Păsări picioroange și agățătoare [310998]

[anonimizat] I

[anonimizat].univ. Dr . IONELA DOBRIN

Candidat: [anonimizat]. BRAGADIREANU (DOBRE)

MARIANA

BUCUREȘTI

2018

[anonimizat],

Prof.univ.dr.[anonimizat]. BRAGADIREANU( DOBRE)

MARIANA

BUCUREȘTI

2018

CUPRINS

Argument………………………………………………………………………………………………5

CAPITOLUL I. SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN ROMÂNIA

1.1Conceptul de sistem de învățământ și funcțiile acestuia…………………………..7

1.2 Principiile sistemului de învățământ din România………………………………….9

1.3 Structura sistemului de învățământ din România…………………………………..11

1.4 Școala Gimnazială Nr.1 Nicolae Bălcescu …………………………………………..16

1.4.1 Istoricul școlii……………………………………………………………………………..16

1.4.2 Evoluția școlii…………………………………………………………………………….17

1.4.3 Școala azi…………………………………………………………………………………..17

1.4.4 Misiunea școlii……………………………………………………………………………18

1.4.5 Viziunea școlii…………………………………………………………………………….18

1.4.6 Ținte strategice……………………………………………………………………………19

1.5 Importanța biologiei în viața elevului…………………………………………………..19

1.5.1 Necesitatea educației ecologice în școală………………………………………..20

1.6 Aplicarea principiilor didactice și biologice în proiectarea predării și învățării Biologiei

1.6.1Caracteristicile principiilor didactice……………………………………………….22

1.6.2 Sistemul principiilor didactice…………………………………………………..….22

CAPITOLULII. STILURILE DE ÎNVĂȚARE. STRATEGI DIDACTICE. METODE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

2.1Stilurile de învățare……………………………………………………………………………28

2.2 Strategii didactice……………………………………………………………………………..30

2.3 Metode de învățământ……………………………………………………………………….32

2.3.1 Principalele caracteristici ale metodelor de învățământ…………………….34

2.3.2 Clasificarea metodelor de învățământ…………………………………………….36

CAPITOLUL III. METODE ȘI TEHNICI INTERACTIVE DE GRUP

PRACTICATE LA ORELE DE BIOLOGIE

3.1 Aspecte generale………………………………………………………………………………38

3.2. Clasificarea metodelor și tehnicilor interactive de grup…………………….. …41

3.3 Prezentarea metodelor și tehnicilor interactive de grup

3.3.1 Metoda predării/ învățării reciproce………………………………………………42

3.3.2 Metoda cubului………………………………………………………………………….43

3.3.3 Știu/ Vreau să știu / Am învățat……………………………………………………63

3.3.4 Metoda Jigsaw ( Mozaicul )…………………………………………………………80

3.3.5 Metoda Piramidei……………………………………………………………………….82

3.3.6 Organizatorul grafic…………………………………………………….…………101

3.3.7 Diagrama cauzelor și efectului……………………………………………………102

3.3.8 Metoda Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați…………………………104

3.3.9. Tehnica Lotus ( Floarea de nufăr )……………………………………………..121

3.3.10 Harta conceptuală sau harta cognitivă………………………………………..123

3.3.11 Metoda pălăriilor gânditoare…………………………………………………….124

3.3 12 Explozia stelară………………………………………………………………………126

3.3.13 Metoda Schimbă perechea……………………………………………………….127

3.3.4 Brainstorming………………………………………………………………………….127

3.3.15 Ciorchinele…………………………………………………………………………….128

3.3.16 Tehnica 6 / 3 / 5………………………………………………………………………147

3.3.17 Metoda FRISCO……………………………………………………………………..148

3.3.18 PHILIPS 6 / 6………………………………………………………………………….148

3.3.19 Proiectul…………………………………………………………………………………149

3.3.20 Experimentul…………………………………………………………………………..150

CONCLUZII……………………………………………………………………………………..164

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………….168

ANEXE

MOTTO

»Dacă îmi spui o să uit, dacă îmi arăți o să țin minte, dar dacă mă implici o să înțeleg»

Anonim.

Argument

Sistemul de învățământ românesc trece în ziua de astăzi prin transformări rapide, ce determină pe cadrul didactic să evolueze, să se perfecționeze, să fie inovativ, să se alinieze cerințelor unui învățământ modern, care situează elevul în centrul activității educative în scopul dezvoltării personalității, creativității și gândirii acestuia.

În urma procesului de reformă a învățământului românesc din ultimii ani, s-a ajuns la concluzia că învățarea trebuie să fie centrată pe elev, astfel încât acesta să înceteze să mai fie doar o audiență pasivă în sala de clasă, așteptând doar să- și însușească informațiile primite “de-a gata” de la profesorul care le deține, fără a se implica activ în căutarea și selectarea informației, fără a-și dezvolta gândirea critică.

Un sistem al educației care își propune să adopte ce e modern, trebuie să asigure o dotare corespunzătoare (mijloace de lucru moderne), să faciliteze învățarea, abordând strategii moderne și metode moderne de predare- învățare- evaluare, scopul fiind dezvoltarea personalității individului, ajutându- l să se integreze cu succes în societate, urmând ca tot ceea ce a acumulat , să fie benefic lui precum și celorlalți.

Utilizarea metodelor interactive de predare-învățare în activitatea didactică contribuie la îmbunătățirea calității procesului instructiv- educativ, având un caracter activ- parcipativ și o reală valoare activ- formativă a personalității elevului.

Epoca modernă în care trăim ne obligă să apelăm la strategii eficiente prin care elevul să coopereze, să devină element cheie în activitatea de instruire.. Acestea pun în evidență capacitatea cadrului didactic de a alege și combina într-o anumită ordine metode, procedee și mijloace de instruire, forme de grupare a elevilor, de a selecta și structura conținutul științific în funcție de obictivele propuse, de a opta pentru o anume experiență de învățare ce urmează a fi trăită de elevi.

Prin prezenta lucrare metodico – științifică doresc să evidențiez importanța pe care am acordat-o metodelor interactive în vederea optimizării procesului instructiv –

educativ în cadrul orelor de biologie. Aceasta constituie o permanentă preocupare în vederea găsirii de noi modalități de lucru cât mai eficiente.

Doresc ca elaborând această lucrare să demonstrez și să promovez metodele interactive , ba mai mult să evidențiez eficiența lor atunci când profesorul organizează multiple activități ce antrenează și stârnesc interesul elevilor în cadrul orelor de biologie. Aceste metode asigură condiții optime de învățare, elevii cooperează și învață să se respecte reciproc , să se autoevalueze și interevalueze just, să-și ofere sprijin unii altora în sarcinile pe care le îndeplinesc, dezvoltându -le în timp un benefic spirit de echipă, orizontul de cunoaștere se lărgește permanent, iar trasăturile morale ale acestora se accentueazǎ.

Capitolul I. SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN ROMÂNIA

1.1 Conceptul de sistem de învățământ și funcțiile acestuia.
Dezvoltarea educației, în general, și cea a învățământului, în special au determinat apariția treptată în fiecare stat, a unui ansamblu de instituții școlare de diferite grade, profile și forme, care au alcătuit sistemul de învățământ al acelei țări.
Sistemul de învațământ reprezintă ansamblul coerent al instituților școlare de toate gradele, profilele și formele, dintr-o anumită țară, care este conceput, organizat și funcționează în baza unor principii educaționale generale cu caracter organizatoric, unele și cu caracter juridic, precum și a unor standarde educaționale.
Sistemul de învățământ asigură dezolvarea uneia dintre cele mai dificile și mai importante probleme socio-umane – educația și pregătirea tinerei generații, a forței de muncă, a specialiștilor. De aceea, filosoful german Immanuel Kant spunea ca „Educația este cea mai mare și mai grea problemă ce i s-a dat omului spre rezolvare".

Principalul subsistem al sistemului de educație este sistemul de învățământ care se referă la organizarea instituțională a invățământului.

În cadrul sistemului de învățământ sunt reunite institutțile specializate implicate în procesul de educație, cercetare și cultură, care sunt responsabile de realizarea în mod organizat, planificat și metodic a  dezideratelor educative.

În sens larg sistemul de învățământ,, cuprinde “ansamblul instituțiilor care participă la organizarea arhitecturii școlare,la derularea generală a studiilor pe cicluri, orientări, filiere.”

Sistemul de învățământ contemporan din România se caracterizează prin deschidere și dinamism față de nou, dezvoltându-se și acționând în concordanță cu cerințele economico-sociale, cu progresul științifico-tehnic și cultural, cu aspirațiile poporului român, în condițiile societății civile și a statului de drept contemporan.

Sistemul de învățământ în sens restrâns cuprinde instituțiile școlare (școala primară, gimnaziul, liceul, învățământul profesional  și superior), organizate pe trepte, cicluri și ani de studii, motiv pentru care , sistemul de învățământ este definit ca ”sistem școlar“ specializat în realizarea funcțiilor pedagogice ale sistemului de educație la nivelul procesului de instruire, în cadrul activității didactice/ educative.

Sistemul de învățământ realizează trei funcții educaționale principale și anume:

a)-funcția cognitivă, instructiv-educativă și culturală, care-l formează pe om ca „homo cogitans" – omul care gândește;

b) -funcția praxiologică, de muncă și aplicare a cunoștintelor în practică, care-l formează pe om ca „homo faber" -omul care muncește și creează;

c) funcția etico-axiologică, de valorificare, de evaluare corectă, care-l formează pe om ca „homo estimans" – omul care apreciază și se comportă demn, civilizat.

În Romania învățământul realizează idealul educațional bazat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești, contribuind la păstrarea identității naționale, dezvoltând ca ideal educațional o personalitate liberă, integrală, armonioasă, autonomă, demnă și creativă.
Este necesar ca managementul educațional să conștientizeze faptul că în toate sferele activității sociale, învățământul și educația nu sunt fenomene de consum, cum greșit au fost uneori considerate, ci fenomene care realizează cel mai valoros și eficient „produs" – omul pregătit să exercite o profesiune social-utilă. Sistemul de învățământ românesc în procesul integrării europene și al globalizării, este deschis relațiilor cu oganismele internaționale de educatie și relatiilor cu sistemele de învățământ din alte tări.

1.2 Principiile sistemului de învățământ în România

Principiile sistemului de învățământ reprezintă normele, legitățile educaționale generale care au caracter organizatoric, juridic și care asigură orientarea, organizarea, funcționarea coerentă, democratică și eficientă a ansamblului instituțiilor școlare de toate gradele, profilele și formele din România.
În țara noastră potrivit Contituției și legii învățământului se promovează principiile învățământului democratic, se garantează dreptul la educație generală și diferențiată, în beneficiul individului și al întregii societăți. La baza organizării și funcționării sistemului de învățământ stau următoarele principii:

caracterul deschis si democratic al învățământului- garantează dezvoltarea și afirmarea personalității ,drepturi egale de acces la toate formele și nivelurile de învățământ în vederea dobândirii unei culturi și calificări profesionale în funcție de pregătire și aptitudini.

2. învățământul este general și obligatoriu – pentru toți copiii și tinerii,se realizează în școala primară și gimnaziu și încetează la vârsta de 16 ani.

3. gratuitatea învățământului de stat este asigurată prin fondurile alocate de la bugetul de stat, din bugetele locale și din alte surse (subvenții,sponsorizări,donații)

4. desfășurarea învățământului de toate gradele în limba romană ,limbă oficială de stat- pentru toti cetățenii români, indiferent de naționalitate, studiul și însușirea în școala a limbii române, ca limbă oficială de stat sunt obligatorii. În același timp Legea prevede și dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învăța în limba lor maternă însă disciplinele Limba și literatura română, Istoria și Geografia României vor fi predate și se vor examina în limba română atât în învățământul de stat cât și în cel particular.

5. învățământul unitar -pentru a asigura șanse egale de pregătire și competență , în România toate instituțiile de învățământ de același grad, profil și formă sunt organizate și funcționează după o concepție educatională unitară, având programe și planuri de învățământ unitare. Caraterul unitar al învățământului este valabil și pentru

învățământul particular, avînd ca finalitate acordarea acelorași diplome de studii, ca și în învățământul de stat.

6. învățământul accesibil, deschis pentru toate gradele de învățământ

În România, ca urmare a unui învățământ democratic, a dreptului și a șanselor egale de învățătură, oricărui tânăr, care obține rezultate corespunzătoare la învățătură și promovează un grad de învățământ, i se oferă posibilitatea de a trece într-un grad de învățământ superior celui absolvit, de la învățământul primar, până la cel superior, deci și la doctorat. Accesibilitatea la toate gradele de învățământ este asigurată de gratuitatea acestora, de caracterul învățământului obligatoriu de 10 ani, de facilitățile financiare date tinerilor studioși prin burse, scutiri de taxe etc.în celelalte grade de învățământ și prin caracterul unitar al învățământului.

Asigurarea de șanse egale pentru a trece dintr-un grad în altul de învățământ impune înlăturarea discrepanțelor dintre diferitele grade de învățământ pentru ca trecerea să se facă fară eșecuri.

În condițiile învățământului accesibil din România, tinerii supradotați care înaintează în școlaritate prin ritm propriu la învățătură pot promova doi ani de studiu într-un an școlar

7. depolitizarea învățământului – presupune interdicția cadrelor didactice, elevilor și studenților de a desfășura în școlală sau universitate activități de propagandă politică, iar conținutul și organizarea învățământului nu pot fi structurate în funcție de criterii exclusiviste și discriminatorii de ordin politic, ideologic, religios sau naționalist. Sistemul de învățământ ține seama de politica educațională a statului nostru democratic, în învățământ însă nu se confruntă ideologiile și partidele politice, fiind excluse structurile și organizațiile de partid și dominația acestora ,,Politica în învățământ constituie o piedică pentru demersul intelectului”(Fr. Mayor,fost Director General UNESCO).

8. autonomia universitară – învățământul superior dispune de autonomie universitară. Comunitatea universitară are dreptulde a se conduce, de a-și exercita drepturile academice fără ingerințe ideologice, politice sau religioase, de a-și asuma competențe și obligații legale.

Autonomia universitară își are drepturile stabilite în Carta universitară, elaborată de fiecare instituție de învățământ superior, conform legii.

Autonomia universitară asigură democratizarea reală a învățământului superior, descentralizarea conducerii și realizarea autoconducerii competente și eficiente a unităților de învățământ superior.

9. educație permanentă – constă în necesitatea continuării instruirii și autoinstruirii și după absolvirea școlii și a facultății, în timpul vieții active, a vieții în general.

Educația permanentă presupune a ține pasul cu noul, cu cuceririle și realizările din domeniile cultural științific, tehnic, economic, medical, pedagogico-metodic, etic, juridic și socio-uman. Sistemul de învățământ din România asigură perfecționarea pregătirii profesionale, știintifice și culturale, etice, a tuturor cetățenilor țării, precum și policalificarea și reconversia lor profesională, după caz.

Pentru transpunerea în practică a acestor principii este investit ministerul de profil și anume Ministerul Educației și Cercetării,care organizează și aprobă rețeaua unităților școlare de stat, în concordanță, cu dinamica demografică, cu necesitățile de formare profesională actuale și de perspectivă. Tot Ministerul Educației și Cercetării răspunde de elaborarea planurilor de învățământ, a programelor analitice și a manualelor școlare pentru învățământul preuniversitar. El are dreptul de a stabili obiectivele educaționale ale fiecărui ciclu de învățământ, dar și respectarea legislației privind efectivele de elevi în formațiile de studiu și în sistemul național de învățământ.

În concluzie sistemul de învățămînt din România este constituit din ansamblul instituțiilor de stat și particulare de diferite tipuri, niveluri și forme de organizare a activității de instruire și educare.

1.3 Structura sistemului de învățământ din România
Organizarea învățământului din Romania pe nivele (grade), profile și forme de instituții școlare într-un ansamblu coerent și unitar reprezintă structura sistemului de învățământ ,care îmbină în mod creator, tradițiile, realizările școlii românești cu

realizările din acest domeniu pe plan european și mondial.
Sistemul de învățământ are următoarea stuctură:
a) învățământul preșcolar-  are ca obiectiv completarea educației în familie, cuprinde copii cu vârste cuprinse între 3 și 6/7 ani. Activitățile se desfășoară în grădinițe cu program normal, prelungit sau săptămânal.

Programul este adecvat vârstei, alternând jocurile didactice cu activități cu întreaga grupă în proporție de 1/5 din orar, în scopul formării și dezvoltării lor fizice și psihice care prefigurează pregătirea pentru ciclul primar.

Învățământul preșcolar este structurat pe două niveluri:

– nivelul I – urmărește socializarea copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani

– nivelul II – urmărește pregătirea pentru școală a copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani

b) învățământul primar- este prima etapă din învățământul obligatoiu și are ca obiectiv principal crearea de oportunități egale pentru toți copiii, pentru a realiza o dezvoltare cognitivă, emoțională și psihomotorie echilibrată, adaptată nevoilor individuale.

Învățământul primar cuprinde :- clasa pregătitoare este prima clasă din învățământul primar și clasele I – IV.

Clasa pregătitoare- reprezintă un timp de acomodare cu viața școlii, care îi permite copilului o bună adaptare la programul, colectivitatea și cerințele specifice acestui mediu diversificat în planul dezvoltării socio-emoționale, intelectuale și fizice- această clasă oferă condițiile unui program adaptat specificului vârstei, într-un mediu stimulativ.

Clasele I-IV – pentru copii intre 7-11 ani, se organizează ca învățământ de zi.

Învățământul primar este axat pe dobândirea culturii generale de factura instrumentală (dobândirea deprinderilor de scriere, citire, de calcul,exprimarea într-o limbă de circulație internațională) precum și formarea de comportare civilizată, de orientare și acțiune în spațiul natural geografic și socio-uman, înconjurător.

c) Învățământul secundar este organizat pe mai multe niveluri și forme, astfel:

învățământul gimnazial sau secundar inferior:

– cuprinde elevii din clasele V-VIII, la cursuri de z;i

– este parte componentă a învățământului general obligatoriu de 10 ani;

– se axează pe domenii de competențe-cheie care determină profilul de formare a elevilor, cu scopul de a-i familiariza cu o abordare pluri și transdiciplinară a domeniilor cunoașteri;

– garantează elevilor accesul la cultură, prin dezvoltarea libertății de a-și spori universul spiritual pentru a acceede la valorile culturii naționale și universale;

-la terminarea gimnaziului, elevii susțin Examenul de Evaluare Națională constând în probe scrise la disciplinele: Limba și literatura română și Matematică. Pe baza rezultatelor obținute la acest examen și a mediilor din clasele V – VIII , absolvenții dobândesc diploma de absolvire și foaia matricolă, parte a portofoliului educațional.

învățământul liceal sau secundar superior – cuprinde următoarele filiere și profiluri:

filiera teoretică – umanist și real;

filiera tehnologică – tehnic, servicii, resurse naturale și protecția mediului;

filiera vocațională – cu militar, teologic, sportiv, artistic și pedagogic.

Cele trei filiere sunt menite să ajute elevul în alegerea viitoarei cariere în funcție de afinități.

Specificul învățământului liceal este orientarea culturii generale spre anumite domenii de cunoaștere (știința, socio-uman, tehnologie, economie), dezvoltarea capacităților intelectuale, îndeosebi a gândirii, conturarea unei dimensiuni practice a cunoștințelor dobândite, înțelegerea elementelor și metodelor cercetării, însușirea cel puțin a unei limbi străine de circulație internațională, formarea unei comportări civice și morale demne și pregătirea pentru continuarea studiilor.

În liceele de specialitate se asigură și dobândirea unei profesii, susținându-se și o lucrare practică, iar cei care o promovează obțin un atestat de calificare.

Absolvenții învățământului liceal primesc diploma de absolvire și foaia matricolă parte a portofoliului educațional, care atestă finalizarea studiilor liceale, iar cei care susțin și promovează examenul național de bacalaureat dobândesc și diplomă de bacalaureat.

învățământul profesional și tehnic este format din:

învățământ profesional,

învățământ tehnic

învățământ postliceal.

– învățământul profesional desfășoară pe două nivele:

– școlile de arte și meserii clasele IX-X, care se finalizează cu un Examen de Certificare a Competențelor profesionale de nivel I;

– anul de completare cls. a XI-a, care se finalizează cu un Examen de Certificare a

Compețentelor de nivel II. Absolvenții au dreptul să continue studiile liceale.

Învățământul profesoinal are ca obiectiv orientarea spre dobândirea culturii de specialitate necesare practicării unei anumite profesii.

învățământul tehnic și de maiștri:

– se organizeaă la solicitarea ministerlor și agenților economici;

– are o durată între 18 luni și 2 ani;

– în școlile de maiștrii pot intra prin examen sau concurs, după caz absolvenți de liceu cu stagiu de producție și recomandări ale unităților economice, industriale, de construcții.

– învățământul postliceal :

– are o durată de 1 -3 ani;

-cuprinde școlile postliceale;

– admiterea se face prin concurs;

– se finalizează cu examen de absolvire și obținerea certificatului de competențe profesionale.

d) Învățământ superior (universitar)

– este axat pe aprofundarea teoretico-practică specializată a unui anumit domeniu de cunoaștere;

– la nivel universitar, formarea inițială se realizează prin studii universitare organizate pe trei cicluri, iar formarea continuă prin studii postuniversitare.

Cele trei cicluri de studii universitare sunt:

a) ciclul I- cuprinde  studiile universitare de licență corespunzător unui număr cuprins între minimum 180 de credite (licență 3 ani ) și maximum 240 de credite (licență 4 ani ), conform Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile (ECTS) ;

b) ciclul II – cuprinde studiile universitare de masterat care corespund unui număr de credite de studiu transferabile cuprins, de regulă, între 90 -120. La învățământul de zi, durata normală a studiilor universitare de masterat este de 1 pană la 2 ani;

c) ciclul III – cuprinde studiile universitare de doctorat care au o durată de 3 ani.

Studiile postuniversitare sunt:

a)   programe post-doctorale, cu o durată de minim un an;

b)  de specializare, cu o durată de două sau mai multe semestre;

c)   programe de formare continuă pe tot parcursul vietii.

– activitatea se realizează în următoarele genuri de instituții : Universități, Institute, Academii de studii.

– învățământul universitar de stat este gratuit pentru cifra de școlarizare aprobată de Guvern și cu taxă conform legii.

– pot participa la admitere absolvenți de liceu cu diplomă de bacalaureat.

– învățământul universitar- se realizează în formă de activitate didactică :de zi, seral,

cu frecvență redusă și la distanță.

1.4 Școala Gimnazială Nr.1 Nicolae Bălcescu

1.4.1 Istoricul școlii

Conform documentelor de arhivă care aparțin ca documentație , învă- țătorului suplinitor Mihail Alexandrescu, reiese că școala din satul Podul – Lupii ( așa s-a numit satul la înființarea sa din anul 1893) și-a început activitatea în anul 1898, când au fost înscriși 72 de copii.

Școala a funcționat cu un singur post de învățător până în anul 1923, când se înființează cel de-al doilea post de învățătoare, pentru că așa era organizată înființarea posturilor de învățători:1, 3, 5, pentru băieți și 2, 4, 6 pentru fete ( acest sistem fiind necesar la predarea în special al lucrului manual).

Dintre primii dascăli ai școlii au făcut parte viitorul general Georgescu Petre și tipicarul arhivistic Mihail Alexandrescu.

Între anii 1908 -1937 școala a avut ca învățător definitiv și director pe Vasilescu I. Vasile, care a avut un merit deosebit în păstrarea arhivei în timpul primului război mondial. Sub ocupația germană școala a mai funcționat între anii 1917- 1918, sub conducerea învățătorului suplinitor Alexandru Tomescu cu 31 de elevi.

În anul școlar 1925 – 1926 școala funcționa cu patru posturi de învățători. Acest număr s- a păstrat până in anul 1939 când se înființează și cel de al cincilea post. în anul 1938-1939 se dă în folosință cel de-al treilea salon de clasă iar în anul 1939-1940 intră în funcțiune și cel de-al patrulea salon de clasă și o cancelarie. La începutul celui de-al doilea război mondial, școala primară de șapte clase obligatorii a putut să dea prima clasă de absolvenți de șapte clase primare., absolvind aceste cursuri 20 de elevi din cei 21 de elevi înscriși.

În următori ani , școala a funcțoinat numai cu o învățătoare pentru toate cele șapte clase. În anul 1945-1946 s-au recenzat numai pentru clasa I -125 de elevi, iar pentru celelalte clase doar 20-25 de elevi.

În anul 1948, școala din Nicolae Bălcescu funcționeză numai cu clasele I-IV, elevii pentru clasele V-VII fiind obligați să urmeze cursurile la școlile din satele Vlad Țepeș și Potcoava.

1.4.2 Evoluția școlii

Generații de elevi, sub îndrumarea cadrelor didacice din școala noastră caută drumul reaușitei în viață prin forme și metode de muncă specifice care să-i ducă spre calea de împlinire sperată , să însenineze frunțile părinților și bunicilor lor, pentru care realizarea lor e un suprem gest de recunoștință.

Din 2008 , școala noastră a dobândit personalitate juridică, funcționând sub numele de Școala cu clasele I-VIII Nicolae Bălcescu având în subordine :Școala cu clasele I-VIII Al. Odobescu ,GPN Nicolae Bălcescu și GPN Al. Odobescu, iar din 2012 funcționează cu titulatura Școala Gimnazială Nr.1Nicolae Bălcescu,cu urmatoarele secții: Școala Gimnaziala nr. 2 Al. Odobescu , GPN nr.1 Nicolae Bălcescu și GPN nr. 2 Al. Odobescu

1.4.3 Școala azi

De secole, școala își deschide porțile, în septembrie, tuturor acelora care vor putea spune precum Academicianul Nicolae Teodorescu: „ Ca și oamenii, sunt instituții care înaintează în vârstă, câștigă experiența maturității și prestigiul succeselor acumulate de-a lungul anilor și deceniilor, rămânând totuși tinere, reîmprospătându-și forțele, energia și entuziasmul cu care înving obstacolele și merg mereu cu hotărâre și optimism înainte”. Azi, școala este condusă de doamna director, prof. pentru înv.primar   Iordache Titica.și funcționează  în prezent cu 18 clase din care:

8 la învățământ primar , 6 la învățământ gimnazial si 4 la învățământ preșcolar-fiind înscriși 320 de elevi.

În prezent clădirile școlii gimnaziale sunt moderne și funcționale și pun la dispozitie elevilor :șapte săli de clasă, un laboratoar de informatică și unul de biologie, o sală de sport dotată cu aparatele necesare , un teren de sport asfaltat, o bibliotecă, o bază materială bună.

Cadrele didactice beneficiază de o bună pregătire profesională, de o bună experiență , de pasiune și dăruire, ceea ce le permite organizarea și desfășurarea unui proces instruciv – educativ de calitate..

1.4.4 Misiunea școlii

Școala gimnazială nr.1 Nicolae Bălcescu este școala:

¾ deschisă fiecărui elev pentru dezvoltarea sa personală spre a avea șanse egale de educație și cultură;

¾ care va forma fiecărui elev deprinderile și capacitățile necesare continuării studiilor în colegii, licee și școli de arte și meserii, ca să poată fi competent, autonom și, în același timp, legat de alții pe care să-i respecte;

¾ care va căuta, va recunoaște și va dezvolta aptitudinile fiecărui elev pentru a fi capabil să se adapteze unei societăți dinamice, căreia să-i respecte valorile spirituale și democratice;

¾ unde toți copiii își vor dezvolta personalitatea, părinții vor găsi un partener de calitate în educație, iar educatorii vor oferii tuturor știința de a învăța;

¾ care susține o educație în schimbare, orientată spre valori democratice și umaniste, care oferă șansa fiecărui copil , tânăr și cadru didactic de a atinge propria excelență, într-un mediu stimulativ, pentru a deveni un cetățean european activ, într-o societate a cunoașterii, competitivă și dinamică.

1.4.5 Viziunea școlii

Cultivarea spiritului liber în gândire

Copiii de azi vor conduce și organiza statul de mâine, viitorul nostru va fi ceea ce ei vor ști să facă

Școala noastră va fi întotdeauna locul unde toți copiii își vor defini și dezvolta personaliatea, părinții vor găsi un partener de calitate în educație, iar educatorii vor oferi tuturor știința de a reuși.

“ Școala se confundă cu viața……. una o întregește pe cealaltă. Școala îți dă posibilitatea să-ți trăiești viața complet. Viața unui analfabet este o simplă existență, și atâta tot…. Viața nu-i decât continuitatea școlii, dar fără profesori.”

I. Minulescu

1.4.6 Ținte stratagice

Eficientizarea și creșterea calității actului educativ;

Folosirea metodelor alternative în procesul de predare -învățare -evaluare;

Dezvoltarea spiritului de echipă și a unor relații bazate pe spiritul de echipă și cooperare;

Realizarea unui mediu plăcut,favorabil comunicării și perfecționării;

Preocuparea permanentă pentru sporirea bazei materiale a școlii.

1.5 Importanța biologiei în viața elevului

Biologia este știința care studiază viața dar și mediul de viață al organismelor vii.Ea studiază originea, evoluția ,ereditatea, reproducerea, cât și complexitatea tuturor organismelor vii. După Kosa biologia este “un sistem de discipline care studiază legile vieții”. Ea are mai multe ramuri cum ar fi:

botanica- studiază plantele din punct de vedere anatomic (anatomia plantelor) fiziologic (fiziologia plantelor),morfologic(morfologia plantelor) si clasificare(taxonomia plantelor);

zoologia – studiază animalele încadrate in regnul Animalia din punct de vedere structural, funcțional și comportamental. Termenul de zoologie provine de la cuvintele grecesti “zoon-animal”și “logos-știință”;

anatomia – studiază forma și structura organismelor cât și părțile sale componente;

ecologia- studiază interacțiunile și conexiunile dintre organismele vii la nivel supraindividual și mediul acestora de viață; această ramura a biologiei oferă societățtii indicii valoroase privind folosirea rațională a resurselor naturale și protecția mediului înconjurător. Termenul provine de la cuvintele grecesti: “ecos-casă”și “logos-știință” adică știința studierii habitatului.

Toate aceste ramuri ale biologiei te pot aduce cu un pas mai aproape de înțelegerea lumii în care trăim și a modul în care funcționează întregul tău organism. Biologia se adreseaza atât afectului cât și intelectului, sensibilizând pe oricine o studiază indiferent de vârstă.

Ca știință a viului biologia surprinde în mii de ipostaze gingășia și forța, neclintirea și viteza amețitoare, culorile curcubeului și imitația cromatică, viața cât o secundă sau un secol, certitudinea eredității și minunea variabilității, impunând fiecăruia și tuturora liniște, delectare, uimire și admirație .

Studierea biologiei are ca scop final, formarea la elevi a unor atitudini și deprinderi referitoare la impactul biologiei asupra naturii și a societății, precum și

dezvoltarea capacităților de explorare/investigare în scopul rezolvării de probleme specifice biologiei.

De ce biologie? ….pentru că biologia prin ramurile sale: botanică, ecologie și zoologie pledează pentru ocrotirea naturii și protecția mediului ambiant, participă activ la educarea civică a tinerilor, iar anatomia, fiziologia și igiena omului, au o importantă contributie la educația pentru sanătate, la dezvoltarea unor comportamente de protejare a sănătății personale și a mediului înconjurator și la dezvoltarea capacității de a rezolva situații problemă privind sănătatea și mediul.

Astfel biologia contribuie la dezvoltarea armonioasă a capacitătilor fizice și intelectuale ale omului, la realizarea educației morale și formarea unor generații cu o conduită etică superioară.

1.5.1 Necesitatea educației ecologice în școală

“Educatia copilului trebuie să urmărească deazvoltarea respectului față de mediul natural” (Art.29, Conventia cu privire la Drepturile Copilului)

Starea mediului înconjurător, pe an ce trece este din ce în ce mai îngrijorătoare: spațiile împădurite se reduc, deșerturile se extind, solurile agricole se degradează, gradul de poluare este mai ridicat și astfel stratul de ozon se subțiază, efectul de seră de accentuează și numeroase specii de plante și animale sunt pe cale de dispariție.

Când resursele naturale vor fi epuizate pe scară largă și mediul ambiant va fi poluat, nu numai acesta este cel care va suferi, ci și sanătatea oamenilor va fi afectată. Aceasta din urmă, nu poate fi menținută respirând aer poluat, consumând alimente și apă contaminate cu pesticide și alte substanțe chimice. Ce este sanătos pentru natură, de regulă este sănătos și pentru viețuitoarele sale. Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru impactul pe care viața lui îl are asupra vieții planetei. 
Educația ecologică prin școală :
– educația ecologică, trebuie să înceapă, din frageda copilărie, aceasta contribuie la formarea unei conștiințe și a gândirii ecologice despre natură, dar și a formării unei comportări atente și corecte față de ea.

Educația ecologică are ca obiective: achiziția de atitudini, clarificarea valorilor si demersul practic. În perspectiva școlară, elevul trebuie ajutat:

să înțeleagă că omul este inseparabil de mediul său și că efectele negative ale acțiunilor sale au consecințe asupra mediului

să obțină cunoștințe de bază necesare soluționării problemelor mediului sau imediat

să judece responsabilitățile individuale și colective, să se angajeze în obținerea cooperării pe linia rezolvării unor probleme

să dezvolte instrumente de analiză, reflecție și acțiune pentru a înțelege, preveni și corecta neajunsurile provocate mediului

Școala are menirea de a organiza și desfășura o vie și susținută activitate privind educația ecologică și protecția mediului, iar elevii sub îndrumarea cadrelor didactice pot și trebuie să formeze apărătorii naturii. Adevărata educație ecologică își va atinge scopul numai atunci când va reuși ca elevii – cetățenii de mâine – să fie convinși de necesitatea ocrotirii naturii și să devină factori activi în acțiunea de conciliere a omului cu NATURA.

1.6 Aplicarea principiilor didactice și biologice în proiectarea predării și învățării Biologiei

Principiile didactice sunt standarde de bază în organizarea procesului de învățământ și reprezintă adevărate teze fundamentale după care se conduce profesorul în munca de predare determinând însușirea conștientă și trainică a cunoștințelor.

1.6.1 Caracteristicile principiilor didactice

Principiile didactice au următoarele caracteristici:

caracter legic- exprimă raporturile esențiale și generale,care orientează conceperea și desfășurarea procesului de învățământ.

caracter algoritmic – se exprimă printr-un sistem de reguli,soluții și cerințe, care trebuie cunoscute și respectate pentru eficientizarea procesului instructiv.

caracter obiectv- sunt descoperite, formulate și acționează conform realității și necesităților acesteia. Caaracterul obiectiv se manifestă în condițiile în care procesul de învățare este un proces obiectiv.

caracter dinamic – algoritmii și semnificațiile lor sunt elemente logice, deschise creativității și înnoirilor.

caracter sistemic – fiecare principiu este o entitate proprie și intră în legătură cu celelalte principii, alcătuind un ansamblu unitar de legități ale căror componente se condiționează reciproc.

1.6.2 Sistemul principiilor didactice

Didactica sau teoria învățămîntului a omologat următoarele principii didactice:

1. Principii cu caracter general

Principiul legării teoriei cu practica

Principiul luării în considerare a particularităților de vârstă și individuale ale elevilor

2.Principii care se impun asupra conținutului

Principiul accesibilității cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor

Principiul sistematizării și continuității cunoștintelor

3. Principii care acționează asupra metodologiei și a formelor de organizare a activităților

Principiul participării active și conștiente a elevilor la activitatea de învățare

Principiul unității dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract (al intuiției)

Principiul temeinicii și durabilității performanțelor de învățare.

Principiul legării teoriei de practică – exprimă necesitatea îmbinării strânse a actului de însușire a cunoștințelor teoretice cu actul de însușire a cunoștințelor practice. În predarea biologiei a cărui obiect de activitate este “descifrarea naturii ”orice activitate trebuie să includă un moment aplicativ ce dezvoltă priceperile și deprinderile specifice științelor biologice.

Pentru realizarea acestui principiu se pot folosi :

mijoace indirecte – lucrări practice de laborator și la colțul naturii vii, experiențele demonstrative, ședințele de lucru ale cercului de biologie, vizitele didactice la muzee, grădini botanice, parcuri zoologice;

mijloace directe -se referă la munca nemijlocită, pe care o desfășoară elevii de liceu în sectoarele productive, agricol și industrial, mai ales în mediul rural.

În învățământul românesc trebuie să crească ponderea aplicativului pornind de la proiectare, punând accent pe obiectivele-competențele formative, astfel se trece de la a învăța pentru a ști la a învăța pentru a fi și a deveni. Realizarea raportului optim între teorie și practică conduce la:

• demonstrarea corectitudinii și veridicității teoriilor;

• clarificarea cunoștințelor însușite anterior;

• verificarea gradului de înțelegere a elevilor;

• formarea priceperilor și deprinderilor de utilizare a ustensilelor și aparaturii de laborator;

• facilitarea retenției și transferului de cunoștințe;

• asigurarea condițiilor integrării sociale și profesionale.

Principiul individualizării și diferențierii învățării

* apare ca o necesitate a adaptării conținuturilor și a strategiilor instructiv-educative la particularitățile de vârstă a elevilor, asigurând o mai bună valorificare a calităților individuale sau de grup;

* presupune cunoașterea și evaluarea corectă a fiecărui elev cât și integrarea într-un sistem în care alternează activitățile independente cu cele de grup sau colective. Posibilitățile elevului exprimă raportul dintre două componente ale personalității:

*statică -se referă la ceea ce este acesta la un moment dat, la ceea ce știe și simte ca rezultat al achizițiilor anterioare;

*dinamică – se referă la ceea ce poate și vrea pentru viitor.

În cazul acestui principiu sunt folosite strategii de individualizare a învățării ca:

fișe de lucru individualizate :

de recuperare – pentru elevii rămași în urmă la învățătură, de dezvoltare – pentru elevii buni și foarte buni; de exerciții pentru formarea priceperilor și deprinderilor:

fișe de evauare pentru constatarea nivelului de pregătire și asigurare a feedbackului.

teme,sarcini individualizate- în funcție de aptitudini, înclinațiile,opțiunile, nivelul de dezvoltare intelectuală,etc ale fiecărei persoane.

Principiul accesibilității

* condiționează transmiterea și însușirea informației corelată cu posibilitațile de înțelegere a elevilor

* este o consecință a principiului individualizării și difernțierii învățării. Profesorul este vectorul cel mai important al expunerii unui material astfel încât acesta să fie înțeles, interpretat, acceptat. Proiectarea trebuie să țină cont de resursele umane avute la dispoziție: nivelul claselor și al elevilor.

* presupune:

selectarea conținuturilor învățării

adaptarea volumului și a gradului de dificultate a noțiunilor și a sarcinilor de lucru

selectarea celor mai adecvate metode de instruire

pe parcursul învățării să se realizeze trecerea:

* de la simplu la complex

* de la ușor la greu

* de la cunoscut la necunoscut și de la particular la general

Profesorul asigură accesibilitatea dar și progresul. Solicitarea elevilor trebuie să fie realistă, să se înscrie în limitele posibilului și necesarului.

Principiul sistematizării și continuității în predare-învățare

Profesorul de biologie aplică acest principiu când:

*planifică corect materia ce trebuie predată în acel an

*proiectează corect unitățile de învățare și lecțiile ce urmează a fi predate

*pregătește temeinic din punct de vedere științific și metodic fiecare lecție, inclusiv cele de recapitulare și consolidare a cunoștințelor

*transmite corect, logic,cursiv cunoștințele într-o lecție, prin utilizarea celor mai adecvate metode și tehnici de învățare

*întocmește coerent și sintetic schița logică a lecției pe tablă

*alege formele de evaluare în raport cu obiectivele formulate.

Continuitatea este expresia legăturilor ce se stabilesc între conținuturile asimilate în momente distincte. În predarea științelor biologice, continuitatea este reflectată prin faptul că noțiunile noi se sprijină pe cele anterioare, cum ar fi de exemplu studiul țesuturilor în care se pornește de la noțiunile despre celulă.

Principiul intuiției

* se aplică în special la nivelul învățământului primar și gimnazial, fapt care justifică interesul elevilor pentru orele de Biologie , dar din păcate abandonarea acestui principiu la nivel liceal face ca Biologia să nu se bucure de aceeași atenție din partea elevilor.

*se realizează prin îmbinarea materialului didactic intuitiv-natural cu cel de substituție (mulaje, machete, folii, diapozitive, filme etc), a imaginii cu cuvântul, evitându-se exagrările care duc la”verbalismul cuvântului” ca și la “verbalismului imaginii”.

*respectarea acestui principiu necesită folosirea metodelor demonstrației, modelării, experimentului, observației, simulării etc.

Condițiile care trebuie respectate pentru aplicarea acestui principiu sunt:

intuiția să se facă cu ajutorul a cât mai multor simțuiri pentru a asigura o cunoaștere profundă și înțelegerea fenomenelor; cu cât mai mulți receptori sunt activați cu atât informația are șansa să se fixeze mai eficient;

folosirea celui mai adecvat material care determine implicarea rațională, pentru a contribui la dezvoltarea gândirii;

procesul de intuire să fie dirijat, pentru a contribui la dezvoltarea spiritului de observație;

intuiția să se exercite și în plan intern, pentru a contribui la formarera capacității de autocunoaștere și autoevaluare.

Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor

*exprimă necesitatea ca învățarea să fie un act de trecere a cunoștințelor prin“ filtrul” gândirii și prin eforturi proprii.

Elevii nu trebuie să fie doar beneficiarii unor răspunsuri ”de-a gata”, ei trebuie conștientizați de semnificația conexiunilor esențiale prin depunerea unui efort mental și acțional bazat pe motivația și satisfacția învățării.

Lipsa conștientizării active în predare – învățare nu poate modela decât simpli executanți dependenți de alții, fără perspectivă creatoare. Conștientizarea activă în predarea- învățare formează oameni cu imaginație și gândire flexibilă și creatoare, care vor putea acționa pentru autodepășirea lor și pentru progresul societății. Pentru a evita învățarea mecanică și folosirea exagerată a itemilor ce vizează memoria, profesorul trebuie să determine dezvoltarea și manifestarea gândirii creative.

Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor

* se bazează pe relația înțelegere – învățare – memorare – stocare – reactualizare – aplicare.

*învățarea temeinică presupune: persistență în timp, fidelitate, profunzime și utilitate .

*se recomandă să se memoreze numai ceea ce s-a înțeles.

*este indicată repetarea în aceiași ordine a predării, repetarea prilejuind o reactualizare a cunoștințelor.

*prin evaluare elevii sunt predispuși la o înțelegere temeinică, fiind un remediu al uitării

Prin aplicarea cunoștințelor în practică se asigurăm temeinicia celor învățate, se vor folosi consecvent lucrările practice și experimentale, aplicațiile în teren pentru recunoașterea și identificarea speciilor de plante și animale, a ecosistemelor în ansamblul lor etc.

În predarea Biologiei se impune și respectarea principiilor general biologice:

principiul unității dintre organism și mediu;

principiul integralității materiei vii, care funcționează ca un tot unitar; –

principiul corelației dintre structură și funcție;

principiul care atestă posibilitatea transformării dirijate a eredității organismelor;

principiul dezvoltării materiei vii de la simplu la complex și de la inferior la superior;

principiul autoreglării proceselor biologice.

CAPITOLUL II. STILURILE DE ÎNVĂȚARE, STRATEGII DIDACTICE ȘI METODE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

2.1 STILURILE DE ÎNVĂȚARE

Stilurile de învățare au la bază înclinația fiecărui om de a folosi diferite metode sau tehnici pentru o asimilare mai eficientă și mai ușoară a cunoștințelor.

Cunoașterea și dezvoltarea stilului de învățare este benefică atât pentru elevi, cât și pentru profesori și părinți. Elevii preferă să învețe în moduri diferite: unora le place să studieze singuri și să acționeze în grup, altora le place să stea liniștiți deoparte și să-i observe pe alții, iar alții preferă să facă câte puțin din fiecare.

Stilul de învățare

ca “modalitate preferata de receptare , prelucarare , stocare, si reactualizare a informatiei” are în componența lui elemente care se dezvoltă ca urmare a expunerii frecvente și preferențiale la o anumită categorie de stimuli și se realizează prin învățare;

se referă la simpla preferință pentru metoda prin care înveți și îți aduci aminte ce a-i învățat;

arată calea și modalitățile în care înveți

indică faptul că indivizii procesează informațiile în diferite moduri, care implică latura cognitivă, elemente afective-emoționale, psihomotorii și anumite caracteristici ale situațiilor de învățare.

Fiecare individ are stilul său unic de învatare cu puncte tari și puncte slabe ,de aceea este necesar să cunoască cum pot achiziționa și procesa cât mai eficient o informație nouă, de ce abilități au nevoie pentru a învăța, cum trebuie să abordeaze un examen, cum oameni diferiți învață în moduri diferite. Unele persoane au un stil de învățare dominant puternic, altele – o combinație de mai multe stiluri.

Cercetătorii acordă caracteristica needucat pentru acea persoană care nu știe cum să păstreze, să stocheze ceea ce a învățat , nu are un stil de învățare potrivit. Elevii care nu știu cum să învețe, nu vor fi capabil să devină autonomi, responsabili, cu abilități folositoare pe parcursul vieții,necesare pentru reușita școlară și socială. Este important pentru profesori să folosească o varietate de metode pentru „a îmbogăți” elevii cu strategii de dezvoltare a stilurilor de învățare identificate. Cadrele didactice au un rol deosebit în meseria de a-i învăța pe elevi cum să învețe, adaptată nevoilor, calităților personale, stilului de învățare identificat.

Cea mai simplă și mai răspândită cale de a identifica diferite stiluri de învățare este calea care se bazează pe simțuri.

După modalitatea senzorială implicată sunt 3 stiluri de învățare de bază: vizual, auditiv, tactil-kinestezic.

Stilul vizual = încadrează persoanele care preferă să observe imagini, diagrame, grafice, tabele și care obțin cele mai bune rezultate în realizarea unei sarcini atunci când au văzut pe altcineva rezolvând sarcina respectivă.

Stilul auditiv = presupune o preferință pentru ascultarea explicațiilor în detrimentul citirii lor. Persoanele care se încadrează în acest stil, rețin mai ușor informațiile prin recitirea lor cu voce tare, își amintesc mai bine și înțeleg conceptele noi mai ușor atunci cînd sunt explicate cu voce tare – chiar dacă ei sunt cei care vorbesc cu voce tare.

Stilul tactil-kinestezic = persoanele învață implicandu-se în activități și lucrând în grup, ele preferă experiența fizică: atingere, manipulare. Sarcinile sunt îndeplinite cu succes dacă pot să experimenteze, să învețe pe măsură ce acționează.

Stilul de învățare nu este un “dat”pe viață, el însoțește fiecare individ de când se naște, este o structură flexibilă. cu puncte tari și puncte slabe, nu există stil de învățare bun sau rău și de aceea pentru a avea succes trebuie să utilizăm stiluri diferite pentru sarcini de învățare diferite.

2.2 STRATEGII DIDACTICE

Strategia didactică

a fost definită ca un mod de combinare și organizare cronologică a ansamblului de metode  și mijloace alese pentru a atinge anumite obiective

este un termen unificator, integrator, care reunește sarcinile de învățare cu situațiile de învățare

este un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale și alte resurse educaționale care vizează atingerea unor obiective.

ocupă un loc central în cadrul activității didactice, deoarece proiectarea și organizarea lecției se realizează în funcție de decizia strategică a profesorului.

este concepută ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicați actorii predării – învățării, condițiile realizării, obiectivele și metodele vizate.

prefigurează traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic și mai eficient pentru abordarea unei situații concrete de predare și învățare

prin proiectarea strategică se pot preveni erorile, riscurile și evenimentele nedorite din activitatea didactică.

strategia nu se confundă cu metoda sau cu metodologia didactică, deoarece acestea din urmă vizează o activitate de predare-învățare-evaluare, în timp ce strategia vizează procesul de instruire în ansamblu și nu o secvență de instruire

Componente ale strategiei didactice:

sistemul formelor de organizare și desfățurare a activității educaționale,

sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor și procedeelor didactice,

sistemul mijloacelor de învatamânt, respectiv a resurselor utilizate,

sistemul obiectivelor operationale.

Caracteristici ale strategiei didactice:

implica pe cel care învață în situații specifice de învatare;

raționalizează și aduce conținutul instruirii la nivelul/după particularitățile psihoindividuale

creează premise pentru manifestarea optimă a interacțiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire

presupune combinarea contextuală, originală, unică, uneori a elementelor procesului instructiv-educativ.

Tipuri de strategii didactice

strategii inductive, al căror demers didactic este de la particular la general;

strategii deductive, ce urmează calea raționamentului invers fațăde cele inductive, pornind de la general la particular, de la legi sau principii la concretizarea lor in exemple;

strategii analogice, în cadrul cărora predarea și invățarea se desfășoară cu ajutorul modelelor;

strategii transductive cum sunt explicațiile prin metafore;

strategii mixte: inductiv-deductive și deductiv-inductive;

strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, imitative, programate și algoritmice propriu-zise;

strategii euristice de elaborare a cunostintelor prin efort propriu de gândire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze,, asaltul de idei, având ca efect stimularea creativității.

Cadrele didactice de cele mai multe ori folosesc strategiile mixte, îmbinând armonios elementele de dirijare și independentă, cu accent pe predare – învățatare semidirijată. Realizarea strategiilor didactice se face cu ajutorul metodelor de predare și învățare, informative și activ- parcipative, de studiu individual, de verificare și evaluare.

2.3 METODE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Metodă ( din cuvintele grecești: metha=către,spre și odos= cale) , metoda didactică se referă , la calea pe care o urmează profesorul împreună cu elevii pentru atingerea

obiectivelor operaționale.

.”Μеtodɑ dіdɑсtісă rерrеzіntă o сɑlе ѕрrе dіdɑсtісă șі ɑrе сɑ ѕсoр ɑtіnɡеrеɑ obіесtіvеlor еduсɑțіonɑlе. Еɑ еѕtе o сɑlе în fіхɑrеɑ сonturuluі unor fɑрtе, lеɡі, dеѕсrіеrі, іntеrрrеtărі, ɑрroрііndu-lе сât mɑі mult dе rеɑlіtɑtе”¹

Metoda didactică este:

* un plan de acțiune, o succesiune de operatii realizate în vederea atingerii unui scop;

* un instrument de lucru în activitatea de cunoaștere și de formare a abilităților;

* un ansamblu de operații mintale și practice ale binomului educational; grație acestora elevul dezvăluie sau i se dezvăluie esența proceselor, evenimentelor, cu ajutorul profesorului sau în mod independent;

* o practică raționalizată,o generalizare, confirmată de experiența curentă care servește la transformarea și ameliorarea naturii umane;

* o tehnică de care profesorul și elevii se folosesc pentru efectuarea acțiunii de predare-învățare; care asigură realizarea în practică a unei activități proiectate mintal, conform unei strategii didactice.

Metoda didactică pune în evidență o modalitate de lucru, o manieră de a acționa practic, sistematic și planificat, un demers programat menținut în atenția și sub reflecția continuă a profesorului.

Mеtodеlе dіdɑсtісе рrеzіntă, сoordonеɑză сu іnformɑțііlе се ѕ-ɑu ɑсumulɑt în bɑzɑ dе сunoștіnțе ɑ orісărеі реrѕoɑnе. Unеlе mеtodе ɑu rolul dе ɑ dеѕсoреrі ɑdеvărurі, ɑltеlе ѕluјеѕс lɑ dеѕсoреrіrеɑ ɑltor ɑdеvărurі ѕɑu în сɑdrul сеrсеtărіlor ștііnțіfісе.

Μеtodɑ dіdɑсtісă rерrеzіntă o ѕurѕă ѕіɡură dе orɡɑnіzɑrе șі dеѕfășurɑrе ɑ рroсеѕuluі dе рrеdɑrе-învățɑrе șі ѕе îmрrеunеɑză сu ɑltе сomрonеntе ɑlе еduсɑțіеі.

Metodele de instruire și educare privesc atât modul cum se transmit și asimilează

¹Cerghit I., Metode de învățământ, ediția a III-a, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997, p. 32.

cunoștințele, cât și dezvoltarea unor calități intelectuale și morale, precum și controlul

dobândirii cunoștintelor și al formării abilitătilor. Din punct de vedere metodologic procesul de învățământ este un ansamblu de metode“ căi” de instruire.

Procesul de învățământ este orientat cu prioritate spre obiective de cunoastere și de acțiune, spre elaborarea structurilor cognitive și operaționale noi ale elevului, esența

metodei de învățământ rezultând din esența însăși a activității de învățare ca formă specifică a cunoașterii umane.

Μеtodɑ dіdɑсtісă rерrеzіntă următoɑrеlе modɑlіtățі dе luсru2:

”- înсɑdrɑtă în lесțіі ѕɑu ɑсtіvіtățі ехtrɑdіdɑсtісе рrіn іntеrmеdіul еlеvіlor în ѕсoрurі utіlе ɑсеѕtorɑ;

– іntuіеștе, în mɑrе рɑrtе ɑ сɑzurіlor, lеɡăturɑ dіntrе рrofеѕorі șі еlеvі, ѕoluțіonɑrеɑ рroblеmеlor îmрrеună, рrіn dеріѕtɑrеɑ ɑdеvăruluі dе nеɑdеvăr;

– utіlіzɑtă, ѕub formɑ unor рroсеdее, unіtе șі foloѕіtе, în dереndеnță dе сеrіnțеlе еlеvіlor, сɑ ѕсoр ɑvând înțеlеɡеrеɑ șі ɑрrofundɑrеɑ сunoștіnțеlor, ɑ dеzvoltărіі сrеɑtіvіtățіі;

– ușurеɑză rolul рrofеѕoruluі, сɑ реrѕoɑnă сomреtеntă în рromovɑrеɑ сunoștіnțеlor noі, șі orɡɑnіzɑtor ɑbіl ɑl рroсеѕеlor dе рrеdɑrе-învățɑrе”3.

Μеtodɑ dіdɑсtісă рoɑtе luɑ рɑrtе lɑ rеɑlіzɑrеɑ mɑі multor obіесtіvе dе рrеdɑrе-învățɑrе. Ρrіn dесіzіі сomрlехе, рrofеѕorul, ɑlеɡе o mеtodă ѕɑu ɑltă mеtodă în

рroсеѕul іnѕtruсtіv, în dереndеnță dе ѕсoрurіlе urmărіtе, dе dеoѕеbіrіlе dе vârѕtă, рѕіһoloɡісе, іndіvіduɑlе, dе ехреrіеnțɑ dіdɑсtісă, ѕ.ɑ.

O mеtodă реdɑdoɡісă іɑ nɑștеrе рrіn іntеrɑсțіunеɑ mɑі multor fɑсtorі, lɑ сɑrе еduсɑțіɑ ѕе modеlеɑză duрă сеrіnțеlе ѕoсіеtățіі.

Μеtodеlе dіdɑсtісе сonțіn următoɑrеlе funсțіі:

”- funсțіɑ сoɡnіtіvă: рrіn, і ѕе dеѕсһіdе un drum ѕрrе ɑflɑrеɑ ɑdеvăruluі, înțеlеɡеrеɑ ștііnțеі șі tеһnісіі, dе сеrсеtɑrе ɑ сulturіі șі ɑ omuluі;

– funсțіɑ formɑtіv-еduсɑtіvă: еlеvіі dіn рunсt dе vеdеrе рѕіһіс șі fіzіс ѕunt dеtеrmіnɑțі ѕă-șі сrеееzе noі dерrіndеrі іntеlесtuɑlе, ѕtruсturі сulturɑlе, ɑtіtudіnі noі,

2Ibidem, p. 33.

3.Ibidem, p. 35

ѕеntіmеntе, сɑрɑсіtățі, сomрortɑmеntе;

– funсțіɑ іnѕtrumеntɑlă: mеtodɑ rерrеzіntă un іnѕtrumеnt dе ехесuțіе, fііnd un mіјloсіtor ѕрrе ɑtіnɡеrеɑ obіесtіvеlor еduсɑtіvе;

– funсțіɑ normɑtіvă: mеtodɑ іndісă, fɑрtul, сum trеbuіе dе utіlіzɑt рroсеdееlе еduсɑtіvе, сum trеbuіе dе рrеdɑt, șі сum dе învățɑt, ɑѕtfеl înсât în fіnɑl ѕă ехіѕtе un rɑndɑmеnt ɑl învățărіі сât mɑі mɑrе”4.

”Μеtodеlе dе învățământ ѕunt un еlеmеnt dе bɑză ɑl ѕtrɑtеɡііlor dіdɑсtісе, în ѕtrânѕă rеlɑțіе сu mіјloɑсеlе dе învățământ șі сu modɑlіtățіlе dе ɡruрɑrе ɑ еlеvіlor. Dе ɑсееɑ, oрțіunеɑ реntru o ɑnumіtă ѕtrɑtеɡіе dіdɑсtісă сondіțіonеɑză utіlіzɑrеɑ unor mеtodе dе învățământ ѕресіfісе”5.

2.3.1 Principalele caracteristici ale metodelor de învățământ

* sunt demersuri teoretico-acționale executive de predare-învățare care asigură derularea și finalizarea eficientă a procesului instructiv- educativ;

* sunt totodată demersuri investigative, de documentare și experimental-aplicative contribuind la dezvoltarea teoriei și practicii pedagogice;

*cuprind șidinamizează elemente pedagogice teoreticecare asigură fundamentarea științifică a acțiunilor de predare-învățare; de învățământ;

*se concep, se îmbină  și se utilizează în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale agenților actului pedagogic;

*contribuie la realizarea obiectivelor didactice , ale obiectivelor autoinstructie și autoevaluării, contribuie la pregătirea tineretului pentru educația permanentă;

* au  caracter dinamic  eliminand 'uzurile morale' și adoptând noul, sunt deschise perfecționărilor;

4Ibidem, p. 37

5Cerghit Ioan, Neacșu Ioan, Negreț-Dobridor Ion, Pânișoară Ion Ovidiu, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași, 2001, p.

* se  elaborează și implementează corelat cu gradul și profilul învățământului, cu specificul disciplinei de învățământ; corelează cu natura  și specificul activităților didactice și cu nivelul de pregătire al celor care învață;

* unele metode servesc în mai mare masură  muncii profesorului , în  predare; altele

servesc mai ales   elevului, învățării; dar toate contribuie la realizarea eficientă a

predării-învățării

* sunt eficiente dacă profesorul le combină și folosește adecvat și creator.

2.3.2 Clasificarea metodelor de învățământ

Clasificarea metodelor de învățământ se poate realiza în funcție de diferite criterii.

I. după criteriul istoric:

metode clasice (tradiționale): expunerea, conversația, exercițiul etc.;

metode moderne: studiul de caz, metoda proiectelor, metode de simulare, modelarea etc.;

II. după funcția didactică prioritară pe care o îndeplinesc6:

metode de predare-învățare propriu-zise, dintre care se disting: a) metodele de transmitere și dobândire a cunoștințelor: expunerea, problematizarea, lectura etc.; b) metodele care au drept scop formarea priceperilor și deprinderilor: exercițiul, lucrările practice etc.;

2) metode de evaluare*;

III. după modul de organizare a activității elevilor:

– metode frontale (expunerea, demonstrația);

– metode de activitate individuală (lectura); metode de activitate în grup (studiul de caz, jocul cu roluri);

– metode combinate, care se pretează mai multor modalități de organizare a activității (experimentul);

IV. după tipul de strategie didactică în care sunt integrate:

– algoritmice (exercițiul, demonstrația);

– euristice (problematizarea);

V. după sursa cunoașterii – care poate fi experiența social-istorică a omenirii, explorarea directă sau indirectă a realității sau activitatea personală, la care se adaugă un subcriteriu: suportul informației (cuvânt, imagine, acțiune etc), prof. Cerghit propune o altă clasificare [1, 2] și anume:

1) metode de comunicare orală: expozitive, interogative (conversative sau dialogate); discuțiile și dezbaterile; problematizarea;

2. metode de comunicare bazate pe limbajul intern (reflecția personală);

3. metode de comunicare scrisă (tehnica lecturii);

4. metode de explorare a realității:

a) metode de explorare nemijlocită (directă) a realității: observarea sistematică și independentă; experimentul; învățarea prin cercetarea documentelor și vestigiilor istorice;

b) metode de explorare mijlocită (indirectă) a realității: metode demonstrative; metode de modelare;

metode bazate pe acțiune (operaționale sau practice):

a) metode bazate pe acțiune reală / autentică): exercițul; studiul de caz; proiectul sau tema de cercetare; lucrările practice;

b) metode de simulare (bazate pe acțiune fictivă): metoda jocurilor: metoda dramatizărilor; învățarea pe simulatoare.

Acestor categorii li se adaugă un alt tip de metode și anume metodele de raționalizare a învățării și predării: metoda activității cu fișele; algoritmizarea; instruirea programată; instruirea asistată de calculator (I.A.C.).

CAPITOLUL III. METODE ȘI TEHNICII INTERACTIVE DE GRUP PRACTICATE LA ORELE DE BIOLOGIE

3.1. Aspecte generale

Metodele și tehnicile interactive de grup-sunt definite în literatura de specialitate , drept căile folosite de către profesorul de biologie în școală pentru a-i sprijini pe elevi să descopere viața, natura, știința.

Necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice, a căutării de noi variante pentru sporirea eficienței activității instructiv- educative din școală, precum și prin directa implicare a elevului și mobilizarea efortului cognitiv al acestuia reiese din afirmația profesorului Ioan Cerghit “Pedagogia modernă nu caută să impună niciun fel de rețetar rigid, dimpotrivă ,consideră că fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor,rutina excesivă, indiferenta etc, aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi trepte;ea nu se opune în nici unfel inițiativei și originialității individuale sau colective de regândire și reconsiderare în spirit creator a oricăror asdpecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei învățământului de toate gradele, în fond creația, în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînoire și îmbunătățire a condițiilor de muncă în unitățile școlare. ”7

Metodologia diversificată rezultată din îmbinarea activităților de cooperare, de învățare în grup, cu activitățile de muncă independentă constituie o cerință primordială în educația postmodernistă. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Această interacțiune stimulează efortul și productivitatea elevului și este importantă pentru autoformare, autodezvoltare și autoevaluare, pregătindul pentru a fi un beneficiar pretențios al educației permanente.

“Organizarea activității școlare fie în formă frontală sau colectivă ( de muncă cu întrgul colectiv al clasei,al anului de studiu ), fie în echipe(microgrupuri) sau

individuală, ori combinatorie, ca cea sugerată de experimentul team teaching

7Cerghit Ioan, Metode de învățământ, București , E.D.P.,1980, ediție reluată în 1997,p.40

( bazată între altele, pe o grupare flexibilă și mobilă a elevilorcu trecere de la activități cu grupuri mari, la acțiuni în grupuri mici, omogene și apoi la activități individual) ,reclamă în mod inevitabil o metodologie adecvată acestor forme organizatorice.”8

Folosirea de către profesorul de biologie a metodelor interactive, are ca scop optimizarea comunicării în cadrul grupului de elevi și observarea tendinței inhibitorii care pot apărea în interiorul acestuia

Cooperarea este factorul esențial în interactivitate și este definită drept “ forma motivaționașă a afirmării de sine, incluzân d activitatea de avansare proprie în care individul rivalizează cu ceilalți pentru dobândirea unei situații sociale sau a superiorității”.

Un alt factor al interactivității este competiția care este o “activitate orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalți pentru atingerea unui țel comun”9. Atât cooperarea cât și competiția implică un anumit grad de interacțiune, în opoziție cu comportamentul individual.

Folosirea metodelor interactive de predare- învățare dezvoltă capacitățile elevilor de a lucra împreună, devenind o componentă importantă pentru viață și pentru activitatea lor profesională viitoare.

Avantajele interacțiunii dintre elevi sunt următoarele

stimulează efortul și productivitatea individului;

elevii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în moduri variate și complexe, învățând, în același timp, mai temeinic decât în cazul lucrului individual;

dezvoltă capacitățile elevilor de a lucra împreună, componentă importanta pentru viața și pentru activitatea lor profesională viitoare;

dezvoltă inteligentele multiple, capacități specifice :

– inteligenței lingvistice – abilitatea de a folosi efectiv limba pentru a se exprima

retoric, poetic si pentru a-și aminti informațiile;;

8Cerghit Ioan, Metode de învățământ, București , E.D.P.,1980, ediție reluată în 1997,p.36

– inteligenței logice-matematice – capacitatea de a analiza logic problemele, de a realiza operatii matematice, de a face deducții

– inteligenței spațiale – capacitatea, potențialul de a crea reprezentări nu doar vizuale;

– inteligenței interpersonale – capacitatea de a întelege intențiile, dorințele celorlalți, creând oportunități în munca colectivă;

– inteligenței intrapersonale- capacitatea de autoînțelegere, de autoapreciere corectă a propriilor sentimente, motivații, temeri;

– inteligenței naturaliste – care face omul capabil să recunoască, să clasifice și să se inspire din mediul înconjurator;

permit împărțirea sarcinilor și responsabilitățlor în părti mult mai ușor de realizat;

timpul de soluționare a cerințelor este de cele mai multe ori mai scurt în cazul lucrului în grupă, decât atunci când se încearcă găsirea rezolvărilor pe cont propriu;

dezvoltă și diversifică priceperile , capacitățile și deprinderile sociale ale elevilor;

interrelațiile dintre membri grupului sporesc interesul pentru o temă, motivând elevii pentru învățare;

oferă posibilitatea elevilor de a-și împărtăși părerile, experiența, ideile, informațiile, strategiile personale de lucru;

se reduce la minim fenomenul blocajului emoțional al creativității;

grupul dă un sentiment de încredere, de siguranță, antrenare reciprocă a membrilor, ceea ce duce la dispariția fricii de eșec, la apariția curajului de asumare a riscului;

stimulează și dezvoltă capacitățti cognitive complexe: gândirea divergentă, gândirea laterală , gândirea critică, spiritul critic.

Principala schimbare în contextul actual de reformă a învățământului românesc vizează o metodologie axată pe acțiune operatorie ,pe promovarea metodelor interactive care ajută la educarea unor școlari încrezători în forțele proprii, independenți în acțiune și gândire.

3.2. Clasificarea metodelor si tehnicilor interactive de grup

După funcția didactică principală metodele și tehnicile interactive de grup se clasifică astfel:

Metode de predare-învățare interactivă în grup:

– metoda predării/ învățării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar);

– metoda Jigsaw (Mozaicul);

– metoda cubului;

– Știu / Vreau să știu / Am învățat;

– organizatorul grafic;

– metoda piramidei;

Metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare:

– harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map);

– lanțurile cognitive;

– scheletul de pește;

– diagrama cauzelor și a efectelui;

– tehnica florii de lotus;

Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității

– brainstorming;

– metoda nominală;

– explozia stelară;

– metoda Pălăriilor gânditoare;

– studiul de caz;

– Phillips 6/6;

– tehnica 6/3/5;

– metoda Schimbă perechea;

– învățarea prin cooperare

Metode de cercetare în grup

– tema sau proiectul;

– experimentul pe echipe;

– investigația de grup.

3.3 Prezentarea metodelor și tehnicilor interactive de grup

3.3.1. Metoda predării / învățării reciproce

Introdusă de pedagogul Palinscar în 1986 metoda predării/învățării reciproce este o strategie instrucțională de învățare a tehnicilor de studiere a unui text. Se poate desfășura pe grupe sau cu toată clasa și este centrată pe patru strategii de invatare: • Rezumarea – constă în expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit; se face un rezumat.

• Punerea de întrebări- se referă la listarea unei serii de întrebări despre informațiile citite; iar cel care adresează întrebările trebuie să cunoască bineînțeles și răspunsul.

• Clarificarea- presupune discutarea termenilor necunoscuți, mai greu de înțeles, prin consultarea de diverse surse lămuritoare și soluționarea neînțelegerilor.

• Prezicerea- se referă la exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întampla în continuare, bazându-se pe ceea ce au citit.

Etapele metodei :

1. Explicarea scopului si descrierea metodei și a celor patru strategii;

2.Împartirea rolurilor elevilor:

3. Organizarea pe grupe.

4. Lucrul pe text.

5. Realizarea învățării reciproce.

6. Aprecieri, completări, comentarii.

Avantajele metodei :

Este o metodă în care elevii, în sfârșit, au posibilitatea să fie pentru puțin timp pentru colegii lor profesori, împărtășindu-le acestora din experiența lor, din

concluziile trase din bucățica lor de text.

Ajută elevii să se învețe de a lucra pe un text, obișnuindu-i totodată și cu munca independentă.

Dezvoltă modul de a gândi, de a sintetiza, de a se exprima clar, precis, dar și de a asculta ceilalți membri ai grupului.

Se dorește stimularea capacității elevilor de concentrare atunci când citesc un text literar sau științific.

Se stimulează puterea elevilor de a scoate dintr-un text dat ceea ce este esențial.

3. 3 .2 Metoda cubului

Creată de Cowan în 1980, cubul ca metodă presupune analiza unei situații sau a unei teme care poate fi studiată din mai multe perspective, prin proiectarea ei pe cele șase fațade ale unui cub, fiecare dintre ele presupunând o abordare distinctă a subiectului respectiv. Această metodă are intenția de a evidenția, prin aceste șase fațade ale cubului, cât mai multe tipuri de operații mentale, corespunzătoare următoarelor categorii de cunoștințe implicate în demersul de învățare:

Fațada 1- stimulează cunoștințele empirice, raportate la capacitățile de identificare, denumire, descriere ;

Fațadele 2 și 3 – antrenează cunoștințele intelectuale, implicând operațiile de înțelegere, comparare, ordonare,clasificare și relaționare;

Fațada 4 stimulează cunoștințele raționale, presupunând abilități analitice și sintetice, raționamente inductive și deductive;

Fațadele 5 și 6- antrenează cunoștințele decizionale, valorizând capacitatea de a emite judecăți de valoare asupra subiectului propus, de a lua decizii, de a construi argumente.

Etape necesare pentru aplicarea metodei :

Realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele:DESCRIEE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ

Anunțarea subiectului pus în discuție ;

Împărțirea claseide elevi în 6 subgrupe, fiecare subgrup examinând tema din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului, astfel:

1. Descrie – cum arată (formă, mărime, culoare)

2. Compară– ce este asemănător și ce este diferit?

3. Asociază – la ce te face să te gândești?

4.Analizează – structura

5. Aplică – semnificații, surse de inspirație

Argumentează – pro sau contra , enumerarea unor motive care vin în sprijinul afirmației

Modul de distribuire a perspectivei este decis de profesor, în funcție de timpul pe care îl are la dispoziție, decât de bine cunoaște colectivul de elevi sau distribuirea perspectivelor se poate face aleator; fiecare grupă rostogolește cubul și primește ca sarcină de lucru perspectiva care pică cu fața în sus.

Redactarea finală și împărtășirea ei celorlalte grupe;

Afișarea formei finale pe tablă sau pe foi de flipchard în clasă.

Avantajele metodei

– solicită gândirea elevului;

– acoperă neajunsurile învățării individualizare;

– oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe deoarece presupune abordarea unei teme din mai multe perspective;

– dezvoltă abilități de comunicare;

–  nu limitează exprimarea părerilor sau a punctelor de vedere individuale;

Proiect didactic

Unitatea școlară:Școala Gimnaziala Nr.1 Nicolae Bălcescu

Aria curriculară: Matematică și științe

Disciplina: Biologie

Clasa: a VI- a

Unitatea de învățare : Animale vertebrate

Tema: Păsări picioroange și agățătoare

Resurse de timp: 50 de minute

Tipul lecției: Lecție de comunicare și însușire de noi cunoștințe

Scopul lecției: însușirea de către elevi a unor cunoștințe legate de particularitățile alcătuirii păsărilor picioroange și agățătoare precum și evidențierea adaptărilor acestora la mediul de viață

Competențe specifice :

1.1Identificarea unor grupe și specii de animale;

1.2 Recunoasterea alcatuirii generale a animalelor;

1.3 Stabilirea relatiilor dintre factorii de mediu și diversitatea animalelor;

1.4 Explicarea structurii și funcțiilor organismului unor viețuitoare;

2.1 Utilizarea metodelor și a mijloacelor adecvate explorării lumii animale;

4.1 Exersarea utilizării unor surse de informare

Competențe derivate:

La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili să realizeze următoarele:

O1. Definirea noțiunile de păsări picioroange și păsări agățătoare.

O2. Recunoașterea după caracterele distinctive a celor două grupe de păsări .

O3. Precizarea mediului de viață al berzei și ciocănitoarei.

O4. Evidențierea adaptărilor celor două grupe de păsări la mediul de viață.

O5. Exemplificarea altor păsări picioroange și agățătoare.

Demersul didactic

a)resurse procedurale: observația, explicația,algoritmizarea,conversația euristică,metoda cubului,problematizarea, învățarea prin descoperire

b) resurse materiale: manual, atlas zoologic, prezentare power point,videoproiector, laptop, fișe de lucru;

c) forma de activitate: frontal, individual ,pe grupe

Locul de desfășurare: laboratorul de biologie

Bibliografie

Brândușoiu M., Androne C.: „Biologie”, manual clasa a VI-a, Ed. Didactică și Pedagogica, 1999.

Aglaia Ionel, Zoe Partin: „Biologie”, manual clasa a VI-a, Ed. Humanitas Educațional, 2007.

Lazăr Viorel, Nicolae Mariana, – Lecția – Forma de bază a organizării procesului de predare-învățare-evaluare la disciplina Biologie, Ed. Arves,2007

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Schema lecției

Păsări picioroange și agățătoare

Păsări picioroange- Barza

Mediul de viață: – este adaptată la viața semiacvatică

– trăiește pe câmpii mlăștinoase și pe marginile bălților

.

Alcătuirea corpului:

-cap rotunjit,cioc lung,conic, drept,se continuă cu un gât lung, mlădios

-ciocul și picioarele sunt de culoare roșie-portocalie

-picioarele lungi,puternice,se termină cu 4 degete,3 îndreptate anterior și unul posterior,unite numaila bază cu o membrană scurtă

– pasăre migratoare

Alte picioroange:egreta,stârcul,lopătarul

Păsări agățătoare -Ciocănitoarea

Mediul de viață: arboricol,trăiește în păduri,parcuri,livezi,gospodăriile oamenilor

Adaptări la mediul arboricol:

-cioc puternic,drept,conic,limba lungă cu perișori aspri

-picioare puternice,terminate cu 4 degete: 2 îndreptate anterior și 2 posterior

-gheare lungi,încovoiate,ascuțite la vârf-se agață de scoarța copacilor

-pasăre sedentară,insectivoră

Alte agățătoare:cucul, ghionoaia

Anexa 1

Să-mi ghiciți o ghicitoare:

Înaltă, cu lungi picioare,

Pene negre pe- aripi are,

Peste broaște, e mai mare!

( Barza)

Toată ziua tac! tac! tac!
Sprijinită de copac.
Pe arbori îi cercetez
Și de boli eu îi salvez.

( Ciocănitoarea)

Grupa I – Descrie:

Fișă de activitate

Păsări picioroange și agățătoare

Materiale necesare:

manualul de biologie, fișa de activitate, atlas zoologic, imagini video cu cele 2 tipuri de păsări

Mod de lucru

De câte feluri sunt păsările?

Sarcini de lucru

Observă în imaginile de mai jos ale păsările studiate

Descrie forma corpului, mărimea, culoarea penjului

……………………………………………………………. . ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Grupa II Compară:

Fișă de activitate

Păsări picioroange și agățătoare

Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, atlas zoologic, planșe, imagini video cu cele 2 tipuri de păsări

Mod de lucru

Ce este asemănator, ce este diferit

Sarcini de lucru

Observă în imaginile de mai jos păsările studiate.

Ce este asemănător și ce este diferit la cele două păsări ?

Completează tabelul de mai jos:

Grupa III Analizează:

Fișă de activitate

Păsări picioroange și agățătoare

Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, atlas zoologic, planșe, imagini cu cele 2 animale

Mod de lucru

Spune din ce este făcut

Sarcini de lucru

Observă în imaginile de mai jos păsările studiate

Analizează și precizează alcătuirea corpului, penajul și membrele

Ce ai constatat?

….……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Grupa IV Asociază:

Fișă de activitate

Păsări picioroange și agățătoare

Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, atlas zoologic, planșe, imagini video cu cele 2 tipuri de păsări

Mod de lucru

Mod de lucru Ce legătură există între mediul de viață și adaptările

acestora la mediu.

Sarcini de lucru

Observă în imaginile de mai jos păsările studiate

Precizează care sunt adaptarile pe care le prezintă acestea la mediul de viață

Completează tabelul de mai jos

Grupa V Aplică:

Fișă de activitate

Păsări picioroange și agățătoare

Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, atlas zoologic, planșe, imagini cu cele 2 animale

Mod de lucru

Aplică cunoștințele pe care le ai și exemplifică

dacă există păsări înrudite cu cele studiate.

Sarcini de lucru

Observă în imaginile de mai jos păsările studiate

Gândește-te dacă există animale înrudite cu barza și ciocănitoarea, dă exemple, caută aceste animale înrudite în atlas

Păsări înrudite cu barza:…………………………………………………………………………….

Păsări înrudite cu ciocănitoarea………………………………………………………………………

Grupa VI Argumentează :

Fișă de activitate

Păsări picioroange și agățătoare

Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, atlas zoologic, planșe, imagini video cu cele 2 păsări

Mod de lucru

Argumentează pro sau contra

Sarcini de lucru

●Gândește-te și răspunde la întrebarea de mai jos

●Barza și ciocănitoarea sunt sau nu sunt animale folositoare ?

Enumeră câteva motive care vin în sprijinul afirmației tale

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Numele…………………………….

Clasa…………………………….

Test de evaluare formativă

Păsări picioroange și agățătoare

1Adevărat sau fals 1 p

………Ciocănitaorea are mediul de viață arboricol.

………Barza eate o pasăre înotătoare

II.Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect: 2 p

1. Barza are : 2.Ciocănitoarea se hrănește cu

a) picioare lungi a) insecte

b) membrana interdigitală bine dezvoltată b) semințe de brad

c) degete dispuse în formă de „X” c) grăunțe

II. Privind imaginile de mai jos, recunoște căror păsări aparțin? (30 puncte)

………………………………………… …………………………………. …………………………………

III. Completează spațiile libere (20 puncte)

a)Barza este o pasăre……………………………..,iar ciocănitoarea este o pasăre…………………

b)Pe timpul iernii barza………………………în țările calde, iar ciocănitoarea rămâne la noi, fiind o pasăre………………………….

IV. Asociați corect fiecare reprezentant din cloloana A cu grupa corespunzătoare din coloana B.

A B

a)barza 1. păsări agățătoare (20 puncte)

b)cucul 2. păsări picioroange

c) ciocănitoarea

d)egreta

Barem de corectare

Subiectul I 10 puncte

a) A b) F

Subiectul II 10 puncte

1.b

2.b

Subiectul II.

1. ciocănitoarea 20 puncte

2. barza

3. cucul

Subiectul III 30 puncte

a) picioroangă, agățătoare.

b) migratoare, sedentară

Subiectul IV

cuucl, ciocănitoarea – păsări agățătoare 20 puncte

barza,egreta – păsări picioroange

TEST DE EVALUARE FORMATIVĂ

Unitatea de învățare: Diversitatea animalelor

Conținuturi tematice: Păsări picioroange și păsări agățătoare

Competențe derivate:

C1- Să definească noțiunile de păsări picioroange și păsări agățătoare.

C2- Să recunoască după caracterele distinctive cele două categorii de păsări;

C3- Să evidențieze adaptările acestor păsări la mediul de viață.

C4.-Să indice mediul de viață al berzei și ciocănitoarei.

C5.- Să numească alte păsări înrudite cu barza și ciocănitoarea.

Corelația item-competențe derivate urmărite privind testul de evaluare:

Rezultatele obținute la testare au fost:

Concluzii

Având în vedere gradul mediu de dificultate al itemilor acestor teste, rezultatele au fost mulțumitoare.

O parte din elevi au aplicat corect cunoștințele acumulate.

Atât clasa de control cât și clasa experiment au întâmpinat dificultăți în rezolvarea itemului 2 și 4.

Rezultatele obținute la testele de evaluare formativă sunt reprezentate și în diagrama din fig.1.

(Fig.1)

Analizând diagrama din fig.1, se pot constata rezultatele bune obținute de clasa experiment.

Primul item a fost realizat de toți elevi, al doilea item a fost realizat parțial de unii elevi, atât de clasa de control cât și de clasa experiment, itemul 3 a fost realizat de majoritatea elevilor de la ambele clase . Al patrulea item a fost realizat parțial de majoritatea elevilor.

S-a observat că 2 elevi de la clasa experiment și 2 de la clasa de control nu au scris corect.

Cei care au obținut rezultate slabe sunt elevi cu ritm lent de lucru, nu sunt constanți în învățare, tratează cu superficialitate itemii evaluării, nu tratează toate subiectele.

3.3.3 Știu / Vreau să știu / Am învățat

Metoda de predare Știu / Vreau să știu / Am învățat (know-Want to know-Learned sau K-W-K) – elaborat de Donna M. Ogle în 1986 permite explorarea cunoștințelor anterioarea ale elevilor, oferind un punct de plecare pentru realizarea

competențelor.Semnificația initialelor K-W-K este explicată prin întrebările ;- Ce știu?,-Ce vreau să știu?, -Ce am învățat?

Este important ca în activitatea de instruire , prin aplicarea metodei Știu / Vreau să știu / Am învățat să fie valorificate cunoștintele obținute deja de elevi despre o anumită temă și apoi se formulează de către elevi întrbări la care se așteaptă gșsirea răspunsurilor.

Aplicarea metodei Știu / Vreau să știu / Am învățat presupune parcurgere a următoarelor etape în care se evidențiază clar situația de plecare (ceea ce știu elevii), aspectele pe care doresc să le cunoască în timpul activității (consemnate în rubrica ,,Vreau să știu” ) și ceea ce au dobândit în procesul de învățare (idei consemnate în rubrica,, Am învățat,,).Transpunerea modelului în lecție presupune parcurgerea următoarelor etape:

– organizarea elevilor în perechi

– se cere elevilor să alcătuiască o listă cu ,,Ce știu despre subiect?,,corespunde momentului relativ formal de actualizare a cunoștințelor anterioare , din lecția tradițională sau etapei de evocare a cunoștințelor din modelul „Evocarea-Realizarea sensului-Reflecție ” (ERR.)

– se desenează tabelul pe tablă cu coloanele Știu / Vreau să știu / Am învățat

– se notează în coloană ,,Știu” informațiile notate de elevi după discutarea acestora cu întraga clasă

– realizarea unei liste de întrebări cu ceea ce elevii ar dori să cunoască despre tema abordată și notarea lor în coloana,,Vreau să stiu”. Rolul acestor întrebări este de a orienta și personaliza actul lecturii, vor evidenția nevoile de învățare ale elevilor în legătura cu tema abordată. Fiecare întrebare din rubrica ,,Vreau să stiu” poate fi corelată cu o cunoștință anterioară din rubrica ,, Știu”.

– citirea textului de către elevi

– după lectura textului, se revine asupra întrebărilor formulate în coloana,, Vreau să știu”și se identifică cele la care s-au găsit răspunsurile în text. Acestea se trec în coloana ,, Am învățat ”

Prin această metodă se exersează gândirea liberă a elevilor asupre unei teme, cunoștințele noi sunt corelate cu cunoștințele anterioare și cu expectanțele elevilor exprimate prin întrebări și este facilitată formarea unor sisteme de cunoștințe interlegate logic și semantic.

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ: Școala Gimnaziala Nr. Nicolae Bălcescu

Profesor : Dobre Mariana

Aria curriculară: Matematică și științe

Disciplina: Biologie

Clasa: a VII- a

Unitatea de învățare : Organe de simț

Tema: Ochiul – anatomie

Resurse de timp: 50 de minute

Tipul lecției: mixtă

Scopul lecției: Dobândirea unor cunoștințe referitoare la alcătuirea ochiului și structura componentelor sale, pentru a asigura înțelegerea fiziologiei în vederea respectării regulilor de igienă.

Competențe specifice :

1.1. Identificarea organelor și sistemelor de organe ale corpului uman.

2.1. Utilizarea metodelor și mijloacelor adecvate studierii organismului uman .

4.1. Utilizarea corectă a terminologiei specifice biologiei în diferite situații de comunicare .

4.2. Utilizarea adecvată a terminologiei specifice biologiei în diferite situații de comunicare .

Competențe operaționale:

La sfârșitul activității, elevii vor fi capabili să realizeze următoarele:

C1: să localizeze ochiul și să identifice părțile componente ale acestuia;

C2: să recunoască membranele globului ocular ;

C3: să identifice componentele globului ocular cu ajutorul suportului informatic, al manualului și al mulajului;

C4 să descrie structura acestor componente

C5: să precizeze rolul pe care îl are fiecare componentă a ochiului;

Strategia didactică:

Metode și procedee: învățarea prin descoperire, conversația euristica,observatia, problematizarea, explicația, metoda ȘTIU / VREU SĂ ȘTIU / AM ÎNVĂȚAT

Mijloce de învățământ: manual, mulaj al ochiului, atlas anatomic, fișe de lucru, planșă

Tipul de organizare : frontal, individual, pe grupe.

Bibliografie :

Florica Țibea “Biologie -manual pentru clasa a VII-a”, Editura Didactică Și Pedagogică, București, 2003

Mihaela Marcu- Lepădat, și colab. Biologie- manual pentru clasa aVIIa, Editura Teora, București, 2007

Ion Iordache, Ulpia Maria Leu, Constantin Ion – Metodica predării- învățării biologiei, Editura Solaris, Iași,2004

Jelea, S. G., Introducere în studiul didacticii științelor biologice, Editura Universității de Nord, Baia Mare, 2010.

Prof.dr. Viorel Lazăr, prof. Mariana Nicolae- Lecția- forma de bază a organizării procesului de predare- învățare-evaluare ladisciplina biologie,Editura Arves, 2007

SCHEMA LOGICĂ A LECȚIEI

Ochiul – anatomie

FIȘĂ DE ACTIVITATE

Grupa I

Localizare, alcătuire

Materiale: textul lecției, fișă de activitate. Timp de lucru:10’

Cerinte:

Citește cu atenție textul lecției “ Organe de simț. Ochiul- organ al vederii”.

Pe baza textului și a observațiilor efectuate, expuneți ce credeți că este mai important din ceea ce ați citit, răspunzând la urmatoarele ȋntrebări:

1.Cum se numește locul ȋn care este situat globul ocular?

………………………………………………………………………………

2. Care sunt părțile componente ale ochiului?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

FIȘĂ DE ACTIVITATE

Grupa a II-a

Alcătuirea globului ocular

Materiale: textul lecției, fișă de activitate, atlas anatomic. Timp de lucru:10’

Cerinte:

Citește cu atenție textul lecției “Ochiul- organ al vederii”.

Pe baza textului, a observațiilor efectuate pe atlas și a figurii de mai jos, identificați care sunt membranele globului ocular.

1. Identificați membranele globului ocular. 2. Precizați rolul fiecărei membrane.

______________________________________________ __________________________________________________
______________________________________________ __________________________________________________

______________________________________________ ________________________________________________

FIȘĂ DE ACTIVITATE

Grupa a III-a

Mediile transparente

Materiale: textul lecției, fișă de activitate,atlas Timp de lucru:10’

Cerinte:

Citește cu atenție textul lecției “Ochiul-organ al vederii”.

Pe baza textului, a observațiilor efectuate pe atlas și a figuriide mai jos, identificați care sunt mediile transparente ala globului ocular.

1.Care sunt principalele medii transparente ? 2.Unde sunt situate mediile transparente?

__________________________________________________ ____________________________________________
___________________________________________________ ____________________________________________

___________________________________________________ ____________________________________________

___________________________________________________ ____________________________________________

FIȘĂ DE ACTIVITATE

Grupa a IV-a

Orgenele anexe

Materiale: textul lecției, fișă de activitate. Timp de lucru:10’

Cerinte:

Citește cu atenție textul lecției “Ochiul- organ al vederii”.

Pe baza textului și a observațiilor efectuate, expuneți ce credeți că este mai important din ceea ce ați citit, răspunzand la următoarele ȋntrebări:

1.Enumerați organele anexe ale ochiului?

2.Precizați ce rol au aceste organe?

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Numele……………. Clasa…………

Prenumele………………..

Test de evaluare formativă

I. Completați spațiile punctate cu noțiunile potrivite: 20pct

a)Ochii sunt organe de …………….și sunt așezați în ………………………………..

b) Sunt alcătuiți dintr-o parte principală numită……………………………………….. și…………………

…………………………..

II. Alege răspunsul corect:

1. Anexele globului ocular cu rol de protecție sunt: 10 pct

a) cei 6 mușchi extrinseci;

b) genele, sprâncenele, pleoapele, glandele lacrimale, conjunctiva;

c) sclerotica, coroida, retina.

2. Globul ocular este alcătuit din: 10 pct

a) cornee, umoarea apoasă, cristalinul și umoarea sticloasă;

b) cele trei tuniciși mediile transparente;

c) cornee, iris, pupilă.

3. Sclerotica are rol în: 10 pct

a) hrănirea ochiului;

b) protejarea globului ocular;

c) receptarea stimulilor luminoși.

4. Următoarea componentă a ochiului se mărește sau se micșorează când privim obiectele la distanță sau de aproape: 10 pct

a) cristalinul;

b) retina;

c) pupila.

III. Precizați 3 componente ale ochiului din imagine: 30 pct

Barem de corectare

Subiectul I 20 puncte

simț, orbite, protector.

b) glob ocular, organe anexe

Subiectul II.

1. b 40 puncte

2. b

3. b

4. c

Subiectul III 30 puncte

– sclerotica

– iris

– pupila

TEST DE EVALUARE FORMATIVĂ

Clasa aVII-a

Unitatea de învățare: Organe de simț

Conținuturi tematice: Ochiul – organ al văzului

Competențe derivate:

C1: Localizarea și identificarea părților componente ale ochiului;

C2: Recunoașterea membranelor globului ocular

C3: Identificarea componentele globului ocular cu ajutorul suportului informatic, al manualului și al mulajului;

C4 Precizeare rolului pe care îl are fiecare componentă a ochiului;

Corelația item-competențe derivate urmărite prin testul de evaluare

Rezultatele obținute la testare au fost :

Concluzii:

Atât elevii clasei de control cât și elevii clasei experiment au reușit să rezolve itemul1 în totalitate

La itemul 2 mulți elevi de la ambele clase au rezolvat cerința parțial, itemul 3 a fost realizat în mare parte de majoritatea elevilor de la clasa experiment iar la clasa de control mulții elevi l- au realizat parțial.

.

Fig.2

Rezultatele obținute la testele de evaluare formativă sunt prezentate și în diagrama din fig.2

Analizând diagrama prezentată, rezultatele obținute de elevii celor două clase, sunt mulțumitoare ținând cont de media pe clasă.

La clasa de control se constată o creștere în ceea ce privește numărul elevilor cu performanțe medii care au note de 7.

Un număr de patru elevi de la fiecare clasă au luat note de 6 și număr de doi elevi au luat aceleași note ,de data aceasta notele fiind de 4.

Itemii 1 și 3 nu au creat probleme aceștia fiind realizati aproape de toți elevii.

Itemul 2 având un grad mai mare de dificultate a fost realizat de mulți elevi parțial

3.3.4 Metoda Jigsaw (Mozaicul)

Metoda Jigsaw a fost elaborată de Elliot Aronson , iar în limba engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic,sau metoda “ grupurilor interdependente”. Fiecare elev are o responsabilitate dublă, aceea de a asculta ce comunică colegii dar și de a expune ce au învățat.

Metoda mozaic este o metodă bazată pe învățarea prin cooperare ,care promovează un proces mai bun de învățare, îmbunătățește motivația elevilor și permite ca un volum mai mare de conținut să fie studiat și împărtășit de membrii unui grup. Poate fi folosită pentru însușirea de noi cunoștințe, pentru realizarea unui studiu de grup sau atunci când elevii citesc un text, ascultă sau realizează o prezentare.

Etape și faze :

1.Stabilirea temei = profesorul stabilește tema de studiu și o împarte în 4-5 subteme. Pentru fiecare subtemă,poate stabili elementele principale pe care trebuie să pună accent elevul, atunci cand studiază materialul în mod independent. Subtemele pot fi formulate fie sub formă de întrebări, sau un text lacunar ce va fi completat atunci când elevul studiază individual.

Profesorul realizează o fișa-expert cu cele patru sau cinci subteme propuse și le oferă fiecărui grup;

1. Organizarea colectivului de elevi= colectivul de elevi este împărțit în echipe eterogene de câte 4-5 elevi. Fiecare elev din echipă primește un numar de la 1 la 4-5 și are ca sarcină independentă de studiat subtema corespunzătoare numărului său.

2. Faza independentă: fiecare elev studiază subtema lui în clasă sau poate constitui

temă pentru acasă fiind realizată înaintea organizării mozaicului.

3. Constituirea grupurilor de experți.

După parcurgerea fazeide lucru independente , experții cu același număr se reunesc, constituind grupe de experți și dezbat problema împreună. Elevii cu numarul 1 vor forma prima grupă de experți , cei cu numărul 2, a doua grupă de experți, etc .Mesele de lucru ale grupurilor de experți se plasează în zone diferite ale sălii de clasă, pentru a nu se deranja reciproc.

1 1 1 2

2 3 2 3 1 1 2 2

4 4 1 2

1 1 3 4

2 3 2 3 3 3 4 4

4 4 3 4

Raportul pe echipe b) Discuții

Fig. 3 Reprezentarea amplasării echipelor de învățare și a grupurilor de experți

Faza discuțiilor în grupul de experți – elevii prezintă un raport individual asupra a ceea ce au studiat independent, au loc discuții, sunt adaugate elemente noi și

se stabilește tehnica care va fi adoptată pentru a transmite noile cunoștințe, colegilor din grupul de bază.

4.Reîntoarcerea în echipa de bază.

Faza raportului de echipă – experții transmit cunoștințele asimilate, rețin cunoștințele pe care le transmit colegii, experți în celelalte subteme. Transmiterea trebuie să fie scurtă, concisă ,atractivă. În fiecare grup de bază, toți elevii vor avea o sarcină: să-i facă pe colegi să înțeleagă un fragment din lecție, să rețină cele mai importante noțiuni, să-și noteze în caietul de notițe, ideile principale, realizandu-și propriul plan de idei.

5. Faza finală de evaluare :

Faza demonstrației- grupele prezintă rezultatele întregii clase, moment în care elevii demonstrează ce au învățat. Profesorul poate adresa întrebări, cere un eseu sau dă spre rezolvare fiecărui elev o fișă de evaluare.Dacă evaluarea se realizează oral atunci profesorul adresează câte o întrebare fiecărui elev ,iar acesta va răspunde fără ajutorul echipei.

Avantajele metodei

Constituie o modalitate eficientă de învățare a conținuturilor, are un caracter formativ pronunțat, își concentrează atenția asupra dezvoltării capacităților de ascultare, vorbire, reflectare, gândire creativă, rezolvare de probleme și cooperare.

3.3.5 Metoda Piramidei

Metoda piramidei sau metoda ,,bulgărelui de zăpadă”rezultă din împletirea armoniasă a activității individuale cu activitatea desfășurată în mod cooperatist în cadrul grupurilor. Rolul acestei metode constă în încorporarea activității fiecărui membru al colectivului într-un demers amplu, menit să ducă la rezolvarea unei sarcini sau a unei probleme date .

Metoda bulgărelui de zăpadă este o metodă care se aplică prin intermediu întrebărilor. Profesorul în loc să înceapă lecția cu “ predarea prin discurs”, lansează o întrebare care v-a conduce la informația pe care elevul trebuie să o primească.

1 Faza introductivă

Fig.4. Metoda piramidei

Este important ca în realizarea piramidei elevilor să li se distribuie seturi de materiale suport, iar organizarea activității se v-a desfășura în mai multe faze:

faza introductivă: cadrul didcatic prezintă tema

faza lucrului individual:-fiecare elev încearcă să soluționeze problema, într-un interval scurt de timp (5 min)

– se notează întrebările care apar în legătură cu tema primită pentru studiu.

faza lucrului în perechi:

– se formează perechi de doi elevi pentru a discuta rezultatele individuale la care a ajuns fiecare

– încearcă să răspundă la întrebările individuale care au fost formulate în interiorul grupului;

faza reuniunii în grupe mai mari:

–    perechile se reunesc și alcătuiesc de obicei două grupuri mari , cu număr aproximativ egal de participanți;

–   se discută soluțiile de rezolvare a problemei la care s-a ajuns;

faza raportării soluțiilor în colectiv:

– la nivelul întregii clase se analizează și se concluzionează soluțiile găsite;

– acestea pot fi scrise pe tablă pentru a putea fi viziualizate de toți participanți și pentru a fi comparate unele cu celelalte;

faza decizională:

–  se alege soluția finală;

– se formulează concluzii cu privire la demersurile elevilor și asupra participării acestora la activitate..

Avantaje :

– stimulează învățarea prin cooperare;

– dezvoltă capacitatea de analiză, de argumentare si de comunicare;

– sporește încrederea în forțele proprii

–  dezvoltă spiritul de echipă și întrajutorare

Dezavantaje:

– este greu de apreciat contribuția fiecărui participant;

– nu toți elevii se implică în rezolvarea sarcinilor,  iar responsabilitățile acestora sunt transferate către colegi.

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ: Școala Gimnaziala Nr. Nicolae Bălcescu

Profesor : Dobre Mariana

Aria curriculară: Matematică și științe

Disciplina: Biologie

Clasa: a VI- a

Unitatea de învățare : Diversitatea animalelor

Tema: ARTROPODE-Arahnide

Resurse de timp: 50 de minute

Tipul lecției: mixtă

Scopul lecției: Însusirea cunostintelor referitoare la caracterele generale ale arahnidelor

Competențe specifice :

1.1Identificarea unor grupe și specii de animale;

1.2 Recunoasterea alcatuirii generale a animalelor;

1.3 Stabilirea relatiilor dintre factorii de mediu și diversitatea animalelor;

1.4 Explicarea structurii și funcțiilor organismului unor viețuitoare;

2.1 Utilizarea metodelor și a mijloacelor adecvate explorării lumii animale;

4.1 Exersarea utilizării unor surse de informare

Competențe derivate:

La sfârșitul lecției elevi vor fi capabili să:

●definească artropodele(O.)1

● precizeze caracterele generale ale arahnidelor (O.2)

● recunoască animamalele care fac parte din arahnide(O.3)

●prezintă mediul de viață al acestora (O.4)

●identifice componenetele corpului la păianjenul cu cruce (O.5)

●determine importanța arahnidelor (O.6)

Resurse procedurale: explicația ,observația, învățarea prin descoperire , metoda piramidei

Resurse materiale: atlas zoologic, fișa de activitate, imagini (anexa 1-7), manual

Tipul de organizare a activitatii: pe grupe, individual

Bibliografie:

-Aglaia, I., Partin Zoe., 1998, Manual pentru clasa a VI-a, Biologie, Humanitas Educational, București;

-Bogoescu, C., Dabija,A., Sanielevici,E., 2002,Atlas zoologic, EDP, București

-Brândușoiu, M., Androne, C., 2006, Manual pentru clasa a VI-a EDP, București

-Lazar, V., Caprarin, D., 2008, Metode didactice utilizate în predarea biologiei, Ed. Arves

-Marinescu, M., 2010, Didactica biologiei, teorie și aplicații, Ed. Paralela 45, Pitești;

-Curriculum Național – Programa Biologie, gimnaziu;

II. DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Schița lecției

Artropode

1. Arahnidele

Caractere generale ale arahnidelor:

-pielea este chitinoasă

-corpul este alcătuit din două părți: cefalotorace și abdomen (exceptie fac sarcoptul râiei și căpușa)

-au patru perechi de picioare articulate

-au o pereche de chelicere

-respiră prin plămâni și trahee

-se înmulțesc prin ouă

Păianjenul

Mediul de viata : – terestru

Alcătuirea corpului :

– corpul – acoperit de chitină subțire, de diferite culori.

– alcătuit din 2 părți: cefalotorace și abdomen.

Cefalotorace:prezintă – dorsal – 8 oceli;

– ventral- gura margintă de maxile; în fața gurii sunt chelicere tăioase și veninoase.

Abdomenul: prezintă- posterior 6 ridicături – filiere , prin care elimină o substanță cleioasă, care în contact cu aerul formează firul de mătase.

Hrănirea: animal carnivor, se hrănește cu insectele care se prind în plasele de mătase

Respiratia : pulmonară completată cu respirația prin trahee:

Locomotie : ventral are 4 perechi de picioare articulate terminate cu gheare. Cu ultimele 2 picioare țese pânza.

Înmulțirea : depune ouă într-un cocon – toamna

Alți reprezentanți:

Scorpionul: abdomen segmentat (13 segmente) ultimul segment se termină cu un ghimpe veninos.

Căpușa: animal parazit pe corpul altor animale, are 4 mm lungime.

Sarcoptul râiei: parazit pe pielea altor animale, are 0.5 mm lungime, nesegmentat. Provoaca râia sau scabia.

PIRAMIDA

ARTROPODE

ARAHNIDE

Grupa 1

Identificați, cu ajutorul atlasului zoologic și ale anexelor de care dispuneți, denumirea speciei din fiecare imagine:

………………………………………

……………………………………………

……………………………………………………

GRUPA 2

Analizați, cu ajutorul atlasului zoologic și ale anexelor de care dispuneți, ce au în comun speciile de mai jos:

Tarantula

Scorpion Căpușa

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Grupa 3

Cu ajutorul atlasului zoologic și ale anexelor de care dispuneți, prezentați adaptarile la mediul de viata, al speciei din imagine.

ANEXA

ANEXA

Anexă

SCORPIONUL

CĂPUȘA

Numele și prenumele…………………………………..

Clasa…………………………………………

Test de evaluare formativă

I. Completați spațiile libere:

a)Corpul păianjenului este alcătuit din …………………………și ……………………..

b) Picioarele lui sunt …………………. și el face parte din grupul ……………………………….

c) Respiră prin ……………………și ……………………….

d) Păianjenul se înmulțește prin ……………………..

II.Adevărat sau fals:

Mediul de viață al păianjenului este terestru.

Scorpionul este un animal parazit.

Sarcoptul râiei produce boala numită râie sau scabie.

Căpușa are corpul alcătuit din cefalotorace și abdomen.

III. Identifică animalul din imagine și scrieți părțile corpului corespunzătoare celor trei cifre:

IV.Din lista de animale nevertebrate subliniazele pe cele înrudite cu păianjenul : râmă, scoica, amiba, scorpionul, caracatița, parameciul, căpușa.

Barem de notare

Subiectul I 20 puncte

a) Cefalotorac, abdomen..

b) articulate, artropode

c) plămâni , trahee

d) ouă

Subiectul II. 20 puncte

A

F

A

F

Subiectul III 40 puncte

Păianjenul

1. picioare articulate

2.cefalotorace

3. abdomen

Subiectul IV 10 puncte

căpușa, scorpionul

TEST DE EVALUARE FORMATIVĂ

Clasa: a VI-a

Unitatea de învățare: Diversitatea animalelor

Conținuturi tematice : Artropode- Arahnide

Competențe derivate urmărite prin testul de evaluare:

C1-definirea artropodelor.

C2- precizarea caracterelor generale ale arahnidelor .

C3- recunoașterea animamalele care fac parte din arahnide.

C4- prezientarea mediului de viață al acestora.

C5-identificarea componenetele corpului la păianjenul cu cruce.

C6-determinarea importanței arahnidelor .

Corelație itemi-competențe derivate

Rezultatele obținute la testare au fost:

Concluzii:

Unii elevi, datorită neatenției sau a superficialității au greșit la definirea noțiunilor.

S-a observat că elevii clasei experiment stăpânesc cunoștințele,aplicându-le în contextul dat.

Un număr mare de elevi de la clasa experiment au reușit să rezolve toți itemii.

Rezultatele obținute la testele de evaluare formativă sunt reprezentate și în diagrama din fig.5 DE MODIFICAT

Fig.5

Analizând datele din diagrama de mai sus se observă că rezultatele obținute de cele două clase diferă, clasa experiment fiind superioară.

Se constată că din fiecare clasă, câte un elev a obținut nota 4, trei elevi de la clasa experiment au obținut note între 5 și 6, iar de la clasa experiment patru elevi.Note între 7 și 8 au fost obținute de patru elevi de la clasa de control și cinci elevi de la clasa experiment .

La clasa de control patru elevi au obținut note între 9 și 10 , iar la clasa experiment șapte elevi.

Primul item, a creat dificultăți pentru destui elevi. Cele mai frecvente probleme s-au datorat citirii neatente a enunțurilor. Al doilea și al treilea au fost realizați de majoritatea elevilor.

Itemul 4 a fost rezolvat de majoritatea elevilor cu excepția câte unui singur elev de la fiecare clasă..

3.3.6 Organizatorul grafic

Organizatorul grafic- ca metodă de învățare activă, facilitează esențializarea unui material informativ din domeniul științelor biologice, care v-a fi exprimat sau scris, schematizând ideile.

Organizatorul grafic constituie atât pentru profesor cât și pentru elevi o grilă de sistematizare a noțiunilor, o gândire vizualizată prin reprezentarea grafică a unui material.

Organizatorul grafic poate fi utilizat pentru prezentarea structurată a informației în cinci moduri:

– OG pentru monitorizarea structurilor de tip comparativ= prin care elevii sunt solicitați să găsească asmănările și deosebirile, dintre noțiunile prezentate, urmând ca apoi să completeze organizatorul grafic.

– OG pentru structuri de tip descriere= elevi vor nota caracteristicile ,utilizările, componentele unui animal,organ, sistem după descriera acelui ceva., de către profesor sau citirea de către elevi.

– OG pentru structuri de tip secvențial= elevii sunt solicitați să listeze, conceptele, itemii etapizat, secvențial

– OG pentru structuri de tip cauză -efect = prin această metodă elevii fac legătura dintre cauza și efectul rezultat al uniu fenomen, acțiuni.

– OG pentru structuri de tip problemă – soluție =elevilor li se cere să detecteze situația problemă și să găsească rezolvarea/ soluția.

3.3.7.Diagrama cauzelor și a efectului

Diagrama cauzelor și a efectului – a fost concepută în 1986 de Kaouru Ishikawa și este cunoscută sub diverse denumiri – schelet de pește ( fishbone diagram) sau diagrama Ishikawa. este o tehnică interactivă de predare – învățare a disciplinelor biologice care oferă posibilitatea elevilor de a pune în evidență cauza și efectul unor procese, fenomene biologice. Diagramele sunt folosite de grup ca un proces creativ de

generare si organizare a cauzelor majore (principale) si minore (secundare) ale unui efect .Această metodă se bazează pe două elemente esențiale

Cauza – care reprezintă punctul de apariție al problemei în condiții determinate:

Efectul – consecință apărută ca urmare a cauzei care l-a determinat.

Regulile de organizare și etapele de realizare a diagramei :

1.Formarea grupelor de elevi; Prezentarea problemei care este rezultatul unei întâmplări sau unui evemiment deosebit – efectul. Fiecare grup are de analizat câte un efect.

3.Dezbaterea în fiecare grup- elevii dezbat în cadrul grupului cauzele care au condus la efectele situației prezentate. Înregistrarea cauzelor pe hârtie sau pe tablă.

Construirea diagramei cauzelor si a efectului astfel:

Întrebările CÂND?, UNDE?, CINE?, DE CE?, CE?, CUM? (s-a intamplat)- reprezintă cauzele majore (principale) ale proceselor biologice și se trec pe ramurile axei principale;-efectul se trece pe axa principală a diagramei; – cauzele minore (secundare) care provin din cele principale se trec pe câte o ramura mai mică ce se deduce din cea a cauzei majore;

5.Prezentarea muncii în grup:- analizarea modului în care s-a facut distincție între cauzele majore și cele minore și a plasării lor corecte in diagrama;- evaluarea diagramelor fiecarui grup si discutarea lor;

6. Stabilirea concluziilor .Metoda poate fi folosită pentru a exersa capacitatea de a răspunde la o succesiune de întrebari Elevii stabilesc cauza și efectul unui proces/ fenomen biologic, precum și interacțiunile dintre acestea.

Avantajul constuirii diagramatice a relatiei dintre efectul dat si cauzele care l-au determinat îl reprezintă activizarea tuturor participantilor precum și cooperarea din

interiorul grupului cu competitia dintre echipe. Diagrama cauzelor și a efectului reprezintă un instrument folositor atunci când scopul activități grupului este acela de a ajunge la rădăcina cauzelor care au determinat apariția unui fapt. Elevii sunt solicitati să facă distincții între cauzele și efectele unui rezultat, unei probleme sau unui eveniment.

Fig. 6 Diagrama cauzelor și a efectelui

3.3.8 Metoda Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați

Metoda Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați ( Think -Pair- Share) este o strategie simplă, rapidă și eficientă de învățare, care se bazează pe interacțiunea, cooperarea, colaborarea elevilor în grupe mici (perechi).Această metodă cuprinde trei etape de acțiune în care elevii vorbesc despre conținut și discută ideile înainte de ale împărtății cu întregul grup.

Prin metoda Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați sunt introduse elementele de “timp de gândire” și “interacțiunea ”cu colegul, acestea fiind caracteristici de bază ale învățării prin cooperare.

În timpul activității didactice, cadrul didactic

Adresează o întrebare sau formulează o problemă cu mai multe soluții/ rezolvări posibile

Elevii au un minut sau două timp pentru a se gândi la răspunsuri

Grupează elevii în perechi pentru a discuta răspunsul și a-și împărtăși ideile

Oferă elevilor posibilitatea de a -și împărtăși răspunsul unui grup mic sau întregului colectiv.

Această metodă poate se poate folosi chiar de mai multe ori în timpul unei lecții și are următoarele etape

Timp de 1 – 4 minute, fiecare elev răspunde individual la una sau mai multe întrebări,formulate în prealabil de profesor.

Se formează perechile, partenerii îș citesc răspunsurile, verificându-se și încercând să găsească răspunsul comun corect, care corespunde ideilor ambilor și pe care îl pot comunica

Cadrul didactic solicită 2 – 3 perechi să rezume discuțiile purtate și concluzia formată, dirijează dezbaterea răspunsurilor furnizate în perechi și între perechi, integrându-le în conținutul științific al lecției.

Căutarea și găsirea individuală a răspunsurilor, confruntarea și dezbaterea acestora în perechi și între perechi, stimulează și solidarizează învățarea, elevii fiind astfel obligați să sesizeze și să sintetizeze, în scurt timp, esența informațiilor primite, să analizeze și să compare răspunsul propriu cu răspunsurile colegilor și să facă o alegere a răspunsului corect în comun, comunicarea fiind clară, și concisă. Astfel elevii sunt învățați să organizeze informațiile, în structuri cognitive noi, să le le trasnspună și să le exerseze în contexe noi, obținându-se o învățare mai eficace sprijinită pe cultivarea srânsei cooperări.

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ: Școala Gimnaziala Nr. Nicolae Bălcescu

Profesor : Dobre Mariana

Aria curriculară: Matematică și științe

Disciplina: Biologie

Clasa: a VII – a

Unitatea de învațare: Funcțiile de nutriție

Tema: Sângele

Scopul lecției: Dobândirea de către elevi a unor cunoștințe referitoare la structura și proprietățile sângelui, în vederea înțelegerii rolului său în corelarea funcțională a organelor corpului și menținerea activității normale a întregului organism.

Competențe specifice :

1.1. Identificarea organelor si sitemelor de organe ale corpului uman.

2.1. Utilizarea metodelor și mijloacelor adecvate studierii organismului uman .

4.1. Utilizarea corectă a terminologiei specifice biologiei în diferite situații de comunicare .

4.2. Utilizarea adecvată a terminologiei specifice biologiei în diferite situații de comunicare

Obiective operaționale:

O1 – să definească mediul intern al organismului

O1 – să descrie compoziția sângelui, cu ajutorul manualului și al materialului prezentat;

O2 – să identifice elementele figurate ale sângelui în atlase, pe planșe sau preparate microscopice;

O3 – să explice funcțiile sângelui: de transport, apărare, reglare, asigurarea unității funcționale a organismului;

Strategia didactică

a. Tipul de lecție: combinată( mixtă)

b. Resurse procedurale( metode și mijloace didactice):

– conversația euristică,explicația, observația dirijată,descrierea, problematizarea, învățarea prin descoperire, metoda Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați!

c. Resurse materiale( mijloace didactice): manual, atlas anatomic, miniplanșe, fișă de evaluare,fișă de lucru, laptop, videoproiector, prezentare Power – Point.

d. Forma de organizare: frontală, individuală, pe grupe.

e. Metode de evaluare: formativă prin chestionare orală și fișa de evaluare

Durata: 50 minute

Locul desfasurarii: laboratorul de biologie

Bibliografie didactică și de specialitate consutată:

1. Zoe Partin, Luminița Logofătu – Biologie. Manual pentru clasa a VII-a, Ed.Corint, București, 2008 ;

2. Viorel Lazăr, Mariana Nicolae – Lecția forma de bază a organizării procesului de predare-învățare-evaluare la disciplina biologie, Editura Arves, 2007;

3. Maria Eliza Dulamă – Metode,strategii și tehnici didactice activizante”, Editura Clusium, 2002;

4. Inernet.

II. DESFĂȘURAREA LECȚIEI

SCHIȚA TABLEI

Sângele

– Mediul intern al organismului este constituit din: sânge, limfă și lichidul intrestițial.

– Sângele:

– Proprietăți: – țesut circulant, culoare roșie, datorită hemoglobinei care conține fier;

– gust ;puțin sărat

– volumul sangvin: 8 %din greutatea corpului – 4 l la femei, 5 l la bărbați

– Alcătuire: – plasmă

– elemente figurate – globule roșii( hematii)

– globule albe( leucocite)

– plachete sangvine (trombocite)

Plasma :

lichid de culoare galbenă

conține –substanțe anorganice: apă, săruri minerale

– substanțe organice: fibrinogenul( rol în coagulare)

rol în transportul : nutrimentelor, vitaminelor, enzimelor, hormonilor, substanțelor nefolositoare(. CO2, uree, acid uric)

Globulele roșii (hematii):

celule mici, anucleate

formă de disc biconcav

sunt în număr de aprox. 4,5 milioane/ mm3 sânge la femei și 5 milioane/ mm3 sânge la bărbați

culoare roșie datorită hemoglobinei care conține fier

sunt produse continuu de măduva roșie a oaselor spongioase

trăiesc 120 zile,după care sunt distruse în splină și ficat

rol în transportul O2 la celule și CO2 de la celule la plămâni

Hemoglobină + Oxigen <–––>Oxihemoglobina

Hemoglobina + Dioxid de carbon ––-Carbohemoglobina

Globulele albe (leucocite):

celule mari, incolore, nucleate ( nucleul are diferite forme)

aprox. 6.000-8.000 / mm3 de sânge

creșterea numărului = leucocitoză-cazul leucemiei

scăderea = leucopenie- hemoragii, infecții

au rol în apărarea organismului împotriva factorilor străini – fagocitoză

-anticorpi

Planchetele sangvine (trombocitele)

– fragmente de celule

– număr ~ 200.000 – 400.000/mm3 sânge

– au dimensiuni foarte mici

– rol: coagularea sângelui

Grupa I

Grupa plachetelor sangvine și a plasmei,

Gândiți !

Lucrați în perechi !

Comunicați

1.Notați 2 roluri principale ale plasmei.

1. …………………………………………………….

2. …………………………………………………….

2. Sângele se coagulează datorită unei substanțe numită…………….

R: _____________________________________________________

3. Completați spațiile:

Limfa conține apă, ………………., dar nu conține ……………….

Grupa II

Gândiți !

Lucrați în perechi !

Comunicați !

Grupa Globulelor roșii

1. Enumerați 5 caracteristici ale hematiilor:

a……………………………………..

b………………………………………

c………………………………………

d……………………………………..

e………………………………………

2. Hematiile au culoarea roșie datorită prezenței substanței numită ……………………………… .

GrupaIII

Gândiți !

Lucrați în perechi !

Comunicați!

Grupa Globulelor albe

1. Notați 5 caracteristici ale leucocitelor:

1…………………………………………..

2…………………………………………..

3…………………………………………..

4…………………………………………..

5…………………………………………..

2. Leucocitele care produc anticorpi sunt numite și …………………………………. .

Test de evaluare formativă

I.Adevărat sau fals 40 puncte

1………..Mediul intern al organismului este format din sânge, limfă și lichidul interstițial.

2………….Globulele albe se mai numesc și hematii.

3………….Sângele este format din plasmă și elemente figurate.

4…………Numărul mare de globule albe indică prezența unei infecții în organism.

II.Completați spațiile punctate: 30 puncte

a ) Hematiile conțin ……………………..………cu rol în transportul ………………… și …………………………..

b )Trombocitele au rol în…………………………sângelui.

c) Principalele funcții ale globulelor albe (leucocitelor) sunt: . . . . . . . . . . și . . . . . . . .

III. Alege răspunsul corect: 20 puncte

1.Sunt lipsite de nucleu;

globulele roșii (hematiile sau eritrocitele)

toate celulele sângelui

globulele albe (leucocitele)

2.Plasma sanguină:

a. conține 80% apă

b. conține fibrinogen cu rol în coagularea sangelui

c. conține puține hematii

3.Fagocitoza este o proprietate specifică:

a. globulelor albe

b. trombocitelor

c. globulelor roșii

4 Anemia apare când:

a. numărul globulelor albe scade

b. numărul globulelor roșii scade

c. numărul globulelor albe crește

Barem de corectare și notare

Subiectul 1 (4x 10 puncte= 40 puncte)

A

F

A

A

Subiectul II ( 3X 10 puncte = 30 puncte)

hemoglobină, oxigenului, dioxidului de carbon

coagulare

produce anticorpii și apărară organismul de microbi.

Subiectul III ( 4 x 5 puncte= 20 puncte)

1. a

2. b

3. a

4. b

TEST DE EVALUARE FORMATIVĂ

Clasa aVII-a

Unitatea de învățare: Funcțiile de nutriție

Conținuturi tematice: Sângele

Competențe derivate:

C1 Definirea mediului intern al organismului

C2 Descrierea compoziției sângelui;

C3 Identificarea elementelor figurate ale sângelui

C4 Explicarea funcțiilor sângelui: de transport, apărare, reglare, asigurarea unității funcționale a organismului;

Corelația item-competențe derivate urmărite prin testul de evaluare

Rezultatele obținute la testare au fost :

Concluzii:

– Atât la clasa de control cât și la clasa experiment itemul 1 a fost rezolvat în totalitate de toți elevii ccu excepția câte unui singur elev de la ambele clase care nu au reușit să- l rezolve

– Mulți elevi de la ambele clase au rezolvat cerința de la itemul 2 parțial .

– Itemul3 a fost realizat în mare parte de majoritatea elevilor de la clasa experiment iar de elevii de la clasa de control mulții l- au realizat parțial.

Rezultatele obținute la testele de evaluare formativă sunt prezentate și în diagrama din fig.7

Fig.7

Analizând diagrama prezentată, se constată rezultatele mulțumitoare obținute de elevii celor două clase, ținând cont de media pe clasă.

Este de remarcat că la clasa de control se constată o creștere în ceea ce privește numărul elevilor cu performanțe medii care au note de peste 7 numărul acestora fiind de patru elevii procentaj 75%, iar la clasa experiment cinsprezece elevii au obținut note peste 7, procentaj 79 %

Numai un elev de la clasa de control a obținut nota 4 comparativ cu clasa experiment unde doi elevi au luat această notă

3.2.4 Tehnica LOTUS (Floarea de nufar) (LOTUS BLOSSOM TECHNIAUE)*

Este o metodă interactivă de lucru în grup, care se bazează pe stabilirea de conexiuni între noțiuni pornind de la o temă centrală din care derivă opt teme secundare care se construiesc în jurul temei principale, asemeni petalelor florii de nufăr.

Fig.8 Schema organizării florii de nufăr

Etapele tehnicii FLORII DE NUFĂR:

Construirea diagramei tehnicii de lucru;

Notarea temei centrale în mijlocul schemei diagramei;

Elevii se gândesc la conținuturile/ideile sau aplicațiile legate de tema centrală, care se trec in cele opt “petale” (cercuri) ce înconjoara tema centrală,

Cele opt idei deduse sunt folosite drept noi teme centrale pentru cadranele libere.

Construirea în grupuri mici de noi legături/conexiuni pentru noile teme centrale și notarea lorîn diagrama.În acest mod se completează cât mai multe cadrane. (“flori de nufar”)

Analizarea diagramei și aprecierea rezultatelor, sublinierea ideilor noi care pot folosi ca sursa de noi aplicații si teme de studiu în lecțiile viitoare.

Avantajele Tehnicii Lotus

Stimularea muncii colaborative în cadrul echipei și a efortului creativ al fiecărui membru al grupului în rezolvarea sarcinii primite.

Apariția competiției între grupuri pentru găsiriea celei mai potrivite idei

Participarea tuturor elevilor la un exercitiu creator și la găsirea unei solutii la o problemă dată.

3. 3.10 Harta conceptuală sau harta cognitivă

,,Să complici ce este simplu este banal; să redai simplu ce este complicat, grozav de simplu – asta  este creativitate. '' Charles Mingus

Harta conceptuală este o tehnică de organizare logică a informațiilor, evidențiind relațiile dintre diverse concepte/ idei și se bazează pe „învățarea temeinică a noilor concepte depinde de conceptele deja existente în mintea elevului și de relațiile care se stabilesc între acestea” (Teoria lui Ausubel).

Hărțile conceptuale (conceptual maps) sau hărțile cognitive (cognitive maps)

pot fi definite drept imagini ale modului de gândire, simțire și înțelegere ale elevului care le abordează;

se pot utiliza atât în predare- învățare, cât și în evaluare, la toate nivelurile și toate disciplinele;

pun accentul pe relațiile care se stabilesc între cunoștințele pe care le are elevul, pe modul în care fiecare elev își organizează experiența, ideile, dar și modul de aplicare al acestora;

îi face pe elevi să devină activi în propriul proces de învățare, să asimileze cunoștințe, priceperi și deprinderi având la bază cunoștințe, priceperi și deprinderi deja existente;

Caracteristicile hărților conceptuale:

este o reprezentare grafică a componentelor unui proces / concept, precum și a relațiilor dintre ele;

tema principală este plasată în centrul organizatorului;

subtemele sunt plasate în jurul temei principale, însoțite de caracteristici.

conține cel puțin 10-15 subteme secundare, terțiare etc;

pentru reprezentare se folosesc forme de ciorchine, căsuțe sau cercuri, într-o modalitate ierarhizată;

săgețile dintre căsuțe sunt utilizate pentru a indica tipul de relație(determinare, relaționare) existentă între componente.

Tipuri de hărți conceptuale:
Există patru categorii de hărți conceptuale, care se disting prin forma diferită de reprezentare a informațiilor:
1. Hărți conceptuale sub forma “pânzei de păianjen” – în centru se află un concept central, o temă unificatoare de la care pleacă legăturile sub formă de raze către celelalte concepte secundare.

2. Hartă conceptuală“ ierarhică ”-sau harta conceptuală sub formă de copac = informațiile sunt prezentate în ordinea descrescătoare a importanței. Informația cea mai importantă se află în vârf șicoborând prin divizări progresive către cele secundare sunt aranjate celelalte concepte.

3. Harta conceptuală lineară-informațiile sunt prezentate într-un format linear.

4. Sisteme de hărți conceptuale-informația este organizată într-un mod similar celor anterioare în plus, adăugându-se INPUTS și OUTPUTS (intrări și ieșiri).

Avantajele hărților conceptuale :

facilitează dezvoltarea gândirii logice , a abilităților de învățare, precum și memorarea mai rapidă și mai eficientă a informației;

reprezintă un mod de lucru ordonat ,construit cu imaginație și simț artistic;

poate fi folosită pentru a rezolva situații problemă reale din viața de zi cu zi.

3.3.11 Metoda “Pălăriilor gânditoare”

A fost propusă de Edward de Bono și este o metodă interactivă, de stimulare a creativității participanților care presupune interpretarea de roluri de către elevi în funcție de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru.

Etapele metodei:

Formarea unui grup de șase elevi

Împărțirea celor șase pălării gânditoare elevilor

Este oferit cazul supus discuției pentru ca fiecare elev să-și pregătească ideile

Interpretarea rolurilor

Elevii trebuie să cunoască bine semnificația fiecărei culori și să își asume rolul sugerat de aceasta:

Pălăria albastră- este liderul,ea conduce activitatea și este responsabilă cu controlul discuțiilor , extrage concluziile – clarifică / alege soluția corectă

Pălăria galbenă – oferă informații despre tema pusă în discuție, realizează conexiuni și oferă informația în forma brută așa cum a primit- o – informează;

Pălăria verde – oferă soluții altermative, idei noi, inovatoare ( Ce trebuie făcut ?) generează ideii noi;

Pălăria galbenă- reprezintă simbolul gândirii pozitve și constructive, explorează optimist posibilitățile, realizează finalul- efortul aduce beneficii;

Pălăria neagră- este criticul fiind concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor, punctează ce este rău, incorect și care sunt erorile- identifcă greșelile ;

Pălăria roșie- își exprimă emoțiile, sentimentele,supărarea față de personajele întâlnite, nu se justifică -spune ce simte.

Avantajele metodei:

Stimulează creativitatea participanților, gândirea colectivă și individuală

Încurajează și dezvoltă capacitatea de comunicare a gânditorilor

Dezvoltă competențe diverse

Dezvoltă capacitatea de a lua decizii;

Încurajează gândirea constructivă, completă și cooperarea.

Fiecare pălărie gânditoare reprezintă un mod de gândire oferind o exprimare a informațiilor,sentimentelor, judecăților, atitudinii pozitive, creativității controlului.

3.3.12 Explozia stelară

Explozia stelară cunoscută și sub numele starbusting( în limba engleză “star”= stea și “burst”  = a exploda ), este o metodă nouă de dezvoltare a creativității, similară brainstormingului. Această metodă se bazează pe formularea de întrbări, pentru rezolvarea de probleme și învățarea prin descoperire.

CINE?

CE? UNDE?

CÂND? DE CE?

Fig.9 Explozia stelară

Etapele metodei:

Problemea propusă se scrie pe steaua centrală, iar pe alte cinci steluțe se scriu întrebările de tipul: CE? CINE ? UNDE ? DE CE ? CÂND ?

Organizarea colectivului pe grupe- cinci grupe de câte 3 – 4 elevi;

Elaborarea ,în fiecare grup a unei liste cu un număr cât mai mare de întrebări și cât mai diverse;

Comunicarea rezultatelor muncii de grup;

Evidențierea celor mai interesate întrebări și aprecierea muncii în echipă.

Avantajele metodei:

Stimulează creativitatea în grup și individuală

Dezvoltă atenția distributivă, gîndirea, limbajul științific

Înlesnește crearea de întrbări de grup pentru rezolvarea problemei propuse

Poate fi aplicată în toate tipurile de activități

3.3.13 Metoda “Schimba perechea”

Schimbă perechea sau Share – Pair Circles este o metodă de predare -învățare interactivă de grup, sarcina de lucru fiind rezolvată pe perechi.

Etapele metodei:

1.Organizarea colectivului în două grupe egale ca număr de participanți

2.Prezentarea și explicarea problemei

3. Lucrul în perechi

4. Analiza ideilor și elaborarea concluziilor

Avantajele metodei ;

stimulează participarea tuturor elevilor la activitate;

elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare dintre membrii colectivului;

stimulează cooperarea , ajutorul reciproc, înțelegerea și toleranța față de opinia celuilalt.

3.3.14 Brainstorming

Brainstorming-ul ( englez „brain”= creier și „storm”= furtună, plus desinența „-ing”) ceea ce înseamnă „furtună în creier” sau “asalt de idei”, a fost sistematizat in 1948 de catre profesorul Alexander Osborn. Este o metodă interactivă care are la bază formularea a cât mai multor idei – ca răspuns la o situație enunțată, după principiul cantitatea generează calitatea.

Condițiile de desfășurare

-Cunoașterea problemei pusă în discuție și a necesități soluționării ei, pe baza expunerii clare și concise din partea moderatorului discuției;

– Selecționarea cu atenție a participanților pe baza principiului eterogenității în ceea ce privește vârsta, pregătirea, fără să existe antipatii;

– Asigurarea unui loc corespunzător (fara zgomot), spațios, luminos, menit să creeze o atmosfera stimulativă, propice descătușării ideilor;

– Admiterea și chiar încurajarea formulării de idei oricât de neobișnuite, îndrăznețe, lăsând frâu liber imaginației participanților, spontaneității și creativității;

-Accentul este pus pe cantitate, pe formularea de cât mai multe variante de răspuns și cât mai diverse;

– Neadmiterea nici unui fel de evaluări, aprecieri, critici, judecăți din partea participanților sau a coordonatorului, asupra ideilor enunțate, oricât de neașteptate ar fi

pentru a nu inhiba spontaneitatea și a evita un blocaj intelectual;

– Construcția de „idei pe idei”, în sensul ca, un răspuns poate provoca asociații și combinații pentru emiterea unui nou demers cognitiv-inovativ;

– Programarea sesiunii de brainstorming în perioada când participanții sunt odihniți și dispuși să lucreze;

– Înregistrarea discretă, exactă și completă a discuțiilor de către o persoană desemnată special să îndeplinească acest rol (sau pe bandă), fără a stânjeni participanții sau derularea discuției;

– Evaluarea este suspendată și se va realiza mai târziu de către coordonator, cu sau fără ajutorul participanților;

– Valorificarea ideilor ce provin după perioada de „incubatie” într-o nouă sesiune, a doua zi participanții putându-se reîntâlni.

Etapele metodei:10

1.Etapa de pregătire cuprinde:

faza de investigare și alegere a grupului creativ

10Viorel Lazăr,Mihaela Căprărin ,Metode didactice utilizate în predarea biologiei ,Editura Arves,2008,p 281-282

faza de antrenament creativ – constă în organizarea și familiarizarea cu tehnicile

faza de pregătire a ședințelor de lucru

2. Etapa productivă, de emitere de alternative creative cuprinde:

faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbătut;

faza de soluționare a subproblemelor formulate;

faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare continuării demersului creativ;

3. Etapa selecției ideilor emise, care favorizează gândirea critică:

faza analizei listei de idei emise până în acel moment;

faza evaluării critice și a optării pentru soluția finală.

Avantajele metodei

optimizarea dezvoltarii relațiilor interpersonale

solicitarea participării active a elevilor

exersarea atitudini creative și exprimarea personalității.

3.3.15 Ciorchinele

Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară. Este o tehnică de predare-învatare care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor date. Este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoștințe , evidențiind modul propriu de a înțelege o anumită temă.

Etapele metodei:

1. Anunțarea temei și scrierea acesteia într-un cerc mai mare –în mijlocul tablei

2. Notarea tuturor ideilor care vin în minte în legătură cu tema propusă, în jurul acesteia, trăgăndu-se linii între acestea și cuvântul inițial

3. Fixarea elementelor particulare pentru fiecare idee stabilită, de către elevi (individual, în perechi, în grup) și conectarea acestora prin linii

4. Oprirea activității când toate ideile au fost epuizate.

Această metodă este antrenantă, oferă posibilitatea fiecărui elev să participe individual, în perechi sau în grup. Solicită gândirea copiilor, deoarece ei trebuie să treacă

în revistă toate cunoștințele lor în legătură cu un termen – nucleu, reprezentativ pentru lecție, în jurul căruia se leagă toate cunoștințele lor.

.Metoda se aplică: individual

în perechi

în grupuri mici

Aplicată în cadrul muncii în grup, metoda “Ciorchinelui” valorifică activitatea comună și cooperarea în rezolvarea unor sarcini de instruire, îmbină învătarea individuală cu cea în grup, urmărind dezvoltarea comportamentului social al elevului.

PROIECT DIDACTIC

Unitatea școlară:Școala Gimnazială Nr.1 Nicolae Bălcescu

Aria curriculară: Matematică și științe

Disciplina: Biologie

Clasa: a VI-a

Unitatea de învățare: Diversitatea animalelor

Subiectul : Mamifere

Tipul lecției: Lecție de consolidare și sistematizare

Profesor:Dobre Mariana

Scopul lecției: Consolidarea și sistematizarea cunoștintelor privind caracterele generale ale principalelor grupe de mamifere și adaptările acestora la mediul de viata.

Competențe specifice

1.1Identificarea unor grupe și specii de animale;

1.2 Recunoasterea alcatuirii generale a animalelor;

1.3 Stabilirea relatiilor dintre factorii de mediu și diversitatea animalelor;

1.4 Explicarea structurii și funcțiilor organismului unor viețuitoare;

2.1 Utilizarea metodelor și a mijloacelor adecvate explorării lumii animale;

4.1 Exersarea utilizării unor surse de informare

Obiective operaționale:

O1: să enumere caracterele generale ale mamiferelor și să dovedească unitatea acestora prin evidențierea asemănărilor pe care le prezintă ;

O2: să identifice mamifere caracteristice anumitor medii de viață ;

O3: să precizeze modalitățile de deplasare ale mamiferelor;

O4: să clasifice mamiferele după modul de hrănire.

Metode și procedee: conversația, observația, explicația, ciorchinele

Mijloace de învățământ: manual, fișe de activitate, mulaje, tabla, creta,fișe de lucru

Organizarea activității: frontală, pe grupe, individuală

Bibliografie:

-Aglaia, I., Partin, Z., 1998, Manual pentru clasa a VI-a, Biologie, Humanitas Educational, Bucuresti;

-Bogoescu C., Dabij A., Sanielevici E., 2002,Atlas zoologic, EDP, Bucuresti

-Brandusoiu M., Androne, C., 2006, Manual pentru clasa a VI-a EDP, Bucuresti

-Lazar, V., Caprarin, D., 2008, Metode didactice utilizate in predarea biologiei, Ed. Arves

-Marinescu M., 2010, Didactica biologiei, teorie si aplicatii, Ed. Paralela 45, Pitesti;

-Curriculum National – Programa Biologie, gimnaziu;

Desfășurarea activității

SCHEMA TABLEI

MAMIFERE. RECAPITULARE

Mamiferele sunt animale vertebrate care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte.

•Mamiferele trăiesc în diferite medii de viață -terestru: calul, pisica, cangurul

-subteran: cârtița

-acvatic: balena, foca

-aerian: liliacul

-arboricol: veverița, cercopitecul

•Mamiferele se deplasează prin :-mers-ursul(plantigrad)

-pisica(digitigrad)

-calul(unguligrad)

-salturi-cangurul

-înot -balena, delfinul

-zbor- liliacul

•După modul de hrănire, mamiferele pot fi: -insectivore: cârtița, liliacul

-rozătoare: veverița, iepurele

-carnivore: pisica, jderul

-erbivore:-rumegătoare:vaca, oaia

-nerumegătoare: calul

-omnivore:porcul, cimpanzeul

Caracterele generale ale mamiferelor:

-nasc pui vii; îi hrănesc cu lapte;

-corpul este acoperit cu păr podus de piele;

-dentiția este adaptată după felul hranei;

-membrele sunt adaptate la mediul de viață și modul de deplasare;

-temperatura corpului este constantă.

Anexa 1 MAMIFERE

MAMIFERE

GRUPA 1

FIȘĂ DE ACTIVITATE

MAMIFERE – MEDIUL DE VIAȚĂ

Identificați animalele din anexa 1 .

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

Încadrați aceste animale în grupele corespunzătoar

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

Precizați mediul de viață al animalelor identificate.

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

Motivați de ce aceste animale sunt mamifere

GRUPA 2

FIȘĂ DE ACTIVITATE

MAMIFERE – MODUL DE HRĂNIRE

Identificați animalele din anexa 1 .

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

Încadrați aceste animale în grupele corespunzătoare.

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

3.Precizați modul de hrănire al animalelor identificate.

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

4. Motivați de ce aceste animale sunt mamifere

GRUPA 3

FIȘĂ DE ACTIVITATE

MAMIFERE – MODUL DE LOCOMOȚIE

1. Identificați animalele din anexa 1 .

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

Încadrați aceste animale în grupele corespunzătoare.

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

3. Precizați modul de locomoție al animalelor identificate.

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

_____________________ _______________________ ________________________ __________________________

4. Motivați de ce aceste animale sunt mamifere.

Numele…………………………..

Prenumele…………………….

Clasa………….

Test de evaluare

I Completați spațiile libere: 1p

Se numesc mamifere animalele care……….. pui vii pe care îi hrănesc cu……………

secretat de mamele.

II. Alege răspunsul corect: 2p

1) Mamiferele au corpul acoperit cu: a) pene b) păr c) fulgi

2) Respirația la mamifere este : a) branhială b) pulmonară c) cutanee

3) Fanoanele sunt specifice : a)marsupialelor b)balenelor c) mamiferelor semiacvatice

4)Adaptare a pisicii la modul de hranire : a)carnasierele b)incisivii c)canini lipsesc

III. Asociați corect reprezentanți din coloana A cu grupa corespunzătoare din coloana B : 3p

A B

…..1. Liliacul a. Mamifer rozător

…..2. Câinele b. Mamifer omnivor

…..3. Oaia c. Mamifer insectivor

…..4. Porcul d. Mamifer acvatic

…..5. Delfinul e. Mamifer erbivor

……6. Veverița f. Mamifer carnivor

IV. Subliniati cu o linie mamiferele inferioare: 1p

gorila cangurul jderul ornitorincul ursul ariciul pisica

V. Notați cu adevărat sau fals următoarele propoziții : 2p

1)Cercopitecul are degetul mare opozabil.

2) Ornitorincul traieste in mediul acvatic.

3)Vaca este un animal unguligrad paricopitat .

4) Cârtița calca pe toată talpa (animal plantigrad)

Barem de corectare

Subiectul I ( 1 punct)

nasc, laptele

Subiectul II ( 3 puncte)

a 2.b 3.b 4.a

Subiectul III ( 2 puncte)

1.c 2.e 3.e 4.b 5.d 6.a

Subiectul IV ( 1 punct)

Cangurul , ornitorincul

Subiectul V ( 2 puncte)

A 2.F 3 4.A

Fig.

În procesul instructuv educativ utilizat la clasa a VI-a , am folosit numai metodele de învățarea clasice la clasa a VI-a N.B ( clasa de control ), iar la clasa a VI-a A.O ( clasa experiment) și metode interactive și anume “Ciorchinele”.

Din rezultatele obținute în urma evaluăriise observă nivelul mai ridicat la clasa la care s-au folosit și metode moderne.

3.3.16 Tehnica 6 /3 /5

Tehnica 6 /3/5 sau metoda brainwriting – este o metodă interactivă simplă de stimulare a creativității asemănătoare brainstormingului.Ideile se scriu pe o foaie de hârtie, care circulă apoi între elevi. Elevii se organizează astfel:

6 membri care notează pe o foaie de hârtie

3 soluții fiecare la o problemă dată

5 minute.

Etapele metodei:

Împărțirea clasei pe grupe de câte 6 membri

Formularea problemeiși explicarea modului de lucru;

Fiecare grupă primește o coală de hârtie împărțită în 3 coloane;

Fiecare membru va nota trei soluții pe câte o coloană în 5 minute;

Foile migrează apoi de la stânga la drepta;

Fiecare formulează ceva nou, mai bun;

Soluțiile sunt analizate și se rețin cele mai bune.

Avantajele metodei:

Elevii mai puțin comunicativi se vor exprima și ei;

Ideile scrise se pot exprima mai clar și mai liber;

Se pot construi ,,idei pe idei,,

Toți elevii au posibilitatea să exprime în scris ce gândesc;

Are caracter formativ- educativ, dezvoltă spiritul de echipă și gândirea.

Dezavantaje:

Elevii nu pot fi tratați diferențiat;

Elevii pot fi influențați de răspunsurile anterioare.

3.3.17 Metoda FRISCO

Metoda Frisco implică interpretarea câte unui rol de către fiecare participant, rol care să acopere o anumită dimensiune a personalității, permițând abordarea unei probleme din mai multe perspective. Fiecare membru al grupului va avea câte un rol distinct:

Conservatoristul;

Exuberantul;

Pesimistul;

Optimistul.

Prin aplicarea acestei metode se pot rezolva probleme dificile și complexe într-un mod simplu și eficient. Ea solicită din partea elevilor capacitate de stimulare a gândirii, imaginație, creativitate, spirit critic.

Etapele metodei

1.Etapa punerii problemei spre analiză;

2.Etapa organizării rolurilor și cine le interpretează;

3.Dezbaterea colectivă prin care fiecare își interpretează rolul;

Exuberantul – emite idei care par imposibil de pus în practică, crează uncadru imaginativ;

Pesimistul nu are o atitudine prea bună față de ce se discută, este sceptic și relevă aspecte nefaste;

Optimistul -încurajează participanții încercând să înlăture efectele negative lăsate de pesimist;

Conservatorul- apreciază ceea ce este clasic, vechi și dorește menținerea soluțiilor de rezolvare cu posibilități de îmbunătățire a soluțiilor vechi.

La final se sistematizează ideile și se trag concluziile finale.

3.3.18 PHILIPS 6/6

Metoda se diferențiază de brainstorming și de metoda 6/3/5 prin faptul că limitează dscuția a 6 participanți la 6 minute (intensifică producția creativă).

Etapele metodei:

Se constituie grupele de lucru formate de 6 participanți (4 membri, 1 secretar, 1 lider);

Înmânarea problemei ce urmează a fi rezolvată prin dezbatere în particular;

Se desfășoară discuțiile pe baza problemei 6 minute;

Discuțiile pot fi libere, fiecare propune un răspuns, o variantă care se analizează;

Se adună soluțiile găsite de către coordonatorul grupului;

Se ia decizia finală în ceea ce privește soluția corectă;

Profesorul prezintă concluziile referitoare la întreaga activitate și la eficiența acesteia.

Avantaje:

Este facilitată comunicarea între mebrii grupului, se soluționează rapid multe idei;

Este stimulată imaginația și creativitatea tuturor participanților;

Permite implicarea elevilor în autoevaluare și co- evaluare;

Se poate îmbina eficient cooperarea, colaborarea și competiția.

Dezavantaje:

Apar atunci când nu există în clasă un număr multiplu de 6 și nu este timp.

3.3.19 Proiectul

Această metodă se bazează pe anticiparea mentală și efectuarea unor acțiuni complexe,legate de o temă impusă sau aleasă de elevi.Activitatea elevilor se realizează în mod independent, individual sau în grup, într-un timp mai îndelungat( o săptămână, o lună), presupune un efort de informare, investigare, proiectare sau elaborare și se soldează în final cu prezentarea unui produs finit(dispozitiv, referat, model), care va fi evaluat (proiectul fiind întâlnit și ca metodă complementară de evaluare).

Etapele unui proiect:11

Alegerea temei

Prezentarea sarcinilor de lucru

Comunicarea obiectivelor

Formarea grupelor de lucru

Cunoa;terea etapelor proiectului

Realizarea proiectului

Monitorizarea activității desfășurate

Eșalonarea rezultatelor obținute

Avantajele metodei:

-oferă posibilateaunei abordări interdisciplinare a unei teme;

–facilitează învățarea prin cooperare (lucrul în grup ) și utilizarea metodelor de evaluare (portofoliul, autoevaluarea);

-dezvoltă capacitățile de investigare și de sistematizare a informațiilor. ;

-sporesc motivația pentru învățare prin apelul la situații din viața cotidiană și prin implicarea elevilor;

-permit consolidarea și valorificarea unor diverse surse de informare și de documentare;

-stimulează inițiativa , creativitatea și independența elevilor în desfășurarea activităților;

-oferă tuturor elevilor posibilitatea de a contribui, într-un fel sau altul, la realizarea produsului final.

3.3.20 Experimentul

Experimentul – reprezintă o metodă fundamentală în învățarea științelor naturii. Efectuarea experimentelor la disciplinel biologice capătă o însemnătate tot mai mare, iar dezvoltarea spiritlui de experimentare la elevi, devine o sarcină de mare responsabilitate pentru profesori.

Experinentul constă în producerea sau modificarea intenționată a unui fenomen în scopul studierii lui.

Fazele învățării prin experiment:

Experimentarea propriu-zisă

Analiza rezultatelor

Formularea concluziilor și generalizarea

Aplicarea și valorificarea concluziilor.

Tipuri de experimente

1.Experimentul cu caracter demonstrativ- realizat de profesor în fața clasei,în următoarea succesiune de etape:

– asigurarea unei pergătiri teoretice -sunt actualizate sau prezentate cunoștințele teoretice care vor fi utilizate pe parcursul desfășurării activității experimentale sau la prelucrarea datelor și prezentarea concluziilor

– cunoașterea aparaturii de către elevi – sunt descrise trusele, aparatele,instalațiile experimentale

-exetcutarea lucrării experimentale de către profesor-cu explicarea demersurilor efectuate și asigurarea unei atitudini active din partea elevilor, elaborarea concluziilor prin antrenarea elevilor.

2. Experimentul cu caracter de cercetare se aseamănă cel mai bine cu experimentul ca metodă de cercetare și parcurge aproximativ etapele unei investigații experimentale autentice:

– delimitarea unei probleme

– emitere de ipoteze

– organizarea unei situații experimentale

– desfășurarea propriu-zisă a experimentului, cu folosirea aparaturii de laborator

– prelucrarea și interpretarea datelor

– confirmarea sau infirmarea ipotezei.

3.Experimentul cu caracter aplicat- urmărește confirmarea experimentală a unor cunoștințe științifice anterior dobândite. Etape:

– prezentarea sau actualizarea cunoștințelor teoretice

-prezentarea sarcinilor de lucru

– organizarea activității elevilor

– gruparea lor

– repartizarea truselor

– executarea activității experimentale de către elevi sub îndrumarea profesorului

– consemnarea rezultatelor

– stabilirea concluziilor.

Utilizarea metodei experimentului este condiționată de existența unui spațiu școlar adecvat ( laborator școlar) și a unor mijloace de învățământ corespunzătoare ( aparatură de laborator, truse, mulaje, etc)

Experimentul dispune de importante valențe formative, stimulând activitatea de investigație personală, independentă și favorizează dezvoltarea intereselor cognitive.

PROIECT DE LECȚIE

Școala Gimnazială Nr.1 Nicolae Bălcescu

Data:13.05.2018

Clasa: a VII a

Aria curriculară:Matematică și știinte ale naturii

Obiectul:Biologie

Unitatea de învățare: Funcțiile de nutriție- Excreția

Tema:Anatomia sistemului excretor.Rinichiul.

Profesor: Dobre Mariana

Scopul lecției: Formarea unor capacități de a analiza și sinteza prin determinarea experimentală a caracteristicilor morfologice și structurale ale rinichilor, ca organe de excretie și înregistrarea observațiilor făcute in fișe de observație.

Competente specifice:

1.1 Identificarea și observarea alcătuirii și a funcțiilor organelor și sitemelor de organe.

1.2 Utilizarea metodelor și mijloacelor adecvate studierii organismului uman.

2.2 Realizarea activităților experimentale și interpretarea rezultatelor.

3.1 Reprezentarea structurii și funcțiilor sistemelor biologice pe baza modelelor.

4.1 Utilizarea corectă a terminologiei specifice biologiei în diferite situații de comunicare.

Competente derivate ( obiectivele lectiei ):

O1. să definească noțiunile de sistem excretor și excretie

O2. să recunoasca componentele sistemului excretor

O3. să analizeze topografia, forma și culoarea rinichilor și să noteze observațiile în fișa de lucru.

O4. să-și dezvolte capacitățile de analiză și sinteză a caracteristicilor structurale ale rinichilor prin realizarea unei disecții pe un rinichi de porc.

Tipul lecției: mixtă

Demersul didactic:

Resurse procedurale:-observația;

-învățarea prin descoperire;

-conversația euristică;

-explicația;

-experimentul de laborator;

Resurse materiale:-atlase anatomice, mulaj cu sistemul excretor, manualul, rinichi de porc, mănuși chirrurgicale, truse de

disecție,tăvițe de disecție,fișe de lucru și de activitate

Forma de activitate:-frontală, pe grupe;

Locul de desfășurare:laboratorul de biologie

Bibliografie:

-Mihaela Marcu,Florica Macovei,Floarea Dobran – Biologie, manual pentru clasa a VII-a, Ed. Teora;

-Florica Tibea-Biologie,manual pentru clasa a VII-a,Ed. Didactica si Pedagogica;

-Partin Zoe, Logofătu Luminița, Biologie.Manual pentru clasa a VII a, Editura Corint, București 2000.

-Todor Virginia, Metodica predării biologiei la clasele V – VIII, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.

– Lazăr Viorel, Nicolae Mariana, Lecția-formă de bază a organizării procesului de predare –învățare- evaluare la disciplina biologie.

-Atlas de anatomie;

Desfășurarea activității

Schița lecției

ANATOMIA SISTEMULUI EXCRETOR

Excreția –eliminarea substanțelor nefolositoare rezultate în urma descopmpunerilor.

Sitemul excretor este:

-localizat în cavitatea abdominală sub diafragmă de o parte și de alta a coloanei vertebrale ( în zona șalelor).

-alcătuit din: -rinichi -organel la nivelul cărora se formează urina.

-căile urinare organele care conduc urina la exterior.

Rinichii:-organe pereche;

-au culoare roșie-cafenie , masa de 150g fiecare,forma bobului de fasole;

-în secțiune longitudinală prezintă:

-capsula fibroasă;

-zona corticală(la exterior);

-zona medulară(la interior) cu 7-14 piramide renale;

-unitatea structurală și funcțională a rinichiului – nefronul;

Căile urinare:-pelvisul renal;

-ureterele;

-vezica urinară;

-uretra.

FIȘĂ DE LUCRU

TEMA: Investigarea particularităților structurale ale rinichilor

Rinichii sunt principalele organe excretorii. Aceștia elimină, prin urină, substanțe toxice nefolositoare, excesul de apă și săruri minerale, medicamente etc.

MATERIALE NECESARE:

A. Pentru fiecare elev: caiet, manual, creioane colorate, rigla, fisă de lucru.

B. Pentru grupele de elevi: rinichi de porc, tăvițe, trusa de disecție, ace de gămălie, etichete numerotate.

C. Pentru toată clasa: planșa, mulaj, calculator, videoproiector.

SARCINI DE LUCRU

Observați rinichiul de porc și completați tabelul cu observațiile corespunzătoare

2. Disecția rinichiului-modul de lucru

-se așează rinichiul în tava de disecție

-se presează ușor cu o mână

-ținând bisturiul în mâna cealaltă, se secționează rinichiul în lungul liniei mediene, din partea convexă spre cea concavă, până se obțin două jumatăți egale

3. Observă cu ochiul liber cele două zone: – zona corticală – culoare ………………………

-zona medulară – culoare……………………….

– pelvis renal – cavitate………………………….

4.Folosește lupa și observă tuburile colectoare și orificiile de deschidere ale acestora în pelvisul renal ;

5.Folosind etichete cu cifre de la 1 la 6 , se marchează cu ajutorul acelor cu gămălie urmatoarele detalii structurale : capsula renală(1)

zona corticală (2)

zona medulară (3)

piramida Malpighi (4)

deschiderea tuburilor colectoare5

pelvis renal (6)

Numele și prenumele

Clasa………………………..

Test de evaluare

I. Recunoaște componentele sistemului excretor: 3 p

II. Asociați noțiunile din partea dreapta cu afirmațiile din partea stângă: 2 p

1. rinichi a. învelește rinichiul la exterior

2. căi urinare b. produc urina

3 .capsula renală c. conduc urina la exterior

4. pelvisul renal d. formăde pâlnie

III. Încercuiți litera/ literele corespunzătoare variantei/variantelor corecte: 4 p

1. Rinichii:

a.prezintă o zonă corticală și o zonă medulară; b.localizați în cavitatea toracică;

c.sunt de culoare roz; d.au forma bobului de fasole

2. Următoarele noțiuni aparțin sistemului excretor:

a.rinichi; b.bazinet; c.uretră; capsulă renală

3. Căile urinare sunt:

a.tubul colector; b.ureterul; c.vezica urinară; d.uretra;

4. Unitatea de structură și funcție a rinichiului este:

a. nefronul b. piramida renală c. pelvisul renal

Barem de corectare

Subiectul I.

rinichi , ureter, vezică urinară

Subiectul II

1 – b 2 – c 3 – a 4 – d

Subiectul III

1- a, d 2- a, c 3 – b, c, d 4- a

CONCLUZII

Într-o școală în care, atât elevii cât și profesorii își doresc ca activitățile să fie plăcute, învățarea să fie utilă, cunoștințele interesante, lecțiile trebuie să fie organizate folosind un evantai metodologic bogat și distractiv.

G. Berger afirma “ cei mai buni discipoli ai unui profesor nu sunt cei care repetă lecțiile după el, ci cei cărora le-a trezit entuziasmul, le-a fertilizat neliniștea, le-a dezvoltat forțele pentru a-i face să meargă singuri pe drumurile lor”.

Așa cum timpurile se schimbă, tot așa și învățământul trebuie să evolueze, anticipând ce va urma, iar modul în care se realizează educația și instruirea în școală și familie influențează viitorul omenirii.

Preocuparea profesorului față de elev este nu doar de a-l face să înțeleagă știința ci și de a simți emoția de a o studia. Importantă în învățare, devine “semnificația” pe care o acordă subiectul situației, experienței cu care vine în contact

Strategiile didactice trebuie să includă învățarea prin cooperare deoarece astfel se permite o mai bună abordare interdisciplinară a conținuturilor creând un element al învățării plăcut, stimulativ care valorifică interesele și nevoile elevilor.

Caracteristic metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă, cu rezultate evidente. Acest mod de interactivitate determină “identificarea subiectului cu situația de învățare în care acesta este antrenat” ,ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări și formări.

Lecția de biologie trebuie să se desfășoare într-un climat favorabil pentru ca personalitatea psihică și biologică a elevilor să se manifeste într-un mod natural, climat care elimină în mare , timiditatea, stângăcia și teama unor elevi față de noțiunile din lecție.

Metodele interactive au menirea de a fi un instrument important care permite trecerea din planul ’’design-ului instrucțional’’ într-un plan al acțiunii de predare.

Acestea ridică gradul de interes din partea elevilor în ceea ce privește participarea activă la lecție, stimulând elevii în realizarea conținuturilor și aplicarea lor în viața reală. Astfel metodele interactive folosite de mine în lecție, au ajutat elevii pentru o însușire cât mai corectă și rapidă a noțiunilor.

Pentru demonstrarea importanței folosirii metodelor moderne, am aplicat șase metode interactive la ora de biologie la clasele gimnaziale – clasa a VI-a Alexandru Odobescu, respectiv clasa a VII- a Nicolae Bălcescu ( clase experiment), și anume:

La clasa a VI-a Alexandru Odobescu am aplicat metodele:

CUBUL

PIRAMIDA

CIORCHINELE

La clasa a VII-a Nicolae Bălcescu am aplicat metodele:

ȘTIU -VREAU SĂ ȘTIU -AM ÎNVĂȚAT

GÂNDIȚI – LUCRAȚI ÎN PERECHE- COMUNICAȚI

EXPERIMENTUL DE LABORATOR

Metodele moderne constituie o noutate pentru elevi, ele urmăresc fixarea cunoștințelor și competențelor precum și utilizarea acestora în procesul de predare –învățare. În lucrarea de față, prin aplicarea testelor de evaluare, am realizat un studiu comparativ al rezultatelor obținute de către elevi la testele administrate

Interpretarea rezultatelor a condus la confirmarea ipotezei de lucru prin aplicarea metodelor didactice interactive moderne și a celor traditionale.

Am remarcat faptul ca metodele didactice moderne au un efect beneficiar rezultate mai bune la teste au fost obținute la clasele experiment la care am aplicat metode moderne interactive.,

Rezultatele obținute de elevi în etapa experimentală au fost măsurate, înregistrate, sistematizate și interpretate.

Testele au fost aplicate elevilor de clasa a VI-a si a VII-a, clasele de control au fost:

clasa a VI -a Școala Gimnazială Nr.1 Nicolae Bălcescu constituită din 13 elevi (6fete si 7 băieți ) respectiv clasa a VII-a Școala Gimnaziala Nr.2 Al.Odobescu – 12 elevi (4 fete și 8băieți), iar clasele experiment au fost constituite din 15 elevi la clasa a VI -a Al.

Odobescu ( 8fete și 7 băieți ), respectiv 19 elevi la clasa a VII-a N icolae Bălcescu (10 fete și 9 băieți ).

În urma analizării rezultatelor testelor de evaluare formativă ale elevilor susținute la ora de biologie folosind cele șase metode de predare-învățare interactivă la clasele experiment, s-a constatat că elevii au fost atrași de informațiile acumulate prin aplicarea metodelor interactive moderne fiind antrenați în aprofundarea cunoștințelor,iar noțiunile de baza au fost definite cât mai riguros posibil în raport cu particularitățile de vârstă ale elevilor.

Aceștia consideră eficientă modalitatea de folosire a metodelor interactive la ore deoarece le dezvoltă capacități mai bune de interacțiune, li se dezvoltă creativitatea, devin mai activi, mai implicați la propria lor formare educativă, de dobândire a cunoștiințelor și de creionare a personalității.

Comparând rezultatele în urma evaluărilor, la clasa experiment, se observă o creștere calitativă a rezultatelor obținute de toți elevii, atât a celor care întampină dificultăți la învățătură cât și a celor care dovedesc posibilități deosebite.

Rezultatele arată o creștere a performanței, nivelului și a evoluției elevilor la clasele experiment l-a care am folosit metode interactive, comparativ cu clasele de control La clasa de control, în urma rezultatelor obținute, se observă o creștere ușoară a rezultatelor pe parcursul cercetării unde am utlilizat metode tradiționale.

Nu toți elevii au reușit să învețe substanțial noțiunile predate, dar aproape toți și-au însușit cel puțin o înțelegere calitativă a celor mai importante idei, când noțiunile au fost predate în context larg.

Unii elevi, puțini la număr au manifestat interes deosebit pentru aspectele teoretice, alții au fost interesați de consecințe mai abstracte și desigur mulți au fost pasionați de latura experimentală, practică.

Concluzia generală ce reiese din prezenta cercetare este că elevii sunt atrași de nou, favorizând plăcerea elevilor de a afla și a ști, creativitatea, autoafirmarea, ușurința de a se schimba, în scopul valorificării potențialului intelectual de care dispun.

În concluzie, este necesar ca elevii să înțeleagă importanța folosirii metodelor interactive la ore, pentru creșterea performanței acestora, pentru evitarea rămânerii în urmă a elevilor dotați și a insuccesului școlar la elevii care nu pot face față procesului educativ din anumite motive. Cauzele ce susțin folosirea metodelor interactive, cauze atât generale, cât și situaționale, se leagă de nivelul de învățământ, de tipul de lecție ales, de particularitățile psiho- individuale ale elevilor, de care nu putem să nu ținem seama.

BIBLIOGRAFIE

Cerghit Ioan, Metode de învățământ, ediția a III-a, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997

Cerghit Ioan, Neacșu Ioan, Negreț-Dobridor Ion, Pânișoară Ion Ovidiu, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași, 2001

3.Viorel Lazăr, Mihaela Căprărin ,Metode didactice utilizate în predarea biologiei ,Editura Arves,2008

4.Lazăr Viorel, Nicolae Mariana, – Lecția – Forma de bază a organizării

procesului de predare-învățare-evaluare la disciplina Biologie, Ed. Arves,2007

5 Pintilie Mariana, – Metode moderne de învățare-evaluare, Editura Eurodidactica, Cluj-Napoca, 2003,

6. Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga (ș.a ) ,,Metode interactive de grup,, Editura Arves, Craiova;

7. Crenguța –Lăcrămioara Oprea -,,Strategii didactice interactive,, ed.a III-a, EDP, București,2008;

8. Ion –Ovidiu Pânișoară -,,Comunicarea eficientă,, ediția a-III-a, Editura Polirom, Iași,2006;

9.Maria Eliza Dulamă – Metode,strategii și tehnici didactice activizante”, Editura Clusium, 2002;

10..Marinescu, M., 2010, Didactica biologiei, teorie si aplicatii, Ed. Paralela 45, Pitesti;

11.Todor Virginia, Metodica predării biologiei la clasele V – VIII, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.

-Atlas de anatomie;

-Curriculum National – Programa Biologie, gimnaziu

ANEXE

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 NICOLAE BĂLCESCU

LABORATORUL DE INFORMATICĂ