SPECIALIZAREA: CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE [310775]

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” [anonimizat]: CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC

Prof. dr. chim. Florentina MUNTEANU

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” [anonimizat]: CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

GESTIUNEA MATERIALELOR PERICULOASE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC

Prof. dr. chim. Florentina MUNTEANU

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

CUPRINS

INTRODUCERE

În această lucrare voi aborda subiectul gestionării materialelor și substanțelor periculoase.

Indiferent de starea de agregare a materialelor/substanțelor, lichidă, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], toxice, reactive, [anonimizat] a fi periculose.

Exemple de astfel de materiale/substanțe periculoase sunt: [anonimizat], [anonimizat], antigel, [anonimizat] (benzen, fenol, acetilenă etc.)

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], substanțele și preparatele chimice periculoase joacă un rol esențial în societatea zilelor noastre.

[anonimizat] a treia industrie în lume ca mărime. Din totalul chimicalelor la nivel mondial, 31% sunt produse de Industria Uniunii Europene( Statele Unite producând 28%).

[anonimizat] 3 principii, acestea fiind:

1. Principiul precauției în gestionarea substanțelor și a [anonimizat];

2. [anonimizat]-se accesul la informații privind efectele negative pe care le pot genera substanțele și preparatele chimice periculoase;

3. Principiul securității operațiunilor de gestionare a substanțelor și preparatelor chimice periculoase.

Monitorizarea precum și managementul materialelor/[anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] s-a realizat un regulament care asigură o îmbunătățire a protecției, [anonimizat]/[anonimizat], în ceea ce privește pericolele și proprietățile caracteristice materialelor/substanțelor, proceduri destinate colectării și evaluării de informații.

Acest regulament al Uniunii Europene poartă denumirea de REACH(Registration, Evaluation and Authorisation of CHemicals), înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor/materialelor chimice periculoase.

Acesta este utilizat pentru toate substanțele/materialele periculoase folosite, atât din cadrul vieții de zi cu zi cât și din cadrul proceselor industriale, obligând astfel societățile să identifice, administreze și să prezinte dovezi în ceea ce privește riscurile pe care le prezintă materialele/substanțele periculoase, pe care aceștia le produc și introduc pe piață, demonstrând astfel metodele de utilizare a acestora în siguranță precum și comunicarea, celor care vor utiliza materialele/substanțele respective, măsurile prin care pot administra riscurile ce pot apărea.

Producătorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii și exportatorii care desfășoară activități cu substanțe și preparate toxice și foarte toxice sunt obligați să ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea și protejarea sănătății oamenilor, animalelor și a mediului, precum și pentru prevenirea oricăror sustrageri de astfel de substanțe și preparate ori deturnarea acestora din circuitul legal.

1.Clasificarea materialelor/substanțelor periculoase

Orice material, lichid, solid sau gazos, care prin caracteristicile sale fizico-chimice, în cazul în care este utilizat, manipulat, depozitat sau transportat incorect, prezintă un posibil risc pentru sănătatea umană sau pentru mediul înconjurător, este considerat periculos.

Tipul pericolului este arătat de către clasele și subclasele materialelor/substanțelor periculoase, conform Sistemului Internațional de clasificare a acestora:

explozia este reprezentată prin cifra 1;

emisiile/scăpările de gaze sau vapori sunt reprezentate de cifra 2;

inflamabilitatea vaporilor și/sau gazelor, lichidelor este reprezentată de cifra 3;

inflamabilitatea substanțelor solide este reprezentată de cifra 4;

efectele datorate oxidării sau arderilor sunt reprezentate de cifra 5;

toxicitatea este reprezentată de cifra 6;

radioactivitatea este repreazentată de cifra 7;

efectele datorate acțiunilor corozive și/sau caustice sunt reprezentate de cifra 8;

pericolul unei reacții spontane, puternice, este repreazentat de cifra 9;

reacția periculoasă cu apa este reaprezentată de litera X;

pericolul de extindere a efectului distructiv este reprezentat de cifra 0.

Materialele/substanțele periculoase sunt însoțite de riscuri precum:

Explozivitate

În amestec cu aerul și în măsuri determinate de concetrație, substanțele solide, gazoase sau lichide pot iniția explozii ca și substanțele utilizate ca explozivi.

Amestecul dintre aer și substanță explodează în cazul prezenței unei surse de aprindere și într-un anumit interval de concentrații, acest interval reprezentând limitele inferioare și superioare de explozie.

Pentru vapori și gaze, aceste limite se exprimă în % volum.( de exemplu limitele de explozie ale benzenului sunt între 1,2 – 8%; în cazul prezenței unei surse de aprindere și în acest interval de concentrație, amestecul benzen-aer poate exploda).

În cazul solidelor, limitele de explozie se exprimă în mg/mc.

Pericolul de explozie este prezent la împrăștierea în aer, sub formă de pulbere, a solidelor inflamabile.

Valorile limitelor de explozie se găsesc în literatura de specialitate și

în Fisele Tehnice de Securitate.

Inflamabilitate

Punctul de inflamabilitate reprezintă temperatura minimă la care un lichid emană vapori într-o cantitate suficientă pentru a alcătui un amestec inflamabil, împreună cu aerul în prezența unei surse de aprindere.

Substanța este mai inflamabilă cu cât punctul de aprindere este mai scăzut.

Temperatura de la care, în cadrul unui amestec inflamabil, se extinde și continuă arderea inițială, reprezintă punctul de ardere. Acesta fiind superior, cu câteva grade Celsius, punctului de inflamabilitate.

În funcție de temperatura (punctul) de inflamabilitate, caracterizarea substanțelor inflamabile este următoarea:

– inflamabile – cu temperatura de inflamabilitate peste 21o C;

– foarte inflamabile (sau ușor inflamabile sau cu inflamabilitate ridicată) – cu temperatura de

inflamabilitate între 0 – 21o C (sau solide care se aprind spontan la aer sau se aprind ușor în contact cu o sursă de aprindere și continuă să ardă după îndepărtarea sursei);

– extrem de inflamabile – lichidele cu temperatura de inflamabilitate sub 0o C și punct de fierbere sub 35o C.

De asemenea, sunt și substanțe care se autoaprind în contact cu aerul chiar și în absența unei surse de aprindere (flacără, scânteie, suprafețe supraîncălzite).

Temperatura minimă la care are loc o aprindere spontană și o ardere continuă a unei substanțe, în contact cu aerul, fără o sursă de aprindere, repreazintă temperatura de autoaprindere.

Azotații, clorații, perclorații, apa oxigenată, peroxizii, acidul cromic etc, aceste substanțe oxidante pot emana oxigen, care este un component de bază pentru menținerea arderii precum și în contact cu materiale combustibile și în prezența unei surse de aprindere, în provocarea incendiilor.

Toxicitate

Toxicitatea poate fi definită ca proprietatea unei substanțe de a provoca efecte negative asupra stării de sănătate.

Efectul se poate caracteriza, în funcție de locul de manifestare, evoluția în timp, durata de expunere, precum:

-local;

-sistemic: se prezintă la distanță față de punctul de contact cu agentul chimic, în alte zone ale organismului;

-reversibil: simptomele încetează după încetarea expunerii;

-ireversibil: simptomele asupra stării de sănătate persistă și după încetarea

expunerii,indiferent de tratament;

-acut: manifestare imediată, apare după o expunere de scurtă durată;

-cronic: se poate manifesta după perioade de timp îndelungate de la expunere, după o expunere de durată/ repetată,

În cazul în care efectul substanțelor/materialelor periculoase, agenților chimici se arată a acționa fără distingere asupra organelor, toxicitatea este considerată a fi generală.

Când acțiunea toxicității este îndreptată asupra unui număr limitat de organe, acestea poartă denumirea de organe țintă, efectul toxic fiind clar manifestat asupra acestora.

Pătrunderea substanțelor/materialelor periculoase și agenților chimici în organism se poate realiza prin contact cu pielea, inhalare sau ingestie.

Inhalarea constă în pătrunderea în organism prin inspirarea substanțelor sub formă de gaze, vapori, pulberi.

Contactul cu pielea și mucoasele constă în absorbția în organism prin contactul cu

substanțe, materiale, echipamente de protecție impregnate.

Ingestia este o cale de pătrundere în organism întâlnită mai ales în cazul accidentelor (o substanță este confundată cu un aliment, ex: zahăr, sare), nerespectării normelor de lucru (ex: pipetare cu gura, identificarea substanțelor prin degustare), nerespectării normelor de igienă (mâncatul și fumatul cu mâinile nespălate).

Corozivitate

Un factor important, în cazul alegerii materialelor de confecționare a instalațiilor tehnologice și auxiliare, a recipienților de depozitare a deșeurilor corozive, a rezervoarelor de depozitare, este reprezentat de corozivitate deoarece aceasta afectează și materialele.

Compuși oxidați(de ex. anumiți peroxizi), precum și acizii și bazele tari sunt cele mai comune substanțe corozive.

Caracter iritant

Caracterul iritant al substanțelor se manifestă :

-pe piele( senzații de înțepătură, usturime, arsuri);

-având acțiuni diferite depinzând de produs,la ochi (acțiunea bazelor este mai periculoasă decât cea a acizilor): conjunctivite, cheratite și chiar perturbări ale vederii;

-la bronhii(disconfort respirator, tuse, edemul pulmonar etc).

Caracterul iritant poate fi prezent, în funcție de concentrație, și la soluțiile diluate ale agenților corozivi.

Substanțe periculoase pentru mediu

Mediul înconjurător poate de asemenea să sufere din cauza proprietăților periculoase și efectelor negative ale substanțelor, pe langă efectele negative ale acestora asupra sănătății și securității la locul de muncă.

Potențialul de afectarea a stării de sănătate a populației reprezintă aspectul principal în ceea ce privește efectele pe care le au agenții chimici în mediu.

Persistența, potențialul de bioacumulare, toxicitatea acvatică, degradabilitatea, mobilitatea etc, sunt alte caracteristici care pot avea un impact asupra mediului.

Pentru fiecare clasă de substanțe au fost stabilite :

– denumirea, folosind un termen cunoscut;

– definiția, care precizează tipurile de substanțe încadrabile în clasa respectivă;

– simbolul grafic de avertizare, permițând recunoașterea rapidă și certă a clasei din care face parte agentul chimic.

Simbolul grafic de averizare cuprinde :

– simbolul de pericol(pictogramă);

– semnul grafic, constituit dintr-o literă, o literă și semnul +, sau două litere(dintre care prima majusculă).

Există instanțe în care sunt folosite aceleași simboluri pentru mai multe clase, precum în cazul claselor de substanțe nocive și toxice, ale căror simbol este utilizat și pentru clasele cancerigene, sensibilizante, toxice pentru reproducere, mutagenice. În concordanță cu definiția, în mod obisnuit, termenii de inscripționare se potrivesc cu denumirea clasei de agenți chimici.

Prevederile internaționale care privesc clasificarea agenților chimici precum și simbolurile grafice corespunzătoare utilizate pentru avertizare, au fost adoptate și în cadrul țării noastre:

-explozive: orice tip de substanțe și preparate, cu starea de agregare păstoasă, gelatinoasă, lichidă sau solidă, care au capacitatea, în lipsa oxigenului din atmosferă, să reacționeze exoterm, stârnând astfel rapid emisii de gaze și care detonează producând o ardere rapidă.

E

Figura 1. Explozive

– oxidante: substanțe și preparate care au capacitatea de a produce o reacție puternic exotermă în cazul în care acestea intră în contact cu alte substanțe, dar în mod special cu substanțele sau preparatele inflamabile.

O

Figura 2. Oxidante

– inflamabile: substanțele și preparatele lichide cu un punct de aprindere scăzut;

F

Figura 3. Inflamabile

– foarte inflamabile: acestea sunt substanțele, preparatele și solidele care au punctul de aprindere foarte scăzut, de asemenea au capacitatea de a se încălzi, aprinde relativ ușor la contactul cu aerul la temperatura ambiantă, respectiv în urma unui contact redus cu o sursă de aprindere continuând să ardă chiar și după înlăturarea sursei, emanând în contactul cu aerul umed sau apa, în cantități periculoase, gaze foarte inflamabile;

F

Figura 4. Foarte inflamabil

– extrem de inflamabile: sunt substațele și preparatele gazoase, chimice lichide având punctul de fierbere scăzut, care la contacul cu aerul aflat la temperatura ambiantă precum și la presiunea mediului ambiant devin inflamabile;

F+

Figura 5. Extrem de inflamabil

– toxice, foarte toxice, nocive: reprezintă substanțele și preparatele care pot pricinui afecțiuni cronice, acute ale sănătății sau moarte, prin penetrare cutanată, inhalare sau ingestie în cantități relativ mici;

T T+ Xn

Figura 6. Toxic Foarte toxic Nociv

– corosive: sunt substanțele și preparatele care au capacitatea de a provoca distrugerea țesuturilor vii în cazul contactului cu acestea;

C

Figura 7. Coriziv

– iritante: au capacitatea de a provoca reacție inflamatorei a pielii sau mucoaselor, în cazul contactului imediat, prelungit sau repetat;

Xi

Figura 8. Iritant

– sensibilizante: au capacitatea de a produce, în urma unei expuneri de lungă durată, apariția efectelor dăunătoare caracteristice, precum și apariția unui reacții de hipersensibilizare, în cazul penetrării cutanate sau inhalării;

– cancerigene: acestea au capacitatea de a provoca apariția afecțiunilor cancerigene precum și creșterea șanselor de apariție a acestora, în cazul penetrării cutanate, ingestiei sau inhalării;

– mutagenice: reprezintă substanțele și preparatele care sunt capabile sa provoace apariția anomaliilor genetice ereditare precum și ocurența acestora, în cazul ingestie, penetrării cutanate sau inhalării;

– toxice pentru reproducere: reprezintă substanțele și preparatele care sunt capabile să producă deteriorări în ceea ce privește funcțiile de reproducere feminine sau masculine sau să mărească ocurența efectelor dăunătoare neereditare în urmași, în cazul inhalării, penetrării cutanate sau ingestiei;

Figura 9. Sensibilizant, cancerigen, mutagenic, toxic pentru reproducere

– periculoase pentru mediul înconjurător: sunt substanțele și preparatele care ar putea să prezinte un risc, care poate fi imediat sau întârziat, pentru unul sau mai mulți elemenți ai mediului înconjurător, în cazul introducerii acestora în mediu.

N

Figura 10. Periculos pentru mediu

Explozivi

Aceștia reprezintă materialele sau substanțele periculoase(SP):

care prezintă posibilitatea riscului de explozie, în ceea ce privește masa completă a materialului/substanței respective;

având posibilitatea riscului de lovire accidentală, fără prezența exploziei masei complete, cu fragmente de mărime mică, schije, sau posibilitatea propulsării unor fragmente, fără prezența exploziei;

fără prezența exploziei masei complete, cu posibilitatea producerii unui incendiu, cauzat de o explozie minoră sau lovire de natură accidentală cu fragmente de mărime mică, schije;

a căror acțiune explozivă nu dă dovadă de prezența unui pericol însemnat pentru că este împiedicată de ambalaj și de asemenea nu prezintă riscul împrăștierii de schije mari;

fără prezența riscului de explozie a masei complete și foarte sensibile.

1.2 Gaze

gaze inflamabile;

gaze neinflamabile, netoxice, necorozive (necaustice);

gaze toxice (otrăvitoare);

gaze corozive (caustice).

1.3 Lichide inflamabile

lichide cu punct de aprindere mai mic de 21 0C;

lichide cu punct de aprindere cuprins între 21 0C si 100 0C;

lichide care se autoaprind, a căror ardere se intensifică în contact cu apa.

1.4 Substanțe solide inflamabile susceptibile la aprindere spontană (autoaprindere), substanțe care în contact cu apa emană gaze inflamabile

acestea reprezintă substanțe solide care sunt capabile să cauzeze sau să ia parte la încălzire, din pricina procesării, prelucrării sau sunt substanțe autoreactive, sau incediu, prin intermediul frecării; au capacitatea sa ardă violent sau persistent și sunt de asemenea ușor inflamabile în condiții normale de transport;

substanțe care, aflate în contact cu aerul sau fiind transportate în condiții normale, au parte de o încălzire spontană până la punctul de autoaprindere sau sunt supuse acțiunii de aprindere spontană;

acele substanțe care au capacitatea de a deveni inflamabile spontan sau de a produce cantități periculoase de gaze inflamabile în cazul contactului cu vaporii de apă sau cu apa.

Substanțe oxidante, comburante, peroxizi organici

cuprind substanțe oxidante, materiale producătoare de oxigen, indiferent dacă acestea au proprietăți combustibile sau nu, precum și substanțe care ajută, provoacă arderea;

înglobează de asemenea și compuși organici puternic oxidanți, aceștia având posibilitatea de a fi sensibili la căldură frecare și/sau șoc, care au în conținut structura bivalentă -O-O-.

1.6 Substanțe toxice (otrăvitoare) și substanțe infectante

reprezintă materiale/substanțe lichide sau solide care, în cazul ingestiei, contactului cu pielea sau inhalării vaporilor, sunt de natură toxică/otrăvitoare;

substanțele infectante cuprind microorganisme bănuite a fi infecțioase sau infecțioase pentru oameni și animale.

Există trei modalități de intoxicare: prin inhalare(gaze, pulberi, ceață, vapori de substanțe toxice), prin ingestie sau prin absorbție cutanată.

Tabelul nr. 1 Criterii de clasificare

Ambalajele substanțelor toxice (otrăvitoare) se marchează, în plus, cu cifrele romane I, II, III, reprezentând grupe de toxicitate, astfel:

grupa de ambalaje I: pentru produse, materiale și preparate care prezintă risc foarte grav de toxicitate;

grupa de ambalaje II: prezintă un risc grav de toxicitate;

grupa de ambalaje III: prezintă un risc relativ usor de toxicitate;

Substanțele lacrimogene vor fi incluse în grupa II chiar atunci când marcajul este facut pentru grupa III.

Materiale radioactive.

Acestea sunt caracterizate ca fiind radioactive dacă au activități mai mare de 24 kBq/kg.(kBq=kiloBecquerel), după cum este stabilit de către Agenția Internațională pentru Energie Atomică.

Materialele radioactive sunt categorizate astfel:

în cazul în care, la suprafața containerului utilizat la transport, valoarea cea mai mare a nivelului de radiație nu depășește 0,005 mSv/h(miliSievert), materialele intră la categoria I;

în cazul în care, la suprafața containerului utilizat la transport, valoarea cea mai mare a nivelului de radiație nu depășește 0,5 mSv/h(miliSievert), materialele intră la categoria II;

în cazul în care, la suprafața containerului utilizat la transport, valoarea cea mai mare a nivelului de radiație nu depășește 2 mSv/h(miliSievert), materialele intră la categoria III.

1.8 Substanțe corozive și caustice

acestea cuprind substanțe care au capacitatea de a degrada în mod progresiv, de a coroda aluminiul sau oțelul neprotejat, precum și de a provoca la nivelul pielii, arsuri vizibile.

1.9 Amestecuri de produse sau substanțe

cuprind atât substanțe care prezintă un a grad de pericol pentru mediul încojurător, pierderi de substanțe/materiale periculoase, cât și amestecuri de mărfuri periculoase și substanțe/materiale ce prezintă pericol destul de mare, în ceea ce privește garantarea reglementărilor de transport dar de asemenea nu pot fi incluse în oricare alte clase.

2. Transportul. Depozitarea.Ambalarea/etichetarea. Tratarea/eliminarea/neutralizarea

2.1 Transportul/Manipularea materialelor/substanțelor periculoase

Cu scopul de a preveni și de a avertiza personalul și populația, deoarece există posibilitatea să se producă accidente, posibilele pericole pe care le reprezintă transportul materialelor/substanțelor periculoase sunt evidențiate prin folosirea unor indicatoare și etichete de avertizare, acestea oferind avertizări cu privire la pericolul și natura transportului. De asemenea acestea sunt internațional valabile și astfel sunt luate anumite măsuri de siguranță la pregătirea, organizarea și executarea transportului.

Situarea pe mijlocul de transport a indicatoarelor de avertizarea, care sunt confecționate ca fiind dreptunghiuri de culoare portocalie reflectorizantă, având dimensiunile de 30×40 cm, este realizată precum urmează:

în ceea ce privește autocisternele cu mai multe compartimente, precum și mijloacele de transport pe calea ferată, indicatoarele sunt situate pe ambele părți;

în cazul autovehiculelor, indicatoarele sunt situate atât în partea din față cât și în partea din spate.

În cadrul indicatoarelor de avertizare sunt prezente și numerele ONU respectiv KEMLER.

Numărul ONU, valabil pentru recunoașterea, identificarea substanței în cadrul tuturor țărilor care au aderat la ADR(acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase) precum și pentru totalitatea categoriilor de transport, feroviar, rutier, maritim, fiind întotdeauna alcătuit din 4 cifre, ajută la identificarea și definirea, prin compoziția lor chimică, substanțelor periculoase.

Numărul KEMLER, valabil pentru indentificarea pericolului, este format din 2 sau 3 cifre, acestea indicând pericolul principal și secundar. Pericolul principal sau secundar, foarte accentuat, este reprezentat prin dublarea unei cifre.

În cazul utilizării următoarelor cifre în urma numărului de identificare:

,,0” semnifică lipsa pericolului secundar;

,,X” semnifică faptul că are loc o reacție foarte periculoasă în urma contactului substanței cu apa;

Marcarea autovehiculelor cu etichetele de avertizare se realizează pe părțile laterale ale acestora și sunt confecționate ca fiind romburi pătrate, conținând simboluri de recunoaștere în ceea ce privește transportul de materiale/substanțe periculoase.

Conținutul indicatorului de avertizarea este compus din două numere sub formă de fracție:

tipul pericolului este evidențiat prin utilizarea a 2-4 cifre la numărător;

tipul materialului/substanței periculoase este evidențiat prin utilizarea a 4 cifre la numitor.

Unele exemple, în ceea ce privește semnificația tipului de pericol prin utilizarea combinațiilor de 2-4 cifre pe indicatoarele de avertizare:

gazele inerte, neinflamabile, netoxice, necorozive sunt reprezentate prin cifra 20;

gazele puternic răcite, aflate la temperaturi foarte joase, sau lichefiate sunt reprezentate prin cifre 22;

gazele inflamabile sunt reprezentate prin cifra 23;

gazele inflamabile care se păstrează la temperaturi joase sau lichefiate sunt reprezentate prin cifra 223;

gazele toxice care se aprind în contact cu aerul sunt reprezentate prin cifra 265;

gazele corozive și/sau caustice, precum și cele toxice sunt reprezentate prin cifra 268;

lichidele inflamabile, cu punct de aprindere de la 210C-1000C sunt reprezentate prin cifra 30;

lichidele ușor inflamabile, cu punct de aprindere sub 210C sunt reprezentate prin cifra 33;

lichidele a căror ardere este intensificată în contact cu apa și care se autoaprind sunt reprezentate prin combinația X333;

materialele inflamabile închise ermetic sunt reprezentate prin cifra 40;

materialele inflamabile care sunt închise ermetic și au o aprindere care emană gaze dăunătoare cu capacitatea de a se împrăștia, precum și o ardere care este intensificată în contact cu apa, sunt reprezentate prin combinația X423;

substanțele de natură toxică, otrăvitoare care au capacitatea de aprindere, cu punctul de aprindere între 210-950C, și de afectare a sănătății, sunt reprezentate prin cifra 63;

substanțele de natură toxică foarte otrăvitoare, sunt reprezentate de cifra 66;

substanțele de natură corozivă, caustică, toxică otrăvitoare sau dăunătoare sănătății sunt reprezentate prin cifra 67;

substanțele de natură slab corozivă sau corozivă, cu capacitatea de a deveni otrăvitoare și inflamabile în contactul cu aerul, prin procesul de oxidare, sunt reprezentate prin cifra 856;

substanțele de natură puternic corozivă sunt reprezentate prin cifra 88.

Identificare substanței, care este caracterizată ca fiind periculoasă, se realizează prin înscrierea pe indicatorul de avertizare, a numărului compus din patru cifre de la numitor.

Instruirea corectă, adecvată, a angajaților care asistă la acțiunile de manipularea și transport a materialelor/substanțelor periculoase, este extrem de importantă, în ceea ce privește sarcinile de lucru, măsurile preventive, acordarea primului ajutor, riscuri ce țin de manipularea/transportul materialelor/substanțelor periculoase, planul de acțiune în cazul producerii de avarii sau incendii.

Este indicat să se creeze o procedură, în ceea ce privește acțiunile de descărcare și încărcare a materialelor/substanțelor periculoase, prin intermediul căreia să se menționeze anumite puncte, precum modul de operare, planul de circulație a vehiculului în întreprindere, obligațiile celui care face recepția, măsurile în cazul producerii de accident, protecție individuală și obligațiile transportatorului.

2.2 Depozitarea materialelor/substanțelor periculoase

2.2.1 Amplasarea depozitelor

În cazul amplasării depozitelor pentru materiale/substanțe periculoase, trebuie luate în considerare anumite criterii, precum organizarea, cu precizie, care să permită recunoașterea fără probleme a claselor de produse și folosirea, pentru produse corozive, inflamabile etc, unei clasificări de etichetare. De asemenea situarea la o distanță de 20 de metri de clădiri industriale precum și la o distanță de 50 de metri de clădiri sanitare și sociale aparținând complexului industrial, în cazul depozitelor deschise utilizate pentru materiale/substanțe periculoase care au capacitatea de a produce, la manipulare, pulberi. În același timp trebuie asigurată accesibilitatea cu ușurință pentru vehicule cu gabarit mare, precum cele de pompieri, de transport etc.

2.2.2 Gestionarea/organizarea depozitelor

Recunoașterea locului de depozitare, cantităților, naturii produselor și ținerea în evidență, fără probleme și imediată, a claselor de produse respectiv a stocurilor, în cazul producerii de avarii sau incendii, este posibilă prin stabilirea unui plan de depozitare corespunzător.

Prezența surselor de apă, dușurile pentru spălare, precum și a soluțiilor neutralizante, este necesară în locurile în care materialele/substanțele chimice corozive, caustice sau toxice sunt depozitate, încărcate sau descărcate.

Datorită capacității de a distruge ambalajele altor substanțe, se realizează depozitarea separată a materialelor/substanțelor corozive, iar în cazul celor care nu sunt de natură inflamabilă, explozivă, corozivă sau caustică, pentru aceștia se realizează ambalarea în saci, lăzi sau baloturi și depozitarea pe rânduri întrețesute, unele peste altele.

De asemenea trebuiesc îndepliniți și alți factori în vederea unei depozitări sigure și eficiente, precum punerea în evidență, la vedere, a sarcinii maxime admise, așezarea produselor pe stelaje și rafturi în așa fel încât să nu se permită căderea acestora, totodată prin intermediul ambalajului sau etichetei, specificarea masei brute și bineînțeles trebuie asigurată excluderea pe cât posibil a factorilor care pot provoca incendii, explozii și accidentări.

Depozitele trebuiesc amenajate în așa fel încât să se asigure ca recipienții, utilizați pentru stocarea materialelor/substanțelor periculoase, să fie rezistenți la coroziune.

Alte aspecte importante, în cazul depozitelor pentru materiale/substanțe periculoase, sunt reprezentate de identificabilitatea depozitului, utilizând panouri care să conțină indicații precise în ceea ce privește natura produsului care este depozitat, de asemenea identificarea ușoară a canalizării depozitului, marcarea capacității de depozitarea, în ceea ce privește rezervoarele, precum și asigurarea dotării cisternelor și rezervoarelor, în vederea permiterii controlului asupra nivelului de umplere, cu un indicator.

Pentru cisterne și rezervoare fixe care conțin substanțe inflamabile, pe lângă cerințele care trebuiesc îndeplinite pentru depozitare materialelor/substanțelor periculoase în cisterne și rezervoare, acestea trebuie împământate. De asemenea trebuie să se asigure și dotarea cisternelor și rezervoarelor cu o cuvă de retenție, cu capacitate cel puțin egală cu cea a cisternei/rezervorului respectiv, care să permită de asemenea și evacuarea apelor pluviale și care să fie confecționată din material rezistent la produsul care urmează a fi depozitat în ele.

Datorită posibilității producerii de incendiu în urma reacției de natură violentă pe care o au substanțele combustibile cu produșii oxidanți, este considerată adecvată depozitarea alături de materiale/substanțe periculoase care fac parte din aceeași clasă, având în vedere faptul că datorită incompatibilității, este posibilă reacția de natură violentă dintre unele produse și substanțe.

În ceea ce privește acțiunea de separare a claselor de materiale/substanțe periculoase, aceasta se poate realiza depozitând materialele/substanțele periculoase în compartimente închise, la locații diferite, utilizând spații exterioare ventilate natural, pentru produse inflamabile se pot utiliza dulapuri speciale, iar în cazul incompatibilității, asigurând că există distanță destul de mare între ele.

Figura 11. Schemă de depozitare a agenților chimici în funcție de pericolele specifice;

semnul ,,+’’ semnifică faptul că materialele/substanțele pot fi depozitate împreună.

semnul ,,-’’ semnifică faptul că materialele/substanțele nu trebuie depozitate împreună;

cifra ,,0’’ semnifică faptul că este contraindicată depozitarea materialelor/substanțelor împreună fără măsuri specifice de precauție;

Depozitele închise utilizate pentru materiale/substanțe periculoase trebuie să fie dotate cu sisteme de ventilație, naturală, care să permită pătrunderea aerului în zona inferioară a încăperii precum și ieșirea acestuia în partea opusă superioară, sau mecanică, care este preferată în locul celei naturale. Indiferent de tipul ventilației, depozitele închise au nevoie de un sistem de ventilație eficient și corespunzător.

În cadrul depozitelor de materiale/substanțe periculoase respectarea tuturor reglementărilor este extrem de importantă, atât în cazul celor care se ocupă de acțiunea de manipulare cât și în cazul echipamentelor și uneltelor utilizate în aceste depozite, pentru încălzire, mentenanță, transport, iluminat, acestea fiind necesar să respecte reglementări care privesc zonele ce prezintă un risc de incendiu și explozie, deci în mod special în cele destinate materialelor/substanțelor de natură inflamabilă.

Trebuie de asemenea să existe semnalizare clară pentru căile de evacuare care totodată trebuie să fie libere, să ofere posibilitatea utilizării lor cu ușurință în caz de nevoie, iar mijloacele de oferire a primului ajutor precum și cele de stingere a incediilor trebuie și ele semnalizate clar și situate la locuri accesibile cu ușurință la nevoie.

2.3 Ambalarea/etichetarea materialelor/substanțelor periculoase

Ambalarea materialelor/substanțelor periculoase prezintă anumite criterii, pentru permiterea plasării acestora pe piață, conform legislației în vigoare, precum:

utilizarea unui sigiliu, acesta fiind iremediabil după deschiderea inițială, care să evidențieze deschiderea necorespunzătoare, forțată, a ambalajului;

pentru asigurarea condițiilor unei manipulări normale și sigure, iar în același timp pentru prevenirea pierderilor de orice fel în timpul acțiunilor de transport, manipulare și depozitare, folosirea ambalajelor și sistemelor de etanșare care să fie de natură solidă și rezistentă;

asigurarea rezistenței dispozitivelor de etanșare precum și a ambalajului, la alcătuirea compușilor periculoși cu produsul sau la atacul conținutului din interior;

în cazul sistemelor de închidere și ambalajelor reînchise în mod frecvent, asigurarea capacității de reînchidere, fără pierdere a conținutului, în mod repetat.

Etichetarea adecvată a recipienților este importantă, în special în cazul celor în care sunt stocate deșeuri care au o compoziție necunoscută. În acele cazuri este recomandată folosirea cuvintelor ,,pericol general” pe eticheta recipientelor respective. Totodată, în cazul mutării unui material/substanță de natură periculoasă dintr-un recipient în altele, este nevoie ca eticheta recipienților secundari să redea aceleași informații ca și cea a primului recipient. De asemenea nu este indicată combinarea, în cadrul aceluiași recipient, a deșeurilor din clase diferite.

Datorită numeroaselor riscuri pe care le prezintă materialele/substanțele periculoase, este extrem de important ca etichetele acestora să ofere informații în vederea identificării tipului de substanță, posibilelor riscuri și pericole, precum:

folosirea, pentru posibilitatea identificării clare, unei denumiri care este internațional recunoscută;

folosirea simbolurilor care reprezintă pericolul, iar după caz, specificare indicațiilor în ceea ce privește pericolele care pot rezulta după utilizare;

utilizarea frazelor-tip(fraze R, fraze de risc), caracteristice acțiunii de folosire a materialelor/substanțelor periculoase, care detaliază riscurile care au posibilitatea să apară în urma folosirii lor(ex:R14 Reacționează violent la contactul cu apa, R53 Poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic);

utilizarea frazelor-tip de securitate( fraze S, fraze de securitate) care detaliază precauția necesară pentru utilizarea materialului/substanței periculoase respective(ex:S17 A se păstra departe de materiale combustibile, S51 A se utiliza numai în locuri bine ventilate);

să specifice cantitatea, volumul și masa, conținută în ambalaj;

să specifice datele de contact, adresă, nume, telefon, ale producătorului, distribuitorului și importatorului.

În cazul materialelor/substanțelor inflamabile, explozive și iritante, frazele de risc precum și cele de securitate, pot să lipsească dacă sunt ambalate în cadrul unor recipiente mai mici de 0,125 l.

De asemenea există obligația, conform reglementărilor în vigoare, specificării și verificării existenței, din partea angajatorilor, semnalizărilor în ceea ce privește securitatea și sănătatea în locurile de muncă cu materiale/substanțe periculoase. Aceste semnalizări pot fi sub formă ocazională(acustic, gest semnal, luminos, comunicare verbală), permanentă( etichetare, culori, panouri).

Figura 12. Panouri de obligativitate, de interzicere, ce privesc echipamente, materiale de prevenire și stingere incendii

Figura 13. Panouri de avertizare, prim-ajuto, salvare

În instanțele în care corespund mai multe simboluri de avertizare pentru materialul/substanța periculoasă în cauză, primele două sunt cele alese, utilizând o ordine descrescătoare în ceea ce privește gradul de risc; partea stângă a etichetei fiind folosită pentru evidențierea pericolului cu gradul de risc cel mai ridicat și partea dreaptă fiind folosită pentru evidențierea pericolului cu gradul de risc cel mai scăzut.

Gradul de risc scade

Figura 14. Exemplu de o ierarhizare, în funcție de gradul de risc, a simbolurilor

Deși etichetele reprezintă prima sursă , în ceea ce privește informațiile oferite despre un material/substanță periculoasă, acestea nu intră în detalii amănunțite precum fișele tehnice de securitate, ci sunt utilizate strict pentru a oferi capacitatea rapidă de a identifica măsuri de securitate și pericole asociate produselor respective.

Pe lângă informațiile cruciale pe care materialele/substanțele periculoase trebuie să le prezinte pe ambalaj și etichetă, fișele tehnice de securitate sunt cele care oferă informațiile mai detaliate asupra riscurilor, acestea fiind necesare pentru fiecare material/substanță periculoasă din cadrul unității.

MODEL FISĂ TEHNICĂ DE SECURITATE

1.Identificarea substanței. Producător/Importator/Utilizator/Transportator

Denumire:

Alte denumiri:

Formula chimică:

Masa moleculară:

Obținere și utilizări:

Unitatea utilizatoare:

2.Compoziția/informații asupra componentelor

Componenți(Denumire):

Cod(Nr.CAS,UE):

Proporția (%):

Concentrație admisibilå (mg/mc) medie vârf:

3.Identificarea pericolelor (de aprindere și explozie)

Punct de aprindere:

Temperatura de autoaprindere:

Limite inferioare de aprindere (% volume în aer la 760 mm și 200C):

Limite superioare de aprindere (% volume în aer la 760 mm și 200C):

Pericol de aprindere sau explozie:

4.Primul ajutor

În caz de inhalare:

În cazul contactului cu ochii:

În caz de inghițire:

Contactul cu pielea:

5.Măsuri de prevenire a incendiilor

Materiale pentru stingerea incendiilor:

Procedee speciale de stingere a incendiilor:

6.Măsuri luate în caz de scăpări accidentale

Precauții personale, echipament de protecție și proceduri de urgență:

Precauții pentru mediul înconjurător:

Metode și material pentru izolarea incendiilor și pentru curățenie:

Împrăștieri/scurgeri:

7.Manipulare și depozitare

Precauții pentru manipularea în condiții de securitate:

Condiții de depozitare în condiții de securitate, inclusiv eventuale incompatibilități:

Utilizare(utilizări) finală(finale) specifică(specifice):

8.Controlul nivelului de noxe/protecție individuală

Parametri de control:

Controale ale expunerii:

Protecția respiratorie:

Protecția ochilor:

Alte mijloace individuale de protecție:

Ventilația:

Puncte de prim ajutor:

Echipamentul contaminat:

9.Proprietăți fizice și chimice

Punct de fierbere:

Punct de topire:

Solubilitate în apă:

Aspect și miros:

Densitate:

Presiunea vaporilor:

Incompatibilități chimice:

Produse periculoase de descompunere:

Condiții de evitat:

10.Stabilitate și reactivitate

Reactivitate:

Stabilitate chimică:

Posibilitate de reacții periculoase:

Condiții de evitat:

Materiale incompatibile:

Produși de descompunere periculoși:

11.Informații toxicologice

Cancerogeneză:

Riscuri:

Organe afectate:

Căi primare de intrare:

Condiții medicale agravate de expunerea pe termen lung:

Efecte acute:

Efecte cronice:

12.Informații ecologice.

Efectele produsului în mediu înconjurător:

Toxicitate:

Persistența și degradabilitatea:

Potențialul de bioacumulare:

Mobilitate în sol:

Rezultatele evaluărilor PBT și vPvB:

Alte efecte adverse:

13.Considerații referitoare la evacuare (captare, neutralizare, deversare etc.)

Eliminare:

14.Informații referitoare la transport

Numărul ONU:

Denumire corectă ONU pentru expediție:

Clasa(clasele) de pericol pentru transport:

Grupul de ambalare:

Pericole pentru mediul înconjurător:

Precauții speciale pentru utilizatori:

Transport în vrac, în conformitate cu anexa II la Conveția MARPOL și Codul IBC:

15.Informații referitoare la reglementări speciale

Regulamente/legislație în domeniul securității, al sănătății și al mediului specifice( specifică) pentru substanța/materialul sau amestecul în cauză:

Evaluare securității chimice:

16.Alte informații

Control tehnic: Control administrativ:

Bibliografie:

2.4 Tratarea/eliminarea/neutralizarea materialelor/substanțelor periculoase

Datorită riscurilor care însoțesc materialele/substanțele periculoase, precum explozivitatea, inflamabilitatea, toxicitatea, corozivitatea, există posibilitatea producerii unor accidente de natură chimică, apariția norilor toxici, producerea incendiilor, contaminarea mediului înconjurător etc, astfel este necesară neutralizarea materialului/substanței periculoase eliberate în urma accidentului în mediul înconjurător, precum și realizarea unei operații prin care să se reducă, scadă și/sau oprească emisia răspândirii norului periculos.

Pentru procesul de neutralizare sunt folosite substanțe prevăzute în normele agentului producător, care, prin utilizarea unor dispozitive adecvate, sunt răspândite în timpul emisiei materialelor/substanțelor periculoase din rezervoarele, cisternele etc, avariate.

Emisia acestor substanțe care participă la procesul de neutralizare, este realizată pe teren, pe suprafața pe care materialul/substanța periculoasă s-a răspândit, în zona în care acționează norul toxic, în rezervoarele, cisternele etc avariate în care au ramas resturi fără posibilitate de recuperare, în locațiile în care se pot acumula și scurge după dizolvare, în sistemul de canalizare.

Pentru amoniac(NH3), procesul de neutralizare necesită realizarea simultană a reducerii emisiei și evaporării; operația de reducere a emisiei norului toxic este constituită din stropirea, pulverizarea cu apă în zonele de răspândire, în timpul formării acestuia sau cât mai repede după producerea accidentului. Reducerea evaporării amoniacului se face prin acoperirea acestuia cu granule de material plastic absorbant, pământ, nisip. De asemenea, în cazul neutralizării soluției formate în urma operațiilor de reducere a emisiei și evaporării amoniacului, este utilizată în cantități corespunzătoare și în concentrații potrivite pentru evenimentul în cauză, o soluție de acid, de preferință fiind acidul acetic.

În ceea ce privește clorul(Cl), operația de reducere a emisiei norului toxic este asemănător realizată prin pulverizare cu apă în zonele de răspândire, dar nu și în rezervoarele, cisternele etc avariate, deoarece este prezent pericolul de producere al unei explozii. Apa de clor, formată în urma pulverizării cu apă în zonele de răspândire, se neutralizează, concentrațiile soluțiilor folosite pentru neutralizare fiind stabilite de persone autorizate, utilizând sulfatul de fier(FeSO4), în soluții concentrate tiosulfat de sodiu( hiposulfitul de sodiu, Na2S2O3), lapte de var, terci de var stins(Ca(OH)2) soda calcinată(carbonat de sodiu Na2CO3), bisulfitul de sodiu(NaHSO3) , apa amoniacală.

Pentru neutralizarea sulfurii de carbon(CS2) se folosește nisipul și apa, utilizând totodată unelte care nu au capacitatea producerii de scântei. Absorbția sulfurii de carbon este realizată de către nisip după care acesta este acoperit cu apă, evitându-se pericolol producerii unei aprinderi prin încărcare electrostatică. În cele din urmă reziduul este transportat într-un loc izolat și este aprins, de la distanță, arderea fiind realizată cu precauție.

În cazul acidului clorhidric(HCl), după operația de pulverizarea cu apă în momentele următoare accidentului, în faza gazoasă, pentru reducerea emisiei norului toxic, pentru neutralizare se folosesc apa amoniacală, soda calcinată(Na2CO3), lapte de var, var stins((Ca(OH)2), hidroxid de sodiu(NaOH), reziduurile fiind ghidate, cu ajutorul unor cantități mari de apă, spre canal.

În ceea ce privește acidul cianhidric(HCN), dispersarea soluției de hidroxid de sodiu(NaOH) în locul răspândirii acestuia în urma accidentului, contribuie la neutralizarea acidului cianhidric, iar reziduurile rezultate sunt depozitate, ca deșeuri de natură periculoasă, în locații izolate.

Neutralizarea fosgenului(COCl2) este realizată, după operația de reducere a emisiei norulu toxic, prin pulverizare cu apă, prin utilizarea apei amoniacale, hidroxidului de sodiu, sodei calcinate, varului stins etc; cele două din urmă, var stins și soda calcinată, într-un strat subțire, prin amestec în proporție de 1:1 și stropire cu apă după amestec, se pot utiliza cu atenție sporită, prin pulverizare, în rezervoare, cisterne etc, reziduurile fiind ghidate în canal unde să existe apă în cantitate mare.

Pentru acidul fluorhidric(HF), neutralizarea se efectuează utilizând hidroxidul de sodiu, apa amoniacală, carbonat de sodiu, acoperirea zonelor de lichid cu nisip, de asemenea prin amestecare continuă, var stins și terci de sodă calcinată, iar reziduurile sunt ghidate în canal, cu mult pietriș, utilizând apă în cantități mari, sau sunt depozitate în locuri izolate.

3. Gestiunea deșeurilor periculoase

Indiferent de starea de agregare a deșeului, lichidă, solidă sau gazoasă, dacă se prezintă un risc posibil în ceea ce privește sănătatea umană, prin caracteristicile sale fizico-chimice, biologice, concentrație sau cantitate, precum și pentru mediul încojurător, iar în cazul în care deșeurile respective sunt inflamabile(ex:kerosen), corozive(ex:hidroxid de sodiu, hipoclorit, acid sulfuric), toxice, reactive(ex: reacție violentă cu bateriile cu Litiu), radioactive etc, acestea sunt considerate a fi periculose.

Gestionarea eficientă a deșeurilor periculoase are la bază acțiunea de reducere a cantității, chiar dacă acestea prezintă pericol sau nu, prin restricționarea sau reducerea cantităților utilizate de materiale periculoase. Astfel se dobândesc anumite beneficii precum asigurarea existenței unei sănătăți, umane și a mediului înconjurător, de nivel mai bun și totodată, în ceea ce privește inventarierea, documentația utilizată, etichetarea, valorificarea, depozitarea etc, se face posibilă economia de timp, precum și cea din punct de vedere financiar.

Concluzii

Bibliografie