– Așa-i că-s deștept [311112]

Scârț! – [anonimizat].Utilizată în diferite contexte, i s-a conferit sensul de negare sau de batjocură.

– Așa-i că-s deștept?

– Scârț!!.

Câteva observații în legătură cu poezia lui Ion Barbu se cer evidențiate; aceasta pentru că rafinatul poet este poate unul dintre cei care au cultivat aliterația onomatopeică în poezii de o frumusețe ce se impune ascultătorului sau cititorului avizat. Aliterația onomatopeică e [anonimizat] e întâmplător: aici se observă dionisianismul ca sentiment mistic al naturii. Poemul După melci e o [anonimizat]. Barbu sugerează componenta grotescă și înspăimântătoare a naturii. [anonimizat] o gușată cu găteji / Chiondorâș / Căta la cale / De pe șale, /Când la deal, / Și când la vale, / Curgeau betele târâș / Dar din plosca ei de gușe / De mătușe / Auzeai cum face: hârși.

[anonimizat], culminând cu onomatopeea hârși.

În altă poezie intitulată In memoriam aflăm sonorități onomatopeice cu funcție magică inegalate în literatura română. [anonimizat]. [anonimizat], a veseliei, a [anonimizat]; [anonimizat]. Sunetele naturii reînvie îl fac pe poet să iubească și limba păsărilor și a apei:

Forfotă de fulgi pe coșuri,/ În ciub fraged: cir-li-lai, /-[anonimizat], hai?/ Cir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropi de apă rece/ În copaie când te lai,/ Vir-o-con-go-eo-lig, /-[anonimizat]-n frig/ Lir-liu-gea, lir-liu-gean / Ca trei pietre date dura / Pe dulci lespezi de mărgean. (I. Barbu, In memoriam, p. 91-92).

[anonimizat]-li-lai, lir-liu- geam, lir-liu-[anonimizat]-cirip; [anonimizat], aflate în memoria afectivă; vir-o-con-go-eo-[anonimizat], din motive prozodice.

[anonimizat], sunt fără sens; [anonimizat], rostul lor nu e doar de redare a [anonimizat], [anonimizat].

De problema expresivității onomatopelor interjecționale și a derivatelor acestora (cuvinte cu simbolism fonetic) s-a ocupat și I. Iordan în lucrarea Stilistica limbii române. După ce afirmă că “structura lor motivată e determinată de tendința de a [anonimizat] “[anonimizat]”. [anonimizat] a manifestării sonore a firii.

Iată o [anonimizat]:chiu,chi…chi!, ham-ham!, huitanaa!, poc!, prrr!, ptiu!, tivai, țâbă!, zumba-zumba!(Șoimii), ga!ga!, ha-ha!, țah-țah! (Țara de dincolo de negură), clonț!, crau-crau!, cric!, hăt!, hi!, hu-hu-hu!, toc-toc-toc!, țâșt! (Nopțile de Sânziene); brah-brah! (Istorisiri de vânătoare); horo-horo! (Poveștile de la Bradu-Strâmb); bâr-bâr-bâr!, chi-vi!, clonc! cogâlț!, da-da-da-da!, broh!, iha! (Nicoară Potcoavă).

Trebuie să observăm că prin arta lor, unii scriitori care posedă un excepțional simț al limbii încearcă onomatopeele cu sensuri, cu conotații care le fac mai mult decât simple vocabule imitative. Creangă, Caragiale, Sadoveanu sunt maeștri în acest sens. Așadar se poate vorbi și de o semantică a onomatopeelor.

În ceea ce privește productivitatea lexicală a interjecțiilor s-a observat că multe interjecții, în special din categoria onomatopeelor constituie o bază de derivare în limba română, formându-se astfel substantive și verbe ca: be-he-he > a behăi; bâz > a bâzâi; balang > a bălăngăni; boc > a bocăni, cioc > ciocăni, cirip > a ciripi, cotcodac > a cotcodăci, clanț > a clănțăni, cronc > a croncăni, dong > a dăngăni, a covițăi, fâl > a fâlfâi, fâș > a fâșâi, gâl > a gâlgâi, ga > a gâgăi, groh > a grohăi, ham > a hămăi, hor > a horăi, mac > a măcăni, miorlau > a miorlăi, miau > a mieuna, hodorog > a hodorogi, of > a ofta, orac, oac > a orăcăi , pac > a păcaăi, poc > a pocni, pâr > a pârâi, puf > a pufăi. (La Creangă pe lângă a pufăi (puf) se mai întâlnește și pac! Ca în exemplul: ”…Moș Nichifor își aprinde luleaua, [ …] și pac, pac!, pac, pac! din lulea”) ; scârț > a scârțâi; sâc > a sâcâi, sfor > a sforăi, trop > a tropăi, vai > a se văieta, a se văicări (locuțiuni verbale); zdroc > a zdroncăni, nț-nț > a țâțâi; na-na > a nănăi, a ronțăi.

Din categoria substantivelor provenite din interjecții onomatopeice amintim: of! > subst.of (durere, necaz), fâș > subst. fâș (impermeabil); bocnitură, cârâitură, cloncănit, fâlfâire, fâlfâit, fâșâit, gâlgâit, grohăit, cotcodăcitul, guițare, hămăit, hodorogire, horăit, horcăit, măcănitură, mieunat, păcănitură, pocnet, pârâire, plescăire, pocnitoare, pufnitură, țăcănit, vâjâire, vaiet, pocnitură, ronțăitoare, ciocănit, ciocănitoare, clănțănitoare (ex.: Are o clanță! (subst.), hop! > subst. hop (obstacol) ca în exemplul : mergând noi în pasul cailor, din hop în hop, tot înainte prin rătăcaniile de pe ulițele Iașilor (I. Creangă).

Iorgu Iordan observa că DLRM îl derivă pe a trosni din trosc, iar pe a trăsni din v. sl. trosnonti; dar că a trăsni este varianta moldovenească a lui trosni cum se deduce din numele propriu Trăsnea.

Tot aici trebuie menționat că în cazul interjecției ă….ra…ca s-a produs un proces invers față de cel obișnuit, adică dintr-o expresie interjecțională săracul (a) de mine! prin elidarea unor cuvinte și sunete au rămas formele ă…ra, ă…ra…ca, ăra.

Ă…ra …ca’ de mine și de mine! (Ivan Turbincă, I. Creangă);

Ă…ra, d-apoi ia nu mai meni a rău, jupâneșică, hăi, că doar, slavă Domnului, n-am pățit eu pătărania asta numai o dată în viața mea! (p. 132) – interjecția exprimă uimirea disimulată de moș Nichifor într-o frază burlescă. Mai apare și la Caragiale: Ăra! da stai, bri omule! și trage două palme vajnice și iese(p.92)

Tot aici intră și unele interjecții întâlnite la Creangă numite de G. Călinescu “culori țărănești”:

Te-am așteptat de Crăciun să vii, dar…beșteleu, feșteleu, că nu pot striga valeu, și cuvântul s-a dus ca fumul în sus și de venit n-ai mai venit (p.253).

V FUNCȚII SINTACTICE

Interjecțiile pot îndeplini următoarele funcții sintactice:

1. subiect : Cioc!, cioc! cioc! se aude de departe!. (Emil Gârleanu, p. 185).

2. predicat interjecțional:

Hai să ne ascundem în vârful copacului.(Asterix, viteazul gal, Albert Uderzo, p.12)

Uite-l cum scapă, grație băuturii tale! (Asterix, viteazul gal, Albert Uderzo, p.12)

Poc! un bulgăre pe frunte

Dar amicii, hop cu gura! (Cum i-a păcălit Haplea, Haplea.Alte pățanii și năzdrăvănii, Moș Nae(N. Batzaria) p.33) predicat echivalent cu verbul a sări

3. nume predicativ:-Vai de cel ce se smintește, dar mai vai de cel prin care vine sminteala! (I. Creangă, p.304).

Și cu stăpânirea voastră, era vai de pielea noastră.

4. atribut interjecțional:Avea o fata phi!; Halal răspuns!

5. complement direct:

N-apuc s-ajung în colț, și auz pe urmele mele pst!, pst! Bibicule!

Și pornind eu cu demâncarea, numai ce și aud pupăza cântând :pu-pu-pup! (Amintiri din copilărie, I. Creangă, p. 214).

6 complement circumstanțial de mod:

… și goglâlț, gogâlț, gogâlț, îi mergeau sarmalele întregi pe gât.(Capra cu trei iezi, I. Creangă, p. 22)

– Iaca așa, Ivane, să te așezi (Ivan Turbincă, I. Creangă, p. 172)

Și apoi a dat-o pe seama ciocârlanului, care îndată a și pornit, șovâlcăind. (Povestea porcului, I. Creangă).

În ceea ce privește valorile de întrebuințare ale interjecțiilor, acestea apar în următoarele situații:

1) Interjecția, ca și vocativul și imperativul, dispune de o anumită intonație specifică. Singură are valoare de adresare și cunoaște o topică asemănătoare, în cadrul propoziției (la început, la mijloc sau la sfârșit):

Hai la treabă, cumătriță, că lupul ți-a dat de lucru ! (Capra cu trei iezi, I.Creangă, p. 20).

Hei, tu, bărbosule, cu ochelari!Stai! (Persepolis, Marijane Satrapi)

– Ură tu, maă Chiriece…(Amintiri din copilărie, I. Creangă, p. 204).

Încalecă pe mine, și hai! (Povestea lui Harap-Alb, I. Creangă, p. 106).

Uneori interjecția precede propoziții interogative sau exclamative :

Măi Chirică, tare mai ești și tu nu știu cum ! (Stan Pățitul, I, Creangă, p. 78).

Ia ascultați măi, dar de când ați pus voi stăpânire pe mine?

( Povestea lui Harap-Alb, I. Creangă )

2) Întocmai ca la verbe, obsevăm și în cazul interjecțiilor două categorii : momentane (buf!, fleosc!, hârști!, ia!, iacă!, jart!, poc!, țuști!, lip!, stop! ) și durative (sfârr, zbrr, fâl-fâl, teleap-teleap).

3) Interjecțiile zău și aș sunt utilizate în limba română ca răspunsuri afirmative sau negative a unor propoziții interogative sau în structura unor propoziții, întocmite ca adverbele.

– Pleci cu el în excursie?

– Ei aș!- aici are un sens negator, contestatar-disprețuitor.

Aș! mai are două ceasuri bune de alergat, nu poate veni așa degrab! (O noapte furtunoasă, I.L. Caragiale).

Îți spun că le-ai citit undeva.

– Zău, nu … (Dascăl prost, I.L.Caragiale, p. 227).

Ba mi-l ia cu binișorul

Zău, de ce mă chinuiești? (Haplea.Alte pățanii și năzdrăvănii, Moș Nae(N. Batzaria), p.48)

4) În limba română este o singură interjecție care manifestă tendința de flexiune și anume interjecția haide, la care se disting desinențe de persoana a II-a sg. (-e: haide), I pl. (-m: haidem), a II-a pl. (-ți: haideți) și care trimit la un subiect exprimat prin pronumele personal de pers.I sg. și pl. și a II-a sg: Tu haide cu mine; Haideți, mergem împreună la concert.

5) Interjecții precum hei, măi, mă, bre,bă însoțesc frecvent vocativele:

Bre Vasile, grăi el încet, ai văzut pe muierușca cu care a trecut cu căruța fosterului? (Venea o moara pe Siret, M. Sadoveanu, p. 37).

– Măi băieți, zicea vătaful flăcăiașilor -idem

Bă, băieți! Dați-vă jos de pe mine! Nu-mi mai simt un picior!(HAC!BD#38 dec 2017, p.19)

6) Întocmai cum după verbe pot apărea dative posesive, tot așa se întâmplă și în cazul interjecțiilor: iacătă, iată, na și uite: Iată-ți stiloul! (=Primește stiloul tău); Na-ți geanta!; Iacătă-ți jurnalul!; Uite-ți scrisoarea!.

Dar aceste dative, care sunt niște atribute pronominale pot fi exprimate nu numai prin pronume personale neaccentuate, ci și prin forme neaccentuate de pronume personal în Ac., dublate de forma neaccentuată de pers. I sg. a indicativ prezent a verbului a fi:

– Iată-mă-s, Doamne, pusă, la opreală; m-a lăsat de râsul unui șuiu ca Ivan, nenorocita de mine ! (Ivan Turbincă, p. 169).

7) Interjecția ia este întâlnită pe lângă verbe la modurile conjunctiv sau imperativ.

– Ia lăsați-l încolo, măi… (Amintiri din copilărie, I. Creangă, p. 248).

Ia, să-i faci chica topor, spinarea dobă și pântecele cobză, zise Setilă! (Harap- Alb, I. Creangă, p. 131).

8) În limba populară interjecțiile predicative sunt însoțite și de alte interjecții de adresare:

– Ia poftim cinstite părinte, de-ți lua din masa noastră oleacă de gustare. (Amintiri din copilărie, I. Creangă, p. 239).

9) Multe interjecții sunt utilizate în cadrul frazei cu valoarea unor propoziții neanalizabile: ura!, ei!, dec!:-Urra!… moș Creangă!(G. Călinescu).

Ei ! asta e!.. Ce-ți pasă? (Amicii, I.L. Caragiale, p. 147).

10) Unele interjecții pot fi folosite pentru realizarea repetiției:

…Și întorcând spre undă cupa iopolului, a bătut o dată: clonc!… Și-apoi iar, de trei ori, clonc-clonc-clonc!

Apoi o ie la papuc și hai, hai!, hai, hai! ajunge în sat la frate-său. (Dănilă Prepeleac, I. Creangă, p.36);

pe când cobza ținea hangul zumzăind când mai tare, când mai înăbușit: zumba-zumba…zumba-zumba. (Șoimii, M. Sadoveanu).

11) Câteva interjecții intră ca elemente formante în structura unor locuțiuni verbale care dispun de o mare expresivitate: a face țâști, a face zup, a face tronc.

…pe când șed ele plecate și dau pânza în apă la ghilit, fac țuștiu! din baltă ș- o ieu la sănătoasa .(Amintiri din copilărie, I. Creangă, p. 219).

Atunci eu mă dau iute pe-o creangă, mai spre poale, și odată fac zup! în niște cânepă…(Amintiri din copilărie, I. Creangă, p. 208).

Pe langă a face tronc mai este întâlnită și varianta muntenească mi-a căzut cu tronc.

-Ei, stăpâne, cum văd eu, nici de asta nu te-ai da în lături; așa-i că ți-a căzut tronc la inimă? (Povestea lui Stan Pățitul, I. Creangă, p.80).

12) În ceea ce privește punctuația, în cazul interjecțiilor predomină semnul exclamării și mai puțin virgula.

– Vai! a țipat Fiva și i s-au aprins obrajii…(Nicoară Potcoavă, M. Sadoveanu).

…și biata soacră nu mai putu zice nici cârc! (Soacra cu trei nurori, I. Creangă, p.11).

Dintre locuțiunile interjecționale cele mai întâlnite în limba populară amintim:ce dracu, drăgăliță doamne!, doamne ferește!, doamne iartă-mă!, măiculița mea!, na-ți-o bună!, slavă domnului!, păcatele mele!, vai și amar!, vai de mine!, săraca de mine!

Doamne iartă-mă!, Doamne iartă-mă! (Persepolis, Marjane Satrapi)

VI INTERJECȚIA ÎN TEXTUL MULTIMODAL

Din perspectiva semioticienilor, mișcarea și continuitatea narativă implică o intercondiționare între codul vizual și cel lingvistic. Din punctul de vederea al lingvisticii trebuie să urmărim aspecte precum structura generică a vocabularului și gramatica limbii orale și scrise, din perspectiva vizuală –culoarea, vectori și punct de vedere în stil și imagini în mișcare, gestual –limbajul trupului și limbajul vorbirii audio volum ritm, efecte sonore al imaginilor și cuvintelor, iar spațial vecinătate în timp și spațiu poziția, așezarea obiectelor. “Sugestia sonoră, prin transcrieri lingvistice (interjecții, onomatopee) care completează imaginea, o dezambiguizează – și se integrează în ea.”

Banda desenată este un tip de text multimodal în care se narează cu ajutorul imaginilor și al cuvintelor. Abordarea din perspectiva interferențelor trecut-prezent-viitor în literatura română are drept scop apropierea noii generații de valorile literaturii române sau universale. Caracterele sonore ale fiecărui cuvânt pot fi redate, grafic, prin schimbarea formei literelor, a mărimii și bolduirii lor sau prin colorarea bulelor(bule de vorbire).

Iată câteva exemple de interjecții, onomatopee care redau lovirea, bătaia

ZDRANG –zgomot produs de depunerea armelor

T Z B

R B U

O Â U

S R M

C! R !

, PAF!, UUII!,AUU!-zgomotul care reproduce bătaia.

GÂL! GÂLT! GÂL! LEORP!

GÂL! GÂLT! GÂL! LEORP!

GÂL! GÂLT! GHIORȚ! LIPCI!

GÂL! GÂLT! FRRRP!

GÂL!

Repetiția și dispunearea lor pe verticală sugerează ingerarea unor lichide fie că este vorba despre poțiuni, fie despre supa antidot.

Iată un exemplu care sugerează ingerarea hulpavă a fripturii de mistreț redată prin două forme gogâlț și gâlț

E vreun secret care vă dă forța asta supraomenească?

Gogâlț! Mmm!Da, dar nu ți-l pot dezvălui.Gâlț! (Asterix, viteazul gal, Albert Uderzo, p. 16)

Dispunerea literelor majuscule ale acestor interjecții onomatopee pe verticală, orientează privirea cititorului spre centrul de interes al imaginii, îndrumând astfel actul lecturii, sugestia sonoră fiind redată prin semantica și productivitatea lexicală a interjecțiilor, onomatopeelor ce completează imaginea fie imită zgomotul produs de o lovitură, fie zgomotul produs deconsumarea unor lichide licori sau supe cu înghițituri mari.

Literele repetate sugerează sunete sau zgomote. Aceeași interjecție onomatopee AUU! AUU!, AUU!!! Repetată de trei ori sugerează în alt context strângerea mâinilor, forța mușchilor mâinii.

De obicei, în banda desenată desenul ocupă un spațiu mai mare decât al textului, iar narațiunea este așezată deasupra fiecărei imagini. Mișcarea, diversele sunete și stări psihice, precum și materializarea mișcării, e redată prin procedeul ieșirii din cadru, la fel cum viteză marită sau șoc prin hașururile, serpentinele, liniile sinuoase. Sugestia sonoră, redată prin semantica și productivitatea lexicală a interjecțiilor, onomatopeelor ce completează imaginea.

În romanul grafic, scris ca bandă desenată sub forma unei cărți, Asterix, viteajul gal de R. Goscinny text, Albert Uderzo desene, București, Editura Arthur, 2017, interjecțiilor propriu-zise hei! exprimă o chemare, hopa, zdrang! sugerează lupta, la fel și onomatopeele Buff!, Buum!, Pleosc!, Biff!, Paf!, Uuii!, Auu!.Sunetul alarmei este redat cu ajutorul alteia tatararara tata!, pentru ca băutul poțiunii magice sau alte băuturi să fie sugerate prin variate onomatopee Gâl, gâl, ghiorț! Gâlț, gâlț!.Benzile desenate oferă reprezentări lingvistice ale râsului Hi! Hi! Hi!, Ho!, Ho! sau Hu!, Hu! Ajunge! Ajunge! Hahahohohihi!, ale refuzului, nemulțumirii Nț!, nț! sau ale sforăitului sforrrr!. Între interjecțiile de durere, surpriză, furie, ușurare normal să găsim Ah! Ahh! Aaah! Of! și Auu!.

Textul multimodal atrage publicul cititor de la cele mai fragede vârste având rol educativ, insistând asupra laturei moralizatoare, comice, asupra creativității decodării mesajului încifrat în scurte propoziții de regulă imperative, dar care pot sugera semnificațiile profunde, relațiile dintre personaje, de opoziție, conturând tipuri umane.

Discursul verbal sau textual surprinde folosirea unor expresii latinești, conferind caracter interdisciplinar textului și elemente de interculturalitate.

Recitativa este o constatare depreciativă a naratorului, autorului pentru cel care rostește Vae victis! (Uderzo Albert, Asterix, viteazul gal, p 5) .

Se menține astfel un dialog indirect cu cititorii, prin adresarea directă bazată pe o relație eu-voi, la persoana aII-a pl, „vă”, fiind un exercițiu de stimulare a atenției, dat fiind faptul că unii nu mai știu semnificația expresiei vae victis!. Pe de altă parte exemplul de mai sus devine un element de interculturalitate pentru tânăra generație. „Aceasta se traduce prin vai de cei învinși! conform spuselor istoricului roman Titus Livius, iar semnificația este că învinșii trebuie să accepte condițiile impuse de învingători indiferent cât de grele sunt.”

Alte expresii latinești care apar în romanul garfic citat sunt:

Ave! este o interjecție din latină și se traduce salut!

Ave, Caius Bonus!( Asterix, viteazul gal, Alberto Uderzo, p. 6) se traduce Slavă ție, Caius Bonus!

Ave, Iulius Pompilius! !( Asterix, viteazul gal, Alberto Uderzo, p. 6) Slavă ție, Iulius Pompilius!

Aut Caesar, aut nihil! se traduce Ori Caesar (împărat), ori nimic, semnificația fiind că joci cartea cea mare ori sunt totul, ori mai bine nimic și este folosită de oamenii ambițioși.

Bravo, Iulius Octopus! (Asterix, viteazul gal, Alberto Uderzo, p. 23)exprimă aprobarea, felicitarea

Ipso facto! !( Asterix, viteazul gal, Alberto Uderzo, p. 5) “loc. adv din latină se traduce prin acest ar acest fapt, înțeles de la sine, implicit

sic! adverb provenit din latină, se traduce așa, întocmai„

Vanitas vanitatum et omnia vanitas(Asterix, viteazul gal, Alberto Uderzo, p. 36)– origine se află în limba ebraică și înseamnă Deșertăciunea deșertăciunilor și toate sunt deșarte. Cu o astfel de afirmație începe cartea Ecleziastul, din Vechiul Testament, pe care unii cercetători ai textelor sacre o atribuie regelui Solomon.

De facto(Asterix, viteazul gal, Alberto Uderzo, p. 36) –se traduce e fapt, este o expresie latină care înseamnă „referitor la faptă”

Pagina introductivă, având rol de recitativă, conține cuvintele naratorului, plasează acțiunea temporal în anul 50 înainte de Hristos, iar spațial în Galia aflată sub ocupație romană. Interogația retorică pare să anticipeze curiozitatea cititorului și să mute accentul pe satul Gal, în special pe vitejia și liniștea acestora în comparație cu viața deloc ușoară a garnizoanelor de legionari romani. Lupa, oferă o imagine mărită, prin forma ei circulară, trimite către ideea de cerc, formă geometrică ce sugerează ideea de perfecțiune, simetrie, dar și de protejeze a individului, folosit ca inel, brățară, colier, brâu, coroană. „Cercurile aveau menirea de a menține coeziunea dintre suflet și corp. Iată de ce în antichitate războinicii purtau atât de multe brățări și de ce inelele și brățarele nu puteau rămâne asupra celor, al căror suflet trebuia să poată evada, precum morții. Inelul mai înseamnă o legătură sau o dăruire voită și irevocabilă, de aceea călugărițele poartă verighete.”

Romanul grafic își construiește narațiunea pe intrigi ce stârnesc interesul cititorilor prin combinații de imagini și text. Nu au acea serialitate specifică benzilor desenate, în sensul că romanul grafic are o introducere, un conținut și un sfârșit. Imaginea alăturată pune sub lupă satul Gal, reluată în următoarea imagine insistând astfel asupra statorniciei și destoiniciei locuitorilor din acest sat.

Asterix, viteazul gal, Uderzo Albert, București, Editura Arthur, 2017, p.3-4 Anexa 1

Anexa 2

Raportându-ne la cele două imagini selectate din romanul grafic Asterix, viteazul gal, Albert Uderzo, București, Editura Arthur, 2017, putem observa caracterul interdisciplinar (literatură, istorie, geografie, religie desen) ce poate deveni interactiv prin întrebări de dirijare a lecturii bine alese de către profesor:

Când a apărut prima banda desenată și unde?

Care a fost primul supererou din benzi desenate?

Ce alți supereroi sau personaje de benzi desenate cunoașteți?

Care este personajul pricipal din aceast roman grafic?

Câte planșe conține cartea, știind faptul că faptul că planșa corespunde fiecărei pagini a benzii desenate?

Câte casete conține banda desenată? Numerotează casetele corespunzătoare fiecărei secvențe, în ordinea lecturii.

Ce alte elemente de structură mai recunoașteți?Alegeți din lista: benzi (rândurile conținând imagini) și viniete (fiecare imagine a benzii), cartușele sau recitativele(în ele autorul poate schimba locul sau timpul), bule de vorbire.

În câte casete există onomapopee?

Observați că acestea urmează o ordine logică și temporală!

Indiferent de forma lor, rotunde, pătrate, de tip norișor, acestea sunt orientate către gura ori personajelor care le rostesc, regula fiind aceea ca acel care dă primul replica să fie așezat în stânga imaginii, în cazul nostru Asterix, iar celălalt în dreapta, respectiv Pine. Literatura de specialitate și manualele școlare vehiculează următoarele denumiri: bulele de dialog/ baloanele sau filacterele

Explicați de ce variază dimensiunea vinietelor?

Aveți în vedere faptul că vinieta mare poate semnifica un moment de descoperire sau de reflecție, având uneori valoare informativă sau explicativă sau anunțând o nouă etapă în derularea narațiunii, iar vinieta mică are valoare variabilă, în funcție de conținut.

Structura narativă este susținută de prezența personajelor care comunică și se comunică: Asterix, Obelix, Pine, Quid, romani.

Discursul iconografic se împletește cu cel verbal, iar interjecțiile purtătoare de efecte expresive contribuie la crearea unor imagini auditive, conferind dinamism și aspect ludic textului.

HOPA! (Asterix, viteazul gal, Alberto Uderzo, p.5) “însoțește o cădere, o aruncare sau o scăpare (din mînă) a unui lucru.”

Dacă pentru analiza sistemului lingvistic se va avea în vedere vocabularul, tonul, organizarea discursului, coerența, auditivul – linia melodică, efectele sonore, zgomotele ambientale, liniștea, intonația sau volumul.

Ritmul citirii este mai rapid dacă desenul și vinieta sunt mai mici, iar în cazul în care desenul este supradimensionat, atenția cade asupra obiectelor sau personajelor din interiorul său.

Vinietele goale marchează liniștea dintre secvențe, permițând cititorului să refacă derularea povestirii pentru a an-

ticipa urmarea. Uneori, într-o vinietă pot apărea cuvinte care sugerează sunete diverse. Bulele în formă de fulger indică un strigăt. “Dimensiunea și forma caracterelor tipografice cu care este scris textul din interiorul bulei de dialog au și ele o anumită semnificație: literele îngroșate și de dimensiune mare atrag atenția asupra intensității cuvintelor, literele scrise cu

caractere italice, de dimensiuni mari, sugerează furia, iar italicele simple – emoția.”

Indicațiile temporale și apar în casete dreptunghiulare situate în partea de sus a ilustrației, de culoare galbenă și sunt exprimate cu ajutorului numeralului 50 î.h, fie prin locuțiunea adverbială între timp, echivalentă cu în răstimp, fie prin adverbe când, apoi, deodată (pentru a sugera acțiuni spontane, bruște) fie adverbe la diverse grade de comparație ce sugerează intensitatea puțin mai târziu, și mai târziu, fie structuri precum în acest timp, iar pentru a sugera raportul de posterioritate după scurt timp…, și, mai târziu…, puțin mai târziu…

Sintaxa afectivă, atât în banda desenată Angry Birds bazat pe filmul cu același nume, Editura Arthur, 2016, cât și în Asterix, viteazul gal, Albert Uderzo, București, Editura Arthur, 2017 sau Persepolis Marjane Satrapi este pusă în lumină de interjecții sau onomatopee ce pot fi clasificate astfel:

Interjecții în care repetarea este obligatorie

Bla,bla,bla –interjecție ce redă pălăvrăgeala(Angry Birds, p.84)

Interjecții compuse

Ding-dong (Persepolis, Marjane Satrapi)

…bla,bla,bla un nou record la haltere…bla, bla, bla (Angry Birds, p.84)

Interjecții propriu-zise ei aș, ei na, ete na, ia uite

Ia uite ce șic suntem în poza asta(Persepolis, Marjane Satrapi)

Ia uite, Joey!ce-mi plac reclamele din banda asta desenată (Angry Birds, p.3 )

La naiba! Ia uite!(Persepolis, Marjane Satrapi)

Paradă leilor?

Ete na!(Asterix, vitreazul gal, Alberto Uderzo, p. 30)

Bravo neică, s-a făcut!

Doctor Haplea, eu sunt doctor,

Pentru asta-s priceput!(Doctor Haplea, p. 53)

Ei, bravo, Frusino,

Îmi place –așa veste.( E bună, dar e rea, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii, Moș Nae(N. Batzaria), p.26)

Ia interjecție care îndeamnă la acțiunea de a privi, cuvântul bolduit și sintagma bandă asta desenată desemnează genul în care se încadrează.

Ia ascultă, ce-s astea? Niște scrisori! (Persepolis, Marjane Satrapi)

Uite interjecție prezentativă/ostentativă „are valoare deictică pentru a prezenta alocutorului obiecte, persoane sau evenimente din contecxtul situațional.”

Uite mitingul…

Uite, nu ți se pare c-arăt ca Che Guevara?( Persepolis, Marjane Satrapi)

Hmmm!, ooo! –curiozitatea lecturii revistei Semne clare BD (Angry Birds, p.3)

Haț (Angry Birds p.4) – onomatopee înfășcarea bruscă a revistei sau hhh-haaaț! (Angry Birds p.93 )prinderea, apucarea cravatei.

Hei!-indignarea

Ooo!, Aaa!, uau!-încântarea

Merci! sinonim cu mulțumesc!-interjecții care exprimă recunoștința

Mda…afirmația îndoilenică

Ăăăăă indignarea, furia

Buf!, Trosc!, Ahhhhh! Pac!,Tronc!, Pârrr!, Buum! Uuf!, Aau!, Auci! (Angry Birds p.91 ) cumul de onomatopee surgerează lovirea,bătaia

Fleașșșșc!-interjecție sunetul produs de papionul care împroașcă cu apă (Angry Birds p.8)

Scâârț (Angry Birds p.11) interjecție ce redă sunetul produs de răsucirea oubalunului magic

Ding –dang interjecție redă sunetul clopotului compusă „din două componente între care există mici diferențe fonologice și care pot rima între ele”, sunetul soneriei sau a telefonului e redat de Țârr!, iar bătutul în ușă prin cioc, cioc, cioc! sau bum!, bum!, bum!(Persepolis, Marjane Satrapi)

Uneori sugestia auditivă este redată și prin alte cuvinte precum bâzâială vesela (Angry Birds p.8) urmată de ha,ha,ha! onomatopee repetată ce redă râsul sau vaiete, zăngănit derivat, creație expresivă, în care consoanele sonore sporesc sugestia sonoră, fie prin râsul înfundat Hi! Hi! Asta da! Mor după farse!(Asterix, viteajul gal, Albert Uderzo, p. 26)

Dezgustul este redat prin bleaaaah!, (Angry Birds p.16 ), câh!, (Angry Birds p.23), iar bucuria prin iei!, iupiii!, uraa!, furia prin Grrrrr!,Arrgh!, Ahhh!, regretul oh!, ups!, sărutul țuc!. În textul multimodal interjecția propriu-zisă apare cu următoarele funcții sintactice:

Predicat

Hai să vorbim despre altceva, da? (Persepolis 1 Marjane Satrapi)

Nume predicativ

Când se scoală-i vai de dânsul.(Cum a murit Haplea, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii, Moș Nae(N. Batzaria)p.39)

Complement direct

Bogdaposte îmi zic eu singur (Cum i-a păcălit Haplea, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii, Moș Nae(N. Batzaria) p.32)

complement circumstanțial de timp

Cam târziu, cam pe-nserate

Hop și Haplea se trezește (Sînt sau nu sînt Haplea?, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii, p.36)

Complement circumstanțial de mod

Dar îndat’ se rupe craca

Buf! și Haplea pică jos (Cum a murit Haplea, Haplea.Alte pățanii și năzdrăvănii-de Moș Nae(N. Batzaria),p. 38)

Alte interjecții apar ca niște creații spontane, inovative.

Aoleu! Ce nebun!(Angry Birds, p.15.) Aoleo este este o creație spontană pe teren propriu. Creații inovative sunt și Wou! cu variante ce presupun alungirea unor sunete, fie vocala o, fie consoana w ca în exemplul preluat din revista de benzi desenate HAC!BD, #38, p. 42, wwooowww!, cool!, pfff!, fweeuu, wamp pentru a reda viteza desprinderii navei sau abacus mabacus, ultimatum chili con carne…incantație rostită de personajul ce se dorește scamator, magician din opera Angry Birds, p. 96. sau altădată în luptă cu o muscă rostește o serie de cuvinte En garde!, Touche! Rutabaga! Graaaaaaaaaa!, toate în zadar Trosc! pleosc, fleosc!!! apoi Porg, fleoșc! culminând cu Ggggggggg! ce sugerează furia generată de nereușita strivirii insectei.

Alteori autorii folosesc interjecțiile onomatopee drept titlu al unor gazete pentru a sugera vizual curiozitatea păsărilor GAZETA CLONC (Angry Birds, p. 87) sau în afișul publicitar Gazeta Clonc angajează! Fii reporterul nostru! Salariu bun! Muncă interesantă! (Angry Birds, p. 85), ori apar notate pe plancardă BRAVO, ȘERIFE RED! (Angry Birds, p. 60), fâșșt repetat de cinci ori sugerează altădată măturatul (Angry Birds, p 48).

Zbuf! sugerează în cartea Fantoma Aniei, Brosgol Vera, București Art, 2017, p.14, fie căderea în puțul secat, fie aruncarea Aniei pe pernă, afundarea capului în perna pufoasă, în timp ce de afară se aude onomatopeea cip cirip sugestie a libertății (Fantoma Aniei, Brosgol Vera, p.42), fie strivirea fantomei (Fantoma Aniei, Brosgol Vera, p.53), împiedicatul la ora de sport p.67, pe când Clap! (Fantoma Aniei, Brosgol Vera p.83) este zgomotul produs de încercarea de a prinde între palme fantoma.

Interjecția o însoțește expresiile exclamative prin care personajul feminin principal își exprimă satisfacția pentru reușita de a atrage atenția celui care o va scoate din groapă, fiind izolată deacestea prin virgulă O, doamne! (Fantoma Aniei, Brosgol Vera, p.2), O, slavă cerului (Fantoma Aniei, Brosgol Vera, p. 35),

Interjecțiile injonctive/ persuasive exprimă un ordin sau un îndemn sst, șșș/șșt solicită liniștea Poftim, fata mea (Persepolis, Marjane Satrapi) Șșt! Stai un pic!( Persepolis, Marjane Satrapi), Șșș, clovnule! fără nume până nu se termină (Angry Birds p.67).

Dii! are mai multe valențe în Asterix, viteazul gal este folosit ca îndemn pentru vite, iar în Persepolis este îndemn pentru cel care se joacă de-a căluțul, deci sensuri depind de context.

Cert este că din punct de vedere al stilisticii, interjecții pot apărea în alcătuirea unor repetiții, conferind muzicalitate,

Hai!, hai!, potolește-te! O să vă pregătesc poțiunea… (Asterix, viteazul gal, Albert Uderzo p.34)

O… doamne odoamneodoamne.(Fantoma Aniei, p.19) sau TROPTROPTROPTROPTROP (Fantoma Aniei, p.41)

Hi! Hi! E o farsă, e un glumeț, hi, hi!(Asterix, viteazul gal, Albert Uderzo, p.36)

-Vai, bărbate!,vai, Hăpliță!

Că nu știi ce s-a-ntâmplat.(Bine, peștele, dar unde e pisica?, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii Moș Nae(N. Batzaria, p.20)

„Hei drăcie!”strigă Haplea (Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii Moș Nae(N. Batzaria, p.48)

Uite ce e fie-ți milă!

VII Texte suport

Pasăre galbenă

de Vasile Alecsandri

Pasăre galbenă-n cioc,

Rău mi-ai cântat de noroc,

De ți-ar pica ciocul tău

Precum mi-ai cântat de rău!

Tra, la, la, la, la, la, la,

Nu vedeai inima mea

Cât de fierbinte iubea,

Dar acuma-i sloi de gheață,

Rece și fără de viață,

Tra, la, la, la, la, la, la,

Glasul tău cu amărâre

Mi-a cântat de despărțire.

Să mă duc în cale grea,

Departe de puica mea!

Tra, la, la, la, la, la, la,

Căci nu sunt un vânător

Să pândesc când ai să zbori,

Și să-ți dau eu ție plată

Cu un fulger de săgeată!

Tra, la, la, la, la, la, la!

Aolică, dodo, fa

de Vasile Alecsandri

„Aolică, dodo, fa!

Au tu mi-ai făcut ceva?

De nu te mai pot uita?”

„Ba, nu ți-am făcut nimic.

Dar mi-e vorba cu lipic

De supun pe-orice voinic.”

„Hai, mândro, pe deal în sus,

C-a făcut fuselul fus

Și nici haragi nu i-am pus”.

Hai, mândro, să ne suim,

Să mergem, să hărăgim,

Numai amândoi să fim.

Eu să hărăgesc din deal,

Către vale-n jos, spre mal

Și tu, mândro, către deal.

Față-n față să privim,

Ochi cu ochi să ne-ntâlnim,

Unul spre-altul să venim!

Răzbunarea nevestei

de Vasile Alecsandri

Ici e țărână cu glod

Hop o dată, sus.

Ici e bărbatul nerod,

Hop o dată, sus.

Ici e tocmai unde joc

Ca să mă alin de foc.

Ici doarme cu mâini la piept

Ș-o să joc să mi-l deștept.

Dar decât l-oi deștepta

Oi juca ș-oi tot cânta.

Dormi tu, bărbățelul meu,

Ierte-mi-te-ar Dumnezeu!

Dormi, dormire-ai somnul lung,

Că multe-am tras și-mi ajung!

Aolea! Ce fuse asta?

de Vasile Alecsandri

Aoleo! ce fuse asta?

Lupii mi-au mâncat nevasta,

Când suiam amândoi coasta.

Trecui balta,

Luai alta.

Aoleo! ce bătăioasă!

Umblă tot năbădăioasă;

Nici cu asta nu fac casă.

Nici cu dânsa

Nu fac strânsa.

Când îmi umblă-n bătătură,

Chiar rusalii parc-o fură…

Și când dă câte o gură

Vaca fuge,

Boul muge.

Ho, bălțato! na, buiastră!

Stați că nu e boala voastră,

Ci e chiar nevasta noastră.

Mi-e pereche,

Nu vi-i streche!

Dragoste

de Vasile Alecsandri

Alelei! amar de mine,

Frățioare Constantine!

Rele sunt frigurile,

Mai rele-s dragostele!

Frigurile te răcesc,

Dragostele te-amețesc

Și te-aprind, te scot din minte

Și te-ajung cu dor fierbinte.

Vai de mine! ce păcat

Ele că m-au fermecat

Și-n trei zile m-au uscat,

M-au uscat, m-au veștejit

Ca stejarul înfrunzit

Când de brumă e atins

Sau de mare foc cuprins.

Alei! dragă frățioare,

Mă trec ca roua din floare

Și ca spuma de pe mare,

Când le soarbe mândrul soare.

Fă-mi o groapă la răcoare,

Că inima rău mă

(Texte preluate de pe http://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/vasile-alecsandri.html)

Pantalonii lui Haplea de Nicolae Batzaria

– Măi, nevasta, zice Haplea,

Pantalonii ăștia-i vezi?

Hai, te-apucă și degrabă

Cu o palmă să-i scurtezi !

Căci diseară. hei, diseară

Este mare tămbălău,

Merg la nunta lui Tănase

Și-o să fie lată, zău.

Însă-aude și băiatul

Doar îl știți pe Hăplișor –

Pe furiș, ia pantalonii,

Merge drept la croitor.

Și-i dădu ca să-i scurteze.

–M-a trimis ,îi zice, tata,

Ca să-i tai un lat de mănă

Si-ntr-un ceas sa fie gata.

Croitorul, se-nțelege,

I-a scurtat, i-a potrivit.

Hăplișor își zice:” Tata

O să fie mulțumit. »

Așteptând să-i dea răsplata,

În cuier i-a atârnat.

Când îi vede Haplea-și zice:

„Frosinica i-a uitat.”

Se-apucă să-i facă singur,

Și-auziți-l să poftească

Croitorul cel mai meșter

Mai frumos să-i potrivească.

Mai târziu nevasta-și zice:

« Pantalonii i-am uitat »

Și sculându-se grăbită,

Înc-o dată i-a scurtat.

Îmbrăcându-i, Haplea vede

De genunchi că i-au trecut:

«- Frosinico, strigă dânsul,

Vin` să vezi cât am crescut ! »

(N. Batzaria, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii, Editura Ion Creangă, 1971)

Asterix, viteajul gal, Alberto Uderzo, R.Goscinnny

Angry Birds

VIII CONCLUZII

Indiferent că se referă la afișe, sloganuri, reclame, benzi desenate sau romane grafice atâta timp cât există combinație imagine și text vorbim de text multimodal.

Interjecțiile, termeni afectivi (care sunt expresia unor stări sufletești, atitudini, senzații), volitivi (expresia unei stări de voință) și onomatopeeic, apar în textul multimodal conferind spontaneitate, oralitate, dinamizând firul narativ în textl multimodal, ideferent că este vorba despre banda desenată sau romanul grafic.

Beneficiile folosirii textului multimodal-benzilor desenate, romanelor grafice-în procesul educațional sunt nenumărate: elementele esențiale dintr-o narațiune oferă o informație ușor de reținut, este un punct de plecare și exercițiu în arta dialogului, dar și o formă de evalure.

Interjecția, definită ca fiind o clasă de cuvinte neflexibile, cu valoare exclamativă prin care se exteriorizează senzații și sentimente și se reproduc zgomote din natură, a fost discutată, unii dintre cercetători susținând că este un fenomen specific stilului oral sau semn spontan.

S-a constatat că interjecția se caracterizează prin instabilitate formală, datorită originii sale spontane și are o mare deschidere spre creații noi sonore. Ea nuanțează exprimarea, diferențiindu-se de stilul științific; datorită conținutului ei semantic este o componentă definitorie a oralității stilului beletristic.

Interjecțiile își precizează sensurile în contexte pe baza intonației specifice (exclamative), a mimicii și a gesturilor. Caracteristica predominantă a interjecției este posibilitatea de a fi transpusă de la un nivel al limbii la altul.

Însă o amplă clasificare a interjecțiilor este inutilă, valențele lor stilistice ies în evidență prin arta scriitorilor, care le fac mai mult decât simple vocabule imitative. În acest sens se vorbește despre o semantică a interjecțiilor, formate bine reprezentată de scriitori precum: I.Creangă, I. L. Caragiale, I. Barbu, dar și în textele multimodale. Expresivitatea onomatopeelor dispare dacă sunt scoase din context.

S-a observat că majoritatea limbilor posedă cuvinte uzuale din fondul principal lexical care-și au originea în relația cu caracter onomatopeic.

Productivitatea lexicală a interjecției este foarte bogată, în special categoria onomatopeelor fiind o bază de derivare în voința limba română rezultând substantive și verbe.

Mișcarea interjecțiilor constă în trecerea unor forme verbale (de imperativ) spre clasa interjecțiilor (ce exprimă ordine și acte de voință) prin pierderea sau modificarea desinențelor de persoană: uit ! < uită-te!, pop. păzea!, feri! chiar și ghici! (în raport cu imperativul ghicește!).

Prin natura lor, onomatopeele au un punct de plecare, o cauză, asemeni verbelor personale; ele au (sau pot avea) un subiect sintactic, de pers. a III-a.

Caracterul exclamativ al interjecțiilor asigură realizarea predicției prin intonație sau numai prin marcarea exclamativă a predicatelor. În ceea ce privește punctuația, predomină semnul exclamării, și mai puțin virgula.

Prin urmare, tradiționalul și modernul conlucrează în textul multimodal, iar picturalul se apropie mai mult de preocupările copiilor din ziua de astăzi.

IX BIBLIOGRAFIE

M. Avram, Gramatica pentru toți, București, Editura Humanitas, 1997;

Gh.Constantinescu-Dobridor, Morfologia limbii române, București, Editura Vox, 1996;

I. Coteanu (coordonator), Limba română contemporană, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1985;

C. Dominte, Interjecția în Limba română contemporană (coordonator I. Coteanu), București, Editura Didactică și Pedagogică, 1985;

Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția aII-a, Univers enciclopedic, București, 1998;

Al. Graur, M.Avram, L.Vasiliu (coordonatori), Gramatica limbi române I, București, Editura Academiei, 1996;

Șt. Găitănaru, Gramatica actuală a limbii române.Morfologia, Pitești, Editura Tip-Naste, 1998;

Gramatica limbii române I, Editura Academiei Române, București, 2005;

I. Iordan, Vl. Robu, Limba română contemporană, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1978; Iorgu Iordan, V.Guțu Romalo, Al. Niculescu, Structura morfologică a limbii române contemporane, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983;

D. Irimia, Gramatica limbii române, Iași, Editura Polirom, 1997;

http://www.asociatiacurteaveche.ro/wp-content/uploads/2017/10/Brosura-Artcrowd_interior_WEB.pdf (https://ro.esdifferent.com/difference-between-comics-and-graphic-novels

Istoria Benzii Desenate Românești, Dodo Niță, Editura Vellant, București, 2010

Istoria benzii desenate românești, din 1891 până în prezent, 4 decembrie 2013, Corina Zorzor, Adevărul

https://ro.wikipedia.org/wiki/Band%C4%83_desenat%C4%8

http://lav2013.cnlr.ro/art_8.php

Mircea Deaca în http://revistacultura.ro/nou/2011/06/dar-ce-sunt-benzile-desenate-i/

Ionuț Petraru “Cum Se Face O Banda Desenata | Academia Motanov www.motanov.ro/tag/cum-se-face-o-banda-desenată

http://ebooks.unibuc.ro/filologie/Zafiu/27.htm

http://istorie-edu.ro/istoriee/Ist_misc/Dict_C/exp_V.html

Ce înseamnă şi care este originea expresiei Vanitas vanitatum et omnia vanitas?

https://ro.wikipedia.org/wiki/De_facto

http://dictionardemotive.blogspot.ro/2015/01/cerc.html

https://manualedigitaleart.ro/docs/clasa_V/romana/ghid-romana-clasa-5.pdf(p10)

http://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/vasile-alecsandri.html

http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=1626

BIBLIOGRAFIE LITERARĂ

Angy Birds. Noi aventuri. Benzi desenate. Cine se aseamănă. Prieteni adevărați, Editura Arthur, 2016;

I.Barbu, Joc secund, București, Editura Cartea Românească, 1986;

N. Batzaria, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii, Editura Ion Creangă, 1971;

I. L. Caragiale, Teatru, București, Editura Minerva, 1978;

G. Călinescu, Ion Creangă, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1966;

I. Creangă, Povești. Amintiri. Povestiri, București, Editura Tineretului, 1967;

M. Eminescu, Opere alese vol I, II, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964;

R. Goscinny text, Albert Uderzo desene, Asterix, viteajul gal București, Editura Arthur, 2017;

HAC!BD#38 dec 2017;

Vera Brosgol, Fantoma Aniei, București, Editura Art, 2017 .