STUDIUL DE VIAȚĂ ȘI RISCUL APARIȚIEI BOLII PARODONTALE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Conf. Dr. Pantelie Nicolcescu ABSOLVENT Bogdan Andreea Giorgiana 2018… [311263]
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. Dr. Pantelie Nicolcescu
ABSOLVENT: [anonimizat]
2018
STUDIUL DE VIAȚĂ ȘI RISCUL APARIȚIEI BOLII PARODONTALE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. Dr. Pantelie Nicolcescu
ABSOLVENT: [anonimizat]
2018
CUPRINS
Introducere………………………………………………………………………………………………………………1
PARTEA GENERALĂ
Capitolul I. Anatomia și fiziologia parodonțiului marginal…………………………………………3
I.1. Parodonțiul superficial………………………………………………………………………..3
I.2. Parodonțiul profund……………………………………………………………………………5
I.3. Vascularizația și inervația parodonțiului marginal……………………………..9
I.4. Fiziologia parodonțiului marginal………………………………………………………10
I.5. Aspecte clinice generale ale gingiei sănătoase……………………………………..13
Capitolul II. Factorii epidemiologici implicați în apariția bolii parodontale………………15
II.1. Factori locali…………………………………………………………………………………….16
II.2. Factori sistemici………………………………………………………………………………..23
Capitolul III. Formele clinice și simptomatologia parodontopatiilor…………………………26
III.1. Gingivite………………………………………………………………………………………….26
III.2. Parodontite marginale……………………………………………………………………..34
PARTEA SPECIALĂ
Capitolul IV. Studiu statistic privind riscul apariției bolii parodontale……………………..38
IV.1. Introducere……………………………………………………………………………………..38
IV.2. Scopul și obiectivele studiului…………………………………………………………..38
IV.3. Material și metodă…………………………………………………………………………..38
IV.4. Loturi de studiu……………………………………………………………………………….42
IV.5. Rezultate…………………………………………………………………………………………43
Capitolul V. Cazuri clinice………………………………………………………………………………………80
V.1. Cazul nr. 1………………………………………………………………………………………..80
V.2. Cazul nr. 2………………………………………………………………………………………..86
V.3. Cazul nr. 3………………………………………………………………………………………..93
Capitolul VI. Concluzii……………………………………………………………………………………………99
Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………..101
Anexe……………………………………………………………………………………………………………………103
Anexa 1…………………………………………………………………………………………………………………103
Anexa 2…………………………………………………………………………………………………………………106
INTRODUCERE
Prezenta lucrare, intitulată ” Studiul de viață și riscul apariției bolii parodontale” am elaborat-o sub îndrumarea coordonatorului meu, Dr. Nicolcescu Pantelie.
Lucrarea este structurată în două părți. În prima parte am prezentat o serie de informații din Parodontologie, în mod deosebit, factorii de risc în boala parodontală și formele clinice ale parodontopatiilor, iar în cea de a doua parte am ales să expun un studiu statistic cu privire la factorii de risc ce duc la instalarea parodontopatiilor pe care l-am realizat în decursul unui interval de 12 luni și a trei cazuri clinice pe care le-am observat în trei cabinete stomatologice.
Boala parodontală afectează mare parte din populație și se manifestă prin deteriorarea integrității țesuturilor de susținere ale dinților pe fondul unei igiene dentare deficitare și în lipsa unui tratament adecvat ce se manifestă prin creșterea mobilității dentare, migrarea, scăderea parametrilor funcționali ai dinților având ca rezultat pierderea acestora de pe arcadă.
Este cunoscut faptul că prevenția este cel mai bun tratament, însă datorită ignoranței sau a lipsei de educație a pacienților, și a lipsei de cunoaștere a importanței menținerii unei igiene dentare bune și a controalelor de rutină, pacienții riscă să devină edentați în lipsa tratamentului adecvat în stadii incipiente ale afectării parodontale.
Pe baza studiului realizat am constatat că pe baza condițiilor de muncă, a dietei alimentare, a dependenței tabagice, a obiceiurilor vicioase, a prezenței proceselor carioase, a lipsei igienei dentare adecvate, a prezenței mobilității dentare la vârste tinere, și a frecvenței scăzute la medicul dentist, pacienții sunt predispuși la instalarea precoce a afecțiunilor parodontale.
Este necesară conștientizarea și educarea populației cu privire la importanța păstrării unei igiene dentare foarte bune, a controalelor de rutină la medicul dentist la un interval de 6 luni pentru a putea urmări eventualele schimbări în sfera orală și a instituirii unui tratament adecvat în cazul instalării unor afecțiuni în stadii incipiente.
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PARODONȚIULUI MARGINAL
I.1. Parodonțiul superficial
Parodonțiul superficial se compune din gingie ce conține epiteliul gingival, corionul gingival și ligamentele supraalveolare.
Figura 1 Componentele principale ale parodonțiului marginal
Sursa: Dumitriu H Traian, Tratat de Parodontologie, Editura Viața Medicală Românească București, 2015, pagina 46
I.1.1. Gingia
Marchează porțiunea vizibilă a parodonțiului marginal și reprezintă zona mucoasei masticatorii ce acoperă marginea coronară a osului alveolar.
Gingia se divide în trei regiuni:
1. Marginea gingivală liberă este partea situată în cea mai coronară zonă între papilele interdentare, și este potrivită peretelui extern al șanțului gingival ce nu aderă la dinte. Marginea gingivală liberă are o grosime variabilă între 0,5 și 2 mm. Prezintă un contur marginal ascuțit, neted și cu o consistență fermă. Gingia fixă este delimitată de marginea gingivală liberă de către șanțul gingival, care poate fi accentuat la anumiți pacienți iar la alții să nu fie prezent. [4]
2. Papila interdentară figurează în spațiul imediat sub punctul de contact realizat de doi dinți vecini; când lipsește punctul de contact, papila interdentară are configurația unei depresiuni concave. În zona frontală are formă de piramidă iar în zona dinților laterali are aspect de cort având o depresiune pe muchia superioară.
În sens vestibulo-oral papila interdentară coboară spre coroana dentară prin două creste gingivale, una vestibulară și una linguală ce sunt unite într-o depresiune. În sens mezio-distal papila are formă triunghiulară în funcție de contururile proximale ale dinților. [3]
Figura 2 Variații anatomice ale papilei interdentare
Sursa: Caranza A. Fermin, Caranzaʼs Clinical Periodontology, Elsevier Saunders, 2014 ,pagina 11
3. Gingia fixă este atașată de dinte și de osul alveolar subiacent și se continuă de la baza marginii gingivale libere până la mucoasa alveolară. Înălțimea verticală variază între 1 și 9 mm, și diferă de la o zonă a cavității orale la alta și e strâns legată de dinții pe care îi îmbracă, de poziția dinților pe arcadă, cât și de localizarea frenurilor și bridelor mucoase.
Figura 3 Gingia fixă și linia muco-gingivală
Sursa: Weaker Frank, Structures of the head and neck, San Antonio, Texas, F.A. Davis Company, 2014, pagina 12
Gingia fixă se prezintă cu o înălțime mai mare la maxilar decât la mandibulă, mai ales la incisivi și molarii maxilari pe fața vestibulară și este mai redusă la canini și premolari.
Aceasta are o înălțime mare pe fața linguală a primului molar mandibular și deține o înălțime redusă la molarii II și III mandibulari. La copiii cu dinți înclinați vestibular, înălțimea gingiei fixe vestibulare a dinților permanenți este diminuată iar cei ai căror dinți au tendință de lingualizare, înălțimea este extinsă, acest lucru oferă informații în ce privește tendința de deplasare a dinților în poziționarea lor pe arcadele dentare. [3]
I.2. Parodonțiul profund
Parodonțiul profund se compune din: cement radicular, desmodonțiu și osul alveolar.
Figura 4 Parodonțiul profund
Sursa: Rateitschak Klaus H., Color atlas of periodontology New York, By Thieme, 1985 ,pagina 6
I.2.1. Cementul radicular
Este descris ca un țesut de tip conjunctiv ce prezintă un grad ridicat de mineralizare și acoperă suprafața radiculară a dinților iar câteodată și o mică parte din coroana dentară.
Acesta reprezintă zona de legătură dintre suprafața radiculară a dintelui și desmodonțiul din spațiul dento-alveolar.
Există 3 situații ce descriu raportul topografic între cement și smalț:
Smalțul din porțiunea cervicală este acoperit de cement în 60-65% din cazuri.
Cementul se află în raport cu smalțul în 30% din cazuri.
Cementul nu se află în contact cu smalțul, între ele existând o mică porțiune de dentină liberă.
Aceste situații se pot găsi la același dinte.
Se cunosc 2 tipuri de cement diferite:
Cementul acelular se află plasat în jumătatea coronară a rădăcinii. Din punct de vedere histologic, sunt evidențiate porțiuni condensate de fibre de colagen calcificat ce sunt diferențiate prin liniile de creștere, dispuse paralel între ele și suprafața radiculară. Acest lucru ajută la optimizarea implantării. Stratul de cement acelular prezintă o grosime flexibilă în momentul erupției, de la câțiva µm la 50 µm în adolescență, și până la 130 µm la adulți iar la vârstnici peste 300 µm.
Substanța minerală a cementului constă în cristalele fine de hidroxiapatită, care reprezintă 61% în greutate și 31% în volum; apă în proporție de 12% în greutate și de 36% în volum. Mineralizarea cementului se produce în cantități mai mici la vârstele tinere și în cantități mai mari la persoanele vârstnice.
Cementul celular este dispus în jumătatea apicală a rădăcinii și în zona furcației la dinților pluriradiculari. Grosimea lui variază între 130 și 200 µm. Cementul celular conține substanță organică în proporție de 46% în greutate, iar matricea organică constă în colagen tip I în proporție de peste 90% și colagen tip III în cantitate de aproximativ 5%, glicoproteine și proteoglicani.
Acest tip de cement conține cementocite situate doar în cement, de aceea sunt caracteristice cementului celular.
I.2.2. Desmodonțiul
Este un ansamblu de țesuturi ce înconjoară rădăcina unui dinte și servesc la legarea acestuia de osul alveolar. Acesta este format din țesut conjunctiv al cărei componentă principală este reprezentată de fascicolele fibrelor colagenice intricate și continui, ordonate sub forma unor rețele, ce merge de la dinte la osul alveolar. Lărgimea medie a spațiului desmodontal la un dinte adult este de 0,18 mm și are formă de clepsidră, mai larg spre apex și cu porțiunea cea mai îngustă în zona de rotație.
Dimensiunile spațiului dento-alveolar variază în funcție de vârstă, gradul de erupție, gradul de funcționalitate al dintelui și afecțiunile sistemice. [12]
La examenul radiologic, spațiul dento-alveolar este ilustrat ca o porțiune de radiotransparență amplificată față de radiotransparența corespunzătoare rădăcinii și osului alveolar.
Desmodonțiul este format din substanța fundamentală, celule, fibre, vase și nervi.
Substanța fundamentală. Nu prezintă diferențe față de substanța fundamentală a corionului gingival.
Celulele din desmodonțiu se ocupă cu menținerea fibrelor ligamentului periodontal datorită sintezei de noi fibre și remodelarea celulelor deja existente. Cele mai observate celule ale desmodonțiului sunt: celulele mezenchimale nediferențiate, fibroblaștii, osteoblaștii, cementoblaștii, osteoclastele, celulele epiteliale și celulele de apărare. [3]
Fibrele desmodontale. Ligamentul periodontal
Fibrele de colagen sunt în număr foarte mare, în proporție de 53-74%. Fibrele sunt dispuse între osul alveolar și cement, având o traiectorie oblică, pornind din zona coronară spre apical și de la osul alveolar spre dinte. Fibrele au un traiect ondulat, iar acest lucru le conferă o atribuție funcțională, deoarece recepționează solicitările ce acționează asupra dintelui.
Benzile de fibre sunt mai spațiate în porțiunea extremității dinspre osul alveolar față de cement. Fibrele principale au vârfurile încorporate în osul alveolar iar numeric sunt mai puține și mai spațiate pe unitatea de suprafață decât cele ce se găsesc în cement. [4]
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal:
Fibrele alveolare supracrestale merg de la cementul radicular al dintelui la creasta osului alveolar în direcție apicală. Aceste fibre se găsesc sub epiteliul joncțional.
Fibrele orizontale sunt situate sub cele crestale și merg perpendicular de la dinte la osul alveolar.
Fibrele oblice sunt cele mai numeroase, merg în direcție coronară de la dinte la os, inserându-se pe cement mai apical decât pe osul alveolar.
Fibrele apicale se repartizează în evantai în jurul apexului către osul contiguu, radiar, oblic sau chiar vertical. [12]
I.2.3. Osul alveolar
Reprezintă porțiunea ce provine din oasele maxilare și mandibulă, și ajută la susținerea și menținerea dinților. Acesta este o continuare apofizară din oasele maxilare și se compune din osul alveolar propriu-zis și osul alveolar susținător.
Osul alveolar propriu-zis conține o lamă subțire de os în care rădăcina este înconjurată iar extremitatea osoasă a fibrelor ligamentului periodontal este fixată în această zonă. Osul alveolar propriu-zis conține corticala internă a osului alveolar.
Marginea coronară a acestui os alveolar prezintă ondulări și se aseamănă cu joncțiunea smalț-cement a dinților din primele faze de erupție dentară. La dinții funcționali osul alveolar este găsit la 1-1,5 mm de joncțiunea smalț-cement. [4]
Osul alveolar susținător este alcătuit din două elemente, osul medular, spongios sau trabecular și corticala externă. Osul medular, spongios sau trabecular este format din mai multe zone ce conțin în interior un strat celular sub numele de endosteum.
Zonele intraosoase despărțite prin septuri ce au forma unor trabecule care în vecinătatea laminei dura treasează traiectoria funcțională a fibrelor sharpey.
Porțiunile ce conțin o cantitate mare de os medular sunt tuberozitatea maxilară și zona molarilor și premolarilor inferiori.
Măduva osoasă are un rol hematopoietic și prezintă variații în raport cu vârsta; la tineri aceasta are o culoare roșie și este bine vascularizată, la adulți înfățișează fenomene degenerative iar la vârstnici are o culoare cenușie iar fenomenele degenerative sunt avansate.
Corticala externă prezintă o grosime vestibulară diminuată în zona incisivilor, caninilor și a premolarilor iar pe fața linguală un strat mai gros.
Aceasta este învelită de periost care conține osteoblaști, osteoclaste, un sistem vascular și un sistem nervos. Corticala externă este compusă în mare parte din os haversian. [3]
I.3. Vascularizația și inervația parodonțiului marginal
I.3.1. Vasele sanguine
În interiorul corpului mandibulei, circulația sanguină se face prin artera alveolară inferioară și ramurile sale: artera mentonieră, sublinguală, bucală și arterele faciale. La maxilar, arterele alveolare superioare, anterioare și posterioare, artera infraorbitală și artera palatină trimit colaterale care, ca și la mandibulă prin anastomoze, formează plexul subalveolar și rețeaua (sau plexul) intraalveolară. [4]
Plexul interalveolar se află dispus în septurile interdentare; din acesta pleacă ramuri oblice și transversale care străbat lamina cribriforma și se anastomozează cu arteriolele periodontale ascendente formând plexul vascular periodontal. În partea coronară a spațiului dento-alveolar, plexul periodontal se îmbină cu rețeaua vasculară gingivală a plexului cervico-gingival.
Gingia este irigată din trei surse: plexul periostal; plexul intraalveolar și plexul periodontal.
Arteriolele din plexul interalveolar pătrund în corticala externă a osului alveolar și ajung la gingie prin ramuri curbe ce au contact cu suprafața crestei alveolare.
Vasele principale oferă arteriole terminale pentru mucoasă ce sunt dispuse una lângă alta. Arteriolele terminale se împart în capilare ce irigă papilele corionului.
I.3.2. Circulația limfatică
În corionul gingival se găsesc vase limfatice ce trec printre ligamentele supraalveolare, ca mai apoi să se răspândească printr-o rețea delicată pe întreaga suprafață a cementului și printre fibrele ligamentului periodontal din desmodonțiu. În zona apicală se găsesc vase limfatice ce provin din pulpa dentară. Vasele limfatice străbat spațiile medulare ale osului ajungând la canalul mandibular și la cel infraorbitar.
Vasele limfatice capilare se diferențiază de capilarele sanguine prin absența hematiilor în lumen, în jurul vaselor nu este prezentă lamina bazală, existența endoteliului cu discontinuități intercelulare și prezența unor valve în lumen.
Traseul vaselor limfatice se realizează concomitent cu cel al vaselor sanguine și traversează ganglionii limfatici înainte de a pătrunde din nou în circuitul sanguin.
Drenajul limfatic la maxilar se efectuează din gingia maxilarului către ganglionii cervicali profunzi iar la mandibulă din gingia mandibulei către ganglionii submentonieri, subangulo-mandibulari și cervicali. Vasele limfatice desmodontale drenează limfa în aceleași stații ganglionare. [3]
I.3.3. Inervația parodonțiului marginal
Inervația gingiei este realizată de ramurile colaterale provenite din ramul maxilar și mandibular al nervului trigemen. Inervația gingiei osului maxilar este realizată de nervii alveolari superiori anteriori , mijlocii și posteriori, ramuri ce provin din nervul infraorbital, nervul palatin mare și nervii nazopalatini.
Gingia osului mandibular este inervată de nervul bucal, versantul vestibular fiind inervat de nervul mentonier și versantul lingual este inervat de nervul sublingual. Ramurile terminale ale nervului alveolar inferior asigură inervația senzitivă. [12]
I.4. Fiziologia parodonțiului marginal
I.4.1. Fiziologia ligamentului supraalveolar
Sistemul ligamentului supraalveolar realizează următoarele roluri:
Gingia este imobilizată și menținută pe dinte în poziție uniformă, acesta fiind vizibil în momentul erupției active.
Textura corionului gingival este fortificată iar marginea gingivală este solidarizată și devine rezistentă la impactul alimentar ce se realizează în mod fiziologic.
Sistemul se împotrivește tendințelor de retracție gingivală ce se realizează prin agresiuni mecanice administrate direct asupra marginii gingivale libere și asupra șanțului gingival;
Garantează transmiterea presiunilor masticatorii din zonele active către restul dinților cu ajutorul fibrelor dento-dentare sau transseptale, acest lucru realizându-se doar în existența unor arcade integre, fără breșe de edentație;
Alcătuiește o barieră de natură biologică care rezistă în timp la agresiunea microbiană, la extinderea inflamației și la expansiunea epiteliului joncțional și sulcular în zona desmodontală.
I.4.2. Funcțiile cementului
Cementul radicular respectă trei funcții esențiale:
1. Consolidează stabilitatea fibrelor ligamentului periodontal astfel încât solicitările asupra dintelui se convertesc în presiuni asupra cementului.
2. Cementul prezintă o depunere continuă în perioada vieții, prin aplicare de straturi noi, astfel crește suprafața radiculară ducând la o implantare calitativă a dintelui.
3. Cementul care se depune continuu are un rol esențial atât pentru mezializarea fiziologică cât și pentru erupția dentară, în acest fel fibrele din ligamentul periodontal își reorganizează dispoziția și orientarea.
I.4.3. Funcțiile desmodonțiului și ale ligamentului periodontal
Funcția de structurare și restructurare celulară
Ligamentul periodontal și desmodonțiul se prezintă într-o activitate permanentă de modelare și reorganizare funcțională. Prin acțiunea mitotică a fibroblaștilor și a celulelor endoteliale sunt înlocuite fibrele și celulele endoteliale.
Pe lângă rolul colageno-formator, fibroblaștii evoluează spre osteoblaști și cementoblaști, aceștia deținând și o activitate colagenolitică și fagocitară asupra colagenului. Datorită fibronectinei, fibroblaștii se leagă de fibra de colagen, având posibilitatea de deplasare în lungul fibrelor.
Datorită acestei funcții, desmodonțiul acționează ca o membrană periostală pentru osul alveolar și cement.
Funcția de nutriție
Prin această funcție, desmodonțiul asigură atât drenajul sanguin și limfatic, cât și nutriția cementului, osului alveolar și a gingiei.
Funcția senzitivă și senzorială
Aceasta este realizată prin intermediul fibrelor și a formațiunilor nervoase calificate în transmiterea senzațiilor dureroase, tactile, de presiune și termice.
Funcția de preluare a solicitărilor dentare
Cu ajutorul acestei funcții sunt protejate formațiunile vasculo-nervoase, legăturile gingivo-dentare se păstrează în armonie. Este asigurată răspândirea forțelor ocluzale către osul alveolar prin intermediul fibrelor ligamentului periodontal, acestea fiind de intensitate diminuată sunt captate succesiv.
În momentul apariției unei forțe de tip axial asupra dintelui se produce intruzia în alveolă,acest lucru fiind posibil datorită fibrelor oblice. Aceste fibre transformă forța de tip presiune într-o forță de tracțiune pe os și cement.
I.4.4. Funcțiile fibrelor ligamentului periodontal
Fibrele crestei alveolare păstrează dintele în alveolă; împiedică forțele paraaxiale și laterale formând un obstacol pentru protecția structurilor desmodontale.
Fibrele transeptale mențin dinții în contact formând o punte prin care dinții sunt uniți între ei. Acestea trimit forțele din zonele active în zonele nesolicitate.
Fibrele orizontale au scopul de a se împotrivi forțelor laterale aplicate.
Fibrele oblice se opun forțelor axiale prin faptul că suportă o deformare elastică temporară prin întinderea ondulațiilor, astfel transmițând tensiunea ca pe o tracțiune asupra osului; această deformare este neutralizată de osul bazal al maxilelor.
Fibrele apicale împiedică forțele de torsiune și de deplasare din alveolă în sens axial.
I.4.5. Funcțiile osului alveolar
Osul alveolar deține un rol important în stabilitatea dinților pe maxilar și mandibulă. Acesta procedează astfel prin imobilizarea fibrelor ligamentului periodontal, prin preluarea forțelor aplicate pe dinți pe care le modifică în tracțiuni distribuite în mod egal asupra osului alveolar propriu-zis și redirecționate osului susținător prin trabecule osoase.
Prin structura lui, acesta asigură o bază sănătoasă de-a lungul rădăcinii dentare, prin care astfel se descrie situația implantării dintelui.
I.5. Aspecte clinice generale ale gingiei sănătoase
I.5.1. Culoarea
Culoarea normală a gingiei este roz deschis. Culoarea diferă în relație cu grosimea stratului epitelial; gradul de keratinizare; gradul de vascularizație din corionul gingival; prezența și numărul celulelor melaninoformatoare.
Gingia prezintă o culoare gălbuie, ușor albicioasă în zonele de hiperkeratoză, ca mecanism de reacție față de impactul alimentar traumatizant. La populația din regiunile orientale, mediteraneene, pot exista variații coloristice ale gingiei de la maro închis până la negru.
Acest fapt este datorat concentrației de melanină aflată în exces, din epiteliul gingival, distribuția fiind uniformă sau neregulată pe porțiuni întinse.
În regiunea fixă a suprafeței gingivale există orificii potrivite digitațiilor epiteliale ce penetrează corionul. Configurația gingiei este mai proeminentă la dinții frontali și se reduce începând cu zona premolarilor, aceasta nu se mai observă în zona molară. Configurația gingiei este accentuată la adulți și dispare la vârstnici.
Aspectul ˶ în coajă de portocalăʺ semnalează starea de sănătate iar îmbolnăvirea gingivală se observă prin lipsa configurației punctate, iar revenirea acestuia după finalizarea tratamentului remarcă însănătoșirea.
Consistența giniei este stabilă în porțiunile de gingie fixă, iar în zona marginii gingivale libere și a vârfului papilelor gingivale se observă o compoziție mai laxă.
I.5.2. Poziția gingiei față de dinte
În mod normal, gingia se găsește în jurul coletului anatomic al dintelui iar marginea gingivală liberă este în contact cu smalțul dentar în zona mai înclinată.
De altfel, amplasarea gingiei este influențată de erupția dentară; tipul consistuțional al pacientului; vârsta; existența anomaliilor dentomaxilare; prezența parafuncțiilor și a obiceiurilor vicioase; traumatisme directe sau indirecte; gradul de inflamație bacteriană și influența unor afecțiuni generale.
I.5.3. Sistemul ligamentului supraalveolar
Se constituie din fibre gingivale de natură colagenică.
1. Fibrele dento-gingivale pleacă de la cementul radicular și se aranjează ascendent și lateral în corionul gingival.
2. Fibrele dento-dentare se află între dinți vecini și au un traseu aproximativ orizontal.
3. Fibrele dento-periostale țin de la dinte, străbat marginea alveolară și se fixează la periost.
4. Fibrele dento-alveolare pleacă de la dinte și printr-un traseu orizontal ajung la marginea alveolară.
5. Fibrele alveolo-gingivale dețin o extremitate fixată la creasta alveolară și una în corionul gingival.
6. Fibrele periosto-gingivale imobilizează gingia de os cu ajutorul periostului.
7. Fibrele transgingivale au un fragment pe cementul radicular al suprafețelor aproximale și se duce către porțiunea orală sau vestibulară a dintelui vecin.
8. Fibrele intergingivale străbat neîntrerupt corionul gingival mergând paralel cu fețele vestibulare și orale ale rădăcinilor.
9. Fibrele interpapilare trec spațiul interdentar în sens vestibulo-oral la baza papilară.
10. Fibrele semicirculare țin de la porțiunea aproximală a rădăcinii unui dinte, înconjoară fața vestibulară sau orală și se stabilesc pe fața aproximală opusă a aceluiași dinte.
11. Fibrele circulare se găsesc în proporție mică, acestea încercuiesc în totalitate rădăcina dintelui.
12. Fibrele intercirculare se găsesc între inele de fibre circulare.
Figura 5 Fibrele ligamentare periodontale
Sursa: WOLF H. F., HASSEL T. M., Color Atlas of Dental Hygiene Periodontology, Ed. Thieme, New York, 2006, pagina 13
CAPITOLUL II. FACTORII ETIOLOGICI IMPLICAȚI ÎN APARIȚIA BOLII PARODONTALE
Factorii etiologici se clasifică (după Pawlack) în funcție de originea lor specifică în:
II.1. Factori etiologici locali:
II.1.1.Determinant reprezentat de placa bacteriană;
II.1.2. Favorizanți:
II.1.2.1. De iritație:
a. materia albă
b. retenția și tasarea alimentară
c. colorații dentare
d. cariile
e. depozite calcificate
f. țigările și tutunul
g. alcoolul
h. consistența alimentelor
i. igiena orală
II.1.2.2. Funcționali:
a. dinți absenți neînlocuiți
b. anomalii anatomice
c. ocluzia dentară
d. trauma ocluzală
e. parafuncții ocluzale
f. obiceiuri vicioase
II.2. Factori sistemici:
II.2.1.Tulburări endocrine;
II.2.2. Dezechilibre și deficiențe nutriționale;
II.2.3. Boli hematologice;
II.2.4. Boli cardiovasculare;
II.2.5. Boli hepatice;
II.2.6. Medicația;
II.2.7. Ereditatea.
II.1. Factori etiologici locali:
Sunt reprezentați de factorii ce se regăsesc frecvent în mediul înconjurător imediat al țesuturilor parodontale.
II.1.1. Factorul determinant este reprezentat de placa bacteriană.
Aceasta se observă ca un depozit alb-gălbui în special la coletul dinților, pe fața vestibulară sau/ și orală atunci când se acumulează în strat gros prin întreruperea igienei dentare mai mult de 3-4 zile.
În acest mod contrastează cu suprafața strălucitoare a smalțului, fiind acumulată în ariile retentive precum: șanțuri, fosete, spații interdentare și marginea gingivală. Prin contribuția unor bacterii cromogene, placa bacteriană se poate colora în mod natural în negru, brun sau portocaliu. De asemenea, aceasta se poate colora prin pigmenții alimentari din cafea, ceai sau nicotină. [12]
Figura 6 Depozit de placă bacteriană
Sursa: Ireland Robert, Clinical textbook of dental hygiene and therapy, Ed. By Blackwell Munksgaard, 2006, pagina 75
Datorită contactului cu marginea gingivală, placa se diferențiază în placă supragingivală și placă subgingivală. De altfel, placa supragingivală se împarte în placa coronară care se află în contact doar cu suprafața dentară, și placa marginală care este asociată cu suprafața dentară de la marginea gingivală. Placa subgingivală se împarte în placa atașată dintelui și placa asociată epiteliului gingival. [19]
În funcție de topografia plăcii bacteriene sunt reunite peste 35 de specii microbiene ce variază cantitativ și calitativ, astfel că în placa fosetelor ocluzale se găsesc Streptoccocus salivarius, Streptoccocus mitis, Streptoccocus sanguis și Veillonela spp.
În placa interdentară este observat mai frecvent Streptoccocus sanguis decât S. mutans.iar organismele predominante sunt reprezentate de Actinomyces viscosus, A. naeslundii, A. israelii. Placa subgingivală asociată epiteliului este formată din bacterii anaerobe gram negative și treponeme. [12]
II.1.2. Factori favorizanți:
II.1.2.1. De iritație:
II.1.2.1.a. Depozite moi- materia albă
Este observată ca un depozit moale, vizibil format din microorganisme, leucocite, proteine salivare, celule epiteliale descuamate și particule alimentare. Aceasta se depune pe dinți, restaurări, proteze dentare, gingie. Este mai puțin aderentă decât placa și se poate îndepărta cu ajutorul unui jet de apă.
Nu este formată din structură microbiană bine organizată și poate forma un mediu ce favorizează producerea si creșterea microorganismelor cu capacitate patogenă in inflamația gingivală.
II.1.2.1.b. Resturi alimentare- retenția și tasarea alimentară
Prin tasare alimentară se înțelege blocarea alimentelor între gingie și dinte datorită lipsei punctului de contact dentar sau a unei relații interproximale nepotrivite. Prin modificarea suprafeței de contact interproximal este favorizată retenția alimentară, inflamarea gingiei și formarea de pungi cu pierdere de os și apariția mobilității dentare.
După Hirschfield, factorii ce provoacă tasarea alimentară sunt clasificați în cinci clase:
Clasa I- abrazie ocluzală;
Clasa a II-a-pierderea suportului proximal prin extracția dintelui adiacent, deplasări oblice, carii proximale, migrări consecutive unei extracții;
Clasa a III-a- anomalii morfologice congenitale, rotații dentare, înclinări vestibulo-linguale;
Clasa a IV-a- extruzia unui dinte peste planul ocluzal care păstrează continuitatea cu dinții adiacenți;
Clasa a V-a- restaurări inadecvate prin: absența/localizarea incorectă a punctelor de contact; conturul ocluzal inadecvat; realizarea incorectă a zonei de emergență a aparatelor gnato-protetice; coroane de înveliș largi, cu joncțiune tip ”end-knife”.
Simptomatologia legată de tasarea alimentară se manifestă prin senzație de presiune și necesitatea de a elimina resturile dintre dinți; durere vagă iradiată în maxilare; sângerare și gust neplăcut la nivelul zonei atinse; diferite grade de inflamare a parodonțiului de susținere, sensibilitate la percuție, extruzia asociată a dintelui; formarea unui abces gingival/ parodontal; recesiune gingivală/ distrucția osului alveolar/ carii radiculare. [12]
II.1.2.1.c. Colorațiile dentare
Sunt cunoscute ca depozite pigmentate pe suprafața dentară, apar ca o consecință a pigmentării peliculei dobândite de către bacteriile cromogene, alimente sau agenți chimici.
Acestea pot provoca iritație tisulară ca urmare a aspectului lor rugos, fenomen ce contribuie la acumularea și retenția de placă.
II.1.2.1.d. Cariile dentare
Cariile ocluzale provoacă o masticație unilaterală sau superficială datorită durerilor la contactul cu alimentele. Acestea se adună în zona afectată și duc la inflamație gingivală.
Cariile de colet rețin resturi alimentare și placă bacteriană ce produc inflamarea marginii gingivale. Cariile aproximale retenționează resturile alimentare atunci când creasta marginală este întreruptă și se produce un impact alimentar dăunător papilei gingivale interdentare.
II.1.2.1.e. Depozite calcificate
Tartrul repezintă o masă calcificată, aderentă ce se depune la nivelul coletului dentar și a șanțurilor gingivo-dentare; la nivelul fețelor linguale ale frontalilor mandibulari și pe fețele vestibulare ale molarilor maxilari, în dreptul orificiilor canalelor glandelor salivare.
Tartrul supragingival se observă la nivelul coroanei dentare,depunerea realizându-se mai întâi la nivel cervical, ca mai apoi să acopere suprafețe cât mai extinse; de asemenea depunerea poate fi la un singur dinte sau grup de dinți, acolo unde sunt situsuri retentive; depozitele se întâlnesc atât la nivelul suprafeței dinților naturali cât și artificiali.
Acesta se prezintă sub formă de depozite dure la palpare, de culoare variabilă ( alb-gălbui până la brun) în funcție de pigmenții care se adaugă la exteriorul depozitelor de placă bacteriană în curs de mineralizare.
Durata tartrului depinde de viteza de formare și de vechimea depunerii. De asemenea, depozitele tartrice se pot evidenția indirect cu ajutorul substanțelor revelatoare de placă bacteriană.
Tartrul subgingival- este întâlnit în sulcusul gingival și sub joncțiunea amelo-cementară, aderă la suprafața cementului radicular; este de culoare închisă,retenționează mai ușor placa bacteriană și se observă ca un lizereu caracteristic ce transpare prin marginea gingivală.
Figura 7 ( a și b) Tatrul supra și subgingival
Sursa: Wolf F. Herbert., Hassell M. Thomas, Gail L. Aamodt, Susan J. Jenkins, Color Atlas of Dental Hygiene Periodontology, Ed. Thieme, New York, 2006, pagina 26
Acesta acționează asupra parodonțiului prin două modalități:
Acțiune mecanică-provoacă și întreține iritația la nivel gingival, manifestată prin ulcerații gingivale și apariția țesutului de granulație.
Acțiunea microorganismelor de la suprafața sa conținute în placa bacteriană, constituie o sursă permanentă de infecție.
II.1.2.1.f. Țigările și tutunul:
Fumatul acționează local prin depuneri de nicotină, hidrocarburi, produși de combustie pe suprafețele dentare și radiculare ce favorizează formarea de placă bacteriană; iritații directe ce favorizează instalarea gingivitelor iar în situații de igienă defectuoasă produc suprainfecții.
Sunt frecvente depunerile de tartru, petele nefizionomice de nicotină și halitoza. Pe cale generală fumatul produce vasoconstricție periferică și ischemie în regiunea vasculară gingivo-parodontală.
Figura 8 Aspectul clinic al unui pacient fumător
Sursa: Niklaus P. Lang, Jan Lindhe, Tord Berglundh, William V. Giannobile, Mariano Sanz, Clinical Periodontology and Implant Dentistry, Wiley-Blackwell, West Sussex, 2015, pagina 280
II.1.2.1.g. Alcoolul:
Consumul excesiv crește riscul de apariție al gingivitelor, cariei dentare, eroziunilor de colet și a cancerului oral. După consumul băuturilor alcoolice e recomandat folosirea gumei de mestecat pentru stimularea fluxului salivar și îndepărtarea porțiunilor acide.
II.1.2.1.h. Consistența alimentelor:
Un regim cu alimente moi și lipicioase produce mai multă placă bacteriană deoarece acestea sunt mai aderente la suprafețele dinților și se prezintă ca un mediu favorabil retenției și acumulării de placă.
Alimentele dure, cu acțiune mecanică duc la întârzierea formării tartrului. Deficiența de vitaminei B6, consumul de alimente bogate în calciu, fosfor, bicarbonat, proteine și glucide duc la formarea tartrului. Alimentele cu acid ascorbic scad cantitatea de tartru.
II.1.2.1.i. Igiena orală
Întreruperea voluntară sau accidentală a igienei duce la formarea de placă bacteriană urmată de instalarea inflamației gingivale. Restabilirea igienei bucale întrerupte sau realizarea unor condiții corespunzătoare de igienă bucală sunt precedate de reducerea inflamației gingivale.
II.1.2.2. Funcționali
II.1.2.2.a. Dinți absenți neînlocuiți
Favorizează apariția parodontopatiilor în plan orizontal prin desființarea continuității sistemului ligamentelor supraalveolare ce formează o legătură între dinți. Migrarea în plan orizontal a dinților ce mărginesc breșele edentate favorizează apariția de spații interdentare și de impact alimentar traumatic al papilelor gingivale interdentare.
În plan vertical participă la erupția activă accelerată a dinților care prin edentația antagoniștilor nu mai au contacte ocluzale, la apariția de blocaje ocluzale în urma erupției accelerate și trauma directă a gingiei adiacente dinților de pe arcada opusă.
II.1.2.2.b. Anomalii anatomice
Incongruența dento-alveolară cu înghesuire favorizează retenția resturilor alimentare și a plăcii bacteriene datorită imposibilității de îndepărtare a alimentelor prin autocurățire sau curățire artificială.
Incongruența dento-alveolară cu spațiere este precedată de fenomene adaptative precum fibrozarea corionului gingival și aplatizarea papilelor interdentare.
Ocluzia deschisă favorizează inflamația gingivală datorită absenței autocurățirii plăcii bacteriene. În ocluzia adâncă acoperită, dinții frontali nu prezintă stopuri ocluzale stabile iar implantația este normală când nu există inflamație septică datorată plăcii bacteriene.
Prin apariția inflamației gingivo-parodontale de natură microbiană se degradează implantarea și începe erupția activă accelerată impreună cu traumatismul gingiei din zona palatină realizat de marginile incizale ale incisivilor inferiori.
II.1.2.2.c. Ocluzia dentară
Forțele ocluzale excesive pot duce la modificări degenerative ale structurii parodonțiului profund, influențând ca procesul inflamator al țesuturilor gingivale să se extindă mult mai rapid, astfel rezultând o distrucție majoră a țesuturilor parodontale.
II.1.2.2.d. Trauma ocluzală
Se produce atunci când sunt aplicate solicitări suplimentare asupra dintelui, dar nefiziologice ca intensitate, durată, frecvență și direcție și care produc suferință parodontală.
Trauma ocluzală acută poate fi directă prin interpunerea accidentală a unor obiecte sau fragmente dure în timpul actului masticator cum ar fi sâmburii; și prin strângerea excesivă între dinți a unor obiecte metalice, de exemplu sârmă sau cuie.
Trauma ocluzală indirectă se produce prin lovituri accidentale sau prin agresiune, aplicate asupra mandibulei în timp ce subiectul are un obiect dur interpus între dinți.
Trauma ocluzală cronică este frecventă și este rezultatul bruxismului, încleștarea dinților sau hipersolicitarea dinților care mărginesc spațiile edentate.
II.1.2.2.e. Parafuncții ocluzale
Cauzele parafuncțiilor pot fi de ordin psihologic ( emoții, stări tensionale, anxietate), neurologic ( epilepsie, boala Parkinson), ocluzal ( obturații sau coroane înalte), sau profesional (dulgheri).
Bruxismul produce fațete de abraziune, tulburări în articulația temporo-mandibulară, creșteri ale mobilității dentare fiziologice și lărgirea spațiului periodontal.
II.2.2.6.f. Obiceiuri vicioase
Pot realiza condiții ce favorizează instalarea traumei ocluzale iar cu ajutorul plăcii bacteriene pot produce suferință gingivo-parodontală.
Printre obiceiurile vicioase se enumeră respirația orală și deglutiția infantilă, onicofagia, mușcarea buzelor, folosirea traumatică a scobitorilor, periajul dentar traumatic, interpunerea între dinți a instrumentelor muzicale de suflat, sugerea degetului și presiunea anormală pe care o realizează limba asupra arcadelor dentare. [12]
II.2. Factori sistemici
II.2.1. Tulburări endocrine
● Hipofuncția glandei tiroide se manifestă prin edem gingival, creșterea ușoară a mobilității dentare și aspectul palid al gingiei prin hiperkeratoză.
● Hiperfuncția hipofizei produce în sindromul acromegalic, creșterea maxilarelor în volum, spațieri dentare secundare, impact alimentar traumatic asupra papilelor gingivale și gingivită prin retenția plăcii bacteriene.
● Hipofuncția hipofizară este asociată cu incongruența dento-alveolară cu înghesuire.
● Hiperfuncția paratiroidiană determină apariția bolii Recklinghausen ce se caracterizează prin demineralizare osoasă generalizată, lărgirea spațiului dento-alveolar, întreruperi ale laminei dura și apariția de chisturi ale oaselor maxilare.
● Hipofuncția celulelor beta din insulele pancreatice Langerhans determină diabetul zaharat care se manifestă la nivel oral prin senzație de uscăciune și arsură, dureri sub formă de fulgurații la nivelul buzelor, scăderea fluxului salivar, gingivită cu hiperplazie și tendința de evoluție a gingivitei diabetice spre forme distructive de parodontită marginală cronică.
● Tulburarea funcției gonadelor este descrisă prin apariția de gingivite de pubertate, gingivită de sarcină și gingivita de menopauză.
● Hipofuncția corticosuprarenaliană determină boala Addison și se manifestă prin hiperpigmentare a mucoasei gingivale, scăderea rezistenței la infecții, stare generală modificată și oboseală marcată.
II.2.2. Dezechilibre și deficiențe nutriționale
● Hipovitaminoza A este precedată de hiperkeratoză, aspect albicios al gingiei, întârzieri în vindecarea unor ulcerații sub tratament antimicrobian.
● Hipovitaminoza D este însoțită de demineralizări ale osului alveolar, lărgirea spațiului dento-alveolar și întreruperi ale laminei dura până la dispariția acesteia.
● Hipovitaminoza B1 se manifestă prin eroziuni ale mucoasei bucale, hiperestezii nevritice.
● Hipovitaminoza B2 produce glosită cu depapilarea marginală și dorsală a limbii, keilită angulară suprainfectată de streptococi sau Candida albicans.
● Hipovitaminoza PP favorizează instalarea unei gingivite acute ulcero-necrotice, glosită și stomatită.
● Hipovitaminoza C este des urmată de gingivită ulcerată și hemoragică. La copii se manifestă prin hiperplazie gingivală hemoragică, peteșii ale mucoasei orale iar în forme severe la adulți dinții sunt avulsionați datorită suprainfectării prin placă bacteriană. [4]
II.2.3. Boli hematologice
La nivelul parodonțiului marginal se observă hiperplazii gingivale, gingivoragii, ulcerații ale mucoasei orale și demineralizarea osului alveolar.
II.2.4. Boli cardiovasculare
Prin ateroscleroză se reduce fluxul sanguin în parodonțiul marginal, hiperkeratoză și îngroșarea epiteliului gingival.
II.2.5. Boli hepatice
În formele cronice agresive apar leziuni ulcerative și sângerări la nivelul gingiilor, parodontite profunde ce răspund greu la tratatementul antimicrobian.
II.2.6. Medicație
Tabel I Principalele tipuri de reacții adverse la nivelul cavității orale și medicamentele care le produc
Sursa: Șerban Țovaru, Medicină și patologie orală Vol I, Med Publishing, București, 2012, pagina 235-236
II.2.7. Ereditatea
Există o predispoziție ce se transmite de la ascendenți la descendenți legată de calitatea structurilor dento-parodontale, rezistența la agresiuni biologice prin răspuns imun înnăscut sau adaptativ individualizat și elementele dobândite în mediul familial ce contribuie la predispoziția pentru îmbolnăvire: natura alimentelor consumate, preferința pentru o anume dietă alimentară, conținutul dietei alimentare și măsurile de igienă orală.
CAPITOLUL III. FORMELE CLINICE ȘI SIMPTOMATOLOGIA PARODONTOPATIILOR
III.1. Gingivite:
A. Gingivite induse de placa bacteriană specifică
1. Gingivita cronică (simplă, necomplicată) prin inflamație de cauză microbiană
Este considerată o inflamație cronică de natură microbiană a papilei și a marginii gingivale libere.
După localizare și întindere, gingivita se clasifică în:
1. Papilita, ce reprezintă semnul precoce al gingivitei.
2. Gingivita marginală în care este afectată extremitatea liberă a marginii gingivale.
3. Gingivita difuză afectează papila interdentară, marginea gingivală liberă și gingia fixă.
4. Gingivita localizată, la unul sau un număr mic de dinți.
5. Gingivita generalizată cuprinde întreaga gingie din cavitatea orală.
După etiologie și evoluție, sunt descrise:
1. Gingivită acută de cauză microbiană, toxică, cu evoluție rapidă.
2. Gingivită subacută cu manifestări clinice reduse dar care în timp determină pacientul să apeleze tratament stomatologic.
3. Gingivită cronică propriu-zisă, cu evoluție nedureroasă și cu exacerbări de tip acut sau subacut. [3]
Simptomatologie și semne clinice obiective:
Pacienții cu gingivită prezintă ușor prurit gingival, dureri discrete la periaj și în timpul actului masticator, senzație de usturime și sângerări gingivale la periaj și masticație.
2. Gingivita hiperplazică prin inflamație microbiană
Aceasta poate deveni hiperplazică dacă acționează un timp mai îndelungat în condițiile unor factori favorizanți precum cavitățile carioase aproximale sau de colet vestibular fie oral; obturații în exces ce se află în contact cu sau în apropierea gingiei; obturații cu suprafață rugoasă, retentivă în apropierea gingiei; carii secundare retentive pentru detritusuri alimentare și placă bacteriană; contact traumatic și retentiv între corpul de punte și gingia dinților stâlpi; impact alimentar asupra papilei dentare; contacte traumatice între croșete sau marginile bazei protezelor acrilice și gingiei sau a unor aparate ortodontice sau chirurgicale în raport cu gingia.
Gingia se observă mărită de volum, de culoare roșie violacee, cu suprafața netedă, cu microulcerații sângerânde la atingere, cu consistență moale sau mai fermă. Hiperplazia gingivală se formează în anumite zone, acolo unde factorul favorizant acționează mai pronunțat, mai ales la nivelul papilelor interdentare sau a marginii gingivale libere. Tumefacția poate avea aspect de umflătură de hemisferă ușor alungită până la acoperirea unei părți din coroana dentară. Hiperplazia papilei interdentare poate avea aspect alungit, fuziform cât mai aproape de marginea incizală sau suprafața ocluzală.
B. Gingivite induse de placa bacteriană specifică și contribuția unor factori locali și generali
I. Gingivite din cursul unor stări fiziologice
I.1. Gingivita de pubertate
Această afecțiune poate apărea la ambele sexe, mai ales în zonele cu placă bacteriană și tartru. Este mai frecventă între 11 și 14 ani iar pentru rezolvarea definitivă a hiperplaziei se apelează la gingivectomie. Speciile implicate în producerea acestei gingivite sunt Prevotella intermedia și Capnocytophaga.
Figura 9 Gingivită de pubertate
Sursa: Wolf F. Herbert., Hassell M. Thomas, Gail L. Aamodt, Susan J. Jenkins, Color Atlas of Dental Hygiene Periodontology, Ed. Thieme, New York, 2006, pagina 92
Simptomatologia se caracterizează prin apariția unei inflamații gingivale de o culoare roșie violacee, cu tumefacție prin edem ce prezintă caracter reversibil, sângerare la masticație, periaj și atingere cu sonda. Se observă o hiperplazie gingivală cu un aspect bulbos al papilei dentare în zona vestibulară.
I.2. Gingivita din cursul ciclului menstrual
Poate fi pusă pe seama unor modificări hormonale sau disfuncții ovariene. Se observă senzație de tensiune și ușoară tumefacție gingivală, sângerare gingivală, ușoară creștere a mobilității dentare fiziologice. Aceste manifestări apar cu câteva zile înainte ciclului menstrual.
I.3. Gingivita de sarcină
Este cunoscut faptul că sarcina nu produce gingivita dar pot influența reacția locală a țesuturilor față de placa bacteriană prin modificări hormonale. Hormonii steroizi crescuți acționează ca factori de proliferare pentru Prevotella intermedia și Porphyromonas gingivalis ce se află în număr mare în lichidul gingival.
Principalele semne de afectare gingivală sunt sângerarea și hiperplazia: gingia este tumefiată, mărită de volum, lucioasă, netedă sau boselată, decolabilă de pe dinte; culoarea variază de la roșu viu, strălucitor până la roșu violaceu. Adesea gingia este acoperită de depozite fibrinoase sau purulente.
Figura 10 Gingivita de sarcină
Sursa: Reddy Shantipriya, Essentials of Clinical Periodontology and Periodontics, New Delhi, Jaypee Brothers Medical Publishers, 2011, pagina 108
Sângerarea apare la cele mai ușoare atingeri, fiind consecința hipervascularizației și a numeroaselor zone ulcerate; durerile gingivale apar numai în cazul unor suprainfectări cu caracter acut. De asemenea, pot apărea și pungi parodontale adevărate. Mobilitatea patologică fiind frecvent de gradele 1 și 2, putând evolua până la avulsia dinților, în cazurile de suprainfectare.
Semnele clinice se accentuează din luna a II-a sau a III-a, devenind proeminente în luna a VIII-a.
I.4. Gingivita și gingivostomatita de menopauză
Aceasta apare în situații de menopauză normală, fiziologică sau după intervenții chirurgicale precum: histerectomii, ovarectomii, sterilizări prin iradierea unor tumori maligne.
Se manifestă prin senzație de uscăciune și arsură la nivelul mucoasei gingivale și orale; dificultatea de a purta proteze mobile datorită senzațiilor dureroase ale mucoasei bucale; senzații dureroase la contactul cu alimentele sau băuturile reci sau fierbinți; modificări de gust: acru, sărat.
La nivelul cavității orale se observă mucoasa gingivală și orală cu aspect uscat, neted, de culoare palidă, sau roșie când gingia sângerează ușor; iar pe mucoasa gingivală apar fisuri ale mucoasei.
II. Gingivite simptomatice, hiperplazice, din cursul unor boli sistemice
II.1. Gingivita din diabet
Diabetul nu reprezintă cauza îmbolnăvirilor gingiei și a parodonțiului profund, dar poate favoriza un răspuns modificat de apărare din partea acestori structuri față de placa bacteriană. [3]
Principalele microorganisme din șanțul gingival sunt: specii de streptococ; specii de Actinomyces; Veillonela parvula; Fusobacterium.
Pacienții diabetici pot emana mirosul caracteristic de acetonă sau mere. De asemeni, gingia poate prezenta hiperplazie gingivală generalizată de tip polipoidal, cu polipi gingivali sesili, cu bază mare de implantare.
Culoarea gingiei este modificată de la roșu deschis la roșu-cărămiziu sau roșu-violaceu, în faze avansate de stază; ulcerații frecvente și sângerări la atingere; papilele dentare au o consistență redusă, moale. Se observă de asemeni, pungi false și ușoara mobilitate datorată edemului inflamator.
II.2. Gingivita din carența de vitamina C
Acest tip de gingivită este produs de placa bacteriană, atunci când deficitul de vitamina C modifică starea țesuturilor gingivale prin edem, hiperplazie și sângerări gingivale.
Clinic se observă gingiva hiperplazică cu ulcerații și sângerări la cele mai ușoare atingeri; pungi false; mobilitate prin edem. Pacienții cu igienă bucală bună nu prezintă clinic distrucții ale gingiei sau parodonțiului.
Placa bacteriană agravează simptomatologia și duce la apariția pungilor parodontale adevărate și avulsia dinților.
II.3. Gingivite din boli hematologice
II.3.1. Gingivita hiperplazică din leucemii
II.3.1.a. Leucemia acută mieloblastică
Prezintă un debut discret, boala putând fi depistată prin hemograma de rutină pentru alte suferințe decât cele hematologice. De asemeni poate prezenta un debut brusc manifestat prin sindrom hemoragipar cu epistaxis, peteșii pe tegumente și bule hemoragice în cavitatea bucală. Bulele se sparg și în timp rămânând ulcerații sângerânde și dureroase.
La nivelul țesuturilor moi ale cavității bucale se observă gingivoragiile precoce, datorate trombocitopeniei leucemice, astfel că gingia prezintă modificări de culoare, fiind cianotică. Asupra gingiei apar ulcerații în zona mucoasei jugale din dreptul planului ocluzal și în zona palatului; pe marginea gingivală liberă sunt prezente zone de ulcerații și necroză ce sunt acoperite de membrane false.
Ulcerațiile sunt suprainfectate și dureroase la atingere, masticație și deglutiție. Hiperplazia gingivală este extensivă până la generalizare și poate îmbrăca suprafețele dentare până la marginea incizală sau suprafața ocluzală, putând acoperi chiar și coroana dentară.
III. Gingivite hiperplazice, ca efect secundar al unor medicamente
III.1. Gingivita hiperplazică hidantoinică
Este observată la pacienții epileptici tratați cu acest medicament ( Dilantin, Epanutin). Hiperplazia hidantoinică se produce și în lipsa plăcii bacteriene și a tartrului, prezența plăcii determină o supraadaugare a inflamației bacteriene care evidențiază hipertrofia și hiperplazia gingivală.
Figura 11 Gingivita hiperplazică – derivați de hidantoină ( Fenitoină)
Sursa: Hughes J. Francis, Kevin G. Seymour, Wendy Turner, Shakeel Shahdad, Francis Nohl, Clinical problem solving in periodontology & implantology, Churchill Livingstone, New Castle,2012, pagina 23
Inițial, hiperplazia prezintă dimensiuni mici, de forma unor mărgele ale papilelor interdentare. În stadii avansate, hiperplazia papilei și a marginii gingivale se mărește și acoperă suprafață mare a coroanei dentare.
Hiperplazia este localizată vestibular dar și oral, mai redus datorită presiunii limbii; fără inflamație supraadăugată are un aspect lobulat, de culoare roz deschis, ferm și fără sângerare. Radiologic se observă demineralizarea septurilor interdentare.
III.2. Gingivita hiperplazică prin antagoniști de calciu
Se observă hiperplazia gingivală ce prezintă un caracter generalizat, predomină vestibular și în zonele interdentare. Volumul hiperplaziei diferă în funcție de perioada de timp în care a fost administrat medicamentul și doza acestuia.
Culoarea gingiei hiperplazice variază de la roșu congestiv cu zone frecvent ulcerate până la roșu închis, violaceu în porțiunile de stază.
Gingia este decolabilă de pe coroană și dacă inițial era mai fermă, în timp devine moale, depresibilă cu creșterea în volum.
III.3. Gingivita prin utilizarea medicației contraceptive
Utilizarea medicației contraceptive pe o perioadă mai mare de 1,5-2 ani se poate asocia cu manifestări gingivale ce se aseamănă cu cele din sarcină dar la un nivel mai mic. Pot apărea mici creșteri de volum gingival și ale papilelor gingivale, congestie gingivală și ușoare sângerări.
III.4. Gingivita hiperplazică la ciclosporine
Este cunoscut faptul că histologic și clinic, efectele ciclosporinei sunt asemănătoare cu cele produse de hidantoină.
Clinic, gingia se prezintă cu o tendință redusă la sângerare, consistență fermă și de culoare roz.
Figura 12 Gingivită hiperplazică indusă de ciclosporine
Sursa: Willmann E. Donald, Jill S. Nield-Gehrig, Foundations of Periodontics for the Dental Hygienist, China, Lippincott Williams & Wilkins, 2011, pagina 189
IV. Gingivite neinduse de placa bacteriană specifică
IV.1. Gingivita hiperplazică ereditară
Este cunoscută și sub numele de gingivomatoză, fibrom gingival difuz, fibromatoză idiopatică sau hiperplazie gingivală ereditară.
Se observă afectarea papilelor interdentare, marginea gingivală liberă și gingia fixă. Gingia este de culoare roz cu aspect granular și are o consistență fermă cu volumul mult crescut astfel că poate acoperi total coroanele dinților ce sunt dislocați din poziția normală.
IV.2. Gingivita alergică
Este provocată printr-o reacție alergică la unele componente din pastele de dinți, ape de gură, dentifrice sau la unele componente din gumele de mestecat.
Gingia se prezintă cu o consistență redusă, friabilă și cu un volum crescut și o tumefacție gingivală cu aspect granular. Aceasta are o culoare roșie intensă ce cuprinde papilele interdentare, marginea gingivală liberă și gingia fixă. De asemenea, gingia sângerează la atingere și masticație iar frecvent apar semne de cheilită și glosită.
IV.3. Gingivita cronică descuamativă
Această afecțiune prezintă manifestări bucale în lichen plan, pemfigus vulgar, permfigoidul benign al mucoaselor, lupus eritematos, eritem multiform, pszoriazis, sclerodermie, sifilis și tuberculoză.
Apare mai frecvent la femei înainte sau după instalarea menopauzei, uneori și pe un teren ce suferă modificări prin tulburări neurovegetative, nevrotice depresive, și anxioase.
Există gingivite descuamative după administrarea de aminofenazonă, barbiturice, salicilați, săruri de bismut, antimalarice, sulfamide, citostatice, fenolftaleina și antibiotice.
În stadiul inițial, gingia se descrie cu un eritem difuz și nedureros urmând ca mai apoi să apară dureri la variații termice, condimente, inhalarea de aer și senzații de arsură.
Gingia se prezintă cu suprafața netedă, lucioasă și mici depresiuni și se descuamează în urma periajului, în cursul masticației și la ștergerea cu o compresă. Zonele descuamate au o culoare roșu intens, dureroase la atingere și cu marginile rupte. Datorită imposibilității realizării unui periaj corect, gingia este acoperită de placă dentară.
Figura 13 Gingivită cu aspect descuamativ
Sursa: Dumitriu H. Traian, Parodontologie, Editura Viața Medicală Românească, București, 2009, pagina 248
III.2. Parodontite marginale:
2.1. Parodontite agresive:
2.1.1. Parodontita prepubertală
Apare până la vârsta de 11 ani la dentiția temporară și mixtă și se asociază cu boli generale precum leucemia sau neutropenia dar și cu boli și tulburări genetice:
● Sindromul Papillon-Lefèvre se caracterizează prin pierderea dinților temporari la vârsta de 5-6 ani și a dinților permanenți deja erupți în jurul vârstei de 15 ani.
● Sindromul Down se manifestă prin apariția de pungi adânci la nivelul parodonțiului marginal.
● Sindromul Ehlers-Danlos constă în afectarea tuturor tipurilor de colagen și este caracteristică mobilitatea dentară.
● Sindromul Cross-McKusick-Breen este manifestat printr-o hipertrofie gingivală și tulburări nervoase de tip spastic.
2.1.2. Parodontita juvenilă
În producerea parodontitei juvenile sunt incriminate Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Capnocytophaga sputigena, Mycoplasma și spirochete.
Clinic se observă mobilitate dentară patologică, pungi parodontale adevărate, migrări ale primilor molari și incisivi, retracție gingivală, hiperestezie dentinară iar în formele avansate de îmbolnăvire se observă formarea abceselor parodontale.
În forma localizată a bolii, semnele clinice se observă în zonele următoare:
● Primii molari superiori și inferiori;
● Incisivii superiori și inferiori;
● Primii molari și incisivii;
● Primii molari, incisivii și dinții imediat vecini.
2.1.3. Parodontita agresivă, rapid progresivă
Agenții patologici implicați în apariția acestei afecțiuni sunt Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Prevotella intermedia, Porphyromonas gingivalis, Tannerella forsithensia, Fusobacterium nucleatum, Eikenela corrodens și Campylobacter rectus.
Boala apare cel mai frecvent după vârsta de 20 de ani, cu un maximum de incidență a episoadelor agresive și de pierdere a unor dinți în jurul vârstei de 30-35 de ani. [4]
Pe un interval de câteva săptămâni se evidențiază episoade cu evoluție agresivă, cu semne de inflamații gingivale ce au caracter acut sau subacut, tumefacții ulcerate, sângerânde și suprainfectate. Mobilitatea patologică este accentuată și se pot produce avulsii ale dinților.
2.2. Parodontite cronice:
2.2.1. Parodontita marginală cronică superficială
Subiectiv se observă prurit gingival, usturimi gingivale, jenă dureroasă gingivală, accentuată de periaj și masticație, sângerări ale gingiei la atingeri ușoare și la sucțiunea gingiei, senzația de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinți însoțită de durere periradiculară și interradiculară cu caracter localizat, ce apar mai des dimineața și care dispare după câteva mișcări masticatorii. Durerea este de intensitate medie, suportabilă iar senzația de egresiune apare matinal în intercuspidare maximă și este evidențiată în relație centrică în cursul zilei.
La examenul cavității orale se observă sângerare la atingerile cu sonda și semne de inflamație gingivală unde gingia are o culoare roșie violacee. Se observă tumefierea gingiei și prezența a numeroase pungi false, și papila interdentară tumefiată cu aspect filiform interdentar spre marginea gingivală sau suprafața ocluzală, uneori putând fi desprinsă de pe dinte. Marginea gingivală liberă este întreruptă pe alocuri de fisuri acoperite de un exsudat serofibrinos sau purulent.
Se observă ușoară mobilitate dentară, de gradul I iar în absența unori pungi adevărate se constată retracția gingivală.
Radiologic se evidențiază halistereza ce se descrie sub forma unei radiotransparențe cu localizare diferită.
2.2.2. Parodontita marginală cronică profundă lent progresivă
Subiectiv există tulburări de masticație, tulburări de fonație, tulburări fizionomice ca urmare a migrărilor dentare patologice, a mobilității dentare patologice și a tremei și diastemei patologice.Apar și manifestări psihice anxios-obsesive, până la tulburări de comportament.
La examinare se constată semne de inflamație gingivală accentuate, mobilitate patologică de gradul 2 sau 3, retracție gingivală consecință a resorbției osoase alveolare, pungi parodontale adevărate, migrări dentare patologice și afectare gingivo-osoasă a bifurcațiilor și trifurcațiilor dinților laterali.
Figura 14 Aspect clinic în parodontita marginală cronică profundă lent progresivă
Sursa: Dumitriu H. Traian, Parodontologie, Editura Viața Medicală Românească, București, 2009, pagina 264
2.2.3. Parodontită distrofică ( Parodontopatia marginală cronică mixtă)
Forma mixtă constă în asocieri lezionale inflamatorii și distrofice. Clinic se observă retracție gingivală cu semne de inflamație papilară și marginală de intensități reduse, marginea gingivală liberă cu un aspect de rulou și hiperestezie.
De asemenea se observă pungi de adâncime mică sau medie,mobilitate dentară redusă, migrări patologice nesimnificative, exudat inflamator redus sau absent și diferite grade de retracție gingivală și atrofie osoasă la nivelul furcațiilor.
Radiologic se vizualizează resorbții reduse de tip vertical datorate atrofiei osoase orizontale.
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL IV. STUDIU STATISTIC PRIVIND RISCUL APARIȚIEI BOLII PARODONTALE
IV.1. INTRODUCERE
Este cunoscut faptul că boala parodontală este foarte des întâlnită și se manifestă prin deteriorarea integrității țesuturilor de susținere ale dinților pe fondul unei igiene dentare deficitare și în lipsa unui tratament adecvat ce se manifestă prin creșterea mobilității dentare, migrarea, scăderea parametrilor funcționali ai dinților având ca rezultat pierderea acestora de pe arcadă.
Am ales să realizez această lucrare deoarece o mare parte din populație nu cunoaște importanța menținerii unei igiene dentare bune și a controalelor de rutină la medicul stomatolog în vederea instaurării unui tratament de specialitate în cazul afecțiunilor deja instalate.
IV.2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI
Studiul are ca scop investigarea aspectelor clinice și corelarea acestora cu factorii etiologici implicați în apariția afecțiunii parodontale, prin concentrarea datelor obținute într-un material documentar care mai apoi să fie comparat cu datele din literatura de specialitate analizând formele clinice și simptomatologia afecțiunilor parodontale, precum și factorii etiologici implicați.
IV.3. MATERIAL ȘI METODĂ
Pe o perioadă de 12 luni s-a luat în studiu, un număr de 100 de pacienți ce s-au adresat medicilor dentiști din trei cabinete de medicină dentară din municipiul Brăila în vederea unor controale de rutină și a unor tratamente de specialitate.
Toți pacienții au fost inștiințați cu privire la scopul studiului și și-au dat acordul pentru participarea în studiu, iar completarea chestionarului s-a efectuat anonim, datele obținute fiind confidențiale. Chestionarul realizat a cuprins 35 de întrebări, respondenții fiind rugați să specifice frecvența și ultima vizită la medicul stomatolog.
Datele obținute din examenele clinice și paraclinice au fost comparate cu chestionarul redactat personal, în urma cărora am investigat mediul de proveniență, condițiile de muncă, prezența afecțiunilor generale, consumul de tutun și alcool, obiceiurile vicioase, dieta alimentară, tipul de periuțe de dinți folosite, frecvența periajului dentar, prezența sângerării la periaj, existența problemelor estetice dentare, prezența mobilității dentare, existenta edentaților și frecvența în cabinetul stomatologic al pacienților.
Activitatea de studiu a respectat normele și reglementările privind etica cercetării medicale iar strângerea datelor s-a desfășurat în conformitate cu Legea nr 46/2003 privind drepturile pacientului.
Chestionarul adițional ce stă la baza culegerii datelor pentru studiu se regăsește în următoarele pagini.
CHESTIONAR
ÎN VEDEREA PARTICIPĂRII ÎN CALITATE DE PACIENT
LA CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ MEDICALĂ
1. Vârsta/data nașterii:_____/______________
2. Sex: F / M
3. Mediu proveniență:
Urban Rural
4. Profesie:
Expuneri prelungite la : cald / rece / umiditate
Mod lucru: stres / armonie
5. Sunteți / ați fost consumător de:
Alcool: Nu Da
( Ce cantitate și cât timp ați consumat):_______________________________________
Băuturi carbogazoase: Nu Da
( Ce cantitate și cât timp ați consumat):_______________________________________
Tutun: Nu Da
( Ce cantitate și cât timp ați consumat):_______________________________________
Droguri Nu Da
( Ce cantitate și cât timp ați consumat):_______________________________________
6. Sunteți în perioada ciclului menstrual1? Nu Da
7. Suferiți sau ați suferit de vreo boală acută sau cronică?
Nu Da (precizați ce boală):___________
8. Ați mai fost supus(ă) unor intervenții chirurgicale?: Nu Da,precizați ce intervenție (i): _______________________________________________
9. Urmați tratament cu anticoagulante? Nu Da
Dacă răspunsul este afirmativ, precizați:
a) medicamentul și doza administrată: _______________________________________________
b) valoarea INR: ___________________________________
10. Urmați tratament cu: Fosamax, Fosavance, Actonel, Bonviva, Zometa, Aclasta (bifosfonați)? Nu Da
Dacă răspunsul este afirmativ, precizați:
a) medicamentul și doza administrată: _______________________________________________
b) calea de administrare: intravenoasă; orală.
c) de cât timp urmați acest tratament (luni/ani) ______________
11. Antecedente heredo-colaterale stomatologice:
______________________________________
12. Antecedente personale stomatologice:
______________________________________
13. Obiceiuri vicioase:
Nu Da_____________________
14. Tip de alimentație:
Carbohidrați
Proteine
Fructe/legume
15. Periajul dentar: nr periaje/zi _____________
16. Substanțe antiplacă (apă gură): Folosire zilnică Rar
17. Respirație orală : Nu Da
18. Factori ereditari: ___________________________________
19. Ritmicitatea periajului dentar:
după fiecare masă dimineața și seara neregulat
18. Tipul periuței de dinți: manuală electrică
19. Duritatea periuței de dinți: moale medie dură
20. Schimbată la: 3 luni deteriorare
21. Pastă de dinți: cosmetică medicală
22. Apă de gură: cronologia clătirilor: 3x/zi 2x/zi 1x/zi deloc
Durata clătirilor( secunde/minute):____________________________
23. Fir interdentar: Nu Da
24. Periuțe interdentare: Nu Da
25. Scobitori interdentare: Nu Da
26. Dușuri bucale: Nu Da
27. Sângerări: La periaj Spontane
28. Probleme estetice dentare:
Nu Da____________________________________
29. Tulburări masticatorii datorită mobilității dentare:
Nu Da
30. Senzație sau gust neplăcut în cavitatea orală:
Nu Da De cât timp:___________
31. Senzație de tensiune sau prurit la nivelul gingiei:
Nu Da_______________________________________
32. Simptomatologie legată de complicațiile bolii parodontale (abcese parodontale, parestezii, sindrom endo-parodontal):
Nu Da_________________________
33. Probleme odontale (carii simple și complicate):
Nu Da _______________________________________________
34. Frecvența în cabinetul de stomatologie:
la 3 luni
la 6 luni
la 1 an
foarte rar(exemplificați):______________
35. Când a fost ultima vizită la medicul dentist?
mai puțin de 6 luni
mai mult de 6 luni
mai mult de 1 an
Datele obținute prin completarea chestionarului de către fiecare pacient au fost centralizate și comparate cu factorii etiologici posibil implicați în producerea bolii parodontale, lucru posibil cu ajutorul programului Microsoft Word 2010 și Microsoft Excel 2010.
Criterii de includere: pacienți cooperanți; pacienți ce au beneficiat de examinări clinice de specialitate în urma cărora s-au observat existența factorilor cu predispoziție către afecțiunea parodontală și care au completat chestionarul.
Criterii de excludere: refuzul participării la studiu.
IV.4. LOTURI DE STUDIU
În studiu au fost incluși de 100 de pacienți ( cu vârste cuprinse între 17-63 de ani dintre care 41 de gen feminin și 59 de gen masculin.)
Tabel II Împărțirea lotului de studiu pe sexe
Figura 15 Structura lotului de studiu în funcție de sex
IV.5. REZULTATE
IV.5.1. Distribuția lotului de studiu în funcție de vârsta pacienților
La momentul efectuării studiului, vârsta pacienților a variat în limite largi, cel mai tânăr pacient având 17 ani iar cel mai vârstnic 63 de ani.
Din numărul total de 100 de pacienți ai lotului studiat, 7 pacienți (7%) au vârsta cuprinsă între 10 și 20 de ani, 61 de pacienți (61%) au vârsta cuprinsă între 21 și 30 de ani, 13 pacienți (13%) au vârsta cuprinsă între 31 și 40 de ani, 15 pacienți (15%) au vârsta cuprinsă între 41 și 50 de ani, 2 pacienți (2%) cu vârstă cuprinsă între 51-60 de ani iar între 61-70 de ani 2 pacienți reprezentând 2% din numărul de pacienți studiați.
Tabel III Împărțirea lotului de studiu în funcție de decade de vârstă
Figura 16 Împărțirea lotului de studiu în funcție de decade de vârstă
Am remarcat o pondere mai mare la categoria de vârstă 21-30 de ani (61%), fiind urmată de categoria de vârstă 41-50 de ani cu un procent de 15% din totalul pacienților participanți la studiu. Categoriile de vârstă 51-60 de ani (2%) și 61-70 de ani (2%) au avut cel mai scăzut procent din totalul participanților la studiu.
IV.5.2. Distribuția lotului de studiu în funcție de sexul pacienților
Distribuția lotului de studiu în funcție de genul participanților la studiu evidențiază un număr de pacienți de sex masculin mai mare decât cel al femeilor, procentul cel mai mare fiind marcat în intervalul 21-30 de ani (42%) iar cel mai scăzut fiind înregistrat în intervalul de vârstă 51-60 de ani ( 1%).
Tabel IV Distribuția lotului de studiu în funcție de vârstă și sex
Figura 17 Repartiția lotului de studiu în funcție de vârsta și sexul pacienților
Din numărul total de 100 de pacienți, 59 de pacienți (59%) reprezintă pacienții de sex masculin iar 41 de pacienți (41%) reprezintă sexul feminin.
IV.5.3. Distribuția lotului de studiu în funcție de mediul de proveniență al pacienților
Numărul total de pacienți din mediul rural este semnificativ mai scăzut în comparație cu pacienții ce provin din mediul urban, reprezentând 27%, respectiv 73%.
Tabel V Divizarea lotului studiat în funcție de mediul din care provin pacienții
Figura 18 Împărțirea lotului de studiu în funcție de mediul de proveniență al pacienților
IV.5.4. Distribuția lotului de studiu în funcție de condițiile de muncă
Un aspect important în acest studiu reprezintă determinarea condițiilor de muncă în care își desfășoară activitatea pacienții și care reprezintă un mediu favorabil apariției afecțiunii parodontale prin expunere prelungită la stres.
Tabel VI Repartiția lotului de studiu în sexe în funcție de condițiile de la locul de muncă
Figura 19 Repartiția lotului de studiu în sexe în funcție de condițiile de la locul de muncă
Am remarcat o pondere mai mare la pacienții de sex feminin (31%) în comparație cu pacienții de sex masculin (26%). Este evidențiat un număr mai mare de pacienți de sex masculin mai mare decât cel al femeilor, reprezentând 33%, respectiv 10%.
IV.5.5. Distribuția lotului de studiu în funcție de afecțiunile generale
Este cunoscut că anumite afecțiuni acute și cronice pot constitui factori implicați în apariția leziunilor de natură parodontală și a afecțiunii parodontale, fapt pentru care a fost imperios necesar determinarea afecțiunilor generale în timpul examinării pacienților incluși în studiu.
Modalitatea de identificare a afecțiunilor pacienților incluși în lotul de studiu și a relației dinte factorii etiologici implicați s-a bazat pe elaborarea unui chestionar la care pacienții au răspuns dacă au prezentat diverse afecțiuni în momentul examinării clinice sau în antecedente.
Tabel VII Distribuția lotului de studiu în funcție de afecțiunile generale
În urma centralizării datelor s-au înregistrat valori maxime în cadrul bolilor renale (28%), comparativ cu valoarea minimă de 5% indicată în cadrul bolilor cardiace. Un procent însemnat s-a înregistrat în cadrul bolilor respiratorii și al bolilor hematologice (20%), urmând ca bolile digestive și bolile hepatice, să fie declarate de 15% și respectiv 12% din pacienți.
Figura 20 Distribuția lotului de studiu în funcție de afecțiunile generale
IV.5.6. Distribuția lotului de studiu în fumători și nefumători
Din totalul pacienților incluși în lotul de studiu, 32% nu sunt fumători iar 68% au declarat dependența tabagică.
În categoria pacienților nefumători, cel mai mare procent este observat la pacienții de sex feminin (18%), comparativ cu pacienții de sex masculin (14%).
Tabel VIII Repartiția lotului de studiu în pacienți fumători și nefumători
Din categoria pacienților fumători am observat un număr mai mare la pacienții de sex masculin (45%), fiind urmat de pacienții de sex feminin (23%).
Figura 21 Numărul de pacienți fumători și nefumători din lotul studiat
IV.5.6.1. Distribuția lotului de studiu pe categorie de vârstă în fumători și nefumători
Tabel IX Distribuția lotului de studiu pe categorie de vârstă în fumători și nefumători
Valoarea maximă înregistrată este reprezentată în cadrul pacienților fumători (50%) cu vârste cuprinse între 21-30 de ani, comparativ cu valoarea minimă observată la categoria de vârstă 51-60 de ani (1%).
În categoria pacienților nefumători, cel mai mare procent este evidențiat la categoria de vârstă 21-30 de ani (11%), față de categoria de vârstă 51-60 de ani (1%) și de categoria de vârstă de 61-70 de ani (0%).
Figura 22 Distribuția lotului de studiu pe categorie de vârstă în fumători și nefumători
IV.5.7. Distribuția lotului de studiu în consumul de băuturi alcoolice
În rândul pacienților ce consumă băuturi alcoolice, cea mai mare pondere s-a înregistrat în categoria respondenților ce au declarat că nu consumă băuturi alcoolice, 31% în rândul pacienților de sex masculin iar în cadrul pacienților de sex feminin 35%.
Tabel X Repartiția lotului de studiu pe sexe în ce privește consumul de băuturi alcoolice
Procentul pacienților de sex feminin (6%) ce consumă băuturi alcoolice este semnificativ redus în comparație cu cel al pacienților de sex masculin (16%).
Figura 23 Distribuția pe sexe în ce privește consumul de băuturi alcoolice
Cel mai mic procent de pacienți ce consumă ocazional băuturi alcoolice l-am evidențiat în rândul celor de sex feminin (0%).
IV.5.8. Distribuția lotului de studiu în funcție de consumul de băuturi carbogazoase
Raportându-ne la numărul total de pacienți incluși în lotul de studiu, am remarcat că ponderea cea mai mare în cazul pacienților ce nu consumă băuturi carbogazoase este de 70%, comparativ cu pacienții ce consumă băuturi carbogazoase (30%).
Tabel XI Distribuția lotului de studiu în funcție de consumul de băuturi carbogazoase
Figura 24 Distribuția lotului de studiu în funcție de consumul de băuturi carbogazoase
IV.5.9. Distribuția lotului de studiu în funcție de obiceiurile vicioase
Din totalul de pacienți incluși în studiu, cea mai mare pondere înregistrată este reprezentată de respondenții ce au declarat că nu prezintă obiceiuri vicioase (35%). În rândul pacienților ce au obiceiul de a interpune obiecte între arcadele dentare s-a observat un procent de 28%.
Tabel XII Distribuția lotului de studiu în funcție de obiceiurile vicioase
În categoria pacienților ce au obiceiul de a respira oral s-a subliniat un important procent de 21% iar în rândul pacienților onicofagi un procent de 12%.
Cea mai mică pondere s-a evidențiat în categoria pacienților bruxomani (4%).
Figura 25 Distribuția lotului de studiu în funcție de obiceiurile vicioase
IV.5.9.1. Distribuția lotului de studiu pe sexe în funcție de obiceiurile vicioase
În ce privește lipsa obiceiurilor vicioase, am evidențiat un procent de 14% în rândul pacienților de sex feminin, urmat de un procent de 21% în cadrul pacienților de sex masculin.
Analizând repartiția diferitelor obiceiuri vicioase, s-a observat o pondere mai mare în cadrul pacienților ce prezintă respirație orală, în rândul pacienților de sex feminin (15%) comparativ cu pacienții de sex masculin (6%).
Tabel XIII Distribuția lotului de studiu pe sexe în funcție de obiceiurile vicioase prezente
În cadrul declaranților ce obișnuiesc să interpună obiecte între arcade, s-a evidențiat o pondere mai mare în rândul pacienților de sex masculin (15%), fiind urmat de o pondere de 13% în cadrul pacienților de sex feminin.
Figura 26 Distribuția lotului de studiu pe sexe în funcție de obiceiurile vicioase prezente
În categoria pacienților ce prezintă bruxism, s-a constatat un procent relativ crescut în cadrul pacienților de sex masculin (3%) în comparație cu 1% în rândul pacientelor de sex feminin.
Cel mai mic procent (0%) al obiceiurilor vicioase confirmate, l-am observat în categoria pacienților de sex feminin care au declarat că nu suferă de onicofagie, comparativ cu pacienții de sex masculin ( 12%).
IV.5.10. Distribuția lotului de studiu în funcție de ancheta alimentară
Tabel XIV Repartiția lotului de studiu în funcție de ancheta alimentară
În lotul de studiu analizat am observat ponderea cea mai mare în cazul pacienților ce consumă frecvent carbohidrați, proteine, fructe și legume, cu un procent de 45%. Ponderea cea mai mică s-a înregistrat la pacienții ce consumă frecvent carbohidrați, legume și proteine, cu un procent de 11%.
Figura 27 Repartiția lotului de studiu în funcție de ancheta alimentară
Din totalul de pacienți incluși în lotul de studiu, 29% au declarat că au o dietă bazată pe carbohidrați iar 15% consumă proteine și carbohidrați.
IV.5.10.1. Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de dieta alimentară
Analizând pe categorie de sexe am observat cel mai mic procent la pacienții de sex masculin (4%) ce consumă carbohidrați, legume și proteine, iar cel mai mare procent ( 25%) cu o dietă alimentară bazată pe carbohidrați, proteine, fructe și legume.
Tabel XV Repartiția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de ancheta alimentară
La pacienții de sex feminin ce consumă frecvent carbohidrați și proteine s-a observat cel mai mic procent înregistrat (5%), iar cel mai mare procent (20%) este semnalat la dieta bazată pe carbohidrați, proteine, fructe și legume.
Figura 28 Repartiția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de ancheta alimentară
IV.5.11. Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența periajului dentar
Analizând lotul de studiu în ce privește frecvența periajului dentar, am remarcat un procent de 21% de pacienți din totalul celor incluși în lotul de studiu care își realizează periajul dentar de trei ori pe zi.
Tabel XVI Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența periajului dentar
Cea mai mare pondere de 41% este reprezentată de pacienții ce își execută periajul dentar de două ori pe zi.
Figura 29 Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența periajului dentar
Un procent de 27% este ilustrat de pacienții ce își realizează periajul dentar o dată pe zi. Am înregistrat un procent de 9% reprezentat de pacienții care nu se ocupă de periajul dentar.
IV.5.12. Distribuția lotului de studiu în funcție de tipul periuței de dinți utilizate
În ce privește tipul de periuță de dinți utilizată, din totalul pacienților incluși în lotul de studiu, am observat ponderea cea mai mare (82%) la pacienții ce utilizează periuța de dinți manuală, comparativ cu ponderea cea mai mică înregistrată la pacienții ce utilizează periuța de dinți electrică (18%).
Tabel XVII Distribuția lotului de studiu în funcție de tipul periuței de dinți utilizate
Figura 30 Distribuția lotului de studiu în funcție de tipul periuței de dinți utilizate
IV.5.13. Distribuția lotului de studiu în funcție de duritatea periuței de dinți utilizate
În urma analizării lotului de pacienți incluși în studiu raportat la duritatea periuței de dinți utilizate, am constatat cea mai mare frecvență a utilizării periuței de dinți de duritate medie (55%), în comparație cu cea mai mică frecvență a utilizării periuței de dinți de duritate mare (12%).
Tabel XVIII Distribuția lotului de studiu în funcție de duritatea periuței de dinți utilizate
S-a înregistrat un procent mediu de utilizare a periuței de dinți de duritate moale și foarte moale, de 33% din totalul de pacienți incluși în studiu.
Figura 31 Distribuția lotului de studiu în funcție de duritatea periuței de dinți utilizate
IV.5.14. Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea periuței de dinți până la înlocuirea acesteia
Cel mai mare procent înregistrat din totalul pacienților incluși în studiu se observă la categoria de pacienți ce utilizează periuța de dinți timp de 3 luni (52%), la polul opus s-a semnalat un procent de 11% la categoria de pacienți ce au utilizat periuța de dinți timp de 2 luni.
Tabel XIX Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea periuței de dinți până la înlocuirea acesteia
Comparând proporția utilizării periuței de dinți până la înlocuire la cei 100 de pacienți, am remarcat că 13% din pacienți utilizează periuța de dinți timp de 1 lună până la înlocuirea acesteia iar 24% au declarat că utilizează periuța de dinți până la deteriorarea acesteia.
Figura 32 Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea periuței de dinți până la înlocuirea acesteia
IV.5.15. Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea pastei de dinți
Tabel XX Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea pastei de dinți
Din totalul de pacienți incluși în lotul de studiu, cea mai mare valoare înregistrată este observată la categoria de pacienți ce folosesc pasta de dinți cosmetică (48%), urmată de grupul de pacienți ce folosesc pasta de dinți medicală (34%), iar cea mai mică valoare notată este reprezentată de folosirea concomitentă a pastelor de dinți medicală și cosmetică (18%).
Figura 33 Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea pastei de dinți
IV.5.16. Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea apei de gură
Tabel XXI Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea apei de gură
Figura 34 Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea apei de gură
Am observat în cadrul pacienților ce utilizează apa de gură o pondere mică de 41% în raport cu pacienții ce nu utilizează apa de gură 59%.
IV.5.17. Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența sângerării gingivale
Cel mai mare procent înregistrat în cadrul distribuției lotului de studiu în funcție de prezența sângerării gingivale, s-a semnalat la grupul de pacienți cu sângerare la periaj (36%) comparativ cu cel mai mic procent înregistrat la pacienții ce declară că prezintă sângerare spontană dar și la periaj (6%).
Tabel XXII Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența sângerării la periaj
La 28% din totalul de pacienți incluși în studiu s-a observat clinic o sângerare spontană gingivală iar la 30% s-a observat absența clinică a sângerării gingivale.
Figura 35 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența sângerării la periaj
IV.5.18. Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența plăcii bacteriene și a tartrului
În cazul repartiției lotului de studiu în funcție de prezența plăcii bacteriene și a tartrului am remarcat o pondere mică în cadrul pacienților la care s-a observat clinic prezența concrementului tartric (42%).
Tabel XXIII Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența plăcii bacteriene și a tartrului
Am constatat un procent de 36% la categoria de pacienți l-a care s-a decelat clinic prezența plăcii bacteriene.
La 22% din totalul pacienților incluși în studiu nu s-a observat clinic depozite de placă bacteriană și tartru.
Figura 36 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența plăcii bacteriene și a tartrului
IV.5.19. Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența problemei esteticii dentare
Ca urmare a studierii problemelor estetice dentare observate la pacienții cuprinși în lotul de studiu, am constatat cel mai mare procent (37%) la pacienții ce nu prezintă probleme estetice, în comparație cu cel mai mic procent întâlnit la pacienții ce prezintă procese carioase pe dinții frontali (5%).
Tabel XXIV Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența problemei esteticii dentare
Figura 37 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența problemei esteticii dentare
Comparând valorile înregistrate am observat că 18% din problemele estetice dentare sunt reprezentate de recesiunea gingivală generalizată iar 16% reprezintă înghesuiri dentare.
De asemenea, am constatat un raport aproximativ egal între lucrările protetice incorect adaptate și discromii (13%, respectiv 11%).
IV.5.20. Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența mobilității dentare
Tabel XXV Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența mobilității dentare
În cadrul acestui lot de 100 de pacienți, prevalența mobilității dentare este în procent de 35%, comparativ cu procentul de 65% în cazul absenței mobilității dentare.
Figura 38 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența mobilității dentare
IV.5.20.1. Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența mobilității dentare
Am analizat repartiția mobilității dentare în funcție de sexe, și am observat o pondere mai mare în rândul pacienților de sex feminin ce prezintă clinic mobilitate dentară (19%) comparativ cu pacienții de sex masculin (16%).
Cel mai mic procent (28%) l-am observat în categoria pacienților de sex masculin la care nu s-a observat clinic prezența mobilității dentare, comparativ cu pacienții de sex feminin ce nu prezintă mobilitate dentară (37%).
Tabel XXVI Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența mobilității dentare
Figura 39 Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența mobilității dentare
IV.5.20.2. Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența mobilității dentare
În cadrul decadei 21-30 de ani, am observat cea mai mare valoare înregistrată (21%) în cadrul pacienților la care s-a decelat clinic mobilitatea dentară. Tot în cadrul decadei 21-30 de ani s-a înregistrat și cel mai mare procent (30%) la pacienții ce nu prezintă mobilitate.
Tabel XXVII Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența mobilității dentare
În categoria pacienților la care s-a observat clinic mobilitate dentară, cele mai mici procente sunt evidențiate la categoriile de vârstă 61-70 de ani (2%), 10-20 de ani (1%) și 51-60 de ani (0%). Procentul minim observat în cazul pacienților cu mobilitate absentă este de 2% în categoria de vârstă 51-60 de ani și 0% în cadrul vârstei de 61-70 ani.
În cadrul decadei de vârstă 31-40 de ani, 3% din pacienți prezintă mobilitate dentară, comparativ cu pacienții la care mobilitatea este absentă (15%).
8% din pacienții cu mobilitate dentară se regăsesc în categoria de vârstă 41-50 de ani împreună cu cei a căror mobilitate dentară este absentă (10%).
De asemenea în tot în cadrul vârstei de 51-60 de ani am observat cea mai mică valoare (0%) la pacienții ce nu prezintă mobilitate dentară.
Figura 40 Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența mobilității dentare
IV.5.21. Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența halitozei
Din totalul pacienților incluși la studiu, cel mai mare procent este reprezentat de pacienții ce nu prezintă halitoză (91%) iar cel mai mic este ilustrat de pacienții care nu au răspuns (2%).
Tabel XXVIII Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența gustului neplăcut în cavitatea orală
Figura 41 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența gustului neplăcut în cavitatea orală
O pondere medie este înregistrată în cadrul pacienților ce prezintă halitoză (7%).
IV.5.22. Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența proceselor carioase
Din totalul pacienților incluși în lotul de studiu, 85% nu prezentau procese carioase, iar la 15% s-au decelat procese carioase.
Tabel XXIX Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența cariilor dentare
Figura 42 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența cariilor dentare
IV.5.22.1. Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența cariilor dentare
În ce privește repartiția pe sexe în funcție de prezența proceselor carioase, am observat cel mai mic procent la pacienții de sex feminin la care s-a decelat clinic prezența carioasă (2%), comparativ cu pacienții de sex masculin unde 13% prezintă procese carioase.
Analizând cea mai mare pondere înregistrată s-a constatat la pacienții de sex masculin ce nu prezintă procese carioase (46%), în comparație cu pacienții de sex feminin unde 39% nu prezintă clinic procese carioase.
Tabel XXX Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența cariilor dentare
Figura 43 Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența cariilor dentare
IV.5.22.2. Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârste în funcție de prezența cariilor dentare
Am analizat distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența proceselor carioase și am observat cel mai mare procent înregistrat la pacienții la care nu s-a decelat clinic cu vârste cuprinse între 21-30 de ani.
La decadele de vârstă 51-60 de ani, 61-70 de ani s-au observat cele mai mici procente indicate la pacienții ce nu prezintă procese carioase, 1% și respectiv 0%.
Tabel XXXI Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârste în funcție de prezența cariilor dentare
În categoria pacienților la care s-a observat prezența clinică a proceselor carioase, am observat la decada de vârstă 21-30 de ani cel mai mare procent înregistrat (7%), comparativ cu cele mai mici procente înregistrate în cadrul decadelor de vârstă 10-20 de ani (0%), 51-60 de ani (1%), 31-40 de ani (1%) și 61-70 de ani (2%).
Figura 44 Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârste în funcție de prezența cariilor dentare
În cadrul decadei de vârstă 41-50 de ani s-a înregistrat un procent de 4% la pacienții ce prezentau procese carioase. De altfel, în categoria pacienților ce nu prezintă procese carioase s-au observat procente de 7% la grupa de vârstă 10-20 de ani, 11% la cei cu vârste cuprinse 41-50 de ani și 12% la cei cu vârste cuprinse 31-40 de ani.
IV.5.23. Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența edentațiilor
Tabel XXXII Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența edentațiilor
Un procent reprezentativ în cadrul distribuției lotului de studiu în ce privește prezența edentațiilor este înregistrat la categoria de pacienți la care nu s-a observat prezența clinică a edentațiilor (88%), în comparație cu pacienții la care edentația este prezentă (12%).
Figura 45 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența edentațiilor
IV.5.23.1. Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența edentațiilor
Am constatat că un procent foarte mic în cadrul pacienților ce prezintă edentații dentare, 5% la categoria de pacienți de sex feminin și 7% la pacienții de sex masculin.
În cadrul pacienților ce nu prezintă edentații, am observat cea mai mare pondere la pacienții de sex masculin (52%) fiind urmat de o pondere de 36% în cazul pacienților de sex feminin.
Tabel XXXIII Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența edentațiilor
Figura 46 Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența edentațiilor
IV.5.23.2. Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența edentațiilor
În cadrul distribuției edentațiilor raportat la categorii de vârstă, am observat că ponderea cea mai mare s-a înregistrat în a doua decadă de vârstă (60%) la pacienții ce nu prezintă edentații, iar cele mai mici procente le-am remarcat în a cincea decadă (1%), respectiv a șasea decadă cu 0%.
Tabel XXXIV Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența edentațiilor
Figura 47 Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența edentațiilor
La a patra decadă de vârstă (41-50 ani) am observat cel mai mare procent (6%) înregistrat la pacienții edentați. De altfel, la categoria pacienților ce prezintă edentații am semnalat cele mai mici procente în a treia ( 31-40 ani) și a șasea decadă (2%), 1% la vârstele cuprinse între 21-30 ani și 51-60 ani, pe ultimul loc fiind notată prima decadă cu 0%.
S-au semnalat procente alăturate în categoria pacienților ce nu prezintă edentații, în special la cei cu vârste cuprinse între 10-20 de ani (7%), 41-50 de ani (9%), respectiv 11% la cei cu vârste cuprinse între 31-40 de ani.
IV.5.24. Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară
Un aspect important îl reprezintă frecvența la mediul stomatolog în vederea controalelor de rutină dar și a eventualelor tratamente în cazul aparițiilor unor afecțiuni.
Tabel XXXV Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară
Din numărul total de pacienți incluși în studiu am observat că cel mai mare procent de 35% este notat la pacienții ce vizitează cabinetul de stomatologie la 6 luni, iar cel mai mic procent este semnalat la pacienții ce ajung la medicul dentist la 2 ani (8%), în urgențe (9%) și la 4 ani (10%).Dintre pacienții ce ajung la medicul stomatolog, 20% vin la 3 luni iar 18% la 1 an.
Figura 48 Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară
IV.5.24.1. Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară
Am analizat la pacienții de sex feminin frecvența la medicul dentist și am constatat că 16% se prezintă la un interval de 3 luni, 10% la 6 luni, 12% la 1 an, 5% la 2 ani, 4% la 4 ani și 2% în urgențe. De asemenea, la pacienții de sex masculin am observat că 14% vin la medic la 3 luni, 15% la 6 luni, 6% la 1 an, 3% la 2 ani, 6% la 4 ani și 7% în urgențe.
Tabel XXXVI Distribuția lotului de studiu pe sexe în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară
Ponderea cea mai mare este observată la pacienții de sex feminin ce se prezintă la medic la un interval de 3 luni (16%), în comparați cu cei ce vin în regim de urgență 2%.
La pacienții de sex de masculin, am semnalat cel mai mare procent (14%) în cadrul celor ce se prezintă la un interval 3 luni la medic, în comparație cu cei ce vin la un interval 2 ani (3%).
Figura 49 Distribuția lotului de studiu pe sexe în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară
IV.5.24.2. Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârste în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară
Tabel XXXVII Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârste în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară
Cel mai mare procent înregistrat pe categoria de vârstă 10-20 de ani este de 10% reprezentat în cazul pacienților ce se prezintă la medicul dentist la un interval de 6 luni. Cel mai mic procent de 1% este observat la pacienții cu vârste cuprinse între 10-20 de ani ce se prezintă la medic la un interval de 2 ani, 21-30 de ani la un interval de 2 ani, 31-40 de ani și 51-60 de ani ce vin la medic în urgențe.
Figura 50 Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârste în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară
IV.5.24.3. Distribuția lotului de studiu în funcție de mediul de proveniență raportat la frecvența în cabinetul de medicină dentară
Am constatat cea mai mare pondere a pacienților din mediul rural ce se prezintă la medicul stomatolog la un interval de 6 luni este de 10%, comparativ cu cea a pacienților ce se prezintă la medic la un interval de 2 ani (2%).
Tabel XXXVIII Distribuția lotului de studiu în funcție de mediul de proveniență raportat la frecvența în cabinetul de medicină dentară
În cadrul pacienților din mediul urban, cea mai mare pondere este reprezentată de pacienții ce vin la medic la un interval de 6 luni (25%), potrivit celei mai mici ponderi înregistrată în cazul pacienților ce vin la intervale de 4 ani și în urgențe, respectiv 3%.
Figura 51 Distribuția lotului de studiu în funcție de mediul de proveniență raportat la frecvența în cabinetul de medicină dentară
IV.5.25. Distribuția lotului de studiu în funcție de ultima vizită la medicul stomatolog
Vizitele la medicul dentist sunt importante în vederea depistării precoce a eventualelor leziuni și afecțiuni, motiv pentru care am decis să adun informații cu ajutorul unui chestionar conceput personal pentru a stabili ultima vizită la medic.
Tabel XXXIX Distribuția lotului de studiu în funcție de ultima vizită la medicul stomatolog
Astfel că, pacienții ce au vizite rare la medicul dentist pot prezenta factori cu importanță etiologică în apariția bolii parodontale iar în lipsa tratamentului să producă importante leziuni la nivelul cavității orale, și să destabilizeze psihosocial pacientul.
Am evidențiat cel mai mare procent de 40% la pacienții ce au avut ultima vizită în urmă cu 6 luni, iar cel mai mic procent de 14% la cei care au ajuns la medic în urmă cu 3 luni.
22% dintre pacienți au răspuns că au fost la medic cu mai mult de un an în urmă, iar 24% au declarat că au ajuns la medic la mai puțin de 1 an.
Figura 52 Distribuția lotului de studiu în funcție de ultima vizită la medicul stomatolog
CAPITOLUL V. CAZURI CLINICE
V.1. Prezentare de caz clinic nr. 1
Pacient D.H. de sex feminin, în vârstă de 23 de ani, din mediul urban, se prezintă la cabinetul de medicină dentară solicitând consult de specialitate, având ca motive imposibilitatea efectuării masticației în cadranul 3, sensibilitatea la rece la nivelul molarilor 3.6, 3.7, 3.8 și îndepărtarea vechilor obturații din compozit neadaptate.
În urma interogatoriului stomatologic efectuat de către medicul practician, nu s-au obținut date anamnestice cu valoare deosebită despre antecedentele personale fiziologice și patologice, ce ar putea influența evoluția post-terapeutică.
Examinarea clinică generală a pacientei:
– dezvoltarea somatică: normotrof și ectomorf;
– echilibrată din punct de vedere psihic;
– pacientă cooperantă cu medicul stomatolog.
Examinarea clinică loco-regională exobucală:
a) Inspecție:
– forma feței: trapezoidală;
– aspectul și culoarea tegumetului: colorație normală;
– facies simetric stânga – dreapta;
– etajele figurii sunt proporționale;
– profilul: ușor convex;
– treapta labială: normală;
– șanțurile peri- nazo- labiale: ușor accentuate.
b) Palpare:
– contururile osoase maxilare și mandibulare sunt integre, nu prezintă deformări sau proeminențe dureroase;
– punctele de emergență ale nervului trigemen ( supraorbitale, infraorbitale, mentoniere) sunt nedureroase bilateral;
– grupele ganglionare limfatice ( retroauriculari, preauriculari, laterocervicali, submentali, genieni, submandibulari) nu prezintă sensibilitate dureroasă.
Examinarea articulației temporo-mandibulare:
a) Inspecție:
– amplitudinea deschiderii gurii este normală și continuă în arc de cerc.
b) Palpare:
– excursia condililor este simetrică bilateral;
– nu prezintă cracmente și/ sau crepitații;
– este absentă sensibilitatea pretragiană în cursul excursiei condiliene.
Examinarea clinică endobucală – Inspecție și Palpare:
a) Examenul părților moi:
– mucoasa buzelor: aspect și colorație normală;
– mucoasa vestibulului bucal: colorație de aspect normal cu absența formațiunilor cu potențial malign;
– mucoasa obrajilor: absența formațiunilor cu potențial malign sau a leziunilor traumatice;
– mucoasa de la nivelul limbii: culoare de aspect normal, fără formațiuni cu potențial malign;
– mucoasa planșeului bucal: aspect și colorație normală;
– mucoasa faringiană: culoare de aspect normal
b) Examenul arcadelor dentare:
– formă: parabolă la arcada maxilară, elipsă la arcada mandibulară;
– ambele arcade dentare sunt simetrice în sens sagital și transversal;
– bolta palatină: de adâncime medie;
– absența torusului maxilar;
– fundurile de sac vestibulare: adâncime medie
c) Examenul unităților odontale – Inspecție:
– dentiția prezentă este definitivă, fără afectarea integrității structurale a dinților;
– obturații fizionomice la nivelul dinților 1.6, 1.7, 1.5, 2.6, 2.7;
d) Examenul parodonțiului – Inspecție:
– Culoarea gingiei marginale este normală;
– Consistența este fermă;
– Textura: edem inflamator incipient;
– Contur: neregulat, datorită existenței inflamației;
– Poziție: normală, fără migrare apicală.
– prezența depozitelor tartrice la nivelul fețelor linguale ale grupului frontal inferior.
I. Diagnostic de stare generală: favorabil, nu prezintă afecțiuni sistemice.
II. Diagnostic de stare locală:
● Diagnosticul de stare generală: favorabilă tratamentului stomatologic.
● Diagnostic odontal: pacientul prezintă leziuni carioase multiple cu localizare ocluzală, tratate cu obturații fizionomice din compozit, cu carii secundare la nivelul dinților 3.6, 3.7, 3.8 cu sensibilitate la rece, cu evoluție favorabilă în urma tratamentului.
● Diagnostic parodontal: gingivită cauzată de prezența plăcii bacteriene și a tartrului ca factori iritativi.
● Diagnosticul stării de igienă orală: satisfăcătoare.
Planul de tratament:
Pacienta prezintă sensibilitare la rece datorită obturațiilor din compozit deja existente la nivelul dinților 3.6, 3.7 și 3.8.
1. Educația sanitară:
Conștientizarea pacientei asupra măsurilor de igienizare a cavității orale și informarea acesteia cu privire la mijloacele de realizare a igienei bucale și clătirea corectă a cavității orale cu soluții antiseptice. Utilizarea firului de mătase interdentar și a periuțelor interdentare.
2. Igienizarea profesională a cavității orale:
Evidențierea plăcii bacteriene dentare cu ajutorul substanțelor revelatoare de placă bacteriană.
S-a efectuat detartrajul cu ajutorul instrumentului cu ultrasunete, urmat de periajul dentar realizat cu periuța montată la piesa contraunghi și pastă pentru periajul profesional. Clătiri cu soluții antiseptice pe bază de gluconat de clorhexidină 0,2%.
3. Terapia restaurativă:
Restaurări fizionomice cu rășini compozite la nivelul 3.6, 3.7 și 3.8.
Figura 53 Aspect inițial al dinților 3.6, 3.7, 3.8
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
1. S-a realizat izolarea cu digă pentru menținerea unui câmp operator curat.
2. S-au preparat cavitățile la dinții 3.6, 3.7 și 3.8 cu ajutorul unei freze sferice diamantate montată la piesa contraunghi.
Figura 54 Prepararea cavităților la dinții 3.6,3.7 și 3.8 și gravarea acidă a acestora
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
3. Gravare acidă cu acid fosforic 36% utilizând tehnica ”total etch” timp de 15 secunde și apoi uscare cu jet de aer timp de 5 secunde. (Figura 54)
4. Cu ajutorul unui aplicator s-a aplicat adezivul și s-a polimerizat timp de 20 secunde.
Figura 55 Aplicarea adezivului
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
5. Se aplică materialul cu rășini compozite și se fotopolimerizează în straturi timp de 20 de secunde până la acoperirea cavităților.
Figura 56 Aplicarea materialului cu rășini compozite
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
6. După aplicarea stratului final de compozit s-a realizat finisarea restaurării cu ajutorul frezelor diamantate cu granulație mică și a discurilor abrasive.
7. S-a verificat ocluzia cu ajutorul hârtiei de articulație, iar acolo unde existau interferențe ocluzale s-au ajustat cu ajutorul frezelor diamantate. (Figura 57)
Figura 57 Verificarea contactelor cu arcada antagonistă
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
Aspectul final al restaurărilor
Figura 58 Aspectul final al restaurărilor
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
V.2. Prezentare de caz clinic nr. 2
Pacient M.B. de sex masculin, în vârstă de 35 de ani, din mediul rural, se prezintă la cabinetul de medicină dentară solicitând consult de specialitate, având ca motive sensibilitate accentuată la stimuli fizici și tratarea a 2 procese carioase aflate pe dinții 1.4 și 1.5 din cadranul 1.
Pacientul nu prezintă afecțiuni generale și stomatologice în antecedente heredo-colaterale, însă în antecendetele personale stomatologice acesta relatează prezența multiplelor leziuni carioase.
Dieta alimentară zilnică este bogată în carbohidrați, alimente dulci și băuturi carbogazoase și cafea, consumând un număr foarte mare de băuturi carbogazoase zilnice.
Igiena pacientului este satisfăcătoare, acesta realizând periajul dentar de două ori pe zi și folosind o periuță de dinți cu peri medii pe care o înlocuiește la un interval de 1 lună.
În urma interogatoriului stomatologic efectuat de către medicul practician, s-a observat un pacient cooperant, echilibrat psihic.
Examinarea clinică generală a pacientei:
– dezvoltarea somatică: hipotrof și ectomorf;
– echilibrat din punct de vedere psihic;
– pacient cooperant cu medicul stomatolog.
Examinarea clinică loco-regională exobucală:
a) Inspecție:
– forma feței: dreptunghiulară;
– aspectul și culoarea tegumetului: colorație normală;
– facies simetric stânga – dreapta;
– etajele figurii sunt proporționale;
– profilul: ușor convex;
– treapta labială: normală;
– șanțurile peri- nazo- labiale: ușor accentuate.
b) Palpare:
– contururile osoase maxilare și mandibulare sunt integre, nu prezintă deformări sau proeminențe dureroase;
– punctele de emergență ale nervului trigemen ( supraorbitale, infraorbitale, mentoniere) sunt nedureroase bilateral;
– grupele ganglionare limfatice ( retroauriculari, preauriculari, laterocervicali, submentali, genieni, submandibulari) nu prezintă sensibilitate dureroasă.
Examinarea articulației temporo-mandibulare:
a) Inspecție:
– amplitudinea deschiderii gurii este normală și continuă în arc de cerc.
b) Palpare:
– excursia condililor este simetrică bilateral;
– nu prezintă cracmente și/ sau crepitații;
– este absentă sensibilitatea pretragiană în cursul excursiei condiliene.
Examinarea clinică endobucală – Inspecție și Palpare:
a) Examenul părților moi:
– mucoasa buzelor: aspect și colorație normală;
– mucoasa vestibulului bucal: colorație de aspect normal cu absența formațiunilor cu potențial malign;
– mucoasa obrajilor: absența formațiunilor cu potențial malign sau a leziunilor traumatice;
– mucoasa de la nivelul limbii: culoare de aspect normal, fără formațiuni cu potențial malign;
– mucoasa planșeului bucal: aspect și colorație normală;
– mucoasa faringiană: culoare de aspect normal
b) Examenul arcadelor dentare:
– formă: parabolă la arcada maxilară, elipsă la arcada mandibulară;
– ambele arcade dentare sunt simetrice în sens sagital și transversal;
– bolta palatină: adâncă;
– absența torusului maxilar;
– fundurile de sac vestibulare: adâncime mică
c) Examenul unităților odontale – Inspecție:
– dentiția prezentă este definitivă, fără afectarea integrității structurale a dinților;
– procese carioase la nivelul dinților 1.4 și 1.5;
– obturație fizionomică cu rășini compozite la nivelul dintelui 1.6;
d) Examenul parodonțiului – Inspecție:
– Culoarea gingiei marginale este normală;
– Consistența este fermă;
– Contur: regulat;
– Poziție: normală, fără migrare apicală.
I. Diagnostic de stare generală: favorabil, nu prezintă afecțiuni sistemice.
II. Diagnostic de stare locală:
● Diagnosticul de stare generală: favorabilă tratamentului stomatologic.
● Diagnostic odontal: pacientul prezintă leziuni carioase multiple cu localizare în cadranul 1, la nivelul dinților 1.4 și 1.5 și sensibilitate accentuată la stimuli fizici cu evoluție favorabilă în urma tratamentului.
● Diagnosticul stării de igienă orală: satisfăcătoare.
Plan de tratament
Profilaxie și Educație sanitară
– informarea și motivarea pacientului asupra măsurilor de igienizare corecte prin explicarea metodelor prin care se poate realiza igiena orală, utilizarea periuțelor interdentare, firului de mătase interdentar și mijloacelor chimice de igienă reprezentate de apele de gură.
Igienizarea profesională a cavității orale
– detartraj cu ajutorul instrumentului cu ultrasunete
– periaj dentar realizat cu periuța montată la piesa contraunghi și pastă pentru periaj profesional
Tratament restaurativ
– restaurări fizionomice cu material compozit la nivelul 1.4 și 1.5;
Figura 59 Aspect clinic inițial
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
1. S-a realizat izolarea cu digă în vederea obținerii unui câmp operator adecvat pentru viitoarele preparații.
Figura 60 Aspect clinic inițial sub izolare cu digă
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
2. S-a realizat prima cavitate pe dintele 1.4 cu ajutorul unei freze sferice diamantate montată la turbină.
Figura 61 Aspectul cavității dintelui 1.4
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
3. S-a realizat pe dintele 1.5, cea de a doua cavitate.
Figura 62 Aspectul cavităților de pe dinții 1.4 și 1.5
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
4. S-a utilizat o pană interdentară de lemn, plasată distal de dintele 1.4 și mezial de dintele 1.5 pentru a exista contur interproximal.
Figura 63 Contur interproximal realizat de pana interdentară de lemn
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
5. S-a utilizat un inel clasic simplu și teflon introdus în cavitatea dintelui 1.4 pentru o mai bună menținere a matricii metalice.
6. S-a utilizat gravare acidă cu acid fosforic 36% utilizând tehnica ”total etch” timp de 15 secunde și apoi uscare cu jet de aer timp de 5 secunde, apoi cu ajutorul unui aplicator s-a aplicat adezivul și s-a fotopolimerizat, ulterior s-a aplicat materialul cu rășini compozite și s-a polimerizat strat cu strat.
Figura 64 Modul de menținere al matricii metalice și restaurarea finală a dintelui 1.5
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
7. Pe dintele 1.4 s-a utilizat doar un inel clasic simplu împreună cu matricea metalică în vederea realizării restaurării.
Figura 65 Matricea metalică situată pe fața distală a dintelui 1.4
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
8. S-a verificat raportul ocluzal al restaurării cu ajutorul hârtiei de articulație și s-a finalizat restaurarea cu discuri abrazive și gume împreună cu paste abrazive.
Figura 66 Verificarea înălțimii restaurării
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
9. Aspectul final al restaurărilor.
Figura 67 Aspectul final al restaurărilor
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
V.3. Prezentare de caz clinic nr.3
Pacient B.G. de sex feminin, în vârstă de 32 de ani, din mediul urban, se prezintă la cabinetul de medicină dentară solicitând consult de specialitate, având ca motiv nemulțumirea existenței tremelor mezial și distal de 1.2, prezența unui proces carios pe fața mezială a dintelui 1.4, aspect nefizionomic al unor obturații cu rășini compozite pe dinții 1.3, 1.2 și 1.1.
Dieta alimentară zilnică este bogată în fructe și legume, deseori proteine. Igiena pacientei este foarte bună, acesta realizând periajul dentar de trei ori pe zi și folosind o periuță de dinți electrică, de asemenea folosește mijloace auxiliare de igienă precum ață dentară și apă de gură pe bază de triclosan.
În urma interogatoriului stomatologic efectuat de către medicul practician, s-a observat o pacientă cooperantă, echilibrată psihic.
Examinarea clinică generală a pacientei:
– dezvoltarea somatică: hipertrof și endomorf;
– echilibrată din punct de vedere psihic;
– pacientă cooperant cu medicul stomatolog.
Examinarea clinică loco-regională exobucală:
a) Inspecție:
– forma feței: dreptunghiulară;
– aspectul și culoarea tegumetului: colorație normală;
– facies simetric stânga – dreapta;
– etajele figurii sunt proporționale;
– profilul: ușor convex;
– treapta labială: normală;
– șanțurile peri- nazo- labiale: ușor accentuate.
b) Palpare:
– contururile osoase maxilare și mandibulare sunt integre, nu prezintă deformări sau proeminențe dureroase;
– punctele de emergență ale nervului trigemen ( supraorbitale, infraorbitale, mentoniere) sunt nedureroase bilateral;
– grupele ganglionare limfatice ( retroauriculari, preauriculari, laterocervicali, submentali, genieni, submandibulari) nu prezintă sensibilitate dureroasă.
Examinarea articulației temporo-mandibulare:
a) Inspecție:
– amplitudinea deschiderii gurii este normală și continuă în arc de cerc.
b) Palpare:
– excursia condililor este simetrică bilateral;
– nu prezintă cracmente și/ sau crepitații;
– este absentă sensibilitatea pretragiană în cursul excursiei condiliene.
Examinarea clinică endobucală – Inspecție și Palpare:
a) Examenul părților moi:
– mucoasa buzelor: aspect și colorație normală;
– mucoasa vestibulului bucal: colorație de aspect normal cu absența formațiunilor cu potențial malign;
– mucoasa obrajilor: absența formațiunilor cu potențial malign sau a leziunilor traumatice;
– mucoasa de la nivelul limbii: culoare de aspect normal, fără formațiuni cu potențial malign;
– mucoasa planșeului bucal: aspect și colorație normală;
– mucoasa faringiană: culoare de aspect normal
b) Examenul arcadelor dentare:
– formă: parabolă la arcada maxilară, elipsă la arcada mandibulară;
– ambele arcade dentare sunt simetrice în sens sagital și transversal;
– bolta palatină: adâncă;
– absența torusului maxilar;
– fundurile de sac vestibulare: adâncime mică
c) Examenul unităților odontale – Inspecție:
– dentiția prezentă este definitivă, fără afectarea integrității structurale a dinților;
– proces carios la nivelul feței meziale a dintelui 1.4;
– obturație fizionomică cu rășini compozite la nivelul dintelui 1.1, 1.2, 1.3.
d) Examenul parodonțiului – Inspecție:
– Culoarea gingiei marginale este normală;
– Consistența este fermă;
– Contur: regulat;
– Poziție: normală, fără migrare apicală.
e) Examenul ocluziei statice:
În plan sagital:
– La nivelul molarilor de pe partea dreaptă se observă raport neutral;
– La nivelul caninilor de pe partea dreaptă se observă un raport neutral;
– La nivel incisiv se observă raport neutral;
– La nivelul caninilor de pe partea stângă se observă un raport neutral;
– La nivelul molarilor de pe partea stângă se observă raport neutral;
În plan transversal:
– La nivelul molarilor de pe partea dreaptă se constată raport neutral;
– La nivelul caninilor de pe partea dreaptă se observă un raport distalizat;
– La nivel incisiv se observă linia interincisivă inferioară deviată spre dreapta cu 1,5 mm;
– La nivelul caninilor de pe partea stângă se constată un raport distalizat;
– La nivelul molarilor de pe partea stângă nu se poate aprecia;
În plan vertical:
– La nivelul molarilor de pe partea dreaptă se observă raport neutral;
– La nivelul caninilor și incisivilor se observă raport neutral;
– La nivelul molarilor de pe partea stângă se constată raport neutral.
I. Diagnostic de stare generală: favorabil, nu prezintă afecțiuni sistemice.
II. Diagnostic de stare locală:
● Diagnosticul de stare generală: favorabilă tratamentului stomatologic.
● Diagnostic odontal: aspect nefizionomic al unor obturații cu rășini compozite pe dinții 1.1, 1.2, 1.3.
– prezența unui proces carios la nivelul feței meziale a dintelui 1.4.
● Diagnosticul stării de igienă orală: satisfăcătoare.
Stabilirea planului de tratament
1. Profilaxia
Educație sanitară
– cunoașterea importanței măsurilor de igienă orală, și a utilizării mijloacelor secundare și chimice de igienă precum: firul de mătase interdentar, periuțe interdentare, ape de gură.
Igienizarea profesională a cavității orale
– detartraj cu ajutorul instrumentului cu ultrasunete
– periaj dentar realizat cu periuța montată la piesa contraunghi și pastă pentru periaj profesional.
Figura 68 Aspectul clinic inițial -normal frontală
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
1. S-a izolat cu digă în vederea menținerii unui câmp operator uscat, dezinfectat și fără salivă.
Figura 69 Aspectul clinic – izolare cu digă
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
2. S-au realizat preparațiile viitoarei restaurări pe fața mezială a dintelui 1.4, pe fețele proximale ale dintelui 1.3, pe fețele distale ale dinților 1.2 și 1.1.
Figura 70 Aspectul clinic al preparațiilor ( vedere vestibulară și palatinală)
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
3. S-a utilizat o matrice de teflon, și o pană interdentară de lemn pentru a exista contur interproximal la nivelul dintelui 1.1. S-a demineralizat cu acid fosforic 36% timp de 15 secunde, s-a aplicat adezivul și s-a fotopolimerizat, ca mai apoi să fie aplicat materialul cu rășini compozite și să se fotopolimerizeze. S-a repetat procedeul pentru dinții 1.2, 1.3 și 1.4
Figura 71 Matricea de teflon, pana interdentară de lemn și demineralizantul aplicat
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
4. Aspectul final al restaurărilor. (Figura 72)
Figura 72 Aspectul final al restaurărilor
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
5. S-au finisat și lustruit restaurările cu ajutorul unor freze de duritate mică și a gumelor de lustruit.
Figura 73 Aspectul final după finisare și lustruire
Sursa: (foto arhiva personala a Dr. Raoul Serbanescu)
CAPITOLUL VI. CONCLUZII
Analiza lotului de studiu cu privire la distribuția pacienților și repartizarea factorilor incriminați în apariția bolii parodontale, raportat la modul viață, afecțiuni generale, obiceiuri vicioase, problemele de natură dentară și frecvența pacienților în cabinetele de stomatologie au evidențiat un teren favorabil instalării bolii parodontale la pacienți cu vârste cuprinse între 21 și 30 de ani (61%), dintre care 42% era reprezentat de pacienții de sex masculin.
În ce privește analiza condițiilor de muncă, am observat un procent mare în cazul pacienților ce muncesc într-un mediu stresant de 57%, comparativ cu pacienții ce au condiții de muncă armonioase. De asemenea, în cadrul acestui lot de studiu s-a constatat că pacienții de sex feminin ale căror condiții de muncă sunt stresante prezintă cea mai mare pondere de 31%.
În categoria pacienților fumători am constatat cea mai mare pondere de 23% în cadrul pacienților de sex feminin și de 45% în cadrul pacienților de sex masculin raportat la repartiția pe sexe, de asemenea la pacienții fumători cu vârste cuprinse între 21-30 de ani s-a observat cel mai mare procent (50%).
Consumul de alcool și de băuturi carbogazoase nu a avut relevanță în studiul de față. Din totalul de 100 de pacienți, 22 de pacienți declarând consumul de alcool, comparativ cu 66 de pacienți ce nu consumă deloc alcool și 12 ce consumă doar ocazional. În consumul de băuturi carbogazoase doar 30 de pacienți au răspuns afirmativ, comparativ cu 70 ce nu consumă.
În cadrul obiceiurilor vicioase, s-a constatat că 28 dintre pacienți obișnuiesc să interpună diverse obiecte intre arcade, la 21 dintre pacienți s-a observat respirația orală, 12 pacienți au recunoscut că sunt onicofagi iar 4 prezintă bruxism, restul de 35 de pacienți nu prezintă obiceiuri vicioase.
În ce privește frecvența periajului dentar, cea mai mare pondere de 41% este observată la pacienții ce realizează un periaj de două ori pe zi, urmat de o pondere de 27% la pacienții ce execută periajul o singură dată pe zi, urmat de 21% în cadrul pacienților ce realizează un periaj de trei ori pe zi.
Am analizat duritatea periuțelor dentare folosite de pacienți și am observat cel mai mare procent de 33% la cei ce folosesc periuțe de duritate moale/ foarte moale, 55% dintre pacienți folosesc o periuță de duritate medie, iar 12% folosesc o periuță cu peri duri.
De asemenea, un aspect important în studiul de față îl reprezintă utilizarea periuței de dinți până la înlocuirea acesteia, și am ajuns la concluzia că 52% dintre pacienți o utilizează timp de 3 luni, 22% utilizează periuța de dinți până la deteriorare, 13% timp de o lună și 11% timp de 2 luni.
În ce privește utilizarea pastei de dinți, 48% dintre respondenți au declarat că utilizează o pastă de dinți cosmetică, 34% au declarat folosirea unei paste de dinți medicale, iar 18% utilizează ambele tipuri de pastă de dinți.
Am observat un procent foarte mare în rândul pacienților ce nu utilizează soluții antiseptice de clătire a cavității orale (59%) comparativ cu 41% în rândul celor ce nu utilizează soluții.
Analizând distribuția pacienților în funcție de prezența sângerării gingivale și a prezenței plăcii bacteriene și a concrementului tartric, am observat că 36% dintre pacienți prezintă sângerare gingivală la periaj, 28% prezintă o sângerare gingivală spontană. Cel mai mare procent înregistrat la pacienții ce prezintă depozite de placă bacteriană este de 36% iar la cei ce prezintă depozite de concrement tartric, cel mai mare procent este de 42%.
Am observat că 35% din totalul de pacienți prezintă mobilitate dentară, dintre care 16% este reprezentat de bărbați și 19% de femei.
În ce privește estetica dentară, din totalul de pacienți incluși în studiu am constatat că 37% nu prezintă probleme estetice dentare, 18% prezintă recesiuni gingivale generalizate, 16% prezintă înghesuiri dentare, 13% prezintă lucrări protetice incorect adaptate, 11% prezintă discromii iar 5% prezintă procese carioase cu localizare frontală.
În cadrul prezenței proceselor carioase nu am observat o influență corelativă, deoarece 85% dintre pacienți nu prezentau procese carioase, comparativ cu 15% dintre pacienți ce prezentau procese carioase.
Același lucru îl putem spune despre prezența edentațiilor, deoarece 88% dintre pacienți erau dentați în comparație cu 12% în rândul pacienților edentați.
În ce privește ancheta alimentară nu s-a observat o relevanță deoarece pacienții cu o dietă alimentară echilibrată prezentaru cel mai mare procent (45%).
Am observat o corelație între frecvența în cabinetul de medicină dentară și categoria de vârstă 21-30 de ani, mai precis, pacienții cu vârste cuprinse între 21-30 de ani ajungeau la medicul dentist la un interval de un an.
BIBLIOGRAFIE
Andrei Victoria, Petra Șurlin, Curs de parodontologie, Craiova, România, Editura Medicală Universitară Craiova, , 2007; ISBN 978-973-106-079-8
Caranza A. Fermin, Michael Newman, Henry Takei, Perry Klokkevold, Caranzaʼs Clinical Periodontology, Elsevier Saunders, St Louis, Missouri, 2014; ISBN: 978-0-323-18824-1
Dumitriu H. Traian, Tratat de Parodontologie, București, România, Editura Viața Medicală Românească, 2015; ISBN: 973-180-088-8
Dumitriu H. Traian, Parodontologie, București, România, Editura Viața Medicală Românească, 2009; ISBN: 973-160-027-7
Gafar Memet, Andreescu Constantin, Odontologie și parodontologie, București, România, Editura Didactică și Pedagogică, 1983
Gall I. Ioan, Practica stomatologică – Parodontologie, București, România, Editura Medicală, 1977
Hughes J. Francis, Kevin G. Seymour, Wendy Turner, Shakeel Shahdad, Francis Nohl, Clinical problem solving in periodontology & implantology, New Castle, UK, Churchill Livingstone, 2012, ISBN 978-0-7020-3740-5
Iliescu Andrei, Memet Gafar, Cariologie și odontoterapie restauratoare, București, România, Editura Medicală, 2011; ISBN: 978-973-39-0715-2
Ireland Robert, Clinical textbook of dental hygiene and therapy, Ed. by Blackwell Munksgaard, 2006, ISBN-10: 1-4051-3540-9
Lung Teofil, Mădălina Lazăr, Parodontologie clinică, Cluj-Napoca, România, Editura Napoca Star, 2007; ISBN: 978-973-647-509-2
L. Jeney Francisc ȘTEFAN, Alina Elena PÂRVU, Ghid de diagnostic în parodontologie, 2007
Mârțu Silvia, Mocanu Constanța, Parodontologie Clinică, Iași, România, Editura Apollonia, 2000; ISBN 9739333567
Moisei Mihaela, Suport de curs parodontologie, Galați, România, 2017
Nass A., Valentin A., Kassler J., Stomatologie clinică și terapeutică, București, România, Editura Medicală, 1957
Netter H. Frank, Atlas de anatomie a omului, Ediția 5, Editura Medicală Callisto, 2012, ISBN: 9786068043098
Nield-Gehrig Jill S., Fundamentals of Periodontal Instrumentation and advanced root instrumentation, China, Lippincott Williams & Wilkins, 2013; ISBN 978-1-60913-331-3
Niklaus P. Lang, Jan Lindhe, Tord Berglundh, William V. Giannobile, Mariano Sanz, Clinical Periodontology and Implant Dentistry, West Sussex ,United Kingdom, Wiley-Blackwell, 2015; ISBN: 978-0-470-67248-8
Rateitschak Klaus H., Rateitschak Edith M., Wolf F. Herbert, Hassell M. Thomas, Roy C. Page, Hubert E. Schroeder, Color atlas of periodontology, New York, SUA, By Thieme 1985; ISBN-13: 978-0865772144
Reddy Shantipriya, Essentials of Clinical Periodontology and Periodontics, New Delhi, India, Jaypee Brothers,Medical Publishers, 2011; ISBN 978-93-5025-037-2
Severineanu Victor, Parodontologie clinică și terapeutică, România,Editura Academiei Române, 1994; ISBN 9732704314
Șincar Dorina Cerasella, Manifestări parodontale la pacienții cu boală renală cronică : rezumatul tezei de doctorat, Iași, România, 2013
Șincar Dorina Cerasella, Suport de curs parodontologie, Galați, România, 2017
Țovaru Șerban, Mihaela Țovaru, Mariana Costache, Federica Demarosi, Medicină și patologie orală Vol I și Vol II, București, România, Med Publishing, 2012, ISBN 978-973-88795-1-5
Usineviciu Anatol, Parodontoza și neurotroficitatea, Cluj, România, Editura Casa Cărții de Știință, 1993; ISBN 973-95959-5-2
Weaker J. Frank, Structures of the head and neck, Philadelphia, SUA, F.A. Davis Company, 2014; ISBN 978-0-8036-2958-5
Willmann E. Donald, Jill S. Nield-Gehrig, Foundations of Periodontics for the Dental Hygienist, China, Lippincott Williams & Wilkins, 2011; ISBN 978-1-60547-573-8
Wolf F. Herbert., Hassell M. Thomas, Gail L. Aamodt, Susan J. Jenkins, Color Atlas of Dental Hygiene Periodontology, Ed. Thieme, New York, SUA, 2006; ISBN-10: 1-58890-440-7
ANEXA 1
LISTA FIGURILOR
Figura 1 Componentele principale ale parodonțiului marginal……………………………………………………………………3
Figura 2 Variații anatomice ale papilei interdentare………………………………………………………………………………….4
Figura 3 Gingia fixă și linia muco-gingivală……………………………………………………………………………………………..4
Figura 4 Parodonțiul profund………………………………………………………………………………………………………………….5
Figura 5 Fibrele ligamentare periodontale………………………………………………………………………………………………14
Figura 6 Depozit de placă bacteriană……………………………………………………………………………………………………..16
Figura 7 Tatrul supra și subgingival……………………………………………………………………………………………………….19
Figura 8 Aspectul clinic al unui pacient fumător………………………………………………………………………………………20
Figura 9 Gingivită de pubertate……………………………………………………………………………………………………………..27
Figura 10 Gingivita de sarcină………………………………………………………………………………………………………………28
Figura 11 Gingivita hiperplazică – derivați de hidantoină ( Fenitoină)………………………………………………………31
Figura 12 Gingivită hiperplazică indusă de ciclosporine…………………………………………………………………………..32
Figura 13 Gingivită cu aspect descuamativ……………………………………………………………………………………………..33
Figura 14 Aspect clinic în parodontita marginală cronică profundă lent progresivă…………………………………….36
Figura 15 Structura lotului de studiu în funcție de sex………………………………………………………………………………42
Figura 16 Împărțirea lotului de studiu în funcție de decade de vârstă…………………………………………………………43
Figura 17 Repartiția lotului de studiu în funcție de vârsta și sexul pacienților……………………………………………..44
Figura 18 Împărțirea lotului de studiu în funcție de mediul de proveniență al pacienților……………………………..45
Figura 19 Repartiția lotului de studiu în sexe în funcție de condițiile de la locul de muncă……………………………46
Figura 20 Distribuția lotului de studiu în funcție de afecțiunile generale…………………………………………………….47
Figura 21 Numărul de pacienți fumători și nefumători din lotul studiat………………………………………………………48
Figura 22 Distribuția lotului de studiu pe categorie de vârstă în fumători și nefumători……………………………….49
Figura 23 Distribuția pe sexe în ce privește consumul de băuturi alcoolice…………………………………………………50
Figura 24 Distribuția lotului de studiu în funcție de consumul de băuturi carbogazoase……………………………….51
Figura 25 Distribuția lotului de studiu în funcție de obiceiurile vicioase……………………………………………………..52
Figura 26 Distribuția lotului de studiu pe sexe în funcție de obiceiurile vicioase prezente…………………………….53
Figura 27 Repartiția lotului de studiu în funcție de ancheta alimentară………………………………………………………54
Figura 28 Repartiția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de ancheta alimentară…………………………55
Figura 29 Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența periajului dentar…………………………………………..56
Figura 30 Distribuția lotului de studiu în funcție de tipul periuței de dinți utilizate………………………………………57
Figura 31 Distribuția lotului de studiu în funcție de duritatea periuței de dinți utilizate………………………………..58
Figura 32 Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea periuței de dinți până la înlocuirea acesteia……59
Figura 33 Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea pastei de dinți………………………………………………60
Figura 34 Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea apei de gură………………………………………………..61
Figura 35 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența sângerării la periaj………………………………………..62
Figura 36 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența plăcii bacteriene și a tartrului…………………………63
Figura 37 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența problemei esteticii dentare…………………………….64
Figura 38 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența mobilității dentare…………………………………………65
Figura 39 Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența mobilității dentare……………66
Figura 40 Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența mobilității dentare…………67
Figura 41 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența gustului neplăcut în cavitatea orală…………………68
Figura 42 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența cariilor dentare……………………………………………..69
Figura 43 Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența cariilor dentare………………..70
Figura 44 Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârste în funcție de prezența cariilor dentare……………..71
Figura 45 Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența edentațiilor……………………………………………………72
Figura 46 Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența edentațiilor………………………73
Figura 47 Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența edentațiilor……………………74
Figura 48 Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară……………………75
Figura 49 Distribuția lotului de studiu pe sexe în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară…………76
Figura 50 Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârste în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară………………………………………………………………………………………………………………………………………………..77
Figura 51 Distribuția lotului de studiu în funcție de mediul de proveniență raportat la frecvența în cabinetul de medicină dentară…………………………………………………………………………………………………………………………………..78
Figura 52 Distribuția lotului de studiu în funcție de ultima vizită la medicul stomatolog……………………………….79
Figura 53 Aspect inițial al dinților 3.6, 3.7 și 3.8……………………………………………………………………………………..83
Figura 54 Prepararea cavităților la dinții 3.6, 3.7 și 3.8 și gravarea acidă a acestora………………………………….83
Figura 55 Aplicarea adezivului………………………………………………………………………………………………………………84
Figura 56 Aplicarea materialului cu rășini compozite………………………………………………………………………………84
Figura 57 Verificarea contactelor cu arcada antagonistă………………………………………………………………………….85
Figura 58 Aspectul final al restaurărilor…………………………………………………………………………………………………85
Figura 59 Aspectul clinic inițial……………………………………………………………………………………………………………..89
Figura 60 Aspect clinic inițial sub izolare cu digă……………………………………………………………………………………89
Figura 61 Aspectul cavității dintelui 1.4………………………………………………………………………………………………….89
Figura 62 Aspectul cavităților de pe dinții 1.4 și 1.5…………………………………………………………………………………90
Figura 63 Contur interproximal realizat de pana interdentară de lemn………………………………………………………90
Figura 64 Modul de menținere al matricii metalice și restaurarea finală a dintelui 1.5………………………………..91
Figura 65 Matricea metalică situată pe fața distală a dintelui 1.4……………………………………………………………..91
Figura 66 Verificarea înălțimii restaurării………………………………………………………………………………………………92
Figura 67 Aspectul final al restaurărilor………………………………………………………………………………………………..92
Figura 68 Aspectul clinic inițial – normală frontală…………………………………………………………………………………96
Figura 69 Aspectul clinic – izolare cu digă……………………………………………………………………………………………..96
Figura 70 Aspectul clinic al preparațiilor (vedere vestibulară și palatinală)……………………………………………….97
Figura 71 Matricea de teflon, pana interdentară de lemn și demineralizantul aplicat…………………………………..97
Figura 72 Aspectul final al restaurărilor………………………………………………………………………………………………..98
Figura 73 Aspectul final după finisare și lustruire……………………………………………………………………………………98
ANEXA 2
LISTA TABELELOR
Tabelul I Principalele tipuri de reacții adverse la nivelul cavității orale și medicamentele care le produc………………………………………………………………………………………………………………………………………………….24
Tabel II Împărțirea lotului de studiu pe sexe……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..42
Tabel III Împărțirea lotului de studiu în funcție de decade de vârstă………………………………………………………….43
Tabel IV Distribuția lotului de studiu în funcție de vârstă și sex………………………………………………………………..44
Tabel V Divizarea lotului studiat în funcție de mediul din care provin pacienții…………………………………………..45
Tabel VI Repartiția lotului de studiu în sexe în funcție de condițiile de la locul de muncă…………………………….46
Tabel VII Distribuția lotului de studiu în funcție de afecțiunile generale…………………………………………………….47
Tabel VIII Repartiția lotului de studiu în pacienți fumători și nefumători…………………………………………………..48
Tabel IX Distribuția lotului de studiu pe categorie de vârstă în fumători și nefumători………………………………..49
Tabel X Repartiția lotului de studiu pe sexe în ce privește consumul de băuturi alcoolice……………………………..50
Tabel XI Distribuția lotului de studiu în funcție de consumul de băuturi carbogazoase………………………………..51
Tabel XII Distribuția lotului de studiu în funcție de obiceiurile vicioase…………………………………………………….52
Tabel XIII Distribuția lotului de studiu pe sexe în funcție de obiceiurile vicioase prezente…………………………..53
Tabel XIV Repartiția lotului de studiu în funcție de ancheta alimentară……………………………………………………54
Tabel XV Repartiția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de ancheta alimentară…………………………55
Tabel XVI Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența periajului dentar…………………………………………56
Tabel XVII Distribuția lotului de studiu în funcție de tipul periuței de dinți utilizate……………………………………57
Tabel XVIII Distribuția lotului de studiu în funcție de duritatea periuței de dinți utilizate……………………………58
Tabel XIX Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea periuței de dinți până la înlocuirea acesteia…..59
Tabel XX Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea pastei de dinți………………………………………………60
Tabel XXI Distribuția lotului de studiu în funcție de utilizarea apei de gură……………………………………………….61
Tabel XXII Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența sângerării la periaj……………………………………..61
Tabel XXIII Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența plăcii bacteriene și a tartrului…………………….62
Tabel XXIV Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența problemei esteticii dentare…………………………63
Tabel XXV Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența mobilității dentare………………………………………64
Tabel XXVI Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența mobilității dentare………..65
Tabel XXVII Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența mobilității dentare……66
Tabel XXVIII Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența gustului neplăcut în cavitatea orală…………..67
Tabel XXIX Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența cariilor dentare…………………………………………68
Tabel XXX Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența cariilor dentare……………..69
Tabel XXXI Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârste în funcție de prezența cariilor dentare………….70
Tabel XXXII Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența edentațiilor………………………………………………71
Tabel XXXIII Distribuția lotului de studiu pe categorii de sexe în funcție de prezența edentațiilor……………….72
Tabel XXXIV Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârstă în funcție de prezența edentațiilor…………….73
Tabel XXXV Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară………………74
Tabel XXXVI Distribuția lotului de studiu pe sexe în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară….75
Tabel XXXVII Distribuția lotului de studiu pe categorii de vârste în funcție de frecvența în cabinetul de medicină dentară………………………………………………………………………………………………………………………………….76
Tabel XXXVIII Distribuția lotului de studiu în funcție de mediul de proveniență raportat la frecvența în cabinetul de medicină dentară……………………………………………………………………………………………………………….77
Tabel XXXIX Distribuția lotului de studiu în funcție de ultima vizită la medicul stomatolog………………………..78
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: STUDIUL DE VIAȚĂ ȘI RISCUL APARIȚIEI BOLII PARODONTALE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Conf. Dr. Pantelie Nicolcescu ABSOLVENT Bogdan Andreea Giorgiana 2018… [311263] (ID: 311263)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.