Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad [311252]
[anonimizat]. Studiu de caz la Casa de Tip Familial „Violeta”
[anonimizat]. Univ. Dr. Oprea Ionuț
Absolvent: [anonimizat]
2017
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………4
I. PARTEA TEORETICĂ
I.1. Conceptul de handicap……………………………………………………..…7
I.1.1. Generalități………………………………………………………..…7
I.1.2. Tipuri de handicap…………………………………………………10
I.1.3. Grade de handicap………………………………………………….14
I.2. Cadrul legislativ privind persoanele cu handicap/ dizabilitate………………15
I.2.1. [anonimizat] a persoanelor cu handicap în perioada 2006- 2013. Drepturile persoanelor cu handicap……………………………………………………………….16
I.2.2. Standarde minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial………………………………………………24
I.2.2.1. Misiunea serviciului pentru protecția copilului de tip rezidențial………………………………………………………..25
I.2.2.2. Locul în sistemul de servicii sociale județean/ local al sectoarelor municipiului București…………………………..26
I.2.2.3. Planificarea protecției copilului………………………….26
I.2.2.4. [anonimizat]………………30
I.2.2.5. Recreerea și socializarea…………………………………33
I.2.2.6. Reclamații și protecție împotriva abuzurilor……………..34
I.2.2.7. Evenimente deosebite……………………………………36
I.2.2.8. Mediul……………………………………………………37
I.2.2.9. Resurse umane……………………………………………38
I.2.2.10. Administrare și management……………………………40
II. PARTEA PRACTICĂ
II.1. Ipoteza lucrării………………………………………………………………………41
II.2. Scopul și obiectivele lucrării………………………………………………………..41
II.3. Organizarea cercetării……………………………………………………………….41
II.3.1. Metode de lucru……………………………………………………………41
II.3.2. Locul cercetării……………………………………………………………42
II.3.3. Lotul de subiecți……………………………………………………….….47
II.3.4. Plan de lucru………………………………………………………………48
III. Interpretarea rezultatelor……………………………………………………………..49
IV. Concluzii și propuneri………………………………………………………………..66
Bibliografie ………………………………………………………………………………68
Introducere
Dimensiunea europeană a strategiilor privind protecția copiilor aflați în dificultate în special și a copilului, [anonimizat]. [anonimizat], transparente, responsabile, controlabile și ameliorabile. [anonimizat], rapoartele, inițiativele și misiunile organismelor europene în materie de copii afirmă dreptul neîngrădit al acestora de a [anonimizat], interese, nevoi și contribuții ale copilului. Această abordare nu încetează de a [anonimizat].
[anonimizat], de realizat la nivelul fiecărui județ:
Prevenirea și reducerea abandonului familial;
Restructurarea instituțiilor de tip rezidențial pe măsura reducerii numărului de copii instituționalizați;
Ameliorarea calității serviciilor de protecție conform standardelor de calitate;
Balanță echilibrată cost/ beneficiu.
Lucrarea de față, intitulată ,,Aplicarea politicilor sociale prin intermediul standardelor minime obligatorii pentru copiii cu dizabilități. Studiu de caz la Casa de Tip Familial „Violeta” a pornit de la ipoteza: ,,Standardele minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial se aplică și au rezultate benefice pentru copiii cu dizabilități integrați la Casa de Tip Familial Violeta”.
Scopul meu a fost punerea în evidență a aplicării standardelor minime obligatorii pentru copiii cu dizabilități la Casa de Tip Familial Violeta și rezultatele acestora, respectiv evaluarea abordării copilului ca un tot unitar și asigurarea tuturor condițiilor pentru o dezvoltare armonioasă a acestuia.
Mi-am propus ca obiective să urmăresc îndeplinirea cerințelor fixate în standardele minime obligatorii pentru copiii cu dizabilități în ceea ce privește documentația privitoare la misiunea casei și locul ei în sistemul de servicii sociale, administrarea și managementul CTF Violeta; să cercetez modul de admitere/ ieșire a copiilor în/ din casă și de realizare a dosarelor personale ale copiilor; să urmăresc activitățile desfășurate cu copiii în baza PIP și PIS; să observ legăturile copiilor cu părinții, familia lărgită, alte persoane; să urmăresc implicarea comunității în viața beneficiarilor CTF Violeta, calitatea îngrijirii, educației, socializării și recreerii copiilor cu dizabilități integrați la CTF Violeta; să cercetez eventuale situații de abuz asupra copiilor; să consemnez evenimentele deosebite din viața copiilor, a mediului lor social, a relațiilor lor cu personalul angajat.
Am structurat lucrarea în două părți:
partea teoretică surprinde câteva noțiuni privind copilul cu handicap, tipurile și gradele de handicap, urmate de suportul legislativ din domeniul asistenței și protecției sociale a persoanelor cu handicap. Am inclus aici strategia națională pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2014-2020 și standardele minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial, care fac propriu-zis obiectul cercetării mele.
în partea practică am urmărit și consemnat modul de aplicare a standardelor minime obligatorii la Casa de Tip Familial Violeta și rezultatele obținute cu beneficiarii în urma respectării și implementării acestor norme.
În final, am extras mai multe concluzii asupra studiului efectuat și am arătat că ipoteza lucrării se confirmă.
CAPITOLUL I. CADRUL TEORETIC ȘI GENERALITĂȚI
I.1. Conceptul de handicap
I.1.1. Generalități
Termenul de handicap provine din limba engleză, se referă la domeniul sportiv și desemna la început reducerea voită a capacității unui concurent într-o întrecere, mărind astfel șansele adversarului. Concepția tradițională privind persoana cu handicap vizează posibilitățile reduse ale acestuia de a acționa comparativ cu cele ale persoanei sănătoase.
Clasificarea Internațională a Deficiențelor, Incapacităților și Handicapurilor a făcut o distincție clară între “deficiență”, “incapacitate”, “handicap”. Ea a fost extensiv folosită în domenii ca reabilitare, educație, statistică, politică, legislație, demografie, sociologie, economie, antropologie. Unii dintre specialiști, care au utilizat clasificarea respectivă și-au exprimat îngrijorarea că termenul de handicap este prea medical, prea centrat pe individ și nu clasifică adecvat interacțiunea între condițiile și aspirațiile societății și capacitățile individului.
În psihopedagogie se întâlnesc frecvent termeni care, în funcție de modul de abordare a problematicii persoanelor cu cerințe speciale, pot clarifica o serie de delimitări semantice. Domeniul asistenței persoanelor cu cerințe educative speciale (în principal, persoane cu diferite tipuri de deficiență sau handicap) împrumută termeni, concepte din alte discipline a căror semnificație este utilizată într-o manieră interdisciplinară distinctă, în funcție de varietatea formelor de deficiență și de inadaptarea consecutivă tipului de deficiență.
Astfel, din punct de vedere medical, handicapul este denumit deficiență și se referă la „deficitul stabilit prin metode și mijloace clinice sau paraclinice, explorări funcționale sau alte evaluări folosite de serviciile medicale, deficit care poate fi de natură senzorială, mintală, motorie, comportamentală sau de limbaj.”
,,Prin deficiență se înțelege pierderea, anomalia, cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice și desemnează o stare patologică, funcțională, stabilă sau de lungă durată, ireversibilă, sub acțiunea terapeutică și care afectează capacitatea de muncă, dereglând procesul de adaptare și integrare în mediul școlar, la locul de muncă sau în comunitatea din care face parte persoana în cauză”
„Termenul de deficiență include și alți termeni cu o semnificație mai restrânsă, cum ar fi:
deficitul: desemnează înțelesul cantitativ al deficienței, adică ceea ce lipsește pentru a completa o anumită cantitate sau întregul;
defectuozitatea: se referă la ceea ce determină un deficit;
infirmitatea: desemnează diminuarea vizibilă sau absența uneia sau mai multor funcțiuni importante care necesită o protecție permanentă, fiind incurabilă, dar putând fi reeducată, compensată sau supracompensată;
invaliditatea: implică pierderea sau diminuarea temporară sau permanentă a capacității de muncă”
Din punct de vedere funcțional, handicapul preia conotația de incapacitate care reprezintă o pierdere, o diminuare totală sau parțială a posibilităților fizice, mintale, senzoriale etc., consecință a unei deficiențe care împiedică efectuarea normală a unor activități. Indiferent de forma de manifestare (fizică, senzorială, mintală etc.) incapacitatea reprezintă perturbarea capacității de îndeplinire normală a unei activități sau a unui comportament. Această tulburare poate avea un caracter reversibil sau ireversibil, progresiv sau regresiv.
În funcție de natura deficienței care o determină ,,incapacitatea poate fi evaluată prin:
probe care conduc la stabilirea coeficientului de inteligență, la pierderea auzului, a coeficientului de vedere, a gradului de dezvoltare motorie etc.;
investigații de natură medicală care întregesc informațiile cu privire la gravitatea sau prognoza socioprofesională a incapacității respective;
investigații sociologice care urmăresc consecințele incapacității asupra relațiilor și vieții sociale a persoanei deficiente”
,,Din punct de vedere social – termenul de handicap rezumă consecințele deficienței și ale incapacității, cu manifestări variabile în raport cu gravitatea deficienței și cu exigențele mediului. Pe plan social, aceste consecințe sunt incluse în noțiunile de handicap, respectiv de inadaptare și se pot manifesta sub diferite forme: ,,inadaptare propriu-zisă, marginalizare, inegalitate, excludere”
,,Handicapul pentru o persoană este considerat un dezavantaj social, rezultat dintr-o deficiență sau incapacitate, care limitează sau împiedică îndeplinirea uni rol într-un context social, cultural, în funcție de vârsta, sexul sau profesia persoanei respective. Astfel spus, handicapul este o funcție a relației dintre persoanele cu incapacitate și mediul lor de viață, fiind evidențiat atunci când aceste persoane întâlnesc bariere culturale, fizice sau sociale, împiedicându-le accesul la diferite activități sau servicii sociale care sunt disponibile în condiții normale celorlalte persoane din jurul lor.
Dificultățile întâlnite de persoanele cu handicap sunt multiple și complexe, ceea ce face dificilă sistematizarea lor. Totuși, o sistematizare aproximativă a condus la următoarea clasificare a grupelor de dificultăți:
a ) dificultăți de ordin general:
– dificultăți de deplasare si mișcare, pentru cei cu deficiențe fizice;
– dificultăți de exprimare și comunicare, pentru cei cu deficiențe senzoriale;
– dificultăți de adaptare la modul de viață cotidian, pentru cei cu deficiențe mintale si intelectuale;
– dificultăți de întreținere, pentru persoanele lipsite de resurse și venituri sau cu venituri mici.
b) dificultăți de ordin profesional:
– dificultăți legate de instruirea și pregătirea profesională a persoanelor cu diferite forme și grade de deficiență;
– dificultăți de plasare în locuri de muncă în condiții protejate (ateliere protejate, secții speciale de producție pentru persoanele cu handicap etc. ;
c) dificultăți de ordin psihologic și social: – bariere psihologice care apar între persoanele cu și fără handicap ca urmare a dificultăților întâmpinate în activitățile cotidiene, profesionale sau sociale, precum și din cauza unor prejudecăți sau a unor prezentări deformate cu privire la posibilitățile și activitatea persoanelor cu deficiențe”
,,Concluzionând, se poate spune că deficiența poate determina o incapacitate care, la rândul ei, antrenează o stare de handicap ce obligă persoana deficientă să suporte penalizările mediului în care trăiește, mediu care o poate asimila, tolera sau respinge. De aici apar o serie de consecințe cu urmări, atât asupra echilibrului vieții interne a persoanei respective cât și în planul relațiilor cu cei din jur, fapt care conduce la includerea persoanei cu deficiențe într-un cerc vicios, cu urmări, uneori destul de complicate, în procesul dezvoltării și structurării armonioase și echilibrate a personalității acesteia”
I.1.2. Tipuri de handicap
Handicapul este definit ca fiind un „dezavantaj social rezultat în urma unei deficiențe sau incapacități și care limitează ori împiedică îndeplinirea de către individ a unui rol așteptat de societate”.
Fiecare stare de handicap are câteva elemente particulare ce o caracterizează și care stau la baza demersurilor și strategiilor acționare necesare în rezolvarea problemelor economice, sociale sau de altă natură generate de apariția și de persistența stării de handicap. În elaborarea acestor strategii și căi de acțiune, pentru limitarea, diminuarea sau chiar eliminarea consecințelor negative, pentru individ și/ sau societate, determinate de starea de handicap este necesar să se țină seama de particularitățile stării de handicap.
Etiologia stărilor de handicap poate fi: prenatală, perinatală, dobândită. Cauzele sunt multiple: cauze genetice, boli infecto-contagioase, accidente, nașteri cu risc, cauze socio-culturale.
Se disting următoarele tipuri de handicap: motrice (fiind afectate capacitățile de mișcare și implicit de acțiune ale persoanei), locomotorii, psihomotorii, handicap de intelect (vizează capacitățile intelectuale ale persoanei), senzoriale, de comportament, de origine socială, de limbaj, asociate, polihandicap, bolnavi psihici.
Clasificarea deficiențelor mintale este necesară atât pentru orientarea școlară și profesională, cât și pentru adaptarea mijloacelor de educație la specificul deficienței și pentru.
I.1.3. Grade de handicap
,,Încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual și prin corelare cu funcționarea psihosociala corespunzătoare vârstei. Pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap în cazul diverselor entități nozologice se va ține seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații, în activitatea și participarea socială, de factori personali etc. Deci, pentru aceeași boală – ca premisă a identificării și încadrării – încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul ușor la gradul grav.
Măsurile de protecție speciala și serviciile de intervenție și sprijin sunt, în cadrul legal existent, foarte variate; pentru viitor, în funcție de nevoile individuale și disponibilitățile comunității, ele vor fi dezvoltate în mod corespunzător.
Se stabilește limitele dintre gradele de deficiență mintală cu anumită aproximație. Limita dintre idioție și imbecilitate la C.I.= 20- 25, iar limita dintre cazurile de graniță și normalitate la C.I.= 80- 85“
,,În prezent, este acceptată de majoritatea cercetătorilor precum și a practicienilor următoare clasificare a deficienților mintal:
deficiență mintală profundă- C.I.= 0- 20/25
deficiență mintală severă- C.I.= 20/25- 35
deficiență mintală moderată- C.I.= 35- 50/55
deficiență mintală ușoară- C.I.= 50/55- 70/75
intelectul de limită- C.I.= 70- 85”
,,Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformata sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat, fizic și psihic. În această situație autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricții multiple în participarea sociala a copilului. Drept urmare, copilul necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane.
Gradul accentuat de handicap se poate acorda copiilor la care incapacitatea de a desfășura activitatea potrivit rolului social corespunzător dezvoltării și vârstei se datorează unor limitări funcționale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice, rezultate din afecțiuni severe, în stadii înaintate, cu complicații ale unor aparate și sisteme. În această situație participarea sociala a copilului este substanțial restricționată.
Gradul mediu de handicap se poate acorda copiilor care au capacitate de prestație fizica (motorie, metabolica) sau intelectuală redusa, corespunzând unei deficiențe funcționale scăzute, ceea ce duce la limitări în activitate, în raport cu așteptările corespunzătoare vârstei. În această situație ele se reflectă în restricții relativ semnificative ale participării sociale a copilului.
Gradul ușor de handicap se poate acorda pentru cazurile în care impactul afectării asupra organismului este minim, cu limitare nesemnificativă a activității, și nu necesită măsuri de protecție specială, participarea socială fiind în limite rezonabile.”
I.2. Cadrul legislativ privind persoanele cu handicap/ dizabilitate
Termenul central utilizat în legislația și practica românească curentă este cel de „handicap”. Pe locul secund, ca sferă de frecvență și utilizare este termenul "deficiență". Ambii termeni au circulație în toate ariile relevante: protecția copilului, educație și sănătate.
,,În literatura de specialitate, în diverse rapoarte și studii a început sa fie utilizat și promovat termenul "dizabilitate" – ca substitut, de regulă, pentru handicap, termen care tinde a fi înlocuit în terminologia internațională, de exemplu în Regulile standard din 1993 și Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății, adoptată de Adunarea Mondială a Sănătății din 2001. Este utilizată sintagma "copii cu dizabilități" cu intenția de:
a recunoaște conceptul promovat de Clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății menționată anterior, în sensul că nu orice deficiență determină apariția handicapului și nu în orice condiții – în sensul de limitări de activitate (și capacitate) și/ sau restricții de participare (și de performanță);
a introduce conceptul de dizabilitate, care circula deja destul de frecvent și în România, și de a acoperi ambii termeni "deficiență" si "handicap".
Dizabilitatea face parte din experiența umană, fiind o dimensiune a umanității. Ea este cea mai puternică provocare la acceptare a diversității pentru că limitele sale sunt foarte fluide. În categoria persoanelor cu dizabilități poate intra oricine, în orice moment, ca urmare a unor împrejurări nefericite, cum sunt unele boli și accidente.”
1.2.1 Strategia națională pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2010- 2020 – Drepturile persoanelor cu handicap
,,Scopul Strategiei este asigurarea exercitării totale de către persoanele cu handicap a drepturilor și libertăților fundamentale în vederea creșterii calității vieții acestora. Conceptul fundamental este alegerea: persoana cu handicap are posibilitatea de a lua hotărâri privind viața sa, de a gestiona bugetul personal complementar și de a alege serviciile de care are nevoie precum și furnizorii lor, în baza unor contracte individuale de servicii. Strategia preia, în coordonatele sale esențiale, viziunea propusă de Strategia europeană pentru persoanele cu dizabilității 2010 – 2020. Un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere care valorifică la rândul său potențialul combinat al prevederilor Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și al Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
Punctul de pornire îl constituie principiile afirmate de Convenția ONU privind drepturile
persoanelor cu dizabilități:
respectarea demnității inalienabile, a autonomiei individuale, inclusiv a libertății de a face propriile alegeri și a autonomiei personale;
nediscriminarea;
participarea și integrarea deplină și efectivă în societate;
respectul pentru diversitate și acceptarea persoanelor cu dizabilități ca parte a diversității umane și a umanității;
egalitatea de șanse;
accesibilitatea;”
,,Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale. Copilul cu handicap are dreptul la educație, recuperare, compensare, reabilitare și integrare, adaptate posibilităților proprii, în vederea dezvoltării personalității sale”. Copilul cu handicap este beneficiarul tuturor drepturilor stabilite de lege însă, articolul include precizări suplimentare cu privire la acest copil în considerarea situației și nevoilor sale speciale. În vederea realizării potențialului său și dezvoltării personalității ,,copilul cu handicap are dreptul la o serie de servicii educative și de recuperare care să îi permită atingerea nivelului maxim de autonomie permis de afecțiunea sa precum și integrarea socială. Serviciile oferite copiilor cu handicap vor fi adaptate cerințelor speciale ale acestora, atât din punct de vedere educativ cât și din punct de vedere al deficiențelor pe care le au (fizice, senzoriale, psihice, mentale).”
Persoanele cu handicap sunt îndreptățite să aibă aceleași drepturi ca toți ceilalți cetățeni. Primul articol al Declarației Universale a Drepturilor Omului arată că „toate ființele umane sunt libere și egale ca demnitate și ca drepturi”. Pentru a realiza acest aspect, toate comunitățile trebuie să se asigure că și persoanele cu dizabilități se bucură de toate drepturile omului: civile, politice, sociale, economice și culturale.
Strategia națională pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006- 2013 -"Șanse egale pentru persoanele cu handicap- către o societate fără discriminări"- susține că persoana cu handicap este la fel de valoroasă și importantă ca orice altă persoană, afirmând că:
,,a) protecția și promovarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, precum și posibilitatea de a se bucura pe deplin de acestea sunt esențiale pentru participarea activă a persoanelor cu handicap în societate, o societate participativă și activă fiind în beneficiul populației în întregul ei.
b) promovarea participării depline a persoanelor cu handicap la viața comunității conduce la îmbunătățirea autonomiei individului astfel încât acesta să poată prelua controlul asupra propriei vieți.
c) eliminarea formelor de discriminare a persoanelor cu handicap este imperativă, acordându-se o atenție deosebită grupurilor supuse discriminării multiple precum femeile cu handicap, persoanele cu un grad ridicat de dependență, persoanele cu handicap aparținând unor grupuri etnice minoritare, dar nu numai.
d) îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu handicap reprezintă consecința măsurilor bazate pe o evaluare multidisciplinară realizată în funcție de nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, luând în considerare preferințele lor precum și circumstanțele specifice.
e) asigurarea unor rețele de servicii sociale, primare și specializate, corespunzătoare nevoilor indiviuale ale persoanelor cu handicap constituie o prioritate.
f) educația la orice vârstă, inclusiv educația primară, formarea și posibilitățile corespunzătoare de învățare continuă în toate etapele vieții sporesc șansele de integrare și incluziune socială.
g) ocuparea și încadrarea în muncă contribuie major la deplina participare a persoanelor cu handicap la viața economică, culturală și socială, precum și la dezvoltarea personală.
h) acordarea de facilități angajatorilor în procesul de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap, prin prevederi legislative care să determine creșterea gradului de ocupare, este necesară.
i) facilitarea accesului persoanelor cu handicap la noile tehnologi informaționale și de comunicare creează premisele îmbunătățirii perspectivelor de participare.
j) accesul mai bun la locul de muncă, în instituțiile de educație, cultură și divertisment și în transportul public este deosebit de important pentru afirmarea persoanelor cu handicap în viața comunității.
k) implicarea organizațiilor neguvernamentale ale persoanelor cu handicap care reprezintă interesele acestora sau cu activitate în domeniu constituie o practică în luarea deciziilor care pot afecta viața persoanelor cu handicap.
l) respectarea principiului "Nimic pentru noi, fără noi!" constituia baza oricărei decizii luate în ceea ce privește persoanele cu handicap din România.”
,,Strategia națională pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2010- 2020 este dezvoltată și centrată pe persoana cu handicap, cetățean cu drepturi și obligații depline.”
În conformitate cu Legea nr.448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, acestea beneficiază de drepturi la:
,,Ocrotirea sănătății pentru prevenirea stării de handicap, tratament și recuperare.
Astfel, pentru protecția sănătății fizice și mentale a persoanelor cu handicap, autoritățile publice au obligația să ia următoarele măsuri specifice:
să includă nevoile persoanelor cu handicap și ale familiilor acestora în toate politicile, strategiile și în programele de dezvoltare guvernamentale de ocrotire a sănătății;
să creeze condiții de disponibilitate, respectiv de transport, rețele de comunicare, a serviciilor medicale și socio-medicale;
să înființeze și să susțină centre de reabilitare specializate pe tipuri de handicap;
să creeze condiții pentru asigurarea tehnologiei de acces;
să dezvolte programe de prevenire a apariției handicapului;
să sprijine accesul la tratament balnear și de recuperare;
să includă sportul ca mijloc de recuperare.”
Pentru asigurarea asistenței de recuperare, persoanele cu handicap au dreptul la dispozitive de protezare pentru mai multe tipuri de handicap (auditiv, fizic, vizual etc.). Însoțitorul copilului cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat în unitățile sanitare, sanatorii și stațiuni balneare beneficiază de cazare și masă gratuite
,,Educație și formare profesională.
Persoanele cu handicap au acces liber și egal la orice formă de educație, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap și nevoile educaționale ale acestora și li se asigură educația permanentă și formarea profesională de-a lungul întregii vieți. Familia sau reprezentantul legal al persoanei cu handicap constituie principalul factor de decizie în alegerea formei și tipului de școlarizare și a unității de învățământ. Educația persoanelor cu handicap se realizează prin: unități de învățământ special; integrarea individuală în învățământ de masă; grupe sau clase speciale compacte; servicii educaționale prin cadrele didactice de sprijin; școlarizare la domiciliu până la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani;
Elevii cu handicap beneficiază gratuit de masă și cazare în internatele școlare iar studenții cu handicap grav și accentuat beneficiază, la cerere, de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă la cantinele și căminele studențești.”
,,Ocuparea și adaptarea locului de muncă, orientare și reconversie profesională.
Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi:
cursuri de formare profesională;
adaptare rezonabilă la locul de muncă;
consiliere în perioada prealabilă angajării și pe parcursul angajării, precum și în perioada de probă, din partea unui consilier specializat în medierea muncii;
perioada de probă la angajare, plătită, de cel puțin 45 de zile lucrătoare;
un preaviz plătit de minim 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia;
posibilitatea de a lucru mai puțin de 8 ore pe zi, în condițiile legii, în cazul în care beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens;
scutirea de plata impozitului pe salariu.”
„Asistență socială, respectiv servicii sociale și prestații sociale.
Dreptul la asistență socială sub formă de servicii sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condițiile prevăzute de lege. Persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate la domiciliu, în comunitate sau în centre de zi și centre rezidențiale, publice sau private. Aceste servicii sunt proiectate și adaptate conform nevoilor individuale ale persoanei.”
„Petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism.
Autoritățile competente au obligația să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la valorile culturii, la obiectivele de patrimoniu, turistice, sportive și de petrecere a timpului liber. Copilul cu handicap precum și persoana care îl însoțește beneficiază de bilete gratuite la spectacole, muzee, manifestări artistice și sportive”
„Asistență judiciară.
Persoanele cu handicap beneficiază de protecție împotriva neglijării și abuzului, indiferent de locul unde acestea se află. În cazul în care persoana ca handicap, indiferent de vârstă, nu poate să-și administreze bunurile personale, ea va beneficia de protecție juridică sub forma curatelei sau tutelei și de asistență juridică.”
„Evaluare și reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către membrii comisiei de evaluare , la un interval de 2 ani
De cele mai multe ori modul în care sunt organizate societățile dau de înțeles că persoanele cu dizabilități nu sunt capabile să beneficieze pe deplin de drepturile omului și că, din punct de vedere social, sunt excluse. Discriminarea cu care se confruntă persoanele cu dizabilități se bazează, uneori, pe prejudecăți dar, deseori este cauzată de faptul că aceste persoane cu dizabilități sunt aproape complet uitate și ignorate, ceea ce duce la apariția și întărirea barierelor de mediu și de atitudine care le împiedica să facă parte din societate.”
I.2.2. Standarde minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați
Serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați pot fi de mai multe feluri, în funcție de o serie de factori, cum ar fi:
misiunea serviciului,
modul de organizare,
grupul țintă de clienți, respectiv copii aflați în dificultate, copii cu dizabilități, copii abuzați, neglijați sau exploatați, copii delicvenți, tineri etc. În anumite situații, unele dintre aceste grupuri țintă pot locui în cadrul aceluiași serviciu de tip rezidențial – de exemplu, copii de diferite vârste, inclusiv tineri, cu și fără diferite tipuri de dizabilități- numai dacă se respectă concomitent prevederile standardelor minime obligatorii specifice acestor categorii de copii.
resursele furnizorului de servicii.
I.2.2.1. Misiunea Serviciului pentru Protecția Copilului de tip Rezidențial pentru copiii cu dizabilitați
Serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați (SR), au drept misiune generală furnizarea sau asigurarea accesului copiilor, pe o perioadă determinată, la găzduire, îngrijire, educație și pregătire în vederea reintegrării sau integrării familiale și socioprofesionale. „Activitățile de găzduire, îngrijire, educație non-formală și informală, sprijin emoțional, consiliere, precum și dezvoltarea majorității deprinderilor de viață independentă și a unora dintre activitățile legate de reintegrarea sau integrarea familială se acordă obligatoriu în locația SR. Celelalte activități se pot acorda de către același furnizor sau de alți furnizori de servicii, în aceeași locație sau în alte locații decât cea în care are loc găzduirea copilului, însă accesul la aceste activități este asigurat și monitorizat de SR în responsabilitatea căruia se află copilul și care îi asigură găzduire.”
Standardul 1. Misiunea:
Fiecare serviciu de protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați are o prezentare scrisă a misiunii sale, precum și un ghid pentru copilul/ tânărul beneficiar care precizează clar modul de organizare și funcționare a serviciilor oferite.
Standard 2: Locul în sistemul de servicii sociale județean/local.
Fiecare serviciu pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați are la dispoziție o prezentare schematică a sistemului de servicii sociale de la nivel județean sau local , care precizează clar locul ocupat de serviciul în cauză și relatiile de colaborare cu celelalte servicii.
I.2.2.3. Planificarea protecției copilului
Standard 3: Admiterea în cadrul serviciului pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copilul cu dizabilitați.
Copiii/ tinerii beneficiază de serviciile și activitațile desfășurate în cadrul serviciului pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați numai dacă acesta poate răspunde nevoilor lor individuale de îngrijire, educație, socializare etc., stabilite printr-o evaluare inițială.
Copilul este admis în cadrul serviciului pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați în baza hotărârii comisiei pentru protecția copilului, care se asigură, înainte de luarea deciziei, că serviciul în cauză poate oferi serviciile adecvate. Copilul este sprijinit, cu competență și căldură, să se integreze în cadrul serviciului pentru protecția copilului de tip rezidențial în care a fost admis.
“În baza legislației în vigoare și a standardelor minime obligatorii SR își formulează proceduri referitoare la admiterea și evaluarea copiilor, care fac parte integrantă din metodologia de organizare și funcționare a SR. Evaluarea inițială a copilului se realizează de către personalul SPSPC, conform prevederilor în vigoare. Toate documentele din dosarul copilului aflat la SPSPC și înaintat la comisia pentru protecția copilului, se află în copie la SR în care este admis copilul. Imediat după admitere, SR organizează pentru fiecare copil un program special de acomodare cu ceilalți copii și cu personalul din SR, cu o durată minimă de două săptămâni. În cursul primei săptămâni după intrarea în SR a unui copil, coordonatorul SR organizează o discuție cu personalul, la care poate participa și managerul de caz, pentru o cunoaștere cât mai bună a situației copilului, a metodelor de lucru, a restricțiilor specifice cazului etc., precum și la ce specialist să apeleze în eventualitatea unor probleme de adaptare.”
Standard 4: Planul individualizat de protecție
„În cadrul serviciului pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copilul cu dizabilitați, fiecare copil/ tânăr este ocrotit în baza unui plan individualizat de protecție, care este dezvoltat în programe de intervenție specifică pentru urmatoarele aspecte: nevoile de sănătate și promovare a sănătății; nevoile de îngrijire, inclusiv de securitate și promovare a bunăstării; nevoile fizice și emoționale; nevoile educaționale și urmărirea obținerii de rezultate școlare corespunzătoare potențialului de dezvoltare a copilului; nevoile de petrecere a timpului liber; nevoile de socializare, inclusiv modalitățile de menținere a legăturilor, dupa caz, cu părinții, familia lărgită, prietenii și alte persoane importante sau apropiate față de copil și modul de satisfacere a tuturor acestor nevoi.
Planul individualizat de protecție, denumit în continuare PIP, este elaborat de managerul de caz de la SPSPC în parteneriat cu personalul de specialitate al SR, pe baza evaluării inițiale și recomandărilor CPC. Managerul de caz poate delega această responsabilitate unui profesionist din cadrul unui organism privat autorizat (OPA), însă va fi consultat în continuare în elaborarea PIP. Coordonatorul SR contribuie la implementarea efectivă și monitorizarea implementării PIP, inclusiv a programelor de intervenție specifică, denumite PIS.
PIS sunt anexe ale PIP și sunt elaborate de către personalul de specialitate al SR și, după caz, de către profesioniști din afara SR, în conformitate cu prevederile PIP. În situația din urmă, profesioniștii desemnați sunt obligați să mențină legătura permanentă cu managerul de caz și coordonatorul SR și să le transmită copii ale PIS, precum și ale revizuirilor acestora, ambele avizate de coordonatorii instituțiilor în care își desfășoară activitatea. Coordonatorul SR are obligația de a desemna personalul de specialitate care să participe la elaborarea și implementarea PIP și PIS.
PIS trebuie să conțină obiective pe termen scurt, mediu și lung, activitățile corespunzătoare acestor obiective, care pot fi periodice, inclusiv de rutină, sau ocazionate de anumite proceduri sau evenimente, durata aferentă activităților, personalul de specialitate desemnat și alte persoane implicate, resursele materiale și financiare alocate activităților, precum și modalitățile de monitorizare și evaluare/reevaluare a acestor programe.”
PIP și PIS țin cont de vârsta, sexul, potențialul de dezvoltare, personalitatea, etnia, cultura și religia copilului.
Standard 5: Menținerea legăturilor cu părinții, familia lărgită și alte persoane importante sau apropiate față de copil
Copiilor din cadrul serviciului pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați li se ofera sprijin concret și sunt încurajați să mențină legăturile cu părinții, familia lărgită și alte persoane importante sau apropiate față de ei.
Standard 6: Implicarea comunității
Serviciul pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați este deschis către comunitate, asigurând accesul și condițiile pentru toți copiii aflați în protecție, pentru ca aceștia să poată contacta și implica în viața lor orice persoană, instituție, asociație, sau serviciu din comunitate, conform propriilor dorințe, cu excepția restricțiilor prevăzute în MOF și PIP.
Standard 7: Ieșirea din cadrul serviciului pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați
„SPSR asigură pregătirea corespunzătoare a ieșirii copilului/ tânărului din serviciu, prin dezvoltarea deprinderilor de viață independentă și a altor condiții necesare pentru reintegrarea sau integrarea familială și/ sau socio- profesională.
Fiecare PIP are drept obiectiv general reintegrarea sau integrarea familială și/sau socio-profesională a copilului/tânărului și managerul de caz se asigură că, pentru fiecare copil în parte, se identifică modalități concrete în acest sens, în cel mai scurt timp de la admiterea în unitate, maxim 3 luni. Aceste modalități sunt identificate de către profesionistul desemnat pentru elaborarea și implementarea PIS pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă în colaborare cu managerul de caz, cu respectarea SMO pentru serviciul de dezvoltare a deprinderilor de viață independentă și SMO pentru centrul de pregătire și sprijinire a reintegrării și integrării copilului în familie.”
I.2.2.4. Calitatea îngrijirii, educației și socializării
Standard 8: Participarea copiilor
În cadrul serviciului pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copilulu cu dizabilități opiniile copiilor/ tinerilor, în raport cu vârsta și gradul de maturitate, precum și ale familiilor acestora și ale altor persoane importante pentru copil sunt solicitate și luate în considerare în luarea deciziilor care îi privesc în mod direct sau indirect pe copii. Fiecare copil/ tânăr este încurajat și sprijinit să participe la desfășurarea activităților din cadrul serviciului și să-și asume responsabilități conform dezvoltării și gradului de maturitate..
Copiii trebuie încurajați să-și organizeze un grup de reprezentare numit Consiliul Copiilor, care să fie consultat periodic sau de câte ori este nevoie pentru luarea deciziilor care îi privesc pe toți copiii din SR.
Standard 9: Intimitate și confidențialitate
Serviciul pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați asigură copiilor dreptul la intimitate, spațiu personal și confidențialitate într-un mod cât mai apropiat de mediul familial.
Standard 10: Asigurarea hranei
Serviciul pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați asigură copiilor o alimentație corespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, ținând cont de vârsta, nevoile și preferințele acestora, în conformitate cu legislația în vigoare. Totodată unitatea oferă copiilor posibilitatea de a participa la alegerea alimentelor și a meniurilor zilnice, precum și în activitățile de pregătire și servire a mesei, conform PIP pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă.
Standard 11: Aspectul exterior, îmbrăcămintea, echipamentul personal și banii de buzunar
Serviciul pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilitați asigură copiilor necesarul de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite și alte echipamente, precum și bani de buzunar, în conformitate cu legislația în vigoare și respectând individualitatea și nevoile specifice ale fiecărui copil.
Standard 12: Starea de sănătate a copiilor și prevenirea îmbolnăvirilor
Serviciul pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilități asigură condițiile necesare pentru identificarea și evaluarea permanentă a nevoilor fizice, emoționale și de sănătate ale fiecărui copil, precum și măsurile corespunzătoare pentru satisfacerea acestor nevoi, igiena personală, supravegherea și menținerea stării de sănătate.
Standard 13: Primul ajutor, tratamentul infecțiilor intercurente și administrarea medicamentelor
Aceste servicii, în cadrul SR sunt acordate copiilor de către personal, în condiții de supervizare din partea medicului care coordonează implementarea programelor de intervenție pentru sănătate.
Securitatea și sănătatea copiilor sunt protejate și supravegheate permanent de personalul SR. Întregul personal al SR urmează cursuri de pregătire în acordarea primului ajutor, asigurate din bugetul angajatorului. Copiii din SR beneficiază și ei de acest gen de cursuri, în funcție de vârsta și gradul de maturitate. Medicamentele recomandate de medic pot fi administrate de personal calificat sau/și de persoana de referință a copilului, în condiții de supervizare stabilite de medicul responsabil cu PIS pentru sănătatea copilului.
Standard 14: Educația
SR pentru copiii cu dizabilități sprijină și promovează, prin materiale și mijloace corespunzătoare, educația copiilor, cu prioritate în unități de învățământ din comunitate.
Copiii beneficiază, în cadrul și în afara SR, de activitățile educaționale necesare dezvoltării optime și pregătirii pentru viața de adult: pregătire și orientare școlară și profesională, comunicare- socializare, autoîngrijire și autogospodărire etc.
„Programul educațional, care este anexă a PIP, este elaborat de către educatorul sau educatorul specializat desemnat de coordonatorul SR împreună cu cadrul didactic din unitatea de învățământ pe care copilul o frecventează sau urmează să o frecventeze. Cadrul didactic este nominalizat de către directorul unității de învățământ, la solicitarea coordonatorului SR. Educatorul/educatorul specializat răspunde de educația non-formală și informală a copilului, iar cadrul didactic de educația formală, conform normelor stabilite de sistemul educațional. SR asigură fiecărui copil condiții adecvate pentru pregătirea temelor școlare, cum ar fi: spațiu individual de studiu, care nu este luminat cu lămpi fluorescente, ci pe cât posibil cu lumină naturală; mobilier adecvat; echipamente. Educatorul/educatorul specializat urmărește pregătirea temelor școlare și, la solicitarea copiilor, asigură sprijin pentru realizarea acestui lucru.”
I.2.2.5. Recreerea și socializarea
Activitățile de petrecere a timpului liber sunt orientate către cunoașterea mediului fizic și social din jurul copilului cu dizabilitati, inclusiv al SR, precum și către cunoașterea și relaționarea cu ceilalți copii, reprezentând o formă de socializare în grupul de egali. De asemenea, aceste activități contribuie la formarea unor abilități și deprinderi pentru care copilul manifestă interes, precum și la dezvoltarea și cultivarea unor talente, crearea unor oportunități pentru copii pentru a avea opțiuni și inițiativă.
Standard 15: Activități de recreere – socializare
SR asigură copiilor cu dizabilitati oportunități multiple de petrecere a timpului liber, de recreere și socializare, care contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, socială și emoțională a copiilor.
Copiii cu dizabilitati beneficiază de timp liber, în care se pot odihni, relaxa sau participa la activități de recreere și socializare, conform vârstei, potențialului de dezvoltare, intereselor și opțiunilor personale.
SR asigură o pondere adecvată a activităților de recreere-socializare a copiilor, inclusiv a perioadelor de somn și odihnă, în cadrul programului zilnic al acestora. Aceste activități sunt cuprinse într-un PIS pentru recreere-socializare elaborat de persoana de referință a copilului împreună cu educatorul/educatorul specializat responsabil pentru programul educațional. În incinta SR se asigură spații special amenajate și dotate corespunzător pentru desfășurarea activităților de timp liber, care sunt sigure, funcționale și accesibile tuturor copiilor și adecvate vârstei, potențialului, preocupărilor și preferințelor copiilor.
Standard 16: Abilitare si reabilitare
Serviciul pentru protectia copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilități asigura accesul si participarea copiilor la activitati variate si eficiente de abilitare și reabilitare in conformitate cu nevoile lor specifice
Fiecare copil participa la activitați de abilitare/reabilitare specifice conform varstei si tipului de dizabilitate
Standard 17 Reclamații și reprezentare
Furnizorul de servicii și SR își organizează un sistem de primire, înregistrare și soluționare a sesizărilor și reclamațiilor cu privire la serviciile oferite sau pentru care se facilitează accesul. Sesizările și reclamațiile sunt soluționate cu promptitudine și seriozitate, iar persoana în cauză este informată de progresul realizat pentru soluționare în mod periodic și primește răspunsul, în scris, în maxim 30 de zile calendaristice.
Standard 18: Protecția copilului împotriva abuzurilor
SR promovează și aplică măsuri de protejare a copiilor împotriva oricărei forme de intimidare, discriminare, abuz, neglijare, exploatare, tratament inuman sau degradant.
Standard 19: Relația personalului cu copiii
Relațiile personalului cu copiii au o bază sănătoasă, răspunzând normelor de conduită morală, profesională și socială.
Copiii au o relație firească, bazată pe sinceritate și respect reciproc, cu personalul serviciului. Persoana de referință a copilului respectă în interacțiunea sa cu copilul valorile de bază ale unei relații parentale de calitate. Întregul personal, inclusiv așa numitul părinte social, trebuie să aibă grijă să delimiteze clar rolul său de rolul părinților, pentru a nu induce o dependență a copilului de SR și pentru a facilita reintegrarea sau integrarea familială a acestuia.
Standard 20: Controlul comportamentului
Personalul reacționează pozitiv la diversele comportamente ale copiilor și ia sancțiuni educative adecvate, constructive, în cazul unor comportamente inacceptabile repetate ale acestora.
Copiii/ tinerii sunt încurajați și sprijiniți să-și formeze o conduită socială acceptabilă și, atunci când au un comportament inacceptabil, sunt tratați de personal în mod constructiv, fără excese sau subiectivism.
Personalul poate utiliza măsuri restrictive (de exemplu, imobilizare, izolare etc.) numai ca ultimă soluție de prevenire sau stopare a vătămării copilului, a altor persoane ori a unor distrugeri importante de bunuri materiale. Măsurile nu se aplică punitiv, ci doar pentru oprirea comportamentelor deviante. Sunt interzise:
a) pedeapsa corporală;
b) deprivarea de hrană, apă sau somn;
c) penalitățile financiare;
d) orice examinare intimă a copilului dacă nu are o rațiune medicală și nu e efectuată de personal medico-sanitar;
e) confiscarea echipamentelor copilului;
f) privarea de medicație sau tratament medical;
g) pedepsirea unui grup de copii pentru comportamentul unui copil din grup;
h) implicarea unui copil în pedepsirea altui copil;
i) orice restricționare a contactului cu familia dacă nu există o hotărâre în acest sens, conform legii.
I.2.2.7. Evenimente deosebite
Standard 21: Absența unui copil fără permisiune
SR asigură măsuri adecvate de prevenire și intervenție pentru copiii care părăsesc serviciul fără permisiune.
Copiii, care absentează fără permisiune, beneficiază de sprijin în vederea reintegrării lor în sistemul de protecție al copilului, dacă reintegrarea sau integrarea familială nu este posibilă la momentul respectiv.
Standard 22: Notificarea cu privire la evenimentele importante
SR are obligația de a informa în scris factorii direct interesați cu privire la incidentele deosebite survenite în legătură cu protecția copilului, în maximum 24 de ore de la producerea evenimentului.
„Familia sau reprezentantul legal al copilului, precum și serviciul public specializat pentru protecția copilului ori alți factori direct interesați, conform legii, sunt anunțați la timp de toate incidentele deosebite, survenite în legătură cu protecția copilului.
Se notifică cel puțin următoarele evenimente: a) decesul unui copil, inclusiv circumstanțele în care s-a produs; b) bolile infecțioase și alte boli, conform normelor sistemului de sănătate; c) o rănire sau vătămare importantă ori accident; d) o boală ce nu poate fi tratată în SR; e) contravenții și infracțiuni; f) orice acuzații privind comportamentul inadecvat al unui membru al personalului g) orice alt eveniment petrecut în SR care afectează bunăstarea sau siguranța copiilor.”
I.2.2.8. Mediul
Standard 23 Amplasamentul, compartimentarea și dimensiunile construcției
Amplasamentul, dimensiunile și compartimentarea construcției corespund misiunii SR.
Copiii beneficiază de o locație deschisă către comunitate, cu caracteristici de tip familial și care răspunde nevoilor individuale ale copiilor.
Standard 24: Condițiile de locuit
SR asigură copiilor condiții de locuit de bună calitate, decente și asemănătoare mediului familial.
Copiii trăiesc într-un mediu de tip familial corespunzător nevoilor lor specifice de viață și îngrijire. Locația SR este amenajată și mobilată adecvat nevoilor copiilor rezidenți, ca număr, distribuție pe sexe, vârstă, tradiții etnice și culturale etc. Copiii sunt încurajați să-și decoreze camerele proprii conform preferințelor.
Standard 25: Spațiile igienico-sanitare
SR asigură copiilor spații igienico- sanitare suficiente, amenajate și dotate cu echipamentul corespunzător numărului și nevoilor copiilor.
Copiii au acces la spații igienico- sanitare, în condiții de siguranță, funcționalitate și confort, de respectare a demnității și intimității personale.
În SR există toalete suficiente, organizate pe sexe. Toaletele sunt amenajate cu materiale ce permit o igienizare rapidă (gresie, faianță) și sunt dotate cu instalațiile necesare (cabine WC, chiuvete) și materialele consumabile uzuale (săpun, hârtie igienică).
Standard 26: Siguranța și securitatea
SR ia măsurile de siguranță și securitate legale și necesare pentru asigurarea protecției copiilor, personalului și a vizitatorilor împotriva evenimentelor și accidentelor cu potențial vătămător.
I.2.2.9. Resurse umane
Standard 27: Recrutare și angajare
Personalul este selectat cu atenție și responsabilitate prin intermediul unui proces de recrutare și angajare care se desfășoară în acord cu legislația în vigoare și răspunde nevoilor copiilor și misiunii SR.
Se recomandă angajarea unor profesioniști care au abilități empatice și de comunicare cu copiii.
Standard 28: Numărul și structura de personal
Numărul și structura de personal ale SR sunt satisfăcătoare pentru îndeplinirea misiunii acestuia în condiții optime.
Copiii beneficiază de continuitate în îngrijire și de servicii de calitate oferite de personal calificat la orice oră din zi și din noapte.
Furnizorul de servicii trebuie să asigure următoarele categorii principale de personal pentru copiii din SR:
a) personal pentru îngrijirea de bază și educația non-formală și informală,
b) personal pentru îngrijirea sănătății,
c) personal pentru conducere și administrare,
d) personal pentru întreținere și pază,
e) personal pentru dezvoltarea deprinderilor de viață și pregătirea reintegrării sau integrării familiale.
Raportul minim adulți- copii/ grupă trebuie să fie:
de la naștere la 3 ani/ 6 în grupă: 1:2
4-6 ani/ 8 copii în grupă: 1:3
7-12 ani/ 12 copii în grupă: 1:4
peste 13 ani/ 12 copii în grupă: 1:6
Standard 29: Formarea inițială și continuă a personalului
Resursele umane ale SR au pregătirea corespunzătoare și abilități de a lucra cu copiii și în echipă.
Copiii beneficiază de servicii de calitate și personalizate din partea unor profesioniști bine pregătiți, cu abilități empatice și de comunicare
Standard 30: Supervizare
SR dispune de un sistem eficient de supervizare al resurselor umane, care permite funcționarea sa la randament optim.
Supervizarea se realizează de specialiști cu studii superioare socio-umane cu pregătire în supervizare sau experiență de cel puțin doi ani în servicii pentru copil și familie în plus față de persoanele cărora li se asigură supervizarea respectivă.
I.2.2.10. Administrare și management
Standard 31: Proiectul instituțional
Coordonatorul se asigură ca SR funcționează în acord cu un proiect instituțional întocmit în baza prevederilor SMO și ale nevoilor specifice ale copiilor cu dizabilități care sunt protejați în serviciul respectiv.
Copiii beneficiază de protecție la standarde cel puțin minime de calitate pe toată perioada cât sunt rezidenți în cadrul SR. În afara prevederilor SMO prezente, în elaborarea proiectului instituțional, coordonatorul trebuie să țină cont de prevederile Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, în vederea îmbunătățirii proiectului instituțional și creșterii calității protecției copiilor peste limita minimă din SMO prezente sau alte SMO aprobate.
Standard 32: Managementul comunicării și informației
SR colaborează permanent cu profesioniștii, autoritățile administrației locale și alte servicii pentru copil și familie din comunitate și totodată promovează munca în echipă atât în interiorul cât și în exteriorul său.
Standard 33: Managementul resurselor umane
Coordonatorul SR se asigură că întregul personal este calificat și pregătit corespunzător, conștient de responsabilitățile care îi revin prin fișa postului și capabil să lucreze în echipă.
CAPITOLUL II. CERCETAREA ȘI INTERVENȚIA SOCIALĂ
II.1. Ipoteza lucrării
Lucrarea de față a pornit de la întrebarea ,,Standardele minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial se aplică și au rezultate benefice pentru copiii cu dizabilități integrați la Casa de Tip Familial Violeta”. Aici fiind locul meu de muncă, am reușit cu ușurință să urmăresc fiecare standard în parte, modul său de aplicare dar și răspunsul/ rezultatul obținut în timp.
II.2. Scopul și obiectivele lucrării
Scopul lucrării este de a pune în evidență aplicarea standardelor minime obligatorii pentru copii cu dizabilități la Casa de Tip Familial Violeta și rezultatele acestora.
Obiectivele lucrării:
Urmărirea îndeplinirii cerințelor fixate în standardele minime obligatorii pentru copii cu dizabilități în ceea ce privește documentația privitoare la misiunea casei și locul ei în sistemul de servicii sociale, administrarea și managementul CTF Violeta.
Cercetarea modului de admitere/ ieșire a copiilor în/ din casă și a realizării dosarelor lor personale complete.
Studiul organizării activităților cu copiii în baza PIP și PIS.
Observarea legăturilor copiilor cu părinții, familia lărgită, alte persoane.
Urmărirea implicării comunității în viața beneficiarilor CTF Violeta.
Studiul calității îngrijirii, educației, socializării și recreerii copiilor cu dizabilități integrați la CTF Violeta.
Cercetarea situațiilor de abuz asupra copiilor.
Consemnarea evenimentelor deosebite din viața copiilor, a mediului lor social, a relațiilor lor cu personalul angajat.
II.3. Organizarea cercetării
II.3.1. Metode de lucru:
Documentarea (culegerea informațiilor relevante pentru studiul lucrării, atât pentru abordarea teoretică, dar mai ales pentru cercetarea practică).
Observația (culegerea de date prin observarea condițiilor, mediului, activităților desfășurate cu copiii, comportamentului acestora).
Studiul de caz (analiza situației beneficiarilor, a evoluției lor la CTF Violeta)
II.3.2. Locul cercetării:
Cercetarea s-a desfășurat la CTF Violeta, în perioada martie 2016- martie 2017.
Casa de tip familial Maria (CTF Violeta) este o instituție de protecție socială înființată ca urmare a finanțării obținute de către DGASPC Satu Mare, prin programul Phare RO- SM 329. CTF Violeta este o instituție de interes județean, de tip rezidențial, destinată copiilor aflați în dificultate, la care, până la data încadrării în CTF nu s-a găsit o altă alternativă: reintegrare în familie, plasament familial, plasament simplu, asistent maternal profesionist.
Beneficiarii CTF Violeta sunt copii aflați în dificultate, între 3-18 ani, care au hotărâre de plasament sau încredințare la CTF Violeta, emisă de Comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare.
CTF Violeta funcționează în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, fără personalitate juridică, cu o conducere operativă, evidențe financiar- contabile separate, cont în bancă, funcționând ca ordonator terțiar de credite.
Actele juridice în baza cărora se organizează și funcționează CTF Violeta sunt:
Hotărârea Consiliului Județean Satu Mare nr. 154/ 2004 privind înființarea Caselor de tip familial Speranta, Violeta si Andreea în subordinea D.G.A.S.P.C. Satu Mare.
Contractul de grant Ro- SM 329 din cadrul programului de finanțare nerambursabilă a serviciilor pentru protecția copilului, cu sprijinul financiar direct al Comunității Europene.
Principiile care stau la baza activității CTF Violeta sunt:
Principiul nondiscriminării și egalității șanselor conform Convenției ONU;
Principiul interesului superior al copilului;
Principiul abordării individualizate a persoanelor cu nevoi speciale, ceea ce presupune stimularea tuturor capacităților și disponibilităților cognitive, psiho- motorii, afectiv- relaționale și socio- adaptative;
Principiul recunoașterii valorii fiecărei ființe umane și valorizarea ei indiferent de dizabilitate.
CTF Violeta respectă și promovează drepturile copilului cu dizabilități oferind servicii dezvoltate, complete, complexe, integrate în comunitate, pentru copiii cu handicap neuropsihic.
,,Misiunea CTF Violeta” este de a oferi protecție specială, socială, copilului cu nevoi speciale și asistență specializată, prin asigurarea pe perioadă determinată a serviciilor de găzduire, îngrijire, educare, asistență medicală și pregătire pentru viață prin dezvoltarea abilităților de trai independent, într-un mediu caracterizat de șanse egale, respect reciproc pentru construirea și definirea identității de sine a copilului cu dizabilități pe toată durata plasamentului în CTF Violeta, în vederea reintegrării familiale și integrării socio- profesionale.
Capacitatea CTF Violeta este de 9 locuri.
CTF Violeta asigură următoarele servicii:
în CTF:
găzduire permanentă a copiilor care sunt plasați/ încredințați CTF prin hotărâre a CPC;
asigurarea transportului de la CTF la școală și invers;
asigurarea a 3 mese/ zi principale și a 1-2 gustări intermediare;
activități lucrative;
activități instructiv-educative pentru dezvoltarea abilităților și disponibilităților cognitive, psiho- motorii, afectiv-relaționale, social- adaptative, conform PIP și PIS;
activități care să crească nivelul de autonomie personală a copilului prin folosirea jocului de rol, a conversației, ilustrării, pentru dezvoltarea și menținerea abilităților și deprinderilor de igienă personală, hrănire, vestimentație;
activități de observare a aptitudinilor generale și specifice: cognitive, motrice, de comunicare, manualitate, imagine de sine, dezvoltare emoțională, printr-o evaluare adecvată pentru identificarea potențialului fiecărui copil;
activități de observare a manifestărilor relaționale și a raporturilor cu ambianța, pentru realizarea portretului individual;
activități de stimulare perceptiv- senzorială, ludico- recreative, estetice, prin diferite forme de ergoterapie, art- terapie, melo- terapie, activități de relaxare și stimulare senzorială, jocuri de preferință de grup, teatru clasic, club de marionete, dans, pentru îmbunătățirea acestor aptitudini senzoriale și sociale;
activități specifice pentru abordarea comportamentului provocator, prin folosirea unor tehnici de management al comportamentului: stimulare/ stingere, întărire pozitivă/ negativă, reîntărire, modelare, controlul stimulilor- joc de rol, consiliere pentru a gestiona aceste probleme de comportament;
activități prin care să se asigure furnizarea mijloacelor lingvistice verbale sau non- verbale prin folosirea jocului de rol, conversației, pictogramelor, pentru înțelegerea și exprimarea experiențelor personale de relaționare;
activități pentru dezvoltarea și menținerea abilităților de expresie, printr-o relaționare cât mai intensă pentru dezvoltarea eficientă a potențialului aptitudinal;
activități de consiliere individuală prin oferirea unui suport real în eventualitatea depășirii situațiilor de inadaptare sau eșecurilor;
activități de reabilitare fizică prin programe de exerciții adecvate care vor viza aspecte ale posturii, motricității fine și grosiere, precum și ale altor deficiențe prezente;
activități de evaluare și monitorizare a evoluției fiecărui copil;
activități de identificare a profilului vocațional pentru a oferi orientare, consiliere și sprijin în vederea găsirii unui loc de muncă în viitor;
activități prin care să poată învăța cum să apeleze la serviciile comunitare;
activități de organizare și animare a copiilor pentru petrecerea timpului liber;
activități de informare și de educare a comunității privind problemele copilului cu nevoi speciale, promovarea drepturilor copilului ca membru firesc al comunității.
în afara CTF:
servicii medicale existente în societate în relație de colaborare cu CTF (medic de familie, medic neuro- psihiatru) sau servicii medicale de urgență, de câte ori este cazul, pentru buna gestionare și monitorizare a stării de sănătate a copilului;
activități de consiliere parentală în care se stimulează vizitele cât mai dese ale părinților identificați ai copiilor, mergând până la posibila lor reintegrare în familia biologică;
activități de promovare în societate a CTF și a misiunii acesteia.
Copiii au dreptul:
de a fi tratați cu respect;
de a beneficia de toate serviciile CTF;
de a avea acces la toate informațiile care îi privesc, în funcție de gradul lor de maturitate psihică;
de a participa la luarea deciziilor în ceea ce privește realizarea și implementarea PIP și PIS, în funcție de gradul lor de maturitate psihică.
Modalități de implicare a beneficiarilor în activitățile desfășurate:
Aflarea punctului de vedere al beneficiarului în funcție de gradul său de maturitate psihică, precum și angajamentul său în deciziile zilnice care-l privesc reprezintă o modalitate a serviciului de a-i oferi acestuia sentimentul apartenenței la grup și-l ajute să participe activ la activitățile desfășurate;
Serviciul desfășoară o gamă largă de activități atât în interior cât și în comunitate, activități ce promovează și susțin interesele și talentele beneficiarilor (ex. sporturi, cultură, artă, muzică, festivități, tabere, excursii, vizite la familii, prieteni etc);
Activitățile trebuie să fie disponibile tuturor beneficiarilor, de toate vârstele, să stimuleze abilitățile și aptitudinile individuale ale fiecărui copil;
Beneficiarii sunt informați asupra activităților disponibile lor în cadrul serviciului, în limbajul adecvat vârstei lor, ținând seama de gradul de maturitate psihică al fiecăruia;
Beneficiarii sunt informați asupra mijloacelor de participare la aceste activități, în funcție de gradul lor de înțelegere;
Beneficiarii sunt consultați asupra dorințelor și preferințelor lor, legate de organizarea și participarea la aceste activități;
Se va aloca timp suficient pentru activitățile din timpul liber și de socializare în cadrul programului zilnic, având în vedere alte activități și perioadele pentru somn și odihnă;
Beneficiarii sunt sprijiniți să participe la aceste activități prin alocarea resurselor pentru achiziționarea de echipamente suplimentare, pentru transport, condiții etc;
Sunt asigurate spații special amenajate, sigure, funcționale și accesibile pentru activitățile din timpul liber.
Modalități de control periodic a calității serviciului:
Urmărirea realizării proiectului instituțional;
Personalul evaluează și analizează situația curentă din cadrul serviciului pe baza PIS și a programului de activități săptămânal. Această evaluare identifică realizările și nerealizările din cadrul serviciului în procesul de conformare cu SMO, factorii care cauzează sau contribuie la problemele curente sau la succese;
Proiectul instituțional trebuie reevaluat și revizuit anual sau de câte ori este nevoie;
Monitorizarea continuă a implementării PIP și PIS pentru îmbunătățirea calității serviciului;
Prin analiza documentelor și prin intermediul interviurilor, personalul și beneficiarii serviciului vor identifica realizările și dificultățile și se vor face comentarii și recomandări.
Modalități periodice de control a gradului de satisfacție a beneficiarilor:
Monitorizare,
Evaluare/ reevaluare PIP, PIS,
Asigurarea continuă a serviciilor de calitate care să asigure beneficiarilor respectarea demnității, autodeterminării, autonomiei în gestionarea propriilor bunuri și a dreptului la intimitate personală,
Întocmirea de procese verbale privind ședințele desfășurate cu personalul și cu copiii în funcție de gradul lor de maturitate.
Date tehnice privind CTF Violeta:
Suprafață locuibilă/ persoană asistată: 21,10 mp./ beneficiar,
Condiții de cazare, nr. de persoane/ dormitor: 4 copii/ dormitor,
Condiții de petrecere a timpului liber: spațiu de joacă în curte, sală de joacă de 22,56 mp.,
Condiții de comunicare cu exteriorul: casa este deschisă vizitatorilor, beneficiarii învață la școala din comunitate, telefon la care au acces și beneficiarii,
Condiții de servire a mesei: spațiu de servire a mesei dotat cu 2 mese de câte 6 locuri fiecare,
Grupuri sanitare: 2, pe sexe, la 9 copii; 1 lavabou la 9 persoane; 1 duș cu cadă la 9 persoane,
Condiții de preparare și servire a hranei: în bucătăria proprie, dotată corespunzător, personalul de pe tură prepară și servește masa copiilor.
Rezultatele preconizate ale activității:
Creșterea calității serviciilor de protecție a copiilor cu dizabilități,
Prevenirea abandonului/ instituționalizării,
Respectarea șanselor egale pentru toți copiii.
Efectele benefice ale activității la nivelul comunității:
Integrarea copiilor cu dizabilități în comunitate,
Respect, egalitate de șanse pentru toți copiii,
Dezvoltarea armonioasă a copiilor cu nevoi speciale într-un mediu adecvat, propice, familial,
Intervenție specializată în reabilitarea copiilor cu dizabilități.
II.3.3. Lotul de subiecți:
Am luat spre analiză situația și evoluția celor 9 copii cu dizabilități integrați la CTF Violeta. Toți copiii frecventează Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă fiind înscriși în diferite clase. Doar la un singur copil clasa de studiu corespunde cu vârsta sa cronologică, în rest toți sunt cu vârste mai mari față de anul de studiu. Sunt 4 fete și 5 băieți încadrați în diferite grade de handicap (mediu, accentuat, grav), cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani. Majoritatea au fost părăsiți de părinți/ părinți decăzuți din drepturile părintești după naștere sau în primii 2 ani de viață, intrând astfel în sistemul de protecție socială. Într-un singur caz o fetiță a trăit în plasament la bunica sa până la vârsta de 9 ani.
II.3.4. Plan de lucru
Lucrând la CTF Violeta am avut prilejul să observ și să mă documentez asupra situației copiilor integrați aici, să-i urmăresc și să lucrez cu ei conform programelor stabilite în casă și urmărind realizarea PIP și PIS. În ultimul an m-am concentrat pe urmărirea tuturor standardelor minime obligatorii fixate pentru serviciile de tip rezidențial, modul în care acestea sunt aplicate în casă și rezultatele obținute în munca cu copiii. Prin urmare voi nota în continuare modul de realizare al fiecărui standard în parte la CTF Violeta și voi pune accent pe lucrul cu copiii și evoluția acestora din ultima perioadă. Standardele minime obligatorii pentru servicii de tip rezidențial sunt bine venite într-o instituție pentru a avea piste clare de realizat într-o muncă atât de complexă, ce presupune nu doar supravegherea copiilor ci și îngrijire, educație, formare de deprinderi, gospodărire, administrare, perfecționare de personal, incluziune socială etc., cu alte cuvinte, totul pentru a asigura un mediu cît mai familial copilului aflat în dificultate.
CAPITOLUL III. INTERPRETAREA REZULTATELOR
Modul de aplicare al standardelor minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial la CTF Violeta
1. Misiunea – este formulată în scris, pe înțelesul tuturor, afișată la vedere, promovată în cadrul casei și comunității.
– misiunea casei este avizată de DGASPC.
– există un pliant de prezentare a casei ce include misiunea, obiectivele, modul de organizare și funcționare, serviciile oferite copiilor, un sumar al drepturilor și responsabilităților beneficiarilor
– beneficiarii, în limita înțelegerii lor, știu care este menirea casei.
– comunitatea cunoaște modul de organizare și funcționare al serviciului.
2. Locul în sistemul de servicii sociale – organigrama DGASPC este afișată într-un loc vizibil, aici identificându-se locul CTF Violeta în sistemul de servicii sociale și relațiile sale cu celelalte servicii
– personalul și beneficiarii (în limita înțelegerii lor) cunosc locul serviciului în sistem și relațiile cu celelalte servicii
3. Admiterea în serviciu. în metodologia de organizare și funcționare (MOF) a casei (care este expusă la vedere) sunt prezente procedurile referitoare la admiterea și evaluarea copiilor.
– evaluarea inițială se realizează de DGASPC care înaintează dosarul copilului comisiei pentru protecția copilului (CPC). Dosarul în copie al fiecărui copil este prezent în casă.
– fiecare copil admis în casă beneficiază de un program de 2-3 săptămâni de adaptare. I se stabilește un reprezentant de caz care îl urmărește și îi favorizează adaptarea la condițiile casei
-fiecare copil este admis într-o instituție de protecție numai după ce managerul de caz s-a asigurat că nu este posibilă reintegrarea sa în familia naturală sau lărgită.
– toți copiii din casă au hotărâre de integrare emisă de CPC sau Hotarare Judecatoreasca.
– copilul este informat asupra regulilor, programului casei, își cunoaște colegii și se insistă pe formarea de relații de prietenie și respect. Își personalizează lucrurile ce i se dau, i se răspunde la orice întrebare referitoare la situația casei. Tot personalul și în special responsabilul de caz urmăresc o adaptare cât mai ușoară a copilului la noul mediu de viață
4. Planul individualizat de protecție (PIP)
PIP este întocmit de managerul de caz din DGASPC. Pe baza PIP coordonatorul casei și responsabilul de caz întocmesc programul de intervenție specifică (PIS) care conține obiective pe termen scurt, mediu și lung, activități corespunzătoare, personalul responsabil de realizarea lor.
– PIP este revizuit periodic sau de câte ori este nevoie, iar PIS este reevaluat trimestrial.
5. Menținerea legăturii cu familia
MOF conține proceduri de menținere a legăturilor cu familia/ diverse persoane importante din viața copilului.
– nu există nici un caz în care să fie restricționată legătura cu familia, dar, din păcate nici nu sunt vizitați copiii de familiile lor.
– există un spațiu anume destinat întâlnirilor cu părinții.
Foarte trist dar părinții găsiți de asistentul social nu doresc să ia legătura cu copiii lor.
– ultima vizită a unui părinte a fost în noiembrie 2009. Din consemnările făcute rezultă o relație destul de tensionată între mamă și fică, mai exact o relație de înstrăinare, de ambele părți.
6. Implicarea comunității
– copiii participă la activități recreative, sportive, religioase, culturale, în afara serviciului, merg în excursii, tabere anual.
– se primesc vizite din partea comunității (școli, biserică, instituții administrative, simpli cetățeni fără calitate juridică). Ei vin să vadă copiii, să vorbească cu ei, să le aducă daruri.
– implicarea comunității în viața copiilor este un obiectiv stabilit în PIP-ul și PIS-ul fiecărui copil
– au fost numeroase ieșiri în parc (foto 1,2,3), în oraș, la biserică ; 5 copii au participat la Special Olimpics (foto4), competiție sportivă organizată pentru copiii cu nevoi speciale, unde au câștigat 10 medalii. Anul trecut au fost în excursii la Baia Mare, Mănăstirea Scărișoara, Acâș (foto 5,6). Au răspuns tuturor invitațiilor făcute de comunitate la teatru, circ (foto 7), filarmonică, restaurant.
– s-au încheiat 13 contracte de voluntariat cu elevi/ profesori din școlile de masă care desfășoară activități artistice, educative, ludice cu copiii integrați (foto 8). Se continuă colaborarea prin parteneriat cu Asociația Angel Dog- terapie cu ajutorul câinilor dresați, cu efecte remarcabile în planul socializării și relaționării (foto 9,10,11).
7. Ieșirea din cadrul serviciului
-se urmăresc obiectivele trasate în PIP și PIS (deprinderi de viață independentă) în funcție de gradul de maturitate psiho-fizică a fiecărui copil (foto 12
fiecare PIP are ca obiectiv general reintegrarea/ integrarea familială/ socio-profesională a copilului/ tânărului.
– există PIS al deprinderilor de viață independentă care urmărește obținerea unui grad cât mai înalt de autonomie personală a copilului/ tânărului.
– MOF conține proceduri referitoare la ieșirea copilului din serviciu.
– în ultimul an nu s-a înregistrat nici o situație de ieșire la CTF Violeta.
8. Participarea copiilor
– personalul încurajează copiii să-și exprime opiniile cu privire la toate aspectele ce îi privesc, opinii la care ei primesc răspunsuri și de care se ține seama.
MOF conține prevederi referitoare la consultarea și participarea copiilor.
– există un registru de opinii și sugestii ale copiilor care sunt respectate.
9. Intimitate și confidențialitate
-MOF conține proceduri referitoare la intimitate și confidențialitate.
– personalul respectă demnitatea copilului, utilizează numele preferat de copil, poartă discuții cu copiii privind lucrurile personale, intime.
– personalul a semnat declarația de confidențialitate privind datele personale ale copiilor.
– nu sunt reclamații privind încălcarea intimității
10 Asigurarea hranei
CTF Violeta are spații suficiente și adecvate pentru păstrarea și servirea hranei, dotate corespunzător, igienizate; casa are rezerve de hrană și apă pentru 48 ore pentru fiecare copil.
mesele sunt bine organizate, meniurile au calcul caloric corespunzător, sunt echilibrate și țin seama de preferințele copiilor.
– copiii ajută la punerea/ debarasarea mesei, curățenia bucătăriei conform PIS pentru deprinderi de viață independentă.
– se organizează ziua de naștere a fiecărui copil, simbolic (tort, suc).
– copiii au ocazia să socializeze în cadrul meselor, într-o ambianță plăcută (foto 13).
– copiii sunt implicați în activități gospodărești, pentru formarea autonomiei personale (foto 14).
– toți copiii își serbează ziua de naștere (foto 15).
– copiii simt atmosfera familială a casei și au siguranța îngrijirii lor
11.Echipamentul personal și banii de buzunar.
Pentru bani de buzunar exista o procedura bine stabilita.Banii de buzunar sunt administrați de reprezentantul legal al copiilor (șef CTF) și cheltuiți în folosul lor, ținând cont de nevoile și preferințele acestora. Banii de buzunar sunt folosiți în special în ieșirile în oraș, excursie, tabără, pentru satisfacerea nevoilor copiilor
copiii sunt încurajați să-și exprime gusturile privind îmbrăcămintea, încălțămintea și imaginea personală.
– fiecare copil își păstrează îmbrăcămintea în compartimente corespunzătoare, separate
copiii își formează o vestimentație corectă și adecvată anotimpului și situației.
– fiecare copil are dulapul său personal și personalizat (foto 16
12. Sănătatea și prevenirea îmbolnăvirilor
– toți copiii sunt înscriși la medic de familie și medic specialist (psihiatrie infantilă); ei beneficiază de evaluări medicale periodice sau ori de câte ori este nevoie și de tratamente medicametoase adecvate situației lor clinice.
– copiii, în limita înțelegerii lor, sunt consiliați pe probleme de sănătate, igienă și îngrijire personală, nutriție, educație sexuală.
– există o cameră (izolator) destinată copiilor care se îmbolnăvesc de boli contagioase dar nu necesită spitalizare.
– sunt la îndemână datele medicului, numere de telefon utile pentru cazuri de urgență.
– fiecare copil este evaluat clinic și paraclinic cel puțin o dată pe an, sau de câte ori se impune acest lucru. Medicamentația aferentă este în mare parte gratuită pentru copii, iar în cazul plății compensatorii aceasta este asigurată din bugetul casei.
– copiii au cunoștințe despre sănătate, igienă personală, mâncare sănătoasă, sexualitate.
– nu au existat în ultimul an cazuri de izolare a copiilor pe motiv de boală contagioasă.
– personalul poate apela ori de câte ori este nevoie medicul sau ambulanța.
13.Prim ajutor, tratament, administrarea medicamentelor
personalul a fost instruit în acordarea primului ajutor în diverse situații.
– medicamentația este administrată de persoanele de referință ale copiilor, cu avizul medicului curant. -medicamentele sunt administrate corect și consecvent, respectând doza și orele prescrise de medic
– medicamentele sunt păstrate în siguranță, în locuri speciale, încuiate, unde copiii nu au acces deoarece majoritatea sunt cu afectiuni psihice majore.
14. Educația.
-toți copiii frecventează Centrul Școlar de Educație Incluzivă, iar acasă desfășoară activități educative conform tematicii stabilite și obiectivelor fixate în PIS pentru educație (foto 17,18,19
-există un program educațional urmărit de responsabilii de caz în munca lor cu copiii, program adaptat gradului de maturitate psihică al fiecăruia
-copiii sunt spijiniti sa își pregătesc temele și sunt încurajați să participe la acțiuni publice: serbări (foto 20,21), concursuri
-există o strânsă colaborare între personalul casei și cadrele didactice pentru buna derulare a programelor educaționale și integrarea copiilor în comunitatea clasei, școlii, societății.
-nu există situații de absenteism sau de abandon școlar.
15. Recreere- socializare
-toți copiii beneficiază de program liber pentru recreere- socializare, zilnic
-fiecare copil are un PIS pentru recreere-socializare.
– copiii participă și sunt încântați de activitățile recreative, de plecările în tabără/ excursii. Nu au existat incidente în locurile străine pe unde au fost.
– copiii au suficiente jucării, jocuri potrivite gradului lor de maturitate psihică și se joacă cu plăcere individual/ în grup (foto 22,23,24).
16 Abilitare si reabilitare
-toti copiii au accesul la activități de abilitare si reabilitare in funcție de dizabilitatea și gradul de maturitate a acestuia
Ei participă la activitați variate si eficiente de abilitare și reabilitare in conformitate cu nevoile lor specifice
Fiecare copil participă la activitați de abilitare/reabilitare specifice conform varstei si tipului de dizabilitate
17. Reclamații și reprezentare
-există un registru pentru reclamații și sesizări.
– MOF conține proceduri referitoare la efectuarea, înregistrarea și soluționarea sesizărilor și reclamațiilor.
-nu au existat reclamații și sesizări în ultimul an.
18. Protecția împotriva abuzurilor.
– MOF conține proceduri scrise cu privire la prevenirea, identificarea, semnalarea, evaluarea și soluționarea suspiciunilor sau acuzațiilor de abuz asupra copiilor.
– personalul cunoaște formele de abuz/ neglijare/ exploatare și știe ce trebuie făcut în astfel de situații.
nu a fost nici o sesizare în ultimul an privind vreo situație de abuz/ neglijare/ exploatare.
– copiii vorbesc deschis cu personalul despre orice problemă, neînțelegere ar fi avut acasă sau la școală.
19.- Relația personal- copii
– MOF conține proceduri privind relația personalului cu copiii.
– persoana de referință a copilului respectă în interacțiunea sa cu copilul valorile de bază ale unei relații parentale de calitate și are grijă să delimiteze clar rolul său de rolul părinților, pentru a nu induce o dependență a copilului față de casă și pentru a facilita reintegrarea/ integrarea familială a acestuia.
– personalul cunoaște particularitățile de vârstă și diferențele individuale de conduită ale copiilor astfel încât să poată stabili o comunicare și relații adecvate cu aceștia, bazate pe respect reciproc, toleranță, acceptare încurajare și sprijin.
– personalul beneficiază de pregătire privind comunicarea și controlul pozitiv în relația cu copiii.
– personalul cunoaște normele de comportament în relația cu copiii.
– personalul are abilități empatice și de comunicare, astfel contribuind la dezvoltarea unei afectivități corecte a copiilor și eliminarea dependențelor.
– personalul lucrează cu copiii în mod nediscriminator, fără antipatii sau favoritisme.
– personalul cunoaște nevoile și particularitățile de vârstă și individuale ale conduitei copiilor.
– tot personalul angajat a urmat cursuri de formare/ perfecționare profesională în domeniul protecției copiilor.
20. Controlul comportamentului
MOF conține proceduri privind controlul comportamentelor inacceptabile ale copiilor.
– sunt interzise măsurile disciplinare excesive sau iraționale (pedeapsa corporală, deprivarea de hrană, apă, somn, tratament medical, pedepsirea grupului pentru un copil etc.).
– există fișa de incidente, accidente unde se consemnează situații de comportament inacceptabil ale copiilor.
-personalul folosește sancțiuni educative, constructive pentru comportamentele inacceptabile ale copiilor.
– personalul utilizează măsuri restrictive ca ultimă măsură de stopare a vătămării copilului sau a altora, sau a bunurilor din jurul său.
– s-au consemnat situații de hetero- și autoagresivitate și modul de intervenție în astfel de cazuri. Sunt 2 copii cu tulburări de comportament care sunt monitorizați permanent pentru a se evita astfel de situații.
21. Absența unui copil fără permisiune
– MOF conține proceduri privind absența unui copil fără permisiune.
-nu s-au înregistrat astfel de situații în ultimul an la CTF Violeta
22. Evenimente importante
– MOF conține proceduri cu privire la notificarea evenimentelor care afectează bunăstarea sau siguranța copiilor
nu s-au înregistrat astfel de notificări în ultimul an
23. Dimensiunile construcției
casa este amplasată într-un loc accesibil pentru toți membrii comunității.
– casa are spațiu suficient pentru cei 9 copii integrați, atât spațiu intim cât și săli comune.
– spațiul locativ este structurat și amenajat în mod funcțional, pentru a permite desfășurarea în bune condiții a activităților cu copiii.
– casa are toate utilitățile: curent, apă, canalizare, căldură și toate autorizațiile necesare.
casa este situată la distanțe accesibile de școală, spital, parc, biserică, magazine.
– în fiecare dormitor sunt câte 4 copii, aici fiind spațiul lor privat. Spațiile comune sunt sala de joacă și sala de mese. În curte se desfășoară activități în aer liber.
– sunt asigurate nevoile elementare ale unui trai decent și în siguranță pentru copiii integrați.
24. Condițiile de locuit.
în casă există o baie pentru copii dotată cu 2 toalete, pe sexe, 2 chiuvete și o cadă. Baia este amenajată cu materiale ușor de igienizat și dotată cu echipamentele necesare pentru cei 12 beneficiari.
– există spațiu adecvat pentru spălarea, igienizarea rufăriei și spațiu special amenajat pentru depozitarea materialelor de igienizare.
-fiecare copil are un spațiu propriu în dormitor, un dulap personal, pe care și-l întreține singur/ cu ajutor, în funcție de gradul de maturitate psihică.
25. Spații igienico- sanitare.
în casă există o baie pentru copii dotată cu 2 toalete, pe sexe, 2 chiuvete și o cadă. Baia este amenajată cu materiale ușor de igienizat și dotată cu echipamentele necesare pentru cei 12 beneficiari.
– există spațiu adecvat pentru spălarea, igienizarea rufăriei și spațiu special amenajat pentru depozitarea materialelor de igienizare.
copiii au permanent apă caldă/ rece, spațiu curat, igienic, consumabile uzuale (săpun, șampon, prosoape).
– copiii nu sunt încă în măsură să folosească detergenți, dezinfectanți, aceste materiale fiind ținute în spații încuiate pentru prevenirea oricărui incident de acest gen.
26. Siguranță și securitate.
evaluarea factorilor și potențialului de risc pentru siguranța și securitatea copiilor și a celorlalte persoane are loc periodic.
– MOF conține proceduri referitoare la siguranță și securitate.
evaluările se fac de către personal calificat: verificarea instalațiilor de gaz, apă, electrice, verificarea stocului de alimente și medicamente, alimente și medicamente, prevenirea unor situații de criză
27 Recrutare și angajare.
-personalul angajat este calificat în munca cu copiii cu dizabilități este recrutat si angazat de către DGASPC
-personalul angajat răspunde cerințelor fișei postului.
28. Numărul și structura de personal.
-în stabilirea numărului și structurii de personal se ține seama de permanența pe timp de zi și de noapte , raportul minim adulți/ copii din serviciu.
– este asigurat personal de conducere și administrare, personal pentru îngrijirea de bază și educația non-formală și informală, personal pentru îngrijirea sănătății.
– pe tură sunt 2 persoane la 12 copii și în același timp, 8 ore din zi este prezent coordonatorul, contabilul și gestionarul casei.
– 1 coordonator, 1 contabil, 1 gestionar, 1 asistent medical, 6 educatori, 2 îngrijitori copii.
29. Formarea personalului.
-după angajare, în lipsa unei formări în domeniul protecției copilului, fiecare profesionist beneficiază de formare în domeniu, asigurată din bugetul angajatorului.
– voluntarii acționează în baza unor contracte clare, potrivit legislației în vigoare
toți angajații au cursuri de formare/ perfecționare în domeniul protecției copilului.
– în acest an s-au încheiat 5 contracte de voluntariat cu elevi/ profesori din școlile careiene
30. Supervizare
– ședințele cu personalul au loc periodic o data pe luna sau de câte ori este nevoie ; se desfășoară individual sau în echipă.
31. Proiectul instituțional
-proiectul instituțional este elaborat de sef CTF în colaborare cu personalul din subordine, pe baza unei analize a situației casei pe perioada unui an, sau la nevoie pe o perioadă mai scurtă.
– proiectul instituțional este avizat de furnizorul de servicii.
– CTF Violeta are un regulament de ordine interioară (ROI) cunoscut de personalul casei.
-proiectul instituțional este elaborat pentru anul 2017 și urmărește creșterea calității vieții beneficiarilor integrați.
– proiectul instituțional este semnat de conducerea DGASPC și afișat la vedere.
– ROI reflectă valorile democratice de respect pentru drepturile copilului
32. Managementul comunicării și informației
CTF Violeta este supervizată de DGASPC prin Serviciul Management de Caz în Domeniul Protecției Copilului.
– MOF este afișată la vedere și semnată de conducerea DGASPC si este cunoscut de către personalul casei.
– personalul a semnat contractul de confidențialitate privind baza de date a CTF Violeta, la angajare.
– bugetul anual al CTF Violeta este asigurat de Consiliul Județean prin DGASPC și este cheltuit in limita acestuia.
33.Managementul resurselor umane.
-personalului i se pun la dispoziție toate documentele relevante pentru munca sa : proiectul instituțional, MOF, ROI, proceduri de lucru cu copiii cu dizabilități.
– este stimulată munca în echipă, se organizează ședințe de lucru de câte ori este nevoie.
– angajații sunt conștienți de faptul că munca în echipă este eficientă atât în practica meseriei cât și în dezbaterile pe marginea modului de implementare a PIP și PIS.
Foto 1- în parc Foto 2- în parc
Foto 3- în parc Foto 4- Special Olimpycs
Foto 5- Predeal 2010 Foto 6- Predeal 2010
Foto 7- la teatru Foto 8- activități artistice cu elevi voluntari
Foto 9,10- Angel Dog- Terapie cu ajutorul animalelor
Foto 11- Angel Dog Foto 12- activități gospodărești
Foto 13- la masă Foto 14- activități gospodărești
Foto 15- aniversare Foto 16- dulapul personal
Foto 17- activități artistice Foto 18- activități cognitive
Foto 19- abilități practice Foto 20- serbare
Foto 21- expoziție de pictură Foto 22- activități recreative
Foto 23- joc de rol Foto 24- joc de grup
IV. Concluzii și propuneri
Standardele minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial sunt normative bine venite și realist concepute în educarea, recuperarea și socializarea copiilor cu dizabilități.
CTF Violeta respectă legislația în vigoare cu privire la drepturile copilului și standardele minime obligatorii pentru serviciile de tip rezidențial, acestea fiind aplicate în funcție de potențialul psiho-fizic al fiecărui copil în parte.
CTF Violeta își promovează în societate serviciile de găzduire, îngrijire, supraveghere, educație, reabilitare, socializare a copiilor cu dizabilități, venind în mod direct în sprijinul acestora și indirect în sprijinul familiilor care se află în imposibilitatea de a-și păstra copilul în condiții demne de trai.
CTF Violeta este un serviciu bine venit în societatea actuală, bine situat în cadrul serviciilor de protecție socială, asigurând beneficierilor un microclimat cât mai apropiat de cel al unei familii.
Pentru beneficiarii CTF Violeta se caută continu oportunitatea de reintegrare familială deși în majoritatea cazurilor familiile sunt greu de găsit, nelocuind la adresele din acte, iar când sunt găsite nu-și doresc copiii de obicei din cauza sărăciei în care trăiesc.
CTF Violeta respectă cerințele de încadrare a copiilor cu dizabilități și întocmește dosarul copilului conform cerințelor în vigoare.
Responsabilul de caz împreună cu sef CTF Violeta evaluează individual fiecare copil din punct de vedere intelectual, al autonomiei personale, al comportamentului social, al psiho- motricității iar în urma datelor obținute și urmărind PIP-ul întocmit de managerul de caz, elaborează PIS-ul adaptat nevoilor fiecărui caz, în mod realist.
Fiecare copil are un PIP și un PIS individualizate, instrumente valoroase concepute în munca și pentru munca cu copiii cu dizabilități, în scopul generic al atingerii normalității sub toate aspectele ei (fizic, psihic, social, profesional).
Programul zilnic al CTF Violeta surprinde copilul ca un ,,tot unitar”, o unitate bio-psiho-socială. Astfel copiii sunt implicați în activități cognitive, de reabilitare, de socializare, de formare a deprinderilor de viață independentă dar și activități recreative și ludice.
În cadrul tuturor activităților este încurajată participarea activă a copiilor, exprimarea liberă a opiniilor lor, de care se va ține seama în funcție de gradul de maturitate psihică al fiecăruia.
CTF Violeta colaborează cu instituții din comunitate și atrage cât mai mulți voluntari, astfel implicând comunitatea în viața copilului cu dizabilități și pe el în comunitate.
Pentru socializarea copiilor cu dizabilități, CTF Violeta organizează anual o tabără și mai multe excursii, prilej pentru copii de a cunoaște mediul și societatea, de a cunoaște locuri și oameni noi, de a se adapta situațiilor necunoscute.
Personalul CTF Violeta este pregătit pentru orice situație nefavorabilă : boli, accidente și în general munca complexă cu copilul cu dizabilități. Toți angajații au cursuri de formare/ perfecționare în domeniul protecției copilului.
CTF Violeta are toate dotările necesare traiului zilnic a celor 9 copii integrați.
Lucrul în echipă și comunicarea sunt esențiale în munca cu copiii cu dizabilități, pentru interesul superior al acestora.
Este important să se insiste mai mult pe reluarea și întărirea relației dintre copiii instituționalizați și familiile acestora, lucru ce ar întregi experiențele de viață de ambele părți. În acest sens ar fi bine venite programe/ proiecte de reintegrare a copiilor în familiile lor, acestea presupunând în primul rând pregătirea familiilor, consilierea acestora pentru a redeveni părinți și mai ales pentru a-și asuma această răspundere. La rândul lor, copiii vor trebui pregătiți pentru plecarea din CTF, fiind învățați să reacționeze și să se comporte în cele mai variate situații.
Aplicarea corectă a standardelor minime obligatorii privind serviciile de tip rezidențial crează un climat favorabil copiilor cu dizabilități pentru dezvoltarea lor armonioasă și integrarea lor în societate.
Se confirmă ipoteza lucrării: ,,Standardele minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial se aplică și au rezultate benefice pentru copiii cu dizabilități integrați la Casa de Tip Familial Violeta”.
Bibliografie:
Lucrări generale și speciale:
ANPDC- Ghid metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități și încadrarea într-un grad de handicap.
Avramescu, Monica Delicia- Defectologie și logopedie, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2007.
Bochiș, Elena- Dezvoltare umană, aspecte psiho-sociale, Ed. Imprimeria de Vest, Oradea, 2000.
Bochiș, Elena- Psihologia copilului, Ed. Universității din Oradea, Oradea, 2004.
Lăscuș, Vasile- Pedagogia ocrotirii, Ed. Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 1994.
Manea, Livius, – Protecția socială a persoanelor cu handicap, Casa de editură și presă Șansa SRL, București, 2000.
Neacșu I., Mareș Rodica- Managementul calității în protecția socială a copilului, Ed. Semne, București, 2002.
Neamțu, George (coord.)- Tratat de asistență socială, Ed. Polirom, Iași, 2003.
Tudose, F.- Fundamente în psihologia medicală, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2006.
Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Carol Davila” București, Clinica de psihiatrie a copilului și Adolescentului, Spitalul Universitar din Geneva, Clinica de Psihiatrie infantilă Geneva- Prevenire precoce și educație în domeniul dezvoltării copilului mic- culegere de texte, București, 1999.
Legislație:
HG. nr.1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat.
Legea nr. 272/ 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Legea nr. 448/ 2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap.
Legea nr. 705/ 2001 privind sistemul național de asistență socială.
O.G. 21/ 2004 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial.
Proiect instituțional al Casei de Tip Familial Violeta pe anul 2017.
Regulament de Organizare și Funcționare al Casei de Tip Familial Violeta.
Strategia națională pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 20014- 2020.
http://www.academia.edu/25160393/George_Neamtu_tratat_de_asistenta_sociala
https://www.prostemcell.ro/articole-dizabilitate/care-sunt-tipurile-de-handicap.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad [311252] (ID: 311252)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.