Prietenii primăverii. În cadrul jocului se evaluează cunoștințe din diferite categorii de activități: cunoașterea mediului, educarea limbajului,… [311643]

Licență

Prietenii primăverii. În cadrul jocului se evaluează cunoștințe din diferite categorii de activități: cunoașterea mediului, educarea limbajului,… [311643]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE’’

[anonimizat] I

[anonimizat].univ.dr. OTILIA CLIPA

CANDIDAT: [anonimizat] :

Beraru MARIA

SUCEAVA

-2015-

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

,,FOLOSIREA JOCURILOR DIDACTICE LA ACTIVITĂȚILE DE CUNOAȘTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR”

CUPRINS:

ARGUMENT…………………………………………………………………………5

CAPITOLUL I

LOCUL ȘI ROLUL ACTIVITĂȚILOR DE CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN GRĂDINIȚA DE COPII

I.1.Importanța cunoașterii mediului înconjurător de catre copiii preșcolari……………..7

I.2.Cunoașterea mediului înconjurător în contextul actualului curriculum pentru învățământul preșcolar…………………………………………………………………..15

I.3.Conținutul/specificul activităților de cunoașterea mediului în grădinița de copii……23

I.4 Obiectivele și conținutul programei de cunoaștere a mediulu……………………………….30

CAPITOLUL II

CARACTERIZAREA PSHIOLOGICĂ A VÂRSTEI PREȘCOLARE

II.1 Necesitatea cunoasterii psihologice a varstei prescolare (3-6)ani………………………..33

II.2 Substadiile preșcolarității (mic, mijlociu, mare)……………………………………38

CAPITOLUL III

FOLOSIREA JOCURILOR DIDACTICE LA ACTIVITĂȚILE DE CUNOASTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

III.1[anonimizat]- educativă în grădiniță……………………………………40

III.2 Organizarea și desfășurarea jocurilor didactice la cunoașterea mediului înconjurător………………………………………………………………………………………………………..46 III.3 [anonimizat] o evaluare eficientă la preșcolari…………………53

CAPITOLUL IV

EFICIENȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITĂȚILE DE CUNOAȘTERE A MEDIULUI

IV.1Tradițional și modern în alegerea mijloacelor și strategiilor didactice de realizare a activităților de cunoașterea mediului în grădinița de copii……………………………..57

IV.2 Studiu privind rolul jocului didactic la cunoașterea mediului……………………60

CAPITOLUL V –

CONCLUZII ……………………………………………………………………………………..78

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………80

ANEXE……………………………………………………………………………………………………………..82

ARGUMENT

Învățământul preșcolar prima verigă a sistemului de învățământ are menirea de a [anonimizat], [anonimizat] o cât mai ușoara adaptare la activitatea de tip școlar pentru integrarea școlară și socială.

Preocuparea pentru introducerea cât mai timpurie a [anonimizat] 4-5 ani,copilul își dezvoltă 40% din capacitatea intelectuală pe care urmează să o atingă la maturitate.

O latură inportantă a perfecționării instructiv educative în gradiniță o [anonimizat].

Este cunoscut faptul că activitatea specifică a copilului de vârsta preșcolară este jocul.

[anonimizat], învață să manifeste o anumită atitudine pozitivă sau negativă față de ceea ce întâlnesc,își educă voința,pe această bază formativă își conturează profilul personalității.

Din practică am constatat că pentru ai spori cât mai mult eficiența,jocul trebuie apreciat ca bază a conceperii întregii activități instructiv educative, că fără joc eforturile noastre ale educatoarelor,ar fi zadarnice,formale, lipsite de o reala finalitate.

Având în vedere rolul comlex pe care îl au jocurile în cadru activităților de cunoaștere a mediului înconjurător, preocuparea mea a fost să studiez cu atenție acest capitol din punct de vedere pedagogic și metodic,să studiez cu atenție particularitățile psihice ale copiilor de vârsta preșcolară pentru a putea pune în aplicare jocurile didactice propuse.

În acest sens,am consultat bibliografia necesară ,m-am folosit de experiența din activitatea desfașurată cu copiii de-a lungul anilor,acordând astfel o atenție deosebită tratării obictivelor ce vizează în principal folosirea jocurilor didactice la cunoașterea mediului înconjurător.

Jocurile didactice s-au dovedit a fi un mijoc eficient de realizare a unui ansamblu de sarcini instructiv educative din învățământul preșcolar,exercitând o influență pozitivă atât asupra subiectului cât și a întregii personalități a copilului la 3-6 ani.

Am ales această temă ,deoarece din multiplele metode actv participative utilizate în cadrul activităților cu preșcolarii,jocul are o valoare aparte prin faptul că asigură un randament sporit față de celelalte modalități de lucru folosite în activitățile de învățare la preșcolari.

În activitățile de cunoaștere a realității înconjurătoare,jocul este punctul de plecare în orice acțiune(observare,plimbare,vizită ,excursie,activitate practică).

Jocul are drept scop studierea sarcinilor,conținutului,metodelor și formelor de organizare a activităților instructiv educative,de însușire a cunoștințelor în legătură cu natura..

Prin lucrarea de față,doresc să demonstrez valoarea pe care o capătă activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător prin folosirea jocului didactic în gradiniță

.

CAPITOLUL I

LOCUL ȘI ROLUL ACTIVITĂȚILOR DE CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN GRĂDINIȚA DE COPII

I.1. Importanța cunoașterii mediului înconjurător de catre copiii preșcolari

Jocurile didactice ocupă un loc tot mai important în activitatea grădinițelor de copii,ele fiind activități deosebit de atrăgătoate și care se adaptează optim caracteristicilor copilului in dezvoltare.

Se știe că prin joc copilul pune în acțiune toate posibilitățile sale,traduce în fapte potențele sale intelectuale,fizice,morale,le dezvolta,le îmbină.Jocul constituie o necesitate a organismului în dezvoltare.Natura, prin caracterul său viu și dinamic,trezește interesul copiilor.

Sub îndrumarea educatoarei jocurile didactice și activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător îi înarmează pe copii cu informații diverse,lărgindu-le orizontul intelectual și afectiv,dezvoltându-le capacitatea de a cerceta și de a descoperi relațiile dintre fenomene,le răspunde dorințelor acestora de investigare,răspunde curiozității lor,caracteristică și specifică vârstei.

Mediul înconjurător în care copiii își desfășoară activitatea prin variatele lui aspecte,constituie un prilej permanemt de infuliențare asupra personalității acestora.

Mai întâi de toate mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârnește curiozitatea, dorința de a-l cunoaște.

Astfel, din contactul cu obiectele și jucăriile sale,cu lucrurile sale și cele ale adultilor,apar diferite întrebări din care rezultă că preșcolarul se interesează de denumirea,calitatea sau proveniența lor.Adulții din familie cât și educatoarele la grădiniță trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul dat se transmit atât cunoștințele solicitate de copil cât și cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul față de fiecare lucru sau ființă.Cu alte cuvinte,concomitent cu transmiterea de cunoștințe,se formează copilului o atitudine corespunzătoare,un anumit mod de comportare.

Astfel ,se înlesnește cunoașterea treptată a mediului înconjurător,ca și integrarea din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu.Totodată,noile cunoștințe dobândite devin un îndreptar prețios al acțiunilor întreprinse anterior.

Curiozitatea pe care o manifestă copiii față de mediul înconjurător trebuie permanent menținută și transformată într-o puternică dorință de a afla mai mult și mai multe și de a înțelege ce se întâmplă dincolo de aparențe.

Problemele legate de mediul înconjurător trebuie studiate de la cele mai fragede vârste și acest lucru poate fi realizat cu o mare eficiență în cadru unitaților de învățământ.Este foarte adevărat faptul că nu trebuie să uităm educația celor ,,7 ani de acasă,, prin care unui copil i se pot transmite cele mai elementare norme de comportament care să constituie fundamentul acțiunilor unui cetățean preocupat de mediul în care trăiește.Perceperea componentelor mediului prin antrenarea tuturor analizatorilor ajută copilul să diferențieze însușirile caracteristice ale acestora,să-și formeze treptat reprezentările respective,le dezvoltă spiritul de observație.

În procesul cunoașterii mediului copiii depun efort intelectual susținut, deoarece observarea obiectelor și fenomenelor îi pune în situația de a analiza ,de a sintetiza, de a compara, de a generaliza.Gândirea copilului este preconceptuală operând cu constructe care nu sunt nici noțiuni individualizate, dar nici noțiuni generale; cu ajutorul cuvântului care este un simbol, copilul reușește să-și reprezinte realitatea; treptat preconceptele vor câștiga în generalitate, în precizie, conducând astfel la constituirea claselor logice (Golu, 1994, p. 84-89). Copiii înțeleg noțiuni elementare, precum: floare, fruct, legumă, animal domestic, animal sălbatic, jucărie, anotimp, etc. Sub îndrumarea educatoarei începe să se dezvolte capacitatea preșcolarilor de a cerceta și de a dezvălui relațiile cauzale dintre obiecte, stimulând gândirea divergentă.

Educația preșcolarilor este importană pentru:

dezvoltarea sentimentelor de afecțiune față de tot ceea ce îi înconjoară;

corectarea atitudinilor comportamentale sau chiar suplinirea părinților în formarea comportamentelor copiilor;

transmiterea unor noi cunoștințe și lămurirea/corectarea informațiilor pe care le au din familie, prin intermediul televizorului sau din basme;

formarea unor viitoare personalități;

Puterea exemplului este foarte importantă la această vârstă.Deoarece copiii imită ceea ce văd, adulții din jurul lor trebuie să-și controleze comportamentul în permanență.

De aceea trebuie să dovedim copiilor că nu ne este indiferent nimic din ceea ce se petrece în jurul nostru.Totodată copiii sunt dornici să participe la acțiuni de amenajare a locului în care trăiesc și se joacă.Așadar ei se implică cu plăcere în activitățile de îngrijire a plantelor și a animalelor,dar și în acțiunile de cutățare a locului sau camerei de joacă.În acest caz intervine puterea cuvântului și a implicării cadrelor didactice,copiii își pot forma comportamente ce dovedesc dorința de a nu deteriora locul în care se află.Ținând sama de specificul vârstei și de dorința arzătoare a copilului de a cunoaște,s-au creat poezii și jocuri educative care nu numai că desfată pe copii ,dar îi și instruiește,le formează notiuni noi și le îmbogățesc vocabularul.

Datele recente ale cercetărilor în domeniul psihopedagogic și practica în grădiniță au contribuit la înțelegerea mai deplină a esenței jocului didactic arătând că specificul lui constă în combinarea elementelor instructiv educative cu activitatea de joc care bucură pe copii.

Jocul didactic este subordonat educatorului,este creat de el,face parte din fondul mijloacelor lui pedagogice și influiențează conținutul activității intelectuale a copiilor, dar și de influiențare a senzațiilor și percepțiilor.

La vârsta preșcolară, copilul distinge cu greu culorile și nuanțele asemănatoare,indică prin cuvinte,cu destulă dificultate calitățile obiectelor .La această vârstă există tendința de a percepe obiectul în întregime,fără a deosebi părțile componente.Prin jocurile didactice la cunoașterea mediului înconjurător educatoarea orientează percepțiile copiilor,le perfecționează,le leagă de cuvinte.Ea aduce în câmpul conștient al copilului o anume însușire a unui obiect în așa fel încât el să o perceapă,să o lege de cuvântul care o denumește și să o recunoască dintr-un complex de însușiri împreuna cu care s-ar afla în alte cazuri.În acest mod , jocul didactic contribuie la îmbogățirea și finețea senzațiilor și reprezentărilor despre lumea înconjurătoare la precizarea,lărgirea și întărirea reprezentărilor copilului dar și la îmbogățirea vocabularului.Prin intermediul regulilor și sarcinilor stabilite în joc , educatoarea actualizează percepțiile anterioare ale copilului, atât prin stimulenți concreți (imagini,fotografii,material didactic folosit) cât și prin stimulenți verbali.Pe această ultimă cale reprezentările despre obiectele și fenomenele naturii devin treptat imagini generalizate ale realității și constituie trecerea de la senzații și percepții la noțiuni.

Prin jocurile didactice desfășurate la grupă copiii învață să raționeze,să judece ,dezvoltându-și și perfecționându-și memoria ,atenția și spiritul de observație,Jucându-se copilul își concentrează atenția,face observații,stabilețte identități și deosebiri, grupează obiectele după criterii indicate de educatoare,face clasificări după specii și gen (flori, pomi,copaci,animale sălbatice,domestice).

Esența jocurilor didactice constă în faptul că această activitate îmbină armonios elementele de instruire cu cele de joc.Trebuie asigurată o deplină corelație între elementele structurale specifice jocului didactic: conținutul jocului,scopul urmărit, sarcina didactică,acțiunea de joc, regulile.

Neglijarea uneia din aceste elemente structurale ale jocului dăunează bunei sale desfașurări.Prin acțiunile sau elementele de joc trebuie să înțelegem calea sau mijloacele folosite pentru a antrena pe copil să colaboreze la realizarea conținutului și a sarcinilor didactice cuprinse într-un joc.Copilul trebuie să aibă mereu sentimentul că se joacă și că nu are de rezolvat o anumită sarcină impusă.

În activitatea de cunoaștere a realității înconjurătoare jocul trebuie să fie punctul de plecare în orice acțiune (observare,plimbare,vizită,excursie, activitate practică) să însoțească acțiunile respective de cunoaștere,și în final, să stimuleze acțiunile de evaluare și de autoevaluare.

Activitatea de cunoaștere a naturii și vieții sociale ar fi lipsită de interes dacă acțiunile n-ar fi suficient de atractive.Micul ,,botanist,, este preocupat nu numai de ceea ce-i oferă observația directă ci mai ales de frumusețea și noutatea acțiunilor pe care le poate întreprinde:el percepe pe căi diferite caracteristicile de bază ale plantelor,participă la plantarea lor,urmăreșțe procesul evolutiv,asigură cu mijloacele proprii creșterea și dezvoltarea acestora.

În cadrul lecturii după imagini la tema ,,Cum circulăm pe stradă,, am prezentat un tablou ca fiind adus de un polițist pentru al arăta copiilor.Le-am spus copiilor că ,,Polițistul m-a rugat să-l priviți cu atenție și apoi să discutăm despre ceea ce ați văzut.Atenția le-a fost orientată spre surprinderea conținutului de ansamblu al tabloului ( o stradă cu intersecție, trotuarele care o mărginesc,trecerea de pietoni,semaforul, agentul de circulație ,vehicule și pietoni).La analiza tabloului am pus accent pe cunoașterea și respectarea regululor de circulație pietonale).

Pentru a verifica modul în care copii au înțeles normele de circulație pe stradă și felul în care le respectă, am organizat la finalul activității un joc ( ,,Micii pietoni’’). Un copil a fost ,,polițistul,, ,iar ceilalți ,,pietonii’’.S-a creat un cadru propice desfășurării jocului: s-a delimitat strada ,cu intersecție și trecere de pietoni, s-a fixat semaforul-jucărie și s-au stabilit regululile de joc.

Copiii pleacă la plimbare în oraș , merg civilizat pe trotuar,ajung la semafor, urmaresc culoarea acestuia și traversează pe zebră la culoarea verde.Unul dintre copii a rămas în urmă și încearcă să traverseze în fugă,fără a urmări culoarea semaforului.Atunci ,,agentul de circulație ’’intră în rol ,îl fluieră ,îl atenționează și-l pune să repete ,ca o pedeapsă ,regulile de traversare a străzii.Apoi rolurile se schimbă, și jocul se repetă de câteva ori.

,,Polițistul’’ apreciază ,,pietonii’’ care au respectat normele de circulație și le oferă o revistă

Intitulată ,,Micii pietoni’’.

Pentru verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor asimilate prin contactul nemijlocit cu realitatea înconjurătoare se organizează și se desfășoară jocurile didactice cu teme adecvate.

La grupa mare ,jocul didactic cu tema,,Când se întâmplă?’’vizează clasificarea unor imagini reflectând acțiuni și fenomene specifice celor patru anotimpuri.,,Poștașul’’ sosește cu tolba plină de ilustrații ( jetoane cu imagini) destinate celor paru zâne.

Copiii,după preferința pentru un anotimp sau altul, se grupează în jurul celor patru ,,zâne,, ,,Poștașul’’ își răstoarna tolba cu ilustrate pe o măsuță așezată în centrul clasei, iar copii vin pe rând,câte un reprezentant de le fiecare anotimp ,să ia câte o ilustrată, să denumească,să descrie ,să clasifice,să generalizeze.În finalul activității, educatoarea propune copiilor să-și aleagă după merite un însemn de pe panoul din fața clasei(jetoane cu imagini ale florilor specifice fiecărui anotimp).

Din tot ce s-a scris despre jocuri în general și despre cele didactice în special putem trage concluzia că ele ne ajută să organizăm activitatea intelectuală a copiilor în forme cât mai plăcute, atrăgătoare ,accesibile dar și de o mare eficiență.

Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare, fixare, consolidare și verificare a cunoștințelor, iar, datorită caracterului său formativ, influențează dezvoltarea personalității copilului.

Prin joc, copilul învață cu plăcere, devine interesat de activitatea care se desfășoară; cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoși și primesc mai multă încredere în propriile capacități, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează.

Datorită conținutului și a modului de desfășurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al grupei, dezvoltând spiritul de echipă, de într-ajutorare; de asemenea, se formează și se dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată.

Fiind o metodă activă de învățare, prin joc copiii reușesc să se integreze în climatul socio-afectiv al mediului în care se desfășoară procesul de învățare. Faptul că între ei se creează o stare de competiție îi determină să-și amplifice dorința de cunoaștere. Jocul didactic îl conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un efort care, datorită formei atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginația, creativitatea copiilor precum și viața afectivă, oferindu-le un randament sporit de învățare. Copilul participă activ la propria formare, achiziționând cunoștințe, formându-și aptitudini și comportamente.

Copiii învață să utilizeze bine informațiile , timpul, spațiul și materialele puse la dispoziție, li se dezvoltă capacitatea anticipativ-predictivă, divergența și convergența gândirii.

Jocul didactic trebuie să aibă un conținut și o structură bine organizate, subordonate particularităților de vârstă și sarcinii didactice, să se desfășoare după anumite reguli sub directa supraveghere a educatoarei, rolul important căpătându-l latura instructivă, elementele de distracție nefiind decât mediatori ai stimulării capacităților creatoare. El poate fi folosit și ca moment pentru fixarea cunoștințelor la sfârșitul unei lecții. În acest caz, problema care se ridică este aceea a timpului dedicat efectiv dimensiunii ludice a activității, dat fiind faptul că accentul cade adesea pe secvența de dobândire nemijlocită a noilor cunoștințe.

Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activități care sunt dedicate recapitulării, constituind și un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare pe care preșcolarii o conștientizează mai puțin decât în cazurile stricte de evaluare anunțate.

Eficiența jocului didactic în raport cu celelalte mijloace practicate în școală este cu atât mai mare cu cât se realizează o concordanță perfectă între procesul de cunoaștere a mediului înconjurător, procesul de învățare și acțiunea de joc, atât de atractive pentru școlari. În felul acesta procesul asimilării și adâncirii cunoștințelor este adaptat la cerințele și specificul vârstei școlare. Comparat cu celelalte jocuri cu subiect și reguli stabilite de educatoare, jocul didactic se deosebește prin conținutul pe care-l dezvăluie și prin faptul că accentul cade pe rezolvarea sarcinilor intelectuale, respectiv pe cunoașterea mediului înconjurător, dezvoltarea vorbirii sau formarea reprezentărilor matematice.

Copilăria este perioada celei mai intense dezvoltări fizice și psihice a ființei umane, de aceea, intrarea în școală, frecventarea și parcurgerea cu succes a sarcinilor impuse de obiectivele pedagogice ale cursului primar reprezintă momente hotărâtoare ale vieții. Învățarea de tip școlar își are rădăcinile în formele de experiență spontană ale vârstei preșcolare, care se îmbină când cu manipularea obiectelor, când cu jocul, când cu forme elementare de muncă. Se poate susține că în jurul vârstei de șase ani, luată ca normă, se formează premisele trecerii de la activitatea de joc la cea de învațare. Deși se implică și se întrepătrund, situându-se într-o ordine de succesiune genetică, jocul și învațarea, privite ca forme de activitate distincte ale conduitei infantile, se află în raporturi antinomice.

“Timpul este un copil care se joaca“, este metafora “cu deschidere ludică maximă, generatoarea unei considerabile literaturi filosofice în care, sub masca jucătorului divin, s-au perindat pe rand Natura, Ideea, Vointa, Noul Primordial, sau la limita, Nimeni, în care caz lumea a putut fi înțeleasă și ca un joc fără de cel care se joacă.”

Mediul înconjurator în care copiii își desfășoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej permanent de influențare asupra personalității acestora. Mai întai de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârnește curiozitatea, dorința de a-l cunoaște, Astfel, din contactul cu obiectele și jucăriile sale, cu lucrurile personale și cele ale adulților, apar diferite întrebări din care rezultă că preșcolarul se interesează de denumirea, calitățile sau proveniența lor. Adulții în familie, cât și educatoarele la grădiniță, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul dat se transmit atat cunoștințele solicitate de copil cât și cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul față de fiecare lucru sau ființă. Cu alte cuvinte, concomitent cu transmiterea de cunoștințe, se formează copilului o atitudine corespunzătoare, un anumit mod de comportare. Astfel, se înlesnește cunoașterea treptată a mediului înconjurător, ca și integrarea din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu. Totodată, noile cunoștințe dobândite devin un îndreptar prețios al acțiunilor întreprinse ulterior. Curiozitatea pe care copiii o manifestă față de fenomenele naturii trebuie menținută și transformată într-o puternică dorință de a o cunoaște și înțelege din ce în ce mai bine.

Rolul deosebit de important al educatoarei trebuie înțeles în contextul stabilirii obiectivelor în acord cu respectare individualității copilului,a drepturilor acestuia,dar și cosștientăzând imensa responsabilitate care decurge din a fi o figură centrală în devenirea copilului, a-i seconda dezvoltarea și a-i trezi interese. Pentru aceasta e necesar ca educatoarea să se joace și să comunice cu copilul.Întrucât educatoarea participă direct la jocurile copiilor,ea devine un partener direct al jocului lor.

Grădinița este prima instituție în care copilul învată să desfășoare o activitate ordonată, încadrată într-un regim de muncă, într-o disciplină a vieții.

Aceasta conduce la achiziții și progrese în afara cognitivă , afectivă și psihomorie a preșcolarului , precum și în domeniul sociabilității lui.

Vârsta preșcolară este considerată perioada imaginației, fanteziei, visării și a jocului. Prin joc se îmbogătește sfera vieții psihice a copilului , se dezvoltă curiozitatea , se conturează interesele , se extinde câmpul și natura relațiilor interpersonale, se deschide planul imaginației prin imitarea lucidă a rolurilor socio-profesionale. Rolul educatoarei în desfășurarea jocului didactic este important de subliniat. Ea trezește curiozitatea copiilor, le menține entuziasmul, le explică acțiunile în mod clar, simplu, în succesiunea firească și precizează în mod repetat sarcinile copiilor.

De altfel, acest lucru a fost subliniat și de Alexandru Găvenea: „Jocul este însă și un mijloc de dezvoltare și menținere a capacității de adaptare a omului, ca orice acțiune exploratorie…Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare și se succed în ordinea implicată de logica cunoașterii și învățării…În jocul didactic, divertismentul nu e un scop în sine, ci numai un mijloc de stimulare a energiilor cognitive”.

I2.Cunoașterea mediului înconjurător în contextul actualului curriculum pentru învațământul preșcolar.

,,Educația este lucru admirabil,dar este bine să ne amintim din când în când faptul că nu tot ce merită să știm merită învățat.”

(Oscar Wilde)

Învățământul preșcolar se află într-un proces de restructurare și revalorizare,de racordare la noutățile existente pe plan mondial în acest domeniu și,ca atare,este în continuare de datoria cadrelor didactice de specialitate să arate că schimbarea stă în puterea lor și că prin ea se poate influența un întreg sistem.

De aceea,la elaborarea noii programe pentru învățământul preșcolar s-a ținut cont de aspectele întâlnite în activitatea cadrelor didactice-educatoare,de tendințele actuale în pedagogie,precum și la nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniță.Elaborarea noului curriculum are în vedere doua mari tendințe de schimbare care pun în centrul atenției copilul de astăzi și anume:crearea unul mediu educațional adecvat,pentru o stimulare continuă a învățării spontane a copilului;introducerea copilului în ambianța culturală a spațiului social căruia îi aparține,în ideea formării lui ca o persoană autonomă și conștientă de sine.

Educația timpurie ,de la naștere la 5/6ani,ca primă treaptă de pregătire pentru educația formală,asigură intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu( în jurul vârstei de 6 ani) ,prin formarea capacității de a învăța. Investiția în educația timpurie este cea mai rentabilă investiție în educație ,după cum arată un studiu elaborat de R.Cuhnea,unul dintre laureații Premiului Nobel în economie.Învățarea timpurie favorizează oportunitățile de învățare de mai târziu.

Teoriile privind învățarea sau dezvoltarea copilului la vârstele timpurii promovează conceptul de educator cu rol de ghid,astfel că învățarea devine indirectă.Este vorba de un proces de învățare lejer în care copilul învață o serie de lucruri noi, stabilindu-și singur ,sau împreună cu educatorul atât subiectul învățării cât și limita.

În acest sens noua reformă educațională din România vizează câteva obiective concrete care fac trimiteri către un învățământ:diversificat care permite și stimulează rute individuale de pregătire; care încurajează competiția și favorizează înnoirea; cu standarde ridicate, orientat spre cercetare științifică;compatibilizat cu sistemele europene și,în acest sens,internaționalizat; orientat spre valori.

Curriculum pentru învățământul preșcolar prezintă o abordare sistemică,în vederea asigurării continuității în interiorul aceluiași ciclu curricular,interdependenței dintre tipurile de activități de învățare , deschiderii spre module de instruire opționale,remarcându-se prin:

– extensie – angrenează preșcolarii , prin experiențe de învățare,în cât mai multe domenii experențiale, din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de învățare;

-echilibru-asigură abordarea fiecărui domeniu experențial atât în relație cu celelalte ,cât și cu curriculum, ca întreg;

-relevanța-este adegvată atât nevoilor prezente, cât și celor de perspectivă ale copiilor preșcolari,contribuind la optimizarea înțelegerii de către aceștia, a lumii în care trăiesc și a propriei persoane,la ridicarea competenței în controlul evenimentelor și în confruntarea cu o largă varietate de cerințe și așteptări,la echiparea lor progresivă cu concepte,cunoștințe și abilități necesare în viață;

-diferențiere-permite dezvoltarea și manifestarea unor caracteristici individuale,chiar la copiii preșcolari de aceeași vârstă;progresie și continuitate –permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul și de la un ciclu de învățământ la altul sau de la o instituție de învățământ la alta.

D’Hainaut atrăgea atenția asupra faptuiui că ,,punctul central al curriculumurilor trebuie să fie elevul,nu materia….și că atunci când se vorbește de conținutul curriculumului trebuie să înțelegem că nu este vorba de enunțări de materii de învățat, ci de scopuri exprimate în termeni de competențe,moduri de a acționa sau de a ști în general,ale elevului’’(Preda,2009.p.5-8).

Un mediu cultural favorabil nu duce numai la formarea unor deprinderi intelectuale,ci stimulează,totodată și simțurile estetice ale copilului și duce la aprecierea și crearea frumosului ca valoare umana perenă,unanim acceptată,și la educarea laturii afective a copilului privit ca o entitate a universului căreia i se cere să se formeze în spiritul dreptății,al democrației,al toleranței.

Activitățile de cunoaștere a mediului îi facilitează copilului medierea cu lumea științelor aparențelor intelectuale.Accentul cade în aceate activități pe utilizarea cunoștințelor în contexte variate,pe rezolvarea și construirea de probleme ( situații –problemă, situații –experiment), ca și deprinderea ordinii în gândire,care poate influiența copilul în plan atitudinal și social.

Structural , in contextul actualului curriculum pentru îvățământul preșcolar este adusă in atenția cadrelor didactice următoare componente : finalitățile , conținuturile , tipul de intruire si sugestii privind strategiile de instruire și de evaluare pe cele două niveluri de vărstă 3-6 ani.

Domeniile experențiale sunt adevărate ,,câmpuri lognitive integrate”(L. Vlăsceanu) care transced granițele dintre discipline și care , în contextul dat de noul curriculum , se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului :

Domeniul estectic și creativ – răspunde emotional și intelectual la experiențe perceptive , sensibilitatea fața de diferite niveluri de manifestare a calitații , aprecierea frumosului și a adecvări la scop sau utilizare . În educația muzicala și cea artistico-plastică sunt solicitate răspunsuri personale , imaginative , emoționale și uneori acționale la stimuli .

Domeniul om și societate – include omul , modul lui de viața , relațiile cu alți oameni , relațiile cu mediul social , ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimente ; capacitatea umană de a controla evenimente și de a ordona mediul .

Preșcolarii vor fi încurajați să se angajeze în explorarea activă din punct de vedere uman si social în funcție de zona în care locuiesc (sat-oraș) iar ca surse de informare pot fi utilizate materiale (audio-vizuale).

Domeniul limbă și comunicare -acoperă spăpânirea exprimării orale și scrise ca și abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă . Preșcolarii devin capabili să exploreze experiențele altor persoane și , să-și extindă propiul repetoriu de expreriențe prin ascultare și exprimare în situații de grup. La domeniul limbă și comunicare putem spune că este primul contact al copilului cu o limbă străină iar studiul operelor literate specifice vârstei rafinează gândirea și limbajul acestora , activitățile specifice acestui domeniu fiind cele de Educarea Limbajului .

Domeniul științe – include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experiențelor practice cât și întelegerea naturii , ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune . Preșcolarul este pus în contact în domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale ca nisipul , apa sau prin stimularea de cumpărături la magazine ; dezvoltându-și astfel si conceptul de volum , masă , număr , clasificare sau descriere cantitativă ; acest domeniu se poate extinde și în domeniul altor componente curriculare cum ar fi generarea unor desene geometrice , scheme , estimarea unor costuri . Tot la domeniul științe preșcolarii vor fi antrenați în observări convorbiri , jocuri didactice cu privire la ființe , plante , obiecte , ființe din mediul apropiat .

Domeniul psihomotric acoperă coordonarea și controlul mișcărilor corporale , mobilitatea-generală și rezistenței fizice , abilități motorii și de manipulare de finețe , ca și elemente de cunoaștere , legate mai ales de anotomia și fiziologia omului . Activitățile prin care preșcolarii sunt puși în contact cu acest domeniu sunt activități care implică mișcarea corporală , competiție , având ca obiect abilități psihomotorii.

În contextul reformei invătământului preuniversitar românesc un loc aparte îl ocupă perioada preșcolarității(3-6 ani) , care conform datelor și concluziilor formulate de specialiști în pedagogie , psihologie și antropologie , este decisivă pentru formarea tânărului și perfecționarea specialistului de mâine . Astfel , ne aflăm în momentul în care ne putem întreba ,,Cum vor reuși acum să îmbunătățim calitatea educației la vârstele timpurii , pentru a putea răspunde exigenților copilului de astăzi?”.

Noul plan de învătamânt este structurat pe doua niveluri de vârstă , învățarea fiind centrată pe copil . Ea prezită o construcție diferită în funcție de tipul de program al grădiniței (program normal și program prelungit).

Parcurgerea interdisciplinară integrată a conținuturilor propuse asigură cadrului didactic libertatea de a-și planifica activitățile zilnice cu preșcolarii conform noului plan de învățământ .

Astefel că primul pas se face către educatoare , primită ca agent al reformei . În acest sens putem spune că educatoarea , acceptând idea de schimbare și adaptându-se cu ușurință acestea pot aduce schimbări în modul de a gândi și de a acționa .

Al doilea pas are in vedere folosirea la grupă a metodelor de predare în procesul didactic. Pronind de la această premisă este necesar de subliniat faptulcă metodele de predare , învățare si rolul educatoarei trebuie să fie legate de vârsta copilului și să țină cont de creativitatea și încrederea în sine a fiecăruia dintre cei doi factori implicați în procesul didactic.

Ultimul pas ne conduce spre regândirea și potențarea valențelor formative ale mediului educational.

Educatoarea este cea care crează mediul educațional favorabil învățării în sala de grupă și că ea însăși este parte integrantă a acestuia . De asemeanea pentru a stimula învățarea copilului, este indicat să se apeleze la aceasta , solicitându-l să aducă în grupă ceva din viața lui petrecută în afara grădiniței pentru a primi ajutor în alegerea și definirea unui subiect de proiect de învățare , pornind de la acel ,,ceva” familiar și cunoscut .

Bazându-se pe cei trei pași esențiali învătământuluș preșcolar românesc a încercat sa contureze ,, schimbarea în procesul didactic” prin : accentuarea ideii de folosire a contextului ludic în stimularea rutei individuale a învățării , folosirea metodei proiectelor tematice de grup , selectate , gândite și elaborate cu ajutorul copiilor , utilizându-se brainstormingul , învățarea prin descoperire și acțiunea directă a copilului cu mediul .

Noul curriculum prefigurează trei mari tendințe de schimbare și anume:

1.Difersificarea strategiilor de predare – învățare – evaluare cu accent pe : metode activ participative care încurajează copilul în sitiația de a explora și de a deveni independent . Pentru a se adapta corespunzător sarcinilor de învățare trebuie luată în considerare experiența de viață și experiența de învățare a copilului ; jocul ca formă fundamentală de activitate în copilaria timpurie și formă de învățare cu importanța decisivă pentru dezvoltarea și educația copilului . Prin joc copilul poate obține informații prețioase pe care le poate utiliza în activitațile de învățare structurate .

Evaluarea care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuși și mai puțin raportarea la norme de grup . Evaluarea îndeplinește 3 funcții : măsurare ( ce a invățat copilul ?) , predicție ( este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor ,și în special pentru intrarea la școală ) și diagnoză ( ce anume frânează dezvoltarea copilului ? ) .

Mediul educațional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului și să pună în evidență dimensiunea interculturală și pe cea a incluziuni sociale .

Familia are rolul de partener al grădiniței prin prezența la activități și în viața grădiniței , prin participarea în luarea deciziilor legate de educația copiilor .

Curriculum pentru invățământul preșcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului .

Domeniile dezvoltare sunt conturate în documentul realizat în 2007 de către specialiștii în educație cu sprijinul Reperzentanței UNICEF din România și anume ,,Reperele fundamentele privind învățarea si dezvoltarea timpurie a copilului între naștere și 7 ani” ( Preda , 2009 , p. 13 ) ilustrând legăturile acestora cu conținutul domeniilor experiențiale din structura curriculumului : domeniul Dezvoltarea fizică , sănătate și igienă personală ; Devoltarea socio-emoțională ; Dezvoltarea limbajului și comunicării ; Dezvoltarea cognitivă ; Capacități și atitudini de învățare .

Activitățile pe domenii experiențiale sunt activitățile integrate sau pe discipline desfășurate cu întreaga grupă în cadrul unor proiecte planificate în funcție de temele mari propuse de curriculum , precum și de nivelul de vârstă și de nevoile și interesele copiilor din grupă . Activitățiile pe discipline sunt ; Educarea limbajului , Activități matematice , Activități de cunoașterea mediului , Activități de educație pentru societate , Activități de educație fizică , Activități practice , Activități de educație muzicală , Activități artistico-plastice .

Jocurile și activitățile didactice alese se deșfășoară pe grupuri mici , în perechi și individual și se pot planifica în etapa I , înainte de începerea activităților , în etapa a III a înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasă în cazul grădinițelor cu program normal iar , în cazul grădinițelor cu orar prelungit și în etapa a IV-a înainte de plecarea acasă a copiilor . Educatoarea v-a acorda o atenție deosebită organizării spațiului în centre ca : Bibliotecă , Colțul căsuței , joc de rol , Construcții , Stiințe , Arte , Nisip și apă .

Activitătile de dezvoltare personală cuprind , rutinele , tranzițiile și activitățile opționale iar în cazul grădinițelor cu program prelungit se adaugă și activitățile de după-amiază care constau în activități , recuperatorii pe domenii experențiale și activități recreative . Astfel că planificările pot suferi modificări în programul zilnic al educatorului și trebuie să se gândească la :

un plan al rutinelor ;

un plan al tranzițiilor de la o activitate la alta ;

un plan al activităților în aer liber în cazul schimbării vremii.

Rutinele sunt activități care se derulează pe parcursul întregi zile și au un rol deosebit de important pentru dezvoltarea personală a copilului . Prin participarea la aceste activități desfășurate ritmic , copiii învață despre momentele zilei , succesiunea lor și activitățile specifice acestora , li se formează sentimentul de apartenență la grup .

Rutinele includ urmatoarele tipuri de activități :

sosirea și plecarea copilului în grădiniță

salutul

gimnastica de înviorare

gustările

micul de jun și masa de prânz

igiena , spălatul și toaleta

somnul /perioada de relaxare de dupa-amiază

Întâlnirea de dimineață este o activitate planificată , structurată pe patru momente specifice : salutul , împărtășirea cu ceilalți , activitatea de grup și noutățile zilei. Copiii învață să fie preocupați de ceilalți după cum și ceilalți sunt preocupați de ei ; împărtășesc cu ceilalți impresii , dorințe , cunoștințe antrenându-se în discuții interesante de tipul : ,,Vreau să am și eu o soră “, ,,Secretul meu“ , ,,Am un prieten” , ,,Piramidele din Egipt” , ,,Ce crezi că spun florile?” . Acest moment nu trebuie să se transforme într-o recapitulare sau verificare de cunoștințe , deoarece copiii asteaptă zilnic să-și împărtășească ideile , experiențele , grijile , să-și deschidă sufletul în fața celor pe care îi consideră prieteni .

Tranzițiile sunt momente de scurtă durată care fac trecerea de la un set de activitați la altul , sunt pauze între activități . De exemplu , când copiii au încheiat activitățile pe Centre și trebuie să se pregăteasca pentru masă . Adesea aceste momente sunt accelerate , tensionate , pot constitui o problemă pentru copiii care nu și-au finalizat lucrul într-un Centru și pentru educator,care trebuie să se încadreze în timp și să respecte programul zilnic.

Etpele de tranziție pot fi marcate pe parcursul zilei de cântece, jocuri cu text și cânt, recitative ritmice,sau prin alte mijloace atractice care desfășurate zilnic, îi atenționează și-i pregătesc pe copii pentru un alt moment.

Activitățile opționale descoperă și dezvoltă înclinațiile copiilor și abilități ale acestora ca o premisă pentru performanțele de mai târziu.

Activitațile desfășurate în perioada de după-amiază sunt activități recuperatorii pe domenii de învățare,recreative,de cultivare și dezvoltare a înclinării lor.

Pentru Nivelul I (3-5 ani),categoriile de activități desfășurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea lor și obținerea treptată a unei autonomii personale , iar pentru Nivelul II (5-7 ani),accentul va cădea pe pregătirea pentru școală.

Temele anuale încearcă să acopere conținuturile care pot fi abordate pe parcursul anului școlar, ținându-se cont de interesele și particularitățile copiilor. Pentru fiecare grupă de vârstă se va decide, de către educatoare care sunt temele de proiect și ce conținuturi vor fi asociate acestora , precum și care sunt temele independente și care sunt conținuturile lor.

Temele anuale de învățare sau temele independente se parcurg în funcție de copiii din grupă, de perioada din an sau de posibilitățile cadrului didactic de a le desfășura, nu neaparăt în ordinea sugerată de curriculum.

Exemplu:

Programul anual de studiu se va organiza în jurul a 6 teme:

Cine sunt/suntem? care urmarește explorarea naturii umane,a convingerilor și valorilor noastre , a corpului uman , a stării de sănătate proprii și a familiilor noastre,a prietenilor,a drepturilor și responsabilităților noastre.

Când , cum și de ce se întâmplă? urmărește explorarea lumii fizice și materiale, a universului apropiat sau îndepărtat , a relației cauză efect , a fenomenelor naturii , a anotimpurilor , a domeniului științei și tehnologiei.

Cum este , a fost și va fi aici pe pământ? Urmărește explorarea Sistemului solar , a evoluției vieții pe Pământ , cu identificarea factorilor care întrețin viața , a problemelor lumii contemporane , poluarea , încălzirea globală , suprapopularea , etc….

Ce și cum vreau să fiu urmarește explorarea năzuințelor noastre de dezvoltare personală , o incursiune în universul munci , a naturii și a volorii sociale a acestuia.

Cu ce și cum exprimăm cea ce simțim? urmărește explorarea felurilor în care ne descoperim și ne exprimăm ideile , sentimentele , convingerile și valorile prin limbaj și prin arte.

Noul curriculum prevede activitatea de cunoaștere a mediului următoarele obiective:

Obiective cadru: -dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător , precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia , dezvoltarea capacității de observare și stabilire de relații cauzale , spațiale , temporale, utilizarea unui limbaj adegvat în prezentarea unor fenomene din natură și din mediul înconjurător , în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta.

Obiecte de referință: – să cunoască unele elemente , componente ale lumii înconjurătoare (obiecte , aerul , apa , solul , vegetația , fauna , ființa umană ca parte integrantă a mediului , fenomene ale naturii) , precum și interdependența dintre ele , să recunoască și să descrie verbal și , sau grafic anumite schimbări și tranformări din mediul apropiat ; -să cunoască elemente din mediul social și cultural poziționând elementul uman ca parte integrantă a mediului;-să comunice impresi , idei , pe baza observărilor efectuate , să manifeste disponibilitate în a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului aplicând cunostințele dobândite;-să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecție omului și naturii.

I.3.Comținutul /specificul activităților de cunoasterea mediului în grădinița de copii

Una din principalele componente ale învățământului în grădiniță o reprezintă conținutul activității educative și tinde să fie înlocuit cu termenul de „curriculum” (din limba latină – scurtă alegere), care în sens restrâns are ca funcție „specificarea conținuturilor” (L. D'Hainaut), iar în sens larg cuprinde și organizarea, proiectarea și evaluarea unui conținut al învățământului, a conținutului învățământului în general (Nicola, 2003, p.428).

Organizarea lui pe trepte școlare,presupune stabilirea conținutului învățământului, structurarea lui astfel încât, să fie totodată îndeajuns de cuprinzător, dar și accesibil vârstei educaților, să reflecte nivelul dezvoltării științei și tehnicii contemporane, să fie adecvat din punct de vedere psihopedagogic și să prevadă tendințele dezvoltării societății; așadar, trei mari domenii reprezintă sursele de conținut: științific, didactic și social. Se va realiza o optimizare între ceea ce este constant și general în cunoaștere și ceea ce este perisabil și efemer. Nevoile educative ale educațiilor sunt puncte de referință în structurarea programelor școlare ce se pot evidenția în următoarele cadre situaționale: viața socială și culturală; viața individuală; dezvoltarea economică și socială; mediul; formarea permanentă.

Structurarea conținuturilor,dau direcție și sens întregului curriculum și se realizează în concordanță cu o serie de criterii ce reglează procesul de proiectare și dezvoltare ale acestora: criterii filosofice, ideologice, epistemologice, sociologice, psihologice, etice, pedagogice.

O serie de probleme care să nu ducă la o supraîncărcare a conținuturilor sunt și factorii de decizie care vor lua în considerare și vor ține cont de progresie sau ordinea de predare a materiei și ritmul de învățare.

Există o anumită relație între conținutul învățământului și conținutul științelor care ființează la un moment dat. Transpoziția didactică reprezintă traducerea elementelor cunoașterii în elemente de conținut didactic ceea ce presupune creativitate și intervenție activă, inspirată a cadrului didactic (Chevallard), pentru a facilita înțelegerea, de a stimula interesele, de a produce satisfacția cunoașterii și a folosirii elementelor achiziționate. Proiectarea didactică se poate realiza în două etape: la nivelul programelor și manualelor școlare de către autorii acestora și proiectarea din clasă, realizată de fiecare educator și care presupune: detalierea temei de predat și specificarea competențelor de așteptat de la fiecare secvență în parte; integrarea cunoștințelor noi cu ajutorul celor vechi, înaintarea de la cunoscut la necunoscut; contextualizarea și personalizarea experiențelor cognitive prin exemplificări, studii de caz, explicații suplimentare; introducerea unor informații de relație ce se atașează obligatoriu informației de bază; stabilirea unor raporturi intradisciplinare și interdisciplinare între diferitele tipuri de experiențe de învățare; folosirea unor metode didactice adecvate cantității și calității experiențelor cognitive transmise; armonizarea situației de predare cu situația de învățare; explorarea valențelor formative ale educării și feedback-ului în chip oportun (întărirea răspunsurilor elevilor constituie un factor de motivare și accelerare a învățării); scoaterea în evidență a unor elemente de impact asupra dorințelor și necesităților elevilor, a unor seturi informaționale cu utilizare concretă,imediată.

Modalitatea de relaționare și de însușire a cunoștințelor îl predispune pe individ la cultura modernă., Cedează tot mai mult locul unei cunoașteri aleatorii cunoașterea de tip aristotelic, pe bază de date certe. Astăzi descoperim aproape la întâmplare lumea care ne înconjoară, de la o ordonare a lumii în categorii definite și subordonate la un proces de încercări și erori. Un ansamblu mai mult statistic sunt cunoștințele noastre : ele provin din viață, din ziare, din datele alese în funcție de nevoile noastre imediate, și abia după ce am strâns un anumit volum de informații, se desprind diferite structuri. A. Moles denumește această nouă realitate „ cultura mozaicată” care se prezintă ca o asamblare de fragmente, prin juxtapunere, fără construcție, fără un punct de reper, în care nici o idee nu este neapărat generală, dar în care multe idei sunt importante (idei-forță, cuvinte-cheie).

Cunoașterea transmisă prin școală va trebui să păstreze un raport convenabil atât cu cunoașterea savantă, caracteristică pentru comunitatea științifică, cât și cu așa numita cunoaștere devenită comună, pentru a asigura, în acest fel, o sedimentare a noului (Cucoș, 2006, p .219-220).

În realizarea conținutului, obiectivele sunt puncte de reper în organizarea și selectarea informațiilor, priceperilor și deprinderilor vizate de obiective.Conținutul programei reprezintă pentru educator elementul de strictă necesitate pentru formularea obiectivelor operaționale. În funcție de conținut se alege strategia didactică în timp ce conținutul este realizabil doar în condițiile unei strategii adecvate. Drumul prin care ajunge la cunoașterea lumii este conținutul învățământului ; în functie de conținut se evaluează rezultatele activității, progresul copiilor, în timp ce rezultatele evaluării reprezintă informații esențiale pentru stabilirea noilor conținuturi .

Accentuarea caracterului său formativ este ideea centrală a conținutului, renunțarea la reținerea mecanică, formală a informațiilor și accentuarea formării deprinderilor de muncă intelectuală, de organizare și sistematizare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, astfel încât ele să producă noi cunoștințe, să influențeze asimilarea altora și să poată fi aplicate în practică fără dificultăți.

Strategiile de ierarhizare și organizare este dată de eficiența conținuturilor și de obiectivele educaționale privind realizarea unei viziuni integrative, holistice la elevi. După G.F.Kneller (1973), materia de învățământ poate fi ordonată logic, adică ideile sunt deduse unele din altele și pseudologic, adică unele idei oferă structura de semnificații prin care alte idei pot fi formulate și înțelese. Diferența între ordonarea logică și cea pseudologică este aceea că relația dintre antecedent și consecvent, la prima este lineară, iar la a doua, concentrică. Ordonarea spiralată presupune reintroducerea treptată în conținut, a unor teme din ce în ce mai dezvoltate, la intervale periodice, conducând la o înțelegere mai adâncă a problemelor tratate.

Specific învățământului preșcolar este: organizarea concentrică a conținuturilor, astfel încât să se revină asupra lor cu îmbogățiri sau specificări ulterioare pe diferite niveluri de învățământ; organizarea interdisciplinară (cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică complexă), organizarea integrată a conținutului: integrarea unor elemente de conținut particulare în noi structuri explicative (noi discipline) care realizează un salt „metateoretic”, preluând și integrând conținuturi esențializate și resemnificate din perspectiva „noii umbrele” explicative mai cuprinzătoare. Structurarea integrată realizează o joncțiune a obiectivelor educaționale a unor structuri de conținuturi corelative și a intereselor și disponibilităților actorilor antrenați în învățare (Cucoș, 2006, p. 220-223).

Conținuturi pentru Activitățile de cunoașterea mediului înconjurător

1. Cine sunt/suntem?

Nivelul I: numele și prenumele propriu și al membrilor familiei; rolul familiei, relațiile dintre membrii familiei, denumiri ale membrilor familiei: tata, mama, soră, frate, bunică, bunic, mătușă, unchi, văr, verișoară; activitatea membrilor familiei în gospodărie și în viața socială; numele orașului, satului natal, al țării de origine, al capitalei țării, al conducătorului țării; frumusețile locului natal; comunitate (prieteni, vecini, colegi de grădiniță – nume, prenume, responsabilități; personalul grădiniței – atribuții); domiciliul – adresa, topografia locului (recunoașterea împrejurimilor); grădinița: adresa, denumire, exterior (curtea sau terenul de joc, nisipul și unele aparate de joc, spații verzi, grădina de flori și legume, împrejurimile); casa familiei, camera personală, grădinița, sala de clasă, alte spații familiare – vestiar, spălător, dormitor, sala de mese etc; obiecte specifice fiecărei încăperi și modul lor de folosire; corpul omenesc – părțile corpului: rolul, funcțiile părților corpului omenesc, funcțiile organelor interne principale; obiecte de uz personal – denumire, rol, importanță, condiții de păstrare, consecințele nefolosirii acestora; responsabilități proprii în familie, la grădiniță; norme de conviețuire socială (de conduită, de circulație, igienice); familia/copilul în diferite ipostaze (a masă, în parc, în excursie, în livadă, pe ogor etc.); diferențe individuale, de gen, rasă, cultură, limbă, etnie; drepturile copilului: de a fi protejat și de a avea o familie, la o viață decentă, la îngrijire, educație și instrucție, la asistență medicală, de a se forma în spiritul înțelegerii toleranței și păcii, dreptul copilului aparținând grupului minoritar sau populației indigene la propria cultură, la practicarea propriei religii și limbi, dreptul de a crește în siguranță, de a fi respectat pentru gândurile și ideile sale etc.; valori individuale, naționale.

Conținutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil și pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se și valorile internaționale.

2. Cum este/ a fost și va fi aici pe pământ ?

Nivelul I: mediul apropiat (casa/grupa, grădinița, școala, religia); însușiri ale obiectelor: culoarea, forma, dimensiunea, grosimea, cantitatea, poziții spațiale; obiceiuri și tradiții locale/naționale; costumul național ; însemne naționale – stema, steagul, harta țării; semnificația zilei naționale a țării; hrana omului: denumirea alimentelor de bază folosite de om, tipul de alimente: naturale, prefabricate, programe de alimentație în virtutea sănătății organismului și consecințele nerespectării acestor programe, reguli de igienă în consumul de alimente; vesela și tacâmurile: materialele din care sunt făcute, modul de folosire și întreținere, ordinea în care se așează și se utilizează vesele și tacâmurile la masă; îmbrăcăminte/încălțăminte, accesorii: utilizarea obiectelor de îmbrăcăminte/încălțăminte în funcție de sezon, context, împrejurări, vârstă, gen, momente ale zilei, succesiunea operațiilor de îmbrăcăminte/încălțăminte în funcție de sezon, context, împrejurări, vârstă, gen, momente ale zilei, succesiunea operațiilor de îmbrăcare/dezbrăcare, condiții de îngrijire, păstrare, întreținere a obiectelor de îmbrăcăminte/încălțăminte; oamenii și locul lor de naștere; strămoșii oamenilor, arborele genealogic al unei familii; reguli de conviețuire socială și păstrare/ menținere a vieții proprii și a vieții planetei; evenimente (istorice, personale, religioase – sărbători importante etc.); materiale (pământ, carton, lemn, plastic, fier etc.); mijloace de transport: denumire, importanță, aspect exterior, tipologie – aeriene, de uscat, acvatice, asemănări/deosebiri, locuri de parcare/depozitare; semnificații ale indicatoarelor, semnalelor luminoase, marcajelor rutiere; reguli de circulație pentru pietoni și pentru mașini; consecințele încălcării regulilor de circulație; transportul în comun; reguli de comportare în timpul călătoriei; anotimpurile și transformările din natură: aspecte specifice toamnei, iernii, primăverii, verii cu fenomene care impresionează mai mult pe copii; forme de relief și topografice : munte-vale, ape-mări, dealuri, câmpii, oraș-sat etc.; război/pace; corpuri cerești/aparate de zbor; unelte, echipamente de-a lungul timpului; invenții și inventatori; tinerețe-bătrânețe, trecut – prezent – viitor; oamenii și activitățile lor de-a lungul istoriei; popor, locul natal; consecințele acțiunii nefaste a oamenilor asupra vieții planetei; cerințe privind ocrotirea naturii și a protecției mediului înconjurător

Conținutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil și pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se: dezastru/înflorire a unei localități/națiuni; evoluția universului/evoluția omului; materie și materiale; mijloace de transport – trecut, prezent și viitor; explorări și mari descoperiri; elemente din spațiu: lună, stele, nave spațiale; cum reacționăm la schimbare, la întâlnirea cu o altă formă de viață.

3. Când, cum și de ce se întâmplă?

Nivelul I: animale (domestice: câine, pisică, vacă, oaie, găină, rață etc. și sălbatice: vulpe, urs, lup etc.): denumire, înfățișare, asemănări/deosebiri, denumirea și funcțiile părților componente ale corpului, recunoașterea glasului animalelor, hrana și modul de viață, adăpostul, foloase și pagube aduse de către animale; animale ocrotite prin lege, în România; animale de pe alte continente; insecte (albina, furnica, greierele, fluturele etc.): denumire, înfățișare, asemănări/deosebiri, denumirea și funcțiile părților componente ale corpului, hrana și modul de viață, foloase și pagube aduse de insecte; plante (ghiocel, lalea, crizantemă, pomul înflorit etc.): denumire, înfățișare, părți ale unei plante și rolul acestora, însușiri caracteristice – formă, mărime, culoare, miros, asemănări/deosebiri, importanță, mediu și condiții de dezvoltare, procesul de dezvoltare, plante folositore/nefolositoare; legume și fructe (măr, portocală, căpșuni, cireșe; ceapă, morcov, ardei gras etc.): denumire, înfățișare, părți ale unei legume sau fructe și rolul acestora, însușiri caracteristice – formă, mărime, culoare, miros, gust, asemănări/deosebiri, importanță, mediu și condiții de dezvoltare, procesul de dezvoltare de la sămânță la fruct.; munca în grădină, munca în livadă, pe câmp, în vie, plantarea puieților, tăierea crengilor uscate, stropirea pomilor și a viței de vie, culesul fructelor, îngroparea butucilor, protejarea pomilor tineri împotriva frigului și rozătoarelor, munca în grădina de legume și flori; lucrări specifice unor plante de câmp, precum: grâu, porumb, floarea soarelui, sfecla de zahăr și procesul de prelucrare a lor pentru obținerea unor produse alimentare – făină, mălai, ulei, zahăr; materiale și produse; utilaje, mașini, echipamente; procesul de producție; despre economie și comerț; fenomene ale naturii; experiențe și experimente: transformarea culorii unor lichide în amestec cu diferite substanțe; evaporarea diferitelor lichide, substanțe, conservarea lor; transformarea alimentelor în procesul preparării hranei, mișcarea aerului în natură; perceperea timpului și a succesiunii diferitelor acțiuni, evenimente; procesul de încolțire a semințelor în prezența factorilor necesari dezvoltării și în condițiile absenței unora dintre acești factori.

Conținutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil și pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se: viețuitoare (prin comparație: lupul și vulpea, câinele și pisica, cocoșul și găina etc.); plante (prin comparație: ghiocelul și zambila, laleaua și narcisa, crizantema și tufănica etc.); legume și fructe (prin comparație: mărul și para, cireșele și vișinele, nuca și alunele; roșia și ardeiul, cartoful și morcovul etc.); materiale și produse; materie vie, materie moartă, universul; combustibili; succesiunea etapelor unei zile; denumirea zilelor săptămânii în succesiunea lor, ca unități de timp ale săptămânii; curgerea timpului – ieri, azi, mâine prin raportare la propria activitate; denumirile lunilor anului; schimbări ce au loc odată

4. Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?

Nivelul I: sentimente, gânduri, idei (definire de concepte); modul de exprimare a sentimentelor, ideilor, gândurilor, (convorbire/discuții libere); modalități artistice de exprimare a sentimentelor, ideilor, gândurilor (observare); valori umane-valori artistice; decoruri și costumație, regie (la teatru și la film); despre măști și despre balul mascat; despre mimi și mimă; despre euritmie.

Conținutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil și pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se: comportamente; comportamente adecvate/inadecvate în raport cu exprimarea unui sentiment; cu trecerea de la un anotimp la altul.

5. Cine și cum planifică/organizează o activitate?

Nivelul I: munca fizică/munca intelectuală; proces și planificare (pași intr-un proces de planificare); comunitate/individ; rezultate ale activității; reguli de comportamente; răsplata muncii. Conținutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil și pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se: organizare/haos; sentimentul de împlinire de după finalizarea unei activități de succes.

6. Ce și cum vreau să fiu ?

Nivelul I: grupa, casa, comunitatea și regulile ei; meserii, profesii; unelte/instrumente/aparatură specifice (însușiri, reguli de folosire); munca în calitate de angajat/munca în familie sau în propria gospodărie; muncă și învățătură (delimitări, interferențe); responsabilități și comportamente în legătură cu procesul muncii.

Conținutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil și pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se: patron/angajat; resurse naturale/resurse umane; responsabilități și comportamente în legătură cu educația/dezvoltarea personală; educația pentru dezvoltare durabilă. (Preda, 2009, p. 9-103).

Cunoașterea componentelor mediului înconjurător îi ajută pe copii să folosească un limbaj specific științelor putând să denumească anotimpurile în ordine cronologică dar și să descrie fenomenele din natură care au loc în fiecare anotimp.

Copiii pot de asemenea să explice modul de producere a acestor fenomene (ninsoare ,furtună,vănt ,ploaie),iar în urma acestor fenomene ei pot explica modificările apărute în viața animalelor,plantelor ,dar și a omului.Copilul preșcolar este capabil să denumească îmbrăcămintea potrivtă care poate fi purtată în fiecare anotimp și să descrie senzațiile (cald-frig,uscat-umed,înghețat-dezghețat)

Copiii cunosc animalele domestice, animalele sălbatice și viețuitoarele acvatice, părțile com-ponente ale acestora cât si foloasele obținute de la ele. Mediile de viață în care trăiesc animalele si modul de hrănire al acestora sunt cunoscute și ele de către copii. Preșcolarii știu cum se numeste planeta pe care trăiesc si stiu să denumească și alte planete ale Sistemului Solar. Știu să numească localitatea în care trăiesc, țara si formele de relief ale acesteia. Căile și mijloacele de transport pe care omul le folosește sunt cunoscute de către copii. În urma activităților desfășurate la grădiniță preșcolarii încearcă după puterile lor să participe la acțiuni de îngrijire protejare a mediului. Stiu ce înseamnă poluarea și efectele negative pe care aceasta le are asupra mediului înconjurător. Tot în cadrul orelor de cunoastere a mediului copiii sunt învățați ce înseamnă reciclarea diverselor materiale, și sunt solicitați să îsi implice și părinții în acțiuni de colectare si reciclare .

Sub atenta îndrumare a cadrului didactic copiii își însusesc cunoștințele care treptat contribuie la formarea primelor elemente ale concepție despre lume. Aceste cunostințe ajută copiii să înțeleagă ce se petrece în jurul lor să se orienteze în mediul ambiant, și cum să reacționeze față de obiectele, ființele și fenomenele în mijlocul cărora trăiesc. Aplicând în practică aceste cunoștințe copiii reușesc să își rezolve singuri prin forțe proprii anumite trebuințe, să își satisfacă anumite dorințe. Aceste cunostințe contribuie la înțelegerea ei de către copii și trebuie să reflecte realitatea . Numai însusirea unor astfel de cunostințe pot sta la baza activităților pe care copiii o vor desfăsura ulterior.

I.4.Obiectivele și conținutul programei de cunoastere a mediului

Domeniul științe include atât domeniul matematic cât și domeniul cunoașterii mediului .În cele ce urmează voi menționa obiectivele cadru și obiectivele de referință pentru domeniul cunoașterea mediului

Obiective cadru:

-Stimularea curiozității privind explicarea și înțelegerea lumii înconjurătoare

-Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură și din mediul înconjurător

-Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;

-Dezvoltarea capacității de observare și stabilire de relații cauzale,spațiale și temporale;

-Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta;

-Dezvoltarea capacității de rezolvare de situații problematice, prin achiziționarea de strategii adecvate;

Obiective de referință și exemple de comportamente

1.Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa, solul, fenomene ale naturii ,vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului ), precum și interdependența dintre ele.

Exemple de comportamente:

-Să descopere elementele componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simț;

-Să enumere și să descrie părțile componente ale corpului omenesc, plantelor și animalelor

-Să descrie sumar și cu cuvinte proprii, caracteristici ale mediului natural și social;

2.Să recunoască și să descrie verbal anumite schimbări și transformări din mediul apropiat.

Exemple de comportamente:

-Să recunoască fenomene ale naturii(ploaie, ninsoare, vânt, grindină, trăsnet, furtună, polei, fulger, caniculă) în momentul producerii lor;

-Să observe și să enumere modificările apărute în viața omului, plantelor, animalelor în funcție de anotimp;

-Să incerce să lege cauza de efect în natură și viața cotidiană;

3. Să cunoască elemente ale mediului social și cultural, poziționând elementul uman ca parte integrantă a mediului.

Exemple de comportamente:

-Să denumească și să identifice elemente locale(obiective socio-culturale economice,istorice, religioase);

-Să vorbească despre semnificația unor evenimente naționale(tradiționale, religioase, culturale, istorice);

4.Să cunoască existența corpurilor cerești, a vehiculelor cosmice.

Exemple de comportamente:

-Să denumească și să descrie vehicule cosmice pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio-vizualului și a cărților;

-Să își imagineze/creeze vehicule spațiale, orașe ale viitorului prin desen, pictură, modelaj, construcții

5. Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate.

Exemple de comportamente:

-Să adreseze întrebări în legătură cu acele aspecte studiate și observate;

-Să cunoască existența mai multor medii de viață și factorii care le pot influența;

-Să își exprime descoperirile și ideile utilizând un limbaj adecvat în redarea cunoștințelor despre aspectele studiate

– Să vorbească despre munca fizică și cea intelectuală, despre activități zilnice pe care le desfășoară ei sau persoanele din jurul lor, despre planificarea acestora și rezultatele lor;

-Să interpreteze date și simboluri din care extrage informații(tabelul responsabilităților, jurnalul grupei);

-Să comunice în cadrul grupului rezultatele investigațiilor;

6. Să manifeste disponibilitate în a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului, aplicând cunoștințele dobândite.

Exemple de comportamente:

-Să participe, alături de adulți, la acțiuni practice de îngrijire, ocrotire și protejare a mediului;

-Să identifice unele probleme de mediu pe care le întâlnește în activitățile desfășurate în aer liber (excursii, vizite, plimbări)

-Să participe la întreținerea și îngrijirea mediului apropiat(plante, viețuitoare);

-Să motiveze necesitatea protecției mediului de către om;

-Să își exprime impresiile și trăirile proprii despre natură și protejarea acesteia prin activități artistico-plastice, practice, muzicale

7.Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și naturii.

Exemple de comportamente:

-Să respecte regulile de conviețuire socială manifestând un comportament civilizat în relațiile cu cei din jur;

-Să manifeste atitudini de responsabilitate față de mediul în care trăieste(construirea de adăposturi pentru păsări pe timp de iarnă, hrănirea acestora);

-Să îsi imagineze soluții, acțiuni de remediere a unor probleme de mediu;

-Să manifeste creativitate în lucrări destinate atenționării celor din jur asupra necesității unui comportament adecvat (ex: realizarea unor afise, machete, bannere ,modele atractive de cosuri de gunoi).

Succesul activității didactice este condiționat de claritatea și ordonarea obiectivelor pe care le urmărește, procesul de învățământ fiind orientat spre realizarea unor obiective, spre producerea unor schimbări controlate și dirijate, fiind caracterizat prin intenționalitate. (conform . Curriculum pentru învățământul preșcolar (2009), pp.25-123.)

CAPITOLUL II –

CARACTERIZAREA PSIHOLOGICĂ A VÂRSTEI PREȘCOLARE

II 1 Necesitatea cunoașterii psihopedagogice a copilului.

În momentul sosirii la grădiniță,copilul se situează în raport cu educatoarea, care o substituie pe mamă,și cu ceilalți copii.Educatoarea îndeplinește rolul ,,adultului într-o poziție privilegiată,, care îl primește pe copil,îl consolează și îi pune la dispoziție un univers bogat și diversificat care îi organizează spațiul,timpul,și impune respectarea cu strictețe a dispozițiilor.

Unii copii sunt însă prost obișnuiți acasă,să li se satisfacă imediat toate dorințele și revenind la grădiniță se ciocnesc de ceilalți copii și de cerințele vieții în grup.Aici ei pătrund într-o lume unde există și opreliști și unde învață treptat să renunțe la unele dorințe ale lor;copiii părăsesc lumea egocentrismului pentru a aborda pe cea a altruismului.

Comunicarea dintre ei este dificilă din cauza mijoacelor reduse de care dispun dar ea este primordială pentru adaptarea lor socială prezentă și viitoare.Copiii de 3 ani,egocentrici încă cu greu se pot juca împreună.După sosirea la grădiniță și după ,,Întâlnirea de dimineață’’,copiii se împrăștie la centrele deschise.Adesea doi sau trei copii doresc aceeași jucărie.Se stabilește atunci un raport de forță,în cadrul căruia învinge cel mai puternic,iar cel mai slab trebuie să renunțe.Când situația este mai dramatică educatoarea intervine,având grijă că învingătorul și intrusul să nu fie întotdeauna același.E necesr ca fiecare copil să fie pus în mod echilibrat în situația de învingător și de învins,eșecul având un rol formator.Treptat,fiecare copil învață să țină seama de celilalți și să se comporte în funcție de ei.

În orice domeniu de activitate este necesară cunoașterea proprietăților materialului prelucrat,pentru a utiliza uneltele cele mai potrivite și tehnologia adecvată.Aceasta se impune ca o cerință logică,cu atât mai mult în domeniul educației , unde se modelează ,,materialul,, uman care are o multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute unele fiind chiar imprevizibile.

Preocupări pentru cunoalterea personalității umane au existat încă din antichitate.Astfel , Socrate (469-399î.e.n ) consideră că binele și adevărul salășluiesc în om,fiind înăscute spiritului uman.

Omului trebuie numai să se străduiască să descopere binele și adevărul din el , să se cunoască pe sine.

Maxima preferată de Socrate, ,,Cunoaste- te pe tine însuți‘’, era scrisă pe frontispiciul templului de la Delfi.

,,Vorbește ca să te cunosc’’, spunea Socrate.De la el ne-a mai rămas metoda socratică sau euristică ( euristigo=a găsi , a descoperi ) care servește la descoperirea adevărului prin discuție.

Platon (427-343 î.e.n.) preconiza un sistem de educație în care acordă un prim loc învățământului preșcolar.

El spunea că educația copiilor trebuie să înceapă de la vârsta de 3 ani, de către doici special pregătite pentru această îndeletnicire care să folosescă jocul,cântul și poveștile. El acordă o mare importanță jocului, susținând că în cadrul acestei activități putem cunoaște înclinațiile și interesele copilului.

Aristotel (384-322 î.e.n) cel mai mare cugetător al antichității, ocupându-se de periodizarea vârstelor,susține că în împărțirea aceasta este mai bine să se țină seama de mersul firii.El a elaborat principiul conformității educației cu natura.

Aristotel a sesizat că în dezvoltarea sa ontogenetică, copilul trece prin mai multe perioade de vîrstă, fiecare perioadă având trăsături specifice. El recomandă să se țină seama de treptele evoluției copilului și diferențele individuale.

J.A.Comenius (1592-1670) , considera omul că o parte a naturii care trebuie să se supună legilor ei.

Chiar și așa procesul instructiv educativ, spunea Comenius , trebuie să se desfășoare după anumite legi, așa cum fenomenele din natură se desfășoară după legile lor proprii.

,,Așa cum natura ,spre a-și realiza opera ei,așteaptă timpul potrivit,tot așa și noi să educăm omul la timpul potrivit, în primăvara vieții’’.

La Comenius găsim ideea să înceapă de timpuriu.Și tot la el găsim principiul gradării educației și învățământului dupa vârstă.

Comenius susține că dezvoltarea copilului evoluează în perioade egale de câte 6 ani; perioada de la naștere până la 6 ani era numită de el ,,Școală maternă’’

Sfârșitul secolului al XIX- lea și începutul secolului al XX lea au îmbogățit numărul celor care nu numai că au sesizat necesitatea cunoașterii copilului și a luării în considerație a particularităților de vârstă,dar au fundamentat tot mai profund științific această cerință . cu caracter logic , a educației.

Cu privire la necesitatea cunoașterii psihopedagogice ale copilului , pedagogii ce au emis aprecieri ca :

,,Cunoașterea copilului este cheia de boltă a pedagogiei.’

(Iosif Gabrea)

,,Problema cunoașterii copilului este o adevărată revoluție coperniciană în pedagogie’’

(Ed.Claparede)

,,Cunoașterea personaliății copilului este atăt de importantă ca și cunoașterea lumii în care și prin care învațământul își atinge scopurile’’(B.Suchadolski)

Pentru susținerea acestei cerințe psihopedagogice cu caracter logic, se pot aduce multiple și solide argumente, legate de scopul general al educației, de obiectivele și sarcinile instrucției realizate în instituțiile școlare și de educația, de principiile educației permanente privind prospectarea personalității umane.

Întreaga activitate instructiv educativă se bazează pe cunoașterea psihopedagogică a copillului , ,,Individualizarea ca principiu educativ –spune V. Paneleu – implică cunoașterea structurii personalității celui ce urmează a fi educat întrucât , pentru a obține rezultatele dorite, trebuie să știm cum să acționăm, ce procedee să folosim în raport cu fiecare copil în parte”.

Cunoașterea copilului trebuie considerată ca punct de plecare în orice acțiune formativă.

Grădinița este prima instituție în care copilul învată să desfășoare o activitate ordonată, încadrată într-un regim de muncă, într-o disciplină a vieții.

Aceasta conduce la achiziții și progrese în afara cognitivă , afectivă și psihomorie a preșcolarului , precum și în domeniul sociabilității lui.

Vârsta preșcolară este considerată perioada imaginației, fanteziei, visării și a jocului.

Prin joc se îmbogătește sfera vieții psihice a copilului , se dezvoltă curiozitatea , se conturează interesele , se extinde câmpul și natura relațiilor interpersonale, se deschide planul immaginației prin imitarea lucidă a rolurilor socio-profesionale.

Educatoarea notează multiple și diverse manifestări ale copiilor în timpul jocurilor , mai ales a jocurilor libere, în cadrul cărora ei își stabilesc regulile își repartizează rolurile și apoi desfășoară în modul cel mai serios și responsabil activitatea.

De-a lungul a trei ani de activitate cu o grupă de copii, începând de la grupa mică până la grupa mare , am constatat că la grupa mijlocie , copii încep să se considere mari , să fie independenți , manifestarea care se deosebește de la un copil la altul.

În majoritate copiii au tendința să se joace cu jocuri de construcție, îmbină, combină, își imaginează diferite jocuri și activități.

Spre sfârșitul grupei mari , pe lângă manifestările existente în grupa mijlocie, interesul lor se îndreaptă spre activitățile practice pe care le execută în curtea grădiniței , curăță terenul de frunze , de iarbă. Copiii de la grupa mare așează pământ în ghivece și răsădesc flori.

Am observat că din 24 de copii , numai 8 sau îndreptat spre activități practice , ceilalți se uitau cum lucrează colegii lor , doar câțiva ajutând dar fără interes pentru această preocupare ; fetițele erau preocupate de îngrijirea păpușilor.

La grupa mare copiii sunt mult mai preocupați de ceea ce le cere să facă.Au răsădit flori în ghivece , au semănat grâu pentru a crește. Aspectul acesta mi-a întărit convigerea că interesul lor a început să fie stabil.

Observând o astfel de preucupare am căutat să-i antrenez mai mult în astfel de activități practice. În acest scop am diversificat procedeile în funcție de fiecare copil , le-am adus pliante cu imagini din care se vedeau oamenii care munceau în serii, solarii, se îngrijesc de plante, le-am vorbit despre importanța îmgrășămintelor naturale și chimice la dezvoltarea plantelor.

Pentru continuarea pregătirii lor am stat de vorbă cu învățătorul la care urmau să meargă la școală în anul următor, i-am prezentat preocuparea lor pentru a putea să continue și să le îmbogățească interesul manifestat așa de timpriu. În aceeași idee am vorbit și părinților să le acorde o mai mare atenție și să-l antreneze și-a casă în formă de muncă cu caracter practic.

Dacă, noi, educatoarele, ținem seama de toate aceste aspecte vom contribui la formarea interesului pentru diferite activitați. In această idee este bine să-i înconjurăm pe copiii care au dovedit interes pentru anumite aspecte sau activități , sa realizeze ceea ce și-au propus și să le stimulăm interesul pentru toate acțiunile lor.

În grădiniță copii au create condiții pentru firmarea și dezvoltarea interesului în spiritul noilor cerințe fapt încurajat și prin noua programă pentru grădinițe, care ne dă libertatea de a asigura și crea condiții conform mediului nostru social și dorințelor manifestate de copii, ținând seama și de sugestiile primite de la părinți.

Necesitatea cunoașterii psihopedagogice ale copilului este un proces de cercetare științifică , care parcurge etapele acestei activități, și se încadrează în exigențele ei. Astfel este necesar ca cercetarea să aibă o bază teoretică, să se conducă după cele mai noi cuceriri teoretice , pe care autorul să se asimileze în faza de documentare.

Problema studierii și cunoașterii copilului trebuie pusă astăzi în termeni mult mai largi , mai bogați și mai diverși , pentru a depăși încadrarea trăsăturilor personalității în tipare preconcepute.

Copilul de astăzi nu mai încape în caracterizările moștenite din scopul trecut până la jumatatea secolului nostru. A apărut chiar și o evoluție nativă. Copiii de astăzi iși consumă faza incipientă a dezvoltării în viața intrauterină. Aceasta face ca ei să ia totul de la un nivel mai ridicat decât esti considerat de obicei. În al doilea rând, nivelul de cultură și civilizație care ia contact nou-născutul, din primele clipe ale vieții , este indiscutabil mult mai elevat decât cel al copilului născut cu câteva decenii mai devreme . Aceasta face ca el să acumuleze de timpuriu o informație mai legată , să înceapă să gândească mai devreme , să adopte comportamente sociale după metodele oferite.

În al treilea rând, nivelul economei și cultural al familiei, năzuințele și așteptările acestea oferă copilului posibilități de accelerare a ritmului de dezvoltare și îmbogățire a vieții spirituale.

În același timp, mediul social, cu precădere cel familial, creează condiții pentru niveluri diferite de dezvoltare de aceeași vârstă.

În ultimi ani , s-au costatat diferețe mari între copiii care au petrecut în familie din perioada de la 3 ani la 6 ani și cei care au frecventat grădinița, diferențe care au generat la cei din prima categorie dificultăți de asteptare școlară (cognitivă, voluțială și mai ales comportamentală).

Psihicul copilului – însușirile personalității lui, interesele, aptitudinile, temperamentul și caracterul – me poate fi înțeles decât din comportarea, din manifestările lui trecut, prezent și din năzuințele proiectate în viitor. Este vorba nu de manifestări de moment, întâmplătoare, ci de trăsături esențiale, dominente, relativ permanente caracteristice personalității copilului.

Aceasta rezultă din generalizarea faptelor concrete, dintr-o multitudine de informații adunate sisternative, cu migală, într-un timp îndelugat.

Structura psihică a gândirii copilului preșcolar presupune o auto-învățare prin intermediul observației, experienței și comunicării.

În cursul acestui proces logic, la care se adaugă imaginația , se formează inteligența, care , după Piaget, se dezvoltă ,, atunci când copilul reușește să stăpânească temerile mediului ambiant”.

Copilul remarcă mai întâi faptul că este deosebit de ceilalți și, cu ajutorul simțitor, explorează prin experiențe mediul ambiant și înregistrează noțiunile pe care le va utiliza ulterior după care întreprinde procesul de comunicare cu cei din jur.

Uneori aceste experiențe au loc pontan, alteori de sunt provocate de adult prin exploatarea subiectelor care trezesc curiozitatea preșcolarului.

Important este ca programul educativ să fie plăcut și activ , ca prin intermediul jocurilor să se ajungă la dezvoltarea spontaneității, responsabilității preșcolarului și la maturizarea acestuia pentru școală.

II 2. Substadiile preșcolarului(mic, mijociu, mare)

Conform teoriei piagetiene, perioada preșcolară poate fu împarțită în trei subperioade: preșcolarul mic(3-4 ani), a preșcolarului mijlociu(4-5 ani), a preșcolarului mare (5-6 ani).

Datorită dependenței de adult în special de mamă preșcolarul mic are difilcutăți de adaptare. Întâmpină greutăți în exprimarea clară , în înțelegerea mesajelor verbare ale adulților dar și în înstabilitatea psihomotorie.

J. Piaget a descris egocentuismul prin existența unor limite clare între realitatea personală și realitatea obiectivă, favorizând astfel dilatarea și inundarea realității, obiective de realitate subiectivă. La vârsta preșcolarității mici cresc interesele, cospirațiile, dorințele implicate în exploatarea mediului. Cât la vârsta de 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilități, decentrare de pe obiectele concrete pe integrarea lor în stagii mai largi de utilizare în care se conferă funcții simbilice, jocul este principala formă de activitate cu preferință de manipulare a jucăriilor, dar și de a se juca singur, fiind mai mult o repetare sterotipă a unor acțiuni.

Acțiunile sistematice sunt de scurtă durată,simple în conținut și se desfășoara tot sub formă de joc.Copilul devine tot mai sensibil la semnificașia evenimentelor și adoptă conduite mai adecvate la convențiile sociale pe un fond de fragilitate afectivă cu unele manifestări ale crizelor de prestigiu.Gândirea este subordonată acțiunii cu obiectele,limbajul având un caracter preponderent situativ.Preșcolarul mic trece ușor de la o stare la alta,este profund impresionabil,plânge râzând,trăind exploziv și total evenimentele ce-l impresionează.(Verza, Verza,2000 p.98 ).

Tot în perioada preșcolară mică se trece de la jocul simplu de manipulare la implicarea obiectelor și a jucăriilor în scenarii de viață tot mai complexe,ca de pildă în cazul jocurilor. Preșcolarul mijlociu se adaptează cu mai multă ușurință mediului grădiniței. Mișcările devin mai precise, iar mersul mai sigur. Jocul devine mai bogat în conținut, activitățile obligatorii sunt mult mai solicitante. Procesele intelectuale se desprind treptat de acțiune, devenind procese de sine stătătoare, independente; maxima receptivitate a preșcolarului mijlociu față de lume îi dezvoltă percepția care devine proces orientat cu sarcini și modalități proprii de realizare; se dezvoltă mult limbajul (se câștigă cam 50 de cuvinte pe lună); se amplifică puterile imaginative și creatoare ale copilului; se conturează caracterul voluntar al memoriei, al atenției etc. Apar modalități psihocomportamentale noi, precum limbajul interior, spre vârsta de 5 ani. Reacțiile emotive sunt mai controlare și mai în acord cu cerințele educatoarei și a colectivului de copii. Socializarea cunoaște un ritm accelerat. Jocurile capătă un caracter colectiv; de la însingurare, rivalitate și competiție se trece la cooperare; apare procesul identificării cu grupul educativ din care face parte; se lărgesc interesele, se instalează unele trăsături caracteriale, care constituie nucleul viitoarei personalități (Golu, Verza, Zlate, 1994, p.76). Copilul devine mai sensibil la evenimentele din jurul său și este capabil să facă aprecieri, relativ corecte, față de comportamentul altora; apare străduința de a fi de folos adultului, ceea ce produce mari satisfacții (Verza, Verza, 2000, p. 98).

Preșcolarul mare se adaptează relativ rapid la mediul grădiniței și la aproape orice situație nouă. Alături de joc ca activitate dominantă, își fac loc din ce în ce mai mult activitățile de învățare sistematică; programul de la grădiniță se aglomerează, începe pregătirea pentru școală. Copilul își va organiza mai bine propriile activități, va manifesta o atitudine critică față de ele. Percepția, transformată de mult în observație, se exersează și devine pricepere; limbajul se va construi după regulile gramaticale; apar primele forme ale gândirii logice orientate spre sistematizarea și observarea faptelor particulare; sunt utilizate unele procedee de memorare; atenția voluntară își prelungește durata; crește forța și agilitatea; apare capacitatea de a se inhiba; se atașează repede; opoziția față de adult oscilează cu tendința de reconciliere cu acesta. Are loc o creștere evidentă a dorinței copilului de a fi de folos adulților; devine mai atent și reverențios, imită discret conduitele adulte și participă la activitățile ce-l interesează. Capacitatea de învățare devine mai activă și este dublată de interese de cunoaștere, unde sunt prezente forme mai evoluate de simbolizare în care acționează integratori verbali; grădinița prin programele educative stimulează sensibilitatea intelectuală. L. RAMBERT consideră că simbolistica infantilă este impregnată de un decalaj între dezvoltarea mai accentuată a afectivității față de cea intelectuală; el vorbește de o vârstă a simbolului mimat, între 4-5 ani, și de o fază a identificării de simbol, între 5-6 ani (Verza, Verza, 2000, p. 98)

.

CAPITOLUL III

FOLOSIREA JOCURILOR DIDACTICE LA ACTIVITĂȚILE DE CUNOASTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

III.1 Jocul didactic – formă instructiv educativă în grădiniță.

Un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare este jocul didactic. Jocul didactic poate fi văzut ca o fază intermediară și pregătitoare pentru copil în trecerea de la jocul liber la învățare.

De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe teorii referitoare la joc, dar cea dupa care m-am ghidat în activitatea didactică a fost pedagogul german Friedrich Wilhelm August Frobel care spunea: ,,Jocul contribuie la imbogățirea a tot ceea ce ii oferă copilului viața sa exterioară și din scoală , prin joc copilul se dezvolta cu bucurire , cum inflorește o floare din boboc ; bucuria este sufletul tuturor acțiunilor de la vârsta copilariei. Jocurile sunt în mare parte corporale exersând forțele și suplețea corpului sau exprimarea curajului , a bucuriei de a trăi , exersând îndrăzneala , vederea ; jocurile de tir , pictura sau desen , jocurile de reflecție sau de judecată , toate vor trebui să fie dirijate astfel încât să răspundă spiritului jocului însuși și nevoilor copilului”.

Jocul permite lărgirea continuă a informației copilului , constituindu-se ca un mijloc discret de practică a cunoasterii , de apropiere a lumii înconjurătoare și în același timp, prin joc copilul are posibilitatea de a-și spori cunoașterea de sine .

În cadrul activităților de cunoaștere a mediului înconjurător copiii trebuie să înteleagă unul din pricipiile fundamentale ale lumii vii : tot ce este viu se naște , traiește și moare.

Transformarile din viața socială pe plan economic căt și din punct de vedere al mediului înconjurător conduc actul educațional românesc. Copiii sunt martori oculari ale acestor transformări. Astfel că toate aceste aspecte noi le stârnesc curiozitatea punând întrebări iar prin răspunsurile oferite îi conducem la înțelegerea relațiilor dintre fenomene și rezultatul acestora . Grădinița constituie prima experiență a copilului în societate. Copilul face cunostință cu activități și obiecte care îl face să se exprime și să se angajeze în relațiile sociale de grup .

Prin activitățiile planificate în grădiniță copiii trebuie să înțeleagă că orice ființă are dreptul la viață. Pe parcursul vieții , animalele și plantele cresc , se maturizează și se înmulțesc. Prin activitățile practice și experimentale copilul intră mai ușor în lumea înconjurătoare. Materialele didactice bogate și atractive , indicațiile verbale , descrierile adultului amprifică manifestările creative ale copilului în joc. Strategiile de educare utilizate în activitățiile de învățare și de joc favorizează dezvoltarea potențialului creativ al preșcolarului.

Un mijloc important pentru a-l face pe copil să acționeze într-o direcție sau alta pentru a-i mobiliza întregul potențial psihic constă în a-l introduce în diverse activități și situații care să-l determine la o participare activă. Jocul este o astfel de activitate .

Practic , fiecare tip de joc desfășurat în grădiniță dar fin acordat în sarcini sau în materialul utilizat în raport cu scopul propus vizând activitatea educatoarei prin evidențiere , amplificare , dezvoltare , poate activa potențialul creativ al preșcolarului. În corelație, eficiența metodelor de însușire crește dacă acestea răspund curiozității și interesului copilului. De accea este necesar ca îmbinarea lor în procesul de învățământ să se facă pentru un fond de problematizare permanentă și să asigure o învățare activă prin descoperire. Astfel , educatoarea trebuie să răspundă în primul rând solicitărilor societății de astăzi , de avansare pe scara modernismului , care conduc la schimbări și în modul de joacă al copiilor . Astfel , jocuri de rol de genul : ,, De-a familia “ , ,, De-a mama” , ,, De-a grădinița” și-au pierdut atractivitatea în favoarea celor de genul : ,,Economiștii” , ,,Informaticienii” , ,, La Metro” , ,,La Bancă” , ,,De-a roboții” „ De-a stiliștii”.

Pentru stimularea creativității jocurilor didactice,educatoarea trebuie să-l pună pe copil în fața unor probleme mereu diferite, în situații variate ca scenarii sau ipoteza,ceea ce determină copilul să facă față unor eforturi de adaptare deoarece va fi pus în situații în care cunoștințele concrete nu-l mai ajută suficient.

Jocul didactic contribuie direct sau indirect la educarea emoțiilor,a sentimentelor morale și a trăsăturilor pozitive de voință și de caracter.Jocuri ca :,,Cine știe mai bine? , Recunoașterea satului tău drag ,Călătotie prin țara mea ,Cine a trimis scrisoarea?’’îmbogățesc reprezăntările copiilor despre satul său,țara sa,despre munca oamenilor, contribuie la formarea de noțiuni și judecăți morale.

Multe jocuri didactice stimulează cinstea,răbdarea ,spiritul critic și autocritic,stăpânirea de sine.În jocurile didactice Ce s-a schimbat? sau Unde a zburat pasărea?se cere copiilor să fie cinstiți,să nu privească în timp ce educatoarea schimbă sau ascunde jucăriile. O astfel de situație se regăsește și în jocul Găsește și taci,în care regula impune copilului să se rețină de la orice manifestare spontană când găsește obiectul ascuns,pentru a nu influiența pe ceilalți jucători.În unele jocuri regula interzice copiilor să se uite la vecini sau să copieze după ei.

Jocul didactic are un valoros aport la închegarea colectivului de preșcolari și la formarea disciplinei în cadrul activităților.În joc, copilul este obligat să respecte inițiativa colegilor săi, să le aprecieze munca și să le recunoască meritele;de asemenea să respecte regulile jocului, să reacționeze în conformitate cu ele .

Trebuie să subliniem de asemenea ,influiența pe care o au jocurile didactice în educarea estetică a copiilor.Mânuind diferite materiale artistic relizate,făcând aprecieri asupra lor, copii învață să aprecieze frumosul dezvoltându -și astfel simțul estetic.

Dintre cele arătate mai sus reiese că jocul didactic este activitatea cea mai firească,care corespunde cerințelor de dezvoltare a copilului ,tendințelor lui de a fi în contact cu adulții și cu alți copii,de a percepe activ,de a înțelege și a oglindi lumea înconjurătoare ,dorinței lui de a –și exprima gândurile.Acțiunea jocului didactic asupra comportării copilului în colectiv,asupra disciplinei,asupra caracterului și voinței este permanentă,directă și de o intensitate mare,ceea ce-i mărește considerabil valoarea educativă.

Pentru a scoate mai bine în evidență specificul jocului didactic nu este suficient să-l analizăm numai sub raportul contribuției sale de dezvoltare multilaterală a copiilor.Problema principală care se pune în acest sens constă în determinarea părților sale componente,a trăsăturilor sale caracterisice prin care își menține esența sa de joc și în acelși timp specificul său de activitate didactică.

Pedagogia preșcolară fundamentează bazele teoretice ale jocului didactic, ocupându-se de ;

– conținutul jocului

– sarcina didactică

– acțiunia de joc,elementele de joc

-reguluile jocului

Esența și specificul jocului didactic constă în întrepătrunderea și interacțiunea acestor componente ,cât și în echilibrul dintre sarcina didactică și acțiunea de joc.Ponderea mai mică sau mai mare a unuia dintre aceste două componente poate duce la denaturarea jocului didactic dar și la schimbarea profilului jocului.De exemplu, în jocurile didactice în care elementul de joc este slab ,accentul cazând numai pe rezolvarea sarcinii introductive ,îșă pierd caracterul și se transformă în exerciții cu material,convorbiri sau convorbiri după imagini ,și invers.

Varietatea mare a jocurilor didactice practicate în grădiniță la domeniul știință,spiritul creator și inventivitatea educatoarelor care îmbogățesc rezerva de jocuri prin creații noi,impun găsirea unor criterii de clasificare a acestora.Cel mai important criteriu în acest sens îl constituie conținutul jocurilor didactice.Din acest punct de vedere distingem următoarele jocuri didactice la cunoașterea mediului:

-Jocuri didactice referitoare la cunoștințe despre natură

-animale: (Știi unde trăiește?, Animalele și hrana lor,Al cui pui este?, Roata animalelor)

-plante: (Loto cu flori, Ce a cumpărat mama de la piață?)

-anotimpuri: (Ce se potrivește?,După mine cine vine?)

– Jocuri didactice referitoare la cunoștințe despre mediul ambiant apropiat

-obiecte de uz individual: (Săculețul fermecat,Să servim păpușa)

-jucării:( Ce-a găsit păpușa?

-mobilier: (Să facem ordine în casa păpușii)

-îmbrăcăminte-(Cu ce se îmbracă păpușa Mara?)

-Jocuri didactice referitoare la cunoștințe despre om și activitatea lui

– corpul omenesc:(Ce face păpușa?)

-activitatea părinților: (Ghici ce face mama?, Spune ce face?)

-unelte și produsul muncii:( Cu ce a fost lucrat?, Ghici la ce ne-am gândit?)

-meserii sau meseriași:(Cine a trimis scrisoarea?, A cui este această unealtă?)

-Jocuri didactice pentru cunoașterea și precizarea însușirilor obiectelor lumii înconjurătoare

-culoare:( Cu ce minge ne jucăm?, Care este culoarea ta?)

-mărime:( Este mic ,este mare?,Panglicuțele?)

-formă:( Cine are aceeași figură? ,Caută-ți căsuța)

-Jocuri didactice pentru însușirea reprezentărilor spațiale și de timp

-reprezentări spațiale : (Unde a zburat pasărea?, Spune unde stă?)

-reprezentări de timp:(Când se întâmplă? Anotimpurile)

-Jocuri didactice pentru exersarea vorbirii

-formarea pronunției corecte:( Cine face așa? Ghici cum face?)

-formarea unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical:( Găsește cuvântul potrivit,Spune mai departe)

-Jocuri didactice pentru educarea proceselor și calităților pshihice

-jocuri de atenție:( Ce lepsește? Care sunt deosebirile?

-jocuri de memorie vizuală:( Ce s-a schimbat?)

-jocuri de memorie și atenție auditivă:( Cine l-a chemat pe ursuleț?)

-jocuri logice:( Ce se află în sac?) ( Conform Metodicii cunoașterii mediului înconjurător și a dezvoltării vorbirii E.Varzari,M.Taiban, 1971)

Jocurile didactice se diferențiază în funcție de vârsta copiilor astfel:

La grupa mică avem jocuri folosite la activitățile de cunoaștere a mediului: Spune cum se numește ce-ți arăt eu (denumirea părților componente ale corpului), Ce se vede? Ce se aude? Ce gust are? Cum este? (dezvoltarea sensibilității), Ce culoare are(denumirea culorilor de bază ).

La grupa mijlocie jocuri utilizate la activitățile de cunoaștere a mediului pot fi: Spune ce face copilul? (denumirea acțiunilor), Spune ce ai gustat? (joc sensorial gustativ), Să așezăm flori în vază (selecția și asocierea corectă a obiectelor de aceeași culoare), Ce se potrivește? (verificarea cunoștințelor despre anotimpuri, aspecte din natură, fenomene, ), La magazine (verificarea cunoștințelor despre legume , fructe, alimente, flori),

Stiți cine a venit? (verificarea cunoștințelor despre păsări și animale).

La grupa mare, unele dintre jocurile folosite la activitățile de cunoaștere a mediului sunt: Când se întâmplă? (momentele zilei, săptămânii,anului), Roata timpului, Ce-i lipsește fiecărui animal?

Animalele și hrana lor, Mama și puiul (verificarea cunoștințelor despre animale), Jocul anotimpurilor, Când se întâmplă? (caracterizări ale anotimpurilor, fenomene ale naturii), Căsuța toamnei, Căsuța iernii.

Activități de cunoaștere a mediului se desfășoară în toate ariile de activitate, astfel activitățile desfășurate de copii fiind foarte variate .Ariile de stimulare trebuie să fie dotate cu materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ și cultural, activ si stimulativ.

La Centrul ,,Bibliotecă’’copiii vin în contact cu cărți, reviste, ziare (cu imagini despre animale, plante, planete) caiete și unelte de scris. În această centru copilul își dezvoltă motricitatea fină, învață cum să manevreze o carte, cum să folosească uneltele de scris pentru a transmite sau a stoca o informație.

Centrul ,,Artă’’poate fi dotat cu diferite materiale: acuarele, pensule, plastilină, creioane colorate, materiale din natură și materiale refolosibile, cu care copiii vor putea realiza lucrări individuale sau colective, dezvoltându-și atât sensibilitatea tactil-kinestezică cât și cea estetică.

Centrul ,,Joc de masă’’ dezvoltă copiilor coordonarea oculomotorie, capacitatea de discriminare vizuală cât și deprinderile de îmbinare, triere,așezare în ordine,percepțiile de culoare, mărime, formă.

Centrul,, Joc de rol’’ este dotată cu materiale diverse cu care copiii să poată interpreta diferite jocuri de rol: De-a fermierulDe-a pădurarul, Doctorul veterinar,etc..

Centrul ,,Știință’’ este dotată cu atlase geografice și botanice, glob pământesc, semințe, flori uscate, pietre de diferite forme și mărimi, scoici, melci, pene, pahare de diferite dimensiuni, cântar. Toate acestea și multe altele urmăresc apropierea copilului de cunoașterea lumii înconjurătoare pe care o descoperă pas cu pas.

Alte mijloace prin care copiii cunosc mediul înconjurător sunt activitățile la colțul naturii, plimbările și excursiile. Copiii au prilejul să își îmbogățească cunoștințele observând diferite animale, acțiuni, obiecte și fenomene ale naturii. În cadrul plimbărilor sau excursiilor educatoarea acordă o deosebită importanță transmiterii noilor cunostințe referitoare la înfățișarea viețuitoarelor, la legătura dintre diferitele aspecte ale fenomenelor observate.

III. 2 Organizarea și desfășurarea jocurilor didactice la cunoașterea mediului înconjurător.

Pregatirea jocurilor didactice.

Jocul didactic la cunoașterea mediului ca și celelalte activități din grădiniță, necesită o pregătire temeinică și atentă în vederea asigurării reușitei sale depline, respectiv a atingerii scopului prin mobilizarea tuturor disponibilitășilor copiilor. Dintre măsurile care se referă la pregătirea educatoarei amintim: cunoașterea jocului sub toate aspectele, alegerea și planificarea lui corectă , atât în succesiunea activităților cât și din punct de vedere al planului de activitate propriu-zis. Astfel , educatoarea trebuie să-și procure sau să-și confecționeze materioale didactice corespunzătoare temei jocului. Educatoarea alege și planifică jocul cel mai potrivit nivelului grupei de preșcolari pe care o conduce îm raport cu obiectivele intructiv-educative ale etapei și plasarea lui în succesiunea activităților în funcție de scopul principal pe care îl urmarește:

a) transmiterea unor cunoștiințe dacă este o activitate de preșcolari prin planificarea la începutul grupului de activități cu conținut similar;

b) consolidarea, precizarea sau completarea cunoștințelor deja transmise , caz în care jocul se programează după activitățile în care au fost predate cunoștințele;

c) sistematizarea și verificarea cunoștințelor și atunci jocul va fi introdus la încheierea ciclului de activități cu temă asemănătoare. Jocul care urmează să-l învățăm trebuie adaptat grupei și înțeles de către educatoare.

Ținându-se seama de faptul că, la vârsta preșcolară gândirea este concret intuitivă este recomandat că cea mai mare parte a jocurilor didactice să se desfășoare cu material didactic. Acesta trebuie să îndeplinească anumite cerințe:

Să fie practice, rezistente și ușor de mânuit;

Să fie estetic, dar în același timp adaptate cerințelor(tonuri vii, calde, sa nu fie stridente sau slab colorate)

Materialul utilizat să fie curat și în concordanță cu tema(jocul) propusă.

Organizarea jocului didactic.

Organizarea jocului didactic cuprinde un complex de măsuri ce trebuie luate înainte de începrea propriu-zisă a jocului și visează atât pregătirea cadrului de desfășurare a activității corespunzător în funcție de ambianță realizată în acest scop. Jocul didactic implică o multitudine de situații de joc, astfel că aranjarea mobilierului poate să difere de la un joc la altul fiind rezolvată cu inspirație și operativitate. Modul de distribuire a materialului contribuie de asemenea la reușita deplină a jocului(rafturile din supermarket , adăpostul animalelor , etc…). Sunt numeroase jocuri în care vizibilitatea materialului este esențială pentru îndeplinirea sarcinilor. Participarea copiilor la crearea acestui cadru, ca și introducerea lor în spațiu de joc , asigură organizarea unui început bun de care depinde în mare măsură desfășurarea ulterioară.

Desfășurarea jocului didactic.

Desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele momente.

Organizarea jocului presupune un complex de măsuri prealabile ,care în majoritatea cazurilor sunt aceleași ca la orice activitate:pregătirea materialelor didactice,aranjarea mobilierului sau amenajări speciale. Exemplu: dispunerea scaunelelor în formă de semicerc , așezarea copiilor pe pernuțe.

Introducerea în joc urmărește crearea unei atmosfere favorabile , trezirea interesului și a curiozității copiilor pentru ceea ce va urma. Copiii grupelor mici vor fi introduși în joc prin realizarea unei surprize a unui personaj cunoscut de copii , prin dezlegarea unei ghicitori sau a unor versuri cunoscute.

Introducerea în joc se finalizează de obicei cu comunicarea titlului și , în legatură cu aceasta cu o scurtă motivare a efectelor jocului didactic (copiii învață prin joc, la ce le folosește să cunoască anumite lucruri ).

Prezentarea materialului ce va fi folosit în joc este pus la dispoziția copiilor pentru a-i fi cunoscute caracteristicile intuitive dar și pentru ca , copiii să se familiarizeze cu el. Educatoarea descrie materialul și reamintește și alte jocuri în care s-a mai folosit materialul mai ales la grupele mici. Pentru grupele mari educatoarea poate face intuirea materialului sub forma de reactualizare a cunoștiintelor. Materialul prezentat pentru joc este pus în coșulețe , plicuri și este adus de către personajul (copilul) ce joacă un anumit rol sau poate fi așezat pe măsuțe. În funcție de tipul de joc , copilul primește materialul la începututl jocului sau în timpul jocului.

Anunțarea titlului jocului se va face scurt și sugestiv. De numirea jocului are rol de a sintetiza esenta jocului și se constituie ca un adevărat laitmotiv pe întreaga durată de desfașurare a acțiuni.

Sarcina, regulile și elementele de joc sunt determinate de scopul jocului și de numirea lui. După intuirea materialului, educatoarea anunță copiilor titlul jocului. Astfel, el poate sugera fie acțiunea jocului , exemplu: ,, Gasește un cartonaș la fel, Caută-ți căsuța, Să îmbrăcăm păpușa”, fie materialul folosit în joc, de exemplu:,,Pănglicuțele“.

Explicarea jocului este o sarcină mai dificilă care revine educatoarei. În explicațiile pe care le dă, ea trebuie să facă pe deplin înteles atat acțiunea jocului, cât și regurile pe care il reglementează explicarea jocului , metodele și procedeele la care recurge educatoarea pentru a-l face înțeles variază după natura și complexitatea lui, ca și dupa posibilitățile grupei. La grupele mici și mijlocii , metodele folosite sunt explicația și demostrația. Cu aceste metode , educatoarea arată în amănunt felul cum decurge acțiunea jocului și regulile care trebuie respectate.

Sunt jocuri la care acțiunea poate fi prezentată paralel cu regurile. La jocul ,,Cine face așa ?”. Jocurile bazate pe o anumită acțiune cu material distribuitiv trebuie demostrate mai întâi, iar după accea se trece la precizarea regulilor. Astfel în jocul ,,Să împodobim bradul” Educatoarea arată în prealabil copiilor felul cum vor așeza globurile în brad , unde și în ce moment. Dupa ce s-a împodobit bradul, se precizează regurile: copiii trebuie să așeze o jucărie de aceeași culoare cu cea arătată de educatoare și numai la locul indicat de ea ( sus , jos ). Educatoarea demonstrează mai întai jocul și apoi se trece la fixarea jocurilor.

În jocurile cu o acțiune mai completată educatoarea poate să eșaloneze explicația în mai multe etape. O serie de reguli pot fi prezentate și în timpul desfășurarii jocului. Exemplu: ,,Ce se potrivește?” la grupa mare , ,,Care este culoarea ta?” de la grupa mijlocie. În concluzie indiferent de grupa la care se face explicația și de modul în care decurge , ea trebuie sa cuprindă urmatoareale:

-descrierea acțiunilor jocului , în succesiunea lor firească;

-indicații cu privire la folosirea materialului;

-precizarea sarcinilor copiilor;

-formularea clară a regulilor jocului precum și rezultatului urmarit.

Executarea jocului de probă se realizează sub directa îndrumare a educatoarei care dirijează și explică copiilor fiecare acțiune . Jocul de probă permite educatoarei să constate măsura în care copiii au reușit întelegerea succesiuni acțiunilor și pot să explice corect regulile transmise. Dupa ce educatoarea s-a asigurat ca regulile jocului au fost întelese bine de către copii dă semnalul începerii jocului.

Executarea jocului de către copii se face în momentul imediat următor jocului de probă. În această etapă , care are loc sub conducerea educatoarei trebuie sa se urmarească mai multe probleme:

-îndeplinirea acțiunilor în succesiunea dată;

-respectarea regulilor;

-reaminterea lor atunci când este necesar;

-îndeplinirea corectă a sarcinilor didactice;

– atragerea în joc a tuturor copiilor;

-sprijinirea celor care nu reușesc să efectueze corect sarcina;

-îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele educative;

-asigurarea unui ritm vioi de joc, a unei atmosfere corespunzătoare lui, menținerea disciplinei;

-introducerea unei noi variante de joc;

-complicarea jocului;

Educatoarea este obligată să intervină ori de câte ori constată asemenea abateri.Ea poate grada sarcinile date copiilor cerându;le astfel eforturi sporite.De exemplu, în jocul ,,Roata animalelor’’ , copiii vor denumi și descrie mai întâi imaginile care le sunt foarte cunoscute,apoi se va trece treptat la denumirea și descrierea unei imagini sau jucării mai puțin familiare lor.Rezolvarea sarcinii didactice de către copii depinde de specificul fiecărui joc în parte.În unele jocuri didactice în care copiii trebuie să aducă un anumit material la masa educatoarei,sau să plaseze un jeton pe un anumit spațiu(ex ,jocul :,,Ce se potrivește?’’)este suficient ca educatoarea să urmarească cu atenție felul cum au rezolvat practic,sarcina respectivă și să intervină în joc numai în cazul nerezolvării corecte a cerinței date.Jocul poate fi controlat și pe cale verbală atunci când copiii nu mânuiesc permanent și direct materialul.De exemplu ,în jocul didactic,,Cine face așa? sau Ghici cum face ?’’ ,sunt puși mai mulți copii să respete răspunsul corespunzător.Ea trebuie să urmărească permanent antrenarea tuturor copiilor în joc. Sunt jocuri care prin structura lor,asigură o participare activă a copiilor,ei trebuind să mânuiască pemanent materialul distribuitiv,să-l selecționeze,să acționeze cu el într-un anumit fel , ca în jocurile: ,,Găsește aceeași culoare, ,,Ce se potivește?,Știți unde trăiesc?’’

Complicarea jocului se realizează după ce se constată că întreaga grupă de copii a executat corect elementele de joc.Pentru a se asigura transferul deprinderii se pot introduce materiale și elemente noi de joc sau se pot complica sarcinile jocului prin introducerea situațiilor problemă.

Încheierea jocului este momentul în care se fac aprecierele finale ,se formează concluzii asupra modului de respectare a reguluilor de joc.Pentru ca încheierea să nu scadă brusc dispoziția copiilor,am încercat să folosesc procedee atractive prin care să se anunțe terminarea jocului.În jocul ,,A cui mamă este?’’la semnalul educatoarei ,fiecare ,,pui’’ își caută ,,mama’’ și pleacă în rând câte doi.

Procedeele cele mai frecvent folosite în încheiere jocului didactic sunt:jocul liber cu jucăriile folosite în jocul didactic ,,Săculețul fermecat’’, mișcări imitative cu jucării sau fără jucării (imitarea trenului,autoturismului în jocul didactic ,,Ghici ,cum face?),reproducerea unor onomatopee (în jocul ,,A cui mamă este?, ,,Ce să-i dăm de măncare?) , Stabilirea câștigătorilor jocului,aplaudarea celor care au obținut rezultate bune( ,,Cine știe mai bine?), îndeplinirea acțiunii finale, consecință firească a acțiunii joculu:închiderea magazinului(în jocul de-a magazinul) plecarea păpușilor la plimbare (în jocul didactic ,,Să îmbrăcăm păpușa’’) , folosirea unei ghicitpri sau a unei poezii adecvate,în cazul în care acest procedeu n-a fost folosit în introducere( în jocurile:Anotimpurile ,Telefonul ,Oglinda fermecată).

În continuare voi prezenta unul din jocurile didactice desfășutate la grupă.

,, Spune ce ai gustat”

Mijloc de realizare: – joc didactic

Obiective de referință:

-Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare;

Obiective operaționale:

-Să recunoască fructul sau leguma aleasă;

-Să răspundă la întrebările puse;

-Să își aștepte rândul într-o sarcină dată fără să își deranjeze colegii;

– Să își accepte eșecul atunci când nu dau răspunsul corect;

Scopul:

-educarea sensibilității tactile, olfactive, gustative și vizuale prin antrenarea analizatorilor corespunzători;

– asociere a unor însușiri cu obiectele cărora le aparțin;

Sarcina didactică:

– recunoașterea și denumirea corectă a unor fructe și legume, a unor însușiri stabilite prin intermediul analizatorilor, raportarea însușirilor la obiectele care le posedă.

Regulile jocului:

– Copilul legat la ochi, trebuie să numească fructul sau leguma după pipăit, miros, sau gust;

– Un alt coleg confirmă corectitudinea răspunsului și spune care parte din planta respectivă se consumă de către oameni(rădăcină, tulpină, fruct);

– În complicarea jocului după ce toți copiii au ghicit sau nu alimentul ales le cer să spună dacă alimentele respective se cultivă sau nu la noi în țară, și anotimpul în care acestea se

culeg.

Elemente de joc:

– Legarea la ochi a copilului care vine în fața cutiei cu legume și fructe;

– Manipularea materialului didactic (fructe si legume) cu care sedesfășoară activitatea;

Elementul surpriză (descoperirea sau nu a fructelor și legumelor după pipăit, gust și miros);

– Aplauze.

Desfăsurarea activității

Moment organizatoric:

– Se asigură condițiile bunei desfășurări a jocului: aerisirea sălii și așezarea materialului didactic într-o cutie, pe o masă în mijlocul sălii de grupă.

Captarea atenției :

Se va face prin prezentarea eșarfei cu care copilul va fi legat la ochi

-Priviți ce am în mână! ce este? (o eșarfă)

-Ce vedeți pe masă? O cutie cu fructe și legume.

Anunțarea obiectivelor și a temei:

-Cu acestea noi vom desfășura jocul: Ghicește ce ai gustat!

Explicarea regulilor jocului.

Copilul care este legat la ochi va alege din cutie un aliment( fruct sau legumă), îl va pipăi, mirosi sau gusta după care îl va denumi.Vecinul copilului chemat va veni și va confirma dacă răspunsul este corect și va spune care este partea din planta respectivă care se consumă de către oameni.

Executarea jocului de probă.

Se va juca o dată jocul de probă urmărindu-se respectarea regulilor și exprimarea în propoziții clare și corecte din punct de vedere gramatical.

Desfășurarea jocului:

Se va juca jocul cu întreaga grupă. Educatoarea urmăreste reacțiile copiiilor și respectarea regulilor jocului, răspunsurile lor să fie clare, să nu vorbească în cor, să nu se deranjeze unii pe alții. Copiii vor fi susținuți prin încurajări și aplauze

Complicarea jocului.

În complicarea jocului voi spune copiilor ce gust are alimentul respectiv, iar copiii arată fructul sau leguma cu gust corespunzător ,spunând anotimpul în care acesta se culege și dacă se cultivă sau nu la noi în țară. Câștigător este copilul care dă cele mai multe răspunsuri corecte.

Asigurarea retenției și a transferului.

Ce joc am jucat astăzi? Dacă va plăcut vom relua acest joc la activitățile de dimineață.

Încheierea jocului.

Voi face aprecieri asupra modului în care s-au comportat copiii pe parcursul întregii activități.

În concluzie, conducând jocul didactic educatoatrea trebuie să creeze cele mai bune condiții de desfășurare a lui,astfel încât jocul didactic să-și păstreze specificitatea săi să-și marească eficiența.

III.3 Jocul didactic – cadru optim pentru o evaluare eficientă la preșcolari

Jocul este activitatea care dă specific preșcolarității. El își găsește motivația și împlinirea în sine însuși. Spre deosebire de învățare, nu țintește în mod explicit obținerea de noi cunoștințe sau alte produse ale învățării iar în comparație cu munca, jocul nu are ca finalitate obținerea unor bunuri materiale.

Jocul apare la toți copiii și, cu o frecvență mai mică și o semnificație întrucâtva diferită, este prezent și la adulți. Dar, dacă pentru aceștia din urmă jocul constituie cel mai adesea o formă de divertisment, pentru copil el nu este nicidecum distracție. El este în esență o modalitate de investigație și de cunoaștere a lumii reale, o pre-învățare (Vâgotski, Piaget, Wallon), un spațiu de satisfacere a dorinței firești de manifestare a independenței (Freud), un mijloc de comunicare (Bateson).Implicarea copilului în joc este deplină; el își antrenează spontan și voluntar toate potențialitățile fizice, intelectuale, afective, jocul reprezentând astfel un mijloc de realizare a sinelui (Claparede) și de formare a eu-lui (Chateau).Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului de instruire și educare a preșcolarilor și a cărui eficiență a fost dovedită printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate este jocul didactic.

Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare, fixare, consolidare și verificare a cunoștințelor, iar, datorită caracterului său formativ, influențează dezvoltarea personalității copilului.

Prin joc, copilul învață cu plăcere, devine interesat de activitatea care se desfășoară; cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoși și primesc mai multă încredere în propriile capacități, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează.

Datorită conținutului și a modului de desfășurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al grupei, dezvoltând spiritul de echipă, de într-ajutorare; de asemenea, se formează și se dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată.

Fiind o metodă activă de învățare, prin joc copiii reușesc să se integreze în climatul socio-afectiv al mediului în care se desfășoară procesul de învățare. Faptul că între ei se creează o stare de competiție îi determină să-și amplifice dorința de cunoaștere. Jocul didactic îl conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un efort care, datorită formei atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginația, creativitatea copiilor precum și viața afectivă, oferindu-le un randament sporit de învățare. Copilul participă activ la propria formare, achiziționând cunoștințe, formându-și aptitudini și comportamente.

Copiii învață să utilizeze bine informațiile , timpul, spațiul și materialele puse la dispoziție, li se dezvoltă capacitatea anticipativ-predictivă, divergența și convergența gândirii.

Jocul didactic trebuie să aibă un conținut și o structură bine organizate, subordonate particularităților de vârstă și sarcinii didactice, să se desfășoare după anumite reguli sub directa supraveghere a educatoarei, rol important căpătând latura instructivă, elementele de distracție nefiind decât mediatori ai stimulării capacităților creatoare. El poate fi folosit și ca moment pentru fixarea cunoștințelor la sfârșitul unei lecții. În acest caz, problema care se ridică este aceea a timpului dedicat efectiv dimensiunii ludice a activității, dat fiind faptul că accentul cade adesea pe secvența de dobândire nemijlocită a noilor cunoștințe.

Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activități care sunt dedicate recapitulării, constituind și un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare pe care preșcolarii o conștientizează mai puțin decât în cazurile stricte de evaluare anunțate.

Practic, în toate situațiile, pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una dintre condițiile esențiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune cadrului didactic respectarea anumitor etape și cerințe metodice. Prioritar, este vorba despre exigențele legate de proiectarea și organizarea jocului, despre explicarea și fixarea regulilor de joc, precum și despre desfășurarea propriu-zisă a jocului didactic.

O problemă mult discutată în literatura de specialitate este aceea a finalizării acțiunilor instructiv-educative care sunt focalizate structural pe ideea de joc didactic, respectiv problematica recompenselor oferite copiilor ca participanți la joc. În unele situații se obișnuiește să se condiționeze primirea unor recompense de obținerea unor rezultate bune în joc. Acest fapt însă, poate duce la modificarea caracterului jocului didactic, deoarece o mare parte dintre copii vor urmări obținerea recompensei, fapt ce influențează negativ scopul pentru care a fost creat și facilitează apariția unor interese momentane, înguste din punct de vedere valoric.

Evaluarea este o componenta a activitatii de învatamânt în general, a procesului didactic, în special. Ea este punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprinde urmatorii pasi:

– stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentului copiilor

– proiectarea si executarea programului de realizare a scopurilor propuse

– masurarea aplicarii programei

Voi prezenta în continuare, succint, proiectul unei activități de evaluare interdisciplinară, desfășurată la grupa mare, sub forma jocului didactic cu tema: „Prietenii primăverii”. În cadrul jocului se evaluează cunoștințe din diferite categorii de activități: cunoașterea mediului, educarea limbajului, activitate matematică, activitate artistico-plastică, activitate practică.

Pentru desfășurarea activității copiii sunt împărțiți în trei echipe, prin tragere la sorți: -„echipa fluturașilor”

– „echipa florilor”

– „echipa mămăruțelor”

După repartizarea pe echipe, pentru ca fiecare dintre acestea să-și păstreze numele atribuit, li se vor adresa o serie de întrebări în vederea evaluării cunoștințelor acumulate în cadrul activităților de cunoaștere a mediului, cu privire la aspectele specifice anotimpului primăvara.Copiii din fiecare echipă se pot consulta, pentru a da răspunsurile corecte.

Fiecare echipă se va prezenta celorlalte, recitând poezii și denumind povești care se referă la numele echipei. Fiecare din cele trei echipe trebuie să despartă în silabe cuvântul care denumește numele propriei echipe, apoi să alcătuiască propoziții cu acest cuvânt.

Pentru ca fiecare echipă să aibă un semn caracteristic, ele vor trebui să-și confecționeze ecusoane cu flori, fluturi sau mămăruțe, în funcție de echipa din care face parte.”Echipa fluturașilor” va realiza fluturii astfel: va picta o jumătate din fluture și apoi partea pictată o va suprapune peste cea nepictată. „Echipa florilor” va confecționa florile specifice anotimpului primăvara, folosind tehnica mototolirii. „ Echipa mămăruțelor” va realiza mămăruțele utilizând tehnica umflării.

Lucrările vor fi expuse pe un panou în fața grupei.Se alege un concurent care va selecta un jeton specific anotimpului,și îl va denumi, număra lucrările realizate de echipa sa.Cu ajutorul lucrărilor copiii vor efectua operații de adunare și scădere în limitele 1-10, cu 1-2 unități. Sarcinile vor fi date de către copiii unei echipe pentru a fi îndeplinite de către concurenții altei echipe.

În încheiere fiecare echipă va oferi cadou celorlalte echipe o lucrare efectuată de grupa lor.

Atunci când continuturile pedagogice sunt abordate interdisciplinar, copilului i se oferă posibilitatea să-și aplice cunoștințele însușite din diverse domenii, prin punerea în practică a propriilor inițiative, prin asumarea de responsabilități – e responsabil de propriul comportament, cuvânt, atitudine – prin accelerarea abilităților de comunicare, descoperindu-și astfel capacitățile și limitele.

Utilizarea unei game variate de jocuri, alese cu discernământ, în funcție de condițiile concrete ale fiecărei grupe de copii, în funcție de scopul și sarcina didactică propusă, duce cu certitudine la formarea unor deprinderi trainice, proprii învățării, și implicit la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului intelectual al copiilor.Organizând jocuri și activități cât mai interesante, mereu noi, exerciții a căror soluționare reclamă „ mintea ageră” și posedarea unor „ cheițe minune”, am încercat să trezesc și să întrețin un climat care generează curiozitate, dragoste pentru investigație, favorizând totodată descătușarea tuturor forțelor intelectuale și a motivației intrinseci.

O actiune de evaluare eficientă trebuie să fie continuă și complexă, prin îmbinarea tuturor formelor de evaluare.

Evaluarea continuă, în raport cu obiectivele propuse, mi-a permis:

– să descopăr momentul în care copiii și-au însușit un obiectiv

– să depistez și să diagnostighez eșecul în scopul recuperării cunoștințelor și capacităților ce nu au fost însușite

– să stabilească măsura în care o capacitate umană s-a format ca rezultat al instrucției și educației.

Cunoașterea capacităților de dobândire de cunoștințe ale copiilor, a nivelului lor de dezvoltare de la care se pornește și a gradului în care stapânesc cunoștințele necesare asimilării conținutului etapei care urmează, constituie o condiție hotarâtoare pentru reușita activității didactice.

Prin joc se asigură premisele afectiv-motivaționale pentru suprimarea stărilor de încordare și neîncredere resimțite de unii dintre copii față de cerința de a lucra independent și de a „crea”. Acceptate ca divertisment și joc al fanteziei activitățile de mai mare dificultate sau cele de evaluare se efectuează facil, fără trăirea subiectivă a efortului. Apreciind pozitiv încercările individuale, aprobând creațiile și evitând evaluările negative și critice se asigură un climat în care, dobândind încredere în forțele proprii și dragoste pentru activitate, preșcolarii se descătușează total.

Așadar, jocurile didactice desfășurate în perioada preșcolarității constituie o excelentă școală a educației, a conduitei, fanteziei și imaginației, a energiei, toate acestea datorându-se valorilor instructiv-educative, posibilității de a întredeschide, prin intermediul lor, porți spre viitoarea treaptă – școlaritatea.

CAPITOLUL IV

EFICIENȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITĂȚILE DE CUNOAȘTERE A MEDIULUI

IV.1Tradițional și modern în alegerea mijloacelor și strategiilor didactice de realizare a activităților de cunoașterea mediului în grădinița de copii

Metodele didactice sunt căile principale folosite de cadrele didactice și preșcolari în vederea descoperirii,asimilării ,fixăriiși evaluării cunoștințelor pentru dezvoltarea aptitudinilor și atitudinilor.Metodele sunt strâns legate de obiectivele și conținuturile învățării.

Modernizarea învățământului presupune și îmbogățirea registrului metodic utilizat.Aplicarea de noi strategii pentru realizarea noilor obiective solicită din plin competența și creativitatea educatoarei. Confruntându-se cu un învățământ modern,educatoarea trebuie să dovedească ,pe lângă cunoștințe de specialitate ,priceperi și deprinderi care să îi facă pe copii să acționeze cât mai eficient în pregătirea lor.Implicându-se activ,copilul își formează noi mecanisme de achiziție,adică noi operații,structuri cognitive,în măsură să-i înlesnească preluarea de noi informații ce apar progresiv.

Strategiile active- participative, care constituie instrumentul prin care se dezvoltă gândirea critică nu trebuie rupte de cele tradiționale, ele marcând un nivel superior în spirala moderni-zării strategiilor didactice. Prin metode active –participative înțelegem toate situațiile în care este pus preșcolarul și nu numai metodele active propriu-zise, situații care îi scot pe aceștia din ipostaza de obiect al formării și–i transformă în subiecți activi, coparticipanți la propria formare.Puși în ipostaza unor mici cercetători, copiilor le place să redescopere adevărurile științifice. Metodele active îl ajută să înțeleagă lumea în care trăiește și să aplice în practică ceea ce a învățat.

Toate activitățile de cunoaștere a mediului au rolul de a dezvolta la copiii o atitudine de responsabilitate față de mediu, să-i motiveze pentru protecția mediului înconjurător. Prin folosirea la clasă a metodelor moderne copilul devine principalul beneficiar al propriei activități de descoperire, însușindu-și atât noi cunoștințe, priceperi și deprinderi cât și modalitatea de a le folosi în diferite situații noi.

În cadrul jocurilor despre mediul înconjurător cadrul am utilizat cu succes următoarele metode de învățământ: conversația; explicația; exercițiul ;problematizarea; învățarea prin descoperire ; Diagrama Vern; Turul galeriei;Tehnica lotus;Explozia stelară ,Cubul.

Conversația nu se desfășoară numai între educatoare și copil ci și între copiii înșiși. Prin intermediul dialogului educatoare-copil, prin efort propriu, copilul trece mai ușor la reținerea informațiilor . In cadrul procesului de dobândire de cunoștințe. am căutat să folosesc toate variantele conversației: euristica de clasificare, aprofundarea, de fixare, consolidare și sistematizare, de verificare și apreciere. Am aplicat-o și în jocurile :Ce știm despre păsările călătoare? “Căutătorii de comori” Comorile Zânei Primăvara "Ce știi despre anotimpul toamna?” ,,Ce-i trebuie copilului la școală? Ce-i trebuie la grădiniță?” „Animale sălbatice ,,Ce știm despre animale“„Anotimpurile” ,,Ce îmi trebuie? dar și în alte jocuri.Practica mi-a demonstrat că forma euristică a conversației. modalitatea de învățare prin descoperire contribuie în cea mai mare măsură la realizarea obiectivelor formative ale instruirii și educării. Ea constă într-o succesiune de întrebări care urmăresc stimularea gândiri copiilor în descoperirea caracteristicilor unui grup de viețuitoare.

Exercițiul poate contribui la clasificarea și consolodarea cunoșințelor copiilor referitoare la creșterea animalelor și plantelor,la factorii de mediu.În aceleși timp, exercițiul dezvoltă deprinderea de a observa sistematic și selectiv viața plantelor și animalelor domestice :educă dragostea copiilor pentru plantarea și îngrijirea plantelor,pentru creștera animalelor. Am folosit această metodă în jocurile:„Animale sălbatice ,,Ce știm despre animale “Prin ce se aseamănă? „Anotimpurile’’Ce îmi trebuie? dar și în alte jocuri

Problematizarea este înțeleasă atât ca modalitate de lucru la grupă cât și ca principiu care guvernează procesul instructiv.Problematizarea conduce la ,,provocarea ‘’ în mintea copiilor a situațiilor problemă.Ea scoate la iveală și conștientizează treptat nevoia depășirii contradicțiilor dintre nivelul de cunoștințe incomplet,și găsirea unor răspunsuri noi ,pentru situații noi.Câteva din jocurile în care am folosit această metodă sunt: "Ce știi despre anotimpul toamna?” „Animale sălbatice ,,Ce știm despre animale “ Prin ce se aseamănă?

Demonstrația "In timpul demonstrării, copilul trebuie stimulat să urmăreasca obiectele și fenomenele nu numai cu simțurile ci și cu mintea, să gândească, să interpreteze, să încadreze în sisteme, să realizeze o explorare perceptivă mobilizând intelectul și declanșând toate formele de acțiune, prin care se poate pătrunde în esența lucrărilor".Scopul fundamental pe care l-am urmarit, folosind metoda demonstratiei la jocurile didactice, a fost formarea unui bagaj de cunoștințe cât mai bogat, în imagini și reprezentări corecte, științifice, în vederea prelucrării și elaborării generalizarilor, familiarizarea preșcolarilor cu efectuarea și împlinirea corectă a acțiunilor motorii. Am folosit-o în jocurile: “ Prin ce se aseamănă? Anotimpurile’’Ce îmi trebuie? dar și în alte jocuri

Explicația este atât metodă, cât și procedeu al altei metode, folosită cu scopul de a descifra sensul și semnificațiile unor noțiuni, fapte, caracteristici ale lumii înconjurătoare, cauze, efecte ale unui fenomen; reușita explicației depinde de precizia, de corectitudinea și de gradul ei de accesibilitate; solicită mult operațiile gândirii;Exemple de jocuri:,,Comorile Zânei Primăvara ,Ce-i trebuie copilului la școală? Ce-i trebuie la grădiniță?,Ce știm despre animale? Anotimpurile” .

Învățarea prin descoperire Copiii capătă priceperea și deprinderea de face observații

independente asupra realității naturii, plante, animale și fenomene ale naturii dar și să se adapteze în mod independent la situații noi,așa cum sunt solicitați în viața de zi cu zi. Copilul învață să se organizeze singur, să ducă pe cont propriu o sarcină de lucru până la sfârsit, în numele recompensei reprezentate de descoperirea ca atare.Exemple de jocuri: Ce știm despre păsările călătoare? ,Ce știi despre anotimpul toamna?, Prin ce se aseamănă?, Ce îmi trebuie?.

Dintre toate metodele propuse în desfășurarea antrenamentului creativ al jocului, unele dintre ele s-au dovedit mai eficiente în dezvoltarea intelectual-cognitivă. Dintre acestea, de un mare succes s-au bucurat și metodele activ-participative ca „Brainstormingul”cu completarea „Ciorchinelui”, „Cubul”, „Explozia stelară”, „Turul Galeriei”.

Metodele activ-participative i-au implicat în sarcinile de lucru, copiii fiind mai conștienți de responsabilitatea ce și-o asumă. Au asigurat un demers interactiv al actului de predare–învățare–evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare, valorificând și stimulând potențialul creativ și originalitatea fiecăruia.

Jocul didactic le-a oferit un cadru prielnic pentru învățarea activă, participativă, stimulând inițiativa și creativitatea copiilor. Cu cât jocul este mai bine structurat, cu atât copiii se implică mai mult în desfășurarea lui. Când copiii se joacă sunt dezinhibați, relaxați, adică au exact starea necesară activării creativității.

IV.2 Studiu privind rolul jocului didactic la cunoașterea mediului

Pregătirea copilului din grădiniță pentru școală se înscrie ca unul din obiectivele majore ale învățământului preșcolar și vizează atât latura formativă cât și latura informativă,revenindu-ne ca sarcină formarea unor deprinderi intelectuale încă din grădiniță.

În cadrul activităților comune ,de exemplu,copiii învață să mânuiască diferite materiale și să le folosească,ei sunt obișnuiți să fie atenți,să se stăpânească, să observe sistematic materialele. Toate acestea contribuie la pregătirea lor pentru viața de școlar.Ca urmare ,grădiniței îi revin sarcini deosebite în pregătirea intelectuală a copilului .

Această importantă sarcină am realizat-o mai ales prin joc și îndeosebi prin jocul didactic care este unul dintre cele mai eficiente forme de muncă cu preșcolarii.În acest fel am rezolvat mai ales obiectivele de ordin formativ datorită faptului că jocul didactic îmbină elementele distractive cu cele instructive.

Pornind deci de la ideea că jocul este activitatea pe care copilul o acceptă nu cu intenția de a învăța ,ci de a se distra,l-am folosit din plin în formarea deprinderilor de muncă intelectuală ,ușurându-le astfel integrarea in procesul instructiv educativ.

Întrucât jocurile didactice de cunoaștere a mediului înconjurător au o arie mare de aplicare,l-am folosit în activitatea mea la grupa mare ,în activitățole comune ,ca formă a muncii intelectuale.

Folosind materialul individual adecvat ,am căutat ca preșcolarii să înțeleagă și să-și însușească sarcina didactică pe care o aveau de rezolvat.Astfel am desfășurat urmatoarele jocuri didactice:

Jocul ,,La Supermarket’’

La acest joc didactic copiii trebuiau să descrie și să facă diferențe între alimentele cunoscute.De pildă, copilul care făcea cumpărături de la alimentară trebuia să știe să se aderseze politicos,apoi să ceară alimentul dorit ,descriindu-i însușirile caracteristice fără să-l denumească.Copilul care îndeplinea rolul vânzătorului trebuia să recunoască alimentul solicitat și să i-l ofere.În cazul în care ,,vânzătorul’’nu știa despre ce este vorba ,acesta era schimbat cu un alt copil numit de educatoare,dacă și copilul acesta (cumpărător) nu știa să descrie corect alimentul solicitat era și acesta eliminat.De exemplu ,un copil care cere vânzătorului să-i dea un pachet care are mai multe bucățele de formă pătratăsau dreptunghiulară,de culoare albă gălbuie și sunt făcute din făină, unt și zahăr,copilul vânzător trebuie să înțeleagă că este vorba de biscuiți.În cazul în care nu a putut face identificarea după descrierea făcută , este înlocuit de un alt copil care a spus cel mai repede despte ce este vorba.

Un alt joc didactic prin care consider că am reușit să-i formez pe copii este

Jocul ,,Cu ce mergi azi?’’.

La început am dat copiilor jetoane cu desenele mijloacelor de locomoție – pe pământ ,pe apă și în aer.Fiecare copil a ales mijlocul de locomoție preferat și a așezat jetonul cu fața în jos..Copilul numit de educatoare trebuie să ridice jetonul și să spună locul pe unde circulă,unde a mai văzut ae asemenea mijloc de locomoție ,dacă a mers vreodată cu el. După ce copilul a răspuns ridică jetonul să-l vadă toți copiii.În cazul în care a greșit descrierea ,sau aceasta nu este completă,este corectat de un alt copil denumit de educatoare,apoi aceasta continuă descrierea imaginii pe care o are el.

Jocul nostru mai poate fi desfășurat și astfel:se prezintă copiilor tabloul ,,Mijloace de locomo-

ție ,, și li se atrage atenția de la începutul activității că trebuie să-și aleagă de pe un tablou un mijloc de locomoție cu care ar dori să se plimbe,să meargă.În acest scop el trebuie să rețină :ce mijoc de transport și-au ales ,în ce parte a tabloului este așezat sau ce culoare are.Apoi tabloul este acoperit su luat din fața lor.După câteva momente de contemplare copilul va spune:ce și-a ales,unde se află pe tablou ,ce culoare are ,pe unde circulă.

Pentru verificarea corectitudinii răspunsului ,copilul trebuie să răspundă:eu am ales un vapor care circulă pe apă; se descoperă tabloul și se vede dacă răspunsul este bun sau nu.Dacă răspunsul este bun copilul are voie să denumească pe cel care urmează să răspundă , să continuie jocul.În cazul în care răspunsul nu este corect el nu are dreptul să denumească pe următorul copil și iese din joc.

În acest scop am realizat și

Jocul ,,După mine cine vine’’

L-am desfășurat în scopul verificării cunoștințelor copiilor despre aspectele caracteristice fiecărui anotimp.Copiii primesc câte o ilustrație sau un jeton ce reprezintă un aspect specific unui anotimp.Un copil spune o ghicitoare legată de un anotimp de pildă:

,,Cine e ca ea bogată,

Și ne dă de toate.

Fructe și legume,

Vai,cât sunt de bune !

În lăzi stau la rând

La piață se vând.’’

(Toamna)

Toți copiii care au imagini cu acest anotimp îi dau jetonul sau ilustrația,motivând de ce o fac.Cei care greșesc sunt trimiși la locul lor spunâdu-le :

Nu-i anotimpul potrivit î

Treci la loc ,tu ai greșit!’’

De reținut că ,trebuie să fie și ilustrații pentru fiecare copil,acestea să cuprindă aspecte caracteristice ale anotimpului.De exemplu:pentru vară-grâul copt,maci ,oameni la secerat;pentru toamnă-pomi încărcași cu mere ,jetoane cu struguri,cu legume și fructe;pentru iarnă-pomi încărcați cu zăpadă,om de zăpadă,case cu țurțuri de gheață etc.

După ce rolurile și materialele au fost împărțite și se dau indicațiile de joc,copilul ,,anotimp’’ spune ghicitoarea,stând în fața grupei ,ceilalți copiicare au jetoanele sau ilustrațiile anotimlpului respestiv se grupează în jurul lui și pe rând fiecare copil spune, de pildă ,, eu sunt crizantemă și înfloresc toamna,am culoarea roșie ,galbenă și mă ofilesc când vine anotimpul iarna’’ sau ,, eu sunt cireașa care mă coc vara și când vine după mine toamna nu mai sunt’’.

În același scop am desfășurat și

Jocul ,,A venit toamna’’

Pornind de la ideea că preșcolarilor le plac activitățile și jocurile despre anotimpuri,întrucât ei se întrec în a le descrie cu grijă să nu uite ceva din trăsăturile caracteristice fiecărui anotimp,am căutat să încep jocul printr-un dialog referitor la aspectele caracteristice anotimpului și la cauzele care le provoacă.În acest mod i-am făcut pe copii să fie activi și cât mai atenți.După aceea le-am dat materialele necesare desfășurării jocului-frunze îngălbenite ,flori de tufănele,castane etc.,înainte de începerea jocului,le prind în piept un ecuson cu imaginea materialului primit.

Strânși în grupuri mici- conform ecusonului prins în piept ,copiii,așteaptă semnalul de începere a jocului.Conducătorul le spune versurile :

A venit toamna la noi,

După ce-o cunoașteți voi?

Și la ultimul vers arată cu mâna spre un copil care trebuie să răspundă; acesta descrie principalele aspecte ale anotimpului, trebuie însă să aibă grijă să înceapă cu imaginea din ecusonul pe care îl are în piept.Dacă răspunsul este corect ,copilul devine conducătorul jocului,dacă nu ,jocul este continuat de același copil.

Pentru a contribui într-o mai mare măsură,la dezvoltarea intelectuală a copilului ,educatoarea poate pune întrebări suplimentare ca,de exemplu, de ce îngălbenesc frunzele?, de ce cad frunzele?, de ce pleacă păsările călătoare?.

Copiii care au răspuns bine sunt apreciați cu o bulină roșie sau li se oferă ecusonul.Ei mai pot fi antrenați în recitarea unor poezii despre toamna sau pot spune ghicitori despre acest anotimp.

Cu deosebite valențe formative este și jocul ,,Așază-mă la locul meu!’’

În fața copiilor se află o mulțime de jucării-păpuși,articole de îmbrăcăminte ,articole de baie:prosoape ,ligheane,săpun etc.Obiectele pot fi înlocuite cu jetoane care au aceleași imagini.

Sala de grupă este amenajară cu o cameră pentru păpuși,o baie și o bucătărie .În loc de camera păpușii se poate prezenta copiilor o planșă pe care sunt desenate camera păpușii baia și bucătăria și grădina de legume și flori.

Copiii trebuie să ia din mulțimea de jucării pe aceea care-i vine la îndemânași la îndemnul conducătorului de joc sau a educatoarei: Așază-mă la locul meu! Ei trebuie ,pe rând,să pună jucăria fie în încăperile respective ,fie să meargă la planșă și să motiveze.Exemplu: Am în mână un prosop și îl pun în baie. Cu el mă șterg când mă spăl; sau am în mâna un aragaz –jucărie ,îl pun la bucătărie ,pe el gătim etc.

Important este ca ei să spună corect,în timp ce ei așază obiectul,ce este și la ce folosește.Dacă au greșit întrebuințarea sau denumirea, educatoarea trebuie să-i corecteze,insistând până ce obține de la el denumirea și motivarea plasării.

În cazul în care în grupă sunt copii cu un nivel mai redus de cunoștințe, educatoarea va avea grijă să denumească mai întâi ea obiectul și apoi să-l plaseze la locul lui,copilul repetând după educatoare denumirea și la ce folosește.

Jocul se poate repeta de mai multe ori ținând cont și de dorința copiilor.

Respectând structura jocurilor și scopul propus am reușit să le cunosc mai bine posibilitățile defășurând cu anumiți copii muncă diferențiată.În acest fel am căutat să corectez și să previn anumite deficiențe,să cultiv spiritul de observație,atenția,stăpânirea de sine.

Procedând astfel am ajuns la concluzia că valoarea jocului ca mijloc de învățare constă în stimularea și dezvoltarea tuturor proceselor psihice , influiențând în mod nemijlocit activitatea tuturor analizatorilor.

Actul educațional din învățământul românesc cunoaște,în ultimul timp ,o permanentă tendință de căutare și transformare ,în mod deosebit sub aspectul conținutului ,metodologiei și a strategiilor didactice.Tinzând după o societate liberă și democratică învățământul trebuie să fie deschis ,flexibil ,începând cu cel preșcolar,care asigură copiilor condiții necesare dezvoltării normale întrucât ține seama de ritmul de dezvoltare al fiecăruia ,de nevoile afective și de activitatea fundamentală a acestei vârste-jocul.

Grădinița constituie prima experiență de viață a copilului în societat.Această instituție îl așează într-un cadru nou prin dimensiunile și conținutul său.Aici copilul face cunoștință cu activităși și obiecte care-stimulează gustul pentru investigație și acțiune,îl provoacă să se exprime și îi propune ,incipient angajarea în relațiile sociale de grup.

Jocul, ocupând cea mai mare parte a timpului de veghe a copilului preșcolar ,este considerat activitatea fundamentală a acestuia și fără îndoială că tipul de activitate care care îmbină în mod judicios jocul cu învățarea la vârsta preșcolară este jocul didactic.Elementele de joc pe care le conține jocul didactic dau posibilitatea copilului să asimileze ceea ce este nou,fără să conștienti-zeze efortul și astfel să învețe jucându-se ,întrucât jocul didactic îmbină elementul distractiv cu cel educativ,elementul de surpriză cu cel de așteptare.

Grădinița nu urmărește numai pregătirea copiilor pentru școală,ci și pregătirea acestora pentru viața socială.Conform conținuturilor și principiilor noii programe ,una dintre activitățile din curriculum preșcolar este jocul liber și dirijat sau didactic.

Având în vedere importanța deosebită a jocului didactic ,care îmbină în cel mai eficient mod

învățarea cu elementul de joc ,mi se pare, din punctul de vedere al educatoarei, că acest tip de activitate nu este suficient expoatat în noul curriculum preșcolar .Datorită faptului că activitățile obligatorii prevăd predarea de cunoștințe ,verificarea și consolidarea cunoștințelor prin joc didactic,ca activitate de-sine –stătătoare,nu își găsește locul pe care îl merită.

Înțelegând importanța acestui demers, am realizat un experiment didactic privind introduce-rea unei activități de joc didactic săptămânală, care să se desfașoare în ariile de stimulare în sectorul ,,știință” și care să verifice și să consolideze cunoștințele asimilate la tematica săptă-mânală.

Argumentul supraâncărcării este discutabil pentru că cei mai mulți copii depășesc pe cont propiu aceste limite, o influență mare având emisiunile transmise prin mass-media. De asemenea sunt mulți care vin din familie cu un bagaj mare de cunoștințe ce pot fi foarte bine sistematizate și consolidate în grădiniță.

Aceste considerații au motivat inițierea unui experiment didactic de apreciere a capacității copiilor de grupa mare, de a-și consolida și verifica cunoștiințele asimilate în cadrul jocurilor didactice cu următoarea tematică. Anotimpurile(toamna și iarna) , animalele domestice și sălbati-ce .

Pentru aceste teme am conceput jocuri didactice noi care să respecte metodologia organizării și desfășurării jocului didactic după cerințele psihopedagogice moderne. În jocurile didactice propuse am pornit de la ideea valorificării comportamentului creativ ca suport al modernizării a învățământului. Aceasta înseamnă prioritatea învățării prin acțiune care să-i faciliteze copilului folosirea cunoștințelor învățate în activitățile din gradiniță atunci când parcurge situații concrete de viață.

Un exemplu edificator în acest sens este jocul didactic despre animalele sălbatice , joc care accentuează printre altele , de care animale sălbatice să se teamă într-o excursie în pădure și de care să nu le fie frică. Succesul obținut prin folosirea jocurilor didactice de cunoaștere a mediului atat la sectorul ,,știință’’ cât și la activitățiile obligatorii ca activitate de verificare și consolidare a cunoștințelor de la tematica săptămânală m-a determinat să fac cunoscut și altor colege acest experiment , cu rezultatele obținute , pentru al putea aplica în activitatea didactică proprie.

Am pornit de la ipoteza că printr-un asemenea demers se poate optimiza:

consolidarea și sistematizarea bagajului dobândit în activitățile de cunoaștere a mediului;

capacitatea de a aplica cele învățate în situații informationale noi;

eficientizarea comunicării orale și a gândirii logice;

capaciteatea de relaționare copil-adult .

In acest sens am conceput și aplicat jocuri didactice de cunoaștere a mediului toamna (fenomene specifice, fructe, legume), animale domestice , animale sălbatice , și iarna(aspecte caracteristice).

Fiecare joc didactic a avut ca aplicabilitate o fișă de evaluare conținând mai multe secvențe care au fost punctate, rezolvarea acesteia însemnând un numar maxim de puncte.

Am pornit de la premisa că trebuie cunoscut nivelul inițial al preșcolarilor din punct de vedere al deprinderilur formate despre mediu ,dar și din punct de vedere al cunoștințelor dobândite..Ei își pot proteja mediul numai formându-și o idee clară și corectă.

Din practica pedagogică am constatat că preșcolarii vin din familie cu noțiuni greșite și eronate despre viețuitoare ,fenomene ale naturii.

În scopul asigurării legăturii dintre cunoașterea lumii înconjurătoare și educarea copiilor ,am urmărit următoarele obiective :

-să ientifice e elementele de mediu pe baza relității înconjurătoare;

– să dobândească corect și coerent cunoțtințele despre mediul înconjurător,

– să folosească și să utilizeze diferite aparate și instrumente de lucru pentru a-și forma deprinderi.

– să capete deprinderi de îngijire a mediului,

-să apere și să ocrotească natura.

În decursul anilor 2011-2014 am desfășurat la grupa de preșcolari un experiment pe un număr de 19 copii cu diferite jocuri didactice diferite jocuri didactice la Domeniul stiință –cunoașterea mediului înconjurător:

,,Cine are un cartonaș potrivit?’’

Scopul: verificarea cunoștințelor despre flori,fructe și zarzavaturi ,despre culorile cunoscute anterior;dezvoltarea spiritului de observație;

Sarcina didactică:găsirea cartonașului corespunzător cerinței exprimate de educatoare;

Obiective:

-să recunoască fructele și legumele de toamna;

-să descrie caracteristicile legumei,fructului,(formă,culoare,mărime)

-să selecteze jetoanele cu flori,fructe,legume,zarzavaturi;

-să dea exemple de folosire a fructelor în alimentație;

Să răspundă repede și bine la întrebări.

Regulile jocului:

Copiii ridică numai cartonașul care are elementul corespunzător cu cerința educatoarei;

Copilul care a ridicat primul cartonașul va denumi elementul de pe cartonaș și va preciza culoarea;

Material didactic:pentru fiecare copil 2-3 cartonașe reprezentând legume ,fructe ,flori( morcov, ceapă, castravete,roșie,măr,pară,strugure, cireașă,ghiocel, lalea)

Desfășurarea jocului:

Ținând seama de necesitatea mânuirii cartonașelor ,mesele vor fi așezate în careu deschis astfel încât să pot prinde cu privirea toți copiii.Fiecare copil va primi 2-3 cartonașe reprezentând imagini din diferite categorii (legume,fructe, flori).Aceeași imagine va putea fi distribuită de mai multe ori.Varietatea va fi relizată prin coloritul diferit( o lalea roșie ,o lalea galbenă, un măr roșu, un măr galben, un strugure verde ,un strugure roșu).

Am desfășurat jocul în felul următor:Voi exprima o cerință simplă: doresc să oun în vază lalele.Cine are cartonașul potrivit ?Copiii vor căuta printre cartonașele lor,iar cei care au imaginea reprezentând o lalea ,indiferent de culoare o vor ridica.Va răspunde cel care a fost mai prompt în acțiune.Jocul continuă cu formularea altor cerințe:doresc să fac supă.Cine are cartonașul potrivit?; ,,Doresc să fac compot de mere’’etc.

La grupa mijlocie, jocul se poate complica prin introducerea unui dialog dintre educatoare și copil.Astfel educatoarea exprimă cerința: ,,Doresc să împodobesc casa cu flori’’.Copiii întrabă: ,,Cu ce flori doriți să împodobiți casa?’’.Educatoarea răspunde :,,Cu ghiocei’’.După ce se precizează elementul ,se aduc cartonașele cu imaginea lui la masa educatoarei..

Pentru acest joc didactic am aplicat fișa de evaluare ,,Rezolvă repede și bine !’’în care am urmărit următoarele aspecte:

Fișa 1.b (anexe)

Itemi:

I.1.recunoaște fructele și legumele

I.2.selectează jetoanele cu flori,fructe și legume

I.3.dau exemple de folosire a fructelor și legumelor

I.4.face corespondența dintre culoare și cartonașul cu imaginea potrivită

În urma acestei fișe copiii au obținut urmățâtoarele rezultate.

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat fișa corect.Ei nu au suficiente cunoștințe pentru a putea să facă generalizări și transfer de cunoștințe.

Tot la grupa mică în cadrul tematicii ,,Animale domestice ’’am desfășurat jocul didactic,,Cei mici ,cei mari’’care a avut ca obiectiv principal fixarea ,consolidarea și sistematizarea cunoștințelor despre animalele domestice observate anterior și puii lor.

,,Cei mici ,cei mari’

Scopul: fixarea cunoștințelor referitoare la caracteristicile unor animale (aspectul exterior),la modul lor de viață,la foloasele aduse de ele și la denumirea puilor;dezvoltarea atenției,memoriei și perspicacității.

Conținutul jocului: cunoștințe referitoare la animalele domestice : mediul de viață, înfățișare, denumirea corectă a puilor

Sarcina didactică: recunoașterea animalelor după descriere,denumirea corectă a puilor lor.

Obiective:

-să recunoască și să denumească animalele,

– să descrie un animal ;

– să compare două animale domedtice ;

– să specifice hrana animalelor și mediul de viață ;

– să numească puii animalelor facând corespondența dintre mamă și pui;

-să grupeaze imagini după un criteriu dat;

-să identifice caracteristicile animalelor domestice

Regulile jocului:

copilul care ghicește mai repede animalul,după descrierea făcută de către educatoare, caută imaginea și o afișează pe suportul pregătit.

La întrebarea :,,Care este puiul?’’un alt copil selecționează imaginea corespunzătoare ,o denumește și o așază în dreptul imaginei mamei.

Răspunsurile corecte sunt recompesate printr-un medalion cu animalul preferat;

Răspunsurile greșite vor fi sancționate cu o pedeapsă hazlie adecvată temei(onomatopee, diferite mișcări specifice animalelor).

Material didactic:panou,pe care sunt așezate ilustrații reprezentând animalele care urmează afi verificate;plicuri cu jetoane reprezentând puii unor animale.

Desfășurarea jocului:

În cadrul jocului descriu sumar câte un animal insistând asupra înfățișării sale și asupra foloaselor pe care le aduce .Exemplu:Pentru vacă voi spune: ,,este un animal mare ,are coarne,copite,omul o îngrijește pentru lapte și carne’’După descrierea unui animal ,copilul care ghicește mai repede ,vine la masa educatoarei ,alege ilustrația corespunzătoare descrie-rii ,o arată copiilor și o afișează ,intrbând grupe:,,Care este puiul?’’.Un alt copil care se anunță sau este solicitat de către educatoare vine și caută imaginea ce reprezintă puiul și o așează ăn dreptul animalului descris.

Vrianta I: ,,Ghicește cine a plecat ’’.Cer copiilor să închidă ochii,timp în care iau unul dintre jetoane reprezentând un pui.La semnal ,copiiideschid ochii,privesc cu atenție panoul și denumesc puiul plecat: ,,De lângă oaie a plecat puiul ei , mielul’’

Varianta II: Grupa se împarte in două echipe cu număr egal .O parte din copii interpretează rolul animalelor mamă ,iar cealaltă parte a puilor acestora.Pentru a le diferenția am folost medalioane reprezentând puii diferitelor animale.

La semnalul : ,,Caută-ți mama!’’sau ,,Caută-ți puiul !’’copiii se grupează în jurul mamei.Exemplu:,,Ham-ham,mi-am pierdut puișorii’’,toți copiii care au medalionul cu căței se adună în jurul mamei-cățel.

În încheierea acestui joc am dat o fișă de evaluare ,,Uniți fiecare animal cu puil său și colorati corespunzător’’

Fișa 2.b

Itemi

1. Colorează corect și în spațiu dat animalele -2 puncte

2.Unește corect animalul cu puiul său -2 puncte

3. Specifică hrana animalelor și mediul de viață ;-2 puncte

În urma acestei fișe copiii au obținut următoarele rezultate.

Aceste rezultate mi-au arătat ca 1 copil nu a rezolvat corect toată fișa,dar cu ajutor a reușit să ducă la îndeplinire toate cerințele.

Ce îmi trebuie?

Scopul jocului: sistematizarea cunoștințelor despre meserii și uneltele necesare practicării lor; educarea capacității de a efectua asocieri.

Conținutul jocului: cunoștințe cu privire la anumite meserii/ profesii, uneltele necesare practicării lor, utilitatea acestora.

Sarcina didactică: să selecteze jetoane cu unelte, ustensile specifice unei meserii; stabilirea legăturii între unelte, materiale, produse, acțiuni și denumirea profesionistului care le folosește sau le produce.

Obiective:

O1 – să recunoască profesiile sau meseriile pe baza unei imagini;

O2 – să asocieze imaginea profesiei sau meseriei cu imaginea uneltelor necesare pentru desfășurarea ei;

O3 – să motiveze alegerea unei unelte pentru o anume meserie și să motiveze când se mai poate folosi;

O4 – să identifice produsele specifice unei anumite profesii sau meserii ;

O5 – să identifice pe baza unei ghicitori uneltele care se folosesc într-o anumită profesie sau meserie ;

O6 – să execute corect sarcinile de pe fișa de lucru.

Reguluile jocului:

Copiii sunt împărțiți în 4 echipe, reprezentate printr-o costumație adecvată: bucătar – bonetă, medic – stetoscop, croitor – centimetru, constructor – cască;

Se distribuie fiecărei echipe un număr de 7-8 jetoane ce conțin imagini cu diferite unelte;

Fiecare echipă trebuie să obțină uneltele necesare meseriei pe care o reprezintă prin întrebarea: „Ce îmi trebuie?”;

După răspunsul la întrebare se descrie imaginea, motivând răspunsul;

Membrii unei echipe au voie să se consulte;

Câștigă echipa care obține cel mai repede jetoanele cu unelte specifice meseriei;

Răspunsurile trebuie să fie formulate în propoziții corecte;

Elemente de joc:

Costumație adecvată;

Interpretare de roluri;

Manipularea materialului didactic: jetoane;

Mimarea unei acțiuni specifice;

Mișcarea.

Desfășurarea jocului:

Dintre acțiunile mai ușor de diferențiat,se recomandă:cusutul,bătutul unui cui,călcatul,tăiatul scândurii cu ferăstrăul,frământatul ,bătutul cu telul,săpatul,efectuarea unei injecții etc.

La aducerea imaginilor sau a uneltelor,copiii vor arăta felul în care se folosește unealta și eventual materialul.De exemplu:

-ți-am adus acul ca să coși cu el;

-ți-am adus materialul ca să-l croiești

Variante:

Educatoarea prezintă imaginea unui produs al muncii ( o haină,un pantof,un cozonac ,un coșcu fructe) și cere copiilor să selecteze di jetoanele primite pe cele care reprezintă uneltele și materialele corespunzătoare realizării acestora.

Copii stabilesc o acțiune caracteristică unuia din meseriașii cunoscuți de el..Fiecare din copiii care au imagini cu uneltele și materialele necesare,le dau conducătorului jocului,după ce acesta a pus întrebarea ,,Ce ne trebuie pentru…? (a coase o haină, a face o injecție).

În încheierea acestui joc am dat o fișă de evaluare ,, ,,Potrivește imaginile’’în care am urmărit:

Fișa 3b –anexe

I.1 alege pentru fiecare meserie uneltele de care e nevoie ca să fie practicată

I.2. motivează alegerea uneltei pentru o anume meserie și motivează când se mai poate folosi;

I.3. identifică produsele specifice unei anumite profesii sau meserii meserii;

I.4 identifică pe baza unei ghicitori uneltele care se folosesc într-o anumită profesie sau meserie

În urma acestei fișe copiii au obținut următoarele rezultate:

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat corect toate cerințele fișei.Trei dintre copii nu au suficiente cunoștințe pentru a putea să facă generalizări și transfer de cunoștințe.

Așează la locul potrivit!

Scopul jocului: Sistematizarea cunoștințelor cu privire la mijloacele de locomoție cunoscute, precizarea nuor reguli de circulație ,dezvoltarea capacității de selectare a cunoștințelor în funcție de problema de rezolvat.

Sarcina didactică: compunerea unor ghicitori,recunoașterea unor mijloace de locomoție după ghicitoare și clasificarea lor după locul pe unde circulă.

Obiective:

-să recunoască și să denumească mijloacele de transport;

-să reproducă sunetele emise de diferite mijloace de transport;

-să descrie caracteristicile unui mijloc de transport;

-să stabilească asemănări și deosebiri între mijloacele de transport;

-să recunoască mijlocul de transport după principalele caracterisici prezentate într-o ghicitoare

Reguluile jocului:

Plicul pornește la semnalul verde și se oprește la semnalul roșu al semaforului.

Copilul la care s-a oprit plicul ,iese în fața grupei și formează o ghicitoare după ctitriile stabilite .

Copilul care ghicește așează siluieta mijlocului de locomoție pe macheta sau tabloul care reprezintămediul prin care circulă (apă,aer,pământ).

Material didactic:siluiete reprezentând următoarele mijloacede locomoție:automobil,autobuz,trolebuz,mașina salvării,pompierilor,vapor,barcă,avion ,etc.Machete sau tablouri reprezentând mediul prin care pot circula mijloacele de circulație menționate.

Desfășurarea jocului: Copiii vor fi așezați pe scăunele în formă de semicerc închis.Educatoarea dă semnalul de pornire și de oprire a plicului prin schimbarea culorii semaforului .Copilul la care se oprește plicul îl deschide,privește imaginea din plic,formulează o ghicitoare după criteriile stabilite.În timp ce copilul formulează ghicitoarea se va urmări ca ceilalți copii din grupă să nu vadă conținutul plicului,cu excepția vecinilor copilului care la solicitarea sa îl pot ajuta.Copiii vor fi îndrumați să cuprindă în ghicitoare numai ceea ce este caracteristic mijlocului de locomoție respectiv.În timpul așezării siluetei la locul potrivit se va cere copilului să motiveze acțiunea supusă,pe unde poate circula mijlocul de locomoție respectiv.Exemplu: trenul pornește numai la semnalul șefului de gară,mașina se oprește când semaforul indică culoarea roșie li la trecerea de pietoni).

Variante:

Educatoarea indică un mijloc de locomoție,iar copiii pe rând, spun ceea ce știu despre el:cine-l conduce,ce combustibil folosește ,ce tranfportă cu el.Ultimul copil sintetizează cele spuse de colegii lui ,selectând obiectul sau imaginea acestuia și îl plasează pe machetă la locul potrivit.

Copiii sunt împărțiți în două echipe .Fiecare echipă primește un plic având grijă să nu-l arate colegilor de lângă el.Se consultă și alcătuiesc împreună câte o ghicitoare apoi o expun celeilalte echipe pentru a fi ghicită și să fie așezată la locul potrivit.

În încheierea acestui joc am dat fișa de evaluare :

Fișa 4b

Itemi:

I.1- recunoaște și să denumește mijloacele de transport

I.2- reproduce sunetele emise de diferite mijloace de transport

I.3- recunoaște mijlocul de transport după principalele caracterisici prezentate într-o ghicitoare

În urma acestei fișe copiii au obținut următoarele rezultate.

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat corect toate cerințele fișei iar un copil nu are suficiente cunoștințe pentru a putea să facă generalizări și transfer de cunoștințe.

Florăria

Scopul jocului: sistematizarea cunoștințelor despre florile observate anterior( denumire, culoare,mărime ,caracteristici după caz și timpul de înflorire)

Sarcina didactică: selectarea și gruparea florilor după criteriul dat.

Obiective:

-să descrie floarea prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, marime,forma);

-să sesizeze asemănările si deosebirile față de alta floare

-să descrie părțile componente ale plantei;

-să spuna conditiile necesare cresterii și dezv. plantei;

-să explice în ce constă grija omului față de plante;

-să interpreteze o strofă din cântecelul ,,Primăvara”;

-să raspundă adecvat verbal sau comportamental la ceea ce i se spune;

Material didactic: flori naturale sau artificiale cunoscute copiilor:ghiocel ,zambilă,narcisă ,lalea,garoafă

Desfășutarea jocului :

Jocul se desfășoară pe baza semnalelor verbale ale educatoarei.Ea joacă rolul vânzătoarei dintr-o florărie ,primind un coș cu flori pe care trebuie să-l aranjeze într-o vitrină în funcție de diferite criterii.Copiii trebuie să o ajute.

Astfel florile vor fi așezate după:

După culoare-Copiii primesc câte o floare ,iar la semnalul educatoarei trebuie să fie așezată în vaza indicată.Unul din reprezentanții grupului denumește florile din vază.De exemplu: ,,În vaza noastră sunt flori galbene.Avem o narcisă,o crizantemă , un trandafir ,o frezie.

După lungimea tulpinii-Educatoarea cere copiilor să sorteze florile după lungimea tulpinilor(lungi,mijlocii,scurte).De exemplu:flori cu tulpina lungă:gladiola,trandafirul ,liliacul, crizantema,flori cu tulpina mijlocie:frezia,zambila,flori cu tulpina scurtă:ghiocelul, panseluța,toporașul.

Dupa anotimpul în care înfloresc-Educatoarea precizează că nu toate florile înfloresc în acelați anotimp.În anotimpul iarna nu sunt flori în grădină ci doar în sere speciale.Pe masură ce vremea se încălzește,apar tot mai multe flori.Copiii trebuie să grupeze florile prezentate după anotimpul în care înfloresc.De exe4mplu:primăvara:ghiocei,narcise zambile,lalele,etc.

Variantă:

Joc de rol ,,De-a florăria’’.Un copil va fi cumpărătorul care vine la alt copil vânzător și va descrie o floare fără să o numească.În descriere va utiliza elementele caracteristice acelei flori.Vânzătorul va asculta cu atenție descrierea și va alege floarea care se potivește acelei descrieri ,denumind-o.

Cumpărătorul cere:,,Aș dori să cumpăr o floare roșie,parfumată,cu tulpina lungă și cu țepi’’.Vânzătorul îi spune:,,Cred că doriți un trandafir’’În încheiere se pot împărți copiilor ecusoane cu jumătăți de flori și aceștia să primească sarcina de a-și găsi jumătatea (,,Din jumătate întreg’’)

Itemi:

I.1.descrie floarea prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, marime,forma);

I.2.sesizeză asemănările și deosebirile față de altă floare

I.3.descrie părțile componente ale plantei;

I.4.colorează florile cu culorile specifice

În urma acestei fișe copiii au obținut următoarele rezultate.

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat corect toate cerințele fișei iar un copil nu are suficiente cunoștințe pentru a putea să facă generalizări și transfer de cunoștințe.

În urma acestor rezultate mi-am propus să lucrez diferențiat cu acei copii care au obținut comporta-mentul absent ,dar și cu cei care au obținut comportament în dezvoltare,insistând pe dezvoltarea gândirii și a operațiilor acesteia. În urma lucrului diferențiat am observat la sfârșitul fiecărui an un interes major al copiilor pentru dobândirea de cunoștințe. Acest lucru mi-a dovedit încă o dată că metodele și mijloacele didactice folosite, cât și activitatea diferențiată sunt eficiente.Am pus accent pe tratarea diferențiată dar și pe prezentarea cât mai atractivă a conținuturilor.

Mi-am propus să îmbin în cadrul activităților desfășurate la grupă,acele metode ,procedee,mijloace de învățământ care să-i antreneze pe copii în formarea deprinderilor de auto-instuctiv și auto educativ .

Am cautat să fac conținutul cât mai atractiv prin introducerea jocurilor didactice și la centrul ,,știință’’,dar și a cântecelor ,proverbelor și zicătorilor,să folosesc mai mult activitatea diferențiată.

Voi prezenta căteva din jocurile test pe care le-am folosit la grupă în activitatea diferențiată:

Jocuri – test ,,Cum numim toate acestea la un loc?’’care a avut ca scop identificarea nivelului inițial de gândire a copilului pe un anumit criteriu:

Exemple de întrebări:

,,Care sunt pasările care pleacă iarna de la noi?’’

,,Cum se numesc toate la un loc?’’

,,Care animale trăiesc pe lângă casa omului?’’

,,Cum le spunem la toate împreună?’’

,,Ce animale au două picioare,două aripi și fac ouă?’’

,,Cum se numesc toate la un loc?’’

,,Ce plante folosim pentru pregătirea mâncării?’’

,,Cum le numim pe toate la un loc?’’

,,Cu ce lucruri ne îmbrăcăm?’’

,,Cum le numim pe toate la un loc?’’

La sfârșitul acestor jocuri test am obținut următoarele rezultate:

COPII CARE AU OBȚINUT PUNCTAJ MAXIM LA PROBELE APLICATE

Numărul maxim de copii a fost de 19

Copiii au rezolvat aceste sarcini în proporție de 85%.

În urma acestor jocuri –test am observat că datele obținute prin aceste probe cumulate cu observațiile zilnice ,cu lucrările copiilor , m-au ajutat în continuarea activității.

Așa cum am descris mai sus ,fiecare joc didactic a avut ca aplicabilitate o fișă de evaluare conținând mai multe secvențe care au fost punctate . Aceste rezultate mi-a permis emiterea unor concluzii.

Am admis ipoteza că rezultatele obținute prin utilizarea acestor jocuri vor dovedi eficiența unui joc didactic de cunoaștere a mediului la fiecare tematică săptămânală.Așadar,mi-am propus ca pentru etapa următoare a activităților mele didactice să am în vedere:

-să folosesc mai mult material didactic pentru a explica interdependența dintre diferite elemente ale mediului înconjurător

-să pun accent pe activitatea independentă,de descoperire a cunoștințelor prin observarea directă .

. -să acord o mai mare atenție exercițiilor de comparare ,clasificare,generalizare,integrare

-să folosesc evaluarea sub toate formele sale ,dar mai ales evaluarea continuă pentru a ști în orice moment care va fi următorul pas în adoptarea strategiilor de învățare.

CAPITOLUL V –

CONCLIZII

Copilul, acest univers mic, care ne este dat nouă, dascălilor să-l cunoaștem, să-i pătrundem tainele, să-i explorăm ,,zăcămintele”, să-i dăm strălucirea necesară pentru a răspândi la rându-i lumină, necesită multă atenție în ceea ce privește cultivarea cunoașterii lumii ce-l înconjoară.

Folosind jocul didactic în procesul instructiv-formativ a făcut ca preșcolarul să învețe cu plăcere, să devină interesat față de activitatea pe care a desfășurat-o, a făcut ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai Consider că această problemă a utilizării jocului didactic ca activitate sau ca metodă de învățare merită o mai mare atenție .

Învățarea prin efort personal și în grup, prin manifestarea independenței în acțiune, gândire și exprimare, însoțită de bucurie și satisfacție, va fi temeinică și va genera noi interese de cunoaștere.Integrarea organică a jocului didactic în activitatea de învățare a școlarilor mici este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale personalității copilului.

În lucrarea de față am arătat modul în care am aplicat metode și procedee active,mijloace de învățământ adecvate care au contribuit la însuțirea cunoștințelor ,fenomenelor,la ușurarea întregii noțiuni științifice.

Putem afirma cu certitudine că introducerea mai frecventă a jocului didactic de cunoaștere a mediului și la centrul ,,Știință’’nu supraîncarcă programul copiilor cu prea multe cunoștințe ci doar ajută la o mai bună consolidare a cunoștințelor referitoare a mediului înconjurător.

Am constatat că deprinderile de muncă cu caracter activ ale preșcolarilor se formează gradat ăn funcție de particularitățile de vârstă.Obiectivele care au fost urmărite le-am relizat în special în timpul activităților desfășurate la grupă dar și în plimbări,excursii vizite.De asemenea folosirea celor mai eficace metode moderne ,îmbinarea modernului cu tradiționalul ,folosirea mijoacelor audio-video au condus întreagul colectiv de copii spre a-și însuși temeinic cunoștințele.

Jocul didactic le-a oferit un cadru prielnic pentru învățarea activă, participativă, stimulând inițiativa și creativitatea copiilor. Cu cât jocul este mai bine structurat, cu atât copiii se implică mai mult în desfășurarea lui. Când copiii se joacă sunt dezinhibați, relaxați, adică au exact starea necesară activării creativității.

Activitățile desfășurate cu preșcolarii mă determină să afirm că este foarte simplu să

formezi grupul , dar mai greu să-l pui în situația de a funcționa ca un grup de lucru. Și totuși, practica la grupă demonstreză că, la grupa mare, prin exercițiu, copiii ajung să dețină

abilitățile necesare, participă cu plăcere deosebită la astfel de activități, utilizează în comun

materialele puse la dispoziția grupului, se ajută reciproc, se încurajează, susținându-se unul

pe celălalt în procesul de învățare.

Pe baza constatărilor făcute în activitatea desfăsurată până acum, consider că utilizarea jocurilor didactice de cunoaștre a mediului în activitățile cu preșcolarii contribuie la dezvoltarea procesului intelectual la toate categoriile de copii, dezvoltă capacitatea de analiză și sinteză, stimulează gândirea creatoare. Analizând datele prelucrate si făcând o analiză comparativă între partea teoretică și practică, am trecut la stabilirea unor concluzii: Jocul didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce țin de latura formativă, dar și de cea informativă în dezvoltarea personalității copilului preșcolar. Jocul evită achizițiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaștere la nivel operațional, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive , atitudini, sentimente, structuri de personalitate. Nici o altă programă instructiv-educativă nu a contribuit într-un mod atât de înalt sau, altfel spus, într-un mod atât de diversificat și științific la înțelegerea și legătura didactică a omului cu natura, societatea, universul cu posibilități de explorare și observare, prin modalități simple dar cu efect atât de valabil pentru copii. Prin conținut, obiective, forme de realizare, desfășurarea și conceperea întregii activități la grupă pe baza cerințelor

programei, conduce copilul spre o bună pregătire pentru școală, cu un inventar de abilități.

Pentru desfășurarea eficientă a activității preșcolare, un rol important îl deține materialul

didactic și mijloacele de învățământ. Rezultatele muncii cu acești copii depinde de:

cunoașterea trăsăturilor psiho-fîzice specifice vârstei precum și de cunoașterea trăsăturilor

individuale ale fiecărui copil, deci tratarea lor diferențiată.

Considerăm că prin joc poate fi transmisă o mare parte din informațiile cuprinse în programele grădiniței. Din materialul prezentat în lucrarea de față reiese limpede aportul jocului didactic în dezvoltarea capacităților de comunicare verbală, a memoriei, a imaginației, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale educației în instituțiile preșcolare.

În raport cu aceste afirmații, consider că experiența mea personală trebuie să se dezvolte și mai semnificativ în legătură cu problematica abordată în lucrare, în folosul

real al copiilor pe care îi îndrum.

Bibliografie :

1.Elkeerin D.B.-,,Psihologia jocului’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1980

2.Cochinescu Lucian, 2008, ,,Probleme actuale ale psihologiei sociale”, Ed. Paralela 45, Pitești

3 Culea Laurenția, 2009, ,,Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie- o provocare”, Ed. Diana , Pitești;

Debresse Maurice-,,Psihologia copilului de la nastere la adolescenta’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1980

4. Debresse Maurice-,,Etapele Educatiei” Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1981

5 Chateu Jean- “Copilul si jocul’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti ,1968;

6. Comănescu Maria, Gheorghe Doina, 1998, ,,Cunoașterea mediului-grupa pregătitoare, ghidul educatoarei”, E.D.P., R.A., București

7.Rosca Al, Chircev A.,, Psihologia copilului prescolar,, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1975

8.Schiopu Ursula,Piscai Viorica – ,,Pedagogia prescolara a copilului’’Manual pentru clasele IX-X Licee Pedagogice, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1989

9.Elena Varzari,Maria Taiban- ,,Pedagogia prescolara’’ Manual pentru Liceele Pedagogice, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1976

10. Bonchiș Elena, Trip Simona, Drugaș Marius, Dindelegan Camelia, 2006, ,,Introducere în Psihologia Personalității”, Ed. Universității din Oradea, Oradea;

11Chircer A.Rosca Al.-,,Aspecte teoretice si metodologice ale dezvoltarii creativitatii in gradinita’’ Editura Revistei Pedagogice,Bucuresti ,1975

12.Lovinescu A.V.-,,Jocuri,exercitii pentru prescolari’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1979

13. Debresse Maurice-,,Psihologia copilului de la nastere la adolescenta’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1980

14. Ezechil Mihaela, Păiși Lăzărescu Mihaela, 2001, ,,Laborator preșcolar – ghid metodic”, Ed. V&I Integral, București

15. Golu Mihai, 2002, ,,Fundamentele psihologiei I “, Editura Fundației România de Mâine, București;

16. Mitu Florica, Antonovici Ștefania, 2005, ,,Jocuri didactice integrate pentru învățământul preșcolar, Ed. Humanitas Educțional, București;

17.. Munteanu Camelia, Munteanu Eusebiu Neculai, 2009, ,,Ghid pentru învățământ preșcolar. O abordare din perspectiva noului curriculum.”, Ed. Polirom, Iași

18. Necula Gabriela, Dan Silvia, Roman Loredana, Lucușa Maria, Manolache Adriana, Mateiu Roza, Pană Cecilia, Tomescu Victoria, Mocanu Silvia, Pașca Angela, Sorițeu Emilia, Cojocaru Luminița, Preda Viorica(coord. Insp. M.E.C.) , 2009, ,,Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, Ed. ,,Gheorghe-Cârțu Alexandru”, Craiova

19.Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura Didactică Publishing

House, București, 2009

20.Radu ,T. Ion -Evaluarea în procesul didactic, București, E.D.P., 1996

21.Pavelcu, V. Psihologie pedagogică. Studii. EDP București, 1962

22.Revista Învățământului Preșcolar, nr. 4/2008, Ed. Arlequin, București

ANEXE

Anexa 1a

Anexa 2a

Anexa 3a

Anexa 4 a

Anexa5 a Anexa 6a

Anexa 7a Anexa 8a

Anexa 9a

Anexa 1.b

DOMENIUL ȘTIINȚĂ

Grupa mică

Încercuiește partea comestibilă a roșiei și morcovului

Încercuiește mărul roșu

Subliniază floarea galbenă

Anexa 3b

DOMENIUL ȘTIINȚĂ

POTRIVESTE IMAGINILE

1.Alege pentru fiecare meserie uneltele de care e nevoie ca să fie practicată

Anexa 5b

FIȘĂ ȘTIINȚĂ

Taie cu o linie ce nu se potrivește! Colorează cu ROȘU lalelele, cu ALBASTRU zambilele și cu GALBEN narcisele!

PROIECT DIDACTIC

METODA CUBULUI

Grupa : mare

Domeniu experiential-D.S.: Cunoasterea mediului

Tema: „Cubul florilor”

Tipul de activitate: Predare si invatare

Forma de realizare: Joc didactic interdisciplinar- folosirea metodei

interactive de grup „Cubul”

Scopul activității: Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a

plantelor, precum și stimularea curiozității

pentru investigarea acestora;

Obiective operaționale:

Cognitiv-informaționale:

1.să descrie floarea prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, marime,forma);

2.să sesizeze asemănările si deosebirile față de alta floare( crizantema)

3. să descrie părțile componente ale plantei;

4.să spuna conditiile necesare cresterii si dezv. plantei;

5.să explice în ce constă grija omului față de plante;

6.să recite corect,logic,expresiv poezia,,Crizanteme”;

7.să interpreteze o strofă din cântecelul ,,Toamna”;

8.să raspundă adecvat verbal sau comportamental la ceea ce i se spune;

Psiho-motorii:

-să mânuiască materialul pus la dispoziție;

Afective:

-să se implice afectiv în activitate.

SARCINA DIDACTICĂ: Se împarte efectivul de copii în 6 subgrupuri, fiecare subgrup urmând să analizeze tema aleasă, „tufanica”. In acest mod se împart sarcinile fiecărei grupe prin aruncarea cubului și preluarea sarcinii corespunzatoare culorii pe care cade cubul (întrebarile sunt în plicuri colorate conform cu fețele cubului).

REGULI DE JOC: Fiecare grup răspunde pe rând conform cerinței primite:

(R-descrie, G-compară, V-asociază, A-analizează P-aplică, M-argumentează).

După fiecare raspuns educatoarea pune pe tablița magnetică, jetoane magnetice reprezentând răspunsul dat.

ELEMENTE DE JOC: Surpriza, aplauzele.

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE: explicația, conversația, demonstrația,instructajul verbal, cubul, brainstorming.

MATERIAL DIDACTIC: cubul cu cele 6 fete divers colorate, tufanele si crizanteme,stegulete în culorile cubului,inimioare colorate.

EVALUAREA: Continuu-formativă, observarea comportamentului copiilor, orală, aprecieri privind corectitudinea răspunsurilor copiilor.

DURATA: 30 min.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

Revista de pedagogie nr. 1-2/2009

Reviasta de pedagogie nr.3-4/2009

Metode interactive de grup-S. Breben,E.Gongea,G. Ruiu,M.Fulga

Metodica activitatilor instr.-educative in gradinita de copii-Craiova 2009

„SCENARIUL DIDACTIC

STRATEGIA DIDACTICĂ

DS– Cunoșterea mediului

TEMA: : Când / Cum și de ce se întâmplă?

TEMA SĂPTĂMÂNII: „Poveste cu două surori: iarna și primăvara”

TEMA ZILEI: Cărarea anotimpurilor

TEMA ACTIVITĂȚII: „Pe cărările anotimpurilor”

FORMA DE REALIZARE: Joc didactic

TIPUL ACTIVITĂȚII: Exersare de cunoștințe

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Să descrie anotimpurile: iarna și primăvara precizând principalele caracteristici;

Să identifice elementele care nu aparțin anotimpului respectiv, pe baza cunoștințelor acumulate anterior;

Să formuleze ( sau să răspundă la ) ghicitori despre caracteristicile anotimpurilor;

Să sintetizeze cunoștințele și informațiile despre un anotimp, exprimându-și idei și sentimente personale;

SARCINA DIDACTICĂ:

completarea celor două cărări, reprezentând anotimpul iarna și primăvara, cu elementele specifice;

descoperirea elementelor ce nu corespund anotimpului respectiv;

rezolvarea sarcinilor surpriză, întâlnite pe cărările anotimpurilor.

REGULILE JOCULUI:

copiii vor respecta cerințele educatoarei;

copiii aleg, pe rând câte un cartonaș cu aspecte ale naturii sau din activitatea omului, și-l așează în dreptul anotimpului la care se potrivește, motivând alegerea făcută;

se vor grupa și regrupa pe tot parcursul jocului în funcție de metoda folosită, vor formula ghicitori, vor adresa întrebări.

ELEMENTE DE JOC: coroana Bătrânului An, castelul Bătrânului An, Iarna și Primăvara două dintre fiicele anului, limitarea timpului, mișcarea, întrecerea, recompensa.

a) METODE ȘI PROCEDEE: explicația, demonstrația, problematizarea, „bula dublă”, ciorchinele, tehnica blazonului, benzi desenate, aprecierea verbală, conversația, expunerea.

b) MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: planșe cu imagini reprezentative pentru fiecare anotimp, ecusoane ( ghiocei, fulgi etc. ), tablouri cu caracteristicile anotimpurilor, jetoane reprezentând simboluri ale anotimpurilor,cretă, jetoane pentru concurs.

c) FORME DE REALIZARE A ÎNVĂȚĂRII: individual, frontal, pe grupuri, în echipă.

DURATA: 35 minute

BIBLIOGRAFIE:

* Curriculum pentru învățământul preșcolar, Prezentare și explicitări, Ed. Didactica Publishing House, București, 2009;

Nicu G., Antonovici Ș., Jocuri interdisciplinare, material auxiliar pentru educatoare, Editura Aramis 2008

Novac C., Gherghina D., Simiciuc E., Ionescu I., Bangă J., Modoran M., Moroianu M., Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preșcolar Vol. II, Editura Didactica Nova, Craiova 2008

Păunescu A., Bunăiașu C., Novac C., Gherghina D., Cămărașu G., Dănilă J., Oprescu N., Metodica activităților instructiv educative în învățământul preprimar (Educarea Limbajului, Activitățile matematice. Cunoașterea mediului, Educația pentru societate), Editura Didactica Nova, Craiova 2007

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

NIVEL:II(grupa mare)

TEMA DE STUDIU:”Cine și cum planifică/organizează o activitate?”

TEMA PROIECTULUI:”Ce ne-aduce toamna în coș?”

SUBTEMA:”La piața!”

FORMA DE REALIZARE:activitate integrată ALA+ADE(DS,DOS)+ADP

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

ADP:

:Întâlnirea de dimineață:discuții despre anotimpul în care ne aflăm,luna în care suntem,cum e vremea,citirea scrisorii de la Zâna Toamnă.

Rutină

Tranziții:cântece între activități

ALA:CENTRE DE INTERES:

Bibliotecă :”Sortăm imagini cu legume și fructe de toamnă”

Artă:”Cartea legumelor”-colorare legume și fructe de toamnă

Știință:”Caută jumătatea-fișă ”

ADE:”Hora bogățiilor toamnei”(DS-joc didactic;DOS-activitate practică)

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

Formarea deprinderii de a răspunde corect și complet la întrebările adresate;

Dezvoltarea capacității copiilor de a descrie imagini,obiecte;

Educarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic,lexical și sintactic;

Efectuarea unor operații simple de lucru cu material pus la dispoziție;

Valorificarea deprinderilor de lucru însușite prin realizarea unei lucrări practice inspirate din natură.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

ALA:

Știință:

să își dezvolte spiritul de observație și să unească printr-o linie jumătățile legumelor și fructelor;

Bibliotecă:

să aleagă dintr-o varietate de jetoane pe cele care reprezintă legume și fructe de toamnă;

Artă:

să coloreze,respectând conturul și culorile potrivite,legume și fructe de toamnă.

ADE:

DS:Joc didactic:”Ce știi despre…”

să denumească imaginile de pe jetoane;

să spună tot ce știu despre imaginea de pe jeton(legumă,fruct):formă,gust culoare,întrebuințare etc.;

să răspundă corect la ghicitori și la întrebările adresate de educatoare.

DOS:Activitate practică:”Ariciul”;”Legume și fructe vesele”

să realizeze din cartof(material din natură)ariciul,utilizând scobitori;

să personalizeze diferite legume și fructe prin lipirea ochilor,a gurii,mâini și picioare.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode:conversația,explicația,demonstrația,exercițiul,lucrul individual,metoda „Diamantul”.

Mijloace de învățământ:jetoane cu imagini reprezentând legume și fructe,legume și fructe mici pentru echipe,recompense(legume,fructe),cartofi,scobitori,lipici,legume și fructe din hârtie colorată,elemente pentru realizarea legumelor și fructelor vesele(ochi,gură,mâini,picioare).

FORMA DE ORGANIZARE:pe grupuri,frontal,individual

DURATA:o zi

LOCUL DE DESFĂȘURARE:sala de grupă

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

REVISTA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR,2009;

SUPORT PENTRU APLICAREA NOULUI CURRICULUM PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR,nivel 3-5 ani;

CURRICULUM PENTRU ÎNVĂȚĂMȚÂNTUL PREȘCOLAR(3-6/7 ani),MECI,2008

BREBEN S.,FULGA M.,GONGEA S.,”Metode interactive de grup”-ghid metodic,Editura Arves,Craiova,2002.

SCENARIUL ZILEI

ADP:

Activitatea începe cu întâlnirea de dimineață în care voi face prezența,voi stabili cu ajutorul copiilor,aranjând la CALENDARUL NATURII,ziua,data,cum e vremea,luna în care suntem.

Le voi spune apoi că Zâna Toamnă mi-a trimis o scrisoare în care ne roagă să îi arătăm cât de multe știm noi despre roadele ei și în special despre legume și fructe.

„Dragi copii,am aflat că voi știți multe despre roadele mele, în special despre legume și fructe. Domnul Măr și domnul Morcov mi-au spus toate aceste lucruri.Știu că voi iubiți fructele și legumele mele,de aceea vă rog să-mi faceți bucuria de a-mi arăta câte ați învățat voi despre ele.Acum mă grăbesc, dar voi trece zilele următoare pe la voi să vă admir munca.Până voi veni eu la voi,domnul Măr și domnul Morcov vor rămâne cu voi. Pe curând!”

Îi voi îndruma apoi spre centrele deja pregătite:Știință,Artă și Bibliotecă,spunându-le că prin activitățile pe care le vom desfășura,vom încerca să o înveselim și să o bucurăm pe Zâna Toamnă.

În funcție de jetonul pe care îl vor avea în piept,se vor așeza la centrul corespunzător.Explic pentru fiecare centru sarcina de lucru.Urmăresc realizarea cât mai corectă a sarcinilor de lucru.Cântăm apoi cântecul”Bate vântul frunzele” ca element de tranziție pentru ADE.Le explic pe parcursul întregii activități sarcinile pe care le au de îndeplinit,urmând ca pe tot parcursul desfășurării activității,să îi îndrum și să îi corectez acolo unde este cazul.

În încheiere voi face aprecieri verbale și le voi acorda recompense,ținând totodată să le mulțumesc pentru tot ce au lucrat pe parcursul zilei în numele toamnei.

PROIECT DIDACTIC

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

privind elaborarea lucrării metodico-științifice pentru gradul didactic I

Subsemnata BERARU MARIA, educatoare la Școala Gimnazială Nr 1 Leorda jud. Botoșani , înscrisă la examenul de acordare a gradului didactic I seria 2011-2015, declar pe propria răspundere că:

a) lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;

b) nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie;

c) nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse

fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;

d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Dau prezenta declarație fiindu-mi necesară la predarea lucrării metodico-științifice în

vederea avizării de către conducătorul științific doamna Lect. Univ. Dr. Otilia Clipa.

Data, Semnătura,

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Prietenii primăverii. În cadrul jocului se evaluează cunoștințe din diferite categorii de activități: cunoașterea mediului, educarea limbajului,… [311643] (ID: 311643)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Prietenii primăverii. În cadrul jocului se evaluează cunoștințe din diferite categorii de activități: cunoașterea mediului, educarea limbajului,… [311643]

Copyright Notice

Bianca Roxana NEMEȘ Reacția microflorei la inputuri pe bază de azot [607621]

ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [304412]

Discriminarea evreilor din România [302005]

Envpol 2020 2346 Original V0 [612292]

Gestionarea deșeurilor municipale: [310822]

Valorile familiale în promovarea unui brand – [629797]

Copyright Notice

Similar Posts