PAVEL EMANUEL – STUDIUL VEGETAŢIEI IERBOASE DIN ÎMPREJURIMILE LOCALITĂTII RUCĂR [311003]

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………….2

CAPITOLUL I

[anonimizat] A TERITORIULUI

1.1 Așezarea și delimitarea teritoriului ….…………………………………………………………………..3

1.2 Geomorfologia și geologia regiunii…………………………………………………………………………4

1.3 Caracterizarea hidrografică……………………………………………………………………………………5

1.4 Clima………………………………………………………………………………………………………………….5

1.4.1. Regimul termic…………………………………………………………………………………………6

1.4.2. Regimul pluviometric…………………………………………………………….…….6

1.5. Solurile…..…………………………………………..………………………………..…….6

CAPITOLUL II

HABITATE FORESTIERE ÎNTÂLNITE PE VALEA JIULUI ÎNTRE ROVINARI ȘI ȚÂNȚÎRENI

2.1. Istoricul cercetărilor botanice …………………………………………………………………………….8

2.2. Considerații privind metoda de lucru și de prezentare a habitatelor și vegetației

lemnoase…………………………………………………………………………………………………………………9

2.3. Caracterizarea generală a vegetației și a faunei. din teritoriul cercetat………………………11

2.4. Habitate forestiere întâlnite din teritoriul cercetat…………………………………………………..14

2.5. Asociații vegetale lemnoase care nu sunt cuprinse în cadrul habiatatelor descrise………49

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………….65

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………….67

INTRODUCERE

Valea Jiului străjuită de păduri întinse se desprinde din lanțul Carpaților Meridionali ca o insulă ce ne stîrnește mereu curiozitatea și interesul.

Adăpostind o [anonimizat] a [anonimizat].

Teritoriul cercetat este parte integrantă a ariei protejate ROSCI 0045 – Coridorul Jiului

Flora teritoriului cercetat are în componență peste 900 de specii de cormofite care formează vegetația ierboasă si lemnoasă din acest colț de țară.

În acest areal se întâlnesc o serie de specii vegetale endemice și rare: Atamantha turbith ssp. hungarica, [anonimizat], Epipactis atrorubens, E. helleborine, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] ș.a.

În teritoriul cercetat se întâlnesc următorele tipuru de habitate forestiere:

91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, [anonimizat])

92A0 Zavoaie/Galerii cu Salix alba și Populus alba

91Y0 Păduri dacice de stejar și carpen

91M0 [anonimizat]

9130 [anonimizat]

9170 [anonimizat] a habitatelor forestiere în teritoriul cercetat se întâlnesc numeroase tipuri de habitate forestiere dintre care o deosebită importanță prezintă habitatul prioritar: 91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) [Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)]; CLAS. PAL.: 44.3, 44.2 și 44.13.

Obiectul studiului de față îl reprezintă cercetarea și prezentarea habitatelor forestiere și a vegetației lemnoase din bazinul mijlociu al Jiului, între Rovinari și Țânțăreni.

Cercetările geobotanice din teritoriul cercetat s-au desfășurat metodic în perioada 2016-2018.

CAPITOLUL I

PROPRIETĂȚI FIZICO-GEOGRAFICE A TERITORIULUI

1.1 Așezarea și delimitarea teritoriului

Teritoriul luat în studiu începând cu anul 2016 este situat în bazinul mijlociu al Jiului, între localitățile Rovinari și Țânțăreni.

Fig. 1. Harta teritoriului cercetat, cu rețeaua hidrografică

1.2.Geomorfologia și geologia regiunii

Sub aspect geomorfologic, teritoriul cercetat cuprinde o treaptă de relief, bine delimitată, zona subcarpatică, reprezentată de Subcarpații Getici. Aceștia sunt dispuși între râurile Motru și Olteț. Cea mai de jos treaptă este formată de dealurile sudice, care se întind de-a lungul platoului Getic incluzând Piemontul Jiului (fig. 2). Podișul Getic a suferit modificări complexe ale peisajului natural ca urmare a exploatărilor carbonifere și a termocentralelor gigant pe care le aprovizionau, datorită sondelor de extracție a hidrocarburilor, datorită despăduririlor, pășunatului excesiv, desțelinirilor, datorită alunecărilor de teren etc.

Teritoriul cercetat se caracterizează printr-o structura monoclinală permite scăderea altitudinilor de la peste 700 m, la sub 200 m, în partea de sud. În teritoriul cercetat apar intercalații de argile ce produc alunecări de teren, dar și intercalații de cărbuni inferiori (lignit) în partea vestică de-a lungul văii Jiului (Bazinul Motru-Rovinari). Între porii rocilor s-au acumulat hidrocarburile.

Fig. 2.

Substratul litologic a influențat forma terenului și face ca eroziunea sa fie partial intensă la rocile sedimentare, iar procesele de pe versanți destul de active.

Procesul de modelare are caracter agresiv, cu capacitate de degradare a terenului. Dintre procesele geomorfologice actuale, apar ca specifice și predominante:

– pluvio-denudarea și eroziunea de suprafață;

– procesele biochimice;

– eroziunea fluvio-torențială.

În această privința pentru a opri procesele de eroziuneau fost facute urmatoarele lucrarii: a fost stăvilirea acestor procese de degradare și menținere a echilibrului dinamic prin lucrări antierozionale adecvate, prin reglementarea tăierilor, prin tratamente corespunzătoare, prin lucrări de ajutorare și îngrijire ale regenerării naturale și a arboretelor, prin lucrări de împădurire și prin menținerea și îmbunătățirea stării fitosanitare a arboretelor.

1.3.Rețeaua hidrografică

Teritoriul cercetat este situat în bazinul mijlociu al râului Jiu, acesta fiind unul dintre cele mai importante râuri de la noi din țară a cărui lungime totală este de 331 Km. Acest râu se formează prin unirea Jiului de Est cu Jiul de Vest în apropiere de localitatea Petroșani. Râul Jiu străbate mai multe unități geografice Carpații Meridionali, Depresiunea Petroșani, Depresiunea Târgu Jiu, Podișul Getic, Câmpia Română). Cei mai importanți afluenți sunt Motrul și Gilortul. Dupa formarea Jiului la Iscroni, rîul, cu un debit mediu de 21,5 m3/s, străbate un splendid defileu ieșind în depresiunea gorjană, mai jos de Sadu. În defileu se varsă în Jiu o serie de pâraie cu caracter torențial, din care mai importante sînt: Murga Mare, Dumitra, Cerbănașul, Bratcul, unele însoțite de drumuri forestiere.

În aval de Sadu, Jiul mai primește pâraiele Porcu, Sîmbotin (cu Vîjoaia și Hărăbaru) și Cartiu care-și culege izvoarele deasupra localității Schela, începînd de aici, la vest, apele ce vin din Munții Vîlcan sînt colectate în lacul temporar de la Rovinari (100000000 m3), alimentat și de Jiu.

1.4.Clima

Dacă tinem seama de datele climatice și de încadrarea climatică din ”Monografia geografică a României ”, teritoriul studiat se împarte în următoarele unități de climă:

– sectorul de climă continental moderată, timpul climei de dealuri cu păduri (II Bp 5).

Trăsăturile generale ale climei zonale și regionale condiționate de factorii climatici al proceselor microclimatului sunt modificate de condițiile fizico-geografice locale de relief. Sub infența reliefului, fondul climatului zonal realizează o compartimentare climatică locală ce influențează direct așezarea etajelor de vegetație.

1.4.1.Regimul termic

Regimul termic prezintă importante schimbări lunare și anuale. Oscilațiile temice au un caracter pronunțat între punctele joase și cele mai înalte ale reliefului. Clima din zonă este temperat continentală de deal, cu 190 de zile fără îngheț, cu precipitații neuniform repartizate, cu vânt dominant dinspre nord, pe Valea Jiului. Temperatura aerului, variază în limite largi ca urmare a diferențelor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale sunt de 10,2° C la Târgu Jiu, în depresiune, de aproximativ 3°C.

Ca urmare a poziției sale geografice arealul municipiului Târgu Jiu beneficiază de un climat temperat continental moderat de dealuri, cu influențe mediteraneene. Elementele climatice ce caracterizează Municipiul Târgu Jiu sunt specifice Depresiunii Târgu Jiu – Câmpu Mare (https://sites.google.com/site/informatiitgjiu/home/geografie/clima-si-demografie)

Apa din sol variază în decursul anului înregistrând un maxim în lunile august și septembrie, dar nu se ating valori absolute mari (50 mm) care să indice o perioadă de secetă.

Regimul precipitațiilor atmosferice și cel al evapotranspirației sunt favorabile speciilor forestiere din zona montană.

1.4.2.Regimul pluviometric

Regimul pluviometric este caracterizat prin precipitații atmosferice medii anuale de 820 mm. Cele mai bogate luni ale anului în precipitații sunt: mai, iunie și iulie maximul fiind atins în iunie, iar cele mai sărace luni sunt: noiembrie, decembrie și ianuarie, minimul înregistrându-se in noiembrie. Regimul precipitațiilor atmosferice și cel al evapotranspirației sunt favorabile speciilor forestiere din această zonă.

Precipitațiile din timpul ierni se acumulează în mare măsură, la suprafața solului sub formă de zăpadă, iar primăvara prin topire se mărește debitul pâraielor.

Concluzionând, climatul zonei este favorabil creșterii și dezvoltării vegetației forestiere.

1.5. SOLURILE

Din punct de vedere pedogeografic, teritoriul cercetat se înscrie în regiunea dunăreano-pontică, domeniul argiluvisolurilor și cambisolurilor și subdomeniul solurilor brune luvice, luvisolurilor albice pseudogleizate și pseudogleice, planosolurilor și solurilor brune eu-mezobazice. Solurile au un conținut mare de argilă (Ioan, 2003). Pe suprafețe mai restrânse s-au dezvoltat regosoluri, soluri erodate, soluri silvestre podzolice. Acolo unde sunt condiții pentru stagnarea apei se declanșează pseudogleizarea. Regimul aerohidric și aprovizionarea cu elemente nutritive asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea vegetației forestiere dominate de cvercinee, cu o structură pe specii variată (Florea și colab., 1983).

În teritoriul cercetat se întâlnesc mai multe tipuri de stațiune forestieră ale României (Chiriță și Pătășscoiu, 1972) și anume (Turbatu, 2003; Simion, 2003) dintre care putem aminti:

– Etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete (FD3), cu opt tipuri de stațiune forestieră:

– 5112 Deluros de gorunete, stâncărie și eroziune excesivă, 724 ha;

– 5131 Deluros de gorunete, podzolit și podzolic, edafic mic, cu Vaccinium-Calluna, – 91 ha;

– 5132 Deluros de gorunete, podzolit și podzolic argiloiluvial cu floră de tip mezofit cu graminee (m), 19 ha;

– 5152 Deluros de gorunete, brun slab-mijlociu podzolit edafic mijlociu (m), 48 ha;

-5253 Deluros de goruneto-făgete, aluvial moderat humifer în lunca joasă, 2 ha, extinse pe 1.449 ha (16,2 %);

CAPITOLUL II

2.1. ISTORICUL CERCETĂRILOR BOTANICE DIN TERITORIUL CERCETAT

Asupra florei Olteniei au adus contribuții: Buia Al., Șerbanescu I., Țopa E., Păun M., Maloș C., Popescu Gh., Cârțu D. ș.a. Numeroase date au fost inserate și în monumentala opera Flora R.P.R.-R.S.R. (vol. I-XII).

Din teritoriul cercetat sunt furnizate date despre flora: M. Păun, Gh. Popescu, C. Maloș.

Date cu privire la flora și vegetația teritoriilor învecinate au fost furnizate de: Păun M. 1967; Roman N. 1971, 1974, în Sudul Podișului Mehedinți; Zaharia C.I. 1972, în Bazinul Gilortului; Păun M. & Popescu Gh. 1972, în Lunca Jiului; Maloș C. 1977, în Bazinul Superior al Motrului; Costache I. 2002, 2005 în Bazinul Inferior al Motrului.

Al. Beldie (1977 – 1979) și V. Ciocârlan 2001 citează specii din zona studiată în ”Flora României”- Determinator ilustrat al plantelor vasculare (vol. I și II) și respectiv Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta.

În zona cercetata s-au realizat numeroase studii și cercetări de floră și vegetație.

O importanță aparte o reprezintă cele 760 coli de herbar donate de marele botanist Erazmus Gyula Nyárády, membru deplin al Academiei Române, iar în 1949 coordonator de onoare al celor 13 volume de Flora României. Materialul a fost colectat și preparat de domnia sa în excursiile efectuate între anii 1928-1930, în Oltenia, din Carpați până la Dunăre. De-a lungul timpului, colecția de plante s-a îmbogățit și prin alte donații (Flora Oltenieae Exsiccata -1100 specii; donația Facultății de Agricultură – 38 specii; donații de la diverse persoane fizice (60) – herbar V. Bucșan, herbar M. Dițu, herbar A. Iliescu etc.), și achiziții (achiziție M. Păun – 98 specii).

2.2.CONSIDERAȚII PRIVIND METODA DE LUCRU ȘI DE PREZENTARE A HABITATELOR ȘI A VEGETAȚIEI

Cercetările pe teren s-au făcut începând cu anul 2016, din luna martie până în luna noiembrie.

Pentru identificarea speciilor s-au folosit: Flora Europaea, vol. I-V (1964-1980); Flora Italica, vol. I-II, de P. Zangheri (1976); Flora României, vol. I-XII (1952-1976); Flora României, vol. I-II de Al. Beldie (1977, 1979); Flora ilustrată a României – Pteridophyta et Spermatophyta, de V. Ciocârlan (2000).

În ceea ce privește nomenclatura am adoptat soluțiile care sunt considerate corecte, în acord cu Codul internațional de Nomenclatură Botanică (Code de Tokyo, 1993). Pentru ca lucrarea să aibă un caracter unitar s-a folosit nomenclatura lui V. Ciocârlan (2000), care cuprinde marea majoritate a restructurărilor actuale în nomenclatură.

În studiul părții vegetale din teritoriul cercetat s-au utilizat metodele de cercetare fitosociologică în conformitatea școlii fitosociologice central-europene, purtând la bază principiile și metodele elaborate de J. Braun-Blanquet (1926) și adaptate de A. Borza (1934) la particularitățile vegetației țării noastre. În denumirea asociațiilor vegetale a fost realizată ținându-se cont de prevederile Codului de nomenclatură fitosociologică (2000).

Pentru clasificarea și determinarea asociațiilor vegetale s-au folosit lucrări privind vegetația României, redactate de G. Coldea (1986, 1991), D. Ivan – coordonator (1992), V. Sanda et al. (1997).

În urma cercetărilor desfasurate, au fost s-au împarțit în 10 asociații vegetale ierboase și grupate în 5 clase. Au fost efectuate aproximativ 100 relevee, care au fost grupate și sistematizate în tabele fitosociologice. Mărimea suprafețelor probă a fost stabilită în funcție de tipul de vegetație, variind, de la 200 m2 pentru pajiști până la 2 m2 pentru stâncării. Aranjarea tabelelor fitosociologice s-a realizat după criteriul cenotaxonomic. S-a notat și constanța speciilor (K) în cazul asociațiilor la minim 5 relevee.

Pentru determinarea și descrierea Habitatelor Natura 2000 care au la bază asociația vegetală am utilizat: Manualul de interpretare a habitatelor din România (O. Mountford et al., 2008) și Habitat Fact Sheet (O. Mountford et al., 2008).

În lucrare au fost folosite următoarele abreviații:

-pentru elementele floristice:

Cosm – cosmopolit

Adv – adventiv

Eua – eurasiatic

E – european

Ec – central-european

Alp – alpin

Arct – arctic

Atl – atlantic

Med – mediteranean

sM – submediteranean

Cont – continental

Pont – pontic

Pan – panonic

Carp – carpatic

End – endemic

Cauc – caucazian

Anat – anatolic

Sudet – sudetic

Dac – dacic

Balc – balcanic

Apen. – apenin

As-N. – nord asiatic

Cp – circumpolar

Bor – boreal

-pentru bioforme:

Ch – camefite

MPh – megafanerofite

mPh – mezofanerofite

NPh – nanofanerofite

Ph-l – liane

Indicii ecologici:

U-umiditate; T-temperatură ;

1-1,5 = xerofile 1-1,5 = criofile (hekistoterme)

2-2,5 = xero-mezofile 2-2,5 = microterme

3-3,5 = mezofile 3-3,5 = micromezoterme

4-4,5 = mezo-higrofile 4-4,5 = moderat termofile

5-5,5 = higrofile 5-5,5 = termofile

6 = hidrofile 0= amfitolerante (euriterme)

0 = amfitolerante (eurihide)

R – reacția solului;

1-1,5 = puternic acidofile

2-2,5 = acidofile

3-3,5 = acido-neutrofile

4-4,5 = slab acid-neutrofile

5-5,5 = neutro-bazifile

0 = amfitolerante (euriionice)

2.3. CARACTERIZAREA GENERALĂ A VEGETAȚIEI

DIN TERITORIUL CERCETAT

Vegetația din bazinul Jiului, între Rovinari și Țânțăreni este caracteristică zonei Subcarpatice a Olteniei, Piemontului Jiului, cu unele particularități conferite de relief, altitudine, climă, natura rocilor și a solului.

Pajiștile folosite de localnici ca fânețe, se caracterizează printr-o diversitate foarte mare, fiind alcătuite din specii de furajere de Poaceae. Aici se întâlnesc populații bogate de orhidee cum ar fi: Orchis militaris, O. ustulata, O. tridentata, O. morio (fig. 3), O. coriophora, O. purpurea (fig.3) etc.

Fig. 3. Orchis morio

Pădurile ocupă o suprafață mare din acest teritoriul. Dintre plantele care formează pătura ierboasă a pădurii putem menționa: plante erbacee viu colorate: Dentaria bulbifera, Primula officinalis, Anemone nemorosa, Pulmonaria rubra, Hieracuim transilvanicum, Allium ursinum, Oxalis acetosella, Hepatica nobilis, Aposeris foetida, Epipactis atrorubens, Cephalanthera rubra, Orchis morio (fig. 6)Viola reichenbachiana, Helleborus purpurascens, Paris quadrifolia, Luzula luzuloides, L. sylvatica, Orchis purpurea (fig. 4) ș.a.

Fig. 4. Orchis purpurea

Arinișurile formate din arinul negru – Alnus glutinosa delimitează pe anumite porțiuni râurile și unele văi din acest teritoriul. Acestea găzduiesc o flora caracterisică iubitoare de umezeală.

Habitatele acvatice sunt reprezentate prin râurii, pârâiașe și bălți în care se dezvoltă o floră și o vegetație specifică.

Fauna din zonă cercetată este foarte bogată beneficiind de un deosebit interes științific. Aici se întâlnesc specii rare și protejate atât din cadrul vertebratelor dar și al nevertebratelor.

Dintre reptile sunt întâlnite:

– șarpele de casă – Natrix natrix;
– vipera de munte – Vipera berus berus;
– șarpele de alun – Coronella austriaca austriaca;
– năpârca- Anguis fragilis;

– sopârla de ziduri – Podarcis muralis,
– șoparla de munte – Lacerta vivipara; etc.

În ceea ce priveste ornitofauna până la momentul actual au fost identificate mai multe specii de păsări, dintre acestea o serie sunt menționate ca specii strict protejate în Convenția de la Berna – Convenția pentru protejarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa.

La marginea râurilor sunt intalnite frecvent:

– codobatura albă- Motacilla alba;
– codobatura galbenă- M. cinerea;
– pescărelul negru- Cinclus cinclus etc.

Specile de mamifere mici sunt bine reprezentate fiind însă insuficient cercetate.

În acest teritoriul se întâlnesc următoarele specii de animale salbatice:

– porcul mistret – Sus scrofa;
– căpriorul- Capreolus capreolus;

2.4. HABITATE FORESTIERE NATURA 2000 ÎNTÂLNITE ÎN TERITORIUL CERCETAT

I. Habitatul 92A0 Zăvoaie/Galerii cu Salix alba și Populus alba/ RO habitat type code: R4405-4411

Acest tip de habitat cuprinde pădurile ripariene, zăvoaie sub formă de galerii din bazinul mediteranean dominate de Salix alba și Salix fragilis sau specii de sălcii înrudite cu acestea și păduri mediteranean central-eurasiatice nultistratificate cu specii de Populus ssp., Ulmus ssp., Salix ssp., Alnus ssp., Acer ssp., Tamarix ssp., Juglans regia și liane.

Acest tip de habitat se dezvoltă pe soluri: de tip aluviosol, nisipoase, mijlociu profunde, uneori scheletice, mezobazice, umede-ude, cu posibile deficite în timpul verii, mezotrofice-eutrofice (conform Habitat Fact Sheet, 2008).

Habitatul 92A0 se dezvoltă pe malul Jiului și afluenților săi și este edificat pe baza următoarelor specii caracteristice și dominante: Salix alba, Populus alba, P. nigra, Fraxinus angustifolia, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Rosa canina, Euonymus europaeus, Sambucus nigra, Prunus spinosa, Rubus caesius, Vitis vinifera ssp. sylvestris, Clematis vitalba, Humulus lupulus, Agrostis stolonifera, Althaea officinalis, Galium rubioides, Cicuta virosa, Lycopus europaeus, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Physalis alkekengi, Ranunculus repens, Scutellaria galericulata, Solanum dulcamara, Asparagus tenuifolius, Myosoton aquaticum, Poa trivialis, Eupatorium cannabinum, Bidens tripartita, Lythrum salicaria, Myosotis scorpioides, Equisetum arvense, Stachys palustris, Agropyron repens, Urtica dioica, Glechoma hederacea, Angelica sylvestris, Mentha aquatica, Rumex obtusifoliu, Leucojum aestivum.

De cele mai multe oro printre aceste specii se înfiripează și specii invazive ca: Amorpha fruticosa, Rubus caesius și Ailanthus altissima. Aceste specii pot avea o dezvoltare masivă în unele fitocenoze depășind 10% din acoperire, sufocând celelalte
specii din stratul ierbos și subarbustiv și chiar puieții de plop.

Habitatul 92A0 este edificat de asociația vegetală Salici-Populetum Meijer-Drees 1936.

1. Asociația Salici – Populetum Meijer – Drees 1936

Fitocenozele edificate de Populus alba și Populus nigra cu Salix alba alcătuiesc zăvoaie dense și bine dezvoltate în luncile râurilor. În teritoriul cercetat fitocenoze ale acestei asociații se întâlnresc în lunca Jiului. Uneori unele fitocenoze au fost înlocuite cu plantații de Populus x canadensis. În teritoriul cercetat asociația se întâlnește frecvent înre lunca Rovinari și Țânțăreni.

Din punct de vedere fizionomic și floristic această asociație are o compoziție asemănătoare cu asociația Salicetum albae cuprinzând o setie de specii de luncă.

Conform bibliografiei ((Mucina et al. 1993; Mititelu et al. 1972, 1975; Lupu 1979 etc.) plopișurile formează o asociație caracteristică, deosebindu-se de sălciișuri nu numai prin fizionomia proprie, ci și printr-o compoziție floristică complexă, mai bogată și mai variată, în care abundă numeroase specii caracteristice pădurilor și tufărișurilor din clasele Querco – Fagetea, Rhamno-Prunetea, Quercetea pubescentis etc. De asemenea, în compoziția floristică pătrund, mai ales într-o serie de poieni, și multe specii erbacee din clasele Molinio Arrhenatheretea, Festuco -Brometea, Galio-Urticetea etc. În microdepresiuni și în micile lagune și cu exces de umiditate se instalează o serie de specii clasele Phragmiti – Magnocaricetea și Bidentetea tripartiti.

Ass. 1. Salici – Populetum Meijer – Drees 1936

Tabelul nr. 1

Locul și data efectuării releveelor: 1-5, V. Jiului, 11.VI.2017

II. Habitatul 91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) [Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)]/ CLAS. PAL.: 44.3, 44.2 și 44.13/RO habitat type code: R4401, R4402, R4405, R4407, R4408

Acest tip de habitat grupează: zăvoaie motane edificate de Alnus incana și Telekia speciosa, păduri daco-getice de lunci colinare edificate de Alnus glutinosa și Stellaria nemorum, păduri daco-getice de Populus nigra cu Rubus caesius, păduri danubiene de Salix alba cu Rubus caesius și păduri danubiene de Salix alba cu Lycopus exaltatus.

Principlalele specii caracteristice și dominante sunt: lnus glutinosa, A. incana, Salix alba, S. fragilis, Fraxinus excelsior, F. angustifolia, Ulmus glabra, U. minor, U. laevis, Prunus padus, Frangula alnus, Rubus caesius, Telekia speciosa, Angelica sylvestris, Aegopodium podagraria, Matteucia struthiopteris, Thelypteris palustris, Petasites albus, P. hybridus, Ranunculus ficaria, Carex remota, C. brizoides, C. pendula, Stellaria nemorum, Agrostis stolonifera, Persicaria (Polygonum) hydropiper, Bidens tripartita, , Lycopus europaeus, L. exaltatus, Caltha palustris (laeta), Festuca gigantea, Brachypodium sylvaticum, Impatiens noili-tangere, Cardamine impatiens, Equisetum telmateia, Leucojum aestivum, L. vernum, Geum rivale, Lysimachia nummularia, Humulus lupulus (Habitat fact Sheet, 2008, Mountford et al.).

Habitatul ese edificat de comunitățile vegetale descrise mai jos.

2. Ass. Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kärstner 1938) Lohm. 1957 (Syn.:Alnus glutinosa-Salix purpurea Paucă 1941, Alnetum glutinosae Meijer-Drees 1936, Aegopodio- Alnetum preacarpaticum V. Kárpati, Kárpati I et. Jurko 1963) (Tabelul nr. 2)

Această asociație grupează zăvoaiele edificate de Alnus glutinosa ce se întâlnesc în lungul râurilor din regiunile colinare și montane. În teritoriul cercetat această asociație se găsește frecvent pe malul Jiului și pe malul tuturor afluenților.

Prezintă o structură floristică bogată și heteregenă. La alcătuirea stratului ierbos participă cu o constanță ridicată următoarele specii: Stellaria nemorum, Impatiens noli-tangere, Circaea lutetiana, Stachys sylvatica, Glechoma hirsuta, Euphorbia amygdaloides, Brachypodium sylvaticum, Geum urbanum, Anemone nemorosa, Ranunculus repens, Salvia glutinosa, Carex remota etc. Stratul erbaceu este alcătuit în special din specii caracteristice pădurilor din Querco-Fagetea.

La alcătuirea fitocenozelor participă sporadic și specii caracteristice claselor Molinio-Arrhenatheretea și Galio-Urticetea.

Stratul arborescent și cel arbustiv prezintă în afară de Alnus glutinosa următoarele specii: Alnus incana, Fraxinus excelsior, Ulmus glabra, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Sambucus nigra, Crataegus monogyna, Rosa canina, Viburnum opulus, Eunymus europaea, Ligustrum vulgare, precum și liana Clematis vitalba.

În cadrul asociției poate fi descrisă și subasociația edificată prin abundența dominanța mare a speciei Matteucia struthiopteris: struthiopterietosum filicastri Tx. 1937.

Alnus glutinosa prezintă un rol important împotriva eroziunii solului, în special a malurilor.

Ass. Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kärstner 1938) Lohm. 1957

Tabelul nr. 2

Locul și data efectuării releveelor: 1-5 – V. Jiului, 12.VII.2017

2. Salicetum albae Issler 1924 (Syn. Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957) (Tabelul nr. 3)

Zăvoaie cu Salix alba se întâlnesc frecvent în Oltenia, pe malul pâraielor și râurilor, mai ales sub formă de benzi de o parte și de alta a acestor ape. Se întâlnesc de la câmpie până în etajul colinar. Astfel de fitocenoze au fost analizate pe malul Jiului la Peșteana.

Fitocenozele de Salix alba din toată țara se caracterizează prin prezența în stratul arbustiv, alături de specia edificatoare și a uirmătoarelor specii: Salix fragilis, S. Purpurea, Populus alba și Alnus glutinosa.

Dintre speciile ierboase frecvent întâlnite putem amintii: Mentha longifolia, Agrostis stolonifera, Glechoma hederacea, Ranunculus repens, R. sceleratus, Urtica dioica, Equisetum arvense, Lytrum salicaria, Saponaria officinalis, Althaea officinalis, (fig. 5) Poa trivialis, Cirsium oleraceum, Lycopus europaeus, Prunella vulgaris, Trifolium pratense.

Ramurile tinere și lăstarii de răchită sunt folosite de către localnici în gospodării.

De asemenea scoarța ramurilor de Salix alba este folosită în fitoterapie, având aceleași proprietăți ca și scoarța de răchită și răchită roșie.

Fig.5 Althaea officinalis

Ass. Salicetum albae Issler 1924

Tabelul nr. 3

Locul și data efectuării releveelor: 1-5, V. Jiului, 17.VI.2016

4. Salicetum purpureae (Soó 1934 n.n.) Wendelbg.-Zelinky 1952

(Tabelul nr. 4)

Fitocenozele edificate de Salix purpurea se întâlnesc sub forma unor fâșii sau pâlcuri mici, vegetând pe soluri umede, în luncile din teritoriul studiat.

Sunt fitocenoze mezofile spre mezo-higrofile, micromezoterme, euriionice cu puternice nfluențe slab acid-neutrofile.

În stratul arbustiv domină specia edificatoare Salix purpurea. Stratul ierbos se caracterizează printr-o compoziție floristică heterogenă, la alcătuirea acestuia participând frecvent următoarele specii: Ranunculus repens, Tussilago farfara, Agrostis stolonifera, Poa pratensis, Filipendula ulmaria, Lysimachia numularia, Dactylis glomerata, Ranunculus ficaria, Thelipteris palustris, Humulus lupulus, Festuca gigantea, Stelaria nemorum, Rubus caesius.

Ramurile de răchită sunt folosite de către localnici pentru confecționarea diferitelor împletituri din nuiele tradiționale. Răchita roșie este o importantă plantă meliferă. La alcătuirea fitocenozelor participă și numeroase specii cu importanță fitofarmaceutică.

Ass. Salicetum purpureaea (Soó 1934 n.n.) Wendelbg.-Zelinky 1952

Tabel nr. 4

Locul și data efectuării releveelor: 1-5, –V. Jiului, 11.V.2016

III. Habitat 91M0 Păduri balcano-panonice cu cer, gorun, gârniță (Quercus petraea, Q. cerris, Q. frainetto)/ RO habitat type code: R4132, R4133, R4140, R4149-4155

Pădurile sub-continentale termo-xerofile de cer (Quercus cerris), gorun (Quercus petraea) și gârniță (Quercus frainetto) sunt răspândite în regiunile colinar-deluroase panonice și nordbalcanice. De remarcat este prezența arțarului tătăresc (Acer tataricum), specie continentală, lipsind însă specii tipic submediteraneene, cum sunt cărpinița (Carpinus orientalis) și ghimpele (Ruscus aculeatus).

Acest habitat are la bază următoarele specii: Quercus petraea Q. dalechampii, Q. polycarpa, Q. cerris, Q. frainetto, Acer tataricum, Tilia tomentosa, Ligustrum vulgare, Euonymus europaeus, Festuca heterophylla, Carex montana, Poa nemoralis, Potentilla alba, Potentilla micrantha, Tanacetum corymbosum, Campanula persicifolia, Digitalis grandiflora, Vicia cassubica, Viscaria vulgaris, Lychnis coronaria, Achillea distans, Silene nutans, Hieracium sabaudum, Galium schultesii, Lathyrus niger, Peucedanum oreoselinum, Helleborus odorus, Asperula taurina, Luzula forsteri, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Carex praecox.

Acest habitat este edificat de asociațiile vegetale descrise în continuare.

5. Ass. Quercetum cerris Georgescu 1941 (Syn. Quercetum cerris Borza 1931 n.n., Quercetum cerris typicum Pașc., et al. 1956) (Tabelul nr. 5)

Cerul (Quercus cerris) este bine reprezentat în partea meridională a țării (Banat, Oltenia, Muntenia). În părțile transilvănene trăiește atât la șes, cât și în părțile deluroase, solitar sau împreună cu alte specii de Quercus, alcătuind uneori păduri întovărășit de carpen și fag și este localizat adeseori numai la marginea pădurilor, neputând suporta umbra altor arbori (Prodan 1939). Conform datelor din literatură cea mai mare suprafață ocupată de Quercus cerris se află în Oltenia și Muntenia (Pop & Cristea 2002).

Ceretele ca tip de pădure au fost studiate de C.C. Georgescu (1941) din regiunea Brănești – Ilfov. Asociația se dezvoltă pe soluri brun roșcate de pădure sau brune de pădure, reci, cu compactitate mare pe care apa provenită din ploi și din topirea zăpezilor stagnează, împiedicând astfel dezvoltarea florei ierboase.

În stratul arborescent alături de specia dominantă Quercus cerris, mai întâlnim: Acer campestre, Quercus farnetto și Carpinus betulus. Stratul arbustiv este dominat de: Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Ulmus minor și Acer tataricum (M. Niculescu, 2009).

Speciile cu dominanță mai mare în stratul ierbaceu sunt: Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Polygonatum latifolium, Festuca valesiaca, Lithospermum purpureocaeruleum, Carex tomentosa, Anchusa officinalis (fig. 6), Ranunculus auricomus (fig. 7), Scilla bifolia etc. Astfel de fitocenoze au fost analizate pe V. Pesceana.

Ca cenotaxoni de rang inferior sunt semnalate subasociațiile: geticum I. Pop 1967, crisicum I. Pop 1967 și faciesurile cu : Poa nemoralis, Brachypodium sylvaticum și Luzula luzuloides Ghișa et Kovács 1963. (V. Sanda, A. Popescu, N. Barbaș 1997).

Fig. 6. Anchusa officinalis

Fig. 7. Ranunculus auricomus

Ass. Quercetum cerris Georgescu 1941

(Syn. Quercetum cerris Borza 1931 n.n., Quercetum cerris typicum Pașc., et al. 1956)

Tabelul nr. 5

Locul și data efectuării releveelor: 1–Valea Jiului, Țânțăreni, 16.VII.2017

6. Ass. Quercetum farnetto Păun 1964, 1966 (Syn. Quercetum confertae typicum Pașc. et al. 1956; Quercetum confertae Borza 1931 n.n.; Carici-Quercetum frainetto Doniță 1970) (Tabelul nr. 6)

Gârnițetele întâlnite pe terenuri plane, platouri sau pe pante cu expoziție sudică; se instalează pe soluri de tip brun de pădure, cu pânza freatică la mare adâncime. Primăvara a fel ca în perioadele cu precipitații bogate solul reține apa la suprafață, aceasta stagnând în microdepresiuni. Planta dominantă și caracteristică indicatoare este Quercus farnetto, alături de care se întâlnesc exemplare rare de Pyrus pyraster, Ulmus procera, Acer campestre (M. Niculescu, 2009).

În teritoriul cercetat această comunitate vegetală forestieră se întâlnește în împrejurimile localității Drăgășani. Formează un habitat forestier Narura 2000- H 91M0.

Stratul arbustiv este format din: Crataegus monogyna, C. pentagyna, Acer tataricum, Cornus mas, Evonymus europaea, Sorbus domestica, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare.

Stratul ierbos este relativ bine reprezentat: Poa nemoralis, Helleborus odorus, Ranunculus auricomus, Fragaria vesca, Geum urbanum, Potentilla alba, Lathyrus niger, Trifolium medium, Sedum maximum, Veronica chamaedrys, Symphytum tuberosum, Clinopodium vulgare, Carex michelii, C. tomentosa, C. divulsa, Potentilla argentea, Geranium dissectum, Veronica chamaedrys, Glechoma hirsuta, Poa nemoralis, Festuca pseudovina, Viola suavis (fig. 8) Lychnis coronaria etc.

S-a constatat că speciile ierboase mezofile sunt predominante datorită solurilor reci din perioada vernală, acestea înfloresc la sfârșitul primăverii.

La sfârșitul verii întreaga floră ierboasă si-a încheiat ciclul vegetativ, solul prezentând crăpături evidente și condițiile devin improprii pentru dezvoltarea acestui strat.

Fig. 8. Viola suavis

Ass. Quercetum farnetto Păun 1964, 1966 (Syn. Quercetum confertae typicum Pașc. et al. 1956; Quercetum confertae Borza 1931 n.n.; Carici-Quercetum frainetto Doniță 1970)

Tabelul nr. 6

Locul și data efectuării releveelor: 1–V. Peșteana, 17.VII.2017

Din Dobrogea (Podișul Babadag), N. Doiniță (1970) distinge subasociațiile typicum și sessilflorosum (Doiniță 1970).

E. Ghișa și A. Kovács (1963) semnalează din Munții Zarandului faciesurile cu Poa nemoralis și Luzula Luzuloides. ( N. Sanda, A. Popescu , N. Barabas , 1997).

7. Ass. Quercetum farnetto-cerris Georgescu 1945, Rudscki 1949

Cereto–gârnițele se dezvoltă pe solurile compacte, brune de pădure, puternic podzolite, cu un procent ridicat de carbonați. Ambele specii codominante ale stratului arborescent Quercus cerris și Q. farnetto sunt elemente acidofile. Ele domină când una când cealaltă, în stratul arborescent, fapt ce a determinat pe autorul asociației s-o denumească „Quercus farnetti-cerris” sau „ Quercus cerris- frainetti”. Același lucru îl constată și Gh. Marcu (1962) în lucrarea privind vegetația forestieră dintre Olt și Teleorman.

În teritoriul cercetat fitocenoze ale acestei asociații au fost analizate la Țânțăreni. Fitocenozele se caracterizează ptintr-o închegare a coronamentului cuprinsă între 60-70%.

Stratul arbustiv este destul de bine deyvoltat și este reprezentat de următoarele specii: Crataegus monogyna, C. pentagyna, Acer tataricum, Cornus mas, Evonymus europaea, Sorbus domestica, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare.

Speciile cele mai frecvente ale stratului ierbos sunt: Potentilla micrantha, Lychnis coronaria, Carex michelii, Lithospermum purpureocaeruleum, Carex tomentosa, Festuca valesiaca, Euphorbia cyparissias, Vincetoxium hirundinaria, Carex caryophyllea, Stachys officinalis etc.

În fitocenozele ass. Quercetum farnetto-cerris din Banat și Oltenia mai vegetează sporadic unele specii xeroterme caracteristice ordinului Quercetalia pubescenti-petraeae: Sorbus aria, S. domestica, Prunus mahaleb, Cotinus coggygria, Paeonia officinalis subsp. banatica, P. peregrina, Euphorbia lingulata, Vicia sparsiflora, Physocaulis nodosus, Acanthus balcanicus, Ruscus hypoglossum. De remarcat este faptul că aceste specii meridionale imprimă asociațiilor un specific regional. Aceste specii sunt rar întâlnite în fitocenozele asociațiilor menționate (Pop & Cristea 2002).

În cadrul asociației sunt descrise subasociațiile: romanicum Borza 1966, banaticum I.Pop 1967, geticum I. Pop 1967, dacicum Boșcaiu (1970) 1971, crisicum I. Pop 1970, carpinetosum orientalis (Knapp 1944) Jov. 1955 și quercetosum petraeae Costea 1975. (V. Sanda, A. Popescu, N. Barabas , 1977)

Din punct de vedere economic, cea mai mare pondere în aceste păduri o dețin plantele cu importanță meliferă, industrială, medicinală, decorativă și alimentară.

8. Ass. Quercetum petraeae-cerris Sóo (1957) 1969 (including the subass. tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 (Tabelul nr. 8)

În stratul arborilor, alături de speciile edificatoare Quercus petraea și Q. cerris, care domină alternativ, se mai întâlnesc frecvent Carpinus betulus, iar diseminat Cerasus avium, Tilia platyphyllos, Acer tataricum, A. campestre. Sporadic, în fitocenozele întâlnite în Pădurea Olteni se mai întâlnesc: Acer platanoides, Ulmus glabra, Fraxinus excelsior, Fraxinus ornus, Sorbus torminalis, Pyrus pyraster, Malus sylvestris, Quercus frainetto, Quercus dalechampii și uneori exemplare rare de Fagus sylvatica. Închegarea coronamentului este de 0,7-0,8.

În stratul arbuștilor se întâlnesc următoarele specii: Ligustrum vulgare, Euonymus europaeus, Crataegus monogyna, Rosa canina, Rubus caesius, Rubus hirtus, Prunus spinosa, Frangula alnus, Cornus mas, Cornus sanguinea și Chamaecytisus austriacus subsp. heuffelii.

La alcătuirea compoziției floristice a păturii ierboase, participă cu o constanță ridicată următoarele specii: Festuca heterophylla, Poa nemoralis, Lathyrus niger, Trifolium medium, Fragaria vesca, Potentilla alba, P. micrantha, Tanacetum corymbosum, Genista tinctoria, Clinopodium vulgare, Lychnis viscaria, Lychnis coronaria, Vincetoxicum hirundinaria, Melica uniflora, Cruciata glabra, Lathyrus vernus, Hieracium sabaudum, Galium schultesii, Geum urbanum, Veronica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Lathyrus venetus, Mycelis muralis ș.a.

Majoritatea speciilor din cortegiul floristic sunt comune, dar există și specii care se regăsesc în Listele Roșii din România și care prezintă diferite grade de periclitare: Cephalanthera longifolia – R (Oltean et al. 1984), prezentă în mai multe relevee și orchideele Neottia nidus-avis, Platanthera bifolia.

În anumite zone carpenul s-a dezvoltat în detrimental speciilor de Quercus și a devenit monodominant formând un lăstăriș greu de străbătut.

Fig.9. Cephalanthera longifolia

În interiorul arboretului, în tăieturile de pădure au fost identificate fitocenoze ale ass. Calamagrostietum epigeii Juraszek 1928. Dintre speciile care alcătuiesc fitocenozele acestei asociații putem menționa: Calamagrostis epigejos, Mentha longifolia, Dipsacus fullonum, Prunella vulgaris, Lathyrus pratensis, Dianthus armeria subsp. armeriastrum, Trifolium hybridum, T. campestre, Hypericum perforatum, Dactylis glomerata, Festuca rupicola, Tanacetum vulgare, Brachypodium sylvaticum, Agrimonia eupatoria, Genista tinctoria, Rubus caesius, Euphorbia cyparissias, Filipendula vulgaris, Dorycnium pentaphyllum subsp. herbaceum, Scabiosa ochroleuca, Plantago lanceolata, Potentilla reptans, Juncus bufonius, Lotus corniculatus, Rumex acetosella, Lysimachia nummularia, Cephalanthera longifolia (fig. 9), Pulmonaria mollis (fig. 10) ș.a.

Fitocenozele acestei asociații s-au instalat în urma defrișării pădurii, au o compoziție floristică heterogenă, s-au instalat în locul quercineelor, de aceea în compoziția lor apar frecvent speciile nemorale, moderat termofile. Aceste fitocenoze joacă un rol important atât în fixarea solurilor, împiedicând erodarea versanților împăduriți, cât și în succesiunea naturală a vegetației, facilitând, în funcție de intervenția sau neintervenția factorului antropic, instalarea fitocenozelor ierboase sau lemnoase.

Fig. 10. Pulmonaria mollis

Ass. Quercetum petraeae-cerris Sóo (1957) 1969

Tabelul nr. 8

Locul și data efectuării releveelor: 1-4, V. Jiului, 2.V.2016

IV. 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum [Asperulo-Fagetum beech forests]/CLAS. PAL.: 41.13/ RO habitat type code: R4118, R4119, R4120

Acest tip de habitat grupează: păduri dacice de fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera; păduri dacice de fag și carpen cu Carex pilosa, precum și păduri moldave mixte de fag și tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis. Pădurile încadrate în acest tip de habitat sunt răspândite etajul colinar și subetajul montan inferior, mai rar și în subetajul montan mijlociu.

În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent speciile: Fagus sylvatica, Carpinus betulus, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Euonymus europaea, Galium odoratum, G. schultesii, Dentaria bulbifera, D. glandulosa Lathyrus venetus, Carex pilosa, C. brevicollis, C. sylvatica, Corydalis cava ssp. marschaliana, Brachypodium sylvaticum, Mercurialis perennis, Asarum europaeum, Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Alllium ursinum, Lamium galeobdolon, Melica uniflora, Milium effusum, Aposeris foetida, Erythronium dens-canis (fig. 11).

Din cadrul acestui habitat în teritoriul cercetat se întâlnește asociația vegetală: Carpino betuli-Fagetum sylvaticae Paucă 1941.

Fig.11. Erythronium dens-canis

9. Ass. Carpino betuli-Fagetum sylvaticae Paucă 1941

(Tabelul nr. 9)

Dintre toate pădurile cu fag, carpino-făgetele sunt cele mai larg răspândite în țara noastră, ocupând versanții dealurilor și munceilor cu expoziții și înclinații variate. Vegetează pe soluri caracteristice acestor de obicei profunde, brune de pădure, mai mult sau mai puțin podzolice.

Cercetările efectuate în împrejurimile Văi Jiului au arătat că fitocenozele edificate de Carpinus betulus sunt mai răspândite răspândite în zona de nord az teritoriului cerctat și se caracterizează prin fitocenoze care au o compoziție floristică foarte bogată.

Astfel, la alcătuirea floristică a fitocenozelor acestei asociații participă numeroase specii cormofite, briofite, numeroase ciuperci și de licheni, marea majoritate fiind caracteristice cenotaxonilor la care este subordonată asociația. Stratul arborescent este alcătuit , preponderent din carpen.

În tinerețe, ambele specii ating aceeași înălțime. La maturitate, însă, fagul depășește în înălțime carpenul, care devine și dominant. În acest strat se mai întâlnesc diseminat, în puține exemplare, numeroase specii arborescente, dintre care menționăm: gorunul , paltinul de munte și de câmp, ulmul, plopul tremurător, mestecănul, teiul, scorușul de câmp, cireșul, mărul și parul pădureț etc.

Stratul arbustiv este reprezentat prin exemplare rare de tulichină, păducel, mur, smeur, alun, caprifoi, sânger, corn, arțar tătăresc, dârmoz, salcie căprească etc. Dintre liane se remarcă iedera și curpenul.

Stratul ierbos este bine evidențiat, constituit din plante de mull, la care se mai asociază și câteva specii acidofile. Mai frecvent întâlnite sunt: Athyrium filix-femina, Dryopteris filix-mas, Carex digitata, C. pilosa, Maianthemum bifolium, Actaea spicata, Hepatica nobilis, Isopyrum thalictroides, Asarum europaea, Carddamine bulbifera, C. glanduligera, Asperula odorata, Laminum galeobdolon, Aposeris foetida, Polygonatum odoratum, Anemone nemorosa, A. ranunculuides, Galium schultesii, Pulmonaria officinalis, Allium ursinum (fig. 12) etc.

Fig. 12. Allium ursinum

În carpino-făgete predomină speciile mezofile, urmate de xero-mezofile, micro-mezoterme, slab acido-neutrofile și acido-neutrofile .

Din punct de vedere economic carpino-făgetele au un potențial ridicat . Sunt prezente în diferite proporții toate categoriile economice de plante: alimentare, furajere, melifere, medicinale, industriale, decorative etc.

În preajma așezărilor urbane, carpino-făgetele sunt foarte mult antropizate.

Această asociație face parte din habitatul: 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. Uneori pot apărea specii care se dezvoltă abundent în fitocenoze. Glechoma hederacea și Alliaria petiolata au o și dezvoltare masivă în unele fitocenoze depășind 10 % acoperire, sufocând celel alte specii din stratul ierbos și subarbustiv.

Ass. Carpino betuli-Fagetum sylvaticae Paucă 1941

Tabelul nr. 9

Locul și data efectuării releveelor: 1-7, V. Jiului, 2.V.2016

Fig. 13. Aspect vernal din cadrul habitatului 9130

V. 91Y0 Păduri dacice de stejar și carpen [Dacian oak-hornbeam forests] CLAS. PAL.: 41.2C/ RO habitat type code: R4124, R4125, R4126, R4128, R4135, R4143, R4147

Tipul de habitat cuprinde păduri de carpen (Carpinus betulus) și diferite specii de Quercus de pe dealurile peri- și intracarpatice, în etajul nemoral, subetajul pădurilor de gorun și de amestec cu gorun, iar pe dealurile din vestul, nordul și centrul României, în zona pădurilor de stejar, subzona pădurilor de stejari mezofili.

În cadrul acestui habitat ptedomină următoarele specii: Carpinus betulus, Quercus robur, Quercus petraea, Quercus dalechampii, Quercus cerris, Quercus frainetto, Tilia tomentosa, Pyrus pyraster, Fraxinus excelsior, Carex brevicollis, Dentaria quinquefolia, Carpesium cernuum, Crataegus pentagyna, Melampyrum bihariense, Ornithogalum flavescens, Scutellaria altissima.

Dintre asociațiile care edifică habitatul cea mai importantă este: Lathyro hallersteinii – Carpinetum Coldea 1975 (Querco petraeae – Carpinetum auct. roman. p.p.)

10. Ass. Lathyro hallersteinii – Carpinetum Coldea 1975 (Querco petraeae – Carpinetum auct. roman. p.p.) (Tabelul nr. 10)

Această asociație se încadrează din punct de vedere cenotaxonomic în alianța Lathyro hallersteinii – Carpinion Boșcaiu et al. 1982 (Syn.: Carpinion dacicum Soó 1962) Această alianță regională grupează fitocenozele de carpen în amestec cu gorun, stejar și fag răspândite atât în zona colinară, cât și submontană.

În aceste arborete fitocenozele sunt dominate de Carpinus betulus, Quercus petraea fiind o specie subdominanta sau însoțitoare.

Specii caracteristice pentru alianță sunt: Aposeris foetida, Arum maculatum, Asperula taurina, Carex brevicolis, Carpinus betulus, Cerasus avium, Dactylis polygama, Dentaria glandulosa, Festuca heterophylla, Melampyrum bihariense, Melica picta, Potentilla micrantha, Ranunculus auricomus, Scopolia carniolica, Stellaria holostea, Symphytum tauricum, Tilia cordata.

Analiza fitocenozelor descrise evidențiază în stratul ierbos următoarele specii : Helleborus purpurascens, Lathyrus hallersteinii, Aremonia agrimonioides, Erythronium dens-canis, Lamium maculatum, Vicia sylvatica, V. pisiformis, Viola odorata, Corydalis solida, C. cava, Adoxa moschatellina, Dianthus carthusianorum, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis arundinacea, Hieracium lachenalii, Euphorbia amygdaloides, Carex muricata, Dentaria bulbifera, D. glandulosa, Verbascum phoeniceum (fig, 14), Luzula luzuloides, Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Salvia glutinosa, Euphorbia amygdaloides, Salvia glutinosa (fig. 15) ș.a.

În compoziția floristică a acestor fitocenoze se întâlnesc o serie de specii cu importanță industrial (carpenul este important lemn de foc) meliferă, medicinal, furajeră, decorativă și alimentară.

Dintre aceste specii putem menționa: Tilia cordata, Quercus petraea, Viola odorata, Crataegus monogyna, Helleborus purpurascens etc.

Fig. 14. Verbascum phoeniceum

Ass. Lathyro hallersteinii – Carpinetum Coldea 1975

Tabelul nr. 10

Locul și data efectuării releveelor: 1, 2 , 3, 4, 5, 6 – V. Jiului,12.IV.2018

Fig.15. Salvia glutinosa

VI. Habitatul 9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum [Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests]/CLAS. PAL.: 41.261, 41.262/ RO habitat type code: R4123

Pădurile corespunzătoare acestui habitat sunt vicariante vestcarpatice ale lui Galio sylvatici-Carpinetum Oberdorfer 1957 din Europa centrală. Pădurile de șleau analoage de la noi prezintă ca particularități prezența constantă a fagului (chiar în raport de co-dominanță cu gorunul și carpenul) și absența (sau constanța foarte redusă) a lui Galium sylvaticum și a speciilor diferențiale est-carpatice (Lathyrus hallersteini, Arum orientale, Melampyrum bihariense, Tilia tomentosa, Fagus orientalis).

Cele mai frecvente specii sunt: Quercus petraea, Q. robur, Carpinus betulus, Fagus sylvatica, Tilia tomentosa, Prunus avium, Acer campestre, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Euonymus europaeus, E. verrucosus, Carex pilosa, Campanula trachelium, Dentaria bulbifera, Dactylis polygama, Ajuga reptans, Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Galium schultesii, Lathyrus vernus, L. niger, Polygonatum latifolium, Anemone ranunculoides, A. nemorosa, Pulmonaria officinalis, Carex sylvatica, Galium odoratum, Asarum europaeum, Potentilla micrantha, Brachypodium sylvaticum, Veronica officinalis, Alliaria petiolata, Arctium nemorosum, Galeopsia speciosa, Stellaria holostea, S. nemorum, Stachys sylvatica, Circea lutetiana, Corydalis cava, C. solida, Convallaria majalis, Allium ursinum, Ranunculus ficaria, Mercurialis perennis, Bromopsis (Bromus) benekeni, Milium effusum, Lamium galeobdolon.

Habitatul este edificat de asociația vegetală lemnoasă: Carici pilosae-Carpinetum Neuhäusl et Neuhäuslova-Novotna 1964 (syn. Carici pilosae-Carpinetum Chifu 1995; Carici pilosae-Quercetum petraeae typicum Sanda et Popescu 1999, Querco petraeae-Carpinetum sensu auct., Euonymo europeae-Carpinetum Chifu (1995) 1997).

11. Ass. Carici pilosae-Carpinetum Neuhäusl et Neuhäuslova-Novotna 1964

Pădurile de șleau din România, corespunzătoare acestui habitat, au drept caracteristici prezența constantă a fagului (chiar în raport de codominanță cu gorunul și carpenul) și absența lui Galium sylvaticum și a speciilor diferențiale sud-est-carpatice: Lathyrus hallersteini, Arum orientale, Melampyrum bihariense, Tilia tomentosa, Fagus orientalis, F. taurica (Gafta & Mountford 2008).

În urma cercetărilor geobotanice efectuate în sezonul de vegetație prevăzut în cadrul proiectului a fost stabilită următoarea compoziție floristică pentru acest tip de habitat.

Stratul arborilor este compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea), cu puțin amestec de fag (Fagus sylvatica), cireș (Cerasus avium), tei (Tilia platyphyllos), Fraxinus excelsior, în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), Sorbus torminalis. Stratul arbuștilor, dezvoltat variabil în funcție de umbrire, este compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Cornus mas, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Acer tataricum, liana Hedera helix, Campanula persicifolia (fig. 16), Neottia nidus-avis (fig. 18). În cadrul fitocenozelor apar și specii invazive – Phytollaca americana (fig. 17). Stratul erbaceu dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum, Asarum europaeum, Stellaria holostea) este alcătuit dintr-un număr mare de specii (tabel nr. 11).

Carici pilosae-Carpinetum Neuhäusl et Neuhäuslova-Novotna 1964

Tabel. nr.11

Locul și data efectuării releveelor: 1-5, Valea Jiului, 3.V.2016

Fig. 16. Campanula persicifolia

Fig. 17. Phytolacca americana

Fig. 18. Neottia nidus-avis

Majoritatea speciilor din cortegiul floristic sunt comune, dar există și specii care prezintă importanță conservativă. În cadrul habitatului 9170 identificat în această zonă sunt prezente și specii care sunt pe Listele Roșii din România, având diferite categorii sozologice.

Specii importante din punct de vedere conservativ (in acest teritoriu): Cephalanthera longifolia, Epipactis purpurata, Epipactis helleborine, Platanthera bifolia, Neottia nidus-avis,

Fitocenozele din cadrul habitatului identificat au un grad mare de stabilitate. Totuși aceste fitocenoze pot evolua spre fitocenoze de Lathyro hallersteinii-Carpinetum Coldea 1975 (Syn.: Quercetum petraeae–Carpinetum auct. transsilv.) din imediata vecinătate.

În teritoriul cercetat s-a constatat că prin degradarea șleaurilor de deal sub raportul compoziției specifice a avut loc înmulțirea exagerată a speciilor de amestec rezultând teișuri, cărpinișuri sau chiar plopișuri. Este cunoscut faptul că cvercetele amestecate se prezintă fie sub formă de gorunete, fie de stejărișe, ambele însoțite de carpen și tei, într-un grad mai mare sau mai mic. În multe sectoare, în urma defrișărilor există tendința de a se instala cărpinișe, teișuri și chiar plopișuri, aproape pure sau amestecate cu diferite esențe lemnoase, apărând ca formații secundare. Dintre factori limitativi care acționeză la nivelul acestor arborete – agenții fitopatogeni și entomofagi, impactul antropic și regimul hidric. Cei mai răspândiți dăunatorii defoliatori ai speciilor de stejar: Omida păroasă a stejarului (Limantria dispar L.), Molia verde a stejarului (Tortrix viridana L.), Cotarul brun (Erannis defoliaria Cl.), Cotarul verde (Operophtera brumata L.). În urma cecetărilor efectuate s-a constatat un atac de Erannis defoliaria (fig. 19).

Fig. 19. Erannis defoliaria

2.5. ASOCIAȚII VEGETALE LEMNOASE CARE NU SUNT CUPRINSE ÎN CADRUL HABIATATELOR DESCRISE

I. QUERCO-FAGETEA Br.-Bl. et Vlieger 1937

PRUNETALIA Tx. 1952

1. Coryletum avellanae Soó 1927

2. Pruno spinosae-Crataegetum monogynae (Soó 1927) Hueck 1931

Prunion Fruticosae TX. 1952

3. Rubo plicatae-Prunetum spinosae Web. 1974 em. Oberd.1992 (Rubo- Coryletum Oberd. 1957)

4. Pruno spinosae-Ligustretum vulgare Tx. 1952 (Euonymo-Prunetum- spinosae (Hueck 1931) Tx. 1952 em. Pass. et Hofm.)

5. Bromo sterilis-Robinietum (Pócs 1954) Soó 1964

II. SALICETEA PURPUREA Moor 1958

SALICETALIA PURPUREA Moor 1958

Salicion triandrae Müller et Görs 1958

6. Saponario – Salicetum purpureae (Br.-Bl. 1930) Tschou 1946 (Syn.: Salicetum purpureae Wendelberger – Zelinka 1952)

Ass. Coryletum avellanae Soó 1927 (Tabelul nr. 12)

Fitocenozele edificate de alun preferă văile umede și răcoroase, instalându-se îndeosebi la liziera pădurilor. În teritoriul cercetat alunișele sunt răspândite pe V. Jiului, mai ales în zona colinară.

Sunt fitocenoze arbustive edificate de alun și cu o structură floristică heterogenă și nespecifică alcătuită frecvent alaturi de alun din următoarele specii: Helleborus purpurascens, Dentaria bulbifera, D. glandulosa, Luzula luzuloides, Epilobium montanum, Calamagrostis arundinacea, Viola reichenbachiana, Rosa canina, Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Salvia glutinosa, Euphorbia amygdaloides, Lamium galeobdolon, Dryopteris filix-mas încadrate în următori cenotaxoni de ordin superior: clasa Querco – Fagetea și ordinul Fagetalia.

Toate fitocenozele analizate se găsesc dispuse sub formă de brâu la liziera pădurilor din teritoriul cercetat. Fructele de alun au o valoare alimentară foarte mare. Nuiele de alun se folosesc pentru împletirea diferitelor obiecte tradiționale.

Ass. Coryletum avellanae Soó 1927

Tabel nr. 12

Locul și data efectuării releveelor: 1-5, Valea Jiului, 12.VII.2017

Ass. 2. Pruno spinosae-Crataegetum monogynae (Soó 1927) Hueck 1931

(Tabelul nr. 13)

Tufărișurile de Crataegus monogyna cu Prunus spinosa se instalează ca un brâu la marginea pădurii, dar și în poienile din pădure (fig. 20). Din punct de vedere ecologic fitocenozele acestei asociații au un caracter mezofil, micro-mezoterm și acido-neutrofil. În cadrul acestei asociații fitocenozele sunt stratificate, cu stratul arbustiv bine închegat. Alături de speciile edificatoare ale asociației, în stratul arbustiv se mai întâlnesc: Ligustrum vulgare, Rosa canina, Rubus hirtus, R. idaeus, Sambucus nigra.

Stratul ierbos este bine dezvoltat, în compoziția floristică a acestuia întâlnindu-se frecvent următoarele specii: Campanula rapunculoides (fig 21), Fragaria vesca, Glechoma hederacea, Viola reichenbachiana, Euphorbia amygdaloides, Ranunculus repens, Melitis melisophyllus (fig. 22), Veronica chamaedrys (fig. 23). Crataegus monogyna este o specie cu importante proprietăți fitofarmaceutice, prin frunzele, florile și fructele sale. Prunus spinosa este o specie cu valoare alimentară și medicinală.

Fig.20. Ass. Pruno spinosae-Crataegetum monogynae

Fig.21. Campamnula rapunculoides

Ass. Pruno spinosae-Crataegetum monogynae (Soó 1927) Hueck 1931

Tabelul nr. 13

Locul și data efectuării releveelor: 1-5, Valea Jiului, Peșteana, 18.VII.2017

Fig. 22. Melitis melisophyllum

Fig. 23. Veronica chaemedrys

3. Ass. Rubo plicatae-Prunetum spinosae Web.1974 em. Oberd. 1992 (Syn. Rubo plicatae-Coryletum avellanae Oberd. 1957)

(Tabelul nr. 14)

Această asociație a fost puțin cercetată la noi în țară, fiind citată inițial doar din Defileul Crișului repede. A fost citată pentru prima dată în Oltenia, din bazinul superior al Luncavățului (Niculescu, M., 2006). Asociația vegetează în etajul colinar și subetajul montan inferior, preferând în special locurile umede, de la marginea pădurilor Fitocenoze ale acestei asociații au fost analizate pe V. Jului (fig. 24). Fitocenozele analizate au caracter mezofil, micromezoterm și euriionic.

La alcătuirea stratului arbustiv participă următoarele specii: Rubus plicatus, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Euonymus europaeus, E. verrucosa, Cornus sanguinea, Clematis vitalba, Crataegus monogyna și Sambucus nigra. Stratul ierbos este slab dezvoltat, acoperirea acestuia fiind cuprinsă între 15-30%. Dintre speciile frecvent întâlnite putem amintii: Glechoma hederacea, Urtica dioica, Brachypodium sylvaticum, Veronica chamaedrys, Geum urbanum, Campanula rapunculoides, Agrostis capillaris, Viola odorata, Astragalus glycyphyllos, Prunella vulgaris, Euphorbia amygdaloides, Euonymus europaea (fig. 25), Ruscus aculeatus (fig. 26). Analizând fitocenozele din punct de vedere al bioformelor se constată dominanța nanofanerofitelor,urmate îndeaproape de mezofanerofitele și hemicriptofite. Analiza elementelor floristice, evidențiază ponderea speciilor eurasiatice. Fitocenozele înfiripate la marginea pădurilor, pot evolua spre alunișuri sau carpino-făgete.

Ass. Rubo plicatae-Prunetum spinosae Web.1974 em. Oberd. 1992

Tabel 14

Locu și data efectuării releveelor: 1, 2, 3, 4, 5 – V. Jiului, 20.VI.217

Fig.24. Ass. Rubo plicatae-Prunetum spinosae

Fig. 25. Euonymus europaea

Fig. 26. Ruscus aculeatus

4. Ass. Pruno spinosae-Ligustretum vulgare Tx. 1952 (Syn. Euonymo-Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx. 1952 em. Pass. et Hofm. 1968, Pteridio-Crataegetum monogyne Rațiu et Gergely 1970, Carpino-Prunetum Tx. 1952, Rosetum rhamnosum sensu Borza 1959)

(Tabelul nr. 15)

Tufărișurile încadrate în această asociație au fost mai puțin cercetate la noi în țară. Această asociație a fost citată pentru prima dată din Oltenia de către M. Niculescu (2006) din depresiunea Horezu. Fitocenozele acestei asociații vegetează prin locuri umede, la marginea pădurilor, pe pante cu înclinare cuprinsă între 5-20° și expoziție în general vestică (fig. 27).

Din punct de vedere ecologic fitocenozele acestei asociații au un caracter preponderent mezofil, cu ușoare influențe xero-mezofil. Față de cerințele de temperatură, domină într-un procent foarte mare, speciile micro-mezoterme. În funcție de reacția chimică a solului, ponderea o dețin speciile slab acid-neutrofile, urmate de speciile acido-neutrofile (M. Niculescu, 2006).

La alcătuirea floristică a fitocenozelor asociației alături de speciile caracteristice acesteia, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa și Carpinus betulus, se mai întâlnesc o serie de specii caracteristice ordinului Prunetalia: Euonymus europaea, Cornus sanguinea, Rosa canina, Clematis vitalba, Crataegus monogyna. Dintre speciile ierboase frecvent întâlnite în aceste fitocenoze putem menționa: Veronica chamaedrys, Glechoma hederacea, Viola odorata, Campanula rapunculoides, Poa nemoralis, Ranunculus repens, Geum urbanum, Fragaria vesca, Myosotis sylvatica (fig. 28), Gratiola officinalis (fig. 29), Galeopsis speciosa (fig. 30).

Fig.27. Ass. Pruno spinosae-Ligustretum vulgare

Fig.28. Myosotis sylvatica

Fig. 29. Gratiola officinalis

Numeroase specii care intră în alcătuirea acestor fitocenoze prezintă valoare medicinală și alimentară. Dintre acestea putem aminti: Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Sambucus nigra, Fragaria vesca. Rostopasca (Chelidonii herba), specie frecvent întâlnită prin tufărișuri păduri, locuri ruderale, prezintă importante proprietăți fitofarmaceutice. Se folosește în special în afecțiunile hepato-biliare, având acțiune spasmolitică. Se folosește de asemenea și extern, la tratarea negilor. Cerențelul, prezent în compoziția floristică a acestor fitocenoze, este folosit în scop medicinal și la tratarea gingivitei, fiind folosită tinctura obținută din rizomi. Frunzele de frag prezintă acțiune antidiareică, dar mai slabă. Unele specii prezintă importanță industrială și meliferă (M. Niculescu, 2006).

Ass. Pruno spinosae-Ligustretum vulgare Tx. 1952

Tabelul nr. 15

Locul și data efectuării releveelor: 1-5, V. Jiului, 12.VII.2017

Fig.30. Galeopsis speciosa

5. Ass. Bromo sterilis-Robinietum pseudacaciae (Pócs 1954) Soó 1964 (Syn. Robinietum pseudacaciae (Arvat 1939) Balász 1942; Agropyro–Robinietum pseudacaciae Szabó 1971) (Tabelul nr. 16)

Asociația Bromo sterilis-Robinietum pseudacaciae (Pócs 1954) Soó 1964 prezintă o deosebită importanță din punct de vedere pedogenetic.

Fitocenozele antropizate ale acestei asociații se întâlnesc de la cîmpie până în etajul colinar, populând terenurile erodate plane precum și cele de la de la baza versanților (fig. 31).

Analiza fitocenozelor față de factorii ecologici, evidențiază caracterul mezofil, micro-mezoterm și slab acid-neutofile.

La alcătuirea floristică a fitocenozelor asociației, alături de cele două specii edificatoare participă numeroase specii ce aparțin: clasei Querco-Fagetea și ordinelor Prunetalia și Fagetalia. Dintre acestea frecvent întâlnite sunt: Asperula taurina, Mercurialis perennis, Ranunculus ficaria, Brachypodium sylvaticum, Rubus caesius, Geum urbanum, Humulus lupulus, Crataegus monogyna.

Aceste fitocenoze prezintă o importanță deosebită în fixarea solului și protecția acestuia împotriva eroziunii. De asemenea, la alcătuirea fitocenozelor participă o serie de specii cu valoare medicinală, meliferă, furajeră și alimentară. Lemnul de salcâm din teritoriul cercetat, este folosit în special pentru foc.

Fig. 31. Ass. Bromo sterilis-Robinietum pseudacaciae

Ass. Bromo sterilis-Robinietum (Pócs 1954) Soó 1964

Tabelul nr. 16

Locul și data efectuării releveelor: 1 – 5,V. Jiului, 12.VII.2017

6. Ass. Saponario – Salicetum purpureae (Br.-Bl. 1930) Tschou 1946 (Syn.: Salicetum purpureae Wendelberger – Zelinka 1952)

(Tabelul nr. 17)

Fitocenozele de Salix purpurea formează tufișuri de dimensiuni variabile, de regulă pe solurile aluvionare din luncile râurilor. Această comunitate de plante este alcătuită din specii mezo-higrofile și mezofile.

Din punct de vedere termic în copmpziția floristică se întâlnesc numeroase specii micromezoterme, mezoterme și euriterme.

În compoziția floristică predomină specii caracteristice zăvoaielor și cel mai adesea migrează și numeroase specii de pajiști mezofile. Fitocenozele acestei asociații prezintă un anumit grad de antropizare.

Speciile caracteristice și edificatoare sunt Salix purpurea și Sapponaria officinalis.

La alcătuirea floristică participă cu o frecvecță ridicată și alte specii: Salix triandra, S. alba, Glechoma hederacea, Agrostis stolonifera, Festuca trivialis, Lysimachia nummularia, Potentilla anserina, Ranunculus repens, Taraxacum officinale, Lycopus exaltatus, Rubus caesius, Urtica dioica, Cirsium vulgare, C. arvense, Euphorbia platyphyllos, Filipendula ulmaria, Viola reichenbachiana etc.

Fitocenozele acestei asociații se întâlnesc frecvent pe V. Jiului și de-a lungul afluenților săi.

Din punct de vedere sindinamic răchitișurile din toată țara pot evolua spre arinișe, dacă există condiții ecologice și pedologice favorabile.

Din punct de vedere economic această comunitate de plante nu prezintă o importanță deodebită, cu excepția câtorva specii cu valoare medicinală, meliferă, tinctorială. În foarte puține locuri din țară se mai utilizează răchita pentru confecționarea diferitelor împletituri de nuiele.

Ass. Saponario – Salicetum purpureae (Br.-Bl. 1930) Tschou 1946

Tabelul nr. 17

Locul și data efectuării releveelor: 1-5, Valea Jiului, 12.VII.2017

CONCLUZII

Teritoriul luat în studiu începând cu anul 2016 este situat în lungul bazinului hidrografic mijlociu al Jiului, între localitățile Rovinari și Peșteana. Sub aspect geomorfologic, teritoriul cercetat cuprinde o treaptă de relief, bine delimitată, zona Podișului Getic, Piemontul Jiu.

Din punct de vedere hidrografic teritoriul cercetat este situat în bazinul râului Jiu, unul dintre cele mai importante râuri de la noi din țară a cărui lungime totală este de 331 Km. În defileu se varsă în Jiu o serie de pâraie cu caracter torențial, din care mai importante sînt: Murga Mare, Dumitra, Cerbănașul, Bratcul, unele însoțite de drumuri forestiere.

Diversitatea floristică întâlnită în bazinul Jiului este foarte mare, datorită condițiilor eco-pedologice și orografice din această zonă a Olteniei. Impactul antropic influențează și el mai mult sau mai puțin atât vegetația ierboasă cât și pe cea lemnoasă.

Lucrarea de față a avut drept scop analiza complexă a habitatelor lemnoase și implicit a cormoflorei lemnoase și vegetației lemnoase din acest teritoriu, precum și corologia, ecologia, fizionomia și compoziția floristică, importanța economică și dinamica asociațiilor vegetale descrise.

Cormoflora lemnoasă întâlnită în Valea Jiului, este bogată și variată. Lucrarea de față prezintă doar o parte din flora și vegetația lemnoasă din bazinul Jiului, pentru un studiu amănunțit fiind nevoie de o perioadă mai mare de timp.

Aceasta cuprinde peste 900 taxoni, apartinand la mai multe familii botanice.

Dintre cele mai importante familii botanice, prin numarul lor de specii (exprimat procentual) se pot cita: Rosaceae, Fagaceae, Salicaceae, Caprifoliaceae, Betulaceae, Tiliaceae. Genurile cu cele mai multe specii sunt: Rubus, Salix, Quercus, Tilia. În teritoriul cercetat se găsesc numeroase specii rare de cormofite lemnoase, care necesită o protectie adecvată, deoarece sunt din ce în ce mai afectate de acțiunile omului în habitatele lor naturale, ceea ce a determinat restrângerea tot mai accentuată a acestor habitate.

Dintre taxonii care sunt rari în România, unele dintre acestea având valoare de specie prioritară putem menționa: Sorbus torminalis, Ruscus aculeatus, Rubus sulcatus, Myricaria germanica, Orchis purpurea, Platanthera bifolia.

Pe parcursul celor 3 ani de studiu, s-a urmărit realizarea unei imagini cât mai fidele asupra covorului vegetal lemnos din acest teritoriu.

În urma cercetărilor efectuate s-au identificat următoarele tipuri de habitate:

91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)

92A0 Zavoaie/Galerii cu Salix alba și Populus alba

91Y0 Păduri dacice de stejar și carpen

91M0 Păduri balcano-panonice de cer și gorun

9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum

9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum

În ceea ce privește vegetația, în bazinul mijlociu al Jiului se întâlnesc un număr mult mai mare de comunități vegetale lemnoase, în această lucrare noi am descris numai 17 dintre ele. Aceste asociații vegetale lemnoase edifică habitatele foresteiere descrise în lucrare

O importanță deosebită am acordat impactelor antropice, exercitate asupra vegetației din acest teritoriu, precum și cadrului legal al ocrotirii și dezvoltării vegetației.

Teritoriul studiat, ca parte integrantă a ariei protejate Coridorul Jiului ROSCI0045, se caracterizează printr-un număr important de arii și zone în care vegetează numeroase specii de plante rare, periclitate, vulnerabile, endemice, Natura 2000.

Fitocenozele analizate se caracterizează printr-un potențial economic ridicat. Astfel după modul lor de utilizare, speciile din cadrul fitocenozelor asociațiilor vegetale lemnoase, din teritoriul cercetat sunt cuprinse în următoarele categorii economice: industriale, melifere, decorative, medicinale, alimentare și furajere.

BIBLIOGRAFIE

1. BELDIE, A. – 1951, Făgetele montane superioare din valea Ialomiței și valea Buzăului. Studiul fitocenologic comparativ. Ed. Academiei, București

2. BELDIE, A. – 1967, Flora și vegetația Munților Bucegi, Ed. Acad., București

3. BORZA, A., BOȘCAIU, N. – 1965, Introducere în studiul covorului vegetal, Ed. Acad., București

4. BOȘCAIU, N. – 1971, Flora și vegetația Munților Țarcu, Godeanu și Cernei, Ed. Acad., București

5. CIOCÂRLAN, V. – 2000, Flora ilustrată a României- Pteridophyt et Spermatophyta, Ed. Ceres, București

6. COLDEA, G. – 1990, Munții Rodnei. Studiul geobotanic, Ed. Acad., București

7. COLDEA, G. – 1991, Prodrome des associations végétales des Carpates du Sud-Est (Carpates Roumaines), Documents Phytosociologiques, N.S., 13, Camerino, p. 317-539

8. COLDEA, G., POP, ADRIANA – 1988, Cercetări fitocenologice în Muntele Cozia, Contribuții Balcanice, Cluj-Napoca, p. 51-65

9. COLDEA, G., SANDA, V., POPESCU, A., ȘTEFAN, N., 1997 – Les associations vegetales de Roumanie, Tome 1: Les associations herbacees naturelles. Presses Universitaires de Cluj Napoca

10. CRISTEA, V. – 1991, Fitocenologie și vegetația României, îndrumător de lucrări practice, Univ. "Babeș-Bolyaii" Cluj-Napoca, (xerogr.)

11. CRISTEA, V. – 1993, Fitocenologie și vegetația României, Univ. "Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca

12. CRISTEA, V., GAFTA, D., PEDROTTI, F. – 2004, FITOSOCIOLOGIE, Ed. Presa Universitară Clujană, Cluj Napoca.

13. DONIȚĂ, N., IVAN DOINA, COLDEA G., SANDA V., POPESCU, V. și colab. – 1992, Vegetația României. Editura tehnică agricolă, București

14. DRĂGULESCU, C. – 1995, Flora și vegetația din bazinul văii Sadului jud. Sibiu, Ed. Constant., Sibiu

17. FLOREA, N. și colab. – 1968, Geografia solurilor României, Ed. Științifică, București

15.GRABHERR, G., MUCINA, L. (Eds)., 1993 – Die Pflanyengesellschaften Osterreich. Teil II, Naturliche waldfreie Vegetation, Gustav Fischer Verlag, Jena, Stuttgard, New York

16. NICULESCU, M., 2008, – NATURA 2000 IN ROMANIA, HABITAT FACT SHEETS ; EU Phare Project on Implementation of Natura 2000 Network in Romania EU Phare EuropeAid/12/12160/D/SV/RO for Ministry of Environment and Sustainable Development

17. TUTIN, T. G. et al. – 1964-1980, 1993, Flora Europaea, I-V, I, Cambridge University Press.

18. UJVARI, I.- 1972, Geografia apelor României, Ed. Șt. București

19. WEBER, H. E., MORAVEC, J., THEURILLAT, J.-P. – 2000, International Code of Phytosocilogical Nomenclature. 3rd edition, Journal of Vegetation Science II, Opulus Press Uppsala, p. 739-768

20. ZANOSCHI, V., SÂRBU, I., TONIUC, ANGELA.- 1996, Flora lemnoasă spontană și cultivată din România vol.1, Ed. „Glasul Bucovinei”, Iași

21. ZANOSCHI, V., SÂRBU, I., TONIUC,A.- 2000, Flora lemnoasă și cultivată din România vol.2, Ed. Al. I. Cuza, Iași

22. XXX -1952-1976, Flora României, vol. I-XIII, Edit. Acad. Române, București

23. XXX- 1960, Monografia geografică a R.P.R., vol.I, Ed. Acad. R.P.R., București

24. XXX – 1974-1979, Atlasul climatologic al R.S.România, Acad. R.S.R. Institutul de Geografie, Ed. Acad. București

25. XXX-1995, Code of Botanical Nomenclature (Tokyo, 1993), Boissiera, vol. 49

26. XXX – Flora Europaea Database, http://www.rbge.org.uk

27.http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Na%C8%9Bional_Defileul

28. http://www.locurinatale.ro/defileul-jiului-parc-national.html

29. http://www.editurasilvica.ro/analeleicas/48/1/stoiculescu.pdf

30. https://sites.google.com/site/informatiitgjiu/home/geografie/clima-si-demografie