Dezvoltarea agriculturii este influențată de factori naturali, tehnici și social economici. [311302]

CUPRINS

INTRODUCERE

Agricultura constituie din cele mai vechi timpuri și continuă să rămână și azi un domeniu vital de activitate a omului. [anonimizat] o însemnată piață de desfacere pentru producția acesteia.

Agricultura este ramură a [anonimizat], cu ajutorul plantelor verzi și sub acțiunea diriguitoare a omului, are loc transformarea energiei cinetice a soarelui, [anonimizat]-, singura formă de energie accesibilă organismului omenesc și animal.

Importanța relativă a agriculturii diferă de la o [anonimizat] a economiei naționale în toate statele inclusiv în cele puternic dezvoltate. Experiența ultimelor decenii a demonstrat că problemele economiei mondiale nu pot fi soluționate făcând abstracție de agricultură.

[anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], înclinarea pantelor. [anonimizat],la care se adaugă și capacitatea de drenare și reținere a apei.

[anonimizat], chimizare, irigare ș.a. [anonimizat] a economiei. [anonimizat].

Principalele funcții ale agriculturii în economia națională sunt:
funcția alimentară; [anonimizat], de participare la procesul de creștere și dezvoltare; funcția de protecție a [anonimizat].

Funcția alimentară a agriculturii exprimă faptul că natura necesităților pe care le satisface este cu totul deosebită. [anonimizat], cât și prin permanența lor. Reducerea sau lipsa unor produse indispensabile vieții poate provoca perturbații în organismul uman și puternice tensiuni sociale. Gradul de satisfacere a [anonimizat].

O trăsătură fundamentală a agriculturii românești constă în faptul că potențialul natural ridicat poate asigura necesarul intern de alimente de bază pentru o populație mult mai numeroasă decât cea existentă în prezent. Importul de alimente ar trebui să fie doar o sursă de completare și diversificare a consumului. Efectele negative ale reformei agricole în prima sa fază au un impact negativ temporar asupra nivelului producțiilor vegetale și mai ales animale și efecte negative propagate asupra industriilor din amonte si aval de agricultură. [anonimizat], lipsa unor programe menite să creeze noi filiere agroalimentare a generat criza agriculturii și a afectat securitatea alimentară a populației.

Securitatea alimentară are drept componente de bază: asigurarea disponibilităților de alimentare pe locuitor (calorii și proteine) și capacitatea de cumpărare a populației, și se realizează prin corelarea politicilor nutriționale cu politicile alimentare.

Politica alimentară are ca obiectiv asigurarea necesarului, cantitativ și calitativ, de alimente pentru întreaga populație,la prețuri accesibile. 
Oricât ar părea de paradoxal pentru zilele noastre în plină revoluție științifică și tehnică, care determină a creștere puternică și a producției agricole pe plan mondial, numeroase țări se confruntă cu o problemă alimenatară care tinde,în timp,să se agraveze, constituind un factor de destabilizare a vieții internaționale.

Se înregistrează mari decalaje între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare sub aspectul posibilităților de alimentație. S-a produs o puternică polarizare a consumului alimentar pe plan mondial – pe de o parte, circa 2/3 din populație, în majoritate în țările nedezvoltate și subdezvoltate, unde se înregistrează fenomene grave de foamete și subnutriție, iar – pe de altă parte, o minoritate situată mai ales în țările capitaliste industrializate, care pot consuma peste normele naționale. Persistența unei atare situații, are implicații negative, deosebit de profunde, în primul rând în împiedecarea dezvoltării normale fizice și psihice a individului, diminuîndu-i capacitatea productivă, eficacitatea participării la diferite activități, iar în al doilea, implicațiile acestora în plan social. Problema alimentară are și serioase implicații de ordin politic, deoarece generează conflicte sociale, accentuează instabilități politice,ș.a.

Problemele puse de dezvoltarea agriculturii, caracterul global al situației alimentare au făcut să sporească preocupările statelor lumii pentru găsirea în afara schimburilor și cooperărilor bilaterale,a unor modalități și căi de intensificare a colaborării multilaterale, de instituționalizare a acestei cooperări.

CAPITOLUL I

DESCRIEREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A JUDEȚULUI VÂLCEA

1.1. LOCALIZARE

Județul Vâlcea este situat în partea central-sudică a României, între creasta principală a Carpaților Meridionali la nord și Câmpia Română la sud. Se întinde de-a lungul bazinului mijlociu al râului Olt pe o suprafață de 5.765 km2 (2.42% din suprafața totală a țării).

Limitele și vecinii județului sunt după cum urmează:

– limita de nord a județului (pornind înspre vest) începe cu izvoarele râului Scara (afluent al râului Topolog) care este situat sub Vârful Scara (2.285 m), extremitatea de vest a Munților Făgăraș, trecând prin Vârful Suru (2.282 m), Vârful Tătaru (1.890 m), Vârful Chica Fedeleșului (1.818 m) și coboară spre cheile râului Olt prin nordul localității Râu Vadului. Pe lungimea acestei limite Județul Vâlcea se învecinează cu Județul Sibiu, iar între Vârful Tătaru și Poiana Muierii (1.804 m) cu Județul Alba.

– de la Vârful Poiana Muierii limita de vest coboară către sud trecând prin Vârful Capra (1.927 m), Vârful Ciobanu (1.944 m), Vârful Pietrele (2.241 m), Vârful Coasta lui Rus (2.306 m), care reprezintă sectorul muntos din care izvorăște râul Lotru și care separă Județul Vâlcea de Județul Hunedoara.

– de la Vârful Coasta lui Rus începe limita cu Județul Gorj care continuă la est cu Munții Căpățânii și apoi cu izvoarele râului Olteț către sud-est, cu înălțimile Muntelui Negoveanu (2.064 m) și coboară către Depresiunile Polovragi și Racovița. Între bazinele râurilor Olteț și Amaradia începe limita cu Județul Dolj care se abate către sud și sud-est.

– la marginea dealurilor situate la sudul râului Topolog începe limita cu Jucețul Olt.

– limita de est cu Județul Argeș urcă spre nord, treversează râul Topolog și de aici continuă până la izvoarele acestui râu.

Aproximativ 1/3 din suprafața este formată din treapta munților scunzi și mijlocii, cu altitudini cuprinse între 800-1.800 m și a munților înalți, care ating valori peste 2.000 m. În cadrul treptelor de relief amintite se găsesc văi și depresiuni. Varietatea formelor de relief este rezultatul existenței unor sectoare ale marilor unități de relief: Carpații Meridionali, Subcarpații Getici și Podișul Getic cu o complexă alcătuire geologică.

Conform organizării administrativ-teritoriale, Județul Vâlcea are două municipii Râmnicu Vâlcea și Drăgășani. De asemenea, sunt nouă orașe: Călimănești, Brezoi, Horezu, Băile Olănești, Ocnele Mari, Băile Govora, Băbeni, Bălcești, Berbești, 78 de comune și 556 de sate.

Populația totală a județului este de 432.272 (cu densitatea de: 75loc./km2)

Fig.1

1.2. RELIEFUL JUDEȚULUI VÂLCEA

Județul Vâlcea prezintă un relief variat cu circa 33% munți incluzând și depresiunea Loviștea, 20% dealuri și depresiuni subcarpatice, 45% dealuri piemontane și 2% lunci, fiind marcat de pronunțate fragmentări, dispus în trepte de la N la S pe o diferență de nivel de 2.274 m (între vârful Ciortea de 2.426 m, altitudinea maximă și lunca Oltului, aflată la 152 m altitudine în aval de Drăgășani).

Zona montană, ocupă treimea nordică a județului Vâlcea și este reprezentată de creasta principală a Munților Lotrului, partea vestică a Munților Făgăraș, Munții Coziei și Căpățânii și Depresiunea Loviștea.

Munții Lotrului, situați la nord de văile Lotrița și Lotru au înălțimi de 1.800-2.200 m în culmile principale, coborând către valea Lotrului la 800-1.000 m. Se remarcă relieful calcaros în muntele Turcinu, cheile Latoriței sculptate în granite și gnaise și relieful glaciar din baziunul superior al Latoriței.

Munții Făgăraș sunt reprezentați de culmile cuprinse între Olt și Topolog cu altitudini între 2.400 Vârful Ciortea și 900 m.

Munții Cozia formează un masiv impunător cu înălțimi de până la 1.668 m și un relief variat și atractiv.

Munții Căpățânii situați între Latorița, Lotru, Olt și depresiunile subcarpatice prezintă un relief foarte diversificat datorită structurii și litologiei sale cu numeroase creste, turnuri, abrupturi, relieful dezvoltat pe calcare al culmii Buila-Vânturarița și relieful domol al cristalinului.

Munții Parâng puțin reprezentați în nord-vestul teritoriului județului se remarcă prin culmi înalte de peste 2.300 m și prin relieful glaciar bine reprezentat prin circurile și văile glaciare din bazinul superior al Lotrului, în care este cantonat lacul glaciar Gâlcescu.

Depresiunea Loviștei cu altitudini între 500-800 m este situată transversal față de Olt, este formată din compartimentele: Breyoi la vest de Olt și pe valea Lotrului, Titești la est de Olt și pe văile Titești și Băiaș.

Zona subcarpatică se caracterizează printr-un relief puternic fragmentat de numeroase văi cu direcția generală nord-sud. Se caracterizează printr-un relief colinar cu altitudini cuprinse între 600-800 m, având următoarele subdiviziuni: Muscelele Argeșului, Subcarpații Vâlcei și Subcarpații Olteniei.

Suprafețele relativ netede sunt reprezentate prin depresiunile subcarpatice Horezu și Jiblea, valea largă a Oltului și luncile principalilor săi afluneți. În cadrul acestora sunt concentrate majoritatea localităților, cele mai importante căi de comunicație, precum și cele mai importante activități economice bazate pe valorificarea resurselor teritoriului.

Piemontul Getic formează treapta colinară joasă a județului fiind alcătuit din platouri piemontane care se lățesc pe măsură ce coboară spre sud. Acestea sunt separate de văi largi cu lunci și terase mărginite de versanți puternic sau moderat înclinați. Culoarul larg al Oltului cu lunca extinsă și terase, separă cele două subunități ale Piemontului și anume: podișul Cotmeana și cel al Oltețului de Vest.

1.3. STRUCTURA GEOMORFOLOGICĂ A JUDEȚULUI VÂLCEA

Județul Vâlcea este alcătuit din punct de vedere geomorfologic din mai multe unități geografice, dintre acestea distingându-se Depresiunea Loviștei, Valea Oltului și dealurile subcarpatice.

Depresiunea Loviștei, cu forma alungită pe direcția est-vest, aparține culoarului longitudinal care împarte Carpații Meridionali în două, începând de la est de la Valea Argeșului până la Valea Cernei. Zona este caracterizată prin bazinul sedimentar Brezoi-Titești. Cele mai vechi depozite sunt reprezentate de gresi, marme, pietrișuri și conglomerate aparținând cretacicului superior, modelate din loc in loc de eroziuni, care au condus la apariția reliefului specific zonei. Zona este bogată în resurse naturale: subterane (mică) și supraterane (lemn și materiale de construcții), care au fost exploatate de-a lungul timpului de către populație. Valea Oltului- face legătura directă între bazinele intens populate de la nord și sud de Carpați. Defileul Oltului este tăiat în șisturile cristaline specifice Munților Făgărașului și Lotrului, iar în dreptul depresiunii Loviștei, unde valea se lărgește, sunt depuse aluviuni sub formă de agestre. Traversând Masivul Cozia,apele Oltului taie pe zeci de kilometri gnaisul ocular și șisturile cristaline. Formarea defileului se presupune că s-ar datora unor falii sau rupturi ale scoarței superficiale, care ulterior au facilitat eroziunea și apoi instalarea râului în lungul lor.

Dealurile subcarpatice- sunt desfășurate din barginea abruptă a muntelui și reprezintă un rezultat al acțiunii de modelare a Oltului și a numeroșilor săi afluenți, în rocile depusein marea Depresiunii Getice. Numele de zonă deluroasă subcarpatică îi determină nu numai poziția față de Carpați și altitudinea mai coborâtă decât a munților, ci și geneza mai târzie pe seama materialelor depuse în timpul terțiarului. Trecerea dinspre munte și dealuri nu se face printr-un abrupt, ci prin intermediul unor spinări deluroase, gruiuri și înșeuări. Spre sud, zona subcarpatică se desfășoară ca o zonă colinară, cu lărgiri ale văilor și mici depresiuni, cu trăsături morfologice locale. Câteva dintre resursele dealurilor subcarpatice (petrol, sare, ape minerale, păduri) au dat un anumit specific întregii economii a județului. Constituția geologică a zonei de sud (cu predominarea nisipurilor, nisipurilor argiloase și pietrișurilor) a favorizat eroziunea rapidă și alunecările de teren.

1.4. HIDROLOGIA JUDEȚULUI VÂLCEA

Întreaga rețea hidrografică de pe teritoiul Județului Vâlcea aparține bazinului hidrografic al râului Olt (mijlociu și inferior) care străbate relieful în trepte al județului de la nord la sud. În funcție de caracteristicile fizice și geografice ale zonelor străbătute, râul Olt se caracterizează prin două sectoare ale bazinului hidrogeografic: sectorul de nord al județului care corespunde zonei muntoase și sectorul de sud care corespunde zonei deluroase.

Râurile din sectorul muntos au un potențial hidro-energetic important. Pr râul Olt și pe râul Lotru s-au construit mai multe lacuri de acumulare în scop hidroenergetic și de alimentare cu apă (Călimănești, Dăești, Râmnicul Vâlcea, Râureni, Govora, Băbeni, Ionești, Zăvideni, Drăgășani).

Între lacurile artificiale mai importante sunt Vidra și Brădișor. De asemenea există câteva lacuri naturale de origine glaciară situate în zonele înalte din bazinul superior al Lotrului: (Vadu, Gâlcescu, Zănoaga Mare, Iezerul- Parâng, Grauri) și lacurile din bazinul râului Latorița (Iezerul Latoriței, Muntinelul Mic, Cioara, Singuraticul).

Dintre lacurile antropice se menționează lacurile sărate de la Ocnele Mari și Ocnița, formate în urma prăbușirii unor saline. Apele lacurilor sărate de la Ocnele Mari și Ocnița sunt folosite în scopuri terapeutice. Importante sunt lacurile de acumulare de pe Olt: Dăești (S=209 ha), Râmnicul Vâlcea (S= 319 ha), Râureni (S=174 ha), Govora (S=477,2 ha), Băbeni (S=905 ha), Ionești (S=466 ha), Zăvideni (S=839 ha), Drăgășani (S=828 ha), și de pe Lotru: Vidra (S=940 ha), Malaia. La aceste se adaugă acumulările Jidoaia depe râul cu același nume și Petrimanu pe Latorița, de dimensiuni mai reduse.

În arealul județului Vâlcea, Oltul primește numeroși afluenți între care Boia, Băiașu, Sălătrucel, Topolog (pe stânga), Călinești, Lotru, Muereasca, Olănești, Bistrița, Luncavăț, Olteț și Cerna (pe dreapta). Debitele acestor râuri sunt relativ bogate și au curgere permanentă datorită precipitațiilor abundente.

Apele subterane se întâlnesc în acviferul local și în straturile discontinui și formează adesea izvoare.Apa se adună în depozite diferite, cum ar fi: în depresiunea Loviștea în calcar, cremene, marnă, conglomerate; în sectorul dealurilor și în depresiunile sub-carpatice, în depozite de calcar, marnă și calcar, cremene, conglomerate, argilă roșie, marnă, argilă, tuf vulcanic și nisip.

În general, în zona sub-carpatică la limita între conglomerat și marnă cu diferite compoziții chimice apar izvoarele cu apă minerală. Izvoarele minerale sulfuroase se întâlnesc la Călimănești- Căciulata, Olănești, Govora, Muereasca, Dobriceni, Bunești; izvoare oligo minerale- la Râmnicul Vâlcea, Mateești; izvoare clorate la Ocnele Mari, Ocnița, Oteșani, Pietrarii de Sus; izvoare iodate la Gorunești.

1.5. CLIMA JUDEȚULUI VÂLCEA

Circulația generală a atmosferei se caracterizează prin advecții frecvente de aer temperat-oceanic din vest și nord-vest (mai ales în semestrul cald), prin pătrunderi frecvente ale aerului temperat-continental din sectorul estic (mai ales în semestrul rece), prin advecții relativ dese de aer tropical maritim din SV și S.

Zona în care se situează județul se caracterizează printr-un climat temperat continental moderat, cu ușoare influențe mediteraneene în zona de deal.

Prin poziția sa fizico-geografică, regiunea analizată cuprinde un teritoriu aparținând mai multor forme de relief, ce se desfășoară în trepte, pe direcția nord-sud, de la altitudinide 1.348 m (Obârșia Lotrului), 573 m (Voineasa), la 237 m (Râmnicul Vâlcea). Configurația reliefului are o mare importanță asupra caracteristicilor climatice, după cum se poate observa în tabelele de mai jos:

Tabelul 1

Temperatura aerului în Județul Vâlcea

Sursa: Starea mediului în județul Vâlcea- 2010

Orientarea principalelor forme de relief și culoare de vale influențează canalizarea curenților de aer.

Tabelul 2

Cantitatea multianuală de precipitații atmosferice și viteza vântului în județul Vâlcea

Sursa: Starea mediului în județul Vâlcea- 2010

Stratul de zapadă persistă, în zonele situate la peste 1.300 m, din luna noiembrie până la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai. La Obârșia Lotrului, grosimea medie a stratului de zăpadă a fost mai mare în perioada ianuarie-martie (50-73 cm), iar la Voineasa a existat strat de zăpadă din noiembrie până în martie, dar grosimea acestuia a fost sub 20 cm. În celelalte zone stratul de zăpadă a fost nesemnificativ, având grosimi medii situate între 1-8 cm (Starea mediului în județul Vâlcea-2006).

Precipitațiile maxime in județul Vâlcea au fost inregistrate în anul 2005 și au fost de 100 l/m2 (medie 800 mm). Nu se cunoaște influența precipitațiilor în conținutul de apă al deșeurilor. Există un impact asupra zonelor învecinate de poluanții atmosferici generați de activitățile din depozitele de deșeuri menajere. Temperaturile aerului observate pe o perioadă de peste 70 de ani, mediile anuale ale temperaturii au valori de circa 10.2˚C. Radiația solară globală este de 110,0 Kcal/cm2 an în zona amplasamentului depozitului de la Râureni.

Mediile lunii iulie, luna cea mai caldă a anului, variază între 21˚C și 22˚C la stația meteorologică Râmnicu Vâlcea. Mediile lunii celei mai reci sunt foarte apropiate în ținuturile cu climă de câmpie și de dealuri, variind între -2,4˚C și -3,0˚C. Temperatura maximă absolută a atins valori de 39,9˚C în 24 ianuarie 1942 la stația meteorologică Râmnicu Vâlcea.

Cele mai mari cantități de precipitații anuale se produc deasupra orașului Râmnicu Vâlcea, unde cantitățile de aerosoli sunt mai mari, ca urmare a industrializării. Precipitațiile scad spre periferia orașului și zonele înconjurătoare, dar cresc spre partea nordică a acestuia, spre zona montană. În cursul anului se înregistrează un maximum de precipitații în iulie cu același regim de variație teritorială. Luna cu cele mai mici cantități de precipitații este februarie.

1.6. RESURSELE SOLULUI ȘI SUBSOLULUI ÎN JUDEȚUL VÂLCEA

Varietatea zăcămintelor minerale din județul Vâlcea se datorează diversității geologice a teritoriului. Zăcămintele sunt prezente atât în arealul montan alcătuit din formațiuni cristaline, cât și în cel deluros.

Sarea de la Ocnele Mari este cunoscută încă din antichitate, exploatările fiind cunoscute din timpul romanilor. Zăcământul are o lungime de peste 7 km, dezvoltarea maximă fiind în arealul Ocnele Mari-Ocnița. Începând cu 1.963 exploatarea prin ocne a fost abandonată, locul fiind luat de cea cu sonde prin disoluție pentru a se furniza materie primă Uzinei de Produse Sodice Govora și Combinatului Chimic din Râmnicul Vâlcea.

Cele mai importante zăcăminte de petrol sunt legate de structurile de la Băbeni-Bistrița, Mihăiești, Șirineasa, Stoenești, Grădiștea, Zătreni, Gușoeni, Alunu, Făurești.

Zăcăminte de gaze naturale se găsesc la Tetoiu, Băbeni, Zătreni, Alunu, Grădiștea, iar zăcăminte de lignit la Alunu, Berbești, Cucești, Copăceni.

O altă resursă importantă a județului Vâlcea o reprezintă apele minerale, de acestea legându-și existența vestitele stațiuni balneoclimaterice Călimănești, Olănești, Govora. Izvoarele apar, de obicei, la contactul dintre fâșiile de conglomerate și marne și în funcție de compoziția chimică se clasifică în ape sulfuroase, clorosodice, iodurate, bromurate. Cele mai importante se află la Călimănești-Căciulata, Bujoreni, Muereasca, Cheia, Olănești, Costești, Dobriceni, Pietrari, etc.

Acestora li se adaugă izvoarele legate de formațiunile geologice miocene, dintre ele făcând parte apele clorosodice și clorosodice ioduratecare apar în regiunea masivului de sare de la Ocnele Mari: Ocnele Mari, Ocnița, Govora, Buleta, Bunești, Teiș, Dobriceni, Păușești.

Pe teritoriul județului Vâlcea se găsesc și unele roci, în rezerve uriașe, folosite ca materiale de construcție. Exploatările de roci cristaline (șisturi cristaline, calcare cristaline) și cele sedimentare(gresii, pietrișuri, nisipuri) s-au intensificat în ultima perioadă pe măsura creșterii volumului de construcții atât din județ cât și din țară.

Binecunoscut este gnaisul ocular de Cozia extras din carierele din defileul Coziei. De aici este exploatată atât piatra sfărâmată folosită pentru îmbalastarea liniilor de cale ferată, cât și piatra pentru pavaj, construcții și lucrări de artă.

De asemenea alte roci utile care pot fi menționate sunt gresii (Turnu, Tomșani, Căciulata), calcare cristaline (Brezoi, Râul Vadului), gips (Stoenești, Păușești), tufuri dacitice (Ocnele Mari, Buleta, Goranu, Cetațuia), nisip cuarțos (Costești, Bărbătești), argile (Călimănești, Râmnicu Vâlcea), ballast (Ionești,Robești, Râu Vadului), sulf (în depozitele Miocene din jurul localităților Govora și Stoenești).

1.6.1. DESTINAȚIA ȘI FOLOSINȚA SOLULUI

Din suprafața totală a județului de 5.765 km2, 42,66% reprezintă zona agricolă, 50,46% păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră, curțile și clădirile ocupă 2,1% din suprafețe, apele și lacurile 2,18%, alte suprafețe ocupând doar 1,52% (Sursa starea mediului in județul Vâlcea-2010).

Suprafața agricolă de 245.866 ha, prezintă următoarea structură și pondere din total: arabil-35,7%, pășuni-44,2%, fânețe-12,8%, vii-1,6% și livezi-5,5%.

1.6.2. CALITATEA SOLURILOR. GRUPAREA TERENURILOR DUPĂ PRETABILITATEA LA ARABIL

Județul Vâlcea poate fi caracterizat ca aparținând prin excelență zonei montane și deal. În raport cu relieful, natura depozitelor de solificare și condițiile climatice, învelișul de sol prezintă o mare diversitate, de la brune acide, brune feriiluviale, litosoluri sau soluri humicosilicatice în zona montană la brune luvice, brune eumezobazice și argiloiluviale pseudorendzine, vertisoluri, erodisoluri și/sau regosoluri în dealurile subcarpatice și piemontane.

Terenurile agricole se încadrează în 5 clase de pretabilitate la arabil, care evidențiază atât calitatea terenurilor cât și măsurile de prevenire sau ameliorare necesare pentru creșterea productivității acestora. Factorul restrictiv principal al producției agricole din teritoriu este panta terenului asociată frecvent cu soluri slab la puternic erodate.

Unitățile de pretabilitate la arabil din teritoriu au fost stabilite pe baza următorilor factori limitativi de sol-teren: panta și eroziunea variată a solurilor, prezența alunecărilor de teren, gradul de acoperire a terenurilor cu stânci, excesul de umiditate freatică și stagnantă, textura lutoargiloasă sau argiloasă, aciditatea solului, volumul edafic al solurilor.

În funcție de intensitatea și natura acestor limitări terenurile au fost grupate în 5 clase de pretabilitate la arabil. Din totalul județului de 576.477 ha, au fost grupate în unități de pretabilitate la arabil 251.642 ha reprezentând suprafața agricolă; restul suprafețelor aparțin altor folosințe (păduri, ape, etc.).

Clasa aII-a- terenuri cu limitări reduse în cazul utilizării ca arabil (90.250 ha; 35,9%)- grupează terenuri cu pericole potențiale de degradare, care pot fi înlăturate prin măsuri, ameliorative simple și tehnologii culturale curente la îndemâna fermierului. Terenurile de clasa a II-a prezintă de la caz la caz următoarele restricții în cazul utilizării ca arabil: pantă slab-moderat înclinată (5-15%) asociată cu eroziunea slabă, adâncimea apei freatice la 2-3 m, exces de umiditate stagnantă slab, textura lutoargiloasă în orizontul superior al solului.

După natura și modul de asociere a acestor limitări, au fost separate unități de terenuri de clasa a II-a cu următoarele caracteristici:

-terenuri foarte slab înclinate (culmi largi, local terase fluviale) din Depresiunea Horezu și Dealurile piemontane ale Oltețului, cu soluri argiloiluviale sau brune luvice, cu textură lutoargiloasă afectate sau nu de excesul de umiditate stagnantă;

-luncile și terasele de luncă ale Oltului, Oltețului și afluenților săi cu soluri aluviale, protosoluri și brune eumezobazice gleizate slab-moderat, formate pe depozite fluviatile. Prin adâncimea la care se situează (2-3 m) apa freatică constituie un pericol potențial de exces de umiditate freatică;

-terenuri slab înclinate (5-15%) din depresiuni și dealuri subcarpatice sau piemontane (versanți sau culmi) cu soluri brune eumezobazice, brune luvice și brune argiloiluviale cu textură lutoargiloasă afectate în principal de eroziune slabă sau de exces de umiditate stagnantă slab.

Clasa a III-a- Terenuri cu limitări moderate în cazul utilizării ca arabil (37.615 ha; 14,9%) –cuprinde terenuri cu pretabilitate mijlocie, cu restricții moderate care reduc gama culturilor agricole și necesită, pentru prevenirea degradărilor, măsuri de amenajare sau ameliorare din fonduri de investiție. În condiții de neamenajare, asigură producții mijlocii.

Gruparea terenurilor în această clasă s-a făcut pe baza următoarelor limitări: pante moderate înclinate (15-20%), asociate cu eroziunea moderată, apa freatică situată la adâncime foarte mică (1-2 m), exces moderat de umiditate stagnantă, textura argiloasă a solului în orizontul superior, aciditate moderată (pH: 5,1-5,4).

În cuprinsul județului Vâlcea, au fost separate unități de terenuri de clasa a III-a cu următoarele caracteristici:

-terenuri plane sau slab depresionare, răspândite pe culmi largi specifice podișurilor colinare din sudul județului, cu vertisoluri tipice sau pseudogleizate. Solurile au o textură argiloasă și de la caz la caz prezintă exces moderat de umiditate stagnantă;

-terenuri de luncă cu apa freatică situată la 1-2 m adâncime, cu soluri aluviale lutoase-lutoargiloase, gleizate puternic;

-terenuri plane sau slab înclinate (culmi și terase) din dealuri subcarpatice și piemontane, afectate de exces moderat de umiditate stagnantă, cu soluri argiloiluviale și brune luvice pseudogleizate, cu textură predominant lutoargiloasă în orizontul superior;

-terasele înalte de pe stânga Oltului (sud de confluența cu Topologul) cu luvisoluri albice pseudogleizate și pseudogleice, afectate de exces moderat de umiditate stagnantă și de aciditate moderată;

-terenuri de versant cu pante de 15-20% din dealuri subcarpatice și piemontane, cu soluri brune luvice, brune argiloiuviale și brune eu-mezobazice tipice, frecvent erodate moderat-slab.

Clasa a IV-a –Terenuri cu limitări severe în cazul utilizării ca arabil (91.982 ha; 35,6%)

– grupează terenuri cu pretabilitate slabă la arabil, cu următoarele limitări: pante ale terenului de 20-25% asociate cu eroziunea puternică, alunecări de teren semistabilizate și active, aciditatea puternică. În cuprinsul județului au fost separate unități de terenuri de clasa a IV-a care prezintă urmatoarele caracteristici:

-terasele înalte din Depresiunea Horezu cu soluri brune livice și luvisoluri albice, pseudogleizate, oligobazice, afectate de aciditate putenic (pH<5) și de exces de umiditate stagnantă;

-terenuri cu soluri brune luvice oligobazice, brune acide sau luvisoluri albice răspândite cu deosebire în Depresiunea Loviștei, pe culmile largi slab înclinate (5-15%);

-versanți și culmi înguste, cu pante de 15-25%, afectate de eroziune puternică, local cu alunecări semistabilizate și active sau cu soluri putenic acide. Aceste terenuri reclamă lucrări complexe de agrotehnică și amenajări antierozionale asociate de la caz la caz, cu eliminarea excesului de umiditate pe pante, amenajarea suprafețelor cu alunecări sau amendare calcaroasă.

Clasa a V-a-Terenuri cu limitări foarte severe nepretabile pentru culturi de câmp, vii sau livezi, în condiții neamenajate (4.875 ha; 2%) –grupează versanții puternic înclinați (25-35%) din zona montană cu soluri brune acide sau rendzine litice și roci compacte cu un volum edafic mic-foarte mic. Sunt terenuri cu pășuni naturale slab productive, care se exclud de la folosința arabilă.

Clasa a VI-a – Terenuri cu limitări extrem severe care pot fi folosite ca arabil, vii și livezi (26.900 ha; 10,7%)- caracterizează relieful montan înalt de pajiști slab productive, cu versanți foarte puternic înclinați (>35%) și culmi înguste. Solurile specifice sunt brunele acide și feriiluviale. Podzolurile, solurile humico-silicatice și litosoluri, inclusiv stâncărie, cu un volum edafic foarte mic și aciditate puternică. Sunt terenuri neameliorabile, improprii pentru agricultură.

1.6.3. FONDUL FORESTIER

Pădurile sunt localizate în partea de nord a județului Vâlcea și sunt constituite în cea mai mare parte din pădurile de foioase și rășinoase ce alcătuiesc fondul forestier al județului Vâlcea.

Conform datelor de la Direcția Silvică Râmnicu Vâlcea, în județul Vâlcea fondul forestier totalizează o suprafață de 265.332 ha. Din care 111.970 ha. Aparțin fondului forestier de stat și este administrat de către RNP- Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea, iar 153.352 ha. Aparține fondului forestier reprezentat de pădurile proprietate publică a unităților administrativ teritoriale și proprietate privată și este administrat printr-un număr de 7 ocoale silvice private.

Din suprafața totală a fondului forestier, o mare parte este acoperită cu pădure, diferența constituind-o alte terenuri cu destinație silvică (pepiniere, drumuri, răchitării, terenuri detinate împăduririi), 220.819 ha. Sunt păduri cu rol deosebit de protecție (grupa I funcțională), iar 44.503 ha. Sunt în grupa a II-a funcțională (păduri cu rol de producție și protecție).

1.7. VEGETAȚIA ȘI FAUNA DIN JUDEȚUL VÂLCEA

Diversitatea condițiilor fizico-geografice determină o mare varietate a învelișului vegetal din spațiul județului, unitățile de vegetație fiind dispuse în fâșii ce se succed, în linii generale de la S la N.

Zona pădurilor de foioase formată din cerete și gârnițe, în mare parte defrișată, alternează cu culturi și pajiști stepizate. Etajul pădurilor de foioase este cel mai extins, fiind alcătuit din gorunete întâlnite în zona colinară din dreapta Oltului, în mare parte înlocuite cu livezi, păduri de fag și gorun, păduri amestecate ce cuprind zona subcarpatică și versanții munților.

Etajul pădurilor de molid apare fragmentat pe masive montane, local întâlnindu-se pâlcuri de zadă.

În cadrul acestor etaje, datorită climatului blând de adăpost se întâlnește o mare varietate de elemente sudice precum: nucul, castanul bun, cărpinița, mojdreanul. Din aceeași cauză limita coniferelor urcă mult în altitudine la 1.300 m.

Etajele subalpin și alpin ocupă arealele cele mai reduse fiind alcătuite din pajiști de coroană, părușcă și subarbuști.

Pădurile sunt localizate în partea de nord a județului Vâlcea și sunt constituite în cea mai mare parte din pădurile de foioase și rășinoase ce alcătuiesc fondul forestier al județului Vâlcea. Conform datelor de la Direcția Silvică Râmnicu Vâlcea, în județul Vâlcea fondul forestier totalizează o suprafață de 265.332 ha. Din care 111.970 ha. Aparține fondului forestier de stat și este administrat de către RNP- Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea, iar 153.352 ha. aparține fondului forestier reprezentat de pădurile proprietate publică a unităților administrativ teritoriale și proprietate privată și este administrat printr-un număr de 7 ocoale silvice private.

Din suprafața totală a fondului forestier, o mare parte este acoperită cu pădure, diferența constituind-o alte terenuri cu destinație silvică (pepiniere, drumuri, răchitării, terenuri destinate împăduririi), 220.819 ha. sunt păduri cu rol deosebit de protecție (grupa I funcțională), iar 44.503 ha. sunt în grupa a II-a funcțională (păduri cu rol de producție și protecție).

Bogățiile naturii din județ sunt ocrotite în rezervații: Cozia, caracterizează prin microrelief structural pe gnaise, vegetație cu numeroase plante endemice- trandafirul de Cozia, măceșul argeșan, pesma Coziei, rocoțelele Coziei, plante rare- garofița de munte, iedera albă, laleaua pestriță; pădurea Latorița cu arbori seculari (larice și zâmbru), frumoasele piramide de pământ din Valea Stăncioiului, trovanții ovoidali și sferici. Pe teritoriul județului se mai întâlnesc frumoasele narcise de la Milostea, gorunii seculari de la Frâncești, bulbucii de munte, angelica, smârdanul, pâlcurile de tisă.

Fauna este reprezentată prin specii de pădure: urs, cerb, căprior, mistreț, viezure, lup, cocoș de munte, cerbul lopătar și elemente mediteraneene: scorpionul carpatin, vipera cu corn. În domeniul alpin predomină capra neagră, fâsa alpină, mierla gulerată.

La nivelul florei și faunei sălbatice nu se constată dezechilibre ecologice, generate de dezvoltarea unei specii în detrimentul altei specii. De asemenea, nu au fost înregistrate calamități sau incendii și nici alte fenomene, care să afecteze ireversibil fauna și flora sălbatică protejată de lege în rezervațiile și parcurile naționale de pe teritoriul județului Vâlcea. Se remarcă o proliferare a avifaunei acvatice în lacurile de baraj artificiale de pe râul Olt.

Au fost identificate numeroase specii de păsări protejate la nivel comunitar sau specii de păsări pentru a căror conservare este necesară desemnarea dearii de protecție specială avifaunistică, cum sunt numeroase specii de rațe și gâște sălbatice: lișița, găinușa de baltă, cormoranul mic, stârcul cenușiu, egreta mare și mică, lebăda de vară și de iarnă, barza neagră, cufundacul, specii de pescăruși. În județul Vâlcea au fost identificate un număr de 54 de specii de floră și 67 de specii de faună de interes național, respectiv 7 specii de floră și 19 specii de faună de interes comunitar.

1.8. ARII PROTEJATE ÎN JUDEȚUL VÂLCEA

Situația actuală a ariilor naturale protejate constituite la nivelul județului Vâlcea conform Legii 5/2000 și a H.G. 2151/2004 este următoarea:

Parcuri naționale: – 2 Parcuri Naționale în suprafață de 21.286 ha.

1. Parcul Național Cozia = 17.100 ha

2. Parcul Național Buila-Vânturarița = 4.186 ha.

Rezervații naturale : 19 Rezervații naturale în suprafață de 609,35 ha.

Monumente ale naturii (speologice): 11 monumente în suprafață de 2,65 ha.

Arie specială de protecție avifaunistică- Lacul Strejești.

Dezvoltarea Rețelei Natura 2000 se bazează pe două Directive ale Uniunii Europene:

Directiva Habitate (Directiva 92/43 din 1992 privind Conservarea Habitatelor Naturale și a Faunei și Florei Sălbatice) și Directiva Păsări (Directiva 79/409 din 1979 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice).

Prin ordinul 776/2007 au fost declarate pe raza județului Vâlcea următoarele Situri de Importanță Comunitară:

1. SCI Buila Vânturarița;

2. SCI Cozia;

3. SCI Frumoasa;

4. SCI Munții Făgăraș;

5. SCI Nordul Gorjului de Est;

6. SCI Oltul Mijlociu Cibin-Hârtibaciu;

7. SCI Parâng;

8. SCI Târnovu Mare Latoriță.

Prin HG 1284/2007 au fost declarate pe raza Județului Vâlcea următoarele arii de protecție avifaunistică (SPA):

1. SPA Cozia-Buila-Vânturarița;

2. SPA Frumoasa;

3. SPA Valea Oltului Inferior.

1.9. CADRUL ANTROPIC STRUCTURA SOCIO-DEMOGRAFICĂ

Populația județului Vâlcea era la 1 iulie 2007 de 411.576 locuitori, cu o densitate de 71,4 loc/km2, înscriindu-se printre județele cu densitate relativ mică, sub media națională, dar apropiată de cea a regiunii din care face parte (vezi tabelul de mai jos).

Tabelul 3

Titlul tabelului???

Sursa primară de date: Baza TEMPO online, a INS

În ceea ce privește distribuția teritorială a densității populației putem constata că în general în mediul rural valoarea ei este de 4 ori mai mică decât în mediul urban (46,9 față de 192,2 locuitori/km2). Dacă analizăm gruparea unităților administrativ teritoriale după acest indicator putem vedea că valorile densității cuprind un interval extrem de larg, de la 10 locuitori/km2 (Voineasa, Tetoiu, Câineni, Malaia) până la 250 locuitori/km2 (orașele Băile Govora și Băbeni). Cum era de așteptat, municipiile județului au cea mai mare densitate de populație, 435 locuitori/km2 în municipiul Drăgășani și 1.250 locuitori/km2 în municipiul reședință Râmnicu Vâlcea. Densități mai mari de 100 locuitori/km2 înregistrează numai localitățile din jurul acestor municipii, restul teritoriului, în special nordul și sud-vestul, având populație puțină raportată la suprafața administrativă existentă.

Volumul populației județului, pe cele două medii rezidențiale, are o structură inversă comparativ cu valorile înregistrate la nivel național, în sensul că populația rurală din Vâlcea se apropie de 55%, valoare egală cu populația urbană a României (Tabelul 4). Putem afirma că populația județului este majoritar rurală, cu o pondere chiar mai mare față de ponderea la nivel regional.

Asa cum ai citat aici tabelul in text, asa trebuiesc citate toate tabelele si figurile!!!

Tabelul 4

Titlul tabelului???

Analizând distribuția populației pe sexe și medii constatăm că în urban ponderea populației feminine (51,6%) este ușor mai ridicată decât in rural (50,3%), și a avut tendințe ușoare de creștere în ultimii 15 ani. Același fenomen îl intâlnim în cazul populației masculine, dar în mediul rural, unde tinde să fie ușor mai mare ca pondere.

CAPITOLUL II

DESCRIEREA BOLILOR DE CARANTINĂ DIN JUDEȚUL VÂLCEA

2.1. ERWINIA AMYLOVORA – FOCUL BACTERIAN AL ROZACEELOR

,,Nu exista boală a pomilor fructiferi mai distructivă ca focul bacterianʼʼ (M.B.Warite 1895)

Focul bacterian al rozaceelor este ceam mai păgubitoare boală a speciilor pomicole semințoase, a căror producție se bazează pe întreaga durată de viață (15-20 de ani), patogenul putând distruge un pom în numai 6 luni de la infecție.

În România ,,focul bacterianʼʼal rozaceelor a fost semnalat pentru prima dată, în anul 1992, în două localități diferite: Brăila și Mărăcineni – Argeș.

Boala a avut o evoluție rapidă, astfel că în 1993 a fost semnalată în alte 19 localități din 9 județe.

În anul 1994 a fost depistată în alte 5 județe.

În anul 1995 în 18 județe, în anul 1996 în 23 de județe iar în anul 2000 această boală s-a depistat în toate județele țării.

2.1.1. IDENTITATE

Nume : Erwinia amylovora

Sinonme : Bacterium amylovorus, Micrococcus amylovorus

Clasament taxonomic : Bacterii

Nume comune : Feu bactérien (franceză)

Fireblight (engleză)

Fuego bacteriano (spaniolă)

Fuerbrand (germană)

2.1.2. . PLANTELE GAZDĂ

Fig.2

Plantele gazdă principale și cele mai sensibile sunt Rosaceele, subfamilia Pomoideae. Următoarele specii sunt considerate importante, atat din punct de vedere economic cât și epidemiologic: Amelanchier alnifolia, Amelanchier canadensis, Chaenomeles spp., Cotoneaster spp., Crataegus spp., Cydonia oblonga, Malus spp., Eriobotrya japonica, Mespilus germanica, Pyracantha spp., Pyrus spp., Pyrus amygdaliformis, Sorbus spp., Stranvaesia davidiana.

Speciile următoare nu sunt considerate ca fiind plante gazdă: Crataegus arnobiana, Crataegus arnobiana, Crataegus phaenopyrum, Crataegus viridims, Sorbus intermedia.

Toate plantele citate ca fiind plante gazde importante sunt larg distribuite în regiunea OEPP, cultivate sau locale. Mărăcinii și Pyrus amigdaliformis au un rol important atât ca surse de inoculare în Europa de Nord și în zona mediteraneană respectivă, datorită largei lor distribuiri în aceste regiuni. Mărăcinele este foarte utilizat pentru garduri și margini de drum, în timp ce Pyrus amygdaliformis este o plantă sălbatică comună peisajului mediteranean.

2.1.3. BIOLOGIE

Fig.3

Bacteria este destul de rezistentă în exsudatul organelor infectate când este ferit de uscăciune și de razele soarelui.

Patogenul focului bacterian petrece iarna în mod exclusiv în plantele gazdă afectate. Cancerele care persistă sunt sursele de inoculare primară, cele mai importante pentru contaminarea florilor de primăvară

Primăvara, bacteriile care au supraviețuit devin active, se înmulțesc, constituind inocul primar în contaminarea unor noi țesuturi.

În timpul perioadei de vegetație se pot produce infecțiile secundare, bacteriile pătrund direct în țesuturile plantei gazdă prin stomate, trichome, hidatode, lenticele, dar mai frecvent prin rănile produse de grindină sau vânt puternic, când acestea sunt proaspete.

Bacteria pătrunde în plantă de-alungul florilor, deschiderilor naturale (stomate, lenticele, hidatode și desigur prin răni). Bacteria este transportată de insecte sau prin stropii de ploaie.

Soiurile se comportă diferit la atacul de Erwinia amylovora, fiind mult mai sensibile soiurile de gutui și păr, decât cele de măr.

2.1.4. DETECȚIE ȘI IDENTIFICARE

SIMPTOME

Toate părțile aeriene ale plantelor gazdă pot să fie contaminate prin patogen.

Fig.4

Simptomele cele mai comune și caracteristice sunt :

-Slăbirea și moartea inflorescențelor. Toate sau o parte din florile unei inflorescențe se veștejesc și mor. Florile moarte se usucă și devin brun – negru. În general ele rămân atașate la plantă.

– Ofilirea și moartea lăstarilor și ramurilor. Mlădițele tinere și ramurile groase se veștejesc, se brunifică și în cea mai mare parte a cazurilor, extremitatea lăstarului se curbează în formă de cârje caracteristică.

-Arderea frunzelor. Frunzele infectate urmâand modul de infecție, fie prin pete necrotice (cangrenate) care încep cu marginile, fie o înnegrire a petiolului și a nervurii principale.

– Arderea fructelor. Fructele infectate se brunifică apoi se înnegresc, se zbârcesc (încrețesc) și la fel ca și florile, rămân atașate de ramură și iau un aspect mumificat.

– Arderea trunchiurilor și ramurilor groase . Începând cu florile, lăstarii sau fructele infectate, boala se răspândește prin pedunculi către ramuri și crengi provocând și aici cancere.Ea poate să continue expansiunea către ramurile mari de dezvoltare a pomului, sau la trunchi. Boala provoacă moartea rapidă a ramurilor sau a arborelui întreg, prin înăbușire. Ele se recunosc la exterior deoarece suprafața este ușor cufundată, cu talie variabilă, și înconjurată de scoarță crăpată, la interior, țeuturile sunt roșu – ocru (roșu-vernil) sau brun și această culoare se răspândește în țesuturile sănătoase, ele au adesea aerul îmbinat cu apă.

În condițiile blânde și umede, poate apărea un exudat albicios la nivelul lăstarilor infectați, pețiolilor, cancere de coajă, fructe și flori infectate. Exudatul lăstarilor de meri poate să fie de culoare aurită.

Fig.5>>>>>>>> ce reprezinta?

MORFOLOGIE

Erwinia amylovora are forma unui bastonaș scurt, cu dimensiunile (1,1-1,6) x (0,6-0,9)µm, gram negativ, cu extremitățile rotunjite și mobil, grație a numeroși perișori peritrechi.

Agentul patogen: Celulele bacteriene au formă de bastonașe, scurte, peritriche cu capete rotunjite.

Pe mediul nutritiv agarizat, coloniile sunt mici, rotunde, cu o lucire caracteristică, de tipul S, albe. Sunt și bacterii care formează colonii de tipul R, dar acestea sunt avirulente.

2.1.5. METODE DE DETECȚIE ȘI INSPECȚIE

Pentru a detecta boala, trebuie să se facă control (inspecții) în timpul perioadei de vegetație, când simptomele sunt vizibile. Perioada de inspecție depinde de planta gazdă și de zona geografică.

Este preferabil de a se inspecta după înflorire până la finele verii perioadă în care simptomele sunt evidente. În timpul iernii, detecția bolii nu este usoară deoarece simptomele nu sunt totdeauna vizibile.

Au fost depistate și cazuri de infecții latente pe țesuturile lemnoase, lucru important în dezvoltarea bolii. Deoarece simptomele focului bacterian pot fi confundate cu acelea ale altor boli și că există o posibilitate de infecție latentă, detecția trebuie realizată și confirmată prin izolarea patogenului și prin teste de laborator.

Imunofluorescența, testul ELISA și hibridarea ADN-ului sunt printre metodele cele mai promițătoare pentru o identificare rapidă și fiabilă a patogenului.

2.1.6. MIJLOACE DE DEPLASARE ȘI DE DISPERSIE

Dispersia naturală realizată prin intermediul ploii sau al insectelor este la scară locală, iar păsările migratoare pot transporta patogenul pe distanțe mari.

Dar dispersia pe mari distanțe, se face prin plante gazdă purtătoare de infecții latente sau de cancere nedetectabile. Riscul de transmitere prin fructe este considerat ca nesemnificativ în schimburile actuale deși ar fi posibil ca boala să fi intrat în Europa, prin exudat bacterian în codițele fructelor, formă prin care boala s-a diseminat în țările mediteraneene, nu include posibilitatea ca aerosolii să fi jucat un rol semnificativ în dispersia pe distanțe mari.

Fig.6

2.1.7. DAUNE

Impact economic

Acest patogen provoacă pagube considerabile pe plantele gazdă sensibile. El nu distruge numai recolta anului în curs dar este și extrem de periculos pentru planta ăn sine.Dacă condițiile climatice sunt favorabile în timpul înfloririi, randamentul este sensibil diminuat, dacă nu chair nul.

Anul următor este de asemenea foarte afectat din cauza distrugerii ramurilor fructifere. La plantele gazdă sensibile, boala se răspândește așa rapid că odată atinși, pomii nu mai pot să fie salvați chiar printr-o tăiere imediată și drastică, și mor puțin după primele semne vizibile de infecție.

Fig. 7

Lupta împotriva bolii

Un program integru de luptă chimică și de îngrijiri sanitare, tăiere, eradicare, nutriție controlată a pomilor și utilizarea culturilor tolerante sau rezistente sunt recomandate pentru lupta contra bolii.

În America de Nord, se fac pulverizări cu streptomicină în timpul înfloririi care oferă o protecție suficientă.

Sisteme de alertă pe baza datelor climatice principale au fost puse la punct, pentru o luptă eficace și economică. În Europa de Nord streptomicina este interzisă pentru agricultură s-au folosit alte produse ca flumequina, kasugamycimul, care au avut un oarecare succes. Acidul oxonilic pare a fi un produs promițător în lupta contra focului bacterian.

Riscul fitosanitar

Focul bacterian este o gravă amenințare pentru regiunea OEPP și Erwinia amylovora este un organism foarte important pe lista OEPP. Deasemenea este un organism de carantină pentru CPI și COSAVE ca și pentru numeroase țări în care această boală de carantină nu a pătruns. Patogenul respectiv reprezintă un risc important pentru industriile de mere și pere, ca și pentru pepiniere, mai multe plante de ornament fiind plante sensibile. Prezența focului bacterian într-o țară, este o constrângere importantă pentru exportatorii de plante gazdă destinate plantării. Riscurile sunt superioare pentru regiunile mediteraneene din cauza condițiilor climatice favorabile dezvoltării bolii și existenței plantelor gazdă sălbatice. Acest patogen a produs grave pierderi în țările mediteraneene unde el este prezent.

O mare parte a culturilor sensibile și din alte culturi locale au suferit pierderi considerabile, și sunt pe cale de dispariție.

Pagubele pe care acest agent patogen riscă a le implanta ecosistemelor mediteraneene sunt imprevizibile.

Măsuri fitosanitare

Erwinia amylovora este un organism de carantină și introducerea lui este interzisă practic în toate țările.

Toate țările, chiar și cele unde boala există, au impus restricții și solicită certificate fitosanitare, ale plantelor gazde importante, și de a supraveghea livezile și pepinierele.

În iarnă, importul este permis dacă lotul a fost cultivat într-o zonă unde Erwinia amylovora nu este prezentă, sau desigur dintr-un loc de producție găsit neatins de patogen în decursul ultimei perioade de vegetație, prin metoda carantinei OEPP sau unde o companie de luptă oficială a redus diseminarea.

Petru a reduce riscul de diseminare în cursul schimburilor internaționale se recomandă țărilor (acelora unde patogenul este prezent), de a pretinde o proveniență din zonele neatinse sau cu inspecții în timpul periadei de vegetație.

2.2. PLUM POX. PRUNUS VIRUS 7 – VĂRSATUL

PRUNELOR

Fig.8

Virusul Plum pox este considerat cel mai devastator patogen viral al speciilor pomicole sâmburoase. Acest fapt se datorează scăderii calității fructelor și pierderilor cauzate de căderile premature ale acestora (Nemeth, 1994).

În România, acest virus este răspândit în toate arealele de cultură ale prunului și provoacă pierderi masive de producție (Minoiu, 1997, Zagrai și colab., 2006).

Motivația alegerii acestei teme s-a datorat faptului că în țara noastră la momentul începerii cerecetărilor nu era cunoscută distribuția tulpinilor virusului Plum pox în România, țara noastră fiind printre puținele țări europene care nu avea o strategie de eradicare sau limitare a impactului acestui virus. O astfel de strategie nu poate fi realizată fără a cunoaște gradul de răspândire a PPV-ului și distribuția tulpinilor acestuia.

Primele cercetări din România privind identificarea și diferențierea tulpinilor virusului Plum pox, prin tehnici moleculare și serologice au fost realizate la Stațiunea de CercetareDezvoltare Pomicolă Bistrița (SCDP Bistrița) (Zagrai și colab., 2005a) acest autor trebuie citat la sfarsit la Bibliografie!!!.

2.2.1. IDENTITATE

Nume : Plum pox potyvirus

Sinonime : Sharka virus

Pozitie taxonomică : Virusuri : Grupa Potyvirus

Nume comune : PPV(acronim)

Sharka, Plum pox (engleză)

Variole du prunier, Sharka (franceză)

Scharka – Krankheit (germană)

TITATErotunjite. peritriche DIN JUDEȚUL vÂLCEA000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000

Fig.9 …………………………………………???

2.2.2. PLANTE GAZDĂ

Principalele gazde lemnoase sunt speciile fructifere din Genul Prunus, cais, piersic și prun. Migdalul poate fi infectat de Plum pox dar manifestă puține simtome.

Virusul a fost de asemenea transmis în mod experimental speciilor din grupa cireșului, în acelaș timp totuși infecția rămâne localizată și transmiterea virusului n-a fost niciodată pusă în evidență.

Plum pox infectează cea mai mare parte a speciilor ornamentale și sălbatice ale lui Prunus, cum ar fi Prunus besseyi, Prunus cerasifera, Prunus insititia, Prunus tomentosa, Prunus spinosa ai fost un timp îndelungat considerate ca bune gazde naturale pentru Plum pox. Rezultatele obținute recent în Iugoslavia nu au confirmat studiile anterioare în timp ce alte virusuri, cum ar fi prune dwarf ilarvirus sau prunus necrotic, ringspot ilarvirus au fost frecvent detectate .

Numeroase plante anuale cultivate sau sălbatice pot deasemenea să poarte un inoculum potențial fără totuși ca o trasmitere naturală între plante erbacee și Prunus să fi fost demonstrată.

Fig.10….ce reprezinta?????

Speciile de Prunus sensibili sunt cultivați ca producători de fructe, (varietăți și portaltoi) pretutindeni în Europa, corespunzând zonei OEPP. Speciile gazdă sălbatice lemnoase sau erbacee sunt deasemenea larg răspândite și în această zonă și constituie rezervoare potențiale pentru boală.

2.2.3. BIOLOGIE

Speciile Prunus infectate formează sursa majoră de incul. Plecând de la acest material virusul este transmis prin grefare sau într-o manieră nepersistentă prin afide vectoare: Aphis craccivora, Aphis Fabae, Aphis spiraecola, Brachycaudus cardui, Brachycaudus helychrysi, Hyalopterus pruni, Myzus persice, Myzus varians, Phorodon hunuli.

Într-o livadă contaminată, numărul pomilor infectați este în relație cu numarul vectorilor înaripați din timpul unui sezon. Aceste afide sondează sau se hrănesc pe frunzele infectate, apoi zboară spre alți pomi unde efectuează acelaș tip de înțepaturi. În timpul verii, afidele pot deasemenea să migreze pe diferite specii erbacee prezente în livadă și se întorc la pomii fructiferi să depună ouale pentru ponta hibernală . După înfometare Phorodon humuli a fost capabil să răspândească Plum pox pe mari distante numai 2-3 ore achiziție. Capacitatea de transmitere a virusului pentru vector variază considerabil în funcție de sursa de virus .Dupa inoculare, perioada de incubație poate dura mai multe luni și răspândirea sidtematică să fie de mai multi ani ( OEPP/EPPO, 1983). Németh& Kolber (1983), au demonstrat transmiterea prin sămânță la prun dar aceasta nu a fost confirmată și de alți cercetători.

În funcție de severitatea simptomelor observate după inoculare pe plantele erbacee se pot distinge surse ale Plum pox plasate în urmatoarele tipuri: necrotic, intermediar sau galben. Numeroase criterii fondate pe divergențele observate la nivelul anumitor secvente de ARN sunt studiate în prezent.

2.2.4. DETECȚIE ȘI IDENTIFICARE

SIMPTOME

Frunzele infectate prezintă pete decolorate, gălbui, inelare sau semiinelare, de-a lungul nervurilor frunzei. Frunzele au un aspect mozaicat, sunt mai mici decat cele sănătoase, deformate. Pe fructe simptomele sunt vizibile cu aproximativ 3-4 săptămâni înainte de maturare, sunt pete semiinelare sau inelare, cenușii sau albăstrui. Țesutul din dreptul petelor nu mai crește, frunzele prezentând gropițe, adâncituri, se deformează, adesea secretă clei transparent. Fructele bolnave au un gust neplăcut, se înmoaie și car din pom. Sâmburii fructelor bolnave de asemenea prezintă pete inelare, decolorate, deosebit de caracteristice și deseori crapă.

Fig. 11 Varsatul prunelor: simptome pe frunze si fructe

MORFOLOGIE

Plum pox este un virus filamentos cu particule de 750nm lungimile și 15nm în diametru. ARN-ul său monocatenar are o greutate moleculară de 3,5 x 106Da. Incluziile proteice de tip pinwheel sunt prezente în citoplasma frunzelor și fructelor infectate de Plum pox. Clonele diferitelor ARN-uri de la Plum pox și șirul nucleotidelor virusului au fost determinate.

METODE DE DETECȚIE ȘI DE INSPECȚIE

În ciuda distribuției neregulate în pom, inspecția vizuală permite reperarea prin simptome a pomilor mai ales în plină perioadă de creștere vegetativă.

Testul serologic ELISA se foloseste pentru confirmarea prezenței virusului chiar la concentrații foarte scăzute în rădăcină, scoartă, flori, frunze, fructe și semințe. În prezent sunt în principal sunt anticorpii policlonali care sunt utilizați pentru detecția Plum pox. Diverse echipe produc anticorpi monoclonari mai specifici. Metode fondate pe utilizarea microscopiei electrice pot fi deasemenea utilizate, este vorba de imuno-electroscopie cu marcaj cu aur coloidal. La hibridarea moleculară se utilizează sonde complementare de secvențe specifice ale ARN-ului viral si este în curs de dezvoltare. Amplificarea enzimatică a secvenței ADN a permis recent mărirea cotei de sensibilitate a testului pana la 10 fragmente din ARN-ul viral purificat.

MIJLOACE DE DEPLASARE ȘI DISPERSIE

Boala apare în livezi la întâmplare. Totuși după 2-3 ani, infecția se răspândește pornind de la primii pomi contaminați. Transmiterea prin altoire poate contribii substanțial l răspândirea infecției în zonă dacă la certificare n-a fost folosit material liber de virus. Deplasarea virusului între zone sau țări este mult mai adesea legată de comerțul făcut cu plante necertificate. Transimiterea se poate face si prin intermediul afidelor și cicadelor.

GRAD DE DĂUNARE

Impactul economic

Plum pox este în mod particular o boală gravă mai ales în zonele producătoare de fructe din Europa Centrală și Orientală. În ultimii 10 ani ea s-a răspândit progresiv și în unele țări Mediteraneene cum ar fi Egiptul, Spania și Portugalia. Infecția cu viruși poate cauza pierderi considerabile de recoltă. Există o sensibilitate diferita față de virus între soiuri.

Lupta împotriva bolii

Nu există niciun tratament antivirus eficient pentru a lupta impotriva bolii Plum pox în livadă. Există totuși, diferențe considerabile în sensibilitate între soiurile existente în țările unde infecția este răspândită peste tot.

Singurele metode eficiente sunt actualmente obținerea plantelor libere de virus prin selecție sanitară, lupta împotriva afidelor vectoare prin tratamente regulate cu insecticide și distrugerea pomilor bolnavi din livadă. Lupta genetică care face să intervină metode de ameliorare prin hibridare sau transgeneză ar trebui să ducă la creșterea de soiuri care să prezinte un bun nivel de rezistență.

Riscul fitosanitar

Plum pox este un agent de carantină de pe lista A2 OEPP. Este deasemenea considerat organism de carantină important pentru IAPSC și NAPPO. În regiunea OEPP, el prezintă un mare pericol pentru caiși, pruni și piersici în unele țări unde el este încă absent sau doar foarte localizat. În plus prezența sa într-o țară crează dificultăți pentru export al materialului de plantare certificat.

Măsuri fitosanitare

OEPP recomandă ca tot materialul gază importat (cu excepția semințelor) să provină de la o cultură inspectată în cursul ultimei perioade de vegetație. Dacă virusul este prezent în țara exportatoare această inspecție trebuie să se refere și la vecinătatea imediată a parcelei, iar materialul trebuie să provină de la plante mamă testate. Plantele produse în conformitate cu sistemul de certificare a pomilor fructiferi liberi de viruși recomandat de către OEPP satisfac în principiu aceste exigențe.

Pentru limitarea extinderii bolii plecând de șla focare restrânse chiar pentru a eradica boala e bine să nu se planteze în zone infectate să se utilizeze soiuri tolerante sau rezistente, să se controleze vectorii și să se eradicheze pomii bolnavi în totalitatea lor.

În perioada 2006-2008 SCDP Bistrița în colaborare cu SCDP Vâlcea și departamentele de biologie moleculară din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) și Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, au inițiat un proiect ce a avut ca și obiective: dezvoltarea virusologiei pomicole din țara noastră, aplicarea de tehnici moleculare și serologice pentru diferențierea tulpinilor virale ale virusului Plum pox și realizarea unei hărți cu distribuția pe regiuni ale acestor tulpini. Rezultatele au arătat o situație dramatică și necontrolabilă în ceea ce privește infecțiile masive cu Plum pox din țara noastră.

Caracterizările serologice și moleculare a izolatelor Plum pox virus (PPV) efectuate de către cercetătorii din Europa Occidentală au permis stabilirea apartenenței acestora la diferite tulpini virale dar și la identificatea unor forme recombinate.

Până în prezent au fost identificate și caracterizate serologic și molecular șapte tulpini de PPV: Sușa D (dideron) izolată pentru prima dată la cais în sud-estul Franței; Sușa M (marcus) identificată la piersic în nordul Greciei (Kerlan și Dunez, 1979; Myrta și colab.,1998); Sușa Ea (el amar) descrisă în Egipt la cais (Wetzel și colab.,1991a); Sușa SoC (sour cherry) detectată în Republica Moldova (Kalashyan și colab.,1993); Sușa SwC (sweet cherry) identificată în Italia (Crescenzi și colab., 1996); Sușa PPV-Rec rezultată din recombinarea celor două tulpini majore (M și D), fiind descoperită în Albania, Bulgaria, Cehia, Germania și Slovacia (Glasa și colab., 2004).Sușa PPV-W(Winona) a fost identificată în Canada (James și Varga, 2004 a). Recombinarea joacă un rol important în evoluția ribovirusurilor, determinând apariția unor sușe noi cu efecte nepredictibile asupra patogenității (Worobey și Holmes,1999). Recombinarea naturală dintre tulpinile PPV-D și PPV-M a constituit apariția unei noi tulpini virale, numită PPV-Rec, ce a fost raportată prima dată de Glasa și colab. (2002).

Recentele studii din Turcia efectuate pe 16 izolate au condus la identificarea unei noi tulpini virale. Secvențierea acestora a condus la observarea unui punct de recombinare în regiunea virală HC-Pro, la poziția 1566 din genomul viral. Astfel că cercetătorii turci propun ca această nouă tulpină recombinată să se numească PPV-T (Turcia). Urmând ca studiile ulterioare să stabilească distribuția geografică în Turcia și posibil în alte țări (Serce și colab.2009). Primul raport privind infecția naturală a prunilor cu tulpina recombinată PPV-Rec în România a fost făcut în anul 2006. Toate izolatele identificate inițial ca fiind tulpina PPV-M sau dovedit aparținând sușei PPV-Rec, în urma analizelor moleculare. În urma secvențierii produșilor PCR (Polymerase Chain Reaction) corespunzători regiunilor (Cter)CP și (Cter) Nib –

(Nter) CP s-a dovedit faptul că aliniamentele nucleotidice corespund cu cele din Gene Bank, raportate de Glasa et al., în 2002 și 2004 (Zagrai și colab., 2006). Similaritatea genetică cu alte tulpini PPV-Rec sugerează o origine evoluționară comună.

Analizele izolatelor PPV luate în studiu s-au realizat cu ajutorul tehnicilor Reverse Transcription-Polymerase Chain Reaction (RT-PCR), Restriction Endonuclease Length Polymorfism (RFLP) și DASI-ELISA (Double antibody sandwich Indirect- Enzyme- linked immunosorbent assay).

Identificarea focarelor de infecție și selecția pomilor infectați au fost efectuate pe baza simptomelor tipice de PPV iar, ulterior, probe de frunze cu simptome evidente vor fi prelevate din diferite părți ale coroanelor pomilor cu infecție generalizată și supuse diagnosticului serologic și molecular.

Diagnosticul molecular s-a realizat prin tehnica RT-PCR folosind perechea de amorse polivalente P1/P2 care amplifică un fragment de 243 bp corespunzător regiunii C-terminus a proteinei capsidale (Wetzel și colab.1991b).

Diferențierea moleculară a fost realizată tot prin RT-PCR folosind amorse specifice regiunilor genomice (Cter)CP (gena pentru proteina capsidală), (C-ter)NIb (gena pentru replicaza virală)/ (N-ter)CP și CI (gena pentru helicază). Evidențierea produșilor amplificați a fost realizată prin electroforeză în gel de agaroză, benzile colorate cu bromură de etidiu au fost vizualizate sub lumină ultravioletă. Produșii PCR corespunzători regiunii (Cter)CP au fost ulterior diferențiati prin RFLP, folosind enzimele de restricție Rsa I și Alu I. Produșii fragmentați s-au evidențiat prin electroforeză în gel de poliacrilamidă. Prin tehnica RT-PCR s-a avut în vedere și identificarea unor potențiale recombinări genetice care pot conduce la apariția unor tulpini virale noi cu efecte nepredictibile: virulență și agresivitate diferită.

Diagnosticarea și diferențierea serologică a izolatelor PPV a fost realizată prin intermediul tehnicii imonoenzimatice DASI-ELISA folosind antiseruri monoclonale pentru cele două serogrupuri majore – PPV-D (tulpina clorotică) și PPV-M (tulpina necrotică) și protocolul de lucru recomandat de Cambra și colab., 2004.

Tulpinile virale pot crea atât probleme de identificare cât și de importanță practică. Tulpinile unui virus pot induce simptome diferite și se pot adapta diferit la noile soiuri de plante făcând astfel dificilă diferențierea lor.

Diferențierea simptomatologică a celor două tulpini (D si M) este dificilă de realizat. În cazul ambelor tulpini simptomele se manifestă prin pete clorotice și mozaicuri pe frunze, pete inelare pe suprafața fructelor care, ulterior, devin necrozate și se adâncesc în pulpă. Tulpina PPV-D provoacă, în general, simptome mai puțin severe comparativ cu PPV- M (Damsteeg și colab.1997).

Pentru caracterizarea moleculară si serologică ale izolatelor PPV recoltate, s-au avut în vedere următoarele obiective:

• Identificarea focarelor de infecție și recoltarea de izolate PPV de la pruni care exteriorizau simptome tipice cu acest virus

• Extracția ARN-lui din frunze de prun simptomatice

• Efectuarea diagnosticului molecular pentru stabilirea prezenței virusului cu primeri polivalenți

• Diferențierea tulpinilor virale cu primeri specifici

• Diferențierea tulpinilor virale prin analize PCR-RFLP

• Efectuarea diagnosticului serologic pentru stabilirea prezenței virusului prin DASI-ELISA

• Diferențierea tulpinilor virale PPV-D și PPV-M prin DASI-ELISA

Tehnici și metode de cercetare:

Extracția ARN-ului total

Pentru izolarea ARN-ului total, s-a recurs la procedura standard, și anume deshidratarea țesuturilor și zdrobirea lor sub azot lichid, până la obținerea unei pudre fine și resuspendarea țesutului mojarat într-o soluție tampon carprotejează ARN-ul eliberat din celule.

Extracția ARN-ului total din frunzele de prun, s-a realizat cu ajutorul kit-ului de extracție Rneasy Plant Mini Kit (Qiagen).

Protocolul de lucru folosit a fost cel recomandat de producător și a presupus parcurgerea a zece pași.

Reacția de revers transcriere și amplificare

ARN-ul total extras din frunzele de prun virozate, a fost utilizat pentru RT-PCR, cu ajutorul kitului Qiagen One-Step RT-PCR kit”, într-un singur pas. Acest kit, permite efectuarea revers transcrierii (RT) și a amplificării (PCR) într-o singură reacție. Pentru diagnostic viral s-a folosit perechea de amorse polivalente P1/P2, care au rolul de a amplifica un fragment de 243 bp corespunzător regiunii C-terminus a proteinei capsidale.

Diferențierea moleculară a izolatelor pe tulpini, respectiv evidențierea eventualelor sușe recombinate s-a realizat folosind amorse specifici regiunilor genomice CP (gena pentru proteina capsidală) cu P1-PD și P1-PM (Olmos și colab.1997), regiunea CI (gena pentru helicază) cu CIF-CID și CIF-CIM (Glasa și colab. 2002) și regiunea NIb (gena pentru replicaza virală) cu mD5 și mM3 (Subr și colab., 2004).

Protocolul de amplificare

Reverstranscriere

Activarea polimerazei

Fixarea amorselor

Extensie finală

Răcire

Migrarea electroforetică a produșilor de amplificare în gel de agaroză

Metoda electroforetică se bazează pe separarea diferitelor specii de particule încărcate electric, prin migrarea diferențiată sub influența unui câmp electric. Astfel că într-un câmp electroforetic ce se formează între 2 electrozi, particulele încărcate electric se deplasează spre electrodul de sarcină opusă. Pentru ca migrarea să fie corectă, este necesar ca tensiunea și intensitatea curentului electric să fie constante pe întreaga durată de migrare.

Diferențierea tulpinilor virale pe baza profilului PCR-RFLP

RFLP (Restriction Fragment Length Polimorphism) sau Polimorfismele Lungimii Fragmentelor de Restricție, este o metodă moleculară care detectează polimorfismele apărute datorită mutațiilor punctiforme, inserțiilor și delețiilor, toate acestea determinând modificarea situsurilor de restricție ale endonucleazelor.

2.3. CLAVIBACTER MICHIGANENSIS SUBSP.SEPEDONICUS

CORYNEBACTERIUM SEPEDONICUM

PUTREGAIUL INELAR AL TUBERCULILOR DE CARTOF

Fig.12

2.3.1. IDENTITATE

Nume : Clavibacter michiganensis subsp. Sepedonicus

Sinonime : Corynebacterium sepedonicum

Corynebacterium michiganense pv. Sepedonicum

Clasificare taxonomică : Bacterioză inelară

2.3.2. PLANTE GAZDĂ

În condițiile de contaminare naturală, boala nu a fost găsită decât pe cartof (Solanum tuberosum). Sfecla roșie (Beta vulgaris) a fost descrisă ca fiind o gazdă naturală, iar bacteria a fost găsită deasemenea în semințele sale. Teste de inoculare au arătat că mai multe Solanaceae (aici înțelegând tomatele și vinetele) sunt sensibile la aceasta.

Fig.13 Cartof atacat de Clavibacter michiganensis subsp.sepedonicus

2.3.3.BIOLOGIE

După plantarea cartofilor bacteria se dezvoltă foarte rapid și pătrunde în tulpini și pețioli prin țesuturile vasculare. De aici sosește la rădăcini și la tuberculi-fii în maturație, câteodată 8 săptămâni după plantare. Aceștia pot să perpetueze boala dacă sunt folosiți ca sămânță.

S-ar părea că Clavibacter michiganensis subsp.sepedonicus nu supraviețuiește în sol în timpul iernii.

Totuși, bacteria poate să supraviețuiască în saci, pereți, mașini și alte echipamente precum și în resturile unor plante infectate. Bacteria își păstrează capacitatea de infecție la 0șC și de aici timp de 18 luni într-un sac și timp de 63 de luni în tulpinile infectate.

Dacă lăstarii ieșiți dintr-o cultură infectată sunt adunați cu o altă recoltă altă dată sănătoasă, aceasta poate să fie contaminată. Optimul de creștere a bacteriei este relativ jos

(21șC) și bacteria este în principal stabilită în zonele climatice temperate-reci ale globului.

Climatul Europei de Nord, nord-vest și Europa Centrală este favorabil bolii. Climatul din sudul regiunii OEPP nu favorizează boala, în afară eventual de zonele montane.

2.3.4.DETECȚIE ȘI IDENTIFICARE

Simptome

În general, simptomele apar la finele creșterii și pot să fie mascate sau confundate cu cele de Pytophtora infestans (Mana cartofului), de Verticillium alboatrum, de Thanatephorus cucumeris sau cu cele ale secetei. La început apar semne de veștejire pe frunzele inferioare fie pe tulpină sau pe o parte a tulpinii. Marginile frunzeitrec succesiv printr-un stagiu verde-pal, apoi gri-verde, apoi galben și în fine brun-necrozat.

Decolorarea țesuturilor vasculare nu este evidentă în secțiunile tulpinilor infectate. Un climat cald și sec favorizează apariția simptomelor. Contaminarea tuberculului se face începâan cu stolonii. Dacă tuberculul este tăiat la nivelul călcâiului, primele infecții pot să fie observate sub formă de zone strâmte galben-crem în lungul țesuturilor vasculare, în apropierea stolonului.

În caz de infecție mai avansată această bandă îngustă gălbui-crem clar înconjoară tot țesutul vascular. În stadii mai avansate inelul vascular și zona decolorată devin moi.

Fig. 14 Simptome caracteristice ale atacului de Clavibacter michiganensis subsp.sepedonicus

De manieră caracteristică prin strângere, țesutul extravascular se detașeză ușor de inelul vascular și de panglicile cremoase și fără miros ale amestecului de țesuturi macerate și de exudat bacterian sunt expulzate. În aceste stadii avansate simptomele externe pot deasemenea să fie observate, mai ales pete roșiatice spre brun în jurul ochilor. Învelișul prezintă crăpături neregulate adesea stelate. Acești tuberculi sunt foarte sensibili la infecții secundare care maschează simptomele bacteriozei inelare. O infecție ușoară a culturilor sensibile sau rezistente, pot să provoace o infecție latentă a tuberculilor – fii. Aceste infecții nu pot fi oprite, decaât cu metode particulare.

Morfologie

Clavibacter michiganensis sepedonicus are forma unui bastonaș scurt, nemobil, Gram-pozitiv.

Fig.15 Clavibacter michiganensis subsp.sepedonicus

2.3.5. METODE DE DETECȚIE ȘI INSPECȚIE

Simptomele fiind variabile și uneori mascate se către alte boli, bacterioza inelară poate fi confirmată prin teste de laborator, înțelegându-se de capacitatea patogenului pe vinete și un test serologic. Un test pe gazdă este esențial pentru infecțiile latente. O metodă de inspecție și de detecție – identificare a patogenului a fost descrisă de OEPP.

2.3.6. METODE DE DETECȚIE ȘI INSPECȚIE

Mijloacele importante de dispersie sunt utilizarea de sămânță infectată și contaminarea echipamentelor și localurilor de înmagazinare. Dacă cartofii de sămânță sunt tăiați înainte de a fi plantați, cuțitul este un mijloc de diseminare importantă: tăind un cartof infectat, 20-30 tuberculi sănătoși pot să fie infectați. Semănătoarele și calibratoarele contaminate, folosite prin câțiva cartofi infectați sunt o sursă importantă de infecție.

Dispersia de la plantă la plantă în câmp este în general ușoară, dar există probe experimentale că unele insecte mai ales Leptinotarsa decemlineata, cicadele și păduchele de frunze pot să transmită boala.

2.3.7. DAUNE

Impact economic

Pagubele rezultă din distrugerea țesuturilor vasculare, ceea ce provoacă veștejirea și moartea plantei și putrezirea tuberculilor. Pierderile de recoltă sunt în particular importante. În regiunea OEPP bacteria este sporadică și prezintă nivele scăzute de infecție. Aceste nivele reduse se explică prin faptul că în Europa tuberculii nu sunt tăiați și semănătorile utilizate sunt de tip ,,pricker´´.

Totuși, dacă tuberculii tăiați se ating nivele de infecție mai ridicate.

Bacteriile sunt datorate în principal veștejirii și putrezirii tuberculilor în câmp și în stocaj. Cheltuielile de dezinfecție a sacilor, mașinilor, depozitelor, etc., eventuala interdicție de a cultiva cartofi, și restricțiile sau interdicția de a exporta fac ca impactul bolii să se mărească.

Lupta împotriva bolii

Astăzi nu există o metodă de luptă chimică sau biologică directă. Câteva soiuri tolerante au fost selecționate dar nu sunt foarte utilizate. Metoda de luptă cea mai eficace este producția de sămânță sănătoasă urmând strict schema de certificare și de test, în plus de măsurile sanitare.

Dezinfecția poate să fie obișnuită cu un tratament din compuși de amoniu cuaternari, apă de javel, dioxid de clor, iod sau grupe fenolice, în timp de mai puțin de 10 minute, și de preferintă sub încărcătură organică ușoară.

Măsuri fitosanitare

Bacteriile inelare se pot manifesta cu ușoare nivele în planul de producție și să provoace infecții latente a tuberculilor: măsurile fitosanitare sunt insuficiente mai ales la exportul de cartofi. Ele trebuie să se aplice pe tot sistemul de producție, pe material începând cu cel destinat exportului – cum sunt ieșite și pe locul de producție; pentru cartofii de producție; pentru cartofii de sămânță aceste măsuri trebuie să aibă o serie de controale fiecare dintre ele fiind insuficiente în mod individual.

Exigențele specifice de carantină ale OEPP pentru Clavibacter michiganensis subsp.sepedonicus recomandă ca, cartofii de sămânță să provină din țări care pot să demonstreze printr-un mijloc de anchete și sondaje, că sistemul lor de producție și de distribuție a cartofilor este neatins de Clavibacter michiganensis subsp.sepedonicus. Ancheta trebuie să cuprindă teste de laborator pentru infețiile lente după metoda de carantină OEPP. Aceasta se aplică țărilorunde boala nu a fost semnalizată dar se poate aplica deasemenea și în țările unde boala este prezentă local dar nu intră în sistemul de producție a cartofilor, considerați de sămâmnță.

Pentru toți cartofii de sămânță și cei de consum vegetal din care este constituit lotul de export și locul de producere trebuie să fie neatinse de Clavibacter michiganensis subsp.sepedonicus. Trimiterea trebuie deasemenea să provină dintr-un câmp neatins în cursul ultimei perioade de vegetație, (sau în ultimele 2 perioade de vegetație dacă cultura precedentă a fost tot de cartof și neatinsă de Clavibacter michiganensis subsp.sepedonicus). Măsuri de igienă trebuie să fie urmărite în depozite și centre de ambalare, iar containerele și materialele de ambalaj utilizate să fie noi sau dezinfectate.

CAPITOLUL III

PLAN DE MONITORIZARE PENTRU ORGANISMELE DE CARANTNĂ: PLUM POX ȘI ERWINIA AMYLOVORA

Cadrul legislativ :

• Ordonanța Guvernului nr.136/2000 privnd măsurile de protecție împotriva introducerii și răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România;

• Hotărârea Guvernului nr.563/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice a Ordonanței Guvernului nr.136/2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii și răspândirii organismelorde carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România, modificată prin Hotărârea Guvernului nr.1135/2004;

• Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.583/2007 privind stabilirea unui grad de standardizare pentru pașapoartele fitosanitare utilizate pentru circulația anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte în Comunitate și stabilirea procedurilor detaliate de eliberare a pașapoartelor fitosanitare, condițiilor și procedurilor detaliate de înlocuire a acestora;

• Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.61/2008 privind stabilirea procedurilor pentru efectuarea controalelor fitosanitare.

Organisme dăunătoare vizate

Plum pox virus (PPV) – organism de carantină prezent în România, prevăzut în Anexa nr. II, Partea A, secțiunea a II-a, lit.(d) din Hotărârea Guvernului nr.563/2007, cunoscut și sub denumirea de Annulus pruni, Sharka sau Vărsatul prunului. Există mai multe tulpini ale virusuli, dar ele nu sunt diferențiate în cadrul acestui plan de monitorizare.

Erwinia amylovora – organism de carantină prezent în România, prevăzut în Anexa nr. II, Partea A, Secțiunea a II-a lit.(b) din Hotărârea Guvernului nr.536/2007, cunoscut și sub denumirea de Focul bacterian al rozaceelor.

Obiectiv :

Evitarea răspândirii contaminării în pepinierele și plantațiile mamăfurnizoare de ramuri de altoi de pe teritoriul României;

Verificarea conformității plantelor cu exigențele specifice prevăzute în Anexa IV Partea A Secțiunea I și a II-a;

Plante gazdă

Pentru Plum pox virus – plande de Prunus L., destinate plantării cu excepția semințelor.

Pentu Erwinia amylovora – plante de Amelanchier Med. Chaenomeles Lindl., Cotonoaster Ehrh., Crataegus L., Cydonia Mill., Eriobotia Lindl., Malus Mill., Mespilus L., Photinia davidiana (Dcne.), Pyrachantus Roem., Pyrus L.și Sorbus L., destinate plantării, cu excepția semințelor.

Organizarea globală a monitorizării

5.1Monitorizarea plantelor gazdă din producția internă, import și circulația

intercomunitară

Se inspectează :

~ pepinierele și plantațiile mamă furnizoare de ramuri altoi cel puțin o dată pe an.

~ plantele de Prunus L., destinate plantării cu excepția semințelor și plante de Amelanchier Med., Chaenomeles Lindl.,Cotonoaster Ehrh., Crataegus L., Cydonia Mill., Eriobotia Lindl., Malus Mill., Mespilus L., Photinia davidiana (Dcne.), Pyrachantus Roem., Pyrus L.și Sorbus L.,destinate plantării, cu excepția semintelor originare dintr-o țară terță sau un alt stat membru.

În cazul producției interne și circulației intracomunitare materialul săditor din speciile gazdă trebuie să îndeplinească exigențele specifice de la pct.7 și pct.14 din anexa IV, Partea A, Secțiunea a II-a din Hotărârea Guvernului nr.563/2007, în vederea eliberării pașaportului fitosanitar.

În cazul importului plantele de Prunus L., destinate plantării cu excepția semițelor și plante deAmelanchier Med., Chaenomeles Lindl., Cotonoaster Ehrh., Crataegus L., Cydonia Mill., Eriobotia Lindl., Malus Mill., Mespilus L., Photinia davidiana (Dcne.), Pyrachantus Roem., Pyrus L.și Sorbus L., destinate plantării trebuie să îndeplinească exigențele specifice de la pct.16 și pct.22.1 din Anexa IV partea A secțiunea I din Hotărârea Guvernului nr.563/2007.

Inspecția se efectuează în:

~ perioada mai – septembrie, momentul fiind stabilit de inspectorul fitosanitar, în funcție de factorii climatici, evitând perioadele cu temperaturi ridicate care duc la mascarea simptomelor de Plum pox virus.

~ înainte dee comercializare cu ocazia inspecțiilor efectuate conform art.10 din Hotărârea Guvernului nr. 536/2007 și în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.61/2008 (circulația intracomunitară)

~ înmomentul importului

În cazul depistării simptomelor se vor preleva probe care se vor trimite spre analiză astfel:

~ pentru Plum pox virus la Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară

~ pentru Erwinia amylovora – la Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară probele prelevate în cazul importuluin și circulației intracomunitară

Buletinul de analiză reprezintă actul oficial pe baza căruia inspectorul fitosanitar va stabili măsurile ce trebuiesc aplicate.

Plantațiile din jurul pepinierelor

Se vor realiza inspecții în vecinătatea pepinierelor și a plantațiilor mamă, pe o suprafață de 1 km în jurul parcelelor, conform exigențelor din anexa IV din Hotărârea Guvernului nr. 563/2007. Prospecția va fi exhaustivă pe toate plantele gazdă pentru virus/bacterie de pe această suprafață.

Măsuri aplicate în cazul unei contaminări în pepiniera sau în zona înconjurătoare (limitrofă) acestei zone pe o rază de 1 km:

• în zona înconjurătoare pepinierei plantele contaminate sunt eliminate imediat, în totalitate;

• în pepiniere se elimină imediat și în totalitate plantele contaminate ca și cele situate în imediata vecinătate a acestora (pe o rază de câțiva metri)

• se mărește numărul de inspecții în pepinieră;

Pașaportul fitosanitar nu se eliberează decât dacă au fost îndeplinite exigențele specifice prevăzute în Anexa nr. IV Partea A Secțiunea a II-a din Hotărârea Guvernului nr. 563/2007.

5.2 Prelevarea probelor

Se realizează o prelevare în următoarele cazuri:

Când se constată prezența simptomelor în pepiniere și plantațiile mamă frunizoare de ramuri altoi.

Când se constată prezența simptomelor în imediata vecinătate a pepinierelor și a plantațiilor mamă furnizoare de ramuri altoi (pe un cerc cu o rază de 1 km) cu un maxim de 5 eșantioane pe livadă.

Când se constată prezența simptomelor în cazul importului și circulației intracomunitare.

Se vor preleva porțiuni de plantă care prezintă simptome clare și suficient de proaspete, dezinfectânru-se instrumentele utilizate după fiecare prelevare.

În pepiniere și plantațiile mamă furnizoare de ramuri de altoi se marchează cu vopsea pomul din care a fost prelevată proba.

6.Criteriul de evaluare

Toate inspecțiile vor fi înregistrate pe o fișă de inspecție, fie fișa pașaport, fie fișa de monitorizare sau procesul verbal-fișa de inspecție fitosanitară la import.

Pe baza fișelor de inspecție fiecare unitate fitosanitară și inspectoarat de carantină fitosanitară vamală va completa fișele de evaluare a rezultatelor, conform modelelor din anexa:

~ la sfârșitul sezonului (septembrie), pentru fiecare organism în parte, separat pentru pepiniere și plantații mamă în cazul producției interne;

~ la sfârșitul anului în cazul circulațieiintracomunitare și importului.

Fișele de evaluare se vor transmite raportului națial, înainte de 1 decembrie respectiv 10 ianuarie a anului următor în vederea centralizării și întocmirii raportului național.

Pentru pepiniere și plantații mamă furnizoare de ramuri altoi, rezultatele sunt date pe de o parte, în număr de parcele vizate de contaminare, iar pe de altă pare, în număr de plante sau de arbori contaminați.Se vor diferenția, în egală măsură, parcelele atacate direct de către virus/bacterie de cele unde numai jona înconjurătoare este contminată.

O pepinieră/plantație mamă va fi declarată contaminată atunci când cel puțin o prelevare a fost pozitivă sau când inspectorul a formulat un diagnostic sigur.

În cazul monitorizării producției interne se va completa fișa de evaluare de la lit.A din Anexă

În cazul circulației intracomunitare și importului se va completa fișa de evaluare de la lit.B din Anexă

PLANUL DE MONITORIZARE PENTRU ORGANISMUL DE CARANTINĂ: CLAVIBACTER MICHIGANENSIS SSP.SEPEDONICUS

Cadrul legislativ :

• Ordonanța Guvernului nr.136/2000 privnd măsurile de protecție împotriva introducerii și răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România;

• Hotărârea Guvernului nr.563/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice a Ordonanței Guvernului nr.136/2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii și răspândirii organismelorde carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România, modificată prin Hotărârea Guvernului nr.1135/2004;

• Ordinul Ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.580/2007 privind procedura de înregistrare a producătorilor și importatorilor de plante, produse vegetale sau alte obiecte și stabilirea numitor obligații pentru aceștia;

• Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.583/2007 privind stabilirea unui grad de standardizare pentru pașapoartele fitosanitare utilizate pentru circulația anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte în Comunitate și stabilirea procedurilor detaliate de eliberare a pașapoartelor fitosanitare, condițiilor și procedurilor detaliate de înlocuire a acestora;

• Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.61/2008 privind stabilirea procedurilor pentru efectuarea controalelor fitosanitare.

Organisme dăunătoare vizate

Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus – organism de carantină, apare în România. Este prevăzut în Anexa nr. II, Secțiunea a II-a din Hotărârea Guvernului nr. 563/2007 a cărui introducere și răspândire în România este interzisă daca este prezent pe plante de Lycopersicon lycopersicum destinate plantării.

Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus – boala apare în tot cursul perioadei de vegetație, manifestându-se diferit în funcție de organismul afectat al plantei, astfel :

Plantulele infectate – mor rapid

Plante adulte infectate – se ofilesc lent și treptat;

Cotiledoane – pete circulare de 1-5 mm diametru, cu centrul inițial albicios, ulterior brun; petele confluează și încrețesc suprafața cotiledoanelor;

Frunze tinere – pete albicioase proeminente, care devin galben – verzui;

Foliolele frunzelor mature – se îngălbenesc la margine și se răsucesc în jos, de-a lungul nervurii mediane; pețiolul se curbează; vasele conducătoare ale părților afectate se brunifică; țesutul medular se alterează și se colorează în galben până la brun roșcat;

Tulpini și pețioli – pete longitudinale de culoare galben până la brun; cu timpul, țesutul din dreptul petelor crapă, producând ulcerații;

Fructe :

° tinere – se deformează, rămân mici și se maturează prematur;

° mature – nu prezintă simptome externe; pulpaeste colorată în galben, iar vasele conducătoare în brun; uneori apar pete circulare de 3-6 mmm diametru, izolate sau dispuse în grupuri, de culoare albă; ulterior, petele devin lenticulare sau rămân rotunde, maro deschis c aureolă albă sau gălbuie, cu asperități la centru – simptomul ˝ ochi de pasăre ˝ ;

Semințe – mici, brune sau nergre, cu germinație redusă;

Pedunculi – în cavitatea pedunculară apar pete mici brune cu marginea întunecată, pete ce se extind și conflueză ulterior.

ORGANIZAREA GLOBALĂ A MONITORIZĂRII

Se va monitoriza atât producția internă, cât și importul și circulația intracomunitară a plantelor gazdă vizate, în vederea depistării organismului de carantină Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus.

Monitorizarea plantelor din producția internă, import și circulația intracomunitară

În cazul producției interne și circulației intracomunitare:

˗ materialul de plantare din plantele gazdă circulă cu pașaport fitosanitar care atestă că acesta este conform cu exigențele impuse de HG nr.563/2007 atunci când este vândut către persoane profesional angajate în producția plantelor;

În cazul importului :

-materialul de plantare din plantele gazdă vizate circula de asemenea cu certificat fitosanitar care este înlocuit cu pașaport fitosanitar în momentul introducerii în țară/Comunitate atunci când se constată de către inspectorii fitosanitari din cadrul ICFV în urma efectuării controlului fitosanitar respectarea exigenței specifice prevăzute la pct.47 din Anexa IV partea A Secțiunea I din Hotărârea Guvernului nr.563/2007.

CONTROLUL FITOSANITAR :

În cazul producției interne controlul fitosanitar se realizează astfel :

• culturile de plante gazdă vizate se inspectează pe ambele diagonale, la distanțe egale, stabilindu-se punctele în care se examinează plantele;

˗ numărul total al plantelor supuse examinării vizuale variază în funcție de suprafața culturii astfel:

° până la 15ha – control în 5 puncte,

° peste 15ha – control în 10 puncte,

° în fiecare punct se examinează un număr de 200 plante,

° în seră, procentul plantelor examinate trebuie să fie de 1-4 % în funcție de mărimea serei;

În cazul producției interne și circulație intracomunitare controlul fitosanitar se realizează astfel:

• se vor preleva probe de semințe de la :

˗ producătorii de sămânță înregistrați în fiecare județ;

˗ agenții economici care care derulează schimburi comerciale cu alte state membre înainte de comercializare.

• fiecare inspecție va fi consemnată în fișa de inspecție (fișa de inspecție monitorizare, fișa de inspecție pașaport fitosanitar sau proces verbal pentru eliberarea pașaportului fitosanitar, după caz)

În cazul importului controlul fitosanitar al semințelor și materialului de plantare din plantele gazdă vizate se realizează în momentul importului. Fiecare inspecție va fi consemnată în procesul v erbal fișa de inspecție fitosanitară la import.

PRELEVAREA PROBELOR

• în cazul plantelor – se vor preleva numai plantele cu simptome, nu mai mult de 5 plante de pe aceeași parcelă/lot;

• în cazul semințelor – se prelevează o probă de 7g / lot.

Fiecare Unitate Fitosanitară stabilește numărul de probe care urmează să le trimită spre analiză la Laboratorul Central Fitosanitar, în funcție de :

˗ numărul producătorilor înregistrați;

˗ ponderea plantelor gazdă la nivelul fiecarui județ;

˗ starea fitosanitară a plantelor gazdă;

˗ simptomele observate în timpul efectuării inspecției.

TRANSPORTUL PROBELOR

• în cazul plantelor, materialul vegetal prelevat:

˗ va fi introdus în pungi de hârtie, apoi suplimentar în pungi de plastic;

˗se păstrează în condiții de temperatură cât mai scăzută, în perioada de prelevare până la transport;

˗ se transportă în maxim 24 de ore la Laboratorul Central Fitosanitar, pentru analize;

• în cazul semințelor, probele pot fi transportate în ambalajele originale;

˗ probele se sigilează, se codifică pentru asigurarea trasabilității și sunt însoțite de cererea de analiză.

TRATAREA PROBEI ÎN LABORATOR

• în cazul în care probele nu intră în lucru în ziua în care au fost recepționate, sunt stocate în frigider, la 4-5°C, maxim o săptămână;

• în cazul în care probele urmează să intre în lucru după mai mult de o săptămână, ele se păstrează la congelator la -18°C;

• Laboratorul Central Fitosanitar va analiza probele utilizând metode de izolare de mediu de cultură și/sau metode serologice;

• buletinul de analiză eliberat de Laboratorul Central Fitosanitar reprezintă actul oficial pe baza căruia inspectorul fitosanitar va stabili măsurile ce trebuiesc aplicate.

MĂSURI DE CONTROL :

Indiferent de mărime, un lot sau o parcelă este considerat contaminat atunci când, în urma analizelor, Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus a fost depistat în cel puțin o probă.

În cazul producției interne și a circulației intracomunitare daca în urma analizelor de laborator se confirmă prezența organismelor dăunătoare se aplică măsurile prevăzute la art.9 din H.G.nr.563/2007.

De asemenea în cazul producției interne pot fi aplicate:

• măsuri preventive:

˗ utilizarea de sămânță certificată;

˗ utilizarea de soiuri rezistente;

˗ rotația corespunzătoare a culturilor fără a se planta în acelaș loc mai devreme de normele corespunzătoare;

˗ interzicerea circulației semințelor necontrolate pe teritoriul țării și la import / export.

• măsuri curative :

˗ aplicarea de tratamente chimice la sămânță, cu produse pe bază de cupru, acid acetic 0,8% / 24h, acid clorhidric 5% / 5-10h, hipoclorit de sodiu 1,5% / 30min., clorură de mercur 0,05% / 5min.sau tratament cu apă fiartă la 560°C / 30min;

˗ extracția semințelor cu HCL pentru Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus

˗ tratarea solului cu produse pe bază de cupru și dezinfectarea prin fumigări cu produse pe bază de bromură de metil;

˗ smulgerea plantelor atacate și îndepărtarea cu grijă a acestora în perioada de vegetație, astfel încât să nu vină în contact cu plantele sănătoase;

˗ strângerea resturilor vegetale și distrugerea acestora prin ardere după recoltare;

˗ curățirea și dezinfectarea corespunzătoare a echipamentelor utilizate. În cazul importului dacăîn urma analizelor de laborator se confirmă prezența organismelor dăunătoare se aplică măsurile preventive la art.14 alin.(19) din H.G.nr.563/2007.

CRITERII DE EVALUARE A REZULTATELOR :

• Evaluarea se face pe baza rezultatelor analizelor de laborator. Indiferent de mărime, un lot sau o parcelă sunt considerate contaminate atunci când, în urma analizelor Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus a fost depistat în cel puțin o probă.

• La sfârșitul sezonului de vegetație, pe baza fișelor de inspecție, fiecare județ / ICFV completează fișa de evaluare a situației privind organismele dăunătoare monitorizate (Anexa nr,1 și 2), care va fi transmisă raportorului național până la data de 10 ianuarie a anului următor.

• Raportorul național va întocmi și transmite situația privind rezultatele monitorizării organismului Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus semnată și ștampilată, la Agenția Națională Fitosanitară din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale până la sfârșitul lunii ianuarie a anului următor.

CAPITOLUL VI

PARTEA PRACTICA

MONITORIZAREA BOLILOR ERWINIA AMYLOVORA, PULM POX ȘI CLAVIBACTER MICHIGANENSIS SSP.SEPEDONICUS IN JUDETUL VALCEA

Lucrarea de față reprezintă rodul și ilustrează strădania mea pentru a adduce în atenție luptacu organismele dăunătoare de carantină în vederea protejării sănătății plantelor.

Am ales această temă pentru că organismele dăunătoare de carantină au un impact distructiv foarte mare asupra plantelor: produc moartea plantelor pe scară largă; nu pot fi tratate sau coturile cu tratamente fitosanitare sunt foarte mari, concluzia – este mai economic să previi.

În cadrul Unității Fitosanitare Vâlcea, unde am căutat să aprofundez cunoștiintele despre protecția împotriva introducerii și răspândirii organismelor dăunătoare, se urmăresc 64 de organisme de carantină dăunătoare și 16 planuri de monitorizare. Se efectuează controale la import, circulație intracomunitară și export.

Obiectivul general al activității îl reprezintă implementarea legislației în vigoare privind protecția împotriva introducerii și răspândirii organismelor de carantină dăunătoare în România și UE.

Personal am luat parte la inspecțiile care s-au efectuat în pepinierele pomicole și plantațiile mamă în cadrul planului de monitorizare a organismelor Plum pox și Erwinia amylovora, monitorizarea bacteriozelor de la culturile de cartof, Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus și gestionarea focarelor.

În lucrarea de față încerc să ilustrez cum se desfășoară lupta cu organismele dăunătoare mai sus menționate și rezultatele obtinute.

Erwinia amylovora

Organismul dăunător a fost depistat în județul Vâlcea în anul 1996, la ferma de măr ce aparținea a I.A.S. Vâlcea.

Măsuri înteprinse:

˗ tratamente chimice cu fungicide pe bază de cupru;

˗ măsuri curative : tăierea ramurilor cu atac la 30cm sub rană; înlăturarea și distrugerea pomilor cu peste 30% atac.

˗ s-au intensificat controalele în comunele limitrofe la plantațiile de sămânțoase (măr,păr,gutui) și în pepiniere și plantațiile mamă.

În anii următori atacul s-a extins la tot mai mulți pomi din ferme.

În anul 2005 odată cu implementarea Programului de monitorizare privind organismul dăunător Erwinia amylorova, s-a trecut la măsuri radicale, în plantația de măr din comuna Milcoiu mergându-se până la desfințarea acesteia pe parcursul a 3 ani (pomii au fost defrișați).

S-a continuat monitorizarea plantațiilor pe rod și pepinierelor. Organismul dăunător este prezent în tot județul, în plantațiile pe rod, gadul atacului fiind slab.

În prezent monitorizarea se face numai în pepiniere și plantațiile mamă altoi, materialul săditor fiind principala sursă de transmitere a bacteriozei.

În aceste locații se efectuează două inspecții : una în prima decadă a lunii iunie și una în a doua decadă a lunii septembrie.

Etapele inspecției :

Pregătirea inspecției:

˗ stabilirea împreună cu producătorul a datei și a orei la care se va efectua inspecția,

˗ consultarea Fișei fitosanitare privind simptomatologia atacului

˗ pregătirea materialelor pentru prelevarea probelor (manuși, cuțit, pung, dezinfectant)

Controlul documentelor : se controlează Fișa de producție, Fișa de activitate, Registrul de intrări – ieșiri ;

Inspecția tehnică: controlul prezenței sau absenței organismului dăunător;

Intocmirea documentelor:

Fișa de inspecție.

Dacă nu se depistează simptome ale atacului inspecția se încheie și se aliberează Procesul verbal pașaport în vederea eliberării Pașaportului fitosanitar.

Dacă se depistează simptome ale atacului, Fișa de inspecție pașaport se bifează la rubrica în așteptare, se ridică probe pentru analize de laborator; după primirea rezultatelor se întocmește Raportul de inspecție.

În cazul unui rezultat pozitiv se trimite notificare producătorului cu măsurile ce se impun și nu se eliberează Pașaport fitosanitar.

Plum pox – este prezent în toate plantațiile de sâmburoase din județ. Se monitorizează în pepiniere și plantațiile mamă altoi.

Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus

Apariția și evoluția în județul Vâlcea :

˗în anul 2008 ˗ în Localiatatea Costești pe o suprafață de 0,05ha

˗ în Localitatea Slătioara pe o suprafață de 0,2ha

˗ în anul 2009 ˗ în Băbeni pe o suprafață de 0,05ha

˗ în Stoenești pe o suprafață de 0,04ha

˗ în Boișoara pe o suprafață de 0,2ha

˗ în anul 2010 – în Băbeni pe o suprafață de 0,09ha

ERWINIA AMYLOVORA , PULM POX ȘI CLAVIBACTER

MICHIGANENSIS SSP.SEPEDONICUS

~ISTORIC~

Erwinia amylovora

Organismul dăunător a fost depistat în județul Vâlcea în anul 1996, la ferma de măr ce aparținea a I.A.S. Vâlcea.

Măsuri înteprinse:

˗ tratamente chimice cu fungicide pe bază de cupru;

˗ măsuri curative: tăierea ramurilor cu atac la 30cm sub rană; înlăturarea și distrugerea pomilor cu peste 30% atac.

˗ s-au intensificat controalele în comunele limitrofe la plantațiile de sămânțoase (măr,păr,gutui) și în pepiniere și plantațiile mamă.

În anii următori atacul s-a extins la tot mai mulți pomi din ferme.

În anul 2005 odată cu implementarea Programului de monitorizare privind organismul dăunător Erwinia amylorova, s-a trecut la măsuri radicale, în plantația de măr din comuna Milcoiu mergându-se până la desfințarea acesteia pe parcursul a 3 ani (pomii au fost defrișați).

S-a continuat monitorizarea plantațiilor pe rod și pepinierelor. Organismul dăunător este prezent în tot județul, în plantațiile pe rod, gadul atacului fiind slab.

În prezent monitorizarea se face numai în pepiniere și plantațiile mamă altoi, materialul săditor fiind principala sursă de transmitere a bacteriozei.

În aceste locații se efectuează două inspecții : una în prima decadă a lunii iunie și una în a doua decadă a lunii septembrie.

Etapele inspecției :

Pregătirea inspecției:

˗ stabilirea împreună cu producătorul a datei și a orei la care se va efectua inspecția,

˗ consultarea Fișei fitosanitare privind simptomatologia atacului

˗ pregătirea materialelor pentru prelevarea probelor (manuși, cuțit, pung, dezinfectant)

Controlul documentelor : se controlează Fișa de producție, Fișa de activitate, Registrul de intrări – ieșiri ;

Inspecția tehnică: controlul prezenței sau absenței organismului dăunător;

Intocmirea documentelor:

Fișa de inspecție.

Dacă nu se depistează simptome ale atacului inspecția se încheie și se aliberează Procesul verbal pașaport în vederea eliberării Pașaportului fitosanitar.

Dacă se depistează simptome ale atacului, Fișa de inspecție pașaport se bifează la rubrica în așteptare, se ridică probe pentru analize de laborator; după primirea rezultatelor se întocmește Raportul de inspecție.

În cazul unui rezultat pozitiv se trimite notificare producătorului cu măsurile ce se impun și nu se eliberează Pașaport fitosanitar.

Plum pox – este prezent în toate plantațiile de sâmburoase din județ. Se monitorizează în pepiniere și plantațiile mamă altoi.

Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus

Apariția și evoluția în județul Vâlcea :

˗în anul 2008 ˗ în Localiatatea Costești pe o suprafață de 0,05ha

˗ în Localitatea Slătioara pe o suprafață de 0,2ha

˗ în anul 2009 ˗ în Băbeni pe o suprafață de 0,05ha

˗ în Stoenești pe o suprafață de 0,04ha

˗ în Boișoara pe o suprafață de 0,2ha

˗ în anul 2010 – în Băbeni pe o suprafață de 0,09ha

I. OBIECTIVELE PAȘAPORTULUI FITOSANITAR

Libera circulație a plantelor;

Interzicerea circulației organismelor de carantină.

II. DOMENIU DE APLICARE

Plantele, produsele vegetale și alte obiecte menționate în Anexa V din H.G. nr. 563/2007, dacă sunt originare din România/Comunitate trebuie supuse controlului fitosanitar, de preferat la locul de producție, înainte de a circula pe teritoriul României/Comunitătții sau în țara de origine, respectiv țara expeditoare, dacă sunt originare din afara Comunității,în vederea eliberării pașaportului fitosanitar.

Plantele, produsele vegetale și alte obiecte prevăzute în Anexa V, partea A, secțiunea I-a, nu pot circula în cadrul Comunității/României altfel decât local, decât dacă un pașaport fitosanitar valid pentru teritoriul în cauză și emis în conformitate cu prevederile H.G. 563/2007 art. 8 alin. (1)-(3) este atașat la acestea, la ambalajele lor sau la vehiculele care le transportă.

Prevederile menționate mai sus nu se aplică în cazul circulației cantităților mici de plante, produse vegetale sau alte obiecte în cazul în care ele sunt destinate utilizării de către proprietar sau destinatar în scopuri neindustriale și necomerciale sau pentru consum propriu, respectiv consum pe durata transportului, cu condiția să nu existe niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare.

III.ELIBERAREA ETICHETEI PAȘAPORT FITOSANITAR CE

Pașaportul fitosanitar este eliberat de către inspectorii fitosanitari din cadrul unităților fitosanitare județene și a Municipiului București și/sau din cadrul inspectoratelor de carantină fitosanitară vamală, în conformitate cuprevederile Ordinului nr. 583/2007 privind stabilirea unui grad de standardizare pentru pașapoartele fitosanitare utilizate pentru circulația anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte în Comunitate, și stabilirea procedurilor detaliate de eliberare a pașapoartelor fitosanitare, condițiilor și procedurilor detaliate de înlocuire a acestora.

Plantele, produsele vegetale sau alte obiecte prevăzute în partea B din Anexa V la Hotararea Guvernului nr. 563/2007, care sunt importate din țări terțe în Comunitate, fiind însoțite de certificat fitosanitar conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 563/2007 și care sunt menționate în partea A din Anexa V la H.G. nr. 563/2007, pot circula pe teritoriul României/Comunității însoțite de pașaport fitosanitar care este eliberat de inspectoratele de carantină fitosanitară vamală dacă se constată, în urma efectuării controlului documentar, de identitate și fitosanitar, că sunt îndeplinite cerințele conform Hotararii Guvernului nr. 563/2007, astfel:

a) pașaportul fitosanitar înlocuiește certificatul fitosanitar în cazul în care România este țară de destinație;

b) pașaportul fitosanitar este anexat la copia certificatului fitosanitar în cazul în care țara de destinație este un alt stat membru.

Cazul plantelor certificate

În conformitate cu art. 1 alin. (4) din O.M. 583/2007, pașaportul fitosanitar pentru tuberculii deSolanum tuberosum destinați plantării, semințele de Helianthus annuus, Lycopersicon lycopersicum, Phaseolus spp., Medicago sativa și plantele din genurile  Cydonia,  Malus, Prunus,  Pyrus,  Vitis  si  Fragaria destinate plantării este reprezentat prin eticheta oficială eliberată conform legislației în vigoare privind regulile și normele tehnice pentru producerea în vederea comercializării, prelucrarea, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de cartof, floarea-soarelui, tomate, fasole, lucernă, material de înmulțire și plantare fructifer și material de înmulțire vegetativă a vitei-de-vie. Această etichetă trebuie să poarte mențiunea "pașaport fitosanitar CE".

Inspectoratele Teritoriale pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor sau Laboratorul Central pentru Calitatea Semintelor și a Materialului Saditor eliberează eticheta oficială pentru speciile menționate mai sus numai după obținerea procesului-verbal pentru eliberarea pașaportului fitosanitar emis de unitățile fitosanitare județene și a municipiului București, prin care se atestă conformitatea cu reglementările fitosanitare în vigoare. Pe eticheta oficială, în dreptul mențiunii "Pașaport fitosanitar CE", se indică numarul de înregistrare al unității controlate, respectiv numărul care apare în colțul din dreapta sus al procesului-verbal pentru eliberarea pașaportului fitosanitar.

CAZUL PLANTELOR NECERTIFICATE

Atunci când plantele prevazute la art. 1 alin. (4) din OM 583/2007 nu sunt certificate, pașaportul fitosanitar este eliberat de către inspectorii fitosanitari din cadrul unităților fitosanitare județene si a Municipiului București.

CAZUL PLANTELOR NECERTIFICATE FINAL LA LOCUL DE PRODUCȚIE ȘI ASIGURAREA TRASABILITĂȚII

Atunci când tuberculi de Solanum tuberosum destinați plantării, semințele de Helianthus annuus, Lycopersicon lycopersicum, Phaseolus spp. si Medicago sativa necertificate final, circulă de la locul de producție într-un alt judet, unde va avea loc condiționarea și/sau tratarea semințelor, în vederea certificării finale:

– procesul verbal pentru eliberarea pașaportului fitosanitar este eliberat de către inspectorul fitosanitar din județul de la locul de producție, pe baza Fișei de inspecție pașaport, respectiv a Raportului de inspecție, după caz, și numai după obținerea dovezii efectuării tratamentului corespunzător și/sau condiționării, confirmat în scris de către unitatea fitosanitară de pe raza județului unde s-a efectuat tratamentul/condiționarea.

În baza procesului verbal, unitatea înregistrată și inspectată va solicita unității fitosanitare eliberarea pașaportului fitosanitar prin înaintarea unei cereri de eliberare a pașaportului fitosanitar (Anexa X) completată, în conformitate cu O.M. nr. 583/2007.

Dacă o unitate nu dispune de un proces verbal valabil pentru plantele pe care intenționează să le comercializeze, va face o cerere cu cel puțin 3 zile înainte de data stabilită pentru punerea în circulație.

Unitatea fitosanitară va realiza inspecția în acest interval, cu condiția ca unitatea în cauză să fie înregistrată și să aibă Fișa de producție completată, iar perioada și condițiile să permită verificarea conformității cu exigențele privind pașaportul fitosanitar.

Dacă cererea este făcută de către o unitate care nu îndeplinește toate cerințele, eliberarea pașaportului se va face numai după remedierea situației.

Inspectorul fitosanitar completează partea de formular care revine Unității Fitosanitare din cererea de eliberare a pașaportului fitosanitar și înmanează o copie odată cu etichetele pașaport furnizate unității solicitante.

Eticheta pașaport este aplicată de către unitatea solicitantă sub directa supraveghere a inspectorului fitosanitar.

ANEXA X

Codul:

Unitatea:

Persoana responsabila:

Numar de inregistrare:

Solicit eliberarea urmatoarelor pasapoarte fitosanitare:

Codul procesului-verbal al inspectiei din data:

□ Pasaport initial                                 □ Pasaport de inlocuire

Data cererii: ………………………………………………………

Numele si semnatura conducatorului unitatii:………………………………………………………………………. _______________________________________________________

Mod de aplicare a pașaportului fitosanitar:

Pașaportul fitosanitar se aplică, în principal, pe unitatea de ambalaj, astfel: – pentru materialul săditor pomicol se aplică individual sau pe snop; – la cartoful de sămânță se aplică pe fiecare sac; – pentru celelalte plante, produse vegetale vizate de pașaport fitosanitar, acesta se aplică pe: snop, lot intreg, pe lădițe, pe întreg transportul astfel încat gestionarea pașaportului fitosanitar să fie cât mai exacta.

Etichetele pașaport vor fi imprimate de Unitățile fitosanitare și/sau de Inspectoratele de Carantină Fitosanitară Vamală, pornindu-se de la fișierul furnizat de către Agenția Națională Fitosanitară prin Programul Informatic Fitoexpert.

Dacă persoana fizică/juridică înregistrată (producator, depozit colectiv, centru de expediere, altă persoană și importatorul) intenționează să expedieze o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect reglementat într-o zonă protejată, va trebui să informeze Unitatea Fitosanitară, înainte de expedierea mărfii, și să depună în același timp cererea pentru eliberarea pașaportului fitosanitar, în vederea verificării exigențelor fitosanitare ale zonei protejate respective. Codul pentru zona protejată va fi indicat pe pașaportul fitosanitar, lângă marcajul distinct .

Pașaportul fitosanitar de înlocuire

Un pașaport fitosanitar poate fi înlocuit, la o dată ulterioară și în orice parte a Comunității, cu un alt pașaport fitosanitar, în conformitate cu urmatoarele dispoziții:

a) numai atunci când transporturile de marfă sunt divizate sau atunci când mai multe transporturi de marfă sau parți din acestea sunt combinate sau atunci când statutul fitosanitar al transporturilor de marfa se schimbă,fără a prejudicia exigențele specifice prevăzute în anexa IV a HG nr.563/2007;

b) numai la solicitarea unei persoane fizice sau juridice, fie că aceasta este producator sau nu, înregistrată într-un registru oficial, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8) din HG nr. 563/2007, care se aplică în mod corespunzator .

Pașaportul de înlocuire trebuie să poarte o marcă specială și să includă numarul de înregistrare al producătorului sau importatorului înregistrat inițial.

Numarul de înregistrare al expeditorului (producator/comerciant) de pe pașaportul fitosanitar este consemnat în registrul de intrări cu mențiunea “RP” pentru trasabilitate în momentul depistării unui organism de carantină pe filiera circulației și producției produsului respectiv. De asemenea, în Registrul de ieșiri se va face mențiunea “RP”.

Solicitantul face același tip de cerere, indicând cu precizie plantele cărora le sunt destinate aceste pașapoarte de înlocuire. Dacă pașaportul se află pe un document care nu continuă să însoțească marfă, comerciantul trebuie să solicite un pașaport de înlocuire.

Atunci când unitatea primește etichetele solicitate, le aplică fie pe plantele, produsele vegetale sau alte obiecte vizate fie pe ambalaj sau pe mijlocul de transport. Toate informațiile necesare sunt înscrise apoi în registrele unității.

ROMÂNIA MINISTERUL AGRICULTURII SI

DEZVOLTARII RURALE

Directia Generala Implementare Politici Agricole

Agentia Nationala Fitosanitara

NOTA

Privind « Eliberarea pasaportului fitosanitar de inlocuire » care cuprinde modificarile ce se vor avea in vedere de serviciu nr. 293566/30.11.2007: “Programul de implementare a legislatiei fitosanitare armonizata cu directivele comunitare cu referire la procedurile generale pentru inregistrarea producatorilor, depozitelor colective, centrelor de expediere, a unei alte persoane si a importatorilor de plante, produse vegetale sau alte obiecte, si eliberarea pasaportului fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau a altor obiecte vizate de reglementarea fitosanitara.

NOTA DE SERVICIU

Indice de clasare:

Data de punere in aplicare: IMEDIAT

Completeaza: Nota de serviciu nr. 293566/30.11.2007

Dosar urmarit de:

Tel./fax:

e-mail:

Obiect: Aceasta nota de serviciu furnizeaza informatii privind procedura de eliberare a pasaportului fitosanitar de inlocuire pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte vizate de reglementarea fitosanitara.

Baze juridice: Ordonanta Guvernului nr.136/2000, Hotararea Guvernului nr.563/2007 cu modificarile si completarile ulterioare, Ordinul Ministrului nr. 583/2007 acte normative care transpun Directivele comunitare 2000/29 CE cu modificarile si completarile ulterioare, 92/105 CE si 2005/17 CE.

Cuvinte cheie: pasaport fitosanitar CE, pasaport fitosanitar de inlocuire CE, fisa de inspectie, proces-verbal, cerere de eliberare a pasaportului fitosanitar/pasaportului fitosanitar de inlocuire.

Rezumat: Procedura de eliberare a pasaportului fitosanitar de inlocuire pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care circula pe teritoriul Romaniei/Comunitatii Europene trebuie facuta in mod unitar de catre toti inspectorii fitosanitari.

« Pasaportul fitosanitar/pasaportul fitosanitar de inlocuire »

Pasaportul fitosanitar este o eticheta oficiala care dovedeste ca sunt respectate dispozitiile Hotararii de Guvern nr. 563/2007, cu privire la standardele sanatatii plantelor si la exigentele specifice, si care este:

standardizata la nivel comunitar pentru diferitele tipuri de plante sau produse vegetale;

pregatita de catre organismul oficial responsabil al unui stat membru si emisa in conformitate cu regulile de punere in aplicare care guverneaza detaliile de procedura pentru emiterea pasapoartelor fitosanitare (conform H.G. 563/2007, art.3 alin (8)).

Un pasaport fitosanitar poate fi inlocuit, la o data ulterioara si in orice parte a Romaniei/Comunitatii Europene, cu un alt pasaport fitosanitar, in urmatoarele conditii (conform art. 8, alin (7) din H.G. 563/2007):

numai atunci cand transporturile de marfa sunt divizate sau atunci cand mai multe transporturi de marfa sau parti din acestea sunt combinate sau atunci cand statutul fitosanitar al transporturilor de marfa se schimba, fara a incalca exigentele specifice prevazute in anexa IV din H.G. nr. 563/2007 sau in alte cazuri specificate in conformitate cu prevederile art. 8 alin. (11);

numai la solicitarea unei persoane fizice sau juridice, fie ca aceasta este producator sau nu, inregistrata intr-un registru oficial, in conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8), din H.G. nr. 563/2007, care se aplica in mod corespunzator.

Conform HG 563/2007, art. 8 alin (4), plantele, produsele vegetale si alte obiecte enumerate în anexa V, partea A, sectiunea I-a si semintele mentionate la art. 7 alin. (4) nu pot circula în cadrul Comunitatii altfel decât local, decât daca un pasaport fitosanitar valid pentru teritoriul în cauza este atasat la acestea, la ambalajele lor sau la vehiculele care le transporta.

Conform HG 563/2007, art. 8 alin (5), plantele, produsele vegetale si alte obiecte enumerate în anexa V, partea A, sectiunea a II-a si semintele mentionate la art. 7 alin. (4) nu pot fi introduse într-o zona protejata specificata sau nu pot circula în interiorul acesteia, decât daca un pasaport fitosanitar valid pentru acea zona este atasat la acestea, la ambalajele lor sau la vehiculele care le transporta.

Procedura de eliberare a pasaportului fitosanitar de inlocuire pentru

plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care circula pe teritoriul Romaniei/Comunitatii Europene

In cazul:

plantelor din genurile Cydonia Mill Malus Mill, Prunus L, Pyrus L, Vitis L, Fragaria L.;

tuberculilor de Solanum tuberosum L destinati plantarii;

semintelor de Helianthus annuus, Lycopersicum lycopersicum, Phaseolus spp., Medicago sativa

Care provin dintr-un stat membru, tara terta sau din Romania si sunt insotite de eticheta oficiala eliberata de Autoritatea de Control si Certificare a Semintelor, la solicitare, se elibereaza pasaportul fitosanitar de inlocuire. In vederea eliberarii acestuia se intocmesc urmatoarele documente:

fisa de inspectie pasaport fitosanitar de inlocuire;

procesul verbal pentru eliberarea pasaportului fitosanitar de inlocuire;

cerere de eliberare a pasaportului fitosanitar de inlocuire.

Persoana fizica sau juridica care solicita eliberarea pasaportului fitosanitar de înlocuire trebuie sa fie inregistrata oficial la Unitatea Fitosanitara pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea.

Unitatea inregistrata va solicita unitatii fitosanitare eliberarea pasaportului fitosanitar de inlocuire prin inaintarea unei cereri de eliberare a pasaportului fitosanitar de inlocuire, completata in conformitate cu Ordinul Ministrului nr. 583/2007.

Modelul cererii de eliberare a pasaportului fitosanitar/pasaportului fitosanitar de inlocuire este pus la dispozitia tuturor unitatilor vizate de pasaportul fitosanitar/pasaportul fitosanitar de inlocuire, de catre Unitatile fitosanitare si se intocmeste de catre solicitant.

Inspectorul fitosanitar la completarea procesului verbal pentru eliberarea pasaportului fitosanitar de inlocuire, la rubrica observatii va mentiona urmatoarele: numarul pasaportului fitosanitar initial, numarul de inregistrare original al producatorului, centrului de expediere, depozitului sau importatorului si numarul lotului (dupa caz).

Pentru urmarirea trasabilitatii inspectorul fitosanitar va mentiona in registrul de intrari/iesiri: denumirea speciei, soiul, cantitatea, destinatia, numarul pasaportului fitosanitar initial, numarul de inregistrare original al producatorului, centrului de expediere, depozitului sau importatorului si numarul lotului (dupa caz).

In cazul reambalarii si reetichetarii cu o noua eticheta oficiala, Inspectoratele Teritoriale pentru Calitatea Semintelor si Materialului Saditor sau Laboratorul Central pentru Calitatea Semintelor si a Materialului Saditor elibereaza noua eticheta oficiala pentru speciile mentionate mai sus, numai dupa obtinerea procesului verbal pentru eliberarea pasaportului fitosanitar de inlocuire, emis de Unitatea fitosanitara judetena si a municipiului Bucuresti, prin care se atesta conformitatea cu reglementarile fitosanitare in vigoare.

Pe eticheta oficiala, in dreptul mentiunii "Pasaport fitosanitar CE" se indica marcajul distinctiv “RP” si numarul de inregistrare al persoanei fizice sau juridice inregistrata (PDCIA)* in Romania.

In cazul ambalajelor mici care circula cu eticheta furnizorului pentru speciile prevazute in Ordinul Ministrului nr. 1263/2005 si Ordinul Ministrului nr. 1366/2005,pasaportul fitosanitar de inlocuire se elibereaza pe lot sau diviziuni de lot (dupa caz).

B. În cazul plantelor care circula cu pasaport fitosanitar eliberat de catre organismele oficiale fitosanitare responsabile din Romania sau dintr-un alt stat membru, la solicitare, se elibereaza pasaportul fitosanitar de înlocuire si se completeaza documentele:

– completeaza documentele:

– procesul verbal pentru eliberarea pasaportului fitosanitar de inlocuire;

– cerere de eliberare a pasaportului fitosanitar de inlocuire.

Pasaportul fitosanitar de inlocuire trebuie sa poarte o marca speciala “RP”, si sa includa numarul producatorului original, iar, in cazul in care s-a constatat o schimbare in statutul fitosanitar al marfii, numarul inspectorului fitosanitar responsabil pentru schimbarea respectiva (conform Hotararii de Guvern nr. 563/2007, art. 8. alin 10) si nr. lotului (dupa caz).

Persoana fizica sau juridica care solicita eliberarea pasaportului fitosanitarde înlocuire trebuie sa fie inregistrata oficial la Unitatea Fitosanitara pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea.

Unitatea inregistrata va solicita unitatii fitosanitare eliberarea pasaportului fitosanitar de inlocuire prin inaintarea unei cereri de eliberare a pasaportului fitosanitar de inlocuire, completata in conformitate cu Ordinul Ministrului nr. 583/2007.

Modelul cererii de eliberare a pasaportului fitosanitar/pasaportului fitosanitar de inlocuire este pus la dispozitia tuturor unitatilor vizate de pasaportul fitosanitar/pasaportul fitosanitar de inlocuire, de catre Unitatile fitosanitare si se intocmeste de catre solicitant.

Inspectorul fitosanitar la completarea procesului verbal pentru eliberarea pasaportului fitosanitar de inlocuire, la rubrica observatii va mentiona urmatoarele: numarul pasaportului fitosanitar initial, numarul de inregistrare original al producatorului, centrului de expediere, depozitului sau importatorului si numarul lotului (dupa caz).

Pentru urmarirea trasabilitatii inspectorul fitosanitar va mentiona in registrul de intrari/iesiri: denumirea speciei, soiul, cantitatea, destinatia, numarul pasaportului fitosanitar initial, numarul de inregistrare original al producatorului, centrului de expediere, depozitului sau importatorului si numarul lotului (dupa caz).

Nota: Incepand cu data transmiterii acestei note, pentru eliberarea pasaportului fitosanitar si a pasaportului fitosanitar de inlocuire, veti folosi noile formulare atasate, care inlocuiesc anexele VII, IX si X din nota de serviciu nr. 293566/30.11.2007.

*P-producator, D-depozit, CE-centru de expediere, I-importator, alta persoana-A

LISTA DOCUMENTELOR (FORMULARELOR)

1. FISA DE INSPECTIE PASAPORT FITOSANITAR/PASAPORT FITOSANITAR DE INLOCUIRE – FP/FPI (Anexa VII);

2. PROCES-VERBAL pentru eliberarea Pasaportului Fitosanitar/ Pasaportului fitosanitar de inlocuire – PP/PPI (Anexa IX);

3. CERERE DE ELIBERARE A PASAPORTULUI FITOSANITAR /PASAPORTULUI FITOSANITAR DE INLOCUIRE- CP/CPI (Anexa X).

Rm.Vâlcea, 23.02.2011

Nr. ………………………….

Stimate domn,

Ref. : notificare măsuri

Vă facem cunoscut că prin buletinul de analiză nr.123/15.02.2011 emis de Laboratorul Fitosanitar București, care completează buletinul de analiză nr.3674/27.12.2011, în urma analizelor efectuate la proba de tuberculi de cartof de consum, prelevată de la dumneavoastră a fost confirmată contaminarea cu bacteria Clavibacter michiganensis ss.sepedonicus – putregaiul inelar al cartofului.

În conformitate cu Ord.387/2007 care completează și modifică O.M.912/2004 privind controlul putregaiului inelar al cartofului produs de Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus, art.5, alin.(1) lit.a) se declară contaminați: tuberculiide cartof de consum, în cantitatede 0,350 to, care provin din parcela denumită ,,Acasăʼʼ, uneltele, locul de depozitare, inclusiv ambalajul din care s-a prelevat proba, precum și locul de producție.

Conform O.M.912/2004 art.8, alin.(1),(3),(4) și O.M.387/2007, Anexa IV, pct.1,3,4, vor fi aplicate următoarele măsuri:

1.Măsuri asupra tuberculilor

Tuberculii de cartof de consum,declarați contaminați, nu vor putea fi plantați și sunt:

-utilizați în hrana animalelor după un tratament termic (fierbere timp de 30 de minute), astfel încât să nu existe nici un risc de supraviețuire a organismului dăunător;

-incinerarea resturilor menajere rezultate în urma consumului uman.

2.Eliminarea deșeurilor solide (saci,sol din depozit)

-deșeurile solide vor fi incinerate

3.Măsuri asupra locului de producție :

La locul de producție declarat contaminat, respectiv parcela ,,Acasăʼʼ pe suprafața de 0,04ha : pe durata a 3 ani care urmează anului contaminării declarate, se vor aplica urmtoarele măsuri:

-se iau măsuri de eliminare a plantelor de cartof spontane,

-nu se plantează cartof

-câmpul trebuie să fie liber de plante spontane de cartof pe cel puțin 2 ani consecutivi înainte de plantarea primei culturi de cartof

În primul sezon de cultivare a cartofului, după perioada de 3 ani,

-producătorii vor planta cartof de sămânță certificati dar numai pentru producerea cartofului de consum

-cultura de cartof va fi monitorizată oficial în timpul primei perioade de vegetație de către inspectorii fitosanitari și la recoltare se vor preleva probe de tuberculi pentru analize de laborator, în vederea depistării infecției latente cu Clavibacter michiganesis ssp.sepedonicus.

În următorul sezon de cultivarea cartofului :

-producătorii trebuie să planteze cartof de sămânță certificați pentru producerea cartofilor de sămânță sau de consum.

-cultura de cartof sa fi monitorizată oficial în timpul perioadei de vegetație de către inspectorii fitosanitari și la recoltare vor recolta probe de tuberculi pentru analize de laborator, în vederea depistării infecției latente cu Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus

3.Măsuri de decontaminare a depozitelor, utilajelor și ambalajelor

Locul de depozitare, ambalajele și uneltele declarate contaminate, conform art.5 alin.(1) litera a) trebie curățate, spălate și dezinfectate cu hipoclorit de sodiu 1%. Această operațiune se va repeta până la , și inclusiv primul sezon în care este permisă cultivarea cartofului pe parcela declarată contaminată.

Cu stimă

Director executiv, Responsabil carantină fitosanitară,

Ing.Bădele Florel Ing.Mușat Maria

Domnului, Gheorghe Ștefan

Localitatea Băbeni

Jud.Vâlcea

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vâlcea – Unitatea Fitosanitară

Rm.Vâlcea,03.01.2011

Nr. …………………………

Stimată doamnă,

Ref.: anchetă

În baza planului de monitorizare fitosanitară, a culturii cartofului au fost, prelevate și trimise la L.C.C.F. 38 probe tuberculi cartof, pentru detectarea bacteriilor Clavibacter Michiganensis ssp.sepedonicus și Ralstonia solanacearum.

Probele au fost prelevate de la producători de cartof de consum.

Conform buletinelor de analiză nr.: 3674/27.12.2010 emise de Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară București s-a depistat Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus la 2 probe de cartof, prelevate, din recolta a doi producători.

Tabel nr…

Plan de monitorizare fitosanitară

Producătorii au fost informați, prin pașaportul de inspecție și adresa de informare, cu privire la măsurile ce trebuie aplicate în conformitate cu Ordinul 378/2007 care modifică și completează Ordinul 912/2004 privind controlul putregaiului inelar al cartofului produs de Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus.

Conform art.4,ali.(2) din ordinul 912/2004, în așteptarea confirmării sau infirmării infecției cartofului cu organismul de carantină Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus au impus următoarele măsuri:

-interzicerea circulației întregii recolte de cartof de consum din care s-a prelevat proba de cartof, aceasta putându-se face doar sub control oficial și cu condiția să fie stabilit ca să nu exiate nici un risc identificabil de răspândire a organismului dăunător.

S-a discutat individual cu fiecare dintre cei 2 producători cu privire la reglementările fitosanitare în vigoare și riscurile care decurg din nerespectarea acestora și s-au efectuat anchete privind:

1.Proveniența materialului de plantat:

Conform declarațiilor celor doi producători, s-a constatat că aceaștia nu dețin acte de provenire a cartofului, aceștia fiind achiziționați de pe piață.

-Gheorghe Ștefan a plantat în 2010 cartof din producție proprie.

În anul 2007, a achiziționat sămânță de cartof de pe piața centrală Vâlcea, de la un producător din Județul Brașov a cărui identitate nu se cunoaște.

Diaconu Nicolae declară că, a achiziționat cartoful de la supermarchet, cartof consum de proveniență din România.

2.Identificarea parcelelor:

-Gheorghe Ștefan a cultivat cartoful pe o suprafață de 0,04ha în punctul ,,Acasăʼʼ din Băbeni satul Tătărani. Proba a fost prelevată dintr-o cantitate de 0,35to.

-Diaconu Nicolae a cultivat cartoful pe o suprafață de 0,04ha în punctul ,,Protecțieʼʼ din Băbeni proba fiind prelevată dintr-o cantitate de 0,43to

3.Destinația producției

Producția realizată este destinată pentru consum propriu și pentru hrana animalelor.

4.Utilajele folosite în procesul de producție:

Au fost folosite în procesul de producție, unelte agricole proprii, care nu au fost împrumutate altor producători. S-a recomandat dezinfecția uneltelor.

5.Situația actuală a parcelei privind riscul de răspândire:

Parcelele, la momentul efectuării anchetei erau libere de resturi vegetale, fiind efectuate arăturile, sau desfundatul manual.

Măsurile inteprinse au fost luate pentru gestionarea cazurilor la care s-a depistat Clavibacter michiganensis ssp.sepedoncus prin teste de imunoflorescentă, până la finaliarea analizelor conform protocolului de lucru pentru Clavibacter michiganensis ssp.sepedonicus.

Cu stimă,

Director executiv, Unitatea fitosanitară

Ing.Bădele Florel Ing.Mușat Maria

Doamnei Monica Ecobici, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Fig. nr…. ce reprezinta?

BIBLIOGRAFIE

Florentina, la fiecare figura trebuie scris ceea ce reprezinta si s-o citezi in text; la fel si la tabele. Ai foarte multe date din literatura, dar nu este citat in text autorul. De asemenea trebuie trecut si la Bibliografie.