare , ca procedeu metodic de realizare a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de învățămțnt și ca formă de organizare a activității de cunoaștere și de dezvoltare a proceselor psiho-fizice pe toate planurile.

Jocul copiilor reflectă criteriile adulților de apreciere morală.Copiii observă în viața de zi cu zi diferite atitudini ale adulților cum ar fi:cei mari îi ajută pe cei mici ,apără pe cei nedreptățiți, condamnă pe cei care mint ,fură, sunt leneși și apreciază pe cei cumpătați, politicoși, drepți. Toate aceste atitudini pe care copilul le-a observat la adulți se vor găsi oglindite în jocurile lor. ,,De-a șantierul de construcții”, ,,De-a medicul și pacienții”, ,,De-a polițistul , pietonii și șoferii”.Deseori copiii intră în conflict în timpul jocului. Copiii care perturbă relațiile interpersonale ale participanților la joc sunt de regulă dezaprobați și reclamați că au încălcat o anume morală. Prin această atitudine ei își manifestă dorința de a restabili intre participanții la joc relațiile social morale perturbate. Copilului i se propune și el ajunge să accepte, reguli de conduită, pentru a începe să le înțeleagă sensul și importanța , el însuși proclamând o serie de reguli pentru a-și organiza mai bine jocul.

Caracteristic copilului de vârstă preșcolară este și cazul în care copilul cunoaște normele și regulile morale știe ce e bine sau rău, permis sau nepermis, face deosebirea între atitudinea disciplinată și călcarea disciplinei și cu toate acestea nu respectă cerințele morale în comportarea sa.Nu rare sunt cazurile întâlnite în munca cu preșcolarii când în activitatea și conduita copilului apare această neconcordanță între morală și faptă, același copil care în cadrul organizat arată cum este bine și frumos să procedeze în anumite situații ,în pauză, în jocurile libere se comportă tocmai contrariu. Lipsa de eficacitate a ideiilor se datorează faptului că nu s-a realizat alianța dintre aceasa și factorul afectiv.O altă explicație a acestui fenomen este și insuficiența exersare, sub supravegherea adulților,în acțiuni care să presupună relizarea normelor și regulilor cunoscute. De fapt copilul preșcolar este chemat să realizeze un act moral complex. El este pus în situația ca de fiecare dată să discearnă sensul moral al situației,să găsească cerința morală corespunzătoare și conduită adecvată a acestei situații.

3.3 Contribuția jocului și activităților alese la procesul de socializare

Izvorât din trebuințele interne, mereu crescânde ale copilului,expresie a interiorizării lumii înconjurătoare, jocul este considerat o,,spontaneitate originală”prin acțiunea pe care o desfășoară generatoare de distracție și de reconfortare, de sentimente de plăcere și de bucurie.

Cu sprijinul spontaneității jocul necesită,, o armonie naturală între cerințele situației de joc și aptitudinile celor care se joacă”.

Încorporate în activitatea didactică, elementele de joc imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduc varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie și de bucurie , de divertisment și destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii.

Restabilind un echilibru în activitatea copiilor, jocul fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, furnizează o motivație secundară dar stimulatorie, o prezență indispensabilă în ritmul vieții copilului.

Jocul dezvoltă toate laturile personalității, a capacităților intelectuale ,a calităților morale ,etc.Prin joc toate aceste însușiri se modelează în unitatea și interacțiunea lor . Pe de o parte , de bogăția de idei a jocului , de puterea atracției pe care o exercită aceste idei depinde forța emoției, a efortului intelectual și de voință, spiritul de organizare al fiecăruia dintre participanții la joc , iar pe cealaltă parte desfășurarea cu succes a jocului nu ar fi posibilă fără o bună organizare din partea educatoarei grupei de copii.

Prin joc, copiilor le formulăm sarcini mai complexe , introducem norme de comportament mult mai dificile , decât în timpul activităților comune.

Caracterul atractiv al jocului , bogăția sa emoțională, mobilizează forțele copilului, îl determină să stăruie în atingerea scopului. Jocul constituie ocupația naturală și spontană a copilului în primii ani de viață, mai ales la vârsta preșcolară.La oricare oră din zi , copilul se joacă în variate feluri , cu interes și concentrare , cu mare bucurie chiar când se joacă cu mijloace improvizate , fără a se lăsa distras de ceea ce se desfășoară în jurul lui .

,,Viața adultului este definită prin ocupațiile profesionale:aceea a copilului este determinată de joc”(M.Taiban,M.Gheorghian, pag 44).

După modul în care copilul se încadrează în activitatea de joc ne dăm seama dacă copilul este inventiv sau activ la joc, dacă poate sau nu găsi soluții noi, ingenioase, dacă dispune de logică în idei, coerență în rolul ce și l-a asumat.

Prin joc, copilul își lărgește și își îmbogățește sfera cognitivă, își conturează interesele, se îndreaptă spre o activitate socio-profesională, sporind afectivitatea și câmpul acțional, fantezia și investigația.

Pentru ca funcțiile formative ale jocului să-și găsească aplicativitatea în grădiniță este necesar ca educatoarea să cunoască realitatea psihologică a fiecărui copil, precum și cele legate de dezvoltare a vieții sale interioare,în vederea asigurării condițiilor optime pentru declanșarea forțelor interne.

Jocul este ,,calea magistrală ” a socializării, dezvoltă relații complexe între copii, dar în același timp exprimă și traduce unele particularități psihice specifice vârstei , facilitează achiziții de experiența privind relațiile sociale.

Nicăieri ,ca în joc nu se vădesc așa de mult și așa de clar regulile de comportare civilizată, actualizate și apropiate de viața copilului, influențele educative exercitate, influențele ce i-au format gusturile ,preferințele, modalitățile de a acționa, de a simți.

Copilul redă cu fidelitate ceea ce la impresionat , l-a umilit , reflectă conduita celor din jurul său, medul profesional al educatorilor, trăsăturile lor specifice.

Jocul angajează toate resursele cognitive și afective ale copilului de vârstă preșcolară.Jocurile fiind foarte variate din punctul de vedere al caracterului lor , al conținutului și al structurii,sau făcut mai multe încercări de clasificare a lor de către nenumărați psihologi și pedagogi . În clasificarea jocului putem să ne orientăm după diferite criterii:

după numărul de participanți la joc -individuale

– colective;

b) după principiul dezvoltării – intelectuale

– fizice;

c) după poziția copilului în timpul jocului – de mișcare

– sedentare;

Clasificarea după astfel de criterii nu corespunde întocmai deoarece nu ține seama de esența jocurilor ,de regulile pe care copilul trebuie să le respecte, reguli care exercită o importantă influență educativă.În funcție de acest criteriu , pedagogia preșcolară științifică a clasificat jocurile în trei categorii:

Jocuri de creație

Jocuri didactice

Jocuri de mișcare

Jocurile specifice copiilor sunt acelea care reflectă propria lor experiență de viață, jocuri cunoscute sub denumirea de jocuri de imitație , jocuri simbolice,jocuri de ficțiune, jocuri de creație ,etc.Aceste jocuri , indiferent de numele pe care-l poartă, sunt nu numai primele jocuri propriu-zise apărute în viața copiilor ci și cele mai răspândite și mai diversificate sub aspectul conținutului pe care îl reflectă.

Jocurile nespecifice preșcolarilor sunt acelea care reflectă preocupările factorilor educativi de a le îmbogăți copiilor repertoriul ludic , jocuri cunoscute sub denumiri diferite: jocuri cu reguli, jocuri cu roluri și reguli date, jocuri învățate, iar în funcție de direcția predominant formativă, dar mai puțin frecvente sunt:jocurile didactice, jocurile de mișcare și jocurile hazlii( distractive).

În joc , copilul desfășoară o activitate prin care se conturează reflecșia viitorului cetățean, el este atras de adult și are o mare capacitate de imitație.În cadrul jocului copilul își caută unul sau mai mulți tovarăși de joacă, în felul acesta copilul învață, se autoconduce, își exersează facultățile mintale,se depride să coopereze cu alți copii, câștigă încrederea în sine, dezvoltă conflictul între ceea ce dorește și ceea ce poate,transfigurând mintal realitatea prin asumarea rolurilor și atribuirea imaginară a funcțiilor dorite unor obiecte aduse în joc.

De exemplu, în jocul ,,De-a călătoria” copilul își anjează scăunelele ca în mașină dând forma de autobuz, apoi șoferul substituie volanul printr-un cerc de plasric, alți copii sunt călători, iar în timpul călătoriei stabilesc relații între ei votbesc politicos, folosind formile de politețe.Copiii își găsesc tovarăși de joacă nu numai din grupele lor ci chiar din grupele învecinate.

Astfel de jocuri mai sunt :,,De-a trenul”, ,,De-a magazinul”, ,,De-a magazinul”.

Folosind aceste jocuri , între copii se stabilesc relații de cooperare, de întrajutorare, contribuind la dezvoltarea personalității.

Deoarece cei mai mici au particularități distincte, am căutat să-i antrenez mai întâi în jocul copiilor mari din grupă.

Acest lucru îi ajută mult pe copiii mai mari , deoarece ei și-ai asumat în mod direct impresiile cu privire la conduita în joc , la relațiile ce se stabilesc între copii în cadrul jocului , a îndeplinirii rolului.

Pentru cei mari jocul a avut o valoare aparte , deoarece în acest joc ei au avut prin rolul asumat o importanță deosebită; ei le arătau celor mici cum trebuie să se joace , erau conducători , apărători ai celor mici.Unul dintre jocurile des folosite , organizat între grupa mică și grupa mare este jocul ,,De-a grădinița”.

Copiii mari îndeplinesc rolurile de educatoare , asistente, doctorițe, bucătărese, ,,mame” cum le spun ei, reflectând fidel modelele concrete din experiența de viață. Celor mici li se atribuie rolul de copii, fiind tratați ca atare, supunându-se și acționând cu pricepere în rolurile ce le revin.Valoarea jocului constă în faptul că li se formează deprinderile de cooperare, de a vorbi politicos , de a-i ajuta pe cei mici. În jocurile lor copiii sunt puși în situația de a-și alege parteneri de joacă, de a stabili relații corecte cu ei, de a se ajuta, devenind adtfel mai sociabili și ajutând și pe cei mici sau cei noi să se integreze ușor.

O mare pondere în realizarea cu succes a jocului o are și trăirea afectivă. Valențele afective ale jocului sunt deodebit de puternice- copilul învață în joc să trăiască o atitudine pozitivă, un atașament sincer, fără rezervare, față de ceea se este bun și frumos și dimpotrivă,o atitudine negativă, nereținută adesea, față de ceea ce este urât și rău.

În acest fel se explică atitudinea copiilor la alegerea în joc a rolurilor pozitive și reacția de respingere a rolurilor negative.În acest sens jocurile de creație au o importanță deosebită, ele generând emoții și sentimente morale.

Impresiile copilului din lumea înconjurătoare, prelucrate în joc, au adânci rezonanțe afective.Prin îndeplinirea unui rol, copilul se identifică cu personajul respectiv, trăiește sincer rolul,simte puternic ceea ce întruchipează.Rolul pe care copilul îl îndeplinește în joc , afectează , influiențează gama trăirilor afective.

De exemplu rolul ,,educatoarei” îi cere să manifeste ,,răbdare și blândețe”, rolul ,,mamei”îl face să exprime grija , duioșia, trandețea etc.

În jocurile de creație dezvoltăm la copii sentimente de tovărășie și prietenie, de solicitudine și ajutor reciproc, simțul de răspundere, etc.

De exemplu ,,Ridichea uriașă”îl face pe copil să înțeleagă mai bine valoarea acțiunilor întreprinse în colectiv a eforturilor comune ,orientate în direcția înlăturării obstacolelor pentru obținerea aceluiași scop.

Se poate afirma despre jocurile de creație că reprezintă o formă specifică a vieții în colectiv a copiilor.Prin jocurile de creație în colectiv se educă calitățile morale ale personalității, ele ajută la educarea unui colectiv bine închrgat.

În timpul jocului de creație între copii se încheagă relații de prietenie și tovărășie.Acest lucru depinde foarte mult și de influiența educatoarei și de modul cum va organiza jocul.Prin conținutul lor jocurile de creație reflectă mediul de viață al copilului. Jocul cu subiect exprimă dorința copilului de a participa la viața și activitatea adultului .

Prin jocul,,De-a magazinul” mi-am propus să consolidez deprinderile de comportare civilizată, copiii să folosească formele de politețe atunci când fac cumpărături.

Atitudinea copilului este categorică și directă ceea ce demonstrează că jocul și activitățile alese ale copilului,deși este mic, este o lecție practică de bună purtare, îl învață limitele și ipostazele în care se respectă anumite norme de conduită.

Jocul în care totul este plăsmuit de copil și rolul principal îl are copilul este jocul de construcție. Pentru acest joc copilul găsește material foarte bogat cu care construiește sub îndrumarea educatoarei.Materialul de construcție are un rol important în jocurile copilului.El ajută pe copil în dezvoltarea intuiției în construcție, îl obișnuiește cu deprinderi de mânuire a diferitelor obiecte , îl ajută să cunoască mai ușor formele , dimensiunile, greutățile, dă posibilitatea copilului să efectueze diferite construcții.În fiecare realizare copilul participă creator chiar dacă jocul de construcție este cu temă dată de educatoare.Am observat preocuparea copiilor de a reda în construcțiile lor libere diversele lucruri observate și învățate.Dacă la început jocul are un caracter individual, după depășirea etapei de familiarizare cu acest joc apare acțiunea de constituire în grupuri mici și apoi în grupuri din ce în ce mai mari.

Jocul de mișcare este strâns legat de dinamismul copilăriei și are un rol important în socializarea copilului.Acest tip de joc îl apropie pe copil de înțelegerea vieții, modul de mișcare al diverselor personaje , iar atunci când sunt însoțite de text și muzică înțelegerea devine mai deplină.

Jocul de mișcare este un joc activ , antrenează întregul organism precum și întregul colectiv de copii.Aceste jocuri ajută la formarea unor calități ca: îndemânarea, rezistența, precizia mișcărilor, orientarea rapidă și sigură, stăpânirea de sine, comportarea disciplinată.

3.4 Contribuția și rolul socializator al familiei în dezvoltarea și educarea copilului preșcolar

Sociologia familiei analizează rolul social al acestei organizații pro-om.

Sociologia educației este interesată de rolul educativ al familiei, de contribuția educației realizate în familie la socializarea copilului și a membrilor săi adulți (litaratura de specialitate se oprește, din păcate, la influența familiei asupra membrilor copii).

Considerăm ca valabilă următoarea accepțiune: familia reprezintă organizația ai cărei membri sunt părinții legați prin căsătoriei și copiii lor naturali sau adoptivi necăsătoriți.

Sociologia și sociologia familiei insistă asupra funcției socializatoare a familiei. ,,Familia – scrie N. Goodman – este factor nu numai pentru reproducerea biologică, ci și pentru reproducerea socială (socializarea). Prin familie, societatea își reproduce, cu o continuitate rezonabilă, moștenirea socială și culturală.” (Goodman, p.250. Părinții nu mai pot satisface nevoile de cunoaștere ale copiilor, preocupările profesionale îi împiedică să fie mult timp împreună cu copiii lor și împreună, ca soț și soție. În acest fel, timpul destinat realizării socializării se diminuează continuu, iar membrii familiei pierd sau nu dobândesc rațiunea necesității sociale a familiei și în ceea ce privește socializarea (dar nu numai).

Atunci când luâm în considerare familia ,,standard”, aceea care îndeplinește în totalitate rațiunea ființării sale ca organizație socială, drept celulă de bază a societății, avem în vedere următoarele direcții de realizare a socializării (de formare a eului social) care-i stau în putere (Stănciulescu, 1998, pp. 59-89):

– transmiterea valorilor și atitudinilor (ethos pedagogic). Fiecare familie se călăuzește, își organizează ți își desfășoară viața în raport cu un set axiologic și atitudinal, set ce se oferă fiecărui membru ca element de continuitate al familiei, ca bază a existenței sale. Copiii învață de la părinți cum să se comporte, la ce valori să adere, atitudinile acceptate social față de sine, față de alții și față de muncă;

– transmiterea cunoștințelor și abilităților profesionale (contribuția la constituirea identității profesionale). Familia exercită un rol important în orientarea copiilor spre meserii, spre profesii. Acolo unde orientarea școlară și profesională realizată de organizații specializate este puțin dezvoltată, familia deține rolul decisiv. Mai mult, sunt situații – ca în meseriile preponderent manuale, artizanale, ,,de familie” – în care familia oferă toate cunoștințele și abilitățile necesare. Dovedită (prin concurență) ca incompletă, această socializare anticipativă este întregită prin contribuția școlii;

– transmiterea conduitelor domestice și rolurile de sex și vârstă. Familia își conservă un anumit spațiu al existenței sale în care conduitele membrilor sunt legate de dotările domestice ale locuinței, de stilurile de consum și e viață, de pregătirea hranei și de modul de îngrijire și creștere a copiilor. Toate acestea, prin exersare repetată, devin proprii membrilor familiei, constituind ansamblul conduitelor domestice. În oferta pe care o fac către copii, părinții țin seama de sexul și vârsta lor. Sarcinile domestice (cumpărături, îngrijirea casei, preparatul mâncării, grija față de cei mai mici) sunt repartizate diferit, iar trăsăturile de personalitate (curajul, rușinea, agresivitatea, independența) sunt clar încurajate sau descurajate pe sexe. În acest fel, familia contribuie decisiv la interiorizarea de către copii a rolurilor de sex și vârstă, consolidate apoi în școli și în grupul de prieteni. Teama, în special a băieților, că se produce, încet, dar sigur, dacă nu o inversare, cel puțin o părăsire de către fete a unor conduite domestice tradiționale (spălatul vaselor, al hainelor, gătitul hranei, îngrijirea copiilor) are un sâmbure de adevăr. Studii profunde semnalează însă că și familiile caracterizate prin atitudine excesiv de liberală a părinților nu pot contribui la schimbarea totală a modelului tradițional datorită forței cu care acționează anturajul (fetele care părăsesc modelul tradițional își găsesc cu mai mare greutate partener pentru a întemeia o familie);

– transmiterea limbajului. Familia este cea dintâi care contribuie la formarea limbajului oral (uneori și scris) al copilului. Calitatea limbajului însușit este dependentă de calitatea limbajului folosit în familie de către părinți, între ei și între ei și copii, caracterul și profunzimea sa desemnând ceea ce Bernstein numește ,,cod socio-lingvistic”. Sintagma exprimă impunerile lingvistice ale structurii sociale din care face parte copilul, iar prin însușirea codului își consolidează și își modelează identitatea socială. Cu cât copilul are acces la mai multe coduri socio-lingvistice, cu cât el poate fi autorul unor conduite sociale și intelectuale distincte calitativ;

– transmiterea/alocarea statutelor sociale. Familia are tendința să conserve sau să sporească statutul social propriu. Traiectoriile profesionale pe care le urmează copiii sunt dependente nu numai de voința părinților sau de o constantă semnalată de sociologii preocupați de această problemă, ci și de suportul (material și spiritual) pe care părinții sunt în măsură să-l ofere.

Forța socializatoare ,,standard” este împlinită în proporții diferite de fiecare familie, în raport cu resursele proprii de care dispune, ceea ce ne permite să vorbim despre pluralismul capacității socializatoare a familiei. Trebuie să observăm că socializarea prin familie nu se realizează numai ,,de sus în jos”, ci și ,,de jos în sus”, adică nu este unidirecționată, ci bidirecționată. Dacă în familie primitivă socializarea însemna, în exclusivitate, preluarea de către copii a modelului social atitudinal al părinților, în familia epocii moderne industriale, în care bunicii de regulă lipsesc, adaptarea reciprocă între părinți și copii este componenta cea mai importantă. Rememorând valorile care fundamentează familia în etapa a doua a devenirii sale, observăm că valoarea supremă este ,,cooperarea”, ceea ce sugerează rolul comun al părinților și al copiilor, ieșirea din obediență, atribuită exclusiv copiilor, și din autoritate, atribuită exclusiv părinților. Familia actuală are drept caracteristică esențială faptul că socializarea pe care o realizează nu continuă și nu copiază modele trecute, ci este orientată spre viitor, ceea ce înseamnă că noua generație reprezintă segmentul principal al socializării.

CAPITOLUL IV –DEZVOLTAREA SOCIABILITĂȚII LA COPII PREȘCOLARI CERCETARE

4.1.Argument
4.2. Obiectivele cercetării .
4.3. Ipoteza cercetării .
4.4. Variabilele cercetării .
4.5. Eșantionul cercetării
46. Metodologia cercetării .

4.7. Concluziile cercetării.

4.1.Argument

În capitolele anterioare ,am scos în evidență aspectele teoretice privind sociabilitatea:conceptul de sociabilitate, teorii ale sociabilității, apoi diferite modalități de stimulare a sociabilității prin conținutul activităților liber alese din grădiniță.Ceea ce am prezentat în capitolele anterioare despre sociabilitatea copiilor preșcolari vor fi puse în practică cu ajutorul părții experimentale în care voi investiga :integrarea și adaptarea preșcolarilui în mediul grădiniței.

Am ales ca prin diferite activități și jocuri să fac ca integrarea copiilor să fie mai ușoară.

Jocul le dă șansa de a avea un rolul principal , de a se debarasa de emoții ,de inhibiții, de a-și face noi prieteni , copilul adaptându-se noilor cerințe ale societății

Procesul de socializare necesită realizarea unor activități al căror conținut să exemplifice diferite aspecte prin care preșcolarul își însușește normele elementare de conviețuire socială și de receptibilitate la sociabilitate.

Pentru aceasta este important să se aibă în vedere:

-factorii principali ai afirmării și dezvoltării sociabilității;

-climatul psiho-educațional stimulativ;

-strategia didactică specifică stimulării sociabilității;

4.2 Obiectivele cercetării

-identificarea și importanța rolului socializator pe care il are grădinița asupra copilului;

-prezentarea desfășurării activităților și implicarea educatoarei în socializarea copiilor;

-identificarea copiilor cu dificultăți de relaționare;

-identificarea cauzelor de respingere sau ignorare a unor copii din grup;

-eliminarea comportamentelor negative prin diferite activități;

-crearea unor activități cu rol socializator pentru îmbunătățirea socializării copiilor;

4.3 Ipoteza cercetării

Utilizarea jocurilor și activităților alese facilitează și influiențează gradul de socializare al copiilor.

4.4 Variabilele cercetării

a)Variabila independentă:

-deprinderile și performanțele comportamentale ale copiilor.

– jocurile alese ca activități care favorizează socializarea preșcolarilor;

b)Variabila dependentă

– integrarea cu succes a copiilor în viața socială;

– modalități de socializare a copiilor prin activitățile alese;

4.5. Eșantionul cercetării

Eșantionul cercetării a fost realizat pe un număr de 74 de copii , din care 24 de preșcolari de grupă mică , 25 de preșcolari de grupă mijlocie și 25 de preșcolari de grupă mare în prima etapă de adaptare, fapt ce a pus în evidență receptivitatea la sociabilitate manifestate prin conduitele adaptative din prima zi de grădiniță.

Cercetarea a cuprins studiul comportamentelor copiilor timp de 10 săptămâni, câte două zile săptămână.

4.6.Metodologia de cercetare

a) Etapa preexperimentală, , etapă cu caracter constatativ sau pretest

În această etapă am utilizat metoda experimentului psihopedagogic și metoda observației.

Metoda observației mi-a permis să urmăresc conduitele adaptative ale copiilor în prima zi de grădiniță prin observarea directă și indirectă.

Astfel pentru prima zi de grădiniță am identificat șase feluri de adaptări:

Adaptarea foarte bună (la nivel maxim de adaptare) care se caracterizează prin: despărțirea fără ezitare de persoana care a însoțit copilul la grădiniță; prin manifestarea curiozității active și a conduitei relaxate și prin stabilirea rapidă de relații cu copiii și cu educatoarea.

Tabelul nr.1

Adaptarea bună ,asemănătoare cu cea foarte bună, în care copilul se desparte fără ezitări de persoana care l-a însoțit , stabilește relații relativ repede cu educatoarea, dar cu copiii, mai selective și restrânse ( numai cu cei cunoscuți).Se întâlnesc cu copiii,din această grupă atitudini de expetativă mai mult decât de investigare , relatate, active.

Tabel nr 2

Adaptare intermitent tensionată care se manifestă prin nervozitate și reticențe. Reținerea de mână în prima zi și arcosaj latent la persoana cu care a venit la grădiniță, nesiguranță, dispoziție alternantă cu izbucniri ce curiozitate față de alți copii și față de jucăriile aflate în cameră.

Tabel nr 3

Atutudine continuu tensionată cu nervozitate de fond , manifestată inițial prin reținerea insistentă a mâinii persoanei însoțitoare la venire, stabilirea de relații sporadice cu educatoarea și cu ceilalți copii, în limitele solicitărilor de către aceștia .

Tabel 4

Atitudine grea se manifestă prin refuzul copiilor de a se despărți de persoana însoțitoare, refuzul cvasi-total de a stabili relații verbale ( mutism, inhibiție) blocarea curiozității și a investigației dispoziție tensionată și reținută.

Tabel 5

Atitudine de neadaptare radicală cu refuz activ al copilului de a se despărți de persoana însoțitoare,negativism , uneori cu disperare

Tabel 6

Cele șase modalități de adaptare au apărut cu diferite frecvențe la preșcolarii de vârste diferite, în prima zi de grădiniță.

Intrarea în grădiniță este pentru copilul preșcolar un eveniment social important.Procesul adaptării la noua situație nu este foarte ușor.Pentru a face mai ușoară acomodarea copilului cu mediul grădiniței , educatoarea trebuie să caute să reducă tensiunea care este primul fenomen ce se produce, generat de efortul stocăriide către copil a unei cantități excesive de informații noi , între persoanele care le vede pentru prima dată deoarece, în grupul din grădiniță pot să fie și copii cunoscuți din același bloc sau din vecini.

Educatoarea trebuie să cunoască fiecare copil, modul lui de comportare reală pentru a ști să stabilească corect relația educator –copil, copil- educator.O importanță deosebită o are mediul în care aceștia trăiesc și se dezvoltă, capacitatea mediului de a-i influența, sensul stabilirii unor relații de afecțiune reciprocă , colaborare, conlucrare , înțelegere.

Aceste relații nu se stabilesc la întâmplare ci sunt dirijate și influiențate în timpul activităților . Realizarea corectă a relațiilor între copil și educator, are o influență foarte mare în procesul de adaptare a copilului în viața colectivului din care face parte, la integrarea lui în viața socială.

Centralizator tabel privind adaptarea copiilor preșcolari în prima zi de grădiniță

Din tabelul și histograma centralizatoare privind adaptarea copiilor preșcolari în prima zi de gtădiniță , se observă că există o creștere evidentă a adaptării foarte bune și bune de la preșcolarii mici spre cei mari.Copiii cu adaptare foarte bună și bună au o sociabilitate dezvoltată. Cei mai mulți provin din familii ce fac parte din clasa mijlocie.Sunt obișnuiți de mici să se joace în grup, întrucât locuiesc în zone mai des populate.Ei sunt obișnuiți să se joace în parcuri care constituie zone cu o mai bună securizare și mai aerisite. Supravegherea acestora este în general, permisivă și disscret tolerantă.În schimb ,copiii cu reticiențe de diferite tipuri și îndeosebi cei cu reticiențe mari în prima zi de grădiniță (mai ales cei agresivi la solicitarea de adaptare) sunt în descreștere de la grupa mică la cea mare( 4 în grupa mică, 2 în grupa mijlocie, și 1 cu adaptare grea , dar nu agresivă, în grupa mare). În general , copiii din aceste grupe au o sociabilitate mai puțin dezvoltată, și de cele mai multe ori sunt copii unici în familie.Chiar dacă provin di grupa mijlocie în cele mai multe cazuri, sunt marcați de părinți reticienți, excesiv de grijulii pentru a nu li se contamina copiii, ori ei înșiși mai puțin sociabili,mai rezervați , mai reticienți și mai severi.

b)Etapa experimentală

În această etapă am urmărit evoluția adaptării cu mediul grădiniței a copiilor preșcolari din grupa mică,mijlocie și mare în următoarele 9 săptămâni prin însușirea normelor elementare de conviețuire socială realizată cu ajutorul jocurile și activitățile alese.

Importanța, utilitatea și chiar necesitatea educației morale este în strânsă legătură, cu dezvoltarea sociabilității copilului, adică a capacității lui de a se orienta spre o persoană sau alta, de a stabili relații socio-afective în cadrul colectivității, de a aprecia propriile acțiuni sau pe ale altora.

Întreaga muncă pe care educatoarele o desfășoară cu acești copii chiar de la venirea lor în grădiniță urmăresc să formeze copilul pentru colectivitate.Acest lucru înseamnă de fapt asigurarea procesului de socializare, înseamnă introducerea lui în viață.

În etapa experimentală am desfășurat o activitate diferită față de cea preexperimentală pentru a demonstra eficiența utilizării jocurilor și activităților alese în socializarea copiilor preșcolari.

Prin acest experiment am încercat să îndeplinesc toate condițiile necesare,introducând modificari și creând situații noi , pentru a fi verificată ipoteza de la care am plecat în cadrul cercetării.

Astfel, am urmărit utilizarea cât mai frecventă a jocurilor și activităților alese pentru a reuși o adaptare cât mai bună a copiilor preșcolari in mediul grădiniței.

Relația educator – copil este esențială, trebuințele de securitare afectivă, comunicare,apartenență, dragoste și înțelegere se satisfac prin aceste relații de acceptare reciprocă.Cunoscând importanța deosebită a raporturilor interpersonale ale copiilor de aceeași vârstă pentru evoluția optimă a preșcolarilor am încercat să depistez acele motive care stau la baza tendinței fiecăruia spre comunicare cu ceilalți, aprecierile după care se orientează în atitudinea față de ceilalți copii.Fiecare copil are modul propriu de a se manifesta în domeniul comunicării interpersonale (copil –copil) și am considerat important să depistez la timp pe acei care au dificultăți în stabilirea și menținerea unor relații de grupă. Am acordat o atenție deosebită atât copiilor nestăpâniți, agresivi, care deranjau la clasă, dar și celor care deși retrași simțeau nevoia să se apropie de ceilalți dar, existau diferite cauze care îi împiedicau să facă acest lucru.

Am considerat că jocurile și activitățile alese prin caracterul lor profund social, prin atractivitatea sa creează cele mai variate posibilități pentru întărirea relațiilor de colectiv(a relației copil-copil, copil-grup), prin îmbinarea și armonizarea acțiunilor individuale, cu cele colective.

În prima etapă a cercetării experimentale am urmărit adaptarea copiilor preșcolari prin jocurile și activitățile alese. Am aplicat diferite jocuri pentru o mai bună socialozare a copiilor:jocuri de rol (,, De-a mama” , ,,De-a medicul”etc), dramatizări (,,De-a Scufița roșie”, ,,De-a capra cu trei iezi , etc.),jocuri de mișcare (,,Broscuțele sar în lac”, ,,Lupul și vânătorul” etc), jocuri distractive ( „De-a cai și călăreții”, ,,Prindem fluturii”etc), jocuri de masă, jocuri de construcții, etc.

Prin jocurile aplicate în următoarele săptămâni am putut observa o creștere a adaptabilității copiilor preșcolari, după cum urmează:

Adaptare bună

Se observă o creștere a adaptării copilului fază în care copilul se desparte fără ezitări de persoana care l-a însoțit și stabilește relații relativ ușoare cu educatoarea.

Adaptare tensionată

Adaptarea tensionată este manifestată mai puțin , reținerea de mână din prima zi și arcosaj latent la persoana cu care a venit la grădiniță nu mai este atât de tensionată , copilul renunțând mai ușor la acea persoană.

Adaptare grea

Adaptarea grea a copiilor a scăzut semnificativ pe parcursul acestor săptămâni, copiii adaptându-se cu mediul grădiniței

Centralizator tabel privind adaptarea copiilor preșcolari în celelelte săptămâni cuprinse în cercetare

Pe parcursul celor 9 săptămâni au reieșit câteva aspecte interesante referitor la socializarea lor.Astfel , în tabelul centralizator am prezentat formele de evoluție în timp a adaptabilității copiilor incluși în cercetare.În general, unii dintre cei slsb adaptabili la început, din grupa mică, s-au integrat relativ în grupă după circa 9 săptămâni . Cei din grupa mijlocie au avut de asemenea o plajă de modificare a socializării crescând considerabil în următoarele săptămâni..Cei di grupa mare s-au adaptat, majoritatea , în prima săptămână.

Histogramele au pus în evidență aportul foarte mare al grădiniței în educarea sociabilizării copiilor preșcolari .Un fapt interesant l-a constituit observarea constituirii în cadrul grupelor de copii, chiar la preșcolarii mici, a unor subgrupuri, copii ce doreau să fie mai mult împreună în diferite activități.

Astfel, pentru a pune în evidență evoluția relațiilor în cadrul grupului în funcție de nivelul de vârstă am aplicat testul sociometric adaptat la copiii de vârstă preșcolară, având ca sursă de informare ,,Psihologia și pedagogia școlară” de Anca Dragu și Soria Cristea.

Testul a fost aplicat la grupa mare:

Am adresat întrebările :

1. Cu cine îți place să te joci la grădiniță și de ce?

a)……………………..

b)……………………..

c)………………………

2.Cu cine nu-ți place să te joci și de ce ?

a)………………………

b)………………………

c)……………………….

3. Cu cine îți place să-ți împarți pachețelul și de ce?

a)………………………..

b)……………………….

c)………………………..

4. Cu cine nu-ți place să-ți împarți pachețelul și de ce?

a)……………………….

b)……………………….

c)………………………..

În cadrul acestei cercetări am realizat sociograme colective , de grup printr-un test sociometric de 4 întrebări și 3 răspunsuri pentru fiecare întrebare.Copiii au avut de ales numele a 3 copii preferați prin care am urmărit motivația realizând astfel evaluarea obiectivă a copiilor.

matricea sociometrică întocmită pentru alegerile realizate de copiii din eșantionul experimental (grupa mijlocie)

matricea sociometrică întocmită pentru respingerile realizate de copiii

În matricea sociometrică de mai jos am consemnat alegerile și respingerile.Am marcat cu ajutorul unui sistem de semne preferințele și respingerile.Pentru prima preferință am notat cu |+3, pentru a doua preferinta am notat cu +2 si +1 pentru a treia preferinta.Respingerile le-am notat cu -3 pentru prima respingere, -2 pentru a doua respingere și -1 pentru a treia respingere.

Am întocmit sociometria și am notat cu + (plus) relațiile de preferință și cu – ( minus) relațiile de respingere. Însumând pe orizontală numărul alegerilor și respingerilor emise de fiecare copil aflăm indicele de expansivitate afectivă adică atitudinea copilului față de colectiv , iar pe verticală aflăm indicele de statut preferențial al subiectului, adică atitudinea colectivului față de copil.

Se poate observa că numărul atracțiilor reciproce crește și nu există relații de respingere reciprocă, iar cele unilaterale sunt îndreptate către un singur copil. Respingerea a fost motivată că:,, ne strică jocurile”, ,,este obraznic”, ,,țipă”, ,,face pe șeful”, etc.Pentru relațiile preferențiale s-a motivat astfel:,,îmi place de el”, ,,este frumos”, este prietenul meu” etc.

Pentru educarea coezivității de grup se impune o bună cunoaștere a structurilor informale ce se constituie și utilizarea acestora cu mult tact pedagogic în cadrul ,,Întâlnirii de dimineață”care se desfășoară în momentul când copiii vin la grădiniță.Coeziunea grupului se realizează prin intermediul cântecelor, jocurilor și activităților scurte, energice și plăcute. Cele mai potrivite sunt jocurile competitive, realizate prin cooperare și care să respecte nivelul individual de dezvoltare a capacităților fiecărui participant. Aceste activități fac introducerea în munca individuală sau de grup în care copiii învață și pun în practică competențe sociale, emoționale și intelectuale.

Cunoașterea colectivului de copii are un rol deosebit în stabilirea unității grupului respectiv. Motivându-i să participe cu mai mult interes la toate activitățile, ei vor simți că sunt parte importantăa acestuia. Cu timpul,se va crea un anumit nivel de încredere iar copiii își vor dezvolta capacitatea de autocorectare.

Jocul îmbogățește viața personală a copilului prin relațiile pe care le stabilește cu colegii de grupă, prin prieteniile care se leagă, dezvoltând copiilor sentimente de solicitudine, subordonarea intereselor proprii, intereselor colectivului de copii, ca grup social, meritul educatoarei va fi cu arât mai marecu cât va reuși să stabilească echilibrul și coeziunea grupei , fără a forța lucrurile, prin empatie și profesionalism.

Din sociograma respingerilor am constatat că acesta este un grup coeziv , având un indice 1.Prin urmare , ipoteza conform căreia utilizarea jocurilor și activităților alese facilitează și influențează gradul de socializare al copiilor preșcolari , este confirmată.

IV.7 CONCLUZII

În finalul acestor rânduri se impun câteva precizări:

Socializarea copiilor – este de fapt trecerea din sânul familiei în mijlocul copiilor de seama lor; se face în mod deosebit la grădiniță prin intrarea copiilor în grupa mică.

Integrarea în colectivitate se realizează în timp.I se oferă posibilitatea de a-și căuta prieteni , relații de colaborare copil-educatoare, copil-copil, copil celălalt personal din unitate, insistându-se pe munca în echipă atât de necesară în cunoașterea lui și acomodarea lui cât mai repede.

Munca cu copiii preșcolari necesită o deosebită pregătire zilnică, formare continuă, afecțiune, capacitate de dăruire, calități pe care nu le poate avea oricine.

Am redat copiilor un mediu ambiant comod și atractiv cu multe materiale didactice adecvate vârstei, cu multe jocuri atractive și interesante.

Jocurile de creație, jocurile –exercițiu, unde copiii se joacă în grupuri mici le dă posibilitatea copiilor să se cunoască, să socializeze,să se relaxeze și să se distreze.J.Piaget spune că: ,, socializarea copiilor se face progresiv, urmând pas cu pas evoluția afectivă și intelectuală a copiilor”.

Am folosit consecvent metode active, metode care le-au trezit interesul pentru cunoaștere, am favorizat contactul nemijlocit al copiikor cu realitatea înconjurătoare naturală și socială.

Jocurile și activitățile alese cuprinse în programul distractiv și în perioada de după amiază sub aspect motivațional le-am planificat în programe plastice, în concordanță cu atracțiile, înclinațiile și dorințele copiilor, asigurându-le în acest fel condiții de liberă exprimare, autorealizare și personalizare într-o trăire afectivă deplină.

Acele activități care corespund trebuințelor și intereselor copiilor , le produc emoții și sentimente de plăcere, satisfacție, bucurie, dragoste, admirație, la rândul lor aceste sentimente influențând viața și activitatea copilului.

Consider că la educarea conduitei civilizate a copiilor a contribuit în mare parte, climatul educativ și atmosfera din grupă, sistemul de relații interpersonale aplicat.Relația educatoare-copil s-a stabilit pe bază de încredere reciprocă, respect și afectivitate, urmărind în același timp cu consecvență ca relațiile copil-copil practicate să fie de prietenie, întrajutorare,colaborare, înțelegere a dorințelor celorlalți copii, solicitudine.Procedând în acest mod am ajutat copilul să devină o ființă de sine stătătoare pregătindu-l social și moral la nivelul cerințelor școlarizării lui în clasa I.

În munca mea cu copiii am înțeles că educatorul trebuie să se înscrie în lupta pentru slujirea adevărului, că îi sunt necesare eforturi neîntrerupte pentru pregătirea zilnică, dar mai ales pentru perfecționarea continuă a metodelor și sistemului de lucru.Poate că nu există ceva mai de preț, mai folositor și mai frumos în caracterul omului ca echilibrul și măsură în faptele sale, în vorbele sale , în spiritul de prevedere , de chibzuință, de economie de muncă.

La o astfel de înălțime morală și sufletească , nu se ajunge decât pe calea cea mai lungă a educației, a creșterii copilului de la cea mai fragedă vârstă într-un climat care să-i permită să afle și să cunoască treptat înțelesul și rostul fiecărui lucru.Lucrarea de față constituie o încercare de a arăta importanța deosebită a jocului în viața copilului care, așa cum afirma E.Claparede ,, este însăși viața pentru copil” Sarcina morală a noastră, a educatoarelor, este de a îndeplini cu simțul răspunderii, cu tact și răbdare, rolul pedagogic prin care să realizăm educarea copiilor în scopul pregătirii pentru viață și școală.

Din toate acestea reiese că perioada preșcolară este de mare importanță, chiar dacă rolul de ,, a doua naștere a omului”, trebuie acordată adolescenței, reverberațiile preșcolare rămân o sursă de susținere psihică în viață, pentru că prin toate dimensiunile sale și mai ales prin atitudinile ludice față de viață, și prin trăirea acestora , perioada preșcolară conține sâmburi de fericire și uneori poate ameliora și chiar eroda nesiguranțele vieții adulte.

BIBLOGRAFIE:

ALEXANDRU.J.,Cunoașterea copilului preșcolar Editura LYCEUM, București,1992

ANNE BACUS, Copilul de la 3 la 6 ani, Dezvoltarea fizică,psihică,afectivă, intelectuală și socială.Editura Teora,2005

BARBU N., Particularități ale jocului ca formă de activitate instructiv educativă în grădiniță.Editura Didactică și Pedagogică București, 1993,Copilul preșcolar și dezvoltarea vorbirii.Culegere editată de Revista de pedagogie , 1980

BÂRSĂNESCU Ș., Unitatea pedagogică contemporană ca știință, Editura Didactică și pedagogică, București , 1976

BERGE ANDRE, Copilul dificil, Editura Didactică și Pedagogică București,1972

BOGDAN S., Valoarea formativă a jocurilor alese de copii, Activități metodice în grădiniță, Revista de pedagogie, 1982

BONCHIȘ ELENA., Copilul și copilăria, editura Imprimeriei de Vest Oradea, 1998

CHATEAU J., Copilul și jocul,Editura Didactică și Pedagogică București,1970

CHIRCEV A., și colaboratorii,Psihologia copilului preșcolar, Editura Didactică și Pedagogică București,1972

CLAPAREDE ED., Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura Didactică și Pedagogică București,1975, Despre natură și funcțiile jocului, Editura Didactică și Pedagogică București, 1975

CRISTEA S.,Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică București,1998

DUMITRANA MAGDALENA, Copilul , familia și grădinița, Editura Compania, București ,2000

DURKHEIM E.,Educație și sociologie, Editura Didactică și Pedagogică București,1980

ELKONID D.,Psihologia jocului, Editura Didactică și Pedagogică București,1980

EZECHIL L. PĂIȘI LĂZĂRESCU M., Laborator preșcolar,Editura V & I Integral, București,2002

FLORINA E., Jocul și jucăria, Editura Didactică și Pedagogică București,1976

IFTIMIE GHE., Valențe formative ale jocului logic, Copilul și mediul social, Revista de pedagogie,1976

LEONTIEV A., Elemente psihologice ale jocului la preșcolari, Editura științifică, București,1964

MATEI N.C., Sociabilitatea și temeiurile ei morale, Editura Didactică și Pedagogică București , 1970

MĂLUREANU M., Aspecte ale socializării copilului preșcolar

NARLY, CONSTANTIN, Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică București,1996

NICOLAE IOAN, Microsociologia colectivului de elevi, Editura Didactică și Pedagogică București 1974

PAVELCU V., Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității, Editura Didactică și Pedagogică București ,1982

PIAGET J., Psihologia copilului,Editura Didactică și Pedagogică București , 1960

PIAGET J., INHELDER BARBEL,Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică București,1976

POPESCU E., Pedagogia preșcolară, Editura Didactică și Pedagogică București,1975. Psihologia vârstelor,

SRANCIU GHE.,Școala și pedagogia în secolul XX,Editura Didactică și Pedagogică București,1983

SCHIOPU U.,Psihologia copilului,Editura Didactică și Pedagogică București,1967,Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor,Editura Didactică și Pedagogică București 1970

ȘCHIOPU U.,VERZA E.,Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică București ,1995

TAIBAN M., Psihologia vârstelor ,Editura Științifică și Enciclopedică,București, 2002,Metodica jocului și a programului distractiv în grădinița de copii, Editura Didactică și Pedagogică București , 1971

TOMȘA GHE., Psihologie preșcolară și școlară,M.E.C., București,2005

VERZA E.,Omul și distracția,Editura Didactică și Pedagogică,București,1978, Psihologia Vârstelor,Editura Științifică și Enciclopedică,București, 2002,

H. WALON, Evoluția psihologică a copilului, Pedagogia secolului XX,1980

***, Tribuna învățământului 2000-2006

***,Revista ,, Învățământul preșcolar, București,2003-2009

***,Laborator preșcolar-ghid metodic Editura V&I Integral, București,2002

***, Revista învățământului preșcolar 1996

***,Programa activităților instructiv educative în grădiniță,2005

ANEXE

PROIECT DIDACTIC

TEMA ANUALĂ: “CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

TEMA PROIECTULUI TEMATIC: “PRIMĂVARA”

TEMA SĂPTĂMÂNALĂ: “ PRIMĂVARA ,UN ZÂMBET O FLOARE”

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activități Liber Alese I (activități pe centre de interes)

TEMA ACTIVITĂȚII: “FLORILE PRIMĂVERII”

SUBIECTUL: Sector 1 – Artă: „Zambila” (tehnici diferite de pictură)

Sector 2 – Știință: „Esență de parfum” (experiment)

Sector 3 – Construcții: „Primǎvara în grădină”( machetǎ- lucrare colectivǎ)

Sector 4 – Nisip și apă: „Micii grădinari” (plantare flori)

FORMA DE REALIZARE: Activitate pe grupuri mici

SCOPUL:

Exersarea abilităților practice și artistico-plastice specifice nivelului vârstei;

Educarea curiozității pentru realizarea unor experimente simple cu materiale din natură;

Educarea spiritului de cooperare și toleranță în activitatea de grup.

OBIECTIVE:

O1 – să picteze zambile folosind tehnici de lucru și suporturi diferite, folosind o cromatică la liberǎ alegere;

O2 – să efectueze experimente simple, pentru a obține parfum din flori;

O3 – să asambleze gardul grǎdinii pe suportul pus la dispoziție;

O4 – să planteze flori în ghivece utilizând uneltele de grădinărit;

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: exercițiul, explicația , demonstrația

Material didactic: placă faianță, suport sticlă, planșă carton, pânzǎ de pictat, pensulă, burete, bețișor cu vată, tempera, șervețele umede, șorțulețe pictori, zambile naturale, sticluțe pentru parfum, alcool etilic, apă trandafir, mojar, pâlnii, pahare plastic, halate, mănuși protecție, siluete flori confecționate din carton, scobitori pentru gard, polistiren, hârtie creponată, cască constructori, flori naturale de primăvară, pământ de flori, apă, ghivece,

.

Mijloace de învățământ: CD player, CD cu “Anotimpurile”- Vivaldi.

Forma de organizare: frontal și individual

PROIECT DIDACTIC

TEMA ANUALĂ: “CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

TEMA PROIECTULUI TEMATIC: “PRIMĂVARA”

TEMA SĂPTĂMÂNALĂ: “ Din lumea celor care nu cuvântă”

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activități Liber Alese I (activități pe centre de interes)

TEMA ACTIVITĂȚII: ,,Sărbătorim ziua Albinuței Maia”

1. Intalnirea de dimineata

Tema : « Este ziua Albinuței Maia »

ACTIVITATI PE CENTRE DE ACTIVITATE:

STIINTA:

Tema : « Prietenii albinuței » – prezentare ppt.

CONSTRUCTII ::

Tema : « Casuta albinei » – constructii din polistiren

GATIT:

Tema : «  Tortul albinei » ;

elemente de activitate casnica

ARTA :

Tema : « Tablouri pentru casuta albinei »

– activitate artistico-plastica, activitate practica

ACTIVITATE DE BAZA:

Activitate matematica

Elemente de activitate casnica

Tema: “Aranjam masa festiva pentru petrecerea albinei”

ACTIVITATE COMPLEMENTARA:

« Povestea unui fluturas » – joc cu text si cant

“Insectele vesele” – joc distractiv

Activitatea debutează cu întalnirea de grup între copii și educatoare, prin intermediul salutului de dimineață.

Salutul între copii se va realiza utilizând strategia de învățare prin cooperare “Cerc interior, cerc exterior” combinată cu metoda “Amestecă, îngheață, formează perechi”

Educatoarea salută copii apoi împarte cartonașe colorate spunand: “Dimineața a venit, / Toți copiii au sosit, / În cerc sa ne adunăm, / Cu toții să ne salutăm.! .

Educatoarea împarte copiii în doua grupe oferindu-le să aleagă cartonașe colorate. Copiii, în funcție de culoarea cartonașului ales, formează două cercuri concentrice. La semnalul “Amestecă” dat de educatoare , copiii se rotesc în cerc cântând cântecul “Bună dimineața”, se opresc la semnalul “Îngheață”, iar la semnalul “Formează perechi”, copiii din cercul interior se întorc cu fața către cei din cercul exterior, formează pereche cu cel din fața sa, salutându-se și împartășindu-și sentimente. Se va repeta comenzile de mai multe ori dându-se astfel posibilitatea formării cât mai multor perechi și salutului între mai mulți copii.

În continuare copiii vor recita poezia “Bună dimineața” și “În fiecare dimineață” (anexa 3) (prin mișcările sugerate de textul poeziilor se realizează în același timp și gimnastica de înviorare).

După salutul de dimineață, voi iniția o discuție cu copiii referitoare la anotimpul primăvara și trezirea naturii la viață. Copiii isi vor reaminti care este tema saptamanii (“In lumea gâzelor și a insectelor”) și vor enumera insectele cunoscute.

Vor completa “Calendarul naturii”.

Nouatea (tema) zilei va fi adusă de o fetiță- albină care îi va anunța pe copii că astăzi “Este ziua Albinuței Maia . Acesta este deja in drum spre gradinita si le propune copiilor sa o ajute sa-i pregateasca albinuței o petrecere surpriză.

Le precizează copiilor ca le-a pregatit pe centrele de activitate diverse materiale pentru pregatirea zilei albinei.

Se stabileste “Copilul zilei” – Albina (se ataseaza o imagine cu o albină).

Se va trece pe la fiecare centru de activitate deschis, le voi explica copiilor ce au de lucru, dupa care acestia isi vor exprima dorinta de a lucra pe centrul de activitate dorit sau de a participa la activitatea de baza.

PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICA

DATA:

GRUPA: mare – « GRUPA FLUTURAȘILOR »

ACTIVITATEA: activitati pe centre de activitate

TEMA: «  Sărbătorim ziua Albinuței Maia »

TIPUL ACTIVITATII: consolidarea si verificarea cunostintelor

FORMA DE REALIZARE: activitati pe centre de activitate

SCOPUL ACTIVITATII: valorificarea potentialului psihic si fizic al fiecarui copil, imbunatatirea cunostintelor despre realitatea inconjuratoare.

Centrul de activitate : STIINTA

Tema : “ Prietenii albinuței ” – prezentare ppt.

OBIECTIVE :

sa recunoasca si sa denumeasca insecte si gaze ;

sa se familiarizeze cu unele caracteristi specifice unor insecte ;

sa-si imbogateasca vocabularul cu cuvinte noi si sa le utilizeze in propozitii ;

sa faca aprecieri fata de modul de viata al insectelor.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode si procedee: conversatia, convorbirea, explicatia,

Material didactic folosit: laptop, material informativ si imagini cu insecte realizate in aplicatia PowerPoint

Centrul de activitate : CONSTRUCTII

Tema : “ Casuta albinuței ”

OBIECTIVE OPERATIONALE:

– să selecteze materialele de construcție necesare (polistiren, aracet, bete frigarui);

– să respecte „proiectul” ales pentru căsuța albinuței;

– să îmbine armonios formele într-o construcție plană sau în relief;

– să găsească utilitatea potrivită a construcției;

– să manifeste spirit de colaborare în realizarea originală a construcției.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode si procedee: conversatia, explicatia, instructajul verbal , exercitiul

Material didactic folosit: placi de polistiren 3 cm grosime, aracet, bete de frigarui, schema asamblare

Centrul de activitate : GATIT – gustativ-olfactiv

Tema : “ Tortul albinuței  ” – elemente de activitate casnica

OBIECTIVE OPERATIONALE:

sa citeasca o reteta ilustrata;

sa interactioneze cu partenerii de joc si cu adultul care ii ajuta;

sa recunoasca ingredientele, obiectele si accesoriile de uz gospodaresc folosite;

sa pastreze ordinea si curatenia;

sa aplice norme simple de siguranta si protectie personala, utilizand corect instrumentele puse la dispozitie.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode si procedee: conversatia, explicatia, instructajul verbal , exercitiul

Material didactic folosit: blat de tort, crema instant pentru prajituri, mixer, lapte, zahar, frisca, linguri, cutite , tocator, compoturi fructe, banane, flori decorative pentru tort, lumanari – artificii, castroane plastic, tavi, sortulete, servetele, tava, fata de masa, reteta ilustrata.

Centrul de activitate : ARTA

Tema: « Tablouri pentru casuta albinei »  – activitate artistico-plastica, activitate practica

OBIECTIVE OPERATIONALE:

– să utilizeze corect instrumente de lucru (pensulă, acuarele, creioane colorate, perforatoare, foarfeca);

– să obțină efecte plastice prin combinarea culorilor sau alte tehnici (fuzionare, presare, suprapunere);

– să aplice în situații noi tehnici de lucru învățate pentru a realiza compoziții originale;

– să propună posibilități de valorificare a lucrărilor proprii (aniversări, expoziții, concursuri);

– să descopere semnificația lucrărilor proprii sau a celorlalți copii, din analiza formelor, culorilor, liniilor.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode si procedee: conversatia, explicatia, instructajul verbal , exercitiul, strategia de invatare prin cooperare “Turul Galeriei”

Material didactic folosit: coli, acuarele, pahare cu apa, pensule, servetele, hartie autocolanta, hartie glasse, carton colorat, aracet, lipici, fise, flori – bricolage, fise, perforatoare personalizate (fluturi, flori, lalele), foarfece cu model.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii” – editura V& Integral, Bucuresti, 2005

PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICA

DATA:

GRUPA: : mare – “GRUPA FLUTURAȘILOR”

ACTIVITATEA:Activități alese, jocuri și alte activități desfășurate de copii

– Activitate complementară –

TEMA ACTIVITĂȚII: ,,Povestea unui fluturas”

„Insectele vesele”

FORMA DE REALIZARE: a) Joc cu text și cânt

b) Jocuri distractive

TIPUL DE ACTIVITATE: : formare de priceperi si deprinderi

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

dezvoltarea atenției și a deprinderii de a executa deprinderi motrice de bază;

dezvoltarea stapanirii de sine.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1: – sa respecte regulile jocurilor;

O2: – să-și coreleze mișcările în funcție de sarcinile jocului;

Opm1: – sa mimeze diverse gesturi amuzante;

Opm2 : – sa execute miscari specifice anumitor vietuitoare;

Oaf. : – sa manifeste stapanire de sine in timpul jocului;

Os1: – să participe cu interes la joc păstrând ordinea și disciplina;

Os2 – să manifeste interes prin participare efectivă și afectivă.

STRATEGII DIDACTICE :

METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, expunerea;

MATERIAL DIDACTIC: planșă, CD, aripi fluturi, costumații de albine ,plasa pentru prins fluturi, chitara, bagheta, tort.

FORME SI METODE DE EVALUARE: evaluare curenta, aprecieri verbale, verificare orala, examinare prin proba practica.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

,,Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, București 2000;

M. Penes- “Jocuri pentru prescolari”- Ed. Aramis, 1998

www.muzica.ro

DURATA: 20-25 minute

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

privind elaborarea lucrării metodico-științifice pentru licență

Subsemnata Niță Alexandra, studentă la Facultatea de Științe ale Educației ,,Ștefan cel Mare ”Suceava , înscrisă la examenul de acordare a licenței seria 2017, declar pe propria răspundere că:

a) lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;

b) nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie;

c) nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse

fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;

d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Dau prezenta declarație fiindu-mi necesară la predarea lucrării metodico-științifice în vederea avizării de către conducătorul științific doamna Conf univ.dr Daniele Jeder .