Strategii in Marketingul International al Asigurarilor – Studiu de Caz Sc Allianz-Tiriac Asigurari SA [311045]

LUCRARE DE LICENȚĂ

STRATEGII ÎN MARKETINGUL INTERNAȚIONAL AL ASIGURĂRILOR. [anonimizat]

C U P R I N S

Introducere

De-a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat] s-[anonimizat], accidente, moarte….[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], și încheierea cel puțin a [anonimizat].

Este o parte naturală a [anonimizat], din modul natural de gândire în perspectivă și chiar din instinct. [anonimizat], [anonimizat], în afara asigurărilor. [anonimizat].

Faptul, [anonimizat] a unei țări se află în sistemul bancar și de asigurări nu mai are nevoie de argumente. [anonimizat], se întâlnesc în țările în care asigurările sunt bine reprezentate în viața economică.

Datorită amplei sfere de cuprindere și a [anonimizat] a asigurătorilor, reasigurătorilor și brokerilor de a [anonimizat] a asigurabilității, studierea acestui domeniu nu are limite spațiale și obligă involuntar la un interes în creștere. [anonimizat], a [anonimizat], [anonimizat]. Asigurările și reasigurările acoperă întreaga varietate a activității umane: afaceri, cultură, educație, călătorii, [anonimizat]; [anonimizat], tradiție și mentalitate între vârste și națiuni.

[anonimizat], a schimburilor internaționale de valori au dus la crearea și dezvoltarea unor piețe active și concurente de asigurări și reasigurări. Asigurările și reasigurările sunt marcate de un grad ridicat de eterogenitate determinat de existența unei mari diversități de tipuri și categorii de afaceri.

Practic, [anonimizat], [anonimizat].

“[anonimizat] “asigurare” [anonimizat], [anonimizat]….[anonimizat] a unor pagube ireparabile…..”

CAPITOLUL 1.

MIXUL DE MARKETING IN ASIGURĂRI

1.1 CONȚINUTUL ȘI CARACTERISTICILE SERVICIILOR DE ASIGURĂRI

Asigurarea reprezintă un serviciu prin care asigurătorul preia asupra sa riscurile cu care se confruntă un agent economic (sau persoană fizică), în schimbul unei sume de bani plătită de acesta, pe o perioadă determinată de timp.

Un aspect esențial în viața și evoluția omului, înca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija față de viitor, teama combinată cu precauție și ințelepciune de siguranța unui lucru împlinit. Asigurarea exprimă în principal o protecție financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Din punct de vedere al asiguratului, asigurarea este un mijloc de a se sustrage riscului, iar din cel al asigurătorului, de a prelua riscul în schimbul taxei încasate de la asigurat.

“Producția” de asigurări este posibilă numai datorită grupării, pe principiul mutualității, a unei multitudini de asigurați expuși unor riscuri omogene și a încasării de la aceștia a unor prime, calculate conform unor tehnici și pe baza unor principii specifice. Asigurarea este un serviciu aleatoriu și achiziționarea garanției împotriva riscului nu este un scop în sine, ci un element complementar sau necesar al producției de bunuri si servicii. Cu toate acestea, principalul avantaj al asigurarii , deși mai puțin evident , este de a suprima sau reduce incertitudinea care decurge din aversiunea agenților economici față de risc și de a conferi stabilitate veniturilor și patrimoniului asiguraților.

Esența economică a asigurării constă în acoperirea daunelor dintr-un fond central creat din primele de asigurare plătite de diferitele persoane fizice sau juridice interesate. Asigurarea se bazează pe aceea că, în urma dispersării acoperirii pagubelor asupra unui număr mare sau foarte mare de persoane, pentru fiecare dintre acestea paguba devine abia perceptabilă, iar acoperirea acesteia se face repede si fără nici un fel de alte urmări neplăcute.

Fondul de asigurare se află în administrarea unor societății de asigurare special create în acest scop, iar acestea le folosesc pentru acoperirea pagubelor suferite de o anumită persoană fizică sau juridică, din cauza anumitor împrejurări numite riscuri asigurate.

Serviciul oferit de asigurător este, prin excelență, un serviciu de intermediere, iar costul asigurării măsoară efortul depus de colectivitate pentru a-și construi un sistem de asigurare.

Asigurarea este în același timp și o activitate de intermediere financiară, deoarece ciclul de producție este inversat. Plata este efectuată inainte de prestarea serviciului care este aleator. Deși funcția primordială a asigurării nu este de a crea rezerve sau economii (adică transferarea puterii de cumpărare de la o perioadă la alta), constituirea fondurilor de asigurare pe baza primelor încasate de către societățile de asigurare determină acumularea de capital pentru investiții.

Asigurarea nu este un produs omogen. Produsele de asigurare nu sunt substituibile. Principala funcție a serviciilor de asigurări este aceea de compensare a pagubelor pricinuite de calamități ale naturii și de accidente (în cazul asigurărilor de bunuri și răspundere civilă) și plata unor sume asigurate (în cazul asigurărilor de persoane), atunci când în viața asiguraților intervin anumite evenimente.

Serviciile de asigurare cunosc un proces complex de diversificare, evidențiat de multiplicarea continuă a formelor de asigurare. Acestea pot fi clasificate după diverse criterii. După domeniul la care se referă, asigurările pot fi de bunuri, de persoane și de răspundere civilă.

Asigurările de bunuri au ca obiectiv valori materiale aparținând persoanelor fizice sau juridice care sunt susceptibile de a fi distruse sau avariate de catastrofe naturale sau accidente.

Asigurările de persoane se referă la persoana fizică, viața și integritatea sa, supuse amenințării unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul. Aceste asigurări cuprind două mari grupe: asigurările de viață și cele de accidente, care la rândul lor include un număr mare de forme de asigurare cum ar fi: asigurarea mixtă de viată, asigurarea familială de accidente, asigurarea de accidente „Turist” etc.

Fig. 1.1 – Tipologia asigurărilor

Asigurarea de viață cu cumulare de capital prezintă o serie de caracteristici și nemijlocit avantaje legate de economia de piață. Adaptarea dinamică – suma asigurată și prima de asigurare se modifică în funcție de rata inflației. Această modificare (mărire) se produce la începutul fiecărui an de asigurare. Acest lucru înseamnă că pe întreaga perioadă a asigurării, clientul este protejat împotriva devalorizării sumei la care s-a încheiat contractul.

Decesul se acoperă indiferent de cauza lui (accident sau boală), dar modalitatea diferă de la o societate de asigurări la alta. La expirarea asigurării, asiguratul poate opta pentru una dintre cele două variante:

Plata sumei asigurate adaptată dinamic an de an, la care se adaugă excedentele calculate de

asigurător în funcție de fructificarea rezervei matematice, determinată pe baza calculului actual și provenită din prima de asigurare;

Transformarea asigurării de viață într-o pensie viageră sau pensie pe o durată determinată.

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect o valoare patrimonială egală cu despăgubirea pe care urma să o plătească asiguratul (persoană fizică sau juridică) care a cauzat o pagubă unor terțe persoane. Principalele forme ale asigurării de răspundere civilă sunt: asigurarea de răspundere civilă legală, pentru pagube prodese prin accidente de vehicule, etc.

După forma juridică de realizare, asigurările se grupează în: obligatorii (prin efectul legii) si facultative (contractuale).

Asigurările prin efectul legii (obligatorii) nu necesită acordul de vointă al persoanelor vizate, având la bază anumite interese care aparțin societății în ansamblu.

În prezent, în țara noastră ca și în aproape toate țările din Europa, sunt asigurați obligatoriu deținătorii de autovehicule (persoane fizice sau juridice) pentru cazurile de răspundere civilă.

Asigurarea contractuală sau facultativă are la bază acordul de voință al asigurătorului și asiguratului concretizat în contractul de asigurare, prin care sunt stabilite drepturile și obligațiile părților precum și toate celelalte elemente ale asigurării.

Asigurările ar putea fi clasificate și în funcție de natura riscurilor asigurate, care sunt speciale sau fundamentale (de bază).

Asigurarea riscurilor cu care se confruntă mărfurile în comerțul internațional este inclusă într-o categorie distinctă a asigurărilor. Asigurarea maritimă care a însoțit, din punct de vedere istoric, evoluția comerțului internațional, integrându-se cu serviciile de expediere și transport ale mărfurilor, este considerat mai curând un serviciu asociat vânzării mărfurilor, fiind componentă a valorii acestora, decăt ca un produs de asigurare.

Economistul englez Adam Smith observa că asigurările constituie o tehnică eficientă de a pulveriza pierderile individuale pe o arie cât mai largă, făcându-le mai ușor de suportat, prin acoperirea lor de către un număr cât mai mare de persoane.

În China antica, negustorii îsi împarțeau marfa pe care trebuia să o transporte pe fluviile interioare pe un număr cât mai mare de vase, pentru că în caz de naufragiu pierderea să fie parțială. Această modalitate de împarțire a riscului poartă numele de principiul mutualitătii și reprezintă elementul esențial , cheia asigurării.

Peștii mici circulă, de obicei, în grupuri mari, pentru că atunci când sunt atacați de peștii răpitori să poată scăpa un număr cât mai mare. Nu este bine să circuli noaptea pe străzi singur, ci în grup, pentru a putea să scapi mai ușor dacă vei fi atacat.

Un asigurător nu va prelua niciodată singur un risc prea mare, el va apela fie la serviciile unui reasigurător, fie va obliga asiguratul să suprte o parte din risc (franșiză), fie va prelua riscul împreună cu alți asigurători (co-asigurare).

Activitatea de reasigurare prezintă însă o serie de dificultăți. Astfel, în afara dificultăților de ordin tehnic ce influențează substanțial rezultatele reasigurărilor, lipsa aproape totală a unei piețe financiare locale (sau regionale) eficiente, nu permite acestora să facă investiții și plasamente financiare – reprezentând rezervele sale tehnice ce răspund unor necesități de securitate, de disponibilități și de reabilitare pentru a descoperi deficitele, și nici nu le permite să obțină profit din aceste investiții pentru a-și consolida fondurile proprii.

Tot ca dificultate pentru activitatea de reasigurare, se manifestă și încetineala prevederilor administrative cu privire la operațiunile de schimb. Punctualitatea plăților este absolut necesară bunului mers al afacerilor de reasigurare, iar întârzierea plății primelor de asigurare din cauza procedurilor de schimb apasă greu asupra bunei funcționări a acestor operațiuni si frânează considerabil deyvoltarea reasigurărilor.

Un element important este adaptarea legislației referitoare la serviciile de asigurare si reasigurare și instituirea anumitor sisteme de control, mai ales în privința schimbului monetar și transferului valutar, permițând astfel o mai bună funcționare a pieței de reasigurare.

Caracteristicile serviciilor de asigurări au generat o serie de concepte specifice, dar și o manieră particulară de aplicare a elementelor care alcătuiesc conținutul concret al marketingului, astfel, serviciile de asigurări prezintă patru caracteristici majore:

Intangibilitatea

Serviciile de asigurări nu pot fi văzute, pipăite, gustate înainte de a fi cumpărate. În aceste condiții clientul cumpără în condiții ridicate de risc și incertitudini. În aceste condiții, consumatorul va căuta dovezi „palpabile” ale calității serviciului (persoane, simboluri, prețuri, materiale informative, etc)

Indivizibilitatea

Serviciul de asigurare este produs odată cu consumatorul lui. Consumatorul identifică serviciul de asigurare cu persoana care prestează serviciul de asigurări (agentul de asigurare) și locul în care este prestat (biroul). Dacă unul dintre ei nu ar exista, serviciul nu s-ar putea produce.

Variabilitatea

Un serviciu de asigurare este variabil de circumstanțele în care este prestat. Calitatea serviciului de asigurare este adesea eterogenă, inconsistentă, deoarece depinde de oameni și oamenii au aptitudini și performanțe diferite. Chiar și aceeași persoană nu are tot timpul aceleași performanțe. De aici apare necesitatea reducerii variabilității serviciilor de asigurări de la o prestație la alta. Acest lucru se poate realiza prin selectarea si pregătirea personalului (amabil, atent cu clienții, să aibă o anumită ținută vestimentară).

Perisabilitatea

Serviciile de asigurări nu pot fi stocate, nu se pot depozita.

O serie de cerințe metodologice au impus separarea și delimitarea procesului global, descris de ciclul activității care stau la baza prestației de servicii în trei grupe de procese parțiale, care sunt abordate distinct și în interacțiune și anume: procese aferente sistemului de comunicație internă.

Separare și delimitarea proceselor caracteristicilor serviciilor de asigurare prezentată mai sus creează premisele necesare abordării distincte a fiecărei grupe în parte într-o optică de marketing având drept consecință constituirea unor elemente definitorii pentru obiectul marketingului serviciilor de asigurări.

Fig.1.2 – Caracteristicile serviciilor de asigurări

1.2 LOCUL ȘI ROLUL ASIGURĂRILOR ÎN ECONOMIE ȘI SOCIETATE

1.2.1 Locul asigurărilor în economie

În anul 2005 valoarea primelor brute încasate de cele 42 de societăți de asigurare, a fost de 32.440.449.370 mii lei (817.902.059 EUR), în creștere nominală față de anul 2004 cu 32,26%, iar în termeni reali cu 21,01%. Din contractele directe aferente ambelor categorii de asigurare, primele brute încasate au fost de 32.163.939.715 mii lei (810.930.583 EURU), adică 99% din totalul primelor brute încasate. Rezultă că primirile în reasigurare au fost în 2005 în valoare de 276.509.656 mii lei (6.971.476 EURO), reprezentând 1% din totalul primelor brute încasate.

Tab. 1.1Evoluția primelor brute încasate din asigurări în perioada 2001-2005

Sursa: Raportul Comisiei de Supraveghere a asigurarilor. www.csa-isc.ro

Tab. 1.2 Dinamica primelor încasate din asigurări directe în perioada 2001-2005

Sursa: Raportul Comisiei de Supraveghere a asigurărilor. www.csa-isc.ro

Gradul de penetrare a asigurărilor, exprimat ca raport între primele brute încasate și Produsul intern brut, indicator care reflectă ponderea activității de asigurare în economia unei țări, a fost în anul 2005 de aproximativ 1,46% față de 1,41% în anul 2004.

Tab. 1.3Evoluția gradului de penetrare a asigurărilor în perioada 2003 – 2005

Sursa: Raportul Comisiei de Supraveghere a asigurărilor. www.csa-isc.ro

Densitatea asigurărilor, indicator calculat ca raport între primele brute încasate și numărul populației (21.673.000 persoane – număr comunicat de Institutul Național de Statistică pentru data de 01.07.2005) a fost de 1.604.090 lei/locuitor, echivalentul a 40,4 EURO/locuitor în 2004 (29,9 EURO/locuitor), creșterea în lei reală înregistrată în 2005 fiind de peste 19%.

1.2.2 Rolul asigurărilor în economie și societate

Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii ni se dezvăluie în momentul în care observăm că o societate comercială de asigurare, în schimbul primelor încasate de la persoane fizice sau juridice, oferă acestora un produs sui generis, și anume obligația de a prelua asupra sa efectele negative ale producerii unui anumit fenomen (eveniment) sau complex de fenomene (evenimente). Prin urmare, asigurarea apare ca un mijloc de a pune la adăpost persoanele asigurate, de pericole care amenință, de a le oferi ”securitate” în cazurile convenite. Întrucât ”securitatea” de care vorbim este un bun necorporal, asigurarea poate fi considerată ca o ramură prestatoare de servicii unei carâtegorii distincte de beneficiari: asigurații.

Societatea care încheie asigurări de viață acumulează treptat sumele pe seama cărora urmează să-și onoreze obligațiile asumate față de asigurați. Între momentul încasării primelor și cel al exigibilității sumelor asigurate se scurge adesea o perioadă de mai mulți ani. În tot acest interval de timp societatea de asigurare dispune de banii încasați cu titlu de prime și pe care trebuie să-i fructifice în modul cel mai convenabil.

Așadar, societatea de asigurări de viață nu este numai prestatoare de servicii în favoarea asiguraților, dar și un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate, care plătesc prime eșalonat, și persoane juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare suplimentare. Cele arătate scot în evidență faptul că asigurările de viață oferă persoanelor fizice nu numai o protecție de asigurare, dar și un instrument de economisire și de fructificare a resurselor bănești.

Rolul de intermediar financiar îl îndeplinesc mai cu seamă societățile de asigurări de viață, deși și societățile de asigurări de bunuri și de răspundere civilă dispun de anumite resurse financiare temporar libere, pe care le oferă spre plasarea pe piață.

Este important de menționat că în spatele societăților de asigurare, ca intermediar finanaciar, stau persoane fizice, care au încheiat asigurări de viață în dublu scop_ pe de o parte, pentru a se proteja împotriva unor posibile evenimente viitoare, iar pe de alta, pentru a-și fructifica economiile încredințate societăților de asigurare. Pentru persoanele fizice titulare ale unor contracte de asigurări de viață, asigurarea constituie veritabile active financiare, cu scadențe de valorificare mai lungi sau mai scurte.

Evoluția conjuncturii în perioada de valabilitate a contractului de asigurare va influența atât mărimea nominală a sumei asigurate, cât și mărimea reală a acesteia, la data încasării ei. Iată de ce, privită prin această prismă, asigurarea apare ca un activ financiar într-o economie de incertitudini.

În concluzie, într-o economie de incertitudini, asigurarea favorizează afluirea economiilor populației către piața financiară; incertitudinile din economie pot să favorizeze evoluția avuției viitoare a agenților economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanță condiționată, emisă de asigurător și achiziționată de asigurat.

Asigurările – ramură creatoare de valoare adăugată. Potrivit Sistemului Conturilor Naționale, în ramura asigurării se încadrează companiile de asigurare, indiferent de riscurile pe care le acoperă, agenții și curierii de asigurare, serviciile auxiliare ale asigurătorilor, consiliile asiguraților și organizațiile de expertiză.

În producția brută a ramurii asigurării nu se include totalul primelor de asigurare, ci numai o anumită parte din acestea. Dintre elementele care alcătuiesc primele de asigurare: a) remunerarea activitățiilor desfășurate de serviciul considerat, b) acoperirea riscului, c) suma economisită de asigurat, în cazul asigurărilor de viață.

De la un an la altul, valoarea adăugată brută în ramura asigurării înregistrează, după caz, creșteri sau scăderi, în funcție de conjunctura economică și de amploarea sinistrelor care s-au produs. În general, valoarea adăugată brută în asigurări are o dinamică mai alertă decât produsul intern brut.

Cu mici excepții, determinate nu atât volumul primelor încasate, cât mai ales de cuantumul indemnizațiilor plătite sau rezervate, valoarea adăugată brută în ramura asigurării evoluează în același sens (crește sau scade de la un an la altul), ca și produsul intern brut.

Asigurările – ramură creatoare de locuri de muncă. Asigurările prezintă importanță pentru economia unei țări nu numai că participă la procesul de creare de valoare adăugată brută, dar și pentru că oferă locuri de muncă unui număr deloc neglijabil de persoane.

Numărul personalului angajat în domeniul asigurărilor era la 31.12.2005de peste 38.700 persoane, din care 36.130 în societățile de asigurare (13.300 cu carte de muncă și 22.830 colaboratori) și peste 2.570 persoane în societățile de brokeraj în asigurări (990 cu carte de muncă și 1.580 colaboratori).

Se poate constata că numărul personalului din domeniul asigurărilor a crescut cu circa 49% față de anul 2003, societățile de asigurare majorându-și atât numărul de personal angajat cu carte de muncă (cu 1.275 persoane), cât și cel al colaboratorilor (cu 9.555 persoane).

Concomitent cu creșterea numerică a persoanelor ocupate în asigurări, asistăm la sporirea productivității muncii acestora, exprimată ca valoare adăugată brută ce revine în medie pe o persoană ocupată în această ramură.

Asigurarea – ramură participantă la oferta de capital de împrumut pe piața financiară. Pentru a putea face față obligațiilor curente și viitoare asumate față de asigurați și de beneficiarii contractelor de asigurări de viață, societățile de asigurări au datoria să constituie, după caz, rezerve de prime la asigurările pe viață și rezerve de prime și de daune la asigurările de bunuri și cele de răspundere.

Fructificarea rezervelor de prime și de daune se face prin plasarea acestora în acțiuni, obligațiuni sau alte înscrisuri ale împrumuturilor de stat, depuneri pe termen la bănci, acordarea de împrumuturi asiguraților în contul sumelor asigurate la asigurările de viață, achiziționarea de bunuri imobiliare etc.

Stăruim asupra importanței rolului financiar jucat de societățile de asigurări, nu numai pentru că aceste pun la dispoziția autorităților publice, a societăților comerciale de producție și a băncilor un volum însemnat de resurse financiare, ci și pentru faptul că ele participă la un proces de intermediere nemonetară, cu efecte pozitive asupra stabilității monedei naționale.

Resursele bănești atrase în circuitul economic prin intermediul societăților de asigurări sunt reciclate de acestea și orientate fie pentru sporirea capitalului productiv al societăților comeciale direct sau prin mijlocirea băncilor, fie pentru acoperirea deficitului bugetar, la nivelul administrației centrale de stat ori al celei locale. În ambele cazuri, fluxurile de resurse financiare, care pornesc de la societățile de asigurări către diverși beneficiari nu sporesc masa monetara în circulație, ci numai o redistribuire: în primul caz, căpătând o destinație productivă, resursele provenind de la societățile de asigurări contribuie la consolidarea echilibrului monetar, iar în cel de al doilea caz, evită apelul la emisiune monetară pentru finanțarea deficitului bugetar.

Există, totuși, o împrejurare când plasamentele societăților de asigurări au un caracter monetar. Este vorba de împrumuturile acordate de societățile respective pe baza polițelor de asigurări de viață. Cu sumele acordate astfel asiguraților crește masa monetară, dar această creștere este nesemnificativă și este ținută sub control.

Prin activitatea desfășurată, societățile de asigurări influențează, uneori, pozitiv sau negativ, și balanța de plăți a țării. Acest lucru se petrece atunci când societățile de asigurări, pe lângă asigurări directe, mai efectuează și operații de reasigurare: cedează altor societăți o parte din riscurile subscrise și primesc, în schimb, riscuri subscrise de alte societăți. În măsura în care operațiile de reasigurare depășesc cadrul național, apar fluxuri de valută între țara considerată și țările partenerilor societăților de asigurare și reasigurare, constând în prime, comisioane, despăgubiri, participări la beneficii, primite sau plătite. Toate aceste sume se reflectă în balanța de plăți, influențând-o, per sold pozitiv sau negativ, după caz.

Asigurarea – factor de reducere a incertitudinii economice și mijloc de reluare a activității vremelnic întrerupte. Când o persoană fizică sau juridică se hotărăște să încheie o asigurare este conștient de faptul că un anumit fenomen (eveniment) s-au complex de fenomene (evenimente) îi amenință viața, integritatea corporală sau avutul și că producerea acestuia (acestora) iar provoca prejudicii importante. Deși nu are posibilitatea de a împiedica producerea fenomenului (evenimentului) considerat, persoana în cauză are, totuși, posibilitatea să se pună la adăpost de consecințele nefaste ale acestuia.

Prin încheierea asigurării, persoana fizică sau juridică, amenințată de un anumit fenomen (eveniment) viitor și incert, convine cu o societate specializată ca, în schimbul unei sume de bani (unei prime), aceasta din urmă să preia asupra sa consecințele producerii acelui fenomen (eveniment). Așadar, riscul nu dispare, ci se deplasează numai efectele acestuia de la asigurat la asigurător.

Încheind contractul de asigurare, asiguratul a optat, de fapt, înte soluția autoprotecției (autoasigurării) și cea a protecției oferite de către societatea de asigurare. Pentru el, viitorul capătă o anumită certitudine, în sensul că știe cât de mare este efortul financiar pe care trebuie

să-l facă pentru a se pune la adăpost de efectele negative ale riscului, adică pentru stabilizarea riscului financiar. Pentru un agent economic, prima de asigurare plătită devine un cost de producție, iar pentru o persoană fizică (o gospodărie), o cheltuială precisă în bugetul său de familie.

Prin încheierea de contracte de asigurare, nu se reduce numărul riscurilor și nici nu scade forța de distrugere a acestora, dar oamenii sunt mai bine pregătiți să le facă față. Pagubele provocate de sinistre nu mai rămân în sarcina celor pe care forțele naturii sau accidentele i-au lovit, ci se repartizează, prin intermediul asigurării, pe toți asigurații.

Costul refacerii bunurilor avariate sau distruse fiind acoperit pe seama despăgubirii de asigurare, suportate de asigurător, rămân de soluționat problemele tehnice și organizatorice legate de refacerea fizică a bunurilor afectate și de repunerea lor în stare de funcționare. Altfel spus, asigurarea rezolvă problemele financiare ale sinistrului, care sunt și cele mai dificile. Procurând resursele financiare necesare refacerii bunurilor afectate de sinistru, asigurarea face posibilă reluarea, într-un termen cât mai scurt, a procesului de producție și, deci, realizarea reproducției simple.

În ceea ce privește persoanele fizice, asigurarea le ajută să-și înlocuiască bunurile distruse, să suporte consecințele diminuării sau pierderii capacităților de muncă, să depășească, sub raport financiar, consecințele pierderii susținătorului lor legal sau să facă față răspunderilor civile legale față de terți.

Fig. 1.3 – Rolul asigurărilor

1.3.MIX-UL DE MARKETING ÎN ASIGURĂRI

Mix-ul de marketing este cel mai valoros instrument specific de marketing.

În forma cea mai uzuală, exprimată pentru prima oară de Neil Borden în 1964 și reformulată de McCarthy în 1965, mix-ul presupune combinarea judicioasă a patru elemente („pilonii” marketingului), considerate esențiale pentru atingerea unor obiective pe piață: produsul, pretul, promovarea și distribuția.

Fig. 1.4 – Elementele procesului de prestație a serviciilor de asigurări

1.3.1.Politica de produs

Definită în literatura de marketing ca reprezentând ansamblul elementelor ce declanșează cererea exprimată de consumator pe piață, conceptul de produs își găsește o strălucită confirmare și în marketingul serviciilor de asigurare. În această situație apare ca o necesitate extinderea coodonatelor produsului dincolo de utilitatea percepută de consumator, în zona procesului de creare și livrare a serviciului și a tuturor elementelor care contribuie la desfășurarea acestuia devine obligatorie.

De pe o astfel de poziție, serviciile de asigurări în accepțiunea marketingului includ în cadrul „produsului” elementele procesului de prestație: personal de contact, clădiri și echipamente, clientul în calitate de participant la prestație, tehnologia creării și livrării serviciilor.

Inseparabilitatea serviciilor de asigurare determină abordarea acestora și din postura de componente ale politicii de distribuție, în cadrul cărora apar sub forma unor strategii de rețea.

În contextul celor prezentate, abordarea serviciilor de asigurări ca sistem reclamă o viziune corespunzătoare asupra produsului care-și găsește reflectarea în concepte de produs global și produse unitare (parțiale) insuficient exploatate pâna în prezent în literatura de specialitate.

Fig. 1.5 – Tipologia produsului

Produsul global are la bază interacțiunea diferitelor componente și efectul lor final, utilitatea percepută de consumator. El reflectă, în primul rând, ansamblul activităților prin care se creează utilitate și deci caracterul de proces și de sistem al serviciilor de asigurări. Prin rolul pe care-l au în satisfacerea nevoii, aceste activități generează o serie de produse unitare: auxiliare și personalizate, fiecare reprezentând o componentă a produsului global și conferindu-i caracteristici specifice.

Produsul auxiliar în domeniul asigurărilor este constituit din elementele procesului de prestație.

Produsul personalizat este generat de activități care asigură un grad înalt de individualizare a serviciilor și de diferențiere a unei instituții. Ele sunt expresia unei înalte flexibilității a acesteia care este capabilă să ofere la cererea și de obicei contra cost servicii care răspund unor nevoi individuale, mult diferite de cele de bază. Un astfel de „concept” este utilizat pe larg în asigurări unde firmele proiectează oferta de o manieră care să permită adaptarea produselor unor cereri individuale.

Produsul parțial (unitar) este constituit din o serie de elemente tangibile care prin rolul jucat în crearea și livrarea serviciilor de asigurări, se adaugă elementelor corporale menționate mai sus. El asigură condițiile necesare prestației și este reprezentat de facilitățile fizice (ambianță, echpamente), personalul de contact și clientul participant la realizarea acesteia. Prin combinarea judicioasă a acestor elemente și prin îndeplinirea funcțiilor lor se asigură crearea și livrarea produsului global. Acestea apar ca o combinație de produse parțiale.

Marketingul serviciilor de asigurări se particularizează, în esență, prin specificul politicii de produs. Spre deosebire de alte servicii, unde ambianța și participarea clientului la realiyarea prestației ocupă un rol prioritar, în cadrul serviciilor de asigurări, acest loc este de conținutul prestațiilor, de elemente materiale ale prestației (echipament de prestație), de personal de contact și nu în ultimul rând de comunicațiile referitoare la produs.

Gama sortimentală, comparativ cu alte servicii, este mult mai restrânsă și practic standardizată. În această situație, atât extinderea , restrângerea sau menșinerea cât și înnoirea gamei sortimentale au un sens mai restrâns, exprimând anumite diferențieri ale prestațiilor obținute prin variația primelor.

Diferențierea cea mai accentuată se obține însă printr-o calitate înaltă a serviciilor prestate. Din acest motiv se apreciază că strategia de bază, în domeniul produsului oricărei societăți de asigurări, o formează strategia calității.

Locul primordial deținut de această strategie, în ansamblul strategiilor de produs, pornește de la realitatea că cel puțin teoretic se poate ajunge la situația în care toate celelalte mijloace de diferențiere să fi fost epuizate.

Evident că, în funcție de situația în care la un moment dat, societatea de asigurări are de ales între următoarele variante strategice: îmbunătățirea calității, menținerea calității și diferențierea calitativă.

Fig. 1.6 – Strategiile de produs

Cele prezentate demonstrează încă o dată universalitatea marketingului, componentele produsului fiind comune deopotrivă bunurilor și serviciilor pe de o parte, dar îmbrăcând forme particulare în cazul serviciilor de asigurări, pe de altă parte, unde unele caracterizează produsul global, iar altele pe cele parțiale.

1.3.2 Politica de preț

Prețul în accepțiunea generală în care este utilizat în sectoarele non–financiare este rar întâlnită, iar în domeniul asigurărilor în cadrul căruia s-a delimitat într-o formă specifică și anume cea de primă.

Conținutul produsului este luat în considerare în formularea politicii de preț prin intermediul ofertei care stă la baza diferențierii strategiilor corespunzătoare. Indiferent de strategia folosită, un preț corect stabilit va trebui să ia în considerare raporturile dintre componente, regăsite în consumuri și în final în costuri.

Componentele corporale și acorporale, cu precădere calitatea, marca și simbolurile își pun amprenta asupra unor strategii de prețuri care iau în considerare percepția prețului ca expresie a acestor componente. Prețurile de prestigiu și prețurile unor servicii absolut noi sunt exemple semnificative ale acestor relații.

Și comunicațiile despre produs se regăsesc în cadrul variabilei preț. De pe această poziție apar destul de evidente și legăturile sale cu activitatea promoțională. Rolul promoțional este deosebit de ridicat în cadrul serviciilor de asigurări.

O serie de relații apar între preț și politica de distribuție. Tipul de canale de prestație utilizate, forma și mijloacele de plată sunt luate în considerare în formularea politicii de preț.

Legătura cu prețul poate fi ușor de realizat, în mod indirect, prin implicațiile pe care le au asupra elementelor de fundamentare a politicii de pret: piața cu cele două componente, oferta și cererea, costurile, concurența și percepția prețului de către consumatorul de servicii de asigurare.

Fig. 1.7 – Elementele ce influențează prețul

Oferta de servicii de asigurare ca expresie a produsului de piață, reprezintă una din condițiile adoptării politicii de pret deoarece aceasta din urmă se poate diferenția de modul în care este oferit produsul și anume: ca produs global ori ca produse separate, individuale.

Cererea de servicii de asigurare se constituie ca o condiție a adoptării politicii de preț în două ipostaze, și anume, prin solvabilitate și elasticitate când efectuează cu precădere nivelul prețului. Nivelul veniturilor poate reprezenta punctul de pornire în proiectarea unor produse și servicii (asigurarea de viață).

Concurența se înscrie în rândul condițiilor fundamentării politicii de preț deoarece în cazul a numeroase categorii de produse și servicii de asigurare, prin rolul și legătura prețului cu produsul, aceasta se constituie în singurul element de diferențiere în raport cu concurenții. Deosebirea față de bunuri se datorează percepției prețului de către consumatori.

Costurile , ca și în cazul bunurilor reprezintă o condiție esențială a fundamentării politicii de preț stând la baza unor strategii specifice. Ele se particularizează prin modul caracteristic de determinare a costului unitar, element indispensabil în stabilirea prețului.

Percepția prețului de către consumatori este diferită de rolul pe care i-l atribuie prestatorul din cel puțin trei motive: cunoștințele clientului despre preț, rolul costurilor non – monetare și prețul ca indicator al calității serviciilor de asigurări.

Costurile non-monetare sunt exprimate de ”sacrificiile” pe care clienții trebuie să le facă pentru achiziționarea unui serviciu de asigurare.

Prețul (prima) ca indicator al calității utilizat într-o astfel de postură depinde de numeroși factori, cei mai importanți fiind: calitatea informațiilor despre serviciul de asigurare și prima, politica promoțională a firmei și în special publicitatea și marca, capacitatea clientului de a aprecia calitatea serviciilor de asigurare, etc.

În domeniul serviciilor de asigurări politica de preț definește comportamentul firmei față de client prin utilizarea unui element specific – prima. În acest caz elementul central al întregii politici de preț îl formează nivelul cotei de primă tarifară, pe baza căruia se stabilește volumul primelor de asigurare care vor fi plătite de asigurați.

În structură, cota de primă tarifară sau prima brută este formată din: prima netă, cheltuieli privind constituirea și administrarea fondului de asigurare, finanțarea unor măsuri de prevenire a pagubelor, constituirea fondului de rezervă și profitul acceptat.

În optica de marketing, un astfel de calcul (indicele de despăgubire) stă la baza alegerii strategiei întreprinderii orientată spre costuri. În condițiile utilizării celorlalte strategii, societatea de asigurare are posibilitatea să modifice corespunzator profitul acceptat și prețul (prima) după cerere sau concurență.

1.3.3 Politica de distribuție

În lămurirea conținutului distribuției trebuie pornit de la accepțiunea clasică potrivit căreia este constituită din localizarea activităților care au loc în spațiul și timpul care separă producția de consum.Inseparabilitatea și intangibilitatea serviciilor de asigurare creează, la prima vedere, impresia că distribuția este ca și inexistentă. În realitate însă și serviciile de asigurări, prestatorul și consumatorul, sunt separați în spațiu și timp, înlâlnirea lor presupunând, în multe situații, anumitw activități, care preced de regulă „producția” și consumul și fac posibilă realizarea acestora.

În consecință, deci distribuția cuprinde totalitatea activităților care au loc în spațiul și timpul care separă prestatorul de consumator.

În această accepție, conceptul de distribuție se referă, mai întâi, la rețeaua de unități în care urmează a se întâlni prestatorul și consumatorul (problemă de distribuție) și unde, în cele mai multe cazuri, se vor realiza ”producția” și ”consumul” serviciilor de asigurare. Această componentă se plasează în cadrul marketingului interactiv.

Intră apoi în discuție, traseul pe care ”oferta potențială” îl parcurge pâna ajunge la consumatorul final (asiguratul). Acesta, mai lung sau mai scurt, cu intermediari sau fără, alcatuiește canalul de distribuție. Prin definiție această componentă aparține marketingului extern.

Distribuția se referă cu precădere la circiutul economic al serviciilor de asigurări, cel fizic fiind mult mai restrâns, limitându-se la amplasarea rețelei de unități, deplasarea asiguratului sau asigurătorului la locul de întâlnire și în final încheierea contractului de asigurare.

Conținutul activității de distribuție permite gruparea pricipalelor componente astfel: rețeaua de distribuție, canale de distribuție și procesele activității de distribuție.

Rețeaua de distribuție este constituită din totalitatea locurilor în care sunt amplasate clădirile și echipamentele prin care se realizează prestația și livrarea serviciilor către asigurați.

Canalele de distribuție sunt definite de succesiunea de procese prin care are loc întâlnirea dintre asigurător și asigurat.

Inseparabilitatea serviciilor de asigurare face ca în cele mai multe situații tipul de canal întâlnit să fie unul scurt, de tipul A-A (asigurător-asigurat), caz în care toate fluxurile și activitățile incluse în distribuție se desfășoară la locul prestației într-o succesiune de operații inclusă în cadrul sistemului de creare și livrare a serviciului de asigurări.

Varianta modernă a canalului de distribuție admite și canale cu intermediari, acestora revenindu-le rolul de legătură între asigurat și contul pe care acesta îl deține în bancă.

În contextul celor prezentate este evident că societatea de asigurare utilizează două variante strategice de bază:

Distribuția directă, în cadrul căreia contractul cu clientul se realizează

prin intermediul unui sistem propriu.

Distribuția prin intermediari, legătura cu beneficiarii realizându-se

prin alt prestator de servicii.

Formele de livrare și plată sunt incluse în cadrul activităților specifice distribuției desfășurate în momentul contractului prestator și client (A-A). Privite în interacțiunea lor reciprocă aceste activități alcătuiesc procesul de livrare a serviciilor de asigurări, alcătuit din: etapele procesului (care sunt, în ce ordine se desfășoară, unde, cum, când), natura contractelor dintre asigurător și asigurat (asiguratul se deplasează la locul prestației, asigurătorul se deplasează la domiciliul clientului), modul de livrare, atmosfera de la locul livrării, etc.

Procesul de prestație este declanșat de elementul – comandă. Aceasta poate fi preluată scris, verbal, telefonic. Completarea formularelor intră în atribuțiile asigurătorului care deține de altfel acest tip de documente.

1.3.4 Politica de promovare

În calitate de componentă a sistemului de comunicație al firmei cu mediul, promovarea face practic legătura între activitățile acestuia, reflectate în produs, preț, distribuție și clienții săi, efectivi sau potențiali. O astfel de poziție determină locul și rolul politicii promoționale în cadrul mix-ului de marketing, conținută sau fiind puternic marcată de caracteristicile serviciilor, ale sistemului de creare și livrare, pe de o parte, și de particularitățile comportamentului de cumpărare, pe de altă parte asupra activității de promovare își pun amprenta, în primul rând, caracteristicile serviciilor de asigurări, cu precădere intangibilitatea, variabilitatea și inseparabilitatea.

Caracterul mult prea tehnic (profesional) al produselor și serviciilor de asigurări la care se adaugă nivelul mai scăzut de cultură economică al clienților conferă un rol deosebit de important promovării.

Caracteristicile serviciilor de asigurări conferă o serie de trăsături specifice activităților promoționale desfășurate în cadrul lansării pe piață a unor noi ”produse”, situație în care, lipsa ori întârzierea acestora nu înseamnă numai absența informațiilor ci o comunicație negativă. O situație similară apare și atunci când informațiile transmise nu sunt în concordanță cu caracteristicile segmentului vizat, fiind datorată necunoașterii acestor caracteristici.

Locul și rolul apare deținut de politica promoțională în cadrul mix-ului de marketing este reliefat și de percepția pe care o are potențialul asigurat atât asupra serviciilor cât și asupra sistemului de comunicație.

Astfel, încrederea mai mare acordată surselor personale de informare plasează tehnica transmiterii acestora ”prin viu grai” pe o poziție fruntașă în rangul mijloacelor promoționale.

Perceperea unui risc mai ridicat în achiziționare serviciilor de asigurări particularizează considerabil conținutul mesajelor promoționale reducând oferta promisă numai la ceea ce este posibil de livrat.

Există două suporturi specifice și anume: personalul de contact și elementele fizice ale sistemului de prestație. Aceste suporturi ale mesajului promoțional pot fi regrupate în două mari canale de comunicație: comunicație media și comunicații interpersonale (constituit de medii umane).

Totdeauna, mijloacele de comunicație pot fi grupate și prin luarea în considerare a categoriilor de receptori și anume: comunicația internă care se adresează clienților efectivi (marketing interactiv) și propriilor angajați (marketing intern) și unii și alții participanți la realizarea prestației și comunicarea externă (marketing extern) prin care sunt vizați deopotrivă clienții actuali și celor potențiali. Luând în considerare ambele criterii (tipul de ”media” și categoria de receptori), componentele activității promoționale pot fi grupate astfel:

Mijlocele de comunicație internă media sunt constituite din suporturi materiale prin

care se transmit mesaje, informații către clienții efectivi, angajați în procesul de prestație, pe parcursul achiziționării și consumului serviciilor de asigurări. Se includ în cadrul acestor mijloace: publicitate la locul prestării, indicatoarele de informare și ambianță.

Publicitatea la locul prestării grupează o serie de mijloace prin intermediul cărora ”produsul” este prezentat clientului: afișe, panoul publicitar, plachete.

Indicatoarele de informare redau prin înscrisuri, săgeți, semne luminoase, etc. Informații care permit deplasarea ușoară în interiorul spațiilor de desfășurare a prestației. Ele permit includerea clientului în cadrul sistemului de prestație.

Ambianța reprezintă o componentă care exprimă efectul obținut prin combinația unor elemente de suport fizic (arhitectură, amenajare interioară) și celelalte componente ale sistemului de prestație.

Utilizarea incorectă, incompletă a acestora în serviciile de asigurare poate cauza perceperea unei calități scăzute a serviciilor de asigurări.

2. Mijloacele de comunicație internă interpersonală , sunt reprezentate de ”suporturi” umane, care în relațiile cu clientul, în timpul prestației oferă informații și realizează o serie de late elemente cu pronunțat caracter promoțional. Aceste mijloace sunt:

Personalul de contact este mijlocul specific, utilizat de firma de servicii de asigurări. Rolul promoțional al personalului de contact poate fi sporit prin amabilitatea, ținuta vestimentară, modul de a cinversa, aspectul fizic, etc.

Personalul comercial (agenții de asigurări) are un rol similar celui de contact fiind întâlnit în situațiile în care vânzarea serviciilor este separată prestația propriu zisă.

3.Mijloacele de comunicare externă media au drept suport medii materiale clasice,

utilizarea lor în serviciile de asigurare, particularizându-se prin conținutul mesajului și modul de transmitere al acestora: frecvența, perioada, etc.

În rândul acestor mijloace se includ: simbolurile, panourile de semnalizare, arhitectura exterioară, publicitatea, publicitatea prin poștă, plachete.

Simbolurile utilizează o serie de semne care sunt astfel alese încât să atingă unele din obiectivele politicii de produs: tangibilizare, calitate, etc. În această categorie se includ și mărcile de servicii de asigurări care pot fi utilizate fie împreună cu simbolurile, fie în locul acestora. În aceeași categorie se includ și elementele prin care sunt puse în valoare: scrisul, culoarea folosită, forma, etc.

CAPITOLUL 2.

ANALIZA COMPARATIVĂ A UNOR FIRME DE ASIGURĂRI DIN ȚARĂ ȘI DIN STRĂINĂTATE

2.1 GENERALITĂȚI

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia de a se proteja împotriva diverselor accidente care le amenințau existența sau proprietățile (incendii, furtuni, naufragii). Ideea unei ajutorări colective în fața acestor riscuri a făcut să apară conceptul de asigurare.
Primele asigurări apar în Codul lui Hammurabi, regele Babilonului, în secolul XX înaintea erei noastre ! Astfel, persoanele jefuite de bandiți trebuiau să declare autorităților locale bunurile care le fuseseră furate pentru a primi o sumă de bani echivalentă cu pierderile suferite. Un moment important în evoluția asigurărilor a avut loc în jurul anului 1000, când negustorii anglo-saxoni au creat diverse confrerii. Fiecare membru contribuia la un fond comun ce servea la despăgubirea acelora care suferiseră pierderi datorate naufragiilor, incendiilor sau furturilor.

Cel mai vechi contract de asigurări, care s-a păstrat a fost subscris la Genova (1347) iar prima companie de asigurări maritime datează din 1424 și a fost înființată tot la Genova. Într-o poliță din anii 1385 apar înscrise următoarele categorii de riscuri:

– calamitățile naturale;

– riscurile mării;

– aruncarea mărfii peste bordul navei;

– confiscarea mărfii de către autoritățile locale.

Prima companie de asigurări canadiană a apărut la Halifax, în 1809. Este vorba despre "Halifax Insurance Company". În ziua de azi, numărul lor a ajuns la câteva sute de companii, mari și mici.

La Londra după marele incendiu din 1666 au fost constituite primele asigurări contra incendiilor

Contractele de asigurări au o mare diversitate, oferind posibilitatea de a asigura aproape orice : de la viață până la bunuri materiale și de la responsabilitate profesională până la cazuri speciale (fotomodele care își asigură corpul sau pianiști de renume, degetele de la mâini).
Asigurarea modernă este organizată pe baza a două principii fundamentale. Primul stipulează că "primele plătite de mulți servesc a acoperi pierderile suferite de puțini", iar al doilea : "prima plătită este în funcție de riscul reprezentat". Aceasta explică faptul că o persoană care a făcut 5 accidente de circulație va avea o primă auto mai mare decât una care nu a făcut niciunul. Pe aceeași temă, prima pentru o locuință situată într-un cartier cu reputație proastă va fi mai mare decât pentru una situată în centrul orașului, riscul de furt fiind evident mai ridicat.
Asigurările nu acoperă de asemenea riscul speculativ (pierderile monetare suferite jucând poker de exemplu) sau actele criminale (în materie de responsabilitate civilă, asigurările vor plăti pentru o persoană care, dând la lopată zăpada din fața casei, aruncă din întâmplare o bucată de gheață și rănește un trecător, nu însă și dacă acest lucru a fost făcut intenționat).
Atunci când se achiziționează un contract de asigurare (indiferent de domeniu), este indicat să se consulte cu atenție anexele atașate documentului. Ele conțin o listă extrem de detaliată privind riscurile acoperite de respectivul contract cât și excluderile (riscurile care nu sunt acoperite).
În România prima organizație de asigurări a fost înființată de către Asociația meseriașilor din Brașov în anul 1844 sub denumirea de Institutul General de Pensii din Brașov. Începuturile asigurărilor moderne datează de peste 125 de ani, prin înființarea în 1871 a societății de asigurare Dacia.

Integrarea României în Uniunea Europeană, atrage după sine o serie de norme și în asigurări. Acum ne aflăm în perioada de preconsolidare pe piața asigurărilor și sunt urmărite spre a se finaliza următoarele:

· Finalizarea primului ciclu de adaptare a cadrului legislative la normele europene;

· Manifestarea (înca timid) a efectelor aplicării supravegherii și controlului bazate pe principiile prudențialității;

· Creșterea interesului investitorilor strategici (asigurători internaționali) pentru piața românească.

În ceea ce privește cadrul legislativ-instituțional avem de în vedere următoarele aspecte:

· Introducerea normelor cu character preventive și prudențial în legătură cu evaluarea activității asigurătorilor

► Majorarea limitelor de capital social-dispariția jucătorilor mici

► Calculul indicatorilor de siguranță financiară-demascarea “companiilor bombă”

► Lobby pentru execitarea atribuțiilor de control și supraveghere corect și nepărtinitor-responsabilizarea CSA

· Crearea progresivă a cadrului de liberalizare a pieței RCA

· Reformarea legislației incidente asigurărilor sociale (sănătate, pensii)

· Posibila introducere a obligativității asigurării locuințelor

Toate aceste schimbări în cadrul legislativ-instituțional vor duce la posibile efecte pe piață, cum ar fi: concentrarea pieței (transferuri de portofoliu, achiziții, fuziuni); posibilități tot mail imitate de “cosmetizare” a situațiilor fianciare; scăderea profitabilității la nivelul pieței; revizuirea politicilor de subscriere; tendințe de (re)configurare a cotelor de piață pe diferitele clase de asigurări: RCA, Carte Verde, sănătate, pensii.

2.2 SC ASTRA ASIGURĂRI

ASTRA ASIGURĂRI are cel mai vast portofoliu de produse și servicii de asigurare din România. În prezent ASTRA se situează pe locul I în ce privește vânzarea polițelor de asigurări maritime și pe locul II în ce privește vânzarea polițelor RCA.

Printre cele mai vândute produse ASTRA se mai numără și polițele Casco și Carte Verde, dar și asigurările de locuințe sau asigurările medicale pentru călătorii în străinătate, ASTRA înregistrând creșteri spectaculoase ale vânzărilor pe toate clasele de asigurări. Prin portofoliul său, ASTRA acoperă întreaga paletă de riscuri asigurate, oferind produse adecvate necesitaților și dorințelor clientului, cum ar fi: asigurări auto, asigurări medicale de călătorii în străinătate, asigurări de bunuri, asigurări de incendiu și alte calamități, asigurări de răspundere civilă generală, asigurări de accidente, asigurări de risc financiar etc.

2.2.1 Acționariat

Astra asigurări este o firma pe acțiuni. Structura acționariatului este segmentată astfel:

67,67% Nova Trade

27,0% Uniqa Int Beteiligungs Verwaltungs Austria

1,24% SIF Moldova

1,24% SIF Transilvania

1,24% SIF Muntenia

0,35% Alți acționari

2.2.2 Structura organizatorică

Fig. 2.1 Structura organizatorică

2.2.3 Alte activități

Astra Asigurări este o firmă care lucrează cu oamenii și pentru oameni. Tocmai de aceea firma se implică active în viața comunității din care face parte. Astfel pe lângă activitățile de familiarizare a populației cu fenomenul asigurărilor, Astra Asigurări sprijină activități culturale, sportive sau de cercetare, la nivelul întregii țări, implicându-se în acțiuni de sponsorizare și mecenat.

Astra Asigurări se numără printre sponsorii principali ai turneului futures de tenis “Țiriac Trophy”, una dintre puținele oportunități pe care le au tinerii jucători de tenis din România de a începe o carieră profesionistă.

Pasiunea față de sporturile cu motor a luat amploare în România, o parte din ce în ce mai mare a publicului român arătându-se interesată de automobilism. Apropierea companiei Astra Asigurări de fenomenul automobilistic din România se realizează nu numai prin intermediul polițelor de asigurare pe care le oferă deținătorilor de autoturisme .

Astra Asigurări a susținut și cercetarea româneasca, ajutându-l pe Dan Laupfer Lovinescu să-și continue studiile de cercetare în Groenlanda. Studiile de cercetare efectuate în expediția în Arctica pot reprezenta , în opinia Astra Asigurări, un pas important în domeniul antropologic.

2.3 SC ASIROM SA

S.C. Asigurarea Românească S.A. – ASIROM a luat ființă la 1 ianuarie 1991, reprezentând, pentru piața    românească de asigurări, piatra de temelie, punctul de referință al celorlalte societăți apărute ulterior.

La nivel național, a devenit binecunoscut faptul că ASIROM este partenerul de încredere al românilor, această opțiune având la bază prestația profesionistă a specialiștilor societății, precum și promptitudinea în respectarea obligațiilor contractuale asumate, ceea ce constituie esența relației asigurător-asigurat.

2.3.1 Acționariat

– Interagro București SA -38,14%

– Broadhurst Investments -19,74%

– Rafinăria Astra România -17,79%

– APAPS -6,38%

– Postelnicu Tiberiu Bica -11,51%

– Alți acționari -6,41%

2.3.2 Structura organizatorică

Figura 2.2 Structura organizatorică Asirom

2.4 WIENERSTAEDTISCHE – UNITA

Unita este prima societate de asigurare cu capital integral privat constituită în România după decembrie 1989 și este membru fondator al Uniunii Societăților de Asigurare și Reasigurare din România, al Biroului Asigurătorilor de Autovehicole din România și a Institutului Român pentru Asigurări. Înființată în data de 3 septembrie 1990 în Timișoara, Unita și-a început activitatea în ianuarie 1991 cu asigurarea mixtă de viață cu acumulare de capital, înregistrând succesul scontat. La începutul anului 1996, odată cu lansarea asigurării de incendiu și a altor pagube la bunuri, Unita pune baza asigurărilor non-viață, domeniu care a fost dezvoltat sistematic în anii ce au urmat, cu întreaga gamă de asigurări din acest vast domeniu. În anul 1997, Unita obține autorizarea de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto RCA și asigurarea facultativă tip Carte Verde.

2.4.1 Acționariat

– 58,50% – Wiener Staedtische Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft

– 41,50% – Wiener Staedtische Wechselseitige Versicherungsanstatt Vermogensverwaltung – Wien, Austria

– 0,00065% – Monica Seyba

– 0,00065% – Rita Plasum

– 0,00065% – Robert Burger

2.4.2 Structura organizatorică

Fig. 2.3 Structura organizatorică Unita

2.4.3 Alte activități

Grupul Wiener Staedtische – prin Unita Asigurări – a donat 100 milioane lei pentru reabilitarea și reconstrucția zonelor afectate de cataclismul din Asia de sud-est, fiind unul dintre inițiatorii campaniei de donații din România.

Anul trecut, compania a fost alături de bolnavii din Spitalul Colentina, prin sponsorizări și cadouri pentru Sărbătorile de Crăciun.

2.5 SWISS RE

2.5.1 Istoric

Compania de asigurări Swiss Re a fost fondată în 1863 în Zurich. Astăzi, Swiss Re Group este unul din liderii financiari principali ai lumii în ceea ce privește reasigurarea, are aproximativ 8900 de angajați și o multitudine de premii.

Standard & Poor’s a clasat compania ca fiind una de tipul AAA și Moody’s ca fiind una de tip Aaa.

Swiss Re s-a extins în peste 30 de țări și le oferă clienților servicii de calitate și protecție

Reasigurarea este o indispensabilă componentă a sistemului de asigurare și de aceea este un important contribuabil în ceea ce privește creșterea economică și bunăstarea socială.

Fiind cunoscute pe plan global, aceste societăți de reasigurare acoperă diverse sectoare iar ceea ce este important este că deținătorii unor diverse polițe beneficiază de mai multă protecție la un preț mai mic.

Compania de reasigurări Swiss Re, care este cunoscută la nivel global, dă posibilitatea clienților săi să riște ceea ce este esențial pentru a se ajunge la dezvoltare și progres

Industria asigurărilor joacă un rol important în sprijinirea creșterii economice în China.

Reasigurarea furnizează asigurării securitatea financiară pe termen lung. Soluțiile de reasigurare ale companiei Swiss Re oferă asigurărilor de viață soluții eficiente și flexibile în ceea ce privește capitalul managerial.

În cazul catastrofelor naturale sau a riscurilor de mortalitate extreme, Swiss Re dovedește a fi leader în ceea ce privește reasigurarea în astfel de cazuri.

2.5.2 Strategii actuale ale companiei

Swiss Re este un reasigurător diversificat cu o rata de producție cuprinzătoare. Ca un furnizor principal de soluții, compania se străduiește să returneze sume atractive tuturor deținătorilor de polițe în toate fazele de cicluri de asigurare.

Compania are 4 mari priorități strategice:

● administrarea activă a ciclului pentru profituri

● optimizarea creșterii tranzacționale și organice

● extinderea parteneriatului în Asia

● accelerarea bilanțului prin securizarea riscurilor

Aceste patru priorități strategice sunt esențiale pentru realizarea creșterii de venituri. Realizările noastre sunt completate de excelența în execuție. Personalul bine calificat reprezintă cheia succesului pentru orice companie și de aceea Swiss Re face tot posibilul să atragă și să păstreze adevăratele talente și acordă o mare importanță dezvoltării abilităților angajaților.

2.5.3 Structura organizatorică

Fig. Structura Organizatorica Swiss Re

2.6 AXA

2.6.1 Istoric

Grupul AXA are o istorie îndelungată și își are rărăcinile încă din secolul 18. Numele de AXA a fost introdus prima dată în 1985.

În perioada cuprinsă între secolele 18 și 19, multe companii de asigurări s-au dezvoltat iar mai târziu s-au alăturat grupului AXA. Compania este și ea printre primele 10 companii de asigurări din lume care oferă protecție financiară, operănd în vestul Europei, America deNord și în zona Asia și Pacific.

În total Axa are circa 50 milioane clienți și aproximativ 110000 anagajați și agenți care lucrează dealungul a 50 de țări.

2.6.2 Strategii actuale ale companiei

Strategia companiei AXA este de a combina creșterea organică și externă astfel încât să corespundă cu cererea în toate ariile:

● inovarea produsului

● distribuție

● calitatea serviciilor

● productivitate

2.6.3 Structura organizatorică

Fig. Structura Organizatorica AXA

2.6 Indicatori specifici: Astra Asigurări, Asirom, Unita, Swiss Re, AXA

În domeniul asigurărilor se lucrează cu o largă gamă de indicatori. În cele ce urmează s-a făcut o analiză comparativă între primele zece societăți din țară și alte companii din străinătate.

Tab. 2.6.1 Prime brute încasate din asigurări directe generale 2005

Sursa: www.portaldeasigurari.ro

Față de anul 2004, topul primelor 10 societăți realizat în funcție de primele brute încasate din asigurări generale se prezintă astfel: Alliaz Țiriac a ocupat și în 2005 locul întâi urmată ca si în 2004 de Asirom (locul 2) și Omniasig (locul 3). Asiban și Unita au urcat câte o poziție, clasându-se în 2005 pe locurile 4 și respectiv 5; celelalte doua societăți au urcat patru si respectiv cinci poziții, clasându-se în 2005 pe locurile 7 si 10. ARDAF a coborât de pe locul 5 pe locul 6, ASTRA de pe locul 4 a trecut pe locul 8. GENERALI a ramas pe locul 9.
Se remarcă faptul că urcările cele mai spectaculoase le-au avut companiile de asigurări care au bune relații cu băncile sau sunt chiar deținute de bănci : Asiban (controlată de BRD, BCR, CEC și Banca Transilvania), BT Asigurări (Banca Transilvania) și BCR Asigurări.
       Un salt spectaculos l-a făcut BT Asigurări care a intrat în top zece, cu afaceri de 26.9 milioane euro pe asigurări generale în 2005.

Tab 2.6.2 Prime brute incasate din asigurari directe de viata

Sursa: www.portaldeasigurari.ro

Comparativ cu situația din 2004, topul realizat în 2005 în funcție de primele brute încasate din asigurări de viață are urmatoarea structură: ING Asigurări de Viață a ramas și în 2005 lider de piață, fiind urmată de AIG Life și Asiban care au devansat Asirom, acesta ocupând în 2005 doar locul 4. BCR Asigurări a avut o urcare spectaculoasă de 5 poziții, ocupând în 2005 locul 5. ALLIANZ-ȚIRIAC și AVIVA au coborat câte o poziție, ocupând locurile 6 și respectiv 8. OMNIASIG Life și INTERAMERICAN au coborât trei și respectiv două poziții, ocupând locurile 7 și 10. GRAWE a rămas pe locul 9.
       Asiban a urcat pe locul 3 cu afaceri de 24.6 milioane euro, în crestere cu 165.3% față de 2004, când a ocupat locul 6 în acest clasament.
       Cea mai mare creștere din primele zece companii de asigurări de viață, de 351.7%, a fost înregistrată de BCR Asigurări, care a urcat cinci locuri în top, ajungând pe a cincea poziție.

Tab 2.6.3 Prime brute subscrise din asigurari directe generale

Sursa: www.portaldeasigurari.ro

Primele trei societăți de pe piața asigurărilor și-au păstrat și în 2005 locurile pe care le-au ocupat în 2004. Allianz Țiriac a ramas liderul pieței asigurărilor, încheind anul cu subscrieri de circa 238 de milioane de euro, din care 219 milioane de euro pe asigurări generale.
      Omniasig ocupa poziția a treia pe această piață, după ce fuziunea cu societățile Omniasig-AGI si Omniasig-Asirag, cumpărate în cursul lui 2004, a ridicat afacerile companiei la peste 116 milioane euro.
      Produsele de asigurare care au impulsionat piața au fost asigurările de risc de credit, cumparate de bănci pentru acoperirea riscului de neplată a creditelor, precum și asigurările de viață, locuință și Casco, încheiate de clienții băncilor, în funcție de destinația creditului. Piața asigurărilor s-a triplat în ultimii cinci ani, ajungând la circa 1,2 miliarde de euro în 2005, în creștere cu aproximativ 40% față de anul anterior.

Fig. Performante

În ceea ce privește primele brute încasate, putem observa că în anul 2003, compania a atins apogeul și a ajuns la incredibila cifră de 30000 de milione franci elvețieni, comparativ cu anul 1996, în care compania a reușit să obțină arpoximativ13000 milioane franci elvețieni.

La capitolul pierderi, anul 2001

CAPITOLUL 3.

PREZENTAREA FIRMEI “SC ALLIANZ-ȚIRIAC ASIGURĂRI SA”

3.1 ISTORIC

Allianz Group are o istorie îndelungată și o tradiție bogată. Înființat în 1890 în Germania, grupul se numară, astăzi, între cei mai importanți furnizori de servicii financiare – asigurări, servicii bancare și de administrare a activelor – din lume. Allianz este reprezentată în peste 70 țări, deservind mai mult de 60 milioane de clienți pe tot globul.

Stabilitatea, serviciile calitativ superioare și experiența din cadrul Grupului sunt bazate pe implicarea angajaților societații, în număr de 182.000 în întreaga lume.

Fig. 3.1 Structura Allianz Group

În anul 2000, Grupul Allianz a fost cotat la bursa din New York iar în 2001, Allianz Țiriac a preluat banca Dresdner Bank, a treia ca mărime din Germania, plasând grupul în topul 5 al instituțiilor financiare din lume.

În anul 2004, la nivel consolidat, Grupul a realizat venituri totale de 96,9 miliarde de euro.

Pe fiecare dintre segmentele de activitate pe care operează – asigurări de bunuri și răspundere, asigurări de viața și sănătate, operațiuni bancare, respectiv administrarea activelor – Allianz Group a căpătat recunoasterea internațională pentru profesionalismul și expertiza reprezentanților săi, pentru siguranța financiară a afacerilor pe care le derulează.
Grupul Allianz este o companie multinațională și este formată din mai multe companii în care a investit.

3.1.1 Politica Grupului Allianz

Scopul Politicii Grupului este de a stabili principiile de bază ce acoperă problemele importante pentru Grupul Allianz. Politica Grupului se axează pe principiile generale ce guvernează următoarele zone cheie:

Guvernare corporatistă

Companiile Grupului implementează rde de guvernare corporatistă adecvate luând în calcul: legile locale în vigoare; standardele de bună practică din țara de domiciliu și din sectorul finaciar relevant și politicile și standardele definite de Centrala Grupului.

Managementul va evalua în mod regulat caracterul adcvat și eficacitatea structurii guvernării corporatiste apartinând Companiei relevante. Rezultatul acestei evaluări va fi documentat adecvat.

O bună guvernare corporatistă presupune ca decitiile materile să fie luate de cel puțin doi reprezentanți ai Companiei în cauză , chiar dacă în conformitate cu legea locală compania poate fi reprezentată de un singur reprezentant. Companiile Grupului implementează “Principiul celor patru ochi” cu privire la deciziile materiale pentru a evita orice conflict de interes.

Contabilitate, Administrare date finaciare & Raportare financiară, Rezerve și impozite

Grupul Contabilitate (GAC) a stabilit o Politică Contabilă a Grupului. Problemele de

contabilitate sunt cruciale pentru Grup, fiind obligatorie adoptarea politicii Contabile a Grupului.

Managementul și alte grupuri de interes solicită date financiare consistente, credibile și relevante. Grupul Administrarea Datelor Finaciare (GFDM) este responsabil pentru asigurarea faptului că Grupul Alliant utilizează și promovează un cadru de bune practici în administrarea datelor financiare.

Pentru a asigura consistența și integritatea rezultatelor raportate de Companiile Grupului, acestea trebuie să ofere informații finaciare Centralei Grupuilui din Munchen prin intermediul SAP “Enterprise Controlling – Consolidation System”, precum și prin intermediul unui număr de chestionare financiare.

Grupul Actuariat este responsabil pentru a asigura faptul că rezervele de daune pe non-life pentru Grupul Allianz sunt calculate în conformitate cu IFRS. Pentru a menține consistența și exactitatea tuturor balanțelor actuariale din cadrul Grupului Allianz, Grupul Actuariat desfășoară un proces de revizuire a rezervelor. Acest proces este descris Standardelor Minime ale Grupului Actuariat care fac parte deja din cerințele de raportare ale Grupului Actuariat.

Balanțele de impozitare ale grupului trebuie să reflecte o situație completă, corectă și exactă a fiscalității privind activele și pasivele.

Managementul și controlul riscului

Cum asumarea riscului este esența activitășii asigurărilor, principiul separării sarcinilor este stabilit prin implementarea unei funcții independente de supraveghere a riscului realizate la nivel de Grup prin intermediul Grupului Risk Controllig.

Planificare și control

Obiectivul general al Grupului Alianz este de a crește valoarea grupului printr-o creștere susținută profitabilă. Companiile trebuie să contribuie activ la atingerea acestui tel

printr-o abordare managerială bazată pe valoare și orientată pe risc și venituri. Crearea de valoare a Grupului Allianz și a companiilor Grupului este măsurată cu ajutorul conceptului de Valoare Economică Adăugată (EVA). Grupul Planificare și Control (GPC) este responsabil cu definirea metodologiei și coordonarea procesului de dialog managerial.

Investiții de capital

Liniile directoare ale Grupului Financiar și ale Comitetului de Investiții definesc și rezumă politicile legate de cheltuielile majore de capital, investițiile, restructurările, finanțările, vânzările și achizițiile de active, precum și procedurile de escaladare care să permită Boardului Allianz AG să administreze eficient toate investițiile potențiale și activitățile legate de capital pentru a optimiza rezultatele investițiilor Grupului Allianz.

Conformitate & Prevenirea spălării de bani

Managementul și angajații fiecărei Companii Allianz trebuie să cunoască și să respecte Politica de Conformitate & Prevenirea Spălării Banilor. Politica Allianz presupune investigarea unor astfel de reclamații și sesizări fără consecințe nefavorabile pentru angajatul care a semnalat problema.

Sistemul de Audit și Control intern

Eficacitatea generală a sistemului de control intern este controlată de funcția de Audit Intern a Grupului. Boardul Allianz AG a aprobat Politica Grupului Audit, prin care se propune să se asigure faptul că funcțiile de audit intern din cadrul Companiilor Grupului și Grupul Audit Intern operează în mod cuprinzător, solid și la standarde calitative înalte pentru a asigura eficacitatea sistemului de control intern.

Juridic

Companiile Grupului trebuie să asigure conformitatea cu legislația locală. Prin urmare, serviciile juridice prestate la nivelul Companiilor Grupului trebuie să funcționeze descentralizat. Pentru a oferi consultanță juridică calificată și profesionistă, departamentele juridice și consilierii juridici colaboratori au nevoie de un anumit grad de independență.

Resurse Umane& Salarizare conducere

Practicile de resurse umane și deciziile de angajare din cadrul Companiei trebuie să evite discriminarea pe baza de gen, religie, vârstă, rasă sau naționalitate. Factorii ce iau decizia de angajare trbuie să fie obiectivi și relevanți pentru necesitățile locale.

În ceea ce privește remunerarea conducerii executive, remunerarea și beneficiile trebuie să se bazeze pe performanță și să fie armonizate cu obiectivele financiare și economice locale și ale Grupului. Standardele Minime HR ale Grupului Allianz trebuie adoptate și urmate pentru a asigura consistența și caracterul comparabil.

Marketing & Comunicare

Marca “ Allianz”, și mărcile locale puternice, sunt active strategice ale Grupului. Grupul Allianz precum și Companiil individuale ale Grupului împart responsabilitatea protejării și creșterii valorii mărcii Allianz pentru acționarii

Toate activitățile de cominicare legate de marca, în special arhitectura mărcii, designul corporatist, comunicarea de marketing trebuie aliniate la Standardele Minime ale Grupului Marketing. Principiile de management strategic ale Grupului Allainz, rolurile și responsabilitățile exacte pentru Centrala Grupului și Companiile Grupului, au fost rezumate în Acordul cu privire la Programul Valorii de Marcă semnat de toate Comapniile importante ale Grupului. Mai mult, activitatea de comunicare din cadrul Grupului trebuie coordonată împreună cu Departamentul Comunicare din cadrul Grupului în conformitate cu procedurile definite în Standardele Minime de Comunicare în cadrul Grupului.

IT

Allianz, în calitatea sa de companie prestatoare de servicii finaciare, depinde de existența unui sistem IT sigur și eficient din punct de vedere al costurilor pentru a-și desfășura activitățile zilnice și pentru a-și îmbunătății poziția față de competiție. Mai mult, Grup Information Management este dedicat să asigure că aspectele IT ale Securității Informațiilor și Managementului Continuității Afacerii (BCM) sunt gestionate adecvat și ca detectarea riscurilor și tratarea acestora se face conform Standardelor Minime ale Grupului IT.

Allianz este liderul european al pieței asigurărilor și al doilea grup financiar din lume.

Fig. 3.2 Top companii asigurări

După cum se observă în figura de mai sus, AIG este pe primul loc la nivel mondial, urmată de Allianz care este pe locul 2. Analiza s-a făcut la nivelul primelor brute încasate din asigurările de viață (life) si cele generale (non-life).

3.1.2 Allianz – Țiriac Asigurari SA

Asigurări "Ion Țiriac", societate mixtă, cu capital integral privat, constituită în august 1994, este un nume binecunoscut pe piața asigurărilor din România.

Societatea are 37 mld. lei capital social, iar ca principali acționari, firme de renume din grupul Allianz.

Interesul pentru protecția afacerilor clienților săi, împreună cu capacitatea financiară proprie, au determinat societatea să devină, într-o perioadă scurtă de timp, un partener credibil în domeniul asigurărilor.

Trăinicia societății este bazată pe managementul său și pe colectivul de specialiști din întreaga rețea națională formată din peste 130 unitați (sucursale, agenții și reprezentanțe).

Auditul societatii este asigurat de firma cu renume internațional KPMG.

În august 2000, Allianz Group achiziționează 51% din acțiunile societății ASIT, societatea astfel constituită numindu-se Allianz-Țiriac Asigurări S.A.

Fig, 3.3 Prime brute încasate din 1996-2005

Se observă că primele brute încasate de Allianz Țiriac au crescut semnificativ în perioada 1996-2005, de la 6,87 milioane euro, la 179,9 milioane euro în 2005. Un rol important l-a avut și preluarea pachetului majoritar de acțiuni al ASIT de către Allianz AG.

3.2 Valoarea capitalului social și structura acționariatului

Valoarea capitalului social al Allianz-Tiriac Asigurări este de 30.470.830 RON. Numărul de acțiuni emise este de 98.293 titluri cu valoare nominală de 310 RON fiecare.

Tab. 3.1 Structura acționariatului

Capitalul social al Allianz-Țiriac Asigurări a crescut cu 34,4 miliarde lei, ajungând actualmente la valoarea de 304,708 miliarde de lei. Operațiunea a fost aprobată de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor printr-o Decizie a președintelui instituției emisă la sfârșitul lunii ianuarie, ulterior ea fiind înregistrată la Registrul Comerțului. Majorarea capitalului social s-a efectuat prin reinvestirea unei părți din profitul net obținut în anul 2003, ce a revenit sub forma de dividende acționarilor, conform bilanțului contabil la 31.12.2003.

În consecință, structura acționariatului Allianz-Țiriac Asigurări nu a suferit nici o modificare:
– Allianz AG, cu o cotă de participare la capitalul social de 51,62%;
– Vesanio Trading Ltd., cu o cotă de participare de 44,01% la capitalul social total.

Fig. 3.4Organigrama Direcției Generale SC Allianz-Țiriac Asigurări SA

Fig. 3.5 Organigrama Direcția Asigurări Generale SC Allianz-Țiriac Asigurări SA

Fig. 3.6 Organigrama Direcția Asigurări de Viață SC Allianz-Țiriac Asigurări SA

Fig. 3.7 Organigrama Direcția IT SC Allianz-Țiriac Asigurări SA

Fig. 3.8 Organigrama Sucursală SC Allianz-Țiriac Asigurări SA

3.4 Alte activități

Mulți copii și tineri din România cresc în condiții de sărăcie și sunt lipsiți de spijin social. Fie că provin din familii dezorganizate ori sunt orfani, șansele lor de reușită în viață sunt reduse, în condițiile în care programele de instituționalizare nu le pot oferi decât strictul necesar.

Perspectivele acestor tineri de a-și construi un viitor profesional nu sunt dintre cele mai bune. Cu atât mai mult în condițiile în care, deseori, mulți dintre ei sunt excluși din școlile generale de stat. Fără să beneficieze de vreun program de formare profesională, la împlinirea vârstei de 18 ani, acești tineri vor fi lipsiți de șansa de a duce o viață independentă. Fundația Allianz pentru România dorește să le ofere tocmai această șansă.

Allianz-Țiriac Asigurări SA a înființat în anul 2004 Fundația Allianz pentru România, cu sediul în București. Fundația inițiază și sprijină proiecte de integrare socială și profesională pentru tineri, precum și proiecte culturale.

Fundația Allianz pentru România, în cooperare cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu și având alături Colegiul Tehnic pentru Industrie Alimentară Terezianum a creat atelierul de formare profesională la Sibiu. Acesta oferă anual 18 locuri de formare în meseria de brutar.

Programul de formare profesională cuprinde module de instruire teoretică și practică care se derulează în cadrul Colegiului Terezianum pe o perioadă de 4 luni.

Scolarizarea este gratuită. Cheltuielile de personal, administrative și cadrele didactice sunt finanțate de către Allianz AG.

Fundația Allianz pentru România își propune pentru viitor extinderea programelor de formare și caută, în acest scop, sprijinul firmelor, instituțiilor și al persoanelor fizice interesate să se implice în această direcție.

Allianz-Țiriac Asigurări SA a sponsorizat a șasea ediție Gelsor Open Romania ce s-a desfășurat cu participarea unor jucători valoroși.

Turneul de tennis "Open România" este cel mai important eveniment al tenisului profesionist din Sud-Estul Europei. În 1991 a debutat sub numele de "Romania Open Tennis" iar în 1996 s-a transformat în "Open Romania".

3.5 Indicatori specifici

Allianz-Țiriac Asigurări a înregistrat, în anul 2005, o rată ridicată a profitabilității în contextul menținerii ritmului de creștere a afacerilor.

Compania își consolidează, astfel, poziția numărul unu pe piața asigurărilor din România, dovedindu-și competitivitatea și, totodată, capacitatea de a continua să adauge valoare afacerilor pe care le derulează.

Fig. 3.9 Prime brute subscrise în 2001-2005

Allianz-Țiriac a avut un trend ascendent din 2001 și pâna în 2005, respectiv de la 10,1% în 2001 și 20,6% în 2005, înregistrând o creștere de 10,5 %. Nu același lucru se poate spune și despre Asirom, care de la 25,8% în 2001 a ajuns la 15,4% în 2005, un trend descendent și o scădere de 10,4%.

Fig. 3.10 Ritmuri de crestere procentuale ale primelor brute încasate, exprimate în euro

Allianz-Țiriac Asigurări a avut o creștere continuă și susținută devansând anual ritmul de creștere al pieței asigurărilor. Se observă și faptul că marea majoritate a primelor încasate sunt din asigurările generale.

Fig. 3.11 Prime brute subscrise:31.12.2004

Compania este funizor și de servicii de asigurări de viață. Polițele cele mai vândute de viață sunt cele legate de investiții (9,18%), la pol opus fiind cele legate de capitalizare (2,84%).

Fig.3.12 Prime brute subscrise:31.12.2004

Din figura de mai sus, reiese faptul că polițele casco sunt cele mai vândute din portofoliul Allianz-Țiriac – 60,75% urmate de cele de bunuri și proprietăți- 10,01%. Cele de RCA sunt vândute în proporție de 8,09%, carte verde-6,37%.

Fig. 3.13 Prime brute subscrise asigurări viață

În prezent, Allianz-Țiriac Asigurări SA se situează pe locul 6 în topul asigurătorilor de pe piața asigurărilor de viață din România. Este vizibil faptul că vânzarile cresc de la un an la altul într-un ritm alert.

Realizările companiei în anul financiar 2005 și rezultatele preeliminare din 2006 confirmă capacitatea Allianz-Țiriac de a se dezvolta organic și profitabil chiar în condițiile în care complexul de factori specifici mediului de afaceri în domeniul asigurărilor nu a fost favorabil.

Primele brute subscrise de Allianz-Țiriac pe parcursul anului 2005, cumulat din activitățile de asigurări generale și de viață, au atins valoarea de 867 milioane RON, evidențiind o creștere de 20% față de anul anterior.

Fig.3.14 Active totale, capitaluri proprii, venituri

totale si venituri din prime în 2004-2005

– Venituri totale realizate la nivel consolidat (referitoare la activitatea de asigurări generale și de viață

– Venituri din prime subscrise cumulat din activitatea de asigurări generale și de viață.

Rezultatele finaciare auditate confirmă obținerea unei rate a profitului mult superioară mediei înregistrată la nivelul pieței asigurărilor. În anul 2005, randamentul capitalurilor proprii a depășit 27%.

Fig. 3.15 Rezultatul tehnic și profitul net în 2004-2005

Fig. 3.16 Rezultatul tehnic, despăgubiri datorate,

cheltuieli de achiz-admin în 2004-2005

Activitatea de asigurări non-viață a înregistrat un rezultat tehnic pozitiv de circa 30 milioane RON, chiar dacă mediul de afaceri specific acestor operațiuni nu a fost favorabil. Anul 2005 a reconfirmat, în primul rând, tendința de creștere a daunalității pe clasele de asigurări auto (RCA și Casco), care se manifestă din ce în ce mai pregnant.

Au crescut substanțial despagubirile datorate (cu echivalentul a aproape 20 mil. Euro), până la un nivel de 453 milioane RON (peste 125 mil. Euro). În ciuda evoluției nefavorabile a daunalității, Allianz-Țiriac rămâne printre puținele companii care reușesc să deruleze o activitate profitabilă pe segmentul asigurărilor generale.

Fig.3.17 Prime brute subscrise în 2004-2005

Cota de piață este în creștere (6,3%). Următorii factori au făcut posibil realizare acestui lucru:

Creșterea accentuată a vânzărilor de polițe noi (cca. 11 mii polițe noi emise, reprezentând 60% din veniturile din prime de asigurări de viață anualizate)

Îmbunătățirea ratei persistenței personalului de vânzări specializat: 600 consultanți financiari la sfârșitul anului 2005

Creșterea productivității

Fructificarea avantajului operării pe ambele segmente (viață/generale) prin dezvoltarea produselor integrate.

Fig.3.18 Structura portofoliului și principalele

clase de asigurări

Pentru anul 2005 s-a evidențiat continuarea tendinței de diversificare a portofoliului pe segemntul asigurărilor de viață, în condițiile în care, în permanență, a crescut flexibilitatea ofertei puse la dispoziția clineților de către Allianz-Țiriac Asigurări. Ponderea produselor tip unit-linked (cu componenta investițională) s-a redus în 2005 până la 67%, după ce cu un an înainte aceste polițe generau aproape 80% din veniturile anuale ale companiei.

Fig. 3.19 Prime brute subscrise în Trim I 2005

și Trim I 2006

În ceea ce privește activitatea derulată în primul trimestru al anului curent (2006), rezultatele sunt încurajatoare. Veniturile din prime brute subscrise au evidențiat o creștere cu echivalentul a peste 20 milioane de euro, până la nivelul de 288 milioane ROL (față de cele 216 milioane ROL realizate ân primele treiluni din 2005). Ambele segmente au susținut această evoluție pozitivă: în valoare absolută, asigurările generale au înregistrat o creștere de aproape 50 milioane de ROL.

CAPITOLUL 4.

ORGANIZARE ȘI STRATEGII LA ALLIANZ-ȚIRIAC ASIGURĂRI SA

4.1 Perspective pentru Allianz-Țiriac și pentru piață pentru perioada 2006-2008

Pentru ca o companie de asigurări să fie în top, are nevoie de un management performant, forță de vânzare bine pregătită și multă seriozitate.

Integrarea României în Uniunea Europeană, atrage după sine o serie de norme și în asigurări. Acum ne aflăm în perioada de preconsolidare pe piața asigurărilor și sunt urmărite spre a se finaliza următoarele:

· Finalizarea primului ciclu de adaptare a cadrului legislative la normele europene;

· Manifestarea (înca timid) a efectelor aplicării supravegherii și controlului bazate pe principiile prudențialității;

· Creșterea interesului investitorilor strategici (asigurători internaționali) pentru piața românească.

În ceea ce privește cadrul legislativ-instituțional avem în vedere următoarele aspecte:

· Introducerea normelor cu character preventive și prudențial în legătură cu evaluarea activității asigurătorilor

► Majorarea limitelor de capital social-dispariția jucătorilor mici

► Calculul indicatorilor de siguranță financiară-demascarea “companiilor bombă”

► Lobby pentru execitarea atribuțiilor de control și supraveghere corect și nepărtinitor-responsabilizarea CSA

· Crearea progresivă a cadrului de liberalizare a pieței RCA

· Reformarea legislației incidente asigurărilor sociale (sănătate, pensii)

· Posibila introducere a obligativității asigurării locuințelor

Toate aceste schimbări în cadrul legislativ-instituțional vor duce la posibile efecte pe piață, cum ar fi: concentrarea pieței (transferuri de portofoliu, achiziții, fuziuni); posibilități tot mail imitate de “cosmetizare” a situațiilor fianciare; scăderea profitabilității la nivelul pieței; revizuirea politicilor de subscriere; tendințe de (re)configurare a cotelor de piață pe diferitele clase de asigurări: RCA, Carte Verde, sănătate, pensii.

În ceea ce privește intensificarea proceselor de fuziuni și achiziții, putem spune că s-au făcut și se vor mai face modificări pe piața asigurărilor. Societăți de asigurăre din altă țară vor intra pe piața românească prin achiziția unui operator local sau prin crearea unor puncte de lucru în țara noastră.

În anul 2005, erau de vânzare cel puțin cinci dintre primele zece companii de asigurări:

· Asirom (cota de piață: 15%)

· Omniasig (8,7%), împreună cu societățile deținute – Omniasig asigurări de viață

(1,5%); Omniasig Addenda (0,1%); AGI (1,07%); Asirag (0,94%); cotă de piață

cumulată : 12,2%

· Astra (5,7% cota de piață)

· Ardaf ( 5,2% cota de piață)

· Asiban (cota de piață: 5,3%)

· (BCR Asigurări – 4,2% cotă de piață – în funcție de rezultatul privatizării BCR)

Aproape jumătate (47,6%) din cota de piață se află sub semnul schimbării.

Toate aceste intensificării ale proceselor de fuziuni și achiziții vor avea cu siguranță efecte. Pentru concurență SCHIMBARE = INCERTITUDINE în ceea ce privește: strategia, încrederea clienților, încrederea angajaților, implicațiile financiare privind integrarea.

Incertitudinile ce afectează concurența avantajează compania Allianz-Țiriac:

► o companie deja adaptată cerințelor europene

► o marcă locală și internațională puternică

► o companie sigură pentru clienții și angajații săi

► achiziția (absorbția) unui operator poate însemna dispariția unui concurent.

Allianz-Țiriac este o companie cu o poziție foarte bună pe piața asigurărilor și ca orice companie are propriile avantaje și slăbiciuni.

Unul dintre avantajele pe care le oferă societatea este acela de a acorda beneficii angajaților prin încheierea unei asigurări de viață de grup și reducere de 70 % pentru încheierea polițelor de asigurare.

Alte avantaje sunt acelea că Allianz-Țiriac are suportul uneia dintre cele mai importante instituții financiare din lume, că este recunoscută cu statutul de lider și formator al pieței, că are stabilitate finaciară și că are programele eficiente și complexe de asigurare (nici o altă companie nu are poziția de negociere pe care o deține Allianz-Țiriac).

Ca și puncte slabe putem spune că firma are rezultate sub așteptări pe diferitele nivele de management și ineficiența forței de vânzări (studiu de piață-Brand funnel).

Allianz-Țiriac și-a creat propriile strategii de realizare a obiectivelor și de consolidare pe poziție. Sunt 3 obiective pe care firma se axează:

Creștere

Profitabilitate

Creștere profitabilă

4.1.1 Programe strategice

În ceea ce privește programele strategice pentru asigurările generale, compania dorește eficientizarea proceselor de vânzare prin:

ș Concentrarea pe entități mici și mijlocii în ceea ce privește asigurările de proprietăți, pentru a compensa eventuala pierdere în viitor a clienților din segmentul industrial și fronting

ș Vânzarea încrucișată va fi relansată prin dezvoltarea de noi produse complexe:

► Pachetul PJ clădiri + conținut + BI + auto + răspundere + grup life

► Pachet casco + rca

► Pachet auto + accidente persoane + viață

► Pachet clădiri + conținut + raspundere + accidente

ș Numirea unui Director Național de Vânzări

ș Restructurarea forței de vînzări prin împarțirea acesteia în 2 categorii: una responsabilă

de vânzările directe și una responsabilă de coordonarea agenților

ș Definirea unei strategii de recrutare și creștere a calității agenților

ș Fructificarea momentului 2006 pentru câștigarea cotei de piață rca

ș Implementarea rezultatului proiectului de creștere sănătoasă a liniei auto (diferențiere

tarife în funcție de vârstă, sex, regiune etc.)

ș Menținerea calității serviciilor – unica șansă de a câștiga loialitatea clienților

(îmbunătățirea ratei de reinnoire), respectiv de a atrage clienți noi

ș Continuarea programelor de “curățare” a portofoliului auto casco

ș “Curățarea” și consolidarea bazei de date a clienților

ș Restructurarea activităților administrative în agenții prin desființarea funcției de

contabil/casier

ș Preluarea autoamată a extraselor bancare

4.1.2 Programe strategice asigurări de viață

ș Lansarea asigurărilor de sănătate

ș Pre-startul programelor de administrare privată a pensiilor

ș Proiecte IT: arhivarea electronică

ș Îmbunătățirea recrutării:

► o nouă poziție creată la nivel de management regional – Director de Vânzări

Adjunct, responsabil în principal de recrutare și training

► evaluarea profilului personalității candidaților, pe baza unor instrumente de

testare profesioniste

ș Dezvoltarea de programe pentru intensificarea exploatării canalelor de distribuție

existente (agenți, brokeri, bancassurance):

► Persoana responsabilă de creșterea vânzărilor de asigurări de viață prin

intermediul brokerilor importanți

► Identificarea problemelor majore ale situației actuale în ceea ce privește

vânzările de asigurări de viață prin intermediul brokerilor și adoptarea

măsurilor necesare

► Promovarea noului produs lansat în colaboarare cu Banca Țiriac

ș Orientarea către client în loc de concentrarea pe produs

ș Site interactiv

Orientarea către client este cel mai important proiect și Allianz-Țiriac. Prin acest proiect firma dorește sa îmbunătățească calitatea serviciilor oferite clienților pre și post-vânzare, să evalueze oportunitățile de vânzare încrucișată: pregătirea segmentării clienților și dezvoltarea marketingului direct, să implementeze un site interactiv pentru clienți.

Au fost pregătite seturi de broșuri care conțin principalele caracteristici ale produselor de asigurări și în ceea ce privește trainingul angajaților, Allainz a creat “ Administrarea portofoliului de clienți”, training pe care toți angajații il vor efectua.

4.2 Programul 3 + UNU

Programul 3 + UNU a fost lansat în decembrie 2003 și urmărește atingerea a trei (3) obiective inițiale:

● Protejarea și întărirea bazei de capital

● Creșterea profitului operațional

● Reducerea complexității

Acestea sunt menite să pregătească compania pentru dezvoltarea inițiativelor ce țin de ultima parte a programului, “+ UNU”:

● Orintarea către client

● Schimbul de experiență între grup și organizațiile locale

● Liniile directoare de conducere

● Comunicarea unitară a valorilor grupului pentru promovarea unei

mărci prestigiu

Programul 3+ UNU are ca obiectiv final întărirea încrederii clienților și investitorilor în grupul Allianz, asigurându-i o imagine pozitivă pe piața internațională a serviciilor financiare.

Primul obiectiv al programului este protejarea și creșterea bazei de capital, obiectiv creat cu scopul obținerii unor cotații superioare și menținerii gradului de încredere al partenerilor și clienților. Se dorește asigurarea unei baze de capital suficiente pentru a susține creșterea afacerilor și a garanta siguranța financiară a grupului.

Revizuirea politicii de investiții prin diversificarea plasamentelor strategice și disiparea conglomeratelor de capital din companiile germane sunt și ele obiective pentru realizarea programului.

Al doilea obiectiv este creșterea profitului operațional, creat pentru a reduce dependența de fluctuațiile pieței de capital. Pricipalele caracteristici ale obiectivului sunt: menținerea unei discipline a costurilor, eficientizarea activităților acelor companii din cadrul grupului ce înregistrează pierderi și luarea de măsuri de îmbunătățire a marjei profitului.

Reducerea complexității, cel de-al treilea obiectiv și acțiunea privește toate nivelele de activitate: grup, companiile din cadrul grupului și departamente. Prin acest obiectiv se urmărește concentrarea pe activitățile de bază și retragerea din sectorele ce nu reprezintă investiții strategice, creșterea eficienței prin simplificarea structurii, a proceselor de comunicare și a gamei de produse, și simplificarea modelelor de comunicare cu clienții.

+ UNU se referă la consolidarea poziției Allianz pe toate segmentele și piețele în care activează.

Creșterea cantitativă și calitativă a avantajelor competitive are ca obiective strategice orientarea către nevoile clienților, distribuirea strategică a capitalului de risc pe baza capacității dovedite de creștere profitabilă și de a crea și menține avantaje competitive, adoptarea unei cuturi a performanței și poziționarea strategică pe piețele în dezvoltare.

Setul de valori manageriale ale grupului Allianz a luat naștere din dorințe de a avea la îndemână o serie de parametri pentru măsurarea calității procesului de management și a succesului adoptării inițiativelor programului 3+UNU.

Prin acest obiectiv se dorește transmiterea strategiei prin inițiative de comunicare internă și externă astfel încât toți cei implicați sa o cunoască, crearea unui climat intern de încredere și încurajarea comunicării bilaterale în interiorul companiei, dezvoltarea profesională a angajaților și modelarea produselor, a operațiunilor și a proceselor interne având ca punct de referință nevoile clientului.

4.3 Strategia Grupului Allianz pentru creștere profitabilă + UNU

Principalele inițiative pe care sprijină programul + UNU

Fig.4.1 Inițiativele programului + UNU

Obiectivul este poziționarea diferențiată, ce are la bază punerea în valoare a avantajelor competitive.

Orientarea către clienți este prioritatea numărul 1 a grupului Allianz și are următoarele obiective:

Păstrarea clienților existenți, pentru a valorifica la maxim fondurile investite pentru câștigarea lor

Creșterea cotei de piață și majorarea sumelor investite individual de clienți în produsele deja existente

Creșterea investițiilor clienților prin crearea unor pachete de servicii ce pot fi adaptate nevoilor individuale

Acestei strategii i se aplică principiul intereselor paralele adică, alinierea dorințelor clienților cu dorințele companiei pentru a obține încrederea și loialitatea acestora, proces ce va avea ca efect o diferențiere strategică și obținerea de avantaje competitive față de pricipalii concurenți.

Pentru o vânzare cât mai bună, Allianz a emis și un “ghid de satisfacere a nevoilor clienților”.

Fig. 4.2 Ghid de satisfacere a nevoilor clienților

Punctul de pornire este grupul țintă, ultima poțiție fiind cea de monitorizare și încurajare. Pentru reușita strategiei de orientare către client, este necesară parcurgerea tuturor etapelor.

Schimbul de experiență are ca obiectiv îmbunătățirea sistemului operațional și dezvoltarea unui model de afaceri mai eficient.

Este necesar parcurgerea urmatoarelor etape pentru îndeplinirea obiectivului de realizat:

Identificarea celor mai bune practici la nivelul grupului

Evaluarea efectelor pozitive și a dificultăților în cazul adoptării unei anume practici și a implicațiilor financiare

Realizarea și implementarea unui plan detaliat pe etape și obiective concrete

Valorile manageriale ale grupului Allianz sunt următorele:

► Transmiterea strategiei prin inițiative de comunicare internă și externă astfel

încât toți cei implicați să o cunoască;

► Promovarea unei culturi organizaționale ce încurajează și răsplătește

performanța;

► Modelarea produselor, a operațiunilor și a proceselor interne având ca punct de

referință nevoile clienților;

► Un proces continuu de dezvoltare profesională a angajaților;

► Crearea unui climat intern de încredere și încurajarea comunicării bilaterale în

interiorul companiei

Aceste valori manageriale sunt necesare pentru a crește calitatea procedeelor manageriale în întreg grupul Allianz, pentru a accelera dezvoltarea unei culturi organizaționale centrate pe performanță, pentru a stabili o legătură între obiectivele de afaceri și comportamentele manageriale, pentru a încuraja dialogul bilateral între conducere și angajați și pentru a oferi suport în implementarea schimbărilor organizaționale, trasând repere care să ghideze relațiile cu angajații și clienții.

Cea mai bună metodă pentru a asigura succesul implementării valorilor manageriale este dezvoltarea de programe interne care să le susțină și dialogul permanent cu angajații.

Crearea și promovarea unei mărci de prestigiu are ca obiectiv competitivitatea (putere, ambiție, pasiune), dedicare (atitudine proactivă, inovație, preocupare pentru găsirea celor mai bune soluții), competența (expertiza internațională, experineță îndelungată, performanță), încredere (integritate, încredere în forțele proprii, sinceritate).

4.4 Privire de ansamblu – 3+ UNU

Prin strategia 3+ unu se dorește întărirea bazei de capital, creșterea profitabilității operative, reducerea complexității și creșterea eficientă a competitivității și a valorii.

4.4.1 Focus strategic pentru întărirea bazei de capital

Măsuri pentru întărirea bazei de capital:

► asigurarea unui capital suficient și a șanselor de creștere

Exemplu: creșterea capitalului în primăvara anului 2003; eliberarea de capital

prin retragerea din domeniile de afaceri ne-strategice

► o mai bună prevenire a riscurilor pieței de capital

Exemplu: introducerea managementului de risc la nivel de grup

► verificarea comportamentului propriu de investiții

Exemplu: reducerea ponderii acțiunilor deținute pentru a reduce dependența de

dezvoltările negative de pe piața de capital

Fig. 4.3 Dezvoltarea dramatică a

capitalizării bursiere

4.4.2 Focus strategic pentru creșterea profitabilității operative

Obiectivul Allianz este de a-și crește profitabilitatea, în primul rând prin intermediul activităților operative, pentru a deveni cât se poate de independent de influențele conjuncturale și ale piețelor de capital pe termen lung

Fig. 4.4 Originea cifrei de afaceri

Cifra de afaceri a asigurărilor de viață este pe primul loc, cu 46,6%, urmată de asigurările generale, care are o cifră de afaceri de 44,4%. Pe ultimul loc se află cifra de a afaceri a administrării de active care este de 2,6%.

Măsuri pentru sporirea profitabilității:

Managementul revirimentelor: La Dresdner Bank, Fireman’s Fund, Allianz Global Risks și AGF, în Franța actualmente mai este angajat un reviriment,două dintre aceste societăți înregistrează de ja profit.

Asigurarea excelenței în activitatea operativă: Acesta cuprinde o gamă de măsuri, ca de exmplu îmbunătățirea ratei combinate (a raportului despăgubirii datorate/cheltuieli în raport cu primele câștigate); asigurarea unor tipuri de prime în concordanță cu riscurile asumate; introducerea unor inițiative care să permită o mai bună orientare către client, stâns legate de necesitățile pieței locale; promovarea cunoștințelor de specialitate și a profesionalismului; utilizarea transferului de cunoștințe și a sinergiilor; integrarea strategiei de investiție.

4.4.3 Focus strategic pentru reducerea complexității

Allianz Group a devenit o organizație foarte complexă. Din acest motiv se va retrage din sfere de faceri și de pe piețele care nu oferă suficient potențial sau în care, până acum, a fost reprezentat doar cu activități marginale. Aceasta constituie premisa asigurării creșterii profitabile a grupului Allianz.

Fig. 4.5 Structura înaintea transformării

Fig. 4.6 Structura după transformare

Măsuri pentru reducerea complexității: retragerea din domeniile de activitate și de pe piețele ne-strategice,corectarea structurilor și a proceselor ineficiente ale societăților grupului și la nivel de holding ( Group Center), reducerea participanților în entități economice pe baza de reciprocitate, crearea de procese mai eficiente pentru clienti prin dezvoltarea unor forme de management a serviciilor la o singură adresă.

4.4.4 Focus strategic (+UNU) privind creșterea eficientă a competitivității și a valorii

Cele trei puncte esențiale descrise mai sus – asigurarea bazei de capital, creșterea profitabilității, reducerea complexității grupului – sunt utile și unui obiectiv pe termen lung (+UNU): creșterea eficientă a competitivității și a valorii Allianz Group. Pe termen lung, vor avea succes acele societăți ale grupului care obțin marje ridicate ale profitului raportat la valoarea capitalului investit prin dezvoltarea afacerilor și asigurarea șamselor de creștere a acestora, nu doar prin controlul costurilor.

Fig. 4.7 Programul strategic în pregătire

Măsuri de creștere eficientă a competitivității și a valorii la Allianz Group și Allianz – Țiriac.

ș Inițiativa de orientare către client (Customer Focus Initiative – CFI)

La Allianz Group

CFI se bazează pe o analiză temeinică a comportamentului de consum al clienților noștri, cât și pe nevoile și așteptările lor în legătură cu situații concrete și decizii de cumpărare. Această înțelegere ne permite să depășim așteptările clienților noștri ăn momentele decisive și să creăm astfel valoarea adăugată de durată, orientându-ne în funcție de cele 3 imperative centrale ale CFI: asigurarea loialității clienților, câștigarea de noi clienți, generarea unei valori mai mari per client.

La Allianz – Țiriac

Demararea proiectului Net Promoter Score pentru un eșantion reprezentativ de clienți Casco Din București.

ș Programul Sustainability (continuitate)

La Allianz Group

Programul Sustainability identifică în interiorul și în exteriorul organizației noastre cele mai bune practici, “best practices”, referitoare la produse, procese și servicii și le transformă în practici uzuale, “common practices”, în interiorul Allianz.

La Allianz – Țiriac

Direcții de implementare: o mai bună evaluare a ricului la preluarea în asigurare; implementarea unui sistem îmbunătățit de management al fraudei

ș Ledership Values (Linii directoare de conducere)

La Allianz Group

Leadership Values au fost introduse pentru a îmbunătății calitatea conducerii în Allianz și pentru a îmbunătății calitatea conducerii în Allianz și pentru a accelera dezvoltarea unei culturi de înaltă performanță. Acestea reprezintă o modalitate de verificare măsurabilă privind înțelegerea comună de către personalul de conducere a obiectivelor fundamentale: transmiterea consistentă a strategiei noastre; întărirea culturii noastre de performanță; orientarea către nevoile clienților; dezvoltarea colaboratorilor noștri; miza pe încredere și feedback

La Allianz – Țiriac

Stabilirea obiectivelor, planificarea dezvoltării și intervievarea angajaților.

ș Promovarea unei mărci de prestigiu (Global Branding)

La Allianz Group

Promovarea unitară peste tot în lume, a unei mărci de prestigiu are în vedere câștigarea unei poziții puternice pentru marca Allianz și dezvoltarea unei campanii globale în jurul conceptului “Moments of Truth”.

La Allianz – ȚiriacAllianz este alături de clienții săi în momente importate, reușind să câștige și să păstreze încrederea acestora.

CAPITOLUL 5.

CONCLUZII, PROPUNERI

Sectorul asigurărilor prezintă conotații economice complexe ce implică nu doar persoanele asigurate ci întreaga societate.

În România, această activitate de asigurări s-a desfașurat într-un cadru legislativ marcat de neconcordanțe semnificative față de sistemul internațional, iar societățile de asigurări au fost nevoite să rezolve problemele de câștigare a sectoarelor de piață, cât și pe cele generate de fructificare prudentă, în condițiile unei piețe de capital puțin dezvoltate și instabile, a resurselor atrase. În context macroeconomic, reforma asigurărilor nu a putut depași subsanțial stadiul reformei la nivelul întregii economii. Această concluzie este susținută prin comparații internaționale a câtorva indicatori specifici asigurărilor cu o importanță semnificativă.

O concluzie importantă care se desprinde din lucrarea de față este că piața asigurărilor din țara noastră s-a extins continuum după 1989 pâna în prezent, s-a diversificat și a produs efecte utile asupra economiei. Astfel, s-a multiplicat numărul societăților de asigurări și reasigurări, au fost create numeroase societăți de intermediere, a sporit volumul capitalului social investit în acestă ramură, inclusiv a celui de proveniență străină; s-a lărgit sfera “produselor” oferite de asigurători clienților lor, persoane fizice sau juridice; au fost create noi sucursale și agenții ale societăților de asigurări și reasigurări și s-au înregistrat progrese în acțiunea de modernizare a celor existente.

Toate acestea au făcut posibilă crearea de noi locuri de muncă, mai ales pentru speciliști cu calificare superioară și medie. A crescut an de an volumul total al primelor încasate (în expresie reală), ca și cel al indemnizațiilor acordate în urma riscurilor înregistrate, ceea ce a oferit posibilități din ce în ce mai mari de acoperire a daunelor suferite de asigurați. A sporit volumul rezervelor de prime și de daune constituite de societățile de asigurări și reasigurări, ceea ce a contribuit la creșterea gradului de participare a acestora la formarea capitalurilor de împrumut.

Se observă o anumită creștere a interesului unei categorii de persoane fizice, ca și al unor agenți economici, pentru încheierea de asigurări, mai ales de viață.

În România, în spatele acestei evoluții global pozitive, se ascund însă unele rezultate mai puțin spectaculoase, dacă nu chiar mediocre, și unele stări de lucru preocupante.

Astfel între societățile de asigurări și reasigurări existente, numai câteva au potențial financiar redus ceea ce duce la neputința implicării în operațiuni de amploare. Cu asemenea societăți sub capitalizare nu se poate depăși, într-un termen scurt, actuala situație în care densitatea asigurărilor și gradul de penetrate a asigurărilor ne situează pe locuri extrem de modeste în ierarhia mondială. Atâta vreme cât valoarea adăugată brută în asigurări este redusă, impactul acestei ramuri asupra economiei nu poate fi prea mare.

În condițiile în care, în România, câteva societăți mari domină piața, nu se poate vorbi de o concurență reală între asigurători. Până la admiterea României în Uniunea Europeană, este imperios necesară consolidarea societăților autohtone de asigurări pentru a putea face față concurenței societăților comunitare de asigurări, care deja manifestă interes să-și deschidă sucursale și filiale la noi sau să încheie contracte pe piața noastră.

Este adevărat că dezvoltarea asigurărilor nu este condiționată numai de sporirea capitalului societăților respective, ci, mai ales, de îmbunătățirea evoluției de ansamblu a economiei. Macrostabilizarea economică, restructurarea și tehnologizarea intreprinderilor, creșterea profitabilităților acestora, îmbunătățirea condițiilor de trai ale populației și reluarea creșterii economice constituie premise materiale ale impulsionării asigurărilor. La rândul lor, asigurările pot contribui la revigorarea economiei reale, la progresul social-economic al țării și la îmbunătățirea calității vieții în general.

Totodată se impune intensificarea preocupărilor organelor de decizie ale societăților de asigurări și reasigurări pentru: îmbunătățirea structurii portofoliilor de contracte; realizarea stabilității rezultatelor financiare pe termen lung; organizarea de acțiuni susținute și convingătoare cu privire la necesitatea și eficacitatea încheierii de contracte de asigurare de către persoanele fizice și juridice; promovarea unei politici prudențiale în ceea ce privește dezvoltarea, în perspectivă, a activității; plasarea rezervelor în investiții sigure și profitabile; perfecționarea continuă a pregătirii profesionale a personalului în subordine și promovarea în funcții de conducere a celor care îndeplinesc criteriile de competență, experiența și onorabilitatea.

La rândul lor, în România, autoitățile publice competente au datoria să completeze și să perfecționeze cadrul legislativ existent și să-l armonizeze cu cel comunitar, mai ales în ceea ce privește starea de solvabilitate a societăților, gradul de lichiditate al acestora, constituirea rezervelor de prime și de daune, disciplina financiară și cea contractuală.

În țările dezvoltate, asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naționale, deoarece: prin valoarea adăugată în societățile de asigurare, de intermediere și alte prestări de servicii înrudite participă la sporirea produsului intern brut; oferă locuri de muncă unui număr mare de persoane, care realizează o productivitate a muncii mai mare decât media pe economie; participă la oferta de capital de împrumut pe piața financiară, cu resurse bănești pe care le pun la dispoziția băncilor, agenților economici sau autorităților publice; prin indemnizația pe care o acordă asiguraților contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate de riscurile asigurate și, în felul acesta accelerează procesul de producție.

În ceea ce privește piața românescă a asigurărilor, rezultatele obținute sunt o consecință a lipsei unei strategii de dezvoltare a economiei și a unui management ineficient. Lipsa unor instituții de pregătire a personalului din domeniu este o altă carență, care se reflectă în calitatea serviciilor oferite de asigurători și în perspectivele de dezvoltare a domeniului.

Pâna în acest moment, s-ar putea spune că asigurările s-au dezvoltat oarecum împotriva mediului economic românesc. Într-o piață în care aproape că nu există resurse pentru investiții, în care companiile sunt datoare vândute, decapitalizate și dezinteresate de ceea ce înseamnă nevoia de protecție, asigurările au reprezentat unul dintre cele mai dinamice domenii. Întrebarea este cât va mai continua această creștere, atâta timp cât nimic din politica statului român nu încurajează asigurările.

Asemenea țărilor dezvoltate economic și în România trebuie să funcționeze școli pe lângă societățile de asigurări unde cursanții să beneficieze de o pregătire de specialitate structurată pe secțiuni corespunzătoare diferitelor categorii de asigurări, pe care le vor practica.

Pentru alinierea rapidă la standardele internaționale va trebui să importam informații know-how din țările cu experiență vastă în domeniul asigurărilor. În acest scop este nevoie de o schimbare a mentalității, de o revoluție în gândire, o concepție adecvată privind reorganizarea și modernizarea învățământului, impusă de evoluția mediului social intern și internațional.

Acesta este un sector prioritar de care depinde însăși existența și viitorul României. Această înnoire amplă se cere realizată pe baza unui diagnostic riguros al stării actuale a învățământului, a elaborării unei strategii cu obiective realiste care să constituie soluții performante.

Din tot acest material se desprinde concluzia că domeniul asigurărilor este un domeniu care funcționează (sau ar trebui să funcționeze) pe baze stiințifice, oferă certitudini într-o lume a incertitudinilor și subliniază necesitatea și oprtunitatea dezvoltării și consolidării acestei importante ramuri a economiei naționale.

Informațiile cuprinse în lucrare , arată cât de numeroase și de variate sunt pericolele care amenință integritatea bunurilor și vieților oamenilor și că fenomenele generatoare de pagube au caracter aleatoriu și se produc atât în țările dezvoltate, cât și în cele mai puțin dezvoltate. De aici, concluzia firească: asigurarea este cea mai sigură și mai eficientă formă de luptă împotriva acestora, pentru protejarea intereselor oamenilor luați în mod individual cât și pe cele ale întregii comunități.

O trăsătură primordială și în același timp o concluzie foarte importantă care se detașează din tot acest material este aceea că asigurările reprezintă un sector foarte interesant, necesar și foarte dinamic, dar în același timp imprevizibil.

B I B L I O G R A F I E :

1. Ciurel V.,-“ Asigurări și reasigurări. Abordări teoretice și practici internaționale.” Ed ALL BECK, București, 2000

2. Cristiana Cristureanu – Economia imaterialului : Tranzacții internaționale cu servicii. Ed ALL BECK, București, 1999

3. Eva Cristiana Petrescu – “Marketing în asigurări”, Ed URANUS, București, 2005

4. Ion Negoiță – “Macroeconomie–cooperare economică internațională”, Ed, ECOMAR, București, 1999

5. Marinică Dobrin – „Asigurări și Reasigurări”, Ed ALL BECK, București, 2001

6. Maria Ioncică – “ Economia serviciilor. Teorie și practică”, Ed URANUS, București, 2002

7. Văcărel I., Bercea F. – “Asigurări și reasigurări”, Ed EXPERT, București, 1999

8. Valerică Olteanu – “Marketingul financiar-bancar”, Ed ECOMAR, București, 2003

9. www.allianz.com

10. www.allianztiriac.com

11. www.asirom.ro

12. www.astrasig.ro

13. www.axa.com

14. www.csa-isc.ro

15. www.portaldeasigurari.ro

16. www.unsar.ro

17. www.xprimm.ro