Recondiționare, Reutilizarea, Reciclare [310953]

Universitatea Tehnică ,,Gheorghe Asachi” Iași Facultatea de Arhitectura

,,G.M. Cantacuzino”

Lucrare de disertație

Arhitectura 3R

Recondiționare, Reutilizarea, Reciclare

Autor: Mihaela SÎRBU

Îndrumător: dr. arh. Alin-Enver LEA

Februarie 2018

Cuprins

5 Preambul

Introducere

Economia liniara și circulară. Ciclul de viață al unei construcții

11 Materialele de construcții și deșeurile

14 Istoric

20 Recondiționarea, reutilizarea și reciclarea

22 1.Recondiționarea

26 2. Reutilizarea

34 3.Reciclarea

38 Recondiționarea, reutilizarea și reciclarea o practică de viitor?

40 Concluzii

42 Bibliografie

44 [anonimizat]. Unul dintre primele lucruri care mi-a [anonimizat], au fost coșurile de gunoi amplasate vis-a-[anonimizat] a deșeurilor menajere. [anonimizat]. Unul dintre fenomenele observate a fost aruncarea obiectelor care puteau fi utilizate în continuare sau reutilizate. [anonimizat], domeniul Matérialité mi-[anonimizat].

Subiectele celor 2 semestre de master a fost reabilitarea unor locuințe din perioada industrială. Oda- tă cu proiectele de reabilitare în rândul colegilor mei (12 la număr) au apărut anumite discuții în legătură cu materialele de construcție. [anonimizat] a [anonimizat] a extensiilor noi dar de proasta calitate. A apărut întrebarea ,,ce putem face cu aceste materiale”? [anonimizat]. Așa a apărut ideea de reutilizare a materialelor. Întrebarea a fost: cum? Iar fantezia umană nu are limite, a început căutarea soluțiilor…

Ideea de risipă a materiei prime și distrugerea continuă a [anonimizat]. [anonimizat] a deșeurilor din construcții și prezervarea naturii.

Introducere

„I wonder what it would be like to be on board a spaceship,” and the answer is very simple. What does it feel like? That’s all we have ever experienced. We are all astronauts. I [anonimizat] I’m sure you don’t immediately agree and say, „Yes, that’s right, I am an astronaut.” I’m sure that you don’t really sense yourself to be aboard a fantastically real spaceship — our spherical Spaceship Earth”

Buckminster Fuller

([anonimizat]? [anonimizat]. Cum s-ar simți asta? Dar fiecare dintre noi deja a încercat asta. Noi suntem toți astronauți. [anonimizat] „[anonimizat]” [anonimizat] – a

noastră sferică navă spațială Pământul)

Omenirea consuma din ce in ce mai mult din resursele Terrei. Anul asta s-a stabilit un nou record. La începutul lunii august a fost declarată ziua în care au

fost consumate toate resursele planetei destinate pentru un an, fenomen ce poar- tă denumirea de Earth Overshoot Day1.

Exploatam resursele pământului de 1,7 ori mai mult decât acesta le poate produce. Consumăm foarte mult iar în același timp ne trezim cu munți de deșeuri în proximita- tea orașelor care cresc pe zi ce trece.

De-a lungul istoriei am tot auzit vorbindu-se de diverse crize – politice, eco- nomice, energetice, financiare ș.a., dar niciodată de criza materialelor de con- strucții. Consumul actual apropie o noua criză nemaivăzută până acum și care deja a început in unele zone ale planetei, cea

a materialelor de construcții. Sfera con- strucțiilor este una dintre cele mai mari consumatoare de energie și producătoare de deșeuri la nivel global. „A construi” de multe a devenit echivalent cu „a distruge”

o parte din natura. Totul începe cu extrage- rea materiei prime și crearea materialelor de construcții ce o consuma și ce înglobea- ză energie. Apoi, acestea sunt integrate în structuri complexe numite construcții. Dar

ce se întâmpla cu ele după acest final al poveștii ? Ce se întâmplă cu materialele de construcții după demolare? Ce poate face arhitectul cu deșeurile din construcții, pot fi oare acestea transformate din nou în arhi- tectură? Care este prețul real al materiei?

Mereu vorbim despre reciclare, având în minte idea unei economii circu- lare, bucla in care totul poate fi reciclat la nesfârșit. Oare chiar este acest fenomen nesfârșit? Este reciclarea cea mai buna metoda? Oare reutilizarea și recondiționa- rea nu ar putea prelungi viata materiale- lor? Cât de complex este acest proces, și în ce măsura acesta este legat de structura societății in care trăim din punct de vedere politic, legislativ și economic? Ce actori sunt implicați în reutilizare, recondiționarea și reciclarea materialelor de construcții și cum pot influenta ei viitorul?

Răspunsul la aceste întrebări este important, căci așa cum spunea Fuller în citatul de mai sus, pământul este o navă în care noi călătorim în spațiu. Acțiunile fiecă- rui locuitor influențează această navă, iar noi încă nu suntem în stare să prevedem efectul sinergetic al acestor acțiuni asupra Terrei.

1 «Earth Overshoot Day» [Online] https://en.wikipedia.org/wiki/Earth_Overshoot_Day (pagină consulta- tă 23 decembrie 2017)

Economia liniara și circulară. Ciclul de viață al unei construcții

„Notre sur croissance économique se heurte aux limites de la finitude de la biosphère. La capacité régénératrice de la Terre n’arrive plus à suivre la demande : l’homme transforme les resso- urces en déchets plus vite que la nature ne peut transformer es

déchets en nouvelles ressources”

Serge Latouche

(Creșterea noastră economică se lovește de limitele finitudinii biosfe- rei. Capacitatea de regenerare a planetei nu mai face față cerinței: omul transformă resursele în deșeuri mai repede încât natura nu poate

transforma deșeurile în noi resurse.)

Economia are un impact asu- pra tuturor activităților din societatea

noastră, sfera construcțiilor fiind o parte majoră a acesteia. Materia primă a fost mereu afectată de evenimentele de pe piața economică mondială. În anii `70 a apărut pentru prima dată o conștien- tizare a faptului că planeta are resurse- le limitate. Criza petrolieră din Statele Unite ale Americii1a pornit un val întreg de dezbateri vis-a-vis de consumul de materiei prime. S-a început căutarea

unor alternative ale schemei economice liniare compusă din „extragere – produ- cere- consumare- aruncare” . Acest tip de consum avusese ca rezultat crearea unor cantități enorme de deșeuri ce pro- veneau din materia primă extrasă altă dată.

Oameni din diverse sfere au în- cercat căutarea unei alternative al sistemului liniar. În ”76 Walter Stahel și Genevieve Reday au fost printre pri- mii care au schițat viziunea unei prime bucle economice inspirată din natură. Aceasta avea ca scop prelungirea vieții produselor, crearea de bunuri care să

dureze toată viața și crearea activităților

de recondiționare și prevenire a risipei.2 Economia circulară încearcă să reducă impactul asupra mediului și să lupte cu consumul abuziv și de multe ori inutil.

Aceasta a modificat viziunea noastră asupra lucrurilor, in ideea ca totul poate fi reutilizat, dar problema este de fapt că până și hârtie poate fi reciclată doar de 2 la 5 ori.

Aceeași teorie a economiei cir- culare ce explică ciclul de viață al unui produs este valabilă pentru ciclul de viață al unei construcții. Ciclul de viață al unei construcții reprezintă orizontul de timp ce acoperă perioada de la ini- țiere și până la dezmembrare.3 Acest sis- tem de caracteristici provine din Legea 10(18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcții) constatând din ,,concepere, realizare, exploatare și post-utilizare” și încearcă să asigure calitatea construc- ției în toate etapele ei. Prima etapă, con- ceperea, mai numită și faza de proiectare, reprezintă momentul în care se determină la nivel teoretic eficiența și imaginea unei construcții. În această etapă are loc și procesul de selecție a materialelor, al căror compoziție și mod de asamblare propus vor

«Criza petrolului din 1973» [Online] https://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_petrolului_din_1973 (pagină consultată 11 decembrie 2018)

«Economie circulară» [Online] https://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_circular%C4%83 (pagină con- sultată 11 decembrie 2018)

Alin-Enver HOBLEA, Ion ȘERBĂNOIU, Performața totală în construcția de locuințe colective, Iași, Matei – Teiu Botez, 2015, p. 62-78

Reciclaj

Aprovizionare durabilă

Eco-concepție

demolarea sau dezasamblarea. Diferența dintre acești doi termeni constă în faptul că demolarea este mult mai abuzivă față

Gestiunea

deșeurilor

Oferta actorilor economici

Ecologie industriă și teritorială

de dezasamblare dar și mult mai rapidă.

În cazul demolării de obicei componentele construcției sunt amestecate ceea ce duce

Prelungirea

Cererea și comportamentul consumatorilor

Economia funcționalității

la dificultatea reciclării acestora, materi- alele fiind distruse nu mai pot fi utilizate sub o altă formă. Reciclarea fiind complexă

duratei de utilizare

Recondiționare

Reparație

Reutilizare

2. Economia circulară

Consum responsabil

Cumpărare

Consumare

Utilizare

poate duce chiar la ruperea buclei ciclului

de viață, materialele finisând ciclul similar economiei liniare – la groapa de gunoi. Deși în teorie materialele ar trebui să se supună

influența durata de viață al proiectului.

Construcția este procesul de mate- rializare al fazei de proiectare unde are loc propriu-zis execuția acesteia. În acest mo- ment trebuie respectate condițiile din faza de proiectare, acestea fiind supuse intero- gărilor și verificărilor suplimentare. Etapa fi- nală a acestui proces constă în recepția de către viitorul utilizator al construcție finite, fiind o separare între două cicluri majore de realizare și utilizare.

Exploatarea, utilizarea este deter- minată de alegerile făcute în faza de pro- iectare ce vor condiționa o întreținere mai simplă sau mai complexă. Buna exploatare a construcției este necesară pentru a men- ține performanța acesteia, respectiv valoa- rea.

Post-utilizarea poate fi compusă din două posibilități. Prima constă în refolosirea construcției, transformând-o într-o con- strucție cu aceeași destinație sau cu o alta decât cea inițială. Această posibilitate per- mite construcției să își prelungească durata de viață. Cea de-a doua posibilitate este

procesului ,,infinit” din schema economi- ei circulare, vedem că totul nu este chiar atât de simplu. Dezasamblarea permite recuperarea materialelor din construcție păstrându-le integritatea. Acest fenomen poate permite prelungirea ciclului de viață al materialelor, acestea fiind reutilizate în aceeași formă (recondiționate) sau sub o altă formă în cadrul unei noi construcții.

Chiar dacă reutilizarea nu mai este posibilă, dezasamblarea va diminua eforturile depu- se în vederea reciclării acestora.

Fiecare etapă din acest proces este importantă în felul său așa cum acestea sunt interdependente. De exemplu, dacă în faza de proiectare s-au folosit materiale de calitate proastă, acestea vor avea impact asupra întregului ciclu. La fel este și în cazul realizării propriu-zise a construcției unde dacă nu s-au respectat elementele date în etapa de concepție, acestea își pierd valoa- rea. De asemenea un beneficiar care nu respectă condițiile de utilizare a construcției va provoca o scurtare a vieții acesteia.

Extragere Manufactură Distribuție Utilizare Deșeuri 3, Economia liniara

Noi materiale

Reciclarea

Re

Concepție/proiectare Realizarea materialelor

Deșeuri

condiționarea

Reutilizare

Demolare/ Dezasamblare

Postutilizarea

de construcție

Realizarea

Reabilitare

4. Ciclul de viață al unei construcții

Materialele de construcții și deșeurile

„Les matières premières sont le cadeaux que nous fait la terre.”

Eric Orsenna

(Materia primă este cadoul pe care ni-l face planeta)

Materialele de construcții pot fi îm- părțite în diverse categorii după destinații, tipuri, origine ș.a. După origine acestea pot fi clasificate în felul următor: minerale, ve- getale și animale. Cele mai răspândite sunt cele de origine minerală – piatra și diverse tipuri de sol (materie sedimentata) și cele de origine vegetală, lemnul – materie cres- cuta.1 Pământul este principalul furnizor de materie primă din care se obțin materialele de construcții. Iar așa cum poate fi obser- vat și în documentarul lui Denis Delestrac2 despre semnalul de alarmă în legătură cu dispariția nisipului pe glob, materia primă nu este infinită, de exemplu nisipul este cea de-a treia resursă consumată pe glob după aer și apă.

Materialele de construcție au evolu- at în timp, trecându-se de la materiale de construcții ce proveneau din materie primă fără mari ajustări precum piatra, la materi- ale compozite complexe. Odată cu evoluția industriei s-au dezvoltat și procesele de rafi- nare ale materiei prime. Refinarea a permis descoperirea unor noi capacități și secrete ale materiei și respectiv crearea unui nu- măr uriaș de tipuri de materiale, crearea unui nou aspect al arhitecturii.

Astăzi se estimează că este nevoie de 300kg de natură pentru a fabrica 10 kg de produse industriale. 3Pe lângă această cifră este consumată o mare cantitate de ener-

Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise:

gie gri.

Energia gri este cantitatea de energie înglobată într-un material în toată existen- ța sa. Începând cu extracție materiei prime ce este mai apoi urmată de transformarea materiei și fabricare propriu-zisă a materi- alelor, transportul, manopera, întreținerea și reciclarea lor. Problema acestei energii este că ea nu poate fi ușor monitorizată

așa cum multe produse provin de foarte multe ori din export, ceea ce înseamnă că procesul de producere nu se ia în calcul din

300 de kg de natură pentru a fabrica 10 kg de produse industriale

Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, 2014, p.19

Denis Delestrac, Le Sable, enquête sur une disparition, Franța, Guillaume Rappeneau, Laurent Mini, Nathalie Barton 2013, 1h20,Production ARTE France

3 Ibidem p.18

punct de vedere energetic în țara respecti- vă, această energie consumându-se într-un alt loc pe glob. Pe lângă acest fenomen pot fi puse în discuție construcțiile durabile așa cum durabil înseamnă mai complex, iar acest complex poate deveni atât de mare încât energia utilizată în confecționarea produsului să devină o enormă amprenta energetică.

Un accent important în cadrul mate- rialelor de construcții și al energiei gri este transportul acestora. Astăzi orice poate fi transportat oriunde în lume, fenomen cu

un mare impact asupra naturii. Pe de altă parte apariției acestui fenomen i se dato- rează globalizarea arhitecturii, găsim case cu aceleași materiale din Romania până

în Africa. Nu merge vorba despre utilizarea doar a unor materiale expres locale, evitân-

Maximul arhitecturii

du-se cele de producție industrială intensă. Ideea constă în a da prioritate materialelor care aportă același serviciu dar care consu- mă mult mai puțin din resursele naturale. Proveniența materialelor trebuie să fie cât mai apropiată de șantier, de exemplu de

ce am utiliza în România lemn de proveni- ență rusă când am putea exploata propriul nostru lemn? Acest fenomen ar presupune și utilizarea unor materiale ce sunt în con- cordanță și cu producțiile locale. Se ajunge astfel la crearea unui echilibru local fără consum inutil de energie pentru transport, materialele comportându-se mult mai bine la ele ,,acasă” așa cum au fost făcute aici și pentru condițiile de aici.

Iglul este exemplul ideal de con- strucție cu impact zero. Extragerea mate- riei prime este făcută pe loc, transportarea

materiei se măsoară în pași și prelucrarea acesteia constă în presare manuală a ză- pezii, asamblarea consumând doar resursa umană.

De-a lungul carierei sale un arhitect ajunge sa manipuleze în jur de 50 000 de tone de materie, ceea ce înseamnă apro- ximativ un milion de ori propria sa greuta- te.4 Toată ceastă masă odată construită,

în timp, ajunge să se transforme parțial în deșeu. Se preconizează chiar o creștere a acestei mase. Odată cu evoluția umană, omenii au început să construiască din ce în ce mai mult și nu neapărat din necesitate. Se prognozează că volumul construcțiilor va crește considerabil în raport cu numărul

populației. Construim mai mult decât avem nevoie. De exemplu proiectul Earth din Dubai ajunge să fie construit doar de dra- gul de a fi construit așa cum există încă un număr mare de apartamente în zgârie nori care nu sunt ocupate nici astăzi de nimeni. Poate nu ar fi o problemă atât de mare dacă insulele nu ar fi făcute din nisip extras de pe fundul oceanelor, ce distruge ecosis- temul marin și absoarbe insulele formate natural în alte zone ale globului.

Astăzi cantitatea de deșeuri proveni- tă din construcții la nivel european este de 34,7 % . Deșeurile din construcții și demolări sunt deșeurile rezultate din activitățile de construire, renovare, reabilitare, reparare, consolidare, demolare a construcțiilor civile, a construcțiilor industriale, a structurilor edilitare, a infrastructurii de transport pre- cum și a activităților de dragare și decol- matare.5 Întrebarea este: ce putem face cu aceste deșeuri? Pot oare deșeurile deveni resurse pentru crearea unei noi arhitecturi? Este oare această practică un fenomen

întâlnit de-a lungul istoriei?

Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, 2014, p.165

Daniela LEOPOLD, Mărioara GOGA, Rudolf MEISSNER, Ghid privind gestionarea deșeurilor din con- strucții și demolări, Sibiu, Tribuna Sibiu, 2011, p.5

Istoric

„La récupération ne signe pas la mort d`un monument. Bien au contraire, elle est la force vive d`un monument.”

Laura Foulquier

(Recuperarea nu înseamnă moartea unui monument. Din contra, ea

este forța vie a unui monument.)

Utilizarea materialelor din construc- țiile distruse este o practică veche de secole. De-a lungul istorie materialele construcți- ilor distruse sau în stare degradată au fost reutilizate în construcțiile noi, prea puțin importând statutul clădirilor, acestea fi-

ind de la palate și biserici până la locuințe simple, utilizarea era o condiție aproape indispensabilă. Până astăzi nu se găsesc aproape deloc documente ce atestă aceas- tă practică de reutilizare a materialelor

din alte construcții așa cum aceasta era o practică banală și nu suscita interes pentru a fi înregistrată ca fenomen.1 Dar se găsesc în schimb urme ale acestui reutilizării într-o serie întreagă de construcții existente și as- tăzi.

În antichitate acest proces era numit

„spolia”2, termen utilizat în special în cadrul imperiului roman ce însemna reutilizarea pieselor de artă de la monumentelor roma- ne anterioare într-un nou monument. Nu

s-a stabilit nici până astăzi dacă reutiliza- rea materialelor avea un scop ideologic, și anume reîntoarcerea la o glorie fastuoasă, estetică prin preluarea unor opere de artă sau practică, recuperând materie ce re- ducea costul construcției noi. Cert este că reutilizarea materialelor din construcțiile deja existente apare în special în zonele unde resursele de materiale noi sunt foarte costisitoare financiar, s-au epuizat sau sunt inexistente. Fenomenul apare și în zonele

devastate de unele calmități naturale sau invadări ale altor popoare.

Arca lui Constantin reprezintă unul dintre monumentele perioadei de vârf al acestei practici. Arca a fost construită de Senatul roman3 în 315 pentru a comemora victoria lui Constantin și cei 10 ani de dom- nie. Acest monument a reutilizat o serie de elemente ce proveneau din alte perioade ca cea al lui Traian, Hadrian, Marc-Aurele.

Reutilizarea elementelor se presupune că

a fost din mai multe motive, unul dintre ele fiind dorința de comemorare a împăraților menționați mai sus. Un alt motiv presupus este dorința de a o construi arca în timp cât mai rapid, realizarea acesteia durând mai puțin de doi ani, ceea ce în mod normal nu ar fi fost suficient nici măcar pentru crearea pieselor sculptate. Un al treilea motiv presu- pus este incapacitatea atelierelor romane din acea perioadă de a reproduce produse

Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, 2014, p.60

«Spolia» [Online] https://fr.wikipedia.org/wiki/Spolia (pagină consultată 20 decembrie 2017)

«Arc de Constantin» [Online] https://fr.wikipedia.org/wiki/Arc_de_Constantin (pagină consultată 20

la nivelul calității atelierelor din secolul II. În concluzie reutilizarea materialelor de construcții uneori era soluția de a recupera cunoștințele generațiilor trecute care s-au pierdut în timp.

Reutilizarea materialelor nu era spe- cifică doar pentru civilizația Romană fiind preluată și de alte culturi. Una dintre cele mai vechi moschei din lume4 realizată de Uqbah ibn Nafi, în perioada dinastiei arabe ce guvernează între 661 – 750, de asemenea reutilizează materiale de construcție pentru crearea unei noi arhitecturi. Acestea provin în special din perioada pre-islamică, de la edificii romane și creștin-bizantine din seco- lul II-VI.

În edificarea acestei moschee poate fi observat un Fenomen interesant. Reutili-

zarea materialelor de construcții se practi- că sub două forme. Prima formă preia ma- terialele și le utilizează în același context, de exemplu coloanele sunt utilizate în continu- are ca și coloane în noul edificiu. Cea de-a doua maniera schimbă funcțiunea materi- alelor. De exemplu minaretul este făcut din pietre de talie mare de diverse dimensiuni adunate de peste tot, pe unele pietre găsindu-se și astăzi inscripții latine iar bu- iandrugul și decorațiunile laterale ale ușii de la intrarea în minaret este făcută din părți ale unui antablament corintic.5

În evul mediu aveau loc recuperări masive în special din antichitate, trecerea de la o religie la alta a fost mereu subiect de reconversie a construcțiilor și elemen- telor din acestea. Același fenomen a putut

9 Intrarea în minaret al moscheii din Tunisia

«Marea Moschee din Kairouan» [Online] https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Moschee_din_Kairou- an(pagină consultată 24 decembrie 2017)

Ahmed SAADAOUII, Le remploi dans les mosquées ifriqiyennes aux époques médiévale et moder- ne, Paris, CNRS EDITIONS, 2008, p. 295

Coloana din dreapta a fost construită odată cu edificarea moscheei, ce-a de-a doua fiind reutilizată

Perete al bisericii Notre-Dame-de-Nazareth

Castelul Frankish

fi observat în diverse zone ale lumii. De exemplu în cadrul catedralei Notre-Da-

me-de-Nazareth din Vaison (sec. XIII), Fran- ța, se pot observa elemente arhitecturale

de origine galo-romană la partea inferioară a construcției. În Romania de exemplu,

se cunoaște că în evul mediu Castrul Ro- man din Turda a fost exploatat ca sursă

de pietre fasonate6 ce se găsesc și astăzi în construcțiile din centrul orașului Turda. Un alt exemplu curios este Castelul Frankish de pe insula Paros, Grecia. Această con-

strucție datează din 1260 și a fost construită din materialele construcțiilor mai vechi ce proveneau din orașul antic ce se situase în proximitate. Construcția adună multiple materiale ce proveneau din Atena, vechiul templu Kore din zonă și al unui templu ionic, aspectul construcției fiind într-adevăr unul unicat.

În secolul XIX încep să apară în țări precum Franța, veritabile politici de conser- vare a monumentelor istorice din partea statului.7 Aceste politici de conservare sto- pează exploatarea și vandalizarea ruinelor, fiind necesară o evaluare în prealabil a acestora în vederea obținerii acordului de exploatare sau refuz.

Secolul XX este marcat de cele două mari războaie mondiale. Bombardamentul a modificat aspectul multor orașe europe- ne. Ruinele au atras după sine un fenomen interesant ce a putut fi observat în special în Germania. Un număr foarte mare de fe- mei, numite în germană „Trummerfrauen”8

– femeile ruinelor, odată cu finalul războiu- lui au început să se ocupe de adunarea și curățarea materialelor din ruine pentru ca acestea să poată să fie reutilizate în cadrul

«Castrul roman Potaissa» [Online] https://ro.wikipedia.org/wiki/Castrul_roman_Potaissa (pagină con- sultată 24 decembrie 2017)

7 «Politique du patrimoine : chronologie» [Online] http://www.vie-publique.fr/politiques-publiques/poli- tique-patrimoine/chronologie/ (pagină consultată 24 decembrie 2017)

«Femmes des ruines» [Online] https://fr.wikipedia.org/wiki/Femmes_des_ruines(pagină consultată 24

Trummerfrauen (femeile ruinelor)

unor noi construcții, punându-se o adevăra- ta nouă economie în mișcare. Noile materi- ale de construcții adunate de aceste femei nu aveau doar un rol financiar și fizic dar și unul simbolic, păstrând memoria locurilor

și a evenimentelor.

Uneori materialele de construcție au trecut printr-o metamorfoză. Chiar dacă în același loc a fost construit același program arhitectural, nu mai poate fi citită utiliza- rea vechilor materiale. Un exemplu în acest context este capela Notre-Dame-du-Haut de Le Corbusier . Capela a fost construită

în locul unei alte capele ce fusese distrusă de artileria germană9. Noua clădire a avut la bază cărămizile din vechea construcție, fenomen ce poate fi observat în pozele din timpul edificării capelei.

După cel de-al doilea război mon- dial nu au fost practicată doar reutilizate materialele din construcțiile distruse, ci și adaptarea construcțiilor deja existente. Prin aceste transformări au trecut un număr uri- aș de barăci din SUA ce fuseseră utilizate în timpul războiului. Aceste construcții metali-

«Chapelle Notre Dame du Haut» [Online]

Capela Notre-Dame-du-Haut după bombarda- ment

Imagini din timpul construcției al capelei Notre- Dame-du-Haut

16

Notre-Dame-du-Haut după finisarea construcțiilor

https://fr.wikipedia.org/wiki/Chapelle_Notre-Dame-du-Haut#cite_note-33 (pagină consultată 28 decembrie 2017)

ce în formă de semicilindru au fost transfor- mate în diverse moduri, de la case până la biserici. Unul dintre exemplele interesante de reutilizare a unei astfel de construcții este cel al lui Bruce Golff care a reușit să transforme doua dintre aceste barăci într-o capelă numită Camp Parks.10

Practica reutilizării materialelor de construcții a durat intens până prin anii 70. Unul dintre cele mai frumoase reutilizări a componentelor unei clădiri, deși puțin cu- noscute a fost recuperarea materialelor de la fostul magazin parizian ,,Bon Marche”. Magazinul fusese implicat în niște ope- rațiuni imobiliare ce au dus la închiderea acestuia. Un profesor olandez, Bob Snabel alături de un prieten profită de această situație și se reprofilează în vânzarea obiec- telor vechi. Acesta ajunge să demonteze

și să recupereze din Bon Marche tot ce se putea transporta: ascensoarele și structura lor, vitralii, lustre, rampe, cornișe ș.a. I-au trebuit 2 ani și peste 20 de transporturi pen- tru a demonta și transporta totul în Olan- da, unde soția sa lucra într-o saună și de unde i-a și venit ideea de amenajare a unei saune într-un cadru neobișnuit și original.

Încă doi ani și jumătate au durat lucrări- le. Intrarea în sala de duș se face printr-o veche poartă de sticlă gravată al unui fost ascensor, partea inferioară a pereților este placată cu lemn din același Bon Marche.

Salonul și sala de masaje, la fel ca și piscina sunt astupate cu magnifice vitralii curbate. La fel și scara, balustrada și lustrele au ace- iași proveniență. Cel mai interesant este că se presupune că în acestă sala ,,Art deco” a fost folosită doar a zecea parte din ce fu- sese demontat și recuperat, restul părților

fiind exportate în SUA.11

După anii 70 reconversia și reutiliza- rea materialelor trece în umbră odată cu producția facilă și de masă a materialelor, vorbindu-se mai mult de reciclare. Aceste practici continuă să fie observate doar la scară foarte mica și în zonele puțin dezvol- tate din punct de vedere economic precum parți ale orașelor cu construcții improviza- te. Acum subiectul revine în discuție căci

Capela Camp Parks

Magazinul Bon Marche din Paris

Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, 2014, p.67

Ibidem p. 72

Sauna DECO, Olanda

Recondiționarea, reutilizarea și reciclarea

„Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor vii-

toare de a-și satisface propriile nevoi.”

Noțiunile de reciclare, recondiționare și reutilizare deși au la bază același prin- cipiu- o a doua viață pentru obiectele uti- lizate, și deși de multe ori sunt confundate ca termeni, sau folosite ca sinonime, nu au același sens. Arhitectul Jean Huygen dă o explicație foarte simplă a celor trei termeni

,, Eu diferențiez trei acte de recuperare dis- tincte: recondiționarea, care consistă în a se reservi de un obiect în utilizarea sa primară; reutilizarea unui obiect sau a unei părți de obiect pentru o altă utilizare; reciclarea ce introduce materia obiectului într-un nou ciclu”1 Din franceză „réutiliser” și „réemploi” se traduc în română la fel – reutilizare, Din punct de vedere contextual „réutiliser” co- respunde termenului românesc „recondiți- onare”. Din punct de vedere al dicționarului romanesc, recondiționarea înseamna rea- ducerea în stare de funcționare al unui ele- ment prin reparații și renovări iar reutiliza- rea – utilizarea din nou al unui obiect după o prelucrare prealabilă, reciclarea fiind definită ca reintroducerea în ciclu productiv al deșeurilor2. Aceste definiții ne permit să creăm o ierarhie a termenilor ce exprimă ciclul de viață al materiei. Recondiționarea conservă funcțiunea, reutilizarea conservă forma iar reciclarea conservă materia.3

De exemplu, o ușă când urmează să fie schimbată din cauza unei defecțiuni poate trece prin toate aceste trei noțiuni prezentate mai sus. Odată ce aceasta pre- zintă o defecțiune, ea poate fi demontată și reparată, recondiționându-se ea este

Definiția Comisiei Brundtland 1987

utilizată într-un alt loc în același context – ca ușă. După ce aceasta nu mai satisface condițiile necesare, poate fi utilizată parțial sau total într-un alt context și într-o altă formă, de exemplu poate deveni fereastră. Odată ieșită din uz, ea trece printr-un pro- ces de reciclare și își pierde complet forma sa și memoria, devenind de exemplu parte

dintr-o placa de MDF. De-a lungul timpului ciclul acestei plăci MDF poate fi terminat prin două metode: valorificarea energetică și incinerarea sau depozitarea la groapa de gunoi.

Diferența dintre aceste noțiuni este foarte importantă așa cum au un impact major în evoluția materiei și al consumul de energie. Cu cât viața unui element este mai lungă cu atât acesta împiedică utilizarea unor noi resurse.

Aceste trei fenomene, recondiționa- rea, reutilizarea și reciclarea duc la apariția unei noi imagini arhitecturale ce nu cores- punde ca demers și uneori ca aspect imagi- nii arhitecturale clasice.

Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, 2014, p.83

Dicționarul explicativ al limbii române, București, univers enciclopedic, 1998, p.902,923

Ibidem p. 84

RECONITIONARE

REUTILIZARE

RECICLARE

INCINERARE

INGROPARE

23

1.Recondiționarea

„Il faudrait des Leroy Merlin de l’occasion, pour que tout le monde ait

le réflexe de réutiliser plutôt que racheter.”

Nicola Delon

(Ne-ar trebui magazine Leroy Merlin de ocazii , pentru ca toată lumea să aibă reflexe de a reutiliza mai degrabă decât a cumpăra.)

Recondiționarea reprezintă un pro- ces prin care poate trece un material odată ce ieșit din uz nu își mai îndeplinește funcția sau nu mai este dorit. Acesta constă în re- pararea elementului constructiv și utiliza- rea lui în aceiași funcțiune. Față de reutili- zare, ea este mai puțin fascinantă așa cum materialul își păstrează funcția.

Recondiționarea este una dintre cele mai simple și eficiente proceduri din punct de vedere al consumului energetic. Aceasta presupune însă mai multe resurse umane. Materialul ce a ajuns în acest ciclu anulea- ză reciclarea pentru o perioadă de timp.

Din punct de vedere constructiv, tot ce poate fi recondiționat dintr-o clădire

se împarte în câteva categorii: materiale de construcții simple, complexe, obiecte sanitare și de încălzire. Din materialele de construcție simple fac parte materiale

precum cărămidă, piatră, grinzi și stâlpi din diverse materiale, dale, placaje, țigle ș.a. iar din cele complexe, ansambluri constructive precum ferestrele, ușile, piese de mobilier, diverse structuri, obiecte de feronerie. Ma- terialele de construcții simple sunt mai ușor de utilizat caci sunt mai ușor adaptabile la proiectele de arhitectură. De exemplu pen- tru a utiliza un anumit tip de cărămidă sau piatră într-un proiect, adaptarea proiectului în dependență de material este aproape inexistentă. Recondiționarea și utilizarea unor ferestre presupune în schimb crearea unui proiect ce are dimensiunile unor feres- tre deja existente.

Tipul de material recondiționat pre- supune o abordare diferită din punct de

vedere al recondiționării și reutilizării cât și al comercializării. De exemplu recondi- ționarea cărămizii în Belgia a devenit un

business local și o filieră foarte bine pusă la punct. Cei care reciclează cărămida sunt de obicei întreprinderile ce se ocupă de demo- larea construcțiilor. Acestea o testează de toxicitate și existența sau nu a substanțelor periculoase iar apoi dezasamblează pere- ții cu grijă, sortând cărămida și curățind-o pe loc. Mai apoi aceasta este ambalată și dusă la depozit de unde va fi vândută după practic ca un material nou. Prețul ei va fi aproape similar celei noi sau în dependen- ță de cerere pe piață uneori poate chiar

mai scump. Prețul se datorează procesului de curățire, de exemplu cărămizile ce pro- vin din construcțiile din mortar de după anii

`50 sunt foarte anevoios de curățat.

Cărămizile sunt reutilizate după re- condiționare de cele mai multe ori în ca- drul construcțiilor noi, aceasta fiind foarte apreciată și cumpărată datorită aspectului său, nuanțelor unice, a formelor și culori- lor. După ce recondiționarea cărămizii a

24. Exemplu de utilizare a cărămizilor recondiționate, casa dnA, BLAF Architecten

recăpătat amploare s-a observat un feno- men interesant pe piață, deși procesele de demolare au fost din ce în ce mai puține, cererea pe piață a rămas la fel.1 Exemplul de exploatare al cărămizilor din demolări demonstrează că există capacitatea reală de creare a unei scheme funcționale de re- condiționare și reutilizare a materialelor de construcție iar aceasta ar putea fi aplicată cu ușurință și altor materiale dacă ar exista mai mult interes.

Deși în unele țări au apărut filiere întregi ce se ocupă cu recondiționarea și vinderea materialelor, acestea sunt prezen- te doar punctual sau deloc. Dar nici acest factor nu reprezintă o problemă pentru cei motivați cum au fost cei de la ZEDfactory. În cazul proiectului BedZED, inițiativa echi- pei de arhitecți alături de asociația BioRe- gional au schimbat soarta a 100 de tone de metal din raza de 50 km. Aceștia au colec- tat grinzi metalice din cadrul demolărilor altor construcții și de la fier vechi utilizân-

Complexul de locuințe BedZED

Imaginea unui magazin de materiale de construcție la mâna a doua

Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, 2014, p.205-208

du-le în cadrul proiectului ca structură de bază al locuințelor, adunând 95% din meta- lul necesar construcției. 2

Atât în primul exemplu cât și în cel de-al doilea s-a observat că pentru a putea recondiționa și utiliza materialele obținute este necesară o preparare în prealabil a

acestora. Recondiționarea cât și reutilizarea presupun utilizarea materialelor din apro- piere și a unor structuri speciale care se pot ocupa de tratarea materialelor. De-a lun- gul timpului diverse societăți de demolare cât și structuri ce militează pentru protec- ția naturii au încercat crearea unor meca- nisme ca materialele care pot fi recondi- ționate și utilizate să fie disponibile celor

ce au nevoie de ele, în special arhitecților. În diverse țări precum SUA, Franța, Olan- da,Belgia au apărut platforme online care comercializează aceste materiale ce pot fi recondiționate și utilizate precum: bourso- mat.fr, opalis.be, marketplacehub.org pla- netreuse.com oogstkaart.nl ș.a. Materialele sunt adunate în depozite speciale similare magazinelor de materiale de construcție.

Deși în mod normal lipsa de finan- țare și resurse este declanșatorul acestui mecanism, ultima vreme s-a remarcat că un sistem ce permite recondiționarea și uti- lizarea materialelor bine pus la punct poate aduce și profit. Acesta însă poate fi profita- bil doar atunci când prețul său de vânzare acoperă cel puțin prețul de recondiționare. Uneori nici măcar nu este necesară recon- diționarea efectivă, fiind suficientă doar adaptarea materialelor la proiect, și modi- ficarea proiectului pentru a fi compatibil cu materialul. De exemplu în cazul academiei de circ Fratellini-Saint-Denis, aceasta a fost placată cu plăci de tablă rezultate dintr-un șantier comercial de la Disneyland Paris, ce au fost refuzate de șeful de șantier după ce

fuseseră montate deoarece nu erau con- forme cerințelor coloristice. Foile de tablă au fost dificil de reutilizat, fiind necesară o adaptare a acestora, practic o recondițio- nare în procesul de asamblare, acestea au fost suprapuse pentru a putea fi utilizate în așa fel încât să nu mai fie vizibile găurile.

Deci pentru recondiționare, pe lângă platforme care fac materialele accesibile, specialiști care pot testa rezistența și starea lor și meșter capabili să le recondiționeze trebuie să fie și arhitecți deschiși să utilize- ze materiale provenite din recondiționare. Aceste capacități de adaptare ale unor pro- iecte la materialele existente schimbă lo- gica procesului din învățământul clasic de arhitectură. Aceste abilități se pot deprin- de și în timpul procesului de învățare. De exemplu, se știe ca dezasamblarea caselor și recondiționarea pieselor acestora pentru a fi vândute este o practică foarte comună și rentabilă financiar în SUA.

Doi profesori american Samuel Mo- ckbee și D. K. Ruth din Alabama au propus crearea unui birou de arhitectură în cadrul universității de Arhitectură și urbanism, Auburn numit Rural studio . Acesta birou are ca scop educarea studenților vis-a-vis de responsabilitățile sociale ale profesiei de arhitect, oferind în același timp locuințe sigure și bine făcute comunităților sărace din Alabama. În fiecare an programul ela- borează aproximativ cinci proiecte de case create de studenți cu prețuri minime posi-

bile, reutilizând și recondiționând materiale deja existente ce provin de la alte șantiere. Deci practic în acest proces studenții învață cum să creeze și execute proiecte cu astfel de materiale, iar proprietarii se bucură de case foarte ieftine care în mod normal nu și le-ar fi permis.3

Ibidem p.202

«Rural Studio» [Online] https://en.wikipedia.org/wiki/Rural_Studio (pagină consultată 24 decembrie

Academia de circ Fratellini-Saint-Deni

30. Casa lui Spencer, Rural Studio

29. Macheta academiei de circ Fratellini-Saint-Deni 31. Casa lui Patrick, Rural Studio

2. Reutilizarea

„Te voilà en deux ou trois heures devenu architecte, et avant de savoir si tu pourras faire mieux que ce qui existe, tu penses à démolir….”

Eugène Viollet-Le-Duc

(Și iată-te în două sau trei ore devenit arhitect, și înainte de a ști dacă poți face mai bine ceea ce există, te gândești la demolare…)

Pentru prima dată noțiunea de reu- tilizare apare menționată și explicată într-o directivă europeană, element nou așa cum până acum în toate documentele europe- ne referitoare la deșeurile din construcții se regăseau doar noțiunea de reciclare. Acest aspect este foarte important așa cum reu- tilizarea are un nou statu superior reciclării. În Directiva din 2008 al parlamentului Eu- ropean și a Consiliului „reutilizare” înseam- nă orice operațiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate din nou în același scop pen- tru care au fost concepute.1 Este o noțiune controversată așa cum majoritatea speci- aliștilor din domeniu precum Jean Huygen definește reutilizarea drept acțiunea de reutilizarea unui obiect sau al unei părți de obiect pentru o altă utilizare. Diferența din- tre cele două definiții este că Drectiva Euro- peană nu ia în calcul că componentele ce au devenit deșeuri pot fi reutilizate nu doar în același scop pentru care au fost conce- pute. Din perspectiva directivei reutilizarea este foarte simplă, aceasta diminuând pro- blemele din punct de vedere reglementar pentru reutilizarea materialelor de con- strucții fiind însă departe de realitate așa cum materialele pot fi reutilizate nu doar pentru ce au fost concepute. De exemplu o sticlă poate fi reutilizată ca o sticlă, ceea ce este în plus și reiese din definiția lui Huygen ca sticla poate fi de exemplu utilizată în

construcția unui perete ceea ce complică mult din punct de vedere juridic lucrurile.

Un alt aspect interesant este că în cadrul Directivei Europene apare și noțiu- nea de „pregătirea pentru reutilizare” ce înseamnă operațiunile de verificare, cură- țare sau valorificare prin reparare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deșeuri sunt pregătite pen- tru a fi reutilizate fără nicio altă operațiune de pre-tratare1`. Citind această definiție putem spune că aceasta se referă mai de- grabă a recondiționare decât la reutilizare. Deși recondiționarea poate face parte sau nu din procesul reutilizare, diferența între acești doi termeni este că recondiționarea presupune utilizarea obiectului în rolul său primar, reutilizarea (după definiția lui Hu- ygen și nu doar) nu limitează acest aspect utilizând la maxim potențialul imaginației.

Pentru a înțelege problematicile cu care se confruntă reutilizare materialelor trebuie înțeles mai bine procesul de con- strucție al unui obiect arhitectural și anume ierarhizarea factorilor ce intervin în procesul de concepție precum funcțiunea, bugetul, termenul de executare, reglementările, sta- bilitatea, impactul asupra mediului, stilul, durabilitatea, performanța energetica și materialele.2 Se vor trata cele mai impor- tante aspecte ce au impact asupra reutili-

Directiva 2008/98/CE a parlamentului European și a consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeu- rile și de abrogare a anumitor directive, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Articolul 3.13.

Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, 2014, p.149

zării.

Prețul este unul dintre cei mai pre-

dominanți factori în cadrul unei construcții astăzi. Căutarea continuă a celui mai bun preț ajunge să modifice însuși procesul de concepție, fiind ignorate de cele mai multe ori alte posibilități existente. Standardizarea și uniformizarea arhitecturii la nivel plane- tar a dus la crearea unor materiale de con- strucții similare în diverse zone ale planetei. De multe ori materialele pot fi cumpărate la prețuri foarte mici și puțin reale așa cum din zona din care acestea provin nu se ia

în calcul și exploatarea inumană a forțelor umane, impactul asupra mediului, dezor- dinile politice, transportul interplanetar ș.a. Acești factori fac ca materia primă nouă să aibă un preț uneori chiar mai mic decât a celei reutilizate care teoretic ar trebui să in- cludă doar prețul de colectare și recondițio- nare, respectiv un preț net inferior materiei noi.

Timpul este cel de-al doilea para- metru ce constrânge reutilizarea. Percepția timpului în societatea de astăzi a fost mult modificată. Așteptarea a devenit din ce

în ce mai insuportabilă iar pierderea tim- pului a început să fie asociată cu eșecul. Acest factor pune o problemă în cadrul reutilizării și recondiționării materialelor așa cum de regulă acestea necesită mai

multă manoperă și timp de organizare. Dar nici acest factor nu este o regulă, ceea ce demonstrează Philippe Samyn în cadrul construcției sediului Europei unde în pofi- da tuturor criticilor a reușit aprovizionarea șantierului în timp util cu fațada imaginată de acesta din ferestre adunate din toată Uniunea Europeană.3

Aspectul legislativ este o altă pro- blemă cu care se confruntă reutilizarea. Deja la origini legile sunt făcute încât să susțină consumul. Pe lângă acest aspect,

3 Ibidem p. 173

Sediul Uniunii Europene, Philippe Samyn

Sediul Uniunii Europene, etapa de montare a fațadei

34

Detaliu de fațadă Le Lieu Unique, Patrick Bouchain

toate materialele și construcțiile trebuie să se supună unor legi și normative. Se esti- mează că normativele ce se aplică unei construcții este echivalentul a unei foi A4 lățime de o lungime de 9 metri(Franța), o mare parte dintre acestea ne având carac- ter obligatoriu dar sunt suficient de com- plexe pentru a crea confuzii și a încetini.4 Foarte des normativele dau forma sub care construcțiile trebuie să satisfacă cerințe și nu invers. Varianta ideală ar fi normele ce precizează condițiile ce trebuiesc satisfă- cute, lăsând proiectantul să aleagă soluția ce satisface norma și atinge performanța dorită. De exemplu în cadrul proiectului

Le Lieu Unique din Nantes, Franța Patrick Bouchain ajunge să înfrunte normativele și legile prin diverse mijloace, arătând câte

probleme pot pune acestea. De la începutul proiectului, acesta câștigă concursul de idei în vederea transformării unei uzine într-un

loc cultural fără a avea un proiect, ci doar o metodă de lucru ce descria cum se vor

face lucrările fără vizualizarea unui rezultat exact. Acesta s-a bazat pe crearea unui loc unic construi din materialele uitate în depo- zitele diverselor ateliere ce au fost refuzate de arhitecți din diverse motive, un manifest al producției absurde. Fațada principală a fost făcută de stocul de sticlă de catedrale ce nu se includea în normele de sticlă obiș- nuite alături de un număr impresionant de cutii de conserve ce au fost transformate în mese și dulapuri, dar care făcând parte din fațadă puneau o problemă. Pentru a rezol- va aceste non concordanțe ale fațadei cu arhitectul de la Bâtiment de France, acesta a fost declarată drept operă de artă, de- mersul fiind susținut de Patrick Raynaud, directorul școlii de design ce a semnat pre- cum că opera îi aparține. La fel a fost și în cazul țesăturilor de bogolan ce proveneau

Le Lieu Unique, Patrick Bouchain, vedere de ansamblu al fațadei trecute în documente drept operă de artă

4 Ibidem p. 150

din Africa și urmau să fie instalate pe pereți pentru corecții fonice. Pompierii biroului de control a spus ca nu pot da avizul așa cum țesătura nu este inclusă în lista anti-foc.

Arhitectul i-a explicat că lipite pe peretele de beton, acestea nu ar fi o problemă, ar- gumentul lui fiind următorul ,,Tapetul este inflamabil, țesătura de bologan de aseme- nea, dar este o țesătură vegetală. Ea este pictată cu pământ, este deci magnifică din punct de vedere ecologic. Și noi am putea să o lipim cu lipici de pește.” Verificatorii au spus OK. 5

Alegerea materialelor de construc- ții și soluțiile constructive este undeva la sfârșitul listei de priorități în cadrul unei

construcții. De obicei se optează pentru ma- terialele standarde și cât mai ieftin posibile, acestea fiind și ușor disponibile, răspun- zând ușor normelor. Acestea sunt cumpă- rate din același loc „confortabil” pentru toți fără a se pune prea multe întrebări în legă- tură cu proveniența acestora sau ce au la bază. În cazul soluțiilor constructive mereu sunt gândite asamblările cele mai „como- de” ale materialelor fără prea multă per- spectivă în viitor, ne punându-se problema că aceste materiale vor trece probabil prin- tr-un proces de dezasamblare la un mo- ment dat. De exemplu grinzile de metal pot fi prinse cu șuruburi fiind ușor de dezasam- blat, respectându-se integritatea structura- lă în raport cu sudura. Soluțiile constructive pot influența apoi și utilizarea unei structuri deja existente, ca în cazul sălii de specta- col al unei școli destinate copiilor dificili și cu handicap, realizată de arhitectul Peter Hubner. Se dorea crearea unui nou corp al școlii pentru care nu era finanțare. Atunci Hubner a propus cumpărarea din puținii bani existenți două hale ce erau vândute

de Porsche pentru a le folosi drept surse de materiale. Pentru a răspunde cererii direc-

5 Ibidem p. 276-278

Le Lieu Unique, peretele cu pânze de bologan

Structura de lemn creată de Peter Hubner

Vedere interioară a sălii de spectacole, Peter Hubner

Vedere exterioară a școlii create de Peter Hubner

torului de a avea o sală de spectacole, aces- ta a modelat o structură tridimensională circulară din grinzi plane ce acopereau una din halele de la Porsche.6 În acest caz ca și în toate cazurile de reutilizare forma prima- ră al structurilor determină reutilizările lor ulterioare ce pot da și rezultate neprevăzute în combinație cu imaginația umană.

Din cele menționate mai sus reiese că în mod normal proiectantul trebuie să răspundă cerinței de preț, vitezei și norme- lor, iar abia apoi funcționalului, integrării culturale și impactului asupra mediului. De aici și apar toate probleme existente astăzi în domeniul construcțiilor. Acestea nu sunt compatibile cu concepția arhitecturii ce re- utilizează materialele deoarece reutilizarea este un soi de alchimie, rețeta nu poate fi stabilită din timp iar potențialul se ascunde de multe ori în materiale ce nu par atracti- ve la prima vedere iar odată utilizate oferă efecte impresionate. Reutilizarea ar trebui văzută ca o oportunitate și nu ca o con- strângere căci este modul cel mai pertinent de utilizare al deșeurilor.

Motivele reutilizării materialelor de construcții este un alt aspect al acestui capitol. Practic fiecare proiect ce reutilizea- ză materialele de construcție, chiar dacă au un alt motiv la origine decât cel al re- utilizării, au și un impact asupra mediului diminuând cantitatea de deșeuri din con- strucții. Alți oameni de-a lungul istoriei și- au făcut drept scop principal acest aspect, ca de exemplu cei de la BedZED sau Alfred Heineken care într-o excursie pe Antilele Olandeze rămăsese uluit de cantitatea de deșeuri care o găsise acolo. Unul dintre deșeuri observate fusese inclusiv sticlele de

bere Heineken. După acest eveniment aces- ta s-a adresat arhitectului John Habraken

Sticla prototip WOBO, Heineken

43. Casa prototip din sticle tip WOBO

«Society has suffered long enough from finished architecture: buildings must be allowed to

grow and change» [Online] https://www.architectural-review.com/rethink/society-has-suffered-long-enou- gh-from-finished-architecture-buildings-must-be-allowed-to-grow-and-change/10008755.article (pagină consultată 15 februarie 2018)

cu ideea de proiecta o sticlă ce poate servi drept bloc de construcție după utilizare.

Producția acestor sticle a fost foarte mică așa cum sticla se confruntase cu rezistență din partea diviziei de marketing, oprindu-se producția ei.7

Încă din antichitate aspectul finan- ciar era cel mai des întâlnit în cadrul reu- tilizării materialelor. Deși astăzi el devine din ce în ce mai discutat din cauza mate- riei prime foarte ieftine, și a manoperei de demontare și recondiționare foarte scumpe, există destul de multe situații unde el este primordial în crearea proiectelor precum cele menționate mai sus, casele create de Rural Studio și școala creată de Peter Hub- ner. Această soluție a fost cel mai des apli- cată în situații critice din punct de vedre fi- nanciar implicând de obicei anumite pături sociale. La fel a fost și în cazul proiectului La Passerelle de Niclas Dunnebacke. Acesta agândit o anvelopă suplimentară din feres- tre reutilizate ce venea să acopere locuin-

44. La Passerelle, vedere interioară,Niclas Dunnebacke

45. La Passerelle, exterioară, Niclas Dunnebacke

«The story of the WOBO» [Online] https://www.heinekencollection.com/stories/the-story-behind-the- wobo/ (pagină consultată 15 februarie 2018)

țele provizorii din containere al unor familii de origine română. Aceasta avea ca rol izolarea termică și acustică al locuințelor.8 Aspectul financiar a dus și la crearea unor sisteme complexe de reutilizare precum cel de reutilizare al cărămizii în Belgia ce

a apărut din cauza costurilor foarte scum- pe de depozitare a deșeurilor la groapa de gunoi.

Un alt aspect interesant al reutili- zării materialelor de construcție este cel socio-spiritual. Uneori materialele au fost reutilizate pentru că erau capabile să cre- eze un aspect plăcut nemaivăzut precum în cazul celor de la Andramatin în cadrul proiectului Potato Head. Arhitectul a pro- pus crearea unei anvelope din obloane de lemn în cadrul unui club balnear de lux din Indonezia. Acesta a dus tratative dificile cu clientul pentru a putea face asta datorită importanței și amplasării clădirii. Proiec- tul a fost un succes, adunându-se sute de obloane ieșite din uz pe tot arhipelagul indonezian.

Pe lângă aspectul estetic, reutiliza- rea materialelor a reușit mereu să transmi- tă un mesaj datorită memoriei informațio- nale pe care materialul o poate poseda. De exemplul în cazul sediului Uniunii Europene menționat mai sus, arhitectul a vrut neapă- rat ca ferestrele de stejar să fie adunate în toate țările membre ale Uniunii Europene.

Un alt exemplu ce reușește să transmită informație și emoții este muzeul de istorie din Ningbo. Fiecare cărămidă, fiecare olan din clădire are o proprie istorie. Însuși con- strucția clădirii a venit ca manifest actual al culturii chinezești, al unui trecut pe ale de dispariție. Fiecare cărămidă din construcție este un indice și oferă detalii al vieții sale precedente de la sat. Unele mai au și as- tăzi inscripții precum „bunătate și succes”.

Persoanele din satele distruse care vin să vadă muzeul sunt impresionați de urmele trecutului găsit în pietrele muzeului. Aici reciclare devine reumanizare, cunoștințe- le artizanilor fiind esențiale în procesul de crearea al unei astfel de construcții. Proiec- tul este un efect oglindă al culturii actule chinezești și o adevărată memorie a satelor ce au dispărut, a culturii și tradițiilor ce sunt pe cale de dispariție.9

46. Potato Head, Andramatin

47.

Ibidem p. 137

Ibidem p. 299

48. Muzeul de istorie din Ningbo

49. O cărămidă purtătoare de bunătate integrată în perete

50.

3.Reciclarea

„Museen bewahren die Vergangenheit, Recycling bewahrt die

Zukunft.”

Theodor W. Adorno

(Muzeele păstrează trecutul, reciclarea păstrează viitorul)

Din punctul de vedere al directivei Parlamentului European din 2008, recicla- rea este definită în felul următor: „reciclare” înseamnă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanțe pentru

a-și îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri.1 În cadrul reciclării materia pierde toată istoria, materialitatea și com- plexitatea obiectului, totul pentru o trans- formare cu o pierdere de calitate. Materia care iese din acest ciclu este ca nouă, dar materia care a intrat în acest proces pierde toate calitățile sale chimice, mecanice și ale memoriei ce nu au fost percepute ca po- tențial în prima etapă a vieții.2 Din această cauză reciclarea rămâne mai puțin intere- santă față de recondiționare și reutilizare.

Acest proces implică costuri energetice, iar materialele fiind legate de fenomenul de entropie nu pot fi reciclate la infinit, acestea pierzându-și din proprietăți și frumusețe în timp. Pe lângă aspectele de mai sus, reci- clarea are efecte secundare ca poluarea aerului și a apei, inclusiv costul transportu- lui de deșeuri, făbricile de reciclare fiind de obicei amplasate punctual.

Din punctul de vedere al concepției obiectului arhitectural reciclarea poate fi privită din două perspective. Cea dintâi este crearea clădirilor ce conțin materiale reci- clate din alte materiale de construcții pre- cum MDF, PFL ș.a. Cel de-al doilea punct de vedere constă în crearea unor clădiri ce sunt construite din materiale de construcții

ce provin din urma reciclării altor materiale decât cele de construcție.

O serie de materiale de construcție utilizate în masă pot fi rezultate sau nu din procesul de reciclare, de exemplu plăcile gips carton, diverse placaje din conglome- rat de lemn, diverse folii plastice sau agre- gați. Aceste materiale din punct de vedere arhitectural au un impact vizual redus, fiind prea puțin conștientizat faptul că acestea provin dintr-un proces de reciclare.

Ultimii ani apar tot mai des încer- cări de crea noi materiale de construcții din deșeuri. De exemplu cărămizile făcute din

52. Peter Lewis și cărămizile sale

Directiva 2008/98/CE a parlamentului European și a consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeu- rile și de abrogare a anumitor directive, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Articolul 3.13.

«Le grand détournement» [Online] http://www.bellastock.com/ville-ephemere/le-grand-detourne- ment/ (pagină consultată 13 februarie 2018)

plastic reciclat au suscitat mai multe minți pe această planetă. Au rezultat două direc- ții. Una dintre direcții este cea dată de Peter Lewis3 ce a reușit crearea unor cărămizi cu rol structural și de umplutură din deșeuri plastice marine ne axându-se pe aspectul estetic al construcției.

Cel de-al doilea concept a fost cre- at de Oscar Mendez4 în Columbia care la fel are la bază deșeurile plastice, dar de

această dată aspectul estetic este mult mai agreabil fiind divers de cel al lui Lewis. Pe lângă aspectul estetic s-a pus accent și pe studiul aprofundat al manierei de asam- blare, tragerea cablurilor prin cărămizi și crearea pieselor de rezistență din același material. Au rezultat piese ce pot asambla o casă de 40 de m2 în 5 zile. Costul mic și asamblarea rapidă a permis crearea unor locuințe pentru păturile sociale vulnerabile.

Pavilionul de la Design Week din

Olanda este exemplul unei alte tipuri de

54

55 Casă asamblată din cărămizile create de Oscar Mendez

Chris Morris«Otago man makes plastic fantastic» [Online] https://www.odt.co.nz/news/dunedin/ota- go-man-makes-plastic-fantastic (pagină consultată 13 februarie 2018)

«Virtuous Architecture» [Online] http://www.promostyl.com/blog/fr/larchitecture-vertueuse/ (pagină consultată 13 februarie 2018)

abordări al arhitecturii din perspectiva reciclatului. Ideea de bază al acestui pro- iect este creare unui pavilion ce se supune ciclului circular al consumului. Diverse părți ale acestui pavilion au fost concepute din perspectivă ecologică cu materiale reutili- zate și reciclate. Cel mai interesant element din acest pavilion este fațada sa multicolo- ră. Biroul SLA și Overtreders W au mizat pe crearea unei fațade atractive ce este făcută din materiale plastice reciclate ce provin din uzul domestic. Compania Govplast a avut un rol important în elaborarea acestui proiect așa cum a fost cea care a produs piesele din plastic destinate fațadei. Aceas- ta este și una dintre firmele ce susține ideile inovatoare ale tinerilor arhitecți și designeri interesați de utilizarea în construcții a plas- ticului reciclat. Piesele plastice din fațadă nu au fost colorate artificial, culoarea lor rezultând din procesul de reciclare. Acestea au fost gândite cu un sistem de acroșare ce permite dezasamblarea și reutilizare ulteri- oară în viitor5

Un alt aspect din punct de vedere arhitectural ce implică direct procesului de reciclare este faza de concepție al unei construcții. Această etapă se reflectă la sfârșitul ciclului de viață al construcției, și anume atunci când construcția trebuie

să fie dezasamblată, respectiv materialele reciclate. Practic atunci când se concepe un proiect de arhitectură, ar trebuie să se țină cont de materialele utilizate și modul aces- tora de dezasamblare. Cei doi factori vor influența facilitatea unei posibile reciclări în viitor a construcției.

56. Pavilionul pentru Design Week, SLA architecture

58.

5 Amy Frearson«People’s Pavilion «has almost no ecological footprint» say designers » [Online] https:// www.dezeen.com/2017/10/27/peoples-pavilion-dutch-design-week-low-ecological-footprint-bureau-sla-over- treders-w/(pagină consultată 17 februarie 2018)

59

Detaliu de asamblarea al elementelor de fațadă

Recondiționarea, reutilizarea și reciclarea o practică de viitor?

„Un jour, dit la légende, il y eut un immense incendie de forêt. Tous les animaux terrifiés, atterrés, observaient impuissants le désastre. Seul le petit colibri s’activait, allant chercher quelques gouttes avec son bec pour les jeter sur le feu. Après un moment, le tatou, agacé par cette agitation dérisoire, lui dit : «Colibri ! Tu n’es pas fou ? Ce n’est pas avec ces gouttes d’eau que tu vas éteindre le feu !» Et le colibri

lui répondit : «Je le sais, mais je fais ma part.»”

Pierre Rabhi

(Într-o zi, zice legenda, a avut loc un imens incendiu în pădure. Toate animalele te- rifiate, înspăimântate, se uitau fără puteri la dezastru. Singurul, micul colibri s-a pus în acțiune, cu ardoare căutase câteva picături cu ciocul său pentru a le arunca peste foc. După un moment, tatu agasat de agitația derizorie îi zice: «Colibri! Tu nu iești nebun? Nu cu aceste picături de apă tu vei stinge focul!» Și colibri ia răspuns: «Eu știu,

dar eu îmi fac partea mea»)

„În România reciclarea deșeurilor din construcții și demolări este aproape nulă.

Până în anul 2020, gradul de valorificarea trebuie sa ajungă la 70% din cantitatea de deșeuri din construcții și demolări generată, conform Directivei Cadru 2008/98/CE pri- vind deșeurile. În cazul în care nu se înde- plinește această condiție, România va fi sancționata de către Comisia Europeană.”1 Această frază este extrasă dintr-un Ghid privind gestionarea deșeurilor din con- strucții și demolări și vorbește despre cât de acută este această problemă în țara noas- tră. Iar așa cum deșeurile din construcții nu se vor ascunde, iar depozitarea acestora va fi din ce în ce mai costisitoare și complica- tă, recondiționarea, reutilizarea și reciclare reprezintă o alternativă clară și cu un mare potențial.

Pentru implementarea unei arhitec- turi 3R este nevoie de modificarea structuri- lor clasice și adaptarea sistemului actual.

Sunt câteva aspecte ce ar putea influența reorientarea direcției actuale de mers al producției de arhitectură.

Materia primă are un rol esențial în concepția de arhitectură. Revenirea la ma- teriile primare cât mai simple și dezvoltarea

tehnicilor de utilizare al acestora ar putea favoriza în viitor post utilizarea materialelor de construcții din cadrul demolărilor. Un alt aspect ar fi crearea unui preț real al materi- ei prime la nivel planetar, economia mate- riei prime fiind concentrate pe cea locală și mai puțin pe cea din export.

Demolarea este un aspect im- portant în cadrul arhitecturii 3R. Pentru ca materialele să aibă un viitor acestea tre- buie ă fie mai degrabă supuse unui proces de dezasamblare decât de demolare. Pe lângă acest aspect ar fi nevoie și de valori- zare în costul inițial al unei clădiri noi cel

al dezasamblării. Acest aspect ar permite alegerea soluțiilor de calitate ce vor putea fi reutilizate și reciclate cu ușurință și tot oda- tă o documentare riguroasă privind prove- niența și compoziția materialelor existente în cadrul construcției.

Crearea unor platforme ce se ocu- pă cu recondiționarea și revinderea materi- alelor ar facilita utilizarea lor. Magazinele cu materiale de construcții la mâna a doua nu vor putea poate satisface cerințele unor șantiere mari, dar cu ușurință le-ar sati- sface pe cele de dimensiuni mici și medii. Această filieră ar trebui să fie ușor adap-

Daniela LEOPOLD, Mărioara GOGA, Rudolf MEISSNER, Ghid privind gestionarea deșeurilor din con- strucții și demolări, Sibiu, Tribuna Sibiu, 2011, p.90

tabilă mediului în continuă schimbare caci chiar și deșeurile din construcții aparent infinite sunt totuși finite iar varietatea lor este enormă.

Din punct de vedere legislativ proiectele de reutilizare ale materialelor ar trebui încurajate atât prin crearea unor legi ce facilitează acest proces cât și prin diverse stimulări. De exemplu guvernul ar putea debloca fonduri publice ce încurajează investitorii privați în reutilizarea materiale- lor,iar aceștia ar putea începe o adevărată filieră de reutilizare a materialelor. Pe lân- gă acest aspect ar trebui revăzute și proce- sele de introducere a materialelor necon- venționale în caietele de sarcini și metoda de testare a acestora în vedera satisfacerii nivelului de calitate.

Procesul de învățământ în arhitec- tură ar trebui să treacă și el prin modifi- cări și adaptări la mediul actual. Ar trebui regândit procesul de crearea a arhitecturii, reorientându-se și punându-se mai mult accent pe crearea proiectelor ce propun soluții constructive durabile în timp și inte- roghează durata de viață al construcției și adaptabilitatea acesteia în timp.

Un alt factor ar fi preferența arhi- tecturii de calitate și nu de cantitate, orien- tarea gândirii spre un raport corect dintre necesitate și volum construit. Experiențele practice vis-a-vis de reutilizarea materiale- lor ar ajuta la modelarea unei alt fel proces de concepție în care proiectele vor avea capacitatea de a se adapta materialelor și nu invers.

Sursele de informare sunt un alt aspect interesant al procesului de învățare. Crearea unei reviste de arhitectură, urba- nism și inginerie independente de forțele economice globale ale materiale de con- strucții ar putea interoga liber practicile

actuale de arhitectură și dezvoltarea unor noi soluții independente ce discută tehnicile de recondiționare, reutilizare și reciclare a materiei prime și chiar însuși materia pri- mă.

Procesul de remunerare al arhitec- tului ar trebui să se schimbe. Remunerarea ar trebui să se concentreze pe calitate și nu pe cantitate, aceasta ar trebui să fie făcu- tă pe baza consumului de energie gri și anume al efortului de diminuare al acestei energii.2 Arhitectul ar trebui să se concen- treze mai mult pe concepție și nu pe biro- crație.

Recondiționarea, reutilizarea și reci- clarea o practică de viitor ce are un mare potențial dar ce necesită schimbări ale în- tregului proces de creare al arhitecturii. Fie acest mecanism va fi voluntar și treptat sau forțat de condițiile climatice și tensiunile din ce în ce mai intense din punct de vedere al materiei prime. Arhitectura 3R nu este uni- ca soluție în depășirea problemelor actuale dar clar una cu potențial enorm.

61

Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, p. 167

Concluzii

Totul în jurul nostru este într-o continuă majoră schimbare. Numărul populației Terrei este în creștere iar necesitatea de a construi nu se va diminua. Ce este sigur însă că materia primă va fi din ce în ce mai greu accesibilă. Arhitectul face parte din acest proces și va trebui să răspundă noilor provocări adaptându-se noilor condiții propunând arhitectură durabilă și accesibilă . Astăzi materialele de construcții sunt încă accesibile și au un preț mic, dar cum ar arăta lumea în care materialele de construcții sunt pe cale de dispariție sau au dispărut complet?

Lucrarea de față vine să prezinte proiecte de arhitectură ce au reușit să găsească noi tehnici de lucru și noi resurse materiale. Proiectele prezentate demonstrează că se poate face arhitectură interesantă, frumoasă și accesibilă utilizând materiale ce provin din recondiționare, reutilizare și reciclare. Iar pentru a face asta este nevoie de multă cre- ativitate, insistență și țeluri bine stabilite.

Reutilizarea alături de reciclare devine un subiect din ce în ce mai des de discuții așa cum practicile sunt văzute drept soluții în diminuarea emisiilor de carbon și diminu- area consumului de materie primă. Arhitectura 3R clar nu este unica soluție al crizei ma- teriei, și nici nu ar fi bine să fie unica, dar este sigur o alternativă importantă al manierei de construcție existente astăzi. Ea oferă o parte din răspunsul unei probleme ce devine din ce în ce mai acute. Trecerea de la o logică constructivă în care orice este accesibil la una bazată pe adaptarea existentului nu va fi ușoară. Omenirea ar trebui să înceapă de la schimbarea obiceiurilor de a cumpăra și arunca, trecând treptat spre reutilizare. Arhi- tectura 3R poate fi o nouă filieră economică de amplitudine planetară bazată pe decon- strucția clădirilor și crearea unei noi piețe, cea a materialelor de construcții la mâna a doua.

Va fi foarte regretabil dacă aceste practici nu vor fi puse în aplicare decât odată cu un dezastru natural, o criză a materiei prime sau o catastrofă tehnologică. Omenirea

posedă cunoștințele necesare și are capacitatea de a rezolva această problemă. Sectorul construcțiilor este unul dintre elementele cheie ce are capacitatea de reorientare a navei noastre spațiale care a luat o direcție greșită.

62. De la proiect la realitate, master Matérialité, proiect PFE, Lille, 2015

Bibliografie

Cărți

HOBLEA Alin-Enver, ȘERBĂNOIU Ion, Performața totală în construcția de locuințe colec- tive, Matei – Teiu Botez, Iași, 2015, 204 pagini

R. Buckminster FULLER, Operating Manual for Spaceship Earth, SUA, Lars Muller Pub- lisher, 1968

CHOPPIN Julien, DELON Nicola, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Pavi- llon de l`Arsenal, Paris, 2014, 365 pagini

LEOPOLD Daniela, GOGA Mărioara, MEISSNER Rudolf, Ghid privind gestionarea deșeu- rilor din construcții și demolări, Tribuna Sibiu, Sibiu, 2011, 141 pagini

SAADAOUII Ahmed, Le remploi dans les mosquées ifriqiyennes aux époques médiéva- le et moderne, CNRS EDITIONS, Paris, 2008, 350 pagini

Dicționarul explicativ al limbii române, Univers enciclopedic, Institutul de Lingvistică

„Iorgu Iordan”, București, 1998, 1192 pagini

Documentare

DELLESTRAC Denis, Le Sable, enquête sur une disparition, Franța, Guillaume Rappe- neau, Laurent Mini, Nathalie Barton 2013, 1h20,Production ARTE France

Documente

Directiva 2008/98/CE a parlamentului European și a consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Pagini web

«Earth Overshoot Day» [Online] https://en.wikipedia.org/wiki/Earth_Overshoot_Day (pagi- nă consultată 23 decembrie 2017)

«Criza petrolului din 1973» [Online] https://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_petrolului_din_1973 (pagină consultată 11 decembrie 2018)

«Economie circulară» [Online] https://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_circular%C4%83 (pagină consultată 11 decembrie 2018)

«Spolia» [Online] https://fr.wikipedia.org/wiki/Spolia (pagină consultată 20 decembrie 2017)

«Arc de Constantin» [Online] https://fr.wikipedia.org/wiki/Arc_de_Constantin (pagină con- sultată 20 decembrie 2017)

«Marea Moschee din Kairouan» [Online] https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Moschee_ din_Kairouan(pagină consultată 24 decembrie 2017)

«Castrul roman Potaissa» [Online] https://ro.wikipedia.org/wiki/Castrul_roman_Potaissa (pagină consultată 24 decembrie 2017)

«Politique du patrimoine : chronologie» [Online] http://www.vie-publique.fr/politiques-pu-

bliques/politique-patrimoine/chronologie/ (pagină consultată 24 decembrie 2017)

«Femmes des ruines» [Online] https://fr.wikipedia.org/wiki/Femmes_des_ruines(pagină consultată 24 decembrie 2017

«Chapelle Notre Dame du Haut» [Online] https://fr.wikipedia.org/wiki/Chapelle_No- tre-Dame-du-Haut#cite_note-33 (pagină consultată 28 decembrie 2017)

«Rural Studio» [Online] https://en.wikipedia.org/wiki/Rural_Studio (pagină consultată 24 decembrie 2017)

«Society has suffered long enough from finished architecture: buildings must be allowed to grow and change» [Online] https://www.architectural-review.com/rethink/society-has- suffered-long-enough-from-finished-architecture-buildings-must-be-allowed-to-grow- and-change/10008755.article (pagină consultată 15 februarie 2018)

«The story of the WOBO» [Online] https://www.heinekencollection.com/stories/the-story- behind-the-wobo/ (pagină consultată 15 februarie 2018)

«Le grand détournement» [Online] http://www.bellastock.com/ville-ephemere/ le-grand-detournement/ (pagină consultată 13 februarie 2018)

Chris Morris«Otago man makes plastic fantastic» [Online] https://www.odt.co.nz/news/ dunedin/otago-man-makes-plastic-fantastic (pagină consultată 13 februarie 2018)

«Virtuous Architecture» [Online] http://www.promostyl.com/blog/fr/larchitecture-vertu- euse/ (pagină consultată 13 februarie 2018)

Amy Frearson«People’s Pavilion «has almost no ecological footprint» say desig- ners » [Online] https://www.dezeen.com/2017/10/27/peoples-pavilion-dutch-de-

sign-week-low-ecological-footprint-bureau-sla-overtreders-w/(pagină consultată 17

februarie 2018)

Sursă imagini

1,5,7 – strabic.fr/Encore-Heureux-Matiere-Grise-L-architecte-comme-commissaire

2 – deme.fr/expertises/economie-circulaire/leconomie-circulaire (traducere proprie) 3 – ecova.com/blog/2015/09/long-can-linear-waste-economy-continue (traducere pro- prie)

4 – Creație proprie

6 – Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Pa- ris, Pavillon de l`Arsenal, p 167 (traducere proprie)

8 – fr.wikipedia.org/wiki/Arc_de_Constantin#/media/File:Constantine_arch_datation.svg

9, 10 – commons.wikimedia.org/wiki/File:Porte_du_minaret,_Grande_Mosqu%C3%A9e_ de_Kairouan,_Tunisie.jpg

– cuisineplurielle.com/wp-content/import/79/64/240220/25758409.jpg Fig.12 http://static. panoramio.com/photos/large/73213527.jpg

– encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcT2vJThkx_Ogxicd2a-2cxN4eG9b- NXqc3fZrb6EHNB5Y4k7iQ3A

– pbs.twimg.com/media/DD29P_mVwAASwZX.jpg

– abamm.org/banniere/chapelle.jpg

– 3.bp.blogspot.com/-H3c_f2Fr39E/WI0Qp45HwaI/AAAAAAAAsgw/e6nwhq1U- 0KQIqnYn5-NOwQ4U7exRNTuhgCLcB/s1600/clare01.jpg

– i.pinimg.com/originals/9d/4e/30/9d4e30fd8beb2b7eb2f44c7dc32bc0a6.jpg

– encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQUOxyI3rPtUqqNJonnn guoF- 2gPUt1tQKl1Mq0p9sfOdIHICn

– http://3.bp.blogspot.com/-0RAlHuvTCnU/UMd0l7ojpWI/AAAAAAAAA88/Y8d7gBE- 4VO8/s1600/goff+2.jpg

19, 20, 22 – http://saunadeco.nl/wp-content/uploads/slider21.jpg

21 – http://saunadeco.nl/wp-content/uploads/14.jpg

23 – Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, p 85

24,25 – archdaily.com/423660/dna-house-blaf-architecten

– upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/05/BedZED_2007.jp- g/1200px-BedZED_2007.jpg

– recyclecoach.com/blog/item?id=88

28, 29 – chloe-bodart.fr/projets/lacademie-fratellini

– ruralstudio.org/projects/spencer-house-kitchen

– ruralstudio.org/projects/patrick-house

32, 34 – archdaily.com/802379/european-council-and-council-of-the-european-union- samyn-and-partners

33 – files1.structurae.de/files/photos/1/01-494-repa-chantier-aco-photo-19593-2014-03-22. jpg

35 – p2.storage.canalblog.com/20/22/808059/64002549.jpg

– pro2-bar-s3-cdn-cf1.myportfolio.com/0d43e34c35f934e74f5c1a4d3fd22d24/99bacff2a 906c9d0c1833240_rw_1920.jpg?h=e576f141bfc2e5e96a466164411165c7

– Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, p 283

38, 39, 40 – https://www.architectural-review.com/rethink/society-has-suffered-long- enough-from-finished-architecture-buildings-must-be-allowed-to-grow-and-chan- ge/10008755.article

– socialunderground.com/wp-content/uploads/2015/12/heineken-featured-header-v2. jpg

– thecouchsessions.com/wp-content/uploads/2013/06/1672684-slide-750-he- in-09-e1370334581475.jpg

– encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQ4tU_h1GnswaUaLlNDCJMEaa- oR5GZ07cnkJGfR6Tp3qpTRBwQB

44, 45 – asffrance.org/le-passerelle-a-saint-denis-collaboration-et-cohabitation/

46, 47 – coconuts.co/bali/news/indonesian-blogger-complains-racism-popular-se- minyak-beach-club/

48, 50, 51 – cfileonline.org/architecture-wang-shus-ningbo-museum/

49 – Julien CHOPPIN, Nicola DELON, Matiere grise: Materiaux/Reemploi/Architecture, Paris, Pavillon de l`Arsenal, p26

52 – i.pinimg.com/originals/b5/04/c9/b504c96a6d696ea457194a710a8e005d.jpg

53, 54 – replas.com.au/tag/oscar-mendez/

55 – archdaily.mx/mx/792028/en-5-dias-se-construyo-esta-vivienda-con-ladrillos-de-plas- tico-reciclado/57962f0ce58ece7e25000149-en-5-dias-se-construyo-esta-vivienda-con-la- drillos-de-plastico-reciclado-imagen

56, 57, 58, 59, 60 – dezeen.com/2017/10/27/peoples-pavilion-dutch-design-week-low-ecolo- gical-footprint-bureau-sla-overtreders-w/

– Matier grise p 88

– Creație a atelierului Matérialité, ENSPL, Lille 2015