,,Figuri geometrice personalizate [311645]

UNIVERSITATEA ,,ȘTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Rolul jocurilor și activităților alese în socializarea copiilor preșcolari

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :

Conf.univ.dr.Otilia Clipa

Absolvent: [anonimizat],2017

CUPRINS

ARGUMENT ………………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL I

SOCIALIZAREA COIIPLOR PREȘCOLARI ÎN GRĂDINIȚĂ

Dezvoltarea sociabilității la preșcolari………………………………………………………………

Integrarea socială a copilului preșcolar în grădiniță…………………………………………….

Colaborarea dintre grădiniță și familie factor principal al socializării copiilor preșcolari

CAPITOLUL II

VALENȚELE FORMATIVE ALE JOCURILOR ȘI ACTIVITĂȚILOR ALESE

2.1 [anonimizat] a preșcolarilor……………………………………………

2.2 [anonimizat]……………………………………………………….

2.3 Valoarea instructiv educativă a excursiilor , plimbărilor și vizitelor realizate în perioada activităților alese

CAPITOLUL III

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND ROLUL JOCURILOR ȘI ACTIVITĂȚILOR ALESE ÎN SOCIALIZAREA COPIILOR PREȘCOLARI

3.1 Designul cercetării

3.2 Analiza și interpretarea rezultatelor

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ARGUMENT

Grădinița.,a doua casă a [anonimizat], adaptate copilului și ritmului său de dezvoltare.

Învățământul preșcolar are o deosebită importanță în procesul dezvoltării și a personalității copilului.La această vârstă este necesar să se aibă în vedere activitatea ce caracterizează și domină dezvoltarea psihică și anume jocul. [anonimizat] a timpului, [anonimizat], iar copilul folosește inteligența în situații numeroase și diverse.

[anonimizat]-se, [anonimizat], [anonimizat].[anonimizat], activitatea fundamentală a [anonimizat]. [anonimizat].[anonimizat]-i o adaptare socială individuală și o [anonimizat].

[anonimizat], mai ales atunci când este investit cu finalități programate de dezvoltare a [anonimizat].Jocul este esența și rațiunea de a fi a copilăriei.[anonimizat].El are o însemnătate decisivă sub aspect psihic pentru individ:,,[anonimizat]”, spune Eduard Claparede.

Dezvoltarea sociabilității la preșcolari

Sociabilitatea reflectă în mare măsură capacitatea omului de a se orienta către o [anonimizat] a [anonimizat], fie de ordin spiritual.

Ch. Darwin , caracterizând omul ca o [anonimizat] o condiție pentru progresul social și o sursă de forță pozitivă morală.

Ribot,ca și Darwin, consideră baza sociabilității o constituie sentimentul de simpatie.Din cercetările efectuate pe copiii mici cu privire la conduita socială a apărut în mod evident, ca prim act social, actul de comunicare afectivă.A.Gesell, Gh.Buhler, au considerat că surâsul care apare la opt săptămâni este primul act social.La 6 luni se poate vorbi de un comportament social manifestat prin gesturi, strigăte, apucare de jucării, aruncare de jucării etc. și chiar se vorbește de o tipologie a comportamentului social la acest nivel de vârstă- comportament indiferent, comportament dependent, comportament independent..J.L.Moreno, efectuând observații zilnice pe copii în primele zile de viață, urmărind apariția tipului de structuri, de relații sociale ce stau la baza formării grupelor, a descris stadiile de evoluție a colectivelor de copii și aspectele esențiale ale formării și dezvoltării reacțiilor sociale la copii între 0-3 ani și 3-15 ani.Reacțiile sociale care apar și se dezvoltă de la un stadiu la altul sunt determinate , spune autorul citat –mai ale de factorii afectivi (simpatie,antipatie, indiferență)

De fapt,și J.Piaget, vorbind despre socializarea copilului, arată că aceasta are loc în mod progresiv, urmând pas cu pas evoluția afectivă și intelectuală, li se dezvoltă sentimentele inter-individuale (simpatia și antipatia) legate de socializarea acțiunilor.

Perioada 3-7 ani este perioada de adaptare socială accentuată, prin care achiziționarea unor modele de comportament social, favorizată de lărgirea sistemului de comunicare verbală.În genere, relațiile sociale se dezvoltă în mod gradat.

Termenul ,,social” presupune mai multe aspecte psihologice:

perceperea socială

înțelegerea socială

interes social

Aceste aspecte apar în evoluția dezvoltării sociabilității, dar cu ponderi diferite.Capacitatea de orientare către o persoană sau alta, de percepere a unei persoane ca o relație distinctă apare de timpuriu la copil, dar înțelegerea relațiilor sociale și semnificația raporturilo sociale apar mult mai târziu, atunci când dezvoltarea sa intelectuală și când experiența socială au ajuns la un grad superior de maturizare. Odată cu actul de percepere a unei persoane, adică de recepționare a stimulilor veniți de la ea , copilul învață și modalități diferențiate de comportare în funcție de stimuli și în funcție de persoană. Reacțiile copiilor sunt diferite de perceperea stimulilor legați de o persoană sau de altă persoană.De aceea , de foarte multe ori ni se pare curios că un copil are un comportament deosebit față de o persoană și alt comportament față de altă persoană, sau comportament diferit față de aceeași persoană.Reacțiile variază în funcție de nevoi și de gradul de satisfacere a acestor nevoi.O reacție sau un mod de comportare însoțite de o satisfacerea unei nevoi tind să se repete.În cadrul relațiilor interpersonale, răspunsurile care sunt însoțite de succes sunt conservate mai bine.Imitarea joacă un rol deosebit, dar uneori copilul învață mecanic unele modele de comportare.Astfel, pot apărea unele conduite sociale cu trăsături negative (de acaparare, de agresivitate, de nepăsare, de dominare etc.). Pentru ca un copil să se comporte sociabil nu este suficient doar să achiziționeze conduite sociale, ci trebuie să i se dezvolte și capacitatea de orientare socială, de stimulare a interesului pentru un altul ( compasiune, afecțiune, cooperare), de înțelegere a sensului solidarității și responsabilității sociale.

Adultul este factorul principal care exercită funcția de stimulare și de modelare a relațiilor sociale la vârsta de 3-7 ani.Copilul mai mic (3-4 ani) se atașează mai ușor de copiii mai mari, atașament ce se datorează sentimentului de protecție și de securitate. Aceste sentimente predomină la mulți copii, mai ale la copiii foarte emotivi.Factorul afectiv la această vârstă constituie unul din elementele de bază ale formării relațiilor sociale.Dar factorul afectiv într-o mare măsură favorizează, însă tot în aceeași măsură poate defavoriza stabilirea de relații sociale.

Copiii care sunt timizi , stângaci, neliniștiți, stabilesc mai greu relații cu ceilalți copii, au nevoie de o perioadă mai mare de adaptare. Copiii care afectiv trăiesc situația prezentă, dar nu o amplifică în mod deosebit și sunt mai echilibrați afectiv, stabilesc mai ușor relații cu ceilalți copii, se încadrează mai repede în colectivitate.Există o corelație pozitivă între factorul afectiv, cel intelectual și cel social.Această corelație poate fi exprimată într-un coeficient de dezvoltare.Dezvoltarea sociabilității constituie obiectul de studiu în această lucrare.

1.2 Integrarea socială a copilului preșcolar în grădiniță

Paul Foulquite definește integrarea ca ,, un proces în care un număr de părți se reunesc într-un tot coerent sau ca un proces prin care câteva elemente noi sunt înglobate într-un tot, comportându-se în concordanță cu specificul întregului din care fac parte”.Integrarea individului în mediu trebuie concepută în sensul relevant de a doua parte a definiției, prima parte fiind specifică fenomenului de construire a unui grup social.

Procesul de integrare se extinde pe mai multe zone.Astfel, are loc o integrare în mediul intelectual, în mediul moral, afectiv, social.Se remarcă faptul că aceste zone sunt arii ale existenței sociale reflectate în conștiința socială și preluată de individ în procesul complex al formării conștiinței sale individuale.

Procesul de socializare este definit ca o ,, integrare a copilului în diverse grupuri, din care trebuie să facă parte în mod necesar, în scopul de a putea răspunde mai târziu la tot ceea ce societatea îi va cere”

P.Foulquie afirmă că socializarea copilului este rezultatul influenței unor instituții ce preexistă acestuia și care-i comandă.Astfel, pot fi distinse trei instituții: familia, grădinița și școala ( grădinița fiind considerată ca o ,, instituție pentru joc”).

La vârsta preșcolară primele două dintre aceste două instituții trebuie luate în considerație, deoarece copilul aparține simultan celor două microconstructuri sociale.Între ele există multiple distincții din punctul de vedere al numărului și caracterului contactelor sociale oferite copilului, grădinița oferă un cadru social mai larg și ,ai complex decât familia. In instituția preșcolară, unde cadrul social este organizat într-o manieră specifică,apar legături sociale noi pentru copil: aceea dintre el și adultul educator cu un alt statut decât părintele și interrelația dintre copil și mai mulți parteneri de aceeași vârstă.

Intrând în grădiniță, copilul realizează un nou contact spațial, observă alți indivizi decât familia.Localizându-i în noul spațiu, devine conștient de prezența lor în acest spațiu.De asemenea, are loc un nou contact psihic determinant în construirea coeziunii psihice,un nou contact social, care are la bază activități comune ale membrilor noului grup social.

În realizarea acestui din urmă contact, în activitățile desfășurate de copil în grădiniță,munca apare ca un important mijloc de socializare.Acest proces de socializare trebuie privit în strânsă legătură cu cel de individualizare, ele fiind procese complementate și nu antitetice.Raportul lor se reflectă interesant prin activitățile de formare a deprinderilor de autoservire, activitățile manuale, activitățile gospodărești, munca în natură și învățătura privite din unghiul finalității lor în integrarea socială.

Prin activitățile de autoservire, prin activitățile manuale și prin învățătură copilul se formează ca individualitate în cadrul colectivului din care face parte.

Activitățile gospodărești și munca în natură au rol în dezvoltarea expresivității și integrării sociale, privite ca laturi componente ale sociabilității, sociabilitatea fiind un atribut al personalității, rezultantă complexă a procesului de socializare.Prin expresivitatea socială se definește acea latură a sociabilității care desemnează capacitatea individului de a cuprinde în sfera relațiilor personale un număr mai mare sau mai mic de elemente umane ale colectivului din care face parte, pe baza unor legături preferențiale de ordin psiho-social moral; integrarea socială- ca latură a sociabilității reprezintă capacitatea pe care o are un individ de a fi acceptat preferențial, sau nonacceptat, de un număr mai mare sau mai mic de membri ai grupului de apartenență ,ea fiind în funcție de particularitățile individului și cerințele grupului social.

Dintre toate formele ,,muncii”preșcolarului vom încerca o aprofundare a aspectelor legate de învățătură, deoarece aceasta are implicații profunde atât în educația preșcolară concepută ca un moment al educației permanente în perspectivă ( din punctul de vedere al fundamentării personalității copilului, al socializării lui),cât și în structura intimă a acestui palier educațional luând în considerație domeniile intelectual, moral, afectiv, social și intercorelarea acestora la acestă vârstă.

În primul rând, este necesară distingerea învățării, ca proces intelectual propriu-zis, de învățătură- ca activitate cu caracter de muncă.Această distincție nu presupune o dihotomie, ci o înțelegere corectă a sensurilor implicate de cele două aspecte.

Învățarea – ca proces intelectual presupune dobândirea de cunoștințe dintr-o gamă largă de domenii, abordabile la vârsta la care ne referim, dobândirea unui vocabular adecvat exprimării corecte a acestor cunoștințe.În acest sens noțiunea de învățare se leagă strâns de aceea de cunoaștere. A cunoaște înseamnă a lua contact cu realul- dar nu prin a-l copia, ci acționând asupra lui, transformându-l (aparent sau real).J.Piaget introduce la acest capitol o noțiune care exprimă interesant mecanismul învățării – aceea de asimilare. Asimilarea presupune o integrare a fiecărei noi conștiințe în niște scheme anterior elaborate tot în cadrul procesului de interacțiune a copilului cu mediul înconjurător, scheme ce se îmbogățesc și se restructurează în permanență în funcție de fiecare element nou dobândit. Orice cunoaștere comportă astfel ,,totdeauna ș în mod necesar un factor fundamental de asimilare care, singur, conferă o semnificație lucrului perceput sau conceput”.Astfel înțeleasă, învățarea apare ca un proces dinamic și complex.

Integrate în aceste scheme anterior formate și în permanență schimbare cantitativă și calitativă, cunoștințele dobândite sunt ușor și bine memorate.J.Piaget vorbește ,,de scheme de acțiune” , noțiunea implicând o atitudine activă din partea subiectului care învață.

Copilul preșcolar trebuie să fie nu un simplu ascultător al celor transmise de educatoare în cadrul diferitelor activități instructiv-educative din grădiniță, ci un factor activ, aici găsindu-și locul cunoscutul concept de ,,leatning by doing”( ,,să învețe acționând”) formă frecvent vehiculată în literatura de specialitate.

Ce învață copilul preșcolar? Este întrebarea care, pe bună dreptate, se naște.Cunoașterea mediului înconjurător oferă copilului posibilitatea de a vedea diferite aspecte din grădiniță, din natură, din munca socială etc., în sensul de a dobândi cunoștințe legate de aceste aspecte, de a le înțelege , de a le asimila noile cunoștințe, restructurându-le pe cele mai vechi la un nivel calitativ superior.Această permanentă restructurare implică o atitudine activă.Copilului i se dau informații, de pildă, despre anotimpuri, despre fenomene specifice acestora.El observă (în activitățile de observare în natură) evoluția acestora din primăvară până în iarnă, i se comunică o serie de cunoștințe despre acțiunile specifice omului în fiecare din aceste anotimpuri.; le reține , dar înțelegerea lor reală necesită și o acțiune proprie din parte copilului, o observare activă.

Copilului i se spune cum trebuie să se poarte în diverse situații, învață niște norme de conduită morală și socială, le reține.Simpla reținere și eventuală repetare a acestor norme nu este suficientă.La această vârstă el nu poate înțelege sensul moral și social al normelor respective, în schimb acționează în spiritul lor de viață de zi cu zi din grădiniță și din familie.

Preșcolarului i se dau o serie de cunoștințe legate de diferite profesii pe care le reține mult mai bine acționând, la nivelul posibilităților sale, desigur, sau observând în cadrul natural exercitarea acestora.Chiar dacă la acest nivel nu are loc o înțelegere reală a semnificației sociale a profesiilor despre care li se vorbește, abordarea unei astfel de tematici este totuși necesară pentru introducerea copiilor în viața socială.Jocurile și activitățile la alegere sunt extrem de utile în acest sens.Copilul care a aflat că tâmplarul folosește ciocan, cuie, fierăstrău și are o masă specială, că pictorul are nevoie de șevalet, suport de hârtie sau pânză și vopsele etc., înțelege rostul acestora în momentul în care le utilizează el însuși.Fără a susține că este posibil ca grădinița să ofere toate condițiile pentru a exersa fiecare profesie despre care i se comunică preșcolarului, menționez că acolo și atunci când se poate este bine să nu neglijăm acest aspect.Această modalitate de a-l determina pe copil să învețe corespunde unor trăsături psihologice specifice vârstei, nevoia de acțiune, predominanta afectivă în raport cu celelalte aspecte ale vieții psihice; participând activ copilul își dezvoltă interesul pentru muncă, pentru cunoaștere.

O problemă de mare importanță este cea legată de dezvoltarea vorbirii, privită din punctu de vedere al învățării ca activitate intelectuală..Copilul se naște cu posibilitatea de a-și dezvolta limbajul, dar limbajul este dobândit de-a lungul evoluției ontogenetice; el învață să vorbească, imitându-l inițial pe adult, continuând și elaborând apoi structuri proprii de exprimare. Însușirea limbajului presupune exersarea lui. În cadrul acțiunii pedagogice din grădiniță , copilului i se vorbește despre o serie de aspecte, i se dă un limbaj matematic, muzical etc.la nivelul posibilităților lui de receptare. Această comunicare presupune învățarea de către copil a unor cuvinte noi, utilizate inițial de adultul educator, receptate , reținute și reproduse apoi de preșcolar. Copilul verbalizează însă toate acțiunile sale, monologând sau dialogând cu partenerii de aceeași vârstă în toate tipurile de activități pe care le desfășoară, își exersează vocabularul, exercițiu ce presupune și el învățare și restructurare a schemelor verbale asimilate.

Trebuie subliniat faptul că dezvoltarea copilului preșcolar nu poate fi privită segmentar, ea având un caracter unitar.Fiecare cunoștință dobândită de copil, fiecare conduită determinată de diverse situații conjuncturale se transformă la nivelul copilului în achiziție proprie, specifică, în funcție de trăsăturile sale psihoindividuale, conturându-se treptat nucleul personalității lui. De aceea se cere atât de des ca întreaga acțiune pedagogică din grădiniță să fie privită ca un tot unitar nu numai în teorie, ci mai ales în practici, să nu apară ca o sumă, ci ca un ansamblu de activități care să aibă în permanență clar scopul de a-l pregăti pe copil pentru școală și pentru viață.În acest punct conceptul de învățare se leagă strâns de acela de învățătură ca activitate cu caracter de muncă.

Învățarea , un aspect cu care trebuie familiarizat treptat copilul, deși ea însăși este o formă de pregătire a lui pentru muncă, conține unele elemente specifice: organizarea, planificarea, caracterul sistematic.Alături de alte forme , ea determină individualizarea copilului în cadrul colectivului din care face parte ,individualizare care permite o integrare socială optimă.

La vârsta preșcolară, mai mult ca oricând, trebuie să se realizeze un echilibru judicios între aspectul informativ al învățării și cel formativ , în sensul că acum copilul își face ucenicia a însuși actului presupus de învățătură.

Învățătura ca activitate de muncă nu este specifică vârstei preșcolare, ea devenind predominantă abia odată cu debutul în școlaritate; pregătirea pentru acest debut implică ucenicia anterior menționată, formarea unor deprinderi esențiale de muncă intelectuală, premisă absolut necesară integrării fără dificultate în activitățile de tip școlar.Aceste deprinderi constau în intefrarea gradată de către copil cum să observe ,să memoreze ceea ce este esențial, să fie capabil a elabora un raționament clar și corect.

Având în vedere cele menționate anterior(despre învățare), învățătura este o acțiune conștientă a subiectului care ,,învață” această învățare apărând doar în câteva aspecte în cadrul procesului instructiv-educativ din grădiniță, în activitățile comune de transmitere de cunoștințe, de pildă , când copiii sunt solicitați să învețe o poezie, regulile unui joc sportiv, mișcările unui dans, unele cântece etc.În aceste situații,ei sunt conștienți că învață, iar învățarea ca act psihic este însoțită de efort voluntar implicat de sensul noțiunii de învățătură.În celelalte activități, apare mai degrabă învățarea ca aspect psihologic, aspect implicat indubitabil și în învățătură, dar neconfundându-se cu aceasta.Ambele aspecte contribuie la formarea preșcolarului, la pregătirea lui pentru a face față școlarității..Învățarea ca dobândire de cunoștințe, ca formare a unui fond aperceptiv absolut necesar startului școlar, iar învățătura ca modalitate conștientă de a aborda un domeniu ce trebuie cunoscut.

Pregătirea copilului pentru învățătură, formarea unor deprinderi de muncă intelectuală , nu este posibilă fără un fond de reprezentări ,noțiuni, dobândite prin învățare, în sensul apropiat de cunoaștere.

Cele două aspecte ale noțiunii de,, a învăța”trebuie să fie clare pentru fiecare educatoare, știind că deși grădinița nu este o ,,școală”în maniera preluării sarcinilor acesteia, ea totuși pregătește copilul pentru învățătură. Îi formează deprinderi de bază ale muncii intelectuale, folosind ca material cunoștințele, informațiile ce i se dau în cadrul activităților.La această vârstă informativul este în slujba formativului, învățarea conduce spre deprinderea de a depune un efort voluntar pentru dobândirea de noi cunoștințe, spre învățătură.

În toate aceste raporturi, din intercorelarea domeniilor implicate,una dintre consecințele importante o constituie integrarea socială a copilului.

Copilul preșcolar informându-se se formează, formându-se se conturează ca individualitate distinctă într-un microgrup social cu care are din ce în ce mai multe legături cu caracter complex, crescând.În același timp, integrarea sa optimă în microstructura socială căreia îi aparține acum, dă posibilitatea integrării cu succes în viața socială.

Funcția socializatoare a grădiniței se concretizează în formarea și dezvoltarea sociabilității la copilul preșcolar. Acest atribut este rezultatul întregului proces instructiv-educativ desfășurat în instituția preșcolară.Învățarea, ca aspect psihologic general, este implicată în toate mecanismele acestui proces. Prin ceea ce învață, copilul de 3-6 ani se formează ca individualitate ce poate acționa din ce în ce mai independent în colectivul în care trăiește, iar această acțiune implică relații în raporturi sociale noi și de o complexitate crescândă.Preșcolarul își formează un grup cu care îndeplinește sarcini, cu care se joacă ( indicele de expansivitate socială fiind într-o continuă creștere) și este acceptat preferențial în astfel de grupuri, accentuându-se integrarea sa socială( ca latură a sociabilității).Este de știut că în chestionările preferințelor pentru joc, de obicei motivările alegerilor sunt legate, la această vârstă, ca de altfel și mai târziu, de gradul de participare a celor aleși în cadrul activității, de cantitatea de cunoaștințe pe care le au, ori participarea activă a copilului la activitățile obligatorii sau la alegere ține de cele două aspecte dezbătute : învățarea și integrarea socială.

Colaborarea dintre grădiniță și familie factor principal al socializării copiilor preșcolari

Problema educației copilului în familie , varietatea planurilor și a dimensiunilor în care ea se prezintă ,au constituit obiectul multor studii și cercetări.Ele au contribuit la stabilirea unei concluzii unanim recunoscute astăzi și anume că familia, prin ,,funcțiile sale educaționale”condiționeză îndeplinirea idealului uman, deținând rolul fundamental și de neînlocuit în dezvoltarea multilaterală a copilului , punându-și amprenta pe întreaga sa evoluție

Eficiența educativă a familiei se face simțită din primele momente de viață ale copilului, prin modelul uman complex al membrilor săi, care se impune cu prioritate observației și atenției lui .Trebuie subliniat însă, că gradul ridicat al influenței educative în familie nu este identic în toate stadiile de dezvoltare a copilului. Pe măsură ce copilul crește , se dezvoltă și intră în colectivitate, copilul vine în contact cu diferiți factori sociali .

Dintre factorii care conlucrează la realizarea educării copilului școala este considerată ca principala pârghie de educație.Școala, respectiv grădinița , ca formă instituționalizată de educație, continuă și perfecționează educația din familie, o corectează și o îmbogățește, o pune de acord cu interesele societății, cu principiile înaintate ale științei. Ea este de fapt a doua familie a copilului.Aici, bucuriile , succesele și perspectivele sale de viitor își găsesc , prin efortul depus, o exprimare tot mai apropiată de năzuințele sale.

Scopul urmărit de acești factori fiind unic, unitară trebuie să fie și munca educativă pe care o desfășoară.

Numai în condițiile în care asupra copilului se exercită influențe unitare, convingerile pe care și le formează acesta sunt ferme, iar deprinderile temeinice. La aceasta se poate ajunge printr-o sistematică colaborare cu educatoarele prin recunoașterea rolului conducător al școlii în educarea copiilor. Copilul, văzând și simțind că familia lucrează într-o înțelegere perfectă cu grădinița , va reuși mai greu să încalce cerințele stabilite. Mai mult chiar, el va simți ajutorul acestora în orice împrejurare, va dobândi încredere în valoarea principiilor stabilite și se va strădui cu mai multă convingere să le respecte.

Atunci când munca depusă de educatoare în grădiniță nu este continuată, susținută și în familie, efectul influențelor pozitive ale grădiniței va fi simțitor diminuat prin greșelile ce pot fi comise de familie.

Din observațiile făcute cu ocazia convorbirilor la ședințele cu părinții și în întâlnirile din cadrul ,,Consilierii părinților”, am constatat că în majoritatea cazurilor lipsurile semnalate se datorau fie faptului că unii părinți nu știu să organizeze în mod judicios activitatea copilului și adoptă o atitudine de îngăduință față de conduita acestuia, fie faptului că în sânul familiei, între factorii educativi, nu este asigurată unitatea de cerințe. De aceea , este necesar ca activitatea de colaborare cu familia să aibă la bază cunoașterea condițiilor de viață a copilului în familie și, respectiv familia să cunoască activitatea pe care copilul o desfășoară în grădiniță. Aceasta este calea asigurării continuității educative în familie și în grădiniță, a asigurării unui sistem unitar de cerințe.

În activitatea practică sunt utilizate cu succes diverse forme de colaborare (individuale sau de grup). De pildă, convorbirile din cadrul consilierii părinților, lectoratelor cu părinții, simpozioanelor oferă posibilitatea atăt grădiniței cât și familiei să realizeze un permanent schimb de opinii, informații, să armonizeze influențele ce concură la educația copilului, să înarmeze părinții cu cunoștințe pedagogice, cu metode și cu procedee științifice de educație.

Pentru ca părinții să poată ajuta copilul, aceștia trebuie să cunoască programul copiilor de la grădiniță.Prin cunoașterea programului ,ei pot adapta unele activități de acasă asigurând o coerență între demersul educativ din grădiniță și cel al familiei.Prin afișarea temei săptămânii ei pot afla ce activități vor desfășura în acea săptămâna și pot aduce diverse materiale pentru a completa centrul tematic sau pot desfășura unele activități cu copiii acasă.

De exemplu : Dacă tema săptămânii este ,,Fructe și legume de toamnă” înseamnă că în acea săptămână copiii vor învăța care sunt fructele și legumele de toamnă, la ce folosesc,vor învăța cântece și poezii specifice anotimpului toamna,vor picta și modele diferite fructe și legume, vor forma mulțimi de același fel, vor compara mărimi și forme.Cunoscând activitatea copilului de la grădiniță , aceștia pot continua unele activități acasă.Pot să meargă împreună cu copilul la piață pentru a face cumpărături.Acolo , poate solicta copilul să ceară vânzătorului diferite fructe și legume (4 cepe, 3 morcovi,5 mere,2 peretc.).În acest mod , copilul își exersează vorbirea ,învață să comunice politicos cu un adult, să mulțumească, recunoaște fructele și legumele, exersează număratul.Părinții mai pot implica copilul în pregătirea unei salate de legume dându-i diferite sarcini : să spele legumele, să le taie în bucățele cu cuțitașul din plastic, timp în care pot exersa culorile legumelor, dar și repetarea poeziei sau a cântecelului care l-au învățat la grădiniță venind cu completări suplimentare.În acest mod părintele poate afla ce activități au desfășurat la grădiniță , îl poate evalua dar și afla care sunt lacunele pe care le are copilul. De exemplu :La sectorul ,,Arte” copilul a avut de colorat legumele de toamnă. Spre surprinderea părinților ,copilul a colorat morcovul în mov.Părintele poate provoca copilul într-o discuție despre desenul său pentru a afla cauza acestei erori.( ,,Desenul tău este foarte frumos, dar de ce ai colorat morcovul cu mov ?) Chiar dacă lucrarea copilului nu este în totalitate corectă , părintele trebuie să aprecieze pozitiv lucrarea copilului (,,Sunt mândră că ai reușit să colorezi legumele !), dar pentru a putea corecta eroarea (,,Vom merge la piață să cumpărăm morcovi să vedem ce culoare au !” iar pentru a fi încrezători că vor lucra corect (,, Sunt sigură că data viitoare vei colora morcovii în culoarea pe care o au cei care îi mănânci în salată !”).Este foarte important ca părinții să comunice cu cei mici în dialoguri deschise fără a le aduce critici. Copilul trebuie întrebat ce a făcut la grădiniță , ce i-a plăcut mai mult , fără ca acestă discuție să se transforme într-un interogatoriu.Dacă întrebăm copilul scurt ,,Ce ai făcut astăzi la grădiniță ?”, copilul va răspunde tot pe același ton ,,Bine !” fără a mai continua discuția pe această temă.Pentru a putea iniția o discuție pe această temă , părintele poate începe prin a povesti ce a făcut el la seviciu implicând și copilul în discuție (,,Eu astăzi am făcut asa… la seviciu, tu ce ai făcut ?) provocând copilul să vorbească despre ceea ce a făcut el.

Pentru ca toate acestea să aibă un rezultat pozitiv , părintele trebuie să colaboreze cu educatoarea de la grupă, să ceară sfaturi pentru a-i ajuta în alegerea unor activități specifice vârstei preșcolarului.Foarte mult contează și imaginația, inspirația dar și priceperea fiecărui părinte de a se implica în activitățile copilului .Părintele poate implica copilul acasă în toate activitățile , fiecare moment fiind un prilej în care copilul învață.De exemplu :să sorteze îmbrăcămintea după criteriul culoare,să sorteze încălțămintea după mărime, să sorteze legumele după formă etc.

În familie, de la părinți, copilul învață primul abecedar al muncii, prin micile treburi și acțiuni gospodărești la care este antrenat :udatul florilor, ștersul prafului, mici cumpărături etc.Pentru unele reușite, copilul este bine să fie lăudat, dar și dojenit pentru lipsa de atenție, pentru superficialitate.

Tot părinții sunt aceia care le dezvoltă voința,stăpânirea de sine, perseverența, conștiinciozitatea, spiritul de inițiativă , curajul, trăsături care marchează personalitatea copilului .Familia este aceea care pune bazele formării unor trăsături de caracter, cum sunt :cinstea , sinceritatea, modestia, în primul rând prin atmosfera de familie, prin exemplul personal.

Întrucât familia polarizează în jurul său rezerve însemnate de timp, care pot fi utilizate în mod eficient în sensul asigurării continuității educației din grădiniță, colaborarea dintre grădiniță și familie trebuie să se realizeze pe toate planurile și dimensiunile educative.De aceea , inițierea și sprijinirea părinților pentru asigurarea condițiilor optime în vederea dezvoltării fizice, armonioase și sănătoase a copilului în familie trebuie să ocupe un loc central.De asemenea, părinții trebuie orientați să acorde atenție cuvenită jocurilor și jucăriilor alese, întrucât vârsta preșcolară este perioada în care jocul,ca activitate, capătă o deosebită însemnătate, el facilitează importante achiziții de experiență privind relațiile sociale.De aceea, educatoarele trebuie să urmărească ca părinții să fie permanent preocupați de felul cum se joacă cu copiii lor, ce jocuri inițiază, cum dezvoltă subiectul ales, cum păstrează jucăriile etc..Utilizarea sistematică a colaborării cu familia face posibilă și transmiterea organizată de cunoștințe , în vederea dezvoltării intelectuale a copilului.

Capitolul II

Valențele formative ale jocurilor și activităților alese

2.1 Activitățile alese –mijloc de socializare a preșcolarilor

Actuala programă constituie un răspuns dat necesității de schimbare a învățământului preșcolar, permițând fiecărei educatoare punerea în valoare a propriei experiențe didactice în relație cu profilul bio-psiho-fizic al copiilor grupei prin activități instructiv-educative cu caracter integrat și cu o abordare complexă a conținuturilor.

Instituția școlară trebuie să meargă în pas cu vremea , să fie sensibilă la toate transformările structurale ale societății și să se inspire din nevoile momentului în care trăim.

Grădinița trebuie să ofere copilului un ambient bine organizat, care să încurajeze copilul, să-i permită să aibă inițiative, să-i dezvolte creativitatea, să-i dezvolte tendința de a acționa în cooperare cu cei din jur.Acest ambient trebuie să-i ofere copilului posibilitatea de a explora necunoscutul, de a exersa acțiuni și activități învățate și desfășurate.Astfel se conturează și își găsesc motivația zonele educaționale numite și centre de interes,prezentate și recomandate încă din anul 1993 de Programa instructiv-educativă pentru grădinița de copii.

Metoda centrelor de interes nu este o noutate în pedagogia modernă; este un procedeu folosit în învățământul românesc și în perioada interbelică.

Actualul proiect de programă recomandă organizarea spațiului educațional în mai multe centre de interes deschise la dispoziția preșcolarului.Centrele de interes Bibliotecă, Joc de rol, Joc de masă, Construcții, Artă, Știință, Nisip și apă contribuie în mod definitoriu atât la dezvoltarea creativității și inițiativei copiilor , cât și la posibilitatea educatoarei de a observa și evalua corect nivelul psihic de dezvoltate al fiecăruia.

Organizarea centrelor

Jocul și jucăria sunt tovarășii nelipsiți ai copilăriei dând posibilitate copiilor să se exprime liber având un rol deosebit în dezvoltarea multilaterală a acestora.

Jocurile și activitățile alese sunt desfășurate cu grupuri mici de preșcolari dar și individual.Pentru ca aceste activități să fie reușite trebuie ca spațiul sălii de grupă să fie împărțit în centre sau zone de interes.Fiecare centru trebuie să ofere terenul unei activități în care jocurile și activitățile alese vor dezvolta cunoașterea într-un domeniu al vieții sociale.Pentru ca preșcolarul să fie atras de aceste activități , educatoarea trebuie să asigure un spațiu adecvat pentru desfășurarea actului de învățare.Centrele deschise la dispoziția copilului trebuie să prezinte interes pentru ca acesta să fie atras . Spațiul larg, aerisit , mobilier la înălțimea copiilor, diversitatea materialelor expuse face ca preșcolarul să aibă o implicație mai activă în procesul de învățare.Materialele expuse trebuie să fie de actualitate și la îndemâna copiilor, așezate în cutii ,coșulețe etichetate și ordonate .Materialele puse la dispoziția copilului sunt aranjate în funcție de nivelul de vârstă a fiecărei grupe.

Aceste centre ajută educatoarea să-și planifice activitățile , fiind într-o permanentă căutare de modalități prin care să descopere și să facă activitățile pe măsura posibilităților tuturor copiilor , creând o atmosferă de joc pe tot parcursul zilei.

În organizarea, desfășurarea și îndrumarea jocurilor se impune respectarea unor sarcini generale:

respectarea de către educatoare a prevederilor regimului zilei cu privire la joc;

asigurarea condițiilor materiale necesare bunei desfășurări a jocurilor prin înnoirea permanentă a jucăriilor;

asigurarea spațiului necesar pentru joc prin așezarea jucăriilor în locuri accesibile copiilor;

îndrumarea jocurilor de către educatoare (individual , colectiv; în alegerea temelor; în organizarea și desfășurarea jocului; în complicarea conținutului jocului);

valorificarea potențelor formative ale jocului:precizarea și îmbogățirea reprezentărilor copiilor despre aspectele mediului înconjurător;stimularea imaginației reproductive și creatoare, dezvoltarea gândirii , memoriei, vorbirii; educarea sentimentelor morale ca:prietenia ,dragostea pentru adulți și munca lor;educarea independenței și a spiritului de organizare,a stabilității și perseverenței în joc, educarea gustului pentru frumos;

realizarea corelației permanente între joc, experiența personală a copiilor și conținutul instructiv-educativ a tuturor activităților din grădiniță.

Centrele de interes

Activitățile realizate pe centrele de interes se desfășoară în grupuri mici , individual și în perechi.În funcție de programul grădiniței (normal sau prelungit) sunt două sau trei etape de jocuri și activități alese.

Etapa I cunoscută sub numele de ALA1 se desfășoară dimineața , înainte de începerea activităților integrate.În etapa a III-a activitățile de ALA2 se desfășoară după cele pe domenii de învățare, iar la grădinițele cu program prelungit este și etapa a IV-a, ALA3 activități care se desfășoară după programul de odihnă al copiilor până la plecarea lor acasă.

Educatoarea organizează aceste centre în funcție de nivelul de vârstă al preșcolarilor, de tema săptămânii sau a proiectului aflat în derulare, dar și cu celelalte activități din programul zilnic.Jocurile desfășurate în aceste etape trebuie concepute, proiectate și îndrumate diferențiat în funcție de vârsta copiilor și de obiectivele anterior prestabilite. Prin jocurile și activitățile alese copiii își consolidează cunoștințele și deprinderile formate ,socializează în mod progresiv și , se inițiază în cunoașterea lumii înconjurătoare .

BIBLIOTECĂ

La acest centru copiii vor învăța să folosească cărțile, își exersează limbajul , își dezvoltă creativitatea, curiozitatea.La Centrul ,,Bibliotecă”se găsesc cărți cu povești ilustrate, dicționare,atlase, albume, reviste, creioane, siluete ale personajelor din povești, jetoane cu imagini, jetoane cu litere, silabe etc. Rafturile cu cărți trebuie să fie la nivelul copiilor pentru ca aceștia să poată ajunge cu ușurință la ele.Centrul ,,Bibliotecă”mai are în dotare măsuțe, scăunele dar și pernuțe pe care educatoarea le poate folosi la activitățile de povestire.

Pentru activizarea limbajului educatoarea poate îmbogăți acest centru și cu alte materiale:decupaje din reviste,litere de tipar însoțite de imagini,litere magnetice cu ajutorul cărora pot forma cuvinte, marionete, dominouri,cât și seturi de diapozitive .În acest centru preșcolarul are la îndemâna lui creioane colorate, carioci, foi liniate, fișe de lucru .Cu toate aceste instrumente ei își pot exersa scrierea cu litere de tipar, pot realiza cărți de povești, pot forma cuvinte, propoziții, formându-și deprinderea de a utiliza aceste materiale.Un rol important îl are și folosirea calculatorului .Acesta trebuie folosit numai pentru vizionarea de programe educative, de vizionare a unor povești, audiții atent alese de educatoare în funcție de tema săptămânii.

Exemple de activități desfășurate la acest centru

CENTRUL BIBLIOTECĂ

Tema:,,Figuri geometrice personalizate”

Obiective operaționale:

să se orienteze corect în spațiul mic al suprafeței de lucru;

să realizeze coordonarea oculo-psihomotorie în redarea elementului grafic;

să traseze semnul grafic respectând dimensiunea ,spațierea corectă.

Materiale: fișe de lucru, creioane, culori, foarfece, panou de expunere a lucrărilor

Forma de realizare: individual

Metode și procedee:observația, explicația, conversația,exercițiul

Sarcina didactică:

să traseze semnul grafic , să coloreze figura realizată și să o decupeze pentru a fi expusă la panou

Desfășurarea activității:

Copiii vor avea la dispoziție fișe de lucru ,creioane colorate, carioci și foarfece.Ei vor trebui să traseze pe liniile punctate forma figurii geometrice de pe fișă cu carioca , iar cu creionul colorat va trebui sa coloreze figura, după care vor decupa figura realizată și o vor expune la panou.

ARTĂ

Locul destinat acestui centru este amenajat în colșul cel mai luminos al sălii de grupă.In locul destinat desenului și picturii pot exista diferite materiale și obiecte pe care copiii le vor folosi la desen și pictură: lemn și obiecte din lemn; piatră de râu, carton, reziste vechi; hârtie specială pentru desen de diferite mărimi ,hârtie glasată, acuarele , pensoane, pahare pentru apă, șervețele cu ajutorul cărora copiii vor lucra.Tot la Centrul ,,Arte” copiii învață să decupeze, să modeleze realizând lucrări individuale sau colective cu materiale din natură sau refolosibile.

Acest centru oferă copiilor posibilitatea de a-și dezvolta imaginația, creativitatea,spiritul de inițiativă, învață să comunice,să socializeze , stimulându-le curiozitatea.Prin desen copiii înfățișează obiectele și fenomenele din jurul lor conform reprezentărilor pe care și le-au format.Concomotent cu formarea capacităților de a reprezenta obiectele și fenomenele, copiii vor învăța să mânuiască corect materialele pe care le folosesc. Cu materialele folosite în acest centru copiii exersează diferite tehnici de pictură, ( pictura prin stropire, amprentare, de imprimare a diferitelor materiale) dar și de modelare a plastilinei, lutului, aluatului , confecționând colaje și jucării.

Lucrările realizate de preșcolari vor fi expuse pe panouri pentru a putea fi admirate și discutate , dezvoltându-și spiritul critic și autocritic.

Exemple de activități

CENTRUL ARTE

Tema- ,,Căsuța lui Azorică”-activitate practică

Obiective operaționale

-să decupeze hârtia glasată după contur;

-să îmbine corect formele decupate pentru a obține o casă;

-să denumească materialele puse la dispoziție;

-să utilizeze corect instrumentele puse la dispoziție

Materiale:hârtie glasată, foarfece,lipici, panou de prezentare a lucrărilor.

Forma de organizare-individual

Metode și procedee:explicația, observația,conversația, exercițiul

Sarcina didactică- să decupeze ellementele unei case după contur și să le lipească pe foaia de lucru.

Desfășurarea activității:

Prezint copiilor materialele cu care vor lucra..Le voi explica că trebuie să decupeze hârtia glasată după conturul dat pentru a putea construi ,,Căsuța lui Azorică”.După finalizarea lucrărilor , acestea vor fi expuse la panou .

CONSTRUCȚII

La acest centru copiii realizează diferite construcții din piese lego, cuburi din plastic și lemn.Materialele din Centrul Construcții sunt așezate pe rafturi ,lădițe,săculețe la îndemâca copiilor.De asemenea copiii se vor juca pe un covor într-un spațiu bine delimitat pentru ca , construcțiile realizate nu fie stricate prin atingerea lor de copiii de la alte centre.Centru poate fi îmbunătățit și cu alte materiale: jucării de tip mijloace de transport, figurine umane, animale în miniatură, semne de circulație.

Copiii își dezvoltă imaginația , gândirea creatoare, concepte matematice referitoare la numărare , măsurare, ordonare.Construind clădiri de diferite înălțimi învață mai multe despre echilibru, greutate, balans.Ei mai au posibilitatea de a sorta materialele de construcții în cutii special amenajate și să efectueze operații de gândire.Important este ca să aibă la îndemână toate materialele de construcție cât și alte materiale pentru completarea construcțiilor ca:sfoară,sârmă, bețișoare, materiale de la alte centre.

Construirea după model cu conturul materialelor de construcție înlesnește activitatea de analiză și de sinteză a imaginației reproductive, îi deprinde pe copii să se limiteze la copia fidelă a modelului prezentat, folosind piesele adecvate,dar nu-i conduce la construirea pieselor mai grele, la găsirea unor modalități de combinare a pieselor necesare obținerii formelor lipsă.

Construcțiile pot fi la libera alegere a copiilor , dat și impuse în funcție de tema săptămânii de tipul: ,,Coliba iepurașului”, ,,Gărduț pentru stratul de flori”, ,,Castelul Zânei Primăvara”, ,,Căsuța animalelor”, ,,Lădițe pentru legume”, ,,Umbreluțe colorate”

Jocul de construcții poate fi abordat de educatoare ca un scop precis – de exemplu, să înalțe o construcție echilibrată, să construiască un pod….sau poate fi ales de copii în cadrul activităților libere.

Esențială este, în acest contrxt, stimularea discuției în grup, fiecărui copil oferindu-i-se prilejul de a se exprima, de a-și expune ideile.

Exemple de activități

Tema:,,Castelul Zânei Primăvara”

Obiective:

să construiască castelul utilizând materialele puse la dispoziție:

să îmbine armonios formele de construcție prin alăturare, îmbinare, suprapunere utilizând materialele existente la centru;

să accepte și să ofere sprijin.

Materiale:cuburi din plastic,bețișoare,jocuri lego.

Forma de organizare:lucrare colectivă

Metode și procedee:conversația ,explicația, observația, exercițiul.

Sarcina didactică:

-Să construiască din pisele puse la dispoziție Castelul Zânei Primăvara

Desfășurarea activității

La începutul activității voi purta o scurtă convorbire despre anotimpul primăvara. Prezint copiilor materialele cu care vor lucra la acest centru și îi anunt tema pe care o vor realiza.Copiii construiesc la acest centru Castelul Zănei Primăvara cu materialele puse la dispoziție realizând o lucrare colectivă .Ei au folosit în construcția castelului și materiale de la alre centre La sfârșitul activității lucrarea realizată va fi expusă pe holul grădiniței.

ȘTIINȚĂ

Centrul Știință este dotat cu materiale diverse pentru a stârni interesul copiilor.Aici se găsesc:rafturi și etajere pentru expunerea materialelor,globul pământesc,materiale pentru diferite experimente, frunze , flori uscate, atlase , semințe de flori fructe ,legume așezate și ordonate în cutii, magneți, cântare, jetoane și planșe cu fructe , legume.Este centrul la care copiii își dezvoltă gândirea logică, își însușesc noțiuni matematice, cunoștințe despre mediul înconjurător , dezvoltându-și abilități de comunicare și observare.

Centrul Știință oferă copiilor posibilitatea de a experimenta lucruri noi sub stricta supraveghere a educatoarei.De exemplu:,,Circuitul apei în natură”, ,,Cum se formează norii, ceața?”,,Ce este un vulcan?” ,,Erupția unui vulcan”, Cum se formează gheața?” etc.

Tot la acest centru copiii intră în tainele cunoașterii matematicii unde se familiarizează cu noțiunea de număr, efectuează operații de adunare și scădere, clasifică , ordonează, compară diferite obiecte în funcție de lungime ,mărime, greutate..Educatoare are grijă ca aceste materiale să fie de actualitate , îmbunătățind periodic centrul în fucție de nivelul de vârstă al copiilor dar și de tema zilei sau a săptămânii.De exemplu pentru a experimenta erupția unui vulcan educatoarea va dota centrul cu materialele necesare de construire a unui vulcan: machetă din polistiren, carton, lipici, aracet, hârtie creponată , colorant alimentar, oțet, bicarbonat de sodiu.Pentru a-și însuși sau consolida noțiunea de număr , centrul va fi dotat cu jetoane reprezentând diferite cifre,imagini , tablă magnetică, creioane carioci ,fișe matematice,, numărători etc.

La Centrul Știință învață lucruri noi despre corpul umna ,cum să mănânce sănătos, cum să se comporte în diferite situații, încurajându-i să pună întrebări pentru a găsi răspunsuri și soluții.

Exemple de activități

Tema:,,Gustătorul”

Scop:verificarea cunoștințelor privind reprezentările copiilor despre fructele și legumele de toamna; Dezvoltarea sensibilității gustative

Material folosit: legume și fructe de toamnă, vas pentru spălarea lor, farfurii.

Forma de organizare : în grup

Metode și procedee: observația, conversația, explicația

Sarcina didactică: recunoașterea după gust a fructelor și legumelor de toamnă.

Desfășurarea activității:

Educatoarea este conducătorul jocului.Aceasta are în mână un coșuleț sau castronaș în care sunt bucățele de legume și fructe de toamnă, tăiate în așa fel încât să nu permită recunoașterea după formă.Ea se plimbă prin fața copiilor așezati în semicerc spunând versurile:

,,Iată ți-am adus mânare

Spune-mi cum se cheamă oare?

Copilul închide ochii și trebuie să recunoască după gust și să descrie fructul sau leguma din care a gustat a-i spune numele.După ce rezolvă sarcina , educatoarea va spune versurile:

,,Foaie verde lemn uscat

Spune-mi te rog ce-ai gustat?” indicând un alt copil pentru a răspunde.Jocul se va relua până ce toți copiii vor răspunde.

JOC DE ROL

În vederea dezvoltării comunicării orale, educatoarea trebuie să-și propună și să realizeze scopul de a stimula vorbirea și audirea în toate felurile de joc.

Jocul de rol constituie jocul cu cele mai multe valențe în dezvoltarea generală și, în special, în dezvoltarea limbajului copilului, o cale foarte importantă pentru copii de a reprezenta întâmplările prin care au trecut, precum și ceea ce știu ei despre oameni și situații.

Pentru ca jocul de rol să se desfășoare în bune codiții , centrul trebuie dotat cu materiale diverse:costumații reprezentând diferite personaje, trusă medicala pentru jocul ,,De-a doctorul ”, truse de coafor pentru jocul ,,De-a coafeza”, De-a frizerii”, semne de circulație pentru jocul ,,De-a polițiștii”, ustensile din plastic pentru bucătărie pentru jocurile ,,De-a bucătăreasa”, ,,De-a cofetarii”, legume și fructe în miniatură pentru jocurile ,,De-a vânzătorii”, ,,De-a agricultorii”etc.

Jocul de rol este ,de asemenea , cel mai indicat pentru introducerea în comportamentul copiilor a unor conduite sociale, cum ar fi folosirea salutului, prezentarea unor persoane necunoscute. Nu este nevoie să se ,,predea” aceste cunoștințe , este suficient ca educatoarea să intre în jocul copiilor, alături de ei, și să exprime clar comportamentul pe care dorește ca ei să și-l însușească.

În acest spațiu, scopul principal în dezvoltarea sociabilității este de a-i ajuta pe copii să capete încredere în ei, să relaționeze cu ceilalți copii, să -și aștepte rândul într-o discuție și să se facă ascultat, dezvoltându-și capacitatea de așteptare în schimbul unor replici, depășindu-se astfel stadiul în care preșcolarii din grup vorbesc toți deodată.

Exemple de activități

Tema : ,,De-a croitorul”

Obiective:

să respecte reguli de comportare civilizată în societate ;

să sesiseze situații adecvate jocului de rol;

să participe la joc atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor;

să manifeste spontaneitate și creativitate în interpretarea rolului asumat;

Scop: verificarea ,sistematizarea cunoștințelor și perfecționarea deprinderilor de a transpune experiența cognitivă în ipostaze ale vieții sociale;dezvoltarea deprinderii de a comunica cu partenrii de joc;

Material folosit: metru de croitorie, foarfecă, cretă, materiale de diferite dimensiuni, fier de călcat, mașină de cusut,păpuși,etc.

Metode și procedee: conversația, dialogul,jocul de rol, exercițiul

Desfășurarea activității:

Copiii de la Centrul,, Joc de rol ,,se vor juca jocul ,,De-a croitorul”.Aceștia vor avea la dispoziție toare materialele necesare pentru desfășurarea în bune condiții a jocului.Se vor purta discuții despre tema jocului , stabilindu-se sarcinile fiecărui participant la joc.Voi urmări modul în care preșcolarii își modelează comportamentul prin intrarea lor în joc și voi corecta dacă este nevoi comportamentale neadecvate.

NISIP ȘI APĂ

La Centrul Nisip și apă copiii își dezvoltă motricitatea și senzațiile senzorio-motorii.Materialele care trebuie puse la dispoziția copiilor sunt:nisip,lopățele, forme din plastic, apă, căni gradate, pietricele și scoici de diferite mărimi, măturele și făraje pentru strângerea nisipului, prosoape, vase pentru nisip.

Copilul învață prin modelarea nisipului cum să construiască o cazemată, un pod,să compare greutatea unei găletușe de nisip uscat cu cel ud,să realizeze desene pe nisip , să imprime forme etc. Indiferent de anotimp , activitatea desfășurată la acest centru se poate desfășura în bune condiții.Centrul Nisip și apă oferă.preșcolarilor posibilitatea unei bune socializări colaborând în efectuarea unei lucrări, își dezvoltă creativitatea, imaginația creatoare.

Sub îndrumarea educatoarei , copiii pot desfășura activităși de tipul: ,,Urmele dinizaurilor”, ,,Castelul fermecat”, ,,Chipul lui Arlechino”, ,,Animale vesele” ,,Adăposturi pentru animale”etc.

Jocurile copiilor cu nisipul și apa,implică de obicei mai puțină vorbire, conversație , decât alte tipuri de joc.Educatoarea poate îndemna copiii să se exprime prin întrebări bine puse (dar nu impuse): de exemplu, să spună cum simt ei materialul respectiv ( nisip, argilă, o textură etc.), ce pot face cu el, dacă este greu sau ușor, ud sau uscat, aspru sau moale, să discute despre ceea ce au reușit să realizeze.

Exemple de activități

Tema: ,,Planeta Pământ”

Obiective:

să modeleze nisipul pentru a realiza tema propusă;

să accepte și să ofere sprijin

Scop:

-verificarea cunoștințelor privind reprezentările copiilor despre Planeta Pământ;dezvoltarea imaginației și a creativității.

Material folosit: forme de diferite mărimi, nisip, apă,lopățele.

Forma de organizare : în grup

Desfășurarea activității

La Centrul Nisip și apă copiii vor avea de realizat o lucrare cu tema ,,Planeta Pământ”Prin modelarea nisipului și folosirea diferitelor forme din plastc copiii vor realiza lucrarea colectivă .Educatoarea urmărește modul de realizare a lucrării și intervine cu explicații suplimentare dacă este nevoie.

JOCURI MIȘCARE

În programul zilnic din grădiniță este obligatoriu să existe și momente /secvențe de mișcare. Aceste activități se desfășoră în partea a III-a a programului având ca sarcină socializarea progresivă a copiilor.

Jocurile de mișcare contribuie la dezvoltarea deprinderilor motrice de bază ale copiilor, oferind condiții prielnice pentru aplicarea acestor deprinderi în împrejurări variate.Totodată ele ajută la formarea unor calități ca : viteza, rezistența, îndemânarea , precizia mișcărilor,prezența de spirit, orientarea rapidă și sigură, atenția, spiritul activ de orientare și inițiativă, stăpânire de sine, perseverență, deprinderea de a respecta reguli, cinstea și corectitudinea etc.

Jocurile de mișcare prijeluiesc copiilor multe emoții, bucurii, satisfacții, antrenându-i în mare măsură și în mod plăcut atât la executarea mișcărilor în comun, cât și la respectarea corectă a regulilor.

În cadrul activităților liber alese educatoarea își va propune ca un aspect important deprinderea copiilor cu organizarea și conducerea independentă a jocurilor de mișcare, urmărind totodată dezvoltarea calității morale de corectitudine și cinste în colectiv.

Totuși, jocul rămâne activitatea principală, în special în prima jumătate a acestei perioade, care se caracterizează prin trecerea de la manipularea obiectelor în cadrul jocului, la jocuri cu roluri ( jocuri de creație) și la jocuri cu reguli ( jocuri didactice și jocuri de mișcare).Dintre acestea mult îndrăgite de copii sunt și jocurile însoțite de text și cântec.

Jocurile în care se execută aceeași mișcare, în ritmul plăcut al muzicii, îi satisfac în mare măsură pe copii, deoarece ei îmbină în mod specific elementele de joc cu melodia și trec de la simpla executare motorie la o stare afectivă.

Jocul de mișcare cu text și cânt îi da posibilitatea educatoarei să dezvolte multilateral copilul –fizic, intelectual, să lucreze individual, în grupuri mici și în colectiv, antrenând un număr cât mai mare de copii.

Jocurile de mișcare necesită executarea mișcărilor într-un anumit context reflectând scene din viața reală , dar cel mai adesea din viața animalelor.Exemplific câteva din jocurile de mișcare care pot fi desfășurate cu copii:,,Ursul și peștii”,,,Dacă vesel se trăiește” , ,,Am o căsuță mică”, ,,Atinge globul”, ,,Sărim ca iepurașii”, ,,Câte unul, câte doi”, ,,Alunelul”, ,,Țară, țară vrem ostași!”, ,,Podul de piatră”etc.

2.2 Activitățile alese – activități preferate de copii

La vârsta preșcolară copiii desfășoară activități și jocuri în care ei încearcă să trăiască în realitate propria lor dorință. Fie că se joacă ,,de-a pictorii”, ,,de-a gospodinele, ei desfășoară o activitate pe care o execută adulții și acum încearcă să facă și ei.

Copiii se transpun direct în rolul adultului și astfel dintr-o dată devin șofer, mecanic de locomotivă sau de mașină, doctor ,asistentă medicală etc.În aceste situații, preșcolarii imită nu numai acțiunea, ci merg până acolo încât reproduc cu mare fidelitate gesturile pe care le fac adulții și care pentru ei trec neobservate. Modelul pe care copiii îl realizează în jocuri sau activități alese este luat din mediul ambiant apropiat lor. Cel mai ades sunt imitați părinții, apoi cunoștințele apropiate de familie ori persoane din grădiniță.Procedând astfel, Copilul asimilează, totodată, semnificația socială a acțiunilor alese.De aceea am acordat o atenție deosebită jocurilor și activitățile alese în programul zilei din grădiniță.În acest scop, am pus la îndemâna copiilor cât mai multe și variate materiale pentru joc, înainte de activitățile cu toată grupa. Diversitatea acestora le oferă posibilitatea să-și aleagă jucăriile pentru tema preferată, să găsească modalități de realizare.Pe acestea le preferă în funcție de posibilitățile lor individuale, de experiența pe care au acumulat-o în contact cu mediul ambiant.Ori de câte ori copiii optează pentru o temă preferată, se constată o mai mare concentrare asupra modului de realizare și astfel execută lucrarea cu plăcere, încât nu se pot despărți ușor de jocul pe care și l-au ales.În timpul jocului ei fac apel la volumul de cunoștințe pe care l-au acumulat de-a lungul activităților desfășurate cu grupa întreagă, fapt ce le oferă cadrul de aplicare și consolidare a deprinderilor formate, influențând apoi calitatea acestora.

Cu preșcolarii de grupă mică, de exemplu, la începutul anului școlar, nu se pot desfășura activități alese în sensul denumirii lor, întrucât copiii de 3 ani nu au de ale din mai multe activități pe aceea pe care o preferă. Experiența lor de viață este foarte săracă în conținut. De aceea , copiii se rezumă mai mult la acțiunea cu obiectele, la manipularea lor.Ei încarcă și descarcă, de exemplu , unele jocuri, cuburi într-o cutie de carton , camion sau le pun dintr-un loc în altul.

Observând acest lucru am căutat să le organizez jocul în așa fel încât să le ofer posibilitatea să-și aleagă tema, ca și modalitate de realizare.În vederea atingerii acestui obiectiv am început să organizez împreună cu ei jocuri și activități pe mai multe etape, timp în care am introdus în conținutul jocului și alte elemente care să contribuie la îmbogățirea conținutului jocului. De exemplu, în prima etapă doar le-am sugerat tema.De data aceasta am observat că preșcolarii s-a imitat unul pe altul, așa cum au procedat la început când încărcau și descărcau jucăriile.Atunci le-am oferit și alte materiale, de exemplu le-am dat castane, ghinde, hârtie colorată etc. Conținutul jocului nu s-a îmbogățit prea mult, față de modalitatea de joc de la începutul anului școlar.De data aceasta copiii au început să separe jucăriile de materialul mărunt din natură, deci s-au rezumat la sortarea materialelor. Am adăugat apoi și alte materiale din trusa medicului, din trusa gospodinei.Fiind obișnuiți cu obiectele, am observat că preșcolarii mici au abandonat cu multă ușurință jocul început, devenind ,,medici” sau ,,gospodine”.Cu toate că nu cunoșteau prea multe aspecte din profesia medicului, de pildă, ei imitau modul în care consultă medicul.Pentru rolul de gospodină am avut mai multe elemente, deoarece zilnic o văd pe mama cum pregătește mâncarea cum face cumpărăturile și cum îi îngrijește.Acest aspect le-a dat posibilitatea să desfășoare un joc cu temă, folosind materiale adecvate.Ca urmare, în jocurile alese de copiii din grupa mică am ținut seama că ei nu au formate deprinderile de mânuire și îmbinare a materialelor, că ei nu au prea multe cunoștințe dobândite în alte activități.

Pornind de la aceste aspecte am căutat mai întâi să-i familiarizez pe copii cu materialele și denumirea lor, cu modul lor de folosire, cu unele aspecte ale unor activități din mediul imediat apropiat.În acest timp am încercat să realizez și coordonarea metrică și orientarea spațială, stimulând în felul acesta interesul copiilor pentru joc.

Pe măsură ce preșcolarii s-au obișnuit cu materialele de joc și cu jocul în colectiv și-au dobândit și alte cunoștințe în cadrul activităților cu toată grupa, copiii au desfășurat activități și jocuri la alegere cu teme variate și mai bogate în conținut. Acest fapt m-a determinat ca în etapa a doua să le sugerez doar tema.De data aceasta copiii s-au dovedit creativi , jocul lor nu s-a rezumat numai la reproducerea unor teme,ci au început să realizeze activități.De aici și ideea că activitățile la alegerea copiilor sunt activități de joc, dar și activități ocupaționale, ei imită o anumită ocupație a adulților și în felul acesta ei învață să muncească. Cu alte cuvinte , ei învață să muncească jucându-se, deoarece ei doresc să procedeze la fel ca adulții și reușesc să o facă imaginar, cu ajutorul jocurilor și jucăriilor date de noi.

Ca urmare, în cea de a treia etapă le-am oferit jocuri și jucării, cât mai multe.În acest timp am observat cum se joacă fiecare copil, ce materiale folosește, cum caută să îmbine materialele între ele pentru a putea crea ceva.În acest timp am înregistrat puterea de concentrare și posibilitățile fiecărui copil în parte pentru a putea să acord o mai mare atenție acelora care se descurcă mai greu.Intervenția mea în joc s-a făcut numai în măsura în care am constatat că jocul copilului sau ocupația lui se rezumă numai la manipularea obiectelor.

Cunoscând faptul că prin activitățile ce se desfășoară cu toată grupa se transmit cunoștințe corespunzătoare la o anumită vârstă și se formează deprinderile necesare acestora, că activitățile la alegere oferă cadrul prielnic de fixare a acestor cunoștințe ,priceperi și deprinderi , am insistat ca toți copiii să asimileze cât mai multe cunoștințe.Am folosit în acest caz și jocul cu imagini, jetoane, tablouri, cărți ilustrate , toate acestea având o mare valoare. Cu ajutorul imaginii copilul primește un mesaj, apoi este pus să se exprime asupra lui , comunicând ceea ce a văzut. După astfel de activități copiii își aleg în jocurile lor teme asemănătoare.De exemplu, dacă în imaginile prezentate copilul făcea covrigei, tăiței. Ei reproduc în joc modul de executare a acestora.Astfel se formează deprinderea de modelare a plastilinei, de aplatizare cu palmele pe planșetă, iar în cadrul activităților la alegere ei execută acțiunea respectivă, fapt ce duce la formarea deprinderii într-o nouă formă, realizând totodată consolidarea și perfecționarea acesteia.În cele mai multe situații ei folosesc unele cunoștințe pe care le execută creativ, întrucât intervin noile condiții oferite de cadrul activităților: materialul este ales de copil sau dat de educatoare.La astfel de activități preșcolarii completează, întregesc și creează ceva nou.Prin rezultatele finale se constată că activitățile la alegere nu sunt doar o continuare a activităților cu toți copiii.În cadrul activităților la alegere se pot introduce unele cunoștințe mai complexe, care se pregătesc în prealabil, înainte de a se desfășura activități cu grupa.: copiii sunt familiarizați cu unele tehnici de lucru care necesită un timp mai îndelungat, care nu s-ar putea realiza în cadrul activitățilot cu toată grupa.Tot în cadrul activităților alese se pot introduce unele materiale ce se vor folosi în activitățile cu grupa, pe care copiii le cunosc din timp, le mânuiesc, fapt ce duce la folosirea lor mult mai bine în cadrul organizat.Nu de mică importanță este și faptul că în activitățile la alegere se realizează într-o mare măsură pregătirea afectivă a copiilor pentru desfășurarea activităților cu întreaga grupă, la realizarea cărora o mare contribuție o avem noi , educatoarele.

Activitățile la alegerea copilului sau a educatoarei oferă și ocazia pentru sondarea nivelului de cunoștințe asimilate de copii, de verificare a modului în care ei și-au însușit și format anumite deprinderi care pot constitui un punct de plecare pentru desfășurarea activităților cu toată grupa.De aici se desprinde ideea că procesul educativ care se realizează în grădiniță contribuie la formarea personalității copilului, la dezvoltarea gândirii și imaginației pe care noi urmărim să le formăm de la vârsta preșcolară, începând chiar cu grupa mică.

2.3 Valoarea instructiv educativă a excursiilor , plimbărilor și vizitelor realizate în perioada activităților alese

Încă de la vârsta preșcolară copiii vin în contact cu marile realizări ale societății noastre, cu valori materiale și spirituale, cu puterea creatoare a oamenilor, cu aspecte din activitatea practică a oamenilor legate de diferite sectoare de muncă, cu frumusețile naturii.

Copiii de vârstă preșcolară percep natura înconjurătoare, capătă cunoștințe, îsi însușesc o anumită atitudine față de diferite fenomene ale naturii.Natura îi atrage prin frumusețea , varietatea ei , precum și prin multitudinea culorilor, formelor, mirosurilor și sunetelor.Unul din mijloacele intuitive prin care copiii pot cunoaște lumea înconjurătoare este și excursia, pe care dicționarul limbii române o denumește ca ,,o plimbare sau o călătorie în grup , făcută pe jos, sau cu mijloacele de transport, în scop educativ sau distractiv”.De aceea , am folosit plimbările, excursiile și vizitele, în perioada activităților alese, pe o scară din ce în ce mai largă, pentru că ele constituie mijloc de recreere, de destindere și totodată de asimilare de noi cunoștințe și de reactualizare a celor vechi. În același timp, fac legătura directă cu natura și cu societatea , cu rezultatele muncii omului, ajutându-i pe copii la formarea concepției materialist-dialectice despre lume și viață.

În cadrul acestora, copiii au cunoscut în procesul muncii oamenii cu creațiile lor, animalele în mediul lor natural de viață, păsări, insecte, flori, fructe, legume etc.

Astfel, dacă copiii întrebă:,,Cum se numește cutare plantă?”, firește că trebuie să le răspundem direct.Însă dacă întreabă :,,Cu ce se hrănește gândacul pe care l-am găsit?”, trebuie să le propunem să adune crenguțe de la copaci de diferite specii și să observe ce frunze va mânca gândacul.Această metodă îi va sili pe copii să observe, să gândească, îi va deprinde să fie independenți.

Copiii percep lumea înconjurătoare în totalitatea ei în mod direct, dar nu pot căpăta reprezentări sistematice și corecte despre ea decât cu ajutorul cuvântului adulților , care dirijează întreaga activitate de cunoaștere, îi orientează spre esențial conform scopului propus.

Nu este suficient să-l familiarizăm pe copil cu natura și cu societatea numai din cărți și ilustrate.Un asemenea fel de a educa copiii este profund greșit, deoarece nici cele mai captivante povești, nici cele mai minunate imagini nu pot înlocui natura vie.Excursiile , plimbările și vizitele prijeluiesc contemplarea vie a fenomenelor în mediul lor natural, asigurând o precizie a cunoștințelor însușite.Prezentând copiilor obiecte și fenomene din natură, reprezentările lor devin clare, corespunzătoare realității.Atunci când copiii observă într-un tablou, reprezentările lor sunt doar aproximative.De exemplu , imaginea unui mijloc de locomoție cunoscut, ,,trenul”, îi dă copilului o idee cu totul generală..Observându-l direct în gară sau alergând pe linie, copilul își va însuși cunoștințe corecte despre el: aspectul lui caracteristic, mărimea vagoanelor, forma lor, locomotiva, sunetele pe care le produce,viteza cu care merge, mișcarea roților etc.

Sunt prevăzute în programă multe teme legate de munca oamenilor pe câmp, în livadă, în grădină.Copiii de la oraș nu le pot percepe decât cu ajutorul tablourilor, dar o excursie, o plimbare, o vizită, în prealabil având ca obiectiv munca oamenilor în fabrici, pe câmp sau în grădină, oferă posibilitatea ca, prin contactul direct cu realitatea , copiii să cunoască munca cu diferitele ei aspecte, uneltele folosite, materialele din care sunt confecționate, forma lor.Copiii observă în mod direct munca oamenilor cu unelte manuale sau mecanizate, cum se muncește cu ele, ce înseamnă a ara, a săpa, a grebla, a semăna, ce este un ogor, un lan , o grădină, un strat.

Un alt exemplu.Avem observări la care trebuie să vorbim copiilor despre păsări, animale domestice și sălbatice.Chiar dacă le prezentăm planșe, tablouri sau mulaje foarte bine realizate după care se face observarea, totuși, foarte greu își fac o idee de modul cum ciugulesc păsările, cum întind aripile, cum înnoată rațele sau cum paște vaca, cum arată un grajd, cum se înhamă caii sau boii la căruță etc.Vizita la o fermă oferă copiilor prilejul să cunoască animale în mărimea lor naturală, în mediul obișnuit de trai, modul de îngrijire a acestor animale, hrana lor.Au posibilitatea să facă comparații între aceste animale.Vizitând ferma de păsări , copiii își dau seama de aspectele caracteristice fiecărei păsări, nemaivorbind de îmbogățirea vocabularului.

Toate acestea sunt ocazii minunate de a dezvolta la copii spiritul de observație, capacitatea de a cerceta, de a înregistra cu ușurință cele observate, de a le reproduce ori de câte ori este nevoie și de a le păstra neșterse în memorie timp îndelungat.Ei fac mai bine legătura între aspectele naturale și acțiunile din povești , povestiri , poezii și cântece, dând o înțelegere mai deplină conținutului.

Excursia, plimbarea și vizita își aduc din plin contribuția la formarea trăsăturilor morale ale copiilor, aceasta ocupând un loc important în procesul de formare a personalității.Copiii se obișnuiesc cu unele reguli de comportare în colectiv.Ei devin ascultători, li se educă o atitudine conștientă față de cerințele educatoarei, față de colectivul de copii, li se dezvoltă spiritul de organizare și de ordine față de tot ceea ce-i înconjoară. Am căutat ca de fiecare dată copiii să ia legătură directă cu unele aspecte din procesul muncii, pentru a-i face să înțeleagă importanța muncii în dezvoltarea societății.Astfel, au început să deosebească frumusețea

CAPITOLUL III STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND ROLUL JOCURILOR ȘI ACTIVITĂȚILOR ALESE ÎN SOCIALIZAREA COPIILOR PREȘCOLARI

3.1Designul cercetării

METODOLOGIA CERCETĂRII

LOTUL DE PARTICIPANȚI

La cercetare au participat 26 preșcolari de la grupa mică Piticii , de la Grădinița cu Program Prelungit ,,Micii Cercetași”din Botoșani.Dintre aceștia 14 sunt fete iar 12 sunt băieți, de religie creștin ortodoxă, cu excepția unui copil care este de religie penticostală, având domiciliul în mediul urban.Cercetarea s-a desfășurat în perioada septembrie-noiembrie 2016-2017.

VARIABILELE CERCETĂRII

Variabilele cercetării utilizate sunt: gradul de manifestate a sociabilității copiilor în jocurile și activitățile alese, numărul participanților implicați în experiment, sexul, vârsta, jocul, mediul familial, performantele preșcolarilor.

INSTRUMENTE FOLOSITE

Instrumentele folosite în această cercetare au fost:grila de observații ,jocurile și activitățile alese,experimentul.

IPOTEZA CERCETĂRII

Utilizarea diversificată a jocurilor și activităților alese îmbunătățește semnificativ gradul de scocializare a copiilor preșcolari.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Identificarea și utilizarea unor în jocurile și activitățile alese a unor tehnici și metode care îmbunătățesc nivelul de socializare a preșcolarilor;

Identificarea și eliminarea comportamentelor negative prin activitățile alese;

Identificarea și înregistrarea progreselor realizate de preșcolari în procesul de socializare;

ETAPELE CERCETĂRII

Etapa constatativă (pretest)

Etapa experimentală

Etapa evaluativă (posttest)

Etapa constatativă (pretest)

Această etapă s-a desfășurat în anul școlar 2016-2017 , în perioada septembrie –noiembrie 2016 , la grupa mică ,,Piticii”.

Etapa constatativă a constat în aplicarea unui Protocol de observații în baza unei Grile de indicatori care mi-au permis să constat gradul de socializare al preșcolarilor în primele două săptămâni de grădiniță prin observarea directă și inditectă.În acest sens am utilizat metoda experimentului și metoda observației.Am urmărit comportamentul copiilor , dezvoltarea fizică , dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea limbajului și a comunicării folosind întrebări care mi-au oferit răspunsuri clare cu privire la gradul de socializare a preșcolarilor prin joc.

Activitatea de observare a copilului am desfășurat-o în mediul natural al copilului prezentând următoarele avantaje:

rezultatul observării determină evitarea etichetării copilului;

este instrumentul care scoate în evidență progresul copilului;

permite cadrului didactic să acorde o mai mare prioritate demersului didactic pentru atingerea obiectivelor propuse;

este instrumentul prin care familia poate fi implicată în cunoașterea copilului;

Grila de indicatori

Subdomeniul –Dezvoltare socială- Abilități de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată

A- comportament atins

B- comportament în dezvoltare

NS- necesită sprijin

Indicatori:

I.1.Stabilește din proprie inițiativă relații pozitive și de respect cu copii apropiați ca vârstă.

Rezultate obținute:

Comportament atins-4

Comportament în dezvoltare-12

Necesită sprijin-10

I.2. Propune și inițiază jocuri și activități care implică mai mult de un copil.

Rezultate obținute:

Comportament atins-5

Comportament în dezvoltare-8

Necesită sprijin-13

I.3 Cooperează,face schimb de obiecte în joc

Rezultate obținute:

Compotrament atins-6

Comportament în dezvoltare-11

Necesită sprijin-9

Subdomeniul –Dezvoltare socială-Dezvoltarea comportamentului pro-social

Indicatori

II.1 Respectă reguli simple de participare în activitățile de joc.

Rezultate obținute

Comportament atins-6

Comportament în dezvoltare-13

Necesită sprijin-7

II.2 Își exprimă dezacordul față de comportamentele incorecte

Rezultate obținute:

Comportament atins-14

Comportament în dezvoltare-7

Necesită sprijin-5

II.3 Acceptă responsabilități, le respectă și participă la luarea unor decizii simple

Rezultate obținute:

Comportament atins-5

Comportament în dezvoltare-14

Necesită sprijin-7

Subdomeniul –Dezvoltare emoțională

Indicatori

III.1 Își controlează exprimarea sentimentelor (mai ales a celor negative-furia)

Rezultate

Comportament atins-10

Comportament în dezvoltare-8

Necesită sprijin-8

III.2 Își așteaptă rândul

Rezultate

Comportament atins-12

Comportament în dezvoltare-6

Necesită sprijin-8

III.3 Își exprimă emoțiile prin joc și activități artistice

Rezultate

Comportament atins-10

Comportament în dezvoltare-9

Necesită sprijin-7

Observând copilul încă din primele zile de grădiniță , am obținut informațiile necesare pentru a cunoaște gradul de interacțiune cu persoanele adulte dar și copii cu care vine în contact, particularitățăle individuale, aptitudinile , ritmul și capacitatea sa de concentrare asupra activităților, dacă respectă regulile de participare într-un joc , cum își controlează emoțiile și sentimentele .Prin această grilă de observatii mi-a fost ușor să aflu modalitățile de rezolvare a situațiilor problemă care au apărut dar și rezolvarea lor într-un timp cât mai scurt.

În evaluare am ținut cont de faptul că fiecare copil are ritmul său de dezvoltare care înregistrează uneori momente de salt , iar alteori de stagnare.

Prin activitățile desfășurate la centrele de interes , am constatat că unii copii sunt retrași, nu comunică cu alți copii din grupă, refuză să participe la toate activitățile, nu împarte jucăriile cu ceilalți membri ai grupului , prezintă interes numai în anumite activități ( jocul de consrtucții, jocul de rol, nisip și apă, jocurile de masă, jocurile de mișcare, jocurile distractive) și mai puțin la celelalte centre (bibliotecă, artă, știință).

Etapa experimentală

În urma rezultatelor obținute în etapa constatativă am organizat ulterior activități mai complexe la toate centrele de interes dar și prin diversificarea jocurilor de mișcare și a celor distractive.

Jocul este un modul principal de viață de a lua contact cu lumea.Este procesul natural prin care copilul învață , este determinat să rezolve problemele care formează mediul lui fizic și social.

Aria ,,Jocuri de construcție”oferă posibilități multiple de dezvoltare a copilului. Aceste jocuri dezvoltă copilul:

în domeniul socio-emoțional (afectiv), el exersează folosirea în comun a lucrurilor și cooperarea cu ceilalți; planificarea în grup pentru atingerea unui obiectiv comun; aptitudini de negociere;creativitate, bucuria lucrului realizat.

în domeniul fizic își dezvoltă autocontrolul.

în domeniul cognitiv: asimilarea unor concepte ca : mărime , formă, înălțime, grutate, număr etc.

în dezvoltarea limbajului: descrierea construcțiilor, comunicarea unor idei.

În această etapă am organizat jocuri de construcție de grup și mai puțin individuale pentru a-i ajuta pe copii să comunice mai ușor între ei ,să socializeze în realizarea temei propuse.

În continuare voi da exemple de câteva jocuri pe care le-am folosit la grupă.

Am propus pentru acest sector mai multe jocuri care să implice un grup mai mare de copii, și anume:,,Adăposturi pentru animalele din poveste”, ,,Aleile din parcul meu”, ,,Acvariul pentru pești” ,,Castelul Zânei toamna”etc.Pentru a realiza aceste construcții am observat o mai bună comunicare între ei.Unii aduceau materialele, alții își dădeau cu părerea despre modul de organizare a construcției, alții susțineau construcția să nu se dărâme, fiecare având posibilitatea de a-și spune punctul de vedere în realizarea construcției.

Aria ,,Senzorială”contribuie la :dezvoltarea sensibilității tactil-kinestezice, învață concepte de spațiu, măsură, volum , se dezvoltă musculatura, se dezvoltă aptitudinile de comunicare, creativitatea, se stimulează cooperarea în joc.

Am desfășurat cu copiii jocurile: ,,Spune ce ai gustat?”, ,,Ghici, cine a plecat la plimbare?”, ,,Deschide urechea bine”, ,,Cine sunt eu?”

Jocul ,,Cine sunt eu?”

Copiii au fost așezati în semicerc, iar un copil legat la ochi în mijlocul semicercului.Educatoarea numește un copil, iar acesta îi pune o întrebare copilului legat la ochi după care se așează la locul lui. Copilul legat la ochi trebuie să recunoască cu cine a stat de vorbă.Jocul se repetă până ce toți copiii participă la joc.

Aria ,,Joc de rol”.

Copiilor le place să se joace ,,de-a ceva”.Ei născocesc diverse scenarii de joc, în funcție de ceea ce-i interesează, formându-și deprinderi sociale, de cooperare, dezvoltarea limbajului, înțelegerea relațiilor sociale.Jocul de rol oferă o varietate de situații în care copiii primesc și transmit mesaje orale.În funcție de tema zilei am inițiat mai multe jocuri de rol: ,,De-a brutarii”, ,,La piață”, ,,De-a musafirii”, ,,De ziua mamei”.

Jocul : ,,De-a musafirii”

Copiii împreună cu educatoarea pregătesc spațiul de joacă prin amenajarea a câtorva mese și materiale de servit pentru a primi musafirii.S-a format : grupa musafirilor și grupa gazdelor.Gazdele vor așeza mesele , tacâmurile , scăunelele pentru primirea musafirilor.În desfășurarea jocului copiii vor fi îndemnați să țină seama de câteva reguli: ciocănitul la ușă, primirea musafirilor în casă, poftirea lor la masă, servirea musafirilor , despărțirea musafirilor de gazdă, mulțumirea pentru masa servită.

Jocurile distractive din grădiniță au ca scop principal crearea unei bune dispoziții,, descoperirea unor aptitudini, destinderea copiilor. Printre acestea se numără și jocurile hazlii sau de abilitate cum ar fi:,,Cine duce bila în lingură fără să o scape”, ,,Portretul”, ,,Stop pe roșu ”, ,,Treci pe verde”, ,,Iepurașii la morcovi”, Vrăbiuțele în cuib” , ,,De-a caii și călăreții”care contribuie atât la formarea unei bune dispoziții a copiilor , dar mai ales la dezvoltarea atenției , a perspicacității și a spiritului de disciplină la copii.

Jocul ,,Scăunele muzicale”

Scăunelele vor fi așezate pe două rânduri spate în spate .Numărul scăunelelor va fi cu unul mai puțin decât numărul copiilor participanți la joc. Copiii dansează în jurul scaunelor iar când muzica se oprește , aceștia ocupa un scaun.Cel ce rămâne fără scaun este eliminat din joc.După fiecare eliminare a unui copil se scoate și un scaun.Câștigător va fi copilul care reușește să rămână până la sfârșitul jocului cu un scaun.

Jocurile de mișcare

Jocul de mișcare ocupă un loc deosebit de important atât în activitatea organizată la domeniul psiho-motric, dar și activitățile pe domenii experențiale pentru petrecerea cât mai plăcută a timpului liber.Jocurile dinamice, de mișcare asigură dezvoltarea multilaterală a aparatului locomotor, oferind posibilitatea formării și fixării, în mod corelativ, a deprinderilor motrice de bază..Astfel, am organizat cu copiii o serie de jocuri de mișcare , ca:,,Uliul și porumbeii”, ,,Cine este mai îndemânatic”, ,,Mingea frige”, ,,Iepurașii și vânătorul”, ,,Jocul statuetelor”, ,,Dacă vreau să cresc voinic”etc., care au contribuit atât la dezvoltarea fizică, atmonioasă a organismului, cât și la crearea unei bune dispoziții a copiilor.

Prin jocuri ca :,,Vine apa”, ,,Buchețelul ” copiilor li se dezvoltă atât îndemânarea, cât și orientarea rapidă și sigură în spațiu,iar prin jocurile ,,Lovește cuburile”, ,,Atinge ținta”, ,,Atinge clopoțelul” li se dezvoltă precizia în mișcări, stăpânirea de sine, spiritul de echipă și disciplină.

În etapa jocurilor la alegere, jocul de mișcare are un pronunțat caracter recreativ-distractiv, lărgind experiența motrică a copiilor, contribuind , în același timp, la formarea deprinderilor motrice, la formarea deprinderilor de a se orienta în spațiu și timp, la disciplina și organizarea colectivului de copii.În zilele însorite, și când timpul permite, întotdeauna îmi desfășor cu copiii jocurile de mișcare în aer liber, în cea de-a treia etapă a zilei.

Jocul ,,Statuietele”

Copiii merg în cerc în pas de plimbare.Un copil va sta în mijlocul cercului cu ochii închiși și va spune:,,Statui frumoase vreau să văd / La cifra trei când mă întorc / 1,2,3 cine nu-i gata îl iau cu lopata” Copiii se opresc din mers și iau poziții diferite asemenea unor statui.Copilul din mijlocul cercului trece prin fața fiecărei statui și face diferite mișcări pentru a-l face tatuia să zâmbească sau să se miște.Statuia care se mișcă este eliminată din joc.Câștigă copilul care reușește să stea nemișcat cât mai mult timp.

Diversitatea jocurilor aplicate la grupa de preșcolari a contribuit la o socializare mai bună a copiilor , au început să comunice mai mult între ei, atmosfera clasei fiind mai plăcută, înregistrându-se astfel un progres favolrabil.

c) Etapa evaluativă (posttest)

Pentru a evalua gradul de socializare a copiilor din etapa experimentală am aplicat aceeași grilă de indicatori din etapa constatativă prin folosirea de tabele și diagrame comparative.

Grila de indicatori

Subdomeniul –Dezvoltare socială- Abilități de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată

CA.- comportament atins

CD.-comportament în dezvoltare

NS-necesită sprijin

Indicatori:

I.1Stabilește din proprie inițiativă relații pozitive și de respect cu copii apropiați ca vârstă.

Rezultate comparative ale celor două etape ( pretest și posttest)

I.2. Propune și inițiază jocuri și activități care implică mai mult de un copil.

Rezultate comparative ale celor două etape ( pretest și posttest)

I.3 Cooperează,face schimb de obiecte în joc

Rezultate comparative ale celor două etape ( pretest și posttest)

Subdomeniul –Dezvoltare socială-Dezvoltarea comportamentului pro-social

Indicatori

II.1 Respectă reguli simple de participare în activitățile de joc.

Rezultate comparative ale celor două etape ( pretest și posttest)

II.2 Își exprimă dezacordul față de comportamentele incorecte

Rezultate comparative ale celor două etape ( pretest și posttest)

II.3 Acceptă responsabilități, le respectă și participă la luarea unor decizii simple

Rezultate comparative ale celor două etape ( pretest și posttest)

Subdomeniul –Dezvoltare emoțională

Indicatori

III.1 Își controlează exprimarea sentimentelor (mai ales a celor negative-furia)

Rezultate comparative ale celor două etape ( pretest și posttest)

III.2 Își așteaptă rândul

Rezultate comparative ale celor două etape ( pretest și posttest)

III.3 Își exprimă emoțiile prin joc și activități artistice

Rezultate comparative ale celor două etape ( pretest și posttest)

III.2 Analiza și interpretarea datelor

Comparând rezultatele celor două etape (pretest și posttest) putem observa o evoluție continuă a nivelului de integrare și socializare a copiilor prin rezultatele superioare obținute în etapa de prettest.Scopul acestei cercetări a fost acela de a constata salturile în dezvoltare, dar și dificultățile întâmpinate de copii în procesul de socializare.Acest lucru dovedește că am folosit metode și procedee eficiente prin utilizarea diversificată a jocurilor și activităților alese.

Consider că stabilirea și aplicarea corectă a reguluilor de grup, precum și evitarea etichetării ( pozitive sau negative) a copiilor de către educatoare sau copii, ar putea influența pozitiv calitatea actului educațional asigurând bazele formării abilităților de viață.

Putem spune că evaluarea progresului copilului include:

– acumularea informației despre dezvoltarea copilului;

– înregistrarea informației căpătate;

– interpretarea acesteia.

Asigurarea unor contexte structurate (utilizarea regulilor pentru ghidarea comportamentului copiilor într-o situație socială), oferirea unor oportunități de exersare a abilităților sociale de cooperare, așteptare a rândului, rezolvare eficientă a conflictelor cu ceilalți, împărțirea jucăriilor) a contribuit la îmbunătățirea abilităților sociale ale copiilor de vârstă preșcolară în faza de post intervenție (a crescut complianța la reguli și a crescut frecvența de manifestare a comportamentelor prosociale).

Concluzii

În urma studiului experimental privind Rolul jocurilor și activităților alese în socializarea copiilor preșcolari am ajuns la următoarele concluzii:

jocul este o metodă importantă de învățare și educare;

jocul ocupă un loc de frunte, în dezvoltarea psihică și fizică a copiilor, fiecare formă de joc fiind un act de învățare.

jocul este o componentă importantă pentru asigurarea caracterului formativ al procesului instructiv educativ din grădiniță.

Jocul este modul de existență a copilului, este lumea sa de ficțiune și simboluri cu profunde semnificații pentru dezvoltarea lui.În joc și prin joc se realizează cunoașterea realității, se exersează funcțiile psihomotrice și socioafective.Jocul este, deci,un agent al transmiterii experienței și socializării.

În concluzie , consider că desfășurarea jocurilor pe arii de stimulare este utilă și constituie un minunat prilej oferit educatoarei în scopul satisfacerii sarcinii de ordin formativ, adăugând continuu noi achiziții personalității copilului ce se conturează treptat, tot mai evident. Pentru acesta ,trebuie creat un climat ambiental necesar desfășurării jocurilor prin asigurarea materialului necesar .Educatoarea trebuie să-și fixeze scopurile și să fie mereu prezentă în a le rezolva cu competență și tact, pătrunsă de importanța misiunii sale, oferind copiilor posibilitatea să se miște, să acționeze , să comunice între ei, ceea ce, în final, va duce la o mai bună colaborare și închegare a relațiilor în colectiv.

Astfel, pedagogul J.J.Rousseau spunea referitor la aceasta:,,Lăsați-l pe copil să creadă că este stăpân și fiți voi în realitate…el să facă ceea ce voiește, dar trebuie să vrea ceea ce vrei tu să facă”

Rezultatele statistice demonstrează că experimentul și-a atins scopul , iar ipoteza cercetării : utilizarea diversificată a jocurilor și activităților alese îmbunătățește semnificativ gradul de scocializare a copiilor preșcolari , a fost confirmată.

Bibliografie

Barbu Hristu –Activități alese –activități ludice și ocupaționale, în ,, Jocuri și activități alese”, Culegere metodică, Revista de pedagogie , 1976

Barbu Hridtu- Particularități ale jocului ca formă de activitate instructiv-educativă în grădiniță, în culegere metodică , ,,Revista de pedagogie”, 1980

Cristea, S. Dicționar de pedagogie, Chișinău, Editura Litera, 2000

Claparede Eduard –Psihologia copilului și psihologia experimentală, E.D.P., 1975

Clipa Otilia,Practică pedagogică observativă,Suceava, Editura Unuversității ,,Ștefan cel Mare” ,2003

Clipa Otilia, -Metode de evaluare în învățământul universitar,Iași, Editura Unuversității ,,Ștefan cel Mare” 2008

Cucoș , C.-Psihopedagogie pentru definitivat și grade didactice,Editura Polirom,2005

Culegere metodică, Integrarea copilului în activitatea școlară, E.D.P.București,1978

Dima Silvia – Copilăria – fundament al personalității,Editată de Revista învățământului preșcolar, 1997

Dumitrana Magdalena –Educarea limbajului în învățământul preșcolar – Comunicarea orală , vol.1, 1999

Dumitrana Magdalena –Educarea limbajului în învățământul preșcolar – Comunicarea orală , vol.2, 1999

Enăchescu Eugenia- Reguli de comportare-premisă a educației morale, în ,,Revista de pedagogie”, 1981

Matei N.C. -Sociabilitatea și temeiurile ei morale ,Editura didactică și pedagogică, București , 1970

Mălureanu M. –Aspecte ale socializării copilului preșcolar

Moscovici, S -Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Editura Polirom Iași,1998

N.Matei- Sociabilitatea și temeiurile ei morale în colectivele școlare , Editura didactică și pedagogică , București ,1973

Paisi.E.L,- Laborator preșcolar, Editura V&I Integral, București 2001

Popa, N.L, Antonesei, L,Labăr,A.V –Ghid pentru cercetartea educației.Un ,,abecedar”pentru studenți, masteranzi, profesori”,Editura Polirom Iași 2009

Popovici, D ,-Sociologia educației , Iași , 2003

Revista invățământului preșcolar,Nr 1-2/1993;1-2/1994;3-4/1997,1-2/2000

Șchiopu,U,- Psihologia vârstelor ,Editura didactică și pedagogică București,1970

www. didactic.ro

www.referate .ro

www.educatoarea.ro

Anexe

DATA:

GRUPA: mică

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița nr 11 ,,Micii Cercetași” Botoșani

EDUCATOARE: Beraru Maria

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activități liber alese

TEMA ACTIVITĂȚII: “Cursa anotimpurilor”- joc de mișcare

LOCUL DESFĂȘURĂRII: sala de grupă

SCOP: Stimularea bunei dispoziții prin exersarea deprinderilor motrice de bază, însușite anterior în contexte lucide relaxante;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

-să-și respecte regulile și sarcinile regulile jocului;

– să răspundă motric la sarcinile primite, executând corect: „alergarea”, „săritura în lungime pe ambele picioare”, „mersul pe vârfuri”, „mersul pe călcâie”;

– să dea dovadă de răbdare, într-o sarcină ce implică așteptarea

– să recunoscă echipa învingătoare, apreciind-o;

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE: explicația, conversția, competiția, demonstrația, jocul;

MATERIAL DIDACTIC FOLOSIT: copăcei, frunze, „lacul înghețat”, ecusoane ;

ELEMENTE DE JOC: aplauze;

BIBLIOGRAFIE:

„Curriculum pentru învățământul preșcolar”, DPH, 2009, București;

„Educația fizică în grădiniță”, Ștefania Antonescu, EDPH, 2010;

PROIECT DIDACTIC

DATA :

GRUPA : mare

TEMA ANUALĂ : “Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim”

TEMA PROIECTULUI : “Sentimentele”

DOMENIUL DE ACTIVITATE : DȘ – Cunoașterea mediului;

TEMA ACTIVITĂȚII : “ Jocul emoțiilor”

TIPUL DE ACTIVITATE : consolidarea cunoștințelor însușite anterior;

MIJLOC DE REALIZARE : Joc didactic;

DURATA : 35 – 40 minute;

SCOPUL ACTIVITĂȚII : Consolidarea cunoștințelor referitoare la emoții și sentimente;

Diferențierea stării emoționale și exprimarea ei externă.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

Să recunoască și să descrie verbal anumite schimbări ale expresiei emoțiilor;

Să identifice relația de cauzalitate dintre comportamentul uman, emoția trăită și expresia respectivă a feței;

Să recunoască manifestarea emoțiilor apărute în situații variate;

Să manifeste receptivitate la emoțiile celorlalți.

SARCINA DIDACTICĂ :

ridicarea jetoanelor care redau expresia corpului corespunzătoare unor sentimente;

alegerea imaginii corecte pentru completarea ciorchinelui;

recunoașterea unor emoții de bază, pe baza componentei non-verbale;

reconstituirea feței umane prin folosirea unor elemente care redau diferite expresii;

rostogolirea mingei, urmată de întrebare și raspuns adecvat.

REGULILE JOCULUI :

Copiii vor ridica doar jetoanele potrivite pentru ilustrarea unei anume emoții de bază;

Copiii vor alege pe rând jetonul corespunzător pentru ilustrarea cauzei emoției de bucurie;

Copiii vor ridica doar jetonul “Smiley Face” corespunzător sunetelor auzite;

ELEMENTE DE JOC : surpriza, mânuirea materialelor, aplauzele, recitativul ritmic, folosirea mingei, mima, stimulente.

STRATEGIA DIDACTICĂ

METODE DIDACTICE : conversația, explicația, demonstrația, problematizarea, metoda “Ciorchinele”, metoda “R.A.I.”(răspunde, aruncă, interoghează);

MATERIALE DIDACTICE : planșe reprezentative pentru diferite emoții de bază, jetoane cu expresiile feței si cu motivarea unei anumite emoții, “Smiley Face”(pentru 3 emoții), panou de polistiren, tablă magnetică și magneți, minge moale, CD-player și CD-uri, recompense, două steluțe cu expresii diferite, coșulețe, elemente detașabile ale feței umane și conturul unei fețe, două coșuri legate cu fundă roșie și albastră.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC :

Curriculum pentru învățământul preșcolar, 3-6/7 ani”, MECT, 2008;

Botiș, A. & Mihalca, L(2007). Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți, cu vârsta pină în 7 ani. Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar, UNICEF România ;

Taiban, M.(1976). Jocuri didactice pentru grădinița de copii. București, Editura Didactică și Pedagogică;

Varzari, E. & Taiban, M.(1978). Metodica cunoașterii mediului înconjurător, a dezvoltării și corectării vorbirii copiilor preșcolari. Manual pentru liceele pedagogice de educatoare. București, Editura Didactică și Pedagogică.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

ANEXA 2

Jocul ,,Ghidul Prieteniei ’’

Scop: dezvoltarea abilităților de interacțiune socială pozitivă și stabilire de relații

Obiective:

Să inițieze interacțiune cu un alt copil;

Să asculte activ pentru a menține interacțiunea cu un alt copil;

Să împartă obiecte , jucării, împărtășind experiențe noi.

Regulile jocului: Copiii ascultă explicațiile profesorului și execută sarcinile cerute de aceasta, descriu verbal fiecare acțiune, aplaudă răspunsurile corecte, își încurajează echipa.

Elemente de joc: Surpriza, întrecerea , aplauzele

Materiale : foi, carioci

Durata: 40 min.

Introducerea în joc:

Ce inseamnă să fii prieten cu cineva?

Cum inițiem o relație de prietenie?

Cum ne alegem prietenii?

Ce comportamene trebuie să avem pentru a menține o relație de prietenie?

Cum solicităm ajutorul unui prieten atunci cand avem nevoie?

Ce așteptari avem de la un prieten?

Ce credeți că așteapta un prieten de la noi?

Desfășurarea jocului:

Copiii sunt rugați să conceapă în grupuri de câte 4-5 persoane un ghid al prieteniei. Se poate porni de la o poveste imaginară în care ei ar trebui să ajute un extraterestru, care este începător în inițierea și mentinerea relațiilor de prietenie pe pământ, să înțeleagă cum se comportă oamenii când sunt prieteni unii cu ceilalti. Pentru copiii cu talent la desen acest ghid poate fi făcut prin intermediul benzilor desenate.

Jocul ,,Împreună’’

Scop: Cooperarea cu ceilalți copii din grup în rezolvarea unei sarcini.

Obiective:

Să identifice comportamentele de cooperare;

Să practice comportamentele de cooperare;

Regulile jocului: Copiii ascultă explicațiile profesorului și execută sarcinile cerute de aceasta, descriu verbal fiecare acțiune, aplaudă , își încurajează echipa.

Elemente de joc: Surpriza, întrecerea , aplauzele.

Materiale:

Trei mingi de ping-pong și o găleată mică sau un recipient din plastic pentru fiecare echipă formată din 5-6 copii.

O lingură pentru fiecare membru al echipei.

O bandă adezivă lungă de la un capăt la celălalt al casei.

Durata: 40 min.

Desfășurarea jocului

Stabiliți echipe de câte 5-6 membri și distribuiți câte trei mingi de ping-pong si o găleată mică sau un recipient din plastic pentru fiecare echipă. Dați fiecarui membru al echipei câte o lingură.

Instruiți fiecare echipă privitor la sarcina lor. Ei trebuie să ducă cele trei mingi de la un capăt al clasei la altul (câte o minge pe rând). Mingile se găsesc inițial într-o găleată de la un capăt al clasei. Pentru ca mingea să ajungă în lingură este nevoie ca fiecare jucător să își pună o mână la spate și să paseze mingea pe lingura următorului jucător din echipă. Dacă mingea e scăpată, jucătorii trebuie să folosească doar lingurile (cu o singură mână) pentru a o ridica. Membrii echipei vor continua să dea mai departe mingea până ajunge la ultimul membru al echipei, care se lasă pe genunchi și apoi aruncă mingea în găleată.

Activitatea continuă, discutând pe marginea intrebărilor de conținut.

Discuții

Întrebări de conținut

Cum ați cooperat pentru a muta mingile în găleți?

Au existat exemple de comportament de necooperare? Daca da, cum credeți că a afectat acest lucru modul de îndeplinire a sarcinii?

Care sunt alte exemple de cooperare pe care nu le-ati folosit în această activitate dar care v-ar fi de folos în viitoarele activități?

Încheierea jocului:

Ce comportamente de cooperare folosiți mai des?

Vă place să lucrați sau să vă jucați cu persoane care nu cooperează?

Se fac aprecieri asupra jocului.

Implicații educaționale și terapeutice ale jocurilor derulate:

Stimulând implicarea copiilor în aceste tipuri de joc, cadrul didactic va putea să dezvolte abilități de cooperare în rezolvarea unei sarcini, de interacțiune socială pozitivă și stabilire de relații noi, de așteptare a rândului, de respectare a regulilor, și de gestionare a emoțiilor negative ale copiilor.

Se vor putea observa:

tipul și calitatea atașamentului, stabilirea relațiilor;

reacția față de reguli, limite, stabilirea contactului de graniță și de diferențiere;

procesul identificării;

disponibilitatea afectivă, deschiderea afectivă;

toleranța la frustrare;

atitudinea față de participarea la activități, participarea la activitățile de grup versus gradul de egocentrism;

procesul adaptării;

activismul, dinamismul, nuanțele afective ale curiozității, interesului (ca tip de reacție, orientare către viață).

Rezultate :

implicați și stimulați formativ, copiii nu se mai mulțumesc să descrie doar ce văd, ci aduc foarte multe elemente personale, pe care le utilizează pentru a încadra întâmplările în contexte mai largi;

copiii se simt implicați motivațional și cognitiv în derularea acțiunii și o prezintă într-un ritm mai alert, mai viu, interactiv.

acest fapt stimulează producția imaginativ-verbală a preșcolarilor, iar ei devin autorii propriei creații, asimilează și introectează atitudini, gesturi expresive, nuanțe afectiv-emoționale și o mai mare flexibilitate și o fluidizare a proceselor interioare și de manifestare în afara grădiniței;

preșcolarii construiesc pas cu pas o poveste la care sunt co-autori și sunt tentați să completeze/să nuanțeze și mai mult elementele de conținut: adaugă nu doar cuvinte, ci expresii verbale, atașează atribute, calități, acțiuni noi,

s-au facilitat schimburile afectiv-motivațional-cognitive și s-au orientat eforturile pentru definitivarea lucrului în echipă pentru a se realiza un obiectiv comun