CĂPȘUNUL SPECIE POMICOLĂ DE PERSPECTIVĂ PENTRU CULTIVATORI [310747]

CUPRINS

INTRODUCERE

Căpșunul este o specie cu o [anonimizat] 15 si 55◦ latitudine nordică și sudică.

[anonimizat] s-a [anonimizat] o [anonimizat]. În țările mai dezvoltate s-a investit mult în cercetare și s-au elaborat soiuri cu producții mari și de calitate foarte bună, s-au creat cele mai moderne și eficiente sisteme si tehnologii de cultură care să asigure consumul de fructe proaspete în tot cursul anului. În țări precum: Anglia, Franța, Olanda, Belgia s-a [anonimizat], saci, [anonimizat], folosind ca strat de cultură perlit și fibre de cocos.

S-au elaborat de asemenea și tehnologii moderne de multiplicare rapidă a [anonimizat]. De asemenea, s-a [anonimizat].

În prezenta lucrare am făcut o sinteză a tehnologiei de cultură a [anonimizat] a fost completată prin studiul a a 6 soiuri de căpșun la Valu lui Traian în vederea extinderii lor în producție. [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat].

CAPITOLUL I

CĂPȘUNUL SPECIE POMICOLĂ DE PERSPECTIVĂ PENTRU CULTIVATORI

Importanța culturii căpșunului pe plan mondial și în România

Căpșunul cultivat (Fragaria x ananassa Duch.), a cărui apariție se apreciază ca a avut loc in jurul anului 1750 în apropierea orașului francez Brest (Scott și Lawrence, 1975), este rezultatul hibridării a [anonimizat] (F.chiloensis L.) și respectiv America de Nord (F.virginiana Duch.).

[anonimizat]-o [anonimizat]- portocalele. [anonimizat] a doua jumatate a lunii aprilie în cazul culturii protejate și forțate și se prelungește până la mijlocul lunii iunie la cultura multianuală în câmp.

Datorită conținutului ridicat în vitamina C [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat]. Sucul de căpșuni are efect bactericid și este folosit diluat cu apă sau sifon în diete sau chiar în tratamente cosmetice pentru revitalizarea tenului. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], reumatism etc.

Căpșunul este o [anonimizat]. [anonimizat], realizând rezultate economice considerabile, cât și pentru micul proprietar care, prin cultura de căpșuni își asigură autoconsumul, dar care poate realiza și venituri importante cu care își poate continua activitatea și în alte sectoare horticole (pomicultură, legumicultură, etc).

Datorită taliei reduse a plantelor (15-40 cm) sub formă compactă sau rară, căpșunul se poate cultiva pe suprafețe mici și foarte mici din grădina casei, pe suprafețe mari în aer liber în plantații pure sau intercalate în plantațiile pomicole tinere, dar și în sere și solarii. Producerea materialului săditor, înființarea și întreținerea unei culturi se fac destul de ușor și nu necesită un personal cu înaltă calificare. Potențialul mare de producție și veniturile care se realizează fac cultura foarte rentabilă.

Fructele de căpșun sunt foarte solicitate atât pentru consumul în stare proaspată, cât și prelucrată, la nivel familial cât și industrial, în cele mai diverse moduri: gem, dulceață, sirop, jeleu etc.

Căpșunele au un conținut ridicat de apă de aproximativ 90%, substanțe solubile totale 10% și numeroși componenți dietetici. Ultimele determinări ale compoziție biochimice a căpșunelor au arătat că în 100 g substanță proaspată de căpșune, se găsește un conținut energetic de aproximativ 30 kcal, proteine (0,7 g), hidrați de carbon (7,2 g), grăsimi (0,4 g), celuloză (0,5 g), cenușă (0,4 g) calciu (20 mg), magneziu (10 mg), fier (0,7 mg), fosfor (25 mg), potasiu (150 mg), sodiu (2 mg), zinc cupru și mangan (peste 0,5 mg), vitamina C (60 mg), vitamina B6 (0,06 mg), vitamina E (0,2 mg) și altele în cantitați mai mici. Dintre glucide, o proporție mai mare o are fructoza, urmată de glucoză, împreună reprezentând peste 80% din zahărul total și 40% din greutatea substanței uscate. Dintre acizii organici, dominant este acidul citric care reprezintă 88% din totalul lor, urmat de acidul oxalic și chlorogenic.

În ultimii 35 de ani producția de căpșune a crescut în mod costat în țări ca: SUA, Japonia, Spania, Italia, Egipt, Olanda. Acestea au obținut producții foarte mari în comparație cu celelalte țări care nu au aplicat tehnologii moderne de cultivare. Astfel, din datele FAO (2012) țările mari cultivatoare de căpșuni au obținut: SUA și Spania 42- 46 tone, Japonia și Italia 25-28 tone, Olanda 15-19 tone, în comparație cu celelalte țări cultivatoare: România, Anglia, Franța, Germania 10- 14 tone, Ucraina 5-9 tone, Cehia și Polonia sub 5 tone.

În general cea mai mare parte a fructelor consumate exercită o acțiune alcalină în organismul uman. Valoarea nutritivă a fructelor comparative cu carnea este mică, dar cu toate acestea ele nu pot fi înlocuite din hrana oamenilor datorită compoziției lor complexe. De altfel,

acest lucru se reflectă și din consumul de fructe realizat pe cap de locuitor.

În Romania consumul de fructe nu este foarte ridicat în comparatie cu țările mai dezvoltate. În anul cu producția cea mai ridicată de fructe, 1993, s-a înregistrat un consum de 35,7kg/locuitor. Acest rezultat nu este unul foarte bun, deoarece consumul pe un an trebuie sa depășească 75 kg/locuitor.

1.2. Particularități biologice la căpșun

Căpșunul prezintă o tulpină subterană scurtă (0,5-2 cm), ce formează la partea inferioară rădăcini și la partea superioară o rozetă de frunze. În anii următori apar inflorescențele, iar sistemul radicular pătrunde până la 40-50 cm adâncime. Frunzele căpșunului trăiesc 60-70 de zile, întinerindu-se treptat, ultimele menținându-se chiar pe timpul iernii.

Din mugurii adeventivi situați spre baza ramificațiilor anuale se formează stolonii, în număr variabil (7-20). Aceștia manifestă un heliotropism accentuat, orientându-se către intervalele dintre rânduri, mai bine luminate.

Fiecare floare rămâne deschisă 3-4 zile, iar perioada de înflorire durează 21-55 de zile. Florile soiurilor de căpșun sunt în general hermafrodite.

1.3. Tehnologia de cultură a căpșunului în câmp deschis

Căpșunul se poate planta în următoarele moduri:

Cultura multianuală a căpșunului în câmp, așa cum se vede în imaginile de mai jos.

Foto 1 și foto 2- Cultura pe biloane la căpșun și pe teren nemodelat

Cultura anuală a căpșunului

Cultura protejată a căpșunului în tunele joase și solarii, foto 3.

Foto 3- Cultura căpșunului în sere și solarii

Cultura forțată a căpșunului, foto 4 și foto 5.

Foto 4 și foto 5- Cultura forțată a căpșunului pe paturi suspendate

Studiul întreprins în prezenta lucrare prezintă date privind cultura multianuală a căpșunului în câmp. Deși, în țara noastră, în cultura clasică s-a menținut cultura de căpșuni 4-7 ani, rezultatele au demonstrat că o producție economică se poate obține doar în primii doi ani de producție.

Producția maximă de fructe se obține în primul an de producție (anul doi de plantare) și o producție satisfăcătoare în anul doi sau uneori anul trei de producție. Începând din anul trei fructele sunt mici, producția scăzută, atacul bolilor și dăunătorilor mult mai mare.

În țările vestice se practică, pe suprafețe mari, cultura anuală a căpșunului în asolamente legumicole.

1.3.1. Alegerea amplasamentului pentru înființarea culturii

Pentru siguranța alegerii corecte a unui amplasament pentru cultura căpșunului, se vor avea in vedere următoarele elemente:

existenta sursei de apa permanente sau cel puțin pentru perioada martie – noiembrie;

terenul trebuie sa fie plan sau cu o panta ușoară;

terenul nu trebuie să prezinte exces de apă nici pe perioade scurte. Planta de căpșun este foarte sensibilă la excesul de salinitate.

amplasamentul sa fie în apropierea căilor de acces pentru a preveni deprecierea fructelor prin transport pe trasee improprii;

alegerea unor arealuri populate ar fi utilă, pentru asigurarea forței de muncă întreținerea culturii și mai ales pentru recoltare;

amplasamentul sa fie pe un sol fertil, ușor, de regulă cel propriu pentru cultura legumelor

sunt improprii, amplasamentele care sunt cunoscute cu antecedente legate de brume târzii de primăvară și grindină;

1.3.2 Alegerea momentului plantării căpșunului

În conformitate cu tehnologia de cultură, plantațiile multianuale de căpșun, pot fi înființate: toamna, primăvara devreme sau vara. Indiferent de perioada de plantare a căpșunului, sursa de apă pentru irigație este obligatorie.

Pentru plantarea de toamnă, se recomandă perioada cuprinsă între sfârșitul lunii august și mijlocul lunii octombrie. Este important de reținut faptul că prin plantarea la începutul perioadei recomandate (sfârșit de august – mijloc de septembrie), plantele au timp să se fortifice până la venirea iernii (formează un sistem radicular și o rozetă de frunze, apte să mențină planta în viață, până în primăvara următoarea) și rezistă mai bine la gerurile din ce puternice din ultimii ani. Nu se recomandă ca plantarea să se facă mai târziu de mijlocul lunii octombrie. Aceasta, deoarece condițiile de mediu, în special cele legate de temperatură, nu mai sunt favorabile formării de rădăcini și rozete de frunze noi. În plus, prin plantarea prea târzie, există pericolul apariției fenomenului de „descălțare” a plantelor către sfârșitul iernii. Descălțarea, constă în dezvelirea unei părți a sistemului radicular al plantelor de căpșun, produsă prin sfărâmarea și deplasarea pământului de pe rădăcini, datorită alternării înghețului cu dezghețul la suprafața solului. Sursa:

(http://www.managusamv.ro/fisiere/file/DOC_CERCETARE/Proiect_PNII_nr_3168_2007/Baza%20de%20date2/Informatii%20tehnice%20despre%20cultivarea%20si%20pastrarea%20unor%20specii%20pomicole_files/Cultivarea%20capsunului.pdf.)

Plantarea de primăvară se recomandă în perioada cuprinsă între 15 martie și 15 aprilie. Căpșunul plantat în primăvară nu produce fructe în anul plantării (tehnologia de cultură prevede eliminarea inflorescențelor pe măsura ce acestea apar).

Plantarea de primăvară asigură condițiile necesare unei dezvoltări excelente a plantelor de căpșun, pentru rodire la potențial biologic maxim în anul următor. Astfel, în anul plantării, an fără rod, fortificarea și dezvoltarea plantei pe parcursul perioadei de vegetație, conduc către o bună diferențiere a mugurilor de rod și favorizează depozitarea substanțelor de rezervă în rădăcini, fără concurența dată formarea fructelor și a stolonilor. Ca urmare, în anul următor înființării culturii, plantele pornesc devreme în vegetație primăvara, vegetează și rodesc bine, pe de-o parte datorită sistemului radicular puternic format în anul anterior și pe de altă parte datorită formarii unui număr corespunzător de ramificații roditoare.

Plantarea de vară se realizează în perioada iunie – iulie (putând fi prelungită până în 15 august în zonele sudice). Pentru plantare se utilizează stoloni fortificați păstrați la rece sau stoloni recoltați direct din câmp (formați în anul anterior). In cazul înființării culturii în vară, plantele se dezvoltă destul de bine până toamna și formează suficiente ramificații roditoare, pentru a asigura o recoltă bogată în anul următor.

Plantațiile înființate vara rodesc în toți cei trei ani, comparativ cu cele înființate primăvara sau toamna, care rodesc numai în 2 ani, primul an fiind fără recoltă.

Până în iunie-iulie, când se plantează căpșunul, terenul poate fi ocupat cu o altă cultură care poate fi desființată devreme, realizându-se o utilizare eficientă a unei suprafețe de teren.

Foto 6 – Căpșun înainte de plantare (sursa: https://www.google.ro/search?q=capsun+plantare+foto&espv=2&biw=1280&bih=923&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwiHr53XzPnLAhWEYpoKHaCbAEkQsAQIGQ#imgdii=N_BRO8AwU-L0GM%3A%3BN_BRO8AwU-L0GM%3A%3BZbuP5sTLHOYzcM%3A&imgrc=N_BRO8AwU-L0GM%3A)

1.3.3. Pregătirea terenului pentru plantarea căpșunului

Un sol potrivit pentru cultivarea căpșunului (cultură anuală sau multianuală) trebuie să se prezinte astfel:

– să fie plan (fără denivelări);

– să fie bine mărunțit, fertil, afânat, reavăn, pe o adâncime de 15-25 cm;

– să nu prezinte buruieni, resturi materiale sau organice de la cultura anterioară;

– să prezinte sursă de apă, care să furnizeze debitul necesar pentru irigarea la plantare și pentru întreținerea culturii, timp de 3-5 ani, cât durează cultura.

Nivelarea terenului Căpșunul fiind o specie cu talie mică, sistemul radicular este adesea afectat până la compromiterea culturii din cauza stagnărilor de apă (încă de la amplasarea culturii se vor evita terenurile în care stagnează apa).

Fertilizarea terenului urmărește asigurarea la optim a elementelor nutritive, atât de necesare pentru o cultura foarte intensivă cum este căpșunul, care este capabil sa dea producții de peste 25 t/ha în primul an după plantare. Căpșunul reacționează foarte bine la fertilizarea organică, printr-un spor remarcabil de producție. Se recomandă administrarea a peste 60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat, care se împrăștie uniform și se încorporează în sol, printr-o arătură. Ca îngrășământ organic, poate fi utilizat și compostul.

Fertilizarea cu îngrășăminte chimice se face în funcție de aprovizionarea solului cu azot, fosfor, potasiu. Poate fi utilizat cu succes îngrășământ chimic complex NPK din formula 1-0,5-1,5 sau din formula 1-1-1. Necesarul de elemente fertilizante, în etapele critice în evoluția culturii, se stabilește în baza rezultatelor analizelor chimice efectuate la sol și/sau plantă.

Combaterea chimică a bolilor și dăunătorilor din sol se face în funcție de frecvența speciilor de dăunători din sol. Este una dintre verigile tehnologice de mare importanță în cultura căpșunului. Nerealizarea acesteia poate duce la compromiterea culturii prin pieirea plantelor prinse și în plină dezvoltare. Dacă solul prezintă viermi albi (larvele cărăbușului de mai), viermi sârmă sau larvele gărgăriței coletului, alți germeni care pot produce pagube importante în plantațiile de căpșun, se procedează la tratarea solului cu produse chimice. Dacă solul este infestat cu nematozi se utilizează produse nematocide. Toate aceste produse se administrează împreună cu îngrășămintele, acordând mare importanță uniformității de răspândire a lor pe teren. În ultimii 20 de ani, în țările din vestul Europei și America, s-a extins mult practica dezinfecției solului, mai ales după răspândirea a două boli care au compromis suprafețe mari cultivate cu căpșun (Phytophtora cactorum și Verticillium albo-atrum), care produc veștejirea plantelor. Ambele sunt micoze de rizomi și rădăcină și iernează în pământ. Acestea pot fi combătute cu succes printr-o bună dezinfectare a pământului.

Arătura adâncă se execută la adâncimea de 28-30 cm și necesită o atenție deosebită, întrucât specia are nevoie de o pregătire deosebită a solului, mai ales pentru situația în care cultura rămâne pe sol 3 ani consecutiv. În plus, arătura adâncă este deosebit de utilă pentru distrugerea sau împiedicarea dezvoltării dăunătorilor ce se găsesc în sol. Arătura de toamnă și de vară împiedică dezvoltarea ouălelor, larvelor și pupelor speciilor de viermi albi, viermi sârmă. Mărunțirea terenului trebuie făcută ca pentru o cultura legumicolă, întrucât de acest lucru depinde calitatea lucrării de plantare a stolonilor. Daca este necesar, se efectuează cu ajutorul frezei legumicole. Este deosebit de importantă realizarea unui spațiu suficient pentru dezvoltarea sistemului radicular, știut fiind faptul că marea masă a rădăcinilor se află în stratul de sol de 20-30 cm de la nivelul solului.

Amenajarea sistemului de irigație se face concomitent cu pregătirea solului pentru plantarea stolonilor de căpșun se va amenaja și sistemul de irigație pentru cultură. Căpșunul poate fi irigat prin toate metodele cunoscute: – prin scurgere la suprafață; – prin aspersie; – prin picurare.

Modelarea terenului Cultura căpșunului poate fi înființată pe teren plan și pe teren modelat Modelarea solului este o verigă tehnologică alternativă în tehnologia de cultură a căpșunului prin care se organizează la suprafața solului brazde înălțate și rigole, de diverse dimensiuni, funcție de tehnologia adoptată. Avantajele modelării terenului sunt date de următoarele aspecte:

– solul se încălzește mai repede și în profunzime, la nivelul sistemului radicular al plantelor;

– se elimină tasarea solului la nivelul plantelor, prin trecerile repetate efectuate pentru întreținerea culturii;

– existența rigolelor printre brazde, asigură preluarea excesului de apă din precipitații, impiedicând stagnarea apei la nivelul sistemului radicular;

– este asigurat accesul printre benzile de plante, pentru respectarea verigilor tehnologice, fără a deranja plantele sau atinge fructele;

– este ușurată activitatea de recoltare, prin ridicarea nivelului de la care se recoltează fructele;

– asigură suportul pentru amplasarea foliei de polietilenă pentru mulcire și permite o bună fixare a acesteia.

Modelarea se poate face cu mașina de modelat solul utilizată în legumicultură sau cu un echipament de bilonat solul adaptat pentru dimensiunile brazdelor din legumicultură. Pentru căpșun sunt recomandate brazdele înălțate cu următoarele dimensiuni:

a) lățime brazdă 50 cm, deschidere rigolă 46-50 cm, înălțime brazdă minim 20 cm;

b) lățime brazdă 95 cm, deschidere rigolă 46-50 cm, înălțime brazdă minim 20 cm;

c) lățime brazdă 120 cm, deschidere rigolă 46-50 cm, înălțime brazdă minim 20 cm;

Mulcirea se face cu paie în perioada de înflorire, înainte ca inflorescențele sǎ se lase pe sol și are rolul atât de a împiedica îmburuienarea culturii, cât și de a proteja fructele sǎ nu ajungǎ în contact cu solul.

Mulcirea cu folie se face la înființarea culturii, înainte de plantare. Folia se întinde mecanic, pe sol modelat, dupǎ ce au fost instalate și tuburile picurǎtoare pentru irigare. Se poate folosi folie de culoare albǎ sau neagrǎ. Cea mai folosită este folia de culoare neagră care asigură o protecție a solului împotriva îmburuienării și în același timp culoarea neagră absoarbe radiațiile solare și ajută la încălzirea solului primăvara devreme.

Foto 7- Mulcirea solului cu folie neagră

1.4. Cerințele căpșunului față de factorii ecologici

Cultura căpșunului se remarcă printr-o mare facultate de adaptare, deoarece se întâlnește în stare salbatică în condiții foarte diferite. Cultura căpșunului este limitată de câțiva factori abiotici, a căror influență se reflectă asupra productivității. Ea este economică în regiunile unde, în primul rând, factorii temperatură, lumină, umiditate, sol sunt deasupra punctelor critice ale speciei.

Sursa:http://www.agrimedia.ro/articole/cerinte-fata-de-factorii-de-vegetatie-pentru-cultura-capsunului

1.4.1. Rezistența la temperaturi scăzute și necesarul de căldură

Comportarea căpșunului cultivat față de temperatură trebuie pusă în legătură cu faptul că plantele sunt parțial semipervirente, că organele lor aeriene nu sunt protejate pentru a rezista la temperaturi scăzute (nu au cuticula sau un strat suberificat izolator ca la alte specii pomicole), iar sistemul radicular, fiind superficial, este mai ușor afectat de ger.

Căpșunul poate folosi mai bine căldura solului, poate fi ușor acoperit de stratul de zăpadă, este mai puțin expus acțiunilor negative ale vântului. În cursul perioadei de vegetație, căpșunul necesită temperaturi moderate. Primăvara, el pornește în vegetație când temperatura medie a aerului depășește 3-5 ◦C. S-a constatat că o temperatură medie zilnică sub + 5 ◦C, timp de o lună, în perioada repausului biologic, satisface necesarul de frig al speciei. Florile încep să se deschidă mai târziu, după parcurgerea unei perioade de 8-10 zile cu temperaturi medii zilnice de peste 12 ◦C.

Pentru maturarea fructelor la soiurile cu coacere foarte timpurie sunt necesare, în perioada de pârgă, minimum 8 zile cu 14-18 ◦C.

La soiurile recomandate, fructele din recolta de toamnă nu-și pot desăvârși coacerea dacă temperaturile medii zilnice scad sub valoarea de 9 ◦C, timp de 8 zile consecutiv. În general, temperaturile extreme, cum sunt gerurile mari din timpul iernii, cele târzii de primăvară și căldurile excesive din timpul verii, influențează negativ, atât creșterea vegetativă, cât și rodirea căpșunului. Zilele de vară, cu insolație puternică, provoacă arsuri la nivelul frunzelor, împiedică dezvoltarea și coacerea normală a fructelor, stânjenesc formarea mugurilor florali la soiurile remontante și cu înflorire continuă.

Genotipurile de căpșun provenite din specia cultivată Fragaria x Ananassa pot rezista în condițiile țării noastre la geruri de -25-30 ◦C timp de câteva zile, durata fiind legată de originea soiului, grosimea stratului de zăpadă, expoziție etc. Sunt periculoase mai ales gerurile care survin brusc, după topirea totală a zăpezii, în „ferestrele iernii”, foto 8.

Există trei perioade critice ale căpșunului din punct de vedere al temperaturilor scăzute: toamna, înainte de aclimatizarea completă a plantelor; în timpul iernii, când planta suportă maximum de frig; primăvara, când are loc reaclimatizarea plantelor la noile condiții de temperatură. Condițiile climatice din sudul țării, caracterizate prin ierni cu temperaturi scăzute și adesea fără zăpadă, cu primăveri cu oscilații mari de temperatură și veri secetoase, impun extinderea în cultură a soiurilor de căpșun cu rezistență sporită la acestea.

Foto 8. Pagubelele provocate de înghețul de revenire asupra florilor de căpșun (sursa foto ICDP Pitești Mărăcineni)

1.4.2. Influența fotoperioadei asupra dezvoltării plantelor de căpșun

Căpșunul dă recolte mai mari și de calitate mai bună când este cultivat în cultură proprie și deci primește lumina solară direct. El suportă și semiumbra, fapt care permite cultivarea lui cu rezultate bune și în culturi intercalate. Referitor la durata de lumină a zilei, ea poate varia în același sezon de la 12 la 18 ore. Majoritatea genotipurilor de căpșun înfloresc și rodesc o singură dată pe an, fiind denumite „de zi scurtă”, deoarece își diferențiază mugurii de rod în zile cu aproximativ 12 ore fotoperioadă. Adaptarea soiurilor de căpșun la o durată de lumină variabilă este valabilă numai pentru aparatul foliar; organele florale se formează numai în limitele unei durate a zilei corespunzătoare cu zilele de toamnă. Umbrirea plantelor poate provoca o scădere cu până la 18% a conținutului fructelor de căpșun în substanță uscată. În plus, în condiții de semiumbră, căpșunul devine sensibil la atacul unor boli și insecte.

1.4.3. Necesarul de apă la căpșun

Sistemul radicular superficial al căpșunului, reînnoirea aparatului foliar, transpirația intensă necesită un consum de apă ridicat. Din cauza acestui fapt, cerințele căpșunului față de umiditate sunt mari pe parcursul întregii perioade de vegetație. Secetele de durată mai scurtă sunt resimțite de căpșun și, chiar dacă plantele nu pier, recolta și calitatea fructelor scad simțitor. Ciclul anual al căpșunului cuprinde două perioade critice în aprovizionarea cu apă: una, în timpul înfloritului, legării și creșterii fructelor, cu o durată de 50-60 de zile, iar cealaltă după recoltare, când se formează noi frunze, se intensifică apariția și creșterea stolonilor și are loc diferențierea mugurilor floriferi.

După cum s-a arătat, de la deschiderea primelor flori și până la recoltare, pe plantă se găsesc boboci florali, inflorescențe, flori deschise, fructe tinere, fructe în pârgă sau chiar mature. Toate aceste organe, pentru a nu intra în comparație accentuată privind aprovizionarea cu apă, trebuie să dispună la timp de umiditate suficientă.

În general, cultura căpșunului este posibilă în condiții de precipitații cuprinse între 500 și 900 mm anual, unele soiuri reușind chiar în regiunile unde precipitațiile ajung la 2.000-2500 mm anual, cum ar fi Japonia. Ploile de intensitate moderată și de scurtă durată, căzute la intervale de câteva zile și separate de perioade calde, sunt cele mai prielnice pentru căpșun. O mare importanță prezintă distribuția precipitațiilor în cursul perioadei de vegetație martie-octombrie, cu influență directă asupra producției de fructe.

Irigația apare deci că o măsură agrotehnică foarte importantă. În cazul aprovizionării reduse a solului cu apă, mulciul are un rol important în păstrarea umidității solului. Excesul permanent de apă din sol sau pe perioade îndelungate este mai păgubitor decât seceta de intensitate și durată medie, provocând putrezirea rădăcinilor și uscarea plantelor.

De aceea, terenul favorabil pentru cultivarea căpșunului trebuie să aibă un drenaj natural bun (să permită infiltrarea apei în sol). O cantitate mare de precipitații în perioada de recoltare a fructelor (ultima decadă a lunii mai și luna iunie) favorizează atacul de putregai (Botrytis cinerea), îngreunează sau împiedică recoltarea, iar fructele se murdăresc cu noroi (în lipsa mulcirii). În asemenea condiții, fructele devin slab rezistente la manipulare și transport.

Pentru a crește și fructifica normal, căpșunul are nevoie ca umiditatea din sol să se mențină pe toată durata perioadei de vegetație între 65 și 80% din capacitatea totală de apă a solului.

1.5. Lucrări de întreținere în anul I de la plantare

Completarea golurilor

Se face după două săptămâni de la plantare cu plante din același soi. La plantarea manuală, dacă s-au respectat normele de plantare prinderea este de peste 99% astfel că nu mai este necesară completarea golurilor.

Eliminarea inflorescențelor și stolonilor

Apariția a 1-2 inflorescențe la plantele de căpșuni, în primul an de plantare, poate să ducă la epuizarea plantei și la o slabă diferențiere în anul următor. Aceste inflorescențe se elimină mai ales la plantațiile înființate în primăvară. Dacă plantația s-a făcut toamna devreme, am avut o toamnă lungă și plantele s-au dezvoltat foarte bine se pot lăsa să producă fructe în primăvara următoare.

Lucrările solului

În primul an se fac două-trei prașile mecanice și două-trei prașile manuale în funcție de starea de îmburuienare a solului. Dacă nu s-au folosit erbicide preemergente numărul prașilelor poate fi mai mare, în funcție de starea de îmburuienare a solului. Plantele de căpșun, având o înrădăcinare superficială, sunt concurate puternic de buruieni, astfel că terenul trebuie menținut curat.

Tratamente fitosanitare

În primul an se fac trei-patru tratamente, în funcție de starea fitosanitară a plantației.

Irigarea culturii prin picurare sau aspersie

1.6. Lucrările de întreținere în plantațiile pe rod

Eliminarea frunzelor uscate

Se face primăvara devreme prin greblarea plantației. Este o lucrarea obligatorie care favorizează pornirea plantelor în vegetație și reduce rezerva de boli. Frunzele uscate se adună, se scot din plantație și se ard.

Întreținerea solului curat de buruieni și afânat

Se face prin trei-patru prașile mecanice și două-trei prașile manuale. Folosirea erbicidelor este tratată în capitolul special destinat acestui aspect.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Se fac anual între patru până la șapte tratamente complexe în funcție de starea fitosanitară a culturii și condițiile climatice specifice fiecărui an.

Mulcirea cu paie

Se face în aprilie-mai și constă în așternerea unui strat de paie cât mai aproape de plante și printre plante pe rând. Această lucrare poate să înceapă în momentul înălțării inflorescențelor și poate continua până la formarea primelor fructe. Se pot folosi paie de orz sau grâu care să nu fie mucegăite.

1.7. Recoltarea căpșunilor

Recoltarea căpșunilor se poate face: manual, mecanizat sau semimecanizat. În România are loc în perioada 15 mai- 30 iunie. În funcție de soi și tehnologia de cultură aplicată se obțin în România producții medii de 12-20 tone în majoritatea zonelor de producție și producții de 20-30 tone în plantațiile intensive.

Recoltarea se face dimineața sau seara direct în caserole de plastic. Fructele se recoltează cu o codiță de 1-2 cm.

În cazul valorificării zilnice a recoltei, fructele de căpșun se pot păstra în încăperi răcoroase timp de 24 de ore.

În general, în România, desfacerea nu creează probleme datorită producției mici de căpșuni.

Recoltarea mecanizată cu mașina de cules căpșune ce este dotată cu un dispozitiv cu dinți care ridică inflorescențele. Aceste inflorescențe sunt tăiate desupra solului, împreună cu frunzele și sunt transportate de o bandă rulantă situată în interiorul mașinii, unde un curent puternic de aer separă frunzele, iar alt dispozitiv detașează fructele de pe inflorescente și le trimite la un colector. Aceste mașini au productivitate mare dacă sunt folosite în culturile cu recolte abundente și unde procentul de colectare al fructelor de pe sol este foarte ridicat. Un mare dezavantaj al recoltatului mecanizat este acela că multe fructe din cele recoltate sunt albe și verzi ( până la 50%) și de aceea, pentru a obține produse de calitate bună prin procesare, toate celelalte fructe trebuie sa prezinte un conținut ridicat în antociani. Recoltarea mecanizată va fi rentabilă abia atunci când amelioratorii vor crea soiuri performante, cu coacere uniformă, cu desprindere ușoară a caliciului de fruct, cu pulpă fermă, plante cu rădăcini rezistente la recoltare etc.

Recoltarea semimecanizată cuprinde 4 etape: recoltarea manuală a fructelor în caserole, transportul acestora de către o bandă transportoare (componentă a combinei), stocarea în lăzi a caserolelor cu fructe de către o persoană aflată pe platforma combinei, asigurarea fluxului continuu cu caserole pentru culegători. Pentru o bună rentabilitate este absolut necesar sincronizarea vitezei de deplasare a combinei cu ritmul de cules al culegătorilor.

Foto 9. Recoltarea mecanizată la căpșun

1.8. Sortimentul de soiuri de căpșun din plantațiile moderne

Sortimentul de căpșun a fost împărțit în ultimele decenii în funcție de zonele geografice și climaterice. Astfel în zonele cu ierni blânde din SUA, Spania, Mexic, America de Sud, etc s-au înmulțit și plantat soiurile: Selva, Oso grande, Pajero, Chandler. În zonele cu ierni mai reci din SUA se cultivă soiurile: Honeoye, Early glow.

În Europa sortimentul de soiuri este amplu. În Anglia se cultivă soiurile Rosie, Emily, Tango, Elsanta, Darselect, Eros, Rhapsody, Pandora, Bolero, Calypso, Everest, Mara de Bois. În Italia se cultivă Dana, Gorella, Miss, Miranda, Clea. În Franța: Darselect, Belrubi, Mara de Bois, Eros. În Olanda se cultivă Elsanta, Corona, Rapella, Tomella etc. În România se cultivă soiurile Premial, Regina, Coral, Sunrise, Real, Gorella, Pocahontas, Senga Sengana, Răzvan, Talisman, Benton, Aiko, Profusion, Red Rich, etc.

Soiurile de căpșun cultivate în România se împart în soiuri neremontante, care pot fi:

cu coacere timpurie: Premial, Regina, Coral, Real, Sunrise;

mijlocii: Gorella, Pocahontas;

cu maturare târzie: Senga Sengana, Răzvan, Talisman, Benton;

și soiuri remontante: Aiko, Profusion, Red Rich.

Premial este un soi românesc, omologat în 1993, timpuriu, viguare mijlocie, foarte productiv, rezistent la brumă și boli. Fructul este mijlociu, sfero-conic, colorat uniform în roșu-viu, consistent, suculent și plăcut la gust.

Foto 10. Soiul Premial https://www.google.ro/search?q=soiul+premial&espv=2&biw=1280&bih=923&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjLx6X2nvfLAhVGMJoKHSHsD9YQ_AUIBigB#imgdii=HkQYb_XKCjr42M%3A%3BHkQYb_XKCjr42M%3A%3BqIrK4AirNR1e3M%3A&imgrc=HkQYb_XKCjr42M%3A

Regina este de origine germană, este un soi viguros cu fructul mic, conic-alungit, prezintă suprafața ușor ondulată, roșu-deschis, foarte aromat și de calitate foarte bună.

Foto 11. Soiul Regina

http://desprecapsun.blogspot.ro/p/soiuri-de-capsun.html

Coral este soi viguros, cu port erect, sensibil la pătarea albă a frunzelor, rezistent la ger și făinare. Fructul este mijlociu, conic-alungit, roșu-aprins, ferm, gust dulce-acidulat, aromă placută.

Foto 12- Soiul Coral

Real este un soi viguros, productiv, rezistent la ger și sensibil la Mycospherella. Fructul este mare, conic, uniform colorat în roșu, ferm, gust dulce plăcut și aromă slabă.

Sunrise soi viguros, cu fructul mic spre mijlociu, culoare roșu carmin, cu caliciu detașabil, consistent, gust dulce-acidulat, aromă slabă. Este puțin răspândit, dar are calitatea de a matura fructele aproape simultan.

Foto 13- Soiul Sunrise

https://www.google.ro/search?q=capsun+soiul+coral&sa=N&biw=1280&bih=923&espv=2&tbm=isch&tbo=u&source=univ&ved=0ahUKEwihhJ375vnLAhVFBiwKHUqCBMM4FBCwBAhD#imgrc=Ja2bkrA5dcV6wM%3A

Gorella este un soi viguros, foarte productiv, rezistent la ger, secetă, făinare și Botrytis. Fructul este mare, conic-alungit rotunjit la vârf, roșu-viu, lucios, consistent, cu gust plăcut. Este recomandat atât pentru masă cât și pentru industrializare.

Soiul Gorella http://desprecapsun.blogspot.ro/p/soiuri-de-capsun.html

Pocahontas este un soi viguros, cu fructul mare, conic lătit la vârf, roșu închis, lucios, suculent, gust ușor acidulat. Soi apreciat pentru masă, industrializare și congelare.

Senga Sengana soiul este viguros, rezistent la ger, înghețuri târzii, secetă, făinare, Botrytis și Mycosphaerella. Fructul este mijlociu spre mare, scurt conic cu baza dreaptă, roșu-închis, consistent, gust slab acidulat, aromă intensă. Recomandat pentru masă și pentru industrializare.

Răzvan soi cu viguare mijlocie, foarte productiv, sensibil la secetă și tolerant la îngheț. Fructul este mijlociu, conic, bine colorat în roșu, fructul se desprinde ușor de caliciu, ferm, rezistent la transport, colorat uniform, cu gust și aromă plăcute.

Talisman soi cu vigoare mijlocie, fruct mijlociu, conic-alungit, ușor turtite lateral, culoare roșu-portocaliu, de o calitate foarte bună.

Benton soi originar din SUA, foarte productiv, sensibil la Botrytis. Fructul este de mărime mijlocie, conic-alungit, roșu, cu gust mediocru.

Soiul Benton

http://desprecapsun.blogspot.ro/p/soiuri-de-capsun.html

Aiko este un soi de viguare mijlocie, rezistent la secetă și ger, foarte productiv. Prezintă fructul mijlociu, conic, roșu, cu proprietați organoleptice bune.

Profusion soi viguros, cu fructul mijlociu, globulos sau scurt-conic, roșu-viu, gust slab dulce, calitate slabă, sensibil la transport.

Red Rich un soi american, de vigoare mijlocie, foarte productiv. Fructul este mic spre mijlociu, conic sau sfero-conic, roșu-închis, cu caliciul ușor detașabil, consistent. Este un soi foarte apreciat pentru industrializare și congelare.

Soiul Red Rich http://desprecapsun.blogspot.ro/p/soiuri-de-capsun.html

Ananas are fructele albe cu semințe roșii, au aspectul căpșunelor necoapte. Are o aromă dulce care seamană cu cea de ananas. Fructele sunt originare din America de Sud și se coc în mai-iunie. Fructe dde mărime medie. Sunt de efect în prepararea deserturilor, datorită aspectului neobișnuit.

Foto 14 – Soiul Ananas

https://www.google.ro/search?q=capsun+alb&biw=1280&bih=923&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiqlZfU5_nLAhULiiwKHaUqAVoQ_AUIBigB#imgrc=qwW4ODOiqJOJDM%3A

Capitolul II

CONDIȚIILE NATURALE ÎN CARE S-AU DESFĂȘURAT CERCETĂRILE

Cercetările au fost organizate în teritoriul Valu lui Traian, situat în jumătatea sud-estică a Dobrogei, în partea de sud-est a României, cuprinsă între Dunăre și Marea Neagră.

2.1. Solul specific perimetrului experimental

Date proprii privind însușirile fizice și chimice din locul experimentării sunt prezentate în tabelele 2.1 și 2.2 (date furnizate de SCDP Constanța). Din punct de vedere al proprietăților fizice ale solurilor, textura este medie, fiind favorabilă unui număr mare de culturi agricole.

Densitatea aparentă are valori relativ ridicate numai în orizontul arat al solului, datorită tasării cauzate de lucrările agricole, dar pe profil aceasta este cuprins între 1,15 și 1,25 g/m3, cu o media de 1,22 g/m3 pe adâncimea de 1,40 m (tabelul 3), ceea ce caracterizează un sol relativ afânat. Astfel, porozitatea totală prezintă valori ridicate, de peste 57% pe profilul de sol. Coeficientul de ofilire pe adâncimea de 80 cm, pe care se calculează indicii hidrofizici pentru calculele privind norma de udare folosită în irigație, este cuprins între cca. 10 % și 11 % g/g. Capacitatea de câmp pentru apă, pe aceeași adâncime, are de la cca. 25%g/g la cca. 27% g/g. Din diferența acestor două însușiri rezultă mărimea IUA, care este cuprinsă între cca. 15% și 16% g/g, ceea ce arată o capacitate apreciabilă de stocare a apei pentru nevoile plantelor agricole, inclusiv ale căpșunului.

Tabelul 2.1

Valoarea principalelor însușiri fizice și hidrofizice ale solului de tip cernoziom

de la Valu lui Traian

Tabelul 2.2.

Principalele însușiri chimice ale solului de tip cernoziom de la Valu lui Traian

Însușirile chimice relevă un conținut relativ ridicat de humus, cuprins între 2,2 și 3,3 % g/g pe adâncimea de 80 cm, ceea ce înseamnă o rezervă bogată de substanțe organice humificate, respectiv o fertilitate potențială ridicată a solului (tabelul 2.2).

Dintre celelalte însușiri chimice, prezența carbonaților pe profilul de sol chiar de la suprafața solului determină reacția chimică a solurilor, care este slab alcalină (pH = 8,1), fiind pretabilă culturii căpșunului.

Din cele prezentate s-a desprins ideea favorabilității solurilor dobrogene pentru cultura caisului, solurile Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Constanța fiind reprezentative pentru marea majoritate a teritoriului Dobrogei.

2.2. Caracterizarea condițiilor climatice din anul agricol în care s-a desfășurat experiența: 2014-2015

Frecvența mare a secetelor reprezintă o particularitate climatică distinctă a climei din Dobrogea, care se formează pe fondul celor mai mici cantități de precipitații de pe teritoriul României.

Astfel, pericolul aridizării în Dobrogea este real (Munteanu, 1988; Păltineanu și colab., 2000). Acesta este cuantificat prin valoarea raportului dintre cantitatea de precipitații și evapotranspirația potențială (ETP, determinată prin metoda Penman-Monteith, Monteith, 1965).

În perioada studiului, 2010-2011, temperatura medie a aerului a prezentat valori apropiate de normală, media anuală fiind 11,0°C, puțin mai ridicată decât aceasta. Mediile lunare au atins valori negative numai în luna ianuarie (-2°C), în celelalte luni temperatura înregistrând valori pozitive, cu maxima în iulie și august (32°C), fig. 2.3.

Fig. 1.2. Dinamica temperaturilor medii lunare, Valu lui Traian, 2010-2011

Temperaturile medii lunare maxime și minime au oscilat în jurul mediei cu cca. ± 6 °C în anotimpul de vară, respectiv cu ± 3,5 °C în anotimpul rece.

Maximele lunare absolute nu au depășit valoarea de 31 – 32°C în lunile de vară (iulie și august), atingând valoarea minimă în ianuarie (cca. 9,5°C). Minimele lunare absolute s-au înregistrat, de asemenea, în ianuarie (-15,5°C), fiind negative din octombrie până în martie dar prezentând valori relativ ridicate (10°C) în lunile iulie și august.

Precipitațiile atmosferice au fost și în acest an foarte neuniform distribuite, îndeosebi în perioada de vegetație, fig. 2.4.

Fig. 1.2. Dinamica valorilor medii lunare ale precipitațiilor și umidității relative a aerului, Valu lui Traian, 2010-2011

Capitolul III

OBIECTIVELE CERCETĂRILOR PROPRII, MATERIALUL BIOLOGIC STUDIAT ȘI METODELE DE CERCETARE UTILIZATE

3.1. Obiectivele cercetărilor proprii

Cerințele tot mai mari de fructe în stare proaspătă sau industrializată pentru aprovizionarea zonei litorale a impus diverisificarea sortimentului de frute. Studiul a pornit de la ideea studiului producției de căpșun ce se obține în condițiile din sud-estul țării, atunci când se aplică o tehnologie performantă.

În prezentul studiu, efectuat în anul 2015, s-a urmărit stabilirea celor mai productive soiuri de căpșun din cultură, care asigură recolte cu valoare economică ridicată și fructe de calitate superioară.

3.2. Materialul biologic studiat

Parcela experimentală a fost înființată pe teritoriul Bazei experimentale 1 din cadrul S.C.D.P. Constanța, cu 5 soiuri diferite, aflate în anul al doilea de rodire. Numărul de plante la hectar a fost de 47370, fiecărei plante fiindu-i alocat un spațiu de nutriție de 2 m2. Numărul exemplarelor studiate din fiecare soi a fost de 15 plante, marcate, plantate în diferite colțuri ale parcelei.

Soiurile studiate care au constituit variantele experienței sunt: Senga Sengana, Gorella, Aiko, Totem, Benton, Elsanta.

Lucrările aplicate acestei culturii au constat în întreținere repetată, udări succesive, aplicându-se la fiecare irigare o normă de 400 m3 până la 600 m3/ha. S-a executat o fertilizare cu 40 t/ha gunoi de grajd, toamna și o fertilizare suplimentară cu azotat de amoniu în două reprize, primăvara și toamna după recoltare, mulcirea cu paie pentru înăbușirea buruienilor.

3.3. Metodele de cercetare utilizate

Observațiile efecuate s-au referit la evoluția fazelor fenologice, data recoltării fructelor (ultima recoltare cu fructe normal dezvoltate), măsurători biometrice, greutatea medie a unui fruct, producția realizată la hectar, volumul mediu al unui fruct, substanța uscată și aciditatea.

Observații privind cunoașterea datelor de desfășurare a fenofazelor pe variante/soiuri, fiecare fenofază fiind notată în momentul când a atins caracteristicile principale. Au fost notate în caiete de lucru pe variante/soiuri data dezmuguritului mugurilor de rod, înfloritul – început și sfârșit, întărirea sâmburelui, maturitatea de recoltare.

Evaluarea producției, pentru ca evaluarea să fie cât mai reală, producția de fructe s-a înregistrat prin cântărirea producției recoltate pe câte 10 pomi, din fiecare soi/variantă de nectarin studiată. În caietul de lucru s-au notat numărul de fructe pe fiecare pom și greutatea medie a unui fruct, calculându-se producția medie pe pom și în tone la hectar.

Intensitatea înfloritului s-a notat cu 0 (inexistent), până la 5 (abundent).

Conținutul de substanță uscată solubilă (%) s-a realizat cu ajutorul refractrometrului Zeiss. Câteva picături de suc din fiecare soi studiat a fost introdus în aparat, citindu-se direct conținutul de substanță solubilă uscată, la nivelul liniei de demarcație a celor două câmpuri din aparat.

Determinarea acidității totale titrabile exprimate în acid malic, s-a făcut în felul următor: au fost cântărite 15 g din pulpa fructelor, bine mărunțite, ce au fost puse într-un pahar Berzelius, fiind adăugată apă distilată (150 ml); s-a fiert amestecul până la terciuirea țesuturilor pulpei fructelor, după răcire conținutul fiind transvazat într-un balon cotat cu capacitatea de 150 ml, completându-se cu apă distilată pentru aducerea la semn. După răcire, s-a filtrat materialul astfel obținut. O cantitate de 25 ml din filtrul obținut la pregătirea probei s-a trecut într-un pahar Erlenmayer. S-au adaugăt câteva picături de fenoftaleină și s-a agitat ușor paharul pentru omogenizare, după care s-a titrat cu hidroxid de sodiu n/10 până când conținutul paharului capătă culoarea roz. Au fost notați numărul de ml. de hidroxid de sodiu folositi la titrare. Aciditatea se exprimă sub forma acidului, care se știe că predomină în produsul supus analizei.

Capitolul IV

REZULTATE OBȚINUTE

4.1. Desfășurarea principalelor fenofaze la soiurile de căpșun

În condițiile climatice ale anului 2015, înfloritul la soiurile studiate a fost cuprins între 5.05 și 17.05, tabelul 3.1. Cel mai devreme a înflorit soiul Red Gauntlet (martor) pe data de 9.05, iar Aika care a avut începutul înfloritului între 5.05 și 8.05. Soiurile Earlibelle, Totem, Pajaro, Hood, Benton au fenofaza de început a înfloritului cuprinsă între 14.05 și 17.05, deci cu 5-8 zile după soiul martor.

În condițiile acestui an coacerea s-a declanșat la soiul martor Red Gauntlet în 5.06. Celelalte soiuri studiate au declanșarea coacerii apropiată de cea a soiului Red Gauntlet. Soiurile Gorella, Benton și NJ. 2363-4 și-au început coacerea cu 2-4 zile înaintea soiului considerat martor, iar soiul Earlybelle odată cu acesta.

Tabel 3.2.

Principalele fenofaze a soiurilor de căpșun,

Valu lui Traian, 2015- anul II de la plantare

Flori de căpșun

https://www.google.ro/search?q=flori&espv=2&biw=1280&bih=923&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjXrf-du4bMAhULVywKHX5hDBkQ_AUIBigB#tbm=isch&q=flori+capsun&imgrc=r7yhn9Ue4iU4GM%3A

4.1. Greutatea medie a unui fruct și producția medie de fructe

are valori cuprinse între 12 g la soiul Atlas și 6,2 g la N.J 2363-4. Numărul fructelor bune de recoltat pe plantă a diferit în funcție de soi, fiind mai mare la soiul martor (18 fructe) și la soiul Senga Sengana (17 fructe).

Tabel 3.3.

Potențialul productiv al soiurilor de căpșun studiate,

Valu lui Traian, 2015- în anul II de la plantare

Analizând producția soiurilor de căpșun din anul II de rod, comparativ cu soiul Red Gauntlet la care s-au obținut 9,9 t/ha, soiul Atlas a

Foto – Recoltarea căpșunului

https://www.google.ro/search?q=flori&espv=2&biw=1280&bih=923&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjXrf-du4bMAhULVywKHX5hDBkQ_AUIBigB#tbm=isch&q=soiuri+de+capsuni&imgrc=qOjKmePc4xhjtM%3A