Capitolul 3 Terrminat [311486]

CAPITOLUL 3.

OPERAȚIUNI CURENTE DE REPARAȚII LA NAVE

3.1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND ANDOCAREA NAVELOR

Andocarea navei

Docul uscat este o [anonimizat], ce se poate închide formând compartimente etanșe din care se poate evacua sau introduce apă. Docul uscat poate fi utilizat pentru toate dimensiunile de nave. Pe fundul docului se așează suporții pe care se așează nava.

[anonimizat]. Porțile de închidere pot fi construite în mai multe variante:

[anonimizat];

[anonimizat], [anonimizat];

[anonimizat].

[anonimizat], putând utiliza spațiul de lucru în funcție de necesitățile lucrărilor ce trebuiesc executate.

[anonimizat]-[anonimizat] o serie de operații pregătitoare ce se execută la ridicarea pe cală. Exploatarea rațională impune executarea rapidă a reparațiilor, utilizând metode moderne de curățire și vopsire a navelor.

Docurile plutitoare sunt construcții în formă de „U” care, [anonimizat]. [anonimizat]. După ce nava a [anonimizat], [anonimizat]-se cu navă cu tot. Docurile sunt dotate cu instalații puternice de pompare pentru golirea tancurilor de balast.

[anonimizat].

[anonimizat], este o [anonimizat].

Elementele principale ale instalației de ridicare pe doc sunt:

[anonimizat], construite din grinzi din lemn de esență tare, a căror îmbinare se face în formă de „Z” [anonimizat] a săniilor

Săniile confecționate tot din lemn tare

Între grinzile căii de lansare și fundația din beton se amplasează traverse din stejar.

[anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat], se lasă săniile și se fixează sub navă. [anonimizat]..

O [anonimizat]:

[anonimizat]ivă și cu pitură anti-vegetativă;

verificarea cârmei, elicei și a axului port-elică;

verificarea tubului etambou și schimbarea presetupei;

verificarea prizelor de fund;

verificarea și îndreptarea chilelor de ruliu avariate;

îndreptarea baselelor din zona operei vii;

măsurarea grosimii filelor bordajului carenei pentru determinarea coroziunii;

remedierea avariilor suferite de navă în urma unei coliziuni sau eșuări;

inspecția de reclasificare.

Pregătirea navei pentru urcarea pe doc

Comandantul navei prezintă șefului docului „Planul de andocare” existent în documentația de însoțire a navei.

Pregătirile ce se fac în vederea andocării sunt:

se transferă la o altă navă combustibilul din tancurile de combustibil;

se descarcă toate mărfurile din magazii și se curăță magaziile;

se degazează tancurile de marfă la petroliere;

se înlătură materialele inflamabile din compartimentele în care se efectuează lucrări;

se curăță santinele și se degazează dacă se lucrează la compartimentul mașini;se realizează deplasamentul permis și pescajele înscrise în planul de andocare (la navele cu castelul și compartimentul mașini la pupa se balastează tancurile de balast din prova și picul prova);

se verifică minuțios mijloacele de luptă contra incendiului, hidranții, manicile, completându-se lipsurile;

se verifică instalațiile pregătindu-se racordul în vederea conectării, la nevoie la instalația de incendiu a docului;

se închid toate instalațiile cu scurgeri în afara bordului (băi, spălătoare, grupuri sanitare);

se face instructajul privind protecția muncii, accesul la bord, lucrul la înălțime, lucrul cu foc deschis;

se stabilesc și se afișează turele de lucru;

se pregătesc parâmele pentru remorcare (prova, pupa);

se pregătesc parâmele ce se vor da la doc pentru efectuarea manevrei de intrare a navei în doc;

se pregătesc baloane și trancheți pentru manevra de acostare în camera de așteptare a docului uscat;

se pregătesc bandulele pentru transmiterea parâmelor la doc (câte două bandule de parâmă);

se pregătesc posturile de manevră prova și pupa.

Andocarea navei reprezintă operațiunea inversă lansării la apă.

Andocarea navelor poate fi făcută pe :

docuri plutitoare

docuri uscate.

3.2. LUCRARI CE SE EXECUTA LA ANDOCAREA NAVEI

3.3. LUCRĂRI DE ÎNTREȚINERE CURENTĂ EXECUTATE DE CĂTRE ECHIPAJUL NAVEI

Generalități

Pentru a prelungi durata de exploatare a unei nave se iau măsuri și se execută o serie de lucrări de întreținere și reparați. Măsurile de protecție și de prevenire a deteriorărilor și degradărilor sunt cu atât mai necesare cu cât condițiile de exploatare sunt mai grele. Ele au caractere specifice în funcție de tipul și destinația navei.

Lucrările la care sunt supuse navele se împart în două mari categorii:

lucrări de întreținere curentă;

reparații.

Lucrările de întreținere curentă se execută zilnic de către echipajul navei și au drept scop menținerea navei în condiții de exploatare bune, pentru a fi capabilă să execute manevrele impuse în staționare sau în marș.

Lucrările de reparații asigură o bună stare tehnica a navei și sunt lucrări care se execută sub forma unui regim preventiv de reparații planificate, unele din ele având un caracter periodic. Caracteristica sistemului de reparații periodice preventive planificate constă în scoaterea periodică a navelor sau parte din dotările acestora din exploatare pentru executarea unor reparații cu volum determinat.

Sistemul preventiv de reparații urmarește:

menținerea navei în perfectă stare de funcționare în vederea necesităților de exploatare ;

prevenirea scoaterii timpurii a navei din exploatare;

oprirea la timp a exploatării navelor în vederea executării reparațiilor în conformitate cu planul de reparații anual;

pregătirea raționlala a lucrărilor de reparații, pregatirea din timp a materialelor și pieselor de schimb necesare ;

reducerea la minimum a duratei de imobilizare a navelor pentru reparații;

sporirea numărului de ore de exploatare a navelor între doua reparații;

reducerea costului reparației.

În funcție de durată de serviciu a navei se stabilesc următoarele tipuri de reparații:

revizia tehnică (Rt)

reparația curentă (Rc)

raparația capitală (RK)

Revizia tehnică (Rt), se execută anua1 în scopul determinării stării tehnice a navei și stabilirii principalelor lucrări care urmează a se executa pentru a asigura în continuare buna funcționare și exploatare a navei. Pe lânga determinarea stării tehnice în cadrul reviziei tehnice se mai pot executa unele lucrări cum ar fi: decarbonizarea motoarelor, spălarea și curățirea de nămol și piatră a căldărilor, reglarea motoarelor și mecanismelor verificarea tuturor instalațiilor și executarea unor reparații de mai mică importanță, care să asigure funcționarea normală a navei până la următoarea reparație planificată. Cu ocazia reviziei tehnice navele maritime se ridică pe doc pentru curățirea și piturarea operei vii;

Reparația curenta (Rc) este reparația care se execută periodic, în mod planificat, în scopul înlocuirii elementelor uzate sau a reconidiționării lor.

Conform normelor în vigoare, reparațiile curente se clasifică în:

reparații curente de gradul I (Rc1);

reparații curente de gradul II (Re2).

Reparațiile curente de gradul I se execută la o perioadă cuprinsă între 2 – 6 ani în funcție de tipul navei, durata ei de serviciu, condițiile de exploatare.

Reparațiile curente de gradul al II-lea se execută la o perioadă de 4 – 6 ani.

Natura și volumul lucrărilor se stabilesc pentru fiecare categorie de reparații conform normativelor armatorilor.

Reparația capitală (RK) este reparația, care se execuă în mod planificat la un interval de 6 – 24 ani în funcție de tipul navei, durata de serviciu și condițiile de exploatare.

Executarea acestei categorii de reparații are drept scop păstrarea performațelor tehnice inițiale și preîntâmpinarea ieșirii navelor din funcțiune înainte de termen.

La expirarea termenului prevăzut pentru o reparație de grad superior, reparația de tip inferior cu același termen de expirare nu se mai execută.

Pentru executarea lucrărilor de întreținere și reparații este necesară în unele cazuri scoaterea navei din apă, pe doc sau pe uscat, adică ridicarea navei pe cală, operația numita andocare. După ridicare, în primul rând se execută carenajul adică curățirea și piturarea operei vii. Se verifică învelișul operei vii, executându-se reparații sau înlocuiri de table. Se execută controlul și repararea liniei de arbori, se controlează și se repară instalația de guvernare. De asemenea se verifică și se repară apendicele și dotările legate de opera vie.

Andocarea în cazul navelor maritime este o operație care se repetă obligatoriu anual, pentru efectuarea lucrărilor de carenaj. Navele fluviale sunt andocate în cazul reparațiilor curente de gradul al II-lea.

Specificația exactă a lucrărilor de reparații se întocmește după criterii elaborate de MT și se definitivează la introducerea navei în reparație, în urma constatărilor făcute de către șantierul reparator, comisia de supraveghere și reprezentantul Registrului. Totodată este pregătită documentația tehnică care determină tehnologia și volumul lucrărilor de reparații.

Specificația lucrărilor de reparații se predă șantierului reparator cu trei luni înaintea începerii reparației curente și cu șase luni înainte de începerea anului în care este planificată reparația capitală.

Pentru ca lucrările să se execute corect, în prealabil se stablilesc elementele defecte, locul unde sunt amplasate, natura și marimea defectului, precum și gradul de corodare al tablelor și profilelor.

Pentru executarea reparațiilor de toate tpurile, este absolut obligatoriu să existe o documentație adecvată, astfel încât să se poată întocmi deviziul lucrărilor, iar reparațiile să dureze cât mai puțin pentru a scurta pe cât posibil timpul de staționare a navei în șantierele navale.

Documentația pentru reparații este constituită din specificația lucrărilor de reparații și caietele de sarcini. La întocmirea specificației se ține seama de:

lista de constatări întocmită cu ocazia reviziei tehnice;

actele de expertiză ale organelor tehnice și ale Registrelor de clasificare;

uzurile admisibile ale tablelor, mașinilor și instalațiilor.

Caietul de sarcini se întocmește ținând cont de nota recapitulativă făcută de Serviciul de întreținere și reparații-flotă împreuna cu Șantierul naval de reparație asupra defectelor constatate și asupra reparațiilor care trebuie executate. Se ține seama și de rezultatele probelor efectuate în ultima perioada de navigație.

In cazul înlocuirii unor agregate sau a modificării structurii navei, documentația tehnică se completează cu un calcul de stabilitate (modul în care modificarea făcuta influențează stabilitatea sau celelalte caracteristici ale navei). Calculul de stabilitate va fi avizat de Registrul de clasificare.

Lucrările de modificare se execută numai după avizarea calculului.

Lista utilajelor, agregatelor și a pieselor care se înlocuiesc și care trebuie achiziționate din țară se predă șantierului care execută reparația o dată cu specificația de lucrări. Lista utilajelor, agregatelor și a pieselor din import se predă șantierului cu 20 de luni înaintea anului de intrare în reparație.

Exploatarea în bune condiții pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp a unei nave depinde în mare măsura de nivelul profesional al personalului care deservește diferitele instalații sau agregate de la bord și de conștiinciozitatea cu care acesta identifică și remediază defecțiunile care apar în funcționarea agregatelor.

Stabilirea din vreme a începutului de defectare a unor piese ale agregatelor, se poate face numai atunci când personalul asigură un control continuu al mașnilor.

Deoarece efectuarea unor reparatii de către echipaj este rezultatul controlului judicios al functionării instalațiilor este necesar ca citirea aparatelor de măsură, măsurarea jocurilor, verificarea sistemelor auxiliare care deservesc agregatul, răcirea, ungerea, precum și depistarea apariței unor zgomote sau vibrații, anormale în funcționarea agregatelor să constituie o sarcină, permanentă care dă ulterior posibilitatea de intervenție.

Revizia unei mașini sau instalații trebuie făcută în două situații și anume:

dacă în urma controlului funcționării agregatului se observă apariția unor semne de funcționare anormală. În acest caz prin revizie se găsește piesa care a început să se defecteze și care a deranjat funcționarea agregatului din care face parte;

dacă instalația care asigură filtrarea lichidelor ce se utilizează la bord (combustibili, lubrifianți, apa de alimentarea căldării) nu-și mai poate îndeplini rolul din pricina impurităților depuse. De fapt echipajul este obligat să respecte termenele preventive de întreținere indicate de fabricile constructoare.

Defecțiunile constatate prin reviziile arătate mai sus sunt remediate de către echipaj. Pentru orientare și pentru ca personalul navelor să-și poată întocmi un plan de control detaliat al anumitor părți componente ale agregatelor și utilajelor, se poate considera că acestea se compun în genenal din trei categorii de piese:

piese care se uzează rapid, prin.efortul unor acțiuni mecanice, chimice sau termice de mare frecvență (roți dințate de mare turație, lagăre, fusuri, supape, sisteme de injecție de combustibil, contacte electrice fixe și mobile etc);

piese care se uzează lent, prin efectul unor solicitări termice, chimice sau mecanice de mică frecvență (roți dințate cu turație mică);

piese care practic nu se uzează (sașiuri, batiuri etc.).

Deși diferite piese ale agregatelor sunt legate organic întrc ele prin elemente de îmbinare sau prin suprafețe de contact și deși uzura lor progresează concomitent, acestea nu ajung la limita de uzură în același timp. Diferențierea duratelor de serviciu ale diferitelor organe legate între ele se datorește fie diversității materialelor din care se execută, fie intesității diferite de solicitare. Esențială este însa înlocuirea sau rectificarea la vreme a elementelor și pieselor uzate, deoarece prin aceasta se evită uzura prematură a celorlalte elemente sau piese ale agregatului cu care ele sunt în contact și a căror durată de utiliziare este mai mare.

Lucrările de control, revizie și reparare a aparatelor și agregatelor de pe navă sunt obligatorii și pe timpul marșului pentru a asigura o exploatare în bune condiții.

Daca natura și volumul reparației care s-a ivit depășesc posibilitățile de execuție ate echipajului, aceste cazuri se vor trata conform indicațiilor ce se vor da de întreprinderea care exploateaza navele respective prin Serviciile de reparații ale flotei precum și prin atelierele de specialitate.

Pentru situația când nava se află în staționare în porturi, echipajele trebuie să execute lucrările de control și revizie urmând ca asupra reparațiilor ce trebuie făcute cu mijloacele bordului să hotărască Serviciile de reparații ale flotei respective în funcție de nivelul de pregatire al echipajului respectiv.

În cazul staționiării în porturi străine, de asemenea se vor executa reparații cu mijloacele bordului. În caz că unele agregate necesita reparații, care nu pot fi efectuate de echipaj, acestea se pot executa cu ajutorul atelierelor din porturile respective, pe baza indicațiilor care se vor da de unitatea de exploatare. Aceste reparații pot fi amânate pentru executarea în țară numai dacă personalul navei va considera că prin luarea unor masuri de precauție, se poate asigura drumul de întoarcere al navei.

Pentru ca echipajul să poată executa o serie de lucrări de revizie și reparație pentru asigurarea unei exploatări normale a navelor, trebuie ca acestea să fie dotate cu sculele și piesele de schimb necesare. Lipsa unor scule duce la situația de a nu se putea efectua reparația sau în cel mai bun caz de a se executa o lucrare de calitate slabă.

Navele trebuie să fie dotate cu aparate de măsura de rezervă pentru a putea fi înlocuite cele defecte (termometre, manometre, ampermetre, voltmetre etc.) și cu materiale consumabile în cantități suficiente și de bună calitate, cunoscând că lipsa oricărui material cât de neînsemnat ar fi, creează dificultați în întreținerea mașinilor și a celorlalte sisteme de la bord.

Serviciile de resort ale unităților de exploatare a navelor, trebuie să verifice existența în permanență la bordul navei a acestor materiale, a inventarului și pieselor de schimb și să se îngrijeasca de completare acolo unde se vor stabili lipsuri.

Lucrări de lăcătușarie navala

Ca lucrări principale de lăcătușărie care se execută de către echipaj se pot menționa:

îndreptarea capacelor și a închiderilor de la gurile de magazii, acestea deteriorânu-se prin folosirea continuă la încărcarea și descărcarea navei, a balustradelor și a scărilor metalice la care se pot ivi defecțiuni tot din cauza încărcării și descărcării navei;

repararea sau înlocuirea armăturilor de închidere pentru uși, ferestre, capace de guri de vizitare și guri de magazii, precum și înlocuirea geamurilor și a garniturilor de la ferestre, hublouri și uși etanșe;

ajustarea ușilor, a ferestrelor metalice și a jaluzelelor;

curățirea și ungerea dispozitivului de acționare a cârmei, roților, rolelor și a roților dințate;

călăfătuirea parțială a punților de lemn, repararea și înlocuirea parțială a panourilor din lemn, în cabine, coridoare, magazii, înlocuirea parțială a linoleumului precum și ajustarea ușilor, ferestrelor și jaluzelelor din lemn;

reparații de mică importanță la scările de acces ;

repararea și înlocuirea parțială a învelișului din pânză de velă;

repararea și curățirea mâinilor curente la scări;

reparații de mică importanță a mobilierului din compartimentele de locuit.

Toate aceste lucrări se execută pe tot timpul exploatării navei.

Lucrări de vopsitorie

Atât în timpul marșului cât și în timpul staționării în porturi, echipajul va executa spalarea, rașchetarea și vopsirea operei moarte, a parapetelor, a gurilor de magazii precum și curățirea partiață, șpacluirea și

vopsirea suprastructurilor.

În timpul staționării în porturi se va executa curățirea (șpacluirea) și vopsirea punților, a încăperilor de serviciu și de locuit, a bărcilor, a arboradei, a instalaților și mecanismelor.

Lucrări de întreținere la căldări

Pentru asigurarea unei bune stări tehnice a căldărilor navale este necesar să se controleze în permanență starea lor și modul cum funcționează, cautându-se să se mențină cât mai constant nivelul apei în căldare, presiunea de regim și să se regleze corespunzător arderea. Periodic este necesar să se efectueze purjările de suprafață și de fund și să se sufle suprafețele de încălzire de cenușă și funingine.

Nivelul apei în cazan se verifică, la intervale mici cu ajutorul sticlelor de nivel și a robinetelor de control. Nivelul se citește totdeauna la ambele sticle de nivel, iar la perioade mai mari se controlează indicațiile sticlelor cu ajutorul robinetelor de control. La intervale de 4 h sticlele de nivel se purjează pentru a se evita înfundarea lor. Când sticla funcționează normal, nivelul apei oscilează continuu, dacă însă țeava de legatură a sticlei este înfundată, nivelul arătat de sticlă este oarecum constant.

În cazul defectării uneia din sticlele de nivel, defectare care la căldările moderne este semnalizată, se vor lua măsuri de înlocuire urgentă, deoarece funcționarea cazanlui cu o singură sticlă nu este permisă mai mult de 2 h.

Dacă totuși apa dispare din sticla de nivel, se va verifica dacă apa mai este la nivelul robinetului inferior al sticlei de nivel sau la nivelul robinetului de control inferior. Dacă mai există totuși apa în căldare, se intensifică alimentarea cu apă a acesteia, se reduce focul și debitul de abur spre consumatori.

În cazul în care nivelul apei a scazut sub robinetul de control inferior, se stinge focul imediat, se închide aburul spre consumatori și alimentarea cu apă, se acționează manual supapa de siguranță, se închide aerul, creând condiții pentru o răcire cât mai lentă a căldării.

Presiunea aburului din căldare se controlează cu ajutorul manometrului. Periodic la 24h căldarea se pune în legatură cu atmosfera, verificându-se reducerea presiunii la manometru.

Supapa de siguranță a căldării trebuie să se deschidă automat, atunci când presiunea din căldare depășește cu peste 5% presiunea de regim.

O operație de întreținere foarte importantă care se execută de echipajul navei constituie curățirea căldărilor care se face în interior și exterior, în spațiul de apă și abur, în spațiul de fum, în tubul de foc, canale de fum și coș.

Curățirea exterioară se poate face și în timpul funcționării căldării. În acest caz se îndepărtează din spațiul de gaze depunerile de cenușă, funinigne etc. Curățirea se face prin suflare de abur sau aer comprimait și apoi manual cu perii și rașchete.

Pentru căldările ignitubulare suflarea țevilor de fum trebuie facută cel puțin o data la 24 h. În cazul căldărilor acvatubulare, suflarea se face la 12 h în timpul marșului și la 24 h în timpul staționării.

Curățirea interioară a căldării – spălarea ei – se face la intervale de 500 – 1000 h, atunci când conținutul de săruri al apei din căldare a depașit limitele admise. La curățirea interioară se îndepărtează piatra și nămolul depuse în interiorul căldării, care prin prezența lor împiedică transmiterea căldurii, înrăutățind randamentul căldării și periclitând siguranța în funcționare.

Cu această ocazie se fac și următoarele lucrări:

revizia și ajustarea armăturilor;

revizia și repararea captușelilor refractare;

revizia și refacerea izolației cazanului.

Toate armăturile se demontează, piesele uzate se rectifică pe strung sau se înlocuiesc.

Ventilele și cepurile se rectifică și se rodează pe scaune, iar cepurile în locașurile lor. Dacă din cauza rectificării pe strung a scaunelor valvelor, a ventilului sau tijei lui, dimensiunile acestora se micșorează cu mai mult de 20% față de cele inițiale, piesele se înlocuiesc.

La montarea sticlei de nivel în armătura metalică se va da atenție la păsuirea ei în locaș precum și la fixarea inelelor de etanșare.

Fiecare manometru și pirometru, o dată pe an, va fi revizuit, reparat și etalonat de organele metrologice și atelierele autoriazate în acest sens. Înșurubarea aparatului se va face numai prin hexagonul piuliței, fără a se atinge corpul.

Căptușeala de zidărie refractară a căldării în timpul curățirii, trebuie examinată atent, înlocuindu-se cărămizile arse și cele căzute.

Pereții camerelor de foc la căldările ignitubulare de asemenea trebuie verificați și la nevoie căptușiți până la înălțimea celui de-al doilea rând de țevi fierbătoare.

Izolația căldărilor trebuie să fie perfect etansă. Încheieturile neetanșe ale cămășii vor fi ștemuite sau astupate cu șnur de azbest, iar ușile și capacele vor fi ajustate cu grijă. În cazul deteriorării izolației căldării care este fixată printr-o îmbrăcăminte de tablă zincată, aceasta se va înlocui sau fixa cu cercuri metalice.

Lucrări de întreținere la motoarele cu ardere internă

Menținerea în bună stare de funcționare a motoarelor implică curațire și revizii periodice la intervale de timp dinainte fixate. Piesele supuse reviziei se demontează, se curăță, se examinează și se măsoară acolo unde acest lucru este necesar. În funcție de cele constatate, piesele se remediaza, se înlocuiesc, sau dacă mai pot fi utilizate în starea în care sunt, se remontează.

În general, lucrările de întreținere sunt:

curățirea filtrelor de combustibil, ulei și apă la intervale de 8 h de mars;

purjarea tancurilor de consum combustibli;

ridicarea de diagrame desfășurate ale arderilor pentru toți cilindrii;

curățirea și verificarea injectoarelor, supapelor, ventilelor pompelor de injecție, distribuitorului instalației de lansare la intervale de 250 h de marș;

demontarea, curățirea și verificarea tuturor chiulaselor, inclusiv supapelor de admisie, de evacuare și de siguranță la fiecare 750 h de marș. În caz de scăpări, supapele se rodează pe scaunele lor;

verificarea instalației de ungere;

verificarea și curățirea supapelor de baleiaj la motoarele în doi timpi;

demontarea, curățirea și verificarea pistoanelor motorului, compresorului și pompei de baleiaj la fiecare 1 500 h de funcționare;

verificarea pompelor antrenate de motorul principal, adică a pompelor de ungere, de circulație și de santină;

îndepărtarea pietrei din spațiile de răcire ale cămășii pistonului și chiulasei.

La fiecare 3000 h de marș se procedează la o demontare și o revizie completă a motorului.

Termenele indicate mai înainte trebuie să țină cont de indicațiile firmelor constructoare a agregatelor.

Calitatea uleiului aflat în circuitul de ungere are o mare importanță, de aceea, la intervale regulate ea este verificată.

În general, schimbarea uleiului se face atunci când:

vâscozitatea uleiului din circuit crește fațî de văscozitatea inițială cu peste 15% la motoarele cu pistoane plonjoare și cu peste 5% la rotoarele cu cap de cruce;

indicele de cocs Conradson crește cu 2% în cazul motoarelor cu pistoane plonjoare și cu 1 % în cazul motoarelor cu cap de cruce;

se constată o aciditate organică de 2 mg KOH/g în cazul motoarelor cu pistoane plonjoare și de 1 mg KOH/g în cazul motoarelor cu cap de cruce.

Curățirea pieselor în cazul reviziilor se realizează cu motorină.

Piesele care au fost recondiționate trebuie spălate din nou sau suflate cu aer comprmat pentru îndepărtarea resturilor de pilitură.

În cazul arborelui cotit măsurarea abaterii de la poziția unghiulară a manivelelor acestuia este o lucrare mai dificilă. Ea se execută cu un raportor special și o nivelă. Tot cu nivela se masoară abaterea unghiulară dintre cele două brațe ale uneia și aceleeași manivele, așezând nivela consecutiv pe cele doua brațe. În cazul constatării abaterilor, deci a rasucirii arborelui, acesta trebuie supus unui control general foarte minuțios, deoarece pot apărea încovoieri și fisuri.

Încovoierea arborelui cotit iese în evidența prin bătăile ce le prezintă fusurile în timpul rotirii arborelui și care se pot măsura precis cu comparatorul.

Comparatorul este prevăzut cu un suport special cu arc care se montează între brațele manivelelor. Distanțele măsurate astfel în poziție verticală și orizontală a manivelelor dau indicații asupra alinierii arborelui cotit.

Comparatorul va da indicații pozitive dacă distanța dintre brațe în poziția PMI va fi mai mare decât în poziția PME, adică arborele va fi încovoiat în jos. Măsurătorile se repetă în planul orizontal și de asemenea la fiecare manivelă.

Echipajul navei de la motoare are datoria să controleze îmbinările cu buloane care fixează carterul motorului de postament și pe cele care fixează chiulasa de bloc.

Strângerea necorespunzătoare a acestor buloane poate duce la șocuri și chiar la deșurubarea totală.

Singura posibilitate sigură de control o oferă folosirea cheilor dinamometrice, care se pot regla pentru un anumit moment de strângere, corespunzător indicațiilor documentației. În lipsa acestor chei, contează experiența mecanicului. Strângerea buloanelor trebuie făcuta în trepte și uniform, strângând succesiv câte o pereche de buloane diametral opuse.

În cazul cuzineților, păstrarea jocurilor funcționale asigură o ungere normală. Asigurarea acestor jocuri se realizează prin punerea sau scoaterea de adaosuri sau prin ajustarea stratului de metal antifricțiune. Dacă însă jocurile cresc din pricina ovalizării lagărelor este necesară turnarea din nou a cuzinetului.

Lucrări de întreținere la instalațiile anexe aparatului motor și la celelalte agregate

În cazul căldărilor, lucrările se referă la întreținerea instalațiilor de supraîncălzire și preîncălzire.

Supraîncălzitorul poate prezenta neetanșeități în locul cuplării țevilor. Scăpările pe la garniturile de fixare ale elementelor de supraîncălzire trebuie îndepărtate imediat. Interiorul elementelor de supraîncălzire se poate acoperi cu piatră, ceea ce provoacă împiedicarea transmiterii căldurii și obturarea secțiunii de trecere a aburului, arderea țevilor. Cu ocazia curățirii de piatră a căldării este obligatorie și curățirea supraîncălzitorului.

Pentru a împiedica arderea materialului țevilor este necesar ca prin tubulatura supraîncălzitorului să treaca abur continuu și să se evite printr-o curățire corespunzătoare aprinderea funinginii și a prafului de cărbune așezat pe elementele țevilor.

Preîncălzitorul de apă va fi curățit de piatră depusă în spațiul de apă prin fierberea în interiorul lui a unei soluții de sodă, o dată pe an. De asemenea, se vor curăța nămolul și uleiurile depuse în spațiul de apă.

O dată cu proba hidraulică a căldării, se probează hidraulic și preîncălzitorul.

Neetanșeitățile țevilor schimbătoare de căldură între aer și fum ale preîncălzitorului de aer trebuie descoperite și îndepărtate imediat ca și depunerile de funingine de pe exteriorul țevilor, prin suflare.

În cazul motoarelor cu ardere internă, întreținerea instalațiilor se referă la întreținerea echipamentului de alimentare.

Rezervorul de combustibil, de două ori pe an, trebuie spălat cu apă caldă, pentru a îndepărta crusta de depuneri și urmele de coroziune. După spălare se suflă cu aer comprimat pentru a îndepărta resturile de umezeală.

Țevile de aerisire trebuie să fie tot timpul desfundate, în stare de curțenie, să nu prezinte îndoituri, fisuri sau pierderi.

Pompa de combustibil se verifică zilnic să nu prezinte scăpări, în caz contrar se înlocuiesc garniturile.

La întreținerea instalației de ungere se vor avea în vedere urmatoarele:

la fiecare schimbare de ulei uzat se va executa spălarea instalației de ungere cu ulei din grupa 100, folosind o cantitate de ulei egală cu 1/3 din capacitatea băii;

schimbarea uleiului se face numai când motorul este cald, deoarece atunci, fiind subțiat, se scurge mai ușor;

introducerea uleiului proaspăt se va face, pe timp de iarna, încălzit la 50 … 60°C.

Capacul de închidere al gurii de umplere cu ulei trebuie prevăzut cu sită și șpan de metal îmbibate în ulei, pentru a reține praful din aerul care intră în motor și trebuie spălat cu petrol și cu ulei o dată cu filtrul de aer.

Cu ocazia reviziilor tehnice ale motorului se va verifica starea pompei de ulei și a regulatorului de presiune, căruia i se va regla arcul, astfel ca presiunea indicată de manometrul de ulei să nu depășească 4 – 5∙106 N/m2.

Filtrele de ulei, în special cel de filtrare fină, se demontează și se curată după fiecare 20—25 h de funcționare. Elementul filtrant se schimbă după fiecare 100 h de funcționare în cazul motoarelor de putere mică. La fiecare înlocuire a elementului filtrant se scurg depunerile din corpul filtrului și se spală partea interioara a corpului cu petrol.

La filtrul de curățire brută a uleiului se îndepărtează depunerile la fiecare 50 h de funcționare, iar la 200 h de funcționare se curăță discurile filtrante.

Pompele folosite în cazul instalațiilor navale sunt cu piston, centrifuge, telicoidale, cu roți dințate, cu jet etc. Pentru ca pompele cu piston să poată funcționa în bune condiții, să aibă debitul necesar și o funcționare regulată este necesar să se execute următoarele lucrări:

revizuirea presetupelor tijelor pistoanelor și strângerea lor;

revizuirea clapetelor de aspirație și refulare în sensul asigurării etanșeității lor. Dacă aceasta nu corespunde, clapetele se rodează pe scaune sau se rectifică întâi pe strung. Dacă elasticitatea arcurilor de presare nu mai corespunde, acestea se înlocuiesc;

revizuirea segmenților pistoanelor;

centrarea și curățirea filtrelor;

reducerea jocurilor la articulații;

revizuirea mecanismului de distribuție (la pompele acționate cu abur);

revizuirea periodică și curățirea cu perii de sârma și pensularea cu o soluție slabă de ciment a părților pompelor atinse de apă de mare.

Pompele centrifuge sunt întreținute de echipajul navei prin executarea următoarelor lucrări:

revizuirea clapetei de reținere aflată la capatul conductei de aspirație încât să nu permită scurgerea lichidului din această conductă;

verificarea sistemului de ungere al pompei;

revizuirea purității și nivelului uleiului în lagăre și rotirea inelelor de ungere pentru a se evita uzura lor;

revizuirea stării presetupelor. Temperatura acestora nu va depăși 333 … 343 K. Prin aceste presetupe trebuie să picure continuu apa. În caz contrar presetupele se vor lărgi sau se vor strânge;

revizuirea etanșeității corpului pompei, revizuirea stării aripilor rotorului;

revizuirea filtrului de aspirație;

revizuirea lagărelor.

În construcția instalației de ventilație se folosesc ventilatoare centrifuge. Pentru a preveni funcționarea defectuoasă a acestora este necesar să se revizuiască jocurile lagărelor, garniturilor, ungerea și neetanșeitățile. De asemenea, se va verifica dacă părțile mobile ale ventilatorului nu se freacă din părțile fixe, dacă rotorul nu are depuneri solide, murdării, produse de coroziune.

La compresoarele cu piston ale instalației frigorifice și instalației de lansare se vor revizui în primul rând supapele din punctul de vedere al funcționării și etanșeității. O dată cu supapele se vor revizui și arcurile.

Segmenții pistoanelor vor fi revizuiți din punctul de vcdere al etanșeității lor, în caz contrar nu se asigură presiunea și apar bătăi. Cilindrul compresorului se va deschide la fiecare șase luni, verificându-se spațiul mort dintre capac și piston.

Se va controla corodarea țevilor și serpentinelor, controlând fisurile și petele de coroziune cu lupa.

3.4. LUCRĂRILE EXECUTATE ÎN CADRUL ANDOCĂRII. TRATAMENTUL SUPRAFETELOR

Scop

Principalul scop al tratamentului suprafetelor corpului navei este protectia anticoroziva si antivegetativa care prin aplicarea ei in conformitate cu Standardele ISO 8501-8504/1988 asigura o rata a coroziunii apei de mare mult mai scazuta si calitati nautice mult imbunatatite prin micsorarea rezistentei la inaintare.

Pentru toate celelalte suprafete ale navei (magazii, punti, elemente structurale si de instalatii), tratamentul are ca scop prelungirea duratei de folosinta ale acestora prin aplicarea vopselurilor de protectie.

Etapele pregatirii suprafetelor cu nava in doc

Inspectia si evaluarea starii suprafetelor inainte de vopsire

Se face de catre o echipa formata din: armator prin reprezentantii sai, reprezentatul firmei furnizoare de vopsea cat si al santierului naval.

Aceasta inspectie trebuie facuta imediat dupa andocarea navei din urmatoarele motive: operativitate in vederea scurtarii perioadei de stationare pe doc, evitarea uscarii depunerilor stratelor de vegetatie si de scoica de pe corpul navei.

Obiective de urmarit:

Modul de asezare a navei pe blocurile de chila;

Starea generala a corpului navei;

Evaluarea cantitativa a depunerilor de scoica si vegetatie;

Evaluarea gradului de coroziune a tablelor corpului navei;

Procentul suprafetelor corodate din suprafata totala a operei vii, zonei de alternanta si operei moarte;

Existenta defectelor vizibile (basele, fisuri) in campul invelisului fundului navei pentru organizarea succesiunilor lucrarilor de reparatie.

Conditii de indeplinit pentru obtinerea unei suprafete pregatite pentru protectie anticoroziva-antivegetativa:

Curatirea si degresarea de sare,grasimi.hidrocarburi,praf,depuneri de vegetatie;

Evaluarea gradului de coroziune (RUST GRADES);

Tratamentul suprafetelor(sablare,hidrosablare);

Curatirea post sablare;

Conditii atmosferice optime;

Inspectia din timpul vopsitoriei

Presupune verificarea urmatoarelor obiective:

cantitatile de vopsea conform specificatiei de vopsire;

modul de amestec al componentelor vopselelor;

folosirea corecta a diluantului;

grosimea stratului de vopsea umed WFT;

numarul de straturi aplicate conform specificatiei;

gradul de curatire interstraturi;

timpul(intervalul) de reacoperire;

controlul echipamentului de vopsitorie(presiune pompa,numarul diuzei pistolului de vopsit);

conditiile climaterice.

Instrumente de inspectie

Principalele instrumente de inspectie sunt:

ochii;

degetele;

mintea.

Instrumentele electronice sunt destinate sa completeze:

observatia;

gandirea logica;

planificarea operatiunilor.

Clasificarea instrumentelor

Instrumente de masurare a grosimii stratului de vopsea

DFT Gauge – aparat electronic pentru masurarea stratului de vopsea uscat; Masuratorile nu trebuie facute prea aproape de margini sau colturi pentru evitarea erorilor produse de distorsiunile magnetice ale acestor zone. Plaja de erori 3 – 5%.

WFT Gauge este un dispozitiv metalic (pieptene) pentru masurarea stratului de vopsea umed.

Figura 3.1. WTF Gauge

Instrument pentru verificarea umiditatii relative a aerului

Sling Psychrometer este un dispozitiv cu doua termometre fixe unite printr-un record flexibil. Termometrul fix este fixat intr-un manson umed. Termometrul mobil este liber si se invarteste timp de doua minute sau pana cand temperatura indicata de termometru ramane constanta.

Figura 3.2. Instrument pentru verificarea umidității relative

Dispozitivul de verificare a punctului de roua (DEW-POINT)

Este format din doua discuri suprapuse ce se rotesc unul fata de celalalt si pe care sunt inscrise, pe unul diferite valori ale temperaturii tablei iar pe celalalt valorile umiditatii.

Figura 3.3. Dew point

Termometrul pentru verificarea temperaturii tablei

Poate fi mecanic sau electronic și se aplica pe suprafata de masura:

Figura 3.4.

trebuie verificat metrologic o data pe luna

se masoara temperatura tablei cu termometrul de contact;

se masoara umiditatea aerului cu psychometrul;

in momentul stabilizarii temperaturilor pe rigla gradata, se egalizeaza aceste doua temperaturi si se citeste in corespondenta valoarea umiditatii;

valoarea umiditatii si a temperaturii tablei verificata cu termometrul, se fixeaza in corespondenta pe dispozitivul de verificare al punctului de roua si se determina in acest fel pe cadranul discului valoarea punctului de roua (DEW-POINT).

Efectele condensului asupra suprafetelor vopsite se regasesc cu predilectie in zona operei vii.

Figura 3.5. Efectele condensului asupra suprafețelor vopsite

PH – paper (0-14 PH)

Este o banda adeziva ce se aplica pe suprafata de vopsit. Valoarea pH-ului admisibila pentru aplicarea vopselei este de maxim 8.

Figura 3.6. PH paper

Comparatorul pentru evaluarea rugozitatii

Contine 4 segmente de suprafete profilate. Verificarea conditiilor rugozitatii suprafetelor se face prin comparative vizuala.

Figura 3.7. Comparator rugozitate

Spatula

Se foloseste pentru examinarea zonelor cu exfoliere.

Hartie filtru

Se foloseste pentru controlul continutului de sare al suprafetelor sablate.Este o hartie-filtru impregnata cu o substanta pe baza de potasiu ce se aplica pe suprafata proaspat sablata.

Banda adeziva pentru controlul gradului de contaminare cu praf

Este o banda adeziva ce se aplica pe suprafata sablata, dupa care se face o comparare a culorilor.

Pregatirea suprafetelor

Etapele pregatirii:

Curatirea de depuneri de vegetatie,grasimi,sare,straturi vechi de antifouling;

Curatirea de rugina si vopsea exfoliata;

Sablare-hidrosablare.

Curatirea suprafetelor sablate de praf(dupa sablarea cu grit);

Aplicarea vopselelor.

Proceduri de curatire:

Raschetarea – pentru depunerile de vegetatie se foloseste aceasta metoda imediat dupa andocare pentru evitarea uscarii vegetatiei si depunerilor de scoica pe corpul navei

Spalarea se realizeaza cu apa dulce la presiuni de minim 300 bari cu pompe tip WOMA cu diuze pana sau rotative:

diuzele tip pana se folosesc pentru zone mai greu accesibile (casetele prizelor de fund si suprafata);

spalarea cu apa dulce are un dublu scop:

curatirea de depuneri;

eliminarea sarurilor de pe suprafata corpului navei.

NOTA: Pentru o buna productivitate sunt preferate diuzele rotative.

Figura 3.8. Duză rotativă

Degresarea se face cu apa dulce combinata cu agenti de emulsie sau degresanti alcalini. Suprafata de degresat trebuie sa fie uscata inainte de inceperea degresarii propriu-zise. Aplicarea solutiilor de degresat se face de jos in sus. Se lasa 1-15 minute un timp de reactie. Se spala cu apa dulce de sus in jos. Se clateste in final de sus in jos. Nu se recomanda degresarea suprafetelor contaminate prin stergere cu carpa imbibata cu solventi datorita pericolului de izbucnire a incendiului.

Figura 3.9. Degresarea

Sablarea, perierea sau polizarea mecanica ,martagonirea sau raschetarea

Tabelul 3.1. Analiza comparativa intre diferitele metode de tratament

al suprafetelor in vederea vopsirii

3.5. CONCLUZII

Prezentul capitol are drept scop analiza principalelor operațiuni curente ce se realizează la bordul navei pe timpul andocării. Acestea privesc următorele instalații și echipamente astfel: opera ve a navei, cârma, casete prizelor de fund, scurgerile, zincurile, elice, lanturile și ancorele, puțurile lanțurilor, picurile prova, pupa magaziile, punțile, instalațiile de punte și echipamente.

La finalul capitolului s-au prezentat câteva aspecte privind tratarea suprafeței operei vii a navei.