UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA [310800]
[anonimizat] „NICOLAE SALI”
Constantin BUICIAG
PREGĂTIREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE PENTRU REINSERȚIE PROFESIONALĂ
Teză de master
Admis rentru susținere
Șef Catedră Asistență Socială și Sociologie „Nicolae Sali”
_____________________
Lector uniersitar Svetlana HARAZ
”__”_________________2020
Conducător științific: [anonimizat]. conf.univ.interim.
_________________________
Autor: [anonimizat]-[anonimizat]
_________________________
Chișinău – 2020
CURRINS
INTRODUCERE
Actualitatea cercetării: [anonimizat], inedită. Această perioadă se caracterizează prin numeroase și intense schimbări în toate domeniile de activitate atât în plan științific cât și aplicativ. [anonimizat], deoarece s-[anonimizat] a devenit regulă.
Trăim într-o [anonimizat]. [anonimizat]. Suntem obligați să ne planificăm activitățile pentru a deveni competitivi și eficienți. Ne remarcăm printr-o înaltă raționalizare a activităților, a resurselor, a timpului. [anonimizat] a [anonimizat], întâmplarea, accidentalul.
[anonimizat], prin izolarea acestora în penitenciare. [anonimizat], prin genul de relații pe care persoanele private de libertate le stabilesc în cadrul grupului.
Programul de reintegrare socială a [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat]-[anonimizat], nu se rezumă doar la acest program.
Un program de scurtă durată început în penitenciar nu își poate propune să rezolve toate probleme cu care se confruntă persoanele private de libertate după liberare. Programul trebuie privit ca fiind o [anonimizat], să colaboreze cu consilierul de probațiune și cu alte agenții din cadrul comunității pentru a elabora un plan adecvat de asistență post penală.
[anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat], supravegherii, [anonimizat] a persoanelor private de libertate. [anonimizat] a Penitenciarelor evaluează permanent nevoile educaționale, de asistență psihologică și socială ale persoanelor private de libertate, acest proces constituind baza strategiei de reintegrare socială a acestora. Activitățile de instruire școlară și de formare profesională a persoanelor private de libertate, coordonarea și planificarea etapelor execuționale și a programelor educaționale, respectiv de asistență psihosocială constituie activități curente desfășurate la nivelul tuturor unităților penitenciare pentru realizarea funcției educative și de asistență psihosocială.
Viziunea serviciului penitenciar este aceea că trebuie să dobândească statutul de partener social de care comunitatea are nevoie. Având în vedere că persoanele private de libertate aparțin comunității, instituția de detenție oferă, astfel, un serviciu esențial pentru societate. Administrația Națională a Penitenciarelor apreciază ca prioritară colaborarea cu instituțiile, autoritățile publice, organizațiile nonguvernamentale, cu atribuții în derularea demersurilor de pregătire pentru liberare și cu posibil rol în asistența postdetenție. Activitățile specifice de educație și asistență psihosocială, coordonate de către personalul de specialitate, exclusiv în perioada traseului execuțional, reprezintă o condiție necesară, dar nu și suficientă a reinserției profesionale. Modul de implicare a personalului din domeniul reintegrare socială, în colaborare cu alte sectoare de activitate, în ciclul primire-formare-liberare condiționează creșterea șanselor de reinserție profesională și socială a persoanei private de libertate în societate, cu riscuri diminuate de recidivă.
Rroblema investigației: Adaptarea la mediul penitenciar, induce o modificare a personalității celui privat de libertate, însușindu-și norme, obiceiuri și valori caracteristice detenției, ajungând astfel să se raporteze la evenimentele din jurul său ca un spectator pasiv, acesta aflându-se într-o stare de așteptare permanentă. Treptat, cu cât gradul de adaptare al persoanei private de libertate la acest mediu penitenciar crește, șansele de reintegrare socială sunt tot mai mici, pentru că receptivitatea acestuia la diferitele programe de reeducare scade.
Obiectul cercetării: rerrezintă programele premergătoare liberării persoanelor aflate în detenție, ca parte a procesului de reintegrare socială a acestora, ce urmează a fi administrat de personalul din penitenciare.
Scorul cercetării: Studierea procesului de reintegrarea socială a persoamelor private de libertate și analiza programelor de integrare profesională premergătoare liberării acestora.
Obiectivele investigației:
Studierea și analiza literaturii de srecialitate;
Determinarea statutului social al persoanelor private de livertate;
Analiza formelor de executare a pedepselor;
Elucidarea procesului de reintegrare socială a persoanelor în detenție
Analiza cadrul legal privind reinserția profesională a deținuților;
Descrierea programelor de reintegrare profesională a persoanelor aflate în detenție;
Interpretarea datelor statistice oficiale;
Formularea concluziilor și înaintarea recomandărilor.
Irotezele oreraționale:
Imrlicarea personalului specializat al penitenciarului în rrocesul de reintegrare a persoanelor private de libertate, rrin arlicarea rrogramelor de intervenție axate re nevoile socio-profesionale ale acestor indivizi, va asigura reintegrarea profesională a acestora.
Reintegrarea rersoanelor private de libertate derinde de ridicarea nivelului de pregătire profesională a deținuților și conștientizarea de către deținuți asupra importanței acesteia pe piața muncii.
Baza concertuală a cercetării: Studiul teoretic a fost realizat în baza cercetărilor efectuate de mai mulți autori, care prin contribuția teoretică au formulat un șir concluzii și recomandări procedurale în domeniul rrobațiunii și asistenței sociale. Astfel, au fost studiate lucrările autorilor: Lazăr F. “Rrofilul asistenților sociali din România”, Neamțu Gh., Stan D. “Asistența socială”, Schiaucu V. “Manual de rrobațiune”, Mănoiu F., Erureanu V. “Asistența socială în România”, Sroială A. “Rrobațiunea și reintegrarea socială a infractorilor”
Metode‚ rrocedee și tehnici de cercetare:
Metode teoretice: analiza și sinteza literaturii de srecialitate; analiza documentară, analiza cadrului legal în domeniu;
Metode emririce: anchetarea în bază de chestionar: „Chestionarul de evaluare inițială a cunoștințelor de utilizare a calculatorului”; „ Chestionar de evaluare a cursului”,
Metode matematice: rrelucrare și interrretare a datelor – în scorul analizei cantitativ-calitative.
Etarele investigației:
Analiza surselor bibliografice în domeniu;
Analiza statutului social al persoanelor private de livertate;
Analiza formelor de executare a pedepselor și a procesului de reintegrare socială a persoanelor în detenție,
Analiza cadrul legal privind reinserția profesională a deținuților;
Descrierea programelor de reintegrare profesională a persoanelor aflate în detenție;
Interpretarea datelor statistice oficiale;
Formularea concluziilor și înaintarea recomandărilor în baza studiului efectuat.
Baza exrerimentală a cercetării: Cercetarea a fost realizată în cadrul execută pedeapsa in Penitenciarul spital Tg. Ocna Str. Crizantemelor, 9, Târgu Ocna, Județul Bacău, Romania. Penitenciarul spital Tg. Ocna este o instituție aflată în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor a cărui misiune este de tratare a tuberculozei pulmonare și bolilor cronice; recuperare psiho-socială, formarea și dezvoltarea unor abilități sociale, care să permită însușirea unui comportament responsabil pentru reintegrarea în societate.
Beneficiari– Penitenciarul Spital Târgu Ocna este destinat recuperării medicale și psihosociale a persoanelor private de libertate arestate preventive, condamnate definitiv și minori care au săvârșit fapte penale. Eșantionul surus cercetării este constituit dintr-un număr de 15 subiecți
Imrortanța lucrării: Rezultatele investigației rot contribui la asigurarea bazei științifico-metodice a implimentării programelor de reinserție socială rrin rosibilitatea arlicării strategiilor de identificare a dificultăților rersoanelor deținute, de evidențiere a cauzelor care au generat rroducerea fartelor renale, rrin utilizarea rezultatelor exrerimentale și a recomandărilor rractice în activitatea de intervenție a srecialistului în asigurarea reintegrării profesionale a persoanlor aflate îm detemție.
Imrortanța teoretică a lucrării: Rrogramul de intervenție roate fi utilizat în scorul asistenței rersoanelor private de libertate și roate fi arlicat de personalul specializat al penitenciarului, asistenți sociali, cadre didactice, consilieri de rrobațiune în asigurarea reinserției sociale a ex-deținuților și rrevenirea comrortamentului recidivist.
Termeni-cheie: integrare profesională, integrare social, reintegrare, persoană private de libertate, program de reinserție.
LISTA ABREVIERILOR
A.N.P. – Administrația Națională a Penitenciarelor;
P.P.L. – persoanelor private de libertate;
HIV – Virusul Imunodeficienței Umane;
M.J. – Ministerul Justiției;
E.C.D.L. – European Computer Driving Licence;
T.I.C. – Tehnologiile informației și comunicațiilor;
C.I. – Carte de identitate;
C.N.F.P.A. – Consiliul Național De Formare Profesională a Adulților;
C.P.T. – Comitetul European pentru Prevenirea Torturii
NOȚIUNI CONCERTUALE RRIVIND PREGĂTIREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE PENTRU REINTEGRAREA SOCIALĂ
1.1. Delimitări teoretice privind tratamentul rersoanelor private de libertate
Omul este, prin natura lui, o ființă socială. Viața sa este puternic socializată, culturalizată, impreganată de simboluri, valori, coduri, norme, moduri de „se cade…”, moduri de „nu se cade…”, patternuri atitudinale și comportamentale.
Existența omului nu poate fi gândită și realizată în afara grupurilor sau interacțiunilor sociale. Cazurile celebre ale unor indivizi găsiți în izolare, crescuți fie printre animale, fie departe de societate, demonstrează fără îndoială importanța mediului social, a interacțiunilor sociale pentru transformarea potențialității umane în realitate, pentru modelarea personalității umane în scopul funcționării individului în planul social. Oamenii sunt, în ultimă instanță, un produs al societății în care trăiesc, societate care îi modelează și îi formează după structurile ei și, uneori, după criterii ce scapă voinței și controlului conștient al acestora.
Mediul social al unei persoane include condițiile sale de trai și de muncă, nivelul venitului, nivelul educațional, precum și comunitățile de care aparține. Toate aceste elemente, au un puternic efect asupra sănătății acestuia.
Din prima clipă a existenței sale, individul este introdus într-o realitate modelată social ce există în mod obiectiv, independent de voința și existența acestuia. Încă din momentul nașterii, ființă umană intră într-un labirint al relațiilor sociale prin intermediul cărora își însușește și interiorizează valori fundamentale comune, simboluri, reprezentări colective, așteptări, modele comportamentale, scheme de relaționale considerate bune în câmpul social al ființării sale.
Socializarea presupune interacțiuni între subiectul socializator și cel socializat, cu schimbări în ambele planuri. Aceste interacțiuni se produc cu interpretarea a ceea ce se învață, cu posibilitatea contestării, opunerii, propunerii de alternative sau trasări de tușe personale în ceea ce privește asumarea și punerea în practică.
Toate interacțiunile umane, fie că se consumă între doi indivizi sau două grupuri, presupune reprezentări sociale. Prin conținutul lor reprezentarile sociale sunt reproduceri mintale ale socialului, respectiv imagini ale unor comportamente grupale, ale relațiilor indivizilor, ale statusurilor, ale comunicării și ale proceselor psihosociale din gruparea data.
Prin reprezentarea socială se acordă o mai mare importantă realității subiective, (construită de individ) decât realității obiective. Imaginea de sine, ca și reprezentarea persoanei celuilalt, formează o categorie specială a reprezentărilor sociale. Ele se constituie, pe de-o parte, ca ansamblu de informații, intuitiv configurate despre propria persoană ori despre celălalt, iar pe de altă parte, ca efecte ale unor percepții sociale în care intervine întreaga experiența cognitivă a subiectului. Aceste reprezentări sociale se realizează în procesul intercunoașterii persoanelor, fiind întotdeauna raportate și ajustate la imaginea grupului despre persoana respectivă.
Devenirea socială a omului reprezintă una din temele majore ale științelor sociale, preocupându-i în egală măsură pe filozofi, psihologi, sociologi, pedagogi, terapeuți ocupaționali. Multitudinea de teorii și, implicit, de ipoteze și răspunsuri formulate asupra socializării, generează o hartă conceptuală extinsă: individ, societate, educație, aculturație, influență socială, manipulare, ideologizare, control social, valori, norme, atitudini, patternuri comportamentale, clase sociale, coduri lingvistice, grupuri sociale, conformare, normalizare, obediență, adaptare, integrare, transformare, inovare, etichetare, devianță etc.
Practicile de socializare pot fi grupate în două mari categorii și anume:
practica socializării pasive (presupune absolutizarea valorilor, normelor, atitudinilor, modelelor comportamentale, acestea sunt imuabile și trebuie respectate fără abatere);
practica socializării active (presupune promovarea a unei strategii informaționale pentru motivarea persoanei private de libertate și pentru conștientizarea permanentă a comportamentului său, atât pentru sine cât și pentru alții, fiind încurajată problematizarea, confruntarea argumentelor, analizele și explicațiile raționale).
Rezultatele socializării se concretizează în următoarele tipuri sociale: individul autonom (socializare de succes), individul conformist (hipersocializare), individul egocentric (socializare incompletă), individul deviant – marginalizat (socializare ratată).
Personalitatea infractorului este un concept complex care înglobează noțiunea psiho-socială de personalitate și noțiunea juridico-penală de infractor . Astfel, au fost studiate lucrările autorului: Jean Pinatel, Traité de droit penal et de criminologie, Tome III, Criminologie, Paris, Dalloz, 1963; R.M. Stănoiu, Introducere în criminologie, București, Editura Academiei, 1989, pag. 143, [21]. Personalitatea este un concept operațional de ordin descriptiv care înfățișează rezultatul unui proces de adaptare a ființei umane la lume, cu scop de conservare și dezvoltare. Structura psihologică a individului nu poate fi înțeleasă fără infrastructura biologică pe care ea se clădește și în afara suprastructurii sociale în care ea se integrează.
Ființa umană se adaptează la lume și societate, cu scopul de conservare și dezvoltare, acest lucru depinzând într-o importantă măsură de componența biologică a individului, fiind operată de sistemul nervos central.
Activitatea sistemului cerebro-spinal, de care depinde viața psihică, se întregește cu aceea a sistemului neuro-vegetativ care reglează procesele interne de metabolism. De aici rezultă, legătura dintre biotip și componentele personalității, respectiv aptitudinile, temperamentul, caracterul, astfel fiind studiata lucrarea lui H. Mărgineanu, Condiția umană, București, Editura Științifică, București, 1973, pag. 14, [15].
Aptitudinile sunt reprezentate de sisteme operaționale stabilizate, superior dezvoltate și de mare eficiență. Aptitudinile de bază sunt moștenite, iar cele superioare sunt dobândite prin procesul cognitiv și perfecționării individuale.
Temperamentul arată gradele de activare a energiei bio-psihice, determinate atât de secrețiile endocrine, ale tiroidei și ale paratiroidei, precum și de sistemul de activare reticulară din diencefal.
Componenta temperamentală poate fi integrată ca element explicativ în etiologia infracțională, dar numai pe baza datelor furnizate de știința contemporană care demonstrază că nu există tipuri pure de temperament și că aceste tipuri conțin atât trăsături pozitive cât și negative. Modul de manifestare a temperamentului depinde de măsura în care el este reglat și stăpânit de caracter, acesta fiind reprezentat ca fiind un ansamblu de însușiri ce se manifestă constant și durabil în faptele de conduită ale individului, lucru exprimat în lucrarea lui A. Roșca, Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975, pag. 504-505,[1].
Comportamentul (conduita) exprimă rezultatul interacțiunii componentelor personalității, înscris într-o matrice cu un alt grad de stabilitate.
Personalitatea umană, în realitate, nu este doar consecința eredității, interacțiunile dintre individ și mediu răsfrângându-se asupra componentelor personalității. În cadrul procesului de socializare, de maturizare biologică și socială, omul își modelează personalitatea prin învățarea și interiorizarea complexului socio-cultural pe care îl promovează societatea.
Deoarece relațiile sociale influențează decisiv formarea personalității individuale, la rândul lor, acestea sunt determinate de activitatea oamenilor ca reprezentând factori sociali creatori. În consecință, personalitatea umană este produsul civilizației în care trăiește omul, și pe care o reflectă la nivelul conștiinței, acționând totodată, constructiv sau distructiv asupra sa. Procesele integrării sociale sunt procese interacționiste care determină sintezele majore ale condiției umane. Aceste procese sunt marcate de tendințe și valențe.
Tendințele sunt stimuli proveniți din interiorul ființei umane, dar care nu sunt numai ereditare, ci și dobândite prin învățare. Valențele reprezintă stimuli determinați de mediul social. Ele se îmbină cu tendințele, rezultând comportamentul specific fiecărei ființe umane.
Din punct de vedere infracțional, componenta personalității umane, cea mai importantă rămâne caracterul, a cărui descifrare și valorificare poate avea un rol deosebit în prevenirea și combaterea fenomenului infracțional, precum și în tratamentul și resocializarea infractorilor. Personalitatea orientată antisocial se formează în aceleași sfere ale vieții sociale (familie, școală, microgrupuri, medii de producție) ca și personalitatea non-delincventă. Ceea ce diferă este conținutul informațiilor receptate și valoarea acordată acestora astfel, au fost studiate lucrările autorilor: Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun, Criminologie, Editura Europa Nova, București, 1996, pag.166 – 167, [13].
Cauzelor infracțiunilor comise relevă că, majoritatea subiecților activi au un statut ocupațional precar, instabil, cei mai mulți dintre aceștia neavând nici o calificare. Apariția conduitelor antisociale decurge, din însăși esența societății, din criza economică, pe care o străbate. În acest context, anomia reprezintă o stare specifică societăților dezorganizate social, zguduite de instabilități sau crize sociale profunde, în urma cărora se amplifică tendințele de devianță socială iar modelele promovate devin confuze.
Anomia socială interacționează cu personalitatea în formare, determinând dispariția orizontului, a perspectivei viitorului social al individului, devenind factor infracțional.
Raporturie contradictorii din planul socialului reprezintă înstrăinarea individului și modificarea în sens antisocial a structurii sale de personalitate, manifestată prin individualism, indiferență afectivă, egocentrism și agresivitate. Axa antisocială a personalității infractorilor este diferită ca grad de intensitate și mod de manifestare. Individul orientat antisocial recunoaște sistemul de valori, dar personalitatea sa prezintă o disfuncție, o inadaptare, nereușind să reacționeze întotdeauna în conformitate cu aceste norme și valori. Gradualitatea intensității orientării antisociale a personalității infractorului sugerează pericolul social potențial pe care îl prezintă acesta. Un individ neadaptat, dar care recunoaște sistemul de norme și valori impus de societate, reprezintă un pericol social cu potențial mai redus, deși într-o situație concretă favorabilă, el poate săvârși o infracțiune. Trecerea la săvârșirea actului infracțional este elementul care diferențiază infractorii de noninfractori. Analiza trecerii la act surprinde momentul impactului dintre personalitate și situația concretă de viață.
Personalitatea este importantă sub aspectul intensității orientării sale antisociale, precum și a trăsăturilor de caracter care o susțin: egocentrismul, agresivitatea, indiferența afectivă și labilitatea.
În funcție de intensitatea orientării antisociale a personalității infractorului, pentru a se trece la săvârșirea infracțiunii, situația concretă de viață poate îmbrăca atât forma condiției necesare, cât și pe cea a condiției necesare și suficiente. Dacă aceste criterii sunt îndeplinite, subiectul este pus în situația de a delibera și a opta între mai multe variante de comportament.
În procesul psihologic de deliberare intervin criteriile motivaționale (mobil și scop) valorice (semnificația socială și juridică a faptei), morale, afective și materiale (condiții concrete de realizare a faptei).
Pentru infractorul de profesie, ce are o orientare antisocială a personalității deosebit de marcată, rezultatul deliberării este ușor de anticipat. Sistemul propriu de norme și valori îi justifică conduita și îi dă un caracter legitim.
Atunci când orientarea antisocială a personalității are un grad mai redus de intensitate, criteriile pozitive nu mai suferă o desconsiderare atât de radicală. Trecerea la act surprinde faza dinamică în producerea infracțiunii, confruntarea de argumente în favoarea sau împotriva unei anumite decizii devine acută, are aspect conflictual.
Pe parcursul vieții, la orice persoană pot să apară împrejurări în care aceasta să fie privată de libertate pentru anumită perioadă. O formă aparte a restrângerii libertății o reprezintă reacția socială față de persoanele care încalcă legea penală și se concretizează în pedeapsa cu privare de libertate într-un loc de detenție.
Privarea de libertate prin executarea unei pedepse penale într-un penitenciar reprezintă o situație specială, deosebit de complexă. Privarea de libertate într-un penitenciar nu presupune izolarea totală a infractorului și nu are ca scop producerea de suferințe fizice și psihice, ci reprezintă o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Prin privarea de libertate nu se urmărește dezumanizarea infractorilor, ci recuperarea, reinserția profesională și reintegrarea lor socială.
Pentru ca procesul de reintegrare a persoanelor private de libertate în societate să fie mai usor, este necesar ca persoana privata de libertate să cunoască și să învețe regulile societății. Fiecare trebuie să înțeleagă că a respecta legile nu este ușor, dar este absolut necesar dacă dorește să trăiască printre ceilalți oameni și să nu fie pedepsit. Orice persoană privată de libertate, trebuie să înțeleagă că societatea încearcă să realizeze o împărțire dreaptă a bunurilor, a locurilor de muncă, a posibilităților de educație, a premiilor, a banilor.
După eliberarea din instituțiile penitenciare persoanele în cauză se adaptează foarte greu la noul mediu, de cele mai multe ori nefiind ajutate de instituțiile abilitate. Lipsa ajutorului din partea instituțiilor abilitate, în vederea resocializării persoanelor liberate din detenție, imposibilitatea de a se integra pe piața muncii, ca rezultat al lipsei unei meserii sau calificări, îi determină pe aceștia să comită alte infracțiuni cu scopul reîntoarcerii lor în instituțiile penitenciare.
În literatura de specialitate s-a emis sintagma de moartea socială (social death) care presupune că deținutul este condamnat nu doar la privare de libertate o perioadă de timp, ci, odată cu aceasta, și la a suporta, el și cei apropiați lui, pentru mult mai mult timp, poate și peste generații,diverse forme de violență, dincolo de condamnarea judecătorească: violență sistematică, umilire generalizată și stigmatizare ce cuprinde întreaga familie. Deținuții devin vulnerabili prin izolarea lor, sunt victime ale abuzurilor verbale, fizice, sexuale, sociale astfel, a fost studiată lucrărea autorului: Joshua M. Price, Prison and Social Death, Rutgers University Press, New York,2015, p.3, [22]. Eliberat din penitenciar, un fost condamnat se confruntă cu problema etichetării ca „delicvent” sau „pușcăriaș” care devine de nesuportat în afara gratiilor, împingând pe cel ce ar trebui să se integreze în comunitate mai aproape de lumea penitenciară decât de libertate.
Dacă statul susține că are dreptul de a pedepsi pe condamnat privându-l de dreptul la libertate, în același timp, corespunzător acestui drept, există o obligație corelativă de-a nu i se face mai mult rău decât ar exista prin însăși hotărârea de condamnare. Intenția de a-l izola de societate prin încarcerare, acesta este pedeapsa, orice alte suferințe apar însă inevitabil precum slăbirea sau ruperea legăturilor cu familia, abilitatea redusă de a decide în ceea ce-l privește, perspectivele negative raportat la păstrarea sau găsirea unui loc de muncă după executarea pedepsei cât și impactul dezumanizării din comunitatea carcerală. Statul are obligația de a diminua aceste probleme prin eforturi de recuperare, urmând a crește capacitatea făptuitorului de-a se abține de a mai săvârși alte infracțiuni și de-a trăi ca un cetățean responsabil astfel, a fost studiată lucrarea autorului: Christopher D. Marshall, op.cit., p.130, [7] .
1.2. Noțiuni de bază privind executarea pedepselor
Scopul executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni astfel, a fost studiată legea Nr. 254 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, art.3,alin.1, [31].
Prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate astfel, a fost studiată legea Nr. 254 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, art.3,alin.2, [31].
În sensul celor menționate mai sus, prin cuvântul ”deținut” se înțelege persoană condamnată aflată în executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață cu referire la Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal ( aprobat prin HGR nr. 157/10.03.2016),art.2,lit.e , iar ”persoană internată” se înțelege ca fiind minorii, tinerii și persoanele de peste 21 de ani care execută o măsură educativă privativă de libertate cu internarea într-un centru educativ sau centru de detenție cu referire la Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal ( aprobat prin HGR nr. 157/10.03.2016),art.2, lit.k , [16].
În conformitate cu Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal aprobat prin HGR nr. 157/10.03.2016, persoanele private de libertate sunt, după caz, persoanele reținute, arestate la domiciliu, arestate preventiv, internate, condamnate.
Necesitatea unor programe educative și de lucru este imperativă mai ales că timpul în penitenciar trece mai greu. Viața persoanelor private de libertate ar putea fi îmbunătățită pe moment și transformată în mai bine și pe viitor prin planuri de activitate în care sunt stabilite etapele propuse pentru învățare, parcurgerea claselor primare, gimnaziu, liceu, cursuri universitare la distanță, școli de meserii, slujbe plătite corect.
Penitenciarele trebuie să fie gestionate într-un cadru etic, ghidat de standardele internaționale elaborate pentru a proteja drepturile deținuților și pentru a asigura că tratamentul acestora își propune să faciliteze reintegrarea lor socială prin reinserție profesională , ca o prioritate. Activitățile specifice de educație și asistență psihosocială, coordonate de către personalul de specialitate, exclusiv în perioada traseului execuțional, reprezintă o condiție necesară, îndreptate către persoana privată de libertate și către finalizarea demersurilor de incluziune socială, inițiate încă din perioada execuțional-penală, prin contribuția instituțiilor, autorităților publice, asociațiilor și organizațiilor nonguvernamentale care pot activa în domeniul asistenței postdetenție.
Un astfel de demers își propune să creeze cadrul instituțional necesar reintegrării sociale a persoanelor private de libertate, evidențiind rolul activ pe care factorii instituționali și comunitari ar trebui să-l dobândească, printr-o acțiune convergentă, în raport cu dezideratul reintegrării sociale a persoanelor ce au în antecedente fapte penale.
Astfel, pot fi mobilizate resursele necesare pentru a sprijini eforturile persoanelor private de libertate de a-și redobândi un rol social stabil și de a se desista în raport cu instrumentele de asistență socială. Avem în vedere, de asemenea, atragerea de fonduri europene prin promovarea unor proiecte comune, destinate îmbunătățirii condițiilor de detenție și asistenței acordate persoanelor custodiate, precum și dezvoltarea unor mecanisme de facilitare a reinserției sociale a acestora.
Legislația în domeniul execuțional-penal prevede responsabilitatea instituției penitenciare de a organiza și desfășura activități educaționale, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, instruire școlară și formare profesională, pe durata detenție, în vederea facilitării reintegrării sociale a persoanelor custodiate.
Pregătirea pentru liberare și reinserție socială începe imediat după primirea în locul de deținere, stabilirea unui regim de executare a pedepsei privative de libertate implicând întocmirea unui Plan de evaluare și intervenție educativă și terapeutică pentru fiecare persoană condamnată, aceasta fiind legiferat în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal ( aprobat prin HGR nr. 157/10.03.2016),art.188.
Activitatea recuperativă implică crearea unui cadru de suport comunitar pentru facilitarea reinserției sociale, prin stabilirea de parteneriate cu sectorul public și privat. În contextul colaborărilor interinstituționale, se stabilesc bazele desfășurării unor proiecte comune de intervenție recuperativă, un rol esențial revenind, astfel, instituțiilor și organizațiilor din societatea civilă. Prin menținerea legăturii persoanelor private de libertate cu mediul de suport, și în sens larg, cu comunitatea, se urmărește, pe de o parte, diminuarea efectelor negative ale privării de libertate, iar pe de altă parte, implicarea comunității în procesul de reintegrare socială. Eficiența activităților desfășurate în colaborare este condiționată de diversificarea ofertei de colaborări și de activități, de gradul de implicare a părților, precum și de sustenabilitatea dobândită ulterior finalizării proiectelor.
Pentru asigurarea vizibilității și a continuității demersurilor derulate la nivelul instituțieipenitenciare, se impune permanenta mediatizare și promovare a activităților realizate cu sprijinul partenerilor sociali. Având ca punct de plecare reglementările internaționale și europene în materia drepturilor omului, la care România a aderat, reforma legislativă din justiția penală, alături de asistența tehnică și cooperarea inter-jurisdicțională în plan european și internațional, avem în vedere o perspectivă mai amplă asupra surselor cadru ale reglementării sancțiunilor privative și neprivative de libertate. Colaborarea unităților penitenciare cu instituțiile publice și organizațiile nonguvernamentale se înscrie în liniile directoare ale cadrului internațional și european, acesta furnizând norme, valori și principii cu caracter universal.
1.3. Procesul de reintegrare socială a persoanelor în detenție
Într-o lume în continuă schimbare, calitatea vieții depinde de abilitatea de a răspunde adecvat acestei schimbări, prin pregătire, adaptabilitate și contribuția fiecăruia la viața comunității. Spațiul penitenciar este, prin definiție, un spațiu închis, dihotomic, penal din punct de veder juridic, al autorității, și nu în ultimul rînd, este un cîmp de forțe – determinat de tacticile de influențare ale cadrelor și de cele de rezistență ale deținuților. Adaptarea la mediul penitenciar este dificilă din cauza privațiunilor la care este supus deținutul și deoarece, trebuie să se adapteze la noi reguli și comportamente.
O dată cu intrarea în penitenciar, individul resimte, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de vîrstă, de structura sa psihologică, de gradul de maturizare socială și de nivelul de cultură, efectele privării de libertate și reacționează într-un mod personal la această nouă situație. Personalitatea deținuților cunoaște sau tinde să înregistreze un proces de degradare.
Pe lîngă multiplele probleme de ordin personal ale deținuților, extrem de dificile, cum sunt cele de: izolare, renunțare la modul obișnuit de viață, îndepărtare temporară de familie și societate, limitarea exercitării anumitor drepturi, obligativitatea respectării unui program, probleme de sănătate, muncă și alte necesități, lasă urme și după eliberare. Ex-deținuții, fiind considerați persoane defavorizate, au nevoie de ajutor din partea instituțiilor statale, centrale sau locale, pentru integrarea mai rapidă în societate, inclusiv pe piața muncii. Respectiv pe mulți dintre ei libertatea îi găsește nepregătiți sufletește, pesimiști în ceea ce privește reinserția socială, convinși că vor fi etichetați tot restul existenței, cu sentimentul că vor fi depășiți de viață în ciuda eforturilor pe care le vor face.
Problemele care apar odată cu liberarea din mediul penitenciar vin să se amplifice pe fundalul unor relații proaste cu familia, comunitatea, lipsei actelor de identitate și a unui loc de muncă care să le permită un trai decent etc. Respingerea societății, reticența unor funcționari, etichetarea și marginalizarea de către comunitate/societate forțează persoanele liberate din locurile de detenție să revină în cercul vicios al criminalității.
Ocupația umană este portretizată ca fiind un compromis între trie arii principale ale realizării, aceste fiind reprezentate de activitățile cotidiene, de timp liber și de productivitate. Activitățile cotidiene sunt sarcini tipice de viață necesare pentru propia îngrijire și susținere cum ar fi igiena prsonală, hrănitul, curățenia casei, spălatul rufelor. Activitățile de timp liber sunt reprezentate de acele activități care se desfășoară pentru propia plăcere, regăsindu-se în angajarea în diverse sporturi, sărbătoriri, precum și în a avea anumite hobby-uri. Activitățile de productivitate sunt acțiuni plătite sau nu, care oferă servicii altora, aceste fiind reprezentate de ajutor, împărțire de informații, obiecte utilitare sau artistice. Activități precum studiul, practica și învățarea conduc la îmbunătățirea propiilor abilități. Activitățile cotidiene, cele de timp liber și de productivitate se intersectează și se suprapun parțial în timpul vieții.
Fostele persoane private de libertate pot fi excluse, pot avea dificultăți în a acționa sau le pot lipsi oportunitățile de a învăța și de a intra într-un rol ocupațional. Desemnare unor roluri nedorite sau marginale poate genera o dizabilitate, cum ar fi: orientare sexuală, rasă, vârstă, religie, statut, HIV, migranți, persoanele eliberate din detenție etc . Problemele legate de reintegrarea socială a fostelor persoane private de libertate, apar atunci când aceste persoane nu-și internalizează scenariul adecvat pentru acel rol și de aceea nu îndeplinește așteptările grupului social. Schimbările survenite în funcționarea rolurilor pot fi surse de conflict și de auto-devalorizare. Solicitările unui rol au loc atunci când o persoană nu poate îndeplini multiplele obligații sau aspirații reprezentate în mai multe roluri sociale. Persoanele private de libertate, liberate tind să ocupe mai puține roluri decât partenerii lor, acestora solicitânduli-se să se străduiască mai mult și să utilizeze mai multă energie pentru a menține un rol major, cum ar fi serviciul sau obligațiile casnice.
Diminuările capacităților, ca urmare a privării de libertate, pot contribuii la dificultățile de acțiune, unul dintre cele mai semnificative obstacole pentru aceste persoane constituindu-l barierele sociale. Barierele sociale se întind de la barierele atitudinale subtile și până la barierele care fac dificil accesul la social, ale căror consecințe sunt de a face rolurile inaccesibile acestor tip de persoane.
Fără suficiente roluri o persoană își pierde identitatea, scopul și stuctura vieții. Timpul petrecut în detenție generează pierderea anumitor roluri avute anterior încarcerării. Pierderea identității și a stimei de sine s-ar putea instala în timp ce persoana consideră că rolul ei este mai puțin important sau și-a pierdut rolul. Există o pierdere substanțială pentru identitatea personală, atunci când fostele persoane private de libertate nu mai sunt recunoscute drept tată, mamă, soț, soție, muncitor sau prieten așa cum obișnuia să fie, înainte de a fi închis intr-un penitenciar.
Stigmatul de fostă persoană privată de libertate, poate nu doar să înlăture sau să excludă o persoană de la rolurile ocupaționale, dar să și oblige respectiva persoană să caute roluri deviante.
Majoritatea grupurilor sociale au o ambivalență profundă față de fostele persoane private de libertate. Atitudinile indivizilor și practicile grupului trădează disconfortul față de acest tip de persoane.
Lumea socială, lumea relațiilor umane și activitățile sunt configurate de către cultură. Cultura reprezintă ansamblul de credințe și percepții, valori și norme, obiceiuri și comportamente ce sunt împărtășite de un grup sau societate și care sunt transmise de la o generație la alta prin intermediul educației non-formale cât și prin intermediul educației formale.
În majoritatea culturilor există o varietate de subculturi, fiecare arătând diferențele importante de cultură dominantă și influiențează, în particular, organizarea diferitelor grupuri. Valorile unei persoane, simțul competiției, interesele, rolurile și obiceiurile sunt toate reflecții ale faptului că o persoană aparține unei culturi particulare. Cultura nu influiențează doar ceea ce se întâmplă în mediu ci și maniera prin care o persoană este predispusă să interacționeze cu mediul. Mediul este reprezentat de acele trăsături particulare fizice și sociale, ale contextului specific în care o persoană face o activitate cu impact asupra a ceea ce face, dar și a modului în care acționează.
Fiecare mediu oferă o serie de oportunități și resurse, cereri și constrângeri. Influiențarea comportamentului depinde de valorile curente ale fiecărei persoane, de interese, de motivația personală, de roluri, obiceiuri și de capacitatea de a acționa, dacă oportunitățile și resursele, cererile și constrângerile sunt observate și simțite.
Nevoia socială reprezintă ansamblul de cerințe, indispensabil fiecărei foste persoane private de libertate, pentru asigurarea condițiilor de viață în vedere reintegrării sociale. Circumstanțele sociale și relațiile cu ceilalți fac atât subiectul intervenției, cât și mijlocul prin care, schimbarea poate fi realizată.
Este nevoie ca intervențiile să nu se concentreze doar pe individ ci și pe dizabilitățile percepute ale acestuia. Cele mai grave probleme preconizate de persoanele private de libertate cu privire la reintegrare, sunt obținerea unui loc de muncă sau a unei locuințe după liberare. Principalele strategii utilizate de persoanele private de libertate, în vederea obținerii unui loc de muncă după liberare sunt: emigrarea în Spania sau Italia, revenirea la locul de muncă anterior, munca în agricultură sau solicitarea ajutorului din partea familiei. Șansele lor de a obține un loc de muncă sunt reduse în mod semnificativ de faptul că nu au calificarea cerută pe piața muncii și de supraevaluarea stigmatizării lor.
O altă dificultate importantă constă în abilitățile scăzute de planificare. Cei mai mulți deținuți au planuri vagi, nestructurate, nerealiste sau neclare în vederea obținerii unui loc de muncă după liberare.
De asemenea, au un singur plan, iar dacă acesta eșuează, nu mai au nimic pe care să se bazeze, ajungând în final să comită noi infracțiuni, justificându-și acțiunile antisociale prin faptul că nu au primit ajutor din partea societății.
O rată atît de înaltă a recidivei infracționale ne demonstrează elocvent faptul, că pedeapsa penală de privațiune de libertate nu a dat un rezultat pozitiv – condamnatul nu a învățat nimic, nu și-a schimbat comportamentul și astfel, perioada petrecută după gratii nu a fost suficientă pentru a înțelege și a aprecia eficient valorile vieții, ci o simplă petrecere a timpului pe contul statului. Acest lucru confirmă că utilizarea frecventă a metodelor represive (supravegherea și izolarea) în detrimentul celor de resocializare este cauza ajungerii repetate a persoanelor în penitenciare. În atare situație, când unele și aceleași persoane repetat săvârșesc infracțiuni și cu regularitate se află în locurile de detenție, societatea/statul suportă mai multe consecințe negative.
Prin urmare, prejudiciul este incontestabil mai mare decît cheltuielile necesare pentru implementarea unui sistem viabil de resocializare a deținuților. Din punct de vedere financiar, pentru stat este mai rezonabil să investească resurse pentru crearea și dezvoltarea mecanismului de resocializare, decît să suporte pierderi repetate în lipsa unui astfel de mecanism. Reintegrarea socială a condamnaților rămîne scopul suprem al sistemului penitenciar și reprezintă elementul fundamental al mecanismului ce asigură funcționalitatea societății.
În aceste condiții, devine deosebit de importantă funcția educativă a penitenciarului, prin derularea de programe cultural-educative cît mai diverse urmărindu-se fundamentarea unei reinserții sociale viabile a persoanlor aflate în custodie. În contextul penitenciar, dintre toate trebuințele educaționale, munca este cel mai pregnant conștientizată la majoritatea deținuților.
În procesul educativ, munca este concepută ca un mijloc de formare profesională, morală, civică. În cadrul educației în sprijinul muncii se desfășoară acțiuni pentru stimularea activităților productive, familiarizarea cu lumea ocupațiilor în economia de piață și implicațiile în comportamentul uman, pentru formarea atitudinii participative față de muncă și a deprinderilor de a lucra organizat în colectiv, pentru formarea simțului de răspundere față de actul de muncă și de calitatea produselor.
În cadrul sistemului de programe socio-educaționale, aplicat în scopul recuperării deținuților în penitenciar, sunt incluse programe care vizează completarea nivelului de școlarizare al deținuților, formarea profesională, asistență socio-familială, educația moral-civică, educația juridică etc. Ca o continuare a activității de școlarizare, de o importanță deosebită este problema calificării și recalificării profesionale a deținuților, activitate, focalizată asupra nevoilor individului în contextul particular al constrîngerilor ce acționează asupra lui. Această activitate trebuie să le permită deținuților să obțină o calificare, să dobândească o creștere a nivelului de pregătire în scopul de a răspunde unor nevoi reale de personal calificat pentru agenții economici. Legătura strînsă între penitenciar și reprezentanții societății civile devine deosebit de importantă pe linia recuperării sociale a individului și poate atenua scopul pe care fiecare deținut îl resimte la punerea lui în libertate, el fiind nevoit să facă față atât unui angrenaj socio-economic nepregătit să-l integreze, cât și prejudecăților la care este supus în societate, toate acestea contribuind la eventuala lui orientare către lumea interlopă și implicit către o nouă cale infracțională. De aceea este foarte important ca, pe lângă eforturile de adaptare a individului la mediu, să se urmărească și o adaptare a mediului, astfel încât să-l poată integra pe cel care dorește acest lucru cu sinceritate.
Succesul reintegrării condamnaților în societate depinde de un complex de factori de ordin biologic, psihologic, social, care au un impact decisiv și drept rezultat final duc la adaptare sau neadaptare socială. Adaptarea persoanei eliberate din detenție la condițiile și relațiile sociale are loc prin asimilarea informațiilor, cerințelor și normelor pro-sociale respective și de acomodare la un mediu social nou. Anume în cazul incapacității de asimilare și acomodare apar problemele de reintegrare socială. Procesul de reintegrare socială, adaptare la condițiile adecvate de viață și mediul social normal după detenție este complicat și depinde de trei grupuri de factori: particularitățile individuale de personalitate; condițiile mediului social; condițiile din penitenciarul în care a ispășit pedeapsa privativă de libertate, care influențează comportamentul în primele luni după eliberare. Cea mai problematică perioadă de reintegrare este de la 3 la 6 luni. Anume în această perioadă este necesară monitorizarea procesului de reintegrare socială a celor eliberați din detenție. Dacă deținutul eliberat din penitenciar nu se angajează la serviciu sau lasă serviciul ales, nu are un loc stabil de trai sau îl schimbă sistematic, încalcă ordinea publică – toate acestea indică faptul că procesul de reintegrare socială decurge cu probleme și există motive reale pentru recidivă.
Reintegrarea socială presupune restructurarea caracterului infractorului astfel, încât acesta să poată activa în societate fără a comite, pe viitor, infracțiuni. Deoarece mulți infractori eliberați nu au legături puternice cu familia sau cu comunitatea, se vor întoarce, cel mai probabil, la vechile obiceiuri. Mulți vor comite din nou infracțiuni pentru a se susține financiar, deoarece accesul la servicii sociale, la o casă, un loc de muncă este aproape imposibil. Comunitatea joacă un rol esențial în procesul de reintegrare, iar membrii societății trebuie să găsească un echilibru între frica și neîncrederea cauzată de reintoarcerea în mediul penitenciar și să le ofere suport social și servicii pentru aceștia.
Pentru rezolvarea problemelor ex-deținuților se cer intervenții de natură: materială, psihologică, educațională, spirituală. Intervențiile de natură materială pot consta în: îmbrăcăminte, produse alimentare, de curățenie, masa gătită, ajutorarea în efectuarea anumitor acțiuni ce necesită o cantitate mare de material ( în genere de construcție); se propune a nu se oferi sume de bani pentru a putea evita crearea de dependență economică sau stare de leneveală și de neîmplicare în acțiunile societății, pe piața muncii. Intervențiile de natură psihologică pot consta în întîlniri cu beneficiarul și discuții și analize pe tema problemelor întîmpinate de acesta, pe o perioadă de timp. Cele legate de latura educațională pot fi: cursuri de instruire pentru o meserie, cursuri pentru cei ce nu au terminat o școală, nu au o diplomă, excursiii educative și de formare profesională, cursuri de pregătire parentală și socio-relaționare. Referitor la intervențiile de natură spirituală putem avea în vedere partea morală și religioasă a fiecărei persoane, stabilirea unei relații cu ceea ce înseamnă mesajul și credința, oferindu-i-se acestuia posibilitatea să găsească în aceste practici o concretizare și un scop al formării sale. Beneficiile colaborării cu reprezentanții societății civile directe sau indirecte, imediate ori îndepărtate, economice sau spirituale, se constituie de fapt într-o punte de legătură între demersurile sistemului penitenciar de a susține pesoanele condamnate în efortul lor de revenire la normalitate, pe de o parte, și disponibilitatea comunității de a-i prelua, revaloriza, reintegra pe cei excluși din cauza comportamentului lor antisocial, pe de altă parte.
Integrarea socială a unui individ, care a stat izolat de societate o perioadă de timp, se realizează mai greu, dar cu ajutorul familiei, are un grad de reușită mai mare decît al unui individ care dorește să se integreze în societate, dar este lipsit de ajutorul familiei. Astfel, familia, prin mijloace specifice, poate asigura individului noi raporturi sociale, noi modele de comportament, ruperea cu faptele delincvente anterior săvîrșite și reorientarea spre scopuri dorite și permise de societate. Oricare ar fi strategiile sau programele utilizate pentru a facilita reintegrarea foștilor deținuți, este unanim acceptat că aceștia au nevoie de ajutor pentru o integrare reușită.
Pentru a se descurca și trăi în societate, foștii condamnați trebuie să fie implicați în activități sociale, într-un mediu constructiv și benefic, necesitînd o comunicare continuă cu familia, organizațiile implicate și cu comunitatea.
1.4. Cadrul legal privind reinserția profesională, activitățile asistentului social în serviciul rrobațiunii
Având în vedere că persoanele private de libertate aparțin comunității, instituțiile partenere, în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, apreciază ca prioritară crearea unui mecanism interinstituțional, articulat, care să asigure, în baza unei viziuni comune, parcurgerea etapelor succesive ale procesului de reintegrare socială.
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin instituțiile aflate sub autoritatea sa, respectiv Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, se implică și sprijină procesul de reintegrare socială a persoanelor private de libertate și a celor care au executat pedepse/măsuri privative de libertate, prin organizarea cursurilor de calificare profesională și facilitarea ocupării unui loc de muncă.
Cadrul legal privind reinserția profesională a persoanelor private de libertate face referire la următoarele documente ce reglementează legislația internă;
1) Constituția României, republicată;
2) Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare;
3) Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare;
4) Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal;
5) Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale;
6) Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
7) Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
8) Legea asistenței sociale nr. 292/2011;
9) Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, cu modificările și completările ulterioare;
10) Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată;
11) Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare;
12) Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată;
13) Hotararii de Guvern nr. 756/2016 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare;
14) Hotărârea Guvernului nr. 870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonarea și planificare a politicilor publice la nivelul administrațiilor publice centrale;
15) Legea nr. 252 /2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, cu modificările și completările ulterioare.
16) Ordinul ministrului justiției nr. 1.322/C/2017 din 25 aprilie 2017 privind Regulamentul de organizare și desfășurare a activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, instruire școlară și formare profesională.
În baza planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, pentru fiecare persoană privata de libertate, în perioada de carantină și observare se realizează o evaluare din perspectivă educațională, psihologică și socială, iar în urma evaluării și identificării nevoilor individuale ale persoanei private de libertate și în funcție de posibilitățile instituției, este obligată să organizeze activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, ținând cont de natura infracțiunii comise, durata pedepsei privative de libertate, regimul de executare, riscul pentru siguranța penitenciarului, vârsta, starea de sănătate fizică și mintală.
Pentru fiecare persoană privata de libertate, comisia prevăzută la art. 32 din Lege 254/2013, la propunerea specialiștilor sectorului reintegrare socială, aprobă Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, ce este adus la cunoștința acestuia, sub semnătură. Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică cuprinde datele de identificare, programele și activitățile recomandate persoanei private de libertate, ținând cont de ariile de intervenție prioritare și oferta de programe și activități educative, de asistență psihologică și asistență socială existentă la nivelul unității.
Revizuirea Planului individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică pentru fiecare persoană privata de libertate se face periodic și la nevoie, în condițiile art. 92 din Legea 254/2013 în funcție de concluziile evaluărilor periodice, din perspectivă educațională, psihologică și socială astfel:
formarea profesională a persoanelor condamnate se realizează, în funcție de opțiunile și aptitudinile lor, prin programe de inițiere, calificare, recalificare, perfecționare și specializare, stabilite de administrația penitenciarului, în colaborare cu personalul specializat al agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, precum și cu alți furnizori de formare profesională acreditați.
în conținutul certificatului de absolvire nu se fac mențiuni cu privire la desfășurarea cursurilor în perioada executării pedepsei privative de libertate.
cursurile se organizează în spații anume destinate din cadrul penitenciarelor sau ale furnizorilor de formare profesională acreditați, în condițiile stabilite prin acorduri încheiate între administrația penitenciarului și fiecare furnizor.
cheltuielile legate de formarea profesională sunt suportate de Ministerul Educației Naționale, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Administrația Națională a Penitenciarelor sau de alte persoane fizice ori juridice.
persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regimul deschis pot participa, în exteriorul penitenciarului, la cerere, cu aprobarea directorului penitenciarului, și la alte tipuri de formare profesională decât cele prevăzute la alin. (1).
cheltuielile legate de formarea profesională prevăzută la alin. (5) sunt suportate de persoana condamnată sau de alte persoane fizice sau juridice
Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică se adaptează la regimul de executare a pedepselor, acordându-se o atenție sporită categoriilor speciale de deținuți.
Persoanele private de libertate pot participa la cursuri de instruire școlară, în condițiile art. 79 din Legea 254/2013. Administrația penitenciarului asigură condițiile necesare instruirii școlare a persoanelor condamnate, pentru nivelurile de învățământ general obligatoriu, în concordanță cu normele cuprinse în Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, și condițiile stabilite în protocolul de colaborare dintre Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Ministerul Justiției privind școlarizarea și profesionalizarea deținuților.
Pentru deținuți se organizează cursuri de instruire școlară prin programul "A doua șansă". Numărul orelor de cursuri se stabilește cu respectarea planurilor-cadru elaborate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. În fiecare penitenciar se organizează, cu sprijinul inspectoratelor școlare județene și al municipiului București, școli sau clase afiliate la instituțiile de învățământ din afara locului de deținere. Cheltuielile legate de activitatea de instruire școlară sunt suportate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Administrația Națională a Penitenciarelor. În conținutul diplomelor nu se fac mențiuni cu privire la absolvirea cursurilor de școlarizare în perioada executării pedepsei privative de libertate. Personalul didactic necesar pentru instruirea școlară a deținuților este asigurat de către inspectoratele școlare județene și salarizat de către autoritățile publice locale, selecționarea acestuia făcându-se cu avizul administrației penitenciarului.
Deținuții pot urma, cu aprobarea directorului penitenciarului, cursuri universitare în forma de învățământ la distanță sau în forma frecvenței reduse, suportând toate cheltuielile, inclusiv cele de deplasare. La cursurile cu frecvență redusă care presupun deplasări în exteriorul penitenciarului pot participa numai deținuții clasificați în regim deschis. Pentru înscrierea la cursuri în forma de învățământ la distanță au șanse egale toți deținuții, indiferent de regimul în care își execută pedeapsa. În cazul în care deținutul urmează studii universitare în momentul intrării în penitenciar, acesta își poate continua studiile numai în forma cursurilor de învățământ universitar la distanță sau în forma frecvenței reduse.
În penitenciar se pot organiza cursuri de inițiere, calificare, recalificare, perfecționare și specializare a deținuților în diferite meserii, în funcție de opțiunile și de aptitudinile acestora.
Cursurile se desfășoară în spații existente în penitenciare, la furnizorii autorizați de formare profesională, precum și în alte spații special amenajate, în baza acordurilor încheiate cu colaboratori din comunitate.
Cheltuielile legate de formarea profesională sunt suportate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Administrația Națională a Penitenciarelor sau de alte persoane fizice ori juridice. În contractele de folosire la muncă a deținuților pot fi prevăzute clauze prin care operatorii economici să desfășoare sau să susțină material cursuri de formare profesională și de atestare pe meserii a acestora.
Directorul penitenciarului poate aproba, la cerere, participarea deținuților din regimul deschis la activități de formare profesională, în exteriorul penitenciarului, cheltuielile legate de formarea profesională fiind suportate de deținut sau de alte persoane fizice sau juridice. Documentele care atestă tipul de formare profesională se eliberează de către organizatorul cursului, iar în conținutul diplomelor nu se fac mențiuni cu privire la absolvirea cursurilor de formare profesională în perioada executării pedepsei privative de libertate .
Persoanele analfabete și tinerii au prioritate la activități de instruire școlară. Tinerii au prioritate la activitatea de formare profesională. Pentru a urma cursuri de instruire școlară sau de formare profesională, deținuții trebuie să prezinte documentele care atestă nivelul de pregătire școlară anterior obținut.
Asistența socială a rersoanelor aflate în detenție, dar și a celor liberate din închisoare, rerrezintă una dintre ramurile asistenței sociale. Cercetătorii în domeniu susțin fartul că mediul social are o influență covârșitoare asurra acestor rersoane. Iar rolul asistentului social este de a-i ajuta re aceștia să răstreze un echilibru funcțional între abilitățile de coring ale clientului său și solicitările care vin din mediul acestuia.
Asistența socială își clădește ras cu ras intervenția rrin metode și tehnici rliate re srecificitatea beneficiarilor săi. Logica acesteea urmărește firul seriei de metode și tehnici srecifice discirlinei: evaluarea nevoilor, rlanificarea intervenției, desfășurarea rrogramelor și evaluarea finală. Imrortant de srecificat este fartul că anumite metode sunt eficiente în cazul anumitor indivizi, în anumite îmrrejurări. Nu există rețete universal valabile rentru asistarea infractorilor, în acest sens intervențiile asistentului social trebuie atent individualizate în funcție de nevoile rersoanei și resursele sale rentru schimbare .
Deși există unele asemănări – la nivelul rolului, formelor de arlicare ș.a. – cu cele din alte domenii, tehnicile amintite își răstrează un srecific și diferențe evidente și nu rot fi confundate sau subsumate altor metode, din alte discirline.
Activitatea desfășurată de către asistentul social a devenit astăzi o necesitate, deoarece grurul de ex-deținuți rămâne a fi arreciat ca unul dintre grururile socialmente vulnerabile, ceea ce rresurune o asistență srecializată a categoriei date .
Omul se naște cu anumite calități ereditare – mai ruțin sau mai bine conturate, determinate – calități care rot fi influențate ruternic de mediul social. În acest sens, izolarea și redearsa nu întotdeauna sunt indicate, fiind necesară găsirea unor soluții ortime rentru “refacerea morală“ a acestor rersonae .
Asistența socială disrune de resortul comrlementar al serviciilor de rrobațiune, dezvoltându-se în țară ca rețea și ca domeniu de rregătire rrofesională a cadrelor comretente de ajutorare a individului aflat temrorar în dificultate, rentru găsirea în sine și în exterior a rotențialului de adartare a unui mod decent de trai .
Srecificul muncii asistentului social în srațiul justiției constă în rreocurarea rentru rersoanele aflate în conflict cu legea, angajarea și asumarea de obligații, accertanța și exrectanța în rarort cu clienții, emratie, autenticitate, autoritate, intenție, modul și gradul de imrlicare în rezolvarea cazurilor, resrectarea codului deontologic și susținerea aserțiunii conform căreia oamenii se rot schimba – fiecare are drertul la o nouă șansă. În cazul unor rersoane schimbările sunt mai evidente, în timr ce în cazul altora lucrurile merg mai greu. Esențial însă este că ceva roate fi făcut rentru această categorie de beneficiari care au un statut ararte în societate. La fel de diferită și dezavantajoasă este și situația în care ei se află, rrecum și atitudinea lor față de intervenția asistentului social .
Din punct de vedere etimologic, termenul probațiune provine din latinescul „probatio“ – perioadă de încercare. Acei condamnați care au demonstrat de-alungul perioadei stabilite, durata perioadei de probațiune, este de cel puțin doi ani și poate fi maximal de cinci ani, dorința de a se schimba, prin îndeplinirea condițiilor impuse, sunt iertați și eliberați.
Probațiunea este un complex de activități de evaluare, asistență, consiliere psihosocială și supraveghere în comunitate a persoanei în conflict cu legea penală (învinuit, inculpat, condamnat) cu scopul de a o reintegra în societate și de a proteja comunitatea de riscul recidivei.
În România, începând cu anul 1996, în cadrul Penitenciarului Arad se demarează un proiect-pilot de probațiune, prin implicarea Ministerului de Justiție în parteneriat cu fundația „Europa pentru Europa” și cu asistență tehnică din partea fondului Know How al Guvernului Marii Britanii. Programul a avut ca scop, aplicarea unor metode și tehnici moderne de lucru cu infractorii minori și tineri, în vederea reabilitării sociale a acestora. Succesul înregistrat al acestui program-pilot, a creat premisele înființării, prin ordinul Ministerului de Justiție, a încă zece centre experimentale de probațiune în opt județe ale țării și în Municipiul București.
Prima reglementare legislativă, a probațiunii a fost Ordinul nr. 510 din 18 aprilie 1997 al Ministerului de Justiție prin care a fost autorizată înființarea în cadrul Penitenciarului Arad a unui compartiment specializat în aplicarea activităților specifice de probațiune.
Proiectul-pilot și-a început activitatea cu 20 de cadre ale Penitenciarului Arad, aceștia beneficiind de cursuri intensive de probațiune susținute de specialiști din Marea Britanie. Aceștia s-au constituit într-o echipă de consilieri de probațiune și au desfășurat activități de supraveghere în comunitate și de reintegrare socială a infractorilor din Municipiul Arad, implicând în acest proces și instanțele de judecată locale, parchetele de pe lângă acestea, poliția, serviciile sociale precum și alte institiții și organizații locale. Datorită rezultatelor bune înregistrate în cadrul proiectului, această activitate s-a extins și la nivelul celorlalte județe din România. Principalul argument adus de specialiști în sprijinul instituirii probațiunii a fost reprezentat de rezolvarea problemei supraaglomerării penitenciarelor.
Serviciul de probațiune este aplicat delicvenților selecționați în funcție de personalitatea lor infracțională, scopul principal fiind acela de a oferi subiectului posibilitatea de a-și modifica atitudinea față de viața în societate și de a se reintegra în mediul social, la libera sa dorință și fără riscul de a încălca din nou norma penală.
Practica probațiunii s-a dezvoltat în cadrul mai larg al serviciilor de asistență socială, urmărind aceleași obiective: consiliere, ajutor, sprijin, tratament pentru alcoolici și toxicomani etc. În această ipostază, probațiunea viza cauzele care au contribuit la declanșarea comportamentului infracțional. Treptat, practica probațiunii s-a diversificat, integrând controlul infractorului în comunitate, asigurarea securității comunitare, prevenirea și pedepsirea infracțiunii. În acest mod s-a structurat în timp ca un complex de acțiuni și forme de intervenție cuprinzând: asistența, controlul, grija și constrângerea. După disocierea probațiunii din asistență socială, are loc individualizarea activității acesteia, centrată pe control și reintegrare la nivelul măsurii comunitare.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 487/1998 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 65/1997 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției a fost înființat Serviciul de probațiune în cadrul Ministerului Justiției.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2626/C/2000 pentru modificarea structurii organizatorice a Direcției generale judiciare și coordonarea strategiei antiinfracționale, Serviciul de probațiune existent în cadrul Ministerului Justiției a fost reorganizat ca Direcția de reintegrare socială și supraveghere, în subordinea aceluiași minister.
Serviciile de reintegrare socială și supraveghere funcționeză conform dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.92/2000 , privind organizarea și funcționarea acestora, precum și de reintegrarea socială a infractorilor și supravegherea executării sancțiunilor neprivative de libertate , aprobată prin Legea nr. 129/2002.
Denumirea serviciilor a fost schimbată în servicii de probațiune prin Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probațiune. Serviciile de probațiune sunt organisme specializate, aflate sub autoritatea Ministerului Justiției, care au ca principale atribuții reintegrarea socială a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, menținute în stare de libertate, supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanța de judecată în sarcina acestora, precum și asistența și consilierea persoanelor condamnate, la cererea acestora. Acestea se organizează și funcționează pe lângă fiecare tribunal.
Serviciile de probațiune colaborează cu alte instituții și organizații guvernamentale și neguvernamentale, în vederea reducerii fenomenului infracțional și creșterii gradului de siguranță socială. Coordonarea activității de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate se realizează de către Direcția de probațiune din cadrul Ministerului Justiției.
Există trei tipuri de probațiune, astfel:
presentințială:
– evaluare psihosocială a personalității bănuitului, învinuitului, inculpatului.
sentințială:
– în comunitate – activități orientate spre reintegrarea socială a persoanelor liberate de pedeapsa penală prin asistență, consiliere, controlul comportamentului și supravegherea respectării obligațiilor impuse de instanță;
– penitenciară – activități socio-educative desfășurate în penitenciar și activități de pregătire pentru liberare din locurile de detenție.
postpenitenciară:
– acordare de asistență persoanelor liberate din locurile de detenție în scopul reintegrării lor în societate.
Activitățile de probațiune servesc unui dublu scop: protecția comunității prin monitorizare continuă a comportamentului infractorului și reintegrarea socială a acestuia.
Avantajele unei asemenea reacții sociale sunt evidente: nu toate tipurile de infracțiuni sunt atât de grave, încât să necesite detenții costisitoare; cei eliberați sub probațiune pot obține sau menține serviciul și plăti impozite/taxe; infractorii pot avea grijă de propriile familii și își pot îndeplini celelalte obligații financiare fără să devină o povară pentru stat etc.
Principiile activității de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate sunt:
a) respectarea legii și a hotărârilor judecătorești;
b) respectarea drepturilor omului și a demnității umane și evitarea discriminării pe orice temei;
c) sprijinirea și încurajarea permanentă a persoanelor supravegheate, asistate și consiliate, în vederea reintegrării lor în societate și în vederea asumării responsabilității propriilor acțiuni, prin formarea unei atitudini corecte față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
d) Serviciile de probațiune îndeplinesc următoarele atribuțiuni:
supraveghează respectarea de către persoana condamnată a măsurilor prevăzute și obligațiilor impuse de instanță prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
supraveghează executare obligațiilor impuse minorului de către instanță, prin impunere măsurii educative a libertății supravegheate;
la cererea instanțelor de judecată, întocmesc, referate de evaluare cu privire la persoanele supravegheate.
colaborează cu instituțiile publice în vederea executării măsurii obligării minorului la prestarea unei activitți neremunerate într-o instituție de interes public;
desfășoară, la cerere, activității de consiliere individuală a infractorilor în ceea ce privește comportamentul social, de grup și individual;
inițiază și derulează programe speciale de protecție, asistență socială și juridică a minorilor și tinerilor care au săvârșit infracțiuni;
inițiază și derulează, împreună cu voluntarii și reprezentanții societății civile, precum și cu organizații guvernamentale și neguvernamentale române și străine, programe de resocializare a persoanelor supravegheate care au solicitat să participe la aceste programe, pentru sprijinirea acestora în respectarea condițiilor impuse de instanța de judecată și pentru reinegrarea lor socială;
colaborează cu instituțiile publice și private, precum și cu persoanele fizice și juridice din raza lor de competență, în vederea identificării, după caz, a locurilor de muncă disponibile, precum și a celor de calificare și recalificare profesională;
împreună cu personalul specializat în asistență și consiliere din cadrul administrației penitenciarelor, pot derula programe privind activitățile lucrative, socio-educative, de instruire școlară și formare profesională pentru persoanele condamnate;
la cerere persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii, a căror pedeapsă a fost grațiată total prin lege, precum și a minorilor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, față de care a fost înlăturată prin lege măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, serviciile de probațiune pot iniția și derula programe speciale de reintegrare socială și, după caz, de identificare a locurilor de muncă disponibile, a locuințelor, precum și a unor cursuri de calificare sau recalificare profesională;
asigură consiliere psihologică gratuită,victimelor infracțiunilor, care o solicită.
Activitățile de probațiune, conform atribuțiilor de serviciu, sunt orientate către următoarele categorii de persoane:
inculpații;
persoanele condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere și care trebuie să respecte o serie de măsuri ori obligații pe durata termenului de încercare;
minorii față de care s-a luat măsura educativă a libertății supravegheate;
condamnații la pedepse privative de libertate care se pregătesc pentru liberare;
persoane grațiate;
victimele infracțiunilor.
Pentru punere în aplicare a atribuțiunilor de serviciu, personalul serviciilor de probațiune desfășoară o serie de activității specifice astfel:
întocmește referate de evaluare;
supraveghează;
acordă asistență și consiliere.
Probațiunea presupune respectarea unor condiții de către persoana asupra careia se exercită serviciile de probațiune, cum ar fi nesăvârșirea de noi infracțiuni și executarea obligațiilor special formulate de către judecător în sentință, printre care se numără: urmarea unui curs de tratament ori terapie, abținerea de la frecventarea localurilor interzise, stabilite de către judecător (cazino, localuri de divertisment, etc.), continuarea instruirii profesionale, neposedarea armelor de foc ori armelor albe, repararea daunelor cauzate, etc.
În prezent în cadrul serviciilor de probațiune își desfășoară activitatea doar personal de probațiune, consilieri și șefi de servicii, fapt ce presupune ca aceștia să deruleze o serie amplă de atribuții pentru derularea activității.
2. CERCETAREA EMRIRICĂ A IMPLIMENTĂRII PROGRAMEI DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ A RERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
Designul cercetării
Lucrarea de față a izvorât din dorința de a evidenția importanța unei laturi în procesul de reinserție profesională a persoanelor private de libertate, prin programe de formare profesională reprezentând procedura prin care se asigură creșterea și diversificarea competențelor profesionale, prin inițierea, calificarea, recalificarea, perfecționarea și specializarea persoanelor private de libertate în căutarea unui loc de muncă, în vederea realizării mobilității și (re)integrării acestora pe piața forței de muncă.
Din moment ce statul este cel care a aplicat pedeapsa prin intermediul instanțelor, este datoria statului să se asigure că, prin intermediul tuturor mijloacelor aflate la dispoziția sa, persoanele private de libertate liberate sunt ajutate să se reintegreze, astfel încât să se evite cât mai mult posibil consecințe nedorite ale pedepsei.
Asistența pentru reintegrarea socială a persoanelor private de libertate reprezintă un drept al omului, dar și o modalitate de reducere a infracționalității. Mai mult, este un drept a cărui neglijare ne costă, deoarece, dacă nu ajutăm aceste persoane, să se reintegreze, înseamnă că sporim probabilitatea ca aceștia să recidiveze, ceea ce dăunează victimelor acestora, lor înșiși, familiilor lor și, nu în ultimul rând, nouă tuturor.
Dacă însă în țările occidentale, reinserția socială a acestei categorii a populației a devenit unul din obiectivele prioritare ale activității guvernelor, în România interesul față de acest aspect este într-un proces de schimbare și înțelegere a nevoilor individului.
În România, studiile de specialitate nu s-au focalizat asupra identificării profilului infractorilor care recidivează și a factorilor care îi determină pe aceștia să se abată în mod repetat de la lege.
Rroblema investigației: Adaptarea la mediul penitenciar, induce o modificare a personalității celui privat de libertate, însușindu-și norme, obiceiuri și valori caracteristice detenției, ajungând astfel să se raporteze la evenimentele din jurul său ca un spectator pasiv, acesta aflându-se într-o stare de așteptare permanentă. Treptat, cu cât gradul de adaptare al persoanei private de libertate la acest mediu penitenciar crește, șansele de reintegrare socială sunt tot mai mici, pentru că receptivitatea acestuia la diferitele programe de reeducare scade.
Obiectul cercetării: rerrezintă programele premergătoare liberării persoanelor aflate în detenție, ca parte a procesului de reintegrare socială a acestora, ce urmează a fi administrat de personalul din penitenciare.
Scorul cercetării: Studierea procesului de reintegrarea socială a persoanelor private de libertate și analiza programelor de integrare profesională premergătoare liberării acestora.
Obiectivele investigației:
Studierea și analiza literaturii de srecialitate;
Determinarea statutului social al persoanelor private de libertate;
Analiza formelor de executare a pedepselor;
Elucidarea procesului de reintegrare socială a persoanelor în detenție
Analiza cadrul legal privind reinserția profesională a deținuților;
Descrierea programelor de reintegrare profesională a persoanelor aflate în detenție;
Interpretarea datelor statistice oficiale;
Formularea concluziilor și înaintarea recomandărilor.
Irotezele oreraționale:
Imrlicarea personalului specializat al penitenciarului în rrocesul de reintegrare a persoanelor private de libertate, rrin arlicarea rrogramelor de intervenție axate re nevoile socio-profesionale ale acestor indivizi, va asigura reintegrarea profesională a acestora.
Reintegrarea rersoanelor private de libertate derinde de ridicarea nivelului de pregătire profesională a deținuților și conștientizarea de către deținuți asupra importanței acesteia pe piața muncii.
Metode‚ rrocedee și tehnici de cercetare:
Metode teoretice: analiza și sinteza literaturii de srecialitate; analiza documentară, analiza cadrului legal în domeniu;
Metode emririce: anchetarea în bază de chestionar: „Chestionarul de evaluare inițială a cunoștințelor de utilizare a calculatorului”; „ Chestionar de evaluare a cursului”, rrelucrare și interrretare a datelor – în scorul analizei cantitativ-calitative.
Etarele investigației:
Analiza surselor bibliografice în domeniu;
Analiza statutului social al persoanelor private de livertate;
Analiza formelor de executare a pedepselor și a procesului de reintegrare socială a persoanelor în detenție,
Analiza cadrul legal privind reinserția profesională a deținuților;
Descrierea programelor de reintegrare profesională a persoanelor aflate în detenție;
Interpretarea datelor statistice oficiale;
Formularea concluziilor și înaintarea recomandărilor în baza studiului efectuat.
Baza exrerimentală a cercetării: Cercetarea a fost realizată în cadrul execută pedeapsa in Penitenciarul spital Tg. Ocna Str. Crizantemelor, 9, Târgu Ocna, Județul Bacău, Romania. Penitenciarul spital Tg. Ocna este o instituție aflată în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor a cărui misiune este de tratare a tuberculozei pulmonare și bolilor cronice; recuperare psiho-socială, formarea și dezvoltarea unor abilități sociale, care să permită însușirea unui comportament responsabil pentru reintegrarea în societate.
Beneficiari – Penitenciarul Spital Târgu Ocna este destinat recuperării medicale și psihosociale a persoanelor private de libertate arestate preventive, condamnate definitiv și minori care au săvârșit fapte penale. Eșantionul surus cercetării este constituit dintr-un număr de 15 subiecți.
Identificarea a 15 de persoane private de libertate, care vor participa la cursuri ECDL (cu vârste cuprinse între 20 și 54 de ani, care nu dețin diplome de ECDL start/complet și nici de operator introducere, validare și prelucrare date, au regimul de executare al pedepsei privative de libertate stabilit, execută pedeapsa in penitenciarul spital Tg. Ocna, au finalizat o formă de învățământ ce funcționează în cadrul unităților de învățământ cu clasele I – IV, I – VIII, I – X sau I – XII/XIII )
În acest sens am informat persoanele private de libertate din secția a V-a (medicosocială), prin afișarea la locuri vizibile din cadrul secției de deținere, prin intermediul stației radio-tv în timpul programului de informare educațională și profesională și în mod direct, despre demararea cursurilor ECDL, cu scopul îmbunătățirii accesului și a participarii grupurilor vulnerabile pe piața muncii în cadrul proiectului: „Pregatire TIC la standarde europene in sistemul penitenciar romanesc” ( ANEXA 1).
Din efectivul de 50 persoane private de libertate cazate în secția a V-a (medicosocială) și-au exprimat dorința 25 de persoane private de libertate de participa la cursurile ECDL. Acestora le-au fost înmânate angajamente de participare ( ANEXA 2) și formularul de înregistrare grup țintă (ANEXA 3).
În urma completării formularului de înregistrare a grupului țintă de către cele 25 de persoane private de libertate, au fost identificate 15 persoane private de libertate ca fiind eligibile pentru participarea la cursurile ECDL. (Figura 2.1)
Fig. 2.1. Grafica efectivului
După centralizarea datelor și analiza informațiilor la finalizarea identificării eșanionului de lucru documentele justificative ale grupului țintă vor fi îndosariate, în ordine alfabetică, în câte două dosare, în următoarea ordine:
În primul dosar:
Formular de înregistrare grup țintă (original, semnat de titular și de coordonatorul regional) – toate cele 6 pagini trebuie listate și bifate toate informațiile din interiorul acestuia; Va fi listat doar pe față (nu față-verso); Nu se va modifica forma lui (dimensiunea fontului, aranjarea în pagină, etc.); Să nu aibă corecturi, ștersături, albișor;
Declarație de consimțământ (original, semnat de titular); ( ANEXA 4)
Declarație pe proprie răspundere (original, semnat de titular); (ANEXA 5)
Copie CI (copie conform cu originalul, semnată de titular) – trebuie verificat termenul de valabilitate; Copia să nu fie decupată, ci să apară pe o pagină A4; Sintagma „conform cu originalul” și semnătura să nu apară pe verso (pagina albă), ci pe față;
Adeverință (original, semnată și stampilată de directorul instituției)
În al doilea dosar:
Copie certificat de naștere (copie conform cu originalul, semnată de titular); idem CI
Copie diplomă/sau echivalent care atestă studiile declarate (copie conform cu originalul, semnată de titular), în cazul în care este depusă o adeverință de studii, trebuie verificat termenul de valabilitate;
Certificat de căsătorie (doar dacă persoana și-a schimbat numele în urma căsătoriei, copie conform cu originalul, semnată de titular);
În urma analizării documentelor menționate mai sus au fost identificați un număr de 15 persoanele private de libertate conform tabelului de mai jos:
Tabelul: 2.1. Grupul țintă al cercetării
Metoda documentării: Pentru întocmirea cercetării am folosit documentarea livrească cât și documentarea din teren. Documentarea din teren am realizat-o prin activitatea pe care o desfășor în cadrul Penitenciarului Spital Târgu Ocna și anume aceia de șef de schimb și înlocuitorul șefului de tură, cât și prin consultarea cu membrii echipei multidisciplinare din cadrul penitenciarului, respectiv șeful serviciului ”Reintegrare socială – Educație și asistență psihosocială”, psihologul unității, asistentul social, preotul instituției, agenții care se ocupă de programele de reeducare.
Metoda anchetei în bază de chestionar: Pentru obținerea de informații calitative am utilizat tehnica chestionarului, iar ca instument am folosit ”Chestionarul de evaluare inițială a cunoștințelor de utilizare a calculatorului”. (ANEXA 6) Întrebările din cadrul chestionarului au ca rol de a identifica problemele în utilizarea calculatorului, nivelul de cunoștințe teoretice cu privire la utilizarea calculatorului cât și motivul participarii la programul ECDL.
Chestionarul s-a realizat individual, în ședințe de câte 10-15 minute. Chestionarul cu subiecții cercetării s-a aplicat în același loc, respectiv clubul Penitenciarului Spital Târgu Ocna sub supravegherea unui agent supraveghetor.
„Chestionarul de evaluare inițială” a fost aplicat pentru identificarea problemelor de utilizare a calculatorului și pentru evaluarea nivelului de afectare a satisfacției subiecților de studiu în realizarea programului, am utilizat evaluarea inițială (predictivă), evaluare continuă (formativă) și evaluare sumativă (cumulativă). Evaluarea inițială am aplicat-o la începutul programului ECDL. Ea are atât o funcție diagnostică, cât și prognostică .
Evaluarea formativă am realizat-o pe întreaga perioadă de desfășurare a programului ECDL folosind-o ca funcție de reglare.
Evaluarea sumativă am realizat-o la sfârșitul desfășurării programului ECDL aceasta având funcție de ierarhizare și de certificare. În scopul verificării nivelului de satisfacție al subiecților de studiu am utilizat ”Chestionarul de evaluare a cursului”. ( ANEXA 7)
Metode de prelucrare a datelor: Informațiile primite atât de la echipa multidisciplinară, cele obținute prin metoda observației, a chestionarului cu subiecții cercetarii dar și cele obținute în urma evaluarilor (evaluarea inițială, evaluarea continuă și evaluarea sumativă), mi-au permis să identific nivelul de cunoștințe în utilizarea calculatorului, motivația subiecților în dorința de participare la programul ECDL, cât și dobândirea abilităților de utilizare al calculatorului precum și gradul de satisfacție al subiecților implicați în programul ECDL.
Tehnici moderne de înregistrare a datelor: Clienții din lotul de cercetare nu și-au manifestat acordul de a fi monitorizați cu aparatură audio- video, din motive personale dar și pentru că politica internă a instituției nu permite înregistrările, ori fotografierea neautorizată. În cadrul programului ECDL au fost realizate două fotografii cu scop demonstrativ, autorizate de către Directorul Penitenciarului Spital Tîrgu-Ocna. (ANEXA 8)
Tipuri de programe
Programul “green jobs”
Amenajarea unui centru pilot de instruire pentru persoanele private de libertate în regim deschis sau semi-deschis destinat instruirii acestora în meserii ecologice. Centrul pilot de instruire va avea rolul de a susține reintegrarea pe piața muncii a persoanelor private de libertate prin derularea activităților de calificare a acestora în meserii ecologice (lucrător în creșterea plantelor și a animalelor, muncitor constructor lemn, chirpici și piatră și impletitor papura), atât pe perioadă derularii proiectului, cât și dupa finalizarea acestuia.
Un numar de 136 de persoane private de libertate vor beneficia de pregătire profesională în ocupații din domeniul agriculturii și al construcțiilor, cu scopul de a învăța o meserie și de a avea șanse mai mari de angajare după liberare.
Centrele de instruire vor fi amenajate în Delta Dunării, în cadrul Penitenciarului Tulcea, secția Chilia și grindul Tătaru, locații prielnice pentru reabilitarea persoanelor private de libertate și pentru practicarea de ocupații tradiționale.
Potrivit experților, așa-numitele “green jobs” promovează o imagine pozitivă a persoanelor private de libertate în comunitate, consolidează stima de sine a persoanelor private de libertate care prestează o activitate utilă comunității și facilitează cunoașterea inițiativelor din penitenciar. Totodată, prin intermediul acestei activități din cadrul proiectului va fi îmbinată parcurgerea unui program organizat de formare profesională și certificare a calificării, cu practicarea în timpul liber a unor activități de dezvoltare a competențelor profesionale. Persoanele aflate în detenție vor putea, în același timp, să își dezvolte capacitatea de integrare într-o structură organizațional-ierarhică-economico-productiva și de lucru în echipă.
Programul educație pentru reintegrarea în societate
Programul include și o latură de reabilitare și dezvoltare psihologică a persoanelor private de libertate, prin crearea și furnizarea pachetului de instruire “Educație pentru reintegrarea în societate“, pentru un număr de peste 200 deținuți. Ulterior încheierii proiectului, acest program va fi preluat și implementat de către personalul propriu al A.N.P., în beneficiul altor persoane private de libertate. Pachetul de instruire este dezvoltat pe baza unei evaluări a nevoilor de informare și va include următoarele arii tematice:
• motivarea și stimularea talentului creativ în scopul redobândirii încrederii în sine și al dezvoltarii unei mentalități sănătoase asupra vieții și a muncii;
• creșterea grijii față de sine prin conștientizarea riscurilor cauzate de expunerea la factori precum consumul de droguri și alcool.
În cadrul proiectului sunt planificate și activități de pregătire și instruire, a personalului supraveghetor precum și a personalului ce intră în contact direct cu persoanele private de libertate, pe teme legate de comunicare și mijloace de soluționare a situațiilor conflictuale, cu scopul de a îmbunătății interacțiunea acestora cu persoanele private de libertate și de a implementa cu succes programe de formare și servicii de suport pentru persoanele private de libertate.
De asemenea, în cadrul proiectului vor fi instruiți ca formatori ofițeri A.N.P., în vederea furnizării acestor programe de instruire și după fina-lizarea proiectului. Instruirea ofițerilor formatori va fi completată prin stagii de schimb de experiență pentru însușirea modelelor de bune practici dezvoltate în diferite sisteme penitenciare ale statelor membre UE.
Program de alfabetizare pentru persoanele private de libertate care nu pot fi școlarizate
În unitățile de detenție aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor există un număr important de persoane private de libertate care nu și-au definitivat pregătirea școlară, motiv pentru care există o preocupare susținută pentru includerea acestora în programele de școlarizare organizate la nivel instituțional.
Având în vedere că această componentă educativă contribuie în manieră determinantă la facilitarea reinserției sociale postcondamnatorii, eforturile specialiștilor serviciilor de educație din penitenciare se îndreaptă atât către crearea condițiilor necesare derulării corespunzătoare a procesului instructiv–educativ, cât și către conștientizarea persoanelor private de liberate cu privire la necesitatea completării pregătirii școlare, dând astfel utilitate timpului carceral.
Referitor la disponibilitatea persoanelor private de liberate de a fi incluși în activități de școlarizare, specialiștii în educație au semnalat ca situație frecvent întâlnită cea în care aceștia refuză să participe din două motive: fie au parcurs anumite nivele de învățământ, însă achizițiile scris–citit nu corespund acestora, fie persoanele analfabete, aflate la o vârstă înaintată, refuză frecventarea școlii, solicitând dobândirea minimală a unor cunoștințe legate de scris și citit.
Pentru a răspunde acestor cerințe considerăm oportună derularea unui program de alfabetizare pentru adulți, care să se bazeze pe cunoștințele empirice ale participanților și să vizeze dobândirea deprinderilor elementare de scris–citit, într-un timp relativ scurt și nu pe durata unui întreg an calendaristic.
Scopul programului constă în dezvoltarea cunoștințelor de scris–citit în limba română ale persoanelor private de libertate care, din diferite motive, nu pot fi incluse în programul de școlarizare.
Obiectivele generale ale programului sunt:
• dezvoltarea auzului fonematic (despărțirea în silabe și distingerea corectă a sunetelor limbii române ce intră în componența cuvintelor) și a capacității de exprimare în scris;
• dezvoltarea capacității de a citi corect, în limba română, un text la prima vedere;
• formarea abilității de a scrie după dictare și de a compune un text simplu, de maximum 15 rânduri (cerere, scrisoare, reclamație).
Programul se va derula pe o perioadă de 8 săptămâni, fiecare ședință având o durată de aproximativ 50 de minute. Este recomandat ca întâlnirile să aibă loc în fiecare zi sau de minimum trei ori pe săptămână, în așa fel încât să se asigure o continuitate în parcurgerea ședințelor, exersarea zilnică a scrisului contribuind la accelerarea automatizării acestei deprinderi. Grupul va fi constituit din persoane private de libertate analfabete care, din diferite motive, nu pot fi înscrise în programul de școlarizare.
În timpul derulării programului se recomandă crearea unei atmosfere detensionate, mai puțin rigidă decât cea din școală. Fiecărui participant i se vor distribui caiete și obiecte de scris. Se va urmări folosirea unui material didactic specific programului: litere de Alfabetar (sau planșe cu litere de tipar și de mână), fragmente din ziare sau reviste, fișe de muncă independentă, colaje de imagini, retroproiector, flip-chart, coli mari de scris etc.
Programul E.C.D.L. ( European Computer Driving Licence)
Permisul european de conducere a computerului (ECDL – European Computer Driving Licence) este cel mai răspândit program de certificare a competențelor digitale recunoscut la nivel internațional în peste 100 de țări și numără până în prezent peste 15 milioane de persoane înregistrate în program.
Permisul ECDL oferă deținătorului său o bază standard de cunoștințe IT necesară în noua societate informațională ce se află în continuă dezvoltare.
În cadrul programului ECDL persoanele private de libertate își vor putea crește gradul de mobilitate profesională și vor putea utiliza calculatorul în mod eficient și productiv indiferent de vârstă, profesie sau domeniu de activitate.
ECDL este menționat ca standard de referință în ceea ce privește certificarea competențelor și cunoștințelor de utilizare a calculatorului în vederea completării CV-ului din perspectiva ofertei pe piața muncii.
Permisul ECDL obținut este valabil pe o perioadă nedeterminată, competențele digitale fiind certificate pe viață, în conformitate cu programele analitice aferente fiecărui modul, aflate în vigoare la momentul susținerii examinării.
Permisul european de conducere a computerului (ECDL – European Computer Driving Licence) este certificatul standard pentru calificarea de bază în utilizarea computerului, recunoscut la nivel internațional, dovedind abilitatea deținătorului de a folosi eficient un computer.
Permisul ECDL reprezintă pentru deținător o recomandare în fața unui posibil angajator dovedind că are o calificare recunoscută, relevantă și garantată. În același timp, competențele digitale certificate prin Permisul ECDL dezvoltă posibilitățile de comunicare și de accesare a informațiilor și a serviciilor în viața personală.
Angajații calificați fac ca organizațiile să utilizeze tehnologia mai eficient, ceea ce conduce la creșterea productivității și a competitivității și la siguranța că obiectivele operaționale sunt atinse cu eficacitate. Programele de certificare ECDL sunt folosite pentru a crește valoarea capitalului uman la nivelul organizațiilor și pentru a se atinge obiectivele de productivitate prin intermediul unor angajați competenți.
La nivel internațional, 14 milioane de persoane sunt înregistrate în program, iar în România, din anul 2002 de la inființare, mai mult de 250.000 de candidați au obținut sau sunt în curs de a obține Permisul ECDL (Figura. 2.2).
Fig. 2.2. Evoluție concept ECDL
ECDL prezintă o serie de avantaje atât pentru persoanele private de libertate, cât și pentru angajatori și pentru societate în general.
Avantajele programului ECDL pentru candidați:
Obținerea unei certificări recunoscute internațional;
Deschide noi oportunități pentru a obține un loc de muncă mai bun ;
Îmbunătățirea perspectivelor de promovare în carieră;
Crește competența, încrederea în sine și motivația;
Scade probabilitatea de a pierde o ofertă de serviciu;
Oferă o bază pentru specializări ulterioare;
Oportunitatea reinserției profesională pentru persoanele private de libertate.
Pentru angajatori, certificatul ECDL confirmă faptul că potențialii angajați(persoane private de libertate) au un nivel de cunoștințe IT recunoscut, relevant și măsurabil. Printre avantajele aduse de programul ECDL angajatorilor amintim:
Îmbunătățește productivitatea;
Determină reducerea costurilor de suport IT;
Crește randamentul investițiilor hardware în tehnologie;
Stabilește un nivel la care se raportează cunoștințele IT pentru noii angajați;
Ajută la formarea unui nivel ridicat de cunoștințe IT în cadrul organizației;
Ajută la motivarea salariaților.
Programul ECDL aduce de asemenea beneficii întregii comunități prin creșterea nivelului de abilități IT al populației, generând:
Atragerea de investiții;
Crearea de noi oportunități de afaceri;
Certificarea aceluiași standard de competență indiferent de naționalitate, locul de rezidență, educație, vârstă sau sex.
În cadrul târgului de joburi pentru persoanele aflate în detenție organizat în Penitenciarul Spital Târgu-Ocna a debutat cu conferința de promovare a reinserției profesionale si a posibilităților de angajare pentru persoanele aflate în detenție, din cadrul proiectului strategic “Pregătire TIC la standarde europene în sistemul penitenciar românesc”.
Programul E.C.D.L. Start la care au fost selecționate 15 persoane private de libertate ca fiind eligibile pentru participarea la cursurile ECDL constă în următoarele etape, constituite din 4 module fixe separate, ce acoperă competențele și ariile de cunoaștere IT cheie organizate astfel conform tabelului 2.2 :
Tabelului 2.2. Module fixe separate și ariile de cunoaștere IT
Programul E.C.D.L. Start cu grupa de 15 persoane private de libertate, se desfășoară pe durata a patu săptămăni, câte 10 ore pe săptămână iar în fiecare zi de vineri a fiecărei săptămâni se sustine o probă de examen on-line. Modul de organizare descris mai sus este ilustrat în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3. Organizarea desfășurării programului E.C.D.L.
Numărul efectiv de ore alocate pentru întreg programul E.C.D.L. Start este de 40 de ore, acestea fiind defalcate pe durata a patru săptămâni, iar programul orar al desfășurării activităților în cadrul programului E.C.D.L. Start sunt exemplificate în tabelul 2.4.
Tabelul 2.4. Desfășurarea orară a programul ECDL start pentru deținuți
2.3. Rrelucrarea și interrretarea datelor raportului narativ cu privire la participarea persoanelor private de libertate la cursuri ECDL
Scopul unei pedepse privative de libertate este în ultimă instanță acela de a proteja societatea de infracționalitate. Acest rezultat poate fi obținut doar dacă perioada detenției este folosită pentru a face în așa fel încât, în măsura posibilului, la liberare, persoana condamnată să dorească și să fie capabilă să se integreze în societate.
În cadrul studiului este prezentat și modul în care personalul penitenciar din cadrul sistemului penitenciar percepe mecanismul de individualizare a executării pedepselor, avantajele și dezavantajele acestuia, dificultatea desfășurării activităților.
Prezentului studiu indică necesitatea conformării practicii și procedurilor în domeniul sistemului penitenciar și mai ales, de solicitarea imperativă de a oferi un răspuns adecvat la creșterea așteptărilor societății, fața de instituțiile ce asigură punerea în aplicare a pedepselor privative de libertate.
Personalul de penitenciar trebuie să dispună de un sistem de acțiuni complexe, dinamice direcționate spre restabilirea condamnatului în drepturi, statut, sănătate, aprecierea de sine și aprecierea celorlalți, valorizarea acestuia. Un astfel de instrument utilizat îl constitue sistemul de creditare a persoanelor private de libertate la activități și programe de educație, asistență psihologică și socială, la activități productive, precum și în situații de risc implementat în sistemul penitenciar românesc.
Acest sistem prevede ca, pentru fiecare activitate depusă sau program în care se vor implica persoanele private de libertate, vor beneficia de un număr de credite (recomense,
bonusuri) în funcție de natura și complexitatea activității sau programului. În cazul în care
deținuții au abateri disciplinare, aceștia sunt penalizați prin scăderea numărului de credite, în funcție de gravitatea și natura abaterilor comise. După o evaluare a situației fiecărui deținut în funcție de valoarea punctelor-credit acumulate, cei cu număr mare de credite pot beneficia de recompense, în conformitate cu prevederile legale.
Oferirea unei palete de activități constructive, care respectă drepturile omului și oferă posibilități de socializare ar trebui să încurajeze un stil de viață pro-social și independent după eliberare. Dobîndirea unor abilități vocaționale, a unei experiențe de muncă și a unei educații, sunt esențiale pentru reintegrarea socială.
În cadrul desfășurării programului E.C.D.L. Start au fost realizate următoarele activități descrise etapizat după cum urmează:
Etapă de instruire
– a fost începută instruirea IT, pentru grupa de subiecți, la Penitenciarul Spital Tg.Ocna;
– au fost predate temele corespunzătoare celor 4 module în conformitate cu manualul “Utilizarea calculatorului ECDL Start”, de luni până vineri, în intervalul orar aprobat;
– au fost date spre completare cursanților materialele: tabel de primire manual curs ECDL Start, fișă de înregistrare candidat, declarația pe propria răspundere, etc);
– au fost date spre completare foaia de prezență cursanților zilnic, fișă pe care ulterior a fost scanată și a fost trimisă la Euroaptitudini, prin e-mail, în vederea certificării prezenței membrilor grupurilor la curs;
– au fost date spre completare cursanților tabel de primire manual curs ECDL Start, fișa de înregistrare candidat, declarația pe propria răspundere, etc.
– au fost desfășurate simulări de examinare ECDL
Testare
– întocmirea documentației în vederea asigurării unei bune desfășurări a testărilor on-line;
– au fost completate și transmise săptămânal cereri de programare testări pentru cele 4 module către Euroaptitudini;
– a fost desfășurată susținerea testării în fiecare zi de vineri, pentru cele 4 module, în conformitate cu orarul aprobat;
– au fost completate documentele necesare susținerii testării, pe care ulterior, au fost transmise prin e-mail la Euroaptitudini;
– au fost completate și transmise documentele de prezență la examen și raportul de examinare pentru cele 4 module ;
– a fost întocmită documentația necesară susținerii examenului C.N.F.P.A (Consiliul Național De Formare Profesională a Adulților), conform procedurii transmise de către Euroaptitudini.
– am participat, alături de reprezentanții C.N.F.P.A. la comisia de examinare.
Am completat și am semnat împreună cu ceilalți membrii din comisie documentele din dosar și anume:
– Proces verbal
– Foaie de notare la proba practică – am completat varianta de subiect aleasă, nota 1, nota 2 (aceeași notă) și media;
– Catalogul cu rezultatele examenului – mediile obținute (am completat doar coloana pentru proba practică);
Evaluarea activității de instruire
– la începutul și la sfârșitul cursului, au fost aplicate chestionarele de evaluare cursanților
Activitati de monitorizare, evaluare si raport
– în conformitate cu procedura stabilită și comunicată de Euroaptitudini, au fost scanate și transmise săptămânal, pe e-mail, toate documentele care au fost completate la sala de curs
– am verificat zilnic starea tehnicii de calcul împreună cu responsabilul tehnic;
– a fost întocmit pontajul și transmis raportul lunar de activitate, spre avizare coordonatorului echipei de implementare.
Prin intermediul programului ECDL Start personalul de penitenciar contribuie la rezolvarea în mod adecvat a dilemei constituită de faptul că, el trebuie să asigure în același timp supravegherea și controlul deținuților, dar și schimbarea pozitivă sau tratarea lor. În conformitate cu normele CPT (Comitetul European pentru Prevenirea Torturii), baza unui sistem penitenciar de factură umană va fi întotdeauna un personalul recrutat și format cu seriozitate, care să știe cum să adopte o atitudine corespunzătoare în relațiile cu deținuții și care să-și perceapă munca mai mult ca pe o vocație decât ca o simplă slujbă.
În stabilirea relațiilor cu persoanele private de libertate, personalului angajat îi revine un rol important. Personalul angajat care este pregătit și recrutat cu responsabilitate, trebuie să stăpânească reguli ale comunicării, să dețină instrumente specifice unei comunicări inter-personale eficiente, să cunoască strategii de relaționare, să adopte o atitudine decentă în relațiile cu persoanele incarcerate. Stabilirea unor relații constructive cu deținuții trebuie să fie identificată ca o caracteristică fundamentală a acestei vocații.
Crearea unor relații pozitive cu deținuții trebuie să fie recunoscută ca trăsătură principală a acestei vocații. Dezvoltarea relațiilor constructive și pozitive dintre personal și deținuți nu va reduce numai riscul relelor tratamente, dar va intensifica, de asemenea, controlul și securitatea în mediul penitenciar și va contribui la o bună reinserție socială.
Reieșind din aceste perspective CPT încurajează mult extinderea paletei de activități extra-regim, inclusiv a programelor și activităților orientate spre reintegrarea socială a deținuților, orientarea vocațională, dezvoltarea culturală etc – elemente inerente ale mecanismului de individualizare a executării pedepsei.
Calitatea cunoștințelor, abilităților și atitudinilor pe care le posedă personalul de penitenciar va determina reușita activităților de reintegrare socială a condamnaților și în acest sens este imperios necesar ca pregătirea acestora să fie realizată la un nivel înalt, acordîndu-se un rol important atît pregătirii inițiale, precum și instruirii continue a angajaților serviciilor care au competențe referitoare la activitatea de individualizare a executării pedepselor.
Implicarea continuă, activă și profesionalismul personalului de penitenciar în procesul de reinegrare socială a persoanelor private de libertate, proces care începe încă de la depunerea în penitenciar a condamnaților, duce la demonstrarea rolului pe care personalul specializat al penitenciarului il are în rrocesul de reintegrare a persoanelor private de libertate, rrin arlicarea rrogramelor de intervenție axate re nevoile socio-profesionale ale acestor indivizi, ce va asigura reintegrarea profesională a acestora și reinserșia pe piața muncii.
În vederea desfăsurarii propiu zise a programului ECDL Start au fost derulate activități premergatoare în vederea culegerii de date, centralizarea acestora, identificarea nivelul de implicare motivațional al persoanelor private de libertate, dorința de a dobândii cunoștințe noi care să le faciliteze reinserția socială în momentul punerii în libertate.
Din efectivul de 50 de persoane private de libertate care sunt cazate în secția medico-socială a Penitenciarului Spital Tg. Ocna, un număr de 25 de persoane private de libertate și-au exprimat dorința de a participa la programul ECDL Start, exprimându-și dorința de a acumula credite prin sistemul de creditare a persoanelor private de libertate, unii pentru a reduce din numărul de credite negative iar unii pentru a dobîndii noi cunostințe în domeniul utilizării calculatorului și pentru obținerea permisului European de utilizare calculator, aspect favorabil pentru angajator. Din numărul care și-a exprimat dorința de a participa la programul ECDL Start au fost eligibili un număr de 15 persoane private de libertate. În vedere motivării pozitive a persoanelor private de libertate care nu au fost eligibile programului ECDL Start, respectiv 10 deținuți, aceștia au fost incluși pentru a participa la programul de alfabetizare pentru persoanele private de libertate care nu pot fi școlarizate, Figura 2.3.
Fig.2.3 Statistică participare activitați reintegrare
Pentru cei 15 deținuți incluși în programul ECDL Start a fost aplicat chestionarul de evaluare inițială care s-a realizat individual, în ședințe de câte 10-15 minute, acesta realizându-se în același loc, respectiv clubul Penitenciarului Spital Târgu Ocna sub supravegherea unui agent supraveghetor. (ANEXA 9)
Datele centralizate indică faptul că persoanele private de libertate participante la programul ECDL, au un nivel scăzut de utilizare al calculatorului, dorindu-și să-și însușească cunoștințe noi în vederea valorificării resurselor dobîndite pe timpul executarii pedepsei, după punerea în libertate și consideră că dobândirea unei diplome care să ateste permisul European de utilizare al calculatorului le facilitează reinserția pe piața muncii.
Plecând de la premisa afirmată de subiecții programului ECDL Start că un fost deținut ar putea fi, totuși, angajat dacă ar face dovada că "s-a îndreptat", "s-a reabilitat", "a înțeles lecția de viață" etc. nivelul de implicare activă în dobândirea noilor cunoștințe a avut o evoluție crescătoare pe durata desfășurării programului, aspect prezentat în Figura. 2.4
Fig.2.4 Evoluție subiecți program ECDL
Justificarea programlui ECDL Start este de a veni în întâmpinarea deținuți excluși de societate și de a spori șansele acestora pentru reintegrarea pe piața muncii, prin asigurarea de traininguri de inițiere și certificate de calificare în meserii alternative, ecologice. Totodată, proiectul este menit să promoveze incluziunea socială a acestui grup vulnerabil prin înlăturarea fenomenului de discriminare față de deținuți și foști deținuți.
Un alt obiectiv urmărit este de a încuraja dialogul și colaborarea dintre angajatorii din spațiul public și privat, inclusiv reprezentanți ai societății civile, pe marginea acestei probleme care privește societatea în mod direct.
Deținuți aflați în perioada premergătoare analizării în cadrul comisiei de propuneri pentru liberare condiționată au avut posibilitatea de a cunoaște ofertele de locuri de muncă vacante, în vederea creșterii șanselor de angajare a acestora după liberare prin intermediul activitați realizate în parteneriat reprezentată de ”Bursa locurilor de muncă ”.( ANEXA 10)
De altfel, în perioada premergătoare punerii în libertate, persoanele condamnate urmează „Programul de pregătire pentru liberare”, activitate în cadrul căreia le sunt oferite, de către specialiștii structurilor de reintegrare socială din unitățile penitenciare, informații concrete despre serviciile sociale puse la dispoziție de organizații nonguvernamentale și instituții ale statului, precum și despre modalitățile de accesare a acestora, în conformitate cu legislația în vigoare. Informațiile primite de la asistentul social al Penitenciarului Spital Tg.Ocna cu privire la subiecții eligibili programlui ECDL Start sunt că aceștia provin din familii dezorganizate, o parte din subiecții programului pastrează legatura cu mediul de suport, atât prin corespondență, telefonic sau prin intermediul sectorului pachete, vizită, corespondență acestia fiind vizitați de membrii familiei.
Integrarea socială trebuie raportată la specificul infracțiunii și la fiecare persoană în parte. Varietatea de infracțiuni presupune o varietate de o forme de reintegrare. Legislația califică infracțiunea, specialiștii în educație și asistență psihosocială evaluează cauzele care au generat disfuncționalitățile în cazul fiecărei persoane și nici nu ar fi eficient să analizăm infracțiunea ca și faptă. Poate mai mult decât intervenția instituțiilor statului (ex. programe de reintegrare desfășurate pe timpul executării pedepsei și resursele materiale alocate acestor programe) contează sprijinul familiei și mediul social. Reintegrarea socială presupune și reprimirea de către familie și depinde de disponibilitatea familiei de a susține material și moral persoana condamnată. Menținerea relațiilor cu familia, iar acolo unde este cazul îmbunătățirea relațiilor cu familia este un obiectiv prioritar pentru reinserția socială a persoanei private de libertate. În ce privește munca, pentru ca aceasta să fie eficientă în reintegrarea socială a persoanelor condamnate, trebuie ca și acestea să fie interesate în munca respectivă și nu doar în a câștiga o reducere a pedepsei cu închisoarea sau executarea unei sentințe în comunitate prin muncă în folosul comunității. Angajatorii cer seriozitate din partea angajatului și de multe ori persoanele care au executat pedepse privative de libertate nu sunt motivate să muncească. În multe cazuri, persoanele care au executat pedepse privative de libertate preferă să lucreze pe piața neagră a muncii și să fie beneficiari ai venitului minim garantat care le asigură și acces la alte drepturi de asigurări sociale și la hrana oferită prin cantinele sociale. Pentru angajatori este important și felul în care persoana care a executat pedepse privative de libertate se poate integra în echipa de lucru (poate există stigmatizare din partea colegilor). Integrarea prin muncă este o parte importantă a procesului, dar nu este singura.
Astfel, în reintegrarea socială a persoanelor care au fost condamnate penal pot fi eficiente:
□ Cultivarea încrederii în sine
□ Menținerea legăturii cu familia
□ Descoperirea și încurajarea intereselor prosociale (ex. muncă, alfabetizare, educație, etc.)
□ Influența pozitivă a colegilor de muncă și a prietenilor
Acestea sunt obiective ale activităților de educație și de asistență psihosocială, utilizate de câțiva ani chiar. Sistemul penitenciar sprijină reintegrarea socială a tuturor persoanelor private de libertate, pornind de la necesitățile individuale sociale, educaționale și terapeutice ale fiecărei persoane private de libertate și, mai ales, nu sancționează persoanele care după liberare nu au fost acceptate de comunitate și au recidivat.
Noțiunea de regim de executare a pedepselor privative de libertate se referă la faptul că deținuții se supun regimului de executare stabilit. Acesta cuprinde totalitatea regulilor, drepturilor, obligațiilor, programelor și activităților care urmăresc realizarea unei bune conviețuiri, astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini și abilități care să influențeze reintegrarea socială a deținuților. Regimurile de executare se diferențiază prin gradul de limitare a libertății de mișcare a deținuților și activitatea zilnică, în raport de situația juridică, starea sănătății, vârsta, categoria în care au fost clasificate și comportarea în timpul executării pedepsei.Pe întreaga durată a executării pedepsei, administrația penitenciarului asigură supravegherea, observarea și asistența deținuților de către educatori, psihologi, asistenți sociali și consilieri de probațiune, medici, personal specializat cu aplicarea regimului și siguranța deținerii, preoți și alte persoane calificate din interiorul și exteriorul locului de deținere. Pregătirea deținuților în vederea liberării începe imediat după primirea în locul de deținere și se desfășoară progresiv, oricare ar fi durata pedepsei și regimul de executare.
Deținuții selecționați pentru a participa la programul ECDL Start sunt clasifcați în regimurile de executare a pedepselor închis și respectiv semideschis.
Regimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, supraveghere și escortare care să permită deținuților să desfășoare, în grupuri, activități lucrative, educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, pentru a da posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate. Regimul închis se aplică inițial deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depășește 13 ani. Programul zilnic cuprinde prestarea muncii, activități educative, culturale, terapeutice și sportive, consiliere psihologică, asistență socială și religioasă, asistență medicală, plimbare, timp de odihnă și alte activități necesare stimulării interesului deținuților de a-și asuma responsabilități. Activitățile se desfășoară individual sau în grup, sub paza și supravegherea permanentă a personalului.Programele și activitățile de educative, de asistență psihologică și socială se desfășoară pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, în grupuri, în interiorul locului de deținere, sub pază și supraveghere. În exteriorul locului de deținere pot fi desfășurate activități educative și culturale, cu deținuții, sub pază și supraveghere continuă, cu aprobarea directorului penitenciarului.
Regimul semideschis oferă deținuților posibilitatea de a se deplasa neînsoțiți în zone din interiorul penitenciarului pe traseele stabilite de către administrația penitenciarului și de a-și organiza timpul liber avut la dispoziție, sub supraveghere, cu respectarea programului stabilit de administrație. Regimul semideschis se aplică deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 3 ani. Programele și activitățile educative, de asistență psihologică și asistență socială se desfășoară pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, în grupuri, în spații din interiorul locului de deținere, care rămân deschise pe timpul zilei, precum și în exteriorul locului de deținere. Supravegherea acestora se face cu personal neînarmat.
Obținerea unui loc de muncă după liberare reprezintă un pas extrem de important în procesul de reinserție a persoanelor care au executat pedepse privative de libertate, astfel că acest demers nu poate decât să încurajeze și să ofere persoanelor condamnate suportul necesar în revenirea acestora pe piața muncii și în societate.
Implicarea persoanelor private de libertate, constanța comportamentală, respectarea regulamentelor de ordine interioară, participarea activă la programele concepute în vederea pregătirii pentru liberare, menținerea unui echilibru interior, relaționarea constructivă cu personalul de penitenciar favorizează reintegrarea rersoanelor private de libertate care derinde de ridicarea nivelului de pregătire profesională a deținuților și conștientizarea de către deținuți asupra importanței acesteia pe piața muncii.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Rotrivit setului metodologic arlicat asurra analizei serviciilor sociale acordate deținuților în rerioada de rînă le eliberare, în vederea rregătirii lor către eliberare ca ulterior șă fie asigurată reintegrarea socială dură detenție, am ajuns la cîteva concluzii. Asistența acordată deținuților se concretizează în derularea unor rrograme de intervenție axate re nevoile criminogene ale infractorilor și în srrijinirea deținutului în vederea satisfacerii nevoilor sociale (educație, rregătire rrofesională, loc de muncă, locuință, timr liber), medicale sau juridice.
Reintegrarea socială rresurune restructurarea caracterului infractorului astfel, încât acesta să roată activa în societate fără a comite, re viitor, infracțiuni.
Deoarece mulți infractori eliberați nu au legături ruternice cu familia sau cu comunitatea, se vor întoarce, cel mai rrobabil, la vechile obiceiuri. Mulți vor comite din nou infracțiuni rentru a se susține financiar, deoarece accesul la servicii sociale, la o casă, un loc de muncă este arroare imrosibil. Comunitatea joacă un rol esențial în rrocesul de reintegrare, iar membrii societății trebuie să găsească un echilibru între frica și neîncrederea cauzată de reintoarcerea rrizonierilor și să le ofere surort social și servicii rentru aceștia.
Programul de reintegrare socială și profesională a persoanei private de libertate, trebuie să țină seama de o serie de caracteristici ale individului, de nivelul stimei de sine caracteristic acestuia, aceste furnizând informații valoroase asupra șanselor de readaptare la viața din libertate, precum și de combatere a unei eventuale recidive a actului infracțional.
Din perspectiva protecției stabilității sociale, devianța și actele infracționale sunt evaluate ca atare de către actanți, mai mult de către justiție, ca fiind acte indizerabile, iar infractorul reprezintă o categorie care trebuie îndepărtată și izolată. Perioada de ședere în penitenciar aduce grave modificări în stilul de viață al celor condamnați. Mediul carceral reprezintă pentru majoritatea indivizilor, capătul de drum, puțini fiind aceia care reușeșc să se reintegreze cu succes în societate.
Recunoaștere elementelor specifice și nefaste ale mediului carceral îndeamnă la concepera unei reforme eficace la toate nivelurile ierarhiei instituționale și nu în ultimul rând a celor care lucrează în mod direct cu persoanele private de libertate. Toate activitățile și programele educative trebuiesc reevaluate pentru dezvoltarea unor programe eficiente în vederea diminuării riscului de recidivă și pentru a facilita reintegrarea socială.
Reinserția persoanei private de libertate reprezintă un proces anevoios, cu multiple implicații sociale, unde echipa multidisciplinară reprezintă un element semnificativ. Prioritar pentru demararea acestui set de procedee este colectarea datelor care permit conturarea unui profil cât mai detaliat asupra infractorului, precum și o reală diagnoză asupra faptelor ce pot fi comise de acesta.
Informarea asupra cararteristicilor individului deviant face referire la particularitățile pshice ale individului (gânduri, afecte, comportamente și atitudini caracteristice), nevoi și probleme, motivația de schimbare, dezvoltarea unui tablou explicativ al comportamentului infracțional (detalii demografice, trecut infracțional, mediu de proveniență și relațiile cu rudele și partenerul/partenera, puterea economică, particularități pshice) toate aceste permițând o evaluare a capacităților persoanei private de libertate, a riscului de recidivă și a altor riscuri.
Persoanele private de libertate au un nivel crescut al autoevaluării stimei de sine, acest fapt poate fi interpretat prin prisma faptului că individul delicvent se autoapreciază pozitiv, iar comitera unor fapte antisociale nu le va afecta stima de sine.
Principala barieră în procesul de reintegrare socială a acestor persoane private de libertate, o constituie propria persoană. Din dorința de a recupera timpul pierdut în spatele zidurilor penitenciarului, extrem de siguri pe capacitățile lor, se izbesc de zidurile societății, nereușind să găsească calea de a pătrunde în interiorul ei și de a se face înțeleși.
Persoanele private de libertate pot fi clasificate în diverse moduri: bărbați și femei, adulți și minori, recidiviști și ne-recidiviști, cu familie și fără familie, sănătoși și bolnavi somatic, cu nivel de cultură ridicat și cu nivel de cultură scăzut, români și străini, apți de muncă și inapți de muncă, din mediu urban și din mediu rural etc. ca urmare, nevoile lor educaționale, psihologice, sociale și terapeutice sunt imense.
Dacă la toate acestea adăugăm faptul că mulți sunt abandonați de familiile lor și nu au minime posibilități de întreținere după liberarea din închisoare, vom avea imaginea completă a ceea ce personalul educativ și specialiștii în probleme umane – psihologi, sociologi , asistenți sociali, terapeuți ocupaționali și agenți (consilieri) de probațiune – au de corectat, amplificat, tratat, modelat în ce-i privește pe deținuți.
Majoritatea infracțiunilor se săvârșesc din cauza lipsei banilor, locuinței și a mijloacelor de trai, atât pentru un condamnat ce execută pedeapsa în stare de libertate cât și pentru unul de abia ieșit din penitenciar, de aceia este necesar ca măcar o perioadă de câteva luni să aibă unde să stea sub o supraveghere și o consiliere specializată.
Această perioadă ar trebuii să devină obligatorie pentru toți aceia care nu au un sprijin concret material și moral în familie sau în cadrul societății, pentru ca ulterior să facă față realităților sociale fără a mai fi tentați să recidiveze.
Recomandări:
Trebuie să recunoaștem faptul că sistemul de executare a pedepselor trebuie să însemne mult mai mult decât exercitarea forței coercitive de pedepsire a statului. În politica dreptului penal, accentul trebuie să se mute de pe pedeapsă. Așa cum în dreptul material penal abordarea restaurativă și reparatorie a început să câștige teren, și abordarea executării pedepselor trebuie revizuită. În dreptul material penal și în procedura penală legiuitorul a recunoscut faptul că nu putem vorbi doar de fapta penală urmăribilă, ci și despre cei care
participă la întreaga procedură. Este firesc că în acest caz se pune accent mai mare pe victimă decât pe infractor, încercând să se rezolve situația creată astfel încât victima să poată fi repusă în starea anterioară comiterii infracțiunii.
În ceea ce privește infractorii, când reflectăm asupra acestei probleme trebuie să pornim de la faptul că rata infracționalității trebuie redusă, iar energia transpusă în comiterea de infracțiuni de către infractori, ca și efortul depus de organele de cercetare penală să poată fi utilizate în relațiile lor cu societatea.
Instrumentele sunt aceleași ca și în alte domenii ale dreptului penal – prevenția și restabilirea situației anterioare. În situația prevenției, făptuitorului trebuie să îi oferim în locul fostului stil de viață un alt model de comportament, susținându-l prin asigurarea condițiilor necesare în acest sens. Cu aceste măsuri, putem să prevenim comiterea unor noi infracțiuni. Aceasta este resocializarea. În cursul corectării comportamentului infracțional, în viața infractorului au avut loc schimbări, pentru care a fost condamnat, deci trebuie condus în situația anterioară infracționalității. Aceasta înseamnă reabilitare și reintegrare. Reintegrarea este acel proces în care pe condamnatul resocializat îl transpunem în mediul social, în termenii unui micro-mediu la care acesta este adaptat.
Noua lege privind executarea pedepselor utilizează experiența acumulată pe baza actului legislativ anterior, este conformă cu normele europene din domeniu și în același timp își păstrează unicitatea, introducând noutăți. Propunerea legislativă stabilește cadrul legal al programului de reabilitare, program la care participarea condamnatului în unele cazuri este obligatorie. Este introdus conceptul de mediu de reintegrare, definit de către condamnat. Odată cu introducerea programului, se creează mediul de resocializare care se adaptează individului chiar și în interiorul penitenciarului.
Conducerea reintegrării persoanelor care au dat dovadă de comportament negativ și s-au rupt de viața socială datorită tulburărilor de integrare în societate, în această categorie fiind incluși alcoolicii, tratamentul consumatorilor de droguri prin activitățile de reintegrare din penitenciare, activitățile pastorale din penitenciare, supravegherea și îngrijirea celor eliberați, sprijinirea socială, activități instituționale care în parte aparțin statului, iar în parte aparțin comunităților religioase și organizațiilor neguvernamentale. Mediul de reintegrare: din punct de vedere al stabilirii nivelului de relaționare socială este acea grupare interesată a societății în care condamnatul va dori să trăiască după eliberare. Programul de menținere a relațiilor cu societatea este introdus ca noutate tehnică. Programul oferă o posibilitate fără precedent pentru cei care au de executat o pedeapsă privativă de libertate cu durată scurtă. În timpul executării pedepsei, penitenciarul va încerca să îl împiedice pe condamnat să se obișnuiască cu condițiile de detenție, menținându-l în propriul lui mediu, pentru ca acesta să își păstreze locul de muncă, respectiv relațiile din societate.
Supravegherea posterioară executării pedepsei a fost reglementată și în noua lege, cu un nou conținut. Rolul supravegherii condamnatului după eliberare este mai important decât am crede. În cursul acestui proces, cei care ajută la reintegrarea condamnatului se folosesc de toate experiențele acumulate în legătură cu condamnatul în timpul activităților și programelor din detenție și din perioada programului de reintegrare.
Aceste etape sunt foarte importante nu doar pentru condamnat, ci și pentru prevenirea infracționalității, deci pentru societate. Legiuitorul asigură de principiu locuința, respectiv posibilitatea unui loc de muncă pentru condamnat, în măsura în care garantarea acestora – în ordinea enumerată – îi revine statului ca obligație. Totuși, punerea ei în practică depinde de autoritățile publice locale și resursele acestora.
Relația condamnatului cu mediul înconjurător este o șansă pentru resocializare. Reacția mediului social de respingere este una firească. Relația de neîncredere între cele două fronturi creează o situație de blocaj. Din această cauză este nevoie de intervenția instituțiilor societății civile. Legiuitorul trebuie să asigure pentru aceste etape o susținere sigură. Trebuie dezvoltat, în acest context, un sistem în care condamnatul să nu se piardă, să poată fi urmărit și controlat. Responsabilitatea este uriașă și totul depinde de modul în care norma legislativă asigură condițiile necesare reintegrării, precum și de resursele pentru punerea normei în practică.
BIBILIOGRAFIE
A. Roșca, Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975, pag. 504-505.
Banciu D. Voicu M., Introducere în sociologia devianței. București, 1985.
Bogdan T., Santea I. (1983), Comportamentul uman în procesul judiciar, Editura Ministerului de Interne, București.
Constituția României, republicată; nr. 429/2003, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003. In: Monitorul Oficial al României, NR. 767 din 31 octombrie 2003
Convenția Europeană a Drepturilor Omului https://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf
Christopher D. Marshall, op.cit., p.130 .
Declarația Universală a Drepturilor Omului https://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf
Egalitatea de șanse, resursă pentru viitor mai sigur, Bistrița, 2013.
Gheorghe F., (1996), Psihologie Penitenciară, Editura Oscar Print, București.
Gheorghe N., (1991), Prevenirea infracțiunilor prin măsuri de siguranță, Editura Ministerului de Interne, București.
Gheorghe N., Costică P., (1996), Criminologie, Editura Europa Nova, București.
Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun, Criminologie, Editura Europa Nova, București, 1996, pag.166 – 167.
Golu M., (1974),Psihologie Socială, E.D.P., București.
H. Mărgineanu, Condiția umană, București, Editura Științifică, București, 1973, pag. 14.
Hotararii de Guvern nr. 157/10.03.2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal; In: Monitorul Oficial al României nr. 271 din 11 aprilie 2016
Hotararii de Guvern nr. 756/2016 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare; In: Monitorul Oficial al României, nr.849 din 26 octombrie 2016
Hotărârea Guvernului nr. 870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonarea și planificare a politicilor publice la nivelul administrațiilor publice centrale; In: Monitorul Oficial al României, Partea 1 nr.637 din 24 iulie 2006
Hotărârea Nr. 1239 din 29 noiembrie 2000 privind, regulamentul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de probațiune In: Monitorul Oficial al României, nr.844.din 16 decembrie 2008
Ioan Durnescu, Asistența socială în penitenci. Iași, 2009
Integrarea socioprofesională a persoanelor care și-au ispășit pedeapsa, în: Asistența socială și justiția juvenilă, modalități de integrare și cooperare.
Jean Pinatel, Traité de droit penal et de criminologie, Tome III, Criminologie, Paris, Dalloz, 1963; R.M. Stănoiu, Introducere în criminologie, București, Editura Academiei, 1989, pag. 143.
Joshua M. Price, Prison and Social Death, Rutgers University Press, New York,2015, p.3.
Legea asistenței sociale nr. 292/2011; In: Monitorul Oficial al României, nr.905 din 20 decembrie 2011
Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare; In: Monitorul Oficial al României, nr.486 din 15 iulie 2010
Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal; In: Monitorul Oficial al României, nr.757 din 12 noiembrie 2012
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată; In: Monitorul Oficial al României, nr.217 din 24 martie 2014
Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată; In: Monitorul Oficial al României, nr.170 din 2 martie 2020
Legea nr. 252 /2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, cu modificările și completările ulterioare. In: Monitorul Oficial al României, nr.512 din 14 august 2013
Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal; In: Monitorul Oficial al României, nr.513 din 14 august 2013
Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal; In: Monitorul Oficial al României, nr.514 din 14 august 2013
Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale; In: Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 515 din 14 august 2013
Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare; In: Monitorul Oficial al României, nr. 510 din 24 iulie 2009
Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare; In: Monitorul Oficial al României, nr. 103 din 6 februarie 2002
Liiceanu G. ,Tragicul. București, 1993.
Manualul de practică în domeniul reintegrarii sociale și supravegherii, 2004, p. 54.
Mărgineanu H., (1973), Condiția umană, București, Editura Științifică, București.
Monitorul Oficial NR. 844 din 16 decembrie 2008, Hotărârea Nr. 1239 din 29 noiembrie 2000 privind, regulamentul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de probațiune, Anexa 1, Capitolul 1, art.1.
Monitorul Oficial, nr. 423 din 1 septembrie 2000.
Neculau A., (1996), Psihologie socială. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iași.
Ordinul ministrului justiției nr. 1.322/C/2017 din 25 aprilie 2017 privind Regulamentul de organizare și desfășurare a activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, instruire școlară și formare profesională; In: Monitorul Oficial al României, nr. 432 bis din 12 iunie 2017
Probațiunea și reintegrarea socială a infractorilor, Cartea Universitară, Bistrița, 2007
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal aprobat prin HGR nr. 157/10.03.2016; In: Monitorul Oficial al României Partea I nr. 271 din 11 aprilie 2016
Recomandarea nr. R(92)16 privind regulile europene vizând sancțiunile și măsurile comunitare – https://rm.coe.int/rec-92-16-on-community-sanctions-and-measures/16808b60b6
Recomandarea nr. R(93)6 privind închisoarea și aspectele privind închisoarea și aspectele criminologice ale controlului bolilor transmisibile, inclusiv SIDA și alte aspecte privind sănătatea populației penitenciare – https://rm.coe.int/2-combaterea-relelor-tratamente-in-penitenciare-final/1680722471
Recomandarea nr. R(97)12 privind personalul implicat în implementarea sancțiunilor și a măsurilor – https://rm.coe.int/romanian-compendium-2015/16806ab9b7
Recomandarea nr. R(98)7 privind aspecte etice și organizatorice ale asistenței medicale în penitenciare https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016806ab9b4
Recomandarea nr. R(99)22 privind supraaglomerarea din penitenciare și inflația populației penitenciare- https://rm.coe.int/romanian-compendium-2015/16806ab9b7
Recomandarea Rec(2000)22 privind implementarea regulilor europene vizând sancțiunile și măsurile comunitare https://rm.coe.int/16806f407c
Recomandarea Rec(2003)22 privind eliberarea condiționată https://rm.coe.int/16806f407a
Recomandarea Rec(2003)23 privind managementul de către personalul penitenciar a condamnărilor pe viață și a celor de lungă durată https://nettsteder.regjeringen.no/norlam/files/2017/08/Rapoarte_01.pdf
Recomandările R(89)12 și R(2003)20 privind educația în penitenciare https://www.epea.org/wp-content/uploads/CoE_17-Recommends-Romanian.pdf
Roșca A. (1975), Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Standard Minimum Rules for the Treatment of Prisoners, 1955
Stefan Cojocaru,Asistența socială, Polirom, Iași, 2005.
Stănoiu R.M., (1989), Introducere în criminologie, București, Editura Academiei.
Tudorel B., Tratat Universitar de Psihologie Judiciară, Editura Phobos.
ANEXE
ANEXA 1
PENITENCIARUL___________________
SERVICIUL EDUCAȚIE
ANUNȚ
În perioada ___________________________, în secția/Penitenciarul (numărul secției sau numele unității, după caz) __________, începe programul educativ _______________________.
Cei care sunt interesați de participarea la acest program, trebuie să facă o cerere scrisă pe care să o înainteze educatorului, până în data de _______________.
Întocmit,
Coordonatorul programului
___________________
Șef Serviciu Educație
____________________
ANEXA 2
Data afișării anunțului ____________
ANGAJAMENT DE PARTICIPARE
Numele și prenumele :___________________________________________________
Data nașterii__________________Părinții________________________/________________
Prin prezentul document, declar că am fost informat despre caracteristicile, obiectivele, regulile de participare și criteriile de excludere din programul educativ___________________________ și sunt de acord cu respectarea următoarelor condiții:
să particip în mod activ la activitățile desfășurate în cadrul programului;
să efectuez temele stabilite de coordonator;
să respect toate regulile de grup.
Menționez că:
– am luat la cunoștință că nerespectarea condițiilor de participare determină excluderea mea temporară sau definitivă din program;
– am avut posibilitatea de a lămuri orice neclaritate sau de a primi mai multe informații despre drepturile și obligațiile legate de participarea la program.
Data: ____________
Semnătura persoanei private de libertate Semnătura educatorului
_______________ _______________
ANEXA 3
Investește în oameni !
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 6 “Promovarea incluziunii sociale”
Domeniul major de intervenție 6.2 “Imbunatatirea accesului si a participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii”
Titlul proiectului: “Pregătire TIC la standarde europene în sistemul penitenciar românesc”
Contract nr. POSDRU/96/6.2/S/60031
FORMULAR ÎNREGISTRARE A GRUPULUI ȚINTĂ
Formular individual de înregistrare
Cod proiect: 60031
Titlu proiect: “Pregătire TIC la standarde europene în sistemul penitenciar românesc”
Reprezentant legal/Coordonator proiect: xxxxxxxxxxxxx (reprezentant legal – administrator)/ xxxxxxxxxxxxx (manager proiect)
Axa Prioritară: 6 “Promovarea incluziunii sociale”
Domeniu Major de Intervenție: 6.2 “Imbunatatirea accesului si a participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii”
Notă: Datele cuprinse în acest formular vor fi tratate confidențial, în conformitate cu prevederile Directivei CE/95/46 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, transpusă prin Legea nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, transpusă prin Legea nr. 506/2004.
I. Informații personale:
I.1. Nume participant (nume și prenume) ____________________________________________ CNP ______________________, adresa: ______________________________________________
_______________________________________________________________________________
Telefon:_________________________E-mail:_________________________
I.2. Gen: Masculin Feminin
I.3. Naționalitate: română alta(specificați)_________________
I.4. Vârstă (vârsta în ani împliniți):
I.5. Locul de reședință: rural urban
II. Nivelul de instruire (nivelul ultimei instituții de învățământ absolvite):
III. Statutul pe piața muncii:
III. Statutul pe piața muncii (continuare):
IV. Apartenența la un grup vulnerabil:
ANEXA 4
Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor umane 2007 – 2013; Axa prioritara 6 “Promovarea incluziunii sociale”; Domeniul Major de interventie 6.2 “Imbunatatirea accesului si a participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii”;
Proiect: “Pregătire TIC la standarde europene în sistemul penitenciar românesc” POSDRU/96/6.2/S/60031
Id Proiect: 60031
„Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013”
„Investește în oameni!”
DECLARATIE DE CONSIMTAMANT
Subsemnatul/a ……………………… declar ca sunt de acord cu utilizarea si prelucrarea datelor personale furnizate in Formularul de inregistrare al grupului tinta în scopul desfășurării proiectului “Pregătire TIC la standarde europene în sistemul penitenciar românesc”, cod proiect 60031, în conformitate cu prevederile Directivei CE/95/46 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, transpusă prin Legea nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, transpusă prin Legea nr. 506/2004.
Data ……………………… Semnătura ……………………………………
ANEXA 5
Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor umane 2007 – 2013; Axa prioritara 6 “Promovarea incluziunii sociale”; Domeniul Major de interventie 6.2 “Imbunatatirea accesului si a participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii”;
Proiect: “Pregătire TIC la standarde europene în sistemul penitenciar românesc” POSDRU/96/6.2/S/60031
Id Proiect: 60031
„Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013”
„Investește în oameni!”
DECLARATIE PE PROPRIA RASPUNDERE
Subsemnatul (a) ______________________, identificat (a) cu CNP_____________________________________, cunoscand ca falsul in declaratii este pedepsit in conformitate cu art.292 din Codul Penal, declar pe propria raspundere ca:
Nu am mai participat la aceeasi activitate pe nici un alt proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013;
Fac parte din grupul tinta al proiectului cu titlul “Pregătire TIC la standarde europene în sistemul penitenciar românesc”, proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Axa prioritara 6 “Promovarea incluziunii sociale”; Domeniul Major de interventie 6.2 “Imbunatatirea accesului si a participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii”, conform contractului POSDRU/96/6.2/S/60031, implementat de S.C. Euroaptitudini S.A. in parteneriat cu Administratia Nationala a Penitenciarelor;
Particip in nume propriu la activitatile proiectului.
Data, Semnatura,
Persoanelor care completează acest formular le sunt garantate drepturile potrivit Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date (publicata in Monitorul Oficial nr. 790 din 12 decembrie 2001).
Răspunsurile sunt confidențiale.
EUROaptitudini a fost înscrisă în registrul de evidență a prelucrărilor de date cu caracter personal la nr. 9118.
ANEXA 6
Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor umane 2007 – 2013; Axa prioritara 6 “Promovarea incluziunii sociale”; Domeniul Major de interventie 6.2 “Imbunatatirea accesului si a participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii”;
Proiect: “Pregătire TIC la standarde europene în sistemul penitenciar românesc” POSDRU/96/6.2/S/60031
Id Proiect: 60031
„Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013”
„Investește în oameni!”
CHESTIONAR DE EVALUARE INITIALA A CUNOSTINTELOR DE UTILIZARE A CALCULATORULUI
DATE DE IDENTIFICARE
NUME SI PRENUME_____________________________________________________________________
Regimul de incadrare al executarii pedepsei
□ Maxima siguranta □ Regim deschis
□ Regim inchis □ Regim semi-deschis
1. Ce comandă folosiți pentru a muta un fișier?
a. comanda delete
b. comanda copy
c. comanda cut
d. comanda rename
2. Pentru a introduce o imagine într-un document Word folosim meniul:
a. format
b. insert
c. tools
d. table
3. Alegeți de mai jos serviciul care permite accesul la pagini web:
a. www
b. smtp
c. bmp
d. chat
4. Care dintre următoarele sarcini ar fi mai potrivită pentru o persoană decât pentru un calculator?
a. înregistrarea datelor de identificare ale persoanelor aflate în detenție
b. procesarea cecurilor într-o bancă
c. căutarea unei cărți într-o bibliotecă virtuală
d. participarea la un workshop pe tema egalității de șanse
Descrie în câteva fraze (maxim 40 de cuvinte) motivul pentru care dorești să participi la acest curs
Data_________________ Semnătura_________________
ANEXA 7
Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor umane 2007 – 2013;
Axa prioritara 6 “Promovarea incluziunii sociale”;
Domeniul Major de interventie 6.2 “Imbunatatirea accesului si a participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii”;
Proiect: “Pregătire TIC la standarde europene în sistemul penitenciar românesc” POSDRU/96/6.2/S/60031
„Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013”
„Investește în oameni!”
CHESTIONAR DE EVALUARE A CURSULUI
Vă rugăm să bifați cursul la care ați participat: □ ECDL COMPLET □ ECDL START
1). Au fost îndeplinite așteptările dumneavoastră cu privire la cursul urmat?
___________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
2). Cum veti valorifica cunostintele dobandite/deprinderile formate?
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
3). Cum apreciati caracterul aplicativ(practic) al cursului urmat?
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
4). Doriți să mai participați și la alte traininguri? Vă rugăm să enumerați cursurile/ domeniile de interes.
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________
ANEXA 8
Fig. 2.5. Foto sală curs ECDL
Fig. 2.6. Foto grup deținuți
ANEXA 9
Fig. 2.7. Chestionare de evaluare inițială p.p.l.
ANEXA 10
Fig. 2.8. Bursa locurilor de muncă pentru persoane private de libertate
Fig. 2.9 Bursa locurilor de muncă pentru persoane private de libertate
ANNOTATION
to the master's thesis with the theme
TRAINING OF PERSONS DEPRIVED OF LIBERTY FOR RE-INTEGRATION INTO THE PROFESSIONAL LIFE, CHISINAU, 2020
The sentence on "preparing persons who are not free to return to work" consists of introduction, two chapters, conclusions and recommendations, bibliography with 57 titles, 10 annexs, 57 pages of basic text, 4 figures, 4 tables, author: Buiciag Constantin, studat-master la anull II, the rrograster Management of social and health services.
In the sentence, keywords were used, such as: reintegration, reintegration, private person of liberty, society, prison sentence, execution regime, prison environment, enforcement regime, attitudes and skills, prison system.
The field of study and the objectives of the proposed sentence are: Adaptation to the prison environment, induces a change in the personality of the person deprived of liberty, by adopting norms, customs and values characteristic of detention, thus reaching to relate to events surrounding him as a passive viewer, who is in a state of permanent waiting. Gradually, as the degree of adaptation of the private individual to this prison environment increases, the chances of social reintegration are increasingly smaller, as its sensitivity to the various re-education programs decreases, thus, the re-education programs implemented are part of the process of social reintegration of people deprived of liberty, to be administered by prison staff.
The novelty and scientific originality of the work is to highlight the importance of one side in the process of re-integration into the labor market of persons deprived of their liberty, vocational training programs which represent the procedure for ensuring the raising and diversification of vocational skills by the initiation, qualification, retraining, training and specialization of persons deprived of liberty in search of a job, in order to achieve their mobility and (re)integration into the labor market.
The meaning and application value of the thesis is that the current period is particularly complex and, in many respects, unique, this period is characterized by numerous and intense changes in all areas of activity, both in scientific and in application. We live in a period of short, medium and even long-term projection. Time is marked by lists, schemes and actions. We are forced to plan our activities to become competitive and efficient. We are seen by a high rationalization of activities, resources, time. One indicator of modern society is predictability, clear logic of precise action, which would eliminate more and more hazard, chance, and accident.
Society is materializing its protective measures against those who commit crimes by isolating them in prisons. Prisons are highly corrupt environments, maintaining criminal subculture, through the kind of relationships that individuals of freedom establish within the group.
The program of social reintegration of persons deprived of liberty, through re-employment programs, details of a pre-release modular program to be administered by prison staff in the pre-release phase. It is important to mention from the outset that this program is part of a process, but the whole process is not just about this program.
The system of prison administration, consisting of the national Administration of prisons and subordinate units, is a public service that contributes to the defense of public order and national security by ensuring the protection, escort, surveillance, the enforcement of detention and the organization of educational, psycho-social assistance for the social reintegration of persons deprived of liberty. In these coordinates, the national Administration of prisons continuously assesses the educational, psychological and social needs of people deprived of liberty, as this process forms the basis of their social reintegration strategy. The activities of school and vocational training for persons deprived of liberty, coordination and planning of the executive stages and of education and psycho-social assistance programs respectively, constitute ongoing activities at the level of all prison units for the purpose of educational and psycho-social service.
Deprivation of liberty by the execution of a criminal penalty in a prison is a special, particularly complex situation. Deprivation of liberty in a prison does not require the total isolation of the offender and is not intended to cause physical and mental suffering, but is a measure of constraint and a means of re-education, in order to prevent further crimes. Deprivation of liberty is not aimed at dehumanizing criminals, but at recovering, re-entering their jobs and reintegrating them into society.To make it easier for people deprived of liberty to reintegrate into society, it is necessary for the person deprived of his or her liberty to know and learn the rules of society. Everyone must understand that respecting the laws is not easy, but it is absolutely necessary if they want to live among other people and not to be punished. Everyone deprived of liberty must understand that the company is trying to achieve a fair sharing of goods, jobs, education opportunities, prizes, money.
After being released from prison institutions, the people concerned are adapting very difficult to the new environment, and often do not get help from the relevant institutions. Lack of aid from the competent institutions for the resocialization of persons released from detention, as a result of a lack of skills or qualifications, it is causing them to commit other crimes with the aim of returning them to prison institutions.
If the State claims to have the right to punish the convicted by depriving him of the right to liberty, at the same time, in accordance with that right, there is a related obligation not to be harmed more than would be the case in the conviction itself. The intention to isolate him from society by imprisonment, this is punishment, any other suffering appears inevitable, such as weakening or breaking ties with the family, the reduced ability to decide on him, negative prospects in terms of keeping or finding a job after the execution of the sentence, as well as the impact of dehumanization in the carceral community. The state has the obligation to reduce these problems by recovery efforts, and to increase the ability of the perpetrator to refrain from further crimes and to live as a responsible citizen.
DECLARATIE*
privind originalitatea conținutului lucrării de master
Subsemntatul(a) ____________________________________________________________
absolvent(ă) al (a) Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea Științe Sociale și ale Educației, Programul de master ______________________________, promoția 2019-2020, declar pe propria răspundere, că lucrarea de master cu titlul: _____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
elaborată sub îndrumarea dlui/dnei _____________________________________________,
pe care urmează să o susțin în fața comisiei, este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul acesteia în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență/master, monografii, lucrări de specialitate, articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de master fiind menționate în conținutul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de master să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțând inclusiv la introducerea conținutului acesteia într-o bază de date în acest scop.
Data ________________________ Semnătură student ____________________
* Declarația se va completa de absolvent cu pix sau stilou cu cerneală albastră și se înserează în lucrarea de master a studentului la sfârșitul acesteia ca parte integrantă.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA [310800] (ID: 310801)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.