POTENŢIALUL TURISTIC AL COMUNEI ARIEŞENI [310782]

17. Potențialul turistic al comunei Arieșeni.

Configurația variată a [anonimizat] o valoare turistică ridicată.

[anonimizat] o valoare ridicată ceea ce conferă zonei un grad ridicat de interes turistic. De aici rezultă și necesitatea protejării acestor resurse ale teritoriului studiat în perspectiva unei dezvoltări durabile a zonei.

Dintre resursele turistice importante amintim:

– [anonimizat], [anonimizat].

O mare importanță prezintă rezervațiile naturale:

– comuna Arieșeni (jud. Alba) – [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], Izbucul Tăuzului.

[anonimizat] a turismului pentru sporturile de iarnă. Acestea, [anonimizat], valori deosebit de favorabile.

Se remarcă durata medie anuală a stratului de zăpadă de 150 de zile ceea ce asigură un sezon de schi de 5 luni.

[anonimizat] a [anonimizat]:

– Cheile Gârdișoarei (sat Casa de Piatră)

Modul de ocrotire: [anonimizat]. Pericolul care amenință rezervația: este exploatarea forestieră care ar putea dezechilibra regimul hidric și ar afecta peisagistica zonei.

– Cascada Vârciorog (sat Vanvucești)

Modul de ocrotire: [anonimizat]. Ocolul Silvic nu are inclus în planul de amenajare silvică această rezervație și deci pădurea din jurul cascadei nu are statut de pădure de protecție.

Pericole care amenință rezervația:

– tăierea pădurii în sectorul superior al Văii Vârciorog (în amonte de cascada), poate produce unele dezechilibre;

– bararea văii cu materiale din haldă (gresii, cuarțite), care sunt sortate gravitațional și ajung până în albie;

– construcția de case de vacanță.

– Peștera Ghețarul de la Vârtop (sat Casa de Piatră)

Pericolul care amenință rezervația: este distrugerea de către turiștii dornici de „suveniruri” a formațiunilor stalagmitice și stalactitice așa cum au procedat cu o [anonimizat].

– Avenul din Hoanca Urzicarului (Arieșeni, Vârtop)

Modul de ocrotire: [anonimizat].

Pericole care amenință rezervația: [anonimizat]-se într-o zonă greu accesibilă. Vizitarea avenului presupune echipament și dotări tehnice corespunzătoare.

– Coiba Mică (sat Casa de Piatră)

Modul de ocrotire: [anonimizat].

Pericolul care amenință rezervația: distrugerea de către turiștii dornici de „suveniruri” a formațiunilor stalagmitice și stalactitice.

– Coiba Mare (sat Casa de Piatră)

Modul de ocrotire: [anonimizat].

Pericolul care amenință rezervația: distrugerea de către turiștii dornici de „suveniruri” a formațiunilor stalagmitice și stalactitice.

– Peștera Gura Apei (sat Casa de Piatră)

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Pericolul care amenință rezervația: distrugerea de către turiștii dornici de „suveniruri” a formațiunilor stalagmitice și stalactitice.

– Huda Orbului (sat Casa de Piatră)

Modul de ocrotire: fiind recentă nu are nici o indicație asupra statutului peșterii.

Pericolul care amenință rezervația: distrugerea de către turiști a speleotemelor.

– Peștera Hodobana (sat Hodobana)

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Pericolul care amenință rezervația: distrugerea de către turiștii dornici de „suveniruri” a formațiunilor staclagmitice și stalactitice.

– Avenul cu două intrări (sat Hodobana)

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Pericole care amenință rezervația: nu sunt.

– Izbucul Tăuzului (sat Hodobana)

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Pericole care amenință rezervația: nu există pericole majore.

O altă măsură luată datorită necesității protejării potențialului acestei zone este crearea Parcului Natural Apuseni (fig. 17.1).

Fig.17.1. Harta Parcului Natural Apuseni (www.parc natural apuseni.ro)

PNAp este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munților Apuseni, între masivele Bihor la sud și Vlădeasa la nord. Din punct de vedere geografic, este amplasat între 46o26’ – 46o45’ lat N și 22o32’ – 23o5’ long E.

PNAp ocupă o suprafață de 75.784 ha, întinzându-se pe teritoriul administrativ a trei județe (Cluj în proporție de 40,15%, Bihor 31,92% și Alba 27,92%).

PNAp cuprinde suprafețe de pe teritoriul administrativ a 16 comune, și proprietăți aparținând la 23 de comune. În ce privește numărul de comunități, pe teritoriul PNAp sunt cuprinse integral 53 localități și 2 sate de vacanță (Boga și Fântânele), parțial mai fiind cuprinse încă 8 localități, situate pe limitele parcului.

Limitele Parcului Natural Apuseni

Limitele parcului au fost stabilite prin Hotărârea Guvernamentală 230 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 26.03.2003, privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora, fiind reproduse mai jos (corecturi de toponimie au fost făcute unde a fost cazul):

– limita nordică a Parcul Natural Apuseni

Din vârful Măgura Fericii (1106,1 m) limita urmărește, spre NE, culmea principală dintre bazinele Crișului Pietros [III-1.42.9] și al văii Nimăiești [42.13], până în Vf. Poienii (1626,8 m).

În continuare, limita urmărește culmea principală dintre bazinele hidrografice Crișului Repede [III.44] și Someșului Mic [II-1.31] (de la izvor până la confluența cu Someșul Rece se numește Someșul Cald), prin cota 1515,4 m, Vf. Bohodei (1653,8 m), Vf. Fântâna Rece (1652,4 m), Vf. Cârligatele (1694,3 m), cota 1650,3 m, Vf. Coasta Brăiesei (1692,4 m), Vf. Briței (1758,6 m), culmea Piatra Tâlharului, Vf. Micău (1639,9 m) și Vf. Nimăiasa (1588,9 m). Din Vf. Nimăiasa limita trece pe interfluviul dintre Valea Stanciului [III.44.4.1] și pârâul Crăciun [III-1.44.5.1] prin „La Nimăiasa“ (1612,0 m), cota 1584,0 m, Vf. Vârfurașu (1687,8 m) și se continuă spre NE, prin șaua Între Munți, până în Vf. Dealul Păltinișului (1785 m).

În continuare, limita are o direcție generală spre S, pe interfluviul Valea Stanciului [III.44.4.1]/Seciu [III.44.4.2], trece prin Vf. Piatra Grăitoare (1557,1 m), Vf. Iconii (1497,6 m) și cota 1419,0 m. De la aceasta, limita coboară pe un interfluviu secundar prin înșeuarea cu cota 1175,0 m, până la confluența Valea Stanciului/Valea Arsă, apoi urcă în versantul drept al Văii Arse prin cota 1265,0 m (Dl. Rășinarilor), în Vf. Cuciulata (1485,9 m).

De la Vf. Cuciulata (1485,9 m) limita este situată din nou pe interfluviul principal dintre Crișul Repede și Someșul Mic, trece prin șaua Prislop (1250 m), Cuciulata (1267,2 m), cota 1245,0 m, Măgura Călățele (1403,9 m) și cotele 1101,1 m, 1115,0 m, până la liziera pădurii (borna silvică 162 UP V, OS Beliș). De la liziera pădurii ocolește prin N intravilanul satului Bălcești (com. Beliș), continuă pe drumul comunal dintre Bălcești și Beliș (1,3 km), apoi își schimbă direcția spre N, prin cotele 1103,0 m, 1104,0 m, 1099,0 m (Dl. Negru), după care urmărește traseul drumului comunal până în cota 1136,6 m situată deasupra cătunului Dealu Negru.

– limita estică a Parcul Natural Apuseni

Din cota 1136,6 m, limita coboară la confluența Văii Negre cu Someșul Cald, apoi urmează în amonte malul drept al Someșului Cald până la barajul lacului de acumulare Fântânele (extremitatea de est), de unde se continuă spre S pe culmea secundară dintre Pârâu Valea Rea și Pr. Ghidurilor (Pr. Mestecăniș) până în Dâmbul Hâr (1311,5 m).

În continuare limita urmărește culmea principală dintre bazinul hidrografic Beliș [II-1.31.5] cu bazinele Răcătău [II-1.31.9.4] și Dobruș [II-1.31.9.4.1] până în șaua dintre Colțău Vârfului (1652,6 m) și Vf. Pietroasa (1564,0 m), trecând prin Dealu Fântânele (1360,5 m), Vf. Dobruș (1413,0 m), Vf. Stânii (1461,0 m), Chicera Negrului (1496,8 m), Dl. Săștinii (1473,0 m) și Colțău Vârfului (1652,6 m). Din șaua dintre Colțău Vârfului (1652,6 m) și Vf. Pietroasa (1564,0 m), limita coboară pe valea Ploștini [IV-1.81.5.1] prin borna silvică 360/UP VIII, OS Gârda și urmărește malul drept al pârâului Ploștini până la confluența acestuia cu pârâul Albac [IV-1.81.5], pe care îl urmărește aval până la confluența cu Arieșul Mare [IV-1].

– limita sudică a Parcul Natural Apuseni

De la confluența Albac [IV-1.81.5] / Arieșul Mare [IV-1], limita urmează spre amonte malul drept al Arieșului Mare până la obârșia acestuia în Pasul Vârtop (1160 m) incluzând Cheile Albacului și ocolind intravilanul localităților Scărișoara, Gârda de Sus și Arieșeni.

Din Pasul Vârtop, limita urmărește spre S culmea principală dintre bazinul Crișurilor [III] și Mureș [IV-1] până în Gălișoaia (1395,5 m), apoi se continuă pe o direcție generală E-V pe culmea Dealu Curbăluit (1181,8 m) până la confluența Hoanca Moțului/Valea Corlatului, și se continuă aval pe malul stâng al Văii Crișul Băița [III.42.5] până în satul Fânațe (com. Câmpani) la confluența cu V. Brusturi.

– limita vestică a Parcul Natural Apuseni

De la confluența Crișul Băița/V. Brusturi, limita urmărește spre N liziera pădurii (bornele silvice 227 UP I, OS Vașcău și 228 UP IV, OS Sudrigiu) spre podul de lângă biserica localității Sighiștel, de unde urcă pe culmea secundară Dâmbul Osoiului, se continuă pe culmea dintre valea Sighiștel [III.42.5.1] și Valea Neagră (Valea Izbucului) [III.42.6] prin cotele 640,1 m și 606,0 m, Vf. Brusturi (770,1 m) și Vf. Măgurii (741,3 m).

În continuare limita traversează valea Pârăului Crăiasa prin localitatea Chișcău pe la intersecția cu drumul care urcă în Dealu Chișu și se îndreaptă spre locul La Ogrăduță (578,4 m). De aici urcă în Dealu Chișu, apoi coboară în Valea Mare (Pietroșița) până la liziera pădurii (borna silvică 21 UP IV, OS Sudrigiu) pe care o urmează până în Valea Lazului (borna silvică 229 UP IV, OS Sudrigiu – actualmente Vașcău), apoi urcă în Vf. Plopilor (723,8 m), de unde coboară pe o culme secundară până la confluența Crișului Pietros [III.43.9] cu Valea Mare Cărpinoasă (Valea Aleu) [III.42.9.2]. De la confluență urcă în Dealu Lazului (567 m) și urmărește spre N cumpăna de ape a bazinului hidrografic Valea Mare Cărpinoasă (Valea Aleu) [III.42.9.2], trece prin cota 684,5 m, Vf. Dealu Blidaru (800,2 m) și ajunge în Vf. Măgura Fericii (1106,1 m).

La marcarea în teren a limitelor Parcul Natural Apuseni s-a ținut cont de limitele de proprietate ale terenurilor agricole proprietate privată, astfel încât aceste parcele să nu fie fragmentate, iar prevederile prezentului Plan de Management să poată fi aplicate unitar pe aceste unități de suprafață. Acolo unde limita Parcul Natural Apuseni intersectează o astfel de suprafață de teren, de teren, cuprinzând peste 50% din totalul acesteia, ea a fost inclusă integral în interiorul parcului. Dacă proporția din suprafața proprietate privată situată pe limita Parcul Natural Apuseni este sub 50% din total, ea a fost exclusă integral din teritoriul parcului.

În ceea ce privește zonarea internă, până la aprobarea Planului de Management al Parcul Natural Apuseni, ea se face în funcție de OM 552/26.08.2003. astfel, suprafața Parcul Natural Apuseni este împărțită în două tipuri de zone: zonele de conservare specială și zonele de tampon.

Zonele de conservare specială cuprind cele mai valoroase elemente ale patrimoniului natural din interiorul Parcul Natural Apuseni. În zonele de conservare specială se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și conservare.

Parcul Natural Apuseni presupune protecția unei zone care se remarcă prin:

– prezența unor fenomene carstice în ansamblul unor ecosisteme montane de altitudini medii, fiind una din puținele zone de carst împădurit din Europa;

– conține unele dintre cele mai importante și cunoscute fenomene carstice din România: Cetățile Ponorului, peștera Ghețarul de la Scărișoara, peștera Ghețarul Focul Viu, peștera Cetatea Rădesei, etc.;

– un nivel ridicat al biodiversității, aici se găsesc peste 1500 de specii de plante, peste 400 specii de nevertebrate și peste 120 vertebrate. Din fauna cavernicolă au fost identificate 78 de specii și de asemenea un mare număr de plante endemite (specii a căror areal de răspândire este restrâns la o anumită zonă);

– datorită unor condiții microclimatice speciale, în unele locuri apare o vegetație nordică la o latitudine neobișnuit de sudică alături de care se întâlnesc specii alpine care trăiesc aici  la o altitudine extrem de joasă;

– majoritatea speciilor troglobionte (care trăiesc în peșteri) sunt endemice pentru această zonă sau pentru România;

– una din cele mai importante zone turistice din vestul României;

– comunitățile umane din zona parcului sunt reprezentative la nivel național din punct de vedere al identității, al păstrării obiceiurilor și tradițiilor locale;

– acest parc reprezintă un important rezervor de resurse naturale, ca suport al dezvoltării comunităților locale și nu numai.

Arii protejate incluse în parc:

– Peștera Ghețarul Scărișoara (com. Gârda); Peștera Ghețarul de la Vârtop (com. Arieșeni); Cheile Gârdișoarei (com. Arieșeni); Cheile Ordâncușei (com. Gârda, 10 ha); Cheile Albacului (com. Albac, 35 ha); Peștera Coiba Mică (com. Arieșeni); Peștera Coiba Mare (com. Arieșeni); Peștera Vârtopașu (com. Arieșeni); Peștera Huda Orbului (com. Arieșeni); Peștera Hodobana (com. Arieșeni); Avenul cu două intrări (com. Arieșeni); Izbucul Tăuzului (com. Arieșeni); Peștera Hoanca Apei (com. Gârda); Avenul de la Tău (com. Gârda); Peștera Pojarul Poliței (com. Gârda); Avenul din șesuri (com. Gârda); Izbucul Poliței (com. Gârda); Peștera Ghețarul de la Scărișoara (com. Gârda); Izbucul Cotețul Dobreștilor (com. Gârda); Peștera de sub Zgurăști (com. Gârda); Peștera Poarta lui Ionele (com. Gârda); Peștera Dârnincii (com. Horea); Izbucul Mătișești (com. Horea); Groapa Ruginoasa-Valea Seacă (oraș Nucet, 20,40 ha); Pietrele Galbenei (com. Pietroasa, 6,30 ha); Piatra Bulzului (com. Pietroasa, 1,40 ha); Ghețarul Focul Viu (com. Pietroasa); Avenul Bortigului (com. Pietroasa); Molhașurile din Valea Izbucelor (80 ha); Fâneața Izvoarelor Crișului Pietros (com. Pietroasa, 1 ha); Cetățile Ponorului (com. Pietroasa, 14,90 ha); Valea Galbenei (com Pietroasa, 70,50 ha); Valea Sighiștelului (com. Câmpani, 412,60 ha); Pietrele Boghii (com. Pietroasa, 38,40 ha); Săritoarea Bohodeiului (com. Pietroasa, 32,90 ha); Cetatea Rădesei (com. Budureasa, 20 ha); Poiana Florilor (com. Pietroasa, 1 ha); Platoul Carstic Padiș (com. Pietroasa, 39 ha); Depresiunea Bălăleasa (com. Pietroasa); Groapa de la Barsa (com. Pietroasa, 30 ha); Vârful Biserica Moțului (com. Pietroasa, 3 ha); Platoul Carstic Lumea Pierdută (com. Pietroasa, 39 ha); Peștera Mare de pe Valea Firei (com. Mărgău); Peștera din Piatra Ponorului (Peștera Altarului) (com. Mărgău).

Principalele localități și puncte turistice din acest teritoriu care pot să îndeplinească o diversitate de funcțiuni turistice, sunt următoarele:

– Satul Casa de Piatră – este situat pe Valea Gârda Seacă, la o altitudine de 1000 m beneficiind de un cadru natural deosebit de pitoresc, cu câteva puncte de interes turistic: Peștera Ghețarul Vârtop, captările succesive ale Văii Gârda Seacă în peșterile Coiba Mare, Coiba Mică, etc.

Formele turistice sunt:

– turism de odihnă și recreere- constituie principala funcție turistică a cătunului;

– turism de tranzit- importanța turistică a acestei așezări este mult sporită de faptul că este situată pe singura cale de acces rutier dinspre Valea Arieșului înspre Padiș. Acest drum este realizat aproape în întregime (lipsind doar o porțiune de câteva sute de metri), iar după finalizarea lui va reprezenta o arteră turistică de tranzit foarte importantă între Valea Arieșului și cabana Padiș (jud. Cluj), permițând o legătură rapidă între cele două zone de interes turistic major.

– turism rural- cadrul natural de un pitoresc aparte recomandă această localitate pentru practicarea acestei forme de turism, însă distanța mare față de centrul de comună Arieșeni și accesul mai greu cu mijloace auto (12-13 km din Gârda de Sus) au făcut ca acest sat cu o valoare peisagistică deosebită să rămână în afara circuitului turistic. Accesul auto se face doar prin Gârda de Sus.

Vârtop – așezarea situată pe cursul superior al Arieșului, pe D.N. 75 (fig. 17.2), se remarcă prin potențialul său turistic deosebit de valoros ce favorizează desfășurarea unor activități turistice pe tot parcursul anului.

Fig.17.2. Vedere spre Pasul Vartop de lângă Vf. Piatra Grăitoare (sursa: www.welcometoromania.ro).

Principalele elemente de atracție ale acesteia, sunt: zilele de vară ce oferă turiștilor condiții bune de drumeție în munți, unde pot vizita locuri deosebit de frumoase, carstul Padișului în special, ce oferă acestora clipe de neuitat, în zilele cu o atmosferă clară și cu o vizibilitate bună putându-se face fotografii de excepție. Anotimpul de iarnă oferă condiții practicanților sporturilor de iarnă. Cadrul natural pitoresc, nepoluat, aer puternic ozonat, pârtia de schi cu orientare nordică, pante cu orientare sudică despădurite și însorite cu un grad mai mic de înclinare decât cele nordice, favorabile construirii de spații de cazare și alimentație publică întregesc potențialul acestei așezări încă insuficient exploatată.

Forme turistice:

– turism pentru practicarea sporturilor de iarnă- pentru care există condiții deosebite. Pentru sejurul de iarnă trebuie remarcate posibilitățile existente de amenajare a unor pârtii de schi, variate ca lungime și grad de dificultate ce se pot ridica din punct de vedere tehnic la nivelul cerințelor marilor performanțe. La Vârtop există o pârtie de schi cu o diferență de nivel de 220 m și o lungime de 720 m deservită de un teleschi, cu o capacitate de 680 persoane/oră.

– turism de tranzit- localitatea putând constitui un punct de popas pentru turiștii aflați în tranzit pe D.N. 75 sau în circuitele turistice de vizitare a zonei studiate.

Bubești – localitatea este situată pe ambele maluri ale Văii Arieșului la circa 1,5 km în aval de Vârtop. Accesul se poate face pe D.N. 75.

Forme turistice:

– turism de tranzit- localitatea putând constitui un punct de popas pentru turiștii aflați în tranzit pe D.N. 75 sau în circuitele turistice de vizitare a zonei studiate.

– Turism de odihnă și recreere- favorizat de cadrul natural plăcut, pitoresc, condiții ecologice favorabile, caracterizate prin puritatea deosebită a aerului și a apei, lipsa surselor de poluare de orice gen, condiții de altitudine de 1000 m, suficient de ridicată pentru a asigura temperaturi plăcute vara, împrejurimi bogate în puncte de interes turistic în special naturale.

– Turism rural- localitatea dispune de spații de cazare intrate în circuitul turistic rural.

Potențialul turistic al comunei Arieșeni cuprinde rezervați complexe, peisagistice, speologice. Comuna Arieșeni dispune de numeroase resurse turistice naturale și antropice.

Rezervații complexe.

Cheile Gârdișoarei (comuna Arieșeni, sat Casa de Piatră)

Categoria și importanța rezervației: complexă; reprezintă o cheie sălbatică cu o lungime de cca 1.200 m în care apele s-au adâncit rapid, stimulate fiind și de captarea subterană.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, satul Casa de Piatră.

Forma de proprietate și modul de folosință a terenului: de stat (Ocolul Silvic), pădure.

Poziția geografică: Cheile Gârdișoarei se găsesc în sud-estul Munților Bihor, în sectorul superior al Gârdei Seci (numită aici Gârdișoara). Altitudinea maximă- 1.150m.

Căi de acces: pe D.N. 75 din Câmpeni până la Gârda de Sus, de unde drumul se continuă 12,5 km pe lângă valea Gârda Seacă până în satul Casa de Piatră. De aici începe sectorul de chei străbătut de un drum forestier pe stânga Văii Gârdișoara; sau pe traseul turistic de la Cabana Padiș prin Șesul Gârdei și Valea Gârdișoarei (2 ore).

Suprafața și limitele: 0,6 km2. De la peștera Coiba Mare limita urcă perpendicular pe versantul împădurit al Dealului Crestătura (1.290 m), până la aproximativ 1.150 m de unde însoțește spre nod-vest această curbă de nivel până sub Vârful Vârtop (1.319 m) de unde coboară în albia râului, urcând la est pe Dealul Vârtopașului (1.271 m), pe care îl taie la altitudinea de 1.150 m și se închide în dreptul peșterii Coiba Mare.

Structura și evoluția componentelor naturale:

Geologia – calcarele în care sunt sculptate cheile aparțin în exclusivitate autohtonului de Bihor, peste care a fost șariată pânza de Gârda. În depozitele impermeabile ale acestei pânze (conglomerate, cuarțite) se configurează inițial rețeaua hidrografică a Gârdei, cu un curs în exclusivitate subaerian.

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Starea actuală a rezervației: este bună.

Pericolul care amenință rezervația: este exploatarea forestieră care ar putea dezechilibra regimul hidric și ar afecta peisagistica zonei.

Rezervații peisagistice

Cascada Vârciorog (comuna Arieșeni, sat Vanvucești, fig. 17.3)

Categoria și importanța rezervației: peisagistică ; reprezintă o impresionantă cădere de apă de la circa 15 m ce a săpat la bază o mare scobitură. Pădurea din jur amplifică pitorescul zonei.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, sat Vanvucești.

Forma de proprietate și modul de folosință a terenului: de stat, aflată în administrația Romsilva și de domeniu particular.

Poziția geografică: cascada este situată pe valea cu același nume, afluent pe dreapta al Arieșului Mare, în versantul nord-estic al Masivului Biharia, Munții Bihor. Altitudinea 1.140 m.

Căi de acces: pe D.N. 75 din Câmpeni, se trece de centrul de comună Arieșeni, iar înainte de Izlaz se face stânga spre satul Vanvucești. De aici drumul (3,5 km) însoțește valea Vârciorog.

Suprafața și limitele: 0,3 km2; rezervația strictă constituie cascada propriu-zisă, iar zona tampon- pădurea din jur.

Structura și evoluția componentelor

naturale:

Relieful- reprezentat prin versantul nord-estic al Masivului Biharia tăiat de Valea Vârciorog, Fig.17.3. Cascada Vârciorog (foto A. Gh. Lazea). o vale tânără cu numeroase rupturi de pantă, dintre care cea mai mare este cea care constituie obiectivul protejat, Cascada Vârciorog. Cascada are o înălțime de 15 m de unde apa cade dintr-o singură săritură, săpând la bază o mare scobitură. Valea Vârciorog își are originea sub Vârful Piatra Grăitoare (1.658 m) și este dominată de mai multe vârfuri cu altitudini de peste 1.500 m.

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază. Ocolul Silvic nu are inclus în planul de amenajare silvică această rezervație și deci pădurea din jurul cascadei nu are statut de pădure de protecție.

Starea actuală a rezervației: este mulțumitoare, deși prezența în imediata apropiere a unei halde și a unei galerii de prospectare pentru uraniu afectează peisagistic rezervația.

Pericole care amenință rezervația:

– tăierea pădurii în sectorul superior al Văii Vârciorog (în amonte de cascadă), poate produce unele dezechilibre;

– bararea văii cu materiale din haldă (gresii, cuarțite), care sunt sortate gravitațional și ajung până în albie;

– construcția de case de vacanță.

Rezervații speologice

Ghețarul de la Vârtop (Arieșeni, sat Casa de Piatră, fig. 17.4)

Categoria și importanța rezervației: speologică; peșteră fosilă ce adăpostește formațiuni stalagmitice, curgeri parietale, concrețiuni calcaroase și draperii de o mare frumusețe la care se adaugă gheață permanentă cu structură tipică de fagure ce persistă aici până vara târziu, iar uneori de la un an la altul.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, satul Casa de Piatră.

Forma de proprietate și modul de folosință a terenului: de stat (Ocolul Silvic).

Poziția geografică: peștera Ghețarul de la Vârtop se găsește în sud-estul Munților Bihor. Rezervația se află pe versantul puternic înclinat al Dealului Vârtopașului, pe stânga pârâului Gârdișoara, la marginea platoului carstic din vecinătatea Poienii Călineasa, la o altitudine de 1.170 m.

Fig.17.4. Aspecte din Peștera Ghețarul de la Vârtop (sursa: www.welcometoromania.ro).

Căi de acces: pe D.N. 75 din Câmpeni până la Gârda de Sus, de unde se continuă 12,5 km până în satul Casa de Piatră.

Suprafața și limitele: 0,32 ha; peștera este înconjurată de versanții puternic înclinați, bine împăduriți ai Dealului Vârtopașul, care în partea de nord se continuă cu un mic platou carstic.

Structura și evoluția componentelor naturale:

Geologia- peștera este formată în calcare albe masive de vârstă jurasică, care se continuă spre nord-vest, alcătuind întinsul platou al Padișului. La sud și vest de valea Gârdișoara se găsesc gresii, șisturi argiloase și conglomerate cretacice precum și șisturi argiloase violacee permiene.

Relieful major- reprezentat de extremitatea sudică a platoului Padiș ce coboară aici până la 1.200 m altitudine, fragmentat intens de Gârdișoara și de afluenții săi, spre care cade prin versanții puternic înclinați, pe alocuri apărând abrupturi.

Clima. Este rece și umedă cu temperaturi medii anuale cuprinse între de 2-4o C, iar cea a lunii iulie între 10-12oC. Precipitațiile atmosferice sunt relativ ridicate, cantitatea medie anuală fiind de 1.100-1.200 mm. Durata stratului de zăpadă este de 100-120 de zile, iar grosimea medie a stratului de zăpadă este de 60-80 cm.

Hidrografia. Extremitatea sudică a platoului Padiș în care se află peștera este drenată de Pârâul Gârda Seacă numit și Gârdișoara, tributar Arieșului Mare.

Solurile. Solurile reprezentative pentru platoul calcaros și versanții slab și moderat înclinați sunt: terra rossa, rendzine și solurile brune. Pe versanții calcaroși, puternic înclinați și abupturi se întâlnesc soluri humico-calcice, rendzine scheletice și roca la zi. În partea se sud-vest, pe roci necarbonatice predomină solurile brune acide, brune și solurile brune luvice.

Vegetația. Rezervația se află în etajul pădurilor de amestec al foioaselor cu coniferele, în care predomină molidul (Picea abies) și fagul (Fagus sylvatica), alături de care apare diseminat bradul (Abies alba), paltinul (Acer pseudoplatanus) și scorușul de munte (Sorbus ancuparia). În parterul acestor păduri se dezvoltă o floră ierbacee bogată, constituită din: vineriță (Asperula odorata), colțișor (Dentaria bullifera), naprasnic (Geranium robertienum), rususluța (Hiercium aurantiacum), târsa mică (Deschampsia flexuosa), clopoțel (Campanula abienta), și altele. La intrarea în sala cu gheață, vegetația coboară pe grohotiș, formând pernițe de mușchi și pâlcuri de Cryososplenium alternifolium, Adoxa moschatellina, cu interesante forme de adaptări.

Starea actuală a rezervației: este bună datorită existenței porții și paznicului ce face ca accesul în peșteră să fie organizat.

Pericolul care amenință rezervația: distrugerea de către turiștii dornici de ”suveniruri” a formațiunilor stalagmitice și stalactitice, așa cum au procedat cu o altă peșteră din apropiere, Peștera Fagului.

Avenul din Hoanca Urzicarului (comuna Arieșeni, Vârtop).

Categoria și importanța rezervației: speologică; este una dintre peșterile aven, parțial activă, cu denivelare maximă (-286 m). Înainte de 1989 era cunoscut sub numele de Avenul Independenței.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, Vârtop.

Forma de proprietate și modul de folosință al terenului: de stat (Ocolul Silvic) și particular.

Poziția geografică: în sud-estul Munților Bihor, la nord-est de Poiana Vârtop. Rezervația se găsește pe versantul stâng al unuia dintre pâraiele de obârșie ale Văii Luncșoara, ce constituie segmentul superior al Văii Galbenei, cu o mare densitate de obiective de interes carstologic, parțial ocrotite. Întreaga zonă este străjuită de Vârful Vârtop (1.295 m), aflat la sud de rezervație. Altitudinea maximă (la intrare 1.170 m și altitudinea minimă 884 m la punctul cel mai coborât al avenului, la -286 m altitudine relativă față de gura avenului).

Căi de acces: pe D.N. 75, din Câmpeni spre șaua Vârtop (1.180 m), înainte de care se desprinde spre nord-est o potecă, ce trece prin Poiana Vârtop, pe lângă sălașele localnicilor și apoi printr-o pădure deasă de molid, coborând pe cursul superior al obârșiei pârâului Luncșoara, curs cu regim torențial intermitent.

Accesul rutier este asigurat și prin drumul județean ce se desprinde din D.N. 75 la Sudrigiu (jud. Bihor) spre satul Pietroasa, de unde urcă pe un drum forestier pe Crișul Pietros și apoi pe Valea Galbena, pe deasupra Cheilor Jgheabului, pe versantul stâng, revenind în lungul firului de apă al pârâului Luncșoara, cale de peste 12 km, pe un traseu turistic marcat cu un triunghi galben. De aici, în prejma cantonului silvic Luncșoara, se urcă pe firul unuia din pâraiele de obârșie ale pârâului Luncșoara.

Suprafața și limitele: 0,15 ha (50x30m). Avenul este pe un versant înclinat bine împădurit.

Structura și evoluția componentelor naturale

Geologia. Avenul se înscrie în calcare compacte mezozoice.

Modul de ocrotire: rezervația nu este supravegheată, nici marcată prin vreun indicator.

Starea actuală a rezervației: este bună.

Pericole care amenință rezervația: în prezent nu este amenințată, aflându-se intr-o zonă greu accesibilă. Vizitarea avenului presupune echipament și dotări tehnice corespunzătoare.

Încadrarea rezervației în interesele economiei locale și generale: peștera nu este inclusă în circuitele turistice normale, ci numai în cele de speoturism.

Coiba Mică (comuna Arieșeni, sat Casa de Piatră, fig. 17.5)

Categoria și importanța rezervației: speologică; reprezintă o peșteră în care se pierde apa Pârâului Gârdișoara, într-o cascadă învolburată de circa 12 m.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, sat Casa de Piatră.

Forma de proprietate și modul de folosință al terenului: de stat (Ocolul Silvic), pădure.

Poziția geografică: peștera se găsește în sud-estul Munților Bihor, la baza versantului puternic înclinat al Dealului Crestătura (1.248 m), pe Pârâul Gârdișoara (Gârda Seacă), apa dispărând cu puțin înainte de intrarea în peșteră sub o grămadă haotică de bușteni. Altitudinea 1.050 m.

Fig.17.5. Vedere din Coiba Mică (foto A. Gh. Lazea).

Căi de acces: pe D.N. 75 din Câmpeni până la Gârda de Sus, de unde se continuă circa 12,5 km până la satul Casa de Piatră. De aici se merge pe un drum forestier în lungul Pârâului Gârda Seacă circa 600 m; sau pe un traseu turistic de la Cabana Padiș prin Șesul Gârdei și Pârâul Garda Seacă (2 ore).

Suprafața și limitele; 0,35 ha; peștera este înconjurată de versanți puternic înclinați, bine împăduriți, ai Dealului Crestătura.

Geologia: peștera este formată în calcare albe masive (jurasicul superior), care se continuă mult spre nord-vest, alcătuind întinsul platou al Padișului. La sud și vest de Pârâul Gârda Seacă se găsesc gresii, șisturi argiloase și conglomerate cretacice precum și șisturi argiloase permiene.

Peștera Coiba Mică are o lungime de 270 m. Intrarea se deschide sub forma unei nișe largi de 20 m și înaltă de 2 m, la baza unui perete vertical orientat spre NV-SE. Apa Pârâului Gârda Seacă dispare puțin înainte de intrare. După intrare peștera se îngustează treptat ca o pâlnie, iar la 25 m de intrare se deschide printr-o trecere îngustă, o verticală surplombată de 15 m. Aici apa cade printr-o cascadă de circa 12 m într-un lac (9 m lungime, 1,5 m adâncime). În continuare urmează o galerie largă (4-6 m) și înaltă (4-8 m), prin care se ajunge la un nou lac (10 m lungime) și la Sala Mare (23 m lungime, 20 m lățime și 15 m înălțime). Trecerea apei între aceste două sectoare se face printr-o cascadă de 6,5 m. Diferența între sifonul terminal și intrarea în peșteră este de 40 de m.

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Starea actuală a rezervației: este bună datorită accesului destul de dificil în interiorul peșterii.

Pericolul care amenință rezervația: este distrugerea de către turiștii dornici de „suveniruri” a formațiunilor stalagmitice și stalactitice.

Încadrarea rezervației în interesele economiei locale și generale: includerea într-un circuit turistic ce ar cuprinde platoul carstic Scărișoara și valea Gârda Seacă (Gârdișoara), în cuprinsul cărora sunt foarte multe fenomene carstice.

Coiba Mare ( comuna Arieșeni, sat Casa de Piatră, fig. 17.6)

Categoria și importanța rezervației: speologică; constituie una din cele mai importante peșteri ale Munților Bihor, străbătută de un râu permanent cu formațiuni stalagmitice, curgeri parietale, concrețiuni calcaroase și draperii de o mare frumusețe.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, sat Casa de Piatră.

Forma de proprietate și modul de folosință a terenului: de stat (Ocolul Silvic), pădure.

Poziția geografică: peștera se găsește în sud-estul Munților Bihor, la baza versantului puternic înclinat al Dealului Crestătura (1.248 m), pe dreapta Pârâului Gârdișoara (Gârda Seacă), în punctul în care apa acestuia se pierde în peșteră. Altitudinea 1.000 m.

Căi de acces: pe D.N. 75 din Câmpeni până la Gârda de Sus, de unde se continuă 12,5 km până în satul Casa de Piatră. De aici se continuă pe un drum forestier în lungul pârâului Gârda Seacă, sau pe un traseu turistic de la Cabana Padiș prin Șesul Gârdei și Pârâul Gârda Seacă (2 ore).

Fig.17.6. Vedere din Coiba Mare (foto A. Gh. Lazea).

Suprafața și limitele: 0,25 ha; peștera este înconjurată de versanți puternic înclinați, bine împăduriți, ai Dealului Crestătura.

Geologia: vezi Coiba Mică.

Intrarea principală în Coiba Mare se numără printre cele mai impozante deschideri de peșteri din Munții Apuseni, comparându-se, cu cei 74 m lățime și 47 m înălțime ai săi, doar cu maiestuosul portal al Cetăților Ponorului. Un pârâu firav, cu totul nesemnificativ față de colosala deschidere, apare de sub malul stâng al Gârdișoarei, din Izbucul de la Coibița. Traversează la început o sală vastă, Sala Mare, care se îngustează apoi ca o uriașă pâlnie. Pe laturi, la diferite înălțimi, se zăresc deschideri de galerii care conduc intr-un sistem superior, fosil, foarte vast, dar extrem de labirintic. Din această cauză, dar și datorită numeroaselor dificultăți tehnice, vizitarea peșterii nu este recomandată turiștilor. În fundalul îngust al sălii, pârâul se strecoară pe sub două bolți joase consecutive, care obligă la un târâș de câțiva metri, apoi răzbește intr-o a doua sală de mari dimensiuni, denumită Sala Confluenței. Aici el se unește cu un alt curs de apă, mult mai viguros, care reprezintă de fapt drenajul principal al întregii rețele carstice și în același timp, scurgerea subterană a apelor Gârdișoarei. Aceste ape dispar din albia lor de la suprafață prin gura greu accesibilă și cu aspect neprimitor al peșterii Coiba Mică, aflată la 350 m în amonte. Dincolo de Sala Confluenței, apele urmăresc o galerie largă, prin care înaintarea devine mai anevoioasă, iar dincolo de Lacul Morții orice încercare de pătrundere devine imposibilă. Apa, străbătând încă cel puțin 2,5 km de galerii revine la suprafață în Izbucul Tăuzului.

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Starea actuală a rezervației: este bună datorită accesului destul de dificil în interiorul peșterii. La intrarea în peșteră se pot observa vetre de focuri, iar pe pereți urmele lăsate de mai multe generații de turiști.

Pericolul care amenință rezervația: este distrugerea de către turiștii dornici de „suveniruri”.

Încadrarea rezervației în interesele economiei locale și generale: includerea într-un circuit turistic ce ar cuprinde platoul carstic Scărișoara și Valea Gârda Seacă (Gârdișoara), în cuprinsul cărora sunt foarte multe fenomene carstice.

Peștera Gura Apei (comuna Arieșeni, sat Casa de Piatră)

Întrucât peștera Vârtopașul nu a putut fi identificată, iar prezența acesteia nu este semnalată în literatura de specialitate s-a propus înlocuirea acesteia în lista ariilor protejate din județul Alba cu peștera Gura Apei.

Categoria și importanța rezervației: speologică; constituie un izbuc ce aduce la suprafață ape colectate de pe platoul Padiș, fiind de izbuc de obârșie al văii Gârdișoarei.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, sat Casa de Piatră.

Forma de proprietate și modul de folosință a terenului: de stat (Ocolul Silvic), pădure.

Poziția geografică: peștera se găsește în sud-estul Munților Bihor. Rezervația se află la baza versantului drept al pârâului Gârdișoara (Gârda Seacă). Altitudinea 1.130 m.

Căi de acces: pe D.N. 75 din Câmpeni până la Gârda de Sus, spre satul Casa de Piatră. De aici se continuă pe un drum forestier în lungul pârâului Gârda Seacă circa 4 km; sau pe un traseu turistic de la Cabana Padiș prin Șesul Gârdei și valea Gârda Seacă (11/2 ore).

Suprafața și limitele: 10 ha (din care 1,5 ha rezervația propriu-zisă și 8,5 ha zona tampon). Limita de vest a rezervației o reprezintă baza abruptului împădurit, limita estică este dată de pârâul Gârdișoara, la sud include peștera Șura Popii iar cea de nord urcă circa 100 m pe pârâu.

Geologia: vezi Coiba Mică.

Relieful major este reprezentat de extremitatea sudică a Platoului Padiș ce coboară aici până la 1.200 m altitudine, fragmentat intens de Gârdișoara și de afluenții săi, spre care cade prin versanți puternic înclinați, pe alocuri apărând abrupturi.

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Starea actuală a rezervației: este bună.

Pericolul care amenință rezervația: este distrugerea de către turiștii dornici de „suveniruri”.

Încadrarea rezervației în interesele economiei locale și generale: includerea într-un circuit turistic care ar cuprinde platoul carstic Scărișoara și Valea Gârda Seacă (Gârdișoara), în cuprinsul cărora sunt foarte multe fenomene carstice.

Huda Orbului (comuna Arieșeni, sat Casa de Piatră)

Categoria și importanța rezervației: speologică; de mare atractivitate datorită spectaculozității galeriei de intrare. Cunoscută și sub numele de Peștera din Pârâul Orbului.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, sat Casa de Piatră.

Forma de proprietate și modul de folosință a terenului: de stat (Ocolul Silvic), pădure de fag compactă în amestec cu molid, izolat pășuni, frecvent pereți abrupți de stâncă.

Poziția geografică: în partea central-nordică a Munților Bihor, pe versantul stâng al cursului superior al pârâului Gârda Seacă. Altitudine 1.250 m.

Căi de acces: pe D.N. 75 din Câmpeni până la Gârda de Sus, apoi se parcurg circa 12,5 km până în satul Casa de Piatră și mai departe pe o potecă ce urcă de la 1.000 m la 1.250 m prin fânețele gospodăriilor risipite, pe o distanță de circa 5 km. Este accesibilă și dinspre nord, din Poiana sau Fața Cristesei, loc de veche nedeie, printre sălașe, urmând, în coborâre, poteca până la Huda Orbului.

Suprafața și limitele: 1,5 ha; peștera (peșteră activă) necesită o arie de protecție în jurul gurii de acces.

Geologia. Peștera se înscrie în calcare compacte tithonice (jurasic superior). În interiorul peșterii cursul de apă prezintă rupturi de pantă, sub forma unor cascade, dintre care cea mai înaltă are 8 m. La baza cascadelor s-au format marmite adânci.

Modul de ocrotire: fiind recentă nu are nici o indicație asupra statutului peșterii.

Starea actuală a peșterii: este satisfăcătoare.

Pericole care amenință rezervația: distrugerea speleotemelor de către turiști.

Încadrarea rezervației în interesele economiei locale și generale: peștera prezintă un interes turistic mediu, datorită accesului facil, lungimii limitate a sectorului de interes turistic (circa 400 m) precum și grandorii cavernamentului din Sala Mare (38 m lungime și 18 m lățime), ornată de variate speleoteme. Se recomandă includerea rezervației într-un traseu turistic care să cuprindă Platoul Scărișoara și Valea Gârda Seacă.

Peștera Hodobana (comuna Arieșeni, sat Hodobana)

Categoria și importanța rezervației: speologică; o cavitate cunoscută prin marele număr de nivele morfologice, prin formele numeroase datorate influenței factorului tectonic.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, sat Hodobana.

Forma de proprietate și modul de folosință a terenului: de stat (Ocolul Silvic), pădure.

Poziția geografică: peștera Hodobana se găsește în sud-estul munților Bihor, pe unul din versanții pârâului Hodobana, cu circa 100 m înaintea confluenței acestui pârâu cu pârâul Sohodoale, afluent de dreapta al Gârdei Seci. Altitudinea 1.010 m.

Căi de acces: pe D.N. 75 din Câmpeni până la Gârda de Sus, de unde se continuă circa 9 km până la confluența Gârdei Seci cu Valea Sohodol. De aici, pe un drum forestier ce însoțește această vale până la confluența cu Hodobana. În continuare se merge pe poteca, în lungul văii circa 100 m.

Suprafața și limitele: 0,32 ha; peștera este înconjurată de versanții nordici, bine împăduriți ai Pietrei Tăuzului (1.141 m).

Geologia. Peștera se înscrie în calcare compacte tithonice (jurasicul superior) ce aparțin în exclusivitate autohtonului de Bihor, peste care a fost șariată pânza de Gârda.

Apa care a modelat această peșteră confluează cu cea a Gârdișoarei, în cursul său subteran dintre Coibe și Izbucul Tăuzului.

Peștera are o lungime de 22042 m, fiind dezvoltată pe mai multe nivele.

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Starea actuală a rezervației: este bună.

Pericolul care amenință rezervația: este distrugerea de către turiștii dornici de „suveniruri”.

Încadrarea rezervației în interesele economiei locale si generale: includerea într-un circuit turistic ce ar cuprinde platoul carstic Scărișoara, valea Gârda Seacă (Gârdișoara) și platoul carstic Padiș, în cuprinsul cărora sunt foarte multe fenomene carstice.

Avenul cu două intrări (comuna Arieșeni, sat Hodobana)

Categoria și importanța rezervației: speologică; reprezintă un fenomen carstic deosebit de interesant.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, sat Hodobana.

Forma de proprietate și modul de folosință a terenului: de stat (Ocolul Silvic), pădure.

Poziția geografică: Avenul cu două intrări este situat în sud-estul Munților Bihor, în versantul estic al Pietrei Tăuzului (1.141 m), pe malul drept al Gârdei Seci. Altitudine 1050 m.

Căi de acces: pe D.N. 75 din Câmpeni până la Gârda de Sus, de unde se continuă până în satul Hodobana, iar de aici pe o potecă spre aven.

Suprafața și limitele: 3 ha, din care 1 ha rezervația propriu-zisă și 2 ha zonă tampon.

Geologia: avenul se înscrie în calcare compacte tithonice (jurasicul superior).

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Starea actuală a rezervației: este bună.

Pericole care amenință rezervația: nu sunt.

Încadrarea rezervației în interesele economiei locale și generale: includerea într-un circuit turistic ce ar cuprinde platoul carstic Scărișoara, Valea Gârda Seacă (Gârdișoara) și valea Ordâncușii, în cuprinsul cărora sunt foarte multe fenomene carstice.

Izbucul Tăuzului (comuna Arieșeni, sat Hodobana)

Categoria și importanța rezervației: speologică; constituie o mare resurgență, aici ieșind apele pierdute în Coiba Mică și Coiba Mare, precum și cele care au dat naștere Peșterii Hodobana.

Situația administrativă: comuna Arieșeni, sat Hodobana.

Forma de proprietate și modul de folosință a terenului: de stat (Ocolul Silvic), pădure.

Poziția geografică: izbucul se găsește în sud-estul Munților Bihor, la baza versantului estic al pietrei Tăuzului (1.141 m), pe malul drept al Gârdei Seci. Altitudinea 850 m.

Căi de acces: pe D.N.75 din Câmpeni până la Gârda de Sus, de unde se continuă circa 8 km până în punctul numit „Moara lui Filea”, de aici se merge pe potecă.

Suprafața și limitele: 0,3 ha; izbucul este înconjurat de versanții puternic înclinați, bine împăduriți ai Pietrei Tăuzului.

Geologia: izbucul este format în calcare albe masive (jurasicul superior), care se continuă mult spre nord-vest, alcătuind întinsul platou al Padișului. La sud și vest de valea Gârdișoara se găsesc gresii, șisturi argiloase și conglomerate cretacice precum și șisturi argiloase permiene.

Izbucul Tăuzului apare sub forma unui lac foarte adânc, alimentat pe la fundul acestuia. Apa care iese de aici ajunge după numai 50 m în Gârda Seacă pe care a părăsit-o cu 2 km (în linie dreaptă) mai sus de Coiba Mică.

Modul de ocrotire: rezervația nu este marcată, nu are placă indicatoare și nici pază.

Starea actuală a rezervației: este bună.

Pericole care amenință rezervația: nu există pericole majore.

Încadrarea rezervației în interesele economiei locale și generale: includerea într-un circuit turistic ce ar cuprinde platoul carstic Scărișoara, Valea Gârda Seacă (Gârdișoara) și valea Ordăncușii, în cuprinsul cărora sunt foarte multe fenomene carstice.

Arhitectura din lemn este reprezentată în satul Cobleș printr-o casă databilă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cea mai reprezentativă pentru arhitectura populară a comunei, demnă pentru a fi conservată ca monument istoric.