LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I [311580]

[anonimizat] I

[anonimizat]. univ. dr. Florentin Remus Mogonea

Candidat: [anonimizat].înv.preprimar: [anonimizat], jud.Dolj

Seria 2017-2019

[anonimizat]. univ. dr. Florentin Remus Mogonea

Candidat: [anonimizat].înv.preprimar:[anonimizat], jud.Dolj

Seria 2017-2019

[anonimizat], conf.univ.dr., [anonimizat] _______________ [anonimizat] I, [anonimizat], profesor la școala ,,ȘCOALA PROFESIONALĂ DANEȚI”, [anonimizat], cu titlul ,,ROLUL EDUCATOAREI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARILOR”.

[anonimizat],

[anonimizat], având funcția didactică de PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PREPRIMAR la unitatea școlară ,,ȘCOALA PROFESIONALĂ DANEȚI”, declar pe propria răspundere că lucrarea cu titlul ,,ROLUL EDUCATOAREI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARILOR” având coordonator științific CONF.UNIV. DR. MOGONEA FLORENTIN REMUS a fost elaborată personal pe baza studierii bibliografiei de specialitate, a experienței personale și îmi aparține în întregime.[anonimizat], [anonimizat] a fi citate și fără a [anonimizat] o reprezintă alte lucrări ale candidat: [anonimizat].

Data, Semnătura candidat: [anonimizat],

CUPRINS

INTRODUCERE/ ARGUMENT

1. Motivația alegerii temei……………………………………………………………………………..6

2. Importanța și actualitatea temei…………………………………………………………………6

A.FUNDAMENTARE TEORETICĂ

CAPITOLUL I

1.1.Aspecte generale cu privire la personalitate

1.1.Conceptul de personalitate………………………………………………………………..8

1.2.Descrierea și explicarea dezvoltării personalității……………………………..12

1.3.Laturile personalității………………………………………………………………………16

CAPITOLUL II

2.1.Particularități ale dezvoltării psihice

2.1.1.Formarea și dezvoltarea personalității preșcolarului……………………………..22

2.1.2.Cunoașterea personalității copilului preșcolar……………………………………….25

2.2.Profesionalizarea carierei didactice: statut, roluri, competențe, standarde.

2.2.1 Personalitatea cadrului didactic……………………………………………………………30

2.2.2.Profesionalizarea carierei didactice………………………………………………………39

[anonimizat]ERIMENTAL

CAPITOLUL III – PROIECTAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

III.1. Ipoteza /Ipotezele cercetării…………………………………………………………………53

III.2. Scopul cercetării………………………………………………………………………………….54

III.3. Obiectivele cercetării…………………………………………………………………………..55

III.4. Eșantionul de subiecți………………………………………………………………………….56

III.5. Eșantionul de conținut…………………………………………………………………………61

III.6. Locul și durata cercetării

III.6.1. Locul cercetării…………………………………………………………………………61

III.6.2. Durata cercetării………………………………………………………………………61

III.7. Etapele cercetării………………………………………………………………………………..62

III.8. Metodologia cercetării…………………………………………………………………………63

CAPITOLUL IV – PREZENTAREA REZULTATELOR, PE ETAPE ALE CERCETĂRII

IV. 1. Rezultatele din etapa constatativă……………………………………………………….65

IV. 2. Etapa experimental – ameliorativă………………………………………………………72

IV.2.1. Exemple de activități didactice formative derulate

IV.2.1.1. Activitatea nr. 1 (Anexa A)………………………………………………………….73

IV.2.1.2. Activitatea nr. 2 (Anexa B)………………………………………………………….74

IV.2.1.3. Activitatea nr. 3 (Anexa C)………………………………………………………….75

IV.2.1.4. Activitatea nr. 4 (Anexa D)………………………………………………………….76

IV.2.1.5. Activitatea nr. 5 (Anexa E)………………………………………………………….77

IV.2.1.6. Activitatea nr. 6 (Anexa F)………………………………………………………….78

IV.2.1.7. Activitatea nr. 7 (Anexa G)…………………………………………………………79

IV.2.2.Exemple de activități extradidactice cu caracter formativ-educativ derulate……………………………………………………………………………………………………….80

IV.3. Rezultatele din posttest………………………………………………………………………..82

CAPITOLUL V – COMPARAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A DATELOR OBȚINUTE

V.1. Compararea rezultatelor din pretest cu cele din posttest…………………………88

V.1.1. Eșantion experimental versus de control, în pretest………………………96

V.1.2. Eșantion experimental versus de control, în posttest…………………101

V.1.3.Eșantion experimental în pretest, versus eșantion experimental în posttest……………………………………………………………………………………………………….103

V.1.4. Eșantion control în pretest, versus eșantion control în posttest…108

V.2. Concluzii desprinse în urma interpretărilor și comparațiilor…………………110

V.3. Direcții și perspective ulterioare de abordare a temei…………………………….115

CONCLUZII FINALE………………………………………………………………………………..116

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………119

ANEXE

ANEXA A

ANEXA B

ANEXA C

ANEXA D

ANEXA E

ANEXA F

ANEXA G

ANEXA H

ANEXA I

INTRODUCERE/ ARGUMENT

1. Motivația alegerii temei

2. Importanța și actualitatea temei

În vederea elaborării lucrării de gradul I am încercat să abordez o temă care are implicații psihologice în ceea ce îi privește pe preșcolari, și nu numai, alegând în cele din urmă un subiect de actualitate, încă oarecum neteoretizat suficient la nivel avansat, și anume aprofundarea rolului educatoarei în dezvoltarea personalității preșcolarilor.

Astfel, tema aleasă are denumirea de ,,Rolului educatoarei în dezvoltarea personalității preșcolarilor”.

Se cunoaște faptul că educatoarea este un punct de reper în contextul fantastic de provocări al grădiniței.

Preșcolarii încearcă să obțină atenția și aprecierea cadrului didactic, acceptă necondiționat regulile trasate de el și îi aprobă autoritatea teoretic absolută fără a îi îngrădi: afirmarea de sine, împărtășirea impresiilor și a unor puncte de vedere personale, nevoia de a avea un anumit control asupra unor situații educaționale și de exersare a capacității de a alege și de a lua decizii.

În tot acest amalgam de acțiuni și decizii, îndreptate unele către celelalte, copiii trebuie încurajați și susținuți de educatoare pe tot parcursul perioadei de școlaritate.

Rolul primordial al educatoarei în procesul instructiv-educativ consta în transmiterea de noi cunoștințe. Însă fiecare copil învață într-un mod aparte și are nevoi de cunoaștere diferite, de aceea cadrele didactice care lucrează în mediul preșcolar trebuie să uztilizeze în activitățile de învățare nu numai aptitudinile dobândite în cadrul cursurilor de psihologie care îi vor ajuta să îi încurajeze pe copii să gândească singuri ci să ia decizii și să găsească soluții pentru diverse probleme cu care se confruntă și cu care se întâlnesc zi de zi.

Copilul se străduiește să obțină atenția și aprecierea educatoarei, acceptă fără condiționări regulile impuse de aceasta și îi recunoaște autoritatea absolută. Acest lucru nu înseamnă renunțarea copilului la manifestarea unor trebuințe firești precum: afirmarea de sine, împărtășirea impresiilor și a unor puncte de vedere personale, nevoia de a avea un anumit control asupra unor situații educaționale și de a-și exersa capacitatea de a alege și de a lua decizii, iar aceste nevoi trebuie încurajate și îndeplinite de educatoare ori de câte ori este posibil.

,,Copiii sunt mai pătrunși decât se crede de nevăzutele efecte ale gândirii: ei nu zeflemisesc niciodată o persoană cu adevărat impunătoare, gingășia necăutată îi emoționează, frumusețea îi atrage, pentru că ei înșiși sunt frumoși, iar între făpturile care se aseamănă se stabilesc legături tainice."(,,Despre copilărie”, BALZAC)

Rolul educatoarei în procesul instructiv educativ presupune în primul rând transmiterea de noi cunoștințe pentru copilul preșcolar. Asumarea de către educatoare a acestui rol presupune înțelegerea faptului că fiecare copil învață într-un mod aparte și are nevoi de cunoaștere diferite. Angajați în activități de învățare, copiii sunt încurajați să gândească singuri, să ia decizii și să găsească soluții pentru problemele întâlnite.

Creșterea rolului multiplelor colectivități, dezvoltarea industrială precum și organizarea vieții sociale cer îndreptarea către individ pentru ameliorarea și optimizarea abilităților si potențialului lor.

Așadar, creșterea eficienței formarii capacităților umane prin intermediul sistemului educațional este un deziderat ce necesită o abordare și o analiză, nu doar sub aspectul teoretic cât și practic, ci în conformitate cu cerințele imediate ale omului.

Studiile psihologiei contemporane cu privire la eficiența intervenției omului pentru construirea și modelarea personalității reprezintă misiunea didactică , astfel didactica modernă își îndreaptă interesul de la metodă către ,,actorii” regăsiți într-un mediu social concret, palpabil.

,,Ne naștem slabi , și avem nevoie de putere ; Ne naștem neputincioși și avem nevoie de ajutor; Ne naștem mărginiți, și avem nevoie de judecată; Ceea ce ne lipsește când venim pe lume și de care avem nevoie mai târziu, ne este oferit prin educație". (,,Emille sau despre Educație” ,J.J. ROUSSEAU)

A.FUNDAMENTARE TEORETICĂ

CAPITOLUL I

„Ești o persoană diferită pentru fiecare om care te cunoaște.”

Chuck Palahniuk

1.1.Aspecte generale cu privire la personalitate

1.1.1.Conceptul de personalitate

Este necesar a se face o delimitare conceptuală a termenilor care se află în interdependență cu noțiunea de ,,personalitate” deoarece adesea apar confuzii și utilizări greșite ale acestora.

Așadar, se vor defini următorii termeni: ,,persoană”, personalitate”, ,,personaj” în vederea evitării exprimării eronate.

Umanitatea se află într-un proces de tranziție către un nou drum, date fiind imperioasele nevoi de schimbare la nivel formativ, mai exact către un proces modelator complex al personalității.

Personalitatea este o construcție ipotetică ce derivă din comportamentul manifestat, ,,limbajul trăsăturilor” fiind de fapt o percepție a observatorilor cu privire la ceilalți.

Interesul cercetătorilor cu privire la noțiunea de ,,personalitate” nu este recent, ci există o mulțime de încercări sistematice ale acestora de a o defini și măsura.

Mai mult, cea care a încercat să realizeze chiar o clasificare a cercetărilor din domeniul psihologiei cu privire la ,,personalitate” este Patricia Simonet Charlier care activează la ,,Universitatea din Illinois”.Clasificarea enunțată are la bază lucrarea ,,Enciclopedie de cercetare psihopedagogică” elaborată în anul 1950.

Sistemul valoric al unei persoane constă într-o organizare de reguli învățate pentru a selecta și a rezolva conflictele care apar între două sau mai multe situații de exigență.

Procesul de transformare și modelare a personalității copiilor are loc în mediul instructiv-educativ prin optimizarea și fixarea unor obiective cu valențe formative.

Conceptul de ,,persoană” desemnează ansamblul însușirilor psihice care asigură adaptarea la mediu social-istoric, pe când conceptul de ,,personalitate” semnează persoana plus o notă de valoare.

Conceptul de ,,personaj” reprezintă o persoană în rol, veșmântul social al personalității, adesea chiar învelișul ei protector, mecanismul de apărare.

Personalitatea este definită ca fiind ,,unitatea bio-psiho-sociala care se constituie în procesul adaptării individului la mediu și care determină un mod unic, specific de comportament la diferite situații.”

Există numeroase definiții ale personalității în literatura de specialitate și nu numai, fiecare relifand câteva aspecte ale acestui termen atât de complex.

În ,,Dicționar de Psihologie”, Norbert Sillamy enunța faptul că personalitatea este: ,,element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează și o diferențiază de o altă persoană.”

Personalitatea este definită de sociologie ca fiind ,,expresia socioculturală a individualității umane.” (,,Dicționar de Sociologie” – coord. C. Zamfir, L. Vlasceanu)

G. W. Allport în lucrarea ,,Structura și dezvoltarea personalitații, scoate în evidență următoarele: ,,nu să definim obiectul în funcție de metodele noastre imperfecte”.

Astfel, ,,Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic.”-G. W. Allport

Conceptele precum ,,organizarea dinamică”, ,,psihofizic”, ,,sistem”, ,,a determina”, ,,caracteristic”, ,,comportament și gândire” din această definiție, a lui Allport, vor fi definite și explicate mai jos.

Problema cea mai stringentă a psihologiei este organizarea mentală și anume formarea structurilor sau a ierarhiilor de idei și deprinderi care orientează în mod dinamic acțiunea individului.

Termenul de ,,organizare dinamică” există și se completează reciproc cu procesul de dezorganizare, în special la acele personalități anormale afectate în timp de o dezintegrare perpetuă.

Termenul ,,psihofizic” ne sesisează că personalitatea nu este nici exclusiv mentală, nici exclusiv nervoasă. Ea, prin dinamica sa, atrage după sine funcționarea ,,spiritului”, a ,,trupului” într-o unitate foarte încurcată și complicată, de neînțeles, de nelămurit.

Orice sistem reprezintă un ansamblu de elemente într-o interacțiune reciprocă.

Deprinderea este un sistem, un sentiment, o trăsătură, un concept , un stil de comportare.

Sistemele există în mod latent în organism chiar și atunci când individul nu le uzează, ele fiind ,,potențialul nostru de activitate”.

Sistemele psihofizice latente motivează, direcționează activitatea individului atunci când acesta acționează. De altfel, orice comportament și orice gândire sunt caracteristice persoanei și unice pentru aceasta.

,,Comportamentul și gândirea se referă la disponibilitățile generale și caracteristice pe care le exprimă o persoană (față de altele) și care conturează identitatea ei specifică.”-Dicționar de Psihologie, editura Babel 1997, Ursula Șchiopu

R.F.Bales este unul dintre cercetătorii din domeniul psiho-pedagogic care vorbește despre ,,personalitate” luând în considerare termenii ,,rolurilor de grup”.

Conform acestei teorii, tot ceea ce face și emite verbal sau nonverbal o persoană în cadrul unui spațiu particular, dar și percepțiile și expectațiile celor cu care intră în contact, constituie așa-zisul ,,rol de grup”.

,,Rolul de grup” este echivalent în accepțiunea lui R.F.Bales cu termenul de ,,comportament” al cadrului didactic.

,,Personalitatea interpersonală” scoate în evidență o ,,fațetă” a personalității individului generată de rolul său în cadrul grupului dar și de structura grupului în sine, de așteptările celor cu care acesta intră în contact.

Noțiunea de ,,personalitate interpersonală” poate fi înlocuită totodată de ,,comportamentul interpersonal”.

Personalitatea în accepțiunea lui Norbert Sillamy este : “(…) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează și o diferențiază de o altă persoană.”

Există mai multe tipuri de personalitate din care putem aminti: personalități imature, personalități mature, personalități accentuate, personalități anormale.

Personalitațile imature au posibilitați adaptative scăzute, funcționalitate imprevizibilă, iar structurile psihice au componente simple.

Personalitațile mature au componente complexe ale structurilor psihice, prezintă adaptabilitate, eficiență, organizare și ierarhizare.

Personalitațile accentuate au trăsături care ies din comun fiind predispuse spre manifestari patologice care îngreunează adaptarea la mediul ambiant.

Personalitațile anormale sunt cele care se deosebesc complet de restul oamenilor fiind incapabili de a se adapta la condițiile sociale.

Personalitatea ca unitate bio-psiho-socială prezintă anumite trasaturi precum: sfera largă de interese, capacitate de stabilire a relațiilor cu ceilalți, egocentrism, toleranță, acceptarea de sine, autoobiectivitate, umor etc.

Personalitatea este ceea ce omul își poate dărui prin autocunoaștere și voință de autodepașire construită prin efortul propriu și intermediat de factorii educaționali.

,,Spun și magii, spun și regii ca din câte-n lume avem, personalitatea e binele suprem”scria Goethe în opera Faust.

Familiarizarea cu informații noi despre personalitate, dar și cunoașterea științifică de sine prin autoobservare reflexivă reprezintă mijloace importante de investigare și modelare a propriei ființe.

Conform psihologilor, nu există decât comportamente controlate de mediu care favorizează apariția lor sub impactul stimulilor ambientali.

Există diferențe vizibile între personalități, diferențe individuale care nu sunt chiar permanente, dar reflectă reacția deținătorului la mediu sau la contextul social.

Conform studiilor psihologiei umaniste, se consideră că oamenii sunt ființe mult prea complexe pentru ca specificul personalității să fie explicat sub aspect veridic și universal.

Mai mult, behaviorismul și psihanaliza reprezintă două orientării ale domeniului de specialitate care construiesc o imagine absolut înjositoare referitor la natura umană, ideologie construită pe varii aspecte analizate și clasificate în funcție de diferite criterii, orientările bazându-se pe o ideologie îngustă și sterilă.

Erik Erikson este cel care prezintă personalitatea ca fiind un efect al necesității individului de a se dezvolta sub aspectul capacităților sale de cunoaștere și afirmare în mod constant și etapizat.

Personalitatea reprezintă elementul stabil al conduitei unei individ care îl caracterizează și îl diferențiază de ceilalți.Acest element al conduitei este format din trăsături generale și trăsături particulare.

Personalitatea se construiește încă de la naștere și permanent se dezvoltă pe parcursul vieții, având ca bază ereditatea și fiind influențată de relațiile de tip interpersonal și social.

Psihologul american, Gordon Allport, în studiile sale spune că personalitatea este formată dintr-un ansamblu de trăsături structurate pe trei niveluri.

El afirmă că există două sau trei însușiri cardinale care sunt dominante în comportamentul nostru și alte zece sau chiar cincisprezece trăsături principale.

A doua categorie de trăsături pot fi ușor identificate și se manifestă în mod stabil în conduita individului.

Există totodată sute de trăsături secundare, observate însă mult mai dificil.

În concluzie, pentru a studia personalitatea unui individ este necesară observarea directă sau indirectă a tuturor trăsăturilor sale.

1.1.2.Descrierea și explicarea dezvoltării personalității

,,Psihologia este acțiune, nu gândire despre sine. Continuăm să ne formăm personalitatea toată viața.-Albert Camus

Concret, ,,persoana” înseamnă individul uman.Pe de altă parte, personalitatea definită ca fiind o construcție teoretică formulată de psihologie, are ca țintă înțelegerea și explicarea modalităților de funcționare ce caracterizează organismul psihofiziologic căruia noi îi spunem în mod generic persoana umană.

Proces dificil, ,,personalitatea” și formarea ei sub influențele unui nou sistem axiologic, primește acțiunea unor puteri intense și variabile care construiesc un adevarat clivaj.

,,În opinia lui Freud, personalitatea este compusă din trei elemente: id-ul (șinele), supraeul (superego) și eul (ego).

Id-ul constituie impulsurile noastre biologice, universale care cer satisfacere imediată.

Supraeul este conștiința, id-ul reprezentat în personalitate.

Eul este partea persoanei care este în contact cu realitatea.”

Personalitatea prezintă caracteristici diverse cele mai importante fiind: consistența, mobilitatea, gradul de integrare a trăsăturilor.Stabilitatea în timp a însușirilor personalității și a relațiilor dintre ele poartă numele de consistență.

Gradul de flexibilitate, posibilitatea de reorganizare a personalității în condițiile solicitate de mediu poartă denumirea de mobilitate.

Caracteristică a personalității, ,,gradul de integrare a trăsăturilor” este dat de forța interacțiunilor dintre ele și de existența unor trăsături dominante, care le subordonează pe celelalte, direcționând comportamentul.”

Orientarea valorică a personalității educatorilor a prezentat preocuparea centrală a cercetărilor lui Pavel Popescu, ideologia căruia a reglementat și a dirijat amalgamul format din interacțiunile cu mediul social.

Conform ideologiei lui Perron, R., (1985) din întreg amalgamul de definiții ale personalității reies și alte caracteristici care scot în evidență faptul că aceasta e o veritabilă structură.

Cele trei caracteristici care reliefează faptul că personalitatea este o structură sunt: globalitatea, coerența, permanența.

Personalitatea unei persoane este formată din totalul caracteristicilor care permit descrierea și identificarea ei în raport cu celelalte. Se știe că omul este unic ca persoană, ceea ce înseamnă că unicitatea individului se conturează într-o personalitate unică însă asemănătoare pe anumite criterii cu personalitățile altor indivizi.

O mulțime de teorii susțin ideea existenței unei anume organizări și interdependențe a elementelor componente ale personalității, însă în momentul în care în comportamentul unei persoane apar acte neobișnuite, ele nu mai corespund acestor acestor teorii.

Astfel, personalitatea nu reprezintă un ansamblu de elemente juxtapuse, ci un sistem funcțional de elemente care interacționează reciproc, elementele sale fiind interdependente.

În ciuda faptului că o persoană se transformă, se dezvoltă, ea își păstrează identitatea sa psihică.

Individul are ,,conștiința existenței sale, sentimentul continuității și a identității personale de-a lungul întregii sale vieți.”

Alte caracteristici ale personalității sunt: caracterul sistemic, chiar macro-sistemic; durabilitatea, stabilitatea, persistența în timp; esențialitatea; structuralitatea și dinamismul; finalitatea adaptivă și unicitatea.

Din punct de vedere al accentuării rolului mediului social sau din perspectiva accentuării componentelor personalității, dezvoltarea personalității are loc pe parcursul a mai multor stadii ce se succed în mod determinat.

Stadiile/fazele dezvoltării personalității se diferențiază printr-un anumit nivel de dezvoltare și organizare a capacităților psihice și a particularităților fizice.

Cele șase faze ale dezvoltării personalității sunt:

-copilăria (0-11ani);

-preadolescența sau așa numita pubertate (11-14/15 ani);

-adolescența (14/15-18/19 ani);

-tinerețea (20-35 ani);

-maturizarea sau vârsta adultă (35-65 ani);

-bătrânețea (65-85 ani).

Dat fiind faptul că prezenta cercetare are la baza nivelul preșcolarității, se va descrie în cele ce urmează doar faza dezvoltarii personalității din perioada copilăriei.

Etapă ce începe o dată cu nașterea, copilăria se încheie la finalizarea claselor primare.Ea se caracterizează prin constituirea și dezvoltarea conduitelor de adaptare la mediu.

Copilăria este formată din alte trei subfaze și anume:

-perioada antepreșcolară (1-3 ani);

-perioada preșcolară (3-6 ani);

-perioada școlară (6/7-10/11 ani).

Perioada antepreșcolară (1-3 ani) este perioada în care se dezvoltă și se perfecționează deplasarea, copilul reușind astfel să se orienteze în mod independent în mediul înconjurător, se dezvoltă comunicarea verbală, jocul de manipulare și în același timp copilul sesizează existența regulilor, interdicțiilor, viața afectivă având un rol dominant.

Perioada preșcolară (3-6 ani) este etapa în care are loc lărgirea contactului cu mediul social, jocul și imitarea adulților având rol dominant.Acum apare jocul cu subiect și rol, chiar și cel cu reguli de la vârsta de 5 ani, copilul manifestând curiozitate și imaginație.La această vârstă gândirea se ridică la nivel de generalizare, stadiu premergător gândirii logice și totodată se pun bazele educației morale.

Perioada școlară (6/7-10/11 ani) este etapa în care învățarea devine treptat tipul fundamental de activitate, se dezvolta noi tipuri de relații în cadrul mediului școlar, se dezvoltă gândirea logică cât și spiritul critic.În acest interval de timp apare tendința de manifestare a independenței datorată creșterii încrederii în sine datorită informațiilor pe care le primește în mediul educațional.

În activitatea școlară de tip modern, studiul elevilor și inițiativa lor se regăsesc în centrul preocupărilor, iar cadrele didactice au rolul de a îi urma și de a îi susține în activitățile și cercetările lor.

,,Fericite sunt spiritele care ele însele se stimulează, se îndeamnă, se conduc, se corectează, se dojenesc, dar acestea sunt rare, și de aceea spiritele care au nevoie unul de ajutorul altora nu sînt lipsite de conducător, de monitor, de corector, după cum cele dintîi se ajută singure.Spiritele mediocre însă și cu atât mai mult cele greoie au întotdeauna nevoie de un conducător.)”

Personalitatea are un caracter sistemic, integrator, unitar având caracteristica de a fi deschisă către influențe externe care pot fi interiorizate și centrate ca structuri ale unității bio-psiho-sociale.

Un sistem presupune existența de intrări-stări-ieșiri, iar personalitatea fiind un sistem, aceste trei stări le întâlnim și în cazul individualității conștiente și liberă, proprie fiecărei persoane.

Individualitatea fiecărui cadru didactic și nu numai se remarcă la nivel comportamental și mental.

Abordarea noțiunii de ,,presonalitate” din perspectiva sistemică o face să devină prea generalizată și totodată abstractă, având nuanțe și detalii care îi conferă un conținut bogat și concret.

La nivelul personalității preșcolarului apar mai multe etape ale dezvoltării personalității care se concretizează în: conștientizarea existenței ,,eului”; conturarea conștiinței morale; socializarea conduitei.

La nivel preșcolar simțul corporal se dezvoltă, aceasta fiind etapa de conștientizare a ,,eu-lui”, iar separarea de ceilalții începe ca o reciprocitate care dă copilului opțiunea de a-i cunoaște pe cei din jur, mărindu-se individualitatea preșcolarului.Aici intervin noțiunile despre ,,extensia eului” și ,,imaginea eului”.

Formarea conștiinței morale legată de imaginea de sine a copilului se formează prin preluarea din mediul familial.În acest caz ies în evidență atitudinile, exigențele, interdicțiile, dar și expectațiile familiei.La acest nivel se sporește independența și se construiește încrederea copilului în sine dar și în ceilalți.

Conștiința morală a copiilor este formată din elemente psihice elementare ca reprezentări, noțiuni, judecăți morale, dar și elemente mai complexe precum: sentimente, atitudini, obișnuințe care se formează gradual și etapizat.

Caracteristic conștiinței morale a celor mici sunt următoarele particularități: judecata morală și caracterul ,,situativ”; condițiile morale pozitive; conduitele morale; aprecierile morale.

Mijlocul de formare a conștiinței morale este dezvoltarea sentimentelor de dragoste, atașament, admirație față de aceilalți.Această conștiință de tip moral primitiv este influențată adesea de sentimente și sisteme de valori împrumutate .

Contextul social este cel în care are loc socializarea conduitei copiilor, socializarea fiind de tip relațional, social.

Caracterul de dezvoltare al sociabilității se remarcă prin felul în care are loc percepția celor din jur.Apariția anumitor trăsături caracteriale în contextul jocului și al activităților obligatorii contribuie la dezvoltarea sociabilității.

Există două forme de sociabilitate a celor mici: sociabilitatea; capacitatea socială.

Educarea sociabilității se face prin responsabilizarea preșcolarilor, antrenarea copiilor prin jocuri și activități de tip colectiv sau recompensare.

Vârsta preșcolară este reprezentată printr-o dezvoltare rapidă pe toate planurile: fizic, cognitiv și socio-emoțional. Aceste planuri se regăsesc într-o permanentă interacțiune, putând fi separate doar artificial, pentru investigații și analiză.

Perioada preșcolară constituie etapa de intensă dezvoltare psihica.Dezvoltarea are loc sub influența structurilor sociale, culturale, influențele mass-mediei dar și a mediului educațional preșcolar.

Grădinița este mediul în care preșcolarul ia contact cu sarcini și reguli multiple referitoare la autonomie dar și adaptarea la mediul ambiental.

Dacă ar trebui făcută o sinteză a concluziilor psihologilor cu privire la personalitate sub aspectul influenței genetice sau a ,,determinismului ambiental, putem conchide că deși se admite rolul eredității în formarea și dezvoltarea personalității noi oamenii suntem mai mult produsul învățării decât al factorilor genetici.

Așadar, rolul mediului în influențarea comportamentelor pentru formarea personalității este primordial.

Chiar dacă experiențele copilăriei, ale mediului familial ocupă un rol important în dezvoltarea preșcolarilor, noi suntem configurați și construiți primordial prin procesul de învățare, de instruire.

Definitoriu pentru personalitate rămâne însă activitatea constructivă, modalitatea de proiectare a activităților în mod elaborat și studiat pentru o bună sedimentare a comportamentelor pozitive.

Referitor la ,,personalitate” și analiza ei la nivel profund au apărut diverse cercetării sub așa zis brevetul de ,,cognitivism” și ,,behaviorism”.

,,Cognitivismul” este cel care a dorit să devanseze behaviorismul, el fiind o cale de investigație de tip psihologic care să ,,convoace” un ansamblu de discipline relevante din domenii diverse, singura psihologie ,,experimentalistă”.

Cel care a abordat și dezvoltat curentul de ,,cognitivism” a fost J.G.Kelly în anul 1958 din dorința de a da o explicație de tip științific fenomenelor cognitive, el neconsiderând foarte importantă descrierea comportamentelor verbale sau nonverbale, studiind comportamentele subiecților și ajungând către procesele psihice.

1.1.3.Laturile personalității

,,Personalitatea este organizarea mai mult sau mai puțin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenței, și fizicului unei persoane. Această organizare determină adaptarea unică la mediu ." (Hâns J. Eysenck, 1916-1997)

Cele trei laturi generale ale personalității sunt: temperamentul, aptitudinile, caracterul.

Interacțiunea acestor laturi și anume: latura dinamico-energetică, latura instrumental-operațională, latura relațional-valorică generează structuri distincte de personalitate care îi acordă acesteia unicitate.

Temperamentul

Temperamentul reprezintă latura dinamico-energetică a personalității care exprimă cantitatea de energie de care dispune individul și dinamismul său.

,,Însușirile temperamentale sunt însușiri psihice care privesc aspectele formale ale reactivității motorii și ale afectivității.”

Temperamentul se exprimă cel mai bine în plan acțional, în comportament, el fiind latura personalității ce intră în funcțiune încă de la naștere.

În vederea determinării tipologiei de temperament este necesar a se studia expresivitatea emoțională și a se observa conduita motorie.

În funcție de tipurile fundamentale de activitate nervoasă superioară putem delimita următoarele temperamente specifice indivizilor:

tip puternic, neechilibrat care formează temperamentul coleric;

b) tip puternic, echilibrat și mobil, care desemnează temperamentul sangvin;

c) tipul puternic, echilibrat, inert egal cu temperamentul flegmatic;

d) tipul slab alcătuiește temperamentul melancolic.

Hipocrat a dezvoltat ideologia conform căreia există patru tipuri temperamentale distincte: sangvinic, flegmatic, coleric și melancolic, ele fiind influențate de una dintre cele patru ,,umori”: sângele, limfa, bila galbenă și bilă neagră.

Sangvinicul prezintă următoarele caracteristici: vioiciune, veselie, sociabilitate și dinamism. El stabilește relativ ușor relații cu ceilalți și are o capacitate de muncă ridicată, el experimentând trăiri afective intense și dovedind sentimente superficiale.

Flegmaticul este cel care este liniștit, meticulos și imperturbabil având o putere de muncă deosebită și desfășurând activități monotone.

Colericul este energic și neliniștit cu stări afective intense, chiar exagerate, risipind energie și adaptându-se la activități monotone, pe când melancolicul este sensibil, visător și puțin sociabil.

Melancolicul are puțină energie și nu este foarte rezistent la eforturi îndelungate.

,,Caracteristicile temperamentale pot fi rezumate astfel: colericul este reactiv, excitabil, schimbător, agresiv uneori, optimist; sangvinul este sociabil, săritor, vivace, cu spirit de grup, cu aptitudini de conducere, uneori superficial; flegmaticul este pasiv, grijuliu, îngândurat, pașnic, controlat, demn de încredere, temperat, calm; melancolicul este trist, anxios, rigid, sobru, pesimist, rezervat, nesociabil, liniștit.”

Aptitudinile

Aptitudinile reprezintă latura instrumental-operațională a personalității, ele fiind operații superior dezvoltate care mijlocesc performanțe supramedii în activitate.

La polul opus se afla inaptitudinea care desemnează posibilitatea minimă de a acționa într-o anume măsură.

În mod concret, aptitudinile ,,sunt sisteme de însușiri fizice, psihice superior dezvoltate care permit celui care le posedă realizarea unei performanțe superioare mediei comune.”

Aptitudinile constituie latura instrumentală și executivă a personalității, oamenii deosebindu-se în acest sens după capacitățile și posibilitățile lor de acțiune. Fiind subsisteme sau sisteme operaționale, superior dezvoltate, care mijlocesc performanțe supramedii în activitatea depusă este important a defini noțiunea de reușită profesională.

O aptitudine izolată nu poate garanta reușita într-o activitate profesională deoarece îndeplinirea oricărei activități profesionale implică conlucrarea unui grup de aptitudini.

Fiecare din însușirile necesare luate individual, sunt aptitudini simple, iar ansamblul de aptitudini simple necesare desfășurării unei activitate alcătuiesc o aptitudine complexă.Ele se bazează pe anumite premise, predispoziții ereditare, dar se formează și dezvoltă în cursul activității în funcție de mediu și educație precum și ereditate.

În afară de aptitudini, în desfășurarea unei activități sunt necesare cunoștințe și deprinderi, interese și atitudini, însă cunoștințele și deprinderile în lipsa aptitudinilor, asigură realizarea activităților profesionale doar la un nivel mediu. Dacă alături de cunoștințe și deprinderi există și aptitudini, se obțin rezultate superioare în activitatea întreprinsă.

Reușita profesională, în afară de aptitudini, este condiționată de interesele și motivația individului.

Astfel, în cazul în care anumite aptitudini sunt deficitare, ele pot fi compensate prin dezvoltarea superioară a altor însușiri sau printr-o înclinație puternică pentru activitatea respectivă. Acea inclinație devine ceea ce poartă denumirea de ,,vocație”.

Talentul este de asemenea o formă superioară de manifestare a aptitudinilor complexe, iar geniul este forma cea mai înaltă de dezvoltare a aptitudinilor care constă în executarea unei activități creatoare de însemnătate istorică pentru viața societății.

Există două tipuri de aptitudini: generale și specifice.

Aptitudinile care condiționează reușita într-un mare număr de activități, se numesc aptitudini generale, iar aptitudinile speciale sunt cele cerute de domenii specifice de activitate.

Caracterul

Latura relațional valorică a personalității, caracterul reprezintă un mod de a fi, un ansamblu de particularități psiho-individuale ce apar ca trăsături ale unui „portret ” psihic global.

În sens restrâns, caracterul desemnează un cumul de însușiri raportate la relațiile pe care le are subiectul cu cei din jur și valorile după care el se ghidează în acțiune și nu numai.

În sensul larg al cuvântului, prin caracter se înțelege ansamblul trăsăturilor esențiale și calitative specifice, care se exprimă în activitatea omului în mod stabil și permanent.

Într-un sens ceva mai restrâns, caracterul poate fi definit ca o totalitate de trăsături esențiale și stabile, derivate din orientarea și voința omului.

Trăsăturile de caracter sunt acele particularități psihice individuale care alcătuiesc structura caracterului.Ele sunt însușiri esențiale și durabile ale individului, care determină în mod constant manifestarea comportamentală a individului.

Astfel, cunoscând trăsăturile de caracter, se poate preconiza cu multă probabilitate modul în care va reacționa o persoană în diverse situații.

Componentele de bază ale caracterului sunt atitudinea stabilă și trăsătura voluntară.

,,Atitudinea reprezintă o modalitate de raportare la o clasă generală de obiecte sau fenomene prin care subiectul se orientează selectiv și autoreglează preferențial.”

Componentele caracterului pot fi împărțite în două grupe mari: trăsături derivate din orientare, trăsături derivate din voința omului.

Conținutul caracterului conferă persoanei umane o anumită orientare pe parcursul vieții, prin orientare înțelegându-se o atitudine a omului față de realitatea socială, aptă să exercite o influență determinantă asupra activității lui.

Caracterul omului se manifestă și prin eforturile conștiente depuse pentru realizarea scopurilor stabilite.

În contextul în care pentru stabilirea scopurilor se solicita eforturi voluntare susținute din partea omului, în structura caracterului intră și diferite trăsături de natură volitivă, ele exteriorizându-se prin atitudinea activă a omului în raport cu obstacolele ce se apar în calea țintei dorite.

Specialiștii analizând relațiile interpersonale și trăsăturile de personalitate au ajuns la concluzia că aceste sunt condiționate de factorii endogeni pe parcursul formării personalității preșcolarilor.

Stilul interacțional și orientarea valorică a personalității concluzionează că o nouă tipologie a personalității presupune următoarele dimensiuni:

-dimensiunea cognitivă;

-dimensiunea valorică;

-dimensiunea interpersonală.

Numeroasele criterii de abordare a personalității de nivel maxim privind eficiența consideră că aceasta este un rezultat al calităților, orientării unității bio-psiho-socială și a mulării pe problematica grupului din perspectiva psihosociologiei dar și a psihologiei dinamice.

,,În timp ce temperamentul are o pondere ereditară ridicată, caracterul este mai sensibil la influențele socio-culturale. Discutând despre personalitate, R. Meili (1963, apud Pavelcu, 1980) arată că aceasta cuprinde caracterul, temperamentul și aptitudinile, exprimând trei aspecte particulare, autorul subliniind că tot ceea ce nu este temperament și aptitudini este caracter.Totuși ce înțelegem prin caracter? La fel ca și în cazul celorlalte dimensiuni ale personalității, încercările de definire sunt numeroase. Etimologic, caracter înseamnă ceea ce este imprimat, gravat în individ, sensul derivând din grecescul „caracter”. Frecvența folosirii termenului este diferită, psihologii americani considerând că personalitatea este sinonimă cu caracterul, pe când psihologii europeni preferă termenul de caracter.Asupra acestui aspect atrăgea atenția încă G. Allport (1981), subliniind că „psihologii americani au elaborat multe lucrări intitulate „Personalitatea”, dar puține intitulate „Caracterul”.”

În acest caz, relația dintre educator și preșcolar sub aspectul formării și dezvoltării personalității este asemenea relației care se stabilește între un doctor și un pacient sau între un terapeut și un client.

Comportamentele preșcolarilor

Preșcolarii care prezintă unul dintre cele patru temperamente (coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic) prezintă numeroase caracteristici:

-preșcolarul coleric prezintă caracteristici precum: agresivitate; face zgomot; nu își poate stăpâni furia și veselia acționând brutal sau râzând în hohote în timpul activităților didactice;

În mod frecvent, preșcolarul este atenționat și pedepsit pentru răbufniri și violențe, ele fiind cauze ale lipsei de control în fața anumitor situații.Colericul se consideră un lider al celorlalți colegi, fiind încăpățânat și nesăbuit , dorind să se acționeze conform doleanțelor sale, el riscând de foarte multe ori și intrând în situații problemă.

-preșcolarul sangvinic este vesel mereu, răspândește energie pozitivă, este neastâmpărat, se supără foarte rar, este grăbit și superficial, este dispus să își ceară scuze și să se împace ce ceilalți, prezintă entuziasm, vorbește adesea neîntrebat etc;

-preșcolarul flegmatic este reținut în tot ce face și spune, are grijă de modul cum se exprimă verbal dar și nonverbal, privește problemele din diverse puncte de vedere, gândește mult orice răspuns, este conștiincios, se ține mereu de cuvânt, este respectat și apreciat de cei din jur.

Însă cei care dețin un temperament flegmatic prezintă o prea mare doză de conservatorism și conformism neindicat deoarece, de cele mai multe ori, spontaneitatea ne ajută și ne menține creativitatea la cote înalte.

-preșcolarul melancolic este timid mereu, roșește ușor, se sperie de tot ceea ce ar putea fi o amenințare, plânge cu ușurință, prezintă tensiune afectivă etc.

Fig.1.Caracteristici ale temperamentelor

În concluzie, omul își conturează în timp o personalitate unică ce cumulează trăsături emoționale, cognitive și comportamentale specifice fiecărui individ, însușite și îmbunătățite prin experiență pe parcursul vieții.

Așadar, omul trebuie să înțeleagă și să își descopere natura personalității pentru o mai bună cunoaștere de sine și dezvoltare personală, dar și pentru cunoașterea celorlalți oameni cu care intră în contact în viața de zi cu zi și nu numai.

CAPITOLUL II

2.1.Particularități ale dezvoltării psihice

2.1.1.Formarea și dezvoltarea personalității preșcolarului

,,Copilăria este inima tuturor vârstelor.”-Lucian Blaga

,,O bună educație cere ca educatorul să inspire elevului stima și respect, și nu se poate ajunge la aceasta prin nimicirea individualității elevilor și prin asuprirea stimei de sine.”–Samuel Smiles

,,Copilul este o persoană în formare, dar asta nu înseamnă că el trebuie luat mai puțin în considerație. Are sentimente, dorințe, opțiuni, înclinații, opinii.Este o persoană în formare, unică, specială, care se îndreaptă pas cu pas spre vârsta adultă.Preșcolarul achiziționează cunoștințe, comportamente, emoții, valori și le structurează într-un mod al lui, acestea fiind prezente și în personalitatea viitorului adult.”

,,Perioada preșcolară este marcată de punerea bazelor personalității.” (Lepădatu, 2008, 72)

Educatoarea ține cont de bogatele și trainicele temeiuri psihopedagogice ale particularităților de vârstă și individuale ale preșcolarilor și este mereu preocupată să trateze diferențiat copiii reușind să individualizeze activitatea instructiv-educativă de la grupă.

Cunoașterea personalității preșcolarului reprezintă o premisă a activității instructive-educative din grădiniță în vederea alegerii celor mai eficiente strategii de lucru cu preșcolarii.

Grădinița are un rol important, și anume acela de a cunoaște felul în care funcționează intelectul copilului, de a observa înclinațiile manifestate, de descoperire a sensibilităților și de realizare a predicțiilor asupra lui și pentru a-l forma în direcția înclinațiilor, vocației.

La finalul perioadei preșcolare (3-5/6 ani) copilul deține o experiență acumulată în intervalul celor trei ani de grădiniță (cunoștințe, priceperi, deprinderi, comportamente însușite), cât și o conturare a personalității.

Perioada preșcolarității, reprezintă structura de bază pentru dezvoltarea ulterioară a personalității copilului și a viitorului adult, a individului matur.

Procesul de maturizare al preșcolarilor se manifestă în direcția a patru mari piloni: dezvoltarea fizică, intelectuală și socială, a personalității, direcții de dezvoltare care se derulează simultan și sunt strâns legate între ele.

Debutul personalității, are loc în perioada copilăriei-stadiul antepreșcolar cu apariția unor elemente componente între care nu se stabilesc inițial relații, interdependențe.

,,Preșcolaritatea este perioada formării inițiale a personalității, perioada apariției primelor relații și atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a vieții psihice a copilului” (Golu, 1995, 100).

Organizarea și stabilizarea cea mai bună a comportamentelor are loc în perioada vârstei preșcolare când apare detașarea, dezlipirea copilului de câmpul perceptiv, realizându-se astfel modificări esențiale în structura activității psihice.

,,Tabloul” copilului din acest interval de vârstă (antepreșcolar și preșcolar) este alcătuit din aspecte reprezentative ale activității, motive ce reprezintă factori stimulatori ai activității în continuă dinamica și schimbare considerabilă în această perioadă.

Așadar, apar motivele biologice, trebuințele sociale ierarhizate și stabilizate datorită interiorității fiecărui copil, aspecte în absența cărora copilul revine la comportamentele reactive, însă datorită necesității motivelor și trebuințelor, comportamentele preșcolarului devin treptat unitare și coerente.

Formarea personalității în cadrul ciclului preșcolar are la bază jocul, mai ales jocurile de rol în care copilul își însușește și dobândește implicit un rol și relațiile interioare de comportament incluse în rolul respectiv.

Pe lângă importanța pe care mediul educațional o are în formarea personalității copilului, stilurile comportamentale parentale au influență foarte puternică în ceea ce îl privește pe preșcolar.

Prin propriul comportament, părinții pot influența comportamentul prosocial, concepția despre sine a preșcolarului și poate avea un rol pozitiv sau negativ în elaborarea valorilor morale sau dezvoltarea competenței sociale.

,,Cele mai importante achiziții la nivelul personalității preșcolarului sunt: extensia ,”eului”; formarea conștiinței morale; socializarea conduitei.” (Golu, 1995, 102)

,,În cadrul dezvoltării, sub aspect psihic, educatorul trebuie să țină seama că are de-a face cu o formă superioară organizată a materiei în mișcare.Psihicul este un produs al creierului, a cărui activitate este declanșată de stimuli externi și interni.” (Lepădatu, 2008, 76)

Preșcolaritatea constituie perioada formării personalității copilului dezvoltându-se și înlesnindu-se relațiile interpersonale ale copilului prin frecventarea mediului educațional cu influențe educative variate și din ce în ce mai complexe.

Noul mediu de activitate contribuie la dezvoltarea multilaterală a proceselor intelectuale, afective și voliționale ale preșcolarului îmbunătățindu-se aspecte precum: curiozitatea, interesele, imaginația.

Părinții au un rol extrem de important în cultivarea trăsăturilor morale și intelectuale necesare conturării personalității la nivel înalt.

Învățarea trebuie îndreptată către modelarea caracterului favorabil condițiilor sociale actuale.Copilului îi este solicitat să se adapteze, să se perfecționeze, să își mărească valoarea umană, el trebuind să fie mereu activ pentru lărgirea evantaiului de cunoștințe și dezvoltarea orizontului moral.

Dezvoltarea psihică din perioada preșcolară este intensă, copilul începe gradinița iar comunicativitatea și sociabilitatea se îmbunătățesc, el fiind nevoit să se adapteze noului mediu care are reguli și cerințe.Cresc interesele, aspirațiile și aptitudinile, jocul fiind în continuare cea mai importantă activitate în dezvoltarea personalității prin rolurile și subiectele abordate.

Sedimentarea pozitivă a personalității copilului depinde de inteligența, de elan, de instructajul primit în prezent dar și anterior.

Ereditatea îsi spune și ea cuvântul în formarea personalității copiilor, deoarece într-un mediu ereditar superior care este combinat cu un mediu nefavorabil, foarte rar se atinge un nivel înalt de dezvoltare.

De exemplu, dacă fondul ereditar foarte bun în aptitudinea pentru desen crește într-un mediu nefavorabil, unde nu există posibilitatea de antrenare și dezvoltare a aptitudinii, copilul nu va avea niciodată rezultate înalte în acest domeniu indiferent de înzestrarea sa.

Rolul primordial în călăuzirea copiilor pe drumul antrenării aptitudinilor înnăscute și nu numai, ci dobândite îl are adultul.

Adultul în persoana cadrului didactic, dar și a mediului familial și nu numai, este un punct de sprijin, de siguranță și de referință.

El îl învață pe copil să facă față competiției cerând sprijinul familiei, antrenând aptitudinile care, dacă sunt identificate și susținute, pot urma o cale îndreptată către succes.

Preșcolarii prezintă trăsături reale care cauzează și conduc comportamentele, ele putând fi demonstrate empiric, comportamente care prezintă caracteristici diverse și uneori corelate.

Potrivit lui G.W.Allaport (1937) trăsăturile sunt individuale, unice, dispoziții personale, structuri neuropsihice care dirijează comportamentul.

Educatorul trebuie să utilizeze constant observația directă și indirectă în cadrul activităților, să înregistreze rezultatele observațiilor în ,,Caietul de observații” pentru a interveni cu planuri de soluționare a aspectelor negative observate, dar și de îmbunățățire a celor pozitive.

Așadar, studierea comportamentelor, a trăsăturilor de personalitate, a atitudinilor constituie factori de bază pentru elaborarea planurilor de intervenție în modelarea personalității.

2.1.2.Cunoașterea personalității copilului preșcolar

,,Din perspectivă structuralistă, personalitatea cunoaște o interpretare triadică, la baza sa situându-se componentele ce vizează: dimensiunea dinamico-energetică (temperamentul), dimensiunea relațional-valorică (caracterul) și latura instrumentală exprimată prin intermediul aptitudinilor.” (Tomșa, 2005, 37)

Prin intermediul unei game variate de metode și procedee are loc activitatea de cunoaștere a copilului.Se folosesc mai multe metode și procedee de lucru datorită faptului că se pot obține informații care se completează reciproc și cât mai aproape de veridicitate.

Principalele metode și tehnici de cunoaștere a personalității copilului preșcolar sunt: observația, convorbirea, metoda biografică sau anamneza, metoda testelor, metoda analizei produselor, fisa psihologică etc.

Pe parcursul unei zile preșcolarul se manifestă diferit la anumite tipuri de activități desfășurate și anume: preferă un anume tip de activitate, se comportă diferit în timpul jocului, astfel observația furnizează educatoarei cele mai bogate și variate informații pentru caracterizarea personalității copilului.

Scopul observației trebuie stabilit foarte bine de educatoare deoarece se urmăresc anumite aspecte ale comportării în situații și momente specifice, obținând date importante și semnificative despre temperamentul, caracterul și aptitudinile preșcolarului în vederea unei ulterioare acțiuni pentru îmbunătățirea procesului de formare a personalității sub aspect pozitiv și corectiv, chiar ameliorativ în cazuri excepționale care impun acest lucru.

„A observa un desen înseamnă a privi, a asculta, a lua în considerare cu atenție un ansamblu de fenomene, fără intenția de a le amplifica”. (Psihologia desenului la copil, P. Wallon, A. Cambier, D. Engelhart, pag.133, Edit. Trei)

Inițial se remarcă copiii care se diferențiază fie prin aptitudini, fie printr-o mulțime de manifestări negative, însă pe parcurs se cunosc și copiii care par a fi oarecum imperceptibili, indescifrabili și mai puțin transparenți.

Temperamentul este format dintr-un ansamblu de caracteristici ereditare, care decid modul în care copilul relaționează cu lumea din jur.Personalitatea este influențată de interacțiunea între trasăturile temperamentale și influența mediului înconjurator.

Studiile arată că trasaturile de temperament sunt aceleași până la maturitate și de-a lungul vieții, însă pentru parinții care nu țin seama de firea naturală a copilului educarea sa devine un proces greoi.

Parinții învață, studiind comportamentul inițial al copilului, să anticipeze reacțiile sale, ei trebuind să utilizeze un stilul de creștere specific naturii personalității celui mic.

Nu există trasături de temperament categorizate ca fiind ,,bune" sau ,,rele", dar modul cum acestea influențează adaptarea copilului în grădiniță sau modul de manifestare alături de copii sau în mediul familial va deveni felul în care va fi privit și judecat de profesori sau colegi. Reacția celorlalți la comportamentul copilului va decide percepția copilului asupra sinelui chiar.

Este necesar ca educatorul să cunoască caracteristicile temperamentale ale copilului deoarece îl va ajuta să fie mai atent la comportamentul său și va ști la ce să se aștepte de la cel mic fără a lupta cu ,,morile de vânt".

Studiile arată că personalitatea este influențată de mediu încă de la cele mai mici vârste, trasăturile de personalitate fiind ,,contagioase” în rândul preșcolarilor, teorie care este în antiteză cu părerea răspândită despre faptul că personalitatea ar fi înnăscută și nu poate fi educată.

Personalitatea unui copilul începe a se contura după vârsta de doi ani, moment în care începe să perceapă și să fie atent la aproape tot ce vede în jurul lui.

La vârsta de trei ani, atenția și percepția devin mult mai active, copilul având intenția de a încerca să întreprindă acțiuni de unul singur.

Comunicarea devine mai complexă, el reușind să alcătuiescă mult mai ușor propoziții. Copiii trebuie să fie încurajați și îndemnați în a îndeplini un set de reguli de disciplină ce alcătuiesc responsabilitățile celui mic, obligați individuale.

La vârsta de trei ani principala preocupare a copilului este jocul prin intermediul căruia își formează reprezentări despre modul de viață al celor mari și întreține contactul cu ceilalți.

După vârsta de trei ani copilul frecventează grădinița, iar familia trebuie să ajute cadrul didactic în educarea și în procesul de formare a personalității, a trăsăturilor morale dar și intelectuale.

Copilul preșcolar nu este abil în a își regla comportamentul său social în afara ,,dirijorilor" adulți. În această perioadă directivele adultului au caracter imperios doar prin prisma maturității celor de vârstă superioară, un ,, realism moral" pe care J. Piaget l-a denumit ca fiind o înclinație a celui mic de a considera trebuințele și valorile cărora li se raportează ca existând în sine, independent de conștiință și obligatorii indiferent de situație.

Conform teoriilor de specialitate, trasăturile bune de personalitate îi ajută pe copii să aibă succes în viață, în timp ce altele îi pot ține pe loc.Copiii ai caror prieteni de joacă sunt extravertiți și conștiincioși dezvoltă aceste trasături în timp, însă copiii care se joacă, de regulă, cu colegi anxioși sau facil de supărat nu preiau aceste trasaturi.

Influența pe care copiii o au asupra celorlalți copii este mai mare decât își dau seama cei mari în mod normal.

Astfel, cadrele didactice și părinții ar trebui să încurajeze anumite comportamente din partea copilului și pot încuraja prieteniile dintre copilul cu probleme cu copiii care au deja acele comportamente dezirabile și amintite anterior.

Toate observațiile educatoarei sunt consemnate ulterior în caietul de observații psihopedagogice în momentul în care au fost sesizate deoarece cu trecerea timpului informațiile pot fi uitate și interpretate în mod eronat.

Folosind metoda convorbirii putem afla foarte multe date despre preșcolari.

Convorbirea trebuie să scoată în evidență detalii referitoare la interesele și aspirațiile preșcolarilor, la trăirile lor afective, la motivația diferitelor conduite, la propriile trăsături de personalitate.

Reușita metodei este asigurată de măiestria și experiența practică în dirijarea conversației și de cunoștințele în domeniul psihopedagogic al conducătorului.

Prin convorbirilor ocazionale, libere, convorbirilor premeditate cu un scop bine stabilit reușim să intrăm în universul copilăriei și în gândurile celor mici în vederea descoperirii cauzelor care determină anumite comportament indezirabile.

Studiile arată că personalitatea este influențată de mediu, încă de la cele mai mici vârste, trasăturile de personalitate fiind ,,contagioase” în rândul preșcolarilor, teorie care este în antiteză cu părerea răspândită conform căreia personalitatea ar fi înnăscută și nu poate fi educată.

Conform teoriilor de specialitate, trasaturile bune de personalitate îi ajută pe copii să aibă succes în viață, în timp ce altele îi pot ține pe loc.

Aptitudinea didactică generală constă într-un ansamblu de operații care construiește personalitatea celor mici prim intermediul comunicării și al modelării, principalii factorii aptitudinali comunicativi fiind: comunicarea sugestivă și inteligibilă, mimica și gestica adecvată, capacitatea de a incita la dialog, vorbirea expresivă, adecvarea la mediul ambiant, discursul lucid și memorabil etc.

În organizarea și instrumentizarea activității preșcolarilor își fac apariția doi factori conjugați în condițiile unei reciprocități de la confluența intelectivului cu aspectul practic-afectiv.

Mai mult, există ,,legi tendențiale” ale naturii care sunt factori determinați a ceea ce presupune capacitatea de reacție a omului, creația în sine.

D.G.Ryans emite afirmația că trăsăturile personalității unui cadru didactic sunt structurate în funcție de expectații astfel:

-structura A;

-structura B;

-structura C.

Structura A presupune trăsături de afecțiune, înțelegere și prietenie, pe când structura B presupune responsabilitate, spirit metodic, acțiuni sistematic.

Ultima structură, cea de tip C, presupune imaginație, entuziasm, putere de stimulare.

Un profesor performant trebuie să răspundă expectanțelor copiilor, părinților, colegilor, superiorilor, el trebuind să își organizeze comportamentul prin evaluarea capacității de a îndeplini rolul pe care îl are în condițiile rol-status-urilor de la nivelul grupului pentru îmbunătățirea stilului didactic.

În mediul educațional din grădiniță, metoda biografică sau anamneza se rezumă, de regulă, la informațiile obținute de la familie, tutori ai preșcolarilor prin intermediul chestionarelor propuse părinților cu scopul de a aduna cât mai multe date despre copilul preșcolar.

Dezavantajul primordial este acela că uneori părinții nu sunt în totalitate sinceri atunci când dau răspunsuri la chestionarele fie scrise, fie orale.Tendința de fațadă a părinților este aceea de a ascunde sentimentele și atitudinile mai puțin acceptate social și de oferire a unor răspunsuri dezirabile.

„O probă standardizată din punct de vedere a sarcinii propuse spre rezolvare, al condițiilor de aplicare și instrucțiunilor date, precum și a modalităților de cotare și interpretare a datelor obținute „(Cosmovici , A., 1999) este metoda testelor.

Există însă și probe psihologice nestandardizate foarte utile educatoarelor în cunoașterea obiectivă a profilului psihologic al preșcolarului .

Testele de cunoștințe reprezintă o modalitate importantă în cunoașterea personalității preșcolarilor și cunoașterea comportamentului, a nivelului atins în dezvoltarea generală și a rezultatelor obținute în realizarea obiectivelor pedagogice, ele fiind necesare educatoarei pe tot parcursul desfășurării procesului instructiv-educativ.

Testele de cunoștințe, evaluare folosite sunt teste inițiale sau predicative, formative, sumative.

Testele constituie metoda care completează celelalte metode furnizând date despre lumea interioară, despre bogăția de idei, originalitatea și obiectivitatea preșcolarului, analiza produselor activității (a portofoliilor) copilului fiind utilizată în cunoașterea psihologică a personalității copilului preșcolar.

„Perioada preșcolară este prima în care copilul devine abilitat, manifestând aptitudini, domeniul muzicii, al desenului, al picturii modelajului etc sunt abordate de copii cu succes”. (Ursula Șchiopu )

Fișa psihologică, o altă metodă de cunoaștere a personalității preșcolarilor, reprezintă un instrument de sinteză și organizare a informațiilor referitoare la profilul psihologic, medical, familial al preșcolarului, date obținute pe parcursul investigațiilor complexe prin intermediul a mai multor metode și procedee.

În fișa psihopedagogică se regăsesc aprecieri calitative asupra trăsăturilor de personalitate ale preșcolarilor, dar și factorii care exercită influențe asupra formării copilului.

În concluzie, este necesar ca aceste metode de cercetare psihologică să fie aplicate cu multă responsabilitate și atenție pentru a fi eficiente în vederea cunoașterii personalității copilului preșcolar deoarece ele, prin interpretările obținute, reprezintă ,,motorul” de intervenție în procesul schimbării anumitor caracteristici ale personalității .

2.2.Profesionalizarea carierei didactice: statut, roluri, competențe, standarde.

,,A educa este mai greu decât a studia: de aceea sunt puțini educatori în mulțimea de învățați.” -Vasile Conta

2.2.1 Personalitatea cadrului didactic

De-a lungul timpului a existat un interes important în conturarea modelului ideal al cadrului didactic, educator ,,care promovează o pedagogie a libertății”.(G. Albu, 1998)

A învăța un preșcolar cu spirit didactic, ca o artă de altfel, presupune a cunoaște demersuri testate în prealabil de a preda și instrui bine în vederea conducerii și practicării activității de însușire placută și sedimentată a științei lucrurilor.În procesul de instruire educațională este nevoie de asemenea și de rapiditate dat fiind faptul ca ,,arta e lungă, iar viața este scurtă etc.”

,,Arta este rațiunea sigură de a face ceva singur.Este o treabă fără rost a preda, sau a-ți însuși, sau a face ceva nesigur.”

O ideologie de factură proprie a psihologilor Florica Luțescu și Paul Popescu-Neveanu au analizat perspectiva de cercetare a cadrelor didactice sub raportul personalității sub aspect axiologic.Cei doi cercetători au afirmat că în organizarea personalității educatorului valorile reprezintă instrumentele cele mai importante ele traducându-se în comportament.

Cadrul didactic îndeplinește o profesiune de maximă importanță prin care formează, se pregătește personalitatea tinerelor generații și are loc pregătirea lor profesională în cadrul mediului educațional.

Fiind implicat procesul de știință, cadrul didactic trebuie să aibă în vedere trei elemente care în accepțiunea lui Jan Amos Comenius poartă denumirea de ,,idea”, ,,ideatum” și ,,ideans”.

Cele trei elemente enunțate mai sus se refera la imaginea arhietip (obiect al științei), imaginea ectip( efect al științei), dar și la instrumentul care produce imaginea enunțată (simțurile, mâinile).

A instrui un preșcolar semnifică a î-l înzestra cu învățătură, de aceea educatoarea este cea care transmite știința iar copilul este cel care o primește.

Preșcolarului i se cere doar docilitatea care semnifica dorința de a putea, de a cunoaște, de a ști, de a fi învățat.

În ciclul preșcolar se practică mai mult antrenarea către ,,docilitate” a copiilor raportată la actul de predare, proces greoi și complex care necesită o personalitate activă și multilateral dezvoltată a cadrului didactic.

Creativitatea educatorului ocupă și ea un rol extrem de important în formarea personalității preșcolarilor, mai ales că activitățile din grădinițe sunt preponderent influențate de creativitate, dexteritate și ,,arta” de a ști să se utilizeze limbajul verbal și non-verbal.

Atitudinea creatoare a cadrului didactic se remarcă prin efectele sale care pot fi de cele mai multe ori previzibile la nivelul mai multor componente și anume: componenta intelectuală, componenta afectiv-volitivă.De asemenea, creativitatea este prezentă la nivelul perceptiv-imaginativ, dar și la nivelul motor-acțional.

La nivelul componentei intelectuale creativitatea contribuie la construirea unei gândiri analitice și sintetice, flexibilă, nuanțată, divergentă, critică, intuitivă, predictivă, erotematică etc.

La nivelul componentei afectiv-volitive creativitatea acționează și lucrează în vederea formării pasiunii pentru muncă, a curajului, a puterii de a lua decizii inovatoare etc.

La nivelul perceptiv-imaginativ procesul de creație dezvoltă simțul de a avea reprezentări clare privind noul, dar și imaginația combinatorie prin intermediul inteligenței perceptive, pe când la nivelul motor-acțional se îmbunătățește capacitatea conceptual-acțională, grația mișcărilor, a armoniei și cultivându-se totodată inteligența motorie.

G.W Allaport (1981) consideră că există mai multe criterii pentru evidențierea unor trăsături comune, definitorii pentru personalitate și anume: repetabilitatea unui anumit tip de adaptabilitate, frecvența aceluiași mod de acțiune, intensitatea reacțiilor.

Pentru cadrul didactic utilizarea unor anumite linii directoare optime de soluționare a problemelor didactice, un anumit mod de a organiza activitățile, un anumit mod de modelare a comportamentelor constituie ceea ce în domeniul pedagogiei poartă denumirea de ,,strategie” didactică.

Întrebări precum:,,Cum își înțelege cadrul didactic menirea? ”, ,,Acționează educatorul în numele statutului și societății, al părinților sau în calitate de apărător al copilului?”, ,,Rolul său este doar de transmitere a cunoștințelor chiar ei sunt modele de conduită?” ridică semne de întrebare privind rolul cadrului didactic.

Combinând factorii de rol cu trăsăturile de personalitate ale cadrului didactic descoperim trei roluri din care au rezultat trei stiluri comportamentale derivate ale educatorului și anume: stilul normativ, stilul personal, stilul tranzacțional.

Stilul normativ este cel care maximizează rolul și expectațiile de rol în defavoarea caracteristicilor de personalitate; stilul personal maximizează caracteristicile de personalitate; stilul tranzacțional este un intermediar între cele două și permite, în funcție de situație, să se pună accent fie pe aspectele instituționale, fie pe cele personale.

Roluri ale cadrelor didactice stabilite de psihosociologi sunt: activitatea principală pe care o desfășoară în școală; funcțiile pe care trebuie să și le asume într-un context sociocultural, instituțional, specific; obiectivele pe care trebuie să le realizeze în colaborare cu diverși parteneri.

Dan Potolea a clasificat rolurile principale ale cadrelor didactice în raport de funcțiile asumate și îndeplinite în plan didactic astfel existând roluri:

,,• de organizare și conducere a clasei ca grup social;

• de consiliere și orientare școlară și profesională;

• de îndrumare a activității extrașcolare;

• de perfecționare profesională și cercetare pedagogică;

• de activitate socioculturală.”

Profesiunea de educator necesită raportarea și menținerea interacțiunii continue cu alții și diverse calități atitudinale absolut necesare celor care doresc să profeseze în calitate de cadre didactice.

Cele mai semnificative calități atitudinale ale profesiunii didactice sunt: umanismul, calități atitudinale de natură caracterial-morală (corectitudinea, modestia, fermitatea, răbdarea, optimismul, stăpânirea de sine), conștiința responsabilității și a misiunii.

Personalitatea cadrului didactic este esențială în obținerea performantei și eficienței în această profesie, completând actul educațional și influențând rezultatele educaționale, primordial în operaționalizarea conținutului personalității acestuia fiind aptitudinea pedagogică.

Factorul de succes de nivel superior în procesul instructiv-educativ este aptitudinea pedagogică care are la bază mai multe componente: competența științifică, competența psihopedagogică și competența psihosocială. (Nicolae Mitrofan, 1988)

Componentele enunțate nu își desfășoară activitatea în mod izolat, ci sunt un tot unitar ce aparține structurii personalității profesorului.

Manifestare socială utilă și o modalitate acțională de bază, activitatea profesională desfășurată în mediul social, și nu numai, este un ,,preambul indispensabil pentru crearea unui spațiu de educație și formare pe tot parcursul vieții.”

Mereu s-au făcut cercetări având ca subiect profesionalizarea cadrului didactic.

Din acest punct de vedere au fost vizate și analizate mai multe aspecte precum: identificarea unor nevoi de formare și dezvoltare profesională, analiza taxonomiei competențelor idealului educator de succes, elaborarea și implementarea modelelor și a programelor de formare inițială și continuă, personalitatea profesorului etc.

Aptitudinea pedagogică oferă flexibilitate cadrului didactic facilitând adaptarea rapidă și eficientă la cerințele unei situații educative.

Taxonomia aptitudinilor pedagogice diferă de la un autor la altul, în raport de natură, conținutul și laturile activității pedagogice existând astfel aptitudini didactice referitoare la activitatea de instruire și aptitudini educative privitoare la activitatea de modelare a personalității umane.

Cele două tipuri generale de aptitudini enunțate conțin în mod individual și aptitudini specifice legate de realizarea unei sarcini concrete și anume: aptitudini metodice; aptitudini de evaluare; aptitudini educative în domeniul educației morale, estetice, de mediu, de sănătate.

Categoriile de aptitudini rezultate în funcție de particularitățile proceselor psihice sunt:

Aptitudini ce asigură calitatea gândirii ;

Aptitudini ce asigură calitatea limbajului;

Aptitudini ce garantează calitatea atenției;

Aptitudini ce determina calitatea memoriei.

Exista și aptitudini pedagogice speciale legate de structura psihică internă a aptitudinilor pedagogice precum:

Aptitudinea de a cunoaște și înțelege psihicul celui supus acțiunii educative;

Aptitudinea empatică;

Aptitudini organizatorice;

Spiritul de observație;

Măiestria psihopedagogică ;

Tactul pedagogic;

Calitatea memoriei.

Tactul pedagogic aparține de asemenea personalității cadrului didactic, el definindu-se ca fiind ,,gradul calitativ al interacțiunii sociale dintre profesor și elev….caz în care criteriile acestei calități ar fi următoarele: gradul de adecvare a comportamentului profesorului față de fiecare elev; gradul motivației pozitive a rezultatelor la învățătură și a comportamentului elevului; gradul de dezvoltare a personalității elevului; gradul de respectare a particularităților psihice ale elevului și asigurarea unui climat optim al activității instructiv-educative; rezultatele obținute în atingerea obiectivelor propuse.”(Stefanovic, 1979)

Este necesară o regândire de reformare a cadrului didactic autentic în direcția unui model cultural îndreptat către libertate și nonconservatorism.

Din acest punct de vedere, este necesar a se scoate în evidență că principalul obiect asupra cărora se va răsfrânge schimbarea ideologiei de instruire este formatorul inițial al cadrelor didactice.

Calități ale unui cadru didactic de succes, mai ales în cadrul unui educator, sunt următoarele: empatia, comunicativitatea, competența, tactul pedagogic, inteligența, creativitatea, obiectivitatea și moralitatea.

Personal, cred că ultima calitate enunțată, ,,moralitatea” joacă cel mai important rol în crearea unui portret contur al modelului ideal de educator alături de inteligență și tact pedagogic.

Conform cercetărilor întreprinse de L. Antonessi, 1990-2001, tactul pedagogic și măiestria pedagogică construiesc profilul didactic al educatorului.

Având discernământ, prezență de spirit, stăpânire de sine, simțul măsurii, educatorul care stabilește facil relații adecvate cu preșcolarii deține ceea ce poartă denumirea de ,,tact pedagogic”.

Studiile din domeniul psihopedagogic relevă faptul că aptitudinile cadrelor didactice sunt privite de anumiți cercetători ca fiind ,,capacitatea de a transmite în mod accesibil cunoștințe; aptitudine organizatorică (în cadrul lecției, în cadrul grupei); atenție distributivă; imaginație pedagogică (putința de a prevedea greutățile posibile și de a găsi cele mai adecvate metode); tact pedagogic (relații juste cu părinții și elevii, simțul măsurii în administrarea pedepsei etc.); creativitate (capacitate de a depăși status-ul prin căutarea unor căi și mijloace pedagogice); aptitudini de examinator (capacitatea de a chestiona și a aprecia valoarea răspunsului).”

Aptitudinea de a face accesibilă materia disciplinei predate este în accepțiunea lui V.Pavelcu (1968) o măiestrie didactică în care își spun cuvântul următoarele: limbajul corect, plastic, spiritul de observație, legarea teoriei de practică, tactul pedagogic, creativitatea, interesul și dragostea pentru copii, aptitudinea de organizare, exigența pedagogică.

Mai mult, în relația cu preșcolarii educatorul trebuie să aibă o atitudine adecvată și să îi trateze pe copii în mod corespunzător dând dovadă de empatie și uzând de celelalte calității necesare în vederea realizării unui optim educațional.

Un cadru didactic agreat de copii va prezenta abilități pedagogice diverse precum: interes pentru dezvoltarea capacităților intelectuale ale copiilor, experiență didactică, autoritate, competență, metodica utilizată, inteligența etc.

Richard W.Coan a dezvoltat conceptul de personalitate optimală a cadrului didactic, echivalent oarecum cu termenii de ,,maturitate”, ,,adaptare”, ,,normalitate”, ,,sănătate mentală”, ,,autoactualizare”, ea necesitând o anumită conduită de tip empatic.

O conduită empatică a educatorului presupune posibilitatea acestuia de a se transpune în situația copiilor, de a coborî la nivelul lor, de a avea o reacție adecvată în cadrul diferitelor situații dând dovadă de dragoste, înțelegere și dorința de a ajuta subiecții educaționali.

Empatia reprezintă un proces de bază în interacțiunile sociale, ea fiind o condiție necesară înțelegerii psihologice a semenilor.

Totodată, empatia desemnează și un mecanism psihologic care are în vedere o cale introiectivă de apreciere și integrare a modelului extern în cadrul propriului sistem bazat pe experiențe anterioare.

Personalitatea optimală este cea care vine în sprijinul educatorului pentru a deveni moale”, ,,dulce” și un adevărat profesionist care în relațiile interpersonale furnizează și atinge o stare de bine la nivelul interlocutorilor.

Așadar, ,,a fi empatic” presupune perceperea cadrului intern de bază al celorlalți în mod clar luând în calcul implicațiile emoționale din cadrul raportului educator-copil.

Un așa zis ,,optim” al personalității scoate în evidență utilitatea productivă a potențialului intelectual al deținătorului.

Caracteristicile personalității optimale conform ideologiei lui R.W.Coan sunt experiența Eu-lui, flexibilitatea relațiilor dintre generații dar și a celor interpersonale, trebuința spre unificare, spre unitate.

În totalitatea relațiilor umane, relevanți pentru procesul de instruire sunt mai mulți factori.În acest caz putem enumera următoarele: interesul pozitiv necondițional, înțelegerea empatică, congruența terapeutului.Cei trei factori sunt prezenți și își pun amprenta asupra celor transmise de cadrul didactic, indiferent de spațiul de desfășurare sau de persoanele implicate.

Procesul de comunicare nonverbală, desfășurat ca o acțiune interactivă și activă, este format și șlefuit prin intermediul interjocului comunicării.

Se consideră că aptitudinea-pilot a activității didactice este ,,comunicativitatea” care a fost analizată de-a lungul timpului sub influența a mai mulți factori: vorbire expresivă, comunicare sugestivă, demostrativitate în comunicare, expunere semnificativă, gestică adecvată, capacitatea de a întreține dialogul, talent oratoric etc.

M.Marchand (1963) enunță faptul ca există trei tipuri de educatori: tipul indiferent; tipul egocentric; tipul influențat afectiv.

Tipul indiferent este amorf, egoist și nu prezintă interes față de viața copiilor, trăirile acestora, pe când tipul egocentric crează conflicte în raporturile cu elevii.

Tipul influențat afectiv este acel cadru didactic care dezvoltă o relație de camaraderie, de prietenie, abnegație și renunțare în relațiile cu cei mici.

Se consideră că aptitudinea educatorilor de a avea o relație bazată pe încredere în relația cu copiii este dominanta personalității unui cadru didactic adevărat și dedicat, în extremă stând egocentrismul ca fiind dominanta negativă, nondezirabilă.

Mai mult, stilul de cunoaștere interumană, de evaluare predictivă a celorlalți desemnează de asemenea însușirea primordială a unui bun educator.Pentru aceasta este nevoie ca ,,actorul” educațional să dețină un nivel de complexitate cognitivă, să utilizeze criterii afective în actul apreciativ.

Se știe că educatorii au trei stiluri de predare, de regulă, neexistând un stil pur de acțiune în cadrul instruirii.

Cele trei stiluri de predare sunt: stilul laissez-faire, stilul autoritar, stilul democratic.

Pe lângă cele trei tipuri de stiluri de predare, L.M.Heil și colaboratorii săi au identificat alte trei tipuri de comportamente în relaționarea cu copiii.

Cele trei tipuri analizate și făcute publice de teoreticieni au în vedere rezultatele elevilor, ele fiind următoarele: ,,vehementul”-cadrul didactic care se conformează întru totul regulilor scrise devenind uneori impulsiv sau spontan și performant doar pentru copiii silitori și docili, ,,conformistul”-cadrul didactic anxios care influențează doar copiii dotați, ,,integratul”-educatorul care posedă autocontrol, spirit de ordine și orientare către obiective obținând rezultate cu toți copiii și reușind să îi atragă pe cei ostili sau anxioși.

Studiile arată că ,,dominatorii”, ca educatori, sunt cei care construiesc un climat de autoritate ei fiind ostili și rezultatele lor măsurându-se în docilitate și neinteres.

,,Dominatorii” se caracterizează prin concentrarea lor pe ideile și cunoștințele pe care le dețin, ei criticând și evaluând copiii prin prisma gradului de însușire a informațiilor.

Pe de altă parte cadrele didactice care acceptă, sprijină ideile copiilor, stimulează participarea, laudă inițiativele, constituie categoria ,,integraților” deoarece ei sunt orientați spre activitatea celor mici.

Măsurarea unui comportament eficient, lăudabil, optim, se bazează pe feed-back-ul asigurat de copii.

Prin feed-back-ul primit, cadrul didactic își va autoregla conduita și modul de acțiune în cadrul activităților pentru a se încadra în tiparele dezirabile sau așteptărilor copiilor.

Așadar, un comportament eficient se bazează pe schimbul de informație, atitudini și idei care oferă și primesc în același timp feed-back.

Cele mai favorabile atitudini ale educatorului în cadrul relațiilor cu copiii se remarcă prin stabilirea unei relații educaționale pozitive bazate pe stabilitate emoțională și perseverență, răbdare, stăpânire de sine, seninătate, optimism, înțelegere, interes față de copii dar și clarviziune.

Relația care se stabilește în raportul copil-educator, educator-copil trebuie să fie structurată în așa manieră încât copiii să colaboreze, să pună întrebări, să acționeze în prezența adulților cu îndrăzneală și să faciliteze schimbul de informații din cadrul ambientului formal educațional.

O relație de tip optim cadru didactic-elev necesită conștientizarea din partea superiorului privind importanța rolului său, acceptarea ideilor personale ale copiilor și aprecierea efortului lor pentru a îi îndruma fără constrângeri și a î-i evalua fără a a î-i devaloriza.

Gilles Ferry este cel care s-a ocupat de studierea echilibrului empatie-distanțare ca fiind un factor primar al disponibilității cadrelor didactice.

Cele mai importante zece aptitudini ale cadrelor didactice care reușesc să facă performanță la nivel optim în accepțiunea psihologilor din domeniu sunt:

Capacitatea de a cunoaște și înțelege copiii;

Capacitatea de stabili relații optime cu copiii;

Înclinația de a observa semnele dezvoltării copiilor;

Capacitatea de a transmite în mod accesibil cunoștințele;

Tact pedagogic;

Creativitatea pedagogică;

Aptitudinea organizatorică;

Atenția distributivă.

Mai mult, Tinca Crețu și Paul Popescu-Neveanu în anul 1982 au selectat un ansamblu de aptitudini necesare educatorului.Cele mai importante zece aptitudini ale cadrelor didactice conform ideologiei psihologilor ar fi:

Capacitatea de a relaționa cu preșcolarii;

Spirit de observație avansat referitor la dezvoltarea copiilor;

Tact pedagogic în realizarea profesiunii didactice;

Creativitatea pedagogică;

Imaginația de nivel superior;

Capacitatea de a cunoaște și înțelege preșcolarii;

Aptitudinea organizatorică;

Spirit comunicativ bine dezvoltat;

Capacitatea de transmitere a priceperilor, deprinderilor și cunoștintelor în mod accesibil;

Atenția distributivă.

Toate calitățile, însușirile enunțate care alcătuiesc profilul educatorului îl ajută pe acesta în realizarea performanțelor didactice și în construirea unor personalități active și creatoare corespunzătoare condițiilor istorico-sociale prezente și de perspectivă.

Se consideră că cele zece aptitudini enunțate mai sus constituie profilul de succes al cadrului didactic apt pentru funcția de educator.

Semfronia Filipoi este cea care a efectuat cercetări și a ajuns la concluzia că în determinarea succesului profesional au o mare importanță componentele personalității privite prin prisma performaței, a succesului trăit și resimțit la nivel afectiv.

Pentru credibilitatea studiilor sale, Semfronia Filipoi, a utilizat diferite probe și anume: ,,Inventarul de valențe Acc.-Ref ”(acceptare-refuz) și ,,Inventarul psihologic California”.

,,Inventarul psihologic California” folosește diverse noțiuni descriptive de tip neopatologic referitor la personalitate, exprimate în comportamente de la nivelul mai multor domenii.În acest sens, putem aminti domeniile vizate:

-domeniul comportamental A-,,echilibru, ascendență și siguranță”;

-domeniul comportamental B-,,simțul contactelor sociale”;

-domeniul comportamental C-,,capacitate de realizare și eficiență intelectuală.

Este dificil să descriem integral personalitatea raportându-ne doar la aspecte precum trăsături și aptitudini.În acest caz este important să luăm în considerare și contextul în care personalitatea se manifestă, deoarece în lipsa analizei contextului avem de a face cu o analiză restrictivă.

Așadar, este nevoie să se analizeze personalitatea în mod configural și valorificând integral determinantele care îi furnizează statutul de integralitate.

Majoritatea studiilor efectuate de psihologi folosesc fundamentarea teoretică ca rezultat al unor instrumente psihologice de analiză, dar de multe ori rezultatele obținute nu se pliază pe profilul tuturor educatorilor ci doar pe anumite tipologii, ele neluând în considerare particularitățile individuale ale subiecților.

Bineînțeles, luarea în considerare a tuturor particularităților cadrelor didactice ar fi un proces imposibil și greoi care ar necesita fonduri pentru analiză de nivel colosal, de aceea se aleg eșantioane de analiză de diferite tipuri.

În concluzie, personalitatea educatorului nu trebuie valorificată sub aspectul noțiunii de integrare-organizare.De aceeea este necesară acceptarea corelației existente între structura internă a cadrului didactic și contextul extern în care acționează și își desfășoară activitatea.

2.2.2.Profesionalizarea carierei didactice

Profesionalizarea este un proces amplu de formare a unui ansamblu de capacități și competențe într-un anume domeniu pe baza acumulării unui sistem de cunoștințe (teoretice și practice), proces controlat deductiv de un formator-model al profesiei respective.

Când se discută despre profilul cadrului didactic intervine de cele mai multe ori noțiunea de competența didactică sau chiar profilul de competență.

Competența desemnează o ,,capacitate intelectuală ce dispune de variate posibilități de transfer…capacitate care-și asociază componente afective și atitudinale de motivare a acțiunii. (I. Maciuc, 1998, p.101)”

Competența desemnează abilitatea de a realiza cu succes anumite sarcini, ,,este o potențialitate intrinsecă a persoanei, o rezultantă a unor calități psihologice, pregătire profesională și experiența în muncă.(A. Tabachiu, 2003, p 136)”

În urma cercetărilor realizate de L Antonesei, există un ansamblu de competențe ale cadrului didactic precum:

a)competența culturală;

b)competența psihopedagogică;

c)competența psihoafectivă și de comunicare;

d)competența morală;

e)competența managerială.

Pregătirea de specialitate și cultura generală alcătuiesc competența culturală, pe când competența psihopedagogică garantează un optim calitativ privind transmiterea informațiilor în cadrul procesului instructiv-educativ, dar și menținerea unor relații sociale empatice și dezirabile din punct de vedere educațional.

Competența psihoafectivă și de comunicare se bazează pe diverse calități de personalitate specifice, iar competența morală se exprimă prin raportarea la valorile ce formează idealul educativ mediatizat de sistemul educațional.

Ultima competență facilitează eficiența conducerii și organizării instituțiilor furnizoare de educație.

Cele cinci competențe ale educatorului: competența culturală, psihopedagogică, psihoafectivă și de comunicare, competența morală, competența managerială au în comun mai multe caracteristici, ele necesitând ,,cunoștințe și o imaginație bogată, entuziasm, luciditate, curaj, hotărâre, spirit de echipă( G. Berger); atitudine de înțelegere a semenilor, flexibilitate și capacitate de adaptare rapidă (G. de Landsheere); capacitate de sinteză, de selecție, sensibilitate, viziune prospectivă. (G. Vaideanu)”

Competența didactică este operaționalizată în următoarele competențe specifice:

competența cognitivă;

competența afectivă;

competența exploratorie;

competența legată de performanță;

competența de a produce modificări.

În cele ce urmează voi defini noțiunile descrise anterior cu accent asupra plierii către profilul de educator de succes.

Competența cognitivă este formată din ansamblul abilitaților intelectuale și cunoștințele pe care trebuie să le dețină un cadru didactic.

Competența afectivă reprezintă ansamblul atitudinilor așteptate din partea cadrului didactic specifică măiestriei profesionale.

Competența exploratorie este strâns legată de exersarea abilitaților didactice care pot fi antrenate în faza inițială în cadrul practicii pedagogice.

Competența legată de performanță reclamă dovedirea calităților profesionale prin obținerea performanțelor a celor instruiți.

Modificările intervenite în comportamentul, conduita educabililor în mod observabil în procesul de instruire poartă denumirea de competență de a produce modificări.

Pe lângă competențele enumerate anterior, A. Neculau (1998, p.256) enunță faptul că educatorul își exprima rolul în baza a trei competențe specifice și anume: competența profesională; competența de a dezvolta bune relații cu beneficiarii actului educațional.

Călin (1996, p.48 ) este de părere că există competențe comunicative prin care se inițiază comunicarea între copil-cadru didactic, cadru didactic-copil; competențe teleologice și pragmatice prin care educatorul stabilește scopuri pe care le dorește a fi atinse; competențe instrumentale prin care uzează de mijloace și metode în vederea atingerii țintelor stabilite; competențe normative și decizionale prin care își planifică acțiunile și alege varianta cea mai bună de punere în practică a acestora, competențe evaluative prin care măsoară și apreciază rezultatele obținute.

,,Fiind o modalitate specifică de manifestare, conduita didactică angajează competența profesorului.Orice rabat făcut criteriului de competență se răsfrânge imediat asupra personalității elevilor.”

Educatoarea trebuie să aibă capacitatea de a preda, de a ști și de a putea și dori să învețe copiii.Mai mult, are nevoie de căldură sufletească pentru a putea modela personalitatea micilor oameni în formare într-un spirit de cooperare și plăcere, antrenare distractivă.De aceea, majoritatea activităților din grădinița au ca formă de realizare ,,jocul didactic”.

Exceptând activitatea didactică, profesorul întreprinde activități extrașcolare sau cultural-educative, conținutul social profesiunii constând în participarea la evenimente și frământări socio-culturale ale perioadei contemporane.Astfel, educatorul devine un pedagog social, însuflețit de idealul pentru ridicarea standardelor în ceea ce privește gradul de cultură al poporului său și nu numai.

Cadrul didactic nu se oprește din a juca rolul de modelator de personalitate, educator și în afara instituției școlare, el are ca ținte obiective specifice și uzând de mijloace și forme corespunzătoare în mod adecvat statutului și obiectivelor pe care trebuie să le atingă.

Doar dacă cadrul didactic își continuă misiunea și în afara cadrului profesional instituționalizat el poate fi numit ca fiind educator al poporului său.Activitățile sale, școlare și extrașcolare, se completează reciproc, imprimând acestei profesiuni un rol important în progresul general al națiunii.

,,Învățătorul bun, învățăcelul bun, învățarea bună multiplică puternic știința.”

Trăsăturilor de personalitate deținute de formatorul educațional li se adaugă și anumite ,,standarde de performanță”, conform criteriului competenței.

Competențele, așa cum au fost ele definite și anterior, ,,reprezintă o structură de ,,calități, aptitudini-abilități și cunoștințe”, activate în mod diferit în funcție de tipul sarcinii didactice și de rolurile specifice pe care trebuie să le îndeplinească acel cadru didactic.”

În cadrul procesului de predare este necesar a se pune accentul pe ceea ce este predat, dar și pe modul în care este predat cât și pe mijlocul în care cunoștințele pot fi însușite adecvat și temeinic.

Dezideratul primordial al psihologiei personalității cadrelor didactice constă mai mult în elaborarea conceptului de ,,personalitate integrativă” constrânsă pentru construirea performanțelor și optimă pentru procesul instructiv-educativ.

Psihologia umanistă este cea care pune accentul mai pregnant pe determinarea eficienței, creșterea și dezvoltarea personalității.

C.Rogers (1954), A.H.Maslow (1948) insistă spre valorificarea întregului potențial uman pentru îmbunătățirea relațiilor interpersonale, ameliorarea comunicării în cadrul grupului, a sporirii puterii personalității.

,,Autorealizarea” este dupa A.H.Maslow o premisă a unei personalități eficiente, o stare psihică optimă, condiție a îndeplinirii necesităților (metanevoi) ce se regăsesc în binecunoscuta ,,piramidă a trebuințelor”.

Același autor consideră că autorealizarea nu poate avea loc în orice fel de condiții (morale, sociale, relaționale) ci doar într-un spațiu care să faciliteze procesul, de tip superior din punct de vedere social.În acest context individul autorealizat deține o varietate de caracteristici comportamentale.

Conform lui C.Rogers, maturizarea psihică este o altă premisă a unei personalități eficiente având o serie de calități în stadiul maximal precum: trăirea completă a sentimentelor, alegerea liberă a comportamentelor.În acest caz, cadrul didactic este cel care deține capacitatea de a fi propriul său organizator în procesul devenirii și conturării unei personalități dezirabile.

Prin exteriorizarea sentimentelor, valorificarea potențialului deținut, descoperirea metodelor de evoluție pe scara progresului, adoptarea de comportamente dezirabile se dezvoltă eficiența cadrului didactic.

Intuiția empatică, dar și capacitatea de a reacționa rapid și promt la acțiunea cadrului didactic, fac ca preșcolarul să fie înțeles ca fiind unic și având caracteristici speciale și multilateral dezvoltate pe axa singuralității.

Adrian Neculau (1984) enunță faptul că raportul dintre personalitate și rolul social îndeplinit de cadrul didactic are caracter de reciprocitate și complementaritate, cadrul didactic adoptând un status și adaptându-se la cerințele de conduită socială prin intermediul calităților personalității.

În atingerea succesului profesional este necesară luarea în considerare a atmosferei create în activitatea instructiv-educativ de catre cadrul didactice.

Actualmente nu există o definiție a eficienței cadrului didactic și nici o metodă de măsurare a acestui termen.O mare parte a înclinațiilor către o definiție denumesc eficiența cadrului didactic ca fiind aptitudini, calități, trăsături care asigură succesul educațional.

Competența cadrului didactic este abilitatea de a atinge scopurile educației, ea masurându-se adesea prin intermediul experienței anterioare cât și prin analiza nivelului demostrat de achiziții.

Eficiența activității didactice necesită trăsături înnăscute, dobândite și specifice precum: devotament față de copii, dorința și tendința de înțelegere a copiilor, voința de desăvârșire a cadrului didactic dar și a copiilor, chemarea către profesie, pregătirea prin acumularea de cunoștințe.

Totodată, cadrul didactic are nevoie de tact pedagogic, entuziasm, pregătire pedagogică, stil de predare, pasiune etc.

Realizarea unei evidențe a trăsăturilor în alcătuirea profilului unui bun cadru didactic facilitează desfășurarea procesului instructiv-educativ cu rezultate optime.

Cercetările întreprinse cu privire la formarea unei personalități a cadrului didactic eficient se îndreaptă către două direcții și anume: scopurile didactico-educative, însușirile profesorului care favorizează eficiența acțiunilor.

Mai mult, interesul manifestat pentru copii de către cadrul didactic trebuie asociat cu notiunea de ,,simț al răspunderii” pentru modul de acțiune viitor al copiilor.

I.Sulea-Firu ierarhizează însușirile unei cadru didactic bun astfel: moralitate, sănătate, inteligență, normalitate, conștiinciozitate, dreptate și nepărtinire, demnitate, putere de muncă, bunătate, sinceritate, blândețe, modestie, inițiativă, iubire, atașament față de copii, chemare pentru profesie, înțelegere și interes pentru copii etc.

Personalitatea educatoarei necesită o mulțime de calități, condiționate de specificul și complexitatea muncii desfășurate precum:

Calități atitudinale relaționale care presupun raportarea și colaborarea permanentă cu ceilalți, ele fiind indispensabile cadrelor didactice;

Exemple de calități atitudinale: umanismul, dragostea de copii, dovada de sensibilitate, atașament, respect față de copii, încredere față de capacitățile neantrenate pe care le posedă fiecare preșcolar, voința pentru dezvoltare, încrederea în sine și alții.Excepții de la regula amintită sunt sentimentalismul și compătimirea, empatia manifestată neadecvat sau toleranța exagerată.

Calități atitudinale de natură caracterial-morale care presupun corectitudinea, modestia, hotărârea, răbdarea, optimismul, siguranța încrederii în sine;

Conștiința responsabilității și a misiunii educatorului: responsabilitatea față de copii, de patrie, față de întreaga umanitate.

Cadrul didactic este asemenea unui olar care modelează caractere și formează conduite ale copiilor în slujba patriei și națiunii dând dovadă de atașament față de valorile culturale, naționale și universale.

Aptitudini pedagogice ale modelatorului de caractere, educatorul, pot fi următoarele :

1. Aptitudini didactice- necesare activității de instruire;

2. Aptitudini educative- referitoare la modelarea personalitații umane.

Cele două tipuri de aptitudini utilizate în realizarea unei sarcini concrete necesită :

• aptitudini metodice ;

• aptitudini de evaluare ;

• aptitudini educative în domeniul educației morale, estetice, de mediu, de sanatate.

În funcție de particularitățile proceselor psihice, putem menționa urmatoarele categorii de aptitudini :

• Aptitudini care asigură calitatea gândirii: capacitatea de analiză și sinteză, flexibilitatea, originalitatea ;

• Aptitudini care asigură calitatea limbajului: capacitatea de a folosi in mod adecvat comunicarea precum inteligibilitatea, claritatea, plasticitatea, expresivitatea, fluența vorbirii ;

• Aptitudini care asigură calitatea atenției: concentrarea, intensitatea, distributivitatea, comutativitatea ;

• Aptitudini care determină calitatea memoriei: rapiditatea de memorare, trainicia păstrării, promptitudinea recunoașterii și reproducerii informațiilor.

De regulă, educatorii cu personalități afectuoase reușesc să fie apreciați în mod pozitiv de către copii, afectivitatea fiind una dintre atributele personalității în corelație strânsă cu randamentul învățării.

Competența știintifică necesită o temeinică pregatire de specialitate în domeniul de predare, competența psihopedagogică fiind asigurată de totalitatea capacităților necesare pentru modelarea și formarea componentelor personalității copiilor.

Profesionalizarea reprezintă un proces de formare a unui ansamblu de capacități și competențe într-un domeniu specific ca urmare a acumulării unui ansamblu de cunoștințe de natură teoretică și practică.

Profesionalizarea necesită elaborarea „identității profesionale“ și implică un efort de legitimare a profesiei didactice în câmpul activităților și profesiilor sociale.

Profesia didactică este complexă și are o dimensiune umană foarte puternică care implică cunoștințe, competențe dar și atitudini, valori, etos etc.

Educatorul nu este doar un intermediar care respectă un sistem de norme, ci actor în activitatea cu copiii, având un statut (cultural, economic, social, profesional, politico-juridic) care exprimă apartenența la societate precum și îndatoririle, drepturile și obligațile persoanei.

Roluri ale educatorului în cadrul procesului de învățământ:

-factor de decizie referitor la ceea ce se întâmplă în cadrul actului intructiv-educativ;

-agent motivator care captează și întreține interesul, curiozitatea și dorința de studiu;

-lider care conduce un grup de copii, prieten, confident, un substitut al părinților;

-consilier, un observator sensibil al comportamentului elevilor, un îndrumător, sfătuitor al copiilor;

-model prin comportamentul său pozitiv pentru copii;

-profesionist reflexiv care înțelege și reflectă asupra întâmplărilor de la grupă, studiază și analizează fenomenele psihopedagogice întâlnite;

-manager care supraveghează activitatea din grupă, colaborează cu ceilalți profesori, cu părinții alți factori educaționali.

Profesiunea didactică necesită în practică patru categorii de competențe:

competența științifică care conține abilități cognitive, informații știintifice, capacități de vehiculare a cunoștințelor, experiență didactică flexibilă, capacitate de recurs la strategii rezolutive variate, aptitudini de cercetare și experimentare, strategii creative, operații mentale flexibile si dinamice, capacitate de transfer și aplicare a cunoștințelor etc;

2. competența psihosocială care reclamă capacitatea de relaționare interpersonală, adaptarea la roluri diverse, comunicarea eficientă, adecvarea forței/autoritații, disponibilitatea de adaptare la diverse stiluri educaționale, entuziasm, întelegere, prietenie;

3. competența managerială care presupune capacitatea de influențare a grupei, abilitați de planificare și proiectare, capacitate decizională, de organizare, de monitorizare și coordonare, administrarea corectă a sancțiunilor și recompenselor, echilibru în autoritate-putere-responsabilitate, rezistență la situațiile de stres;

4. competența psihopedagogică reprezentată de capacitatea de determinare a gradului de dificultate a unui conținut, capacitatea de a face accesibilă informația transmisă, empatie, creativitate în activitatea instructiv-formativă, atitudine stimulativă, energică, creativă, tact pedagogic, spirit metodic și clarviziune în activitate, standarde.

Sintetizând, putem spun că există urmatoarele categorii de competențe raportate la cerințele unui model de succes al cadrului didactic:

a.Competențe specifice care ajută cadrul didactic pentru a face lucrurile bine, conform așteptărilor beneficiarilor educației;

b.Competențe calitativ superioare care vin în sprijinul educatorului pentru a optimiza procesul instructiv-educativ.

Schema abilităților și competențelor cadrului didactic

Fig.2. ,,Abilități și competențe ale cadrului didactic”

COMPETENȚE TRANSVERSALE

Educatorii au nevoie și de competențe transversale pentru a profesa.

Competențele transversale necesar sunt:

Capacitatea de însușire și asumare a codului deontologic al cadrelor didactice și de inițiere și promovare a unor practici educaționale de calitate;

Abilități de management al activităților de practică pedagogică și de debut profesional în domeniul carierei didactice;

Autoevaluarea nevoilor de formare continuă pentru optimizarea propriului comportament profesional.

De-a lungul timpului societatea a dezvoltat și folosit mai multe criterii pentru selecția cadrelor didactice, în opinia lui J.Sandven acestea fiind: capacitatea intelectuală, coreacția, sentimentul de securitate.Coreacția desemnează empatia, simpatia cadrului didactic în raportul ce se stabilește cu copiii.

Mai mult, educatorul are o conduită de tip didactic care este formată dintr-un ansamblu de comportamente, atitudini și tehnici ce alcătuiesc un sistem unitar prin intermediul cărora se asigură instruirea copiilor, modelarea comportamentelor, transmiterea de noi cunoștinte, adică formarea personalității celor mici.

În acest proces de instruire, cadrul didactic utilizează diverse strategii testate anterior, strategii care au avut rezultate optime în faza de cercetare, pentru a fi utilizate cu măiestrie de cei care predau fiind totodată îmbunătățite pentru a deveni noi soluții, căi de acțiune eficiente.

Nu trebuie exagerat în utilizarea acelorași strategii zi de zi deoarece cei care fac din folosirea a câtorva astfel de modele de acțiune un automatism vor practica o rutină care va plictisi și va aduce copiii în starea de previzibilitate a activităților, ei nemaifiind activizați și dornici de a acumula noi informații.

Mai mult, strategiile utilizate trebuie să fie variate și complexe, ele pornind de la cele simple către cele mai complicate în funcție de particularitățile individuale ale preșcolarilor.

Astfel, în funcție de modul de abordare, de utilizare a strategiilor dar și de acțiune în afara cadrului educațional formal și ajungând până la cel formal, putem afirma că educatorii afișează comportamente diferite.

Activitatea educatorului dar și a elevului, prin conduita manifestată, are o finalitatea axiologică.

Întercondiționarea dar și perfectibilitatea sunt caracteristici ale sistemului relațional dinamic din cadrul conduitelor instructiv-educative din educație.

Capacitatea de selectare a cunoștințelor vaste și complexe constituie ceea ce semnifică creativitate didactică.

Termenul de ,,creativitate didactică” necesită largi posibilități de combinatorică, evaluare și înclinație către alegerea de metode, strategii optime.

Fiecare cadru didactic are un anumit stil pedagogic, un anumit stil de conducere a activităților întreprinse la nivelul grupei de copii.

Stilul de conducere se ,,traduce” prin dirijarea învățării dar și caracteristicile și intensitatea comportamentului socioafectiv al educatorului în relațiile cu copiii.

De regulă, nu există un stil didactic pur, ci stiluri combinatorii sau cu influențe din alte sfere ale aceluiași termen.

Teoreticienii au ajuns la concluzia ca există, la nivel de conduită a educatorului, stilul permisiv, stilul indirect și stilul autoritar.

De asemenea, stilul indirect poartă denumirea de stil democratic, pe când stilul autoritar se mai intitulează și stil direct.

Educatorul deține un set de mijloace didactice, de instrumente de lucru care îl ajută să își defășoare activitățile la grupă în procesul de instruire și educare a preșcolarilor, ansamblu care poartă denumirea de ,,repertoriu” al cadrului didactic.

Ansamblul numit ,,repertoriu” este format din : ,,repertoriul de informații”, ,,repertoriul de metode”, ,,repertoriul de comunicare”.

Funcția de pregătire sistemică pentru profesiune reprezintă ,,repertoriul de informații.

Exercițiile, deprinderile, priceperile reprezintă ,,repertoriul de metode” utilizat pentru suținerea activităților atât la nivel proiectiv, dar și practic.

,,Repertoriul de comunicare” este cel determinat de particularitățile individuale de factură internă necesitând: spirit de observație, expresivitate, mimică, gestică, pantomimică, dinamism și agilitate, umor, sociabilitate, spontaneitate.

Cele două căi de comunicare (verbală și nonverbală) se întrepătrund și facilitează transmiterea clară, cursivă, inteligibilă a informațiilor, fiind condiționate de bogăția vocabularului educatorului.

Putem discuta chiar de o ,,operativitate semiotică” care constituie capacitatea de a opera cu toate mesajele comunicării interumane, mai exact în termeni moderni această noțiune se traduce prin așa zisa ,,măiestrie pedagogică”.

Conform cercetărilor întreprinse de A.B.Carlile, H.E.Erikson și D.M.Knoell, eficiența cadrelor didactice poate fi măsurată prin intermediul ,,testelor de aptitudini”.

A.Jense, C.R.Pace și L.J.Woodburne în cercetările efectuate au analizat calitățile educatorului pe baza spuselor celor asupra cărora s-a răsfrânt activitatea acestuia pe baza relatărilor verbale dar și a aprecierilor.

Prin intermediul testelor psihologice pentru examinarea aptitudinilor pedagogice se măsoară nivelul de cunoșținte al educatorilor, ele relevând judecățile didactice în situații problematice.

O tehnică de investigare psihologică a celor care doresc să își desfășoare activitatea în cadrul sistemului de educație la formele de învățământ care asigură instruirea viitoarelor cadre didactice a fost André Ray.

Testele la care sunt supuși cei care doresc să profeseze ca educatori au fost studiate de J.Juhane care a analizat treizeci de variabile referitoare la: motivații, mediul socio-cultural, atitudine, comportament pedagogic și date privind situația școlară și sanitară.

Este important cât de relevante sunt testele psihologice aplicate educatorilor deoarece scot în evidență adevăruri care se detectează mai ușor la nivel empiric și prezintă totodată caracteristici de personalitate pentru determinarea directă a performanței pedagogice.

Există o mulțime de tehnici de investigație psihologică pentru descoperirea aptitudinilor pedagogice.

J.E.Morch si R.W.Wilder apreciază aceste tehnici de investigație ca fiind insuficiente și inacurate, dar momentan se consideră că s-au mai facut progrese sub acest aspect.

Principalul obiectiv al cercetării prin intermediul examenului pedagogic este scoaterea în evidență a trăsăturilor de personalitate precum cunoașterea empatică care asigură stabilirea unei relații eficiente în raportul educator-elev.

Indicatorii psihologici și cei profesionali demonstrează că stilul empatic are o pondere mare în performanțele din activitatea didactică a educatorilor.

Educatorul îndeplinește o profesiune de o maximă importanță deoarece asigură formarea și pregătirea inițială a personalității celor mici în cadrul grădiniței.

Personalitatea profesorului presupune și o multitudine de calități, cerute de specificul și complexitatea muncii pe care o desfășoară.

Referitor la efortul de „raționalizare și așezare a întregului proces de formare initțală și continuă a cadrelor didactice pe baza unor standarde profesionale", profesionalizarea pentru cariera didactică, în accepțiunea profesorului Emil Păun nu este „tocmai ușor de realizat având în vedere specificul activității educaționale, care implică adesea variabile a căror standardizare nu e nici posibilă, dar nici necesară".

Direcții de acțiune necesare pentru realizarea standardizării activității cadrelor didactice din sistemul de educație sunt următoarele:

-dezbateri academice, colegiale cu coparticiparea copiilor pentru analiza și descrierea unui ansamblu de competențe ale educatorilor grădiniță;

-un profilul de competență agreat, cel puțin pe plan național, care va constitui baza programelor de formare a personalului didactic din din țara noastră;

-fișa postului care trebuie elaborată astfel încât să aibă ca principii „standarde" care provin din profilul de competență proiectat și care se bazează doar pe comportamente în mod nemijlocit observabile sau măsurabile.

-inspecțiile școlare să fie reorganizate și reproiectate raportându-se la obiectivele urmărite pentru a atinge standardele optime.

Periodic se pot revizui standardele pentru profesia didactică cu scopul de a le adapta la dinamica dezvoltării științifice, economice și sociale care determină obiectivele, funcțiile și conținuturile educației.

Perfecționarea educatoarelor prin definitivare și grade didactice

În momentul în care educatorul acumulează o vechime de doi ani la catedră va susține două inspecții de specialitate la clasă pentru a putea participa la examenul de definitivare în învățământ.

Examenul de definitivare se poate susține de maxim trei ori într-o perioadă de 2-5 ani vechime și constă în susținerea unei probe scrise la specialitate și metodica predării ei.

La acumularea a patru ani de vechime de la definitivare cadrul didactic poate să susțină examenul pentru obținerea gradului didactic II.

Examenul pentru gradul didactic II este precedat de trei inspecții, una de tip curent și două de specialitate, proba scrisă constând în susținerea unor probe și anume: probă scrisă la specialitate și la metodica predării ei; probă orală la Pedagogie și elementele de psihologie.

După alți patru ani vechime după obținerea gradului II, educatorul poate accede la gradul didactic I.

Pentru gradul I, conform concluziilor inspecțiilor de specialitate de cadrele didactice se susține colocviul de admitere la ultimul grad. Colocviul presupune un interviu care abordează disciplinele de: specialitate, metodică, psiho-pedagogie și metodologia cercetării științifice.

După admiterea la colocviul pentru gradul I educatorul va întocmi o lucrare de cercetare științifică de specialitate.

Formarea continuă a personalului didactic

Pe lângă formarea inițială, cadrele didactice trebuie să se perfecționeze pe tot parcursul activității desfăsurate, el trebuind să fie mereu informate și bine documentate pentru a aplica cele mai bune strategii de predare pentru optimizarea procesului educațional de la grupă.

Procesul de formare permanentă al cadrelor didactice poartă denumirea de ,,formare continuă”.

Perfecționarea continuă a cadrelor didactice constă în participarea la activități științifice din domeniu (dezbateri, mese rotunde, simpozioane, conferințe etc), dar și la activități pentru certificarea rezultatelor copiilor.

Activitățile care măsoară performanțele copiilor la nivel preșcolar sunt concretizate în olimpiade, concursuri, întreceri sportive etc.

Activitățile enumerate se pot desfășura la nivel local, județean, interjudețean, internațional.

În vederea formării continue, educatorii pot participa la activități precum cursuri de specialitate sau schimburi de experiențe, pot elabora de studii de caz, articole de specialitate, cărți în domeniu, monografii, manuale, ghiduri sau auxiliare de specialitate.

Articolele și studiile de caz enunțate trebuie publicate în reviste, publicații de specialitate, gazete pentru a fi considerate ca fiind formare continuă.

Mai mult, pentru perfecționare, cadrele didactice se pot afilia diverselor asociații care militează pentru binele educației și pot face parte din diverse comisii de specialitate constituite la nivelul școlii, la nivel județean, interjudețean, internațional.

Perfecționarea profesională este cea care se realizează prin forme organizate, ea având un caracter formal sau informal.În acest caz putem aminti: cursuri de perfecționare de scurtă sau lungă durată; cursuri postuniversitare, studii aprofundate, doctorate, activități în comisii metodice, cercuri pedagogice, simpozioane științifice, întâlniri pedagogice, reuniuni etc.

Actele doveditoare ale efectuării perfecționării continue le sunt necesare cadrelor didactice, ele fiind obligate, ca cel puțin la un interval de maxim 5 ani, să intre într-un program de formare intens bazat pe acumulare de credite transferabile și nu numai.

În concluzie, activitatea de formare continuă este axată în principal pe obiective specifice dezvoltării competențelor psihopedagogice și metodice în specialitate, dar și pe obiective psihorelaționale, teoretico-metodologice, practic-acționale, constructiv-creatoare.

De aceea este necesară o dezvoltare la nivel înalt a formării continue a educatorilor, acesta fiind obiectivul prioritar pentru asigurarea calității educației.

Mai mult, importanța formării continue se observă în cazul restrângerii de activitate la nivelul unității școlare, detașării la o alta unitate școlară, transferului cadrelor didactice baza de evaluare fiind constituită din acumularea unui punctaj conform unei fișe de evaluare.Criteriile fișei de evaluare sunt formate din diverse cerințe concretizare în modalități de formare continuă, cerințe care au fiecare un anumit punctaj calculat pe ani.

,,Întreaga activitate de formare continuă a cadrelor didactice urmărește realizarea obiectivelor fundamentale ale educației și învățământului:

dezvoltarea identității naționale, în contextul integrării europene și mondiale;

dezvoltarea culturală, științifică, tehnică și profesională;

dezvoltarea capacității de anticipare și de adaptare la schimbare, pentru progres psihosocial și integrare;

formarea și dezvoltarea personalității umane integrale, armonioase, creatoare, independente și interdependente;

dezvoltarea caracterului prospectiv și permanent al educației;

democratizarea educației și a învățământului, asigurarea condițiilor de egalizare relativă și gradată a șanselor de acces și parcurgere, pentru dezvoltarea maximă a potențialului psihofizic al fiecărui individ, pentru realizarea caracterului deschis al învățământului;

formarea capacităților cognitive, afectiv-motivaționale, volitiv-acționale, atitudinale și aptitudinale, a stilului activității intelectuale, a conștiinței de sine și a celei sociale, a concepției despre om și societate;

dezvoltarea personalității capabile de cooperare, comunicare, decizie, inovare și de adaptare creatoare la mediu și a mediului la condiția umană;

educarea in spiritul valorilor democratice, moral-civice și patriotice, estetice și culturale ale societății contemporane;

realizarea unei noi armonii între cultura generală, de specialitate și cea profesională, la nivelul exigențelor formative ale societății postindustriale informatizate, în funcție de profilul de formare determinat;

formarea tinerei generații pentru integrare culturală și socioprofesională eficientă pentru dezvoltarea culturii și civilizației.”

B.DEMERSUL METODICO-EXPERIMENTAL

CAPITOLUL III – PROIECTAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

III.1. Ipoteza /Ipotezele cercetării

,,O ipoteză este o afirmație cu privire la o posibilă relație de cauzalitate care poate fi verificată în mod empiric. Ipoteza este în mod frecvent considerată drept o încercare de a explica fenomenul care ne-a atras atenția și interesul pentru a fi studiat. O caracteristică importantă a unei ipoteze este faptul că realizează o predicție, care este confirmată sau infirmată în urma colectării și analizei datelor.

Ipoteza nulă ne prezice mereu faptul că nu există nici o diferență între grupurile studiate. Dimpotrivă, ipoteza alternativă susține că vor exista diferențe între aceste grupuri.”

Ipoteza de lucru a cercetării din lucrare este rolul educatoarei în dezvoltarea personalității preșcolarilor.

La vârsta preșcolară se pun bazele personalității copiilor, formarea lor fiind mai ușoară, mai ales dacă metodele și specificul de relaționare al cadrului didactic în raport cu cei mici este folosit și adecvat nivelului de cunoaștere și înțelegere specific fiecaruia, mai exact adaptat particularităților individuale și de vârstă.

Idealul educațional este țelul suprem concretizat în modelul de personalitate care trebuie format în raport de cerințele culturale și economice ale societății prezente, dar și de perspectivă.

În ceea ce privește rolul educatoarei în formarea personalității copiilor de vârstă preșcolară, în prezenta cercetare s-a pus accentul pe studierea anumitor aspecte legate de interacțiunea cadrului didactic cu preșcolarii care au un impact major în conturarea și dezvoltarea unității bio-psiho-sociale a preșcolarilor și anume:

1.  ACORDAREA ATENȚIEI;

2.  APRECIEREA;

3.  STABILIREA LIMITELOR;

4.  CUM SA SPUNEM NU/INTERDICȚII;

5.  IGNORAREA;

6.  IZOLAREA;

7.  PEDEPSIREA.

Prin specificul lor, activitațile desfașurate în gradiniță dezvoltă preșcolarilor spiritul de observație/investigație, imaginația, creativitatea.Ele direcționează activitatea psihică către disciplinarea conduitei contribuind la edificarea rapidă și optimă a mecanismelor psihice care facilitează/condiționează procesul de învățare, spiritul activ-participativ și, nu în ultimul rând, influențează temperamentul și caracterul pentru solidificarea propriilor personalității.

Ipotezele generale ale cercetării desfășurate sunt:

1: Studierea comportamentului care influențează sedimentarea unei personalități optime condițiilor istorico-sociale a preșcolarilor din grădiniță;

2: Studierea personalității care influențează capacitatea de analiză și participare la realitatea înconjurătoare a preșcolarilor din grădiniță.

Ipotezele de lucru derivate din ipotezele generale sunt:

I1: Participarea la activități de educație pentru societate desfășurate sub forma predări-învățări activ-participative, ele influențând calitatea discernământului preșcolarilor de grupă mijlocie (cum este bine și cum este rău să ne comportăm în diferite situații, ce este și ce nu este bine să facem, cum putem deveni mai buni etc);

2: Participarea la activități de educare a rutinelor în cadrul activităților de la începutul zilei din grădiniță, dar și pe parcurs pentru a dezvolta capacitatea preșcolarilor de grupă mijlocie de a gândi analitic pentru a răspunde adecvat diferitelor situații cu care se confruntă.

Variabile cercetării:

-independente: natura materialelor și metodelor folosite în activitațile specifice intervenției și mediul socio-educativ de proveniență;

-dependente: vârsta de dezvoltare a limbajului și nivelul de dezvoltare al inteligenței și a proceselor psihice.

III.2. Scopul cercetării

Copiii trăiesc în grădiniță primele lor experiențe sociale si primele lor experiențe de viață colectivă în afara familiei.Așadar, educația pentru societate a fost inclusă în ,,Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii".

,,Domeniul om și societate”- domeniu experiențial, influențează conduita de adaptare la normele mediului social a preșcolarilor, mediul educațional având ca scop conturarea unui tip comportamental și moral care să ajute copiii să devină personalității libere, tolerante dar și cu respect față de cei din jur .

Dezideratul scoaterii la iveală a celor mai bune modalități de realizare a obiectivelor educației pentru societate se reflectă și în reforma învățământului prin obiectivele pe care și le propune, obiective care se axează pe latura formativă, valențele complexe ale studiului interdisciplinar și nu numai.

În acest sens se dorește să se promoveze educația în care preșcolarul să nu fie un simplu obiect, ci un participant activ la fomarea și punerii temeliei a propriei personalități, la cultivarea cu discernământ a atitudinilor de viață.

Prin intermediul educației pentru societate cadrele didactice reușesc să formeze caractere morale, să creeze o personalitate morală puternică care să fie conformă intereselor societății contemporane/moderne.

Nu trebuie neglijat însă nici rolul părinților, mediului familial în formarea și consolidarea personalității preșcolarilor.

Pedagogul John l.ocke face parte din categoria teoreticienilor care susțin intens și persuasiv puterea exemplului în familie, rolul ambianței familiale.

Mai mult, el atrage atenția asupra înclinației către imitație a preșcolarilor, având următorul sfat pentru familia copiilor:,,Nu trebuie să faceți în fața copilului nirmic din ceea ce nu vreți să imite.Dacă va scapă o vorbă sau săvârșiți vreo faptă pe care i-ați prezentat-o drept o greșală când a comis-o, el cu siguranță se va apăra invocând motivul exemplul dat de dumneavoastră și se ține in așa măsură la adăpostul acestui exemplu încât cu greu vă veți putea atinge de el pentru a-i îndrepta greșala respectivă."

Același sfat dat mediului familial se aplică și pentru cadrele didactice, ele trebuind să fie foarte atente în raporturile interpersonale, dar și indirecte, cu copiii pentru ca aceștia să preia doar exemple pozitive din jur.

Educatorul trebuie să fie astfel un model, un idol de personalitate pe care preșcolarii să îl agreeze și să dorească să îl imite.

III.3. Obiectivele cercetării

Prezenta cercetare metodico-științifică își propune atingerea următoarelor obiective:

Promovarea cunoașterii și respectării normele de comportare în societate; educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;

Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;

Aprecierea în situații concrete a unor comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute;

Promovarea trăirii în relațiile cu cei din jur a unor stări afective pozitive și manifestarea de prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului;

Aplicarea unor modalități de modelare a personalităților preșcolarilor prin intermediul activităților de educatie pentru societate;

Evidențierea efectelor produse asupra preșcolarilor după utilizarea metodelor de modelare a personalității.

III.4. Eșantionul de subiecți

Pentru verificarea ipotezei de lucru și atingerea obiectivelor propuse în cadrul lucrării științifice subiecții asupra căruia s-a răsfrânt activitatea cadrului didactic elaborator au fost împărțiți în două eșantioane și anume: grupul experimental și grupul de control.

Grupul experimental (GRUPA A) a fost format dintr-o grupă de preșcolari cu un efectiv de 19 copii, majoritatea cu vârsta cuprinsă între 4-5 ani, de la Grădinița cu Program Normal, nr. 1, Daneți-structură a ,,Școlii Profesionale Daneți”, Daneți, Dolj.

Cei 19 copii supuși investigării pentru elaborarea cercetării provin din grupa mijlocie, grupă care are următoarea structura: 11 băieți și 8 fete.A se vedea Tabelul 1. ,,Structura pe sexe a preșcolarilor din grupa experimentală-GRUPA A”.

Tabelul 1. ,,Structura pe sexe a preșcolarilor din grupul experimental-GRUPA A”

Diagrama 1.,,Strctura pe sexe a preșcolarilor din grupul experimental”

Majoritatea preșcolarilor au împlinit 5 ani în timpul anului 2018, iar centralizatorul de prezențe al preșcolarilor a evidențiat că frecvența la grădiniță a copiilor a fost între 85% – 95% zilnic, de cele mai multe ori absențele preșcolarilor având cauze obiective (condiții climatice, probleme de sănătate).

Circa 50% dintre părinții copiilor au studii medii și 0% superioare, însă se constată dorința părinților de a asigura copiilor o educație cât mai bună. Un copil are o situație mai specială, fiind diagnosticat de specialiști cu retard intelectual mediu, urmând tratament recomandat de medici specialiști.

Din cei 19 copiii ai grupei mijlocii, ,,Grupa fluturașilor”, majoritatea provin din familii organizate cu relații armonioase, 3 copii provin din familii organizate dar formate din părinți cu deficiențe auditive (preșcolarii nu au deficiențe auditive).

Așadar, se observă diferențele între mediile socio-familiale, dar și culturale din care provin preșcolarii grupei care au repercusiuni asupra dezvoltarii comunicarii și limbajului acestora.

Din cei 19 copii care sunt crescuți în familii organizate 9 au frati cu vârste mai mari decât ei si 3 au un frate mai mic.Din numarul total de 19 preșcolari 4 sunt în primul an de frecventare a gradiniței, iar ceilalți au avut o frecvență redusă în anul anterior.

Grupul experimental

Tabelul 2. ,,Componența nominală a grupei mijlocii A”

A doua grupă, (GRUPA B) -grupul de control, este formată din 12 copii cu vârste cuprinse între 3 si 6 ani din care 6 baieți și 6 fete de la Gradinița Braniște din localitatea Daneți, sat Braniște (structură a ,,Școlii Profesionale Daneți”, Dolj).

Din cei 12 copii ai grupei B, 6 copii provin din familii organizate cu relații armonioase, 3 copii provin din familii organizate dar cu relații tensionate, iar 3 copii provin din familii dezorganizate.Din cei 6 copii care sunt crescuți în familii organizate, 3 au frați cu vârste mai mari decât ei și 2 au frați mai mici.Din numarul total de 12 copii, 7 sunt în primul an de frecventare a gradiniței, iar ceilalți au avut o frecvența redusă.

Tabelul 3. ,,Structura pe sexe a preșcolarilor din grupul experimental-GRUPA A”

Diagrama 2. ,,Structura pe sexe a preșcolarilor de la grupa mijlocie B”

Din prezentarea de mai sus reiese faptul ca există diferențe între mediile socio-culturale din care provin copiii celor două grupe.Diferențele au în mod cert repercusiuni asupra dezvoltării personalității preșcolarilor.

Grupul de control

Tabelul 4. ,,Componența nominală a grupei mijlocii B”

Tabelul 5 ,,Informații referitoare la grupurile incluse în studiu”

III.5. Eșantionul de conținut

Eșantionul de conținut a fost format din punerea în practică a unor proiecte de lecție care au atras atenția preșcolarilor asupra mai multor aspecte și anume:

ACORDAREA ATENȚIEI-„Împărăția Emoțiilor”,;

APRECIEREA-„Îmi place!Nu îmi place!”;

STABILIREA LIMITELOR-,,Regulile noastre”;

INTERDICȚII-,,Semne de pericol/interdicție”;

IGNORAREA-,,Flori și baloane pentru copiii de pretutindeni”;

IZOLAREA-,,Să o ajutăm pe prințesa Rapunzel!”;

PEDEPSIREA-,,Pedeapsa mâței” de Elena Farago.

Majoritatea proiectelor de lecție aparțin domeniului experiențial ,,Om și Societate”.

III.6. Locul și durata cercetării

III.6.1. Locul cercetării

Cercetarea s-a desfașurat la Gradinița Nr. 1 Daneți-,,Școala Profesională Daneți”, Daneți, judetul Dolj unde elaboratorul lucrării metodico-științifice își desfășoară activitatea de profesor pentru învățământul preșcolar, titular (grupa mijlocie), dar și la Grădinița Braniște-structură a aceleiași unități școlare (grupa combinată de nivel majoritar grupă mijlocie) .

Cadre didactice implicate în cercetare: profesor învățământ preșcolar Marinescu Mădălina-Angela.

Imaginea 1. ,,Grupa mijlocie de la Grădinița nr.1 Daneți”

III.6.2. Durata cercetării

Semestrul I și al II-lea al anului școlar 2017-2018.

III.7. Etapele cercetării

Etapele cercetării pentru prezenta lucrare au fost:

-etapa constatativă;

Această etapă s-a desfășurat în primele 2 săptămâni din anul școlar 2017-2018, în perioada evaluării inițiale: 11 – 15 septembrie 2017.

Rezultatele probelor inițiale au furnizat informații despre nivelul preșcolarilor la începutul anului școlar sub aspect comportamental și emoțional..

-etapa experimentală;

Ce-a de-a doua etapă s-a desfășurat în perioada octombrie 2017- 30 aprilie 2018, iar în urma colectării și centralizării informațiilor furnizate de testele inițiale s-au realizat o mulțime de activități educative care prin metodele folosite au stimulat formarea și consolidarea de comportamente pozitive ale preșcolarilor.

În această perioadă s-au măsurat cunoștințele civice și s-au observat anumite aspecte emoționale ale preșcolarilor prin intermediul activitaților din cadrul domeniului experiențial ,,Om și societate” făcându-se totodată și analize ale comportamentelor rezultate în urma activităților.

-etapa finală.

Etapa finală a experimentului s-a desfășurat în luna mai a anului 2018.

După aplicarea testelor inițiale, sumative și finale, s-au centralizat datele furnizate de acestea în tabele centralizatoare care au facilitat observarea anumitor lacune, a eficienței mai mari sau mai reduse a strategiilor practicate și s-au inițiat programe de ameliorare și consolidare a comportamentelor adecvate/optime.

Pentru uniformizarea condițiilor experimentale, cele testările au fost făcute de o singură persoană (cadrul didactic) și au fost folosite aceleași probe, atât la testarea inițială, cât și la cea finală.S-a folosit același instructaj pentru ambele eșantioane ale cercetării și s-a adoptat o atitudine neutră de către cadrul didactic.

III.8. Metodologia cercetării

Metode utilizate

În cadrul cercetarii s-au utilizat urmatoarelor metode: anamneza, studiul documentelor personale, observația, metoda testelor, experimentul.

În cercetare s-au utilizat metode de culegere a datelor și metode de prelucrare a datelor precum:

-Observația;

Această metodă a avut ca țintă surprinderea unor elemente ale expresivității socio-emoționale, comportamentale atât în activitațile din cadrul domeniilor experiențiale, cât și în cadrul activitaților liber alese desfașurate cu copiii sub îndrumarea directă a cadrului didactic.

Informațiile obținute au fost înregistrate și utilizate în special în analiza de caz.

-Anamneza;

Metoda anamnezei a presupus culegerea de informații despre parinți, evoluția sarcinii, starea de sanatate, condițiile materiale și socio-culturale ale familiei, calitatea influențelor asupra copilului.

-Studiul documentelor personale;

Această metodă de cercetare a fost menită să completeze datele obținute prin celelalte doua metode pentru a oferi o imagine complexă asupra subiecților investigați.

Pe baza studiului documentelor personale ale copiilor s-au obtinut informații despre statutul social ale preșcolarilor, starea lor de sanatate, relațiile familiale, nivelul cultural al parinților.

-Testul;.

Metoda s-a utilizat în faza pre-experimentală și cea experimentală, iar rezultatele ei au furnizat informații obiective referitoare la dezvoltarea emoțională, psihică, afectivă etc.

-Experimentul;

Acesta s-a concretizat în masurarea efectului produs ca urmare a întroducerii unuia sau mai multor factori experimentali.

Experimentul s-a desfășurat prin mai multe tehnici: tehnica grupului, tehnica grupelor paralele (experimentală și de control).

-Teste psihologice.

Instrumentele de cercetare utilizate au constat în efectuarea de teste psihologice specifice preșcolarilor, susținerea unor proiecte didactice care au urmărit modelarea comportamentului preșcolarilor sub aspectul temperamentului, caracterului, aptitudinilor.

CAPITOLUL IV – PREZENTAREA REZULTATELOR, PE ETAPE ALE CERCETĂRII

IV. 1. Rezultatele din etapa constatativă

ETAPA PREEXPERIMENTALĂ

În cadrul etapei preexperimentale s-a stabilit cadrul cercetarii, s-a formulat ipoteza și s-a selectat eșantionul de subiecți, s-au ales metodele și tehnicile de cercetare, s-a aplicat testarea situației experimentale și a tehnicilor de cercetare, s-au înregistrat datele, s-a stabilit strategia desfașurării experimentului.

Etapa preexperimentală s-a desfășurat în perioada semestrului I al anului școlar 2017-2018. În această etapă s-au aplicat teste de evaluare inițială pentru preșcolari.

În această fază de pretest s-au testat 19 subiecți din grupul experimental și 12 subiecți din grupul de control în condiții identice.

În timpul derulării activității copiii din grupul de control au cerut cu insistență feedback.

Evaluarea inițială

Evaluarea inițială a reprezentat premisa pentru alegerea strategiei didactice a cadrului didactic pentru grupa de preșcolari. Prin intermediul evaluării inițiale s-a realizat o analiză referitoare la progresul preșcolarilor pâna la data anterioară a aplicării probelor/testelor/chestionarelor care au stat la baza cercetarii metodico-științifice.

Probele utilizate în cadrul acestei etape au fost teste de evaluare a stabilității și al echilibrului emoțional, dar și teste din care să rezulte modalitatea de reacție a preșcolarilor în raport cu anumite situații date.

Probele utilizate au fost următoarele:

Proba.1

TEST  DE  EVALUARE INIȚIALĂ

-CHESTIONAR PENTRU PREȘCOLARI-

1.Cum te simți la grădiniță? Desenează, în ovalele de mai jos, o față veselă sau una tristă!

2.Câți prieteni ai la grădiniță? (unul sau mai mulți?) Încercuiește imaginea corespunzătoare!

Cum crezi că este grădinița ta, frumoasă sau urâtă? Încercuiește desenul care seamănă cu grădinița ta!

Ce îți place mai mult la grădiniță? Încercuiește doar 3 dintre elementele de mai jos!

mâncarea să te joci să lucrezi să afli doamna

educatoare

Proba.2

FIȘĂ DE EVALUARE

Colorează imaginile în care copiii protejează natura!

Taie cu o linie imaginea în care copiii nu protejează natura!

Desenează în dreptunghi cum protejezi tu mediul!

Tabelul 6. ,,Itemi de evaluare proba 2-fișa de evaluare”

9-10 p – comportament atins;

5-8 p – comportament în dezvoltare;

0-4 p – comportament absent.

Proba.3

Experiment

Se adresează urmatoarele întrebări copiilor:

,,-Cum se simte un copil care zâmbește?”

Probabil va răspunde că se simte vesel.

,,-Dar un copil care plânge?”

Răspunsul va fi desigur, trist.

,,Un alt copil se simte trist în sufletul lui, dar nu vrea să arate asta.Așa că se hotărăște să își ascundă tristețea și zâmbește. Cum se simte el de fapt?”

Răspunsul corect este: se simte de fapt trist.Oricât ar părea de evident, copiii de 4 ani nu reușesc să răspundă corect.

Experimentul efectuat testează capacitatea preșcolarilor de a face diferența între emoțiile aparente și emoțiile adevărate.Copilul care trece experimentul va conștientiza că în mintea cuiva poate fi ceva diferit decât lasă să se vadă.El știe că ceea ce arătăm nu este întotdeauna adevărul, așadar este capabil să facă diferența între aparență și esență.

Proba.4

Testul „Omulețul”

La nivelul grupei s-a aplicat următoarea probă: testul „Omulețul”.

Prin intermediul probei s-au analizat rezultatele obținute la nivelul grupei în funcție de apartenența socio-culturală și educațională a preșcolarilor.

Proba enunțată s-a desfașurat în semestrul al II-lea al anului școlar 2017-2018.

Pentru determinarea nivelului de dezvoltare a inteligenței dar și al altor procese și calitați psihice, s-a aplicat la nivelul grupei proba psihologică numită testul „Omulețul”.

Testul este unul de inteligență, se cere preșcolarului să deseneze un omuleț, proba constituind un adevărat sistem de simboluri prin care se realizează o comunicare prin simboluri, în spatele careia se ascund și o mulțime din procesele specifice gândirii.

După aplicarea probei s-a calculat QI în raport cu VM.

QI = coeficient de inteligență

VM = vârsta mentală

,,Calculul performanțelor s-a realizat ținând cont de urmatoarele criterii:

–       prezența capului;

–       prezența picioarelor – doua, când e în fața și unul în profil;

–       prezența bratelor;

–       prezența trunchiului;

–       lungimea mai mare decât lațimea trunchiului;

–       îndoirea umerilor;

–       brațele și picioarele tangente pe lângă corp;

–       brațele și picioarele atașate, deși incorect;

–       prezența gâtului;

–       conturul gâtului – o linie continuă între trunchi si corp;

–       prezența ochilor;

–       prezența nasului;

–       prezența gurii;

–       nasul și gura sunt reprezentate corect, indicarea buzelor;

–       prezența narinelor;

–       prezența părului;

–       părul bine plasat, fară a fi vazut capul prin intermediul transparenței;

–       prezența hainelor (prima manifestare a veșmintelor sunt nasturii);

–       lipsa transparenței veșmintelor;

–       patru articole vestimentare bine marcate (pălărie, vestă, cravată, nasturi, pantaloni);

–       costumul perfect, fara defecte;

–       prezența degetelor;

–       evidențierea palmelor;

–       brațele articulate la umeri, la coate;

–       proporția capului ( mai mic decât jumatate din trunchi si mai mare 1/10 din corp);

–       proporția bratelor;

–       proporția gambelor;

–       proporția picioarelor lungimea lor sa fie mai mare decât lațimea și mai micș decât

înalțimea corpului);

–       prezența călcâiului;

–       coordonarea motrică a conturului;

–       coordonarea motrică a brațelor;

–       prezența urechilor;

–       poziția și proporția corectă a urechilor;

–       detalii oculare – pupile;

–       prezența bărbiei și a frunții;

–       capul, trunchiul și picioarele de profil;

– profilul perfect (fara transparența sau poziția greșită ).”

Imaginea 2. ,,Desen al preșcolarilor la <<Testul omulețului>>”

Rezultatele din etapa constatativă au scos în evidență următoarele aspecte:

Proba 1-relevă faptul că preșcolarii se împart în două categorii. Prima categorie este formată din cei care se simt foarte bine în mediul grădiniței, sunt veseli, au foarte mulți prieteni, comunică foarte bine cu colegii și cadrul didactic aceșția fiind extrovertiți și sangvinici.A doua categorie este formată din cei care se simt stânjeniți în mediul grădiniței, sunt melancolici, nu au foarte mulți prieteni, nu doresc să comunice cu colegii și cu cadrul didactic aceșția fiind introvertiți și melacolici.Motivația apartenenței la cea de-a doua categorie este aceea a influnenței mediului familial, deoarece din acest grup fac parte copii care provin din familii în care unul sau ambii părinți prezintă handicap de limbaj și auditiv.Majoritatea preșcolarilor sunt atrași de blândețea cadrului didactic, de interacțiunea cu colegii dar și de resursele materiale ale grădiniței.

Proba 2-scoate în evidență faptul că majoritatea elevilor au deja format comportamentul civic de protejare al mediului înconjurător și prezintă compasiune pentru tot ceea ce desemnează distrugerea mediului ambiant.Copiii conștientizează importanța protejării mediului care are o mare influență asupra sănătății noastre, a oamenilor.Ei militează pentru răspândirea celor învățate la activitățile extracurriculare de educație ecologică de la grădiniță.

Proba 3-aduce în prim plan capacitatea preșcolarilor de a citi emoțiile celor din jur.Circa 99% dintre copiii din grupa/eșantionul asupra căruia s-a efectuat experimentul sunt capabili să diferențieze emoțiile pozitive de cele negative ale celor cu care intră în contact.Tristețea le provoacă sentimente de compasiune preșcolarilor, în timp ce veselia, bucuria le transmite energie pozitivă care le aduce buna dispoziție.S-a constatat de altfel că starea emoțională a cadrului didactic îi influențează foarte mult pe copii.Așadar un educator vesel va avea preșcolarii veseli, iar un educator trist va avea viceversa.De aceea cadrele didactice trebuie să aibă mereu grijă la atitudinea și expresivitatea emoțională pe care o au, o afișează în prezența copiilor.

Proba 4-accentuează importanța capacităților intelectuale de a fi puse în practică.Există copii cu potențial genetic bun sub aspectul intelectului dar care dețin o slabă atenție și motivație de rezolvare a sarcinilor primite în timpul activității.Foarte mulți dintre preșcolari au o voință scăzută sub aspectul evoluției către o treapta superioară și o motivație intrinsecă aproape inexistentă.

Precizare: Testele au fost aplicate tuturor preșcolarilor ce aparțin celor două eșantioane ale cercetării aplicative: grupul A (eșantion experimental) și grupul B (eșantion de control).S-a dorit aplicarea uniformă a acelorași teste din dorința de a compara diferențele ce apar între o grupă omogenă de preșcolari în raport cu una eterogenă.

IV. 2. Etapa experimental – ameliorativă

ETAPA EXPERIMENTALĂ

În cadrul etapei experimentale s-au aplicat metode și tehnici noi în activitațile susținute la nivelul eșantionului experimental, s-au aplicat probe, s-au întocmit situații statistice de măsurare și determinare.

În faza experimetal-ameliorativă s-au derulat proiecte didactice care au scos în evidență necesitatea formării/educării/consolidări anumitor aspecte care influențează personalitatea preșcolarilor.

Mai precis este vorba despre educarea capacitaților emoționale, intelectuale, psihice ca modalitate de reacție în anumite situații care presupun: acordarea atenției; aprecierea; stabilirea limitelor; cum sa spunem nu/interdicții; ignorarea; izolarea; pedepsirea.

Etapa experimetală s-a desfășurat prin predarea la grupul experimental și de control a unor noțiuni variate și bogate de educație pentru societate.

Observațiile din cadrul activităților desfășurate (fie directe, fie indirecte) au fost notate în caietul de observație al cadrului didactic și pe baza lor s-au realizat interpretării, analize, comparații și s-au efectuat planuri remediale.Totodată s-au centralizat metodele și procedeele care au avut un impact mai mare asupra preșcolarilor și care au condus la formarea de comportamente pozitive indiferent de forma lor de manifestare (comportamente exprimate în mod direct sau indirect).

Se precizează ca s-a acționat și la nivelul grupului de control aplicând aceleași probe cu scopul de a compara rezultatele concretizate în comportamente ale copiilor cuprinși în cele două grupe care nu sunt la fel din punct de vedere socio-cultural și emoțional.

IV.2.1. Exemple de activități didactice formative derulate

IV.2.1.1. Activitatea nr. 1 (Anexa A)

Aspecte vizate: ACORDAREA ATENȚIEI;

Categoria de activitate: Educație pentru societate (DOS)

Grupa: mijlocie

Tema: „Împărăția Emoțiilor”

Tipul lecției: însușire de noi cunoștințe

Scop:

Dezvoltarea emoțională și socială în raporturile de interacțiune dintre copil și lumea înconjurătoare prin formarea unor atitudini pozitive față de oamenii și obiectele din jur.

Obiective operaționale:

O1. Să-și identifice propriile emoții produse de povestea ascultată;

O2. Să asocieze o etichetă verbală expresiei emoționale;

O3. Să descopere și să retrăiască o atitudine pozitivă sau negativă;

O4. Să descrie situații trăite ce conțin o anumită încărcătură emoțională;

O5. Să exprime dorințe/temeri personale.

Strategii didactice:

-metode și procedee:conversația euristică, explicația, exercițiul, lectura model, dezbaterea, discuția de grup, reflecția personală, problematizarea.

-material didactic:fișe de lucru cu exerciții, videoproiector, fișe cu textul pentru lectură, fișe emoticoane, cartonașe, poze.

Desfășurarea activității:

Educatoarea va citi o poveste numită „Împărăția emoțiilor”, iar apoi se vor face câteva exerciții și jocuri pentru a înțelege mai bine ce sunt emoțiile.

Copiii află că emoțiile sunt felul sau modul în care oamenii arată ceea ce simt.

Se execută un joc de imaginație.Copiii vor fi invitați într-o călătorie în ,,Împărăția Emoțiilor” ajungând în ,,Ținutul Bucuriei”, ,,Ținutul Tristeții”, ,,Ținutul Furiei și al Fricii”.

Li se explică copiilor că atunci când facem fapte bune, ne simțim bine, suntem bucuroși. Când facem lucruri mai puțin bune, ne simțim vinovați sau rușinați, iar faptele noastre sunt legate într-un mod magic de ceea ce simțim, de emoțiile noastre.

Toți avem momente nenumărate când suntem veseli, triști, furioși sau speriați.Toate aceste trăiri se numesc emoții si sunt naturale și obișnuite pentru toată lumea.Uneori, aceeași situație ne face pe fiecare dintre noi să avem emoții diferite.Alteori, în momente speciale, aceeași emoție este exprimată diferit, pentru fiecare dintre noi.Este loc suficient pentru toate emoțiile pe ,,Tărâmul Inimii”.

Se execută jocul de mimă numit „Copilul și oglinda”.Copii se întorc unul spre altul, formând perechi: unul va avea rolul oglinzii iar celălalt rolul copilului.Copilul va mima o emoție – bucurie, tristețe, frică sau furie, iar oglinda va imita și va denumi emoția.

IV.2.1.2. Activitatea nr. 2 (Anexa B)

Aspecte vizate: APRECIEREA;

Categoria de activitate: Om și societate (DOS)

Grupa: mijlocie

Tema: ,,Îmi place!Nu îmi place!”

Tipul lecției: însușire de noi cunoștiințe

Scop:

Stimularea copiilor pe direcția unei exprimări deschise, autentice, antrenarea conduitelor prosociale și de socializare, dezvoltarea spontaneității și exersarea potențialului creativ al copiilor.

Obiective operaționale:

O1. Să descrie imaginea prezentată;

O2. Să identifice și numească activitățile preferate și pe cele pe care nu le preferă;

O4. Să mimeze o activitate preferată;

O5. Să reprezinte prin desen activitățile preferate și pe cele pe care nu le preferă;

O6. Să adopte o atitudine pozitivă față de colegi și de activitate.

Strategii didactice:

-metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul,jocul;

-material didactic: jetoane , calendarul naturii, planșe, flipchart, culori, fișe de lucru.

Desfășurarea activității:

Se execută jocul:,,De-a reporterul”, se intervievează copiii despre activitățile preferate, activitățile pe care nu le preferă și motivația dezaprobării anumitor activități.

Joc: ,,Activitatea mea preferată este …”

Se va realiza un joc de mimă, în cadrul căruia un elev vine în față și mimează o activitate preferată de el, iar restul trebuie sa o ghicească. Copilul care a ghicit-o vine în față și mimează ceva.

Elevii vor asculta cantecul ,,Eu am zece degețele…”

Copiii primesc câte un postit în formă de inimioară pe care vor lipi o față veselă sau tristă în funcție de modul cum s-au simțit la lecție.

IV.2.1.3. Activitatea nr. 3 (Anexa C)

Aspecte vizate: STABILIREA LIMITELOR;

Categoria de activitate: Om și societate (DOS)

Grupa: mijlocie

Tema: ,,Regulile noastre”

Tipul lecției: însușire de noi cunoștințe

Scop:

Familiarizarea și conștientizarea de căte elevi a regulilor de comportament și de comunicare necesare în activitatea școlară;

Obiective operaționale:

O1. Să identifice regulile de comunicare și comportament specifice activității de la grupă ( minimum 5 reguli);

O2. Să aplice regulile de comunicare și comportament în activitățile de la grupă;

O3. Să mimeze comportamente potrivite sau nepotrivite la școală;

O4. Să potrivească imaginile la panoul corespunzător AȘA DA sau AȘA NU;

Strategii didactice:

-metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, joc de rol, ciorchinele;

-material didactic:panoul cu întâlnirea de dimineață, imagini, planșe, bandă adezivă.

Desfășurarea activității:

Se captează atenția preșcolarilor prin citirea unei poezii în care este vorba despre reguli care trebuie repectate la grădiniță.

Se vor identifica și aplica regulile de comportament și de comunicare specifice activității din grădiniță și se vor mima comportamente potrivite sau nepotrivite.

Se discută despre importanța respectării regulilor.

Se execută jocul de rol: ,,Mimează un comportament!”.Preșcolarii rămași la semicerc spun DA-pentru un comportament potrivit sau NU-pentru un comportament nepotrivit.

Se împart preșcolarilor imagini în care sunt ilustrate comportamente potrivite sau nepotrivite, iar fiecare va trebui să așeze imaginea la panoul potrivit reprezentat printr-un ciorchine: ,,AȘA DA! sau AȘA NU!”

IV.2.1.4. Activitatea nr. 4 (Anexa D)

Aspecte vizate: INTERDICȚII;

Categoria de activitate: Om și societate (DOS)

Grupa: mijlocie

Tema: ,,Semne de pericol/interdicție”

Tipul lecției: însușire de noi cunoștințe

Scop:

Familiarizarea cu semnele de securitate de bază care ne ajută să ne ferim de pericole.

Obiective operaționale:

O1.Să coopereze în grup pentru recunoașterea semaforului și culorilor acestuia;

O2.Să descrie semnificația culorilor semaforului, regulile elementare de circulație (pe drumurile publice ziua și noaptea, în spații special amenajate pentru joacă, în mijloacele de transport în comun), precum și urmările nerespectării acestora;

O3.Să explice înțelesul unor cuvinte legate de circulație;

O4.Să analizeze imaginile reprezentând locul de joacă pentru copii (parcul), cât și regulile care se aplică în acest sens;

O5.Să cunoască normele de conduită în folosirea mijloacelor de transport în comun imaginând un reportaj pentru o emisiune TV cu tema „O clipă de neatenție”;

O6.Să analizeze imaginea corectând greșelile referitoare la circulația pe drumurile publice așezând corect semnele de circulație;

O7.Să cunoască cauza și efectul producerii unor accidente și măsurile de prim ajutor;

O8.Să găsească greșelile corectând și motivând fiecare acțiune utilizând termeni specifici educației rutiere.

Strategii didactice:

-metode și procedee:conversația, explicația, demonstrația;

-material didactic: filmuleț cu Napo, șabloane, carton de culoare roșie și galbenă, bețișoare pentru a realiza măști.

Desfășurarea activității:

Se vor verifica și consolida deprinderi de circulație corectă pe drumurile publice pe timp de zi și de noapte, de folosire corectă a mijloacelor de locomoție, de traversare a străzii numai la culoarea verde a semaforului sau prin locurile marcate cu indicatoare și marcaje și de asigurare înainte de traversarea străzii; regulile elementare de circulație, precum și urmările nerespectării acestora.

Vor avea loc discuții despre regulile de circulație iar copiii se vor juca: ,,De-a agentul de circulație” imitând acțiunile și semnele pe care le face un agent într-o intersecție și nu numai.

IV.2.1.5. Activitatea nr. 5 (Anexa E)

Aspecte vizate: IGNORAREA;

Categoria de activitate: Educație plastică (DEC)

Grupa: mijlocie

Tema: ,,Flori și baloane pentru copiii de pretutindeni”

Tipul lecției: formare de priceperi și deprinderi

Scop:

Dezvoltarea imaginației creatoare, a sensibilității și a gustului estetic;

Educarea simțului artistic, a dragostei față de copii și a spiritului de prietenie.

Obiective operaționale:

O1.Să analizeze și să compare elemente componente ale mediului înconjurător;

O2.Să denumeasă și să diferențieze materiale și instrumente de lucru;

O3.Să aplice reguli de utilizare a materialelor și ale instrumentelor de lucru;

O4.Să folosească cuvinte și expresii specifice desenului;

O5.Să redea din imaginație tema dată desenând flori și baloane pentru copii;

O6.Să poziționeze corect elementele în spațiul de lucru.

Strategii didactice:

-metode și procedee: conversația, explicația, expunerea, observația, analiza produselor activității, exercițiul;

-material didactic:baloane colorate, coli, creioane colorate, imagini cu copii din alte țări, calculator, CD.

Desfășurarea activității:

Au loc discuții despre 1 Iunie, ,,Sărbătoarea copiilor” și se realizează desene pentru prietenii din Africa și America -,,Flori și baloane pentru copiii de pretutindeni”.

Realizarea temei se va face pe fond muzical, iar copiii vor primi ca recompensă baloane colorate.

La sfârșit se vor cânta cântecele ,,Dacă vesel se trăiește” și ,,O lume minunată”.Se efectuează turul galeriei și se fac aprecieri verbale.

IV.2.1.6. Activitatea nr. 6 (Anexa F)

Aspecte vizate: IZOLAREA;

Categoria de activitate: Educarea limbajului (DLC)

Grupa: mijlocie

Tema: ,,Să o ajutăm pe prințesa Rapunzel!”

Tipul lecției: însușire de noi cunoștințe

Scop:

Dezvoltarea calităților gândirii prin exemplificarea noțiunilor însușite prin cât mai multe exemple adecvate (cuvinte cu sens opus).

Dezvoltarea capacității de exprimare corectă fonetic, lexical și gramatical;

Obiective operaționale:

O1.Să găsească antonimele unor cuvinte date;

O2.Să formuleze propoziții corecte din punct de vedere gramatical cu aceste antonime;

O3.Să identifice personajele, integrându-le în povestea corespunzătoare;

O4.Să diferențieze personajele după trăsăturile lor morale, pe baza faptelor acestora;

O5.Să-și însușească regulile de joc.

Strategii didactice:

-metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, expunere, problematizarea, jocul;

-material didactic: castelul fermecat, păpușa rapunzel, păpușa vrăjitoarea cea rea, 2 panouri, jetoane cu imagini, imagini cu personaje din povești, ecusoane, bagheta magică, recompense, cutia fermecată, coroana regală.

Desfășurarea activității:

Se prezintă copiilor intâmplarea nefericită prin care prințesa Rapunzel s-a rătăcit într-o seară prin pădure în timp ce venea de la un bal, iar Vrăjitoarea cea rea a prins-o și a închis-o într-un castel fermecat.Prințesa a găsit cheile de la ușile castelului, dar acestea nu se deschid pentru că ea nu știe ce înseamnă cuvintele cu sens opus.

Copiii o vor ajuta pe prințesă și vor desfășura jocul ,,Să o ajutăm pe prințesa Rapunzel!”.Prințesa este eliberată din castel și în locul ei va fi inchisă Vrăjitoarea cea rea. Prințesa le multumește copiilor pentru ajutor, apreciază activitatea copiilor .

IV.2.1.7. Activitatea nr. 7 (Anexa G)

Aspecte vizate: PEDEPSIREA;

Categoria de activitate:

Grupa: mijlocie

Tema: ,,Pedeapsa mâței” de Elena Farago

Tipul activității: predare – învățare

Scop:

Dezvoltarea capacității de exprimare orală și utilizare corectă a structurilor verbale orale;

Formarea deprinderii de a memora si reproduce voluntar și logic poezia;

Însușirea unor cuvinte și expresii noi, sesizarea semnificației cuvintelor „bănuim”, ,,dușmănoasă”.

Obiective operaționale:

O1.Să-și însușească conținutul poeziei „Pedeapsa mâței” înțelegând mesajul transmis;

O2.Să-și îmbogățească cunoștințele despre animalele domestice;

O3.Să se exprime în propoziții simple și corecte din punct de vedere gramatical;

O4.Să reproducă cât mai fidel textul poeziei;

O5.Să formuleze propoziții cu cuvintele și expresiile noi: „bănuim”, „dușmănoasă”;

O6.Să recite poezia pe baza tablourilor prezentate;

O7.Să-și îmbogățească vocabularul cu cuvinte și expresii artistice.

Strategii didactice:

-metode și procedee:expunerea, conversația, demonstrația, explicația, exercițiul verbal, brainstorming-ul,cubul, jocul, tablouri înghețate.

-material didactic:planșe cu imagini din poezia : „Pedeapsa mâței” de Elena Farago, stimulente.

Desfășurarea activității:

Copiii vor învăța o poezie care se numește ,,Pedeapsa mâței” de Elena Farago.

Se adresează câteva întrebări cu privire la conținutul poeziei folosind metoda cubul.Se împarte grupa în patru echipe de câte cinci copii care au urmatoarele sarcini:

Echipa 1

,,Descrie comportamentul pisicii.”

Echipa 2

,,Compară comportamentul pisicii cu comportamentul câinelui.”

Echipa 3

,,Asociază comportamentul lor cu al pisicii din poezie.,,

Echipa 4

,,Analizează pedeapsa aplicată pisicii.”

Echipa 5

,,Argumentează afirmația ,,Minciuna are picioare scurte.”

IV.2.2.Exemple de activități extradidactice cu caracter formativ-educativ derulate

Cum corectăm comportamentul greșit al copiilor?

Ne confruntăm din ce în ce mai mult cu probleme în educația copiilor, în special la sectorul „disciplină”.

În continuare vom aborda și exemplifica modalități de acțiune ale cadrul didactic în situații problematice.

Situația 1

Copilul mușcă de mană cadrul didactic sau alți colegi. Cum procedăm?

Modalitate de acțiune:

Copilul va fi dat într-o parte și i se va explica ferm „Fară muscaturi. Mușcătura doare.”I se va arăta apoi alternativa corectă. De exemplu: îmbrațisare, un pupic, astfel copilul va conștientiza ca prin mușcătură nu a procedat corect și că alternativa comportamentului bun este îmbrățișarea, sărutul, mângâierea etc.

Mai mult, părinții vor fi înștiințați de comportamentul preșcolarului.

Situația 2

Preșcolarii fac crize de isterie pentru a primi jucariile dorite. Cum procedăm?

Este de preferat să nu încercăm să „negociem” cu ei deoarece sunt prea nervoși pentru a se putea înțelege cineva cu ei.Nu se cedează la insistențele lor deoarece vom încuraja următoarea criză.De asemenea, copiii nu vor fu mituiți cu altceva în schimbul jucariilor dorite.

Cadrul didactic își va păstra calmul, le va spune copiilor motivele pentru care nu primesc ceea ce își doresc.Apoi, cei cei în cauză vor fi ignorați și li se va da cât mai puținî atenție posibil. Daca copiii sunt agresivi, violenți, se vor ține în brațe, daca e necesar, pentru a preveni eventualele accidentări.

Se vor recompensa comportamentele civilizate fără a se oferi un obiect anume ci mai mult verbal.

Foarte important este ca regulile din timpul jocului cu colegii, și nu numai, să fie explicate inainte de a începe activitatea fiind necesar să se specifice că nu se vor tolera nici un fel de crize iar ei trebuie să se comporte civilizat.

Mai mult, părinții vor fi înștiințați de comportamentul preșcolarilor.

Situația 3

Copilul ciupește, lovește sau are un limbaj necorespunzator la gradiniță.Cum procedăm?

Copilulul va fi ascultat, i se va cere să își motiveze comportamentul inadecvat: ce l-a determinat să lovească, să ciupească sau să vorbească urât.El va fi încurajat sa îsi exprime sentimentele, furia, dar într-un mod constructiv.

I se va arăta copilului cum ar trebui să își exprime aceste sentimente fără a se comporta urât, explicându-i-se că pentru comportamentul său trebuie să petreacă un timp de liniștire/calmare, un fel de time-out al baschetbaliștilor.Apoi:

se explică copilului unde a greșit și că trebuie sa suporte consecințele faptelor sale;

copilul va fi lăsat lângă jucăriile cu care se joacă de obicei, dar i se va spune de ce nu are voie să se joace cu ele.

în cazul în care a vorbit urât, copilul va primi o perioadă de X minute în care să nu vorbească deloc.

perioada de „time-out” va lua sfârșit doar daca copilul a respetat regulile spuse, în caz contrar se va prelungi.

Mai mult, părinții vor fi înștiințați de comportamentul preșcolarului.

Situația 4

Copiii nu aranjează jucariile în sala de grupă după ce au terminat jocul. Li se spune și a doua oară ce au de facut și continuă să refuze.Cum procedăm?

Copiii nu vor fi cicaliți, deoarece vor deveni și mai frustrați. Nu vor fi etichetați ca fiind „leneși” sau „răi”deoarece le va scadea respectul de sine. Cadrele didactice nu vor face curat în locul lor, astfel ar părea o recompensare a lipsei de disciplină.

Este necesar să li se explice copiilor exact care sunt sarcinile lor la grădiniță.De exemplu: au misiunea de a păstra sala de grupă curată și aranjată.

Este necesar să se stabilescă un dead-line pentru îndeplinirea sarcinilor.Daca sarcinile nu se îndeplinesc în timpul dat, preșcolarii vor suporta consecințele.Trebuie menționate ferm consecințele neîndeplinirii sarcinilor, fără a se exagera totuși în stabilirea lor. De exemplu: „Daca nu veți strânge jucăriile de pe covor nu veți mai putea să vă jucați azi!”.

Este foarte important a nu se repeta de prea multe ori constrângerile amintite în cazul neîndeplinirii sarcinilor date.O singura data este de ajuns, iar daca preșcolarii nu au respectat înțelegerea cadrul didactic trebuie să se țină de cuvânt și să aplice așa zisele mici constrângeri.

Situația 5

Copilul nu dorește să rezolve fișele de lucru.Cum procedăm?

Copilului i se va explica mai inainte situația.Cadrul didactic va încerca să înțeleagă de ce preșcolarul nu îndeplinește sarcinile.

Copilul va fi asigurat că este înțeles dacă s-a simțit frustrat de greutatea sarcinilor de pe fișa de lucru în cazul în care nu a înțeles indicațiile de rezolvare primite.Copilul va fi ajutat să rezolve sarcinile primite.Se stabilesc și câteva consecințe daca nu va rezolva sarcinile.

Educatorul își va arăta mulțumirea de fiecare dată cănd vede copilul că se străduiește să rezolve sarcinile, indiferent dacă le rezolvă corect sau nu.

IV.3. Rezultatele din posttest

În etapa de posttest au fost testați 19 subiecți din grupul experimental și 12 subiecți din grupul de control, lucrările lor fiind reținute spre a fi analizate statistic.Au fost aplicate aceleași probe ca la etapa de pretest în aceleași condiții de testare.

Grupul de control s-a remarcat și în această etapă prin curiozitatea în timpul rezolvării sarcinilor, punând întrebări legate de corectitudinea răspunsurilor oferite de ei.S-a apelat în acest caz la metoda de blocare a tendinței de a obține feedback.

Ultima etapă a cercetării este cea în care am înregistrat rezultatele obținute de cele două eșantioane de subiecți, grupul experimental și grupul de control.În cadrul acestei faze s-au stabilit diferențele, s-au prelucrat statistic datele și s-au interpretat rezultatele.

Această etapă a fost pusă în practică în ultima perioadă a semestrului II al anului școlar 2017-2018.

În cadrul fazei de posttest s-au desfășurat și următoarele activități de educare a personalității la nivelul ambelor grupe:

Cazul I

-ACORDAREA ATENȚIEI

1.Jocul-,,Da,domnișoara educatoare!"

Prin acest joc preșcolarii vor învăța sa fie atenți la ceea ce se întâmplă în jurul său.

Jocul se va desfășura în aer liber, într-un spațiu larg și lipsit de ,,obstacole" (pietre, banci etc.).

Copiii vor trebui să alerge pe terenul de joacă și atunci când sunt strigați pe nume trebuie să se oprească și să strige: ,,Da, domnișoara educatoare!".Cine va uita sa spună ,,Da, domnișoara educatoare!" va sta un tur.

De asemenea, în timp copiii aleargă pot primi la un moment dat o instrucțiune.

De exemplu:,,Așează-te pe iarbă sau/fă pași de uriaș!”.Preșcolarii vor trebui să respecte instrucțiunea primită și să spună din nou ,,Da,domnișoara educatoare!".

2.Jocul-,,Imită-mă cât poți de bine!"

Cadrul didactic va sta față în față cu preșcolarii, stând cât mai confortabil.

Va executa diverse mișcări, încercând să le distragă atenția copiilor vorbindu-le în același timp.

Scopul jocului este ca preșcolarii să reușească să îl imite pe educator cât mai bine, făcând abstracție de faptul că el vorbește.

Jocul este recomandat pentru îmbunătățirea capacității de atenție și de concentrare. .

Cazul II

-APRECIEREA

,,Lădița cu fapte bune”

,,Descriere: Planșă cu imaginea lădiței și 12 stickere „struguri”, având spații destinate scrisului, unde copilul/adultul va nota faptele frumoase realizate de către cel mic.Pe fiecare strugure va fi precizată o faptă remarcabilă. Prin urmare, cu cât vor exista mai multe fapte bune, cu atât lădița va conține mai mulți struguri.

Planșa este adecvată pentru:
– Copiii cu o stimă de sine mai redusă (pe care ne dorim să îi încurajăm să își formeze o părere mai bună despre ei înșiși);
– Copiii care adoptă, de obicei, comportamente indezirabile (ne propunem să îi determinăm să repete faptele lor bune, pe viitor, prin evidențierea acestora);
– Copiii catalogați drept „cuminți”, „corespunzători”, care nu primesc suficiente aprecieri pozitive, deoarece părinții/educatorii s-au obișnuit ca ei să se încadreze în cerințe/să nu cauzeze probleme. Copiii de acest gen rămân frecvent cu frustrări și se întâmplă uneori să comită „fapte reprobabile” tocmai pentru a ieși cumva în prim-plan.

Beneficii: creșterea încrederii în sine a copilului, încurajarea comportamentelor dezirabile ale acestuia, acoperirea nevoii de atenție/apreciere, precum și responsabilizarea copilului.

Sugestii de lucru:

Varianta I – Copilul este solicitat să enumere faptele bune pe care le-a realizat într-o perioadă determinată, de preferat, recentă – pentru a și le reaminti mai ușor (poate fi vorba despre o saptămână/de când a început grădinița sau școala/de când s-a întors de la bunici etc.). Astfel, va conștientiza că faptele sale bune sunt vizibile pentru ceilalți, chiar apreciate pe măsură.

Varianta a II-a – Copilul este anunțat că urmează să umple lădița cu fapte bune, începând din ziua respectivă, iar când aceasta va fi plină, el va primi o anumită recompensă.I se va explica faptul că pe fiecare sticker „strugure” se va nota câte o faptă bună, invocată de copil și confirmată de adult.I se vor da exemple de astfel de fapte, incluzându-se mici responsabilități – să pună șervețele pe masă, să șteargă praful etc– pentru îndeplinirea acestora permițându-i-se să pună stickere„struguri” în lădiță.

Dacă vă confruntați cu situația în care copilul consideră că nu are ce să pună în lădiță (afirmă că nu a făcut deloc fapte bune), ghidați-l, rugându-l să dea exemple de contexte (întâmplări) sau reamintiți-i momente în care a ajutat un alt copil/un părinte/un bunic etc., a hrănit peștișorii sau poate a îngrijit plantele, astfel încât acesta să își atribuie, treptat, comportamentele respective.Sau pur și simplu începeți să faceți împreună anumite treburi (o prăjitură, curățenie, etc.) astfel încât să devină evident pentru el că are fapte bune de enumerat, din moment ce și-a adus contribuția la respectivele activități.

Mențiune: planșa poate fi utilizată în activități individuale, conform sugestiilor de mai sus, dar are aplicabilitate și pentru grupuri mici, pe care copiii le frecventează des – fiecare copil pune în lădiță o faptă bună, raportată la grupul din care face parte, la sfârșitul zilei/săptămânii, cei mici devenind astfel conștienți că purtările lor frumoase contează, deoarece îmbunătățesc calitatea relațiilor.Încurajăm astfel prietenia dintre copii, întrajutorarea, dreptatea – vor pune struguri în ladă numai copiii care într-adevăr au dovedit prin comportamentul lor că au fost atenți cu cei din jur.”

Cazul III

-STABILIREA LIMITELOR

Copilul se joacă cu mingea în sala de grupă.

Cadrul didactic va trebui să îl abordeze astfel pe copil: „Văd că îți place să te joci cu mingea.Dar jucatul cu mingea în sala de grupă nu îmi place pentru că poți lovi copiii, sparge ceva sau strica peretele.Ce am putea face?Ce zici să ieșim în curtea grădiniței pentru a ne juca cu mingea?Dacă terminăm activitățile în timp util putem ieși afară pentru a ne juca la sfârșitul zilei.

Cazul IV

-CUM SA SPUNEM NU/INTERDICȚII

Copilul aruncă cu jucăriile în sala de grupă.

Se reduce numărul de ,,Nu” pentru acele cazuri când este neapărat necesar.De exemplu dacă face ceva periculos copilul este oprit imediat și i se explică de ce i s-a spus ,,NU” și ce se poate întâmpla.Se folosesc mai des cuvintele de atenționare: ,,Stop”.

I se explică copilului care sunt consecințele acțiunilor lui: le poate face rău celor din jur, acțiunile lui îi deranjează pe cei din jur.Se încearcă să se afle de ce face un acest lucru și i se oferă alternative optime.

Cazul V

-IGNORAREA

Copilul ignoră absolut orice interacțiune cu colegii și cadrul didactic.

Trebuie identificată corect cauza,,absenteismului” relațional al copilului, el fiind încurajat să își exprime verbal emoția traită.Cadrul didactic se va apropia de copil și îi va capta atenția.

Se va acorda copilului sprijin și îndrumare punctuală și consecventă pentru dobândirea controlului emoțional și relațional.

Vor avea loc discuții cu părinții.

Cazul VI

-IZOLAREA

,,Copilul stă izolat într-un colț al grupei.”

Cadrul didactic va vorbi cu preșcolarul pentru a descoperi care sunt situațiile sociale de care se teme cel mai mult copilul: atunci când trebuie să vorbeasca în fața colegilor, când trebuie sa realizeze o activitate în grup.

Educatorul va zâmbi, va pune copilului întrebări despre preocupările sale, va face complimente atunci când este cazul etc.

Se va încuraja copilul să invite un coleg să lucreze sau să se joace împreună, el fiind implicat în grupuri sau perechi de copii pentru a evita situația în rămâne fără partener sau în afara grupului.

Se va alege coleg mai sociabil care să fie prieten cu copilul mai retras, astfel încât el să învețe competențele sociale de la colegul său.

Cazul VII

-PEDEPSIREA

,,Copilul lovește copiii în timp ce aleargă în curtea grădiniței.”

Dacă un copil lovește alți copii, de regulă, este pentru a obține ceva (atenție, o jucărie).De aceea copilul va fi întrebat de ce se comportă astfel și i se va explică că are un comportament care face rău altora – copiilor loviți. Dacă în urma încercării de a-l opri frumos pe copil pentru a avea un comportament adecvat (prin ghidare internă „Vezi, pe copil îl doare când lovești!”) acesta continuă să lovească, atunci se va trece la sancțiuni.

Educatoarea anunță copilul ca vor pleca din curtea grădiniței la următorul incident de acest fel. („Vom pleca din curtea grădiniței în momentul în care mai lovești copii.”)

Activitatea nr.1-„Să ne comportăm civilizat ” (Anexa 8)

Grupa: mijlocie

Activitate: Educație pentru societate

Tema activității: „Să ne comportăm civilizat ”

Tipul de activitate: consolidarea unor deprinderi de conduită morală

Forma de realizare: jocuri și activități interdisciplinare

Scopul activității:

Cunoașterea normelor de comportare civilizată și înțelegerea necesității de a le folosi în societate;

Formarea unor deprinderi de conduită morală prin respectarea unor reguli de politețe, accesibile vârstei preșcolare.

Obiective de referință:

O1.Să explice când și unde se folosesc formulele de politețe (când saluți, ceri sau primești ceva etc.);

O2.Să diferențieze un comportament negativ de unul pozitiv dezaprobându-l pe primul ;

O3.Să se exprime corect, fluent, coerent în limba română.

Metode și procedee: instructajul, demonstrația, conversația, expunerea, explicația, povestirea, jocul de rol.

Material didactic: planșe ilustrând imagini sugestive, jucării, obiecte folosite la jocul de rol: ( cântar, fructe, legume, bani etc.) recompense.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

În sala de grupă își face apariția un personaj care are un comportament necivilizat: nu salută la intrarea în sala de grupă, se îmbrâncește, nu cere voie și nici nu mulțumește când i se oferă ceva.

Cadrul didactic va purta un dialog cu acest personaj: ,,Hei, ce-i cu tine? De unde vii?Ai cerut voie să intri în clasă?De ce n-ai bătut la ușă?”

Personajului i se explică că atunci când intră în sala de grupă trebuie să ceară voie și să roage frumos gazdele pentru a fi primit printre ele.

Copiii sunt întrebați daca îl primesc la activitatea lor de educație pentru societate pe personajul necivilizat.La activitate copiii vor învăța cum trebuie să se comporte în diferite situații, cum și ce formule de politețe să folosească pentru ca cei din jur nostru să îi primească alături de ei cu plăcere, să îi respecte și să spună despre ei: ,,Iată ce copii politicoși!”.

Se explică copiilor cum trebuie să se comporte la grădiniță, acasă, pe stradă și în relațiile cu alți copii.

,,Bună dimineața!”, ,, Bună seara!”, ,,Bună ziua!” sunt formule de politețe pe care le folosim atunci când ne adresăm părinților, domnișoarei educatoare, tuturor oamenilor cunoscuți, mai în vârstă decât noi.

Se discută despre principalele formule de politețe: ,,Scuză-mă”!, ,,Te rog frumos!”, ,,Mulțumesc!”.Formulele de politețe trebuie folosite dacă dorim să dovedim că avem un comportament civilizat.

Se va recita o poezie despre politețe, învățată anterior și se reamintește povestea: ,,Cuvântul fermecat” de V.Oseeva.

Se va discuta cu copiii despre comportamentul personajelor din poveste.

Se concluzionează că un copil civilizat folosește în orice împrejurare cuvintele de politețe și se comportă frumos/civilizat.

Se pune în practică jocul ,,La magazin” unde copii vor interpreta rolul de vânzător și cumpărător.Se va urmări să se utilizeze formulele de politețe adecvate.

Activitatea nr.2-,,Știi și câștigi!"-

Joc-concurs

Se fac cartonașe cu întrebări esențiale legate de bune maniere și comportament adecvat în situați date.Copiii vor fi împărțiți în două grupe, iar fiecare grupă va trebui să raspundă pe rând la întrebări legate de modalitatea de acțiune/comportament în anumite situații.

Întrebările vor fi selectate în prealabil pe anumite domenii.De exemplu: ,,Cum ne purtăm în public", ,,Cuvinte magice" etc.

Premiul competiției va fi anunțat de la început pentru a motiva preșcolarii și a face jocul mai interesant.

CAPITOLUL V – COMPARAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A DATELOR OBȚINUTE

V.1. Compararea rezultatelor din pretest cu cele din posttest

În urma desfășurării cercetării la cele două grupe alese pentru experimente, grupa mijlocie de la ,,Grădinița cu Program Normal nr. 1 Daneți” și ,,Grădinița cu Program Normal Braniște”, alături de punerea în practică a jocurilor didactice obișnuite (elaborate în cadrul activităților de educație pentru societate și nu numai) și activitățile interdisciplinare susținute, s-au constatat următoarele:

-activitățile interdisciplinare au oferit cadrului didactic posibilități mai diversificate de organizare a activităților pentru atingerea obiectivelor de educare a personalității sub aspectul comportamental și nu numai;

-copiii au descoperit interdisciplinaritatea activităților de educație pentru societate, dar și a rutinelor precum și legătura lor cu alte domenii experiențiale;

-activitățile interdisciplinare diversificate au răspuns problemelor actuale ale copiilor (nevoia de liberă exprimare, de mișcare, de acțiune, de manipulare, deficit de atenție).

Pentru stabilirea gradului de evoluție al preșcolarilor la activitățile de educație pentru societate s-au întocmit următoarele documente:

-tabel privind rezultatele testelor inițiale, sumative și finale;

-histograme care stabilesc evoluția preșcolarilor de la evaluarea inițială la cea sumativă;

-histograme prin care se exprimă progresul de la începutul aplicării cercetării până la evaluarea finală.

Analizând rezultatele obținute de grupul experimental- A la cele trei evaluări (inițială, sumativă și finală) s-a constatat că:

-în urma evaluării inițiale s-au înregistrat: 7 copii cu comportament atins, 9 copii cu comportament în dezvoltare și 3 având un comportament absent;

-la evaluarea ameliorativă au trecut de la comportamentul în dezvoltare la comportament atins 1 copil, iar de la comportament absent a trecut la nivelul superior 1 copil;

-la evaluarea finală 1 copil a avut comportament absent, 8 copii au avut comportament în dezvoltare și 10 copii comportament atins;

Deși s-au înregistrat cazuri de copii care nu au trecut la un calificativ superior, totuși ei au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește itemii de atins.

Precizare:1 copil a întrerupt evoluția de la evaluarea inițială la cea ameliorativă datorită frecvenței neregulate, iar încă 1 copil nu a înregistrat progrese de la evaluarea ameliorativă la cea finală având probleme de sănătate și familiale.

TABEL CU REZULTATELE OBȚINUTE DE PREȘCOLARI LA TESTELE

INIȚIALE, TESTELE SUMATIVE ȘI TESTELE FINALE

Tabel 7. ,,Rezultatele preșcolarilor în etapa de pretest, test și posttest”

Histograma 1. ,,Evoluția comportamentelor preșcolarilor în etapa constatativă și de ameliorare”

Histograma 2. ,,Evoluția comportamentelor preșcolarilor în etapa constatativă, ameliorartivă și de posttest”

TABEL CU REZULTATE OBȚINUTE ÎN URMA EVALUĂRII DIN PRETEST

Tabelul 8.,,Rezultatele preșcolarilor din grupa A în etapa de pretest”

Histograma 3. ,,Rezultatele preșcolarilor de la grupul experimental în etapa de pretest”

TABEL CU REZULTATE OBȚINUTE ÎN URMA EVALUĂRII DIN POSTTEST

Tabelul 9. ,,Rezultatele preșcolarilor de la grupul experimental în etapa de posttest”

Histograma 4. ,,Rezultatele preșcolarilor de la grupul experimental în etapa de posttest”

Analizând rezultatele obținute la grupa de control B la cele trei evaluări (inițială, sumativă și finală), s-a constatat că:

-în urma evaluării inițiale s-au înregistrat următoarele : 3 copii cu comportament atins, 6 copii cu comportament în dezvoltare și 2 copii având un comportament absent;

-la evaluarea ameliorativă au trecut de la comportamentul în dezvoltare la comportament atins 2 copii, iar de la comportament absent a trecut la nivelul superior 1 copil;

-la evaluarea finală 1 copil a avut comportament absent, 5 copii au avut comportament în dezvoltare și 6 copii comportament atins;

La fel ca și la eșantionul experimental deși s-au înregistrat cazuri de copii care nu au trecut la un calificativ superior, totuși ei au avut progrese vizibile raportate la itemii stabiliți ca țintă.

Precizare: 1 copil nu a înregistrat progrese de la evaluarea ameliorativă la cea finală datorita problemeloe familiale care au îngreunat frecvența la grădiniță a preșcolarului.

TABEL CU REZULTATELE OBȚINUTE DE PREȘCOLARI LA TESTELE

INIȚIALE, TESTELE SUMATIVE ȘI TESTELE FINALE

Tabelul 10. ,,Rezultatele preșcolarilor de la grupul de control la cele trei faze de cercetare”

Histograma 5. ,,Rezultatele preșcolarilor de la grupul de control în etapa de pretest și etapa ameliorativă”

Histograma 6. ,,Rezultatele preșcolarilor de la grupul de control în etapa de pretest, test și posttest”

TABEL CU REZULTATE OBȚINUTE ÎN URMA EVALUĂRII DIN PRETEST

Tabelul 11. ,,Rezultatele preșcolarilor de la grupul de control în etapa de pretest”

Histograma 7.. ,,Rezultatele preșcolarilor de la grupul de control în etapa de pretest”

TABEL CU REZULTATE OBȚINUTE ÎN URMA EVALUĂRII DIN POSTTEST

Tabelul 12. ,,Rezultatele preșcolarilor de la grupul de control în etapa de posttest”

Histograma 8. ,,Rezultatele preșcolarilor de la grupul de control în etapa de posttest”

Comparând rezultatele activităților care au avut loc în etapa de pretest cât și etapa de posttest la nivelul celor două eșantioane ale cercetării aplicative (grupa A-eșantion experimental și grupa B-eșantion de control) s-a constatat că evoluția comportamentelor preșcolarilor în sens ascendent, pozitiv a avut o evoluție mai lentă în cadrul eșantionului experimental față de eșantionul de control.

În urma cercetărilor efectuate în etapa de pretest s-a constatat că preșcolarii grupei experimentale A-grupa mijlocie au un nivel mult mai ridicat de cunoștinte civice decât cei din grupa de control B-grupa combinată.

Bineînțeles, cauza existenței de cunoștințe civice la un nivel uniform și ridicat la nivelul eșantionului experimental (grupa omogenă de preșcolari) în raport cu grupa de control (grupa eterogenă de preșcolari) are ca bază diferențele de vârstă ce apar între copiii de la grupa combinată (grupa B).

S-a remarcat totuși dorința preșcolarilor de la nivelul grupei de control B de a își ajuta colegii de grupă să devină o versiune mai bună comportându-se și făcând fapte bune, cei mici urmând exemplul celor mai mari.

Dacă ar fi să poziționăm pe o scară a evoluției comportamentul civic al celor două grupe, statistica ar arăta astfel:

Histograma 9. ,,Diferențe de nivel social între grupa A și B”

Pentru grupa A, experimentală, etapa de pretest a avut ca rol punerea accentului pe ceea ce trebuie îmbunătățit, de aceea cadrul didactic fiind permanent la grupă a reușit să modeleze zilnic aspectele negative de corectat până la etapa de posttest.

Spre deosebire de aceasta, dat fiind faptul că etapa de pretest deși s-a desfășurat totodată și la eșantionul de control-grupa B și a avut același obiectiv primordial de cunoșterea a stării de fapt sau a status-ului comportamental al preșcolarilor, cadrul didactic care a efectuat cercetarea nu s-a aflat zilnic la grupa eterogenă de copiii-grupa B combinată, așadar rezultatele din etapa de posttest au diferit oarecum de cele a grupei omogene de preșcolari-grupa A.

S-a ajuns la concluzia că eterogenitatea grupei ajută la conturarea comportamentelor dezirabile și la însușirea mai rapidă a aspectelor pozitive de urmat în raporturile sociale dintre preșcolari-preșcolari, preșcolari-cadre didactice, preșcolari-mediu noneducațional formal.

Așadar din observațiile directe cât și indirecte, mai ales cele înscrise în ,,Caietul de observații al educatoarei”, s-a ajuns la concluzia că preșcolarii de vârstă mică asimilează mai repede comportamentele, fie pozitive sau negative, de la cei mai mari decât ei.

Asimilarea comportamentelor se face mai mult prin tehnica imitației, dar există și cazuri în care preșcolarii mai mari îi îndrumă preșcolarii mai mici în mod voluntar spontan, făra a fi o îndrumare nicidecum dirijată de cadrul didactic.

V.1.1. Eșantion experimental versus de control, în pretest

În cadrul probelor aplicate la nivelul celor două eșantioane (experimental, de control) în cadrul etapei de pretest s-au extras o mulțime de concluzii care au ghidat cadrul didactic spre schimbarea modalității de acțiune în cadrul următoarei faze pentru o mai bună performanță comportamentală.

În cele ce urmează se vor detalia observațiile cadrului didactic pe categorii de activități întreprinse la nivelul fiecarei grupe.

Informații desprinse în urma aplicării testelor/experimentelor sau a suștinerii activităților:

-chestionarul pentru preșcolari;

Prin intermediul acestui chestionar s-a aflat că preșcolarii ambelor grupe (A și B) se simt bine în mediul educațional fiind voioși și veseli.Excepție face o fetiță de la grupa mijlocie-B.A.M) care are probleme de acomodare, dimineața despărțirea de părinți făcându-se cu mare greutate.

Fondul emoțional negativ, aversiunea față de grădiniță se manifestă datorită nefrecventării grădiniței până la momentul cercetării și a atașamentului obsesiv față de mamă.Fetița în cauză nu socializează cu preșcolarii și nu se desprinde de prezența mamei în niciun context, exceptând grădinița.

Circa 90% dintre preșcolarii grupei mijlocii-A suștin că au prieteni la grădiniță, în timp ce preșcolarii grupei combinate-B spun că au prietenii la grădiniță într-un procentaj de circa 80%.

Răspunsurile celor de la grupa combinată, eterogenă au ca motivație diferența de vârstă dintre preșcolarii grupei.Preșcolarii grupei mijlocii-A socializează mai ușor deoarece au un nivel de vârstă apropiat și se împrietenesc altfel mai repede

Preșcolarii ambelor grupe consideră că grădinița lor este cea mai frumoasă și nu ar schimba-o cu una diferită.

Așadar modalitatea de organizare a grupelor, de pavoazare a grădiniței este atractivă, aici meritul fiind al cadrelor didactice care își propun să creeze un mediu atractiv și interesant pentru preșcolari.

Preșcolarii grupei mijlocii-A suștin că sunt atrași mai mult de joc la grădiniță, la fel ca preșcolarii grupei combinate-B.

-fișa de evaluare;

Fișa de evaluare a scos la iveală faptul că preșcolarii grupei experimentale au un comportament bazat pe respectarea rutinelor ce presupun protejarea mediului înconjurător.Se observă interesul preșcolarilor pentru natură și protejarea lor și în cadrul altor activități, copiii fac curat la sala de mese, adună ambalajele și le pun la coșul de gunoi, fac curățenie la locul de joacă.

Spre deosebire de eșantionul experimental, eșantionul de control pare să nu respecte rutinele de îngrijire a mediului înconjurător în mod majoritar, de regula preșcolarii cei mari din grupa combinată sunt cei care fac curat la locul de joacă sau sala de mese.Argumentul care stă la baza comportamentului nu foarte dezirabil al celor mai mici din grupa eterogenă este acela că sunt protejați de cei mai mari care le preiau sarcinile, ei îndeplinind mult mai repede rutinele care privesc îngrijirea mediului ambiant.

-experimentul;

Experimentul a relevat faptul ca ambele grupe de preșcolari sunt sensibile de prezența tristeții pe fața unuia dintre colegi sau a unui alt individ, ei fiind puternic influențați de starea psihică vizibilă pe chipul copiilor sau adulților din jurul lor.

-testul „Omulețul”.

Testul Goodenough sau testul „Omulețul” a reprezentat modalitatea cu ajutorul căreia s-a evaluat nivelul de inteligență al preșcolarilor, fără a îi forța să răspundă la întrebări dificile.

În urma testului s-a conștientizat faptul că preșcolarii de nivel II sunt mult mai dezvoltați psihic și multilateral, așa cum este normal de altfel, iar preșcolarii de nivel I sunt mai săraci în exprimarea reprezentărilor, a conturării siluetelor umane cât și a detaliilor desenului.

,,Omulețul este imaginea EU-ului. Modul în care copilul îl desenează, îl îmbracă, îl decorează și îl completează cu diverse alte elemente este o mină de informații despre acesta, despre dificultatea sau ușurința cu care el își ocupă locul în viață, comunică și evoluează. Practic, evoluția omulețului este chiar imaginea evoluției copilului”

Plasamentul în pagină al desenelor preșcolarilor care aparțin grupei experimentale (grupa A- mijlocie) au scos la iveală următoarele:

– circa 30% dintre preșcolari au plasat desenul sus în pagină ceea ce semnifică ca nu au o bază solidă;

– circa 34% dintre preșcolari au plasat desenul deasupra mijlocului paginii ceea ce semnifică faptul că au tendința de a apela la imaginație pentru îndeplinirea nevoii de putere, semnificând totodată și înfumurarea față de ceilalți, orgoliu;

– circa 24% dintre preșcolari au plasat desenul în centrul paginii ceea ce marchează prezența insecurității și a rigiditătii, a nevoii de a menține un control atent

Tabelul 13. ,,Rezultatele preșcolarilor grupei A la testul psihologic-<<Testul Omulețului>>-grupa A”

Histograma 10.,,Rezultatele preșcolarilor grupei A de la testul psihologic-<<Testul Omulețului>>”

Plasamentul în pagină al desenelor preșcolarilor care aparțin grupei de control (grupa B- combinată) au scos la iveala următoarele:

– circa 35% dintre preșcolari au plasat desenul sus în pagină ceea ce semnifică ca nu au o bază solidă;

– circa 20% dintre preșcolari au plasat desenul deasupra mijlocului paginii ceea ce semnifică faptul că au tendința de a apela la imaginație pentru îndeplinirea nevoii de putere, semnificând totodată și înfumurarea față de ceilalți, orgoliu;

– circa 40% dintre preșcolari au plast desenul în centrul paginii ceea ce marchează prezența insecurității și a rigiditătii, a nevoii de a menține un control atent;

– circa 5% dintre preșcolari au plasat desenul sub mijlocul paginii ceea ce înseamnă ca se simt nesiguri, au o stare depresivă și o nevoie de fundații solide, de control și echilibru.

Tabelul 14.,,Rezultatele preșcolarilor de la testul psihologic-<<Testul Omulețului>>-grupa B”

Histograma 11.,,Rezultatele preșcolarilor grupei B la testul psihologic-<<Testul Omulețului>>”

Brațele omulețului desenate sunt instrumente pentru ,,mânuirea” lumii, respingerea anumitor persoane, atragerea unor persoane, exprimarea furiei sau apărarea propriului Eu și altele.

Brațele omulețului desenate de grupa experimentală-grupa A au arătat că:

– 30% dintre preșcolari au desenat brațe scurte ceea ce denotă lipsa ambiției cât și un sentiment de slăbiciune;

– 25% dintre preșcolari au desenat brațe subțiri ceea ce arată senzații de slăbiciune și inutilitate, trăire puternică a lipsei de realizare;

– 20% dintre preșcolari au desenat brațele larg deschise ceea ce semnifică dorință de putere;

– 25% dintre preșcolari au desenat brațe lungi ceea ce relevă ambiție, dorință de succes,dreptate și atenție.

Brațele omulețului desenate de grupa de control-grupa B au arătat că:

– 15% dintre preșcolari au desenat brațe scurte ceea ce denotă lipsa ambiției cât și un sentiment de slăbiciune;

– 30% dintre preșcolari au desenat brațe subțiri ceea ce arată senzații de slăbiciune și inutilitate, trăire puternică a lipsei de realizare;

– 22% dintre preșcolari au desenat brațele larg deschise ceea ce semnifică dorință de putere;

– 32% dintre preșcolari au desenat brațe lungi ceea ce relevă ambiție, dorință de succes,dreptate și atenție.

Se observă foarte ușor ca diferențele dintre cele două eșantioane au la baza individualitățile individuale, particulare și de vârstă care își pun amprenta asupra dezvoltării preșcolarilor.

În etapa experimental – ameliorativă ambele grupe au avut reacții aproximativ apropiate și corespunzătoare nivelului de vârstă în momentul participării la activitățile care au presupus stimularea și antrenarea reacției pozitive în situații diverse de acordare a atenției, de apreciere, de stabilire a limitelor sau a interdicțiilor, de ignorare, izolare sau pedepsire.

Prin intermediul activităților din cadrul domeniului experiențial ,,Om și societate” cadrul didactic a intervenit subtil în imaginația preșcolarilor prin intermediul jocurilor, memorizărilor, lecturilor prezentate pentru a-i ajuta pe copii să conștientizeze importanța aspectelor menționate și modalitatea adecvată de soluționare a problemelor care intervin în diverse situații.

V.1.2. Eșantion experimental versus de control, în posttest

În cadrul jocului-,,Da,domnișoara educatoare!" sub aspectul acordării atenției la cele din jur s-a constatat faptul că preșcolarii care aparțin eșantionului experimental-grupa A sunt mult mai deschiși în a îndeplini sarcinile educatorului.Ei răspund cu rapiditate la strigătul cadrului didactic și nu se negociază schimbarea regulilor prea mult.

Spre deosebire de grupa experimentală, grupa de control nu este foarte organizată, de regulă preșcolarii de nivelul II de vârstă îndeplinesc sarcinile educatoarei însă cei de nivel I se supun cu greu regulilor și răspund întârziat sau deloc în momentul în care cadrul didactic îi solicită.

Jocul-,,Imită-mă cât poți de bine!" are sarcinile îndeplinite mult mai ușor de către grupa omogenă de preșcolari, spre deosebire de cea eterogenă.Bineînțeles, totul se datorează particulariților de vârsta ale preșcolarilor, a diferențelor de nivel educațional.

Sub aspectul antrenării spiritului apreciativ atât sub aspectul primirii aprecierii dar și al oferirii acesteia jocul didactic ,,Lădița cu fapte bune” a avut rezultate remarcabile la nivelul ambelor grupe.Ambele grupe s-au mobilizat pentru acumularea a cât mai multor fapte bune pentru obținerea așa zisei recompense nemateriale.

Referitor la stabilirea limitelor, prin comparație la nivelul eșantioanelor reprezentative ale cercetării s-a concluzionat că impunerea unor limite se face mult mai ușor la nivelul unei grupe omogene de preșcolari spre deosebire de implementarea acestora la nivelul unei grupe eterogene de copii.

Așadar, grupa A-mijlocie s-a distanțat considerabil sub aspect pozitiv la respectarea limitelor impuse în raport cu grupa B-combinată, aleasă ca eșantion de control.

Aceleași rezultate ca în cazul de mai sus au existat și în încercarea de a pune sau a stabili interdicții în anumite situații.

,,Nu mai sări! Nu pune mâna! Nu umba acolo! Nu trage de ușa aia! Nu băga mașinuța acolo! Nu îl trage pe fratele tău de mânuță! Nu arunca mâncarea pe jos! Nu colora pe covor!” reprezintă propoziții pe care aproape fiecare cadrul didactic le repetă, însă exprimarea ar trebui totuși îmbunătățită pentru a avea efectele dorite.

De cele mai multe ori, aveam senzația că a fi cadru didactic este echivalent cu a fi un arbitru de tușă care scoate fluierul la fiecare mișcare greșită.

Adesea copiii nici nu mai aud ceea ce le spunem și că vorbele sunt doar zgomot de fond.

,,Nu există copii răi“, scrisă de Janet Landsbury este o carte de parenting care a fost utilizată în cercetarea aplicativă pentru a comunica mai bine cu preșcolarii, și a transmite mai ușor ceea ce se dorește a se transmite.Așadar la munca la clasă s-au aplicat cunoștințele dobândite din cadrul capitolului ,,Transformă-l pe NU în DA” iar comportamentele pozitive ale copiilor nu au întârziat să apară la cele două eșantioane.

Mai mult, rezultatele obținute nu au diferit semnificativ preșcolarii devenind mult mai ascultători și maleabili în sens pozitiv.

Sub aspectul activităților care au presupus ignorarea s-a remarcat faptul că ambele grupe au sentimente de tristețe în momentul în care sunt ignorați de colegii de grupă.

S-a observat că la grupa de control-mijlocie B preșcolarii de nivel II îi ignoră mai mult pe colegii lor de nivel I de vârstă.

La grupa A-eșantionul experimental s-a dovedit faptul că preșcolarii de același nivel de vârstă interacționează mult mai ușor și nu resping încercarea celorlați de socializare.

Un exemplu în acest caz îl reprezintă cazul unui preșcolar din grupa experimentală care a avut un acccident nefericit din care a rămas cu grave cicatrici pe față, dar care este foarte bine privit de colegii săi de grupă, preșcolarii purtându-se cu acest copil ca și când nu ar fi observat adâncile cicatrici care îi brăzdează fața în mod proeminent.

În cazul ambelor eșantioane, experimental și de control, s-a dovedit că izolarea copiilor nu are efecte benefice asupra personalității preșcolarilor.

Copiii sunt unici, prezintă particularități individuale și de vârstă și trebuie tratați în conformitate cu acestea.

Izolarea pentru un scurt moment are ca efecte pozitive liniștirea copiilor, a comportamentelor inadecvate, dar în același timp le induce preșcolarilor sentimente de frustrare.

Majoritatea preșcolarilor (un procent de circa 95%) după un moment scurt de izolare devin triști și conștientizează ceea ce au greșit, înțeleg că au încălcat niște reguli impuse și se straduiesc să nu repete aceleași greșeli.Există totuși și preșcolari care preiau izolarea ca pe moment hazliu, nedându-și seama că au încălcat regulile.

Histograma 12. ,,Comportamente pozitive sau negative ale preșcolarilor din grupul experimental”

Pedepsirea preșcolarilor nu este o modalitate de a rezolva problemele de la nivelul grupei.

În cazul ambelor grupe, fără diferențe s-a observat că discuțiile clare, stabilirea regulilor în prealabil și reamintirea lor reprezintă o modalitate mult mai bună de educare a comportamentelor preșcolarilor în diferite situații, a atitudinii lor, a îndreptării lor către utilizarea eficientă a aptitudinilor proprii și nu numai.

V.1.3. Eșantion experimental în pretest, versus eșantion experimental în posttest

Pentru determinarea nivelului de dezvoltare a copiilor din eșantionul experimental s-au folosit itemii prevăzuți în ,,Portofoliul educatoarei” aprobat de MENCȘ referitor la evaluarea inițială în grădiniță.

Tabelul 15. ,,Portofoliul educatoarei” aprobat de MENCȘ referitor la evaluarea inițială în grădiniță

În urma cercetărilor efectuate în etapa de pretest, grupul experimental a dat dovadă de cunoașterea comportamentelor civice în proporșie de circa 90%, ei având de altfel o grijă accentuată pentru păstrarea unui mediu ambiant social, civic, moral de tip optim.

În urma efectuării chestionarul s-a descoprit totodată că preșcolarii se bucură de mediu democratic creat de cadrul didactic și nu unul de ,,laissez-faire” ceea ce sporește doleanțele cadrului didactic în desfășurarea de activități la libera alegere a preșcolarilor, de regulă neplanificate strict ci mai mult spontan sau inventiv de cele mai multe ori.

S-a observat și interesul preșcolarilor pentru adoptarea de comportamente civice de tip social optime din punct de vedere moral.Așadar cadrul didactic este motivat pentru a alege activități pentru educarea în spiritul politeții în faza ameliorativă cât și de posttest.

În urma desfășurării probelor din etapa de posttest a cercetării prezente s-a ajuns la concluzia că preșcolarii răspund cerințelor de educare a comportamentului mult mai promt dacă activitățile de formare civică și de relaționare socială se desfășoară având la bază tehnica recompensei.

Preșcolarii grupei A se simt mult mai motivați să se comporte adecvat, conform cerințelor în condițiile în care le sunt îndeplinite micile dorințe si primesc stimulente de diverse tipuri: verbale, materiale.

Recompensa este așadar o tehnică de atragere a copiilor în acțiunea de conștientizare a importanței afișării unui comportament adecvat.

Acest aspect a fost observat de către educator cu precădere în cadrul activității denumite ,,Lădița cu fapte bune”.

,,Există stimuli care reprezintă întăriri pozitive pentru aproape orice persoană (alimentele preferate), la fel cum există stimuli care sunt semnificativi doar pentru unele (unii copii preferă anumite programe T. V., alții, să se joace cu prietenii sau cu o jucărie care le place mai mult etc).

De aceea, trebuie acordată o mare atenție copilului pentru a afla ce reprezintă pentru el o recompensă semnificativă {de exemplu. în general, copiilor le plac dulciurile).Dar nu tuturor copiilor le plac la fel de mult dulciurile.Prin urmare, semnificația unei recompense variază de la individ la individ.

În funcție de natura lor, recompensele pot fi:

a. alimente – bomboane, prăjituri, fructe, sucuri, meniul preferat, existența desertului la masă etc;

b. distincții -jetoane, steluțe, puncte roșii, diplome etc;

c. posesiuni temporare ale unor obiecte („ împrumuturi”) – posibilitatea de a îmbrăca o rochie pentru ocazii speciale, de a sta pe scaunul cuiva, de a avea o cameră privată etc.

d. activități stimulatoare – excursii jocuri, vizionarea unor programe T. V., sau a unor filme la cinema, citirea cărții preferate etc.

e. recompense sociale – îmbrățișări afectuoase, laude, zâmbete, o simplă privire care să exprime interesul ș.a.m.d.

Din cauza faptului că frecvența comportamentelor care ar trebui întărite pozitiv este uneori foarte mare, se impun două precizări:

–atunci când dorim să formăm un comportament, îl recompensăm ori de câte ori apare. Ulterior, după ce deprinderea este formată, numărul întăririlor poate să scadă {câte o recompensă la a doua, apoi a treia apariție ș.a.m.d.);

–e bine să se folosească recompense cât mai vânate, însă cele mai accesibile și mai economice sunt cele sociale.Recompensă socială constituie și a-l asculta pe copil atent, cu interes, a-l lăsa să-și termine ideea (fraza), a menține contactul vizual cu el, a-l susține în inițiative, a-i aprecia strădania, ignorând greșeala.”

La nivelul grupei, în etapa de pretest, sub aspect comportamental s-au observat că există preșcolari care au atitudini de înfumurare, orgoliu, prezintă insecuritate și nesiguranță pe sine, nu au o bază solidă de cunoștinte.

Mai jos se găsește procentajul aspectelor comportamentale descrise:

Diagrama 13. ,,Comportamente la nivelul eșantionului experimental în etapa de pretest”

Aspectele comportamentale descrise și observate în etapa de pretest au cunoscut o îmbunătățire semnificativă în etapa de posttest.Așadar, diagrama cu procentajul aspectelor comportamentale s-a schimbat în ultima etapă a cercetării ea îmbunătățindu-se, aspectele negative sesizate anterior scăzând cu circa 15%.

V.1.4. Eșantion control în pretest, versus eșantion control în posttest

Stabilirea nivelului de dezvoltare a copiilor din grupul de control s-a realizat prin utilizarea itemilor înscriși în ,,Portofoliul educatoarei” aprobat de MENCȘ cu privire la evaluarea inițială în grădiniță.

Eșantionul de control, grupa mijlocie B, formată dintr-un efectiv de 12 de copii ,din care 6 baieți și 6 fete au fost supuși acelorași teste de evaluare precum preșcolarii de la eșantionul experimental.

Prin aplicarea probelor din cadrul etapei de pretest s-a observat faptul că preșcolarii sunt atrași de grădiniță, sunt atașați de cadrul didactic și iubesc spațiul de joacă care este înfrumusețat cu mult bun gust și tact pedagogic.

Mai mult, copiii iubesc materialele din zona ,,Joc de rol”, grădinița având o mulțime de materiale și mijloace didacticede specialitate plăcute de cei mici.

Testul privind protejarea mediului înconjurător a relevat faptul că cei mici nu au bine consolitate deprinderile de păstrare a unui mediu curat, frumos și viu.

Apoi, prin intermediul probei ,,Testul Omulețul” s-a descoperit că preșcolarii nu au încă formate deprinderile fine necesare elaborării unui desen oarecum comprehensibil, circa 30% dintre preșcolari au desenat ființa umană într-un ,,limbaj grafic manual” de nedescifrat.

Există totuși la nivelul grupei circa 25% copii care reușesc să elaboreze un desen optim pentru interpretarea personalității utilizând indicațiile testului psihologic ,,Testul omulețul”.

De cele mai multe ori, în timpul probelor desfășurate cei mici au avut o reacție oarecum de dorință de implicare pentru rezolvarea sarcinilor de îndeplinit.Un număr de aproximativ 3 preșcolari a fost observat în timp ce solicitau ajutor din partea celor mai rapizi în rezolvarea sarcinilor.Cadrul didactic a încercat totuși în etapa de pretest să stopeze acest lucru dată fiind obținerea unor informații de o acuratețe indnubitabilă pentru stabilirea următoarelor direcții de acțiune.

În urma înterpretărilor din cadrul fazei de posttest, cadrul didactic a stabilit limitele de acțiune pentru desfășurarea noilor etape de ameliorare și posttest în cadrul cercetării.

În cadrul etapei de posttest s-a observat că eșantionul de control răspunde promt sarcinilor primite și se comportă adecvat atâta timp cât preșcolarii sunt apreciați verbal.

Ei par a fi foarte sensibili la laudele verbale, acestea aducându-le o satisfacție mare.

,,Laudele trebuie centrate pe munca elevului și nu pe sine însuși.Ele tebuie acordate pentru efortul depus de elev, pentru realizarea unei sarcini de lucru, pentru abilitățile pe care le are, etc, și nu doar pentru faptul că stă în clasă și ascultă .

Laudele nu trebuie să sune : »Ești foarte bun la asta ! » sau «  Ești un student capabil », deoarece :

se consideră că succesul său se datorează propriilor atribute;

îi face pe elevi să interpreteze dificultățile bazate pe aceste abilități;

Totuși putem să le arătăm elevilor aprecierea noastră în abilitățile lor de a reuși acolo unde alții eșuează prin lipsa de încredere.”

La nivelul grupei B, în etapa de pretest, sub aspect comportamental s-au observat la fel ca la grupa A că există preșcolari care au atitudini de înfumurare, orgoliu, prezintă insecuritate și nesiguranță pe sine, nu au o bază solidă de cunoștinte, iar mai jos se găsește procentajul aspectelor comportamentale descrise:

Diagrama 3.,,Comportamentele descrise și observate în etapa de pretest la grupa experimentală”

Aspectele comportamentale descrise și observate în etapa de pretest s-au îmbunătățit în etapa de posttest, iar diagrama cu procentajul aspectelor comportamentale s-a transformat în etapa de posttest îmbunătățindu-și fiecare aspect observat cu circa 30%.

V.2. Concluzii desprinse în urma interpretărilor și comparațiilor

Lucrarea de față lucrarea avut ca scop prezentarea și exemplificarea a numeroase modalități prin care poate fi implementată cu succes în mediul preșcolar educația pentru societate, fiind descrise totodată și modalități interactive care pot fi uzate pentru a releva multitudinea de efecte pozitive pe care le are comportamentul, dar și modalitatea de interacțiune a cadrului didactic cu preșcolari și influența lor asupra formării personalității preșcolarilor.

În faza de elaborare a lucrării ,,Rolul educatoarei în dezvoltarea personalității preșcolarilor” punctul de plecare a a fost acela de a conștientiza importanța comportamentului educatorului, a ,,actorului” didactic care trebuie să fie un modelator și un exemplu demn de urmat pentru cei pe care îi instruiește pentru a deveni activi social dar și indivizi adaptați mediului intern din grădiniță dar și mediului extern.

Actul didactic nu se rezumă doar la punerea în practică a unui simplu proces de prezentare și transmitere de cunoștințe, ci este mai degrabă este o activitate complexă, mult mai eficientă și mai atractivă în momentul în care preșcolarii sunt angajați într-o relație interumană.

Activitățile desfășurate au fost puse în practică prin intermediul metodelor interactive de lucru, dar și tradiționale, s-a utilizat cu precădere jocul didactic și s-a pus accentul pe nevoile individuale, specifice ale copiilor.

Pentru elaborarea analizei temei lucrării prezente a fost necesară efectuarea unei documentări în detaliu, s-au consulatat numeroase cărți de specialitate și site-uri web de specialitate, s-a întocmit „Caietul de observații al educatoarei” și planificarea activităților de educație pentru societate efectuate în plus față de programa activităților instructiv-educative din grădiniță pe baza cărora s-au susținut activitățile pe toată durata anului școlar.

Se consideră că parcurgerea activităților enunțate mai sus pe durata de timp optimă precizată a permis obținerea unor rezultate vizibile în comportamentul preșcolarilor marcându-i în mod pozitiv deoarece comportamentul lor s-a cizelat în sens pozitiv în numeroase situații reale observate după etapa experimentală.

Este cert că anumite schimbări apărute nu s-au fi arătat în condițiile absenței acestor activități planificate de educație pentru societate și în mod sigur nu s-ar fi manifestat atât de vizibil și marcant.

În urma experimentelor realizate în cadrul cercetării ce s-a efectuat la cele două grupe distincte s-a observat de asemenea că preșcolarii au devenit mult mai atenți la modul de raportare, de socializare cu cei din jurul lor.

Așadar, în cazul în care ei au observat ulterior alții copii care nu au avut un comportament adecvat au încercat să le explice că este necesar să se comporte corespunzător.

Un alt aspect observat este cel al creșterii interesului preșcolarilor față de locul de joacă, de menținerea unei preocupări legate de păstrarea curățeniei.

Mai mult, spiritul civic s-a observat și în cadrul activităților care au avut loc în curtea grădiniței deoarece copiii au dorit să facă curățenie în spațiul de joacă în mod voluntar și nu au mai fost tentați să distrugă spațiul verde.

Preșcolarii au început să ia atitudine și să atragă atenția celorlați asupra greșelilor de comportament avute.De exemplu, în cadrul unei conversații privind comportamentul celor care l-au răstignit pe Iisus, un băiețel a izbucnit în plâns și a fost vizibil afectat de ple fiului lui Dumnezeu, el spunând că tatăl său nu s-ar fi comportat niciodată precum iudeii.

Am observat în urma efectuării experimentelor din cadrul cercetării că preșcolarii au devenit mult mai atenți la detalii ei realizând numeroase desene în care ilustrează comportamente pozitive ale celor din jur, dar și ale lor.

De-a lungul activităților din timpul anului școlar copiii au dorit din ce în ce mai mult să participe la activități de educație pentru societate, să afle cât mai multe lucruri despre comportamente pozitive.

Din acest motiv opționalul pentru anul școlar următor va fi unul de educare a spiritului civic realizat la nivelul mai multor arii curriculare ce va purta denumirea de ,,Știm să ne comportăm…”.

Acțiunile educative desfășurate și organizate în vederea stimulării și dezvoltării personalității preșcolarilor au avut și următoarele obiective:

-îmbogațirea reprezentărilor despre obiecte, fenomene, situații;

-formarea receptivității față de problematica interacțională dintre indivizi;

-însușirea unor modalități de operare a gândirii, atât algoritmice, cât și euristice pentru un comportamemt pozitiv;

-dezvoltarea gândirii divergente și convergente, laterale și analogice pentru reacționarea adecvată la diferite situații;

-însușirea principalelor procedee imaginative de anticipare a situațiilor problemă și a modalității lor de soluționare;

-dezvoltarea imaginației anticipative privind situațiile problematice și interacționale.

-dezvoltarea trebuințelor de independențî, de autoexprimare, de autodepășire în diverse situații;

-antrenarea spontaneității și a independenței preșcolarilor.

S-au aplicat frecvent tehnici de muncă în grup dar și frontale în care s-a asigurat atmosfera destinsă, de joc, preșcolarii dezvoltându-si capacitățile de interrelaționare și cunoscându-se mai bine atât pe ei înșiși cât și pe colegi.

Modalitatea de efectuare a cercetării experimentale s-a desfășurat într-un mod discret la ambele grupe, probele/ testele/ activitățile aplicate integrându-se în mod insesezabil într-o zi obișnuită de joc și de învățare.

Ipotezele generale ale cercetării au fost studierea comportamentului care influențează sedimentarea unei personalități optime condițiilor istorico-sociale a preșcolarilor din grădiniță și studierea personalității care influențează capacitatea de analiză și participare la realitatea înconjurătoare a preșcolarilor din grădiniță.

Cele două ipotezele ale cercetării experimentale a făcut referire la faptul că studiul educației pentru societate influențează calitatea discernământului preșcolarilor implicați privind propriile comportamente dar și ale altora.

S-a constatat prin aplicarea repetată a unei probe special elaborată că a avut loc o reală maturizare a comportamentelor preșcolarilor în mai multe situații –a discriminării naturii consecințelor comportamentelor umane negative sub aspect interacțional social, psihic, emoțional.

Din concluziile prezentului studiu s-a decis că ambele ipoteze de lucru ale cercetării s-au confirmat.

În ciuda faptului că performanțele ambelor grupuri/eșantioane experimentale au crescut între faza de pretest și cea de posttest, progresul grupului experimental este net superior grupului de control, de unde putem concluziona că educația pentru societate și activitățile menite să modeleze spiritul civic aduc un plus de cunoaștere dar și o nouă perspectivă de a analiza și consolida o personalitate preponderent de tip pozitiv raportată la mediul social.

Mai mult, nici o altă disciplină luată separat/ de sine stătătoare ) nu poate substitui educația pentru societate.

Prin intermediul evaluării continue aplicate consecvent la grupul experimental s-a sesizat o creștere importantă a nivelului de cunoștințe civice, o îmbunătățire a comportamentului preșcolarilor, o modificare în sens pozitiv la nivel afectiv prin substituirea nepăsării cu sentimentele de grijă și afecțiune pentru sentimentele celorlalți.

,,Activitatea cadrului didactic:

Pentru formarea unei personalități mature, calde, profunde, creative, deschisă la experiențe noi și la semeni am căutat:

să întăresc bunele trăsături și comportamente ale copilului și totodată, fără a fi agresivă/ violentă/ lipsită de tact, am căutat să ponderez- atât cât îi stă în putință unei ființe omenești- tendințele negative ( superficialitatea, tendința de dominare);

să consolidez copilul din punct de vedere emoțional, să-l ajut să depășească stările de dezechilibru și de tulburare emoțională, cu atât mai mult cu cât va avea nevoie de înfruntat frecvente experiențe încărcate afectiv, care solicită autocontrol emoțional (pe acest fond, am încurajat comportamentul calm, temperat, bine adaptat la cerințele și presiunile externe;

să dezvolt stilul sociabil, afectuos, perseverența, conștiinciozitatea, respectarea regulilor, stilul imaginativ, rafinat, delicat, deschis, inovator, stăpânit, de bun confident;

să descurajez- cu suplețe, consecvență și fermitate, cu o atitudine rațional- empatică- comportamentul instabil, expeditiv, încăpățânat, conflictual, opozant, încordat, neliniștit;

să susțin un eu puternic, capabil să controleze presiunile care vin dinspre sine, dinspre supraeu și dinspre realitate;

să formez un supraeu flexibil, care să permită manifestarea unei personalități sănătoase, articulate, demne de încredere;

să-l atrag, să-i dau siguranța că sunt sursa cea mai autorizată și apropiată, cea mai umană de a-l ajuta să crească, suportul cel mai avizat pentru a-l ajuta să fie el însuși;

să observe acțiunile și consecințele acțiunilor celorlalți copii (m-am concentrat și asupra atitudinilor noastre față de comportamentele pe care le-a observat copilul însuși la ceilalți;

să-i susțin trebuința de autoactualizare;

să existe prețuire (reciprocă), apreciere pozitivă (reciprocă); să-l învăț să gândească; să-i asigur o atmosferă de încredere, de acceptare, de înțelegere;

să-și formeze o imagine de sine pozitivă;

să-i ofer dragostea, răbdarea și încrederea mea;

să-l ajut să-și asume responsabilitatea socială și morală pentru acțiunile sale;

să înțeleagă statusurile pe care le ocupă, cu rolurile lor specifice;

să-și creeze o ,,imagine,, socială pentru a controla felul în care este perceput de alții;

să creadă că e liber, dar să fie atent supravegheat, îndrumat.”

,,Menirea fiecărei educatoare este de a și-l face pe copil partener în demersul educativ.Ea trebuie să susțină și să consolideze dezvoltarea și comportamentul copilului, raporturile cu sine și cu ceilalți, astfel încât acesta să poată atinge momentul când își formulează singur reguli și principii.”

V.3. Direcții și perspective ulterioare de abordare a temei

Domeniul experiențial ,,Om și societate” reprezintă un domeniu important de studiu, recomandat a începe de la o vârstă cât mai timpurie prin implicarea directă și activă a familiei, a grădiniței dar și a altor categorii profesionale, chiar organizații nonguvernamentale în cadrul procesului educativ.

E necesar și imperios ca modelarea personalității si a componentelor sale complexe cu laturile sale să înceapă cât mai devreme și să se facă în mod adecvat.

De cele mai multe ori comportamentele preșcolarilor sunt influențate de eficiența învățării în contexte cât mai variate și anume contextul: formal, nonformal, informal.

Este obligatoriu în încercarea de construire a personalității copiilor ca aceasta să se facă cu cu respectarea particularităților de vârstă și individuale raportate în acelasi timp la lumea în care trăim care se află într-o continuă dinamică.

Este important a se face diferența între ceea ce este și ce nu este important și a se face corelarea anumitor cunoștințe descoperindu-se sensul lor pentru eliminarea celor irelevante.

De cele mai multe ori se consideră că educația pentru societate trebuie efectuată la activitățile domeniului ,,Om și Societate”, însă acestea nu asigură integral realizarea ei, deoarece includ informații restrânse și eșuează în transmiterea și aprofundarea anumitor valori-cheie specifice.

Pentru îmbunătățirea situației prezente, dată fiind importanța acestei teme, se propun următoarele:

-introducerea educației pentru societate-educației civice ca disciplină clar delimitată, cu accent pe activități aplicative la nivelul preșcolar;

-facilitarea accesului cadrelor didactice la urmarea anumitor cursuri de perfecționare specifice modelării comportamentelor, indiferent de disciplina pe care o predau;

-realizarea de materiale informative și adecvate care să poată fi utilizate la grupă – seturi de planșe, jocuri educative, caiete speciale de ecologie, îndrumare pentru educatoare;

-sporirea gradului de implicare a familiei, a mass-mediei, a organizațiilor nonguvernamentale în procesul de consolidare a comportamentelor pozitive;

-efectuarea unor cercetări psihopedagogice referitoare la beneficiile educației pentru societate, chiar diseminarea cercetării de față dacă este posibil mai multor subiecți participanți cuprinzând un design experimental care să conțină și o fază de retest.

CONCLUZII FINALE

,,Educatoarea trebuie să se transforme într-un model pentru cei care-i îndrumă, creionând profilul unei persoane calde și sensibile.Ea este mai mult decât un exemplu în materie de comportament, personalitate și prezență estetică.

Însă cum se poate atinge acest obiectiv, dacă educatoarea nu este aceeași pe parcursul întregului proces educativ?Acest element s-a transformat într-o problemă foarte serioasă care a acaparat sistemul de învățământ românesc.

Continuitatea unui pedagog în rândul colectivului de copiii, constituie baza unui proces educațional eficient.Instituția preșcolară este indispensabilă, iar integrarea și încrederea copilului în mediul social, depinde de educatoare.Acest prim efort de adaptare la viața socială va avea un mai mare succes atunci când se consolidează relația între copil și educatoare.

Trebuie înțeles faptul că fiecare copil va depăși orizontul restrâns al familiei și va avea nevoie de o persoană care să-l îndrume pe termen lung.Aceste schimbări de personal didactic nu fac decât să bulverseze procesul educativ și dezvoltarea emoțională a copiiilor.”

Se cunoaște faptul că perioada de vârstă cuprinsă între 2 si 6 ani este plină de provocari și griji legate de dezvoltarea fizică dar și cea psihologică a copiilor.

De cele mai multe ori odată cu integrarea la gradinița încep să își facă apariția din ce în ce mai multe semne de întrebare legate de comportamentul adecvat sau nu al copiilor.

Cele mai des întâlnite probleme comportamentale de natură psihologică întâlnite la preșcolari sunt:

Opoziționism față de regulile de disciplină si cerințele educaționale;

De cele mai multe ori acest comportament este consecința unor practici parentale eronate și ineficiente sau a unui mediu familial tensionat, conflictual, dezorganizat și corectarea sa se poate face odată cu stabilirea ordinii în mediul familial.

Agresivitatea față de adulți sau copii;

Preșcolarii agresivi au un temperament dezinhibat, extrovertit, determinat genetic, care predispun în lipsa unei practici de disciplinare corecte către comportamente negative.În astfel de cazuri este necesar luarea unor masuri urgente de identificare adecvată a cauzelor comportamentelor indezirabile pentru remedierea lor.

3……Crize de afect manifestate în mod simultan cu comportamentale extreme: plâns excesiv, țipete, agresivitate față de membrii familiei sau alți copii, autoagresivitate.Motivația acestui tip de comportament este în special lipsa de afecțiune față de copil dublată de practici de disciplinare neadecvate, sau au la bază tulburari de dezvoltare de origine neurologică (autism, sindrom Asperger sau ADHD ).

Manifestările comportamentale ale copiilor cu tuburări neurologice sunt: dificultăți de autoreglare emoțională cu implicații catastrofale sub aspect social cât și educațional.

4… Timiditatea sau frica de separare de parinți, refuzul de a vorbi cu alte persoane necunoscute, sensibilitate emoțională crescută, refuzul de a frecventa gradinița.

Comportamentele de timiditate sunt specifice preșcolarilor cu temperament inhibat, introvertit, având o cauză predominant genetică și nu neapărat influențată de stilul parental.

Copiii timizi sunt predispuși la tulburări afectiv-emoționale (anxietate generalizată, socială, scolară, depresie) și solicită o observare strictă și continuă precum și sprijin psihologic adecvat.

,,O abordare realistă a copilului din punct de vedere psihologic presupune concentrarea educatorului spre următoarele aspecte: observarea și consemnarea unor manifestări obiective ale copilului; particularități ale dezvoltării psiho-fizice; abilități concrete de acțiune; performanțe lingvistice; pătrunderea în aspectele subiective ale experiențelor personale ale copilului încercănd să răspundă la întrebări de genul: cum privește el lumea? dar relațiile cu ceilalți? ce crede, ce știe ori ce simte el?

Ca să poată acționa în cele două sensuri, educatorul va trebui să adopte el însuși a atitudine duală: să fie, pe de o parte, un observator extern, obiectiv, ca un spectator care pur și simplu consemnează date brute; să fie, pe de altă parte, un observator activ care incearcă să înțeleagă experiențele copilului, succesele, eșecurile lui, să le influențeze uzând de propriile sale experiențe.Printr-o asemenea duplicitate educatorul poate culege informații care să-i permită atragerea copilului în proiecte pe care el le hotărăște.

Prin cunoașterea psihologiei copilului, educatoarea sau institutorul dispun de date privind caracterizarea generală a dezvoltării psiho-fizice a copilului în general, a formei fundamentale de activitate-jocul (de manipulare, mișcare, de imitație, cu reguli, de creație, simbolic ș.a) pe categorii de vârstă (preșcolară-mică, mijlocie, mare și grupa pregătitoare pentru școală).

De asemenea, este nevoie și de studierea atentă, minuțioasă a manifestării comportamentului fiecărui copil în parte, a investigării cauzelor extrașcolare ale diferitelor aspecte ale cunoașterii, afectivității, motivației, acțiunii voluntare, manifestărilor caracteriale incipiente, pozitive și negative pentru a organiza un învățământ pe măsura fiecărui copil, deci individualizat, adecvat nevoilor fiecăruia și care să conducă la maximizarea adaptabilității la viața școlară viitoare.”

Evaluarea a reprezentat principala modalitate de a culege informații din prezenta lucrare, ea având ca scop luarea deciziilor de către cadrul didactic.

Tot prin evaluare s-a urmărit progresul fiecărui preșcolar pentru a putea mijloci, optimiza sau dezvolta anumite abilități ori pentru a interveni în cazul unor comportamente necorespunzătoare.

Informațiile obținute prin intermediul observațiilor directe și indirecte au fost de real ajutor cadrului didactic evidențiându-se competențele actuale de socializare și interiorizare a unui copil și ale comportamentelor care trebuie formate/dezvoltate/modelate prin optimizarea/valorificarea maximală a potențialului copilului.

Observația a asigurat obținerea de informații detaliate despre preșcolarii supuși cercetării pentru analiza comportamentelor sale și nu interacțiunea ca instrumentul de evaluare.

Înregistrarea comportamentelor în urma observațiilor s-a realizat pe baza unei grile de observație care a oferit un cadru de sistematizare a celor urmărite.

,,Pe baza comportamentului putem să facem inferențe despre dezvoltarea psihică a copilului, lumea psihică fiind ascunsă analizei directe prin orice metode.Bineînțeles că într-o sesiune de observație nu vom putea urmări întregul comportament al copilului (respectiv comportamentul său în general), de aceea este recomandată precizarea unui domeniu care va fi urmărit într-o sesiune anume (de ex. exprimarea verbală) și notarea tuturor comportamentelor specifice care apar în perioada de observare sub forma unor indicatori comportamentali.”

,,Mai există o condiție – o lege probată de experiența – pentru ca abordarea anterioară să dea roade pe termen lung.Pentru ca un copil să simtă cu adevarat că este ,,persoana", că opinia lui este valoroasă, chiar dacă nu are ultimul cuvănt, trebuie sa îi demonstrăm asta.Cum? Ascultându-l.Il întrebăm, ne așezăm în fața lui, la nivelul lui, sau lângă el – daca în timpul acesta se mișcă sau face altceva -și îi ascultăm plângerea sau dorința.Ne adunăm gândurile din cele patru zări și cu adevărat ne concentrăm pe cuvintele copilului.Acest demers se poate dovedi foarte dificil.”

,,Cu fiecare copil pe care-l educăm, câștigăm un om”. (Victor Hugo)

BIBLIOGRAFIE

Allport, G.W.,, Structura și dezvoltarea personalității”, EDP, 1981/1992;

Antonovici, Ș., Nicu, G., Kerim, S., (2003), ,,Jocuri interdisciplinare”, Editura Aramis, București;

Ausubell, D.P., Robinson,F.G.,,Învățarea în școală”, EDP, 1981;

Bache H., Mateiaș A., Popescu E., Șerban F., 1994, (,,Pedagogie preșcolară. Manual pentru școlile normale”, Edit. Didactică și Pedagogică, București);

Barbu, H., Popescu, E., Șerban, F., (1993), ,,Activități de joc și recreativ-distractive”, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București;

Barbu, H., Mateiaș, A., Rafailă, E., Popescu, E., Șerban, F., (1999), ,,Pedagogie preșcolară. Didactica”, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București;

Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2008), ,,Învățământul preșcolar în mileniul III”, Ministerul Educației și Cercetării. Editura Reprograph, Craiova;

Breben, Silvia, Elena, Gongea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, (2002, ,,Metode interactive de grup – ghid metodic”, Ed. Arves);

Bruda, Alexndru, (1997, ,,Jocul în dezvoltarea personalității copiilor”, Asociația Copiii Noștri, Caransebeș, București);

Bunescu V. ,,Învățarea deplină”, EDP, București, 1995

Cerghit, Ioan, (2006, ,,Metode de învățământ”, Ed. Polirom, București);

Claparède, Eduard, (1975, ,,Psihologia copilului și pedagogia experimentală”, Editura Didactică și Pedagogică, București);

Clocotici, V., Stan, A., (2001), ,,Statistică aplicată în psihologie”, Editura Polirom, Iași;

Cristea, S. (coord.), (2006), ,,Curriculum pedagogic pentru formarea personalului didactic”, Vol. I. Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București;

Colceriu, Laura, (2008, ,,Psihopedagogia învățământului preșcolar – sinteză de materiale)”;

Cosmovici, A., Iacob L.(coord.), ,,Psihologie școlară”, Ed, Polirom, Iași, 1998/1999;

Crețu C., ,,Curriculum diferențiat și personalizat”, Ed. Polirom, Iași, 1998;

Crețu C., ,,Psihopedagogia succesului”, Ed. Polirom, Iași, 1997;

Crețu T., ,,Psihologia educației”, Editura credis, 2006;

Crețu T., ,,Psihologie generală”, Editura Credis, 2001;

Cristea, Sorin, (1998, ,,Dicționar de teremeni pedagogici”, Ed. Didactică și pedagogică,

Dumitrana, Magdalen, (2002, ,,Activitățile matematice în grădiniță”, Ed. Compania,

Educațional, Cluj-Napoca);

Fontana D., ,,Psychology for Teachers”, Second edition, The British Psychological Society, Macmillan Publishers Ltd., 1991;

Gagne, Robert, ,,Condițiile învățării”, E.D.P., București, 1974;

Glava, Alina, Glava, Cătălin, (2002, ,,Introducere în pedagogia preșcolară”, Ed. Dacia);

Golu, P., ,,Învățare și dezvoltare”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1985;

Hanson, C., H., (2007), ,,Dictionary of Ecology”, Philosophical Lybrary, Inc., San Francisco, California;

Ionescu, M., Radu, I. (coord.), (2004), ,,Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

Iucu, R., Păun, E., (2002, ,,Educația preșcolară în România”, Ed. Polirom, București);

Janet Landsbury, ,,Nu există copii răi“, Ed,Univers, 2017;

Labăr, A., V., (2008), ,,SPSS pentru științele educației”, Editura Polirom, Iași;

Lespezeanu, Monica, (2007, ,,Tradițional și modern în învățământul preșcolar – o metodică a activităților instructic-educative”, Colecția Didactica Esențial, București);

Marczyk, G., DeMatteo, D., Festinger, D., (2005), ,,Essentials of Research Design and Methodology”, John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey;

Montessori, Maria, (1912, ,,The Montessori method”, Freederick A. Stokes Company,

Neacșu I., ,,Instruire și învățare”, Ed. Științifică, București, 1990;

Neacșu I., ,,Metode și tehnici de învățare eficientă”, Ed. Militară, București, 1990, Paralela 45, București);

Popescu-Neveanu, P., Zlate M. (red.), ,,Psihologie școlară”, Ed. Universității București, 1987;

Radu I. (coord), Golu P., Șchiopu U.,ș.a., ,,Psihologia educației și dezvoltării”, Ed. Academiei, 1983;

Radu N. (coord.), ,,Psihologia educației”, Ed. Fundației „România de Mâine”, București, 2000;

Șchiopu, U., Verza, E., ,,Psihologia vârstelor”, EDP; 1995/1997;

Slavin Robert E., ,,Educational psychology”, Third Edition, Pretince Hall, New Jersey, 1991;

http://structura-personalitatii.blogspot.ro/p/caracterizarea-generala-personalitatii.html

https://biblioteca.regielive.ro/referate/psihologie/personalitatea-495.html

http://pshihopedagogie.blogspot.ro/2008/08/tema-18-definitivat.html

https://laurentiumihai.ro/citate-despre-educatie/

http://2.bp.blogspot.com/-hNYhfYfII6o/TwtGKDX3zVI/AAAAAAAAABU/26E9dw5ucnA/s320/eysenck.png

http://www.fabiolahosu.ro/despre-invatare-si-formare-pe-tot-parcursul-vietii/

http://www.scritub.com/profesor-scoala/LUCRARE-DE-LICENTA-MODALITATI-214181187.php

http://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/educatie-copii-cum-corectam-comportamentul-gresit-al-copiilor/

https://www.cutiuta-cu-povesti.ro/cartile-noastre/materiale-psihoeducationale/ladita-cu-fapte-bune/

http://www.ancasdiary.com/2018/03/13/cum-sa-le-spunem-nu-copiilor-fara-sa-le-spunem-nu/

https://www.didactic.ro/materiale-didactice/testul-omuletului

https://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/august2014/08-RaduIoana-Raport_de_cercetare_psihopedagogica.pdf

http://timtim-timy.ro/sites/all/themes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2015-2016/metodica/52.pdf

https://www.didactic.ro/revista-electronica/revista-electronica-didactic-ro-issn-1844-4679-iunie-2014/studiu-de-caz-comportamentul-prescolarului-i-c

http://sfatulparintilor.ro/prescolari/activitati/de-ce-sunt-importante-gradinita-si-educatoarele-pentru-copilul-tau/

http://www.qbebe.ro/psihologie/educatie_si_disciplina/sfatul_psihologului_cum_imi_invat_copilul_sa_ma_asculte

Recompensele- tehnica de intarire pozitiva a comportamentelor

,,Măsuri eficace de apreciere/întărire a muncii elevilor pentru a-i motiva” , Geoff Petty-www.geoffpetty.com

ANEXE

(Anexa A)

ACORDAREA ATENȚIEI -„Împărăția Emoțiilor”

Proiect de lecție

Unitatea de învățământ: ,,Școala Profesională Daneți”

Prof.înv.preșc.: Marinescu Mădălina-Angela

Grupa: mijlocie

Domeniul experiențial: Om și societate (DOS)-Educație pentru societate

Tema anuală: ,,Cine sunt/suntem?”

Tema activității: ,,Tărâmul inimii””

Subtema activității: „Împărăția emoțiilor”

Tipul lecției: însușire de noi cunoștințe

Mijloc de realizare: povestire

Scopul lecției: dezvoltarea emoțională și socială în raporturile de interacțiune dintre copil și lumea înconjurătoare prin formarea unor atitudini pozitive față de oamenii și obiectele din jur.

Obiective de referință:

Exprimarea adecvată a emoțiilor în interacțiunea cu copii și adulți cunoscuți;

Obiective operaționale:

O1. Să-și identifice propriile emoții produse de povestea ascultată;

O2. Să asocieze o etichetă verbală expresiei emoționale;

O3. Să descopere și să retrăiască o atitudine pozitivă sau negativă;

O4. Să descrie situații trăite ce conțin o anumită încărcătură emoțională;

O5. Să exprime dorințe/temeri personale. Obiectivul se consideră realizat dacă toți copiii vor enumera cel puțin o dorință/teamă personală.

Strategii didactice:

a). Metode și procedee: conversația euristică, explicația, exercițiul, dezbaterea, problematizarea.

b). Mijloace didactice: fișe de lucru cu exerciții, videoproiector, fișe emoticoane, cartonașe, poze.

c). Forme de organizare: frontală, individuală, pe echipe.

d). Forme de evaluare: aprecieri verbale, evaluare scrisă, observare sistematică.

Forme de organizare: frontal, individual și pe grupe

Locul de desfășurare: sala de grupă

Durata: 35 minute

Bibliografie:

– MECTS -„Programa școlară pentru disciplina Dezvoltare personală , București, 2013;

„Programa activităților instructiv- educative în grădinița de copii”– București 2005;

„Curriculum pentru învățământul preșcolar ( 3-6/7 ani)”.

Anexa 1

Împărăția Emoțiilor:

„Ne prefacem că dormim.Stați cu ochii închiși, respirați ușor, lăsați corpul să se relaxeze, să fie moale. Eu am să vă povestesc ce visăm.În timp ce eu povestesc, voi vă imaginați visul:

A sosit vacanța de vară.Ne adunăm și plecăm în călătorie prin Împărăția Emoțiilor.Ajungem în Ținutul Bucuriei.Aici, soarele strălucește neîncetat pe bolta cerului. Acest ținut are doar două anotimpuri: primăvara și vara.Câmpiile sunt pline de flori multicolore, una mai frumoasă decât cealaltă, fluturașii zboară veseli, iar din pădure se aude ciripitul păsărelelor, dar și strigăte de bucurie.Atât stăpâna acestor ținuturi, cât și viețuitoarele și plantele de aici sunt tot timpul vesele… nu renunță la chipul și zâmbetul lor luminos nici măcar atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum ar dori ele.

Ne continuăm călătoria.Ajungem în Ținutul Tristeții.Ținutul Tristeții este un ținut al anotimpului toamna; un ținut unde soarele stă tot timpul ascuns după nori, un ținut unde plouă foarte mult și este foarte frig. Din pădurile acestui ținut se aud cântece triste și uneori plânsete.Viețuitoarele și plantele de aici sunt tot timpul triste.La fel și stăpâna acestui ținut. Chipul ei este tot timpul trist, iar ochii înlăcrimați.

Ne continuam călătoria imaginară și ajungem în Ținutul Furiei și al Fricii.Ținutul Furiei și al Fricii este un ținut în care natura se dezlănțuie: vântul bate cu o viteză foarte mare, tunetele bubuie cu putere, fulgerele luminează cerul ca un foc de artificii, plouă foarte mult. Atât Furia și Frica, stăpânele acestui ținut, cât și viețuitoarele de aici sunt tot timpul furioase și fricoase: țipă, se ceartă, plâng…

Deoarece soarele este către asfințit și începe să se lase seara, ne întoarcem acasă, unde e cald și bine și suntem înconjurați de cei dragi.

Este timpul să ne trezim.Deschidem ochii, întindem brațele și picioarele.Ne-am trezit!V-a plăcut visul?”

Fișa nr. 1

Fericit Fricos

Supărat Furios

Fișa nr. 2

Colorează imaginea/chipul care exprimă starea ta sufletească.

Desfășurarea activității

Anexe

Anexa B

APRECIEREA-„Îmi place!Nu îmi place!”

PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învățământ: ,,Școala Profesională Daneți”

Prof.înv.preșc.: Marinescu Mădălina-Angela

Grupa: mijlocie

Domeniul experiențial: Om și societate (DOS)

Categoria de activitate: Educație pentru societate

Tema anuală: ,,Cine sunt/suntem?”

Tema activității: „Intră baba iarnă-n sat!” ””

Subtema activității: „Imi place!Nu imi place!”

TIPUL LECȚIEI: consolidarea cunoștințelor

Mijloc de realizare: convorbirea

Scopul activității:

Exprimarea adecvată a emoțiilor în interacțiunea cu copii și adulți cunoscuți .

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

a) cognitive:

– să enumere cel puțin trei caracteristici ale anotimpului iarna;

–să formuleze propoziții clare, coerente utilizând cuvintele ce denumesc emoțiile de bază (bucurie, tristețe, furie, teamă);

– să exemplifice diferite situații în care au trăit emoțiile prezentate.

b) afective :

– sǎ mimeze trăirea unei emoții de bază.

c) psiho-motrice:

– sǎ manevreze corect instrumentele folosite (carton, carioci);

– să aibă o poziție adecvată pe scaun.

RESURSE:

I. Procedurale:conversația, exercițiul, explicația, jocul didactic, observația, expunerea, turul galeriei, aprecierea verbalǎ

II. Materiale:, panouri, microfon, imagini cu fețe care exprimă diferite trăiri emoționale (bucurie, furie, tristețe, teamă), fișe, culori, fulgi de hârtie, calculator, videoproiector

III. Temporale: 45 MINUTE

IV. Spațiale: sala de grupă

V. Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.

VI. Forme și tehnici de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, evaluarea reciprocă, aprecieri verbale .

Bibliografie:

– MECTS -„Programa școlară pentru disciplina Dezvoltare personală , București, 2013;

„Programa activităților instructiv- educative în grădinița de copii”– București 2005;

„Curriculum pentru învățământul preșcolar ( 3-6/7 ani)”.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Anexa 1

„Înviorarea de dimineață”

Dimineața, în grădină

Pe o tufă de sulfină,

Zeci de aripi colorate

Stau frumos aliniate.

Au ieșit, cu mic, cu mare,

Fluturii la-nviorare.

Dă comanda, de pe-o floare,

O lăcustă antrenoare:

„1, 2- ne răsucim,

3 și 4- ne-nvârtim!

5 și 6- arcuim,

7, 8- acum sărim!

9, 10- respirăm,

Aripile scuturăm!

Ne clătim acum cu rouă!

Gata, începe o zi nouă!

Suntem pregătiți de zbor.

Ziua bună tuturor!”

Anexa 2

Colorați copilul al cărui chip reprezintă emoția pe care o simțiți acum!

Anexa C

STABILIREA LIMITELOR-,,Regulile noastre” ;

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ: ,,Școala Profesională Daneți”

Prof.înv.preșc.: Marinescu Mădălina-Angela

Grupa: mijlocie

Domeniul experiențial: Om și societate (DOS)

Categoria de activitate: Educație pentru societate

Tema anuală: ,,Cine sunt/suntem?”

Tema activității: ,,În lumea magică a basmelor”

Subtema activității: ,,Regulile noastre”

Tipul lecției: Însușire de noi cunoștințe

Mijloc de realizare: joc didactic

Scopul activității:

Familiarizarea și conștientizarea de căte preșcolari a regulilor de comportament și de comunicare necesare în activitatea școlară.

Obiective operaționale:

să completeze corect ,,Calendarul naturii”;

să identifice regulile de comunicare și comportament specifice activității din grădiniță ( minimum 3 reguli);

să aplice regulile de comunicare și comportament la activității ;

să mimeze comportamente potrivite sau nepotrivite la grădiniță;

să potrivească imaginile la panoul corespunzător ,,AȘA DA” sau ,,AȘA NU”;

STRATEGII DIDACTICE:

Metode, procedee și tehnici de învățământ: conversația, explicația, exercițiul, joc de rol, ciorchinele;

Mijloace de învățământ: panoul cu întâlnirea de dimineață, imagini, planșe, bandă adezivă;

Forme de organizare: frontal, individual;

EVALUARE:

-Forme de evaluare: continuă;

-Metode de evaluare: chestionare orală;

-Instrumente de evaluare: aprecieri verbale.

Locul de desfășurare: sala de grupă

Durata: 35 minute

Bibliografie:

– MECTS -„Programa școlară pentru disciplina Dezvoltare personală , București, 2013;

„Programa activităților instructiv- educative în grădinița de copii”– București 2005;

„Curriculum pentru învățământul preșcolar ( 3-6/7 ani)”.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Anexa 4

INTERDICȚII-,,Semne de pericol/interdicție”

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Unitatea de învățământ: ,,Școala Profesională Daneți”

Prof.înv.preșc.: Marinescu Mădălina-Angela

Grupa: mijlocie

Domeniul experiențial: Om și societate (DOS)

Categoria de activitate: Educație pentru societate

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: ,,Când, cum si de ce se întâmpla?”

PROIECT TEMATIC: ,,Ruti te învață lecții pentru viață”

TEMA ZILEI: ,,Semnele de circulație te îndrumă în orice situație”

TIPUL ACTIVITAȚII: Activitate integrată ALA+ADP+ADE

Mijloc de realizare: convorbirea, vizionare film

CATEGORII DE ACTIVITAȚI:

1. Activitați de dezvoltare personală:

Rutină;

Sosirea copiilor;

Igiena – spălatul și toaleta – ,,Daca mâinile-s curate/Bolile vor sta deoparte!”

Micul dejun – ,,Pofta bună – Mulțumim/și pe jos nu risipim!”

Igiena – spalatul și toaleta – ,,Spală mâinile, ochii și obrazul/Și nu ocoli nici nasul!”

Ordine: ,,La gradinița am învățat/Mereu să fiu ordonat!”

Întâlnirea de dimineața: “Bine te gândești și apoi pașești!”

Salutul: ,,Bună dimineața, pietoni!”

Prezența

Calendarul naturii

Noutatea zilei – Scrisoarea de la dl. Polițist.

Tranziții

Copiii vor fi invitați catre centrele de interes prin câteva versuri pe melodia cântecului ,,Bat din palme”: ,,Bat din palme/Clap, clap, clap/Din picioare/Trap, trap, trap/Ne-nvârtim, ne răsucim/Și spre centre noi pornim.”

Trecerea de la activitațile pe centre la activitațile pe domenii experiențiale se realizează prin cântecul ,,Stopul”.

2. Activitați liber alese (ALA 1):

Bibliotecă: ,,Spune cum se numește” – citire de imagini

Construcții: ,,Intersecția” – construcții

Joc de rol: ,,De-a agentul de circulație”

3. Activitați pe domenii experiențiale (ADE):

DOS: ,,Reguli și semne de circulație” – convorbire

DLC: ,,Continu tu!” – joc

4. Activitați liber alese (ALA 2):

Concurs: ,,Ghicitori, poezii și tot ce știm”

Jocuri distractive

SCOPUL ACTIVITAȚII:

Cunoașterea și respectarea regulilor de circulatie, formarea unui comportament responsabil ca participant la trafic.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

ALA 1:

Bibliotecă – să citească imagini cu semne de circulație formulând propoziții corecte din punct de vedere gramatical;

să scrie linii orizontale și verticale pentru a reda ,,trecerea de pietoni”

să indice cuvântul sinonim cu ,,trecerea de pietoni”.

Construcții:

să construiască din piese puzzle o intersecție;

să plaseze pe șosele mașini;

să precizeze pe unde circulă pietonii.

Joc de rol:

să stabilească rolurile și regulile jocului;

să utilizeze semnele de circulație;

să respecte regulile de circulație.

ADE:

să cunoască semnele de circulație;

să cunoască semnificația indicatoarelor de circulație și culorile semaforului;

să-și îmbogațească vocabularul cu cuvinte: ,,agentul de circulație”, ,,pieton”, ,,partea carosabilă” și să le întrebuințeze în vorbire;

să alcătuiască propoziții cu cuvintele noi învățate;

să rețină că traversarea se va face numai prin locurile special amenajate (ex. zebră, indicatoare, etc.) sau cu semnalizări (semafoare);

să manifeste interes pentru activitatea desfășurată;

să coopereze în cadrul grupului;

să înțeleagă consecințele nerespectării regulilor de circulație.

ALA 2:

să recite poezii, ghicitori;

să execute corect mișcarile sugerate de conținutul jocurilor;

să manifeste atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiție și fair-play.

STRATEGII DIDACTICE

Metode și procedee: conversația, observarea, explicația, demonstrația, jocul, exercițiul, RAI (răspunde-aruncă-interoghează), problematizarea.

Mijloace didactice: planșe cu indicatoare rutiere, imagini semnificative, creioane colorate, mingi, fișe, recompense.

FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe.

DURATA: o zi.

BIBLIOGRAFIE:

A. Manolache, C. Dragomir, M. Petre, L. Soare: ,,Și noi suntem pietoni”, Ed. Aramis 2002;

A. Manolache, C. Tatuc, Z. Dogaru; ,,Caiet de circulație rutieră pentru preșcolari” – Editura Litera Info 2007.

SCENARIUL DIDACTIC

După ce sosesc toți copiii, le propun să facem cercul prieteniei pentru a desfășura întâlnirea noastră obișnuită de dimineață.Le voi propune că salutul să fie legat de tema zilei: ,,Buna dimineața, mici pietoni!”

Îi îndemn pe copii să facă schimb de impresii prin aducerea în prim plan a experiențelor proprii, păreri despre o întâmplare petrecută în trafic, un eveniment pe care l-au trăit ieri sau chiar în acesta dimineață venind către grădiniță.Având în vedere temă zilei și faptul că au avut sarcini să-i roage pe părinți să-i familiarizeze cu câteva din semnele de circulație, inpartasirea cu ceilalți se va axă pe ,,schimbul de povesti”.

Acest moment solicita întregul colectiv al grupei și contribuie la realizarea unei intercunoasteri, la exprimarea liberă în față celorlalți, învățând să asculte, să-și exprime trăirile, fie verbal, fie non-verbal (mimică și gestică).Vom completa împreună calendarul naturii.

Noutatea zilei constă în faptul că în drum spre grădiniță m-am întâlnit cu dl. Polițist ce trebuia să fie surpriză pentru astăzi, dar având o urgență n-a mai venit, înmânându-mi mie o scrisoare destinată copiilor.

După ce copiii se vor jucă la centrele de interes, ne vom adună cu toții în cerc pentru a desfășura ADE (DOS).Tranziția spre DLC se va realiza prin intermediul cântecului ,,Stopul”. Obținerea performanței seva realiza prin metodă R.A.I. (răspunde, aruncă, interoghează) prin jocul “Continuă tu”, în care copiii vor trebui să construiască propoziții cu ajutorul unor jetoane pe care sunt desenate semne de circulație.În final, vor primi permise de pietoni.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Anexa E

IGNORAREA-,,Flori și baloane pentru copiii de pretutindeni”;

Proiect de activitate

Unitatea de învățământ: ,,Școala Profesională Daneți”

Prof.înv.preșc.: Marinescu Mădălina-Angela

Grupa: mijlocie

Domeniul experiențial: Om și societate (DOS)

Categoria de activitate: Educație pentru societate

Categoria de activitate: Educație pentru societate

Tema anuală: ,,Cine sunt/suntem?”

Subtema: ,,Toți copiii pământului”

Tema activității: ,,Flori și baloane pentru copiii de pretutindeni”

Mijloc de realizare: desen

Tipul: formare de priceperi și deprinderi

Scopul activității:

Informativ

Îmbogățirea cunoștințelor despre tehnicile de lucru necesare realizării unei teme plastice care va conduce la realizarea atitudinii pozitive față de sine și ceilalți

Formativ:

Consolidarea deprinderii de a folosi elemente de limbaj plastic prin exersarea deprinderilor tehnice specifice desenului

Dezvoltarea imaginației creatoare, a sensibilității și a gustului estetic.

Educativ

Educarea simțului artistic, a dragostei față de copii și a spiritului de prietenie

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

COGNITIVE:

Să analizeze și să compare elemente componente ale mediului înconjurător;

Să denumeasca si să diferențieze materiale și instrumente de lucru;

Să aplice reguli de utilizare a acestora;

Să folosească cuvinte și expresii specifice desenului;

Să redea din imaginație tema dată desenând flori și baloane pentru copii;

Să poziționeze corect elementele în spațiul de lucru .

PSIHOMOTORII:

Să utilizeze adecvat instrumentele și materialele de lucru în vederea realizării temei;

Să mânuiască corect materialele puse la dispoziție, păstrând acuratețea lucrării;

Să execute mișcări de încălzire a mușchilor mici ai mâinii.

AFECTIVE:

Să exprime impresii, trăiri afective și idei proprii legate de tema dată, în timpul și/sau la sfârșitul activității (la evaluarea lucrărilor);

Să interpreteze liber cântece exprimând sentimente de dragoste și prietenie față de copii.

Resurse procedurale:

Metode si procedee:Conversația, Explicația, Expunerea, Observația, Analiza produselor activității, Exercițiul.

Resurese materiale: baloane colorate, coli, creioane colorate, imagini cu copii din alte țări, calculator, CD.

Forma de organizare: frontal, individual.

Locul de desfășurare: sala de grupă.

Durata: 45 minute

Bibliografie:

MECT – Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 – 6/7 ani) , 2008

Preda Viorica, ,,Gradinița altfel”, Ed. Integral, București, 2003;

Curriculum pentru învățământul preșcolar, Didactica Publishing House, București, 2009.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Anexa F

IZOLAREA-,,Să o ajutăm pe prințesa Rapunzel!”;

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ: ,,Școala Profesională Daneți”

Prof.înv.preșc.: Marinescu Mădălina-Angela

Grupa: mijlocie

Domeniul experiențial: Om și societate (DOS)

Categoria de activitate:Educație pentru societate

Tema anuală de studiu: ,,Cu ce si cum exprimăm ceea ce simțim”

Tema activității: ,,1 Iunie-Ziua Copiilor”

Subtema activității: ,,Copii de pretutindeni”

Categoria de activitate: Limbă și comunicare

Tema activității: ,,Să o ajutăm pe prințesa Rapunzel!”

Mijloc de realizare: Joc didactic

Tipul activității: Verificarea cunoștințelor.

Scopul activității: Dezvoltarea calităților gândirii prin exemplificarea noțiunilor însușite prin cât mai multe exemple adecvate (antonime). Dezvoltarea capacității de exprimare corectă fonetic, lexical și gramatical;

Obiective operaționale:

– cognitive:

O1: să găsească opusul anumitor cuvinte date;

O2: să formuleze propoziții corecte din punct de vedere gramatical cu aceste antonime;

O3: să identifice personajele, integrându-le în povestea corespunzătoare;

O4: să diferențieze personajele după trăsăturile lor morale, pe baza faptelor acestora;

O5: să-și însușească regulile de joc.

-psiho-motorii:

Să mânuiască materialele didactice puse la dispoziție;

Să se deplaseze în funcție de cerințele lucrului in grup.

-afective:

Participarea activă a copiilor la joc.

Strategii didactice:

Metode si procedee: jocul, explicația, demonstrația, expunerea, problematizarea conversația, descrierea, exercițiul.

Mijloace didactice: castelul fermecat, Păpușa Rapunzel, Păpușa Vrăjitoarea cea rea, 2 panouri, jetoane cu imagini, imagini cu personaje din povești, ecusoane, bagheta magică, recompense, cutia fermecată, coroana regală

Forme de organizare: individual, frontal, în două grupuri.

Locul de desfășurare: sala de grupă.

Durata: 35- 40 minute

Bibliografie:

Curriculum național pentru invățământul preșcolar;

Zorica Mitu, Ștefania Antonovici “ Metodica activităților de educare a limbajului în invățământul preșcolar”, Editura Humanitas Educational 2005, București;

Zorela Creta, Cristina Gherman ,,Mic dicționar de omonime, paronime, sinonime, antonime”, Editura All Educational, București 2002”.

Anexa G

PEDEPSIREA-,,Pedeapsa mâței” de Elena Farago;

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ: ,,Școala Profesională Daneți”

Prof.înv.preșc.: Marinescu Mădălina-Angela

Grupa: mijlocie

Domeniul experiential: Limba si comunicare

Tema anuală: ,,Când/cum și de ce se întâmplă?”

Subtema: ,,Animalele din curtea bunicii”

Categoria de activitate : Educarea limbajului

Tema activității: ,,Pedeapsa mâței” de Elena Farago

Mijloc de realizare: memorizare

Tipul de activitate: predare – învățare

Forma de realizare: frontal, pe grupuri, individual

Locul desfășurării: sala de grupă

Durata: 30 – 35 min

Scopul activității :

Informativ

Dezvoltarea capacității de exprimare orală și utilizare corectă a structurilor verbale orale.

Formativ

Formarea deprinderii de a memora si reproduce voluntar si logic poezia,;

Însușirea unor cuvinte și expresii noi, sesizarea semnificației cuvintelor „bănuim, dușmănoasă”.

Educativ

cultivarea dragostei pentru ocrotirea și îngrijirea animalelor.

Obiective operaționale:

Cognitive

Să -și însușească conținutul poeziei „Pedeapsa mâței” înțelegând mesajul transmis;

Să-și îmbogățească cunoștințele despre animalele domestice;

Să se exprime în propoziții simple și corecte din punct de vedere gramatical;

Să reproducă cât mai fidel textul poeziei;

Să formuleze propoziții cu cuvintele și expresiile noi: „bănuim”, „dușmănoasă”;

Să recite poezia pe baza tablourilor prezentate;

Să-și îmbogățească vocabularul cu cuvinte și expresii artistice;

Să participe activ și efectiv la activitate.

Strategii didactice:

Metode și procedee: expunerea, conversația, demonstrația, explicația, exercițiul verbal, brainstorming-ul,cubul, jocul, tablouri înghețate.

Mijloace didactice:

Planșe cu imagini din poezia : „Pedeapsa mâței” de Elena Farago

BIBLIOGRAFIE:

„Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, MEC București, 2005

Silvia Breben, Elena Gongea, „Metode interactive de grup”-ghid metodic

Elena Farago,Poezii,București, 2006

Cornelia Ștefănescu, Didactica activității instructiv-educative în grădiniță, Focșani, 2009

Desfășurarea activității

Anexa 1

Pedeapsa mâței

de Elena Farago

-I-auzi ,draga mea păpușă,

Zgârâie mâța la ușă!

Dar eu nu-i deschid deloc,

Că sunt supărată foc.

A furat iar, ca o hoață,

Un întreg picior de rață,

Și-apoi, după ce i-a ros

Toată carnea, pân-la os,

A dus osul, binișor,

În cotețul luiAzor.

Ca pe el să-l bănuim

Și să nu îl mai iubim.

Și-acum n-o bat, n-o cert

Dar nu vreau deloc s-o iert.

Deși încă o iubesc,

Trebuie s-o pedepsesc.

C-a fost rea și dușmănoasă,

Și n-o las să intre-n casă.

Anexa H

Activitatea nr.1-„Să ne comportăm civilizat”

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ: ,,Școala Profesională Daneți”

Prof.înv.preșc.: Marinescu Mădălina-Angela

Grupa: mijlocie

Domeniul experiențial: Om și societate (DOS)

Categoria de activitate: Educație pentru societate

Tema anuală: ,,Cine sunt/suntem?”

Tema activității: ,,În lumea magică a basmelor”

Subtema activității: „Să ne comportăm civilizat”

Tipul de activitate: consolidarea deprinderilor

Mijloc de realizare: discuții libere

Scopul activității:

Cunoașterea normelor de comportare civilizată și înțelegerea necesității de a le folosi în societate ;

Formarea unor deprinderi de conduită morală prin respectarea unor reguli de politețe, accesibile vârstei preșcolare.

Obiective operaționale:

a) cognitive:

Să explice când și unde se folosesc formulele de politețe( când saluți, ceri sau primești ceva,etc.) ;

Să diferențieze un comportament negativ de unul pozitiv dezaprobându-l pe primul ;

Să se exprime corect, fluent, coerent în limba română.

b) afective :

Să manifeste dragoste și respect față de persoanele cunoscute ;

Să dorească să adopte în conduita proprie acte de conduită asemănătoare cu cele ale persoanajelor din poezii.

c)psihomotorii :

Să interpreteze corect rolurile din jocul de rol, dovedind că au înțeles cum trebuie să se comporte într-o situație dată, în raport cu anumite persoane.

Metode și procedee: instructajul, demonstrația, conversația, expunerea, explicația, povestirea, jocul de rol.

Material didactic: planșe ilustrând imagini sugestive, jucării, obiecte folosite la jocul de rol : ( cântar , fructe,legume, bani,etc.), recompense.

Forme de organizare: frontal, individual și pe grupe

Locul de desfășurare: sala de grupă

Durata: 35 minute

Material bibliografic:

„Programa activităților instructiv- educative în grădinița de copii”–București 2005;

„Curriculum pentru învățământul preșcolar ( 3-6/7 ani)”.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII