3.1. Procedeul de verificare și evaluare a situațiilor obținute. Procedeul care a constat în verificarea și evaluarea scorurilor înregistrate s-a… [311273]

3.1. Procedeul de verificare și evaluare a situațiilor obținute.

Procedeul care a constat în verificarea și evaluarea scorurilor înregistrate s-a [anonimizat]. Am examinat fiecare rezultat (folosind punctajele ) [anonimizat] o analiză comparativă a beneficiilor obținute de copiii din cele două grupuri: experimental si de control.

3.2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor:

Tabelul 3.2.1. Prezentarea rezultator stabilite la testatarea inițială:

Figura 3.2.6. [anonimizat]:

Observând tabelul de mai sus putem trage concluzia asupra următoarelor aspecte. [anonimizat], prin aplicarea metodelor și procedeelor specifice și am efectuat diferite activități și jocuri didactice cu specific atrăgător și care a [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], unde rata de frecventare a grădiniței este mai diminuată decât la grupa experimentală dar și faptului că la grupa de control nu s-a acționat folosind activitățile care au fostpuse în practică la grupa experimentală.

Concluziile testului pentru stabilirea vârstei psihologice a limbajului.

Valorile obținute la fiecare probă corespund anumitor vârste ale limbajului (exemple în tabelul de mai jos); am făcut media acestor vârste și am obținut vârsta psihologică a [anonimizat].

Tabel 3.2.2. – Coeficient de corespondență a vârstelor

Deținând rezultatele oferite de fiecare preșcolar la cele 7 teste, le notăm în ordinea corespunzătoare pe tabel (vertical) iar în direcția lor vom nota vârsta limbajului corespunzătoare în tabelul de mai sus.[anonimizat] 7 și vom obține vârsta psihologică a [anonimizat].

Figura 3.2.2.1 – Distribuția rezultatelor(valori relative) a coeficientului corespunzător vârstelor

Raportând vârsta de dezvoltare a limbajului (V.L.) la vârsta cronologică (V.C.) putem observa că:

având vârsta psihologică a limbajului identică cu vârsta cronologică (deci V.L.=V.C.) putem spune că avem o dezvoltare normală a preșcolarului;

având vârsta psihologică a limbajului mai mare decât vârsta cronologică (adică V.L.>V.C.) putem discuta despre o dezvoltare ridicată a preșcolarului;

Având vârsta psihologică a limbajului mai mică decât vârsta cronologică (deci: V.L.<V.C.) putem spune că preșcolarul deține o dezvoltare slabă.

Testul acesta a fost pus în aplicare copiilor preșcolari din ambele grupe care au vârste situate între 4 ani și 5 ani (Nivel I), cu scopul de a stabili vârsta psihologică a limbajului.

Testarea a fost alcătuită din șapte probe și anume: [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat]a mai multor materiale din care sunt alcătuite diferite obiecte, enunțarea unor nuanțe și culori, dar și denumirea și mimarea diferitelor acțiuni.

Investigarea comparativă a situațiilor obținute de cele două grupe de preșcolari m-a ajutat să evidențiez disproporția gradului de dezvoltare a comunicării și a limbajului preșcolarilor din cele două grupuri de subiecți ce nu au avut ocazia de a beneficia de aceiași factori de mediu sociali, culturali și educaționali.

În tabelul de mai jos (Tabelul 3.2.3.) am cuprins statisticile realizate în cadrul testului pentru stabilirea vârstei psihologice a limbajului (V.L. după A. Descoeudres) de către grupa de control (Grupa A) formată din 20 preșcolari cu vârste situate între 4 și 5 ani care sunt în anul al doilea în care frecventează grădinița.

Am stabilit media vârstei cronologice (V.C.), care este de 4,5 ani, apoi am constatat că media vârstei psihologice a limbajului (V.L.) este de 4 ani. Cele mai scăzute procente au fost obținute la proba nr.6 la care media vârstei limbajului este cu 0.5 mai scăzută decât este media vârstei cronologice; de asemenea, la testul 5, se observă că corelația vârstei limbajului este cu 0.4 mai mică decât media vârstei cronologice:

TABEL NR. 3.2.3. Situația întrunită la testarea cunoașterii vârstei psihologice a limbajului, la grupa A – Grupa de Control.

În tabelul de mai jos (Tabel 3.2.4.) am redat statisticile realizate de grupul experimental (grupa B), grup format din 20 copii preșcolari cu vârste situate între 4-5 ani , care sunt și ei în anul al II-lea de frecventare a grădiniței.

Am stabilit o medie a vârstei cronologice de 4.5 ani , în timp ce vârsta psihologică a limbajului a stabilit o medie de 5 ani. La probele nr.2 și nr.3 , media vârstei psihologice a limbajului a fost de 4.8 ani – cu 0.3 ani mai ridicată decât vârsta cronologică, iar cea mai ridicată medie a vârstei psihologice a limbajului – de 5.5 ani- s-a înregistrat la proba nr. 4 , cu un an diferență față de media vârstei cronologice.

Din rezultatele prezentate în aceste două tabele am constatat că media vârstei psihologice a limbajului la Grupul experimental (Grupa B) este mai ridicată în comparație cu media vârstei cronologice, constatându-se o diferență de 1 an față de Grupul de control (Gr. A). Acest fapt demonstrează teoria conform căreia un mediu educativ furnizat de grădiniță preșcolarilor, duce la creșterea substanțială a calității comunicării și limbajului preșcolarilor. Prin aplicarea activităților instructiv-educative la grupa mijlocie, și prin folosirea metodelor activ-participative in programa activităților de educare a limbajului, la cele două grupuri puse sub cercetare am ajuns la obținerea unor scoruri bune la Grupa de control(Gr.A) și superioare la Grupa experimentală (Gr.B) în privința nivelului de dezvoltare psihică din toate punctele de vedere, dar în mod cu totul special din punctul de vedere al dezvoltării limbajului, care a fost considerabil îmbunătățit:

TABEL 3.2.4. Rezultatele întrunite în cadrul testului de cunoaștere a vârstei psihologice a grupei B (Grupa experimentală)

Tabel 3.2.5. Rezultatele obținute la testarea finală.

Figura 3.2.5.1 – Rezultatele obținute la testul final, prezentate comparativ pe itemii concepuți.

Interpretarea scrisă a rezultatelor:

Testarea evaluarii finale a fost realizată cu 5 itemi, fiecare item având câte un punct. Tabelul prezentat mai sus ne concluzionează faptul că , dacă se acționează asupra copiilor în mod constant, adeseori și organizat, folosind metodele interactive de grup in activitățile de dezvoltare a limbajului, se poate înregistra o evoluție vizibilă la grupa experimentală, dar și la grupa de control , ținând cont de faptul că demersul didactic cu care s-a intervenit nu a fost același, iar condițiile sociale și culturale din care provin copiii sunt diferite.

În ceea ce privește grupa experimentală, din cei 5 itemi, la 4 din ei am obținut un procentaj maxim (100 %) ceea ce denotă faptul că preșcolarii posedă un nivel ridicat de abilități și cunoștințe de comunicare asimilate, iar în cadrul grupei de control, procentajul este destul de bun, în comparație cu procentele înregistrate la testarea inițială, la preșcolarii care au frecventat grădinița în mod regulat, însă este mai scăzut la copiii care au avut o frecvență sporadică.. Acest fapt ne arată că, dacă educatoarea a persistat pe activități de educarea a limbajului utilizând în cadrul acestora metode activ-participative, indiferent de faptul că o bună parte din copii au frecventat grădinița, putem vorbi de înregistrarea unui progres mic și în situația copiilor care vin din condiții socio-culturale dezavantajoase, sau care se află în primul an la grădiniță .

Iată, mai jos, situația grafică a evoluției Grupei B- grupului experimental- în urma demersului didactic:

Figura 3.2.5.2. – Evoluția grupului experimental în urma intervenției didactice

Plecând de la premiza că dezvoltarea limbajului copilului preșcolar are ca suport experiența sa cognitivă în raport cu cei din jurul său, am oferit copiilor situații optime de exteriorizare și comunicare liberă, acest fapt realizându-se în diferite momente ale activităților zilnice, de la venirea sa în grădiniță și până la plecarea din grădiniță.

Prin activitățile comune realizate cu grupa de preșcolari, dar și prin cele cu caracter individual, am pus accentul pe exprimarea preșcolarilor în ideea ca limbajul lor să fie cât mai viu, mai colorat, iar intonația lor să fie nuanțată, sugestivă, așa încât copiii să își însușească relațiile gramaticale ale limbii, sub aspect sintactic și morfologic, precum și din punct de vedere fonetic sau lexical.

Materialele didactice necesare desfășurării firești a gândirii și limbajului au fost furnizate de realitatea înconjurătoare, de povestirile expuse de educatoare, de maturitatea dobândită din experiențele de viață ale copilului, de raporturile lui cu alți copii.

Având în vedere că pasul făcut de la intuitiv la oral-abstract este dependent de acumularea experienței intuitive, de nivelul de elaborare a tipurilor de activitate superioară, de felul în care se consolidează acumularea de informații, am urmărit – în toate activitățile desfășurate cu copiii – cultivarea proceselor psihice de percepție ce au la bază limbajul, gândirea, imaginația, memoria , dar și atenția voluntară.

Prin modul de organizare bine gândită a activității de educare am avut în vedere dezvoltarea aptitudinii de a sesiza rapid ceea ce este relevant, precum și permanenta activare a creativității și a inteligenței preșcolarilor, a unei gândiri și acțiuni autonome. Deopotrivă am scos în evidență formarea la preșcolari a însușirilor de exprimare corectă, activarea unei vorbiri coerente din punct de vedere gramatical dar și expresive, înlăturarea și remedierea unor defecte de pronunțare a sunetelor.

Am urmărit, cum este și normal la vârsta aceasta, amplificarea aparatului fono-articular, timp în care am insistat asupra modulațiilor de articulare a diferitelor sunete (consoane, sonore, guturale, palatine), dar și a diftongurilor „ei”, „ea”, „ai”, „au”, corectând, totodată, tulburările de vorbire cu care se confruntă unii preșcolari. În același timp, am pus accentul pe fructificarea și dezvoltarea resurselor principale de cuvinte care numesc obiectele utilizate de preșcolar în activitatea de zi cu zi, acțiunile, calitățile obiectelor, noțiunile ce se referă la culori, situare în timp și spațiu. Am abordat limbajul într-o orientare integrată, urmărind atât latura afectivă cât și cea care privește expresivitatea. Așadar am pus la dispoziție copilului materiale distincte, care să se concretizeze într-un cadru educativ și cultural, dar și stimulativ: caiete, cărți și instrumente de scris, reviste, imagini și diferite jocuri educative cu imagini , CD-uri, video-proiector, calculator, softuri educaționale, ș.a.. Copiii au fost antrenați în actul vorbirii, în diverse activități comune și activități la alegere. Preșcoalrii au avut ca model constant ]n fața lor exemplul pozitiv verbal al educatoarei, apopi acasă, conduita părinților și a adulților din apropiere. Perceperea noilor cuvinte și expresii asimilate în cadrul diferitelor activități de educare s-a statornicit prin stimularea acestora, cerându-se permanent preșcolarilor să formuleze propoziții în contexte noi, utulizându-le.

Atragerea copiilor spre o vorbire corectă din perspectiva gramaticală, s-a concretizat punând-o în relație cu formarea unor însușiri de a își exprima trăirile, stările, gândurile într-o comunicare logică, armonioasă și corectă din punct de vedere gramatical. Procedând ca atare, am urmărit, treptat, educarea și crearea deprinderilor de vorbire sub formă de dialog, formularea în propoziții simple, dar și în propoziții dezvoltate, a ideilor, a gândurilor, trăirilor sufletești, exprimarea corectă a substantivului la plural, modul cum se acordă predicatul cu subiectul și adjectivul cu substantivul; însușirea, stăpânirea și folosirea în verbalizare a pronumelui de politețe.

Plasticitatea modului de exprimare a preșcolarilor a reprezentat de altfel, un obiectiv principal al activităților de educare a limbajului, însușire asimilată prin diversele activități de povestire ale educatoarei, prin lecturile după imagini, prin activitățile de memorizare sau prin jocurile didactice.

Prin activitățile libere desfășurate de preșcolari s-a creat un mediu de comunicare verbală liberă, afectivă, cizelat între copii, s-a putut consolida actul de comunicare în aspectele ei cele mai diversificate, determinate de varietatea jocurilor, cântecelor, activităților regulate desfășurate la grupă.

Tabel 3.2.6 – Rezultate testare inițială și testare finală prezentate comparativ pe cele doua grupe (Gr. Experimentală și Gr. de Control)

Figura 3.2.6.1 – Interpretarea grafica a datelor la grupa experimentală, privind rata progresiei între testarea inițială și cea finală.

Tabel 3.2.6.2. – Interpretarea grafică a datelor la grupa de control, privind rata progresiei între testarea inițială și cea finală.

Concluziile cercetării

Datorită faptului că am îmbinat armonios metodele tradiționale cu metodele moderne in diverse activități de comunicare, se poate constata că importanța limbajului și a comunicării este hotărâtoare în modelarea și evoluția personalității preșcolarului, în diversificarea aptitudinii copilului de a intra în relații cu alți copii și cu adulții, în interacționarea cu mediul înconjurător, în a-l explora și cunoaște mai bine, în încercări, activități și experimente, în aflarea de către fiecare preșcolar a identității proprii și în însușirea agilităților de învățare, am considerat ca fiind de necesitate maximă dezbaterea interdisciplinară a tuturor problemelor.

Acest fapt ajută la identificarea originalității și specificității copilului, la cultivarea deprinderilor și calităților sale creative. Interdependența dintre disciplinele studiate la grădiniță a fost de mare ajutor în ceea ce privește provocarea și intensificarea interesului preșcolarului pentru învățătură.

De mediul acesta educațional au avut parte preșcolarii din Grupa experimentală- eșantionul al doilea- care, sub directa și competenta îndrumare a educatoarei care a întregit sau a înlocuit în mai multe situații mediul familial ce nu a oferit întotdeauna un mediu prielnic dezvoltării armonioase a personalității copilului, reflectându-se în mod deosebit în evoluția limbajului și a comunicării .

În Grupa de control – grupa A- observăm copii de vârstă preșcolară cu o dezvoltare a limbajului sărăcăcioasă, copii ce se confruntă cu dificultăți mari în a comunica cu diferite persoane adulte tocmai din pricina ambianței familiale, unde verbalizarea este lăsată pe plan secundar. Unii dintre părinți sunt de părere că dacă oferă copilului diverse mijloace materiale în surplus pot înlocui absența comunicării și afecțiunii de care ar trebui să fie înconjurat copilul. O bună parte din copii își petrec o mare parte din timp în fața tabletei, laptopului sau a televizorului ceea ce îi determină pe părinți să se declare „mulțumiți” de atracția pe care o manifestă copilul și de ideea că acesta este „liniștit”, cuminte. Se preferă acest tip de activități- pentru că este mai la îndemână pentru părinți, știind că micuții se află în siguranță- în dezavantajul activităților preponderent active, unde copilul poate să progreseze din punct de vedere al psihomotricității.

Bilanțul superior al rezultatelor preșcolarilor din grupa experimentală (grupa B) este pe deplin justificat și din studierea mediilor social-culturale din care vin acești copii. Așadar, după cum am mai menționt, din cei 20 de copii, majoritatea covârșitoare face parte din familii organizate unde relațiile sunt echilibrate. Scorurile mai slabe ale preșcolarilor din grupa de control ( grupa A) au o explicație în faptul că din cei 20 de preșcolari, doar 10 dintre ei provin din familii organizate cu relații armonioase, 6 copii provin din familii organizate dar cu ambii părinți plecați în străinătate la muncă, fiind lăsați în grija bunicilor, iar 4 copii provin din familii dezorganizate, copiii fiind încredințați, după caz, mamei sau tatălui care nu s-au recăsătorit. Relațiile acestea, din spațiul interior al familiilor copiilor au o influență foarte mare în comportamentul și manifestările preșcolarilor – atât în legăturile cu adulții cât și în raportul cu copiii de vârsta lor.

Am mai ajuns la concluzia că- în ultimii ani – în grădiniță vin copii preșcolari care prezintă lipsuri importante în comunicare, verbalizare, în modul de a relaționa și în dezvoltarea psihomotorică. Deficiențele observate în verbalizarea și în pronunția preșcolarilor nu sunt cauzate de unele disfuncționalități somatice, ci sunt cauza, într-o mare proporție, a lipsei de interes a părinților de a comunica cu copilul, de a relaționa în mod eficient cu el.

Situația aceasta este cu atât mai alarmantă – cu cât am ajuns la concluzia că această nepăsare și atitudine de indiferență față de necesitățile copilului nu apare din partea unor părinți cu un nivel scăzut din punct de vedere intelectual, ci –dimpotrivă- din partea unor părinți care posedă un nivel de studii superioare.

Aspectele expuse mai sus au rezultat din situația slabă obținută de preșcolarii din primul eșantion ( Grupa de control), la care – deși se află în al doilea an de grădiniță -efectul negativ al atmosfera familială este mai pregnantă. În aceeași măsură, preșcolarului căruia i se rezervă atenție deosebită și sprijinul necesar de către adulții din preajmă și de frații lui, i se va consemna rezultate foarte bune, însă copilul care își petrece o mare parte a timpului singur în fața laptopului, tabletei, telefonului sau a televizorului va prezinta lipsuri mari în dezvoltarea limbajului și al comunicării.

O constatare la fel de importantă pe care am elaborat-o, având în vedere experiența acumulată în cadrul activităților desfășurate cu copiii preșcolari s-a concretizat în faptul că acei preșcolari ce vin din medii familiale cu mai mulți copii și frații lor au vârste mai mari decât ei și- au însușit deprinderi și cunoștințe mai numeroase. Acest lucru este datorat tocmai legăturilor care se află între acești preșcolari și frații lor, având un efect avantajos atât din punct de vedere cognitiv cât și în ceea ce privește psihomotricitatea și afectivitatea, micșorând într-o mare măsură lipsa de interes manifestată de părinții acestora.

BIBLIOGRAFIE:

Bradu, B. , (1997) – „Preșcolarul si literatura”, București , Editura Didactică și Pedagogică;

Cristea, S., (2010) – „Fundamentele pedagogiei”, Iași, Editura POLIROM ;

Cerghit, I., (1980) – „Metode de învățământ”, București, Editura Didactică și Pedagogică;

Cucoș, C., (2005) – „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice”, București, Editura Polirom;

Cristea, S., (1979) – „Dicționar de pedagogie” București, Editura Didactică și Pedagogică;

10. Dumitrana, M., (1999) – „Educarea limbajului în învățământul preșcolar”, București, Editura Compania;

11. Drăguleț, M., (1974) – „Procedee de activizare a elevilor”, București, Editura Didactică și Pedagogică;

12. Ghergut A. , (2001) – „Sinteze de psihopedagogie specială” , Iași, Editura Polorom; 13.”Gramatica pe înțelesul celor mici”- (2006) – București, Editura CD Press;

13.Ionescu, R., (1995) – „ Didactica modernă” , Cluj-Napoca, Editura Dacia;

14.Păiși, E. L. , (2001) – „ Laborator preșcolar”, București, Editura V&I Integral;

15.Preda, V., Pletea, M.; – „Ghid pentru proiecte tematice – abordare în manieră integrată a activității din gradiniță” , (2005) – București, Editura Humanitas Educational

16. Șchiopu, Ursula. , (1970) – „ Psihologia vârstelor”, București, Editura Didactică și Pedagogică.