Catedra Științe ale Educației [311487]
MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT ”ION CREANGĂ” DIN MUNICIPIUL CHIȘINĂU
Facultatea Pedagogie
Catedra Științe ale Educației
Specialitatea Pedagogia Culturii Emoționale
Harti Olesea
METODOLOGIA DEZVOLTĂRII COMPETENȚELOR SOCIALE
ALE ADOLESCENȚILOR CU DEVIANȚĂ COMPORTAMENTALĂ
ÎN PERSPECTIVA ADAPTĂRII EFICIENTE
TEZĂ DE MASTER
Conducător științific:
Țurcan-[anonimizat]., lector univ.
Chișinău 2017
CUPRINS
Declarația pe propria răspundere
Subsemnatul (a), Harti Olesea masterandă a Facultății Pedagogice a Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” [anonimizat], declar pe propria răspundere că teza de master cu tema ” Metodologia dezvoltării competențelor sociale ale adolescenților cu devianță comportamentală„ a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.
[anonimizat], [anonimizat] a plagiatului:
– [anonimizat] a sursei;
– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;
– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.
Harti Olesea
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța problemei abordate. [anonimizat] a [anonimizat], ideologică, axiologică. Repercusiunile nefaste ale modificărilor radicale îmbinate și amplificate de slăbirea controlului social și al puterii de intervenție a instanțelor de socializare a [anonimizat], care a generat apariția unui număr mare de adolescenți cu devianță comportamentală.
Problema centrală a adolescenților cu devianță comportamentală rămâne a fi dificultatea de adaptare determinată în mare parte de imaturizarea socială a personalității și de dezvoltarea insuficientă a competențelor sociale. [anonimizat], socializare a personalității. [anonimizat], [anonimizat], constituie un risc potențială pentru societatea contemporană.
Dezvoltarea insuficientă a [anonimizat], ulterior generînd o serie de probleme cum ar fi depresia și anxietatea. [anonimizat], care pot conduce ulterior la probleme cum ar fi comportament deviant sau chiar delicvență juvenilă[6].
Competențele sociale sunt determinate de abilitatea de a forma relații sociale funcționale [6], de a [anonimizat] a interpreta mesajele comunicării verbale și nonverbale [47, p.136].
Descrierea situației în domeniul de cercetare și identificarea problemei de cercetare. Deși s-au efectuat multiple studii care vizează competențele sociale la adolescenți, în ultima perioadă se evidențiază o majorare consecventă a cercetărilor privind dezvoltarea socială și emoțională a adolescenților [36].
Preocupări pentru conceptualizarea și delimitarea importanței competențelor sociale și emoționale, cât și pentru elaborarea și implementarea programelor formative ce vizează dezvoltarea componentelor acestora au avut atât autori din Republica Moldova, precum M.Cojocaru-Borozan [9], L.Țurcan [34], C.Zagaevschi [37], L.Pavlenko [20] , L. Savca , O. Paladi și O. Cauș-Avram ș.a. [apud, 33]
Conceptul de competență social a fost intens abordat și în literatura internațională, prin lucrările unor autori, precum M. Argyle (1998) “Competențele sociale” în S. Moscovici (coord.) Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Iasi: Editura Polirom [18]; V. Robu (2001) “Competențele sociale” în Competențe Sociale Și Personalitate. Iași: „Petre Andrei” Lumen [27], M. Caluschi (2001) “Competențele sociale” în Probleme de psihologie socială, Iasi: Editura Cantes [5]; L. Rose-Krasnor(1997) The Nature Of Social Competence: A Theoretical Review. În: Social Development [50]; M. Constantinescu (2004) Competența socială și competenta profesionala, Bucuresti: Editura Economica [11].
Principalul motiv pentru care am ales studierea acestei teme îl reprezintă pe de o parte, dorința de a cunoaște manifestările tipice ale devierilor de comportament la adolescenți și factorii determinanți în structurarea comportamentului deviant al adolescenților , iar pe de altă parte o curiozitate profesională privind identificarea mecanismelor de profilaxie și corecție a comportamentului deviant, prin dezvoltarea competențelor sociale pentru o adaptare optimă.
Un alt motiv al alegerii acestei teme, practic derivat din precedentele, se referă la faptul că la adolescenții cu tulburări de comportament, prin intermediul influențelor sociale și educativ-formative se pot forma trăsături pozitive de caracter care să domine asupra celor negative, dominarea acestora ducând la o personalitate adaptată, echilibrată, armonioasă.
Problema cercetării se conturează din faptul că la momentul actual dezvoltarea insuficientă a competențelor sociale la adolescenți are drept consecință dezadaptarea acestora și abordarea unui comportament deviant
Scopul cercetării: Evidențierea mecanismelor de dezvoltare a competențelor sociale la adolescenti cu comportament deviant în vederea adaptării optime
Obiectivele cercetării:
Abordarea teoretică a conceptului de competență socială din perspectiva impactului asupra dezadaptării adolescenților cu comportament deviant
Identificarea bazei metodologice de cercetare a conceptului de competență socială și determinarea particularităților de dezvoltare ale competenței sociale a adolescenților
Examinarea dinamicii competenței sociale în ontogeneză și evidențierea mecanismelor de dezvoltăre a acesteea;
Elaborarea concluziilor și recomandărilor ce ar viza cunoașterea și înțelegerea complexității particularităților de dezvoltare ale competenței sociale.
Metodologia de cercetare va include metode : documentarea științifică, metoda bibliografică, chestionarul, observația ,comparația.
Eșantionul experimentul au fost investigați 50 adolescenți cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani, dintre care 25 de adolescenți cu comportament deviant și 25 de adolescenți cu comportament adecvat . Toți adolescenții din eșantionul cercetat sunt elevi în clasele IX-XII ale Liceului Teoretic din satul Zubrești, raionul Strășeni.
Noutatea științifică a rezultatelor obținute.Valoarea teoretică și practică a prezentei cercetării rezidă din sporirea cazurilor de comportament deviant în rîndurile adolescenților, ca rezultat al inadaptării acestora la cerințele sociale. Ne convingem că, în aspect teoretic, problema prevenției și a corecției comportamentului deviant este clară și multiaspectual prezentată. Însă este necesară cercetarea științifice asupra prevenirii și recuperării devianței comportamentale a dolescenților, bazată pe analiza particularităților de dezvoltare a competențelor sociale, care să contribuie la adaptarea optimă a adolescenților.
Lucrarea contribuie la explicarea fenomenului comportamentului deviant, prin elaborarea unui model al dezvoltării competențelor sociale a adolescenților, subliniind contribuția acestora în adaptarea oprtimă a adolescențilot u comportament deviant.
Ipotezele principale înaintate pentru susținere:
1. Adolescenții cu comportament deviant au un nivel mai scazut de dezvoltare a competențelor sociale în comparație cu adolescenții cu comportament adecvat, fapt e determina dezadaptarea socială.
2. Dezvoltare competențelor sociale la adolescenții cu comportament deviant favorizează dezvoltarea inteligenței emoționale a acestora.
Structura și volumul tezei: lucrarea cuprinde introducere, trei capitole, structurate în 7 paragrafe, concluzii și recomandări, bibliografie și anexe (în total 3). Volumul tezei este de 70 pagini. Textul este ilustrat prin scheme, tabele, diagrame, grafice.
1. COMPORTAMENTUL DEVIANT AL ADOLESCENȚILOR – ASPECT AL INADAPTĂRII ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII INSUFICIENTE A COMPETENȚELOR SOCIALE
Carascteristici ale adoescenței
Pubertatea și adolecența se caracterizează prin trecerea spre maturizare și integrare în societatea adultă, cu solicitările ei sociale, familiale, profesionale etc. Întreaga perioadă a adolescenței este legată de schimbări de mare intensitate și cu efecte vizibile în înfățișare, comportamente și relaționare internă cu lumea exterioară, inclusiv prin creșterea capacității de integrare în specificul vieții sociale [31]. Adolescența reprezintă o perioadă de tranziție, marcată de învățare permanentă și adaptare la situații și cerințe sociale noi, din ce în ce mai provocatoare, pe plan fizic, socio-emoțional, cognitiv [18].
Etapă distinctă în evoluția individului care se situează între copilărie și tinerețe, prezentînd aspecte caracteristice în plan biologic și psihosocial. Adolescența este considerată a fi determinată de conflicte, fie împotriva societății, a normelor și valorilor stabilite de adulți, fie înlăuntrul propriilor motivări și nevoi. Unii autori vorbesc despre existența conflictelor dintre generații sau dintre diferitele grupe de vârstă [38].
Psihologic, adolescența se caracterizează prin creșterea dezvoltării intelectuale, hipersensibilitate, apariția unor conflicte motivaționale și afective. Sociologic, adolescența este privită prin prisma integrării culturale și sociale, prin formarea unor grupuri de adolescenți cu preocupări comune și culturi specifice. În Dicționarul de psihologie după Larousse, adolescența este prezentată ca „o „perioadă ingrată”, marcată de transformări corporale și psihologice care încep pe la 12 sau 13 ani și se termină între 18 și 20 de ani. Adolescenții constituie un ansamblu social deosebit de bogat în virtualități și dinamic” [28, p.15].
Dicționarul de psihologie, după Popescu-Neveanu P., definește adolescența ca o etapă a vieți care se situează între copilărie și vârsta adultă – de la 12-13 la 18-20 de ani; se detașează preadolescența – 12-15 ani și postadolescența 18-25 ani. [24, p. 26].
Majoritatea autorilor sunt de acord că adolescența acoperă intervalul de vârstă cuprins între 12-14 și 18-20 de ani, în timp ce unii autori vorbesc chiar despre o adolescență prelungită până la 25 de ani.
Potrivit lui Erikson , adolescența este stadiul în timpul căruia individul caută și își dezvoltă o identitate proprie [55] . După Erikson se disting următoarele stadii:
– Preadolescența – aceasta este o etapă de stabilizare a maturității biologice. În această etapă se conturează și se adâncește mai mult individualizarea și se dezvoltă caracteristicile conștiinței și ale conștiinței de sine. Este o fază de intensă dezvoltare psihică, încărcată de conflicte interioare. Începe să crească interesul pentru probleme abstracte și de sinteză, dar și pentru participare la roluri mai deosebite.
– Adolescența propriu-zisă sau marea adolescență (de la 16/18 ani la 20 ani). Se caracterizează printr-o intelectualizare intensă prin îmbogățirea și lărgirea încorporării de conduite adulte. Intensă este și socializarea aspirațiilor, aspectele vocaționale, profesionalizarea ce se conturează treptat. Tânărul este pregătit psihologic și se pregătește moral și aptitudinal, îl atrag cunoștințele pentru confruntări sociale complexe pentru a se exprima ca atare.
– Adolescența prelungită (de la 18/20 la 25 ani) cuprinde tineretul deja integrat în forme de muncă precum și tineretul studențesc. Viața sentimentală este intensă, dar relativ instabilă. Aceasta este etapa învățării rolului sexual. Este o perioadă în care au loc angajări matrimoniale [55].
O altă periodizare a adolescenței este specificată în dicționarul de Sociologie [38], conform căruia adolescența cuprinde două etape:
a.) preadolescenta (pubertatea) – între 12 – 15 ani;
b.) adolescența propriu zisă, situată între 15-18 ani. Uneori se prelungește peste această limită luînd forma a. întîrziate, datorită extinderii timpului de școlarizare și a amînăril asumării de responsabilități sociale.
Adolescența este dependentă în desfășurarea ei de factori biologici/ereditari, sociali, culturali și educaționali, fiind caracterizează prin transformări fizice, emoționale și cognitive extreme, dezvoltarea imboldurilor sexuale, trebuința de a face alegeri profesionale și de alte tipuri, controlul tensiunilor pentru a se conforma așteptărilor grupului de aceeași vârstă. Toți acești factori exercită o presiune și contribuie la agitația trăită de către majoritatea adolescenților. L.Steinberg realizează următorul tabel (Tabel 1.1) pentru a sistematiza descrierea adolescenței din diferite puncte de vedere.
Tabel 1.1 Aspecte generale ale dezvoltării în adolescență
Pentru adolescent, această etapă dinamică a transformărilor, care necesită adaptare la schimbarea propriei persoane, cât și a raportării la cadrul familial sau la grupul de prieteni, se reflectă în oscilații permanente între independență și conformism, anxietate și exuberanță, descoperire și confuzie [18]. Mai mult, această perioadă este marcată de asemenea de o scădere a valorizării comportamentelor prosociale.
Fregvent adolescența este caracterizată ca o perioadă de dezvoltare dominată de agitație și revoltă. G. Stanley Hall, prima persoană care a studiat adolescența în mod științific,o descrie ca fiind o perioadă de ,,furtuni și stres’’, precum și de mari transformări în plan fizic, mental și emoțional. Stanley Hall si M. Debesse subliniază ca adolescenta este o perioada de dezechilibrare care este însotita de aparitia unei atitudini de opozitie fata de mediul social si familial si, în general, fata de orice autoritate, atitudine, prin care tinerii cauta sa-si manifeste independenta personalitatii lor si sa-si dobândeasca constiinta de sine. J.J.Rousseau numește această etapă „vârsta rațiunii” dar și „revoluție furtunoasă”, „adoua naștere”; pentru Stanley Hall este „furtună și stress”, pentru Schopenhauer este„vremea neliniștii” iar pentru Mihai Ralea este „timpul în care luăm Universul prea înserios”. În alte texte vom găsi metafore precum: „vârsta de aur”, „vârsta ingrată”, „vârsta marilor elanuri”, „vârsta dramei”, „vârsta crizelor”, „a anxietății”, „a nesiguranței”, „ainsatisfacției”, „vârsta integrării sociale”, „vârsta contestației”, „vârsta marginalității”, „asubculturii” etc
Criza adolescenței a fost considerată mult timp drept principala trăsătură a acestei perioade de dezvoltare, acceptarea și adaptarea la propriile modificări și totodată la cele exterioare, fiind problema principală ce poate consta într-o izbucnire de negație sistematică a valorilor impuse și neînțelese sau neacceptate, a identității sale anterioare, de copil, pe care părinții se încăpăținează s-o păstreze. În mintea adolescentului, dreptul la statutul de matur se obține sub orice formă, chiar prin încăpăținare, rea voință, imoralitate, fapte antisociale, devianță, infracționalitate .
Fenomenul devianței juvenile
Sociologia studiaza adolescenta si din punctul de vedere al fenomenelor înscrise în categoria delicventa juvenila, urmarind conditiile si cauzele producerii acestora, descoperirea unor modalitati formale si informale de prevenire a manifestarilor predelicvente si delicvente [38].
Expansiunea fenomenului devianței în rîndurile adolescenților de azi, poate fi pusă la baza fenomenelor perturbatoare ale dezvoltării acestora, producând efecte precum abordarea conduitelor care eludează normele morale și sociale. Astfel de consecințe, care sunt semnul unei slabe capacități de adaptare și a dezvoltării insuficiene a competențelor sociale, au fost semnalate și pentru generația actuală a adolescenților din Republica Moldova.
Consecințele nefaste ale transformărilor radicale în societate, slăbirea controlului social și al puterii de intervenție a instanțelor de socializare a generațiilor în creștere, toate la un loc au deteriorat echilibrul social, au produs o profundă criză morală și axiologică, au condiționat o eroziune a moral-relațională, au contribuit la apariția unui număr mare de indivizi care duc sistematic un mod de viață incompatibil cu normele sociale. Astfel generația tânără, ân special, adolescenții, fiind lipsiți de o reală experiență de viață , adoptă modele de comportamente deviante de la normele sociale contemporane, care denotă o certă inadaptare socială acută.
Voeller, un cercetător important în studiul competenței sociale, evidențiază trei categorii de comportament deviant, care influențează nivelul de dezvoltare a competenței sociale [53]. Conform autorului acestea includ: un grup agresiv, un subgrup cu deficiențe de percepție și un grup cu dificultăți de autoreglare.Grupul cu comportament agresiv, manifestă comportamente care acționează influențează în mod negativ capacitatea lor de a forma și de a menține relații interpersonal.
Din punct de vedere sociologic, conceptul de devianță a fost propus de către Thorsten Sellin în lucrarea sa ”Conflictul cultural și crima”, publicată în anul 1938, Sellin definea devianta ca ansamblul comportamentelor indreptate contra normelor de conduita sau ale ordinii institutionale.
Devianța este termenul care desemnează caracteristicile anumitor comportamente de a se abate de la normele acceptate în interiorul unui grup sau al unei societăți putând conduce la conflicte între individul deviant și grupul/societate respectivă.
Conceptul de devianță este o noțiune larg utilizată în psihologia socială, în sociologie și criminologie,aceasta noțiune desemnînd în sensul său cel mai general abaterea indivizilor de la normele și valorile sociale.
Comportamentul deviant, este comportamentul care se abate sau intră în conflict cu standardele care sunt acceptate social sau cultural în cadrul unui grup sau sistem social.
Devianta este definita ca "orice act, conduita sau manifestare care violeaza normele scrise sau nescrise ale societatii ori ale unui grup social particular" sau "ansamblul conduitelor si starilor pe care membrii unui grup le judeca drept neconforme cu asteptarile, normele sau valorile si care, în consecinta, risca sa trezeasca din partea lor reprobare si sanctiuni" [26, 41]. Prima definitie accentueaza comportamentul care încalca normele, cea de a doua subliniaza discordanta dintre conduita individuala sau grup si asteptarile fata de acesta. Oricum, devianta constituie reflexul fata de ceea ce este considerat norma de catre o colectivitate. Orice abatere de la principii si reguli dupa care se organizeaza viata colectiva este considerata devianta.
Abaterile de la conduita normala pot fi interpretate diferentiat, adica :
– comportamentul deviant – se refera in special la abaterile de la normele sociale
– comportamentul aberant – se refera in special la aspectele medico legale si psihopatologice
– comportamentul antisocial – se refera la aspectele judiciare.
În orice societate comportamentul deviant acoperă o mare varietate de tipuri, mergînd de la comportamentul “excentric”, dezordine comportamentală, pîna la comportamente disfuncționale,aberante și delincvente, înscrise în aria patologică a tulburărilor psihice.
M.Cusson [41] delimitează cîteva categorii a devianței comportamentale, enumerînd printer aceste:
a.) infracțiunea și delictele cuprinzînd: omorurile, furtul, violul, delincventa juvenilă;
b.) sinuciderea;
c.) consumul de droguri cu implicațiile dezorganizate de factură psiho-socială;
d.) conduitele sexuale deviate includ: prostituția, homosexualitatea, lesbianismul, pornografia;
Devianța comportamentală este determinată de un șir de factori: culturali, sociali, medicali, psihosociali, pedagogici, materiali etc.
Analiza teoretică demonstrează: comun pentru toate comportamentele deviante și delincvente este în linii mari comportamentul agresiv și negativismul, fundamentat pe factori psihologici (tulburări în sfera motivațională, afectivă, volitivă și morală a individului) și psihosociali (determinați de socializarea inadecvată sau incompletă).
A. K.Cohen,(1959,p.492) propune următoarea definiție a comportamentului deviant comportament care violează așteptările instituționalizate, adică, așteptările împărtășite și recunoscute ca legitime în cadrul unui sistem social.
În raport de normele sociale sau grupările afectate, în literatura de specialitate se regăsesc, ca tipuri distincte de devianță, următoarele categorii:
Devianța morală, care se manifestă sub forma uneia sau mai multor încălcări ale normelor morale acceptate de o anumită colectivitate sau de la normele societății globale. În această categorie ar intra comportamentele tuturor persoanelor care săvârșesc fapte imorale, ce nu au un caracter penal, prin pericolul lor social mai redus, deci, implicit, cele ale minorilor care săvârșesc fapte ce nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni. În limbajul comun, este vorba de așa numiții minori ,,în pericol moral’’, denumiți și ,,predelincvenți’’.
Devianța funcțională, vizând abaterile de la normele și standardele prevăzute pentru exercitarea unei anumite ocupații sau profesii, având ca efect disfuncționalitatea în desfășurarea activității respective și afectarea negativă a eficenței acesteia prin prisma rezultatelor.
Devianța penală, dată de ansamblul faptelor prevăzute de legea penală, a căror săvârșire a fost comisă, cu sau fără vinovăție, deci în prezența sau nu a elementelor care mențin ori înlătură responsabilitatea făptuitorilor, din punct de vedere penal.
Adolescentul cu tulburări de comportament își dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice, diferite de cele ale individului cu un comportament normal. Dintre acestea pot fi amintite: modificări la nivelul structurilor morale, modificări la nivelul relațiilor afective, scăderea pragului de toleranță la frustrație, egocentrism ridicat, perturbarea sentimentelor de culpabilitate, puternice sentimente de devalorizare, de injustiție, existența contrarietăților Eu-lui, slabă consistență și echilibru intern, alterarea relaționării cu persoanele iubite, tulburări de cunoaștere, perturbările de apărare, deformarea conceptului de libertate, denigrarea sentimentelor umanitare.
Comportamentul deviant în rîndurile adolescenților a fost explorat din perspectiva rolului pe care competențele sociale și emoționale îl au în dezvoltarea adolescenților, în procesul integrării acestora în toate domeniile vieții, precum și în raport cu adaptarea optimă la provocările societății contemporane.
Devianța este diferita de delicvența în sensul că anormalitatea nu se asociaza în mod obligatoriu cu încalcarea regulilor ( civile sau penale) ale societății. Ea șocheaza totuși societatea prin modurile de a fi și a trăi, diferite pe acele împartașite de mediul social și cultural în care își duce existența individul deviant. Devianta reprezinta un efect principal al conditiilor patologice sociale, delincventa juvenila constiutind rezultanta conjugata a unor motivatii individuale a unor cauze de ordin social.
Comportamentul deviant este acel comportament ce se abate de la normele acreditate în cadrul unui sistem social până la conflict cu valorile culturale. Opus comportamentului conformist, comportamentul deviant are și o semnificație de inadaptare. Comportamentul delincvent este comportamentul pentru care minorul poate răspunde penal.
Literatura de specialitate se concentrează asupra depistării factorilor generatori de delincvență juvenilă și pe modalități de prevenire. Între factorii de personalitate generatori de delincvență juvenilă, P.Popescu Neveanu [24] enumeră: înclinația către agresivitate, fie manifestă, fie latentă, instabilitatea emoțională, inadaptarea socială, duplicitatea conduitei și dezechilibrul existențial [29].
Comportamentele antisociale sau agresive indică relații mai complicate cu indicii adaptării sociale, deoarece în multe cazuri, adolescenții populari dețin și trăsături antisociale, ceea ce conduce la efecte negative, dar și o serie de beneficii [18]. Acestea pot fi considerate nu doar o consecință a unor deprinderi de autoreglare defectuoase, ci și un nivel scăzut de dezvoltarea a competențelor sociale.
Adaptarea socială
„Funcțiile adolescenței se pot exprima sintetic astfel: de adaptare la mediu, de depășire, de definire a personalității, însă problema centrală a adolescenților rămâne dificultatea de adaptare și integrare socială. Adaptarea socială a adolescenților este direct determinată de sistemul lor de valori, de raportul dintre aspectele de viață care sunt valoroase pentru ei și accesibilitatea acestora [31, 1].
P. Popescu-Neveanu definește termenul de adaptare ca: „ansamblul de procese și activități prin care se trece de la un echilibru mai puțin stabil, între organism și mediu, la un echilibru mai stabil. Autorul distinge trei tipuri de adaptare: senzorială, psihologică și socială. În concepția sa, „adaptarea socială semnifică potrivirea unei persoane cu mediul; acordul dintre conduita personală și modelele de conduită caracteristice ambianței; echilibrul dintre asimilarea și acomodarea socială” [24]. Adaptarea socială este procesul prin care o persoană sau un grup devin capabile să trăiască într-un mediu social, ajustându-și comportamentul după cerințele acestuia. Adaptarea socială se produce în raport cu mediul nou, schimbat, iar indicatorul reușitei este faptul că subiectul se simte ca „acasă”, iar pentru ceilalți nu mai este un străin [10].
G. Constantin descrie adaptarea ca fiind proces activ, dinamic și creator, care necesită un permanent efort realizat prin procesele de integrare și reglare, care fac posibilă utilizarea optimă a rezervelor funcționale, precum și refacerea acestora în perioada în care solicitarea încetează .
În dicționarul de psihologie socială, adaptarea socială este definită ca fiind un „produs al acumulării și condensării în timp a interacțiunii interpersonale (perceptive, comunicative, simpatetice), caracterizat printr-o serie de transformări și ajustări mutuale ale trăsăturilor de personalitate și conduitelor indivizilor participanți la interacțiune” [32]. Adaptare socială capacitatea dobândită sau dezvoltată de a reacționa în mod sensibil la stimulii din mediul social, de a face față presiunilor și problemelor, de a se integra la nivelul grupului și de a dezvolta comportamente valorizate de ceilalți.
Б.Березин[apud 10] definește adaptarea socială ca proces de asimilarea de către personalite a relațiilor sociale existente, a normelor, a etaloanelor a tradițiilor existente, a normelor, a etaloanelor, a tradițiilor existente în societatea în care trăiește și activează .
J. Piaget[apud 10] concluzionează: „putem numi adaptarea un echilibru între asimilare și acomodare, un echilibru al schimburilor între subiect și obiecte» . Adaptarea este, deci, procesul de echilibrare între asimilare și acomodare, generînd acordul individului cu mediul (în primul rând cu mediul social), presupunând acomodarea optimă la mediul dat și răspunsul favorabil la solicitările și exigențele lui .
Figura 1.1.Procesul de adaptare socială după J.Piaget.
Adaptarea socială are mai multe fațete, printre care și constructul de inteligență socială (Goleman D.; Thorndike E. L.), competență socială, deprinderi sociale (Argyle M.; Riggio R. E.), inteligență interpersonală (Gardner H.) sau competență interpersonală (Buhrmester D.), inteligență emoțională (John Mayer și Peter Salovey, Goleman D., Reuven Bar –On), interacțiune socială (Hansen), inteligență multiplă (Gardner H.), performanță socială (Argyle M.; Riggio R. E.; Caluschi M.), conștiință socială (M. Caluschi; M. Bulgaru), variind în funcție de accentul pus pe aspectele motivaționale, evaluative sau abilități [18].
Hans Selye considera că adaptarea este însăși condiția vieții. Organismul își mobilizează mecanismele de apărare spre a face față agenților stresanți [10].Unele afecțiuni somatice legate de stres chiar se numesc „maladii ale adaptării”. Conform lui Selye, bolile de adaptare se subîmpart în sindroame de subadaptare caracterizate prin epuizarea reacțiilor de apărare până la dezadaptarea organismului și sindroame de supraadaptare, în care organismul se menține în alertă reacționând paradoxal, deși factorul de stres a încetat să mai acționeze. Bolile de adaptare se datorează stresului, tensiunilor, eșecurilor sociale, dramelor sentimentale.
Concluzii capitolul 1
Inadaptarea socială a adolescenților cu comportament deviant este determinată de intersecția unor factori individuali, familiali, educaționali și socioculturali.
În literatura de specialitate dificultățile de adaptare sunt descrise ca fiind determinate multifactorial, grupate în conformitate cu factorii care le generează:
• factori interni, personali: absența motivației, dezinteresul, lipsa unui model stimulant, existența unor boli psihice grave etc.;
• factori externi, socioculturali: prezența unui mediu social ostil, a unor modele străine negative, conflictele și crizele sociale și culturale, pierderea valorilor morale, schimbarea mediului de origine etc.
Inadaptarea socială frecvent influențiază adolescenții în abordarea unor comportamente socialmente indezirabile, precum comportamentul deviant și chiar delicvent uneori.
Efectuînd o sinteză a conținutului teoretic prezentat în primul capitol al cecrcetării noastre, putem concluziona:
Particularitățile bio-psiho-sociale ale adolescentului influentează capacitatea acestuia de a se adapta la cerințele la mediului social.
Devianța comportamentală în rîndurile adolescenților este determinată de inmaturitate socială și dificultatea de face față factorilor stresanți.
Dezvoltarea psihosomatică a adolescentului, adaptarea socială a acestuia și abordarea devianței comportamentale sunt influențate de fatori interni și externi.
REPERE ISTORICO – CONCEPTUALE ALE COMPETENȚEI SOCIALE
Referințe teoretice privind evoluția conceptul de competență socială
În cercetările anterioare și actuale se evidențiază tendința de înțelege importanța și influența competențelor sociale în dezvoltarea și prosperarea societății. Studiul competenței sociale a început în secolul al XX – lea. O descoperire demnă de remarcat a fost faptul că competența socială are un impact considerabil asupra sănătății mintale , contribuind la studierea abilitatilor de interrelationare si integrare in grupul de covîrstnici .
În 1930, cercetatorii au inceput să investigheze grupurile de copii și modul în care , particularitățile individuale ale copiilor, infuențează pozițiile lor în cadrul acestor grupuri. Conform studiilor, copiii cu deficite la nivelul competențelor sociale riscă să dezvolte probleme în domenii cum ar fi: sănătatea mentală, dezadaptare, pregătirea pentru școală. Astfel, evoluția gîndirii asupra interacțiunilor sociale a condus la dezvoltarea conceptului de competență socială.
La mijlocul sec.XX, cercetătorii pun în evidență abilitățile de rezolvare a problemelor și strategii comportamentale în situații de conflict, ca componente a competenței sociale, accentuînd astfel conceptul prin prisma adaptării eficiente . În anii 1970 și 1980, studiile se focusează pe impactul comportamentului copiilor asupra relațiilor, care a influențat eficacitatea dezvoltării competențelor sociale la copii în dependență de vârstă și gen.
Termenul de competență s-a afirmat în spațiul științific drept un termen polisemantic. Robu [27] consideră că definirea conceptului de competență socială nu se poate realiza fără a face referiri la concepte precum aptitudine, abilitate și capacitate. Astfel, autorul lasă să se înțeleagă că aptitudinea, abilitatea și capacitatea sunt componente ale competenței sociale din perspectiva psihologiei.
În psihologie, termenul de competența reprezintă „capacitatea de a îndeplini anumite sarcini sau de a face ceva” mod constructiv și, de asemenea, trebuie să distingă între sferele personale și profesionale [48].
Din perspectivă socială, ea este capacitatea unei persoane sau a unui grup de a interpreta un fenomen, de a soluționa o problemă, de a lua o decizie sau de a efectua o acțiune; sfera de exercitare a unei funcții [14].
Paul Popescu- Neveanu [24] definește conceptul de aptitudine ca “însușire sau sisteme de însușiri ale subiectului, mijlocind reușita într-o activitate, posibilitatea de a acționa și a obține performanțe, factor al persoanei ce facilitează cunoașterea practica, elaborările tehnice, artistice și comunicarea”
Capacitatea este definită de Paul Popescu-Neveanu [24] drept “sistem de însușiri funcționale și operaționale în uniune cu deprinderile, cunoștințele și experiența necesară, care duc la acțiuni eficiente și de performanță. Capacitatea este întotdeauna demonstrată și demonstrabilă prin fapte, spre deosebire de aptitudine, care după un sens mai vechi, reprezintă numai un segment al capacităților, respectiv, însușirile potențiale ce urmează să fie puse în valoare“.
În acest context de definire, considerăm că este oportună identificarea unei relații de dependență a capacității de aptitudine în sensul în care capacitatea este un produs al aptitudinii, oricând demonstrabilă. Cu alte cuvinte, sintetizăm în următorii termeni: capacitatea este un sistem de informații și componente fiziopsihice ce produce performanță prin activitate. [36]
U. Șchiopu [31] consideră că abilitatea este sinonimă cu priceperea, dexteritatea, îndemânarea, dibăcia, iscusința. Paul Popescu- Neveanu [24] atrage atenția: “a nu se confundă abilitatea cu deprinderea, bazându-se pe plasticitate neuropsihică, și a nu se reduce la cunoștințe, întrucît reprezintă o condiție pentru formarea și utilizarea optimă, în situații noi, a deprinderilor și cunoștințelor. în engleză termenul skill semnifică atît abilitatea cât și aptitudinea“. [21] . Am realizat această delimitare conceptuală pentru a evidenția raportul capacitate-abilitate.
Competențele sociale reprezintă manifestarea unor comportamente adecvate și acceptate din punct de vedere social, care au consecințe pozitive asupra persoanelor implicate și permit atingerea unor scopuri. În cele ce urmează, vom delimita semnificația conceptelor referitoare la competențele sociale și emoționale prin prisma rolului lor în adaptarea și integrarea adolescenților.
În literatura de specialitate, există o multiple definiții referitoare la competența socială, fiecare autor având de cele mai multe ori abordări diferite.
Partea cea mai însemnată a acestei competențe include capacitatea de a comunica în mod constructiv în diferite medii, de a arăta toleranță, de a exprima și înțelege diferite puncte de vedere, de a negocia cu abilitate pentru a produce încredere, și de a empatiza. Indivizii trebuie să fie capabili să gestioneze situațiile de stres și frustrare.
În psihologia socială, cel care a impus termenul de competență socială este psihologul englez M. Argyle în 1983 și confom lui competența socială se referă la pattern-uri comportamentale în plan social ale indivizilor, care îi fac capabili să producă efectele dorite asupra celorlalți indivizi [ibidem, 48] . .
În spațiul românesc, Constantinescu[11] este primul dintre autori care a impus conceptul și termenul ca atare în circuitul științelor socio-umane. El definește astfel conceptul dat: „Competența socială semnifică abilitatea unei persoane de a-și stăpâni propriile emoții, de a nu se lamenta și de a fi capabilă să-și argumenteze ideile, arta de a asculta, de a rezolva conflictele și de a cooperal [11]. O altă abordare identificăm la S. Chelcea, care susține că competența socială reprezintă „un tip de comportament ce conduce la performanță socială [7].
În opinia lui V.A. Păuș, competența socială include „voința de a angaja o interacțiune cu altcineva și încrederea în sine pe care o presupune aceasta, ca și o aptitudine empatică și abilitate în materie de relații sociale [22]. P. Iluț constată că competența socială este o „dimensiune fundamentală a succesului‖, deoarece, inițiind și practicând afaceri, individul vine mereu în contact cu noi situații și persoane, ceea ce în esență susține ideea de mai sus [15].
În același context, M. Caluschi face referire la opinia lui S. Marcus asupra competențelor sociale, care definește conceptul ca set de abilități „pe care indivizii le pot utiliza în scopul îmbunătățirii calității relațiilor interpersonal [5].
Abilitățile sociale sunt acele care facilitează interacțiunile de grup. Pornind de la abilitatea socială, se poate dezvolta competența socială, definită drept caracteristica persoanelor capabile să producă o influență socială dezirabilă asupra altor persoane [27].
L. Rose-Krasnor [50] trece în revistă semnificațiile pe care cercetătorii le-au acordat conceptului de competență socială: de la succesul social și abilitatea de realizare a scopurilor personale în cadrul interacțiunilor sociale, concomitent cu menținerea relațiilor pozitive cu alte persoane și până la capacitatea unei persoane de a interacționa în mod eficient cu mediul sau societatea.
După B.Bernard abilitățile sociale se referă la abilitățile de relaționare a persoanelor. A fi competent social înseamnă ” a fi sensibil,în special abilitatea de a obține răspunsuri pozitive de la ceilalți; flexibilitate incusiv abilitatea de a te adapta atît culturii primare, cît și culturii dominante: empatie, aptitudini comucaționale cît și simțul umorului [apud 19, p.23].
Un alt concept, frecvent raportat la termenul de competență social, este inteligența socială. Inteligența socială poate fi considerată ca ancoră cognitivă pentru competența socială și este un factor important care contribuie la succesul activităților sociale cum ar fi munca și relațiile interpersonale, după cum consideră S.I. Greenspan. În opinia autorilor, K. Jones și J.D. Day, aceasta se situează mai aproape de competența socială prin realizarea unui comportament adecvat pentru atingerea obiectivelor social dorite. Autorii egalează aceste două noțiuni, cu toate că între sensurile comune care descriu și interconectează termenii de competență și inteligență apare un dezacord. Ei susțin că o performanță care reflectă inteligența se află la un nivel mai înalt al realizării, decât una care reflectă doar competența. La o persoană inteligentă social, cunoașterea este mai profundă, mai extensivă, mai bine integrată și mai ușor accesibilă, iar abilitățile și deprinderile sunt dezvoltate la un nivel mai înalt și sunt folosite mai eficient în interacțiunile sociale.
Urmând această linie, este firesc de menționat faptul că inteligența socială este o realizare mai mare decât a avea competențe sociale, realizare care presupune timp, efort și devenire. Așadar, putem conchide că, în raportul inteligență socială și competență socială, prima apare ca un construct mai superior al personalității, fiind o condiție pentru dezvoltarea celui de al doilea. [19]
În literatura de specialitate există accepțiuni referitor la o strânsă legătură între inteligența socială și inteligența emotioanala, iar delimitarea dintre cele două ,prima se referă la societate si cea de-a doua la sine. Rădăcinile conceptului de inteligență emoționala se află în conceptul de inteligența socială stabilit de Thorndike E. L., în lucrarea „Intelligence and its use”. Acest tip de inteligență a fost definit astfel: „abilitatea de a înțelege, de a conduce femei și bărbați, fete și băieți, de a acționa cu chibzuință (înțelepciune) în relațiile umane”. Conceptul de inteligență socială a reprezentat veriga de legătură unitară dintre părțile afectivă și cognitivă ale procesului de cunoaștere, astfel reliefându-se ideea care promovează cunoașterea umană nu ca automatism, ci ca un proces cognitiv-emoțional [37]. Inteligența socială reprezintă abilitatea de a îi conduce și inspiră pe ceilalți, cu ajutorul empatiei și implicării, iar cea emotională se referă mai mult la autocontrol și stăpânirea de șine. Ambele se dovedesc foarte importante.
Definițiile timpurii ale inteligenței sociale au influențat felul în care a fost concepută mai târziu inteligența emoțională. Cercetătorii în domeniu (Salovey, Mayer) au privit inițial inteligența emoțională ca o parte a inteligenței sociale, sugerându-se faptul că ambele concepte sunt corelate și pot reprezenta componente interrelaționate ale aceluiași construct. S-a încercat să se explice că esența inteligenței social-emoționale se concentrează pe abilitatea persoanelor de a recunoaște, a înțelege și a descrie emoții. Majoritatea definițiilor asupra inteligenței emoționale se referă la câteva componente:
-abilitatea de a recunoaște, înțelege și exprima emoțiile și sentimentele;
-abilitatea de a înțelege sentimentele celorlalți și a putea relaționa eficient cu ei;
-abilitatea de a gestiona și controla propriile emoții;
-abilitatea de adaptare și schimbare;
-abilitatea de a rezolva adecvat problemele de natură personală și interpersonală.
În perioada anilor '90 s-au format trei direcții definitorii în ceea ce privește studiile despre inteligența emoțională, reprezentate de J. Mayer și P. Salovey, R. Bar-On, D. Goleman. Mayer și Salovey au definit conceptul de inteligență emoțională ca ”abilitatea de a monitoriza atât propriile sentimente și emoții cât și ale altora, de a face diferența între ele și de a folosi această informație pentru a-și ghida propria gândire și propriile acțiuni [apud 15].
Competența emoțională reprezintă abilitatea indivizilor de a se adapta atât la propriile emoții cât și la emoțiile celorlalți, pe când competența socială se referă la abilitatea copiilor de a forma relații sociale funcționale cu ceilalți copii și cu adulții din viața lor.
Literatura de specialitate evidențiază relații consistente între nivelul competențelor sociale și emoționale în rândul copiilor, preadolescenților și al adolescenților, pe de o parte, respectiv o serie de dimensiuni ale adaptării în plan psiho-emoțional, social și școlar, cum ar fi: comportamentele sociale pozitive, orientarea către analiza cauzelor emoțiilor negative, succesul în managementul impresiei despre propria persoană în contextul interacțiunilor sociale, stilurile de adaptare la solicitări stresante , adaptarea din punct de vedere emoțional și social în plan școlar, motivația pentru succes, rezultatele școlare, intensitatea sentimentului de singurătate și nivelul satisfacției față de relațiile interpersonale, problemele comportamentale , simptomele de somatizare, depresie sau anxietate . [33]
Competența socială este considerată de D. Goleman o dimensiune, o formă a inteligenței emoționale, deoarce se reflectă în empatie, asertivitate, toleranță, altruism, flexibilitate emoțională s.a care sunt valori ale inteligenței emoționale [13].
Pentru Goleman inteligența emoțională este o sumă de abilități și capacități care includ: conștiința de sine, controlul impulsurilor, automotivarea, empatia și aptitudinile sociale.
În continuare este prezentat cadrul competentelor emotionale, prezentat de Daniel Goleman în cartea sa "Working with Emotional Intelligence" (1998) [56].
Tabel 1.2. Cadrul competentelor emotionale
Ca urmare putem afirma că reglarea emoțională este asociată cu o competență socială sporită, operaționalizată astfel: comportament adecvat din punct de vedere social, popularitate, comportament prosocial și puține probleme de comportament sau comportamenent agresiv [3]. Competențele sociale sunt strâns legate și de competențele emoționale, deoarece gestionarea propriilor emoții și ale celorlalți este deosebit de importantă pentru inițierea și menținerea relațiilor sociale. Relația dintre cele două competențe este și mai evidentă în perioada preșcolară când popularitatea și formarea prieteniilor depind în mare măsură de abilitatea copilului de a recunoaște și de a reacționa adecvat la emoțiile proprii și ale celorlalți
Abordarea structurală a conceptului de competență
În cele ce urmează, vom delimita semnificația conceptelor referitoare la competențele sociale prin prisma rolului lor în adaptarea și integrarea adolescenților. L. Rose-Krasnor [49] trece în revistă semnificațiile pe care cercetătorii le-au acordat conceptului de competență socială: de la succesul social și abilitatea de realizare a scopurilor personale în cadrul interacțiunilor sociale, concomitent cu menținerea relațiilor pozitive cu alte persoane și până la capacitatea unei persoane de a interacționa în mod eficient cu mediul sau societatea. Toate aceste accepțiuni au fie un caracter prea îngust, fie prea larg.
Analiza diferitor opinii permite să menționăm gama amplă a componentelor propuse, care relevă profunzimea cercetărilor în această direcție. Totodată, atestăm o dispersare de păreri, lipsa unei structuri unice, clare, bine definite a competenței sociale [20].
Au fost propuse mai multe modele multidimensionale, pentru a se descrie varietatea competențelor sociale și emoționale importante pentru adaptarea unei persoane. Fiecare dintre ele pornește de la un număr diferit de competențe și dimensiuni în care acestea sunt grupate [33].
Specialiștii au identificat care sunt competențele ce reprezintă resurse esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă a adolescenților și pentru adaptarea cu succes la tranziția către vârsta adultă a acestora. Acestea includ :
capacitatea de a reflecta asupra propriului eu și de a se cunoaște pe sine;
capacitatea de formare a relațiilor bazate pe încredere, susținere și afecțiune cu adulții;
capacitatea de interacțiune cu covârstnicii și de experimentare a sentimentului de apartenență la grupurile de egali;
capacitatea de a-și forma și dezvolta o rețea de suport social în familie, școală și comunitate;
competențele sociale și emoționale care le permit adolescenților să își dezvolte sentimentul valorii de sine, să adopte decizii responsabile și să-și planifice acțiunile, proiectele de viitor și relațiile interpersonale;
conduita orientată către participarea activă la viața familiei (ca întreținător), precum și a comunității și societății (ca angajat într-un anumit domeniu profesional și ca cetățean);
capacitatea de integrare a conflictelor de valori și de formare a propriului sistem valoric [33].
R. Bar-On vorbește despre inteligența emoțional-socială pe care o definește ca pe un construct generic ce include mai multe competențe interrelaționate, precum și anumiți factori facilitatori care contribuie la eficiența unei persoane [2].
Autorul identifică 5 dimensiuni ale inteligenței emoțional-sociale pe care le grupează în cinci domenii :
a) domeniul intrapersonal (respectul de sine, conștientizarea propriilor emoții, asertivitatea, independența în plan cognitiv, emoțional și în acțiuni și autoactualizarea);
b) domeniul interpersonal (empatia, responsabilitatea în planul acțiunilor și al relațiilor sociale și abilitatea de a stabili și menține relații interpersonale constructive);
c) managementul stresului (toleranța la stres și controlul impulsurilor);
d) adaptabilitatea (abilitatea de evaluare a corespondențelor dintre emoțiile și sentimentele trăite subiectiv și caracteristicile situațiilor în care apar/testarea realității, flexibilitatea în plan cognitiv, emoțional și comportamental și abilitatea de rezolvare a problemelor);
e) dispoziția emoțională generală (optimismul și sentimentul de fericire) [33].
Autoarea L.Pavlicenco[21] descrie structura competenței sociale ca avînd următoarele trei componente: cognitiv-afectivă, intențională și comportamentală. Fiecare dintre aceste componente sunt constituite din indicatori (descriptori). Componenta cognitiv-afectivă va fi analizată în baza indicatorilor: descrierea unei situații conflict și perceperea adecvată a emoțiilor celuilalt; componenta intențională va include: tendința de comunicare în grupuri de copii și alegerea unei strategii de comportament în situații de conflict; componenta comportamentală se referă următoarele acțiuni ale indivizilor în cadrul interacțiunii: manifestarea inițiativei, a amabilității, compasiunii, corelarea intereselor proprii cu ale altora, respectarea regulilor de grup, oferirea ajutorului.
Figura 1.1. Structura competenței sociale după L.Pavlicenco
O abordare a structurii competenței sociale o regăsim în cercetările J. Racu [apud 21]. În opinia autoarei, „competența socială este prezentată de mai multe competențe sociale, iar fiecare din ele sunt asigurate de un rând de criterii psihologice: toleranța, adaptivitatea, încrederea în sine în condiții nedeterminate, montarea spre succes etc. De nivelul lor de formare depinde confortul persoanei în societate. [21, p. 29].
Drept componente ale competenței sociale H. Shroder și M. Vorwerg numesc patru trăsături de personalitate: comunicabilitatea (potențialul comunicativ al personalității); decizia de a construi relații, capacitatea de comunicare (care poate fi considerată componentă a comunicabilității); capacitatea de a influența și concepția Eului, autorespectul. Dintre toate aceste trăsături prioritate i se oferă concepției Eului [51, p. 48-63].
Un model frecvent citat în literatura de specialitate, privind componentele competenței sociale este cel propus de M.Argyle (1983). Psihologul englez , pune accent următoarele componente ale competenței sociale: asertivitatea, gratificația și sprijinul, comunicarea non-verbală, comunicarea verbală, empatia, cunoașterea și rezolvarea problemelor, prezentarea sinelui.
Figura 1.2 .Structura competenței sociale după M.Argyle.
Asertivitatea – comportamentul asertiv se caracterizează prin faptul că în comunicare nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalți, subiectul exprimîndu-și necesitățile, dorințele, sentimentele și preferințele într-un mod deschis și onest, într-o manieră socialmente adecvată. Comportamentul asertiv demonstrează respectul față de sine și față de ceilalți, promovează autodezvăluirea, autocontrolul și aprecierea pozitivă ai valorii de sine. Asertivitatea ca competență socială este cea mai eficace modalitate de soluționare a problemelor interpersoanale. Comunicarea directă, deschisă și onestă permite recepționarea mesajelor fără distorsiuni, ceea ce menține relațiile cu ceilalți. [16]
Noțiunea de asertivitate a fost introdusă de specialiști în terapia comportamentală, și desemnează capacitatea de a-l influența sau comanda pe celălalt, însă se opune agresiunii sau comportamentului pasiv. Teoria asertivității s-a conturat la sfîrșitul anilor 50 – începutul anilor 60, sec.XX, în lucrările psihologului A. Solter, fiind compusă din conceptele cheie ale psihologiei umanitare și analizei tranzacționale. În teoria lui Solter A. comportamentul asertiv este conceput ca comportament constructiv și optim pentru stabilirea relațiilor interpersonale, fiind opus comportamentelor destructive – manipulării și agresivității. Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluționare a problemelor interpersoanle. Comunicarea directă, deschisă și onestă permite recepționarea mesajelor fără distorsiuni, ceea ce menține relațiile cu ceilalți. Într-o comunicare asertivă tensiunea , critica, conflictul etc. sunt constructive. [10, p.704]
Gratificația și sprijinul ca componente a competenței sociale , sunt elemente cheie in relatiile de prietenie și a atracției interpersonale. Gratificatia (recunostinta) reprezinta “sentimentul de atasament, îndatorire si bunăvoință, față de o persoana care te-a ajutat, ti-a facut mult bine” [11]. Sprijinul in situatiile sociale consta in: sustinerea celorlalti intr-osituatie sau relatie; marirea atractiei celuilalt pentru ego (prin incurajari, prin cresterea increderii in sinea celuilalt); cresterea cat mai mare a influentei, atunci cind sprijinul este in acord cu comportamentul dorit [17]. Atît gratificația cît și sprijinul sunt elemente importante în susținerea realațiilor interpersonale. V.Robu menționează că gratitudinea reprezintă arta de a le mulțumi celorlați, de afi recunoscător față de cei care o merită. Gratificația și sprijinul constituie o abilitate socială importantă în educația copiior, în special a celor incontrolabili[27].
Comunicarea non-verbală scoate în evidență gesturile și semnalele sociale ale modelului competențelor sociale. [7] Semnele nonverbale reprezintă vehiculul principal al autoprezentării. Un comportament social corect poate exista ca consecință a decodificării corecte a comunicării non-verbale a celuilalt, unele intenționate, altele spontane, cum ar fi: zâmbetul, înclinări ale capului, privire încruntată, sprâncene ridicate, grimase. Aceste semnale non-verbale sunt numite sincronizare comunicativă și joacă un rol însemnat în exprimarea sensurilor în orice interacțiune diadică.Comunicarea non-verbală are menirea de a o accentua pe cea verbală, completînd sau uneori contrazicînd, mesajul transmis verbal.
Fiind cea mai frecventă modalitate de comunicare, comunicarea verbală se află în centrul performanței și competenței sociale, deoarece modul principal de transmitere a mesajelor este limbajul. Eficiența procesului de comunicare este determinată de abilitatea de a vorbi și de a asculta. Comunicarea verbală poate fi interpretată ca un „act verbal”, un element comportamental destinat producerii unui anumit efect asupra altei persoane, anume din această cauză orice propoziție trebuie să fie inteligibilă pentru destinatar.
Empatia constă în abilitatea omului de a fi sensibil , de a reacționa chiar și la cele mai mici probleme ale celorlalți, aceasta nu înseamnă a trăi emoțiile altor persoane, ci a le înțelege, pornind de la propriiile experiențe [9]. Persoanele empatice sunt altruiste, generoase, tind să acorde ajutor celor ce îi înconjoară, manifestînd un comportament prosocial bine definit, sunt bine adaptați social și în general puțin anxioase. Dicționarul de psihologie Larrouse definește empatia ca rezonanță, comunicare afectivă cu semenii, perceperea și recunoașterea sentimentelor celorlalți, fiind la baza relațiilor constructive cu cei din jur.
Cunoașterea și rezolvarea problemelor este o altă competență socială, care are un impact important asupra adaptării sociale a individului. Indivizii învață să rezolve situațiile problematice încercînd să rezolve probleme scrise ce includ reguli informale pe care le cunosc indivizii. Metodele de educație pot interveni ca metodă de antrenare a componentei date pentru a ameliora cunoașterea și înțelegerea relațiilor sociale [27]. Pentru majoritatea persoanelor, conflictul are o conotație negativă, distructivă, fiind ceva neplăcut, care trebuie evitat sau înlăturat cât mai repede. Cu toate acestea, conflictul nu are doar aspecte negative – valența conflictului depinde de modul de abordare a diferențelor dintre scopuri, interese, de măsura în care sunt acceptate diferențele interindividuale, precum și de modul de abordare al conflictului în sine.
Prezentarea sinelui este o abilitate socială care scoate la iveală atît respectul de sine al interactorilor sociali cît și abilitatea de a-i învăța pe ceilalți cum să se comporte. În cadrul componentei date pot fi expuse:
imaginea de sine – ansamblu de idei pe care un individ le are despre sine, despre rolul său, trăsăturile sale și corpul său;
respectul față de sine – limita pînă la care un individ are o părere bună despre el însăși;
prezentarea de sine – este comportamentul care vizează influențarea manierei în care suntem văzuți de ceilalți; [16]
Psihologii sociali consideră că prezentarea de sine reprezintă un obiectiv special alcompetentei sociale, important nu numai pentru respectul de sine al interactorilor , dar sipentru a constitui un model de comportament pentru ceilalti [17]. Lipsa competentei sociale este evidențiată de anxietatea socială, deficiente din sfera Eului sau aimaginii de sine etc.
Prezentarea de sine este comportamentul care vizează influentarea manierei în care suntem perceputi de ceilalti. Identitatea, rolul si statusul fiecărui individ suntnegociate si acceptate într-o anumită măsură de către ceilalti. Dezvăluirea informatiilorpersonale este, în general, progresivă, reciprocă si indispensabilă oricărei relatii, fiind un semnd încredere. Prezentarea de sine nonverbală oferă informatii asupra partenerului la un grup sauclasă socială, denotă un anumit tip de personalitate prin: accent, îmbrăcăminte, maniere.
Prezenta cercetare, susține viziunea autorilor J. Mayer și P. Salovey, R. Bar-On, D. Goleman, care evidențiază în cercetările lor competențele sociale ca parte componentă a inteligenței emoționale, făcînd referiri la interconexiunea dintre competențele sociale și cele emoționale. Competențele sociale sunt strâns legate și de competențele emoționale, deoarece gestionarea propriilor emoții și ale celorlalți este deosebit de importantă pentru inițierea și menținerea relațiilor sociale. Competența emoțională reprezintă abilitatea indivizilor de a se adapta atât la propriile emoții cât și la emoțiile celorlalți, pe când competența socială se referă la abilitatea de a forma relații sociale funcționale cu semenii.
Exprimarea calitativă a competențelor sociale în planul relațiilor interpersonale implică, pe lângă abilitățile sociale, și alte dimensiuni, precum: comportamente manifeste, procese cognitive, abilități în domeniul reglării emoțiilor etc. Modelele teoretice care au urmărit să explice interacțiunea dintre laturile cognitivă, afectivemoțională și comportamentală ale competențelor sociale au conturat un tablou complex de caracteristici ale funcționării individiului (aptitudini, deprinderi, abilități, trăsături temperamentale și caracteriale, motivații, atitudini și răspunsuri comportamentale), care îl fac să fie constructiv și eficient în relațiile sociale. Din această perspectivă, semnificațiile conceptului de competență socială au fost lărgite, prin includerea laturii emoționale [20].
Modelul teoretic al dezvoltării competențelor sociale a adolescenților cu comportament deviant
Debutul cercetării a adus în prim plan, caracterul complex și pluridimensional al termenului de ”competență socială”. Analiza reperilor teoretice atestă o mare varietate de păreri, lipsa unui acord privind o structură unică și bine definită a competenței sociale, prezentînd o varietate a componentelor acestui termen, fapt ce relevă profunzimea cercetărilor în această direcție.
Sinteza conceptelor descrise anterior în cercetarea noastră, raportate la conținutul competenței sociale, scoate în evidență abordări ce vizează comportamentul ca element principal în definirea conceptului. Alte viziuni accentuează abilitatea de a formarea și a menține relațiilor sociale, abilitatea de a idendifica și gestiona propriile emoții, abilitatea de face față stresorilor, care au ca finalitate adaptarea eficientă. Analizînd literatura studiată, am concluzionat că relația dintre competențele sociale și competențele emoționale, este deosebit de importantă pentru inițierea și menținerea relațiilor sociale.
Aceste idei ne conduc spre constituirea unei structurii proprii referitor la componentele competenței studiate, considerînd esențiale în structura competenței sociale patru componente, divizate pe două dimensiuni : 1. dimensiunea interpersonal cuprinde componentele relațională și comportamentală și 2. dimensiunea intrapersonală, vizată de componentele cognitivă și afectiv-reflexivă. Fiecare dintre aceste componente sunt constituite din descriptori, relatați la viziunea autorilor citați în cercetarea noastră.
Componenta cognitivă cuprinde cunoștințe despre emoții (abilitați de identificare corecta a emoțiilor), comunicare constructivă și rezolvarea preoblemelor (identifiarea de soluții în situații de criză/conflict). Cea de-a doua componentă a competenței sociale este componenta afectiv-reflexivă, ce se referă imaginea de sine – abilitate socială care evidențiază respectul de sine și autoreglare emoțională – autoreglarea emoțiilor și abilitate de face față starilor de frustrare. O altă componentă al competenței sociale, pe care am considerat-o importantă, este componenta comportamentală, componentă ce pune în valoare abilități sociale precum respecatrea regulilor, oferirea ajutorului, manifestarea comportamentului asertiv și empatic. Cel de-al patrulea element este componenta relaționară, care se referă construirea de relatii, colaborare și cooperare în interrelaționarea cu semenii, managementul conflictelor, adaptabilitate .
Studiile privind devianța comportamentală în rîdurile adolescenților, au evidențiat o diversitate factori care contribuie la abordarea comportamentului deviant, un nivel de dezvoltare scăzut a competențelor sociale, reprezintă un segment important în debutul devianței comportamentale determinate de incapacitatea de a se adapta.
În literatura de specialitate sunt descrise și cauzele dificultăților de adaptare, grupate în conformitate cu factorii care le generează:
Factori socio-educaționali: mediul, prezența unui mediu social ostil, a unor modele străine negative, conflictele și crizele sociale și culturale, pierderea valorilor morale, schimbarea mediului de origine.
Factori psiho-individuali: starea de sănătate fizică și psihică, particularitățile individuale ale copiilor precum absența motivației, dezinteresul, lipsa unui model stimulant etc..
Impactul grupurilor de factori sus menționate, nu se limiteaza doar la dificultăți de adaptare, dar genereză prin influența lor abordarea comportamentului deviant în rîndurile adolescenților.
Literatura de specialitate, prezintă diverse metode și programe de dezvoltrare a competenței sociale dintre care aducem în atenție pe cele mai semnificative: training, dezbateri, conversație, joc de rol, exerciții.
Finalitatea desfășurării acestor programe, dezvoltă competențele sociale ale adolescenților cu devianță comportamentală, contribuie la adaptarea optimă a acestora și la formarea valorilor sociale precum: toleranta, empatie, asertivitate, altruism, flexibilitate, adaptabilitate, influență.
În această ordine de idei, în figura 2.1 prezentăm viziunea proprie asupra structurii tridimensionale a competenței sociale .
Dezvoltarea competenței sociale
Dezvoltarea competențelor sociale determină o adaptare mai bună într-un mediu social, academic, acest lucru având influențe pozitive și asupra relațiilor inter- și intrapersonale. Competențele sociale se referă la competențele personale, interpersonale și interculturale și toate formele de comportament care permit fiecărei persoane să participe în mod eficace și constructiv la viața socială și profesională. Aceste competențe sunt legate de bunăstarea personală și socială [14].
Copiii ale căror competențe sociale sunt insuficient dezvoltate întâmpină dificultăți în formarea și menținerea relațiilor sociale. Ei pot fi marginalizați și respinși de colegii lor, petrecând mai mult timp jucându-se singuri, ceea ce contribuie la izolare și la interacțiuni limitate cu copiii de aceeași vârstă. Aceste neajunsuri sunt la rândul lor responsabile de limitarea contextelor în care copiii pot învăța competențele sociale specifice vârstei, generând un cerc vicios care poate duce la cronicizarea problemelor de relaționare. Lipsa popularității printre colegi și izolarea au drept consecințe formarea unei imagini negative despre capacitatea copilului de a face față interacțiunilor sociale, care se manifestă de regulă prin comportamente de evitare a celorlalți copii. În astfel de situații, pot apărea o serie de probleme asociate cum ar fi depresia și anxietatea. Copiii care prezintă deficite la nivelul competențelor emoționale și sociale riscă să dezvolte probleme serioase, atât în timpul copilăriei, al adolescenței, cât și al vieții adulte, într-o serie de domenii cum ar fi: sănătatea mentală, dezvoltarea cognitivă, pregătirea pentru școală [6].
S-a constatat că acei copii care au abilități sociale slab dezvoltate prezintă dificultăți în urmărirea instrucțiunilor educatoarei, nu se pot concentra în cadrul activităților și în consecință nu își îndeplinesc în mod corespunzător sarcinile de la grupă. Pe termen lung, aceste deficite au consecințe negative asupra adaptării la cerințele școlare care pot conduce ulterior la probleme cum ar fi absenteismul și abandonul școlar.
După cum se poate observa, insuficienta dezvoltare a competențelor emoționale are impact asupra celor sociale, care la rândul lor le influențează pe cele emoționale, interacțiunea dintre cele două categorii de competențe conduce la adaptarea optimă în viața cotidiană în plan personal sau profesional [15].
Predispoziția pentru probleme de sănătate mentală se poate manifesta în adolescență sub forma tulburărilor de comportament (ex. manifestarea comportamentelor opozante caracterizate prin refuzul de a respecta regulile, sfidare la adresa celorlalți, incapacitatea de a ține cont de dorințele celorlalți și reacții agresive) și a delincvenței juvenile asociată adesea cu dependență de alcool sau droguri.
Necesitatea dezvoltării competenței sociale la adolescenți, rezidă din incapacitatea unui număr impunător de tineri de a relaționa, de a se adapta la solicitările pe care le impune ssocietatea contemporană.
Dezvoltarea competențelor, reprezintă o direcție prioritară a politicilor naționale privind organizarea, funcționarea și dezvoltarea sistemului de educație din Republica Moldova prevăd dezvoltarea unui sistem de competențe care include cunoștințe, abilități, atitudini și valori ce permit participarea activă a individului la viața socială și economică.
Astfel se face o orientare a sistemului de învățământ general spre formarea și dezvoltarea competențelor-cheie recomandate de Uniunea Europeană . Din perspectiva acestor recomandări competențele sociale ar presupune următoarele abilități :
înțelegerea modului în care indivizii pot să-și asigure o stare optimă fizică și mentală;
înțelegea codurilor de conduită (comportament);
abilitatea de a comunica într-un mod constructiv, în diferite contexte, pentru a manifesta toleranță;
a exprima și a înțelege puncte de vedere diferite;
a negocia inspirând încredere și manifestând empatie;
a fi capabil de a gestiona stresul si frustrația, exprimându-le intr-un fel constructiv
În acest contex, Codul Educației al Republicii Moldova identifică competențele sociale, în șirul de competențe-cheie care sunt prioritare pentru formarea personalității care să corespundă idealului educațional [49].
Literatura de specialitate [17] ,prezintă diverse programe de antrenare a competenței sociale dintre care aducem în atenție pe cele mai semnificative:
Metoda clasică – presupune trei sau patru faze:
a) explicarea și prezentarea de modele în direct sau prin intermediul unui video;
b) jocul de roluri cu ceilalți participanți sau complici;
c) comentariile formatorului și prezentarea casetei video
d) repetarea ședinței.
Despre această metodă S. Moscovici (op. cit) afirmă că este aplicată în general în grupe de câte 6, timp de o oră sau o oră și jumătate, o dată sau de două ori pe săptămână. La metode utile și frecvent abordate S. Moscovici mai adaugă metodele educaționale și învățarea pe teren [17]. Jocul de rol este foarte utilizat în antrenarea competențelor sociale nu poate fi activat în toate situațiile.
Metodele educaționale – Practica a arătat că prin cursuri și discuții nu se realizează antrenarea competențelor sociale. Învățarea directă poate fi cea mai bună metodă, este important să se învețe regulile neformale ale situațiilor și relațiilor. Totuși este necesară și o conduită practică comportamentală. Noi susținem și propunem activarea tehnicilor experimentale de învățare socială și dezvoltare a inteligenței sociale și altor competențe sociale propuse și experimentate de Pavel Mureșan (1980, pp. 240-269).
Învățarea pe teren
Jocul de rol foarte utilizat în antrenarea competențelor sociale nu poate fi activat în toate situațiile. Pentru unele meserii nu se pot crea situații compatibile cu jocul de roluri, astfel încât se utilizează formarea pe teren, când individul este însoțit de un formator care îl sfătuiește și îl îndrumă în permanență.
Gazda G. propune pentru dezvoltarea competenței sociale un model de antrenament sub forma unei piramide de antrenare,. Acesta include 4 etape [44]: Etapa 1. – Antrenarea abilităților; Etapa 2 – Co-antrenarea cu antrenorul „maestru”, fază în care poate fi implicat un fost student care a absolvit pasul patru; Etapa 3 -Antrenament sub supravegherea antrenorului „maestru”; Etapa 4 – Antrenament individual.
Programul ”Social and Emotional Aspects of Learning”(SEAL) s-a evidențiat ca un exemplu de bună practică pentru dezvoltarea învățării sociale și emoționale este, aplicat în o mare parte din instituțiile de învîțămînt din Marea Britanie, care printr-un curriculum bazat pe formarea competențelor sociale și emoționale urmărește: creșterea optimismului, promovarea abilităților de a construi relații sociale pozitive, gestionarea conflictelor interpersonale. Programul SEAL evidențiază un șir de competențe socio-emoționale, care vin în ajutorul profesorului pentru conturarea unui „profil social” al elevului. Caracteristicile competențelor sociale conform Programului SEAL sunt:
abordează pe ceilalți în mod pozitiv;
exprimă în mod clar dorințele și preferințele;
motivează acțiunile personale;
afirmă drepturile și nevoile în mod adecvat;
nu se lasă intimidat de agresori
exprimă frustrările și stările de mânie fără a-i afecta pe ceilalți;
câștigă ușor accesul de a intra în diverse grupuri de joc și muncă;
intră ușor în discuție pe diferite subiecte;
are contribuții relevante în activitățile în care se implică;
nu dramatizează situațiile cu care se întâlnește;
știe că problemele se pot rezolva;
manifestă interes față de ceilalți, schimbă și cere informații cu ceilalți;
nu atrage atenția asupra sa în mod inadecvat; negociază și ajunge la compromisuri în rezolvarea conflictelor cu ceilalți;
acceptă și agreează diversitatea;
se bucură de colegii și grupurile altele decât cele din care face parte (de ex. etnie, religie, gen, mediu);
interacționează nonverbal cu ceilalți (râde, zâmbește, se simt bine, se ceartă, rezolvă probleme, etc.) [37].
Concluzii capitolul 2
Competențele sociale și emoționale ocupă un loc central în sistemul resurselor importante pentru adaptarea adolescenților, deoarece joacă un rol cheie în integrarea acestora în domeniul școlar, familie sau în relațiile interpersonale și reprezintă un factor de protecție în raport cu derapajele ce pot interveni în asumarea status-rolurilor pe care societatea le așteaptă de la ei [33].
În concluzie menționăm că dezvoltarea competențelor emoționale și sociale asigură adaptarea optimă a adolescenților la cerințele din ce în ce mai complexe ale societății. Competențele sociale contribuie in mod esential la adaptarea si integrarea eficienta in mediul care traim, prin interactiunile cu ceilalti, in vederea indeplinirii unor obiective.
Problema centrală a adolescenților cu devianță comportamentală rămâne a fi dificultatea de adaptare și integrare socială determinată în mare parte de imaturizarea socială a personalității și de dezvoltarea insuficientă a competențelor sociale.
3. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ PRIVIND METODOLOGIA DEZVOLTĂRII COMPETENȚELOR SOCIALE LA ADOLESCENȚII CU COMPORTAMENT DEVIANT ÎN PERSPECTIVA ADAPTARII EFICIENTE
3.1. Design-ul experimental, metodologia cercetării
Rezultatele investigației teoretice, studierea literaturii de domeniu și problema devianței comportamentale în rîndurile adolescenților explică interesul pentru cercetarea experimentală prin testarea competențelor sociale a adolescenților la etapa inițială, pentru elaborarea și desfășurarea acțiunilor de dezvoltare a acestora, urmărindu-se adaptarea optima a adolescenților.
Experimentul pedagogic a fost desfășurat în Liceul teoretic din satul Zubrești în perioada iunie- septembrie 2016, incluzînd etapa de constatare etapa de dezvoltare a competențelor socio-emoționale și etapa de validare, subiecții fiind testați din punct de vedere al nivelului dezvoltării competențelor sociale.
Grupul țintă în cercetarea noastră este reprezentat de adolescenți. Am ales această vârstă atât din motivul complexității modificărilor psihice și fizice ce apar acum, dar și datorită unui interes profesional susținut pentru găsirea de noi modalități de intervenție în diminuarea devianței comportamentale în rîndurile adolescenților.
În total în lotul experimental au fost investigați 50 adolescenți (30 de băieți și 20 de fete), cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani, dintre care 25 de adolescenți cu comportament deviant (8 au fost fete și 17 – băieți) și 25 de adolescenți cu comportament adecvat, 12 au fost fete și 13 – băieți cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani.
Variabilele implicate în construirea eșantionului au fost: vârsta, comportamentul abordat și nivelul de dezvoltarea a competențelor sociale.
Motivele selectării acestora ca fiind adolescenți cu comportament deviant țineau de faptul că pe parcursul anului au fost sesizate autorităților publice locale, pentru întreprinderea masurilor în legătura cu comportamentul deviant al minorilor precum: absenteism și abandon școlar, comportament delicvent, tentative de suicid, fuga de acasă și vagabondaj, comportament agresiv și violent. Selectarea celui de-al doilea eșantion a avut drept criteriu vîrsta și comportamentul.În figura 3.1 avem prezentarea grafica a eșantionului pe vîrste și gen.%
Figura 3.1. Reprezentarea procentuală a eșantionului de cercetare
Experimentul pedagogic a inclus etapa de constatare, etapa de dezvoltare a competențelor sociale și etapa de validare, subiecții fiind testați din punct de vedere al variabilelor : autoreglarea, empatia, relații interpersonale.
Selectarea instrumentelor de lucru la etapa de constatare (mai 2016) a urmărit determinarea particularităților dezvoltării competențelor socio-emoționale. Pornind de la afirmația lui Daniel Goleman care considera competența socială o dimensiune, o formă a inteligenței emoționale, deoarce se reflectă în empatie, asertivitate, toleranță, altruism, flexibilitate emoțională s.a care sunt valori ale inteligenței emoționale. pentru evaluarea nivelului dezvoltării competențelor socio-emoționale ale adolescenților am utilizat bateria de teste elaborate de Wood R. și Tolley H.(anexa 1)
Bateria este constituita dintr-un set de teste alăctuite din întrebări închise, cu răspuns la alegere din trei variante pentru cele cinci dimensiuni – conștiința de sine, autoreglarea, empatia, motivația, abilitățile sociale.
Dat fiind faptul că exita o interdependență între dezvoltarea competențelor emoționale și dezvoltarea competențelor sociale, s-au aplicat acest teste care ne-ar ajuta să întelegem mai bine situați la problema cercetată prin prisma domeniului pe care îl studiem. Din bateria de teste s-au aplicat seturi de teste pentru toate cinci dimensiuni ale inteligenței emoționale.
La etapa de cercetare au fost supuși testarii atît adolescenții cu comportament deviant cît și adoescenții cu comportament adecvat. Scopul principal al acestei etape a fost de verificare a ipotezei precum că adolescenții cu comportament deviant au un nivel mai scazut de dezvoltare a competențelor sociale în comparație cu adolescenții cu comportament adecvat.
În urma testări ambelor eșantioane, ipoteza mai sus menționată s-a confirmat. În acest context vom prezenta rezultatele chestionarului aplicat pentru fiecare din cele 5 dimensiuni cercetate.
Astfel la dimensiunea autoreglarea emoțională, testul este structurată în patru mini-teste a câte șase subiecte fiecare, având 24 itemi în total. Variantele de răspuns selectate și încadrate după punctajul prevăzut fiecărui nivel. Astfel în figura 3.2., este prezentat rezultatul testului pe cele trei nivele, pentru ambele eșantioane. Analizînd datele din figura , concludem cacea mai mare parte, din elevii cu comportament deviant au obținut punctaj ce denotă un nivel minin de dezvoltarea competențelor sociale, pe cînd adolescenții din eșantionul celor cu compotament adecvat, s-au evidențiat in mare parte printr-un nivel mediu și un nivel optim de dezvoltare a componentelor sociale.
Figura.3.3 Nivelurile dezvoltării afective pe dimensiunea autoreglare emoțională
La dimensiunea conștiința de sine este cel mai mare după numărul de subiecte, fiind alcătuit din șase mini-teste a câte șase subiecte fiecare, 36 – în total, punctajul acordat respondenților fiind următorul:
Figura.3.4 Nivelurile dezvoltării afective pe dimensiunea conștiința de sine.
Analizând datele din figura de mai sus, conchidemm că si pe aceasta dimensiune nivelul de dezvoltare emoțională adolescenților cu comportament deviant este preponderent minim, pe cînd la categoria adolescenților cu comportament adecvat nivelurile care prevalează au fost mediu și optim , ambele înregistrînd același indicator.
Testul la dimensiunea automotivarea emoțională conține patru mini-teste a câte șase subiecte fiecare, 24 subiecte în total, punctajul acordat adolescenților se prezintă în figura de mai jos.La această dimensiune se evidențiază o prevalare a nimevelului mediu de dezvoltare afectivă la ambele categorii de adolescenți.
Figura.3.5. Nivelurile dezvoltării afective pe dimensiunea automotivarea emoțională
Manifestarea empatiei a fost următoarea dimensiune testată prin patru mini-teste a câte șase subiecte fiecare, 24 subiecte în total, pentru variantele de răspuns finale s-a acordat punctajul următor:
Figura.3.5 Nivelurile dezvoltării afective pe dimensiunea empatia
Analizînd figura de mai sus, evidențiem că în rîndurile adolescenților cu comportament deviant, predomina nivelul minim de dezvotarea a dimensiunii empatie, în timp ce la celălalt eșantion se observa o predominare evidentă a nivelului optim de dezvoltare afectiva prin empatie.
Testarea acompetențelor soiale s-a efectutat prin ultima baterie de testuri, cele ce tin de dimensiunea relații interpersonale , testul este alcătuit din trei teste a câte șase subiecte fiecare, având în total 18 subiecte, punctajul acumulat se prezintă în următoarea diagramă.
Figura.3.5 .Nivelurile dezvoltării afective pe dimensiunea relații interpersonale
Analizînd rezultatel testării la capitolul abiltăți sociale , evidențiem prevalarea unui nivel minim la eșantionul adolescenților cu comportament deviant, și viceversa la eșantionul adolescenților cu comportament adecvat.
Astfel , în concluzie , precizăm că în urma etapei de cercetare s-a confirmat ipoteza precum că adolecenții cu comportament deviant au un nivel minim de dezvoltare a competențelor socio-emoționale în comparație cu adoescenții cu comportament adecvat.
Pornind de la indiciii scăzuti ale eșantionul experimental la dimensiunea conștiința de sine, autoreglare emoțională , manifestarea empatiei, relații interpersonale activitățile din etapa de formare s-au concentrat pe dezvoltarea acestor dimensiuni.
La etapa de formare, s-a pornit de la cea de-a doua ipoteză a cercetării noatre: ”Dezvoltare competențelor sociale la adolescenții cu comportament deviant favorizează dezvoltarea inteligenței emoționale a acestora.”La această etapă au participat adolescenții cu comportament deviant, care au idemonstrat indici mai scăzut al nivelului de cultură emoțională, în comparație cu adolecenții cu comportament adecvat. Astfel pe o perioadă de 3 luni s-au desfășurat activități de dezvoltare a competențelor sociale și a competențelor emoționale. La această etapă, cu adolescenții cu comportament deviant au fost organizate trainiguri pentru dezvoltarea competențelor socio-emoționale.
Trainingurile erau organizate săptămînal, incluzînd activități variate precum: joc de rol, problematizare, conversație, exerciții și alte activități. Durata training-urilor era cuprinsă între 1 oră – 1 oră 20 minute.În cadrul trainingurilor se desfășurau activități precum jocul de rol, problematizarea, conversația, dezbateri ți alte exerciții ce au menirea de a contribui la dezvoltarea competenței sociale.
La fiecare training se lucra pe dezvoltarea a mai multe competențe, totodată la fiecaretraining se organizau activități ce facea o consolidare a celor învățate anterior, astfel dezvoltarea competențelor sociale avea un caracter sistematic. În anexe vom prezenta cîteva din activitățile desfășurate în timpul trainingurilor.
Tabelul 3.1. Rezultatele etapei de validare.
Astfel sintetizînd conținutul tabelului 3.1., putem afirma că a doua ipoteză a cercetătii noastre: Dezvoltare competențelor sociale la adolescenții cu comportament deviant favorizează dezvoltarea inteligenței emoționale a acestoras-a validat.
La etapa de validare, pe eșantionul adolescenților cu comportament deviant care au fost implicați în activitățile de dezvoltare a competențelor socio-emoționale, s-a aplicat repetat bateria de teste elaborate de Wood R. și Tolley H, pentru a verifica progresele realizate de adolescenți, în rezultatul aplicării programului de activități pentru dezvoltare socio-emoțională.
Deși perioada de dezvoltare a fost una scurtă de timp rezulatatele etapei de validare, au demonstrat că lucrurile se pot schimba spre bine.Indicatorii chestionării repetate, datele specificate în tabelul 3.1. au demonstrat ca activitățile din cadrul trainingului au contribuit substanțial la dezvoltarea nivelului de cultură emoțională a adolescenților cu comportamentdeviant.
Concluzii generale
În concluzie , precizăm că în urma etapei de cercetare s-a confirmat ipoteza precum că adolecenții cu comportament deviant au un nivel minim de dezvoltare a competențelor socio-emoționale în comparație cu adoescenții cu comportament adecvat.
Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale asigură adaptarea optimă a adolescenților la cerințele din ce în ce mai complexe ale societății. Competențele sociale contribuie in mod esential la adaptarea si integrarea eficienta in mediul care traim, prin interactiunile cu ceilalti, in vederea indeplinirii unor obiective. Problema centrală a adolescenților cu devianță comportamentală rămâne a fi dificultatea de adaptare și integrare socială determinată în mare parte de imaturizarea socială a personalității și de dezvoltarea insuficientă a competențelor sociale.
Necesitatea dezvoltării competenței sociale la adolescenți, rezidă din incapacitatea unui număr impunător de tineri de a relaționa, de a se adapta la solicitările pe care le impune ssocietatea contemporană.
Dezvoltarea competențelor, reprezintă o direcție prioritară a politicilor naționale privind organizarea, funcționarea și dezvoltarea sistemului de educație din Republica Moldova prevăd dezvoltarea unui sistem de competențe care include cunoștințe, abilități, atitudini și valori ce permit participarea activă a individului la viața socială și economică.
Studiile privind devianța comportamentală în rîdurile adolescenților, au evidențiat o diversitate factori care contribuie la abordarea comportamentului deviant, un nivel de dezvoltare scăzut a competențelor sociale, reprezintă un segment important în debutul devianței comportamentale determinate de incapacitatea de a se adapta.
Exprimarea calitativă a competențelor sociale în planul relațiilor interpersonale implică, pe lângă abilitățile sociale, și alte dimensiuni, precum: comportamente manifeste, procese cognitive, abilități în domeniul reglării emoțiilor etc. Modelele teoretice care au urmărit să explice interacțiunea dintre laturile cognitivă, afectivemoțională și comportamentală ale competențelor sociale au conturat un tablou complex de caracteristici ale funcționării individiului (aptitudini, deprinderi, abilități, trăsături temperamentale și caracteriale, motivații, atitudini și răspunsuri comportamentale), care îl fac să fie constructiv și eficient în relațiile sociale. Din această perspectivă, semnificațiile conceptului de competență socială au fost lărgite, prin includerea laturii emoționale [20].
Deși perioada de dezvoltare a fost una scurtă de timp rezulatatele etapei de validare, au demonstrat că lucrurile se pot schimba spre bine.Indicatorii chestionării repetate, datele specificate în tabelul 3.1. au demonstrat ca activitățile din cadrul trainingului au contribuit substanțial la dezvoltarea nivelului de cultură emoțională a adolescenților cu comportamentdeviant.
S-a constatat că acei copii care au abilități sociale slab dezvoltate prezintă dificultăți în urmărirea instrucțiunilor educatoarei, nu se pot concentra în cadrul activităților și în consecință nu își îndeplinesc în mod corespunzător sarcinile de la grupă. Pe termen lung, aceste deficite au consecințe negative asupra adaptării la cerințele școlare care pot conduce ulterior la probleme cum ar fi absenteismul și abandonul școlar.
După cum se poate observa, insuficienta dezvoltare a competențelor emoționale are impact asupra celor sociale, care la rândul lor le influențează pe cele emoționale, interacțiunea dintre cele două categorii de competențe conduce la adaptarea optimă în viața cotidiană în plan personal sau profesional
Bibliografie
Baciu T. Caracteristica valorilor adolescenților din societatea moldovenească în proces de transformare. Materialele I-ei conf. naț. În sănătatea adolescenților (cu participare internațională) 4-5 decembrie 2014, Chișinău, Republica Moldova.
Bar-On R., Parker J. D. A. (Coord.). Manual de inteligență emoțională. Teorie, dezvoltare, evaluare și aplicații în viața de familie, la școală și la locul de muncă. București: Curtea Veche, 2011, p. 101-123.
Botiș A. Mihalca L.Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți, cu vârsta până la 7 ani . Buzău : Alpha MDN, 2007 .75 p.
Botnari V. Paradigma formării competențelor profesionale la studenți. În: Schimbări de paradigmă în teoria și practica educațională. Chișinău: CEP UST, 2009, vol. III, p. 187-191.
Caluschi M. Probleme de psihologie socială. Iași: Editura Cantes, 2001. 153 p
Catrinel A. Ștefan, Kállay É. Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari : ghid practic pentru părinți / – Ed. A 2-A. – Cluj-Napoca : Editura Ascr, 2010
Chelcea S. Dicționar de psiho-sociologie, Editura Ini, București, ., (1998-A),
Codul Educației Republicii Moldova. Http://Lex.Justice.Md/Md/355156/ (vizitat: 09. 05.2016).
Cojocaru–Borozan M. Teoria Culturii Emoționale. Studiu Monografic Asupra Cadrelor Didactice. Chișinău: Ups „I. Creangă”, 2010. 239 P.
Cojocaru-Borozan M.,Țărnă E.,Sadovei L. Integrarea socioprofesională prin discurs didactico-științ ific, Chiș inău: UPS„Ion Creangă”. 2014. 237 p
Constantinescu M. Competența Socială Și Competența Profesională. București: Editura Economică, 2004. 352
Dragomir C. ,Referințe Teoretice Privind Conceptul De Competență Socială , În Revista “Iteach: Experiențe Didactice”
Goleman D. Inteligența Socială. București: Editura Curtea Veche, 2007. 464 P.
Gremalschi A., Formarea competențelor-cheie în învățământul general: provocări si constrângeri studiu de politici educaționale. Chișinău, 2015
Iluț P. Psihologie Socială Și Sociopsiholoogie. Teme Curente Și Noi Viziuni. Iași: Polirom, 2009. 596 P.
Moraru I. Abordări teoretico-empirice ale asertivității. În: Revista științifico-practică „Psihologie, 2012, nr. 1, p. 42-50
Moscovici, S. (Coord.) (1998). Psihologia sociala a relatiilor cu celalalt . Iasi: Polirom
Murariu D. Adaptarea socială la adolescenți − un construct multidimensional complex. În: Revista științifico-practică „Psihologie, 2014, nr. 1-2, p. 39-44
Nica I. Modelarea proceselor sociale Inteligenta Sociala. Lideri inteligenti sociali. disponibil pe net: http://www.asecib.ase.ro/mps/proiecte_2015-2016/Nica_Ionut_inteligentasociala_lideriinteligentisocial_Conflict.pdf
Pavlenko L. Manifestarea fenomenului de conformism în grupul de preadolescenți. În: Optimizarea învățământului pentru o societate bazată pe cunoaștere. Materialele conf. șt. internaț., 2-3 noiembrie 2012, IȘE. Chișinău: Print-Caro SRL, 2012, p. 383-385.
Pavlenko L. Particularitățile psihologice de dezvoltare ale competenței sociale în ontogeneză.Chișinău, 2015.
Păuș V.A. Comunicare și resurse umane. Iași: Polirom, 2006. 312 p.
Piajet J. Psihologia intelegenții. Chișinău: CARTIER, 2008.202 p.
Popescu Neveanu P. Dicționar De Psihologie. București: Albatros, 1978.
Racu J. Формирование социальной компетентности дошкольника в детском саду. În: Optimizarea învățământului în contextul societății bazate pe cunoaștere.Materialele conf. internaț., 2-3 noiembrie 2012, Chișinău: Print-Caro SRL, 2012, p. 182-185
Radulescu S., "Devianta", În Dictionar, 1993, P. 167),
Robu V. Competențe Sociale Și Personalitate. Iași: „Petre Andrei‖ Lumen, 2011. 155p.
Sillamy N. Dictionar de psihologie Larousse / Norbert Sillamy trad Gavriliu L., Bucuresti : Univers Enciclopedic , 1996. 351 p.
Sion G. Psihologia vârstelor. Ed. a 4-a. București: Editura Fundației România de mâine, 2007. 256 p.
Strategia De Dezvoltare A Educației Pentru Anii 2014-2020 „Educația-2020”
Șchiopu U., Verza E. Psihologia Vârstelor.Ciclurile vietii. București: Editura Didactică Și pedagogică.1997. 493 p.
Tucicov-Bogdan A. , Chelcea S., Golu M.,Dicționar De Psihologie Socială. Editura Științifică și Enciclopedică,1981, 256 p.
Tufeanu M. Subrealizarea școlară a adolescenților contemporani în contextul schimbării sociale.
Țurcan (Balțat) L. Formarea cadrelor didactice prin valorile toleranț ei. Univ. Ped. de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. – Chișinău: S.n., 2015 (Tipogr.UPSC „Ion Creangă”). -324 p.
Țărnă E. Adaptarea Studentului În Mediul Universitar. Chișinău: Ups „I.Creangă”, 2013. 192 P.
Vaida S. Proiectarea, elaborarea și testarea unui program de dezvoltare a competențelor socio-emoționale ale tinerilor. Cluj-Napoca. 2013.223 p.
Zagaievschi C., Cojocaru–Borozan M. Educație pentru dezvoltare emoțională și sănătate mintală. Chișinău: Ups „I. Creangă”, 2010. 195 p.
Zamfir C., Vlăsceanu L., Dicționar de Sociologie, Coord Editura Babel, București, 1993. 376 p.
Argyle M. The Psychology of Interpersonal Behaviour. London: Penguin Books, 1983. 223 p.
Crick N.R.; Dodge K.A. "A review and reformulation of social information-processing mechanisms in children's social adjustment". Psychological Bulletin. 115: 74–101. 1994.
Cusson M., Devianta, în Tratat de sociologie , Raymond Boudon (coord),Humanitas, București, 1997.P. 440
Felner R.D., Lease A.M. & Phillips R.S.C. (1990). T.P. Gullota, G.R. Adams & R. Montemayor, ed. The development of social competence in adolescence. Beverly Hills, CA: Sage. p. 245–64.
Findlay L. C., Girardi A., Coplan R. J., Links between empathy, social behavior, and social understanding in early childhood. Early Childhood Research Quarterly, 21, p.347-359,.
Gazda M.G., – Multiple Impact Training: A Lif Skills Approach, In Larson D., "Teaching Psychological Skills, Brooks Cole Publishing Company, Monterey California, (1984),
Goldfried M.R.; D'Zurilla T.J. (1969). C. Spielberger, ed. Current topics in clinical and community psychology. New York: Academic. p. 151–96.
Hartup W. W., Stevens N. Friendships and adaptation in the life course. Psychological Bulletin, 121, 1997.
Larson J.J., Whitton S.W., Hauser S.T., & Allen J.P. (2007). Being Close And Being Social: Peer Ratings Of Distinct Aspects Of Young Adult Social Competence. Journal Of Personality Assessment, 89 (2), 136-148.
Reber A.S., The Penguin Dictionary Of Psychology, Penguin Boocks,London, 1985
Recommendation Of The European Parliament And Of The Council Of 18 December 2006 On Key Competences For Lifelong Learning (2006/962/Ec). Official Journal Of The European Union. L 394/10. 30.12.2006.
Rose-Krasnor L. The Nature Of Social Competence: A Theoretical Review. În: Social Development, 1997, Vol. 6, Nr. 1, P. 111-135.
Shroder H., Vorwerg M. Soziale Kompetenz als Zielgrosse fur Personlichkeitstruktur und Verhaltensmodifikation. In: Zur psychologishen Personlichkeitsforschung, Berlin, 1978, p. 48-63.
Social Competences, http://www.healthofchildren.com/S/Social-Competence.html
Voeller, K.K.S. (1994). G.R. Lyon, ed. Frames of reference for the assessment of learning disabilities: New views on measurement issues. Baltimore: Paul H. Brookes Publishing Company. p. 523–54.
Wentzel K. R., Erdley C. A. Strategies for making friends: Relations to social behavior and peer acceptance in early adolescence. Developmental Psychology, 29, 819 – 826. 1993
https://krispsychology.files.wordpress.com/2011/03/psihologia-adolescentei-si-a-varstei-adulte_id.pdf
Anexa 1.
Bateria de teste pentru evaluarea inteligenței emoționale pentru fiecare componentă aparte (Robert Wood, Harry Tolley, 2005)
Pentru fiecare subiect al fiecărui test alegeți un singur răspuns dintre opțiunile A, B sau C. Amintiți-vă că, pentru corectitudinea evaluării, trebuie să alegeți acțiunea cea mai apropiată de ceea ce ați face sau ați făcut. Nu optați pentru varianta despre care credeți acum că reprezintă cea mai bună sau mai admirabilă acțiune. În fond, a încerca să vă arătați în cea mai favorabilă postură nu este un mod inteligent de reacție din punct de vedere emoțional. La sfârșitul testelor există cheia acestora, care vă permite să vă calculați punctele corespunzătoare răspunsurilor proprii.
Componenta autoreglarea emoțională
Testul 1
1.Vedeți într-un catalog de comandă prin poștă sau de pe Internet un obiect pe care îl doriți neapărat, dar, de fapt, nu vi-l permiteți. Ce faceți?
A. Îl cumpărați fără să vă pese.
B. Renunțați la el deocamdată.
C. Ezitați dacă să-l cumpărați, dar vă spuneți: „Pot să-l returnez oricând."
2. În mod tragic, un copil se îneacă din cauza unei jucării și moare. Care este prima dumneavoastră reacție în fața acestei știri?
A. „Calitatea jucăriilor este așa de scăzută în zilele noastre. Pariez că era o jucărie făcută în China."
B. „Ce-o fi fost în capul părinților?"
C. „Ce tragedie teribilă pentru acei părinți!"
3. Vă gândiți că aveți nevoie de ceva, dar peste câteva zile. Ce faceți?
A. Mergeți cât mai repede să luați.
B. Dați telefon la magazin și rugați să vă păstreze obiectul respectiv.
C. Mergeți la magazin peste câteva zile, când vă este convenabil.
4. Vedeți o știre care pune pe cineva într-o lumină proastă. Poate fi vorba despre un star rock bănuit a fi beat într-o cursă aeriană transatlantică. Cum reacționați?
A. Vă spuneți: „Nu iese fum fără foc".
B. Așteptați până ce se află mai multe lucruri.
C. Credeți cel mai rău lucru despre persoană.
5. În timpul unei ședințe aveți o ceartă cu cineva. După aceea, sunteți supărat. Ce faceți?
A. Telefonați imediat persoanei și lămuriți problema dând lucrurile pe față.
B. Vă exprimați în scris motivul supărării.
C. Așteptați până la prima întâlnire cu persoana și lămuriți problema discutând pe față. 6. O persoană publică pe care nu o simpatizați face ceva ce o pune într-o lumină bună. Cum reacționați?
A. Vă spuneți: „Să vedem ce se întâmplă".
B. Vă spuneți că este o strălucire efemeră.
C. Admiteți față de dumneavoastră înșivă că sunteți plăcut impresionat.
Testul 2
1. Vă aflați în vacanță. Plouă, deși se presupunea că va fi soare. Cum reacționați?
A. Vă plângeți până la sfântu-așteaptă oricui vă va asculta.
B. Trimiteți vederi acasă în care spuneți că este o vreme minunată pentru rațe.
C. Găsiți diferite activități, astfel încât ploaia să nu vă strice plăcerea.
2. Cineva perseverează să vă apeleze într-un mod care nu vă face plăcere, cum ar fi folosind o poreclă pe care ați avut-o cândva și de care ați crezut că ați scăpat. Cum reacționați?
A. Tratați toată treaba ca pe o copilărire.
B. Faceți comentarii pe care cealaltă persoană le poate auzi, dar fără să vă adresați ei direct.
C. Vă adresați în mod direct acelei persoane cu un nume despre care știți că nu vrea să fie folosit.
3. În timp ce circulați pe un drum cu două benzi pe un sens, apar mereu camioane care încetinesc vehiculele de pe prima bandă. Cum reacționați?
A. Acceptați situația și rămâneți impasibil.
B. Claxonați când ajungeți în dreptul camioanelor care v-au deranjat.
C. Gesticulați către toți fără excepție arătând că sunteți supărat.
4. O persoană a cărei muncă o apreciați vă spune că nu poate să lucreze la un proiect pentru dumneavoastră timp de trei luni, deoarece este prea aglomerată etc. Cum reacționați?
A. O bateți la cap să facă proiectul mai devreme.
B. Așteptați trei luni.
C. Găsiți pe altcineva să facă proiectul.
5. Trebuie să așteptați în autobuzul care vă duce la avion din cauza unui pasager care a întârziat. Cum reacționați?
A. întrebați șoferul în mod repetat cât timp va mai aștepta.
B. Vă așezați și citiți dintr-o carte.
C. La venirea persoanei întârziate, faceți comentarii tăioase către ceilalți pasageri.
6. Vă aflați la o coadă. O altă coadă paralelă pare să se miște mai repede. Cum reacționați?
A. Rămâneți la coadă și vă așteptați rândul.
B. Rămâneți la coadă, dar vă uitați ostentativ și repetat la ceas.
C. Vă mutați la cealaltă coadă, deranjând alte persoane în timp ce faceți acest lucru.
Testul 3
1. O persoană care lucrează alături de dumneavoastră nu se achită corespunzător de sarcini și trebuie să i se spună. Ce faceți?
A. Lăsați să-i spună altcineva, de exemplu șeful.
B. Îi spuneți persoanei în termeni fără echivoc să-și îmbunătățească modul de lucru și subliniați că dumneavoastră nu trebuie să-1 duceți în spate.
C. Vorbiți cu persoana, arătându-i care este problema și cum trebuie abordată.
2. Vă aflați la magazin și vreți să plătiți ceea ce ați cumpărat,este o singură coadă, lungă și doar o persoană care încasează banii. Cum reacționați?
A. Strigați la persoana care încasează să mai cheme alți angajați.
B. Când vă vine rândul, întrebați politicos de ce nu mai sunt chemați alți angajați, având în vedere cât de lungă este coada.
C. Când vă vine rândul, spuneți tăios că ați așteptat atât de mult, încât v-ați gândit că va trebui să plătiți în euro.
3. Într-un restaurant vi s-a adus un fel de mâncare greșit. Niciodată nu mâncați așa ceva. Cum reacționați?
A. Împingeți alimentul care vă deranjează într-o parte și mâncați restul. Chelnerului îi spuneți că mâncarea a fost bună.
B. Luați chelnerul de-o parte și îi explicați liniștit ce s-a întâmplat.
C. Dați glas neplăcerii, astfel încât să audă toți din jur.
4. Vă aflați la cinematograf. Niște persoane vorbesc în șoaptă, în rândul din spatele dumneavoastră. Ce faceți?
A. Întoarceți ușor capul și faceți „s-s-st!"
B. Vă întoarceți și îi întrebați, dacă n-ar vrea să păstreze liniște, deoarece vă strică plăcerea filmului.
C. Nu spuneți nimic și sperați că vor înceta.
5. Mergeți să vă cazați la un hotel și descoperiți că vi s-a omis rezervarea, deși reiese faptul că erați înregistrat. Mai întâi, recepționera spune că nu poate face nimic, dar mai târziu vă oferă o cameră într-o anexă, ceva mai departe. Ce faceți?
A. Spuneți că nu vă vine să credeți că ați fost tratat astfel și că în mod sigur nu veți mai veni niciodată la acest hotel.
B. Spuneți că ați făcut rezervare și că vreți să primiți ceea ce ați rezervat – o cameră în acel hotel – rugând recepționeră să găsească una.
C. Acceptați camera din anexă.
6. Credeți că un șef v-a tratat nedrept în fața colegilor dumneavoastră. Ce faceți?
A. Vă propuneți ca, la prima întâlnire, să îi dați peste nas șefului.
B. Nu faceți nimic, crezând că nu se va repeta.
C. Îi explicați șefului cauza supărării dumneavoastră și îi spuneți că așteptați să se scuze.
Testul 4
1. Vreți să mergeți la culcare, dar grupul cu care sunteți se distrează bine și nu vrea să întrerupă petrecerea. Cum reacționați?
A. Mai rămâneți până ce toți vor să plece la culcare.
B. Mergeți la culcare, vă puneți dopuri în urechi și încercați să adormiți.
C. Mergeți la culcare, nu puteți adormi și vă duceți să vă plângeți de zgomotul pe care îl fac.
2. Sunteți interesat(ă) de o operație cosmetică, dar vi se spune că rezultatul nu este sigur și că operația nu este recomandată celor care nu acceptă riscul. Cum reacționați?
A. Faceți operația și apoi, când merge rău, vă plângeți.
B. Așteptați până ce succesul operației devine mai sigur.
C. Vă întrebați dacă aveți, cu adevărat, nevoie de acea operație.
3. Sunteți într-un grup, iar toți ceilalți vor să mănânce mâncare chinezească. Dumneavoastră chiar nu vreți acest lucru. Ce faceți?
A. Refuzați categoric să mâncați mâncare chinezească.
B. încercați cu înverșunare să convingeți restul grupului să mâncați în altă parte.
C. Mâncați mâncare chinezească împreună cu ceilalți, dar îi puneți să promită că, data viitoare, vă vor lăsa pe dumneavoastră să alegeți unde veți merge să mâncați împreună.
4. Ați găsit o casă pe care ați dori să o cumpărați, dar tocmai v-ați dat seama că în acel sat încălzirea se face cu păcură, nu cu gaze. Nu sunteți sigur că vă convine; vi se pare că se face multă murdărie. Cum procedați?
A. Renunțați să cumpărați casa.
B. Încercați să scădeți prețul, folosind încălzirea cu păcură drept motiv.
C. Reanalizați ce motive ați avut inițial în favoarea cumpărării casei, vă întrebați dacă păcura reprezintă cu adevărat un dezavantaj și ce ar putea compensa acest lucru.
5. În sudul Greciei are loc un eveniment la care ați dori foarte mult să participați, dar nu vă place să zburați. Ce faceți?
A. Abandonați ideea.
B. Alungați teama de zbor, vă faceți curaj și luați avionul.
C. Vă hotărâți să mergeți cu mașina, deși durează mai mult și este incomod.
6. Vă aflați într-o excursie de grup, care are un program prestabilit. Totuși, dumneavoastră v-ar plăcea să faceți anumite lucruri în această excursie. Cum reacționați?
A. Criticați unele dintre activități în prezența membrilor grupului.
B. Respectați programul și reveniți fără a fi însoțit de un grup.
C. Combinați programul și activitățile proprii, chiar dacă prin asta deranjați atât pe conducătorul grupului, cât și pe unii membri.
Acordarea punctelor
Comparați răspunsurile dumneavoastră de la fiecare test cu cele din tabelele următoare. Încercuiți răspunsul dumneavoastră corespunzător fiecărei întrebări. Numărați răspunsurile încercuite în fiecare coloană – acesta va fi rezultatul final.
Componenta conștiința de sine
Pentru fiecare subiect al fiecărui test alegeți un singur răspuns dintre opțiunile A, B sau C. Amintiți-vă că, pentru corectitudinea evaluării, trebuie să alegeți acțiunea cea mai apropiată de ceea ce ați face sau ați făcut. Nu optați pentru varianta despre care credeți acum că reprezintă cea mai bună sau mai admirabilă acțiune. În fond, a încerca să vă arătați în cea mai favorabilă postură nu este un mod de reacție inteligent din punct de vedere emoțional. La sfârșitul testelor există cheia acestora, care vă permite să vă calculați punctele corespunzătoare răspunsurilor proprii.
Testul 1
1. Niște prieteni vă roagă să aveți grijă de pisica lor, timp de o săptămână, cât sunt plecați în concediu. Nu prea vă plac animalele de casă. Cum reacționați?
A. Spuneți că ați vrea, dar le amintiți ce părere aveți despre animale.
B. După câteva mormăieli și suspine, spuneți că acceptați.
C. Spuneți că aveți o regulă conform căreia nu aveți grijă de animale de casă și că este valabilă pentru toți prietenii.
2. Un prieten, de care vă credeați apropiat, întrerupe brusc orice cale de comunicare, fără nici un motiv clar. Sunteți nedumerit, îi telefonați și îi scrieți, dar nu primiți nici un răspuns. Ce faceți?
A. Vă gândiți că un prieten adevărat va relua legătura și așteptați să se întâmple acest lucru.
B. Continuați să-i scrieți și să-i telefonați, întrebând ce s-a întâmplat și spunând cât de mult vă supără lipsa unui răspuns.
C. Luați legătura cu niște prieteni comuni, rugându-i să încerce să-i dea de capăt problemei.
3. Un prieten vă spune că sunteți bolnav și vă îndeamnă să mergeți la medic. Cum reacționați?
A. Sunteți de acord, spuneți că poate că este cel mai bine și că nu prea v-ați simțit bine.
B. Spuneți că vă veți duce, dar că nu vă așteptați să rezolvați ceva.
C. Îl întrebați ce rost are să vă duceți, când medicul nu face altceva decât să spună aceleași lucruri și să vă dea niște pastile.
4. Întâmpinați câteva piedici într-un domeniu la care vă pricepeați bine. Cum reacționați?
A. Vă spuneți că probabil v-ați pierdut cumpătul.
B. Vă spuneți că nu v-ați pierdut deodată îndemânarea în acel domeniu și că vă veți recăpăta îndemânarea.
C. Vă spuneți că dacă veți fi ajutat mai mult, ați putea reveni la nivelul anterior.
5. Întâlniți, la o petrecere, un cuplu pe care nu l-ați mai văzut de cel puțin cinci ani. Primul lucru pe care îl fac este o aluzie jignitoare privind înfățișarea dumneavoastră. Cum reacționați?
A. Plătiți cu aceeași monedă, răspunzând cu o aluzie jignitoare.
B. Considerați că i-a luat gura pe dinainte, deoarece erau zăpăciți, și ignorați observația lor.
C. Parați lovitura spunând că ei întotdeauna făceau aluzii jignitoare și că nimic nu s-a schimbat
6. Ceva ce doreați foarte tare nu s-a realizat. Cum reacționați?
A. Vă spuneți că vor mai fi ocazii în viitor.
B. Vă spuneți că nu era făcut să se realizeze de data aceasta.
C. Vă spuneți că n-ar fi trebuit, de la început, să vă doriți atât de mult lucrul respectiv.
Testul 2
1. Apare ocazia unei slujbe. Ar fi puțin exagerat să încercați, dar cineva în care aveți încredere vă propune să faceți o cerere. Cum reacționați?
A. Vă hotărâți că nu sunteți sigur și că veți avea o șansă mai bună data viitoare.
B. Vă hotărâți că este prea exagerat să încercați și nu faceți cerere.
C. Vă spuneți: „De ce nu? Ce se poate întâmpla cel mai rău?" și faceți cererea.
2. Aveți un eșec într-un domeniu nou pentru dumneavoastră. Cum reacționați?
A. Trageți concluzia că sorții v-au fost potrivnici.
B. Vă spuneți că ați învățat din această experiență și că data viitoare veți ști cum să reușiți.
C. Vă spuneți că ați făcut tot ce ați putut.
3. O firmă vă oferă o mostră gratuită dintr-un anumit produs împreună cu o cantitate mai mare din acel produs, pe care o puteți cumpăra sau returna. Cum reacționați?
A. Vă spuneți că trebuie să fie o șmecherie și refuzați oferta.
B. Acceptați oferta și încercați produsul.
C. Acceptați oferta, apoi vă răzgândiți și returnați produsul fără să-1 fi folosit.
4. Cineva lipsește a doua oară de la o întâlnire cu dumneavoastră. Cum reacționați?
A. Găsiți o cale de a-i răspunde cu aceeași monedă – reprogramați întâlnirea, dar nu vă duceți.
B. Îi mai dați persoanei încă o șansă – reprogramați întâlnirea.
C. Eliminați persoana din viața dumneavoastră – nu reprogramați întâlnirea.
5. Un anumit jucător de tenis profesionist spune mereu că se gândește la partea bună a meciurilor sale, chiar dacă primește o bătaie serioasă. Cum reacționați când auziți astfel de lucruri?
A. Vă spuneți că este nevoit să se gândească la părțile bune pe care le au meciurile sale, dacă vrea să joace tenis de înaltă performanță.
B. Considerați că vorbește prostii – este un ratat.
C. Trageți concluzia că încearcă să-și păstreze moralul ridicat după o înfrângere grea.
6. Cum reacționați, de obicei, atunci când faceți cunoștință cu niște persoane?
A. Sunteți timid și vorbiți cât mai puțin posibil.
B. Sunteți prudent și vigilent, așteptați să vă abordeze ceilalți.
C. Sunteți deschis și prietenos, în afară de cazul în care se întâmplă ceva care să vă facă să vă schimbați atitudinea.
Testul 3
1. Pe invitația la o sindrofie scrie „ținută elegantă neprotocolară". Sunteți tentat să adoptați o ținută elegantă și modernă, dar niște prieteni care vin și ei vă spun că se vor îmbrăca chiar neprotocolar. Ce vă decideți să faceți?
A. Găsiți o scuză ca să nu mergeți.
B. Îmbrăcați ceva neprotocolar, astfel încât să fiți la fel ca prietenii dumneavoastră.
C. Aveți încredere în propria judecată – adoptați o ținută elegantă neprotocolară.
2. Începeți o activitate deoarece vă place ideea respectivă, de exemplu să învățați să cântați la un instrument. Ajungeți să faceți eforturi deosebite. Cum reacționați?
A. Abandonați activitatea respectivă în favoarea uneia la care vi se pare că vă pricepeți.
B. Continuați indiferent de dificultăți.
C. Găsiți un profesor nou.
3. Un prieten vă întreabă ce vă doriți în viață. Cum reacționați?
A. Spuneți: „Eu știu ce vreau aproape întotdeauna".
B. Spuneți: „Nu sunt niciodată sigur ce vreau"
C. Spuneți: „Uneori știu ce vreau, alteori nu sunt sigur".
4. Gândiți-vă la unele activități pe care le faceți, cu toate că nu vreți – poate legate de serviciu, o anumită latură a acestuia, sau ceva din timpul liber. Cum reacționați când iese la iveală faptul că faceți aceste lucruri, deși nu vreți?
A. Spuneți că aveți de gând să procedați altfel de acum înainte.
B. Spuneți că intenționați că continuați așa.
C. Spuneți că vă veți gândi cum să procedați.
5. Niște prieteni vă tot spun că sunteți un(o) bun(ă) bucătar(bucătăreasă) și vă îndeamnă să vă gândiți la acest lucru din punct de vedere profesional. Niciodată nu v-a trecut așa ceva prin minte. Vă gândeați că sunteți un bucătar bun, dar nu vă făceați iluzii privind acest talent. Cum reacționați la ceea ce v-au spus prietenii?
A. Vă păstrați slujba pe care o aveți și continuați să vă faceți bucurii prietenilor
B. Petreceți timp încercând să vă închipuiți cum ar fi dacă v-ați părăsi slujba și ați deveni bucătar profesionist.
C. Consumați timp strângând laolaltă toate rețetele proprii, apoi le trimiteți la bucătari profesioniști și la edituri.
6. Gândiți-vă la o reușită din trecut, pe care, judecând la rece, n-o mai puteți repeta. Cum reacționați dacă se pune problema să încercați să faceți din nou acel lucru?
A. Vă spuneți: „De ce nu? De ce nu eu? Oricine are voie să viseze".
B. Vă spuneți că nimic nu este exclus.
C. Vă spuneți că acum nici nu mai poate fi vorba.
Testul 4
1. Să presupunem că vi se dă ocazia să alegeți între medicina convențională și cea alternativă, sau ambele. Cum reacționați?
A. Alegeți și combinați în funcție de problema pe care credeți că o aveți.
B. Vă gândiți serios la medicina alternativă – poate că cea convențională și-a atins limitele.
C. Alegeți medicina convențională de fiecare dată cea alternativă este pentru excentrici.
2. Stând la taclale cu cunoștințe noi, sunteți întrebat ce faceți în timpul liber – cum vă eliberați (pur și simplu) mintea. Cum reacționați?
A. Spuneți că aveți una, poate două căi de a vă relaxa.
B. Spuneți că aveți mai multe căi diferite de a vă relaxa.
C. Spuneți că vi se pare greu să vă relaxați.
3. A rulat un film cu Arnold Schwarzeneger care juca rolul unui bărbat „gravid”. Cum reacționați față de așa ceva?
A. Este o idee trăsnită ca un actor-bărbat să fie „gravid”, mai ales Arnie.
B. Este doar o altă modalitate trăsnită de a-1 promova pe Arnie.
C. Nu cred ideea de la care s-a pornit; pur și simplu nu este credibilă.
4. Un ziarist susține că superstițiile des întâlnite, cum ar fi: vei avea ghinion dacă te întorci din drum sau dacă îți taie calea o pisică neagră, sunt copilărești și ridicole. Dumneavoastră:
A. Folosiți amândouă superstițiile menționate, plus încă una sau două.
B. Folosiți multe astfel de lucruri, deoarece nu le considerați superstiții.
C. Nu faceți așa ceva și nu veți face niciodată.
5. A fi creativ înseamnă a „face" lucruri: cuvinte, muzică, obiecte. Într-un sondaj sunteți întrebat cât din timpul dumneavoastră liber folosiți pentru a fi creativ. Cum reacționați?
A. Spuneți că dumneavoastră creați lucruri aproape tot timpul.
B. Spuneți că folosiți puțin timp, din când în când, pentru a fi creativ.
C. Spuneți că niciodată nu ați făcut ceva creativ.
6. Un subiect mult discutat este dacă se consideră absurd ca oamenii de știință să creadă în Dumnezeu. Ce părere aveți?
A. Nu sunteți de acord, deoarece până ce nu se va stabili în mod sigur originea vieții (lucru care nu se va întâmpla niciodată), existența lui Dumnezeu nu poate fi respinsă.
B. Sunteți de acord cu punctul de vedere conform căruia știința este rațională, iar orice altceva este superstiție.
C. Declarați că sunteți nehotărât și că vă place să credeți că sunteți o persoană rațională, care are o latură spirituală.
Testul 5
1. Cineva exprimă o părere complet opusă unui lucru despre care aveți o anumită părere. Cum reacționați?
A. Ascultați ce spune persoana respectivă și apoi reacționați.
B. Ascultați puțin și apoi respingeți ce a spus.
C. Respingeți categoric punctul de vedere contrar.
2. Vă aflați împreună cu o persoană care vorbește dezlânat, căreia îi ia îngrozitor de mult timp pentru a ajunge la ideea pe care vrea să o exprime. Cum reacționați?
A. După o vreme vă pierdeți interesul și plecați.
B. Ridicați o mână pentru a-i atrage atenția și, când se oprește, întrebați politicos ce vrea să spună.
C. După ce v-ați dat seama cât se luptă, o întrerupeți spunând: „Mă scuzați".
3. Când nu sunteți sigur ce să faceți, cum acționați?
A. Încercați singur, oricât de mult durează.
B. Cereți un sfat.
C. Căutați într-o carte sau pe Internet.
4. Gândiți-vă la ultimele cinci conversații pe care le-ați purtat și încercați să vă amintiți ce vi s-a spus – nu cuvintele exacte, ci esența. Cât vă amintiți?
A. Foarte puțin sau deloc.
B. O parte.
C. Tot sau aproape tot.
5. Sunteți întrebat într-un sondaj ce părere aveți în legătură cu a-i asculta pe alții. Cum reacționați?
A. Spuneți că oamenii sunt foarte previzibili știți întotdeauna dinainte ce vor spune.
B. Spuneți că, în general, nu sunteți interesat de ceea ce au alți oameni de spus.
C. Sugerați că modul în care oamenii spun ceva este la fel de important ca și ceea ce spun.
6. Ce vă trece prin minte atunci când comunicați cu alți oameni?
A. Nimic în mod deosebit.
B. Vă gândiți că alți oameni sunt altfel decât dumneavoastră, într-un mod concret, și anume, mai blânzi, mai duri, mai zbuciumați, mai amuzanți, mai proști etc.
C. Vă gândiți că ceilalți oameni nu sunt altfel decât dumneavoastră.
Testul 6
1. Un coleg vă provoacă să spuneți care este cel mai mare defect al dumneavoastră. Cum reacționați?
A. Spuneți că nu sunteți sigur care este.
B. Spuneți că știți care este, că este destul de rău, dar că vă ocupați să-1 remediați.
C. Spuneți că cel mai mare defect al dumneavoastră nu este, de fapt, un defect.
2. Spre surprinderea dumneavoastră, cineva vă aplică un calificativ care nu a mai fost niciodată folosit pentru dumneavoastră până acum – poate fi „drăguț", „dulce", „dur" sau „timid". Cum reacționați?
A. Îl întrebați de ce vă spune așa.
B. Acceptați calificativul pentru moment, dar spuneți foarte clar că îl priviți cu scepticism.
C. Obiectați spunând că nu vă cunoaște și întrebați cum de vă poate spune așa.
3. Jucați un rol important într-un anumit eveniment poate fi la serviciu, o manifestare sportivă sau un spectacol în direct. Ce faceți după ce se termină?
A. Povestiți cum vi s-a părut unei persoane despre care știți că vă va asculta.
B. Nu vorbiți cu nimeni despre acest lucru.
C. Cereți părerea unor persoane în care aveți încredere.
4. Sunteți întrebat într-un sondaj de ce credeți că rămân oamenii prieteni cu dumneavoastră. Cum reacționați?
A. Spuneți că vă simpatizează pentru că și dumneavoastră îi simpatizați pe ei.
B. Spuneți că pur și simplu vă simpatizează așa cum sunteți – fără zorzoane.
C. Spuneți că vă plac pentru că au fost întotdeauna prietenii dumneavoastră.
5. În timp ce stați la taclale cu prietenii, unul dintre ei vă cere să numiți însușirea dumneavoastră cea mai bună. Cum reacționați?
A. Spuneți că nu sunteți sigur care este.
B. Spuneți că știți care este și că încă o îmbunătățiți.
C. Spuneți că nu aveți o însușire mai bună sau mai puțin bună.
6. Gândiți-vă la câteva persoane despre care bănuiți că nu vă simpatizează. Cum veți proceda cu ele?
A. Încercați să le faceți să vă simpatizeze.
B. Le întrebați direct dacă vă antipatizează și, dacă da, de ce.
C. Lăsați lucrurile așa cum sunt.
Acordarea punctelor
Comparați răspunsurile dumneavoastră de la fiecare test cu cele din tabelele următoare. Încercuiți răspunsul dumneavoastră corespunzător fiecărei întrebări. Numărați răspunsurile încercuite în fiecare coloană – acesta va fi rezultatul final.
3. Componenta automotivația
Pentru fiecare subiect al fiecărui test alegeți un singur răspuns dintre opțiunile A, B sau C. Amintiți-vă că, pentru corectitudinea evaluării, trebuie să alegeți acțiunea cea mai apropiată de ceea ce ați face sau ați făcut. Nu optați pentru varianta despre care credeți acum că reprezintă cea mai bună sau mai admirabilă acțiune. în fond, a încerca să vă arătați în cea mai favorabilă postură nu este un mod de reacție inteligent din punct de vedere emoțional. La sfârșitul testelor există cheia acestora care vă permite să vă calculați punctele corespunzătoare răspunsurilor proprii.
Testul 1
1. Vă simțiți frustrat și nervos din cauza unei sarcini care vi s-a încredințat. Cum reacționați?
A. Luați o scurtă pauză pentru a vă limpezi mintea și a ticlui un plan pentru a aborda problema eficient.
B. Vă înăbușiți frustrarea și continuați treaba cât puteți de bine.
C. Vă plângeți oricui vă ascultă și încheiați treaba cât de repede puteți.
2. Îndepliniți o sarcină importantă, pe care înainte o considerați interesantă, dar ați făcut-o de atâtea ori, încât v-ați plictisit de ea. Cum reacționați?
A. Căutați o cale de a face treaba cât mai rapid și eficient posibil, de data asta, și apoi căutați o modalitate de a face schimb de sarcini.
B. O puneți la coada listei de treburi și va ocupați de alte lucruri mai interesante.
C. Vă ocupați de ea, dar îi acordați minimum de timp și atenție.
3. Ați muncit din greu ca să vă atingeți țintele și aflați că le-ați depășit chiar. Cum reacționați?
A. Vă bucurați și apoi vă așezați și vă odihniți pe lauri.
B. Pe baza reușitei, vă propuneți câteva scopuri noi.
C. Vă continuați eforturile pentru ca rezultatele dumneavoastră să nu coboare de la nivelul pe care vi 1-ați stabilit.
4. Ați propus niște idei pentru a rezolva o problema, dar ceilalți v-au spus că ideile dumneavoastră au șanse slabe de succes. Cum reacționați?
A. Vă gândiți la ceea ce au spus ceilalți, vă modificați propunerile și vă asumați riscul punerii lor in practica.
B. Vă înclinați în fața judecății superioare a celorlalți și renunțați.
C. Ignorați sfatul lor, aveți încredere în propria judecată și continuați propriile idei.
5. Lucrați la ceva de o bucata de timp și aveți dificultăți în a aprecia cât de bine desfășurați activitatea și cum ați putea să o îmbunătățiți. Cum reacționați?
A. Pur și simplu continuați ceea ce faceți, deoarece până acum nu v-a criticat nimeni activitatea.
B. Aveți încredere în propria judecată și faceți modificările pe care le considerați necesare.
C. Faceți o autoevaluare, o discutați cu cineva în a cărui putere de judecată aveți încredere și luați măsurile care rezultă a fi necesare.
6. Verificați niște informații cu scopul de a lua o decizie și vă dați seama că lipsesc multe informații. Cum reacționați?
A. Presupuneți că informațiile care lipsesc nu sunt importante și luați decizia pe baza a ceea ce aveți la dispoziție.
B. Vă străduiți să găsiți informațiile lipsă și luați decizia numai după ce le aveți la dispoziție pe toate.
C. Faceți o presupunere în cunoștință de cauză privind conținutul informațiilor lipsă și luați decizia ținând cont și de acest lucru.
Testul 2
1. Vi s-a cerut să îndepliniți o sarcină care vă displace deosebit de mult. Cum reacționați?
A. O îndepliniți cât puteți de repede, dar cu efort minim.
B. O amânați mereu, ocupându-vă de alte sarcini la care preferați să lucrați.
C. Vă ocupați de ea cât puteți de bine, acordându-i cât de mult timp și efort puteți.
2. Lucrați la ceva important, iar colegii vă invită să vă întrerupeți pentru a merge să beți ceva împreună. Cum reacționați?
A. Le mulțumiți pentru invitație și le explicați de ce nu îi puteți însoți de această dată.
B. Refuzați categoric invitația, fără să le mulțumiți.
C. Le spuneți că veți veni mai târziu, dacă veți putea, chiar dacă nu aveți intenția să faceți acest lucru.
3. Aveți de îndeplinit o sarcină de durată și dificilă, care, pentru a vă atinge scopul dorit, necesită multă muncă și o atenție deosebită la amănunte. Cineva vă propune o cale rapidă și simplă. Cum reacționați?
A. Vă gândiți cu atenție la propunere, dar respingeți orice ar putea periclita calitatea muncii dumneavoastră.
B. Ignorați sfatul și urmați metoda verificată, tradițională, de rezolvare a sarcinii respective, indiferent cât durează.
C. Acceptați imediat propunerea și terminați treaba cât puteți de repede.
4. Vi s-a cerut să preluați o responsabilitate suplimentară, despre care știți că este importantă pentru echipă, dar vă gândiți că noul rol vi s-ar putea părea dificil. Cum reacționați?
A. Acceptați să o preluați, dar nu aveți intenția să-i acordați prioritate față de sarcinile pe care le aveți deja.
B. Refuzați cererea, argumentând că deja aveți multe de făcut.
C. Spuneți că, în ciuda muncii grele pe care o necesită responsabilitatea suplimentară, sunteți gata să răspundeți acestei noi provocări.
5. Echipa din care faceți parte a avut succes, deși contribuția dumneavoastră la realizări a fost minora. Cum reacționați?
A. Vă arătați bucuria față de realizările echipei și vă mândriți cu contribuția proprie, deși este minoră.
B. Îi felicitați pe colegii de echipa și apoi vă duceți la treburile dumneavoastră, lăsându-i să-și sărbătorească reușita.
C. Refuzați să participați la sărbătorire, argumentând că nu ați contribuit decât puțin la succesul echipei.
6. Ați muncit din greu timp de câteva luni încercând să vă îmbunătățiți realizările, dar până acum sunt puține semne că reușiți acest lucru. Cum reacționați?
A. Continuați, considerând că este bine să vă stabiliți scopuri ambițioase și că le veți atinge la momentul potrivit.
B. Vă reduceți eforturile, pe motiv că puteți lucra la un nivel care îi satisface pe alți oameni, fără să fie nevoie să vă străduiți așa mult.
C. Va reafirmați hotărârea de a vă atinge scopurile, dar căutați să vă îmbunătățiți metodele prin care încercați acest lucru.
Testul 3
1. A apărut o problemă în timpul activității echipei din care faceți parte și credeți că puteți ajuta la rezolvarea ei. Cum reacționați?
A. Vă puneți ideile în valoare în așa fel încât nimeni altcineva să nu aibă posibilitatea să se strecoare înaintea dumneavoastră.
B. Așteptați să fiți întrebat dacă aveți vreo idee pentru rezolvarea problemei.
C. Împărtășiți cu încredere echipei ideile dumneavoastră și le cereți să vă ajute să le aplicați.
2. Faceți parte dintr-un grup și niciunul dintre membrii săi nu se oferă să preia o sarcină importantă. Aveți încredere că puteți îndeplini corespunzător respectiva sarcină. Cum reacționați?
A. Nu faceți nimic, așteptați să fiți întrebat.
B. Faceți cunoscut grupului faptul că ați dori să preluați sarcina și că aveți încredere în capacitatea dumneavoastră de a o îndeplini corespunzător, dacă vă acordă sprijin.
C. Nu ezitați – vă oferiți să preluați sarcina, fără să vă sfătuiți cu nimeni.
3. A apărut un post liber, pentru care ar trebui să alocați muncă suplimentară să faceți față unor responsabilități sporite. Cum reacționați?
A. Nu faceți cerere pentru acest post – nu aveți nevoie de bătaie de cap.
B. Arătați ca aveți încredere în propria capacitate, făcând cerere pentru acest post.
C. Așteptați să vedeți dacă se decide să facă cerere cineva cu mai multă experiență sau mai competent decât dumneavoastră.
4. Se organizează o echipă de lucru, căreia i se acordă o mare atenție, în scopul căutării unor modalități de rezolvare a unei probleme. Nu ați fost invitat, dar ați înțeles că se acceptă voluntari. Cum reacționați?
A. Nu vă oferiți, deoarece considerați că, dacă nu ați fost invitat, înseamnă că cineva s-a gândit că nu aveți calitățile necesare.
B. Vă propuneți pentru a ajuta grupul faceți cunoscut faptul că aveți încredere în capacitatea dumneavoastră de a contribui la activitatea acestuia.
C. Faceți cunoscut faptul că, dacă nu se oferă nimeni, vă oferiți dumneavoastră.
5. Observați că se creează o criză, că nimeni dintre cei prezenți nu este dispus să preia controlul situației. Cum reacționați?
A. Preluați inițiativa, asumându-va controlul situației până ce sosește sprijinul necesar.
B. Găsiți cât puteți de rapid pe cineva capabil să preia controlul situației.
C. Vă vedeți de treaba dumneavoastră – nu vreți să fiți învinuit, dacă ceva merge rău de tot.
6. Ați fost întrebat dacă sunteți dispus să participați la un eveniment ca rezervă pentru echipa principală, chiar dacă există posibilitatea să nu fiți solicitat să faceți ceva. Cum reacționați?
A. Acceptați invitația, considerând că reprezintă o ocazie de a vă implica și a învăța dintr-o experiență nouă.
B. Refuzați invitația, deoarece considerați că vă veți folosi mai bine timpul, dacă faceți ceva productiv.
C. Acceptați invitația, dar faceți cunoscut faptul că ați prefera să vă ocupați cu altceva.
Testul 4
1. Unele vești rele, neașteptate, vă fac pe dumneavoastră și pe colegi să vă simțiți îngrijorați și triști în legătură cu perspectivele de viitor. Cum reacționați?
A. Propuneți să ieșiți seara, undeva cu toții să vă distrați pentru a lăsa supărarea deoparte.
B. Vă scufundați în starea generală de pesimism.
C. Încercați din răsputeri să vă mențineți vesel și să vă concentrați să găsiți căi de a întoarce situația în avantajul dumneavoastră.
2. Ați primit niște reacții negative, la care nu vă așteptați, în legătură cu realizările proprii. Ce faceți?
A. Ascultați criticile fără să comentați, dar, în sinea dumneavoastră, le respingeți. B. Refuzați categoric să acceptați realitatea pe care se bazează reacțiile negative.
C. Ascultați cu atenție observațiile și vă gândiți în ce fel le puteți folosi în cadrul propriei evaluări cu scopul de a vă îmbunătăți realizările.
3. În ciuda eforturilor disperate, continuați să nu reușiți să vă atingeți ținta pe care v-ați propus-o în ceea ce privește realizările proprii. Cum reacționați?
A. Vă mențineți nivelul țintelor pe care încercați să le atingeți, dar analizați căile prin care faceți acest lucru, sporindu-vă eforturile, dacă este necesar.
B. Refuzați să renunțați și vă hotărâți să vă străduiți mai mult, în viitor.
C. Reduceți nivelul către care țintiți, propunându-va niște rezultate pe care știți că le puteți îndeplini.
4. Fără să fiți prevenit, vi se cere să schimbați rolul din echipă, cu care sunteți obișnuit, cu un alt rol nou. Cum reacționați?
A. Refuzați, argumentând că nu este corect să vi se ceară să preluați responsabilități noi așa de rapid.
B. Discutați despre ce presupune noul rol, apoi, după o matură chibzuință, acceptați noul post, bazându-vă pe propria capacitate de a răspunde la provocări.
C. Acceptați noul post pentru o perioada de proba, cu anumite condiții.
5. Lucrați la un proiect important, cu un termen strict și întâmpinați o dificultate neașteptata. Cum reacționați?
A. Faceți ce este nevoie, pentru a termina proiectul la termen, la cel mai înalt standard posibil.
B. Explicați situația și cereți timp suplimentar pentru a termina treaba, astfel încât să fiți mulțumit.
C. Nu spuneți nimic și aranjați lucrurile cât puteți de bine în situația dată, luând-o pe scurtătură, dacă este necesar.
6. Ați avut interviu pentru o slujbă, dar nu ați avut succes, deși păreați a fi candidatul cel mai bine pregătit.
A. Spuneți că credeți că v-ați prezentat bine la interviu și că, probabil, ați concurat cu cineva care, întâmplător, s-a comportat mai bine decât ați făcut-o dumneavoastră în acea zi.
B. Vă învinuiți că nu v-ați pregătit suficient pentru interviu.
C. Susțineți că v-ați prezentat la interviu sub posibilități, deoarece nu voiați cu adevărat slujba respectivă.
Acordarea punctelor
Comparați răspunsurile dumneavoastră de la fiecare test cu cele din tabelele următoare. Încercuiți răspunsul dumneavoastră corespunzător fiecărei întrebări. Numărați răspunsurile încercuite în fiecare coloană – acesta va fi rezultatul final.
Componenta empatia
Pentru fiecare subiect al fiecărui test alegeți un singur răspuns dintre opțiunile A, B sau C. Amintiți-vă că, pentru corectitudinea evaluării, trebuie să alegeți acțiunea cea mai apropiată de ceea ce ați face sau ați făcut. Nu optați pentru varianta despre care credeți acum că reprezintă cea mai bună sau mai admirabilă acțiune. în fond, a încerca să vă arătați în cea mai favorabilă postură nu este un mod de reacție inteligent din punct de vedere emoțional. La sfârșitul testelor există cheia acestora care vă permite să vă calculați punctele corespunzătoare răspunsurilor proprii.
Testul 1
1. Observați că un membru al grupului din care faceți parte, care era de obicei spiritual și vesel, a devenit tăcut și retras. Cum reacționați?
A. Vă gândiți că schimbarea de dispoziție nu are nici o legătură cu dumneavoastră și că persoana va reveni, probabil, la comportamentul normal fără să interveniți în nici un fel.
B. Îi întrebați pe ceilalți membri ai grupului dacă știe cineva ceva.
C. Găsiți o ocazie de a vorbi separat cu persoana respectivă; vă exprimați îngrijorarea privind starea sa și o întrebați dacă îi puteți da vreun ajutor.
2. Vă aflați la o petrecere. Un (O) prieten(ă) apropiat(ă), care fusese tăcut(ă) toată seara, izbucnește brusc în lacrimi. Ce faceți?
A. Vă duceți la el (ea) și îl (o) consolați, departe de privirile celorlalți.
B. Îi spuneți să nu mai facă atâta caz, deoarece comportamentul său este penibil în fața celorlalți.
C. Îl (O) ignorați; mergeți în altă parte a încăperii.
3. Trebuie să susțineți o prezentare împreună cu alți membri ai grupului dumneavoastră și observați că un coleg, care are un rol principal, devine extrem de nervos. Cum reacționați?
A. Vă oferiți să faceți schimb de roluri cu persoana respectivă.
B. Deschideți o discuție cu persoana respectivă; îi spuneți că ați început să simțiți tensiunea momentului și o întrebați cum face față situației.
C. Considerați că are trac și ignorați semnalele pe care le primiți.
4. Știți că este simplu să întărâtați un coleg, dacă apăsați butoanele corespunzătoare, la momentul potrivit. Se pare că acum este momentul potrivit. Ce faceți?
A. Cedați tentației de a-1 întărâta pe coleg pentru a face plăcere mulțimii.
B. Identificând semnele, încercați să distrageți atenția de la persoana respectivă, pentru a detensiona situația.
C. Stați deoparte și vă bucurați privind cum altcineva îl întărâtă pe coleg în locul dumneavoastră
. 5. Aveți presentimentul că cineva care vă este apropiat are o supărare. Cum reacționați?
A. Aveți încredere în simțămintele interioare și încercați să găsiți o cale de a deschide subiectul cu persoana respectivă.
B. Așteptați ca persoana să spună sau să facă ceva care să vă confirme bănuielile, apoi acționați în funcție de caz.
C. Vă ignorați simțămintele interioare și nu faceți nimic, pe motiv că presentimentul ar putea fi eronat.
6. Deși nu s-a spus nimic concret, simțiți că ați jignit, din cine știe ce motiv, un mic grup dintre prietenii și colegii dumneavoastră. Cum reacționați?
A. Vă revedeți cu atenție acțiunile, pentru a determina ce anume ați făcut de i-ați supărat.
B. Le spuneți că simțiți că ceva vă afectează relația cu ei și că regretați dacă este vina dumneavoastră. Întrebați dacă puteți vorbi cu toții despre acest lucru.
C. Dați deoparte toată problema, considerând că este prea târziu pentru a mai face ceva și că, oricum, este problema lor.
Testul 2
1. Sunteți rugat să transmiteți unui coleg o neașteptată veste proastă de natură personală. Cum reacționați?
A. Rezolvați cât de repede puteți – mergeți la coleg și îi spuneți direct vestea cea proastă.
B. Amânați să-i spuneți, încercând să convingeți pe altcineva să o facă în locul dumneavoastră.
C. Mergeți direct la coleg și îi comunicați vestea cu cât mai multă grijă, apoi îi oferiți sprijinul dumneavoastră.
2. Primiți un mesaj scris prin care sunteți invitat în oraș împreună cu un prieten apropiat, care nu se află cu dumneavoastră în acel moment. Ce faceți?
A. Trimiteți imediat un mesaj prin care comunicați faptul că veți da un răspuns ferm după ce luați legătura cu prietenul respectiv.
B. Răspundeți imediat că dumneavoastră veniți precis și că prietenul s-ar putea să vină sau nu.
C. Trimiteți imediat un mesaj în care comunicați faptul că acceptați cu plăcere invitația, atât dumneavoastră, cât și prietenul.
3. Ați muncit mult la un proiect care este aproape gata și un coleg vă sugerează că ar fi fost mai bine dacă făceați ceva altfel. Cum reacționați?
A. Îi spuneți colegului să nu se amestece deoarece aveți întreaga responsabilitate.
B. Ascultați politicos ce are de spus și apoi terminați proiectul așa cum aveați de gând.
C. Ascultați cu atenție ce are de spus și apoi examinați din nou modul în care voiați să1 încheiați, făcând modificările pe care le considerați necesare.
4. Vi se oferă în ultimul moment un bilet pentru un eveniment la care erați dornic să participați. Dacă îl acceptați, înseamnă că trebuie să renunțați la o petrecere dată de un prieten apropiat, la care ați promis că mergeți. Ce faceți?
A. Refuzați oferta, dar aveți grijă ca prietenul respectiv să afle ce nobil v-ați purtat că nu ați renunțat așa târziu la petrecerea lui.
B. Nu ezitați – acceptați biletul și mergeți la eveniment.
C. Refuzați oferta și mergeți la petrecere fără să spuneți nimic despre eveniment.
5. Mergeți la cumpărături cu un prieten nou, care își cumpără haine, pe care dumneavoastră le considerați nepotrivite. Ce faceți?
A. Îl întrebați dacă nu vrea să-i propuneți dumneavoastră alte tipuri de haine.
B. Nu vă amestecați, gândindu-vă că nu vă privește ce vrea să cumpere prietenul dumneavoastră.
C. Îi spuneți prietenului, în termeni fără echivoc, ce groaznic vi se pare că arată hainele respective.
6. Vă aflați într-un loc public, unde alți oameni stau de vorbă sau citesc în liniște ziare sau reviste și sunteți apelat pe telefonul mobil. Cum reacționați?
A. Opriți soneria telefonului și mergeți într-un loc în care puteți vorbi fără a deranja pe cineva.
B. Vorbiți la telefon ca și cum ați fi singur și, după ce ați terminat, lăsați soneria pornită pentru a primi alte apeluri.
C. Vorbiți la telefon ca de obicei și apoi îi închideți soneria.
Testul 3
1. Unii membri ai echipei din care faceți parte lucrează sub propriul potențial și mai slab decât este nevoie pentru ca echipa să aibă succes. Ce faceți?
A. Căutați orice ocazie pentru a le lăuda eforturile.
B. Vă gândiți că-și vor da seama că nu lucrează la nivelul cerut și că vor face ceva chiar ei.
C. Găsiți o ocazie să discutați cu ei despre contribuția pe care o au la eforturile echipei și îi încurajați să-și propună țeluri noi.
2. Observați că un coleg nu se descurcă bine într-o anumită situație și vă faceți griji în legătură cu consecințele posibile. Cum reacționați?
A. Interveniți și preluați imediat responsabilitatea situației, dând puține lămuriri persoanei respective.
B. Nu faceți nimic pe loc, dar vă hotărâți să încercați tot posibilul pentru a remedia cât mai curând ce se mai poate.
C. Vă faceți cunoscută prezența tuturor celor implicați și întrebați dacă îl puteți ajuta pe colegul dumneavoastră în vreun fel. Discutați apoi despre învățămintele rezultate din felul în care v-ați descurcat amândoi în situația respectivă.
3. Ca parte a unui exercițiu din programul de pregătire, un membru al echipei din care faceți parte a susținut o prezentare și aveți datoria să-i furnizați, între patru ochi, informații privind felul în care s-a descurcat. Cum procedați?
A. Îi cereți să-și evalueze singur prezentarea, oferindu-i comentariile și observațiile dumneavoastră dacă și când este cazul.
B. Vă concentrați să subliniați lucrurile bune pe care le-ați observat.
C. Încercați să-i furnizați un set complet de comentarii legate de prezentare, păstrând un echilibru între laude și critici.
4. Vi s-a predat o lucrare pe care o considerați mult sub cerințe. Cum reacționați?
A. O înapoiați și cereți să fie refăcută cât mai repede posibil, adăugând că este ultima dată când o mai primiți.
B. Notați toate greșelile și punctele slabe și le parcurgeți împreună cu persoana implicată, înainte ca aceasta să corecteze lucrarea.
C. Cereți persoanei să facă o evaluare a lucrării, pe care o discutați împreună, furnizându-i comentarii dacă și când este cazul, și faceți o listă de acțiuni pe care acceptă să le întreprindă pentru a remedia lucrarea.
5. Cineva de la un birou alăturat are dificultăți cu noul program de computer și, din această cauză, ține echipa în loc. Cum reacționați?
A. Îi dați indicații verbale persoanei în legătură cu ce trebuie să facă și apoi vă întoarceți la munca dumneavoastră.
B. Vă dați seama de importanța sarcinii respective pentru echipă; vă întrerupeți imediat din munca dumneavoastră; preluați sarcina respectivă și o faceți personal.
C. Întrebați persoana ce anume îi produce dificultăți și vă așezați lângă ea pentru scurt timp, în timp ce lucrează, ajutând-o dacă și când este cazul.
6. Un coleg a făcut eforturi deosebite să organizeze un eveniment care s-a dovedit a fi un mare succes. Nu aveți ocazia să-1 felicitați înainte de a pleca. Ce faceți?
A. Presupuneți că alți oameni și-au exprimat aprecierea și l-au felicitat.
B. Vă decideți să-i spuneți la prima întâlnire: „Mulțumesc și felicitări".
C. Îi trimiteți cât mai repede un e-mail, în care îi lăudați eforturile.
Testul 4
1. Când vă întâlniți cu un mic grup de persoane pe care nu le prea cunoașteți, se opresc din ceea ce vorbeau unii cu alții. Ce faceți?
A. Îi acuzați în glumă că vorbesc ceva în secret poate chiar despre dumneavoastră și observați cum reacționează.
B. Vă purtați ca și cum nu ați observat nimic neobișnuit în comportarea lor.
C. Presupuneți că aveau o conversație personală, vă scuzați că i-ați întrerupt și îi întrebați dacă nu au nimic împotrivă să stați cu ei.
2. Trebuie să mergeți la un club sau la o firmă unde nu ați mai fost niciodată și un cunoscut se oferă să vă spună „tot ce trebuie știut despre aceasta". Ce faceți?
A. Refuzați oferta, deoarece considerați că este mai bine să aflați singur, direct de la sursă.
B. Acceptați oferta, dar intenționați să comparați ceea ce vă spune persoana cu informații din alte surse.
C. Acceptați oferta fără tragere de inimă, dar priviți cu neîncredere tot ce vă spune persoana.
3. Un grup în care tocmai ați intrat vă respinge toate ideile, fără motive evidente. Cum reacționați?
A. Nu mai propuneți idei noi, gândind: „De ce să-mi irosesc timpul?"
B. Încercați să propuneți idei și mai bune decât până acum.
C. Încercați să găsiți modalități prin care să primiți sprijin pentru ideile dumneavoastră din partea indivizilor care au influență în grup.
4. Ați intrat recent într-o nouă firmă și întâmpinați dificultăți neașteptate în ceea ce privește modul în care trebuie făcute lucrurile, deși ați respectat procedurile „oficiale". Cum reacționați?
A. Încercați să faceți lucrurile în felul dumneavoastră, pe baza propriei experiențe.
B. Căutați ajutor la colegii care au reputație în firmă că „rezolvă lucrurile".
C. Continuați să acționați „ca la carte" și suportați frustră-rile inerente.
5. Ați intrat într-un grup sau o organizație deoarece ați fost atras de faptul că toți membrii sunt tratați în mod egal, dar vă dați seama că, în realitate, acest lucru nu se aplică în toate cazurile. Ce faceți?
A. Din principiu, ieșiți din grupul sau organizația respectivă, cât de repede puteți și spuneți tuturor motivul plecării.
B. Aveți grijă ca dumneavoastră să vă purtați conform acestui principiu și atrageți atenția „persoanelor din conducere" asupra diferenței dintre principii și practică.
C. Vă împăcați cu situația, considerând că oamenii care sunt nemulțumiți de modul în care sunt tratați se pot plânge sau pot pleca.
6. Ați fost invitat să faceți parte dintr-un grup care vă poate ajuta în carieră. Grupul pare, din afară, cald și prietenos, dar simțiți că, în interior, s-ar putea să nu fie așa. Ce faceți?
A. Considerați că grupul este așa cum pare presupuneți că oamenii respectivi sunt calzi și prietenoși, așa cum par.
B. Vă spuneți că nu contează cum sunt ceilalți cu adevărat, deoarece dumneavoastră vă veți ocupa de propriile interese.
C. Procedați cu precauție, vă acordați timp pentru a afla mai multe despre tipul de prietenie din grup.
Acordarea punctelor
Comparați răspunsurile dumneavoastră de la fiecare test cu cele din tabelele următoare. Încercuiți răspunsul dumneavoastră, corespunzător fiecărei întrebări. Numărați răspunsurile încercuite în fiecare coloană – acesta va fi rezultatul final.
5. Componenta relații interpersonale (abilități sociale)
Pentru fiecare subiect al fiecărui test alegeți un singur răspuns dintre opțiunile A, B sau C. Amintiți-vă că, pentru corectitudinea evaluării, trebuie să alegeți acțiunea cea mai apropiată de ceea ce ați face sau ați făcut. Nu optați pentru varianta despre care credeți acum că reprezintă cea mai bună sau mai admirabilă acțiune. în fond, a încerca să vă arătați în cea mai favorabilă postură nu este un mod de reacție inteligent din punct de vedere emoțional. La sfârșitul testelor există cheia testelor, care vă permite să vă calculați punctele corespunzătoare răspunsurilor proprii.
Testul 1
1. Bănuiți că o persoană apropiată nu este mulțumită de ceva ce ați făcut, dar, când o întrebați ce părere are, vă răspunde: „Este în regulă". Ce faceți?
A. Luați de bun ceea ce v-a spus – că totul este în ordine.
B. Așteptați până găsiți un moment potrivit și îndemnați persoana să vă spună deschis ce simte.
C. Presupuneți că persoana preferă să nu vă spună despre ce este vorba îi respectați poziția referitor la această problemă.
2. Veniți la o petrecere și, contrar așteptărilor, vă dați seama că nu cunoașteți decât foarte puține persoane. Cum reacționați?
A. Mergeți direct la cei pe care îi cunoașteți, cu speranța că vă vor prezenta altor invitați.
B. Anunțați gazda și prietenii că ați venit și apoi luați taurul de coarne și vă prezentați unora dintre musafiri.
C. Rămâneți puțin la petrecere și aveți grijă cel puțin să vorbiți cu gazda.
3. A trecut destul timp de când nu ați avut nici un contact cu unul dintre prietenii dumneavoastră. Ce faceți?
A. Preluați inițiativa și luați legătura cu prietenul (prietena) pentru a afla ce mai face.
B. Vă gândiți că probabil a fost ocupat (la fel ca și dumneavoastră) și că va lua legătura cu dumneavoastră când va putea.
C. Presupuneți că persoana și-a făcut noi prieteni și nu vă așteptați să mai auziți de ea.
4. Sunteți prezentat unei persoane care pare să fie nervoasă și ezitantă în ceea ce privește angajarea unei conversații. Cum reacționați?
A. Vă faceți că ascultați și că sunteți interesat de ceea ce încearcă să spună persoana, apoi mergeți să vorbiți cu altcineva.
B. Ascultați cu atenție ce spune persoana, nu o întrerupeți și încercați să reacționați pozitiv față de ceea ce a spus.
C. Profitați de prima pauză în conversație pentru a începe să vorbiți dumneavoastră.
5. Tocmai v-ați împrietenit cu cineva care este nou în zona în care locuiți. Ce faceți?
A. Prezentați persoana respectivă prietenilor dumneavoastră, dar numai atunci când nu aveți încotro.
B. Folosiți orice ocazie pentru a prezenta persoana rețelei dumneavoastră de prieteni și relațiilor sociale de care dispuneți.
C. Lăsați persoana să se simtă în largul ei și să lege singură alte prietenii.
6. Un prieten întâmpină o problemă și are urgent nevoie de ajutor. Dacă îi oferiți ajutor veți avea o mulțime de neplăceri. Ce faceți?
A. Acceptați să-1 ajutați, dar numai dacă nu poate fi găsit altcineva.
B. Vă dați seama de seriozitatea necazului său și îi oferiți sprijinul.
C. Indicați neplăcerile pe care le-ați avea și îi propuneți să vorbească cu altcineva.
Testul 2
1. Purtați o conversație cu cineva care încearcă să vă explice ceva, dar durează mult timp și dumneavoastră aveți lucruri importante de făcut. Cum reacționați?
A. Folosiți orice scuză vă vine în minte pentru a încheia conversația.
B. Explicați persoanei că aveți de făcut lucruri urgente și o rugați să prezinte pe scurt principalele puncte ale argumentației sale.
C. Nu spuneți nimic, dar aveți grijă să vă uitați la ceas.
2. Un coleg vă vorbește despre un subiect complicat, dar aveți dificultăți în a vă concentra asupra vorbelor sale. Cum reacționați?
A. Încercați să dați impresia că ascultați și așteptați până când se termină chinul.
B. Vă stăpâniți căscatul, spuneți că sunteți foarte obosit și îl întrebați dacă nu puteți vorbi altă dată despre acel subiect.
C. Puneți întrebări până ce înțelegeți ceea ce spune persoana respectivă.
3. Purtați o conversație cu cineva și ochii par să vă arate altceva decât ceea ce auziți. Cum reacționați?
A. Spuneți cât de politicos puteți că aveți neclarități referitor la ceea ce v-a spus și încercați să clarificați lucrurile care vă privesc.
B. Tratați cu suspiciune ceea ce v-a spus și țineți minte să verificați mai târziu.
C. Lăsați deoparte dubiile și luați de bun ceea ce v-a spus.
4. Ați lăsat mai multe masaje pe robotul telefonic al unei persoane, în care îi spuneați că aveți nevoie să vorbiți cu ea urgent, dar nu v-a sunat. Ce faceți?
A. Verificați dacă știe cineva de ce nu vă răspunde la telefon persoana respectivă și, dacă nu pare să fie nici o problemă, încercați din nou.
B. Lăsați un alt mesaj pe robotul telefonic, în care vă exprimați frustrarea.
C. Încercați să luați legătura cu persoana respectivă, dar prin alte metode posibile.
5. Vorbiți la telefon și vă dați seama, din pauze și tonul vocii, că persoana cu care vorbiți vă ascunde ceva intenționat. Cum reacționați?
A. Îi spuneți că aveți impresia că încearcă să vă inducă în eroare.
B. Nu aveți încredere în ceea ce v-a spus și încercați să aflați din alte surse ce ar putea să vă ascundă persoana.
C. Recapitulați ce v-a spus persoana și o întrebați direct dacă mai vrea să vă spună și altceva sau dacă ar trebui să mai aflați altceva.
6. Un nou-venit în grupul dumneavoastră are dificultăți în a înțelege jargonul și glumele făcute între membrii grupului. Ce faceți?
A. Vă purtați ca de obicei – este treaba lui să se adapteze grupului și nu invers.
B. Îl lămuriți de câte ori nu înțelege ceva.
C. Vă găsiți timp să-i explicați jargonul și glumele specifice grupului și îi îndemnați și pe alții să facă la fel.
Testul 3
1. Începeți să simțiți că s-au făcut prea multe glume pe seama unui membru bonom al echipei și că persoana respectivă s-a cam săturat să fie tratată astfel. Cum reacționați?
A. Vorbiți separat cu fiecare dintre colegi și vă exprimați îngrijorarea în legătură cu modul în care îl tratează pe coechipierul lor, sugerându-le să-și schimbe comportarea.
B. Încercați să abateți hazul de la persoana respectivă către alți membri ai echipei.
C. Nu faceți nimic – așteptați de la ceilalți membri ai echipei să înțeleagă și să înceteze.
2. O serie de piedici nesemnificative apărute succesiv au făcut ca membrii echipei din care faceți parte să se simtă deprimați și demoralizați. Ce faceți?
A. Vă păstrați zâmbetul, adoptați o atitudine pozitivă și optimistă și încercați să-i faceți pe coechipieri să privească piedicile la adevărata lor dimensiune, fără exagerare.
B. Faceți morală echipei, spunându-le colegilor să se maturizeze și să-și controleze atitudinea.
C. Nu faceți nimic așteptați ca toți să depășească momentul, fiecare când poate.
3. Membrii grupului din care faceți parte se împacă, de obicei, deosebit de bine, apoiîncepe, deodată, o ciorovăială, fără nici un motiv evident. Cum reacționați?
A. Încurajați oamenii să-și dea pe față problemele pentru ca situația să se limpezească și relațiile să revină la normal.
B. Vă bucurați de ciorovăială – profitați de ocazie pentru a vă descărca sufletul de unul sau două lucruri legate de colegii dumneavoastră.
C. Încercați să evitați să înrăutățiți lucrurile – vă stăpâniți și apoi, când vorbiți, aveți grijă să nu oferiți muniție care ar putea fi folosită împotriva dumneavoastră.
4. Ați avut o întrunire a echipei și toți au fost de acord să facă lucrurile în același mod. Două persoane din echipă ignoră decizia și procedează cum vor ele. Ce faceți?
A. Lăsați restului echipei ceva timp pentru a le convinge să se conformeze deciziei.
B. Le cereți socoteală și le puneți la îndoială integritatea.
C. Convocați o întrunire pentru ca întreaga echipă să discute acest lucru, precum și implicațiile sale.
5. Un membru de obicei de încredere al echipei întârzie și este, în mod evident, nervos. Cum reacționați?
A. Lăsați incidentul să treacă fără nici un comentariu.
B. Îi cereți să se scuze imediat față de restul echipei și să dea o explicație.
C. Întrebați persoana dacă are nevoie de puțin timp și îi oferiți sprijinul, dacă este cazul.
6. Un membru al grupului din care faceți parte este un perfecționist, care își face griji pentru lucruri mărunte. Refuză orice ofertă de ajutor pentru a termina la termen o treabă urgentă. Ce faceți?
A. Îi amintiți persoanei consecințele refuzului repetat de a primi ajutor și o întrebați cum își propune să termine treaba la timp.
B. Îi spuneți persoanei că dezamăgește grupul prin refuzul de a primi ajutor.
C. Adunați întreg grupul, inclusiv persoana respectivă, pentru a conveni cum este cel mai bine de acționat.
Acordarea punctelor
Comparați răspunsurile dumneavoastră de la fiecare test cu cele din tabelele următoare. încercuiți răspunsul dumneavoastră corespunzător fiecărei întrebări. Numărați răspunsurile încercuite în fiecare coloană – acesta va fi rezultatul final.
ANEXA 2.ACTIVITĂȚI PRACTICE PENTRU TRAINING
MANAGEMENTUL EMOȚIILOR ȘI CONSOLIDAREA STIMEI DE
SINE
Numește emoția
Vârsta: 15-18ani
Scop: dezvoltarea abilităților de exprimare a emoțiilor și de înțelegere a emoțiilor altor persoane.
Descriere:
Un voluntar iese din sală, iar grupul decide ce emoție va reprezenta prin mimică și
gesturi. Intră persoana și încearcă să ghicească ce emoție este prezentată. O variantă ar
fi ca grupul să se împartă în două și să ilustreze două emoții, pe care să le ghicească
voluntarul. Jocul poate fi continuat cât dorește grupul.
Discuții:
V-a fost ușor sau dificil să ghiciți emoțiile prezentate? De ce?
Ce urmări sunt în situațiile în care persoana crede că exprimă ceva, iar ceilalți înțeleg cu
totul altă emoție? Sau atunci când cineva spune că simte ceva, dar fața și
comportamentul lui exprimă altceva?
Ghicește emoția
Vârsta: 15-18 ani
Scop: dezvoltarea abilităților de exprimare a emoțiilor și de înțelegere a emoțiilor altor persoane.
Descriere:
Fiecare participant primește o fișă pe care scrie denumirea unei emoții. Sarcina va constabîn a spune unuia dintre colegii de grup ceva, așa încât să fie exprimată emoția de pe fișă, dar fără a o numi. Celălalt participant va trebui să ghicească ce emoție a fost exprimată.În caz de necesitate, se poate apela la ajutorul întregului grup.
Discuții:
V-a fost ușor sau dificil să ghiciți emoțiile prezentate? De ce?
În viața reală, cât de des sunteți în situația asta?
Cum mă simt și cum acționez?
Vârsta: 15-18 ani
Scop: recunoașterea modalităților eficiente și neeficiente de control al emoțiilor.
Descriere:
1. Propuneți participanților să-și amintească timp de câteva minute o situație în care
au avut emoții negative puternice și cum s-au comportat.
2. Invitați elevii să formeze grupuri mici, să discute situațiile amintite și să noteze
emoțiile în fișa de lucru. Rugați membrii grupurilor să evalueze eficacitatea
comportamentului pe care l-au avut sub influența emoțiilor și să le evidențieze pe
cele optime. Fiecare grup își prezintă rezultatele.
3. Fiecare participant va face o listă de 10 activități care îi produc satisfacție. Timp
de câteva minute, participanții se vor plimba prin sală și vor lua cunoștință de
conținutul listelor alcătuite de colegi.
Discuții:
Cum v-ați simțit?
Ce ați aflat nou?
Ce concluzii puteți face?
De ce depinde alegerea unei sau altei modalități de control al emoțiilor?
Fișa Emoții și comportament
Emoții, sentimente Conduite, acțiuni, exprimări verbale
Cum ne ajută și ne încurcă emoțiile?
Vârsta: 12-18 ani
Scop: înțelegerea faptului că emoțiile ne pot ajuta să avem relații pozitive.
Descriere:
1. Formați grupuri mici și repartizați grupurilor câte o emoție: bucurie, rușine, furie,
frică, plictiseală, recunoștință ș.a.
2. Propuneți participanților să noteze pe foi în două coloane cum îi ajută și cum îi
împiedică emoția respectivă.
3. Rugați grupurile să prezinte celorlalți rezultatele muncii lor. Ați putea propune
elevilor să dea exemple de situații concrete din viață pentru a ilustra cele
prezentate.
Discuții:
Ce ați învățat din acest exercițiu?
Cum v-ați simțit pe parcurs?
V-a fost dificil sau ușor să realizați sarcina? De ce?
Ghețarii
Vârsta: 10-18 ani
Scop: dezvoltarea abilităților de autoreglare și control emoțional / stabilitate emoțională în relațiile sociale.
Descriere:
1. Participanții formează un cerc, în centru iese un voluntar. Cei din cerc trebuie să
se prezinte ca „înghețați”, adică să nu exprime nici o emoție, să fie indiferenți la
tot ceea ce se întâmplă în jur. Participanții n-au voie să închidă ochii, ei trebuie
să privească într-un punct, fără a lua privirea.
2. Voluntarul din centrul cercului are sarcina să „dezghețe” pe cineva din cerc. El
poate face asta prin gesturi, mimică, mișcări sau cuvinte, dar fără a atinge
persoana sau a o jigni.
3. Participantul care va fi „dezghețat” va trebui să se alăture tânărului din centrul
cercului și să continue jocul alături de acesta.
Discuții:
Ce v-a ajutat să nu reacționați la cele din jur?
În ce situații reale de viață ne poate ajuta această abilitate?
Ce acțiuni ale colegilor v-au distras mai mult, v-au făcut să ieșiți din această stare?
Ce faceți, de obicei, ca să rezistați factorilor externi care vă distrag?
Culoarea dispoziției mele
Vârsta: 10-15 ani
Scop: exprimarea într-o formă simbolică a dispoziției de moment.
Descriere:
1. Participanții formează un cerc. Fiecare meditează și spune cu ce culoare poate fi
asemănată dispoziția sa de astăzi. Variantă: elevii pot fi rugați să se identifice cu
o plantă, un animal, un obiect etc.
2. Nu cereți explicații. Nu întrebați participantul de ce trăiește o stare sau alta sau
ce a determinat dispoziția sa. Mulțumiți fiecărui participant, dar nu comentați
asocierile făcute de ei. Dacă cineva vrea să explice afirmația pe care a făcut-o,
încurajați copiii să se asculte reciproc.
Discuții:
Cum v-ați simțit?
Ce ați observat pe parcursul jocului?
Ați aflat ceva nou?
Emoțiile: adevărat sau fals?
Vârsta: 14-18 ani
Scop: consolidarea cunoștințelor despre rolul emoțiilor în viața oamenilor.
Descriere:
1. Împărțiți convențional sala în două părți: „De acord”, „Nu sunt de acord”.
2. Citiți câte o afirmație despre emoții și rugați participanții să decidă dacă ea este
adevărată sau falsă. Accentuați că este vorba despre părerea personală a
fiecărui participant.
3. După citirea fiecărei afirmații, oferiți posibilitate doritorilor de a argumenta
alegerea făcută.
Discuții:
Ce v-a plăcut mai mult în această activitate? De ce?
Dacă ați avut opinii diferite, în ce măsură opinia colegilor v-a influențat?
Din ce cauză există opinii diferite?
Ce lucruri noi ați aflat despre sine și despre colegi?
Fișa Afirmații despre emoții
1. Emoțiile joacă un rol important în adaptarea persoanei la un mediu
nou.
2. Există un mod potrivit pentru a simți în orice situație.
3. A-i lăsa pe alții să-ți cunoască emoțiile este un semn de
vulnerabilitate.
4. Emoțiile negative sunt distructive.
5. Alte persoane pot să judece mai bine emoțiile și sentimentele mele.
6. A-ți exprima emoțiile este un semn al lipsei de control al lor.
7. Cunoașterea, înțelegerea, exprimarea și controlul emoțiilor asigură
supraviețuirea.
8. Emoțiile apar fără nici un motiv.
9. Unele emoții sunt ridicole și stupide.
10. Dacă prietenii nu aprobă modul meu de a reacționa, înseamnă că
ar trebui să reacționez altfel.
11. Emoțiile negative trebuie ignorate.
12. Bărbaților nu li se recomandă să-și exteriorizeze emoțiile.
Despre mine vă spun că…
Vârsta: 12-18 ani
Scop: consolidarea încrederii în sine.
Descriere:
1. Rugați participanții să formeze perechi. Propuneți-le să facă un schimb de
informații despre sine, timp de câteva minute. Sarcina este ca participanții să
vorbească partenerului despre o însușire a lor, o obișnuință, o caracteristică pe
care o consideră negativă, despre care cred că nu este bună.
2. Oferiți 10 minute pentru ca toți participanții să găsească un alt punct de vedere
asupra informației obținute. Ei vor trebui să prezinte caracteristica partenerului
drept una pozitivă, utilă. Dacă este nevoie, dați un exemplu: lentoarea poate fi
privită ca analiză temeinică a situației, zgârcenia – ca o capacitate bine
dezvoltată de a face economii etc. Încurajați elevii să reprezinte într-o formă
creativă noua abordare a trăsăturilor colegilor: colaj, desen, scenetă, monolog,
cântec. Puneți la dispoziția elevilor materiale care i-ar ajuta (hârtie, carioca,
creioane colorate, clei, ziare și reviste).
3. Invitați participanții să-și prezinte munca.
Discuții:
Cum v-ați simțit atunci când ați povestit despre sine?
Ce v-a plăcut în activitate?
V-a fost dificil să realizați sarcina? De ce?
Cum v-ați simțit atunci când ați ascultat prezentările colegilor?
Resursele mele
Vârsta: 12-18 ani
Scop: consolidarea încrederii în sine.
Descriere:
1. Întrebați participanții cum înțeleg cuvântul „resursă” și ce resurse există / cunosc.
Notați ideile elevilor pe tablă. Ați putea grupa ideile culese împreună cu
participanții. Puteți oferi și dvs. o explicație a resurselor – rezerve, surse de
mijloace, posibilități care pot fi valorificate. Dacă este nevoie, dați exemple de
resurse interne, externe și sociale.
2. Propuneți participanților să realizeze, individual sau în grupuri, o compoziție sau
un desen care să redea resursele de care dispun pentru a face față problemelor
din viață. Puneți la dispoziția elevilor diferite obiecte și materiale care ar simboliza
resurse, pe care ei să le folosească la realizarea sarcinii.
3. Se anunță expoziția în cadrul căreia fiecare persoană sau grup își prezintă (în
calitate de ghid) compoziția.
Discuții:
Cum v-ați simțit?
Care sunt asemănările și deosebirile dintre resursele prezentate?
În ce situații apelăm la resursele noastre?
Putem beneficia de resursele altei persoane? Cum?
Stima de sine
Vârsta: 14-18 ani
Scop: înțelegerea caracteristicilor unei stime de sine potrivite.
Descriere:
1. Rugați elevii să formeze patru grupuri. Formulați o sarcină pentru două din ele:
să-și amintească despre copiii și tinerii care au o stimă de sine potrivită, o părere
bună despre sine și să noteze comportamentele, acțiunile acestora care redau
atitudinea respectivă.
2. Dați următoarea instrucțiune celorlalte două grupuri: să-și aducă aminte cum se
comportă copiii și tinerii care au un respect de sine nepotrivit, adică prea mare
sau prea mic, și să facă o listă de comportamente prin care acest lucru poate fi
observat.
3. Invitați grupurile să prezinte listele. Atenționați elevii să nu expună ideile care au
fost spuse deja. Faceți o listă comună a comportamentelor din ambele categorii.
4. Propuneți elevilor să alcătuiască o definiție a stimei de sine în baza celor obținute
din activitate.
Discuții:
V-a fost ușor / greu să faceți lista de caracteristici?
Ați avut dezacorduri în grupuri? Cum le-ați depășit?
Atitudinea (părerea) persoanei față de sine este constantă sau se schimbă? De ce
credeți așa?
Ce experiențe dezvoltă o stimă de sine înaltă? Dar una scăzută?
Ce ați învățat din activitate?
Exprimă emoția prin cuvinte!
Vârsta: 12-18 ani
Scop: utilizarea adecvată a cuvintelor care exprimă diversitatea și nuanțele emoțiilor.
Descriere:
1. Formați câteva grupuri mici și repartizați-le câte o fișă Emoții de bază, o fișă
Cuvinte care redau emoții și o foaie de hârtie.
2. Grupurile vor analiza cuvintele și expresiile care exprimă diferite emoții și vor
decide la ce emoție din cealaltă fișă se referă ele. Tinerii vor nota pe foaia curată
emoția și cuvintele prin care ea poate fi exprimată.
3. Grupurile prezintă rezultatele activității lor. Comparați rezultatele obținute de
grupuri.
4. Variantă: ați putea repartiza fiecărui grup câte o emoție asupra căreia să lucreze.
Discuții:
Ce dificultăți ați întâlnit? Cum le-ați depășit?
Ce cuvinte care exprimă emoții utilizați mai des / rar? Pe care nu le-ați folosit niciodată?
Cum ne ajută cunoașterea cuvintelor care redau mai exact starea noastră?
„O mână” de calități
Vârsta: 12-18 ani
Scop: facilitarea cunoașterii de sine și dezvoltarea abilităților de autoreglare și control
emoțional.
Descriere:
1. Rugați elevii să formeze grupuri mici și distribuiți-le câte o foaie mare. Propuneți
grupurilor să deseneze pe foi o mână și să noteze pe fiecare deget câte o
calitate, o trăsătură umană care este foarte utilă în viață. Invitați grupurile să
prezinte opiniile lor și să le argumenteze.
2. Reuniți grupurile mici și spuneți-le să realizeze același exercițiu, doar cu defecte,
trăsături care fac dificilă viața oamenilor. Oferiți posibilitate grupurilor să facă
schimb de păreri.
3. Moderați o discuție cu participanții în baza următoarelor întrebări: Toate calitățile
pe care le-ați enumerat se pot regăsi într-o persoană? De ce credeți asta? Dar
cele negative? Care dintre trăsăturile menționate de voi credeți că vă
caracterizează? Cum pot fi dezvoltate unele calități?
4. Propuneți grupurilor mici sau întregii clase de elevi să alcătuiască o listă de pași
pe care trebuie să-i întreprindă persoana care vrea să-și formeze anumite
trăsături. Dacă se lucrează în grupuri, invitați-le să-și împărtășească rezultatele.
Variantă: Dați elevilor o sarcină individuală – să elaboreze planul de dezvoltare al unei
trăsături de personalitate. Acest exercițiu ar putea fi realizat în sala de clasă sau ca temă
pentru acasă.
Discuții:
Cum ați reușit să realizați sarcinile în grupuri?
V-a fost greu / ușor să ajungeți la consens?
Ce ați aflat nou din activitate (despre voi, despre colegi)?
Semne de apreciere
Vârsta: 12-18 ani
Scop: consolidarea stimei de sine prin recunoașterea calităților de către colegi.
Descriere:
1. Faceți o introducere: Vă cunoașteți de mai mult timp și v-ați format anumite
păreri, impresii unul despre altul. De multe ori, uităm să ne spunem cuvinte de
laudă. Vom face un exercițiu distractiv, prin care vom spune colegilor care este
părerea noastră despre ei. Accentuați faptul că este important ca elevii să se
concentreze asupra laturilor pozitive ale colegilor. Dacă este nevoie, solicitați
elevilor exemple de cuvinte care redau trăsături pozitive.
2. Oferiți participanților câte o foaie, rugați-i să-și scrie pe ea prenumele și să și-o
fixeze pe spate (puneți la dispoziția elevilor scotch). Rugați elevii să se plimbe
prin sală și să înscrie pe foile colegilor unu-două cuvinte bune care i-ar
caracteriza.
3. La final, propuneți participanților să-și dezlipească foile de pe spate și să le
citească. Ați putea ruga participanții să formeze un lanț și fiecare să citească ce
este scris pe foaia vecinului din fața sa.
Discuții:
Cum v-ați simțit când ați scris pe foile colegilor?
V-a fost ușor / greu să dați aprecieri?
Cum v-ați simțit atunci când ați citit mesajele colegilor despre voi?
Te cunosc și te înțeleg!
Vârsta: 14-18 ani
Scop: dezvoltarea abilităților de cunoaștere interpersonală și a empatiei.
Descriere:
1. Distribuiți fiecărui participant câte o foaie și propuneți-le să-și deseneze în centru
autoportretul (schematic). Rugați-i să noteze în partea din stânga a foii trăsăturile
personale care se manifestă în rolul de fiu / fiică. În parte dreaptă – cele
provenind din rolul de elev / elevă. În partea de jos a foii – obiectele de acasă,
școală, comunitate, care le plac sau de care sunt atașați. Rugați elevii să
semneze foile deasupra desenului.
2. Organizați o expoziție de portrete. Propuneți participanților să afișeze lucrările lor
în sală și să se plimbe pentru a vedea portretele și descrierile colegilor. Oferiți
suficient timp.
3. Distribuiți participanților fișa de lucru. Rugați elevii să formeze perechi și să
completeze fișele cu informații despre partener, fără a discuta cu el. Apoi,
partenerii vor face schimb de fișe completate și vor analiza corespunderea celor
scrise cu realitatea. Amintiți elevilor că fiecare opinie este valoroasă și exercițiul
nu are ca scop să se convingă unii pe alții, ci să se cunoască reciproc. Oferiți
doritorilor posibilitatea de a relata impresiile personale legate de analiza fișelor.
Discuții:
Ce v-a plăcut mai mult în activitate?
Cum v-ați simțit pe parcurs?
Au existat diferențe între felul cum vă percepeți voi și cum vă percep colegii? Dar
asemănări? Ce determină aceste diferențe și asemănări?
Cum oamenii își formează impresia despre alții?
Fișa Te cunosc și te înțeleg!
Ești bucuros când
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
Ești trist când
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
Te simți mândru când
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
Te simți supărat când
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
Te miri când
________________________________________________________
________________________________________________________
__________________________________
Anexa 3 . Poze de la activități
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Catedra Științe ale Educației [311487] (ID: 311487)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.