PROGRAMUL DE STUDIU: BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE [311120]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ORADEA

PROGRAMUL DE STUDIU: BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE

ȘI RECUPERARE

FORMĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

ȘEF LUCRĂRI DR. CIOARĂFELICIA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ORADEA

PROGRAMUL DE STUDIU: BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE

ȘI RECUPERARE

FORMĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

RECUPERAREA ÎN ARTROPLASTIA TOTALĂ DE ȘOLD

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

ȘEF LUCRĂRI DR. CIOARĂFELICIA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

[anonimizat] ”artroplastie”, se practică din 1960 și reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale secolului XX în domeniul medical. Tehnologia implanturilor și procedurile de implanturi s-au schimbat de atunci și evoluează și în prezent. Cu toate acestea trebuie menționat faptul că orice proteză are un ”timp de viață” limitat. Înlocuirea unei proteze poartă numele de ”revizie”. [anonimizat].

Se disting mai multe perioade în evoluția tehnicilor artroplastice ale șoldului: [anonimizat], perioada protezelor cefalice și cervicocefalice și perioada protezelor totale folosită pe scară largă.

Alegerea acestui studiu are în vedere necesitatea evaluării nivelului de recuperare funcțională pentru pacienții care au suferit o intervenție de artroplastie totală de șold precum și a aplicării unor principii moderne de recuperare care îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții.

CAPITOLUL I. ANATOMIA ȘI BIOMECANICAȘOLDULUI

I.1. Date generale despre șold

Șoldul este una dintre cele mai mari articulații din corpul uman.

Articulația coxofemurală sau articulația șoldului face legătura dintre femur și osul iliac. [anonimizat], datorită combinației dintre o capsulă articulară foarte rezistentă și trei ligamente groase.

Fig. 1.1 – Șoldul

I.2. [anonimizat]. [anonimizat], la mijlocul corpului adultului.

Pelvisul osos cuprinde în interiorul său cavitatea pelviană care conține numeroase organe de mare importanță.

Fig. 1.2 – [anonimizat], torsionat ca o elice. [anonimizat]: ilionul, pubele și ischionul.

[anonimizat].

Fața laterală prezintă în partea ei mijlocie o [anonimizat].La formarea acetabului contribuie corpul celor trei oase constitutive ale coxalului:

dedesuptul acetabului se găsește gaura obturată;

[anonimizat]. 1.3 – Coxalul

deasupra acetabului se găsește fața gluteală a aripii osului iliac.

[anonimizat]. Această linie împarte fața medială în două porțiuni:

superior se găsește o suprafață, numită fosa iliacă

dedesubtul liniei arcuate se găsesc:

[anonimizat].

dedesubtul feței auriculare se găsește o [anonimizat]ente se găsește gaura obturată.

Marginea anterioară este formată dintr-o porțiune verticală, ce aparține ilionului, și o porțiuneorizontală, ce aparține pubelui. Cele două porțiuni determină între ele un unghi obtuz.

Marginea posterioară este formată de ilion și ischion. Ea prezintă:spina iliacă postero-superioră, spina iliacă postero-inferioră,marea scobitură sau incizura ischiatică, sub precedenta se găsește spina ischiatică, mai jos, mica scobitură ischiatică, mai jos, se găsește o proeminență voluminoasă, tuberozitatea ischiatică.

Marginea superioară sau creasta iliacă se întinde de la spina iliacă anterosuperioară la spina iliacă posterosuperioară.Marginea aparține în totalitate osului iliac.Creasta iliacă este cea mai groasă dintre cele patru margini ale coxalului, este arcuită în formă de S culcat. Poate fi palpată în întregime sub piele.

Marginea inferioară se întinde între tuberozitatea ischiatică și unghiul pubelui. La constituirea ei iau parte ramura ischionului și ramura inferioară a pubelui.

Unghiurile sunt: unghiul antero-superior este reprezentat de spina iliacă antero-superioară, unghiul postero-superior este reprezentat de spina iliacă postero-superioară, unghiul antero-inferior este reprezentat prin unghiul pubelui, unghiul postero-inferior este format de tuberozitatea ischiatică.

Femurul este un os lung (cel mai lung os al corpului omennesc); este un os pereche. Este torsionat în axul său vertical și îndreptat oblic pe schelet de sus în jos și lateromedial. Prezintă un corp (diafiza) și două extremități: epifiza superioară și epifiza inferioară.

Epifiza proximală prezintă capul, colul și două tuberozități, numite marele și micul trohanter.Corpul (diafiza) prezintă o ușoară curbură cu concavitatea posterioară. Este prismatic triunghiular, are trei fețe și trei margini.

Epifiza distală este un masiv voluminos mai mare în sens transversal decât în sens sagital.Este formată dindouă proeminențe articulare puternice, numite condili. Condilul medial este mai îngustca cel lateral și situat mai jos ca acesta.

Articulația centurii pelviene

Articulația sacro-iliacă are două suprafețe auriculare ale osului coxal și cele a osului sacrat. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: capsula articulară și de ligamentele sacroiliace anterioare, ligamentele sacroiliace posterioare, ligamentele sacroiliace interosoase și ligamentul iliolombar.

Mișcările în articulația sacroiliacă sunt reduse.suprafața articulară iliacă alunecând pe suprafața articulară a sacrului. Aceste mișcări sunt numite de nutație (prin care baza sacrului se orientează antero-inferior) și de contranutație (inverse nutației).

Simfiza pubiană, unește oasele pubisului între ele și face parte din hemiartroză. Este întărită de două ligamente: ligamentul pubian superior și ligamentul arcuat al pubisului.

Ligamentele sacroischiadice au rolul de a consolida coxalele de părțile laterale ale sacrului și coccigelui:ligamentul sacrotuberal (sacrostiatic mare) dispus între baza sacrului și tuberozitatea ischiatică, ligametul sacrospinos (sacrostiatic mic) ce face legătura între marginile laterale ale sacrului, coccisului și spina ischiadică; este situat anterior de precedentul.

Membrana obturatorie este o structură fibroasă ce acoperă gaura omonimă a coxalului, lăsând în partea superioară o breșă ce determină apariția canalului obturator. Acest canal osteofibros i se descriu doi pereți și două orificii. Peretele superior este format din șanțul obturator, peretele inferior, de ligamentul subpubian. Cele două orificii sunt unul pelvian și altul femural. Acest canal conține trei organe care sunt dispuse de sus în jos astfel: nervul, artera și vena obturatorie.

Articulația coxofemurală

Mijloace de unire:

ligamentul iliofemural, se inseră prin vârf pe spina iliacă antero-inferioară și linia intertrohanterică;

ligamentul pubofemural: se inseră pe eminența iliopubiană, creasta pectineală și ramura superioară a pubelui de pe o parte, iar pe de alta, fibrele lui se termină fixându-se înaintea trohanterului mic;

ligamentul ischiofemural: se inseră pe ischion, periacetabular și femur;

ligamentul capului femural se inseră pe ligamentul transvers al acetabului și pe porțiunile învecinate ale sprâncenei osoase acetabulare.

I.3. Mușchii șoldului

Cei mai voluminoși mușchi ai corpului sunt situați în jurul articulației coxo-femurale.Mușchii gluteali formează musculatura de la nivelul feselor și din spatele șoldului. Regiunea internă a coapsei este formată din mușchii adductori primari care sunt: pectineu, adductorul lung, gracilis, adductorul brevis și adductorul mare. Adductorii secundari sunt: bicepsul femural (capul lung), gluteul mare (în special fibrele inferioare) și opturatorul extern. Principala acțiune a adductorilor este de a aduce coapsele una lângă alta.

Mușchii care flectează șoldul se află în fața articulației. Dintre aceștia face parte: mușchiul iliopsoas, sartorius, tensorul fascia lata, adductorul lung și mușchiul pectineu.Mușchiul iliopsoas își are originea la nivel lombar și pelvian, se inseră pe fața internă a femurului superior. Din punct de vedere kinesiologic iliopsoasul a fost recunoscut ca și cel mai proeminent mușchi flexor dintre flexorii șoldului. Alt flexor mare al șoldului este dreptul femural. Acest mușchi face parte dintre mușchii cvadriceps, cel mai mare grup de mușchi de pe fața anterioară a coapsei. Mușchii mai mici își au originea la nivelul pelvisului și merg până la șold pentru a ajuta la stabilizarea și rotația acestuia.

Mușchii ce se găsesc pe fața posterioară a coapsei își au originea la nivelul pelvisului. Întrucât acești mușchi traversează fața posterioară a articulației șoldului în drumul lor spre genunchi, ei ajută la extensia șoldului. Principalii mușchi abductori ai șoldului sunt: gluteul mic și tensorul fascia lata. Acești mușchi detin un rol important in controlul si stabilitatea pe plan frontal al pelvisului in timpul mersului precum si in producerea fortei de compresie asupra soldului.

Toți nervii care traversează coapsa trec pe la nivelul șoldului. Principalii nervi sunt nervul femural pe fața anterioară și nervul sciatic pe fața posterioară. Toți acești nervi transportă impulsuri nervoase de la creier spre mușchi pentru a realiza funcția de mișcare. Deasemenea tot prin intermediul nervilor se transmit impulsuri nervoase spre creier responsabile de funcția de sensibilitate de la nivelul mușchilor cum ar fi atingerea, durerea sau schimbările de temperatură.

Alături de nervi traversează coapsa, vase de sânge mari care vascularizează membrul inferior. Artera femurală, o arteră mare își are originea profund la nivelul pelvisului. Trece pe fața anterioară a șoldului și traversează coapsa spre fața internă a genunchiului.Pulsul acestei artere poate fi simțit la nivel inghinal.

Artera femurală are o ramură profundă, numită artera femurală profundă. Aceasta trimite două vase de sânge spre capsula articularâ a șoldului.Aceste vase de sânge sunt principala sursă de vascularizație a capului femural. Ligamentul rotund conține un vas de sânge mic care oferă foarte puțin sânge pentru vârful capului femural. Alte vase mici se formează în interiorul pelvisului și vasclarizează porțiunea posterioară a feselor și șoldului.

I.4. Testingul articular și muscular

Biomecanica șoldului începe cu faptul că articulația este mobilă și are trei grade de libertate permițând mișcări de flexie-extensie, abducție-adducție, rotație internă-rotație externă și prin combinarea acestora mișcarea de circumducție.

Flexia-extensia șoldului se realizează în plan sagital, în jurul unui ax transversal care trece prin marele trohanter și foseta ligamentului rotund.

Abducția-adducția se realizează în plan frontal în jurul unui ax antero-posterior care trece prin centrul capului femural.

Rotația internă-rotația externă se realizează în plan transversal, în jurul unui ax vertical care trece prin centrul capului femutral.

Evaluarea șoldului:

1. Flexia șoldului

Amplitudinea de mișcare: între 0 și 115- 125

Mușchii principali:Marele psoas, iliacul

Mușchii accesori:Dreptul anterior, croitorul, tensorul fasciei lata, pectineul, micul adductor, adductorul mijlociu, marele adductor

Forță (5) și (4): poziție așezat, gambele atârnate, bazinul fixat. Subiectul flectează coapsa până la capătul mișcării.Rezistența: se aplică deasupra genunchiului

Forță (3): poziție așezat, gambele atârnae, bazinul fixat. Subiectul flecteaza coapsa până la capătul mișcării.

Fig. 1.4 – Forță 5, 4, 3

Forță (2): decubit lateral, membrul inferior de deasupra susținut trunchiul, bazinul și membrele inferioare în extensie. Subiectul flectează coapsa pe toată amplitudinea de mișcare. Genunchiul poate fi flectat pentru a evita tensionareaa mușchilor ischio-gambieri.

Forță (1) și (0): decubil lateral, membrul inferior susținut. Se poate decela o contracție a marelui psoas până sub ligamentul inghinal, pe marginea internă a croitorului.

Fig. 1.5 – Forță 2, 1, 0

2. Extensia șoldului- este mișcarea posterioară a coapsei intr-un plan sagital

Amplitudinea de mișcare: între 115- 125; extensia de la linia mediană între 0 și 10- 15

Mușchii principali: Marele fesier, semitendinosul, semimembranosul, bicepsul crural

Forță (5) și (4): decubit ventral, gambele extinse, bazinul fixat. Subiectul extinde coapsa pe toată cursa de mișcare.Rezistența: se aplică deasupra genunchiului

Forță (5) și (4) (pentru testarea separate a mareli fesier): decubit ventral, genunchii flectați, bazinul fixat. Subiectul extinde coapsa, păstrând genunchiul flectat pentru scăderea acțiunii mușchilor ischio-gambieri.Rezistența: se aplică deasupra genunchiului, amplitudinea de mișcare va fi mai limitată față de varianta de mai sus, datorită tensionării dreptului anterior Fig. 1.6 – Forță 5, 4

Forță (3): decubit ventral, gambele extinse, bazinul fixat. Subiectul extinde membrul inferior pe toată amplitudinea de mișcare.

Forță (2): decubit lateral, coapsa flectată, genunchiul în extensie și membrul de deasupra susținut de examinator, bazinul fixat. Subiectul extinde coapsa pe toată amplitudinea de mișcare

Fig. 1.7 – Forță 3, 2

Forță (1) și (0): decubit ventral, contracția Marelui fesier ridică pliul fesier; se va putea palpa partea superioară + partea inferioarîă a mușchiului.Fig. 1.8 – Forță 1, 0

3. Abducția șoldului- mișcarea lateral a coapsei îndepărtându-se de linia mediană a corpului, în plan frontal față de corp.

Amplitudinea de mișcare: între 0 și 45

Mușchii principali: Fesierul mijlociu

Mușchii accesori: micul fesier, tensorul fasciei lata, croitorul, marele fesier (fibrele superioare)

Forță (5) și (4): decubit lateral, membrul inferior flectat puțin peste linia mediană; genunchiul inferior este flectat pentru a-l echilibra bazinul fixat. Subiectul face abducția pe toată amplitudinea de mișcare, fără rotația externă a șoldului.Rezistența: se aplică deasupra genunchiului.

Forță (3): decubit lateral, membrul inferior flectat puțin peste linia mediană; genunchiul inferior este flectat pentru a-l echilibra bazinul fixat.Subiectul face abducția coapsei pe toată amplitudinea de mișcare

Forță (2): decubit dorsal, membrele inferioare în extensie, bazinul fixat. Subiectul face abducția pe toată amplitudinea de mișcare, fără rotație

Fig. 1.9 – Forță 5, 4, 3, 2

Forță (1) și (0): se pot palpa fibrele Marelui fesier pe fața externă a osului iliac, deasupra marelui trohanter.

Fig. 1.10 – Forță 1, 0

4. Adducția șoldului- mișcarea medial a coapsei încrucișând linia mediană a corpului, în plan frontal față de corp.

Amplitudinea de mișcare: între 45 și 0

Mușchii principali: Marele adductor, micul adductor, pectineul, dreptul intern

Forță (5) și (4): decubit lateral, un membu inferior rămâne pe masă și celălalt susținut de examinator cu o abducție de circa 25. Subiectul aduce membrul inferior în adducție până ajunge în contact cu membrul de deasupra.Rezistența se aplică deasupra genunchiului.

Forță (3): decubit lateral, un membru inferior rămâe pe masă și celălalt susținut de examinator cu o abducție de circa 25. Subiectul aduce membrul inferior în adducție până ajunge în contact cu membrul de deasupra.

Fig. 1.11 – Forță 5, 4, 3

Forță (2): decubit dosal, membrele inferioare în abducție 45, bazinul fixat. Subiectul aduce membrul inferior în adducție pe toată amplitudinea de mișcare, fără rotație a coapsei.

Forță (1) și (0): se poate percepe contracția fibrelor mușchilor adductori pe fața internă a coapsei.

Fig. 1. 12 – Forță 2, 1, 0

5. Rotația externă a șoldului- mișcarea lateral a femurului în jurul axului său longitudinal.

Amplitudinea de mișcare: între 0- 45 (scade dacă șoldul este în extensie)

Mușchii principali: obturatorul extern, obturatorul intern, pătratul lombar, piramidalul, gemenul superior, gemenul inferior, fesierul mare.

Mușchii accesori: croitorul, bicepsul crural (lunga porțiune)

Forță (5) și (4): așezat, gambele atârnate se exercită o presiune deasupra genunchiului pentru a împiedica abducția + flexia coapsei; subiectul se tine de marginile mesei pentru fixarea bazinului. Subiectul execută rotația externă a coapsei.Rezistența: se aplică deasupra gleznei

Forță (3): așezat, gambele atârnate se exercită o presiune deasupra genunchiului. Subiectul execută rotația externă a coapsei pe toată amplitudinea de mișcare, fixându-și el însuși bazinul

Fig. 1.13 – Forță 5, 4, 3

Forță (2): decubit dorsal, gambele în rotație internă, bazinul fixat. Subiectul execută rotație externă pe toată amplitudinea de mișcare.

Forță (1) și (0): se percepe contracția mușchilor rotatori externi prin palpare profundă în spatele marelui trochanter.

Fig. 1.14 – Forță 2, 1, 0

6. Rotația internă a șoldului- mișcarea medial a femurului în jurul axului său longitudinal.

Amplitudinea de mișcare: între 0 și 45 (scade dacă șoldul este în extensie)

Mușchii principali: micul fesier, tensorul fasciei lata.

Forță (5) și (4): așezat, gambele atârnate se exercită o presiune la nivelul genunchiului pentru a împiedica adducția coapsei. Subiectul execută rotația internă a coapsei.

Rezistența: se aplică deasupra gleznei

Fig. 1.15 – Forță 5, 4

Forță (3): așezat, gambele atârnate se exercită o presiune la nivelul genunchiului. Subiectul execută rotația internă a coapsei pe toată amplitudinea de mișcare fixând bazinul.

Forță (2): decubit dorsal, gambele în rotație externă, bazinul fixat. Subiectul execută rotația internă a gambei pe toată amplitudinea de mișcare.

Forță (1) și (0): se poate palpa tensorul fasciei lata aproape de originea sa, în spatele și sub spina iliacă antero-superioară; fibrele micului fesier se află sub cele ale fesierului mijlociu și ale tensorului fasciei lata.

Fig. 1.16 – Forță 3, 2, 1

CAPITOLUL II. COXARTROZA

II. 1. Definiția, cauzele și simptomele bolii

Coxartroza este cea mai frecventă patologie a articulației șoldului. Articulația șoldului suportă forțe mecanice semnificative (de trei până la opt ori greutatea corpului) în timpul unor activități precum mersul, alergatul, ridicatul greutăților sau diferite alte sporturi. Coxartroza este deobicei unilaterală dar poate să fie și bilaterală în anumite condiții. Caracteristica principală în coxartroză este distrucția cartilajului articular și tot odată compromiterea articulației femuroacetabulare. În plus; alte țesuturi mai pot fii afectate de procesul degenerativ incluzând osul subcondral, lichidul sinovial, ligamentele, membrana sinovială, capsula articulară și mușchii adiacenți. Criteriile de diagnostic sunt interesante căci ele adaugă la durerea de origine coxofemurală ( la mobilizarea șoldului) și semneradiografice de artroză, combinând atingerea cartilajului și reacția osoasă subcondrală.

Criteriile de diagnostic propuse de M. Lequesne:

C1. Limitare și / sau durere în cel puțin trei din urmatoarele mișcări articulare: flexie, flexie- adducție, rotație internă și externă, abducție- adducție

C2. Îngustarea interliniului pe clișeul de față și / sau profil de bazin

C3. Osteofite și / sau osteocondensare și / sau geode

Pacientul trebuie sa răspundă la trei criterii (C1, C2 și C3) pentru a putea considera că suferă de coxartroză.

Activitatea clinică a bolii se definește esential plecând de la criteriile: durere și / sau disfuncție.

Durerea se definește prin intensitatea și durata sa. Intensitatea este evaluată de regulă pe o scală vizuală analogică de 100 mm. Singura valoare care poate defini o boală activă depinde și de tratamentul pe care vrem să îl instituim. (în cazul unui tratament simptomatic sau fizioterapic, decât în cazul unui tratament cu viză condromodulatoare).

Disfuncția- Deși există mai mulți indici de evaluare functională în coxartroză în cazul activității de recupearare medicală, domeniul jenă funcțională nu este prezent decât la indicele algofuncțional Lequesne. El a definit valorile corespunzând după experiența sala o disfuncție moderată (1-4 puncte), medie (5-7 puncte), importantă (8-10 puncte), foarte mare (11-13 puncte), severă ( 14 puncte).

Cauzele și factorii de risc în coxartroză sunt:

Maladia este o patologie polietiologică, dar monopatologică. Cauzele declanșării sunt un șir de patologii, iar în multe cazuri, cauza rămâne necunoscută. Din aceste considerențe, coxartrozele sunt clasificate în primare și secundare.

Coxartrozele primare se mai numesc și idiopatice; cauza lor pot fi unii factori de ordin general sau constitutional, care pe la vârsta de 40 ani și mai târziu conduc la delegrări metabolice ale cartilajului formațiunilor osoase ce formează articulația șoldului și apoi la distrugerea lui.

Coxartroza este considerată secundară dacă cauza specifică care stă la baza ei poate fii identificată cum ar fii:anumite patologii, traumatisme locale ale articulației șoldului, infecții ale articulației șoldului sau maladii congenitale preexistente .

Patologiile congenitale ale șoldului:

displazia luxantă a șoldului;

displazia spondiloepifizară și altele, de regulă, evoluează în coxartroze secundare.

Coxartroza secundară poate surveni în urma unor patologii vasculare și traumatice ale șoldului:

epifizioliza capului femural;

osteocondroza capului femural- maladia Legg- Calve- Perthes;

luxații ale capului femural;

fracturi de cap și col femural;

fracturi ale cotilului.

Coxartroza secundară, de asemenea, poate fi consecință a proceselor infecțioase-purulente, specific (TBC), precum și a artritei reumatoide. În funcție de factorii ce pot cauza patologia, coxartrozele pot avea următoarele forme:

involutive;

displazice;

postosteocondrozice;

după patologii vasculare;

posttraumatice;

postinfecțioase;

artroză metabolică toxică;

idiopatice.

Simptomele bolii:

1.Durerea initial apare după solicitări mecanice mari, în ortostatism prelungit, are character mecanic și se calmează după repauzul nocturn.

Din cauza durerii, mersul este șchiopătat, urcarea și coborârea scărilor sunt deosebit de durereoase. Durerea determinate de modificări articulare și periarticulare poate iradia inghinal, în fesă, pe fața anterioară a coapsei până la genunchi „șoldul care țipă în genunchi”.2. Uneori se pot percepe în diferite mișcări cracmente la nivelul articulației șoldului.

3. Unii bolnavi pot avea episoade de blocaj al articulației, cu întreținerea bruscă a durerilor.

4. Atitudinea vicioasă a șoldului apare mai târziu, datorită contractării musculare. Apariția discrepanța articulară agravează durerea, spasmatizarea, contracture musculară.Șoldul se instalează în flexie, adducție și rotașie externă.

5. Limitarea mișcărilor. Primele semne apar la intenția bolnavului de a-și încrucișa genunchii, la imposibilitatea de a se încălța pe partea bolnavă (semnul pantofului Duverney).Flexia coapsei poate să fie limitată până la 90 sau chiar și mai puțin. Abducția este limitată considerabil și destul de precoce în raport direct cu flexia.

6. Hipotrofia coapsei și a fesei apare mai târziu.

II.2. Anatomia patologică

Indiferent de cauza declanșării maladiei, patogenia proceselor ce au loc în articulație este relativ unică. Factorii cauzali provoacă dereglarea proceselor trofice în sectorul articulației șoldului prin structurile neurovasculare regionale, disfuncția cărora conduce la dezvoltarea artrozei deformate. Maladia se datorează și disproporționalității dintre cerițele funcționale față de cartilajul articular și posibilitățile lui biologice, care treptat cauzează degenerarea și distrugerea lui.

În urma schimbării condițiilor de funcționare a capului femural și a acetabulumului în primul rând se dereglează funcția trofică a aparatului neurovascular a capsulei articulare și a țesutului osos subcondral al oaselor ce formează articulația (femurului și acetabulumului).

Minimalizarea metabolismului cartilajului articular provoacă distrugerea lizozomilor condrocitelor, depolimerizarea complexelor proteopolizaharidelor, ceea ce conduce la necrozarea progresivă a condrocitelor, la început a regiunilor superficiale. În regiunile capului femural supuse unui efort fizic înalt apar fisuri, ulcerații, suprafețe descuamate, ce dereglează funcția cartilajului. Treptat, procesul progresează prin diferite stadii în care distrugerea și necroza se produc concomintet cu reacțiile de adaptare, reparatorii- formarea osteofitelor marginale, pentru a mări suprafața de sprijin, a țesutului conjunctiv în capsula articulară.

II.3. Tratament de recuperare

Obiectivele generale ale tratamentului în coxartroză sunt: combaterea durerii, combaterea redorilor, recâștigarea mobilității articulare și stabilității, profilaxia factorilor de risc prin crearea unui comportament igienic și ergonomic va proteja articulația, prevenind astfel progresia proceselor degenerative.

Mijloace terapeutice:

Tratament profilactic

Este importantă profilaxia generală a artrozei pentru a stompa și a nu agrava diagnosticul, pacienții trebuie încurajați să ia parte activă în tratarea bolii pentru a maximiza rezultatele. Trebuie informat pacientul ca să privească boala optimist deoarece sunt multe posibilități moderne de intervenție terapeutică (farmacologică, fizioterapică și ortopedico-chirurgicală). Reducerea solicitării și repausul articular este indicat pentru a corecta posturile vicioase și a lordozei lombare excesive. Trebuie evitată solicitarea excesivă a articulațiilor afectate. Pacientii cu coxartroză trebuie să evite ortostatismul prelungit sau flectarea excesivă a genunchilor.

Kinetoprofilaxia primară constă în utilizarea exercițiului fizic ca mijloc de întreținere a stării de sănătate, a integrității și funcționalității normale a organismului. Obiectivele urmărite sunt: menținerea mobilității articulare, forței și rezistenței musculare; menținerea posturii corecte; menținerea capacității de efort; ameliorarea coordonării și abilității mișcărilor.

Tratametul igieno-dietetic

Pacientul trebuie educat pentru a avea un stil nou de viață, trebuie instruit cu privire la biomecanica corpului, posturile corecte în ortostatism și în poziția așezat pentru menținerea lordozei și protecția structurilor lezate, posturile corecte în diferite activități uzuale. Artroza articulațiilor portante (șold, genunchi) este adesea corelată cu munca deosebit de obositoare sau prelungită în ortostatism și chiar cu activități normale ce implică microtraumatisme repetate.

Recomandări:

reducerea intensității și duratei activităților solicitante (ridicarea greutăților, ortostatismul și mersul prelungit, parcurgerea suprafețelor accidentate);

adoptarea unor posturi mai puțin vicioase;

Protejarea mai bună a articulației expuse prin: folosirea unor echipamente de protective, utilizarea încălțămintei convenabile. La pacienții cu coxartroză unilaterală, purtarea unui baston în mâna contralaterală poate scădea durerile articulare prin reducerea forței articulare de contact. Suferința bilaterală poate necesita utilizarea unui cadru de mers.

La pacientii cu coxartroză este benefic pentru a-și controla greutatea corporală deoarece obezitatea este un factor de risc pentru articulațiile portante. Controlul greutății corporale îndeplinește un rol esențial și pentru pregătirea în vederea unei eventuale intervenții chirurgicale și a fazei postoperatorii succesive, în scopul obținerii celor mai bune condiții de funcționalitate ale articulației afectate.Pierderea a unor cantitati mici de greutate corpolara in exces poate in mod semnificativ sa scada fortele aplicate asupra articulatiei centurii pelviene.

Este important si corectarea tulburărilor endocrine, al metabolismului și a circulației venolimfatice.

Tratamentul medicamentos vizează: combaterea durerii, combaterea contracției musculare, sedarea pacienților.

Se administrează: medicație antialgică la nevoie, medicație decontracturantă și medicație condroprotectoare ajută în procesul degenerativ cartilaginos.

Tratament fizical

Cuprinde toate metodele și mijloacele fizicale, specifice medicinii de recupearare, care completează efectele unice ale kinetoterapiei. Sunt incluse în tratamentul fizical următoarele componente, a căror aplicabilitate trebuie să ia întotdeauna în considerare vârsta pacientului și afecțiunile asociate ce pot constitui o contraindicație:

Termoterapia- presupune aplicarea fie crioterapiei (masaj cu gheață), fie a procedurilor calde-termoterapia locală (parafină, namol, hidrotermoterapia) în scop antiinflamator antalgic (împachetarea cu parafină sau cu nămol); indiferent modalitatea de aplicare a termoterapiei, aceasta are rol de a pregăti structurile articulației artrozice pentru programul kinetic;

Hidroterapia alternantă- folosirea băilor parțiale, temperature apei fiind modificată alternative (apă caldă 28 – 37, apă rece 16 – 18), aplicate la pacienții complicați; alternanța cald-rece are rol trofic deosebit pentru toate structurile articulare;

Electroterapia- constă în aplicarea diferitelor tipuri de procedure electrice, pentru efectele antialgice, vasculotrofice și decontracturante.

Au o mare utilitate, mai frecvent utilizate fiind:

Curenții de joasă frecvență- curenți diadinamici, curenți Trabert;

Current galvanic simplu sau cu ionizare cu clorură de calciu, sulfat de magneziu, lidocaină;

Curenții de medie frecvență cu efect antialgic;

Curenții de înaltă frecvență au effect caloric asupra țesuturilor afectate, fară efecte electrolitice și excitatorii;

Ultrasunetul cu gel sau gel antiinflamator

Magnetoterapie cu aplicatorii așezați în jurul articulației, cu acțiune de efecte sedative asupra sistemului nervos central, cu atenuarea sindroamelor algice, reglarea somnului și a tonusului vascular.

Masajul- totalitatea exercițiilor mecanice de tip manual sau tehnic, prin intermediul cărora, luându-se contact cu tegumentul, se mobilizează metodic țesuturile segmentare în scop terapeutic, estetic, determinând reacții vasculare, biomecanice, de stimulare senzitivă cu introducerea reacțiilor de tip reflex. Are rol deosebit în obținerea analgeziei locale, atunci când este prezentă durerea, prin acțiune direct sau reflex asupra structurilor implicate în generarea durerii. Se folosesc dintre metodele de masaj următoarele:

Masajul clasic – pregătitor al structurilor musculare ale gambei și piciorului pentru ședința kinetică;

Masajul Cyriax – pentru ligamentele și tendoanele regiunii genunchiului;

Masajul de drenaj limfatic – când pacientul asociază edemul distal articulației vizate.

Modalitatea de acțiune este complexă: mecanică, cu acțiune locală și reflex, cu acțiune la distanță, chiar generală. Local, efectele masajului sunt resimțite la nivel tegumentar, muscular și al circulației sanguine locale.

Kinetoterapia – obiectivele kinetoterapieiin coxartroza sunt:

menținerea sau promovarea mobilității si stabilitatii articulare,

refacerea forței și rezistenței musculare,

refacerea coordonării mișcărilor,

promovarea circulației artero-venolimfatice,

redobândirea controlului motor și a funcționalității regiunii afectate.

Mișcarea se folosește metodic, sub toate formele sale: posturarea, mișcări active, pasive, active-ajutate și cu rezistență.

Tehnicile anakinetice cuprind posturarea corectă a întregului corp și imobilizarea de corecție (ortezarea piciorului, atele plastic termomaleabile, aparat gipsat) pentru refacerea / menținerea aliniamentului corect al articulației vizate. În cadrul ședinței de kinetoterapie se indică executarea și deprimarea pacientului cu postura/ aliniamentul corect al întregului corp.

Tehnicile kinetice sunt grupate în tehnici dinamice (pasive și active) și statice (contracția izometrică și relaxarea musculară).

Tehnicile dinamice care fundamentează exercițiile sunt:

pasive- mobilizarea pasivă, pasivo-activă, manipulările.

active – mobilizarea activă reflexă (stretch-reflexul și reacțiile de echilibru), mobilizarea activă voluntară (activă liberă și activă cu rezistență):

Tehnicile statice sunt reprezentate de contracția izometrică și relaxarea musculară (locală, prin masaj sedativ).

Contracția izometrică se produce când mușchiul lucrează contra unei rezistențeegale cu forța samaximă sau când se încearcă deplasarea unei greutăți mai mari decât forța subiectului. Nu determină deplasarea segmentului, nu se modifică lungimea mușchiului.

Exercițiile la bicicleta ergometrică se indică cu condiția să se țină seama de parametrii de lucru ce trebuie individualizați pentru fiecare bolnav în parte:

înălțimea șeii,

încărcarea progresivă a solicitarilor la efort,

ritmul de pedalare,

durata ședinței,

refacerea forței musculare și a echilibrului.

Kinetoterapia precoce și reluarea activității de mers, eventual hidrokinetoterapia și înotul au ca obiective menținerea tonusului muscular și a capacității aerobice, a mobilității coloanei și a articulațiilor periferice, precum și a unei circulații sanguine adecvate în segmental afectat. Hidrokinetoterapia are un efect ușor sedative, miorelaxant (temperatura apei 36 – 36,50 C), facilitând mișcările prin descărcarea de greutate.

Terapia ocupațională – reprezintă untratament care folosește mijloace și metode specific pentru a îmbunătăți capacitatea de desfășurare a activităților necesare vieții individului, de a compensa disfuncții și de a diminua deficiențele fizice. Îndrumă pacienții să se ajute singuri și să facă ceea ce le este necesar cu ceea ce au.

Dispune de diferite tehnici, părți gestuale extrase din ocupațiile practice umane astfel:

Tehnici de bază adică gestualități extrase din diferite meserii (olărit, tâmplărie, ceramică, cusutul, împletituri), pe care oricine fără o pregătire în domeniu le poate exersa:

tehnici de readaptare la viața de zi cu zi sunt cele care se referă la activitățile commune specific fiecărui individ(efectuarea toaletei zilnice,îmbrăcat, încălțat etc.);

tehnici de relaxare și finețe în care sunt incluse activități artistice (desen, pictură, muzică);

tehnici de folosirea timpului liber care sunt utilizate în pauzele de lucru;

tehnici de realizare a unor activități sportive cum ar fi practicarea integral a unui sport sau exersarea unor tehnici specifice anumitor sporturi.

Programul de tratament prin mijloacele terapiei ocupaționale va trebui să obțină următoarele obiective:

Îmbunătățirea activităților vieții zilnice prin care bolnavul să-și asigure o independență în cadrul familiei;

Practicarea aceleiași profesiuni fie și numai cu program redus pentru a-și păstra statutul în societate și o oarecare independență materială;

Continuarea activităților recreative în combaterea fenomenelor psihice negative.

Tratametul balnear

Alegera stațiunii și individualizarea tratamentului se vor face în funcție de vârsta bolnavului, de starea neurovegetativă ca și de bolile asociate. Putem indica stațiunile: Băile Felix cu apele termale simple și ușor radioactive, apele sărate – ionizate de la Olănești, Breaza, Govora, heliotermale de laOcna Sibiului și Sovata, apele sulfuroase termale de tipul Herculane și cele atermale de laPucioasa, Govora, Olănești, nămolul de tipul celor de la Techirghiol, Eforie, Borsec, Amara,Vatra Dornei, Sovata.

f) Tratamentul ortopedic sau chirurgical

Artroplastia totală de șold este cel mai adesea practicată când o persoană cu anumită patologie a șoldului în special coxartroza prezintă dureri importante insoțite de imobilitate care limitează în mod semnificativ funcția și calitatea vietii.

Operația presupune înlocuirea articulației șoldului cu un dispozitiv artificial ce restabilește mișcările normale, în toate planurile. Dintre indicațiile protezei, cea mai frecventă se referă la coxartroză.

Recuperarea începe preoperator cu câteva săptămâni, când se urmărește creștea forței musculare a anumitor grupe musculare, astfel încât, postoperator, bolnavul să se poată deplasa mai ușor în cadru sau cârje și să scadă riscul unor complicații pulmonare.

Proteza de șold este de două mari tipuri: cimentată și necimentată.

Proteza totală cimentată se indică pacienților vârstnici, după 60-65 ani.În cazul protezei cimentate se permite încărcarea și mersul imediat postoperator. Totuși, din prudență pentru pacient, acesta va merge câteva zile cu cârje sau cadru. Sprijinul total este permis după 2 săptămâni postoperator.

Artroplastia cu proteză totală necimentată esteîntâlnită la pacienții sub 60 de ani, pentru durata de viață mai mare a implantului articular. Postoperator, bolnavul este mobilizat din pat după 2 zile, asistat de kinetoterapeut și ajutat initial de cadru, apoi de cârje. Sprijinul total este permis după aproximativ 2-3 luni de la intervenție.

Indiferent de tipul de proteză, obiectivele programului de kinetoterapie se referă la:

Prevenirea complicațiilor induse de imobilizarea la pat (tromboflebită, leziuni cutanate de decubit, pneumonie, embolie pulmonară);

Refacerea forței musculare a stabilizatorilor șoldului, în primul rând, dar și a celorlalte articulații ale membrului inferior;

Refacerea mobilității articulare pentru genunchi și apoi pentru șold păstrând o perioadă de timp, anumite restricții;

Combaterea factorilor responsabili de dislocarea protezei;

Refacerea mobilității prin reeducarea totutror mișcărilor la nivelul șoldului, dar mai ales pe flexie, abducție și rotație externă;

Refacerea forței musculare: fesierul mare, mijlociu, tensorul fasciei lata, mușchii trohanterieni (rotatori externi), cu rol în stabilitatea posterioară, mușchii flexori, mușchii rotatori interni cu rol în imobilizarea șoldului la mers;

Refacerea stabilității mișcării controlate și abilității, exerciții de stretching pentru amelioararea mobilității coloanei vertebrale lombare- programul Williams

Exerciții la nivelul șoldului protezat se fac evitând executarea rotațiilor și abducției la unghiuri maxime.

O perioadă de timp, în general 6 luni, sunt impuse anumite restricții de mișcare, pentru a preveni dislocarea protezei, după cum urmează:

Se evită încrucișarea picioarelor sau a gleznelor, indiferent dacă pacientul este în ortostatism sau clinostatism;

Evitarea mersului pe teren accidentat, urcatul și coborâtul scarilor;

Evitarea ridicării de greutăți și încarcare semnificativă pe articulațiile portante, evitarea căratului de greutăți în mâna contralaterală șoldului operat, adoptarea unor posturi mai puțin nocive;

Când se stă pe scaun, picioarele trebuie să fie puțin depărtate sau genunchii să fie la nivelul șoldurilor și nu mai sus;

Când se ridică de pe scaun, se merge ușor în față, apoi pacientul se ajută cu cadru sau cârje;

Pacientul nu se apleacă în față, să folosească dispositive ajutătoare pentru încălțat, pus șosete, ridicat obiecte de pe jos;

Când se stă în clinostatism, se utilizează o perne de abducție și adducție pentru a menține articulația șoldului în pozițiecorectă.

III. CERCETARE PERSONALĂ

III. 1. Motivația

Motivația alegerii acestei teme este din dorința de a fi alături depacientii care sunt operați la nivelul șoldului.Bolnavii trebuie ajutațisă se acomodeze cu noua proteză, ameliorarea durerilor postoperator, pășirea și realizarea mersului pe o anumită distanță, în funcție de protezarea șoldului. Pacientii trebuie susținuți moralpentru a preveni depresia, instruiți în privința îngrijirii membrului inferior operat și ajutați să-și reiaactivitățile de zi cu zi.

III.2. Obiectivele lucrării

ameliorarea durerii,

creșterea mobilității și stabilității,

creșterea forței musculare,

reeducarea mersului,

reguli de igienă a șoldului,

combaterea depresiei sau a unei stări care influențează negativ pacientul,

evoluția pacientului de la început până la sfârșitul tratamentului.

III.3. Ipoteza de lucru

S-a constatat că, coxartroza netratată poate duce la o artroplastie totală de șold.Cele mai afectate sunt femeile între 50-60 de ani din cauza artrozei și deteriorarea articulației.

Se poate produce luxație de proteză dacă pacienții nu îndeplinesc corespunzător tratamentul și îngrijirea șoldului operat.

Prin realizarea unui program stabilit de recuperare a protezei de șold, se poate îndeplini redobândirea funcționalității șoldului prin urmare, pacientul își poate relua activitățiile uzuale zilnice pe care le avea înainte. El trebuie să își accepte boala, să se descurce singur și să-și continue viața oferindu-i multe noi oportunități.

CAPITOLUL IV. MATERIAL ȘI METODE

IV.1. Material

Aportul meu pentru lucrarea de față constă în adunarea materialului de lucru, prelucrarea datelor, stabilirea obiectivelor și tratamentului de recuperare a pacienților cu artroplastie totală de șold.

Au fost incluși în studiu un număr de 28 de pacienți împărțiți în două loturi, la care s-a observat evoluția bolii în perioada de tratament. Aceste persoane provin din diferite localități atât din mediul rural cât și din cel urban. Au diferite clase sociale, vârsta între 20-87 ani, rezultând 9 bărbați și 19 femei.

Am împărțit pacienții în douăloturi, astfel:

A. Lotul I format din 14pacienți cu artroplastie totală de șold cimentată;

B. Lotul II format din 14 pacienți cu artroplastie totală de șoldnecimentată.

Tabel nr. 4.1 Lotul A

Tabel nr. 4.2 Lotul B

IV.2. Metode

Un program de recuperare eficient trebuie să fie instituit precoce, continuu și complex, pentru asta este necesară o evaluare corectă a disfuncțiilor pacienților și stabilirea obiectivelor de recuperare, acestea sunt:

ameliorarea durerii;

creșterea stabilității și mobilității;

respectarea regulilor de igienă a șoldului;

reintegrarea în viața socială și profesională.

IV.2.1. Metode de evaluare

În acest studiu metoda de evaluare folosită pentru a examina pacientii a fost fișa de urmărire a bolnavilor cu artroplastie totală de șold și metoda testelor standardizate.

După adunarea, prelucrarea și analiza datelor statistice, rezultatele au fost expuse în diagramă cu ajutorul programul Microsoft Excel.Am efectuat două evaluări: la internare și la externare. Pacienții au fost evaluați din prima zi până în ultima zi, care durează 14 zile de tratament. Metode de tratament care au fost urmărite sunt: kinetoterapie, hidrokinetoterapie, electroterapie, masaj, termoterapie, terapie ocupațională.

Evaluarea inițială a fost realizată în ziua internării pacienților și a constat în evaluarea durerii, testul de evaluare a depresiei: Testul Montgomery-Asberg, scala de măsurare a anxietății Hamilton, scala de evaluare a calității vieții, indicele algofuncțional de severitate a simptomatologiei coxartrozei Lequesne și chestionarul Womac. La sfârșitul externării am examinat din nou evoluția pacientului.

FIȘĂ DE URMĂRIRE A BOLNAVILOR CU ARTROPLASTIE TOTALĂ DE ȘOLD

Date de identificare________________________F.O.__ _____Data:_____

Nume și Prenume:______________ Vârsta___ani, Sex Mediu U / R

Activitate profesională:

Munca:fizică grea [ ] fizică medie[ ] fizică ușoară [ ] poziții vicioase [ ]

Adresă_________________________________Telefon_______________ _

Diagnostic: ARTROPLASTIE TOTALĂ DE ȘOLD___ _________________

DreptStâng_ _____

Alte diagnostice:

Sediul durerii:

Iradierea durerii:

Condiții de apariție a durerii: la efort [ ] repaus [ ]

Istoricul durerii: 0-3 luni [ ] 3-6 luni [ ] > 6 luni [ ]

Patologii asociate:Alte artroze[ ] Obezitate[ ] Diabet Zaharat[ ] Afecțiuni cardiace[ ] HTA [ ] Boli digestive[ ] Osteoporoză[ ] Afecțiuni respiratorii[ ] Afecțiuni renale[ ]

PARACLINIC: R-grafie: confirmat Da [ ] Nu [ ]

CT/RMN: confirmat Da [ ] Nu [ ]

Tratamente anterioare: Medicamentos: Da [ ] Nu [ ]

Recuperator: Da [ ] Nu [ ]

Medicamentos: AINS p.o. i.m.local

Antialgice

Decontracturant

Protecție gastrică

Alte bolilor asociate

Recuperator: KT [ ] HKT [ ] Masaj [ ] Electroterapie [ ] Termoterapie [ ] Terapie ocupațională [ ] Psihoterapie [ ]

Testul de evaluare a depresiei: Testul Montgomery-Asberg

1. Tristețea aparenta: reprezentând disperarea, melancolia, mai mult decât starea de spirit proastă, reflectate în vorbire, expresia feței și postură

0 Fără tristețe

1

2 Pare descurajat, dar poate să se învioreze fără dificultate

3

4 Pare trist și nefericit mai tot timpul

5

6 Pare extreme de deprimat tot timpul

2. Tristețe relatata: reprezentata de relatarea stării depresive. Include starea de spirit joasă, deprimarea sau sentimental de a fi fără ajutor și speranța. Evaluează intensitatea,durata și modul în care starea poate fi influențată de evenimente

0 Tristețe ocazională legată de circumstanțe

1

2 Tristețe sau deprimare, dar înviorare fără dificultate

3

4 Sentiment invaziv de tristețe sau de mâhnire. Starea este încă influențată de circumstanțele externe

5

6 Tristețe invariabilă și continuă, deznădejde

3. Tensiunea internă: reprezentând senzația de disconfort, nervozitate, tensiune mentală, panică. Evaluarea intensității, frecvenței și duratei.

0 Placid.Tensiune internă trecătoare.

1

2 Ocazional nervozitate și disconfort legat de boală.

3

4 Sentiment continuu de tensiune internă sau panică intermitentă, pe care pacientul le stăpânește cu dificultate.

5

6 Groază, panică.

4. Somnul:

0 Somn obișnuit.

1

2 Dificultăți în a adormi, somn ușor.

3

4 Somn redus sau întrerupt la cel puțin 2 ore

5

6 Somn mai redus de 2-3 ore.

5. Apetit redus. Măsurat prin pierderea dorinței de a manca sau nevoia de a se forța pentru a mânca

0 Normal sau crescut

1

2 Apetit ușor redus

3

4 Fără apetit, mâncare fără gust.

5 Nevoia de forțare pentru a mânca

6. Dificultăți de concentrare. Reprezentate de dificultățile în adunarea gândurilor, până la lipsa de concentrare.

0 Fără dificultăți de concentrare.

1

2 Dificultăți ocazionale de adunare a gândurilor

3

4 Dificultăți în concentrare și susținere a gândurilor, ceea ce reduce abilitatea de a citi sau susține o conversație.

5

6 incapabil de a citi sau a conversa.

7. Moleșeală, lâncezeala. Reprezintă dificultatea de a porni sau încetineala în efectuarea activităților zilnice.

0 Start ușor

1

2 Dificultăți în pornirea activităților.

3

4 Dificultăți în începerea activităților minore care se desfășoară fără efort.

5

6 Moleșeală completă, incapabil să facă ceva fără ajutor.

8. Inabilitatea de a simți – Reprezintă experiența personală a interesului redus în ceea ce îl înconjoară, sau în activitățile care în mod normal îi produc plăcere. Abilitatea de a reacționa cu emoție adecvata sau redusă.

0 Intens normal

1

2 Abilitate redusă de a se bucura.

3

4 Pierderea interesului față de ceea ce îl înconjoară

5

6Experiența de a fi ca paralizat, incapabil să simtă furie, durere sau plăcere și o incapacitate dureroasă de a simți rudele sau prietenii.

9. Gânduri pesimiste. Reprezentând gânduri de vinovăție, inferioritate, autoreproș.

0 Fără gânduri pesimiste.

1

2 Idei fluctuante de eșec, autoreproș, autodepreciere.

3

4 Autoacuzații persistente, definite și gânduri raționale de vinovăție, păcat, sentiment pesimist asupra viitorului.

5

6 Deziluzie, autoacuzare.

10. Gânduri suicidale. Reprezintă sentimental inutilității vieții și că o moarte naturală ar fi binevenită, pregătire de suicid.

0 Se bucură de viață așa cum este.

1

2 Viața este grea, doar gânduri suicidale.

3

4 Poate e mai bine să mori, gândurile suicidale sunt comune și soluția suicidală e luată în considerare, dar fără plan sau intenție.

5

6 Planuri explicite de suicid, pregătiri

Scala de măsurare a anxietății HAMILTON

1. Starea anxioasă: îngrijire, anticipare a ceea ce poate fi mai rău, a fricii, iritabilitatea.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

2. Tensiunea:sentiment de tensiune, fatigabilitate, răspuns speriat, plans ușor, tremor, sentiment de neliniște, incapacitate de relaxare.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

3. Frica: de întuneric, de srăini, de singurătate, de animale, de traffic, de mulțime.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

4. Insomnia:dificultăți de adormire, somn interrupt, somn nesatisfăcător, vise, coșmaruri, spaime nocturne.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

5. Intelectul (cunoașterea): dificultăți în cunoaștere, memorie slabă

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

6. Starea depresivă: pierderea interesului, lipsa plăcerii hobby-urilor, depresia.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

7. Somatic (muscular): dureri, rigiditate, spasme mioclonice, scrâșnit de dinți, voce nesigură, tonus muscular crescut.

0 Absent

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

8. Somatic (senzorial): tinnitus, vedere nesigură (cu pete), fiori fierbinți și reci, sentiment de slăbiciune, senzația de înțepătură.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

9. Simptome cardio-vasculare: tahicardie, palpitații, dureri precordiale, senzație de leșin, senzația lipsei de bătaie a inimii.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

10. Simptome respiratorii: presiune sau constrictive în piept, senzație de sufocare, suspinuri (oftaturi), dispnee.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

11. Simptome gastro-intestinale: dificultăți în înghițire, flatulență, dureri abdominale, pirozis, balonare, amețeală, vomismente, borborisme, pierdere în greutate, constipație.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

12. Simptome genitor-urinare: micțiuni frecvente, amenoree, frigiditate, ejaculare precoce, pierderea libidoului, impotență.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

13. Simptome vegetative: gura uscată, roseate, paloare, tendința la transpirație, amețeală, tensiune intracraniană, pilorecție.

0 Absentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

14. Comportarea la interviu: neliniște, sprâncene încruntate, fața imobilă, respirație sacadată, paloare facial, pupile dilatate, exoftalmie.

0 Asbentă

1 Ușoară

2 Moderată

3 Severă

4 Foarte severă

Scala de evaluare a calității vieții

Fiecare domeniu este cotat de la 0 la 10 puncte, iar indicele de calitate a vieții se obține din însumarea celor 6 domenii.

INDICELE ALGOFUNCȚIONAL DE SEVERITATE A SIMPTOMATOLOGIEI COXARTROZEI LEQUESNE

CHESTIONARUL WOMAC (WESTERN ONTARIO AND McMASTER UNIVERSITIES)

SCALA LICKERT

IV.2.2 Metode de tratament

Kinetoterapia pentru artroplastie totală de șold se recomandă să fie precedată de un program intensive de pregătire preoperatorie, care are ca obiective: creșterea forței musculare (fesieri, cvadriceps) a membrului inferior care va fi operat; ameliorarea mobilității coloanei lombare și a articulațiilor membrelor inferioare; creșterea stabilității și coordonării membrului contralateral, creșterea forței musculare a membrelor superioare și învățarea modului de a utiliza cârjele și bastonul; învățarea respirației abdominale; ameliorarea circulației venoase la membrul ce va fi operat.Executarea preoperatorie a unui astfel de program va scurta considerabil perioada de recuperare postoperatorie.

PROGRAMUL DE KINETOTERAPIE PREOPERATOR

Exerciții de respirație:

1. Pacientul în decubit dorsal cu mâinile sprijinite pe abdomen, va executa un inspir profund cu distensia peretelui abdominal, urmat apoi de un expir lent cu pronunțarea literei „ S”, și destinderea abdomenului;

2. Pacientul din decubit dorsal și cu mâinile sprijinite pe coaste este instruit sărespire astfel încât în inspir mâinile să se depărteze una de cealaltă , iar în expir să se apropie.

Exerciții de creștere a forței musculare la nivelul membrelor superioare:

1. din sezând cu fața catre spalier, se atașează pacientul la nivelul umerilor apucat de bara spalierului, se lasă pe spate și se apropie de bară printr-o mișcare de ”du-te vino”;

2. cu o greutate de 500 gr.- 1000gr. din stând/ șezând la marginea patului va efectua flexii- extensii ale antrebațului pe braț;

3. mișcări libere de flexii – extensii, abducții – adducții, circumducții realizate la nivelul tuturor articulațiilor membrului superior;

4. din șezând pe scaun cu coatele pe masă, antebrațele la 45cu planul mesei, cu câte o greutate de 1 kg în fiecare mână,va efectua înclinări radiale și cubitale ale mâinilor;

5.din șezând, cu brațele ridicate vertical pe lângă cap, coatele în flexie, cu câte o greutate de 1 kg în fiecare mână va executa extensia alternativ a coatelor.

Exerciții de creștere a musculaturii membrului inferior sănătos și a articulațiilor sănătoase ale membrului inferior bolnav (pentru sprijinul unipodal și pentru păstrarea amplitudinilor de mișcare):

1. din decubit dorsal, cu trunchiul ridicat pe o pernă, mișcări libere de flexii-extensii, abducții – adductii, circumducții realizate la nivelul articulațiilor membrului inferior sănătos;

2. realizarea de exerciții cu greutăți de la 1000gr. – 2500gr. pe direcția de mișcare flexie-extensie, abducție-adducție.

Masaj- regional la nivelul centurii scapulare cu efect sedativ si miorelaxant.

Exercițiile au fost executate în serii de 2-4, 5-8 repetări, cu pauze între serii de aproximativ 4 minute.

EXERCIȚII DE KINETOTERAPIE POSTOPERATOR

PROGRAMUL NUMĂRUL 1 –cuprinde aceleași exerciții care sunt și în programul preoperator și s-a adresat pacienților care nu au beneficiat de acestea înainte de operație;

PROGRAMUL NUMĂRUL 2 – acest program a fost efectuat de către pacienți chiar după operație,și s-a sincronizat cu perioada imediat postoperatorie.Pacienții au repetat exercițiul de 3-4 ori, în serii de câte 4 cu pauze de aproximativ 5-7 minute. Acest program a fost realizat de cel puțin 2 ori pe zi.

1. decubit dorsal, abducția membrului inferior alternativ fără a fi ridicat de pe planul patului;

2. decubit dorsal, membrul inferior alternativ cu ridicarea ușoară de pe planul patului;

3. decubit dorsal, flexie-extensie din articulația genunchiului, fără a ridica călcâiul de pe planul patului;

4. decubit dorsal, flexie- extensie din articulația genunchiului, cu ridicarea ușoară de pe planul patului;

5. decubit dorsal, flexie- extensie din articulația coxo-femurală alternativ;

6. decubit dorsal, exerciții de flexie- extensie a capului pe trunchi, pentru tonifierea mușchilor paravertebrali, cervicali;

7. decubit dorsal, flexie- extensie a trunchiului pe membrele inferioare cu alunecarea membrelor superioare pe lângă trunchi/ membre inferioare;

8. decubit dorsal cu genunchii flectați tălpile pe sol, se ridică la vertical, alternativ, câte un membru inferior cu ambi genunchi drepti.

PROGRAMUL NUMĂRUL 3 – a fost efectuat în scopul creșterii mobilității articulare și a forței musculare.Inițial se efectuează3-5 repetări, în serii de câte 4, apoi s-a ajuns la 5-7 repetări în serii de câte 5. În timpul pauzelors-au efectuat exerciții de respirație, exerciții de relaxare, sau odihnă pasivă, cu interval de 3-5 minute. Peste un timp greutatea aplicată ca și contrarezistență a fostcrescută de la 100- 1500gr la maxim 2500 gr.

1.exerciții de posturare pentru întărirea capsulei articulare;

2.exerciții de posturare pentru a preveni eventualele edeme de stază;

3. exerciții de flexie- extensiea șoldului cu greuăți mici;

4. bicicleta ergometrică fără încărcare;

5. exerciții de traversare a unor mici obstacole puse în calea pacientului pentru a-l determina să ridice genunchiul, autocontrol în oglindă;

6. exerciții cu autocontrolul posturii corpolare în oglindă.

Stabilitatea șoldului:

Principalii mușchi stabilizatori sunt cei pelvitrohanterieni cu direcție orizontală și anume: piramidalul, obturatorul extern, fesierul mijlociu, fesierul mic.

Refacerea stabilității la univelul șoldului se face prin:

Posturări cât mai natural – reprezentate de pozițiile luate liber de pacient, pentru a preveni/ reduce o deviație;

Posturi fixate- executate prin scripetoterapie și atele schimbate progresiv;

Manipulări- utilizarea tracțiunilor pentru ameliorarea dureri și o mai bună mobilitate;

Mișcările pasive- se efectuează fără contrarezistență;

Fig. 4.1- Mișcări pasive

Mobilizări active- exerciții active pentru redresarea deviațiilor;

Fig. 4.2- Mobilizări active

Corectarea posturii trunchiului și bazinului – se realizează prin exerciții de kinetoterapie țintită la nivelul musculaturii centurilor și la nivelul musculaturii paravertebrale și abdominale;

Fig. 4.3- Corectarea poziției trunchiului și bazinului

Tonifierea musculară- obiectivul principal pentru asigurarea stabilității unipodale este tonifierea musculaturii abductorilor șoldului;

Tonifierea mușchilor pelvitrohanterieni, fesierului mare, cvadricepsului, ischiogambierilor și a gambierilor anterior;

Tonifierea muschilor flexori ai șoldului- pentru cresterea stabilitatii membrelor inferioare in momentul ridicarii piciorului de pe sol

Fig. 4.4- Tonifierea șoldului

Mobilitatea șoldului- redobandirea mobilitatii la nivelul sodului este foarte importanta. Oridinea recâștigării mobilității este la nivelul miscarilor de : flexie- extensie, abducție- adductie, rotație interna- rotatie externa.

Initierea mersului – imposibilitatea exersării mersului pentru perioade mai lungi de timp poate șterge memoria pentru acest act. De aceea, reeducarea trebuie initiată încă din perioada de imobilizare la pat.

Primele tendative de mers se vor exersa din sezut si decubitdorsal.Mersul propriu-zis se executa când pacientul reuseste să mențină poziția sezand, fara sa se dezechilibreze și să efectueze mișcări alternative ale membrelor inferioare.

Mersul se va relua initial pe teren neaccidentat daca este nevoie cu sprijin din partea altei persoane sau cu mijloace ajutatoare.

Se mai poate realiza mersul între bare paralele, mersul în cadrul fix sau mobil, mersul în cârje sau cu bastonul.

Mersul fără sprijin;

Fig. 4.5 – Mersul

Câteva instrumente utile, ușor de improvizat, pot reda mai rapid autonomia: două și apoi o singură cârjă canadiană, înălțător pentru scaunul de WC și mâner de sprijin pentru ridicare, scăunel și preș anti-derapant în cabina de duș sau în cadă, burete/ perie cu mâner lung pentru spălare, cârje de rufe atașate la două bețe lungi sau bretele de pantaloni pentru tras lenjeria, pantalonii sau șosetele, încălțător și „ descălțător”, cărucior pentru cumpărături sau greutăți, scăunel cu rotile și înălțime reglabilă pentru diversele activități casnice. (spălat, gătit, călcat).

Fig. 4.6 Fig. 4.7

Fig. 4.8- Urcat și coborât din mașină

Fig. 4.9 Fig. 4.10 – Poziții vicioase care nu trebuie făcute

Scările pot fi abordate cu ușurință astfel: urcarea se începe cu piciorul sănătos și coborărea cu cel operat, cârjea se tine pe partea operată.

Fig. 4.11- Urcatul scărilor

Fig. 4.12- Coborâtul scărilor

IV. 2.3. Metode statistice

Pentru realizarea statisticii am folosit Microsoft Excel 2010, din pachetul de programe Microsoft Office 2010. Cu ajutorul acestui program am putut efectua diagramele și tabelul cu toate rezultatele pacienților.

CAPITOLUL V. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Date demografice

Repartiția în funcție de sex

Grafic nr. V. 1. Repartiția pacienților în funcție de sex.

În studiul efectuat s-au găsit 68 femei și 32 barbați. Din acest studiu se poate observa că femeile sunt mai predispusela a dezvolta coxartroza pe parcusul vieții decât bărbații.

Repartiția în funcție de vârstă

Repartiția pe grupe de vârstă este prezentată în tabelul nr. 1

Tabelul nr. V.1

Grafic nr. V. 2. Lotul A cu artroplastie totală de șold cimentată

Grafic nr. V. 3. Lotul B cu artroplastie totală de șold necimentată

Grafic nr.V. 5 Repartiția în funcție de vârstă

Aceste diagrame demonstrează incidența maximă a artroplastiei totale de șold cimentată prezentă la pacienții cu vârsta cuprinsă între 70- 80 de ani, iar celei necimentate la pacienții cu vârsta cuprinsă între 60- 70 de ani.

Repartiția în funcție de mediul de proveniență

Grafic nr. V. 6 Repartiția în funcție de mediul de proveniență

Conform acestei diagrame majoritatea pacienților cu artroplastie totală de șold provin din mediul rural, acest lucru s-ar putea datora faptului că mulți dintre ei sunt supuși la diferite activități suprasolicitante care pot creea multe complicații și accidente asupra vieții.

B. Date clinice

Grafic V. 7Predominanța părții afectate

Această diagramă indică prezența artroplastiei pentru majoritatea pacienților din lotul studiat la nivelul șoldului drept.

Repartiția pacienților în funcție de Scala VAS a durerii înainte și după tratament

Tabel nr. V.2 Scala VAS Lot A

Grafic V. 8

Tabel nr. V. 3 Scala VAS Lot B

Grafic V. 9

Pentru evaluarea durerii s-a folosit Scala VAS cu intensitate a durerii între 0 (nicio durere) și 10 (cea mai puternică durere imaginabilă). Majoritatea pacienților au semnalat durere după operația de șold, imposibilitatea de a mișca membrul inferior, ținându-l doar într-o poziție, acea poziție fiind antalgică. Majoritatea pacienților aveau dureri mari înainte de internare, ele fiind ameliorate în timpul tratamentului de la spitalul de recuperare.Atât lotul A cât și lotul B au primit îngrijiri și tratament de recuperare.

Pe Scala VAS, lotul A, înainte de tratament cei mai mulți pacienți au avut intensitatea durerii între 5 – 10, iar după tratament durerea s-a ameliorat având intensitate mai mică între 0 – 5.

În lotul B simptomatologia durerii s-a manifestat la fel ca și în lotul A rezultând la finalul tratamentului o evoluție bună.

Distribuția pacienților în funcție de testul de evaluare a depresiei Montgomery – Asberg

Tabel V. 4 Lotul A

Grafic V. 10

Tabel V. 5 Lotul B

Grafic V. 11

La internare majoritatea pacienților întrunesc semne și simptome caracteristice drepresiei, dar după externare starea depresivă este mult ameliorată,tratamentul având un efect benefic. Tot așa se observă și în Lotul B rezultând la final un simptom absent la aproximativ toți pacienții.

Scala de măsurare a anxietății Hamilton

Tabel V. 6 Lotul A

Grafic V. 12

Tabel V. 7 Lotul B

Grafic V. 13

Din aceste diagrame rezultă faptul că pacienții din Lotul A, majoritatea au prezentat la internare indici de anxietate ridicați, comparativ cu starea la externare care prezintă indici de anxietate scăzuți. Și în Lotul B pacienții se recuperează foarte bine având un efect bun la final.

Indicele algofuncțional de severitate a simptomatologiei coxartrozei Lequesne

Tabel V. 8 Lotul A

Grafic V. 14

Tabel V. 9 Lotul B

Grafic V. 15

La internare majoritatea pacienților din Lotul A au prezentat durere și redoare muscularăîn timpul activităților sau în repaus, comparativ cu la externare unde se observă evoluția favorabilă a bolii și o remitere a simptomatologiei dureroase în timpul activităților sau în repaus. În Lotul B s-a remarcat același rezultat doar cu valori diferite.

Chestionarul Womac ( Western Ontario and McMaster Universities)

Tabel V. 10 Lotul A

Grafic V.16

Tabel V. 11 Lotul B

Grafic V. 17

În Lotul A domeniul durere, redoare și funcție au avut rezultate crescute între sever și moderat la internare, iar la externare s-a observat ameliorarea cu cele mai mari valori minime. Tot așa se observă și în Lotul B ceea ce denotă că tratamentul a avut un mare beneficiu pentru pacienți.

CAPITOLUL VI. CONCLUZII

În urma studiului pe care l-am efectuat avem rezultate în concordanță cu cele din literatură, o boală care predomină la sexul feminin între vârsta de 20-87 ani.

Recuperarea artroplastiei totale de șold cere multă competență din partea fiziokinetoterapeutului, iar din partea pacientului o particitare totală și voință.

În ceea ce privește metodologia tratamentului fizical și kinetic, secretul reușitei constă în preocuparea aplicării lui corecte, individualizarea în funcție de particularitățile psihosomatice ale bolnavului.

S-a demonstrat importanța kinetoterapiei în artroplastie totală de șold deoarece nu s-ar fi putut realiza o recuperare completă.

Pe lângă programul de recuperare stabilit și corect efectuat, este important ca pacientul să respecte sfaturile terapeutului, ce se referă la continuarea programului de gimnastică la domiciliu si respectarea regulilor de igienă.

Este important instruirea bolnavului în ceea ce privește gesturile și posturile în viața de zi cu zi.

Obiectivul final al unui program de recuperare este recâștigarea capacității de muncă, de autoîngrijie și de desfășurarea activităților obișnuite.

Este important continuitatea tratamentului de recuperare pe tot parcursul vieții.

Efectele benefice ale tratamentului au putut să fie observate și pe plan psihic, nu s-a remarcat niciun efect negativ ca urmare a tratamentului.

Cooperarea interdisciplinară: ortoped, medic recuperator, fiziokinetoterapeut, ergoterapeut, psiholog, asistent BFK, asistent medical generalist.

BIBLIOGRAFIE

https://ro.scribd.com/document/53248617/artroplastia

Proteză totală de șold

http://anatomie.romedic.ro/articulatia-coxofemurala-soldul

Oasele bazinului

Osul coxal

https://ro.scribd.com/doc/219596811/Anatomia-Si-Biomecanica-SOLDULUI

http://www.sfatulmedicului.ro/Anatomia-membrelor-inferioare/anatomia-soldului_5845

http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Recuperarea-dupa-proteza-totala-de-sold.html

http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/RECUPERAREA-PRIN-KINETOTERAPIE69.php

http://www.recuperareusoara.ro/2015/04/recuperarea-soldului-protezat/

http://www.lectiadeortopedie.ro/protocol-de-recuperare-dupa-artroplastia-de-sold/#7s8d6f87

Papilian Victor, Anatomia omului: Aparatul locomotor, Volumul I, Editura ALL, Ediția a XII-a, Paginile: 68- 71

DR. Sidenco Elena Luminița, Bilanțul articular și muscular, Editura A.P.P, Anul 1999- București, Paginile: 197- 221

Mihailov Mariana, Cevei Mariana, RECUPERAREA FUNCȚIONALĂ ÎN BOLI REUMATOLOGICE, Editura Universității din Oradea- 2006, Paginile: 187-190

Sub redacția prof. Univ. F. Gornea, ORTOPEDIE ȘI TRAUMATOLOGIE, Centrul Editorial- Poligrafic Medicina, Anul 2010, Chișinău, Ediția a 2, Paginile: 547-550

ROȘULESCU EUGENIA, KINETOTERAPIA ÎN RECUPERAREA AFECȚIUNILOR REUMATOLOGICE, Editura Universitaria, CRAIOVA, 2009, Paginile: 60-73

Sbenghe T – Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, EdituraMedicală, București 1987

Nicolae Gorun, Constantin Sisiroi, Andrei Voinea, ORTOPEDIA ȘI TRAUMATOLOGIA, Mica enciclopedie, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1987