CONVERSIE ÎN PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR [311573]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE

SPECIALIZAREA

CONVERSIE ÎN PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

3 SEMESTRE

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. FLOREA AURELIA

Absolvent: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE

SPECIALIZAREA

CONVERSIE ÎN PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

3 SEMESTRE

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LA PREȘCOLARI

PRIN JOCURILE DIDACTICE MATEMATICE

Coordonator științific:

LECT. UNIV. DR. FLOREA AURELIA

Absolvent: [anonimizat]

2017

CUPRINS

Introducere. [anonimizat], [anonimizat], sinteza, comparația, memoria, atenția, [anonimizat], imaginația și limbajul.

În practica pe care am desfășurat-o [anonimizat], îndrăznețe, [anonimizat] a [anonimizat], pentru a [anonimizat].

Grădinița, pentru copiii care-i [anonimizat] a vieții în societate. Ea le creează o [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat], ci specifică fiecăruia.

Potrivit studiilor de specialitate, s-a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], educabilii sunt implicați și pe baza cunoștințelor achiziționate anterior își formează noi concepte și își dezvoltă bagajul de cunoștințe dobândite.

[anonimizat], pe copil și pe învățare.

[anonimizat]-[anonimizat]-motorie, senzorială, [anonimizat], abstractă, pregătind copiii pentru înțelegerea și însușirea cunoștințelor matematice ce se vor preda începând din ciclul primar.

[anonimizat], grupa ”Fluturașilor”, [anonimizat] 2015-2016, care din punctul nostru de vedere este eficient combinat cu metode didactice moderne. Ca și grupă de control am ales alti 10 preșcolari, grupa Buburuzelor.

Perioada preșcolară sau vârsta de aur a copilăriei este vârsta unor mari achiziții psiho-comportamentale fundamentale a căror calitate va influența în mare măsură nivelul de adaptare și de integrare a copilului în fazele următoare ale evoluției și dezvoltării lui.

”Procesul devenirii ca persoană unică, independentă și perfect funcțională își are rădăcinile în copilăria timpurieG”. În această perioadă, activitatea esențial a copilului este jocul, la început solitar, apoi paralel cu jocul altora și caracterizat prin impulsivitate, discontinuitate.

Rolul și locul jocului în sistemul mijloacelor educative a fost recunoscut unanim de către pedagogi. Adesea se spune că vârsta preșcolară este vârsta jocului. Introducerea jocului didactic în activitățile instructiv-educative din grădinița, este una dintre cele mai actuale și semnificative direcții ale modernizării învățământului preșcolar.

În dezvoltarea personalității omului matematica are o pondere deosebită, matematica înreptându-se astăzi către o știință a structurilor. De aceea familiarizarea elevilor cu structuri simple evidențiind legătura lor reciprocă și împletirea lor de-a lungul preșcolarității și școlarității mici constituie o sarcină de baza a activității matematice.

Obiectivul prioritar al învățământului preșcolar din țara noastră este pregătirea copiilor pentru școală, astfel este necesar să existe continuitate între aceste două forme de învățământ (preșcolar și primar) ceea ce impune folosirea unor metode și procedee specifice vârstei. În acest sens, jocul didactic își găsește locul cu maximă eficiență, el fiind o punte de legătură între joc – ca tip de activitate dominantă în grãdiniță și activitatea specifică școlii – învățarea. Combinat cu metode moderne, jocul didactic poate conduce la realizarea progreselor semnificative în învățare.

CAPITOLUL I. DESPRE ACTIVITĂȚILE MATEMATICE ÎN GRĂDINIȚĂ

1.1. Importanța și rolul temei în actualitate

Am ales această temă deoarece în primul rând iubesc foarte mult copiii.

Din practica educațională la grădiniță am observat efectul activizant pe care îl au metodele moderne asupra preșcolarilor, iar folosirea jocului didactic în cadrul activităților matematice are un efect sporit ce îl determină pe educabil să participe activ, conștient la activitate făcându-i plăcere. Datorită acestei constatări am considerat necesară demararea unei cercetări pe această temă și dorim evidențierea necesității folosirii jocului didactic în cadrul domeniul știinte, activitați matematice.

Jocurile didactice oferă un cadru adecvat învățării active, participative, stimulând inițiativa și creativitatea copilului, cuprinzând o motivație intrinsecă de a mobiliza resursele psihice ale copiilor, asigurând participarea lor creatoare, le captează interesul, îi angajează afectiv și atitudinal.

,,Jocul copilului nu este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare…, ci poate fi utilizat și ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare în școlile preelementare și elementare”

Consolidarea sau verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o îmbracă acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare. Jocul didactic matematic poate apărea atât ca element al unei activități comune, cât și ca activitate independentă.

Matematica este considerată, pe drept cuvânt, un element de cultură generală absolut necesar în orice domeniu de activitate. În etapa contemporană, activității matematice ar trebui să i se acorde un rol esențial în procesul de învățământ, în special în învățământul preșcolar și în cel primar. Schimbările și modificările care au loc în structura învățământului preuniversitar, corelarea interdisciplinară a anumitor aspecte comune mai multor discipline de învățământ, trecerea de la învățământul informativ la cel formativ, centrarea învățării pe elev, precum și noua viziune asupra didacticii matematicii impun reamplasarea accentului de pe volumul informațional, care trebuia să fie însușit de copii, pe formarea și dezvoltarea competențelor șia aunui sistem de valori, pe baza unui volum mai mic de informații.

Un loc important în pregătirea copilului pentru școală îl ocupă activitățile matematice, care au o influență majoră atât asupra dezvoltării tuturor proceselor psihice, cât și asupra personalității copiilor. Desfășurându-se până în prezent mai ales sub forma jocului didactic sau al jocului logic monodisciplinar, activitățile matematice au fost unele dintre cele mai antrenante activități din grădiniță, contribuind la dezvoltarea psiho-comportamentală a preșcolarilor, la trecerea de la o gândire concretă spre una abstractă. Însă, pentru educatoare, trebuie să existe mereu preocuparea pentru găsirea de noi forme de organizare a activităților, noi metode, mijloace, astfel încât să păstreze mereu viu spiritul activ al copiilor.

Însușirea cunoștințelor și formarea abilităților, deprinderilor și priceperilor vizate prin activitățile matematice, au o deosebită importanță în dezvoltarea generală intelectuală a copiilor, ca și în pregătirea în vederea intrării în școală.

Familiarizarea cu mulțimile de obiecte ale căror elemente, întâlnite în mediul înconjurător, au o natură variată, contribuie la lărgirea sferei de cunoștințe, precum cele referitoare la cantitate, mărime, culoare, numărul de elemente.

Descoperirea și perceperea corectă a acestor însușiri se realizează prin legătura nemijlocită cu realitatea din jur, în procesul mânuirii de către copil a obiectelor concrete sau a imaginilor acestora. Această acțiune directă cu obiectele favorizează dezvoltarea analizatorilor tactili, vizuali, auditivi, olfactivi, gustativi. Pe baza aceasta, se acumulează primele cunoștințe despre mulțimi, despre modul cum sunt distribuite în spațiu, despre modul concret prin care se conservă, crește sau descrește o cantitate. În acest fel se stimulează dezvoltarea proceselor de cunoaștere ca percepțiile, reprezentările, memoria.

1.2. Demersuri privind dezvoltarea creativității

Gândirea, cu procesele sale (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea) și însușirile ei (rapiditatea, flexibilitatea, independența, originalitatea) se exersează intens și sistematic, ca urmare a activității permanente și variate desfășurate cu copiii, în scopul alcătuirii mulțimilor după anumite criterii (formă, mărime, culoare, poziție spațială), al stabilirii de relații între diferite mulțimi (echipotență, neechipotență), al ordonării acestora, al asocierii numărului cu mulțimile de obiecte.

Rezolvarea acestor sarcini de către copii contribuie totodată la educarea atenției voluntare și a puterii de concentrare asupra aceluiași gen de activitate pe perioade de timp din ce în ce mai lungi, a interesului pentru activitate, la coordonarea mișcărilor mâinii de către analizatorul vizual și auditiv.

”În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii își exercită vorbirea, își însușesc terminologia adecvată, care îi ajută să exprime corect și cu ușurință ceea ce gândesc și rezolvă practic diferite sarcini. Activitățile desfășurate în scopul formării reprezentărilor matematice permit realizarea unei permanente corelații între toate cunoștințele însușite de copii în cadrul altor activități (observări, lecturi după imagini, desen, jocuri didactice)”.

Exercițiul individual efectuat sistematic, în conformitate cu cerințele educatoarei, contribuie la formarea deprinderilor de muncă intelectuală și practică, a simțului de ordine și disciplină.

Rolul obiectivului major privind învățarea matematicii în grădiniță, acela de a-l pregăti pe copil pentru adaptarea la mediul social și economic al comunității din care face parte și a-i susține integrarea școlară, se face prin modul de prezentare a cunoștințelor, prin folosirea unor metode și a unui material didactic adecvate, prin exemple date și aplicațiile realizate, prin munca independentă și în colectiv a copiilor, sub îndrumarea competent a cadrului didactic. De altfel în grădiniță se realizează ”inițierea copilului în procesul de matematică, prin înțelegerea unor modele uzuale ale realității având ca ipoteză de lucru specificul formării reprezentărilor matematice pe nivele de vârstă”.

Așa cum afirmă Zoltán Pál Dienes, ”copiii dovedesc un interes fundamental pentru descoperirea noutăților din lumea înconjurătoare și nu e nevoie să le risipim acest interes prin crearea unor constrângeri sau recompense pentru lucrul bine făcut. Acționând din voință proprie, copiii vor fi încurajați să învețe matematica pentru ei înșiși, și nu pentru a străluci sau pentru a-I depăși pe colegii lor în cursa pentru rezultate… Copiii învață cel mai bine prin propriile experiențe și nu prin ale altora”.

În ” Amintiri din copilărie”, Ion Creangă citează o zicală din popor care spune că: ”Dacă-i copil să se joace; dă-i cal, să tragă; și dacă popă să citească”, așadar jocul este menirea copilului, este ” înțelepciunea” lui cum conchide Lucian Blaga.

1.3. Profilul psihologic al vârstei preșcolare

Ca primă etapă a sistemului de învățământ, grădinița de copii are o importanță covârșitoare în formarea personalității tinerei generații, deoarece vârsta copiilor de care se ocupă este cea a maximei plasticități și receptivități, a deschiderii largi spre lume, a curiozității nemărginite, a motivației maxime de a cunoaște tot ce există în jur.

Grădinița este cea care depășește orizontul restrâns al familiei, punând în fața copiilor noi cerințe, mult mai deosebite de cele din familie. În viața copilului se produc noi schimbări atât din punct de vedere al dezvoltării somatice cât și din punct de vedere al dezvoltării psihice. Nici o perioadă a dezvoltării psihice umane nu are caracteristici atât de numeroase, explozive, neprevăzute ca perioada preșcolară.

Etapa grădiniței este împărțită în trei substadii: preșcolaritatea mică și mijlocie ale căror caracteristici sunt prezentate succint și preșcolaritatea mare, care este detaliată în prezenta lucrare, deoarece constituie obiectul de investigație al acestui studiu. Preșcolarul mic (3-4 ani) are dificultăți de adaptare la mediu deoarece este dependent de mamă dar și datorită faptului că nu înțelege ce i se spune și nu știe să se exprime clar. Principala lui formă de activitate este jocul, cu preferință pentru jocurile de manipulare a jucăriilor sau a altor obiecte. Copilul se joacă mai mult singur, predominând încă egocentrismul. Gândirea lui este subordonată acțiunii cu obiectele, limbajul păstrează caracterul situativ, iar în plan afectiv este instabil, trăind foarte intens emoțiile. Aceeași instabilitate se întâlnește și la nivelul motricității. Manifestă interes pentru adulți cărora le adresează nenumărate întrebări în lanț, un răspuns devenind pretext pentru o nouă întrebare. Preșcolarul mijlociu (4-5 ani) se adaptează cu mai mare ușurință mediului grădiniței. Are preocupări mai variate, jocul este mai bogat în conținut, activitățile sunt mult mai solicitante. Realitatea externă îl procupă din ce în ce mai mult, ca atare, întreaga dezvoltare psihică a copilului se va produce într-un ritm alert. Specific pentru procesele intelectuale este desprinderea lor treptată de acțiune ș i instituirea lor în procese de sine stătătoare, independente. Se dezvoltă mult limbajul, se amplifică puterile imaginative și creatoare ale copilului. Foarte important de remarcat, în jurul vârstei de 5 ani se formează limbajul interior, care va constitui cotitură esențială pentru dezvoltarea psihică a copilului. Reacțiile emotive sunt mai controlate și mai în acord cu cerințele educatoarei sau ale colectivului de copii. Are loc un început în organizarea voinței și, de asemenea, se remarcă un ritm accelarat în socializare. Se lărgesc interesele, încep să se închege primele atitudini, se instalează mai evident unele trăsături caracteriale care constituie nucleul viitoarei personalități. Descrierea coordonatelor dezvoltării psihice a preșcolarului mare (5-6 ani) se impune a se realiza într-o manieră evolutivă în cadrul stadiului. Astfel, trecerea în revistă a caracteristicilor dezvoltării psihice pentru toate cele trei subetape ale preșcolarității facilitează înțelegerea diferențelor existente la nivelul devenirii psihice.

Creșterea fizică și dezvoltarea psihică în primii 6-7 ani de viață nu constituie procese uniforme și omogene. Aceste procese, fară a fi sincrone, se desfășoara stadial. Până la vârsta școlară se disting următoarele 3 perioade ale copilăriei:

a. perioada infantilă (vârsta de sugar) de la naștere până la vârsta de 12- 14 luni;

b. perioada antepreșcolară (prima copilarie) de la un an până la vârsta de 3 ani;

c. perioada preșcolară (a doua copilarie) de la 3 ani până la 6-7 ani (cu cele 3 subfaze: mică, mijlocie și mare).

În acest sens, Maurice Debesse afirma: "Creșterea copilului, de la naștere la maturitate, se realizează în etape succesive și coerente, care seamănă cu capitolele distincte ale unei aceleași povestiri. Ea nu reprezintă un simplu progres neîntrerupt, ea se accelerează sau se încetinește, cunoaște perioade agitate și perioade mai calme. Aparent, schimbările sunt neîntrerupte și continue; în realitate, însă, ființa care crește traversează un număr anumit de faze diferite, fiecare având o structură psihică particulară, ce se reflectă într-un anumit comportament caracteristic".

De-a lungul timpului, psihologi în domeniul educației au elaborat o serie de teorii vizând dezvoltarea copiilor de vârstă preșcolară. Unele dintre ele, deși au fost elaborate cu zeci de ani în urmă, au fost adaptate perioadei actuale, fiind, putem spune, primele teorii care au stat la baza abordării holiste a preșcolarității. Dintre acestea enumerăm: – teoria constructivismului, conform căreia există o relație puternică între cunoștiințe și realitate, orice cunoaștere fiind socotită un instrument care ducea la dobândirea experienței, după cum afirma Eugen Noveanu în lucrarea Constructivismul; reprezentantul acestui curent, Jean Piajet, afirma că dobândirea cunoștințelor se realizează prin experiență personală, subiectivă, iar limbajul nu este un instrument de transport al ideilor de la educator la elev, ci un mijloc de orientare a efortului propriu al celor educați spre dobândirea cunoștințelor Un alt pedagog, Jerome Bruner, atrăgea atenția specialiștilor în domeniul educației asupra caracterului activ pe care trebuie să îl aibă învățarea, rolul educatorului fiind acela de a încuraja copiii să descopere ei singuri, conform vârstei și nivelului individual, soluții la diverse probleme. Bruner spunea că, atunci când educatorul proiectează activitatea, el trebuie să țină cont de: înclinația spre învățare a copiilor; modul de structurare a informației care să faciliteze asimilarea lor de către copii; secvențele în care materialul este structurat; natura recompenselor și a pedepselor. El sublinia importanța pe care îl are crearea unor contexte cât mai variate pentru procesarea unei informațiii și a intuit rolul social și cultural și practic al învățării. Aflată în contradicție cu perspectiva psihometrică, unidimensională a inteligenței, cea a capacității de a rezolva probleme apelând la abilități logico-matematice și lingvistice, teoria inteligențelor multiple subliniază faptul că există 7 tipuri de inteligențe, pe care cadrul didactic trebuie să le abordeze:

inteligența verbală;

inteligența logică/matematică;

inteligența muzicală;

inteligența interpersonală;

inteligența intrapersonală;

inteligența naturalist.

Fiecare subiect al educației are un tip de inteligență dominant, însă toate cele 7 trebuie să atingă un anumit nivel de realizare, să înregistreze progrese, astfel încât este necesară abordarea tuturor și nu doar a celor spre care copilul este predispus. Cu toate acestea, trebuie ținut cont de existența unei limite, a unui interval în care se poate realiza evoluția inteligenței respective. Spre exemplu, în cazul inteligenței logice, matematice, un copil care are înclinație spre aceasta va înregistra progrese mult mai mari decât unul care nu are această calitate. Inteligența matematică presupune capacitatea de a rezolva probleme abstracte, de a înțelege relațiile dintre concepte, lucruri, de a gândi logic și critic, de a găsi cauze, de a clasifica, de a stabili priorități. Încă de la grădiniță, activitățile matematice se concentrează pe dezvoltarea acestei inteligențe, chiar dacă la un nivel mai simplu, adaptat caracteristicilor psiho-intelectuale ale acestora și nivelului lor individual. Una din lucrările de referință în care se fac referiri la caracteristicile dezvoltării psiho-fizice ale copilului este lucrarea intitulată „Psihologia copilului”, scrisă de Jean Piajet și Barbel Inhelder. Lucrarea, o sinteză a mai multor scrieri din domeniul psihologiei, aducea la momentul apariției ca noutate ideea că viața psihică a copiilor are anumite trasături comune și fiecare set de trăsături este specific unui anumit nivel de vârstă. Astfel, cei doi realizează o diviziune a acestor nivele în mai multe stadia:

* stadiul senzorio-motor, caracteristic copiilor cu vârste între 0 și 2 ani;

* stadiul preoperațional, specific vârstei preșcolare (2-7ani);

* stadiul operațiilor concrete (7-12 ani); 10 – stadiul operațiilor formale (12-16 ani).

Preșcolaritatea este vârsta curiozității vii, e vârsta descoperirilor. Acum are loc o dezvoltare puternică a tuturor proceselor psihice, e vârsta unor achiziții importante în plan mental, pe care copilul le interiorizează prin acțiune nemijlocită cu obiecte. Aceste particularități psihice constituie premise pentru organizarea și desfășurarea tuturor formelor de activitate din grădiniță, inclusiv ale celor matematice, într-o manieră care să pună accent pe acțiune, pe participare directă, pe stimularea tuturor proceselor psihice: gândire, memorie, imaginație, atenție, pe formarea unei personalități active și creatoare, capabile să se integreze cu succes în mediul școlar și în mediul de viață din care face parte.

1.4. Necesitatea cunoașterii psihologice a copilului

Introducerea cât mai timpurie a copilului în sistemul de educație instituționalizat este justificată prin faptul că vârsta preșcolară reprezintă o perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului. Obiectivele principale ale învățământului preșcolar vizează aspectele formative, se pune accentul pe formarea capacităților intelectuale, pe formarea capacităților de cunoaștere și de exprimare, pe formarea unor deprinderi elementare de muncă și de comportare civilizată.

Orice intervenție formativă a adultului asupra unui copil are nevoie imperativă de date referitoare la personalitatea acestuia. Cunoscându-și partenerul, educatorul va ști cum să procedeze pentru a scoate la lumină din individualitatea lui ceea ce are mai bun, ” raportând ceea ce este la ceea ce ar putea fi, nu numai la ceea ce ar trebui să fie”. De altfel, domeniul teoretic al pedagogiei vârstei mici afirmă ca principiu distinct al acțiunii paideice pe acela al cunoașterii copilului. Esența principiului cunoașterii psihologice a copilului de vârstă mică se referă la cerința de a realiza permanent și riguros, în forme profesioniste adecvate descifrarea personalității acestuia. Deoarece educarea personalității copilului este consubsatnțială cu chestiunea cunoașterii acesteia

Cunoașterea individualității copiilor surprinși în procesul educațional contribuie la sporirea caracterului științific al actului pedagogic. Desigur, teoriile simțului comun cu privire la educarea tinereei generații asigură un oarecare success al activității didactice, mai ales atunci când ”stăpânirea lor este dublată de intuiție și vocație pedagogic din pareta cadrelor didactice.”

Nicio acțiune educativă nu-și are sens dacă nu este gândită astfel încât să răspundă unor necesități individuale, nu poate fi eficientă dacă nu este adecvată sau accesibilă celui căruia I se adresează; de aceea punctual de pornire în proiectarea, organizarea, desfășurarea și reglarea intervenției educaționale trebuie să fie cunoașterea psihoșlogică a copilului.

Este important să cunoaștem copilul deoarece numai așa îi asigurăm o creștere sănătoasă, o dezvoltare a proceselor psihice ca, în final să facă față cerințelor de mai târziu impuse de activitatea școlară. Dezvoltarea psihică, intelectuală și morală a copilului depinde de modul cum știe adultul să-l susțină în a-și edifica propriul destin. Cunoașterea copilului semnifică activitatea sistematică a educatorilor și părinților pentru identificarea suporturilor sale ca personalitate și proiectarea corectă a strategiilor educaționale favorizând în fiecare etapă a dezvoltării valorificarea și amplificarea potențialului nativ.

Educația timpurie pornește de la ideea că vârstele mici constituie baza dezvoltării personalității, iar deschiderea către politicile globale și educație la nivel internațional au adus teoriei și practicii pedagogiei românești experiența necesară pentru înțelegerea și conceptualizarea acestui

domeniu larg și complex. Educația preșcolară trebuie să fie înțeleasă și trebuie să fie proiectată în așa fel încât să țină cont de dezvoltarea copilului în sensul devenirii și construcției sale armonioase, iar obiectivul central este formarea nucleului de personalitate în și prin relațiile sociale pe care le oferă grădinița.

Totodată, curriculumul pentru învățământul preșcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii. Perspectiva dezvoltării globale a copilului accentuează importanța domeniilor de dezvoltare a copilului, în contextul în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru școală și pentru viață trebuie să aibă în vedere nu doar competențele academice, ci în aceeași măsură, capacități, deprinderi, atitudini ce țin de dezvoltarea socio-emoțională, de dezvoltarea cognitivă sau de dezvoltarea fizică. Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale vizează cuprinderea tuturor aspectelor importantele dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularitățile sale de vârstă și individuale.

Procesul cunoașterii psihologice este complex și deloc ușor. Unele cadre didactice consider că această acțiune de investigare a psihicului este excusive apanajul psihologilor. Desigur, recunoaștem importanța implicării psihologului în această acțiune de cunoaștere, mai ales când ea presupune aplicarea unei metodologii de investigație specializate (Ex.: teste standartizate). Însă cei care pot realize o evaluare obiectivă a stărilor psihologice pe care copii le traversează sunt cei care interacționează zi de zi cu aceștia, în condițiile și situațiile cele mai variate: părinții și educatorii. Dobândirea de către aceștia a unui anumit grad de competență în utilizarea cunoștințelor din psihologia dezvoltării și în cunoașterea copilului este, așadar, esențială.

ϹАPΙΤOLUL 2. UTILIZAREA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN ACTIVITĂȚILE CU PREȘCOLARUL

2.1. Dezvoltarea limbajului matematic

Așa cum știm educarea limbajului constă în ideea de a dezvolta exprimarea verbală și scrisă, limbajul fiind principalul instrument prin care se poate realiza orice activitate din grădiniță, inclusiv cele matematice. Teoria piagetiană afirmă că achiziția limbajului este strâns legată de apariția funcției semiotice. Pentru a se transmite informațiile trebuie să existe un mobil, iar acesta este limbajul, iar în acest caz, limbajul matematic. Niciun preșcolar nu va înțelege ceea ce educatoare îi explică la matematică dacă nu are un vocabular matematic corespunzător. Accentuând importanța gândirii, a schemelor cognitive, în schemele verbale, care gândirea se dezvoltă.

În ceea ce privește metodele folosite cu precădere în activitățile de educarea limbajului și care pot fi utilizate și la activitățile matematice, cele mai întâlnite sunt: memorizarea, povestirea, ghicitorile.

Utilizarea procedeului de memorare este printre cele mai cunoscute metode didactice utilizate în grădiniță, alături de joc. Poeziile pot avea diferite teme: viața plantelor și animalelor, copilăria, munca, meseriile, etc.. Poeziile pot fi însă, în acest caz, și resursă pentru însușirea, consolidarea și evaluarea obiectivelor prematematice.

De exemplu, în poezia „Cum să faci un curcubeu” cei mici învață culorile pe care le au elementele din natură, din poezia „Sfatul degetelor” copiii își însușesc și compară mărimi (mare, mic, mijlociu). Cu ajutorul poeziilor, preșcolarii pot învăța să numere, să efectueze operații de adunare și scădere, să compună problem simple. Reținem aici poeziile numărători și poezii folosite în activitățile matematice pentru efectuarea operațiilor de adunare și scădere. Poeziile numărătoare sunt foarte apreciate de preșcolari, ei învațând matematica în joacă, fără să își propună acest lucru în mod evident. De exemplu, poezia „Livada” de Ion Creangă poate constitui, pe lângă valoarea sa literară, un pretext minunat pentru numărătoare în limitele 1-10. Învățând versurile poeziei copiii își însușesc și apoi își consolidează numerația, iar în poezia “Numărând până la zece”, de Radu Felican, copiii se familiarizează cu formele cifrelor și cu șirul numeric în limitele 1-10. În poezia ”Matematica pe degete” de Iulian Filip copiii se familiarizează cu adunarea numerelor, iar în poezia ”Zilele săptămânii” de Constantin Dragomir copiii își însușesc cele șapte zile ale săptămânii cu ușurință.

În jocurile distractive copiii utilizează și o mare varietate de poezii numărători din folclorul copiilor. Fie că sunt create de un poet recunoscut, fie că sunt inventate de ei în jocurile lor, poeziile-numărătoatoare sunt îndrăgite de cei mici, asigură participarea activă și deci interiorizarea cunoștințelor. Mici rime, în care să fie integrate noțiuni matematice, pot fi create de educatoare sau chiar de preșcolari, la grupa pregătitoare. O categorie de astfel de poezii sunt poeziile-problemă. „Poeziile-problemă” au avantajul că transferă în versuri o dilemă cu conținut matematic, ceea ce le face mai atractive, asigură captarea atenției preșcolarilor.

„povestea” poate fi și ea o metodă utilizată în activitățile matematice, cu precădere cele de însușire a noilor cunoștințe. Povestirea reprezintă „o metodă expozitivă prin care educatoarea transmite unele cunoștințe care nu pot fi dobândite de copii prin experiența personală”.

Pentru consolidarea-evaluarea numerației educatoarea poate activiza preșcolarii prin:

povești din tezaurul lumii care oferă ocazia efectuării unor numărători, precum și a operațiilor cu cifre.

Ex. Poveștile precum “Capra cu 3 iezi””Albă ca Zăpada și cei 7 pitici”,”7 dintr-o lovitură”, “Cei 3 purceluși” pot fi mijloc de consolidare-evaluare a numerației în concentrul 1-3, 1-7. Copii numără personajele care participă la fiecare scenă din poveste, efectuează scăderi: (“După ce lupul a mâncat un ied, câți iezi au mai rămas? 3- 1=2”)., adunări: (“În casa piticilor locuiau 7 pitici. Câți locatari sunt în căsuță după sosirea Albei ca Zăpada? 7 +1=8”).

povești cu caracter pur matematic, create de educatoare special pentru activitățile matematice din grădiniță.

Poveștile matematice utilizate ca și metodă în acest gen de activități pot fii folosite pentru consolidarea cifrelor, pentru efectuarea unor operații de adunare și scădere. Din povești se pot desprinde caracteristici ale personajelor prin care se consolidează forme, culori, mărimi, poziții spațiale, timpul etc. De exemplu din povestea „Albă ca Zăpada” copiii află că prințesa avea fața albă ca și zăpada, buzele roșii ca sângele, părul negru ca abanosul, în povestea „Capra cu trei iezi” cei mici identifică mărimi: mare, mic, mijlociu. Acțiunea unor povești se petrece „sus, în văzduh”, sau” jos, în lumea de sub pământ”, seara zmeul a venit acasă, prințul a vegheat toată noaptea, cei doi s-au luptat „zi de vară până-n seară”

„ghicitorile” sunt și ele metode îndrăgite de copiii din grădiniță, utilizate pentru evaluarea cunoștințelor din diverse activități.

De exemplu, la sfârșitul proiectul tematic despre „Toamnă”, întro activitate de evaluare a operațiilor prematematice educatoarea și copiii au creat ghicitori, pe care ceilalți trebuiau să le rezolve.

Exemple: „E fruct, e roșu, rotund, miezul e alb, semințele sunt maro (mărul), are formă lunguiață, îl luăm de la piață, verde e culoarea lui, și nu îl dau nimănui (castravetele)”.

Metoda ghicitorilor poate fi aplicată și la matematică, în cazul consolidării evaluării cifrelor și a operațiilor cu cifre. Cu ajutorul ghicitorilor se pot consolida cifrele, se pot rezolva probleme (anexa 5). Ghicitorile sunt o metodă prin care educatoarea captează atenția copiilor, condiție importantă pentru activizarea acestora în vederea atingerii obiectivelor matematice specifice.

Poveștile, poeziile și ghicitorile sunt o resursă inepuizabilă pentru asigurarea unui climat atractiv de acțiune pentru copii, ele crează condiția implicării active în activități, inclusiv al celor matematice, deoarece ele răspund nevoii celor mici de miraculos, îi scot din obișnuință, îi transpun într-o lume a ludicului, a basmului, a jocului. Condiționate de talentul educatoarei de a le transpune în viu grai, poveștile, poeziile și ghicitorile matematice pot consitui o formă activă de realizare a limbajului matematic în grădiniță.

2.2. Introducerea conceptul de număr natural prin joc la grădiniță

Numărul este proprietatea numerică a unei mulțimi și constituie cardinalul unei clase de echivalență de mulțimi finite de aceeași putere. Orice mulțime dintr-o clasă de echivalență de mulțimi finite de același cardinal poate fi luată ca reprezentant al numărului natural considerat. Așadar, o mulțime finită are un număr de elemente egal cu un număr dat, dacă mulțimea considerată este o reprezentare a acelui număr natural.

Numărul este deci un concept asociat celui de mulțime, deoarece mulțimii i se asociază cardinalul ce caracterizează numeric mulțimea; noțiunea de mulțime este determinată pentru înțelegerea numărului. Deosebirea dintre numărul cardinal și numărul ordinal este cunoscută ca deosebirea dintre număr și numerație.

Trebuie, așadar, ca preșcolarul să înțeleagă faptul că numărul 2, de pildă, este proprietatea comună a tuturor mulțimilor formate cu două elemente etc.

Se numește număr natural cardinalul unei mulțimi finite. Deci, cardinalele construite pe această cale, în exemplul de mai sus, sunt numere naturale. Mulțimea numerelor naturale este notată cu N și este formată din următoarele elemente: N = {0, 1, 2, 3, …}.

Preșcolarii achiziționează multe idei și deprinderi matematice înainte de a ajunge la grădiniță. Denumirile numerelor fac parte din limbajul lor curent, chiar dacă ei nu cunosc adevărata lor semnificație. O cercetare făcută în 1975 găsea o varietate de conduită la preșcolarii de 5 ani care nu frecventaseră grădinița:

Mulți copii pot număra până la 10 sau 12 și pot grupa atâtea obiecte cât cere numărul (de la 1 la 10);

Unii pot număra din 10 în 10 până la 100, dar nu au capacitatea de a număra, de exemplu, din 2 în 2 sau din 5 în 5;

Mulți cunosc semnificația lui ᵙ primulᵙ și pot identifica propozițiile ordinale de primul la al cincilea;

Mulți cunosc cifrele de la 1 la 10 și unii copii le pot scrie;.

Cei mai mulți copii pot da răspunsul la adunări ori la scăderi simple, fie că acestea sunt prezentate verbal ori nsoțite de material manipulative;

Cei mai mulți au cunoștințe despre monede, timp, forme geometrice.

Așadar, competențele matematice ale preșcolarilor ajunși în prima zi la grădiniță sunt extreme de diverse. Cantitatea lor de cunoștințe și modul de a le utilize depend de vârsta lor și de experiențele accumulate în mediul familial, diversele deprinderi ale copiilor fiind adesea instabile, limitate uneori la anumite context.

Una dintre cele mai utilizate forme de organizare a activităților din grădiniță este jocul didactic. Importanța jocului a fost sesizată încă din antichitate, când Aristotel și Platon fac primele referiri asupra lui. Jocul a fost prima activitate și metodă didactică căreia i s-au descoperit valențele activizante.

2.3. Conceptul de joc didactic matematic

Jocul didactic matematic este una dintre formele de organizare a activităților din grădiniță care răspund solicitării educației contemporane, de formare a unei personalități active, creatoare, îndrăznețe, de dezvoltare a tuturor proceselor psihice prin acțiunea directă, prin stimularea subiecților de a participa la propria formare, el fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al activităților din grădiniță.

Ca și activitate antrenantă, care implică activ copiii, oferindu-le astfel multiple satisfacții de ordin sentimental, jocul devine în grădiniță, principala formă de activitate pe care cadrul didactic o utilizează în procesul instructiv-educativ. Jocul didactic matematic, unul dintre formele de joc didactic din grădiniță, facilitează transferul cunoștințelor (termenilor, noțiunilor) matematice din planul în planul intern, el oferind astfel oportunitatea educatoarei de a atinge mai ușor, prin implicarea activă a copiilor, obiectivele stabilite de programă.

Prin jocul didactic educatoarea realizează sinteza, consolidarea, evaluarea cunoștințelor copiilor într-un mod plăcut și de asemenea reușește să le valorifice în contexte diverse, inedite, el contribuie la dezvoltarea fizică, intelectuală, senzorială, a unor trăsături de personalitate, a unor aptitudini estetice sau a unor calități morale. Unul dintre categoriile de jocuri specifice activităților didactice din grădiniță este jocul didactic matematic.

Jocurile didactice matematice le utilizăm cu multă eficiență în programul activităților din grădiniță. Pentru a explica pozițiile spațiale, a face corespondența între număr și cifră, jocurile didactice matematice se pot desfășura sub formă de concursuri, întreceri, cu ajutorul materialelor didactice corespunzătoare “ Să facem un tabel cu cifre”; “Să împodobim bradul”; ”Unde a zburat?”; “Unde am așezat?”; “verificarea unor poezii și ghicitori” utilizate în cadrul jocurilor didactice matematice, înviorează atmosfera, produc hazul și dezvoltă judecata copiilor și rapiditatea în rezolvarea micilor probleme. Jocul didactic matematic constituie un mijloc nou, atractiv de realizare a sarcinilor număratului și socotitului, poate conține o problemă, o sarcină didactică pe care copilul trebuie să o îndeplinească. Ex: “Cine știe să numere mai bine?; Câți porumbei sunt?; A câta jucărie lipsește?; Cine are același număr?”. Ghicitorile, întrecerile, dialogurile dintre copii, tonul institutoarei vesel, misterios, limbajul non-verbal (gestica, mimica), sunt elemente esențiale prin care se antrenează copiii din învățământul preșcolar/primar, care transformă jocul didactic într-o activitate foarte plăcută și preferată.

Tot prin joc sunt modelate trăsăturile de personalitate:respectul față de alții, responsabilitatea, cinstea, curajul.

Pornind de la elementele constitutive ale jocului didactic, și jocul didactic matematic cuprinde următoarele componente:

Scopul jocului – se formulează în concordanță cu prevederile programei activităților matematice. Scopul trebuie să se refere la probleme de ordin cognitiv, dar și formativ.

Exemplu:

·        Într-un joc în care se urmărește predarea sau fixarea cunoștințelor despre o culoare (sau mai multe), se realizează un exercițiu cu caracter formativ –  analiză, comparație.

·        Într-un joc în care se introduce o noua formă geometrică, scopul este unul cognitiv, dar se are în vedere și aspectul formativ  – exerciții de selecție – abstractizare, generalizare.

Corect este ca într-un joc didactic matematic să se aducă în prim plan unul din cele doua aspecte, conștientizarea lui de către educatoare dându-i acesteia posibilitatea să-l urmărească și să-l atingă în desfășurarea jocului.

Conținutul matematic al jocului este subordonat particularităților de vârstă și sarcinii didactice. Conținutul matematic se poate referi la: mulțimi, operații cu mulțimi, elemente de logică, relații de ordine, relații de echipotentă, numere naturale, elemente de geometrie, unități de măsură etc.

Sarcina didactică reprezintă esența activității, transpune la nivelul copilului, scopul urmărit într-o activitate matematică. Trebuie să antreneze intens operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea.

Jocul matematic rezolva cu succes o singură sarcină didactică.

Exemplu:

·        Jocul didactic "Gasește locul potrivit" are ca scop: "Formarea deprinderilor de a efectua operații cu mulțimi" iar sarcina didactică este urmatoarea: "să formeze mulțimi după unul sau două criterii".

Regulile jocului arată copiilor cum să rezolve sarcina didactică fiind condiționate de conținut și de sarcina didactică.

Elementele de joc fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie placută și atractivă pentru copii.

Conținutul matematic al jocului accesibil, recreativ, stimulator prin forma în care se desfășoară, prin mijloacele utilizate, prin volumul de cunoștințe la care se apelează. Materialul didactic folosit trebuie să fie variat, cât mai adecvat conținutului jocului și să slujească cât mai bine scopului urmărit. Se pot folosi: fișe individuale, cartonașe, jetoane, planșe, folii, truse cu forme geometrice.

2.4. Clasificarea jocurilor didactice matematice

În lucrarea: “Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, autorii Antohe Valerian, Gherghinoiu Constantin, Obeada Monica clasifică jocurile didactice matematice în trei categorii:

– jocuri didactice de formare de mulțimi care implică exerciții de: grupare, separare, exemplificare care vor duce la dobândirea abilităților de identificare, scriere, selectare și formare de mulțimi;

– jocuri didactice de numerație care contribuie la consolidarea, verificarea deprinderilor de așezare în perechi, comparare, numărare conștientă, de exersare a cardinalului și ordinalului, de familiarizare cu operațiile matematice de formare a raționamentelor de tip ipotetico-deductiv;

– jocuri logico-matematice care urmăresc familiarizarea copiilor cu operațiile cu mulțimi. Aceste tipuri de jocuri urmăresc formarea la copii a capacităților de a acționa și de a gândi logic, de a lucra cu structuri și operații logice și cu elemente de teoria mulțimii, fără ca în mod necesar să se transmită copiilor termenii, simbolurile și noțiunile folosite în aceste științe.

”Învățământul preșcolar constituie baza piramidei în planul cunoașterii, în conturarea viitoarei personalități, pe care se va clădi în viitor (pe parcursul celorlalte trepte de învățământ) edificiul complex și de largă deschidere al profilului tinerilor și adulților mileniului trei.”Adaptându-se la cerințele actuale ale societății, noul curriculum pentru învățământul preșcolar subliniază rolul important pe care îl are educația timpurie în dezvoltarea copiilor și concentrează actul didactic în jurul câtorva principii:

abordarea holistă a dezvoltării copiilor – adică educatoarea trebuie să acorde aceeași

atenție tuturor domeniilor de dezvoltare: fizică, psihică, emoțională;

centrarea acțiunii pe copil, pe relaționarea cu mediul social;

adaptarea educației la particularitățile vârstei;

valorificarea învățării active, bazate pe acțiunea copiilor cu mediul.

Respectarea acestor principii va contribui la dezvoltarea armonioasă, integrală a copiilor, formarea unei personalități active, creatoare, cooperante, imaginative, capabile să găsească soluții la probleme de viață și la integrarea lui în mediul social și educațional cu care interacționează.

În jocurile logice accentul nu cade pe însușirea de informații de ordin matematic, ci pe latura formativă a activității, adică pe dezvoltarea capacităților implicate în operarea cu noțiunile matematice și logice.

O altă clasificare împarte jocurile didactice matematice în funcție de scopul ales, de conținut sau în funcție de aportul lor formativ.

A. După scop și sarcina didactică jocurile didactice matematice

se împart în:

a) După momentul în care se folosesc în cadrul activității:

– jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;

– jocuri didactice matematice ca momente propriu – zise ale activității;

– jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activității sau la final.

b) După conținutul capitolelor de însușit:

– jocuri matematice pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol;

– jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe.

c) După materialul didactic:

– jocuri didactice cu material didactic ;

– jocuri fără material didactic;

B. În funcție de aportul lor formativ (pot fi clasificate ținând cont de acea operație a gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură):

a) jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză;

b) jocuri pentru dezvoltarea capacității de sinteză;

c) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații;

d) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua abstractizări și generalizări.

Jocul – un ansamblu de acțiuni și operații care paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului. Bine încorporat în activitatea didactică – o face mai vie și atrăgătoare, îi imprimă o stare de relaxare și bună dispoziție. Prin joc se consolidează, se verifică și se imbogățește sfera de cunoștințe a educabililor.

Principala activitate a copilului este jocul, iar cu cât omul “se joaca” mai mult, cu atât își păstrează atributele copilăriei. Copiii se joacă exersând o activitate serioasă, stimulativă din lumea adulților, fiind un mod foarte serios de a aduce la nivelul său lumea celor mari și de a o înțelege. Copilul contemporan participă la o evoluție și transformare vertiginoasă a lumii în care trăiește. Acesta îl determină să-și pună întrebări al căror răspuns nu-l va găsi fără a depăși modul de interpretare propriu impregnat de tot ce-l înconjoară. Iată de ce jocul rămâne principala modalitate de învățare care se bazează pe o seriozitate organizatorică și pe câteva caracteristici stimulative și îmbietoare: surpriza, competiția, ghicirea, mișcarea, elemente și reguli de joc, distracția, relaxarea și recrearea copiilor.

Pentru copil, evidențiază Jean Chȃteau, aproape orice activitate este joc sau, după cum afirmă Claparède ”jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții…este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze”.

Psihologul elvețian Jean Piaget definea jocul drept „un exercițiu funcțional cu rol de extindere a mediului, o modalitate de transformare a realului, prin asimilare și de acomodare la real, deci un mijloc de adaptare”. Acesta a remarcat rolul deosebit pe care îl are jocul în dezvoltarea copilului.

Dintre toate formele de joc prezente la vârsta preșcolară în grădiniță rolul cel mai important îl au jocurile didactice. Jocurile didactice ca și definire au întâlnit un spectru destul de larg de abordare. Astfel, în „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, apărut la București în 1998, Cristea Sorin spunea că jocul didactic este „o acțiune ce valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptative de tip recreativ propriu activității umane”.

Termenul „didactic” accentuează caracterul instructiv-educativ al activității și potențează ideea că acesta este organizat pentru a se realiza finalitățile de natură informativă și formativă specifice procesului de învățământ.

Pentru copilul preșcolar/școlar mic, jocul este “munca sa”, iar adulții trebuie să se bucure că cei mici învață făcând efectiv ceva, așa cum spune un vechi proverb chinez: “Aud și uit/Văd și țin minte/Fac și înțeleg.” Ideea corelării jocului cu instrucția este reactivată și redimensionată funcțional de didactica actuală. Plecând de la convingerea că orice cunoștință poate fi mai ușor și mai bine asimilată atunci când se încadrează într-o formă ludică, elementul de joc este încorporat pentru a se asigura captarea interesului copiilor, participarea vie și mobilizarea acestora.

Jocul didactic apare sub trei aspecte:

-ca formă de organizare specifică activității de învățare cu toată grupa, clasa de copii, cu grupuri mici sau individual;

-ca parte a unei activități de învățare, în special în partea aplicativă, de verificare sau evaluare;

-ca procedeu în activitățile de învățare cu caracter de predare sau consolidare.

În literatura de specialitate, jocurile didactice au fost clasificate în funcție de mai multe criterii. Unul dintre criterii, îl constituie scopul educațional. În funcție de acesta, jocurile se pot clasifica în:

– jocuri de mișcare. Scopul acestora este de a dezvolta copiilor calitățile, priceperile și deprinderile motrice;

– jocuri senzoriale

– jocuri intelectuale (jocuri pentru exersarea pronunției corecte, jocuri de atenție și orientare spațială, jocuri pentru dezvoltarea memoriei și a gândirii, jocuri de expresie afectivă.

În funcție de sarcina didactică, întâlnim în grădiniță:

– jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

– jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe;

– jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor.

După conținut, jocurile se împart în:

– jocuri didactice pentru educarea limbajului;

– jocuri didactice cu conținut matematic;

– jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător

În funcție de locul ocupat în activitate, jocurile se clasifică astfel:

– jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;

– jocuri integrate în activitate.

Jocurile didactice pot fi clasificate și după criteriul folosirii materialului didactic. Deosebim astfel jocuri didactice orale și jocuri didactice cu material. Jocurile didactice orale ocupă un rol important fiind utilizate în vederea soluționării problemelor legate de formarea unei vorbiri corecte. Ex: “Ghici cine era?”, “Cine este?” (precizarea subiectului): -…..are culoarea roșie? -…..merge la grădiniță?

Cu tactul corespunzător, îndrumarea copiilor va orienta jocul spre un ritm dinamic, spre menținerea atmosferei de bună dispoziție și relaxare, spre respectarea regulilor jocului și în asigurarea unei participări vii și intense a copiilor din învățământul preșcolar și școlar.

Copilul de vârstă mică probează foarte devreme capacitatea evaluativă în legătură cu un camp foarte vast de conținuturi; ea se manifestă mai întâi residual, ca apreciere/ acceptare-respingere față de elementele ce concură la îngrijirea sa corporal, iar ulterior, treptat, se extinde asupra componentelor mediului fizic și uman din care face parte și pe care le va descoperi progresiv.

În grădiniță sunt inițiate de către profesori demersuri specific de sprijinire a copilului pentru a face evaluări și de a formula autoevaluări tot mai controlate. Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare, fixare, consolidare și verificare a cunoștințelor, iar, datorită caracterului său formativ, influențează dezvoltarea personalității copilului.

Jocul didactic trebuie să aibă un conținut și o structură bine organizate, subordonate particularităților de vârstă și sarcinii didactice, să se desfășoare după anumite reguli sub directa supraveghere a educatoarei, rol important căpătând latura instructivă, elementele de distracție nefiind decât mediatori ai stimulării capacităților creatoare. Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activități care sunt dedicate recapitulării, constituind și un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare pe care preșcolarii o conștientizează mai puțin decât în cazurile stricte de evaluare anunțate.

Prin joc se asigură premisele afectiv-motivaționale pentru suprimarea stărilor de încordare și neîncredere resimțite de unii dintre copii față de cerința de a lucra independent și de a „crea”. Acceptate ca divertisment și joc al fanteziei activitățile de mai mare dificultate sau cele de evaluare se efectuează facil, fără trăirea subiectivă a efortului. Apreciind pozitiv încercările individuale, aprobând creațiile și evitând evaluările negative și critice se asigură un climat în care, dobândind încredere în forțele proprii și dragoste pentru activitate, preșcolarii se descătușează total.

Matematica fiind o activitate care utilizează termeni dificili încă de la vârsta preșcolară, se impune abordarea acesteia într-un mod cât mai simplu și mai plăcut, iar jocul didactic răspunde acestei necesități. Având în vedere importanța jocului în această perioadă și ținând cont de opiniile psiho-pedagogilor din domeniul științelor educației, care au sesizat valențele lui informativ-formative, utilizarea acestei forme de organizare a activităților matematice reprezintă o metodă eficace de instruire a preșcolarilor, deoarece reușește să îmbine elementele distractive cu cele instructive. Prin îmbinarea dintre învățare și joc educatoarea facilitează asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă, stimulează dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor, asigură formarea unor deprinderi de calcul matematic și mai ales realizează toate aceste obiective într-un mod antrenant pentru cei mici, asigurând astfel o retenție și un feed-back mai bun.

2.5. Strategii prіvіnd organіzarea șі deѕfășurarea ϳoϲurіlor dіdaϲtіϲe matematіϲe în grădіnіță

Un exercițiu sau o problemă poate deveni joc didactic matematic dacă:

Urmărește un scop didactic, scopul didactic fiind dat de cerințele programei pentru grupa respectivă, reflectate în finalitățile jocului, formularea trebuie să fie clară, să oglindească problemele specific impuse realizării joculuirespectiv.

Realizeză o sarcină didactică, ce este legată de conținutul și structura jocului respective, referindu-se la ceea ce trebuie să facă în mod concret preșcolarii în cursul jocului, pentru a realize scopul propus.

Utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de copii, duc la realizarea sarcinii propuse și la stabilirea rezultatelor întrecerii, acestea concretizează sarcina didactică și realizează sudura dintre aceasta și acțiunea jocului.

Folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse precum: competiția individuală sau pe grupe, cooperarea între participanți, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor, surprise, așteptarea, aplauzele ș. a.

Vehiculează un conținut matematic acesibil prezentat într-o formă atractivă.

Materialul didactic este cel de care depinde, în mare măsură, reușita jocului didactic. Acesta trebuie să fie de bună calitate, variat, atractiv, și adecvat conținutului jocului, slujește foarte bine scopului urmărit.

Proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a jocului didactic, modul în care educatorul știe să asigure o concordanță deplină între toate elementele ce-l definesc, duc la reușita jocului didactic.

Organizarea unui joc didactic matematic impune câteva cerințe:

→ pregătirea jocului (studierea conținutului și a structurii jocului, pregătirea materialului didactic de către educator);

→ organizarea corespunzătoare a jocului;

→ valorificarea spațiului educațional;

→ distribuirea materialului didactic.

În timpul jocului trebuie avut în vedere:

→ respectarea momentelor jocului didactic;

→ ritmul și strategia conducerii jocului;

→ stimularea educabililor în perspective participării active la joc;

→ asigurarea unei atmosphere prielnice de joc;

→ varietatea elementelor de joc (complicarea lui, introducerea unor variante).

Pregătirea jocului presupune:

→ studierea atentă a conținutului și structurii lui;

→ pregătirea materialului;

→ elaborarea proiectului jocului didactic.

Organizarea jocului didactic necesită o serie de măsuri în funcție de jocul ales: să asigure o împărțire corespunzătoare a preșcolarilor în funcție de acțiunea jocului, să reorganizeze mobilierul pentru o bună desfășurare a jocului. În unele situații, trebuie numiți câștigători și din rândurile acestora se vor alege conducători. O altă problemă organizatorică este cea a materialului necesar. Acesta, de regulă, se distribuie la începutul activității de joc, pentru ca preșcolarii să înțeleagă mult mai ușor expliacțiile referitoare la desfășurarea jocului.

O bună organizare a jocului didactic evită ”timpii morți”, respect momentele activității, influențând favorabil desfășurarea activității.

Desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele etape ( momente):

Introducerea în joc (discuții pregătitoare);

Anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia;

Prezentarea materialului;

Explicarea și demostrarea regulilor jocului;

Fixarea regulilor;

Executarea jocului de către copii;

Complicarea jocului;

Introducerea unor noi variante;

Încheierea jocului (evaluarea conduitei de grup și/sau individuale);

Jocul poate fi condus în două moduri:

Conducerea directă ( educatorul având rolul de conducător al jocului);

Conducerea indirectă ( educatorul ia parte activă la joc, fara a interpreta rolul de cadru didactic).

Anunțarea jocului trebuie făcută sintetic, în termini preciși, fără cuvinte de prisos, pentru a nu intervene plictiseala. Explicarea jocului reprezintă momentul hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic, alături de demonstrarea lui, cele două putând fi îmbinate în funcție de nivelul de vârstă a grupei. Fixarea regulilor trebuie să evite ruperea lor în mod mecanic ci alegerea corectă a lor înainte de începerea jocului. Jocurile didactice matematice sunt folosite cu success și în cadrul formării anumitor deprinderi.

Prin intermediul jocurile didactice matematice se crează situații structurate, organizate, având ca scop stimularea maturizării și funcționării eficiente a operațiilor intelectuale.

CAPITOLUL III. FORMULAREA IPOTEZEI DE LUCRU ÎN CADRUL EXPERIMENTULUI

3.1. Stabilirea obiectivelor

Cercetările psihologice efectuate în ultimul timp referitoare la folosirea jocului didactic ca metodă activ-participativă au pus în evidență numeroasele elemente psihologice care conturează această formă de activitate specific umană. Este vorba de acele elemente psihologice care definesc jocul în general și care sunt suficient de operante chiar la copiii de vârstă preșcolară. Prin prezența și acțiunea acestor elemente psihologice, copiii ies „din anonimat” și ni se înfățișează ca ființe cu personalitatea în formare, care gândesc, acționează motivat după posibilități și aspiră la perfecționare.

Practica și teoria educației au demonstrat locul pe care-l ocupă jocul în viața preșcolarului, în activitatea de instruire și educare a acestuia din grădiniță. Prin intermediul jocului, copiii își îmbogățesc experiența cognitivă, își educă voința și pe această bază formativă își conturează profilul personalității.

Jocul didactic este o formă de activitate distractivă și accesibilă copilului, prin care se realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative în instituțiile preșcolare.

Experimentul a pornit de la ipoteza conform căreia dacă se utilizează jocul didactic în activitățile matematice, atunci influențăm pozitiv creativitatea și interesul preșcolarilor față de matematică și implicit îmbunătățim rezultatele acestora, precum și că integrarea și utilizarea jocului didactic preponderent în toate tipurile de activități matematice ca metodă de predare-învățare-evaluare, îmbunătățește semnificativ performanțele școlare în învățarea matematicii.

Obiectivele cercetării

Obiectivul general :

Evidențierea rolului jocului asupra dezvoltării limbajului matematic al școlarului mic și asupra rezultatelor școlare și elaborarea unui set de jocuri didactice matematice necesare realizării unui învățământ activ și de calitate, care să le permită copiilor orientarea în problemele realității înconjurătoare, exprimarea unor judecăți și raționamente într-un limbaj matematic simplu, familiar.

Pornind de la acest obiectiv general, au fost identificate obiective specifice:

Obiective specifice :

optimizarea performanțelor școlare prin utilizarea jocului didactic;

activizarea și optimizarea potențialului intelectual și fizic prin utilizarea jocului didactic;

dobândirea unor însușiri sociale prin intermediul jocului didactic;

evidențierea eficienței jocurilor didactice în ceea ce privește stimularea gândirii, a spiritului de observație, a imaginației, a creativității și a dezvoltării limbajului matematic;

monitorizarea impactului pozitiv al folosirii jocului didactic matematic în procesul instructiv-educativ și a interesului manifestat de copii pentru astfel de activități;

evaluarea progresului înregistrat de copii în cadrul activităților matematice desfășurate prin intermediul jocurilor didactice.

3.2. Metode de cercetare

În alegerea metodelor de cercetare am avut în vedere următoarele:

utilizarea de metode obiective de cercetare, adică metode prin care să poată fi observate, înregistrate și măsurate reacțiile subiectului la acțiunea directă sau indirectă a diferiților stimuli externi;

utilizarea de metode care să facă posibilă abordarea sistematică a fenomenului investigat;

folosirea unui sistem complementar de metode, care să permită investigarea fenomenului, atât sub aspectul manifestării sale generale, cât și specifice.

Pentru culegerea datelor s-au utilizat metode precum:

Metoda observației: a fost metoda cea mai utilizată și a vizat comportamentul preșcolarilor la activități, în vederea sesizării atitudinii acestora în momentul utilizării diverselor strategii cu caracter interdisci Metoda observației se caracterizează prin urmărirea sistematică a faptelor educaționale așa

cum se desfășoară ele în condiții obișnuite și „constă în perceperea intenționată, planificată și sistematică și în consemnarea obiectivă și fidelă a manifestărilor comportamentale, individuale și colective ale subiecților implicați în câmpul educației, în condiții naturale, în momentul producerii și în fluxul normal al desfășurării lor”

Am efectuat observație directă (fără intermediar între subiect și cercetător) și indirect (examinarea unor documente, mărturii ale fenomenului). Am creat pe rând situații în care am fost pe post de observator exterior fenomenelor, respectiv observator parțial implicat, dar și total implicat în situația observată. În general am realizat o consemnare post-facto a datelor, completând fișa de observție a preșcolarului în timpul jocurilor didactice, dar și în timpul procesului observării consemnând datele în caietul de observații. Folosirea observației a presupus elaborarea în prealabil a unui plan de observație cu proiectarea obiectivelor urmărite și a cadrului de desfășurare; am creat condițiile necesare pentru a nu stânjeni desfășurarea naturală a fenomenelor observate. Efectuarea de observații vizând aceleași tipuri de fenomene în condiții și împrejurări variate de către un observator sau mai mulți, mi-au oferit posibilitatea confruntării datelor obținute, colega mea de la grupul de control, furnizându-mi datele necesare comparării celor două grupuri, în urma observării comportamentului preșcolarilor din grupul de control în cadrul jocurilor didactice matematice.

În realizarea fișei de observație am urmărit atingerea tuturor aspectelor necesare unei bune observări a preșcolarilor în cadrul jocurilor didactice matematice, și anume: descrierea contextului, descrierea participanților, descrierea observatorului, descrierea acțiunilor și conduitelor participanților, interpretarea situației, interpretările alternative ale situației, notarea și explorarea propriilor trăiri și sentimente.

Metoda experimentului – „spre deosebire de observație, în care fenomenele sunt studiate în fluxul normal al desfășurării lor, experimentul implică o schimbare, o „manipulare” de variabile controlată de cercetător în scopul sesizării efectelor asupra altor aspecte variabile vizate în demersul cercetării. De aceea, experimentul este definit și drept observație provocată.”

O altă metodă utilizată în cercetare a fost studierea produselor activității preșcolarilor, respectiv, a lucrărilor practice, testelor, altor produse realizate de aceștia în urma activităților interdisciplinare și care au avut relevanță pentru atingerea obiectivelor de la activitățile matematice.

Studierea (analiza) produselor activității preșcolarilor, respectiv, a lucrărilor practice, testelor, altor produse realizate de aceștia în urma activităților matematice în care jocul didactic a fost corelat cu metode moderne pentru grupa experiment, dar și în urma activităților matematice în care jocul didactic nu a fost corelat cu metode moderne, pentru grupa de control, a oferit date necesare în vederea stabilirii progresului preșcolarilor în urma intervenției cu variabilele independente. Prin produsele activității se înțeleg rezultatele fizice ale activităților elevilor realizate de ei în cadrul sau în legătură cu procesul de învățământ. Produsul activității „sintetizează foarte bine un complex de caracteristici care include domeniul cognitiv (cunoștințe, capacități), domeniul motivațional-atitudinal (motivații, interese, atitudini) și domeniul psihomotor, de aplicare și execuție (deprinderi, abilități motorii)”.

Prin metoda convorbirii am aflat informații de la preșcolari despre preferințele lor vizavi de activitățile cu caracter matematic din grădiniță.

Pentru a diagnostica nivelul la care se află preșcolarii la activitățile matematice, precum și eventualele obstacole, am aplicat teste: inițiale, sumative și finale.

Pentru prelucrarea și interpretarea datelor cercetării am utilizat metode precum:

realizarea unor tabele în care am trecut informațiile obținute în urma aplicării unor teste de evaluare, sau în urma observărilor efectuate la grupă;

reprezentarea grafică a datelor din tabele prin diagrame radiale, poligoane de frecvență și histograme;

3.3. Organizarea cercetării

Cercetarea întreprinsă a avut caracterul unui experiment didactic în cadrul căruia ne-am propus ameliorarea unei situații, am formulat o ipoteză de lucru și am organizat un demers didactic formativ cu preșcolarii pentru confirmarea sau infirmarea acesteia. În cadrul experimentului s-au parcurs mai multe etape:

În etapa cu caracter constatativ (testul inițial) s-au stabilit nivelul general și structura valorică pentru grupa experimentală și cea de control.

În etapa desfășurării experimentului propriu-zis, la grupa experimentală s-a introdus modelul de predare – învățare a matematicii prin intermediul jocului didactic, în timp ce la grupa de control, procesul instructiv-educativ a decurs în mod obișnuit. Pe parcursul experimentului s-au aplicat teste formative pentru a verifica realizarea obiectivelor stabilite.

În etapa de control (post-testul) s-a aplicat un test final clasei experimentale și clasei de control pentru a stabili diferențele obținute și eficiența modului de predare – învățare prin intermediul jocului didactic.

3.4. Lotul de subiecți

Eșantionul de subiecți:

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei formulate, am cuprins în cercetare preșcolarii grupei „Fluturașilor” (mare) de la Grădinița cu Program Prelungit numărul 24 Craiova, formată din 10 copii cu vârste cuprinse între 4-5 ani, respectiv 3 fete și 7 băieți, care au format grupul experimental și preșcolarii grupei „Buburuze” (mare) din aceeași instituție, formată din 10 copii cu vârste cuprinse între 4-5 ani, respectiv 8 băieți și 2 fete, care au format grupul de control. Prezența în acest an școlar a fost între 85% – 95% zilnic, absențele fiind doar din motive obiective (condiții climatice, probleme de sănătate). 62% dintre părinții copiilor au studii superioare și 18% medii, constatându-se la aceștia o mare deschidere spre cunoaștere, dorind să asigure copiilor o cât mai bună educație.

Figura: STRUCTURA PE SEXE A EȘANTIOANELOR

Experimentul natural fiind cel mai eficace și cel mai potrivit pentru preșcolari, l-am folosit între grupe omogene. Grupurile experimentale sunt grupurile asupra cărora se intervine cu variabila independentă, pe care se efectuează schimbarea experimentală, cu care se lucrează efectiv în cadrul experimentului.

Am utilizat printre altele și jocuri logice online

Grupurile de control sau martor sunt grupuri introduse în experiment pentru a se constata ce se întâmplă cu variația variabilelor dependente atunci când nu se intervine cu variabilele independente, cu alte cuvinte, atunci când nu se efectuează schimbarea experimentală. Pe parcursul derulării unui experiment se intervine cu variabilele explicative, urmărite explicit în cercetare, dar pe lângă acestea, de obicei mai intervin și variabilele exterioare, care nu sunt urmărite explicit în cercetare, iar acțiunea lor poate să nu fie cunoscută.

Eșantionul de conținut:

Activitățile matematice prevăzute în cadrul procesului instructiv-educativ, din perioada anului școlar 2015-2016 (lunile martie-apriliei), desfășurate sub forma jocurilor didactice matematice. Exemple:”La aprozar”, ”În curtea bunicilor”, ”A câta albinuță a zburat?”.

Perioada de cercetare: anul școlar 2015-2016 (cu precădere lunile martie-aprilie)

Stabilirea variabilelor

Variabilă independentă :

– Jocul didactic matematic.

Variabilele dependente :

– Nivelul de dezvoltare a limbajului matematic ;

– Performanțele școlare și comportamentale ale preșcolarilor

Etapelele cercetării

a) Etapa preexperimentală. Etapa inițială (constatativă).

În cadrul acestei etape am purtat diferite discuții cu una dintre educatoarele care-și desfășoară activitatea la grupa ”Fluturașilor”, pentru a mă informa în legătură cu participarea copiilor la procesul instructiv-educativ desfășurat împreună cu ea la clasă, precum și cu comportamentul acestora. Pentru aceasta am elaborat și utilizat un protocol de observație pentru ambele grupe. Pe baza analizei indicatorilor observaționali stabiliți am putut constata nivelul implicării subiecților în activitatea de învățare, limbajul matematic folosit, precum și ritmul de lucru al acestora. Am verificat, de asemenea, rezultatele obținute de aceștia și de preșcolarii mei la testele de verificare și fișele de evaluare care au fost realizate la activitățile matematice desfășurate în ultimul semestru.

Etapa inițială a experimentului s-a desfășurat în perioada evaluării inițiale, primele două săptămâni ale începutului cercetării, în care am urmărit comportamentul, atitudinile și interesul manifestat de subiecți ambelor grupe la activitățile matematice desfășurate. Tot în cadrul acestei etape am aplicat celor două eșantioane de subiecți o probă de evaluare identică (vezi si anexe). Testul de evaluare inițială, aplicat identic celor două eșantioane de subiecți, a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice utilizată la cele două grupe de subiecți. Rezultatele obținute la probele inițiale au furnizat informații despre nivelul la care se află preșcolarii la începutul anului școlar și cu precădere la activitățile matematice. Evaluările au fost realizate sub formă de jocuri didactice și fișe de evaluare. S-au aplicat probe prin care s-au evaluat conceptele prematematice (culori, mărimi, forme, lungimi, grosimi) – recunoaștere, denumire, operații cu concepte prematematice (operații de comparație, clasificare), numerația în limitele 1-5: capacitatea de a număra crescător, de a recunoaște cifrele, de a identifica vecinii, de a compara 2 mulțimi, formele geometrice (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi) – recunoaștere, denumire, compararea a două forme geometrice (ideintificarea de asemănări și deosebiri, prin raportare le mărime, culoare, grosime și formă).

Proba de evaluare a operațiilor prematematice (poziții spațiale, culori,

mărimi, lungimi, grosimi)

Categoria de activitate: activitate matematică;

Grupa: mare;

Tema: – joc didactic: “Magazinul de fructe-legume”;

Forma de realizare: joc didactic;

Forma de organizare: frontală, individuală;

Scop: evaluarea pozițiilor spațiale: sus-jos, stânga-dreapta, în față – în spate, pe masă -sub masă, lângă masă, evaluarea capacității de recunoaștere și comparare a culorilor, formelor, mărimilor, lungimilor, grosimilor.

Obiective operaționale:

O1 să recunoască pozițiile spațiale: sus, jos, stânga, dreapta, pe, sub, în față, în spate,

lângă;

O2 să descrie un fruct/legumă, precizând culoarea, forma, mărimea, lungimea, grosimea;

O3 să identifice asemănări-deosebiri între două fructe/legume (formă, mărime, culoare, lungime);

O4 să așeze pe rafturi fructele/legumele, respectând cerința educatoarei, sus, jos, în stânga, sub;

O5 să identifice fructele/legumele din dreapta;

O6 să descopere fructele/legumele de jos;

O7 să descopere fructele/legumele de sus;

O8 să realizăm mulțimea fructele/legumele mici;

O10 să lipească un pătrat lângă fructele/legumele mari.

Regulile jocului:

Copiii aleg un fruct/o legumă și spun ce culoare are, dacă e mare sau mică, groasă sau subțire, lungă sau scurtă. Apoi, îndrumați de educatoare așează fructul/leguma, precizând unde o așează: pe masă, sub masă, lângă masă, etc.

Elemente de joc: Vânzător (educatoarea), magazin de legume/fructe, sunet de clopoțel;

Strategii didactice:

– metode și procedee: explicația, conversația, demonstrația, jocul didactic, exercițiul;

– material didactic: legume, fructe, un dulap cu rafturi;

Desfășurarea jocului:

Activitatea s-a desfășurat sub forma unui joc didactic cu tema “Magazinul de fructe/legume”.

Vânzătoarea – educatoarea are în magazinul său o mulțime de fructe și legume de primăvară care de care mai variate. Jucările au toate culorile, mărimi diferite, lungimi diverse. Iar numărul lor e așa de mare încât nici vânzătoarea nu îl mai știe.

În fiecare dimineață micuțul magazin se deschide, iar cumpărătorii încep să sosească. La semnalul clopoțelului un copil vine la magazin și cumpără o legumă/un fruct. El trebuie să îi explice vânzătoarei ce legumă/fruct dorește, precizând mărimea, culoarea, forma, lungimea sau grosimea.

Deoarece aceste sunt foarte multe, vânzătoarea nu găsește de fiecare dată de la început fructul sau leguma, așa că îi solicită copilului explicații suplimentare (pentru realizarea de comparații):

La sfârșit fructele sau legumele rămase trebuie aranjate pe rafturi. Deoarece educatoarea nu reușește singură, ea e ajutată de copii să așeze fructele/legumele rămase pe rafturi: ex. pe raftul de sus, legumele mari, pe cel de la mijloc cele lungi, pe cel de jos, cele groase.

Tabel nr.1. Rezultate operații prematematice

Rezultatele obținute în cadrul jocului didactic cu operații prematematice (poziții spațiale, culori, marimi, lungimi) pot fi reprezentate prin următoarele histograme:

Figura Rezultate ambele grupe – operații prematematice

Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluări și din analiza rezultatelor obținute pe fiecare indicator observațional în parte am putut concluziona că activitățile matematice prezintă interes pentru subiecți, urmând ca proiectul de cercetare să se deruleze în continuare, și, de asemenea, s-a putut realiza o analiză a cunoștințelor înregistrate de subiecți până la data aplicării probelor ce au stat la baza cercetării.

Fișa de evaluare sumativa

D1: Numește figurile geometrice și obiectele din fișă:

Nivel maxim: Numește toate figurile geometrice și obiectele din fișă.(F.B.- 1,5p.).

Nivel mediu: Numește jumătate din figurile geometrice și obiectele din fișă.(B.-1p).

Nivel minim: Numește două dintre figurile geometrice și obiectele din fișă .(S.-0,5p).

D2: Alcătuiește, prin încercuire, mulțimi de obiecte care au acceași formă:

Nivel maxim: Alcătuiește, prin încercuire, toate mulțimile de obiecte care au acceași formă (F.B.-1p.).

Nivel mediu: Alcătuiește, prin încercuire, două mulțimi de obiecte care au acceași formă (B.-0,75p.).

Nivel minim: Alcătuiește, prin încercuire, o mulțime de obiecte care au acceași formă (S.-0,25p.).

D3: Colorează cu albastru trei obiectele pătrate:

Nivel maxim: Colorează cu albastru trei obiectele pătrate (F.B.-1p.)

Nivel mediu: Colorează cu albastru un obiect pătrat (B.-0,5p.).

Nivel minim: Colorează cu albastru niciunul dintre obiectele pătrate (S.-0p.).

D4: Taie cu roșu mulțimea care are cinci elemente:

Nivel maxim: Taie cu roșu mulțimea care are cinci elemente (F.B.- 2,5p.).

Nivel mediu: Taie cu altă culoare decât cea precizată mulțimea care are cinci elemente (B.-1p.).

Nivel minim: Nu taie (S.-0p.).

D5: Desenează în spațiul liber, în ordine inversă, cele patru figuri colorate:

Nivel maxim: Desenează în spațiul liber, în ordine inversă, cele patru figuri colorate (F.B.- 4p.).

Nivel mediu: Desenează în spațiul liber, nerespectând cerința, cele patru figuri colorate (B.-1p.).

Nivel minim: Nu desenează (S.-0p.)

Interpretarea rezultatelor: La aceaste fișe de evaluare continua din etapa experimentală au participat toți preșcolarii din ambele grupe, iar rezultatele obținute de aceștia sunt următoarele:

Grupa experimentala – grupa ”Fluturasilor”:

C.A. – Comportament atins: 6

C.D. – Comportament în dezvoltare: 2

N.S. – Necesita sprijin: 2

Fiecare copil a lucrat independent fișa de lucru, iar rezultatele probei de evaluare continua poate fi reprezentată prin următoarea histogramă:

Fiecare copil a lucrat independent fișa de lucru, iar rezultatele probei de evaluare finale

poate fi reprezentată prin următoarea histogramă:

Fișa de evaluare finală

D1: Numără copiii din imagine. Încercuiește cifra care arată numărul lor:

Nivel maxim: Numără copiii din imagine. Încercuiește cifra care arată numărul lor (F.B.- 1p.).

Nivel mediu: Numără copiii din imagine, dar nu încercuiește cifra care arată numărul lor (B.-0,5p.).

Nivel minim: Nu numără copiii din imagine și nu încercuiește cifra care arată numărul lor (S.-0p.).

D2: Încercuiește tot atâtea baloane:

Nivel maxim: Încercuiește tot atâtea baloane (F.B.- 2.5p.).

Nivel mediu: Încercuiește mai puține baloane (B.-1p.).

Nivel minim: Nu încercuiește(S.-0p.).

D3: Scrie grupurile de cifre, ca în model:

Nivel maxim: Scrie grupurile de cifre, ca în model (F.B.- 2,5p.).

Nivel mediu: Scrie grupurile de cifre, cu omiteri (B.-1,5p.).

Nivel minim: Nu le recunoaște și nu știe să le scrie(S.-0p.).

D4: Scrie cifrele care lipsesc:

Nivel maxim: Scrie cifrele care lipsesc (F.B.- 2p.).

Nivel mediu: Scrie doar o cifră care lipsește (B.-1p.).

Nivel minim: Nu scrie nicio cifră (S.-0p.).

D5: Colorează al doilea și al patrulea copil:

Nivel maxim: Colorează al doilea și al patrulea copil (F.B.- 2p.).

Nivel mediu: Colorează al doilea și al cincelea copil (B.-1p.).

Nivel minim: Colorează primul și al treilea copil (S.-0p.).

Fiecare copil a lucrat independent fișa de lucru, iar rezultatele probei de evaluare poate fi reprezentată prin următoarea histogramă:

Figura nr.7.3. Rezulate grupa experiment evaluare finală

Astfel am susținut activități matematice la ambele eșantioane de subiecți. În urma centralizării datelor furnizate de testele inițiale s-au proiectat o serie de activități matematice realizate prin jocuri didactice corelate cu metode moderne – pentru grupul de experiment (anexe), iar pentru grupul de control, activități matematice realizate doar prin metode tradiționale, urmărind planificarea calendaristică și programa instructive-educativă, lucrându-se doar pe fișele de pe caietul de activități pe care educatoarea îl avea la grupă.

Exemple de jocuri didactice matematice desfășurate în cadrul grupului experimental, grupa ”Fluturașilor”:

FURNICUȚA HARNICĂ!

Scop:

consolidarea deprinderii de a raporta numărul ca cantitate și cantitatea la număr;

verificarea număratului în limitele 1-5;

educarea independenței în acțiune;

Obiective operaționale:

– să formeze mulțimi cu 1-5 elemente după criteriul formei;

– să numere în limitele 1-5 prin încercuire;

– să asocieze cifra numărului corespunzător de obiecte și invers.

– să participe cu plăcere și interes la activitate.

Sarcina didactică:

Raportarea cantității la număr folosind analizatorii: vizual, auditiv, tactil;

Regulile jocului: Educatoarea va alege un cartonaș care se va opri la semnalul Stop. Copilul la care s-a oprit cartonașul îl arată tuturor pantru că va așeza la mușuroi atâtea furnicuțe câte arată cifra de pe cartonaș sau câte bătăi din palme a auzit.

Elemente de joc: mișcarea, surpriza.

Materialul didactic:cartonașe cu cifrele de la 1 la 5, siluete furnicuțe, imagine cu un mușuroi, saculețul furnicuței.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea va da drumul unui cartonaș pe care este scrisă o cifră să circule de la un copil la altul. La semnalul educatoarei, copilul la care s-a oprit cartonașul îl va arăta tuturor și va avea sarcina de a așeza la mușuroi tot atâtea furnicuțe câte arată cifra. Se motivează acțiunea: Eu am așezat la mușuroi 5 furnicuțe pentru că pe jeton este cifra 5.

În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copii vor grupa furnicuțele după numărul bătăilor educatoarei.

Varianta:

Copiii primesc săculețul furnicuței pe care îl plimbă din mână în mâmă. La semnalul educatoarei: Stop, copilul la care se află săculețul îl pipăie și spune câte „boabe” (obiecte) sunt în el.

La mijlocul perioadei de formare, care a constat în activități matematice desfășurate la grupa experimental prin intermediul jocului didactic, iar la grupul de control în mod tradițional, s-a desfășurat o probă de evaluare sumativă, care a constat în fișe individuale, dar și oral prin intermediul jocului didactic, folosind metoda conversația cu scop evaluativ, pentru a se stabili progresul preșcolarilor și eficiența activităților desfășurate până acum, precum și pentru a identifica eventualele obstacole pe care preșcolarii le-ar putea întâmpina referitor la obiectivele matematice propuse.

Este etapa în care am înregistrat rezultatele obținute de cele două eșantioane de subiecți, grupul experimental și grupul de control, am stabilit diferențele, am prelucrat statistic datele și am interpretat rezultatele. Această etapă am realizat-o la finalul cercetării, respectiv sfârșitul lunii aprilie, cu ajutorul testului de evaluare finală pentru care am stabilit următoarele cerințe, vezi anexe.

La finalul cercetării, în cadrul ambelor grupuri, pe baza fișelor de observație, a analizei produselor activității și a testului de evaluare sumativă, un test cu aceleași criterii ca și la evaluarea inițială, cu aceleași obiective de îndeplinit și aceeași itemi de evaluare, am constatat că preșcolarii din grupul experimental și-au însușit un volum mai mare de cunoștințe pe care au învățat să le transpună în practică, diminuând erorile în rezolvarea exercițiilor matematice.

Rezultatele cercetării

Pe baza observației, a experimentului și după studiul produselor activităților preșcolarilor celor două grupe mari, cea experiment și cea de control, pe parcursul a două luni din anul școlar 2015-2016, în urma desfășurării jocurilor didactice matematice îmbinate cu metode moderne – pentru grupa experiment și a activităților matematice realizate doar prin metodele tradiționale- pentru grupa de control, s-a constatat că folosirea jocurilor didactice în cadrul activității matematice:

– a oferit educatoarei posibilități mai diversificate de organizare a activităților în vederea atingerii obiectivelor matematice;

– a încurajat preșcolarii să caute și să descopere soluții diverse la probleme;

– a diminuat erorile în efectuarea operațiilor matematice.

Gradul de evoluție al preșcolarilor la activitățile matematice se compactează în următoarele histograme – prin care se poate observa progresul de la începutul realizării cercetării până la evaluarea finală (testele inițiale, sumative, finale).

Figura privind rezultatele grupei experiment, grupa ”Fluturași”, pe parcursul cercetării la cele trei tipuri de evaluare.

Figura privind rezultatele grupei de control, grupa ”Buburuze” pe parcursul cercetării, la cele trei tipuri de evaluare.

Astfel, comparând rezultatele obținute la cele 3 evaluări (inițială, continuă și sumativă) se constată că: diferența dintre grupul eperiment și cel de control este semnificativă, ambele evoluând pe parcursul cercetării, dar grupul experiment obținând rezultate mai bune și reușind să-și diminueze erorile în efectuarea operațiilor matematice și înregistrând progrese. Preșcolarii din cadrul grupului experiment și-au însușit mai bine cunoștințele, fapt ce reiese din compararea rezultatelor obținute la aceste jocuri didactice și din corectarea fișelor aferente jocurilor didactice propuse și din studierea produselor activității acestora. Prin folosirea jocurilor didactice matematice, preșcolarii din grupul experimental au obținut rezultate mai bune însumând punctajele aferente itemilor de evaluare ai jocurilor și fișelor respective.

Prin aplicarea metodei interviului am urmărit confirmarea ipotezei generale „eficiența jocului didactic mathematic- utilizat într-o structură armonioasă și în relație cu particularitățile grupei de preșcolari” și a celor specifice: „utilizarea eficientă a metodelor moderne în relație cu jocurilor didactice matematice duce la progresul performanțelor preșcolarilor”.

În opinia mea s-au realizat obiectivele propuse privind îmbinarea optimă a metodelor moderne cu jocurile didactice matematice, precum și eficiența acestora și dacă au observat progres, regres, sau stagnare în dezvoltarea performanțelor preșcolarilor ca urmare a folosirii metodelor didactice moderne în activități, cu precădere în cele matematice realizate prin joc didactic. De asemenea, am și executat câteva jocuri didactice matematice prin care am evidențiat rolul important al jocului didactic în dezvoltatea creativității preșcolarilor.

CAPITOLUL IV. PROPUNERI METODICE. CONCLUZIILE CERCETĂRII

Jocul didactic îmbină armonios elementul instructiv cu cel distractiv, asigurând într-un mod antrenant, activizant pentru cei mici, unitatea între acțiunea prin joc și sarcina didactică propusă. Această împletire dintre elementele instructiv-educative și cele distractive contribuie la trezirea unor stări afective complexe, prin care copiii sunt stimulați să particfipe activ la activități, fapt care duce la eficientizarea actului didactic.

Ca formă de activitate jocul didactic este specific pentru vârstele mici, iar forma dominantă de organizare a instruirii pentru vârstele mai mari o constituie activitățile pe bază de exercițiu cu material individual ce include elemente de joc.

Copiii admiră și iubesc acest tip de activitate, îi emționează în mod deosebit, deoarece ei acționează în mod concret. ”În procesul jocului, copilul demonstrează cât de realist este el în ceea ce face și la ce nivel se ridică competența sa, uneori atât de bine conturată motivațional.”

Jocul este activitatea fundamentală a copilului, jucându-se el realizează ceva, de aceea reamintim că în formarea culturii spirituale a copiilor un rol important trebuie să-l aibă atitudinea față de muncă. Cultivându-le copiilor hărnicia, pornim de la ideea că aceasta este deprinderea de a lucra cu plăcere, de a nu privi munca drept o povară impusă din afară. Referindu-se la importanța muncii Nicolae Iorga spunea: „ e harnic nu oricine lucrează, ci acel ce lucrează cu plăcere, care nu poate fără lucru”.

Învățământul preșcolar este primul pas în educație, e piatra de temelie, premisa dezvoltării ulterioare a individului. Întreaga activitate programată în perioada preșcolară urmărește realizarea, pe de o parte a unui aspect informativ, iar pe de altă parte, a unuia formativ. O cerință esențială a dezvoltării intelectuale, la vârsta preșcolară, este aceea ca elementul de joc să rămână o dominantă a întregii activități din grădiniță. La această vârstă copilul gândește mai ales cu ochii, cu urechile, cu mâinile și maniera în care gândește îi este cea mai la îndemână. Este inutil să căutăm un sprijin în efortul voluntar la această vârstă, când numai plăcerea constituie imboldul principal în ochii copilului. Pedagogia acestei vârste nu se poate baza decât pe ceea ce îl interesează pe copil, pe ceea ce îi stârnește curiozitatea, îi încurajează elanul și îi provoacă satisfacție. De aici, rezultă ponderea mare pe care trebuie să o aibă activitățile bazate pe joc. Jocul este o școală deschisă și cu un program tot atât de bogat, precum este viața; este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă.

Consider că jocul didactic matematic este un procedeu foarte util, necesar și posibil de realizat cu succes cu copiii preșcolari ai grupei mari, așadar ipoteza de la care am plecat, cea în care se specific faptul că actul educațional se îmbunătățește considerabil prin utilizarea jocului didactic în activitățile matematice din cadrul învățământului preșcolar la copiii de grupă mare, a fost confirmată.

Referințe online:

http://www.scritube.com/gradinita/JOCUL-DIDACTIC-IN-PROCESUL-INS45174.php;

http://www.scritube.com/profesor-scoala/DE-LA-TEORIA-COMENIANA-LA-DIDA2111319172.php;

http://www.scritube.com/sociologie/psihiatrie/Caracteristicile-cresterii-si- 19218241322.php;

http://www.scribd.com/doc/11013996/MariaMontessoriDescoperireaCopilului1977necen zurat2;

http://trateaza-te.ro/popaalina/Raportul_joc_invatare_la_prescolari.pdf;

www.didactic.ro

www.didactica.ro

www.edu.ro

www.referate.ro

http://inovatie.numeris.com.ro/

http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%202_curs_3_Metode%20si%20mijloace%20de%20invatamant.pdf

James Robert Flynn, Are we getting smarter?, Cambridge University Press.

http://bibliotecascolara.ro/cristina-nasui/Integrarea_jocului_didactic-Cristina_Nasui.pdf

http://www.scritube.com/sociologie/psihiatrie/Caracteristicile-cresterii-si-19218241322.php

Anexe

Proba nr 1.

Competență specifică: Număratul conștient în concentrul 1-7

Comportamente:

C1-numără crescător și descrescător în concentrul 1-7;

C2. stabilește aspectul cardinal și ordinal al numerelor naturale;

C3. asociază numărul, cantitatea, cifra și invers;

C4. stabilește poziția numărului și a vecinilor acestuia în șirul numeric;

C5. compune și descompune numerelor naturale cu 1-2 unități;

C6. aprecieză propriului comportament.

Sarcini didactice:

S1. “Ajută-o pe Ioana să numere rechizitele școlarului!” – fișă de evaluare

S2. “Al câtelea porumbel a zburat?” – fișă de evaluare

S3. “Desenează tot atâtea elemente cât arată cifra!” – fișă de evaluare

S4. “ Scrie cu roșu vecinul mai mic și cu albastru vecinul mai mare cu o unitate cu 1 unitate al lui 2,4,6,” – fișă de evaluare

S5. “Completează diagramele, astfel încât să ai tot atâtea elemente cartă arată cifra”- fișă de evaluare

S6 . Numără bulinele și scrie cifra corespunzătoare – fișă de evaluare

S7-“Colorează, pentru fiecare răspuns corect, câte o veioză!”

Baraj de punctaj:

7 sarcini= Comportament însușit (Î);

5 sarcini= Comportament în dezvoltare (D);

2 sarcini= Comportament absent (A) .

Proba nr 2.

Competență specifică: Efectuarea de operații artimetice de adunare și scădere.

Comportamente:

C1. efectuează oparația de adunare cu 1-2 unități în concentrul 1-7, cu suport intuitiv;

C2. utilizează simbolurile. “+”, “-“.,“=”;

C3. efectuează operația de scădere cu 1-2 unități în concentrul 1-7 cu și fără suport intuitiv;

C4. transformă problema în exercițiu și invers, fără ajutor;

C5. respectă algoritmul de rezolvare al problemelor( ce cunoaștem, ce nu cunoaștem, ce și cum trebuie să alflăm ceea ce nu cunoașten);

C6. își apreciază propria prestație.

Sarcini didactice:

S1 “Rezolvă problemele!” “Scrie exercițiul!” -fișe de evaluare

S2. “Pinochio socotește!”, “Scrie exercițiul!” fișe de evaluare

S3.”Scrie exercițiul la tabla magnetică!” –joc-exercițiu

S4. “Din exercițiul colegului compune o problemă!” –joc-exercițiu

S5. “Acordă-ți căte o stelută pentru fiecare reușită”

Baraj de punctaj:

5 sarcini= Comportament însușit (Î)

4 sarcini= Comportament în dezvoltare (D)

3sarcini= Comportament absent (A)

BIBLIOGRAFIE:

Andreescu, F., Alexandru, J., Ștefănescu,G., Iftimie, Ghe.,(1980), Activități cu conținut matematic în grădinița de copii, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Antohe, V., Gheorghinoiu, C., Obeadă, M., (2002), Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic, Brăila: Editura Ex. Libris.

Antonovici, Ș., Jalbă, C., Nicu, G., (2005), Jocuri didactice pentru activitățile matematice în grădiniță – culegere, București: Ed. Aramis Print.

Beraru, G., Neagu, M., (1995), Activități matematice în grădiniță – Îndrumar metodologic, București: Ed. AS‟S.

Beraru, G., (1997) Activități matematice în grădiniță. Îndrumar metodologic, București: Editura Polirom.

Bocoș, M., (2003), Teoria și practica cercetării pedagogice, Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință.

Bruner, S., J.,(1970), Procesul educației intelectuale, București: Editura Științifică.

Bruner, S., J., (1970), Pentru o teorie a instruirii, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Cerghit, I., (2006), Metode de învățământ, Iași: Editura Polirom.

Chateau, J., (1967), Copilul și jocul, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Claparède, E., (1975), Despre natura și funcțiile jocului în Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Claparède, E., (1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Debesse, M., (1970), Psihologia copilului, București: Editura Didactica și Pedagogică.

Dienes, Z.,P., (1973), Un studiu experimental asupra învățării matematicii, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Dumitrana, M., (2002), Activitațile matematice în grădiniță, Ghid practic însoțit de 105 sugestii de activități, București: Editura Compania.

Dumitru, A., Dumitru, V. G., (2009) Activități transdisciplinare pentru grădiniță și ciclul primar. Jocuri didactice, Pitești: Editura Paralela 45.

Gheorghian ,E., Taiban, M.,(1980), Metodica jocului și a altor activități cu copiii preșcolari, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Cluj Napoca: Editura Dacia.

Gold, V., (1983), Instrumente si modele de activitate in sprijinul prescolarilor pentru integrarea in clasa I, sisteme de fise cu continut matematic,București: Editura Didactică și Pedagogică.

Grigoraș, I., ”Personalitatea și formarea ei”, în George Văideanu ( coord.), Pedagogie. Ghid pentru profesori, (2005), vol. II, Iași: Editura Universității ”Al. I. Cuza”.

Holban, I., Gugiuman, A., (1972),Puncte de sprijin în cunoșterea individualității elevilor, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Iftimie,Ghe.,(1980), Jocuri logice pentru preșcolari și școlarii mici , București: Editura Didactică și Pedagogică.

Ionescu, M., (2000), Demersuri creative în predare și învățare, Cluj Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.

Lorton, J. W., Walley,L. B., (1979), Introduction to Early Childhood Education, New York: Editura Van Nostrand.

Lovinescu,A.,(1979), Jocuri-exercițiu pentru preșcolari , București: Editura Didactică și Pedagogică , București.

Magdaș, I., Vălcan, D., (2007), Didactica matematicii în învățământul primar și preșcolar, Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință.

Mărcuț I. G., (2009), Metodica activităților matematice în învățământul preșcolar, Sibiu: Editura Alma Mater.

Neveanu-Popescu, P., Andreescu, F., Bejat, M., (1990), Studii psihopedagogice privind dezvoltarea copiilor între 3 și 7 ani, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Nicolae Păușescu, A., (2012) Jocul didactic matematic în învățământul preșcolar, Râmnicu-Vâlcea: Editura Nova Didact.

Păduraru,V.,(1999), Activități matematice în învățământul preșcolar, Iași: Editura Polirom.

Petrovici, C., (2014), Didactica activităților matematice în grădiniță, Iași: Editura Polirom.

Piaget, J., (1979), Construcția realului la copil, (Traducere de Dan Răuțu), București: Editura Didactică și Pedagogică.

Piaget, J., Inhelder, B., (1968), Psihologia copilului, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Popescu,P.,N.& colaboratorii, (1970), Studii psihopedagogice privind dezvoltarea copiilor între 3-7 ani, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Purcaru, M. A. P., (2008), Metodica activităților matematice și a aritmeticii pentru institutori/profesori din învățământul primar și preșcolar, Brașov: Editura Universității ”Transilvania”.

Stan, L., (2014), Pedagogia preșcolarității și școlarității mici, București: Editura Polirom.

Tomșa, Ghe.,(coord.), (2005), Psihopedagogie preșcolară și școlară, București, Supliment revistei Învățământul primar și preșcolar.

Voiculescu, E., (2003), Pedagogie Preșcolară, ediția a II-a revizuită, București: Editura Aramis.

***(2007), Metodica activității instructiv-educative în învățământul preșcolar , Craiova: Editura Didactica Nova.

*** (2008), Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI, Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învățământul Preuniversitar,

***, (2002, Metodica proiectelor la vârstele timpurii, Ed. Miniped, București);

***, (2008, Proiectul pentru reforma educației timpurii, Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar – modul I, București).

***, (nr, 4/2005, Psihopedgogia copilului, , Ed. Reprograph, Craiova).

***, (1-2/2007, Revista învățământului preșcolar, Institutul de Științe ale Educației).

***, (1-2/2008, Revista învățământului preșcolar, Institutul de Științe ale Educației).