Dezvoltarea rurală în țara noastră se realizează cu fonduri finanțate prin Politica Agricolă Comună (PAC) din care se sprijină următoarele inițiative: [310734]

INTRODUCERE

INTRODUCTION

Pornind de la faptul că zonele rurale din România reprezintă peste 90% [anonimizat] 45% [anonimizat] , pentru păstrarea tradițiilor culturale și a [anonimizat]-[anonimizat].

În prezent România este membră a [anonimizat], Danemarca, Germania, însă nivelul de dezvoltare al economiei românești este departe de economia acestor țări. Gospodăriile agricole țărănești sunt la fel de sărace ca acum 100 [anonimizat]-familiale din țările dezvoltate ale Uniunii Europene.

Dacă nu ar fi intervenit „experiența comunistă” [anonimizat]. [anonimizat]-i „lucrători agricoli”. Odată cu dispariția proprietății private, a [anonimizat] s-a descalificat încet și cele mai multe meserii ale satului au dispărut odată cu dispariția fizică a meseriașilor. [anonimizat].

Susținerea țăranului român după 1990 a [anonimizat]. Menționăm că în prezent în cele 12.946 de sate ale României trăiesc 9,7 [anonimizat] 45,1% din populația țării.

Toate țările lumii recunosc în aceste vremuri importanța economică și socială a [anonimizat] – și fără de care nu se poate vorbi de pace socială și de dezvoltare economică normală.

[anonimizat], agricultură, silvicultură, turism, [anonimizat], învățământ etc. – [anonimizat].

[anonimizat] a spațiilor rurale în conformitate cu specificul locului. În acest context dezvoltarea rurală implică două activități importante: dezvoltarea locală care urmărește dezvoltarea unei așezări și a împrejurimilor sale și dezvoltarea teritorială care cuprinde marile investiții de infrastructură în plan regional.

Pentru înfăptuirea acestor deziderate sunt necesare acțiuni care să determine creșterea masivă a [anonimizat], [anonimizat].

Dezvoltarea rurală în țara noastră se realizează cu fonduri finanțate prin Politica Agricolă Comună (PAC) din care se sprijină următoarele inițiative:

asigurarea infrastructurii;

accesibilitatea populației la servicii;

dezvoltarea și modernizarea fermelor și asigurarea unui sprijin financiar pentru tinerii care lucrează în acest domeniu;

stoparea migrării populației tinere din zona rurală.

Trebuie să amintim faptul că gradul de dezvoltare al spațiului rural este direct influențat de existența unor probleme, în mare parte rămase nerezolvate cum ar fi:

întârzierea punerilor în posesie în conformitate cu legile fondului funciar;

punerile în posesie efectuate datorită unor prevederi legale s-au făcut prin reconstituire pe suprafețe mici, respectându-se în acest fel, fostele amplasamente, dinainte de colectivizare:

puterea de cumpărare din partea micilor fermieri, neasociați, fiind redusă, principalele lucrări agricole se efectuează folosind animalele de tracțiune, iar unele faze ale tehnologiilor de producție nu sunt efectuate (de exemplu, aplicarea de amendamente sau tratamente fito-sanotare);

existența disfuncționalităților în ceea ce privește garantarea valorificării și prelucrării produselor agricole a făcut ca exploatațiile individuale să scadă de la an la an. Considerat ca fiind un factor de risc, refuzul asocierii (asimilat cu fostele gospodării agricole sau C.A.P.-uri), a produs și va produce în continuare, un decalaj important față de celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Teama, dar și lipsa instruirii privind accesarea de fonduri europene a condus la dotarea foarte slabă a micilor fermieri. Singurele ajutoare financiare care au venit din partea statului, prin subvențiile la motorină și pentru diferiți factori de producție, valoric au fost nesemnificative. Toți acești factori au condus la degradarea continuă a acestor exploatații agricole, acestea ajungând, în final, exploatații de subzistență.

În aceste condiții, grele pentru configurarea spațiului rural ca tărâm al dezvoltării durabile integrate, teza de cercetare de față încearcă să aducă un aspect nou din punct de vedere al surprinderii realității crude , prin prisma realizării unei radiografii a situației existente în acest moment în multdiscutatul domeniu al absorbției fondurilor europene destinate spațiului rural.

Studiul proiectelor destinate spațiului rural și impactul acestor proiecte asupra dezvoltării durabile a acestuia – în contextul expansiunii economiei bazate pe cunoștințe – reprezintă obiectul acestei cercetări, scopul declarat fiind cel al identificării stadiului în care se află acest capitol de finanțare al activităților din spațiul rural românesc, în special prin intermediul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală pe toate axele și măsurile Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013.

Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, România urmează, în ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, principiile Politicii Agricole Comune ( PAC), care reprezintă un set de reguli și măsuri care vizează în principal creșterea productivității, garantarea unui nivel de viață echitabil populației din agricultură, stabilizarea piețelor, garantarea securității aprovizionărilor, asigurarea consumatorului cu provizii la prețuri raționale.

Potrivit Reglementării Consiliului Europei nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune, s-au creat două fonduri europene pentru agricultură:
  – FEGA – Fondul European de Garantare Agricolă – pentru finanțarea măsurilor de marketing
  – FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală – pentru finanțarea programelor de dezvoltare rurală.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală este accesat începând din martie 2008, după aprobarea Programului Național de Dezvoltare Rurală ( PNDR).

Pornind de la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/ 2005, din 20 septembrie 2005, privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală ( FEADR), a fost creat Planul Național Strategic pentru România, care constituie baza pentru implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 – 2013.

Astfel, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 ( PNDR), document elaborat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, detaliază modul concret în care sunt finanțate investițiile din fondurile europene pentru agricultură și dezvoltare rurală. Măsurile Planului Național Strategic iau în considerare Liniile Directoare Strategice Comunitare ce fac referire la mediul rural .

În versiunea consolidată Decembrie 2012 a Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 al României se specifică faptul că întreg teritoriul României este clasificat ca Obiectiv de “Convergență”. Pentru a se putea elabora Planul National Strategic de dezvoltare rurală a României, s-a pornit de la analizarea situației de la acel moment din acest domeniu din perspectiva punctelor forte si a punctelor slabe.

S-a început cu analizarea contextului socio-economic general din zona rurală, avându-se în vedere situația economică generală, situația demografică a zonei rurale , situația existentă pe piața muncii din zona rurală, veniturile populației rurale și nivelul de sărăcie, situația actuală a creditului rural și modalitatea de utilizare a terenurilor din spațiul rural.

În funcție de analiza situației socio-economice și de mediu, obținută pe baza datelor statistice disponibile, au fost stabilite prioritățile și direcțiile pentru dezvoltare rurală, în strânsă legătură cu prioritățile comunitare. Prin Planul Național Strategic 2007 – 2013 și ulterior prin PNDR s-au conturat cele patru direcții (axe) prioritare pentru finanțare prin FEADR:

a) Axa 1 – Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier (41,44% din alocarea FEADR pentru cele patru axe),

(b) Axa 2 – Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural (26,46% din alocarea FEADR pentru cele patru axe),

(c) Axa 3 – Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale (27,53% din alocarea FEADR pentru cele patru axe) și

(d) Axa 4 – LEADER (4,57% din alocarea FEADR pentru cele patru axe).

Programul Național Strategic se axează pe trei aspecte-cheie:

1. Facilitarea transformării, a modernizării structurii duale a agriculturii și silviculturii, precum și a industriilor procesatoare aferente, pentru a le face mai competitive și pentru a contribui la creșterea economică și convergența veniturilor din spațiul rural, în paralel cu asigurarea condițiilor de trai și protecția mediului din aceste zone.

2. Menținerea și îmbunătățirea calității mediului din zonele rurale ale României, prin promovarea unui management durabil atât pe suprafețele agricole, cât și pe cele forestiere.

3. Gestionarea și facilitarea tranziției forței de muncă din sectorul agricol către alte sectoare care să le asigure un nivel de trai corespunzător din punct de vedere social și economic.

Acest lucru necesită o abordare complexă, care să asigure o complementaritate între PNDR – inclusiv coordonarea și coerența strânsă între Axele 1, 2 și 3 – și alte POS-uri (Dezvoltare Regională, Dezvoltare Umană, Mediu, etc.) și programe naționale (de exemplu, programele de pensii și asistență socială, programul național de înregistrare a terenurilor).

O politică de dezvoltare rurală echilibrată reprezintă o necesitate, cu atât mai mult având în vedere faptul că problema dezvoltării agriculturii și spațiului rural are conotații naționale importante și reprezintă o problemă extrem de complexă și de actualitate în România. În vederea unei dezvoltări economice, sociale și de mediu durabile a zonelor rurale, și pornind totodată de la diagnoza socio-economică a spațiului rural, încă începând cu luna martie 2008 au fost lansate o serie de măsuri din cadrul PNDR, acestea venind să răspundă nevoilor imediate de dezvoltare a spațiului rural.

In conformitate cu datele oferite de către autoritățile care gestionează implementarea Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR), respectiv Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) , reiese faptul că până la data de 11.07.2013 s-au plătit, 5.064.602.293 euro din fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR) ajungându-se la un grad de plată de aproximativ 63.12% din suma alocată pentru perioada 2007-2013 prin FEADR în valoare de 8,022,504,745 euro, gradul de absorbție al FEADR pentru data de 11 iulie 2013 , calculat ca fiind proporția dintre valoarea sumelor platite / valoarea sumelor contractate ar fi de 94,94% pentru Romania.

Conform acelorași surse de informații, (din data de 11 iulie 2013) de la demararea PNDR în anul 2008, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a gestionat 141.627 de cereri de finanțare, în valoare de 17.951.916.472 euro. Până la această dată, au fost selectate, pentru a primi finanțare nerambursabilă, 88.299 proiecte cu o valoare de 6.159.419.530 euro, ceea ce reprezintă un grad de angajare de 76,77 % a fondurilor publice disponibile (finanțarea Uniunii Europene și cofinanțarea Guvernului României).

Conform Comunicatului remis de catre APDRP – Biroul de Relații Mass-media, în cadrul Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 VEST România (CRPDRP 5 VEST România) la data de 16 iulie 2013 din total număr de 5.808 contracte finanțare în valoare de 600.257.011,85 euro până la această dată au fost făcute plăți către beneficiari în valoare de 302.807.880,89 euro, ceea ce reprezintă un grad de absorbție de 52,87 %.

Din cercetarea efectuată reiese faptul că față de nivelul publicat la nivel național, Regiunea Vest a beneficiat numai de 51,31% din sumele contractate pe măsurile de finanțare a PNDR, o proporție deosebit de redusă care afectează foarte mult derularea activității în mediul rural din această regiune, ducând la disparități și dereglări de activitate curentă pentru o serie de operatori economici care activează în spațiul rural al Regiunii Vest.

Un alt aspect demn de interes este faptul că cel mai mare grad de absobție din Regiunea Vest îl are județul Timiș cu 53,88%, urmat de județul Hunedoara cu 52,13% și de județul Arad cu 49,33%, pe ultimul loc situându-se județul Caraș Severin cu 49%.

Pe parcursul realizării acestei lucrări de cercetare științifică, am realizat un studiu privind dezvoltarea spațiului rural ca urmare a implementării Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 – 2013 (stadiul implementării fiind 11 iulie 2013), respectiv impactul implementării acestor proiecte finanțate din fonduri europene și fonduri bugetare asupra mediului rural cu personalizare pentru stadiul implementării PNDR.

Cercetarea științifică și-a propus patru obiective foarte generoase, respectiv:

Analiza stadiului absorbției fondurilor din PNDR și impactul acestora asupra spațiului rural românesc, cu personalizare pentru Regiunea Vest a României

Analiza diferențelor de abordare dintre etapa de programare 2007-2013 și etapa de programare 2014 – 2020 sub aspectul priorităților identificate în dezvoltarea spațiului rural pentru Regiunea Vest a României.

Analiza aspectelor negative ale spațiului rural românesc care se reflectă în gradul mic de absorbție a fondurilor finanțate de la Uniunea Europeană pentru mediul rural din Regiunea Vest

Analiza aspectelor negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în special în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara.

Aceste obiective vor fi dezvoltate în cele ce urmează, cu mențiunea că pentru realizarea ultimelor două s-a efectuat o cercetare pe piața consultanților care operează cu proiecte finanțate prin PNDR , prin intervievarea a cinci dintre aceștia în legătură cu cele două obiective în cauză. Concluziile relevante în urma acestor interviuri vor fi menționate în cadrul prezentării celor două obiective și a concluziilor care reies din analiza efectuată.

SCOPUL tezei de doctorat, intitulată „Analiza impactului proiectelor destinate spațiului rural în contextul dezvoltării durabile și a expansiunii economiei bazate pe cunoștințe”, este de a releva, în urma analizei efectuate, impactul proiectelor destinate spațiului rural în contextul dezvoltării durabile și a expansiunii economiei bazate pe cunoștințe, conștientizarea factorilor interesați asupra dezvoltării de proiecte cu finanțare europeană, care, tratate cu seriozitate și profesionalism, să răspundă necesităților de dezvoltare instituțională și, în același timp să implementeze o serie de schimbări cu adevărat necesare și importante pentru progresul spațiului rural.

Motto: „Knowledge is our currency”

Lewis Platt, director executiv al firmei HP

PARTEA I –a : STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

PART I : CURRENT STATE OF KNOWLEDGE

CAPITOLUL 1

ANALIZA ȘI EVOLUȚIA SPAȚIULUI RURAL ROMÂNESC. TENDINȚE ACTUALE

ANALYSIS AND EVOLUTION OF ROMANIAN RURAL AREA. CURRENT TRENDS

1.1. SITUAȚIA ACTUALĂ A SPAȚIULUI RURAL DIN ROMÂNIA

1.1. CURRENT SITUATION OF ROMANIAN RURAL AREA.

Caracteristicile fizico-geografice ale României

Physical and geographical characteristics of Romania

Caracteristicile fizice și geografice ale României , ale cadrului în care se desfășoară viața oamenilor cuprind: resursele topografice (forme de relief, peisaj, calitatea resurselor geologice), a celor de sol, de apă, nevoia de protecție a naturii. Variația acestor resurse de la o zonă la alta determină diferențieri mari între tipurile de dezvoltare economică și socială a acestor zone.

Relieful României se desfășoară pe trei trepte majore: Munții Carpați, Subarpați, dealuri, podișuri și câmpii (inclusiv luncile din Delta Dunării). Caracteristica principală ale unităților de relief o reprezintă proporționalitatea suprafețelor (31% munți, 36% dealuri și podișuri, 33% câmpii și lunci) acestea fiind dispuse concentric și sub formă de amfiteatru a treptelor majore de relief.

România are o climă temperat continentală de tranziție, cu influențe oceanice dinspre vest, mediteraneene dinspre sud-vest și continental excesive dinspre nord-est. Precipitațiile medii anuale variază în funcție de altitudine: 500 mm la câmpii, 700 mm la deal și 1200 la munte. Zona de câmpie și de podiș din nordul și estul țării prezintă un climat în general secetos caracterizat prin temperaturi medii anuale dintre cele mai ridicate (10-11 °C) și un regim de precipitații scăzut (750 mm – 530 mm).

Trebuie menționat faptul că în România se manifestă o tendință de modificare a climei, orientată spre accentuarea caracterului excesiv continental care a dus la apariția și a altor zone (în afară de Dobrogea) în care riscul secetei se face semnalat, aceste zone fiind situate în general în sudul Câmpiei Române. Pe lângă seceta care constituie un factor natural important de risc, în aceeași categorie se mai află alunecările de teren , reprezentând o formă de degradare a terenurilor, determinată de factori fizico-geografici.

Pericolul alunecărilor este semnificativ în:

– zone cu alunecări de teren accidentale sau cu prăbușiri situate în Carpații Meridionali, Munții Apuseni, latura vestică a Carpaților Orientali;

– zone cu alunecări de teren cu frecvență și intensitate mare (ponderea cea mai mare este în zonele subcarpatice, partea de vest a Podișului Transilvaniei și Podișul Moldovei.

Localizarea alunecărilor de teren este un aspect important, fiind necesare măsuri suplimentare de consolidare a versanților, restricții în exploatarea terenurilor în special a pădurilor fiind necesare studii geotehnice pentru amplasarea construcțiilor și a căilor de comunicații.

În România, un factor natural important de risc este seismicitatea, România fiind situată într-o regiune cu seismicitate puternică unde cutremurele au o frecvență destul de mare și intensitate ridicată (în perioada 1956-1970-1982 dar și 2012-2013 numeroase cutremure au avut magnitudinea mai mare de 4 grade pe scara Richter). În țara noastră au fost delimitate zonele unde există riscul producerii unor cutremure de intensitate seismică mare astfel: jumătatea se sud-est a țării influențată de cutremurele din Vrancea precum și câteva zone legate de cutremurele situate în județele Timiș, Caraș-Severin și unele zone mai restrânse din nordul țării, județele Bihor, Satu-Mare și Maramureș.

În zonele cu seismicitate potențială se impune respectarea normelor de construcție antiseismică prin utilizarea unor materiale de construcție mai rezistente și întreținerea și supravegherea permanentă a lucrărilor hidrotehnice aflate pe teritoriul comunelor.

Prezentarea situației socio-demografice în spațiul rural românesc

Socio-demographic situation of Romanian rural area

Populația reprezintă o colectivitate de oameni care trăiesc pe un anumit spațiu geografic iar din punct de vedere socio-economic populația se poate defini ca fiind un subsistem social care are în vedere numărul de locuitori, densitatea structura pe vârste și pe sexe, natalitatea și mortalitatea, feminizarea, migrațiile, îmbătrânirea demografică, înnoirea forței de muncă.. Populația poate fi considerată atât factor de acțiune cât și factor de consum. În cadrul analizei diagnostic a spațiului rural, elementul demografic va apărea în principal ca potențial de dezvoltare al zonei.

Populația medie a unei comune din România este de 3414 locuitori, însă există o mare varietate a comunelor din România sub aspectul dimensiunilor demografice. Cea mai mică comună a fost considerată Brebul-Nou (jud. Caraș-Severin), cu 87 locuitori iar cea mai mare a fost considerată Voluntari (jud. Ilfov) cu 30.016 locuitori, care în prezent a devenit oraș.

O comună este formată din mai multe sate, peste jumătate din comune (55,4%) sunt formate din 1-4- sate iar 6,2% din comune au mai mult de 10 sate.

Dimensiunea satelor, din punctul de vedere al numărului de locuitori, variază de la cele care au doar câțiva locuitori, până la sate cu peste 7000-9000 locuitori. Predomină însă satele cu puțini locuitori, numărul mediu de locuitori ai unui sat fiind de cca. 800. Componența satelor după numărul de locuitori și a comunelor după numărul de sate și de locuitori influențează în mod semnificativ gradul de asigurare a populației cu echipamente și servicii publice. Comunele cu număr mic sau dispersat de locuitori sau cu sate risipite au cele mai mari probleme sub aspectul echipării edilitare și au avut în ultimele decenii, descreșterile cele mai mari de populație.

Evoluția populației totale și a populației rurale în România este prezentă în tabelul 1.1. din care se observă că în anul 1960 populația rurală era de 12,49 milioane locuitori, atingând maximul de 12,9 milioane în anul 1975 după care a urmat o evoluție negativă ajungând în anul 2000 la 10,1 milioane populație rurală reprezentând 45,4% din totalul populației. În anul 2008, populația totală a României era de 21,50 milioane locuitori, procentul fiind de 55,3% în spațiul urban și 44,97% în spațiul rural.

Tabelul 1.1

Evoluția populației României în perioada 1960-2008

Population evolution in Romania during 1960-2008

Sursa: Anuarul statistic al României 2009

De aici reiese că în secolul care a trecut populația României a crescut înregistrând un spor general de 14,4 mil. locuitori. Ritmul mediu anual de creștere a înregistrat variații diferite de-a lungul secolului. Până în 1915 ritmul a fost relativ ridicat, în următorii 30 ani, până în 1945, evoluția populației a fost afectată în mare măsură de efectele negative produse de cele două războaie mondiale. După cel de-al doilea război mondial populația României a înregistrat un ritm de creștere continuu până în 1990 când datorită sporului natural negativ și migrației externe evoluția a înregistrat un ritm negativ iar numărul locuitorilor se află în descreștere.

Populația rurală din România a scăzut în mod continuu pe toată perioada analizată cu un procent de 16% între anii 1966-1997 în timp ce populația urbană a crescut cu 70%. Cauzele scăderii demografice au fost diverse: migrarea spre orașele din zonă, migrarea etnicilor germani, un comportament demografic caracterizat prin natalitate foarte scăzută. Între anii 1992-1997 populația rurală a scăzut cu 280 mii. persoane (cu 2,7% în medie pe an). Descreșterea a fost mai mare decât cea medie în județele Alba, Caraș-Severin, Hunedoara, Sălaj. Creșteri demografice s-au înregistrat cu precădere în zonele montane. După anul 1995 populația rurală a înregistrat o ușoară creștere datorită reîntoarcerii la țară a orășenilor care și-au pierdut locurile de muncă, datorită creșterii costurilor vieții în mediul urban mai ales a celor legate de locuință.

Între persoanele care migrează spre rural predomină grupa de vârstă de 25-39 ani, ceea ce ar trebui să contribuie la creșterea și întinerirea resurselor de muncă în rural constituind o oportunitate pentru dezvoltarea economiei rurale. Această categorie va trebui orientată spre activitățile non-agricole care ar trebui dezvoltate în rural.

Densitatea populației este un element cu mare variabilitate în spațiu, depinzând în mod direct de caracteristicile condițiilor geografice, istorice, economice și sociale specifice fiecărei zone. Acest indicator economic se exprimă prin numărul de locuitori/km2 relevând distribuția populației pe teritoriul administrativ al unei comune la un moment dat.

În mediul rural densitatea populației este în general scăzută, nivelul mediu înregistrat în 2008 fiind de 44 locuitori/km2 existând însă mari diferențe între modul de distribuție al populației în teritoriile rurale ale județelor. În cea mai mare parte, densitatea populației este influențată de formele de relief. Densitatea este foarte scăzută în comunele din Munții Carpați precum și în Dobrogea (sub 50 sau chiar sub 30 locuitori/km2). În Delta Dunării și în câteva teritorii montane trăiesc mai puțin de 8 loc. / km2. Cele mai slab populate sunt județele Caraș-Severin (20,7 loc/km2) – județ de munte cu probleme grave de de populare ca urmare a unei natalități foarte scăzute) și Tulcea (17,4 loc./km2) – cu condiții geografice speciale, datorate prezenței Deltei Dunării pe circa o treime din teritoriul județului.

În anul 2008 structura pe sexe a populației rurale a fost relativ echilibrată, numărul femeilor fiind aproape egal cu cel al bărbaților 4,81 milioane bărbați (49,5%) și 4,85 milioane sunt femei (50,5%).

Vârsta medie a populației rurale este ridicată (cca. 38 ani) și se află în continuă creștere. Populația cu vârste de peste 50 ani este foarte numeroasă: 1 din 3 persoane din rural se încadrează în această categorie de vârstă, față de 1 din 5 în urban. Procesul de îmbătrânire apărut pe măsura scăderii numărului de persoane mature, ca urmare a migrărilor masive din ultimele 3 decenii s-a accentuat în ultimii 8-9 ani prin restrângerea numărului de nașteri.

În structura pe vârste există un aspect pozitiv, cu manifestare temporară, acela că tinerii cuprinși între 15-29 de ani care nu au migrat din sate după 1990, au intrat în categoria resurselor de muncă contribuind la întinerirea semnificativă a forței de muncă din rural.

Îmbătrânirea demografică reprezintă un proces universal, ponderea populației vârstnice crește în timp ce scade ponderea populației tinere, pentru analiza acestui fenomen social folosindu-se indicele de îmbătrânire a populației. Acesta se calculează ca un raport între populația în vârstă de peste 60 de ani și populația de până la 14 ani, acesta exprimând capacitatea sau incapacitatea comunității de regenerare demografică, procesul de îmbătrânire demografică manifestându-se diferențiat în teritoriu.

Tabelul 1.2.

Populația spațiului rural, pe vârste și pe sexe, 1 iulie 2008

Rural area population by age and sex, July 1, 2008

Sursa: Anuarul statistic al României 2009

Cauzele principale ale îmbătrânirii demografice sunt scăderea pe termen lung a natalității și scăderea mortalității prin creșterea duratei medii de viață. Îmbătrânirea demografică este una din problemele care tinde să aibă caracter de generalitate în spațiul rural românesc. Migrarea masivă a populației tinere de la sate către orașe, care a avut loc în perioada industrializării forțate din intervalul 1960-1985 a dus la îmbătrânirea demografică masivă. Consecințele migrării din perioada industrializării se vor menține și vor afecta structurile demografice rurale în următorii 5-10 ani după care ne așteptăm treptat la o reechilibrare , indicii de natalitate din mediul rural fiind superiori celor din mediul urban.

Principalii factori care contribuie la evoluția socio-demografică din mediul rural sunt: natalitatea, mortalitatea și migrația.

Fenomenul de creștere demografică este exprimat prin indicatorul rata natalității care reprezintă numărul de nou născuți vii ce revin la 1000 locuitori, valoarea indicatorului fiind dependentă în principal de structura pe vârste a populației și de modul de comportament demografic al zonei precum și de condițiile social economice. Rata medie a natalității a înregistrat o evoluție negativă continuă. În prezent natalitatea în rural depășește de aproximativ 1,4 ori rata din urban însă valorile natalității continuă să aibă mari variații în teritoriu. În partea de est a României natalitatea este de aproape două ori mai mare decât cea din sud și vest.

Dezechilibrele demografice se perpetuează în aceste zone unde populația este deja îmbătrânită, punându-se în pericol potențialul uman al acestor zone pentru viitor. Cele mai afectate sunt județele Caraș-Severin și Hunedoara unde în majoritatea comunelor se nasc anual mai puțin de 8 copii la 1000 locuitori.

Mortalitatea reprezintă un alt factor care contribuie la evoluția populației indicatorul prin care se exprimă fiind rata mortalității care reprezintă numărul de decese înregistrate la 1000 de locuitori ai unei comune. Rata mortalității în țara noastră s-a stabilizat în jurul valorii de 12 decese / 1000 locuitori, indicele situându-ne printre țările europene cu o mortalitate ridicată. În mediul rural rata medie a mortalității este mai ridicată decât cea din mediul rural (aproximativ 14/1000 locuitori) iar tendința din ultimii ani este de creștere. Se constată că există o strânsă corelație directă între nivelul mortalității și gradul de îmbătrânire demografică, excepția de la această regulă făcând Delta Dunării unde condițiile de viață sunt precare și există deficiențe mari în asigurarea asistenței medicale.

Cea de-a treia componentă a evoluției populației este mișcarea, migrația exprimată prin indicatorul rata medie a migrației care ne relevă “soldul” schimbărilor de domiciliu în perimetrul unei comune adică diferența dintre numărul celor care și-au stabilit domiciliul într-o comună și numărul celor care au plecat cu domiciliul din comună.

În ultimele decenii sensul migrării populației a fost dinspre rural către urban, începând însă cu anul 1992 sesizăm o creștere a fluxului dinspre orașe spre sate, fenomen favorizat de măsurile legislative privind proprietatea asupra terenurilor și deteriorarea condițiilor economice și sociale de la orașe. Migrarea populației către mediul rural a crescut în anii 1993-1994 cu aproape 60% față de 1990-1991 însă soldul migrației în rural a continuat să fie negativ (-5,5% pe an) în timp ce soldul migrației în urban continuă să fie pozitiv (+4,4%).

Înnoirea forței de muncă este analizată cu ajutorul indicelui de înnoire a forței de muncă, calculat ca raport între populația din grupa de vârstă 15-29 ani și populația din grupa de vârstă 30-44 ani. Astfel în rural există tineri cuprinși în grupa de vârstă 15-29 ani (care reprezintă componenta cea mai tânără a forței de muncă) în număr de 2,5 milioane de persoane, adică aproape un sfert din întreaga populație aptă de muncă [11], în majoritatea comunelor înregistrându-se un excedent de forță de muncă în raport cu posibilitățile locale de ocupare a acesteia.

Eficiența politicii de dezvoltare rurală întreprinsă se va reflecta prin stabilizarea segmentului tânăr de populație în mediul rural, dimensionat în conformitate cu posibilitățile naturale, economice și sociale ale fiecărei zone.

1.1.3. Situația economică generală în spațiul rural românesc

The general economic situation in the Romanian rural area

1.1.3.1. Structura economiei rurale

The structure of the rural economy

Satele românești prezintă un caracter particular din punct de vedere al patrimoniului cultural, arhitectural, în funcție de regiunea în care se află, fapt care imprimă acestora o identitate specifică în ceea ce privește modul de viață, precum și punerea în valoare a resurselor locale.

Spațiul rural românesc cuprinde, cu precădere, activități agricole, în timp ce activitățile non-agricole bazându-se, în principal, pe silvicultură, procesarea produselor alimentare, mici activități comerciale, meșteșugărești, servicii, minerit, producere de energie sunt insuficient dezvoltate. Economia rurală românească este slab diversificată, fiind încă dependentă de activitățile agricole, ceea ce are drept consecință venituri reduse pentru întreprinzătorii din mediul rural. Economia rurală românească este preponderent agrară, economia agricolă propriu-zisă deținând în România o pondere de 60,5% în structura acesteia, față de numai 14,1% în țările UE.

Cea mai mare parte a locuitorilor rurali sunt ocupați în agricultură, silvicultură și piscicultură (64,2%), în timp ce doar 18,7% lucrează în sectorul secundar, iar 17,1% în sectorul terțiar. Economia non-agricolă din cadrul spațiului rural românesc (IMM-uri cu profil industrial, servicii, turism rural) are o pondere redusă, iar turismul rural, în toate variantele sale, cu excepția câtorva zone montane (Zona Bran-Moeciu, Munții Apuseni, Maramureș, Bucovina) și al Deltei Dunării, este aproape inexistent (11 000 locuri de cazare în circa 1600 de pensiuni agroturistice).

Stimularea investițiilor în spațiul rural, pentru extinderea IMM-urilor din economia rurală non-agricolă și de prelucrare a produselor agricole primare, ar trebui să devină o preocupare permanentă a autorităților locale, prin realizarea în cadrul procesului de descentralizare economică și subsidiaritate decizională în localitățile rurale (sau zonele rurale) cu excedent de forță de muncă a unor microzone industriale sătești, cu sprijin financiar județean sau regional, prin echiparea acestora cu utilitățile necesare activităților industriale (energie electrică, termică, gaz, apă, canal, drumuri de acces și interioare, telecomunicații etc.), după modelul celor create, cu multă vreme în urmă, în spațiul rural al țărilor din U.E.

Investițiile realizate în economia rurală non-agricolă și alimentară din spațiul rural, pe lângă asigurarea creșterii valorii adăugate brute prin procesarea materiilor prime agricole și neagricole din resurse locale, mai au un mare avantaj, atât în perioadele de criză și recesiune cât și în cele de creștere economică, în sensul creării de noi locuri de muncă, prin folosirea și stabilizarea forței de muncă locale (rurale), revitalizarea localităților rurale, în mod deosebit cele din zonele defavorizate și periferice.

Atât economia rurală, în ansamblul său, cât și economia agroalimentară, ca element important al economiei rurale, prezintă structuri pronunțat diferite în România față de Uniunea Europeană. [44].

Tabelul 1.3

Structura economiei rurale în procente(%)

The structure of the rural economy in percents

Sursa: P.I. Otiman, și colab., Alternativele economiei rurale a României, 2011

În acest moment economia rurală românească este preponderent agricolă (circa două treimi) sau agro-alimentară (mai mult de trei pătrimi) în timp ce în Uniunea Europeană, dominanta economiei rurale este economia serviciilor, cu pondere de 42,2%, mai mare cu 2% față de economia agro-alimentară. Diferențe marcante sunt și în ceea ce privește economia agroalimentară.

În țara noastră producția de materii prime agricole (economia agricolă) deține o pondere mult superioară în valoarea totală a producției agroalimentare finale (peste 75%) față de UE, procesarea materiilor prime agricole în produse alimentare (purtătoare de valoare adăugată brută), deținând o pondere de peste jumătate din valoarea economiei agroalimentare în Uniunea Europeană.

Economia rurală neagricolă în Uniunea Europeană reprezintă 75% din totalul economiei rurale, în timp ce în România aceasta are o pondere de circa două ori mai mică (40%). Discrepanțe mai mari întâlnim în ceea ce privește economia rurală neagricolă, datorate ponderii mult mai reduse a serviciilor (neagricole) din spațiul rural și, mai cu seamă, a turismului rural care, în România, practic, are o contribuție insignifiantă în economia rurală.

În concluzie, putem afirma că pe lângă nivelul scăzut al producției agricole pe locuitor agricol, structurile economiei rurale și agroalimentare sunt încă foarte departe de ceea ce s-ar putea numi o economie rurală competitivă în România.

Starea actuală și principalele probleme ale agriculturii românești

The current state and main problems of the Romanian agriculture

În căutarea unor răspunsuri referitoare la cauzele istorice ale stării de azi a agriculturii românești, mulți specialiști consideră că se pot regăsi multe din aceste cauze prin insuși răspunsul la întrebarea: dacă România a avut un proiect agricol național în secolul al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea.

În ceea ce privește aprecierea stării actuale a agriculturii României, se poate porni de la modul de utilizare a resurselor (factorilor) de producție: pământ, muncă și capital, constatându-se existența unui dezechilibru major între potențialitățile ecologice ale celei mai importante resurse naturale ale țării – fondul funciar sau terenul agricol – și randamentele economice actuale ale acestuia, generatoare de non-performanță agricolă, sărăcie extinsă la scară rurală, insecuritate și nesiguranță alimentară și deșertificare rurală (socială și fizică) severă, în creștere accelerată de la un an la altul, mai ales în ultima perioadă.[64]

Al doilea plan al analizei stării de azi a agriculturii românești, în mod absolut necesar, trebuie să se refere la rezultatele proceselor de reformă și ajustare a structurilor agrare din țara noastră.

Reformele și ajustările structurale sunt de regulă bine concepute și aplicate numai dacă conduc la realizarea exploatațiilor (fermelor, gospodăriilor) agricole viabile, compatibile sistemului economic și de viață spre care tind și în care operează în calitate de agenți economici.

Principalul motor al restructurării îl constituie reforma agrară care, în cazul României, este Legea fondului funciar nr. 18/1991, iar pachetul de legi ale ajustărilor structurale ulterioare ar trebui să conducă la consolidarea și compatibilizarea exploatațiilor agricole cu mediul economic (agrar) concurențial din UE.

Procesul de consolidare al exploatațiilor agricole românești din cauza absenței cvasitotale a măsurilor juridice, tehnice, financiare, de susținere guvernamentală, măsuri care ar fi trebuit întreprinse de factorii majori de decizie: parlament, guvern, minister, este practic absent în această perioadă de două decenii, de la debutul privatizării agriculturii în România și până în prezent.

În majoritatea țărilor europene, după Al Doilea Război Mondial, începând cu anul 1945, s-au elaborat proiecte (programe, strategii) de redresare-dezvoltare a agriculturii, de sporire a siguranței alimentare a populației și de dezvoltare și amenajare a spațiului rural, proiecte care au fost susținute de stat, prin politicile sale economice, comerciale, financiare și fiscale.

În plus, statele vest europene, cele șase inițiatoare ale Uniunii Europene, și-au dat seama că, în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, nu sunt suficiente și nici coerente politicile naționale. Crearea UE, cu axa sa centrală din punct de vedere financiar-bugetar, Politica Agricolă Comună a constituit a II-a etapă a marelui Proiect european de dezvoltare a agriculturii, ca temelie a stabilității sociale în țările din UE.

Se constată că majoritatea țărilor europene, au elaborat atât proiecte naționale de agricultură cât și proiectul european de agricultură, PAC., agricultura acestor țări având o dublă susținere: una națională și una europeană.

Privind obiectiv, putem observa că în agricultura României, în satul românesc și spațiul (peisajul) rural acum, după parcurgerea primului deceniu din secolul XXI al mileniului III, realitățile dominante ale satului românesc de azi sunt marcate de câteva fenomene economice și sociale actuale deosebit de grave, cele mai acute fiind:

dezagriculturalizarea, prin nelucrarea terenului arabil, distrugerea și neutilizarea sistemelor de irigații, pârlogirea masivă, nefolosirea și sălbăticirea pajiștilor naturale, a plantațiilor de pomi și vie ;

dezootehnicizarea extremă a agriculturii prin distrugerea spațiilor de producție, pierderea potențialului genetic al animalelor;

depopularea și îmbătrânirea accentuată a populației rurale, reducerea numerică, dar mai ales calificată, profesională a forței de muncă agricole active;

satul românesc, în ansamblul său, se află într-un proces accentuat de deșertificare severă, fizică și socială, unele localități rurale devenind sate moarte;

părăsirea accentuată a caselor a dus, implicit, la un proces de demolare (autodemolare), proces natural de altă natură comparativ cu demolarea satelor din perioada Ceaușescu;

sărăcia severă și în extindere este, din păcate, consecința directă a tuturor proceselor amintite anterior.

Starea actuală a agriculturii românești a fost influențată de aspecte precum:

a) rezultatul unor fenomene politice, economice, juridice și sociale acumulate de-a lungul secolului al XX-lea.  Trei schimbări majore, trei lovituri date structurilor agrare românești în numai un secol (1921, 1949–1962, 1991), au făcut imposibilă conceperea și aplicarea unui proiect agricol românesc de lungă durată, asemenea celor mai multe țări (vest) europene. Schimbările succesive de sistem, trecerea aproape de fiecare dată la schimbarea radicală a sistemului față de sistemul precedent, a generat instabilitate și, ceea ce este mai grav, absența continuității, stabilității, durabilității și sustenabilității sistemului agricol național;

b) efectele politicii agricole actuale, de după anul 1989.  Ultima reformă agrară, cea ulterioară aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, a fost profund marcată de concepția colectivisto-etatistă a comunismului răsăritean, înrădăcinată adânc în mentalitatea noilor legiuitori din 1991 (majoritari în primul Parlament postdecembrist fiind, indiferent de partidul politic, așa numiții politruci comuniști precum și oamenii serviciilor secrete), făcând ca timp de 20 de ani să nu se poată realiza nici un proiect de reformă agrară de sorginte europeană pentru agricultura românească.

Embrionul unei agriculturi românești reformate a început să apară numai acum, dar încă prea timid, înfrânat, blocat în permanență instituțional și atitudinal, inclusiv din punct de vedere al intereselor multor „decidenți” majori ai (din) sistemului agrar. [64]

Starea economiei agricole (agrare) românești

The state of Romanian agricultural economy (agrarian)

În cadrul spațiului rural coloana vertebrală o reprezintă agricultura – în zonele preponderent agricole, precum și silvicultura – în zonele rurale montane. În România nu poate fi conceput nici un program de dezvoltare rurală fără ca agricultura (sau silvicultura) să nu dețină un rol central. Chiar dacă în ultimul timp au intervenit mutații importante în rolul și funcțiile agriculturii, aceasta rămâne principala componentă a oricărui program de dezvoltare rurală. De asemenea, a mai apărut și problema elaborării unei noi filozofii în dezvoltarea agriculturii, care conduce la ideea de schimbare a centrului de greutate de pe aspectul productivist pe aspectul multifuncțional al acesteia.

După cum rezultă din majoritatea studiilor efectuate precum și din Acordul de Aderare la UE și din PNADR, România are nevoie de o agricultură multifuncțională, competitivă, dar și complementară agriculturii din celelalte țări ale Uniunii Europene, precum și de decizii majore în ceea ce privește susținerea diferitelor sisteme (concurențiale) de agricultură, cele mai importante fiind:

agricultură convențională și/sau agricultură biotehnologică;

agricultură convențională și/sau agricultură organică;

agricultură modernă și/sau agricultură tradițională;

agricultură familială și/sau agricultură latifundiară;

agricultură de semi-subzistență (subzistență) și/sau agricultură comercială;

agricultură intensivă și/sau agricultură conservativă;

agricultură multifuncțională și/sau agricultură monoculturală;

producția de alimente și/sau producția de biocombustibil;

siguranța alimentară și/sau siguranța energetică.

Noua filosofie a dezvoltării spațiului rural se bazează pe conceptul de dezvoltare rurală durabilă, care presupune îmbinarea armonioasă între componenta agricolă (și forestieră) și componenta economică rurală neagricolă, fundamentată pe următoarele principii:

concordanța dintre economia rurală și mediul înconjurător ;

programele de dezvoltare durabilă, sustenabilă trebuie să cuprindă un orizont de timp mediu și lung;

naturalizarea spațiului rural, prin păstrarea mediului natural cât mai intact;

mediul antropizat, creat de om, să fie cât mai apropiat de mediul natural;

folosirea, în activitatea economică rurală, a resurselor naturale locale, în special a resurselor regenerabile;

diversificarea, prin pluriactivitate, a structurii economiei agricole, în primul rând prin extinderea economiilor agroalimentare, a economiilor neagricole și a serviciilor rurale.

Din analiza structurilor agricole actuale (a subperformanțelor sale) ale economiei rurale cu caracter predominant primar și a consumului de resurse a populației rurale, se poate concluziona că satul românesc se caracterizează, în primul rând, printr-un grad ridicat de sărăcie (peste 45%, față de 15–18% în mediul urban). Sărăcia accentuată, cu tendință de cronicizare, face ca economia rurală să alunece din ce în ce mai mult spre economia naturală de subzistență și să se izoleze de economia de piață. [64]

Pe baza studiilor efectuate până în prezent, putem considera că soluțiile de dezvoltare rurală durabilă ar trebui să conțină elemente tehnice, juridice și financiare concrete de stimulare a dezvoltării complexe și durabile. Satul, prin economia sa, trebuie extras din economia naturală închisă și introdus în mediul de afaceri, iar economia rurală trebuie transformată, în mod treptat, din economie de subzistență în economie comercială competitivă.

Condiția, premisa natural – ecologică a competitivității produselor noastre o constituie calitatea spațiului agricol românesc. Produsele agricole de bază (grâul, porumbul, floarea soarelui, soia, legumele, fructele, strugurii, carnea, laptele etc.), obținute în România în condiții tehnice medii, sunt perfect competitive cu produse similare din alte țări, la majoritatea sortimentelor, calitatea conferită de factorii pedoclimatici fiind chiar superioară.

Starea economiei rurale non-agricole românești

The state of Romanian non-agricultural economy

Necesitatea complementarizării și diversificării economiei rurale constituie un argument solid pentru sprijinirea și extinderea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) în spațiul rural. Economia rurală este cu atât mai dezvoltată și mai dinamică, cu cât are o structură mai diversă, iar ponderea economiei neagricole (industria extractivă și prelucrătoare, industria alimentară și ușoară, exploatarea și prelucrarea lemnului și a produselor de pădure, activitățile meșteșugărești, activitățile agroturistice, prestările de servicii) este mai mare.

În economia modernă, distribuirea industriei orizontale se face în spațiul rural, IMM-urile fiind amplasate, de regulă, în jurul polilor industriali. Sectoarele industriei moderne se bazează pe mișcarea materiilor prime și a produselor finite și nu a forței de muncă. Pornind de la principiul că deplasarea forței de muncă este mult mai costisitoare, comparativ cu mișcarea materialelor și produselor, majoritatea statelor și-au modificat politica de amplasare a IMM-urilor, în sensul că au deplasat întreprinderile spre forța de muncă și nu invers.

Deplasarea forței de muncă presupune investiții masive și fenomene sociale complexe. Din contră, amplasarea întreprinderilor mici și mijlocii industriale în spațiul rural înseamnă diversificarea economiei, ocuparea forței de muncă, creșterea puterii economice a localităților rurale și dezvoltarea de ansamblu a acestora. Cu excepția a două subramuri, industria alimentară și exploatarea lemnului, activitățile industriale propriu-zise sunt absente din mediul rural românesc. Numai circa un sfert din comunele României au activități economice neagricole, organizate sub formă de IMM-uri din industria extractivă, prelucrătoare, meșteșugărească și de activități agroturistice.

Pe ansamblul spațiului rural, activează circa 54 000 întreprinderi mici și mijlocii active (din cele circa 320 000 IMM-uri total pe țară), din care aproximativ 10 000 sunt întreprinderi agricole, iar cele neagricole (industriale, de prestări de servicii etc.), revin, în medie, câte o IMM pe localitate rurală. Deși patrimoniul natural și cultural reprezintă cea mai de seamă zestre a spațiului rural, ferme (pensiuni) agroturistice întâlnim în numai 182 localități, din cele peste 2 685 comune, respectiv 13 000 sate ale țării.

Dezvoltarea în mediul rural a unei rețele viabile de întreprinderi mici și mijlocii private (agro-alimentare, industriale, de prelucrare a produselor locale, artizanale, de servicii etc.) are, pe lângă funcția economică importantă, și o componentă socială importantă, în sensul „stabilizării” populației rurale, eliminării navetismului și utilizării, prin complementaritate, a forței de muncă sătești. În același timp, aceste întreprinderi au și rolul de a dezvolta economia rurală care contribuie, în acest fel, prin impozitele plătite bugetului local, la dezvoltarea economică, culturală și socială a localităților. Este cunoscut faptul că, în mediul rural, există un important rezervor de forță de muncă, neutilizată sau parțial utilizată, care poate fi activată prin recalificarea și integrarea ei în întreprinderile mici și mijlocii.

Echilibrarea economică urban-rural, fără o politică reală de susținere economică și financiară și acordarea de facilități fiscale importante IMM-urilor din spațiul rural, rămâne, în continuare, o himeră pentru spațiul rural românesc. [64]

1.1.3.5. Starea economiei montane românești

The state of Romanian mountain economy

Prin resursele naționale pe care le cuprinde, economia montană, reprezintă unul din aspectele economice și sociale de foarte mare importanță pentru România. Importanța economiei montane pentru țara noastră este determinată de faptul că zona montană a României se întinde pe aproape 73 300 km2 (29% din suprafața țării), din care o suprafață de 44 300 km2 este acoperită cu păduri, 24 000 km2 de pajiști naturale și circa 5000 km2 teren arabil, unde locuiesc 2,1 milioane locuitori în 1,2 milioane de gospodării și care dețin circa 2,9 mil. ha teren agricol.

Menționăm faptul că în țara noastră numărul pensiunilor rurale și agroturistice montane este de circa 1600, al locurilor de cazare nu depășește 11 000, iar gradul de ocupare mediu anual nu trece de 25–30 de zile, împărțit egal, ca utilizare, între sezonul de iarnă și de vară.

La această dată, deși există unele semnale pozitive de extindere a turismului rural și a agroturismului, totuși câțiva factori restrictivi limitează extinderea acestora la capacitatea oferită de peisaj și cultura tradițională. Factorii limitativi (restrictivi) sunt: infrastructura (șosele, căi ferate, servicii bancare, poștale, telecomunicații rapide și sigure); condițiile de locuit modeste (neacceptate nici de turiștii mai puțin pretențioși) oferite de majoritatea gospodăriilor țărănești montane; instrucția insuficientă a gospodarilor (cunoștințe minime în domeniul turismului, gastronomie specifică locală, de calitate, necunoașterea unei limbi străine); nesiguranța, insecuritatea personală a turiștilor etc. Faptul că numai 0,1% din economia rurală a României provine din agroturism, comparativ cu 4,4% în țările UE, este un indicator economic edificator pentru caracterizarea stării de precaritate a agroturismului românesc. Rezultă faptul că sunt necesare investiții importante în agroturism pentru punerea în valoare a resurselor rurale turistice montane (financiare, educaționale, de infrastructură etc.).

Turismul rural și agroturismul, prin specificul său de consum agro-alimentar intern în gospodăria unde s-au produs alimentele, are o importantă funcție de potențare economică a capacității gospodăriilor țărănești montane. În cazul turiștilor străini, care își petrec vacanțele în pensiunile montane, turismul rural și agroturismul constituie o formă de export (în interiorul țării) de produse agroalimentare. Întrucât majoritatea alimentelor consumate în activitatea de agroturism provin din producția proprie a gospodăriei, determină, pe de-o parte, ca rentabilitatea activității de agroturism să fie ridicată, iar prețurile serviciilor agroturistice sub nivelul prețurilor practicate în celelalte forme de turism. [64]

De asemenea, susținerea extinderii turismul rural și a agroturismului montan are și o importantă componentă educativă care se referă, cu prioritate, la cunoașterea tradițiilor culturale, spirituale sau a valorilor istorice, de arhitectură ori peisagistice ale spațiului rural. Această componentă educativă se adresează, în special, elevilor de la oraș care, din punctul de vedere al cunoașterii agriculturii, al orizontului naturii, al frumuseții și diversității rurale montane, suferă de complexul spațiilor urbane de beton. De altfel, în multe țări din UE, în cadrul programelor de învățământ din școlile urbane, sunt prevăzute perioade de vacanță, de activități practice în pensiunile rurale.

Efectuând cercetări ale literaturii științifice de specialitate s-a descoperit că din punct de vedere conceptual și metodologic există mule lipsuri referitoare la cele două componente esențiale ale turismului:

monitorizarea și evaluarea potențialului turistic complex al localităților rurale precum și

managementul optimizării ofertei rural turistice ale unei zone.

În cadrul zonei montane, economia agricolă montaniardă, economia forestieră și cea agroturistică se intercondiționează foarte strâns. Economia agricolă montaniardă, în cea mai mare parte fiind ecologică sau organică, bazată pe economia tradițională pastorală (creșterea vacilor cu lapte, a tineretului taurin și activitățile pastorale de oierit estival), poate fi împletită cu recoltarea și prelucrarea fructelor de pădure și a plantelor medicinale din flora spontană montană – ca multiactivități iar ambele pot fi conexate cu activitățile agroturistice de iarnă – vară sau poate fi legată de obiceiurile pastorale, etnofolclorice, religioase, spirituale, activități sportive și de drumeție, toate acestea constituind căi importante de sporire a economiei rurale montane, de valorificare superioară a capitalului natural existent în zona de munte. [64]

Suprafața montană a României ocupă circa 29% din suprafața țării, fiind populată de 2,1 milioane de locuitori, majoritatea aflându-se în 1,2 milioane de gospodării montane.

Din aceste date, rezultă faptul că, spre deosebire de zona de câmpie și cea colinară, densitatea populației în zona de munte este de circa 2,5–3 ori mai mică, iar contribuția economiei montane (agricultură, silvicultură, agroturism, ecoeconomie rurală montană nonagricolă, habitat) reprezintă circa 8–10% din producția agricolă a României.

Economia montană concepută corespunzător, aplicată și susținută, poate fi o șansă pentru România, cu condiția ca politicile guvernamentale de sprijinire să fie concepute și adecvate zonei montane și să fie diferențiate în funcție de altitudine (asemenea modelului elvețian) .

Starea economiei forestiere românești

The state of Romanian forest economy

Economia forestieră (exploatarea și prelucrarea masei lemnoase, recoltarea și prelucrarea produselor pădurii: fructe, ciuperci, plante medicinale etc., meșteșugurile specifice zonei montane legate de prelucrarea artizanală a produselor forestiere etc.) reprezintă un aspect important al dezvoltării rurale în zonele predominant silvice. Din păcate economia forestieră românească este departe de a fi o componentă importantă a economiei rurale din zona montană, economia forestieră cu toate componentele sale structurale nedepășind în structura economiei rurale a României procentul de 6%. Proiectele de dezvoltare rurală în zonele de munte, ar trebui obligatoriu să cuprindă soluții pentru extinderea întreprinderilor mici și mijlocii de exploatare și prelucrare a masei lemnoase, precum și a celorlalte produse ale pădurii. Silvicultura, în corelație cu agricultura, poate avea o funcție economică complementară sau o funcție economică de bază în anumite zone.

În cadrul extins al economiei forestiere, există două aspecte care trebuie să constituie obiective ale programelor de dezvoltare și amenajare rurală și anume:

extinderea pădurilor prin noi plantări, prin constituirea perdelelor forestiere de protecție, întreținerea pădurilor actuale,

exploatarea rațională a pădurilor, prelucrarea materialului lemnos brut în produse finite cu o valoare adăugată ridicată.

Se constată că la această dată, România obține în medie pe tona de produs lemnos final de 3,2 ori mai puțin față de țările din UE (80 €/t în România, 260 €/t în UE). Explicația este simplă: o parte prea ridicată a valorii produsului forestier provine din exportul de bușteni (46%) și nu din exportul de mobilă și produse prelucrate din lemn (54%). Se mai constată că piața internă este inundată de produse din lemn ale marilor firme europene și de oferta largă de mobilă a societăților comerciale românești care importă o mare parte din acest produs. Politica Regiei Naționale a Pădurilor, care organizează licitații necondiționate de exploatare a masei lemnoase de prelucrarea în România a materialului brut, este deosebit de păguboasă pentru economia forestieră a României.

O altă componentă importantă a economiei rurale în zona montană o reprezintă economia vânatului și a pescuitului sportiv, activități extrem de căutate, apreciate și foarte bine plătite de turiștii români și străini. Cu toate acestea, cele două activități, datorită absenței infrastructurii, echipării performante a teritoriului montan și a pensiunilor, datorită confortului precar, datorită acestor factori restrictivi , economia vânătorii și pescuitului sunt încă necompetitive comparativ cu cele din alte țări, inclusiv vecinii apropiați. Putem să amintim că țara vecină, Ungaria, cu suprafața montană acoperită cu pădure de circa 7–8 ori mai mică față de a României, obține de 5,5 ori mai multe venituri din vânătoarea și pescuitul montan, față de țara noastră.

În cadrul preocupărilor de echilibrare ecologică a teritoriului României prin creșterea gradului de acoperire permanentă a solului, prin reducerea emisiei de bioxid de carbon și prin diminuarea deșertificării, deosebit de necesară este extinderea suprafețelor de pajiști permanente (pășuni și fânețe renaturalizate), cu prioritate în zonele deficitare (de șes). România deține o suprafață de 4,9 milioane ha de pajiști naturale, din care 3,4 milioane ha de pășune și 1,5 milioane ha de fânețe naturale (33,2% din suprafața agricolă și 20,1% din suprafața totală a țării), dar cu repartiție neuniformă pe marile forme de relief ale țării: 2,4 milioane ha în zona montană și alpină (32,7%;49,9%), 2 milioane ha, în zona de deal (24,4%; 40,1%) și sub 0,5 milioane ha (6,1%; 10,2%) în zona de câmpie (primele procente din paranteză reprezentând ponderea pajiștilor naturale în suprafața fiecărei forme de relief, iar a doua cifră ponderea pajiștilor naturale ale fiecărei macroforme de relief în suprafața totală de pajiștii a țării). [64]

Dacă ținem cont de suprafețele actuale necultivate din zona de câmpie, putem considera că fără un efort financiar privat important, ponderea pajiștilor poate fi majorată la 15–16%, față de 6,1% cât este în prezent. Considerăm că sporirea acoperirii verzi permanente în zonele de câmpie trebuie susținută și din fonduri publice, deoarece această acțiune are efecte benefice asupra mediului, asupra reducerii emisiei de bioxid de carbon, îmbunătățirii peisajului atât de monoton în zona de șes, toate acestea trebuind suportate și de către societate prin finanțare de la bugetul de stat.

1.1.3.7. Administrarea comunităților rurale românești

Administration of Romanian rural communities

Dezvoltarea rurală durabilă, în abordarea managementului localităților rurale, constituie una dintre prerogativele esențiale deoarece nimeni nu cunoaște mai bine decât colectivitățile rurale care sunt problemele dezvoltării și amenajării acesteia. Implicarea autoritară a administrației centrale în problematica rurală poate conduce la acțiuni de genul sistematizării localităților rurale de pe timpul comunismului, fie la frânarea inițiativelor locale și impunerea unor modele unitare din punct de vedere arhitectural și social. Administrația românească, după revoluția din 1989, nu s-a schimbat deloc față de perioada comunistă, totul fiind supercentralizat cu excepția alegerii primarilor și a președinților Consiliilor Județene.

În ceea ce privește administrațiile sectoriale de genul: învățământ, sănătate, agricultură, finanțe, poliție, judiciară, agenții teritoriale etc., acestea dețin în continuare, o structură piramidală, cu ierarhie de tip militar. Concursurile pentru posturile de funcționari publici, de șefi ai structurilor descentralizate în teritoriu sunt de regulă formalități penibile cu caracter politic care ocupă un timp extrem de îndelungat miniștrilor și secretarilor de stat, care la fiecare început de mandat politic, în loc să se ocupe de strategiile de reformă și de dezvoltarea sectoarelor pentru care au fost nominalizați, se ocupă de selectarea și numirea clientelei politice pe posturi.

În mod similar cu toate țările UE, și la noi în țară administrația publică este descentralizată la nivel regional, județean și local, fiecare nivel având competențele sale de nominalizare (organizare de concursuri) pentru posturile din structura respectivă, întărindu-se astfel atât autoritatea administrativă, sporind responsabilitatea structurilor descentralizate față de autoritatea nivelului de referință. În același timp, ar trebui să se producă și descentralizarea financiară, fiecare structură administrativă având propriul buget.

În cadrul UE, procesul de descentralizare decizional-administrativă și financiară s-a amplificat în ultimul timp, prin transferul de atribuții de la nivelul național la cel regional și, de aici, la cel local. Legile naționale ale fiecărei țări au grade diferite de descentralizare. În Germania, Austria, Finlanda, Belgia procesul de descentralizare este mai accentuat, iar în alte țări, cel mai tipic exemplu fiind Franța, încă se mențin anumite elemente legislative „centralizatoare”, caracteristice guvernărilor socialiste.[64]

Managementul autorităților locale rurale, definit, în esența lui, ca element al autonomiei locale, constituie dreptul și capacitatea efectivă a colectivităților locale de a rezolva, sub propria lor răspundere și în favoarea populației, o parte din treburile publice (în conformitate cu prevederile din Carta Europeană, Exercițiul autonom al puterii locale), competențele încredințate colectivității locale trebuind să fie, în mod normal, depline și întregi.

Modul de locuire în cadrul spațiului rural

The way of living in the rural area

Pentru a putea realiza o analiză a modului de locuire în cadrul spațiului rural, vom analiza cațiva indici ale căror valori prezintă o relevanță deosebită pentru acest domeniu:

• Indicele suprafeței locuibile este relevant pentru aprecierea confortului locuirii și are ca indicator suprafața locuibilă pe locuitor, calculată în metrii pătrați. În mediul rural, la ora actuală, suprafața locuibilă medie care revine pe locuitor este de 11,58 m.p., apropiindu-se sensibil de cea din mediul urban – 11,54 m.p. pe locuitor. La nivelul comunelor, valorile indicatorului sunt situate între 6 m.p. pe locuitor și 18 m.p. pe locuitor, în majoritatea comunelor, (aproximativ 63%) se înregistrează suprafețe locuibile medii între 10 m.p. și 14 m.p. pe locuitor.

În plan teritorial, poate fi remarcată o frecvență ridicată a comunelor cu suprafețe locuibile pe locuitor peste medie în Banat și în zonele sudice ale Transilvaniei. Cele mai mici suprafețe locuibile pe locuitor – sub 10 m.p. – se înregistrează în județele: Iași, Botoșani, Vaslui, Constanța, Teleorman, Olt. Această situație este determinată de nivelul scăzut al veniturilor populației, de modelul tradițional de realizare al locuințelor, de lipsa materialelor de construcție rezistente și de structura demografică a gospodăriilor, în genere, mai mare de trei persoane pe gospodărie.

• Indicele criteriului de locuire – modul de locuire în spațiul rural – prezintă diferențe importante în ansamblul teritoriului, modul de locuire este caracterizat prin mai mulți factori de locuire, cum ar fi: modele culturale tradiționale, caracteristici socio-demografice, puterea economică a populației, resursele localităților pentru materiale de construcție.

• Indicele materialelor de construcție a clădirilor de locuit este exprimat prin indicatorul ponderea clădirilor de locuit realizate din materiale durabile de tip cărămidă, beton, piatră, în raport cu totalul clădirilor de locuit din mediul rural. Indicatorul este relevant în aprecierea gradului de confort al locuințelor, a rezistenței clădirilor în timp sau în cazul acțiunii unui factor de risc (cutremur, inundații), precum și pentru aprecierea puterii economice a populației din zonă. Valorile medii pe țară ale indicatorului arată o pondere scăzută a construcțiilor din materiale durabile în mediul rural, respectiv 37,7%, față de 66,6% în mediul urban și de 42,3% la nivelul întregii țări.[64]

• Indicele perioadei de construcție a clădirilor s-a analizat prin indicatorul ponderea clădirilor de locuit realizate după anul 1970 din totalul locuințe existente.

Ponderea locuințelor realizate după anul 1970 în mediul rural este de aproximativ 20%, față de 67% pentru municipii și orașe. În toată această perioadă, construcția de locuințe în rural a fost extrem de scăzută, însă pot fi remarcate totuși ponderi ridicate ale construcțiilor noi în zonele montane și submontane. Zonele cu cele mai scăzute ponderi de construcții sunt în Câmpia de Vest, precum și în Câmpia Română (Bărăgan), Podișul Bărăganului și sud-estul Transilvaniei.

• Indicele numărului de locuințe noi este exprimat prin indicatorul număr de locuințe construite într-o anumită perioadă raportat la 1000 locuitori.

După 1989, construcția de locuințe în România a înregistrat o scădere accentuată, abia în 1992 înregistrându-se o reluare a activității de construcții, anul 1992 fiind primul an în care după câțiva yeci de ani s-au construit mai multe locuințe în rural decât în urban.

• Indicele dotării locuințelor cu instalații de apă este exprimat prin indicatorul ponderea locuințelor dotate cu instalații cu apă în interior în raport cu numărul total de locuințe. Acest indicator este relevant în aprecierea gradului de confort și igienă a locuirii furnizând, concomitent, indicii despre existența rețelelor publice de alimentare cu apă, despre puterea economică a gospodăriilor, dar și despre nivelul aspirațiilor, despre gradul de cultură și civilizație în mediul rural.

În România, rețeaua de alimentare cu apă potabilă în mediul rural era foarte puțin extinsă, numai 11,4% din numărul total de locuințe fiind dotate cu instalații de apă în interior, față de 86,9% în mediul urban. Majoritatea comunelor, (peste 60%) au un procent mai mic de 8% de locuințe dotate cu instalații de apă în interior.

Cea mai bună dotare a locuințelor cu instalații de apă se regăsește în Transilvania și Banat, zone caracterizate, în genere, printr-un nivel de locuire tradițional mai confortabil decât restul țării.

Diagnoza finală privind modul de locuire s-a realizat prin agregarea indicatorilor analizați. În urma punctajului obținut de comune se constată o predominanță a comunelor cu condiții medii și slabe. Tipologia comunelor pe trei trepte de favorabilitate relevă o mare răspândire în teritoriu a comunelor cu calitatea locuirii medie și slabă, comunele cu condiții bune de locuit fiind în număr redus și extrem de dispersate.

• În ceea ce privește indicele dotării cu apă potabilă în sistem centralizat, se utilizează indicatorul metru cub pe locuitor și pe an de apă potabilă distribuit consumatorilor prin instalații publice. Numărul comunelor cu distribuție de apă potabilă prin instalațiile publice era de 1148, reprezentând, statistic, 42,7% din totalul comunelor. Cantitatea de apă distribuită în aceste comune a fost extrem de redusă, revenind, în medie, 38 m.c. pe locuitor pe timp de un an, în mediul rural. Scala de variație a indicatorului privind cantitatea de apă distribuită este 0,1 – 50 m.c./locuitor/an, valori maxime înregistrându-se doar în aproximativ 23% din comune. După anul 2007 comunele au înregistrat o creștere semnificativă la acest indicator.

Zonele unde se constată o mai bună alimentare cu apă potabilă sunt restrânse, fiind situate cu precădere în județele Timiș, Cluj, Arad, Maramureș, Harghita, Tulcea, Constanța, Brăila, Prahova. O situație critică se înregistrează în județele din sudul țării și Moldova, unde alimentarea cu apă în sistem centralizat este inexistentă sau foarte scăzută, cu medii sub media pe ansamblul ruralului.

• Indicele alimentării cu energie electrică – se utilizează indicatorul gradul de electrificare a gospodăriilor, exprimat prin ponderea numărului gospodăriilor racordate la rețeaua de distribuție a energiei electrice, din numărul total de gospodării.

În România, alimentarea cu energie electrică este asigurată în pondere de 98,5% în rural și aproximativ 100% în urban. La nivelul comunelor, ponderea gospodăriilor racordate la rețeaua electrică variază între 65% și 100%, majoritatea comunelor (72%) având un grad de electrificare de 100%. Comunele cu cele mai puține gospodării racordate la rețeaua electrică sunt situate în zona munților Apuseni, Moldova Centrală, Maramureș, Dobrogea, Câmpia Bărăganului. Situațiile cele mai favorabile se află în județele Suceava, Sibiu, Dâmbovița, Argeș, Dolj.

• Indicele alimentării cu gaze naturale este exprimat prin indicatorul distribuția de gaze naturale. Pentru acest indicator trebuie luat în considerare prezența rețelei de distribuție a gazelor în comune, considerându-se că astfel există posibilitatea extinderii rețelei. Indicatorul este relevant în aprecierea confortului locuirii în România și a calității vieții, în general.

Numărul comunelor în care există rețele de distribuție a gazelor este foarte scăzut, aproximativ 481 comune, ceea ce reprezintă doar a cincea parte din numărul total. Situarea în teritoriu a acestor comune este, cu precădere, în centrul Transilvaniei, în apropierea surselor de gaz metan. Izolat, pot fi semnalate resurse de gaze naturale în toate județele țării, cu excepția județului Mehedinți; o situație mai favorabilă este în zonele centrale ale Olteniei, Banatului și Maramureșului.

• Indicele racordării la rețeaua telefonică a implicat utilizarea indicatorului gradul de racordare a satelor la rețeaua telefonică, reprezentând ponderea satelor în ansamblul rețelei telefonice și numărul de posturi din satele fiecărei comune. Accesul la rețeaua telefonică reprezintă o cerință majoră a vieții moderne a populației, mai ales pentru stimularea activității economice și sociale. Teritoriul cu situația cea mai favorabilă este cel din nord-vestul țării și, parțial, Transilvania și județele sudice din Câmpia Română. Situațiile cele mai grave sunt caracteristice județelor Alba, Hunedoara, Cluj, Timiș, Caraș-Severin, Gorj, Argeș și celor din Moldova.

O cauză a acestei situații este reprezentată de condițiile dificile de instalare a rețelei în zonele montane, dar principala cauză este lipsa de mijloace financiare. În ultimii ani, totuși, în mediul rural, s-au extins unele sisteme telefonice neconvenționale, care nu au nevoie de rețele, dar dimensiunile sunt încă restrânse.

• Pentru indicele accesibilității căilor de transport indicatorul utilizat este cel al accesului la rețeaua majoră, rutieră și feroviară a localităților dintr-o comună. Accesibilitatea la căile de transport este un criteriu deosebit de important în aprecierea posibilităților de dezvoltare economico-socială a localităților, un acces direct la căile de transport majore și cu o stare tehnică corespunzătoare asigurând premise favorabile de dezvoltare a activității economice facilitând deplasarea populației înspre locul de muncă, pentru satisfacerea unor servicii.

Diagnoza echipării tehnice a satului românesc presupune deci evaluarea stării actuale a echipării.

Infrastructura din spațiul rural

Rural area infrastructure

Din studiul realității existente rezultă faptul că zonele rurale din România sunt afectate de lipsa semnificativă a infrastructurii și existența deficiențelor acesteia care afectează atât dezvoltarea economică, precum și calitatea vieții.

In cadrul spațiului rural, drumurile constituie ruta de transport cea mai importantă, dar calitatea și dezvoltarea acestora, a traficului rutier este încă departe de a îndeplini standardele europene. Numai jumătate dintre comune au acces direct la rețeaua de drumuri iar din acest motiv se poate spune ca rețeaua de drumuri actuală deservește doar aproximativ 3/5 din totalul populației rurale. Mai mult de un sfert dintre comune nu pot utiliza drumurile în perioadele cu precipitații (conform unui studiu realizat de Banca Mondială în anul 2004). In anul 2005, drumurile publice în România acopereau o suprafață de 79.904 km, iar dintre acestea 80% reprezentau drumuri județene și drumuri comunale.

Lucrările efectuate în ultimii ani s-au concentrat în special pe reparații și modernizări ale rețelei de drumuri naționale iar din cauza faptului că resursele financiare sunt limitate au făcut ca drumurile județene și comunale să fie serios neglijate, iar calitatea și gradul lor de utilizare au scăzut dramatic. Doar 10,6% din drumurile județene și drumurile comunale au fost modernizate, dintre care 30,7% au fost acoperite cu îmbrăcăminți rutiere ușoare.[99] In ceea ce privește situația drumurilor comunale, la nivelul județelor (NUTS 3) se înregistrează un nivel scăzut de modernizare (doar 3,41% din drumurile comunale sunt modernizate), fapt ce aduce repercusiuni asupra dezvoltării activităților productive și a schimburilor comerciale. Ponderea drumurilor comunale în total drumuri publice, la nivel de județ variază între 11% în județul Calărași și 53% în județul Buzău. Din totalul drumurilor comunale un procent foarte mic este reprezentat de drumurile comunale modernizate, variind între 0,28% în județul Harghita și 25,15% în județul Olt (5 dintre județe – Botoșani, Buzău, Covasna, Tulcea și Vrancea nu au drumuri comunale modernizate). [99]

O altă problemă majoră ce condiționează calitatea vieții și dezvoltarea activităților economice în spațiul rural o reprezintă asigurarea unei rețele de apă potabilă curentă . Doar 33% dintre locuitorii mediului rural (3,4 milioane de locuitori) au acces la rețeaua publică de apă, iar în ceea ce privește rețeaua de apă caldă situația este mult mai critică. Dat fiind acest lucru, majoritatea gospodăriilor (70%), folosesc fântânile pentru consumul de apă. Menționăm că în anul 2003, 43,6% din lungimea totală a rețelelor de alimentare cu apă potabilă se afla în zonele rurale, iar 56,4% în zonele urbane.

Rețeaua publică de canalizare este încă într-o fază incipientă în mediul rural, la doar 373 de comune (10% din totalul populației rurale) beneficiau de o rețea de canalizare. [99] Diferențele dintre zonele urbane și cele rurale sunt foarte mari în ceea ce privește infrastructura de canalizare. In anul 2003, 93,2% din lungimea conductelor traversa orașele și doar 6,8% satele.

In mediul rural, în general, serviciile pentru gestionarea deșeurilor sunt slab dezvoltate sau chiar inexistente în unele localități. De regulă, transportul la locurile de depozitare se efectuează în mod individual de către generatori. O mică parte dintre localitățile rurale și în special acele localități rurale situate în vecinătatea centrelor urbane sunt deservite de servicii organizate numai pentru gestionarea deșeurilor. In cadrul spațiului rural, conectarea la rețeaua publică de alimentare cu energie electrică rămâne o problemă. Serviciile de alimentare cu energie termică sunt limitate în spațiul rural, doar 0,5% din totalul energiei termice fiind distribuită în aceste zone, datorită faptului că multe dintre uzinele care produceau aceasta energie și o distribuiau satelor din apropiere și-au redus activitatea sau au renunțat la furnizarea acestor servicii.

Actualmente, în zonele rurale accesul la internet este limitat, de acesta beneficiind, în special, doar unele instituții publice, însă în ultimii 3-4 ani se constată o creștere accelerată a acestor servicii datorată atât expansiunii în zonele rurale a operatorilor naționali (Romtelecom , SRR) cât și a operatorilor privați de cablu și internet. Totuși, este încă nevoie să se îmbunătățească competitivitatea în aproape toate domeniile de activitate și pentru că există probleme de productivitate în economia rurală, precum și în ceea ce privește facilitarea accesului pe piață și la informație, este esențial să existe acces la internet prin cablu în cât mai multe zone rurale. Infrastructura de conexiune la internet în bandă largă (broadband) este o problemă interdependentă de infrastructura de bază din spațiul rural.

1.1.6. Învățământul și sănătatea în spațiul rural

Education and health in rural areas

Capitalul uman prezintă o importanță deosebită pentru dezvoltarea rurală.
Dezvoltarea rurală și diversificarea economiei rurale depind în mod esențial de nivelul educației, al cunoștințelor și al calificării. Deși îmbunătățirea și menținerea unui nivel adecvat al infrastructurii de bază este un element important în dezvoltarea socio-economică a mediului rural, formarea profesională reprezintă „motorul”, pentru o bună dezvoltare, în economia actuală care tinde spre cea bazată pe cunoștințe , cea mai apreciată valoare adăugată fiind forța de muncă instruită superior.

Educația și formarea sunt esențiale pentru comunitățile rurale, dar în ceea ce privește infrastructura școlară există discrepanțe evidente.

Se poate afirma că numărul de școli existente în mediul rural, depășește necesitățile populației, calitatea educației fiind redusă, pe de o parte din cauza slabei dotări a infrastructurii educaționale, iar pe de altă parte, datorită nivelului de pregatire/experiență al profesorilor. Cele mai multe dintre școli au nevoie de renovări, mobilier, utilități de bază și material didactic. Infrastructura și facilitățile aferente educației profesionale și educației primare constituie instrumente importante pentru conversia forței de muncă agricole în forță de muncă non-agricolă. Structurile de învățământ profesional și primar sunt esențiale pentru reconversia profesională a lucrătorilor agricoli, deoarece majoritatea agricultorilor au doar cunoștințe elementare de mecanică sau din alte domenii tehnice.

Nivelul scăzut de instruire se reflectă în calitatea forței de muncă din mediul rural, reprezentând un factor restrictiv pentru dezvoltarea economică din această zonă. Diversificarea activităților economice nu este susținută de lucrători cu formare sau experiență specifică diverselor tipuri de meserii, deoarece sistemul educațional nu a fost adaptat cerințelor specifice din mediul rural.

Starea actuală a învățământului din mediul rural

Evoluția învățământului din cadrul spațiului rural din ultimele două-trei decenii generează serioase îngrijorări. Învățământul rural a fost mereu relativ defavorizat comparativ cu învățământul din mediul urban. Diferențele mari între cele două medii au început să se reducă simțitor odată cu reforma ,,Haret”; această tendință a continuat până spre mijlocul anilor 1970 când s-a declanșat un nou proces de adâncire a diferențierilor. Decalajele dintre urban și rural, în ce privește învățământul, au crescut rapid în perioada de după 1990. Dinamica învățământului în mediul rural nu pare a fi legată de un anumit tip de regim politic. Dezvoltarea învățământului rural a cunoscut cea mai puternică dinamică într-un regim capitalist interbelic și a continuat și în primele decenii ale regimului comunist. Declinul învățământului rural a început în ultimele decenii ale regimului comunist și a continuat într-un regim post 1990 cu iz capitalist. Se pare că în acest domeniu avem de a face cu cicluri istorice de durată lungă care scapă de sub controlul regimurilor politice, mai ales ca sferă de preocupări și de intervenții.

Satele din România fiind de o mare diversitate în ce privește nivelul economic, cultural și educațional, nu se pot face afirmații tranșante valabile pentru toate colectivitățile rurale. Decalajele educaționale locale pot fi măsurate și se poate face și o inventariere detaliată a zonelor deficitare sau a celor favorizate din punct de vedere educațional după cum urmează:

Scăderea nivelului de școlarizare a copiilor din mediul rural. Nivelul de școlarizare poate fi măsurat prin numărul anilor de școală absolviți de o persoană. Din acest punct de vedere, nivelul de școlarizare a copiilor din mediul rural se reduce la școala generală la majoritatea copiilor din această categorie.

Accesul tinerilor din mediul rural la învățământul superior. Acesta este un fenomen de mai lungă durată. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea, accesul tinerilor din rural la învățământul superior a crescut rapid, mulți dintre cei mai proeminenți creatori din știință și cultură din România, din acea perioadă, fiind proveniți din mediul rural. Regimul comunist a încurajat în primele decenii ale existenței sale acest proces. În anii 1950-1960, au fost folosite și pârghii ideologice și politice pentru a facilita accesul la învățământ superior al celor din familiile rurale sărace sau din mediile muncitorești. La începutul anilor 1970 ponderea studenților proveniți din mediul rural, în totalul studenților, ajunsese la 50 la sută pentru ca la sfârșitul anilor 1970 și în anii 1980, accesul tinerilor din mediul rural în instituțiile de învățământ superior să scadă dramatic. În ultimii ani ai regimului comunist, ponderea studenților proveniți din rural, în totalul studenților, a scăzut sub 25 %. Chiar dacă problema a fost semnalată în cercetările sociologice din acea vreme, ea a fost recunoscută și la nivel politic, însă nu s-au adoptat măsuri corective. După 1990, scăderea accesului tinerilor din mediul rural s-a accelerat, ajungându-se ca pe ansamblul învățământului superior, ponderea tinerilor din rural să fie mai mică decât 5 %, iar în unele universități mai mică chiar de 1 %.

Creșterea ratei abandonului școlar. În multe cazuri, școala generală este începută, dar nu este terminată, de regulă copiii întrerupând studiile după ciclul primelor patru clase, reluând studiile după o perioadă de întrerupere.

Creșterea ratei analfabetismului relativ și absolut. Chiar dacă frecventează câțiva ani de școala sau parcurg întregul ciclu primar, mulți copii nu dobândesc deprinderile minimale de a citi și de a scrie. În același timp, crește îngrijorător rata analfabetismului absolut generată de copii complet neșcolarizați. Același fenomen a început să se constate și în unele zone muncitorești, puternic defavorizate în urma declinului industrial.

Discrepanțe mari în accesul la mijloacele moderne de educație și la tehnologiile informației și comunicației. Laboratoarele școlare în mediul rural sunt rare; materialele didactice sunt învechite sau inexistente. Tehnologiile informației și comunicației au pătruns puțin în mediul rural și în școlile rurale. Investițiile publice pentru tehnologii ale informației și comunicației s-au concentrat îndeosebi în liceele din zonele urbane. Bugetele colectivităților locale sunt insuficiente pentru a realiza asemenea investiții. Acolo unde anumite dotări există, ele au fost făcute cu eforturi mari din partea profesorilor și părinților.

Accentuarea decalajelor în ce privește calitatea școlarizării în mediul rural și urban. Lumea rurală este profund influențată de aspectul calității programelor educaționale oferite. Există localități care asigură o calitate relativ bună a școlarizării (uneori peste media națională sau peste nivelul unor școli urbane), școli care dispun de profesori calificați și competenți, pasionați de activitatea lor și care compensează prin eforturile lor deficitele de finanțare și de dotări materiale. În multe sate, școlile nu dispun de un personal didactic calificat. Procesul educațional este realizat la parametri scăzuți, iar nivelul pregătirii elevilor este scăzut. Din acest motiv, rata eșecurilor acestor copii la examenele de admitere în liceu este mare; cariera școlară se sfârșește odată cu terminarea școlii generale.

Starea actuală a sănătății în mediul rural

Medicina Familiei este o disciplină academică și științifică, având propriul conținut educațional, activitate clinică și de cercetare bazată pe dovezi, precum și o specialitate orientată către asistență primară, medicii de familie fiind medici specialiști instruiți în principiile acestei discipline.

Pacientul se prezintă adesea la cabinet cu o multitudine de probleme de ordin fizic, psihic sau social, încât medicul de familie necesită a efectua o ierarhizare a problemelor pacientului și o rezolvare a priorităților medicale, cît și a priorităților pacientului. Medicina Familiei are o responsabilitate specifică pentru sănătatea comunității. Asistența medicală comunitară este asigurată de medicul de familie, uneori pentru o comunitate în întregime (sat, comună).

Mediul rural beneficiază de asistență sanitară și medicală cu mult sub nivelul asigurat în mediul urban. În majoritatea comunelor, se asigură numai serviciile sanitare primare. Pentru servicii de specialitate, locuitorii din rural trebuie să apeleze, de regulă, la unitățile medicale din orașe și din municipii. Calitatea actului medical din mediul rural este relativ scăzută, în principal din cauza slabei dotări cu clădiri și cu aparatură medicală, de regulă învechită sau chiar inexistentă.

Gradul de asigurare cu servicii medicale de către personalul calificat este în general scăzut, numărul medicilor fiind relativ mic în raport cu numărul de locuitori (1.417 locuitori la 1 medic în mediul rural, față de 378 locuitori la 1 medic în mediul urban).

Ca urmare a slabei calități a asistenței medicale, durata medie de viață a unui locuitor din mediul rural este mai scăzută cu 2 ani decât a unui locuitor din mediul urban. Totodată, în mediul rural, rata mortalității infantile atinge niveluri foarte ridicate – în aproape întraga zonă rurală din regiunea Nord-Est, în zona Dobrogei din regiunea Sud-Est, din zona de câmpie din sudul țării, în regiunile Sud și Sud-Vest mortalitatea infantilă este de peste 27 ‰, depășind cu circa 35% nivelul din mediul urban.

1.1.7. Aspecte ecologice ale spațiului rural

Ecological aspects of rural areas

Situația actuală a factorilor de mediu impune măsuri imediate de redresare a calităților acestuia. Pentru determinarea stării ecologice a ruralului, s-au analizat ponderile indicatorilor pentru aer, apă, sol, pădure.

Dezvoltarea rurală integrată impune interacțiunea dintre factorii de mediu și cei sociali, culturali și economici, asigurând conservarea resurselor naturale pe termen lung.

Indicatorul utilizat pentru aer este calitatea aerului, care implică cuantificarea frecvenței depășirii limitei maxim admisibile de substanțe poluante în atmosferă. Pe ansamblul țării, emisiile anuale raportate la numărul locuitorilor sunt apropiate de modelele europene la principalele substanțe, cu excepția dioxidului de carbon, în cazul căruia valorile românești sunt inferioare.

Pentru caracterizarea comunelor privind gradul de poluare, s-a întocmit o scală pe trei categorii de poluare. Astfel s-a constatat că un procent important – 62% din totalul comunelor – are aer nepoluat. Comunele cu poluare mare sau moderată sunt situate în zonele adiacente marilor combinate chimice și metalurgice, cum sunt: Baia-Mare, Copșa-Mică, Slatina (ALRO), Zlatna, sau acelea care prelucrează substanțe organice: Brazi, Pitești, Piatra Neamț, Săvinești.

Indicatorul utilizat pentru apă este calitatea apelor curgătoare, ce cuantifică frecvența depășirii limitei maxim admisibile a conținutului de substanțe poluante, în apele curgătoare. Sursa de date a fost Sinteza Regiei Autonome a Apelor Române din 1996.

Comunele au fost grupate pe patru categorii, urmărind situarea lor pe cursuri de râu, respectiv categoria I, II, III, și categoria degradate. Pentru aproximativ o treime din numărul comunelor, nu au putut fi obținute date. Astfel, după statistica Regiei Autonome a Apelor, în categoria degradate sunt incluse aproximativ 3% din totalul comunelor, estimându-se, în schimb, că o treime sunt situate pe cursuri de apă de categoria I și o altă treime, pe cursuri de apă de categoria a II-a, deci există o situație relativ bună. Bazinele hidrografice cu cele mai mari lungimi ale cursurilor de apă degradată, raportate la lungimile totală a râurilor principale, sunt Someșul, Oltul, Ialomița, Prutul, Mureșul și Siretul.

Indicatorul utilizat pentru sol este calitatea solurilor, determinat prin ponderea suprafețelor afectate de factorul de limitare a calității, în total suprafață agricolă. Gradul de deteriorare a calității solului prin fenomenele de eroziune, acidifiere, alcalinizare, exces de umiditate determină rentabilitatea acestuia pentru folosințe multiple, influențând valorificarea solului pentru diverse culturi vegetale, precum și funcția sa ecologică.

În urma analizei calității solului pe patru categorii de degradare (nedegradare, degradare moderată, degradare puternică și foarte puternică) s-au relevat următoarele aspecte:

Pe 12 milioane hectare de teren, din cele 16 milioane hectare de teren agricol, solurile sunt afectate de factori cum sunt: eroziunea, înmlăștinarea, sărăturarea, acidifierea, poluarea chimică etc.

Cea mai importantă problemă o constituie eroziunea solului, care afectează, aproximativ, 7 milioane hectare teren agricol și manifestă tendință de creștere.

Pe aproximativ 7,5 milioane hectare de teren agricol, solul are rezerve mici sau foarte mici de humus.

O agricultură durabilă și eficientă se poate aplica doar pe 3,7 milioane hectare, din cele 10 milioane hectare de terenuri arabile.

Comunele cu soluri degradate puternic și foarte puternic reprezintă aproximativ 48% din totalul comunelor și sunt situate, cu precădere, în zonele de câmpie din sudul și vestul țării; principalele cauze ale degradării în aceste zone, diversele forme de poluare, rezultă în urma activităților antropice de genul depozitării sau deversării reziduurilor industriale și menajere, dejecțiilor animale etc. și, într-o proporție mai mică, respectiv 39%, din acțiunea unor factori ca: eroziunea, înmlăștinarea, sărăturarea, ridicarea apelor freatice, compactarea și acidifierea.

Starea pădurilor se exprimă prin indicatorul suprafața împădurită neafectată sau afectată de poluare, reflectând, pe de o parte, gradul de împădurire a terenurilor, iar, pe de alta, fenomenul de poluare a pădurilor. Analiza acestui indicator a relevat predominanța comunelor cu un grad mediu de împădurire și lipsă de poluare, care reprezintă, aproximativ, 72% din totalul comunelor. Un procent însemnat, de 11%, îl reprezintă comunele cu un grad de împădurire ridicat – peste 50% – neafectat de poluare. Aceste comune sunt situate, îndeosebi, în zonele montane ale Carpaților Orientali și Meridionali.

Diagnoza ecologică a spațiului rural relevă, în genere, o stare relativ bună, poluarea având un caracter local. Tipologia comunelor, după starea ecologică, indică o predominanță a comunelor cu stare medie de 49,6% și bună cu 46%, din totalul comunelor.

Diagnoza ecologică s-a finalizat printr-o zonificare teritorială, care propune următoarele:

a) zone rurale cu o stare ecologică bună, situate în teritoriile unde predomină comunele cu o stare ecologică bună, îndeosebi zonele montane;

b) zone rurale cu o stare ecologică slabă, cuprinzând comune cu stare ecologică slabă și medie, situate în zonele adiacente centrelor urbane industrializate;

c) zone rurale cu o stare ecologică medie, cuprinzând teritorii întinse, situate în regiuni de câmpie și podiș, caracterizate prin sate și comune cu stare ecologică variată.

1.2. MODALITĂȚI DE ANALIZĂ ȘI DIAGNOZĂ A SPAȚIULUI RURAL

METHODS FOR ANALYSIS AND DIAGNOSIS OF RURAL AREAS

1.2.1. Metoda SWOT și metoda analizei sistemului de indicatori statistici

SWOT Method and analysis method of statistical indicators system

Pentru analiza și diagnoza spațiului rural metodele cele mai des utilizate în cercetarea microregiunilor sunt:

a). analiza SWOT;

b). analiza pe baza sistemului de indicatori statistici.

În Uniunea Europeană, principalele criterii utilizate pentru definirea tipologiilor rurale sunt:

– nivelul scăzut de dezvoltare economică;

– ponderea mare a forței de muncă ocupată în agricultură;

– nivelul redus/precar al veniturilor;

– densitatea scăzută a populației și tendința de depopulare.

Criteriile folosite în vederea solicitării asistenței pentru dezvoltarea rurală de către UE :

• indicele de densitate a populației să fie mai mic decât 100 locuitori/km2 sau raportul celor ocupați în agricultură să fie mai mare decât dublul mediei pe UE;

• rata șomajului să fie mai mare decât media UE sau numărul locuitorilor să fie scăzut în ultimii zece ani.

A. Metoda analizei SWOT

Denumirea metodei provine din inițialele în limba engleză a cuvintelor: strengths – puncte tari, weaknesses – puncte slabe, opportunities – posibilități, threats – pericole. De obicei analiza se face în colectiv și reprezintă o metodă importantă în managementul strategic. Pentru dezvoltarea rurală caracterul colectiv al analizei este avantajos, deoarece antrenează grupurile sociale afectate care trăiesc în zona respectivă devenind astfel participanți activi.

Din punctul de vedere al dezvoltării rurale, analiza SWOT oferă o imagine completă a spațiului rural prin studiul concomitent al caracteristicilor sale interne și al influențelor externe exercitate asupra lui.

În cadrul analizei SWOT se evaluează mai întâi specificul intern al microregiunii, punctele tari și slabe. Apoi se analizează influențele exterioare. Efectele exterioare pozitive sunt considerate posibilități, iar cele negative pericole, amenințări.

Tabelul 1.4

Modelul de diagramă SWOT

The SWOT chart

Sursa: Maria Vincze, Dezvoltare regională și rurală, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2000.

În cadrul analizei SWOT se parcurg următoarele etape:

a) evaluarea specificului spațiului rural care evidențiază următoarelor aspecte:

* puncte tari :

resurse naturale;

specificul local;

economia locală;

produse și servicii cu specific local.

* puncte slabe:

construcțiile și tehnicile de construire;

infrastructura și echiparea tehnică a localităților;

structura economică; sursele de finanțare;

calificarea resurselor umane etc.;

managementul strategic deficitar;

legislație deficitară;

managementul activităților economice defectuos.

b) evaluarea influențelor externe asupra economiei spațiului rural (efectele exterioare pozitive sunt considerate ca oportunități, iar cele negative ca pericole, primejdii, amenințări.), respectiv:

* oportunități

prezența programelor regionale, naționale și internaționale de sprijinire a activităților economice din mediul rural;

producția și procesarea producției agricole;

producția și procesarea producției silvice;

agroturism.

* riscuri

criteriile de selecție a proiectelor;

asistență financiară redusă;

legislație ambiguă;

lipsa normelor metodologice;

piață neconsolidată.

c) evaluarea rezultatelor obținute și elaborarea strategiilor de dezvoltare rurală.

Analiza SWOT ne ajută la evaluarea situației din teritoriu, constituind astfel primul pas in realizarea strategiilor de dezvoltare locală a localităților rurale.

B. Analiza pe baza sistemului de indicatori statistici.

În diagnoza spațiului rural prin analiza sistemului de indicatori statistici în România se utilizează de regulă 7 criterii, iar pentru o analiză complexă, fiecare criteriu a fost detaliat într-un set de 3-8 subcriterii (în total 35 subcriterii) care pot fi operaționalizate prin intermediul unui set de 45 de indicatori care permit măsurarea intensității fenomenelor și proceselor semnalate și identificarea tendințelor de evoluție a comunității luate în cercetare.

Tabelul 1.5

Criteriile, subcriteriile și indicatorii utilizați în diagnoza spațiului rural în România

Criteria, sub-criteria and indicators used in the diagnosis of rural areas in Romania

Sursa: Dezvoltarea rurală în România. Carta verde. 1998, București, p.12.

Diagnoza spațiului rural pentru fiecare localitate, micro sau macrozonă de dezvoltare, se face cu ajutorul indicatorilor enunțați anterior, fiecărui criteriu fiindu-i atribuit un anumit punctaj: [61]

1. criteriul fizico-geografic – 8 puncte

2. criteriul demografic – 30 puncte

3. criteriul economic – 30 puncte

4. criteriul locuire – 10 puncte

5. criteriul echipare tehnică – 30 puncte

6. criteriul social – 8 puncte

7. criteriul ecologic – 4 puncte

TOTAL : 100 puncte

Fiecare indicator analitic poate fi atribuit unei anumite categorii prin care se definește starea sau resursele spațiului rural (zonă, localitate etc.). Indicatorii de stare cuantifică nivelul de dezvoltare actual (în momentul evaluării) al spațiului rural. Indicatorii de resurse evaluează potențialul spațiului rural.

1.2.2. Elaborarea unei strategii de dezvoltare

Elaboration of a development strategy

Metodologia de elaborare a unei strategii de dezvoltare impune parcurgerea unor etape bine determinate.

Scopul urmărit în elaborarea unei strategii de dezvoltare durabila a unei comune/oraș/ microregiuni poate fi:

– formularea unei viziuni adecvate contextului extern și intern pentru dezvoltarea durabilă a microregiunii pe termen mediu sau lung;

– stabilirea unui sistem de obiective și măsuri asociate corelate cu viziunea formulată;

– crearea unui parteneriat consistent pentru validarea strategiei și implementarea acesteia;

– îndeplinirea rolului de document cadru pentru atragerea de fonduri necesare dezvoltarii durabile a orașului și a zonei.

În urma procesului de elaborare a strategiei unei comune/oraș/microregiuni sunt așteptate următoarele rezultate:

– consens cu privire la prioritățile de dezvoltare a comunității pentru perioada formulată;

– concentrarea resurselor și a eforturilor pentru atingerea obiectivelor prioritare;

– o analiza corecta a potențialului de dezvoltare existent, și o planificare a resurselor ce urmează a fi atrase pe lângă cele existente;

– cointeresarea partenerilor locali – instituții, structuri și organizații, în corelarea strategiilor de dezvoltare instituțională cu strategia de dezvoltare durabilă a comunității;

– schimbări pozitive în ceea ce privește atitudinea și gradul de implicare – participare a membrilor comunității în procesul de formulare și implementare a măsurilor formulate;

– întărirea conștiinței de apartenență la comunitate si a spiritului comunitar.

Etapele care se parcurg într-un proces de planificare strategică sunt următoarele:

a) evaluarea potențialului local de dezvoltare;

– Pentru această etapă se vor constitui structuri în vederea colectării datelor relevante. Colectarea se realizează de către Grupul de lucru, asistat de consultant, în concordanță cu domeniile de analiză, care au fost identificate și aprobate de un Comitet de coordonare a întregului proces;

– rezultatele colectate se prelucrează și concluziile și se prezintă sub forma unei analize de tip SWOT;

– analiza SWOT permite identificarea stării actuale prin punctele tari și oportunități, care se constituie în resurse strategice comunitare.

– punctele slab și amenințările vor permite identificarea țintelor strategice în termeni de obiective și măsuri, care se vor realiza în intervalul de timp stabilit, eșalonarea fiind realizată în funcție de criteriile de prioritizare stabilite.

b) elaborarea documentelor strategice;

Pentru elaborarea strategiei se va adopta un format, atât pentru structurarea datelor colectate cât și pentru prezentarea sistemului de obiective și măsurile asociate acestora. În perioada de elaborare a strategiei se va acorda importanță deosebită procesului de consultare largă și validare a documentelor în varianta lor de lucru și cea finală, aceste variante vor fi trimise Parteneriatului local de susținere pentru analiză și feedback.

În perioada de elaborare este esențială prezența efectivă a tuturor celor care vor contribui la implementarea măsurilor ce vor fi formulate, astfel asigurându-se motivarea participării, sensibilizarea pentru crearea unei atitudini constructive față de acest demers de planificare comunitară.

implementarea strategiei.

Pentru implementarea strategiei urmează să fie elaborate planuri operaționale, anuale.

Sunt necesare constituirea unor structuri de implementare, de regulă pentru fiecare direcție strategică, sau pentru domenii, sectoare specifice.

Monitorizarea și evaluarea implementării sunt mecanisme prin care se asigură calitatea procesului și realizarea efectivă a obiectivelor stabilite.

1.3. CĂI POTENȚIALE DE INTERVENȚIE A SECTORULUI AGRICOL ÎN ATENUAREA EFECTELOR CRIZEI ECONOMICE ȘI REVITALIZAREA CREȘTERII ECONOMICE

INTERVENTION POTENTIAL DIRECTIONS OF THE AGRICULTURAL SECTOR IN MITIGATING ECONOMIC CRISIS EFFECTS AND REVITALIZING OF ECONOMIC GROWTH

În urma cercetărilor efectuate pentru realizarea acestei lucrări am întâlnit diferite abordări ale crizei economice existente în acest moment în România precum și numeroase considerații despre modul în care spațiul rural prin sectorul agricol existent și potențialul acestuia de dezvoltare ar putea interveni în vederea atenuării efectelor crizei economice și ar putea conduce la o revitalizare a creșterii economice.

Pentru a putea identifica aceste direcții potențiale de intervenție a sectorului agricol în atenuarea, stoparea efectelor acestei crize economice actuale și ghidarea economiei românești către o revitalizare a creșterii economice, a fost necesar ca inițial să căutăm înțelegem mecanismele crizei economice , cauzele care au dus la apariția acesteia , în special în cadrul spațiului rural, în cadrul sectorului agricol cercetând diverse studii și cercetări de specialitate. Am descoperit astfel Raportul social al ICCV 2011 intitulat „România: răspunsuri la criză” elaborat în luna martie a anului 2011, de către un grup de cercetători din cadrul Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu”- Institutul de cercetare a calității vieții, din cadrul Academiei Române , București, coordonat de către Cătălin Zamfir acesta reprezentând un studiu foarte bine documentat și realizat, conținând unele puncte de vedere referitoare la natura crizei, la căile de depășire a acesteia, a dificultăților privind relansarea societății românești . Pentru a putea realiza analiza propusă a fost necesar să identificăm și să conștientizăm cele 5 faze ale diagnozei crizei economice din România.

În primul rând a fost negarea crizei, apoi recunoașterea tarzie a apariției acesteia . După cum se cunoaște în anul 2008, personalitati guvernamentale au declarat ca Romania nu este și nu va fi in criza, aceasta și datorită faptului că Statele Unite ale Americii erau la o distanță prea indepartata pentru ca problemele economice de peste ocean sa ne afecteze. Ulterior, la inceputul anului in 2009, aceleași personalități au admis ca ne confruntam cu o criza, dar au afirmat ca o vom depași fără prea multe probleme. Astfel, recunoscand târziu criza, facem parte din țările în care nici acum nu exista o viziune coerenta despre momentul și modalitatea în care o vom depăși. De aici reiese faptul că asumarea oficiala a crizei este importantă, însă nu este suficientă pentru ca aceasta să fie depășită.

Astfel diagnosticata criza Romaniei, soluția identificată de guvernanți a fost să așteptăm pentru că ea va trece odata cu criza mondială, concluzia fiind că Criza Romaniei este indusă de criza mondială.

S-au făcut afirmații cum că relansarea economiei mondiale va genera creșterea investitiilor straine și cu aceasta, inevitabil, va crește și economia noastra, în rest nefiind identificate alte probleme grave ale societatii romanești. S-a afirmat public că aceasta este o criză temporară de încredere a investitorilor, față de care trebuie sa fim mai atractivi.

Faza a treia s-a derulat sub imperiul afirmației că criza românească este o criză a bugetului.

S-a constatat brusc faptul că bugetul nu mai are venituri suficiente, neputand face față cheltuielilor la care s-a angajat și faptul că ne confruntăm cu un deficit bugetar. Cheltuielile prea mari au reprezentat cauza oficial identificată a deficitului bugetar. Bugetul a ajuns la un punct al nesustenabilitatii, sufocând economia și sucombând sub proprie greutate. Deci, s-a ajuns la concluzia că această situație nu este o problemă conjuncturală, ci una profundă de structură datorată faptului că România a dezvoltat în timp un stat excesiv de mare, care a fost făcut responsabil de criza bugetară. Așa cum sectorul privat s-a restructurat, s-a afirmat că ar fi momentul ca și sectorul public sa se restructureze.

Ulterior au fost emise alte păreri prin care criza este doar in secundar bugetară, fiind de fapt o criză financiară. O parte a specialiștilor economiști a considerat că trebuie schimbată perspectiva: criza actuala este doar în secundar bugetară, fiind mai mult o criză financiară. Reducând criza la deficitul bugetar, s-a ignorat criza financiară. Astfel, s-au tratat doar efectele și nu cauzele, împrumuturile masive, de circa 20 miliarde euro, păguboase pentru România, nu au fost făcute în primul rând pentru echilibrarea bugetului, ci doar pentru echilibrarea financiara globală a României. Cauza dezechilibrului financiar a rămas neclar explicată și, în consecință nici nu se prefigureaza vreo măsură de evitare a sa in viitor.

Din practică și cercetările efectuate rezultă foarte clar faptul că starea precara a economiei nu este cauzata in principal de deficitul bugetar-financiar, deși acesta o accentuează, ci rezidă din însăși structura economiei românești care a pierdut poziții strategice în ultimii ani. Au fost închise capacități de producție care, restructurate inteligent, ar fi putut deveni surse sustenabile de creștere economică. Ca urmare, s-a înjumătățit numărul de locuri de muncă salarizate, principala sursă de venituri publice. Ocuparea in sectorul non-salarial și inițiativa individuala nu au fost pe măsura așteptarilor, fiind de mică anvergură și de o calitate scăzută. Dupa 23 de ani de reforme, economia nu a reușit să ofere resursele necesare bunăstării colective, numai în ultimii 4 ani s-au mai pierdut aproape 700.000 de locuri de munca.

Un factor agravant al actualei crize economice este neasumarea gravității problemelor structurale ale economiei noastre. În discuțiile actuale a devenit curentă estimarea ca nu există o strategie credibilă de stimulare a unei creșteri economice durabile. Partidele din opozitie au criticat guvernarea ca nu a luat masuri semnificative de relansare economica, dar și această critică a suferit de timiditate pentru că și opozitia a manifestat un deficit de imaginație și de inițiative în acest domeniu, în special în ultimii 2 ani de când se află la guvernare.

Dacă privim din perspectiva argumentelor aduse până acum ajungem la o concluzie diferită:

bugetul, pe ambele componente – venituri și cheltuieli, nu este prea mare, ci este prea mic. Opțiunea

corectă este echilibrarea bugetului, care poate fi atinsă prin reorientarea politicii de colectare a surselor bugetare și/sau reconsiderarea distribuției cheltuielilor. Spațiul de mișcare pentru reducerea

deficitului public este însă foarte limitat.

Am identificat patru surse ale deficitului bugetar:

1. Mecanismul de colectare al veniturilor. Sursele legitime de impozitare / contributii sociale sunt cronic neutilizate iar evaziunea fiscală și corupția acționează complementare. In condițiile unor salarii reduse, apelul la moralitate nu poate înfrânge implicita stimulare a lucrătorilor fiscali de a obține venituri personale pe lângă cele legale. Pe de altă parte, doar din îmbunătățirea colectării nu se poate echilibra brusc bugetul de stat.

2. Reconsiderarea sistemului de impozitare. Deplasarea de la impozitul direct progresiv la impozitarea indirectă, regresivă (TVA), la care se adaugă abandonarea completă a caracterului progresiv al impozitarii veniturilor persoanelor fizice, par a constitui încă o sursă a problemei actuale. Promisiunea creșterii economice s-a dovedit a fi una iluzorie, nici simplificarea sistemului de impozitare nu a fost realizată. Dimpotrivă, numărul de impozite și taxe a crescut pentru a compensa pierderile de venituri fiscale. În același timp, impozitarea pe cota proportională – ,,cota unică”- a crescut inegalitatea veniturilor și a stimulat îndeosebi consumul gospodăriilor celor mai înavuțite.

3. Un buget sarac și dezechilibrul alocării resurselor. Zone economice vitale au fost și sunt cronic subfinanțate (sănătate, educație și protectia socială), în schimb crescând finanțarea unor programe care nu au dus nici la creșteri economice, nici la creșterea standardului de viață al populației, nici nu au părut și nici nu au fost prioritare, dar au disipat semnificativ fondurile bugetare.

4. Exploatarea bugetului de către grupuri de interese. Bugetul a devenit o sursă pentru grupări politico-economice, fenomenul denumit «parazitare » fiind o sursă importantă a deficitului bugetar realizat. În anul 2009, Romania a avut cheltuieli de capital de 4,4% din PIB, aproape la fel de mari precum in 2008, tocmai pe fondul refuzului de a conștientiza premisele unei crize globale de lichidități. În comparație cu celelalte state europene, Romania a cheltuit cel mai mult în 2009 din bugetul propriu pentru investitii publice – 13,4%. Cu toate acestea, la finele anului, PIB a înregistrat o scădere de -7,2%.

Criza cu care se confruntă România este, de fapt, un complex de crize interconectate: fiscal-bugetară , economică, politică, dar și morală și de cunoaștere.

Timp de mai bine de două decenii, având în vedere evoluția extrem de lentă a agriculturii și a economiei rurale românești, restructurarea anevoioasă a peisajului agrar românesc, persistența unor structuri și a unor mentalități comuniste, randamente tehnice și economice în staționare sau declin, neexploatarea unor imense suprafețe agricole de cea mai bună calitate ecologică, deficitul agroalimentar profund, iar începând cu primele semnale ale crizei financiare și economice apărute în anul 2008 (lunile august–septembrie) în țara noastră, instalarea unor puternice dezechilibre economico-financiare și sociale , acestea reprezintă realități mai mult decât evidente pentru România rurală. Scăderea dramatică a lichidităților oferite de bănci, scumpirea și diminuarea accentuată a creditului, apariția unor contingente tot mai mari de reduceri temporare de personal (prin șomaj tehnic), intrarea în șomaj, reducerea drastică a salariilor, atât în domeniul privat cât și în cel bugetar și, prin consecință, reducerea puterii de cumpărare și a consumului, datorată și creșterii prețurilor la energie și alimente, contracția piețelor, diminuarea producției prin întreruperi din ce în ce mai dese și mai îndelungate în societăți aparținând în tot mai multe ramuri industriale, agroalimentare și de servicii, scăderea accentuată a veniturilor bugetului de stat, datorită falimentelor frecvente ale IMM-urilor, a diminuării plăților contribuabililor aflați în insolvență temporară sau definitivă, creșterea exagerată a deficitului bugetar comparativ cu prognozele pe termen scurt, fluctuațiilor monedei naționale etc., sunt fenomene economico-financiare evidente ale crizei economico-financiare.

În plus față de toate fenomenele economice caracteristice crizei, enumerate mai sus, mai trebuie adăugate și unele mișcări haotice ale prețurilor la două categorii majore de produse, energia și alimentele, procese ce ne fac să apreciem că atât piața mondială, europeană cât și cea românească sunt reglate, mai de grabă, de o mână speculativă decât de mâna invizibilă a echilibrului economic, precum și de o stare deosebit de precară de moralitate economică, bancară, comercială și, mai ales politică.

Exploatațiile mici de subzistență și semisubzistență au suportat mai ușor șocurile crizei datorită conexiunilor mult mai elastice cu sistemul financiar, bancar și comercial. Efectele crizei se resimt, în principal, asupra randamentelor, performanțelor și consumului intern (autoconsumului alimentar), în sensul diminuării acestora. Majoritatea produselor agricole și într-o mică măsură și cele alimentare obținute de exploatațiile de subzistență și semisubzistență „acoperă” autoconsumul mediu alimentar al producătorilor care se ridică, în ultimii ani, la 45–55% din consumul alimentar românesc.[64]

Dată fiind situația precară a utilizării forței de muncă pe piața internă și europeană, un alt efect constă în presiunea demografică accentuată asupra exploatațiilor agricole mici datorată exodului urban-rural și a celui rural intern. În același timp, un efect puternic asupra gospodăriilor de subzistență și semisubzistență îl constituie reducerea ponderii acestora (numeric și ca suprafață), determinat de transferul (înghițirea) acestora de către societățile, asociațiile și exploatațiile agricole mari, prin vânzarea și/sau arendarea terenului agricol de către proprietarii acestor tipuri de exploatații agricole (de subzistență și semisubzistență), dar și prin suprafețe din ce în ce mai mari de suprafețe arabile rămase pârloagă, suprafață ce se estimează în anul 2010 la circa 1,5–2 milioane de ha, din care 75–80% se regăsesc în exploatațiile agricole mici.

Scăderea creditului bancar (pentru producție și investiții), înăsprirea condițiilor de creditare (garanții extinse), scumpirea exagerată a creditului bancar,  volatilitatea accentuată a prețurilor produselor agricole-materii prime de către producătorul agricol, reprezintă loviturile puternice pe care fermele agricole comerciale și societățile agroalimentare le suportă în urma apariției crizei economico-financiare.

În acest moment de cumpănă datorat și crizei economico-financiare, se impune stringent necesitatea realizării unei reforme agrare și începerea unui proces de restructurare rurală în România aceasta trebuind formulată printr-o strategie consensuală (între politic și civic) a dezvoltării rurale .

O strategie a dezvoltării rurale a României, consensuală din punct de vedere politic, trebuie să fie un produs convergent al forțelor politice și tehnocratice sub forma unui vector al dezvoltării cu obiective importante și proceduri juridice de reformă și restructurare, ca suport de punere în operă a acestora.

Strategia dezvoltării rurale (vectorul dezvoltării) are ca suport sau vehicule de punere în operă programele de guvernare care, în opinia noastră, trebuie să constituie o învelitoare, o înfășurătoare a vectorului strategic și nu factor de rupere permanentă a strategiei, așa cum s-a întâmplat în România, guvernare după guvernare. .[64]

Condiția indispensabilă pentru diagnosticul economic și social corect în vederea aplicării unui program coerent pe termen mediu și lung pentru reconstrucția europeană a economiei rurale românești, pentru sporirea contribuției agriculturii la atenuarea crizei actuale și reluarea creșterii sustenabile a economiei o reprezintă cunoașterea realităților agriculturii și a economiei rurale românești de azi .

Fiind stimulat de cunoașterea modului în care se rezolvă în alte țări probleme similare, care este starea agriculturii, agricultorilor și a spațiului rural în unele țări din Uniunea Europeană, sau în România, observând la fața locului că și în aceste țări există zone mai dezvoltate sau mai puțin dezvoltate, că și acolo viața rurală poate fi ameliorată, văzând că și acolo s-au deteriorat, pe alocuri, mediul ambiant și spațiul rural, aflând direct că și la ei agricultorii se confruntă cu mai multe sau mai puține probleme (chiar dacă sunt poate și altele) și, în fine, sesizând că avem istorii fundamental diferite, dar și experiențe comune, însă, dorind să avem, un viitor comun, voi încerca să prezint câteva opinii și soluții cu privire la posibila contribuție a agriculturii, a economiei și dezvoltării rurale durabile, la atenuarea efectelor crizei și la reluarea creșterii economice în România.

Problematica agriculturii și dezvoltării rurale în condițiile integrării României în Uniunea Europeană, este aceea a unei dileme mari în ceea ce privește compatibilitatea între noua Politică Agricolă Comună, adaptată la starea actuală a agriculturii din Uniunea Europeană (înaltă performanță tehnică, consumuri materiale și costuri din ce în ce mai ridicate, prezența unor stocuri importante de produse agricole cu consecințe economice importante asupra economiei fermelor) și starea agriculturii românești care are alte obiective (restructurarea profundă și consolidarea exploatațiilor, susținerea financiară masivă pentru creșterea randamentelor tehnice și economice, echilibrarea balanței comerciale agroalimentare, penetrarea produselor agrare românești pe piața agricolă comunitară).

Noua politică agricolă, prin implementarea instrumentelor de dezvoltare rurală, ar trebui să conducă, în scurtă vreme, la compatibilizarea structurilor rurale românești cu cele comunitare. Pentru aceasta, România are nevoie de o agricultură multifuncțională, competitivă, dar și complementară cu agricultura din celelalte țări din Uniunea Europeană, în spațiul rural românesc fiind necesară o infrastructură modernă, corelată cu nevoile actuale ale vieții de la sate și cu activitatea economică rurală complexă.

Calitatea spațiului agricol românesc constituie premisa naturală, ecologică a competitivității produselor noastre. Mare parte din spațiul rural românesc are vocație naturală sau culturală – condiție de bază pentru practicarea turismului rural în diferitele sale variante, agroturismul și ecoturismul reprezentând cele mai importante forme.

Pornind de la calitățile naturale deosebite ale spațiului rural, politica agricolă românească trebuie să susțină dezvoltarea rurală durabilă ca factor al creșterii economice, prin extinderea economiilor rurale alternative, generatoare de locuri de muncă și de adsorbție a forței de muncă agricole, de atenuare a cauzelor stării de sărăcie rurală severă și de trecere treptată spre un standard economic și social acceptabil în spațiul rural. [64] Așa după cum rezultă din majoritatea studiilor întreprinse, se impune o schimbare de concept, de mentalitate, o nouă filosofie a ruralului, corelată cu autonomia locală și regională și cu principiul subsidiarității în actele decizionale.

Noua filosofie a dezvoltării spațiului rural din UE, în esența sa, prevede că spațiul rural în Europa constituie un spațiu peisager prețios, fruct al unei lungi istorii și a cărui salvare este o vie preocupare pentru societate. Spațiul rural își poate îndeplini funcțiile de aprovizionare, de destindere și de echilibru, din ce în ce mai dorite în societate, doar dacă el rămâne un spațiu de viață atrăgător și original dotat cu: o bună infrastructură; o agricultură și o silvicultură viabile; condiții locale favorabile activităților economice neagricole; un mediu intact și cu un peisaj îngrijit. Această nouă filosofie trebuie să se fundamenteze pe conceptul de dezvoltare rurală locală durabilă, care presupune atât o componentă agricolă / silvică importantă, cât și o structură economică neagricolă puternică, generatoare de locuri de muncă în spațiul rural.

Analizând rezultatele obținute în agricultura și dezvoltarea spațiului rural din România în perioada 1990–2010, voi prezenta mai jos pe scurt câteva considerente asupra situației existente și a unor căi potențiale de acțiune pentru ieșirea din criza existentă în acest sector deosebit de important.

Referitor la realitatea existentă în acest moment se poate afirma faptul că reconstituirea dreptului de proprietate asupra pământului, s-a făcut extrem de lent, cu sincope, în multe cazuri, confuz, incorect și inechitabil. Nici după mai bine de două decenii, procesul de reconstituire a proprietății nu a fost finalizat, iar în multe locuri acest proces se află într-un stadiu contradictoriu și conflictual.

Privatizarea agriculturii de stat, prin vânzarea activelor sau a pachetelor de acțiuni și concesionarea terenului agricol, s-a realizat la majoritatea societăților comerciale agricole cu mari semne de întrebare referitoare la corectitudinea evaluării activelor. Valoarea stocurilor de produse finite și a producției neterminate, în multe cazuri, a depășit suma plătită de cumpărători. Privatizarea agriculturii de stat a creat, un nou peisaj agrar neeuropean, structura funciară actuală a României fiind aproape identică cu cea dinaintea marii reforme agrare din 1921.

Se mai poate afirma cu tărie că sumele alocate de la bugetul de stat și din fondurile europene de preaderare și în primii trei ani după aderare pentru agricultură nu au avut efectul economic scontat. Producțiile medii la principalele culturi au stagnat sau chiar au regresat în cei 20 ani, iar valoarea producției agricole și a contribuției agriculturii la formarea produsului intern brut (ca valoare absolută) au staționat sau au crescut foarte lent, aceste tendințe negative având cauze obiective, reale.

Se mai observa participarea foarte redusă a agriculturii cu loturi comerciale, permanente, constante, calitative pe piața agroalimentară românească, în primul rând în rețelele de supermarketuri, acest fapt având consecințe nefaste asupra echilibrului agroalimentar național și a economiei exploatațiilor agricole. Constituirea și funcționarea filierelor agricole este încă în stadiu incipient, gradul de contractualizare a produselor agricole – materii prime ale producătorilor agricoli către stocatori, procesatori și comercianți fiind practic inexistent, cu consecințe nefaste asupra contribuției agriculturii, prin fiscalizare, la veniturile bugetului național.

Gruparea producătorilor și constituirea cooperativelor de aprovizionare, stocare, procesare și desfacere a produselor agroalimentare, din considerente, în primul rând, economice, nu s-au realizat nici pe departe, față de ceea ce se sconta prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, programul de constituire al grupurilor de producători fiind până în prezent un eșec. Explicația acestei reticențe ține, în primul rând, de performanțele economice slabe ale exploatațiilor agricole mici (dar și mijlocii, a exploatațiilor agricole de subsistență și semisubsistență), de managementul precar precum și de eludarea fiscalității, în cazul negrupării agricultorilor.

La întrebarea “Ce este de făcut pentru ca agricultura și dezvoltarea rurală să reprezinte factori de atenuare a șocului crizei economico-financiare și de reluare a creșterii economice?”, răspunsul poate fi dat numai pornind de la nevoia injecției de capital în agricultură și dezvoltarea rurală, în factori economici, în investiții generatoare de locuri de muncă, de creștere a producției și productivității în exploatațiile agricole, de echipare infrastructurală a teritoriului rural, de punere în operă a resurselor financiare, prin sisteme de finanțare adecvate stării actuale și ale căror efecte să stopeze declinul economic și, apoi, să genereze creștere economică.

România, țară membră a UE din 2007, s-a obligat prin acordul de aderare să se alinieze, sistemelor de finanțare ale agriculturii și dezvoltării rurale practicate de UE, acest lucru dând naștere unei observații majore. Toate sistemele de finanțare ale PAC adoptate de UE, de la înființarea sa în anul 1957 și până în prezent (cu excepția primului sistem, practicat în perioada imediată constituirii Pieței Comune), au fost sisteme de finanțare gândite și aplicate în condiții de creștere și pentru creștere economică generală și agricolă accentuată, pentru echilibrarea pieței agricole (în cele mai multe cazuri în excedent de produse agricole, după anii ’70–’80 ai secolului trecut), de consolidare a fermei familiale și legate de protecția mediului și a peisajului, asigurarea bunăstării animalelor etc.

Având în vedere perioada de criză economică și financiară generalizată, mai trebuie să precizăm faptul că nici unul dintre sistemele de finanțare ale agriculturii și dezvoltării rurale din U.E. nu au fost gândite pentru perioade de criză economico-financiară sau de recesiune. În această situație se impune, imperios, un nou sistem de susținere al agriculturii europene, mai cu seamă în cazul noilor state membre (NSM) ale UE. [64]

Explicația succesului agriculturii din țările Uniunii Europene (cu agricultură performantă) este foarte simplă: este consecința investițiilor masive în tehnica, tehnologia, cercetarea și educația agricolă, acestea fiind făcute în permanență, constant, timp de mai bine de jumătate de secol, cu menținerea acestora în ritmul progresului tehnologic. Încă un argument al necesității accelerării procesului investițional în dotări: un fermier german este de 2,5–3 ori mai dotat comparativ cu un lucrător industrial. În consecință, se poate afirma că România poate ajunge la performanță agricolă numai și numai printr-un program de investiții masive în agricultură, în condițiile în care unele puncte de vedere prezentate aici, cu referire la căile de atenuare a crizei din agricultură și de sporire a contribuției acesteia la relansarea creșterii economice, pot, pe alocuri, să fie în neconcordanță cu actualul sistem de finanțare al PAC, adoptat de UE.

CAPITOLUL 2

ANALIZĂ CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA DURABILĂ A SPAȚIULUI RURAL ÎN PERIOADA ACTUALĂ

ANALYSIS CONCERNING RURAL AREAS SUSTAINABLE DEVELOPMENT IN THE CURRENT PERIOD

2.1. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA DURABILĂ A SPAȚIULUI RURAL

GENERAL CONSIDERATIONS CONCERNING SUSTAINABLE DEVELOPMENT OF RURAL AREA

2.1.1. Dezvoltarea durabilă. Concepte și definiții

Sustainable development. Concepts and definitions

Conceptul de economie rurală se poate defini dintr-o dublă abordare: prima – este cea teritorială, zonală, a doua fiind cea structurală, privită din punctul de vedere al structurii economice. Putem astfel defini economia rurală a unei țări (zone) ca fiind ansamblul activității economice care se desfășoară în cadrul spațiului rural aferent teritoriului respectiv.

În definirea conceptului de economie rurală , care se află într-o strânsă legătură cu dezvoltarea rurală durabilă pornim de la unele cercetări efectuate de specialiștii unor renumite instituții economice [17] și financiare [15] reieșind o concluzie foarte importantă pentru dezvoltarea economică generală a oricărei țări: cu cât gradul de dezvoltare rurală este mai ridicat și mai echilibrat repartizat teritorial, cu atât gradul de dezvoltare economică general este mai înalt, între dezvoltarea rurală și dezvoltarea economică generală, între economia rurală și economia generală a unei țări există o strânsă relație reciprocă de condiționare.

Termenul „dezvoltare rurală” a fost de-a lungul ultimilor ani subiectul a numeroase definiții și interpretări. Un exemplu de definire a dezvoltării rurale ar fi acela de îmbunătățire generală a bunăstării economice și sociale a locuitorilor spațiului rural și a mediului instituțional și fizic în care aceștia trăiesc.

De asemenea, o altă definiție face referire la procesul în care comunitatea este implicată în mod activ, în scopul mobilizării tuturor inițiativelor pentru valorificarea resurselor proprii în beneficiul social și economic al comunității și acesta poate defini dezvoltarea comunităților rurale .

Creșterea se poate defini ca fiind extinderea întregii activități economice într- un anumit teritoriu și poate fi măsurabilă prin numărul crescând al locurilor de muncă sau/și prin creșterea veniturilor populației. Scopul dezvoltării este creșterea durabilă a productivității individuale, comunitare și instituționale, ceea ce poate conduce la asigurarea unor venituri mai mari pentru indivizi.

Problemele întâlnite în spațiul rural, respectiv cunoașterea, cercetarea, dezvoltarea și ameliorarea lor sunt activități complexe, de importanță vitală pentru o țară, a căror rezolvare nu poate fi obținută prin activități pe termen scurt, fiind necesare unele programe integrate succesive, cu efecte pe termen lung, care să se finalizeze prin îmbunătățirea condițiilor instituționale și umane.

În Carta Europeană a spațiului rural se prevede că la elaborarea politicilor de dezvoltare trebuie să se țină seama de condițiile specifice ale regiunilor rurale, respectând principiile subsidiarității și ale solidarității.

Programele de dezvoltare rurală sunt de obicei programe complexe care se referă concomitent la mai multe sectoare: infrastructură, agricultură, turism (inclusiv agroturism și turism rural), întreprinderi mici și mijlocii, crearea de locuri de muncă, protecția mediului, învățământul, dezvoltarea comunității etc. În dezvoltarea rurală un rol important îl au resursele umane, comunitățile locale, participanții la viața economică și socială, valorile ecologice și cele ale peisajului cultural.

Dacă privim din punct de vedere conceptual, dezvoltarea rurală are mai multe sfere de cuprindere, după cum urmează:

1. Dezvoltarea locală – se referă la concepțiile legate de dezvoltarea unei anumite așezări precum și a împrejurimilor sale imediate; vizează comunitățile locale și gospodăriile acestora.

2. Dezvoltarea teritorială (regională) – se referă la investițiile mari, la dezvoltarea infrastructurilor la nivel regional sau multiregional, create prin relațiile de interdependență din plan regional;

3. Dezvoltarea rurală transfrontalieră – cuprinde legăturile economice, sociale și culturale dintre comunitățile de graniță ale diferitelor țări și are ca obiectiv final dezvoltarea acestor zone;

4. Dezvoltarea rurală paneuropeană – se referă la amploarea fenomenului la nivel european.

Dezvoltarea rurală reprezintă un proces complex, multidimensional, care conține importante componente economice (economia rurală), infrastructurale (amenajarea localităților și a teritoriului, echiparea tehnică), juridice (cadrul administrativ local, județean, regional), ecologice (protejarea mediului și conservarea peisagistică), culturală (conservarea tradițiilor, a obiceiurilor culturale locale) etc. De asemenea, dezvoltarea rurală, pe fondul dezvoltării economice, se poate defini ca fiind procesul economico-social și cultural care are drept obiectiv final ameliorarea calității vieții rurale în armonie cu mediul înconjurător, cu peisajul natural și cultura comunităților rurale.

Dezvoltarea rurală, așa cum s-a mai menționat aici, se bazează pe exploatarea durabilă a resurselor materiale locale, pe cât posibil având prioritate folosirea resurselor regenerabile, precum și pe menținerea, conservarea și diseminarea culturii rurale autentice.

După parcurgerea etapei productiviste a agriculturii (caracterizată de superintensificarea tehnologică), în multe țări cu economie performantă, atât din UE cât și din America, după 1980, a început să se discute din ce în ce mai mult despre dezvoltarea rurală ca o componentă importantă a dezvoltării socio-economice durabile.

Efectele negative ale globalizării au început să fie conștientizate de către oameni, în primul rând tendințele de uniformizare tehnologică, culturală, informațională, finalizându-se cu uniformizarea modului de viață. Uniformizarea ca efect al globalizării, va duce la pierderi inestimabile în ceea ce privește culturile și tradițiile locale, va duce la pierderea bogățiilor spirituale locale.

Argumentul cel mai convingător cu privire la dezvoltarea rurală durabilă diversificată în funcție de specificul local, natural și cultural, se referă la conservarea biodiversității și bogăției culturilor tradiționale, considerând că dezvoltarea rurală durabilă atât din punct de vedere conceptual cât și operațional a apărut ca o contrapondere la fenomenul de globalizare – uniformizare a perioadei industriale din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

O.E.C.D. consideră meritoriu că moștenirea naturală și culturală a zonelor rurale trebuie să constituie un obiectiv major al politicii de dezvoltare rurală. Siturile istorice, tradițiile culturale și sociale, peisajul agricol cu culturi, fauna și flora sălbatice, zonele de agrement, ecosistemele, peisajele naturale, tipurile de așezăminte, economiile arhaice, toate aceste elemente ale unei anumite zone rurale nu pot fi recreate în altă parte. Toate aceste elemente, în opinia exprimată în documentul OECD, reprezintă agrementul rural.[57] Unele componente ale agrementului rural pot fi introduse în circuitul agroturistic, ecologic și cultural ca și bunuri publice aflate în primul rând la dispoziția populației urbane.

Noțiunea de durabilitate a căpătat de la apariție înțelesuri multiple, datorită pătrunderii în sfera de preocupări a economiștilor, ecologiștilor, sociologilor, arhitecților, parlamentarilor, organelor locale ale administrației, organismelor internaționale etc., și de aceea, deși a fost acceptată în mare parte, sensul ei precis nu este încă pe deplin înțeles.

În abordările Băncii Mondiale se face referire la dezvoltarea durabilă ca fiind: „creșterea economică, eradicarea sărăciei și managementul sănătos al mediului”. Acest concept de dezvoltare durabilă definește un anumit tip de creștere economică și de activitate umană care reunește considerații privind mediul înconjurător și principiul alocărilor și utilizărilor progresive de resurse în vederea realizării unei dezvoltări raționale.

Robert Allen, definește durabilitatea astfel: „Utilizarea durabilă este o idee simplă; trebuie să utilizăm speciile și ecosistemele la nivelele și în modurile care să le permită să se reînnoiască singure pentru orice scop practic. Pentru o societate de subzistență, utilizarea durabilă a majorității, dacă nu a tuturor resurselor vitale, este esențială. Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea ce realizează satisfacerea nevoilor umane pe termen lung și îmbunătățește calitatea vieții”. [71]

Se mai poate afirma că dezvoltarea durabilă implică utilizarea resurselor naturale reînnoibile în așa fel încât să nu fie epuizate, degradate sau să nu fie diminuată utilizarea lor pentru generațiile viitoare ci utilizarea resurselor minerale neregenerabile într-o manieră care să nu excludă accesul ușor la ele pentru generațiile viitoare. Dezvoltarea durabilă mai implică, epuizarea resurselor de energie neregenerabilă la o rată care să asigure o mare probabilitate tranziției spre sursele de energie regenerabile.

În concepția FAO, dezvoltarea durabilă presupune amenajarea și conservarea resurselor naturale și orientarea schimburilor tehnice și instituționale într-o manieră care să satisfacă nevoile generațiilor actuale și viitoare. Se referă, de asemenea, la conservarea terenurilor, apelor și patrimoniului fito și zootehnic și la utilizarea de materiale nepericuloase pentru mediu, bine adaptate tehnic, viabile economic și socialmente acceptabile.

Prin Acordul internațional exprimat asupra Declarației de la Rio și Agendei 21, dezvoltarea durabilă s-a constituit în alternativa strategică globală pentru secolul următor, nevoia de durabilitate a activității economice sprijinindu-se pe câteva argumente de ordin moral (generația prezentă nu trebuie să prejudicieze șansele generațiilor viitoare nici sub aspectul volumului resurselor, al procesului de producție și nici al bunăstării), ecologic (activitatea omului nu trebuie să amenințe în vreun fel și cu atât mai puțin să reducă biodiversitatea, stabilitatea ecologică, integritatea sau capacitatea de regenerare biologică) și economic (un comportament rațional constant, continuu este mai eficient decât unul inconstant, deoarece maximizează bunăstarea socială în timp).

În accepțiunea forurilor Națiunilor Unite, conceptul de dezvoltare sustenabilă pe care acestea îl promovează se referă, în principal la:

dezvoltarea economică echitabilă și echilibrată;

asumarea răspunderii pentru folosirea resurselor naturale și protecția mediului;

un nivel ridicat al angajării, al coeziunii sociale și al includerii;

politici coerente, deschise și transparente;

cooperare internațională pentru promovarea dezvoltării sustenabile la nivel global.

Cea mai des întâlnită definiție a sustenabilității este aceea a Comisiei Mondiale a Mediului și Dezvoltării, care definește dezvoltarea sustenabilă ca fiind „dezvoltarea care găsește și are nevoie de prezent fără compromiterea abilității generațiilor viitoare care trebuie să-și satisfacă propriile lor nevoi”.

Conceptul de dezvoltare rurală durabilă sau sustenabilă (sustenable developement) a început să se contureze după Conferința ONU privind Mediul Înconjurător (Rio de Janeiro – 1972) și crearea Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare (1985).

În baza raportului Brundtland, dezvoltarea durabilă este definită ca fiind „acea dezvoltare care îndeplinește necesitățile prezentului fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare în a-și satisface necesitățile.”[12]

În cadrul Conferinței ONU asupra Mediului și Dezvoltării, care a avut loc în 1992 la Rio de Janeiro (Brazilia), unde au participat 178 de țări și peste 100 șefi de state și guverne s-a remarcat o nouă etapă în raporturile de clarificare a conceptului și de transpunere a acestuia în practică. [89]

La această conferință s-a formulat concluzia că mediul și dezvoltarea economică și socială nu mai pot fi gândite ca și domenii izolate. Astfel statele vor trebui să-și fundamenteze viitoarele lor decizii și politici ale dezvoltării economice ținând cont de implicațiile lor asupra mediului.

Primele trei principii ale Declarației de la Rio (1992) arată că:

– popoarele au dreptul la o viață sănătoasă și productivă, în armonie cu natura;

– dezvoltarea de azi, nu trebuie să submineze dezvoltarea și necesitățile de mediu ale generațiilor prezente și viitoare;

– națiunile au dreptul suveran de a-și exploata propriile lor resurse, dar fără a provoca prin aceasta daune mediului de dincolo de frontierele lor.

Dezvoltarea durabilă ca și concept, s-a format în strânsă legătură cu evoluțiile economice și ecologice și reprezintă un proces lung de schimbări lente, care permit folosirea pe termen lung a mediului. În acest sens, coordonatele dezvoltării rurale durabile trebuie să pornească de la o analiza tridimensională a spațiului rural: în plan economic, social și ecologic.

Conceptul de dezvoltare rurală este fundamentat în prezent pe cel de dezvoltare durabilă și prezintă câteva trăsături fundamentale, referindu-se la:

dezvoltarea rurală sustenabilă – presupune dezvoltarea economică și echilibrată, cu un nivel ridicat al coeziunii sociale și al includerii și asumarea responsabilității pentru folosirea resurselor naturale și a protecției mediului;

dezvoltarea rurală multisectorială – se referă la crearea de rețele și parteneriate între organizații internaționale, agenții naționale sau organizații ale societății civile în vederea unei abordări multisectoriale;

dezvoltarea rurală integrată sau extensivă – se referă la dezvoltarea mediului rural prin extinderea mijloacelor de comunicare și informare și prin extinderea activităților din spațiul rural spre sectorul neagricol și promovarea agriculturii extensive – coordonata esențială fiind transferul informațional.

Conceptul de dezvoltare rurală integrată a fost conturat în cadrul FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură), în urmă cu aproape trei decenii. Noile abordări situează protecția mediului și susținerea unei dezvoltări rurale durabile ca și priorități, agricultura fiind considerată cea mai importantă activitate economică dintre cele existente în cadrul spațiului rural. În cadrul Raportului colocviului organizat în 1971 la Roma se arată că „prin dezvoltare rurală integrată se înțelege tot ansamblul de măsuri – guvernamentale și neguvernamentale – care au ca scop difuzarea tehnicilor moderne în rândul populațiilor rurale și facilitatea adoptării acestora de către cei interesați”.

Aceste tehnici vizează: creșterea producției, a productivității și a veniturilor; ridicarea nivelului de viață atât din punct de vedere economic cât și social; utilizarea, dezvoltarea și protejarea mediului înconjurător, creșterea capacității acestuia de a oferi locuri de viață și de muncă agreabile și permanente; antrenarea persoanelor din mediul rural la participarea din plin și activ la viața socială a comunității.

Dezvoltarea agricolă integrată cuprinde elementele dezvoltării rurale integrate care sunt asociate producției, productivității și veniturilor agricole și alte elemente care se materializează prin „creșterea bunăstării agricultorilor”.

Conform scrierilor lui M.A. Zaman [91] dezvoltarea rurală integrată apare ca una dintre alternativele cele mai promițătoare pentru adoptarea și formularea politicilor și strategiilor de dezvoltare ca o linie de acțiune , aspectele vizate fiind: reducerea discrepanței dintre viața urbană și cea rurală și reducerea disparităților dintre diferite grupuri de venituri, scopul final fiind de ameliorare sau de creștere a calității vieții pentru majoritatea populației.

Integrarea reprezintă un proces complex care produce schimbări calitative fundamentale în societate, prin crearea și dezvoltarea unor legături de interdependență între sectoare, ramuri și activități, în interiorul unei țări și între economiile diferitelor țări sau grupe de țări. [42]

Integrarea reprezintă baza formării structurilor economice moderne, acest aspect fiind o caracteristică a epocii contemporane, în condițiile în care în economia modernă au avut loc în ultimele două decenii importante schimbări și se accelerează procesele de globalizare economică.

În tot acest proces , formele de integrare au cunoscut diferite grade de intensitate, în funcție de etapele istorice, interesele și stadiile de dezvoltare a diferitelor țări și zone economice formate pe glob. Astfel, s-au format și s-au consolidat grupe de țări, ca entități distincte, zone și regiuni ale lumii care au creat spații economice comune, piețe comune și care aplică politici economice, financiare și sociale comune.

Obiectivele operaționale ale dezvoltării rurale integrate formulate în cadrul conferințelor regionale din cele cinci regiuni ale FAO și a numeroaselor consultații regionale de experți privind dezvoltarea rurală integrată care s-au ținut la Colombo, Djakarta, Nairobi, Bogota și Lomé (1975-1976) sunt:

1. creșterea productivității sectorului rural, în care agricultura este sectorul principal în cea mai mare parte a țărilor din lumea a treia (în faza inițială a dezvoltării lor);

2. asigurarea unei distribuții echitabile a veniturilor și oferirea unor suficiente locuri de muncă;

3. ameliorarea infrastructurii lor sociale, economice și fizice din regiunile rurale;

4. stabilirea unui cadru instituțional pentru competența politică și administrativă, precum și pentru participarea locuitorilor din mediul rural la luarea deciziilor și la activitățile comunitare.

Obiectivele enumerate sunt multifuncționale, intersectoriale și au acțiune reciprocă.

În vederea realizării în perspectivă a unui program de dezvoltare rurală integrată se cere crearea unor instituții care să aibă în vedere: reforma agrară; o politică de credit; o politică de prețuri și organizarea piețelor; o politică a veniturilor; o politică în materie de cooperative; un program demografic și reformă în administrație.

Proiectele de dezvoltare rurală contribuie la trasarea cadrului pentru planificarea multifuncțională și ele trebuiesc adaptate resurselor și capacităților administrației. Ele trebuie să permită selecționarea priorităților pe termen scurt și să asigure interpedendență noilor componente ale dezvoltării. În cazul optării pentru o dezvoltare zonală, se cere prin definiție consecvență în favoarea delegării de autoritate de decizie și descentralizarea birocrației.

Documentul numit Agenda 2000 publicat în iulie 1997 de către Uniunea Europeană a introdus două principii noi: rolul multifuncțional al agriculturii și abordarea integrată a dezvoltării rurale. Astfel, a scăzut rolul agriculturii ca sursă de venit și de ocupare a forței de muncă, dar ea a rămas cel mai important exploatator al pământului, deci cu importanță majoră din punctul de vedere al mediului rural, în păstrarea bio-diversității și în ocrotirea mediului.

Dezvoltarea rurală integrată presupune aplicarea unor programe complexe pentru sectoarele economico-sociale din spațiul rural, corelate, între ele, aflate într-o interdependență continuă și mobilă, astfel încât să favorizeze o dezvoltare durabilă.

Politica de dezvoltare durabilă trebuie să includă obligatoriu trei direcții principale:

dezvoltarea gospodăriei, prin sistematizarea și modernizarea dotărilor acesteia fără alterarea tradițiilor;

consolidarea fermelor agricole compatibile cu cele ale țărilor UE;

dezvoltarea comunităților rurale prin dotări de infrastructură (apă curentă, telefonie etc.) și prin asigurarea locuitorilor cu servicii sociale. [42]

În cadrul noului concept european, dezvoltarea rurală – ca al doilea pilon al Politicii Agricole Comunitare – reprezintă un program complex multisectorial care presupune investiții în economia rurală ca factor de primă importanță pentru coeziune economică, socială și teritorială. Programele de dezvoltare rurală centrate pe investițiile în economia rurală se referă la toate zonele rurale și nicidecum doar ca subvenții punctiforme pentru zonele în dificultate, dezavantajate, rămase în urmă sau deșertificate.

Programele de dezvoltare rurală zonală (locală) se pot materializa în proiecte concrete, etapizate în funcție de resursele financiare posibile de alocat din bugetele publice (locale, regionale, naționale, comunitare) precum și din surse private. Majoritatea programelor și proiectelor de dezvoltare rurală se bazează din punct de vedere conceptual și financiar pe parteneriate: public-privat, local-regional, național-comunitar. Trebuie remarcat, că din punct de vedere financiar pilonului de dezvoltare rurală i s-au alocat fonduri comunitare din bugetul agricol prin Fondul de Dezvoltare Regională și alte fonduri într-o proporție încă redusă. În perioada 2000-2006 ponderea fondurilor alocate dezvoltării rurale reprezintă circa 10-10,5%, diferența (90%) constituind fondurile alocate finanțării PAC.

Pentru a spori sau a menține, după caz, vivacitatea și prospețimea spațiului rural, ca o cerință fundamentală a Cartei Europene a Spațiului Rural, este necesară creșterea accentuată a locurilor de muncă neagricole, ameliorarea infrastructurii de transport și informaționale rurale, creșterea gradului de atractivitate pentru activități specifice tinerilor și oamenilor de afaceri, a serviciilor de înaltă calitate în educație și sănătate.

2.1.2. Principiile și factorii care influențează dezvoltarea durabilă a zonelor rurale

Principles and factors that affecting the sustainable development of rural areas

Dezvoltarea durabilă reprezintă un proces de schimbări lente care permite folosirea pe termen lung a mediului astfel încât dezvoltarea economică să rămână posibilă concomitent cu menținerea calității mediului la un nivel acceptabil.

Principiile dezvoltării durabile [47] în condiții ecologice sunt următoarele:

regenerarea resurselor naturale și păstrarea stocului lor natural la un nivel acceptabil;

reducerea poluării până la un „nivel minim de siguranță”;

respectarea limitelor pentru conservarea biodiversității;

evitarea ireversibilității efectelor proceselor economice prin:

orientarea dezvoltării tehnologice în direcția protejării mediului;

strategii orientate către prevenirea riscurilor;

orientarea schimbărilor instituționale și a deciziilor economice în direcția protejării mediului;

distribuția veniturilor în mod echitabil și rezonabil.

Dezvoltarea durabilă este privită ca un proces pe termen lung , care nu poate fi atinsă în decursul unei generații, acest lucru înseamnând că trebuie făcute eforturi pentru începerea acestui proces.

Durata mai îndelungată a procesului de dezvoltare durabilă este generată de următorii factori:

creșterea continuă a populației pământului;

scăderea constantă a resurselor globale;

lipsa unor acorduri internaționale în privința exploatării excesive a resurselor naturale;

existența unor aspecte încă neînțelese ale relației mediu-economie;

implicarea factorului uman: oamenii trebuie să aibă necesitățile de bază asigurate pentru a fi interesați de realizarea unui scop altruist cum este dezvoltarea durabilă;

existența unui decalaj de lungă durată în cadrul proceselor din ecosisteme;

toate națiunile trebuie să fie dispuse să coopereze și să contribuie financiar la acest proces;

existența și a altor probleme etice.

Din cele de mai sus reiese faptul că dezvoltarea durabilă poate fi concepută exclusiv ca o relație între următoarele elemente: [42]

cultura – prezintă funcțiile societății și schimbările de comportament care sunt esențiale pentru aplicarea dezvoltării durabile;

structura – trebuie să arate organizarea modului de realizare a dezvoltării durabile;

tehnologia – trebuie să stabilească mijloacele tehnologice prin care se poate realiza dezvoltarea durabilă.

Pe lângă politicile de dezvoltare rurală, mai sunt necesare unele strategii care să țină seama de diagnoza locală, evaluarea reală a vieții economico-sociale a individului și a comunității, a programelor guvernamentale și a orientărilor politice.

Factorii dezvoltării rurale durabile : [48]

1. Pentru a se putea realiza o dezvoltare rurală durabilă, primul factor responsabil este parlamentul care trebuie să trateze deosebit de serios problema dezvoltării rurale prin emiterea unor legi stabile, pornind de la realitatea actuală, în vederea asigurării unui cadru instituțional care să vină în sprijinul economiei rurale, a protejării producătorului și activității sale, în condițiile în care legislația trebuie să asigure continuitatea programelor inițiale.

2. Al doilea factor deosebit de important în realizarea dezvoltării durabile este guvernul atât la nivel național cât și prin reprezentanții regionali și locali. Guvernul dispune de toate pârghiile economico-financiare care intervin în economia rurală precum și de inițiativa legislativă prin care se poate completa cadrul legislativ. Tocmai de aceea politica guvernamentală în domeniul dezvoltării durabile poate avea efecte de progres, regres sau de stagnare. Programele guvernamentale vor trebui elaborate pe termen lung și mai ales să fie finalizate, indiferent de apartenența politică a guvernanților care se succed la putere.

3. Al treilea factor de mare importanță în realizarea procesului de dezvoltare rurală este alesul comunității rurale (primarul). Acesta va trebui să reprezinte interesele tuturor membrilor comunității și să acționeze în spiritul comunității, având un rol determinant în cadrul procesului de dezvoltare al comunității, fiind persoana care administrează comunitatea rurală, inițiatorul și susținătorul programelor de dezvoltare venind în sprijinul inițiativelor locale, scopul final al acțiunii acestuia trebuind să conducă la consolidarea procesului de dezvoltare a comunității.

4. Al patrulea factor responsabil în cadrul dezvoltării rurale, dar nu ultimul, este individul și comunitatea. Definirea comunității, evoluția și prosperitatea individuală, precum și progresul comunității sunt generate de către comportamentul individului, fie el fermier, mic întreprinzător, specialist, funcționar public etc.

5. Într-un stat democrat societatea civilă poate reprezenta un partener activ în elaborarea și implementarea programelor de dezvoltare durabilă. Locul acesteia se va regăsi la nivelul fiecărui factor al dezvoltării durabile prezentat anterior (guvern, parlament, comunitate, individ) având un rol de feed-back în activitatea fiecăruia, în scopul concentrării atenției spre programe prin care să se asigure creșterea progresului în cadrul economiei rurale. Societatea civilă are posibilitatea de a crea multiple forme de organizare cum ar fi: asociațiile, fundațiile, federațiile și pentru a acționa în scopul dezvoltării spațiului rural prin programe și proiecte, manifestându-se sub diverse forme de luptă și de protest față de politicile guvernamentale care pot conduce la regres sau la stagnarea vieții economico-sociale din spațiul rural.

2.2. ANALIZA STADIULUI ACTUAL DE DEZVOLTARE A ZONELOR RURALE DIN ROMÂNIA

THE CURRENT STATE ANALYSIS OF RURAL AREAS DEVELOPMENT FROM ROMANIA

2.2.1. Aspecte pozitive / aspecte negative întâlnite și probleme de rezolvat

Positive / negative issues encountered and problems to be solved

România se bucură de un potențial de dezvoltare important, desi insuficient exploatat. Cu o suprafață totală de 238 mii km2 și o populație de aproape 19 milioane de locuitori în 2013, România, este ca mărime, după Polonia, cel de-al doilea nou stat-membru al Uniunii Europene. România deține 6% din suprafața totală a Uniunii Europene și aproape 4 % din populația acesteia, fiind unul din statele europene care se bucura de o bună înzestrare in ceea ce privește resursele de teren, apă și resurse umane. Cu toate acestea, până în prezent, aceste avantaje au avut o influență limitată în ceea ce privește generarea unei dezvoltări semnificative, restructurările din agricultură și zonele rurale.

Investițiile și competitivitatea din România constituie elemente care trebuie imediat îmbunătățite, pentru a se reuși o accelerare a creșterii economice și asigurarea unei convergențe a veniturilor cu cele din UE. În anul 2011, România deținea puțin peste de 1% din PIB-ul Comunității Europene, înregistrându-se o creștere rapidă a PIB-ului pe cap de locuitor, dar rămânând la 49% din media Uniunii celor 27. [120]

Figura 2.1: PIB/locuitor – Romania comparativ cu UE 27/UE 15

GDP / capita – Romania compared to EU 15 27/UE

Aceste discrepanțe se doresc a fi considerabil diminuate, ca urmare a integrării în Uniunea Europeană, si a aplicarii programelor sectoriale care beneficiază de co-finantare europeana. România a evoluat în condiții influențate semnificativ de manifestarea violentă a crizei financiare și economice globale. La începutul crizei, economia românească parcursese o perioadă de mai mulți ani de creștere economică în ritmuri înalte, însoțită însă de acumularea unui deficit extern relativ important, precum și de o majorare a datoriei externe pe termen scurt. Repercusiunile deteriorării climatului economic extern asupra economiei românești și-au făcut apariția cu o anumită întârziere.

Ca urmare a apariției acestor factori, România a semnat acorduri de finanțare cu Fondul Monetar Internațional și cu Uniunea Europeană, acorduri care au asigurat finanțarea corespunzătoare a deficitului de cont curent și au transmis o credibilitate sporită politicilor economice și financiare.

Începând cu anul 2009, impactul crizei financiare și economice globale asupra economiei românești s-a manifestat din ce în ce mai mult pe culoarul indirect și anume pe acela al lichidității externe și al deteriorării condițiilor macroeconomice. Creșterea consistentă din anii anteriori a fost urmată de o contracție economică puternică în anii 2009 și 2010. Pe fondul acestei crize, scăderea economică a condus la dezinvestiții , investiții neeficiente și majorarea importantă a șomajului, ceea ce a dus la periclitarea procesului de convergență reală și a stării financiare a companiilor și a populației.

Restructurarea agriculturii și revitalizarea economiei rurale pot constitui pârghii importante de dezvoltare. Contribuția agriculturii la PIB a fost întotdeauna ridicată. Valoarea adăugată brută (VAB) a agriculturii a reprezentat 6,5% din totalul VAB. [94] Cu toate acestea, ea a rămas scăzută, având în vedere resursele neutilizate. Populația angajată în agricultură și silvicultură, de exemplu, are o pondere mult mai mare (32%), având în vedere șomajul și o productivitate redusă a muncii.

Restructurarea agriculturii va trebui să aibe un impact deosebit asupra economiei rurale în general, având în vedere că agricultura continuă să rămână activitatea de bază din spațiul rural și o sursă esențială de venit pentru gospodării.

Zonele rurale dispun de un potențial de creștere substanțial și au un rol social vital. Conform definiției din legislația națională, zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul țării, cuprinzând 44,9% din populație [104] și anume 9,63 milioane de locuitori în anul 2010 comparativ cu 9.65 milioane în anul 2009. Densitatea medie a populației din zonele rurale a rămas relativ constantă de-a lungul anilor (la circa 45,1 locuitori / km2). In conformitate cu metodologia OCDE (În 2010, Comisia Europeană a convenit asupra unui noi tipologii de regiuni predominant rurale, regiuni intermediare și regiuni predominant urbane, pe baza unei variații a metodologiei OCDE folosite anterior) pentru noțiunea de ruralitate se ajunge la cifre ușor diferite față de cele anterioare, însă permite comparațiile pe plan internațional. Astfel se constată că teritoriul României este compus în conformitate cu acesta definitie din 59% predominant rural, 40% regiune intermediara si doar 1% predominant urbana.[123].

Populația României, deși asemănătoare din punctul de vedere al distribuției în teritoriu cu celelalte tări din U.E. are un nivel de ruralitate mult mai pronunțat, ponderea populației rurale din România reflectând incidența mai mare a acesteia față de alte țări din UE, unde așezările rurale sunt mai puțin populate și la scară mai redusă, ca alternativă față de concentrările urbane. Multe dintre aceste comunități rurale contribuie, într-o mică măsură, la creșterea economică, însă își păstrează structura socială și modul tradițional de viață. In raport cu datele Eurostat din anul 2008, 45.8% din populatie se află în zona predominant rurală, 43, 8% in regiuni intermediare si 10,4% în zona predominant urbană.

Populația rurală nu este distribuită uniform, existând diferențe semnificative din punctul de vedere al densității populației, pe tot teritoriul României. Majoritatea comunelor cu mai puțin de 50 locuitori/km2 sunt grupate în partea de vest a țării, comparativ cu zonele din est și din sud, unde predomină comunele, cu densități ale populației de 50-100 locuitori/km2.

Densitatea medie s-a diminuat ușor comparativ cu anul 2009, ajungând în 2010 la 89,9 locuitori/km2 (46,5 loc/km2 în rural); de asemenea, această reducere poate fi observată și comparativ cu anul 2000 când densitatea medie a fost de 94,1 locuitori/km2 (47,9 loc/km2 în rural).

Structura pe vârste a populației confirmă tendința de continuare lentă, dar sigură a procesului de îmbătrânire demografică, cu valori mai accentuate în mediul rural. Populația feminină este mai îmbătrânită decât cea masculină, îndeosebi în mediul rural.

În privința nivelului de educație în trimestrul III al anului 2010, 48,8% din populația de 15 ani și peste avea cel puțin un nivel de instruire mediu (34,99% sunt absolvenți ai formei de învățământ mediu și 13,81% ai învățământului superior), iar 51,20% din populația de 15 ani și peste avea un nivel scăzut de educație. S-au constatat diferențe între structura pe niveluri de educație a populației din mediul urban față de cea din rural.

Figura 2.2 : Structura populației pe grupe de vârsta

Population structure by age groups

Astfel, se constată o mai mare concentrare a populației de 15 ani și peste cu un nivel ridicat de educație în mediul urban (77,4% din persoane au studii medii sau superioare) față de mediul rural, unde predomină populația cu un nivel scăzut de educație (56,7% au studii primare, gimnaziale sau nu au absolvit nici o școală). Cea mai accentuată diferențiere se constată în cazul absolvenților învățământului superior, a căror pondere este de aproximativ 7 ori mai mare în urban decât în rural.

Forța de muncă și structura acesteia

Spatiul rural a evoluat diferit din prisma diversificarii ocupationale. Romania a contribuit in anul 2008 cu o parte importanta la economia nationala, masurata ca valoare adaugata bruta. In ceea ce priveste ponderea economiei rurale in totalul activitatilor economice aceasta reprezinta o treime.

Rezervele fortei de munca din zonele rurale ale Romaniei se micsoreaza, iar in structura lor calitativa intervin modificari, atat din punctul de vedere al varstei, cat si al educației. Populația ocupată în agricultură este, astfel, mai redusa ca număr, iar redirecționarea unei părti a acesteia dupa eliberarea din activitati agricole către alte sectoare poate fi o problema mai mica daca se estimeaza, desi creste dependenta de transferuri sociale.

In ceea ce priveste situația demografică, structura pe grupe de vârstă indica faptul ca ponderea populatiei in varsta de munca 15-64 ani era în anul 2009 in zonele urbane de 74%, în timp ce ponderea persoanelor varstnice de peste 65 de ani este mai mare in zonele rurale (16%).Per ansamblu fenomenul de îmbătrânire are un trend ascendent deși, populația din Romania este mai putin imbătrânită raportându-ne la media UE 27. [120]

Figura 2.3.: Structura populației ocupate în zonele rurale și rurale intermediare

Employment structure in rural and intermediate rural areas

Somajul. Potrivit datelor furnizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, numărul șomerilor înregistrați la sfârșitul lunii decembrie 2010 era de 627 mii persoane. Comparativ cu luna decembrie din anul 2009, numărul șomerilor înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă a fost mai mic cu 82,4 mii persoane. Din numărul total al șomerilor înregistrați, femeile reprezentau 42,2%. Rata șomajului înregistrat în luna decembrie 2010 a fost de 6,9% în raport cu populația activă civilă totală (7,8% în luna decembrie 2009). Rata șomajului pentru femei a fost cu 1,3 puncte procentuale mai mică decât cea înregistrată pentru bărbați (6,2% față de 7,5%).

Veniturile. Având în vedere ansamblul gospodăriilor, în anul 2009, veniturile totale, în termeni nominali, au fost de 797,26 lei lunar pe o persoană, în creștere cu 65,73 lei față de anul 2008. De asemenea, s-au înregistrat creșteri ale veniturilor gospodăriilor de agricultori, acestea fiind mai mari cu 49,09 lei comparativ cu anul 2008.

Sărăcia în zonele rurale. În cadrul Uniunii Europene, conform cercetărilor Eurostat, riscul de sărăcie și de excluziune socială este mult mai ridicat în zona statelor Europei de Est, comparativ cu media UE sau cu media UE16. Din anul 2007 până în anul 2011 în România, s-a înregistrat o scădere a riscului de sărăcie și de excluziune socială de la 45,9% în anul 2007 din populație până la 40,3% în anul 2011. În media U.E. procentul se ridică numai până la 24,4% în 2007 și coboară cu un procent până în 2010 .

Migrația. Datele reieșite în urma recensământului populatiei României din 2011 au pus problema repartizării pe medii a migratiei externe, pentru a putea determina mai precis marimea si caracteristicile fortei de munca atat din zonele urbane , cat mai ales din zonele rurale, unde se pune cu acuitate problema incluziunii sociale. Specialistii estimeaza ca în perioada 2002-2011, din circa 2,2 milioane de persoane plecate din tara , 48% provin din mediul rural si 52% din mediul urban. Daca populatia activă cu domiciliul în spațiul rural este de circa 4,5 milioane de persoane, înseamna că un sfert sunt migrantii ocupationali în afara tarii. In cazul migratiei interne, analiza datelor Institutului Național de Statistică arartă că numărul tinerilor care au părăsit spațiul rural pentru a se muta la oras a depasit numarul celor în vârstă care se retrag la țară, în general la vârstă pensionării. De asemenea scăderea naturală a persoanelor din mediul rural este mult mai accentuată în rural față de urban. Cele 2 fenomene determină o scădere drastică a populatiei în mediul rural , aici adăugându-se și scaderea natalității la 10,4%0 în 2009.

Performanța sectoarelor agricol, forestier și alimentar

Spre deosebire de majoritatea țărilor UE, agricultura a fost și continuă să fie un sector de primă importanță în România, atât prin contribuția sa în economie, cât și ca pondere a populației ocupate. Permanent supuse evaluărilor și analizelor, performanțele sectorului agricol românesc rămân relativ modeste, în contrast cu potențialul său natural și cu așteptările populației ca agricultura să-și ajusteze rapid structurile sub influența politicii agricole comune, prin facilitarea finanțării sistemului, inclusiv asigurând investițiile necesare creșterii. Anul 2011 a însemnat reluarea procesului de creștere economică (cu 2,5% față de 2010), mai ales pe seama majorării valorii adăugate brute din agricultură, silvicultură și pescuit (+11,3%), în timp ce exporturile au impulsionat dinamica din unele ramuri industriale (+5%).

Competitivitatea agriculturii, silviculturii și industriei alimentare

Luând in calcul faptul ca la începutul anilor 2000 contribuția agriculturii în VAB (valoarea adăugată brută a agriculturii, silviculturii și pescuitului raportată la totalul valorii adăugate brute) era aproape de 12%, evoluțía sa se situează în prezent pe o curbă descendentă, pentru prima dată coborând sub 10% în 2005 și atingând nivele minime de 6,5% în 2007 și de 6,7% în anul 2010 .

Ponderea sectorului agricol rămâne, totuși, de peste 3 ori mai mare decât media europeană a UE-27 (de 1,7%). [94] Conform datelor mentionate, la nivelul anului 2008, distributia IMM-urilor după codul CAEN rev 2., arata un numar de 14 746 firme activând în agricultură, vânătoare si servicii conexe, dintr-un număr total de 454.410 firme (reprezentând 3,25%).

Figura 2.4. Ponderea valorii adaugate brute în agricultură, vânătoare si pescuit în VAB (%) The share of gross value added in agriculture, hunting and fishing in GVA (%)

Productivitatea muncii în exploatațiile comerciale

Volumul de muncă în exploatațiile agricole a înregistrat o scădere de 21,7% față de cel înregistrat la Recensământul General Agricol 2002. În anul 2010, volumul de muncă desfășurat în cadrul exploatațiilor agricole fără personalitate juridică, exprimat în unități de muncă anuale (UAM), a fost de 1.608 mii, cu 38,2 % mai mic față de cel înregistrat la Recensământul General Agricol 2002.

Evoluția volumului forței de muncă din agricultura exprimat în mii Unități Anuale de Muncă (UAM) arată o scădere cu 22,2 % în intervalul 2005-2011, în condițiile scăderii volumului fortei de muncă din agricultură nesalarizate cu 24,65 procente și a creșterii cu 1,6 procente a volumului forței de muncă din agricultură reprezentată de salariati, în același interval de referință. [132]

Dezavantajele structurale ale agriculturii

Suprafața agricolă a României este de 13,3 milioane ha (55,8 % din teritoriul României) [104] , din care:  8,3 milioane ha teren arabil (62,4%);

 4,5 milioane ha pășuni și fânețe (33,8%);

 0,3 culturi permanente (2,3%);

 0,2 grădini familiare (1,5).

Numărul total al exploatațiilor agricole era în 2010 de 3 856 000, cu 2% mai puține decât în 2007, pe o suprafață utilizată de 13,9 mil. ha (ceea ce înseamnă o dimensiune medie de 3,45 ha/fermă, aproape neschimbată în perioada ultimilor trei ani). Dintre acestea, 99,2% erau exploatații fără personalitate juridică (ferme individuale, persoane fizice autorizate, întreprinderi familiale), operând 56% din totalul terenului agricol înregistrat, adică în medie 1,95 ha/fermă. Diferența de 30 699 o reprezintă exploatațiile agricole cu personalitate juridică, care utilizau 7,38 mil.ha (44% din total), având o mărime medie de 191 ha/exploatație.

Pe categorii de exploatații agricole: suprafața agricolă utilizată ce a revenit în medie pe o exploatație agricolă fără personalitate juridică a fost de 1,95 ha, comparativ cu 1,73 ha în anul 2002; iar suprafața agricolă utilizată ce a revenit în medie pe o exploatație agricolă cu personalitate juridică a fost de 190,84 ha, comparativ cu 274,43 ha în anul 2002. [94]

Persistența importanței majore a agriculturii în economia rurală românească este generată de faptul că suprafața agricolă utilizată de fermele de tip comercial, eficiente și competitive, este aproximativ egală cu cea pe care se practică o agricultură de subzistență .

Exploatațiile cu o suprafață sub 5 ha, reprezentau, în 2010, 90% din totalul exploatațiilor românești și lucrau 29,7% din suprafața agricolă utilizată (fermele de subzistență cu dimensiuni de sub 2 ha reprezentând 71% din totalul exploatațiilor și operând 13% din SAU, din care exploatațiile de sub 1 ha ocupau 4,5% din SAU). În 2007, ponderea fermelor mici era tot de 90% (cele foarte mici, cu dimensiuni sub 2 ha, reprezentau 65%), ceea ce constituie o indicație clară a magnitudinii și persistenței fenomenului agriculturii de subzistență și semisubzistență, ale cărui rădăcini se află în modul în care s-a pus în practică reforma agrară post-decembristă, dar și în structura demografică din ruralul românesc.

Din perspectiva capacității exploatațiilor agricole de a genera venit, situația se prezintă similar, în sensul că mare parte a exploataților prezintă o capacitate redusă din acest punct de vedere . De asemenea, foarte multe dintre exploatațiile mici sunt situate în zona montană și în alte zone defavorizate, unde suprafețele agricole sunt ocupate de pajiști naturale care contribuie într-o proportie foarte scazuta la calculul Unităților de Dimensiune Economică (productia vegetala), si unde partea zootehnica ar putea aduce o contributie semnificativa la acest calcul. Parcul de mașini agricole rămâne deficitar, majoritatea exploatațiilor agricole, în România, confruntându-se cu un grad foarte redus de mecanizare, un inventar agricol precar, de unde și un randament agricol scăzut.

Efectele penuriei de capital se concretizează în randamente agricole reduse comparativ cu cele din UE: 40-45% din producția medie de cereale, 35-40% din valoarea producției agricole primare (800-900 €/ha în România față de 1800-2000 €/ha în UE) și de numai circa 1 € producție alimentară procesată la 1 € producție agricolă primară, comparativ cu 2,5 – 3 € în UE. [93]

Producția agricolă și variabilitatea sa.

În mod tradițional, România este o mare producătoare de cereale și de plante oleaginoase, aceste culturi ocupând suprafețele cele mai însemnate (de 60%, respectiv 17%) din cele 8,3 milioane ha (la nivelul anului 2010) teren arabil ale țării. De altfel, cu suprafața agricolă utilizată pe care o deține (13,3 milione ha), România se situează, la nivelul Uniunii Europene, pe unul din primele locurile în ceea ce provește terenul agricol ce revine pe cap de locuitor (0,41 ha), dublu față de media din UE-27).

În cadrul structurii producției agricole, sectorul producției vegetale este predominant, deținînd, în anul 2010, o pondere de 67,5 din totalul producției, față de 31,6% cât reprezintă sectorul producției animale și 0,9% serviciile agricole. Evoluția producției vegetale arată o creștere cu 17% în anul 2011 comparativ cu anul 2008. [104]

Figura 2.5. Structura producției agricole a Romăniei (medii 2007-2011)

Structure of Romania's agricultural production (average 2007-2011)

La nivelul anului 2011, producția vegetală a însemnat, din punct de vedere valoric, 76,5% din total, iar producția zootehnică, 23,5%. Cele mai importante culturi au fost porumbul (16.2% din total), grâul (8,5%), floarea soarelui (7%), dar contribuții notabile au avut și producția de legume (13%), de plante furajere (12%), cartofi (9%) și fructe (7%). În ceea ce privește zootehnia, ponderile cele mai substanțiale au revenit producției de lapte (7,3% din totalul valorii producției agricole domestice), carne de porc (5,5%), ouă (3,3%) și carne de pasăre (2,3%). România este, în general autosuficientă, la majoritatea produselor vegetale, la cereale obținând chiar excedente semnificative destinate exportului, dar deficitară la producția de carne.

Analiza sectorului zootehnic.

Potrivit rezultatelor preliminare ale Recensământului General Agricol din 2010, efectivele de bovine și porcine au scăzut cu 30,9 %, respectiv 34.8% față de cele înregistrate la recensământul General Agricol 2002, iar cele de ovine și caprine au crescut cu 15,9 %, respectiv 66,3% față de cele înregistrate la recensământul General Agricol 2002.

Zootehnia este, prin natura sa, multifuncțională: ea produce materii prime alimentare sau industriale reciclabile, jucând, în același timp un rol în gestionarea resurselor naturale (apă, sol, biodiversitate, aer), cu rol social, deosebit de important în dinamica spațiului rural.

Sectorul de creștere al animalelor reprezintă integratorul ideal de materii prime obținute de sectorul agricol ducând la creșterea și adăugarea de plus-valoare. România va trebui să promoveze în perioada următoare o zootehnie cu rol multifuncțional și cu influență în spațiul rural. Pentru aceasta trebuie avută în vedere practicarea zootehniei, ținănd cont de păstrarea tradițiilor, menținerea specificului rural, menținerea activităților comunităților rurale, menținerea populației în zonele rurale, în special a populației tinere.

În România, creșterea bovinelor este o activitate tradițională a populației din zona rurală și în special din zona montană, asfel că efectivul de 2,512 milioane capete bovine înregistrat la sfârșitul anului 2009, a situat România pe locul 10 în rândul țărilor Uniunii Europene, în timp ce în anul 2008 cu un efectiv de peste 2,6 milioane capete bovine, România se situa pe locul 11 la nivel comunitar. De asemenea există potențial pentru realizarea de producții care să acopere necesarul intern și să aducă un aport considerabil, prin export, la veniturile producătorilor.

Chiar dacă în anul 2010 s-a înregistrat o scădere a numărului de bovine (-29%), totuși vacile de lapte, și junincile au continuat să reprezinte peste 60% din efectivul de bovine. Scăderea drastică a efectivelor a atras și o scădere a producției de lapte (21,1%) și de carne de vită în viu (-38,4%), diminuată însă de creșterea greutății medii de sacrificare (+19,6%). Referitor la efectivele de ovine/caprine, acestea au crescut în perioada 2005-2010 (exceptând anul 2006 când s-a înregistrat o scădere), de la 8921 mii capete (2005) la 11177 mii capete în 2010. Ovinele reprezintă singura specie din efectivul cărora România a exportat mai mult decât a importat.

Forța de muncă în agricultură și silvicultură

O dificultate majoră în aspirațiile de convergență din perspectiva veniturilor rămâne forța de muncă din agricultură, mult supradimensionată în comparație cu standardele UE. Deși aflată într-un proces de diminuare, populația ocupată în agricultură și silvicultură reprezenta în 2010 aproximativ 19% din totalul populației ocupate, un decalaj foarte mare față de media UE-27 (4,7%) și chiar față de noile state membre (de exemplu, Polonia: 10,1%; Ungaria: 5,5%; Bulgaria: 14,7%) .

Numărul mare al populației ce lucrează în activități agricole constituie o primă indicație a nivelurilor scăzute ale productivității muncii și a sub-ocupării din acest sector. Pentru România, sursa cea mai importantă a descreșterii populației ocupate în agricultura din ultimii ani, pare a fi migrația externa, mai ales catre Spania și Italia, facilitată de libertatea de mișcare a fortei de muncă în Europa.

Daca România are o populație agricola de peste patru ori mai mare decât media UE 27, în ceea ce privește suprafața medie a unei exploatații agricole, suntem la cealalta extrema, alaturi de alte tari mici și cu alt specific agricol (Cipru, Malta) , adica 3,45 Ha suprafața medie în România, comparativ cu 12,6 ha media UE 27 .[120] Desi aflata într-un proces de diminuare, populatia ocupata în agricultura si silvicultura reprezenta în 2010 aproximativ 19% din totalul populatiei ocupate, un decalaj foarte mare fata de media UE-27 (4,7%).

Analizând structura exploatațiilor agricole dupa vârsta deținătorului, situația din România este similara cu cea din Bulgaria, unde fermierii tineri (sub 35 de ani) au în proprietate doar 3,1% din totalul exploatațiilor agricole (în Romania: 4,4%), în timp ce 70% din ferme au proprietari cu vârste de peste 55 ani (în România cifra corespunzatoare este 67%). Situația este mai bună în noile state membre mai avansate economic, unde tinerii fermieri au ponderi mai însemnate (7,6% in Ungaria, 12.2% în Polonia), iar fermierii vârstnici sunt relativ mai puțin numeroși (55% în Ungaria, 36% în Polonia) .

Discrepanța din structura pe vârste a populației ocupate în agricultura creeaza îngrijorari în toate statele membre în ceea ce priveste capacitatea de înlocuire, pe termen mediu, a fortei de munca din acest sector. Este motivul pentru care, în perioada de programare post-2013, prin Pilonul 2 vor fi puse la dispoziția statelor membre noi stimulente pentru instalarea tinerilor fermieri, ca și instrumente de ieșire din activități agricole a micilor producatori agricoli.

Conform datelor APIA aferente anului 2010 beneficiarii de plăți directe cu vârsta de peste 60 de ani reprezentau 58% din totalul beneficiarilor de plăți directe și lucrau aprox. 2,3 milioane de ha, din care 1,3 milioane ha în exploatații mai mici de 5 ha.

Nevoile de restructurare din domeniul industriei și comercializării produselor alimentare [93]: Analiza datelor consumului agroalimentar românesc scoate în evidență aspecte negative din punct de vedere economic și social, atât pentru agricultură cât și pentru echilibrul economic general al țării:

 ponderea cheltuielilor alimentare în cheltuielile totale ale populației (circa 40-45%) se mențin la nivele extrem de ridicate, valori de două ori mai mari comparativ cu media UE 25 și de aproape 2,8 – 3 ori mai ridicate față de media UE15;

 deși s-a redus semnificativ, de la 64,9%, în anul 2000, la 41%, în anul 2007, totuși ponderea

autoconsumului alimentar este cea mai ridicată din UE27, fiind de peste trei ori mai mare comparativ cu țările din UE15;

 ca mărime absolută, consumul alimentar pe locuitor în România se află la nivelul minim al subzistenței, în anul 2009 fiind de 9,41 lei/zi (circa 2,24 €/zi), situându-se cu mult sub mărimea consumului zilnic (de circa 2,2–2,5 ori mai redus) din țările cu consum mediu din UE;

Cheltuielile cu alimentele din import dețin o pondere prea ridicată pentru o țară agricolă ca România (17,9% din consumul alimentar și 34,1% din cheltuielile bănești pentru alimente).

Valoarea facturii plătite de România pentru produsele alimentare importate a ajuns la suma de 4,35 miliarde € în anul 2008, iar ponderea mărfurilor alimentare importate în consumul alimentar al populației României a crescut de la 11,4% în anul 2000, la 25,1% în anul 2008, diminuându-se însă în anul 2009, cu 3,3%, datorită scăderii consumului din import ca urmare a reducerii semnificative a veniturilor populației.

Este important de cunoscut faptul că peste 60–62% din importurile alimentare ale României le reprezintă produsele care ar putea fi obținute în țară: carne și preparate din carne (peste 31-32% în ultimii ani), cereale și făină de grâu (cu un maxim de 20% în anul 2003, dar și 8% în anul 2007), soia și șroturi de soia (aproape 50% din necesar după anul 2005, când s-a interzis cultivarea soiei MGO; între anii 2001-2004, la soia și șroturi balanța comercială a fost excedentară), legume proaspete, fructe și flori (8-12% în fiecare an din perioada 2000-2009), zahăr, tutun, hamei etc.

Productivitatea muncii in industria alimentara a a crescut la nivelul Uniunii Europene cu 3% . Una dintre cele mai reprezentative cresteri s-a inregistrat în Romania cu 5,5%. Practic VAB/ Persoana angajata in industria alimentara a fost de 34.6% in 2009.(conform Eurostat 2009).

Produsele tradiționale sunt importante în România și constituie oportunități de creștere economică, în special în zonele rurale izolate sau defavorizate, dacă sunt abordate prin măsuri strategice concertate. Începând cu anul 2005 și până în 2011, peste 2900 de produse tradiționale românești au fost recunoscute de MADR, majoritatea lor provenind din sectoarele laptelui, produselor lactate și cărnii, dar și din industria de morărit și din sectorul producției băuturilor. Aceste produse prezintă caracteristici specifice zonelor din care provin .

Comerțul cu produse agro-alimentare

Mărfurile agro-alimentare au reprezentat, în 2011, circa 9% din valoarea exporturilor României și 8,1% din cea a importurilor. Deficitul comercial cu aceste produse a continuat să crească până către finele deceniului 2002-2011, având o valoare cumulată de 16,7 mld US$, din care 11,8 mld US$ cu statele membre ale UE. Aderarea la UE a adus României beneficii prin accesul neîngrădit la o piață unică de 500 milioane de consumatori, dar dinamica schimburilor comerciale a fost în egală măsură influențată de criza financiară și de devalorizarea monedei naționale, care a ieftinit exporturile și a scumpit importurile.

Dacă la finele primului an în care România a fost membru deplin al UE importurile agroalimentare erau, în prețuri nominale, de patru ori mai mari decât în 2002 (ajungând la 4,5 mld US$, respectiv 3,3 mld Euro), valoarea lor avea să culmineze în 2008 (la finele perioadei de boom economic) la 6,1 mld. US$ (4,4 mld. Euro). Începând cu 2009, importurile agroalimentare încep să scadă sau își temperează creșterea, odată cu devalorizarea leului și scăderea consumului ca urmare a reducerii veniturilor. Exporturile, în schimb, au avut un trend continuu ascendent de-a lungul celor zece ani analizați, de la 434 mil US$ în 2002 la 1,5 mld US$ (adică 1,1 mld Euro) în 2007, respectiv la 5,4 mld US$ (4 mld Euro) în 2011, astfel încât, la sfârșitul perioadei, gradul de acoperire a importurilor prin exporturi ajunge la 90% .

Din perspectiva orientării geografice, dependența de partenerii UE a crescut continuu, în virtutea principiului preferinței comunitare. Dacă importurile agroalimentare ale României din statele membre însemnau 38% din total în 2002, acestea depășesc 79% în 2011. În paralel, dependența României de exporturile către UE crește de la 51% în 2002 la 72% în 2011.

Structura comerțului nu suportă, însă, modificări majore: în proporție de circa 70% se exportă încă producție neprelucrată sau prelucrată primar (animale vii, cereale, oleaginose, tutun, grăsimi și uleiuri vegetale), adică produse care execed nevoilor consumatorului român, și pentru care România, deși are certe avantaje comparative, nu a dezvoltat încă o industrie prelucrătoare. În consecință, se importă carne, lapte și brânzeturi, preparate diverse, proteină vegetală (soia) și furaje pentru animale, băuturi alcoolice, cafea, cacao, zahăr, fructe și legume. Aceasta se traduce în importante pierderi de potențial pentru zootehnie și industria alimentară, ramuri în care s-ar putea crea valoare adăugată.

În 2009, rata de penetrare (valoarea importurilor agricole raportate la valoarea producției ramurii) era, în agricultura, de 7,8%, în timp ce rata de efort (valoarea exporturilor raportata la valoarea prodcției ramurii) a atins 11%. Pentru industria alimentara, importurile au echivalat cu 26,3% din valoarea producției ramurii, iar rata de efort (exporturi/producție) a fost de 6,1%.

Este interesant de observat că, dacă în total exporturi, materiile prime si produsele intermediare (cu grad scazut de prelucrare) dețin împreuna o pondere de 68%, aceasta se mentine aproape la aceeasi valoare (adica 70%) si în relația cu partenerii UE. Produsele finite reprezintă, astfel, doar 32% din exporturile agroalimentare ale României . În contextul regional analizat, Ungaria exportă produse finite în proporție de 52%, Polonia, de 82%, iar Bulgaria, de 33%.

În totalul valorii mărfurilor importate de România, 54% sunt produse finite (iar din cele ce își au originea în UE, 60% se află în această categorie). Totuși, exportul de produsele finite către UE a crescut cu aproape 25% în 2011 față de anul precedent, în timp ce importul acestor mărfuri cu grad înalt de procesare originare din Comunitatea Europeană s-a majorat doar cu 10%.

Dintre importuri, se apreciază că peste 30% sunt produse care ar putea fi obținute în țară: carne și preparate din carne (care reprezintă 11% în totalul valorii importurilor), grâu, făină și produse de brutărie și patiserie (cu 7%), fructe și legume proaspete (3-4%), proteină vegetală folosită în hrana animalelor: soia, șroturi de soia și furaje combinate (6%). [94]

Silvicultura.

Suprafața fondului forestier național a României, conform datelor INSSE 2011, este de 6,52 milioane ha, din care suprafața împădurită este de 6,36 milioane ha (26,7 % din suprafața țării) ocupând locul 12 in Europa și locul 8 în Uniunea Europeană, revenind o suprafață împădurită de 0,29 ha pe cap de locuitor. Structura pe tipuri de proprietate a fondului forestier național este următoarea: – proprietate publică a statului – 3,28 milioane ha (50,3% din total), – proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale – 1,03 milioane ha (15,8%, proprietate privată a persoanelor fizice și juridice – 2,13 milioane ha (32,7%);- proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale – 0,08 milioane ha (1,2%). Repartizarea pe specii a suprafeței împădurite este următoarea:rășinoase – 30,6%, foioase – 69,4%, din care: fag – 32,6%, cvercinee – 16,7%, foioase tari – 15,1%, foioase moi – 5,0%.

În legătură cu programul de majorare a suprafețelor împădurite, în perioada 2007 – 2012 a fost împădurită o suprafață totală de peste 9,7 mii ha terenuri degradate, din care 7,1 mii ha finanțate din fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică și de la buget (2,9 mii ha introduse în fondul fondul forestier de stat, și 4,2 mii ha aflate în proprietatea unităților administrativ – teritoriale) și 2,6 mii ha finanțate din Fondul pentru Mediu. În anul 2012 au început să se pună în practică proiectele finanțate prin fonduri europene prin împădurirea unei suprafețe totale de 53 ha.

Stabilirea funcțiilor de protecție sau de producție, precum și stabilirea lucrărilor de regenerare, îngrijire și recoltare din pădurile din România sunt reglementate prin amenajamente silvice, care au o durată de aplicare de 10 ani și care trebuie reactualizate la expirarea perioadei de valabilitate. În prezent, pentru cea mai mare parte a pădurilor private puse în posesia persoanelor fizice în perioada 1991 – 2002 (circa 800 mii ha), amenajamentele silvice sunt expirate, fiind necesară întocmirea altora noi.

Pentru accesul în păduri, a fost construită de-a lungul timpului o rețea de drumuri forestiere, situată în cea mai mare parte de-a lungul cursurilor de apă din zona de deal și de munte, a cărei lungime totală este de 42,9 mii km, ceea ce înseamnă o densitate medie de 6,58 m/ha, printre cele mai mici din Europa. Față de situația existentă în prezent, când o suprafață de 2,2 milioane ha este inaccesibilă din punct de vedere economic, ar fi necesară extinderea rețelei de drumuri forestiere cu circa 20,2 mii km, din care în primă urgență circa 4 mii km drumuri forestiere secundare (dezvoltate pe versanți din drumurile forestiere axiale) cu ajutorul cărora se vor putea accesibiliza încă aproape 400 mii ha fond forestier. În acest mod va scădea presiunea de tăiere a pădurilor mai accesibile, care vor putea să își exercite funcțiile ecologice într-un mod mai eficient. În România administrarea pădurilor este asigurată prin funcționarea unui număr total de 469 ocoale silvice autorizate, din care 329 ocoale de stat, aflate în structura Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva și 140 ocoale silvice private.

Irigații și amenajări de îmbunătățiri funciare

Suprafața irigabilă în România reprezintă circa 7% din suprafața arabilă, în timp ce suprafața irigată este mai mică de 2%. Totodată, în ultimii ani, România a trebuit să facă față celor mai mari inundații din ultimii 35 de ani, fiind una din țările cele mai afectate din Europa.

Pentru diminuarea efectelor viitoare ale fenomenelor extreme, va fi demarat un program concentrat pe creșterea gradului de protecție împotriva inundațiilor și dezvoltarea irigațiilor pentru valorificarea potențialului agricol. În România, suprafața amenajată pentru irigații ocupă circa 22% din suprafața agricolă a țării și este aproximativ egală cu cea amenajată pentru desecări; combaterea eroziunii solului se face pe circa 15% din suprafața agricolă. În anul 2009 a fost irigată circa 9,4 % din suprafața amenajată pentru irigat, care a scăzut la 2,5 % în 2010.

În România, suprafața amenajată pentru irigații ocupă 22,5% din suprafața agricolă a țării și este aproximativ egală cu cea amenajată pentru desecări; combaterea eroziunii solului se face pe 16,7 % din suprafața agricolă. În 2010 a fost irigată circa 2,6 % din suprafața amenajată pentru irigat, iar in 2011 3,2% Suprafața fluctuează întrucît din 2010 apa pentru irigații se livrează Organizațiilor de Îmbunătățiri Funciare (OIF) și celorlalți beneficiari, numai la solicitarea acestora.

În concluzie este nevoie de continuare a măsurilor de sprijin acordat fermelor mici și mijlocii, în special a celor de tip familial, prin îmbunătățirea competitivității, diversificarea activității și deschiderea lor către piață, care să rezolve pe de o parte problema ameliorării productivității agricole, iar pe de altă parte să rezolve, pe termen lung, problema socială a satului românesc dată de rata mare a ocupării din agricultură și de veniturile mici ale agricultorilor/populației rurale.

De asemenea, este necesar a se continua măsurile de sprijin a proprietarilor de păduri, prin stimularea asocierii acestora și înființarea unor structuri de administrare proprii și de susținere a costurilor neproductive privind amenajarea pădurilor, dar și de susținere în continuare a sectorului forestier prin împădurirea unor noi suprafețe de teren, a celor afectate de dezastre naturale, dezvoltarea infrastructurii de drumuri forestiere și a investițiilor în noi tehnologii forestiere de exploatare, prelucrare și comercializare a produselor forestiere. În plus, crearea/refacerea perdelelor forestiere, în special în zonele de câmpie vor avea un rol important în combaterea fenomenelor extreme (secetă și inundații).

În paralel cu susținerea prin intermediul fondurilor europene destinate dezvoltării rurale, pot fi continuate și puse în acord cu pilonul II al Politicii Agricole Comune (PAC) o serie de programe naționale (de tipul Fermierul sau Renta Viageră) care să stimuleze investițiile prin facilitarea creditării către fermieri și care să contribuie la reînoirea generațiilor în agricultură și la comasarea fermelor mici în exploatații mijlocii. În privința exporturilor de produse agroalimentare trebuie concentrate și concertate eforturile în privința exportului de valoare adăugată și nu doar de materii prime.

Dezvoltarea sferei serviciilor agricole în spațiul rural conexată cu formarea profesională continuă pentru populația ocupată în agricultură va trebui să fie o prioritate a viitoarei perioade de programare.

2.2.2. Prezentarea resurselor din spațiul rural – a specificului spațiului rural românesc

Presentation of resources from rural area – the specificity of Romanian rural area

Spațiul rural foloseste o gamă deosebit de mare si variată de resurse, care se deosebesc atât prin caracteristici, surse de proveniență, cât si prin gradul de utilizare. Însăsi definirea conceptului de dezvoltare rurală durabilă are drept punct de plecare valorificarea resurselor locale în beneficiul economic si social al populației rurale.

Criteriile de clasificare a resurselor sunt numeroase. Acestea pot fi clasificate în funcție de natura lor, de conținut, sursa de proveniență, cantitate, si caracteristicile reproducerii etc. [89] .

Atunci când se doreste a se realiza analiza în detaliu a spațiului rural din perspectiva dezvoltării sale în ansamblu, se poate afirma că principalele categorii de resurse identificabile în acest caz sunt: resursele naturale, economice si sociale.

Resursele naturale cele mai importante în dezvoltarea spațiului rural sunt : pământul, formele de relief, peisajul si apa.

Pământul, ca resursă naturală, prezintă o serie de caracteristici nedisociabile care se referă la formă, suprafață, poziție, putere productivă. Ca o primă caracteristică se evidențiază limitarea sa ca întindere , lucru care determină ca, cresterea producției agricole să aibă loc numai pe cale intensivă prin folosirea factorilor de intensivizare (sămânță, îngrăsăminte, pesticide, irigații, etc.). Din acest punct de vedere România este o țară mijlocie spre mare, cu potențial agricol ridicat. Cu o suprafață de 23.839,1 milioane hectare, România ocupă aproximativ 7% din suprafața Uniunii Europene, peste 60% din aceste resurse funciare fiind destinate agriculturii . [123]

Calitatea terenurilor agricole, exprimată prin notele de bonitare ale acestora, deși nu exprimă în totalitate cantitatea de humus din sol reflectând și alți factori de mediu (în special clima) ce influențează cultura plantelor, reprezintă un bun indicator al solurilor cu cantități ridicate de humus. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se grupează în 5 clase de calitate, diferențiate după nota de medie de bonitare (clasa I – 81-100 puncte până la clasa a V-a – 1-20 puncte). Se remarcă faptul că, în cazul terenurilor arabile, care ocupă 63,34% din suprafața cartată, cele mai multe terenuri se grupează în domeniul claselor de calitate a II-a și a III-a. Practic în clasa I de calitate la arabil intră doar 8,77% din totalul terenurilor agricole, restul claselor prezentând diferite restricții.

Eroziunea prin apă, una dintre cele mai mari probleme ale solurilor din România, este prezentă în diferite grade pe 6,3 milioane ha, din care circa 2,3 milioane amenajate cu lucrări antierozionale, în prezent degradate puternic în cea mai mare parte; aceasta împreună cu alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi de solde până la 41,5 t/ha/an. Eroziunea eoliană se manifestă pe aproape 0,4 milioane ha, cu pericol de extindere, cunoscând că, în ultimii ani, s-au defrișat unele păduri și perdele de protecție din zone cu soluri nisipoase, susceptibile acestui proces de degradare.

Excesul periodic de umiditate în sol afectează circa 3,8 milioane ha, din care o mare parte din perimetrele cu lucrări de desecare-drenaj. Periodic sunt inundate o serie de perimetre din areale cu lucrări de îndiguire vechi sau ineficiente, neîntreținute, înregistrându-se pagube importante prin distrugerea gospodăriilor, culturilor agricole, șeptelului, a căilor de comunicație și pierderi de vieți omenești.

Resursele de apă dulce ale României sunt reduse față de media europeană și nu au o repartiție spațială și temporală uniformă. Calitatea acestora este mai puțin afectată în prezent de consumul de îngrășăminte din agricultură și mai mult de infrastructura precară a sistemelor de canalizare și epurare a apei din spațiul rural. Principala sursă de apă dulce provine din Dunăre și din celelalte râuri mari dar resursele hidrologice ale României nu sunt repartizate uniform pe întreg teritoriul. Exceptând Dunărea, România are o medie de numai 2.100 m3 apă/locuitor/an [98], comparativ cu media europeană de 4.230 m3 apă/locuitor/an [76] România fiind încadrată în categoria de țări cu resurse sărace în apă.

În unele regiuni ale țării există zone cu exces de umiditate și zone expuse la inundații. Aceste zone sunt importante pentru managementul conservării biodiversității și sunt prezente în numeroase regiuni ale țării. România are o frecvență ridicată de apariție a inundațiilor, în special primăvara datorită combinarii precipitatiilor sub forma de ploaie cu topirea zăpezii și a umezirii solului in perioada premergatoare precipitatiilor generatoare de viituri, precum și vara din cauza ploilor torențiale, când debitele râurilor cresc peste cota normală. În ultimii 16 ani, frecvența de producere a inundațiilor a crescut, ca o consecință a schimbărilor climatice și a defrișărilor. Frecvența și intensitatea acestora pare să fie în creștere.

Seceta se manifestă pe circa 7,1 milioane ha, suprafață pe care anterior se concentra cea mai mare parte a celor 3,2 milioane ha de teren agricol ce dispunea de sisteme de irigații. In țara noastră, fenomenele de aridizare si desertificare s-au declansat in principal datorita secetei, precum si efectelor produse de incalzirea climei, respectiv reducerea semnificativa a cantitatilor de precipitatii sau lipsa acestora pe o perioada lunga de timp. La acestea se adauga si o serie de factori de natura antropica cum ar fi: defrisarea padurilor, distrugerea perdelelor forestiere de protectie, lucrari agricole necorespunzătoare care pot genera reducerea capacitatii de absorție a apei de catre sol, eroziunea versantilor si colmatarea albiilor de rau, precum si nefunctionalitatea sistemelor de irigatii din zonele cu risc mare la secetă. Altfel spus, schimbarile climatice produse la nivel global si regional, asociate cu amplificarea poluarii, defrisarile sau schimbarile de peisaj, au determinat o accentuare a procesului de uscaciune. Ca urmare, unele zone cu risc ridicat la seceta tind sa fie afectate de aridizare si chiar de desertificare, aceasta insemnand de fapt disparitia covorului vegetal si implicit degradarea solului.

In Romania, secetele cele mai severe s-au înregistrat in anii 1945-1946 si 2006-2007. In anul agricol 2011-2012, s-au înregistrat în total 8 luni secetoase, luna noiembrie 2011 fiind cea mai secetoasa luna din ultimii 52 de ani din țara noastră, cantitatea medie lunara fiind de numai 1.2 l/mp, comparativ cu valoarea medie multianuală de 43.9 l/mp. De asemenea, luna iulie 2012 se situeaza pe locul II, in topul primelor 5 luni cele mai secetoase din perioada 1961-2012, cantitatea medie lunara fiind de 40.5 l/mp, fata de o valoare normala de 78.2 l/mp. Totodata, luna iulie 2012 a fost cea mai calda luna din ultimii 52 de ani din România, temperatura medie lunara fiind de 23.7 oC, fata de media multianuala de 19.2 oC, deci o abatere pozitiva de 4.5oC.

Formele de relief. Activitatea economică socială si culturală în mediul rural, se desfăsoară dintotdeauna în concordanță cu particularitățile reliefului, stiut fiind faptul că agricultura rămâne încă „coloana vertebrală” a spațiului rural, culturile agricole fiind în strânsă legătură cu ele. [59] Raportat la suprafața relativ mică a României, relieful se caracterizează printr-o mare diversitate si complexitate. Din întreaga suprafață a României, 28% este ocupată de munți (peste 800 m altitudine), 42% de dealuri si podisuri (200-800 m altitudine) și 30% de câmpii (sub 200 m altitudine).

Peisajul natural reprezintă una din sursele de formare a potențialului turistic într-o anumita zonă. Indicatorul care defineste calitatea peisajului este „gradul de atractivitate turistică” care se determină în funcție de prezența la nivelul teritorial al comunelor a zonelor naturale protejate, a zonelor construite protejate, a stațiunilor balneare si a turismului rural exprimat prin numărul de sate incluse întrun circuit de acest tip.

Apa, este un element esențial care asigură existența si menținerea vieții, precum si desfăsurarea activităților economice si sociale. Presiunea exercitată asupra folosirii apelor este resimțită atât prin epuizarea lor cantitativă cât si prin efectele generate de poluare asupra calității lor. În general apele au multiple folosințe.

Resursele umane, privite prin prismă economică sunt acele resurse care sintetizează potențialul de muncă al unei țări, al unei zone geografice, etc, exprimat prin populația aptă de muncă, nivelul de instruire, starea de sănătate, ponderea diferitelor categorii profesionale în total etc.

În funcție de ipostaza în care se află în cadrul proceselor economice, resursele umane au denumiri diferite: rezervă: populația umană; resursă: forța de muncă; factor de producție: munca.

Populația rurală cunoaste o scădere dramatică a natalității în perioada postdecembristă, în acelasi timp rata natalității scăzând de la 14,3‰ în 1990 la 12,9‰ în 1991. Această tendință de scădere se menține an de an, astfel că în anul 2007 se nasc doar cu puțin peste 100 mii copii ceea ce determină o rată a natalității de numai 10,2‰. Coroborat cu acest fapt, cresterea alarmantă a ratei mortalității în mediul rural, de la 13,4‰ în 1990 la 14,2‰ în anul 2007, face ca, începând cu 1991, sporul natural al populației să fie negativ (- 1‰) iar în anul 2007 să se ajungă chiar la – 4,0‰ .

În decursul a zece ani, la nivelul spațiului rural românesc, populația activă a înregistrat un trend descendent, de la 51,77% din totalul populației active în 1997 la 45,02% din total în 2007, aceasta în condițiile în care ponderea populației rurale în populația totală este relativ constantă: 45,0% în 1997 si 44,9% în 2007. Desi la prima vedere s-ar putea spune că în mediul rural, rata de ocupare este mai bună decât în mediul urban , 61,8% față de 56,6% în 2007, (INS 2008), la o analiză atentă a datelor si a situației reale, concluzia este că datele statistice nu acoperă realitatea. Este cunoscut faptul că majoritatea populației rurale care lucrează în agricultură se caracterizează printr-o neomogenitate a activității, natura ei sezonieră determinând utilizarea forței de muncă doar parțial. Se poate spune că aici este vorba despre o formă de somaj, somajul ascuns, neînregistrat, care nu se regăseste în niciuna dintre raportările statistice cunoscute. De aceea, este necesar ca strategiile de dezvoltare rurală să vină în întâmpinarea acestui fenomen, prin încurajarea si dezvoltarea activităților de tip industrial care să valorifice resursele locale în tot timpul anului.

Resurse de capital

Capitalul funciar este constituit din totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute ele sau de domeniul public ori privat din care fac parte.

Reforma funciară de la începutul anilor '90 a constat în principal „în punerea în posesie” a proprietarilor de teren. Astfel, restituirea urma să se realizeze în natură, în limita a 10 hectare în echivalent arabil pentru o gospodărie. În plus, fostii membri ai cooperativelor, care nu avuseseră pământ, aveau posibilitatea de a primi suprafețe în eventualitatea existenței unui surplus la nivel de localitate.

În anul 2005, potrivit Anchetei structurale agricole, existau în România 4.256.152 exploatații agricole, cu 5,1% mai puține decât în anul 2002. Exploatațiile agricole individuale erau cele mai numeroase, atingând 4.237.889 unități. Numărul acestora a înregistrat o scădere de aproximativ 5% față de anul 2002, iar numărul unităților cu personalitate juridică a înregistrat o scădere de peste 19%. Suprafața agricolă utilizată care a revenit în medie unei exploatații agricole individuale în anul 2005 comparativ cu anul 2002 a crescut de la 1,73 hectare la 2,15 hectare. În acelasi interval de timp, suprafața agricolă utilizată care revine în medie unităților cu personalitate juridică a scăzut cu peste 10 hectare, de la 274,4 hectare în anul 2002 la 263,1 hectare în anul 2005. Această scădere se explică prin restrângerea activității si chiar prin desființarea unor unități cu personalitate juridică.

În funcție de destinație, capitalul funciar este alcătuit din următoarele grupe de terenuri: terenuri cu destinație agricolă, terenuri cu destinație forestieră, terenuri aflate permanent sub ape, terenuri din intravilan, terenuri cu destinații speciale.

Capitalul tehnic de exploatare permite punerea în valoare a resurselor primare si este constituit din: utilajul tehnic (tractoare, masini, echipamente, instalații si utilaje pentru mecanizarea diferitelor procese de muncă); construcții si infrastructură cu destinații economice; ameliorații funciare, septelul viu, plantații, materiale consumabile.

Numărul de tractoare, pluguri mecanice si cultivatoare la momentul prezentei analize, este mai mare decât în anul 1989. A crescut încărcătura de tractoare la hectar, întrucât numărul de hectare ce revin la un tractor a scăzut de la 62 ha/tractor în 1989 (si 74 în 1990) la 48 în 2007 . Doar numărul de combine pentru cereale a scăzut constant, desi cerealele continuă să predomine în cadrul structurii culturilor din România (în anul 2007 existau doar 40% din numărul combinelor din 1989) [101]

Resursele financiare sunt esențiale pentru crearea de locuri de muncă în zonele rurale. În teorie, într-o economie de piață funcțională, sistemul financiar rural canalizează resursele financiare de la cei care economisesc către cei care investesc pe o perioadă de timp în schimbul unei dobânzi. Economisirea în zona rurală este foarte slabă atâta timp cât nivelul venitului rural este mult inferior mediei venitului pe economie deoarece tranziția economică în Romania a fost însoțită de o expansiune rapidă a sărăciei în zona rurală.

În România sistemul bancar nu a fost foarte interesat să finanțeze afacerile din mediul rural, afaceri care sunt în general percepute de sistemul bancar drept clienți cu risc înalt si în consecință acestea sunt confruntate cu cereri suplimentare de garanții si costuri financiare superioare pentru împrumuturi. De asemenea există o tendință a sectorului bancar de reducere a activității în mediul rural datorită profitabilității scăzute. Aceste probleme agravează situația financiară a operatorilor si în consecință îngreunează dezvoltarea economică în mediul rural.

O situație si mai precară o întâlnim în ceea ce priveste finanțarea agriculturii, activitatea preponderentă în mediul rural. Creditul agricol este acordat fermierilor români prin intermediul băncilor comerciale în condiții de creditare comune celorlaltor sectoare de activitate. În aceste condiții, actorii sectorului agricol se confruntă cu un acces redus la creditele acordate de băncile comerciale, întrucât acestea percep sectorul agricol ca fiind unul cu un grad ridicat de risc, comparativ cu alte ramuri economice.

Resursele sociale

Procesele de formare si evoluție arată că asezările rurale au la bază teritoriul unei comunități umane marcată de o anumită „organizare familială” si de suportul spațiului productiv folosit în mod direct, respectiv de funcționalitatea acestuia. Ca element permanent sedentar si de continuitate, asezării rurale i-a fost caracteristică dintotdeauna o anumită „filosofie” definită prin prezența unei „vetre” bine intuite în care se concentrează locuințele, dependințele si „moșia” pe care se desfăsoară activitățile productive de bază ale populației rurale. În configurarea rețelei de asezări rurale, omul a avut în vedere trei elemente: amplasarea, securizarea, durabilitatea sau permanentizarea. De aceea dezvoltarea oricărei asezări situată în spațiul rural trebuie să țină seama de toate aceste elemente. Spațiul rural reprezintă si păstrătorul unui inestimabil tezaur de monumente istorice, arhitecturale, de artă, vestigii istorice, patrimoniale, etnofolclorice.

2.3. DEZVOLTAREA ZONELOR RURALE ROMÂNEȘTI PRIN POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ A UNIUNII EUROPENE

ROMANIAN RURAL AREAS DEVELOPMENT THROUGH THE COMMON AGRICULTURAL POLICY OF THE EUROPEAN UNION

2.3.1. România agricolă și rurală comparativ cu UE-27: caracteristici și evoluții

Agricultural and rural Romania compared to EU-27: features and developments

Pentru a avea o bază de evaluare și analiză pertinentă prezentăm o fotografie recentă a spațiului rural și a sectorului agricol din Romania. Pentru caracterizarea spațială a ruralului în această lucrare s-a folosit tipologia agreată, in anul 2010, de către Comisia Europeană (CE) care clasifică zonele in predominant rurale, intermediar rurale și predominant urbane (EC, 2010).

Conform acestei clasificări, spațiul rural romanesc (zone predominant rurale și zone rurale intermediare) reprezintă 99,2% din teritoriu și 89,7% din populație. Se poate remarca în figura 3.1, gradul mai mare de ruralitate al României raportat la UE 27, unde zonele rurale dețin 90,9% din teritoriu și 59,1% din populație.

Figura 2.6 Ponderea teritoriului și populației pe tipuri de zone, în România și U.E. 27

The share of territory and population by type of areas in Romania and the EU 27th

Importanța zonelor rurale

În ceea ce privește activitatea economică, România se caracterizează prin tendința de concentrare a acesteia în zonele rurale (predominant și intermediar rurale), zone care generează 77,0% din valoarea adăugată brută (VAB) și dețin 88,6% din populația ocupată, comparativ cu UE27 unde situația este diferită, valorile înregistrate fiind mai reduse: 48,4% din VAB și 56% din populația ocupată .

Tabelul 2.1

Ponderea valorii adăugate brute,a populației ocupate pe tipuri de zone, în România și UE27

The share of gross value added and employed population by types of areas in Romania and EU27

Sursa: Comisia Europeană, 2010

Situația socio – economică

Atât în UE27 cât și în România, zonele rurale, atât cele intermediare cât și cele predominant rurale, au o densitate a populației mult mai scăzută decât zonele predominant urbane. În ceea ce privește evoluția densității populației în perioada 1995 – 2007, România, comparativ cu UE27, a înregistrat o pierdere a populației în toate cele trei tipuri de zone.

Tabelul 2.2

Densitatea populației și evoluția densității populației pe tipuri de zone, în România și UE 27

Population density and evolution of population density on types of areas in Romania and EU27

Sursa: Comisia Europeană, 2010

Structura populației pe grupe de vârstă nu prezintă variații semnificative între cele trei tipuri de regiuni . Totuși, se poate remarca faptul că ponderea populației în vârstă de muncă este ușor mai mare în zonele predominant urbane în timp ce zonelor predominant rurale le este caracteristică o pondere mai mare a persoanelor cu vârsta peste 65 de ani. Cu excepția zonelor predominant urbane, România are o populație mai puțin îmbătrânită decât cea din UE27.

Tabelul 2.3

Structura populației pe grupe de vârstă și indicele îmbătrânirii populației pe tipuri de zone, în România și UE27

Population structure by age groups and aging index on types of areas in Romania and EU27

Sursa: calculat pe baza datelor Comisiei Europene, 2010

Dezvoltarea economică

Produsul intern brut pe locuitor este mai mare în zonele predominant urbane decât în cele rurale, atât în România cât și în Uniunea Europeană ( UE 27, UE15 și UE12). Diferența dintre zonele rurale și cele urbane este mai accentuată în România .

Figura 2.7 PIB pe locuitor, pe tipuri de regiuni, în România și UE27*

GDP per capita, by type of region in Romania and EU27*

Totuși, dacă în UE27, în perioada 2000 – 2006, PIB-ul a rămas relativ constant, situația în România a fost diferită: a crescut cu 7% în zonele predominant rurale și cu 12% în cele intermediar rurale.

Tabelul 2.4

Evoluția produsului intern brut pe locuitor, pe tipuri de regiuni, în România și UE27*

Evolution of per capita gross domestic product, by type of region in Romania and EU27 *

* PIB în pc/locuitor; media UE27 = 100; 2006 este media anilor 2005, 2006, 2007; 2000

Sursa: calculat după datele Comisiei Europene, 2010

Dacă sectorul primar reprezenta 4,6% și respectiv 2,4% din valoarea adăugată brută din zonele predominat rurale și respectiv zonele intermediar rurale în UE 27, în România, ponderea a fost mult mai mare: 11,2% și respectiv 6,1%. Atât în UE27 cât și în România sectorul terțiar este predominant indiferent de tipul de zonă. Evoluția valorii adăugate brute arată o situație similară atât în UE27 cât și în România, și anume scăderea ponderii VAB în sectorul primar .

Tabelul 2.5

Structura și evoluția valorii adăugate brute pe ramuri economice, pe tipuri de zone, în România și UE27

Structure and evolution of gross value added by economic sectors, on types of areas in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

În ceea ce privește ponderea populației ocupate în sectorul primar, datele indică o diferență semnificativă între România și UE27 (30,3% și respectiv 5,2%). Pe tipuri de zone rurale forța de muncă ocupată în sectorul primar înregistrează aceleași valori ridicate: 38,6% în zonele predominant rurale și 29,6% în zonele rurale intermediare. De asemenea și ocuparea în sectorul primar a scăzut în toate cele trei tipuri de zone, tendință regăsită într-un grad mai redus și la nivelul UE27.

Tabelul 2.6

Structura și evoluția ocupării forței de muncă pe sectoare de activitate, pe tipuri de zone, în România și UE 27

Structure and evolution of employment by sectors, by type of areas in Romania and EU-27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Tabelul 2.7

Rata ocupării forței de muncă și evoluția sa în perioada 2003-2007, pe tipuri de zone, în România și UE27

Employment rate and its evolution during the period 2003-2007, on types of areas in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Rata ocupării forței de muncă în România a fost de 62,3 % , mai redusă decât cea înregistrată la nivelul UE27. Zonele predominant rurale înregistrează cel mai redus nivel al ocupării – 58,5%. În perioada 2003 -2007, dacă în UE27 rata ocupării a crescut în toate tipurile de zone, în România aceasta a înregistrat o tendință descendentă în zonele predominant rurale și în cele intermediare, pe când trendul din zonele predominant urbane a fost ascendent.

Sectorul primar

Cu 2840 mii de persoane ocupate în anul 2008 (30,3%) și cu o valoare adăugată brută de 7193,4 milioane euro (6,5%), sectorul primar prezintă o importanță deosebită pentru economia României. În perioada 2000 – 2008, s-a înregistrat o tendință ușoară de scădere a populației ocupate în sectorul primar (- 2,5% anual) și o ușoară creștere a VAB (1,1% anual)

Tabelul 2.8

Dezvoltarea economică a sectorului primar, în România și UE27

Economic development of primary sector in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

În ceea ce privește structura utilizării terenului agricol, România se apropie de structura caracteristică UE27 din suprafața agricolă, 63,2% este ocupată de terenuri arabile, 33,0% de pășuni și numai 2,5% de culturi permanente. Distribuția este influențată, în principal, de condițiile naturale.

Figura 2.8 Utilizarea terenurilor agricole, în România și UE27

Agricultural land usage in Romania and EU27

Există în UE27 un număr de 13,7 milioane de ferme din care 3,9 milioane sunt localizate în România (28,7%). Dacă în UE27 dimensiunea medie a unei ferme este de 12,6 hectare, în România aceasta este de numai 3,5 ha, de aproximativ patru ori mai mică. Diferențele sunt și mai mari dacă se analizează dimensiunea economică: media în UE27 este de 11,3 UDE și numai 1 UDE în România.

Tabelul 2.9.

Structura fermelor, în România și UE27

The structure of farms in Romania and EU27

Sursa: calculat după datele Comisiei Europene, 2010

Conform datelor provizorii ale Recensământului agricol, în anul agricol 2009- 2010 suprafața agricolă din România a fost de 15,86 milioane ha din care suprafața agricolă utilizată pe total țară, a fost de 13,298 milioane de ha iar suprafața agricolă medie pe exploatație este de 3,45 ha. Din acesta 62,5% este teren arabil, 33,8% sunt pășuni și fânețe, 2,4% culturi permanente și 1,4% grădini familiale.

În anul 2010, suprafața agricolă neutilizată a fost de 0,88 milioane ha iar suprafața agricolă în repaus a fost de 1,35 milioane ha. Conform datelor provizorii RGA, 55,6% din totalul exploataților sunt sub 1 ha (2,13 milioane exploatații) iar suprafața totală a acestora (1,03 milioane ha) reprezintă 6,8% din total. După cum se poate observa 18,5% din totalul exploatațiilor au între 1-2 ha și dispun de 7,5% din totalul suprafeței, 20% din total au între 2-5 ha și lucrează circa 16% din totalul suprafeței iar 0,4% din exploatații au peste 100 de ha și dispun de 49% din totalul suprafeței.

Forța de muncă ocupată în sectorul agricol al UE27 însuma 2,2 milioane unități de muncă anuale (UMA), ceea ce reprezintă aproximativ 18,8% din forța de muncă ocupată în sectorul primar.

Principala trăsătură a agriculturii UE este reprezentată de fermele familiale care oferă în medie 1 -1,5 locuri de muncă (UE, 2010). Așa cum se poate vedea în tabelul de mai sus în România, producția agricolă se bazează, în special, pe fermele de mici dimensiuni, ferme de semisubzistență, care dețin o pondere covârșitoare – 78% (< 1 UDE). În anul 2005, în UE27, o cincime dintre fermieri aveau pregătire în domeniul agricol, în România ponderea acestora a fost de 2,7 ori mai mică (7,4%)

Figura 2.9 Structura și numărul exploataților agricole peste 1 ha în anul agricol 2009-2010

Structure and number of agricultural exploitations over 1 ha in the 2009-2010 crop year

Tabelul 2.10

Pregătirea profesională și Indicele de îmbătrânire a fermierilor în România și UE27

Professional training and aging index of farmers in Romania and EU27

Sursa: datele Comisiei Europene, 2010

Dacă în UE27 există un fermier tânăr la 9 fermieri cu vârsta peste 55 de ani, în România raportul este aproape dublu: 1 la 17. În ceea ce privește productivitatea muncii, diferențele între România și UE27 sunt semnificative: în România aceasta reprezintă numai un sfert din productivitatea muncii înregistrată la nivel european . Mai mult, în perioada 2003 -2007, productivitatea muncii în UE27 a crescut într-un ritm anual de 2,7% în timp ce în România ritmul de creștere a fost numai de 0,1%.

Tabelul 2.11

Productivitatea muncii în agricultură, în România și UE27

Labour productivity in agriculture in Romania and EU27

Sursa: datele Comisiei Europene, 2010

Industria agroalimentară

Industria agroalimentară reprezintă un sector important pentru economia României prin ponderea populației ocupate (2,3% din totalul populației ocupate) și ponderea din valoarea adăugată brută (6,3%). Productivitatea muncii în industria agro-alimentară românească, 32000 mii euro/persoană ocupată, este mai scăzută decât cea din UE27. Pentru toți cei trei indicatori luați în studio, în tabelul de mai jos, ritmul anual de creștere a fost superior în România față de UE27.

Tabelul 2.12

Indicatori ai industriei agroalimentare, în România și UE27

Agrifood industry Indicators in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Silvicultura

Tabelul 2.13

Indicatori ai sectorului silvic, în România și UE27

Forestry sector Indicators in Romania and EU27

Sursa: Rural Development in the European Union. Statisticall and Economic Information,2010

În România, suprafața ocupată cu păduri exploatabile însumează aproximativ 4,1 milioane hectare, ceea ce reprezintă 62,2% din suprafața totală a pădurilor. Productivitatea pădurilor este de 8,4 mc/an/ha, fiind superioară mediei europene. În ceea ce privește formarea brută de capital în sectorul silvic, aceasta însumează 29,8 milioane euro ceea ce reprezintă 1,08% din valoarea creată la nivelul UE27. Estimarea productivității muncii indică faptul că în România aceasta este de aproape patru ori mai scăzută decât media UE27.

Mediul înconjurător

Agricultura și silvicultura joacă un rol major în ceea ce privește mediul înconjurător și peisajele. Astfel, cele două sectoare dețin împreună 86% din utilizarea terenurilor, o pondere mai mare decât cea înregistrată în UE27 (76,9%). Ponderea suprafețelor naturale este mai redusă de 2,7 ori decât media UE27. O pondere însemnată a terenurilor agricole utilizate (28,9%) este situată în regiuni în care condițiile naturale sunt restrictive pentru desfășurarea activităților agricole, pondere mult mai reduse decât cea înregistrată la nivelul UE27 – 54,4% .

Agricultura extensivă în România deține ponderi mult mai însemnate decât mediile înregistrate în UE27: 41,3% din suprafața culturilor arabile și 38,6% din suprafața de pășuni .

Se estimează că terenurile cu înaltă valoare naturală acoperă aproximativ 10% din suprafața agricolă și 30% din suprafața forestieră a României . Implementarea directivei Natura 2000 a avut o importantă contribuție la conservarea biodiversității.

Figura 2.10 Structura utilizării terenurilor în România și UE 27

The structure of land use in Romania and EU-27

Tabelul 2.14

Ponderea diferitelor tipuri de zone defavorizate în suprafața agricolă utilizată, în România și UE27

Share of different types of disadvantaged areas in the utilized agricultural area in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Tabelul 2.15

Ponderea suprafețelor cu agricultură extensivă

Share surfaces with extensive agriculture

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Gradul de defoliere a pădurilor indică presiunea mediului înconjurător asupra ecosistemelor forestiere. În cazul României, se estimează că aproape 19% a fost afectat de fenomene de defoliere ceea ce reprezintă o pondere ușor mai scăzută decât media înregistrată în UE27 . În perioada 2000-2009, amploarea acestui fenomen a crescut într-un ritm anual de 4,6%, ritm superior mediei UE27 (1,8%).

Tabelul 2.16

Ponderea terenurilor Natura 2000, în România și UE27 (mai 2010)

Share of land area Natura 2000 in Romania and EU27 (May 2010)

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Tabelul 2.17

Indicatori ai sănătății ecosistemelor forestiere în România și UE27

Indicators of forestry ecosystem health in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Este cunoscut faptul că prin activitățile sale specifice, agricultura poate influența calitatea apei. Estimările privind concentrația nitriților în apele de suprafață și în cele subterane nu sunt încă disponibile, astfel că este dificil de apreciat gradul de intensitate al unor practici agricole pe zone.

Presiunea agriculturii, în ceea ce privește utilizarea apei, este mai redusă în România decât media UE27 . Eroziunea solului persistă în multe zone și se estimează că pierderile anuale de sol, datorate apei, sunt mai reduse în România decât media înregistrată în UE27.

Tabelul 2.18

Indicatori privind calitatea apelor în România și UE27

Indicators of water quality in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

În România, suprafața agricolă destinată agriculturii organice a însumat, în anul 2008, 140132 ha, ceea ce reprezintă aproximativ 1% din totalul suprafeței agricole. Raportat la media UE27, aceasta este aproximativ de patru ori mai mică. Totuși ritmul anual de creștere – 16,9% (perioada 2004-2008) este superior UE27 (6,4%).

Tabelul 2.19

Indicatori ai agriculturii organice

Indicators of organic agriculture

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Răspunsul actual al agriculturii românești la schimbările climatice este unul de recunoaștere a problemei și de recunoaștere a dificultăților de atenuare În tabelul 3.21 sunt prezentați câțiva indicatori comparativi.

Tabelul 2.20

Emisiile de gaze de seră din agricultură

Greenhouse gas emissions from agriculture

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Diversificarea și calitatea vieții în zonele rurale

Ponderea gospodăriilor cu alte surse de venit decât agricultura, în România, indică o situație relativ apropiată de cea înregistrată la nivelul UE27 : diferențe care apar în cazul zonelor profund rurale.

Analizând gradul de ocupare în sectorul secundar și terțiar se observă că România comparativ cu UE27 înregistrează valori mai reduse în zonele predominant și intermediar rurale. Acest lucru indică o dependență mai mare a acestor zone de activitatea agricolă. Dacă la nivelul UE27, în perioada 2000-2007, se remarcă o ușoară creștere anuală a gradului de ocupare în sectorul secundar și terțiar, în România trendul este descendent în zonele rurale.

Tabelul 2.21

Ocuparea în sectorul secundar și terțiar, pe tipuri de zone, în România și UE27

Employment in secondary and tertiary sector, on types of areas in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Una dintre oportunitățile de dezvoltare a zonelor rurale este activitatea turistică. Numărul de locuri de cazare localizate în zonele predominant și intermediar rurale (93,6 % din numărul total) plasează România într-o poziție favorabilă. Trebuie remarcat faptul că dezvoltarea anuală a activității turistice în aceste zone, în ciuda faptului că este pozitivă, este mai scăzută decât în zonele predominant urbane. Migrația netă este un indicator care poate măsura gradul de atractivitate a unei zone. Așa cum se observă mai jos, în România, atât zonele predominant rurale cât și cele intermediare se confruntă cu un ritm anual de creștere a ratei migrației cu valori negative. Situația este diferită față de cea înregistrată la nivelul UE27. Tabelul 2.22

Indicatori privind activitatea turistică, pe tipuri de zone, în România și UE27

Indicators of tourist activity, on types of areas in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Potențialul uman este un factor cheie în dezvoltarea zonelor rurale. După cum se poate observa mai jos., în anul 2009 73,4% dintre adulții din UE27 erau absolvenți de studii medii sau superioare. În România ponderea acestora a fost ușor mai ridicată – 74,7%. Gradul de educație este mai scăzut în zonele predominant și intermediar rurale, atât în România cât și în UE27.

Tabelul 2.23

Rata migrației nete, pe tipuri de zone, în România și UE27

Net migration rate by types of areas in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Tabelul 2.24

Ponderea adulților participanți la cursuri de pregătire profesională, pe tipuri de zone, în România și UE27

The share of adults participating in training courses, on types of areas in Romania and EU27

Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

Figura 2.12 Ponderea adulților cu studii medii și superioare, pe tipuri de zone, în România și UE27 , Sursa: după datele Comisiei Europene, 2010

The share of adults with secondary and higher education, on types of areas in Romania and EU27

Pregătirea continuă este considerată un bun instrument de îmbunătățire a pregătirii forței de muncă favorizând, prin aceasta, dezvoltarea economică. În România, comparativ cu UE27 , estimările privind participarea adulților la cursuri de pregătire profesională relevă că acesta este încă foarte scăzută.

2.3.2. Reforma Politicii Agricole Comune

Reform of the Common Agricultural Policy

Proiectul de reformă a Politicii Agricole Comune (PAC) pentru perioada de după 2013, propus de Comisia Europeană, vizează sporirea competitivității, a durabilității și asigurarea prezenței agriculturii pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Măsurile care vizează consolidarea competitivității agriculturii europene sunt:

– noile plăți directe (care vor ține cont de suprafața agricolă utilizată, dar și de capacitatea de producție și bunurile publice generate);

– sprijinul diferențiat în funcție de nevoi obiective (sprijin specific pentru tinerii fermieri, ajutor cuplat, posibilitatea ca statele membre să direcționeze până la 5 % din sprijinul aferent primului pilon spre zonele defavorizate, pentru a susține agricultura acestora)

– plafonarea plăților directe.

Aceste instrumente trebuie să ia în considerare schimbările mediului economic din ultimii ani, cu ajutorul a doi factori: dinamica piețelor și veniturile producătorilor.

De asemenea, aceste măsuri au și o componentă ecologică, pentru a ține cont de schimbările climatice și pentru a spori durabilitatea agriculturii europene. Susținerea unei mai bune gestionări a resurselor naturale constă în sprijin pentru un număr de practici agricole: diversificarea culturilor, menținerea pajiștilor permanente, conservarea unor zone de interes ecologic și a unor elemente de peisaj. Pentru a reconcilia aspectele economice cu cele ecologice este întărită cercetarea și inovarea în agricultură (interacționând cu obiectivele Economiei bazate pe cunoștințe) cu scopul de a obține o producție mai mare cu mai puține resurse și pentru a îndrepta sectorul agricol spre o mai mare competitivitate și durabilitate. De asemenea, agricultura bazată pe expertiză și cunoaștere va determina o mai bună adaptare a tehnologiile productive la cererea de pe piață.

În slujba competitivității și a dezvoltării zonelor rurale, vor exista măsuri noi, concentrate în jurul a șase priorități:

încurajarea inovării;

sporirea competitivității;

îmbunătățirea organizării și a gestionării riscurilor;

conservarea ecosistemelor;

încurajarea unei utilizări eficiente a resurselor;

promovarea incluziunii sociale.

În ceea ce privește bugetul PAC, propunerea CE privind viitorul cadru financiar multianual al Uniunii Europene(2014-2020), îngheață alocările pentru PAC la nivelul cadrului financiar actual, respectiv la 371,7 miliarde euro, ceea ce reprezintă o reducere a părții bugetului agricol în bugetul general de aproximativ 6%.

Aspectele sensibile prezentate de statele membre în cadrul procesului de negociere se referă la:

 definiția fermierului activ;

 introducerea unui plafon superior pentru alocarea plăților directe către fermele individuale mari;

 măsurile de ecologizare;

 abolirea în anul 2015 a cotelor de zahăr;

 definiția zonelor defavorizate;

 convergența plaților directe.

În contextul adoptării de către Comisia Europeană a propunerii bugetului UE pentru perioada 2014-2020, România a salutat recunoașterea PAC ca fiind una dintre cele mai importante politici UE, apreciind că documentul CE privind reforma bugetului UE reflectă, în mare parte, prioritățile stabilite de către România, respectiv: arhitectura PAC pe 2 piloni, un buget pentru agricultură care să fie cel puțin la nivelul celui actual, propunerea unui mecanism privind redistribuirea plăților directe între statele membre, restructurarea măsurilor de piață.

Comisia a prezentat în luna octombrie 2011 patru propuneri de regulamente de bază ale Parlamentului European și Consiliului care țin de politica agricolă comună:

privind plățile directe,

privind organizarea comună a piețelor (OCP) unică,

privind dezvoltarea rurală și

un regulament orizontal privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea PAC.

I. Plăți directe

a. Schema de plată de bază

Pentru a se renunța treptat la diferitele sisteme din cadrul schemei de plată unică din UE-15 (care permite aplicarea referințelor istorice [122] sau a unei plăți la hectar sau a unei combinații „hibride” între cele două) și la schema de plată unică pe suprafață (SAPS) din majoritatea statelor UE-12, după 2013 se va aplica o nouă „schemă de plată de bază”. La fel ca în prezent, această schemă va face obiectul „ecocondiționalității” (respectarea anumitor norme privind mediul, bunăstarea animalelor). Scopul este reducerea semnificativă a discrepanțelor dintre fermieri, dintre regiuni (la nivel național) și dintre statele membre (la nivel european) din punctul de vedere al cuantumului plăților obținute după implementarea completă a legislației actuale. Până la începutul anului 2019, toate statele membre vor fi obligate să treacă la o plată uniformă per hectar la nivel național sau regional. În conformitate cu propunerile Comisiei din cadrul financiar multianual, pachetele financiare naționale pentru plățile directe vor fi ajustate, astfel încât cei care primeau mai puțin de 90 % din plata medie per hectar în UE vor primi mai mult. Diferența dintre cuantumurile prevăzute în prezent și 90 % din media UE-27 este redusă cu o treime.

b. Plăți pentru practici agricole durabile

Pe lângă plata de bază, fiecare exploatație va primi o plată la hectar pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru climă și mediu.

Statele membre vor utiliza 30 % din pachetul financiar național pentru a finanța această măsură, care este obligatorie, și care nu va face obiectul plafonării. Cele 3 măsuri prevăzute sunt: menținerea pajiștilor permanente, diversificarea culturilor și menținerea unei „zone de interes ecologic” de cel puțin 7 % din suprafața agricolă (fără luarea în calcul a pajiștilor permanente).

c. Zonele care se confruntă cu constrângeri naturale

Statele membre (sau regiunile) pot acorda o plată suplimentară de până la 5 % din pachetul financiar național pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale.Această plată suplimentară este opțională și nu afectează acțiunile referitoare la zonele defavorizate disponibile în cadrul dezvoltării rurale.

d. Tinerii fermieri

Plata de bază pentru tinerii fermieri care își încep activitatea (cei care nu au împlinit 40 de ani) ar trebui să fie completată de o plată suplimentară de 25 % în primii 5 ani de la instalare. Această măsură este limitată la dimensiunea maximă a unei ferme medii din statul membru respectiv. În cazul statelor membre în care dimensiunea femei este redusă, limita este de 25 ha. Această măsură va fi finanțată cu până la 2 % din pachetul financiar național.

e. Micii fermieri

Orice fermier care solicită sprijin în 2014 poate decide, până la 15 octombrie 2014, să participe la schema pentru micii fermieri și, prin urmare, să primească o plată anuală fixată de statul membru la o sumă cuprinsă între 500 și 1 000 euro, indiferent de dimensiunea fermei. Aceasta va fi o simplificare pentru fermierii în cauză și pentru administrațiile naționale. Aceștia vor avea de respectat cerințe mai puțin severe legate de ecocondiționalitate și vor fi scutiți de la aplicarea măsurii de ecologizare.

f. Opțiunea „cuplată”

Pentru a contracara eventualele efecte negative ale redistribuirii plăților directe pe o bază națională și pentru a ține cont de condițiile existente, statele membre vor avea opțiunea de a oferi cuantumuri limitate de plăți „cuplate”, adică plăți legate de un anumit produs. Finanțarea acestei măsuri va fi plafonată la 5 % din pachetul financiar național dacă statul membru acordă în prezent un sprijin cuplat de 0-5 % sau la 10 % dacă nivelul actual al sprijinului cuplat este mai mare de 5 %. Comisia poate aproba un procent mai ridicat dacă statul membru poate demonstra că acest lucru este justificat.

g. Transferul de fonduri între piloni

Statele membre vor avea posibilitatea de a transfera până la 10 % din pachetul lor financiar național pentru plăți directe (primul pilon) către pachetul financiar destinat dezvoltării rurale, iar statele membre care primesc mai puțin de 90 % din media UE pentru plățile directe pot transfera acum până la 5 % din fondurile lor pentru dezvoltare rurală către pachetul financiar național destinat primului pilon.

h. Eco-condiționalitate

Alocarea tuturor plăților din pachetul financiar național destinat plăților directe va continua să fie legată de respectarea unor cerințe de referință legate de standardele de mediu, de bunăstare a animalelor și de sănătate a plantelor și a animalelor. Totuși, din dorință de simplificare, numărul cerințelor statutorii de management (CSM) a fost redus de la 18 la 13, iar normele privind bunele condiții agricole și de mediu (GAEC) au fost reduse de la 15 la 8. Se propune, de asemenea, ca Directiva-cadru privind apa și Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor să fie încorporate în normele privind ecocondiționalitatea de îndată ce se va fi demonstrat că dispozițiile respective au fost implementate în mod adecvat în toate statele membre, iar obligațiile pentru fermieri au fost clar identificate.

i. Plafonarea

Cuantumul sprijinului pe care îl poate primi orice fermă în cadrul schemei de plată de bază va fi limitat la 300 000 euro/an, iar plata va fi redusă cu 70 % în cazul sumelor cuprinse între 250 000 și 300 000 euro, cu 40 % în cazul celor cuprinse între 200 000 și 250 000 euro și cu 20 % în cazul celor cuprinse între 150 000 și 200 000 euro. Totuși, pentru a ține cont de ocuparea forței de muncă, exploatația poate deduce costurile salariale din anul precedent (inclusiv impozitele și contribuțiile la fondul asigurărilor sociale) înaintea aplicării acestor reduceri.

j. Fermieri activi

În vederea excluderii de la plăți a solicitanților care nu desfășoară efectiv, în mod tangibil, o activitate agricolă, definiția fermierilor activi propusă precizează că sprijinul nu va fi acordat solicitanților ale căror plăți directe în cadrul PAC sunt mai mici de 5 % din totalul veniturilor obținute din toate activitățile neagricole. Același lucru este valabil în cazul în care suprafețele lor agricole sunt în cea mai mare parte menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, iar solicitanții nu desfășoară activitatea minimă necesară, astfel cum este definită de statele membre.

k. Suprafețe eligibile

Normele prevăd stabilirea anului 2014 ca noul an de referință pentru suprafețele eligibile, dar se va face o legătură cu beneficiarii din anul 2011 ai sistemului de plăți directe, pentru a se evita specula.

II. Mecanisme de gestionare a pieței

Sistemele de intervenție publică și de ajutoare pentru depozitare privată și-au dovedit eficiența ca mecanisme de siguranță care îi pot ajuta pe producători atunci când se confruntă cu dificultăți pe piață, de exemplu în urma unei crize alimentare. Totuși, aceste sisteme vor fi revizuite pentru a le face să reacționeze mai repede și mai eficient. Este introdusă o clauză de salvgardare pentru toate sectoarele, cu scopul de a permite Comisiei să ia măsuri de urgență pentru a răspunde perturbărilor generale de pe piață – precum măsurile luate în timpul crizei E-coli din mai-iulie 2011. Aceste măsuri vor fi finanțate din rezerva pentru situații de criză definită în linii generale în cadrul financiar multianual.

Cotele pentru lapte și drepturile referitoare la plantarea viței-de-vie urmează să expire, iar Comisia încearcă să pună capăt ultimului sistem de cote – pentru zahăr. Sistemul de cote pentru zahăr ar trebui să expire la 30 septembrie 2015. Programul de încurajare a consumului de fructe în școli și sistemul de distribuire a laptelui în școli urmează a fi prelungite. Textele reflectă, de asemenea, propunerile existente din decembrie 2010, referitoare la standardele de comercializare pentru produsele lactate și privind calitatea – inclusiv conceptul de „loc de proveniență agricolă”.

Pentru a îmbunătăți poziția de pe care negociază fermierii în cadrul filierei agroalimentare, Comisia caută o metodă mai bună de organizare a sectoarelor. Normele referitoare la recunoașterea organizațiilor de producători (OP) și a organizațiilor interprofesionale sunt extinse acum pentru a cuprinde toate sectoarele – opțiunile suplimentare privind înființarea unor astfel de organizații de producători fiind transferate acum, în ceea ce privește finanțarea în cadrul dezvoltării rurale.

III. Dezvoltare rurală

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) va intra în noul cadru strategic comun – aplicabil și Fondului european pentru dezvoltare regională (FEDER), Fondului social european (FSE), Fondului de coeziune (FC) și Fondului european pentru afaceri maritime și pescuit (EMFF) în vederea îndeplinirii obiectivelor strategiei Europa 2020 (creștere durabilă, creștere inteligentă, creștere favorabilă incluziunii). Ca și în cazul celorlalte fonduri, pentru a se introduce o legătură mai clară cu performanța, vor trebui stabilite obiective specifice pentru toate programele de dezvoltare rurală pentru cele 6 priorități enumerate. O parte din fonduri, aproximativ 5 %, va fi reținută într-o așa-numită „rezervă de performanță” și va deveni disponibilă doar când se poate demonstra că se realizează progrese în îndeplinirea obiectivelor specifice respective.

Rămâne neschimbat, în esență, conceptul actual de scheme multianuale de dezvoltare rurală elaborate și cofinanțate de statele membre (sau de regiuni), care a fost aplicat cu succes. Totuși, în loc de 3 axe legate de aspectele economice, de mediu și sociale, cu cerințe minime privind cheltuielile din cadrul fiecărei axe, noua perioadă de programare va avea 6 priorități:

 încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării;

 creșterea competitivității;

 promovarea organizării filierei agroalimentare și a gestionării riscurilor;

 refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor;

 promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției spre o economie cu emisii reduse de carbon;

 promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale;

În termeni bugetari, distribuirea pachetelor financiare naționale destinate dezvoltării rurale va cunoaște unele schimbări, în funcție de criteriile obiective care vor fi stabilite de Comisie în temeiul propriilor competențe, la o dată ulterioară. Ratele de cofinanțare din partea UE vor fi de 85 % în regiunile mai puțin dezvoltate, în regiunile ultraperiferice și în insulele mici din Marea Egee și de 50 % în alte regiuni, pentru cele mai multe plăți, dar pot fi mai mari pentru transferul de cunoaștere și pentru inovare, pentru cooperare, pentru înființarea grupurilor de producători, pentru subvențiile la instalarea tinerilor fermieri și pentru proiectele LEADER.

Câteva elemente-cheie din meniul simplificat al proiectelor din cadrul dezvoltării rurale :

a. Inovarea . Această temă esențială (proiectul de parteneriat european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii) va fi deservită de mai multe măsuri de dezvoltare rurală diferite, precum „transferul de cunoștințe” și „cooperarea”, și vizează promovarea utilizării eficiente a resurselor, productivitatea, emisiile reduse, dezvoltarea benefică pentru climă și durabilă a agriculturii, a silviculturii și a zonelor rurale. Toate acestea ar trebui realizate printr-o mai bună cooperare între agricultură și cercetare, pentru accelerarea transferului de tehnologie spre practica agricolă;

b. Cunoașterea – „o agricultură bazată pe cunoaștere”: măsuri consolidate pentru serviciile de consiliere agricolă (legate și de atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, de provocările referitoare la mediu, de dezvoltarea economică și formarea profesională);

c. Restructurarea/Investițiile/Modernizarea: sprijinul va fi în continuare disponibil;

d. Tinerii fermieri: – o combinație de măsuri ce poate include subvențiile pentru instalare (până la 70 000 euro) și servicii de formare și de consiliere;

e. Micii fermieri: ajutor de instalare de până la 15 000 euro pentru fiecare fermă mică;

f. Fondurile de asigurare și mutuale – pentru asigurarea culturilor, pentru asigurarea împotriva fenomenelor meteorologice și pentru asigurarea împotriva bolilor animalelor sunt extinse pentru a include opțiunea de stabilizare a veniturilor. Pentru fiecare euro depus de un fermier, fondurile de dezvoltare rurală oferă un cuantum suplimentar de 0,65 euro;

g. Organizațiile de producători/Asociațiile de organizații de producători: sprijin pentru înființarea de organizații pe baza unui plan de afaceri, sprijin limitat la grupuri definite ca fiind IMM-uri;

h. Plăți pentru agromediu și climă: flexibilitate sporită în contracte, contracte în comun, legate de formare profesională/informare adecvată;

i. Agricultură ecologică: nouă măsură separată pentru vizibilitate sporită;

j. Zone care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice: nouă delimitare a zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale, bazată pe 8 criterii biofizice; statele membre își păstrează flexibilitatea de a defini până la 10 % din suprafața lor agricolă ca fiind confruntată cu constrângeri specifice, pentru a proteja sau a ameliora mediul;

k. Zone montane: în cazul zonelor muntoase și al terenurilor agricole aflate la nord de paralela 62ș, cuantumurile ajutoarelor pot fi de până la 300 euro/ha (în creștere de la 250 euro/ha;

l. Cooperare: posibilități extinse în vederea sprijinirii cooperării tehnologice, comerciale și în domeniul mediului (de exemplu, proiecte pilot, scheme de mediu comune, filiere agroalimentare scurte, dezvoltarea piețelor locale);

m. Servicii de bază și reînnoirea satelor: – investițiile în infrastructura de bandă largă și în energia din surse regenerabile se pot extinde, nu vor mai fi limitate la investiții de mică amploare;

IV. Elemente suplimentare

a. Monitorizarea și evaluarea PAC

Comisia va prezenta un raport până la sfârșitul anului 2017 – și o dată la fiecare 4 ani după aceea – privind impactul PAC asupra celor 3 priorități principale – producție alimentară viabilă, gestionarea durabilă a resurselor naturale și dezvoltare teritorială echilibrată.

b. Simplificarea controalelor

Cerințele privind controalele vor fi reduse în regiunile în care controalele precedente au dat rezultate bune, demonstrând că normele sunt respectate în mod corespunzător. Totuși, controalele vor trebui să fie intensificate în regiunile în care sunt probleme. Până la sfârșitul anului vor apărea propuneri separate pentru schema de ajutoare pentru persoanele aflate în dificultate (pentru perioada de după 2013) și pentru a conferi transparență totală plăților directe și altor subvenții din cadrul PAC, ținând cont de hotărârea Curții din octombrie 2010, în care se afirmă că normele existente nu respectă normele privind protecția datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice.

Pozitiile statelor membre UE privind reforma PAC

PAC a avut parte de critici încă de la începuturile sale, cum era de așteptat. Aceste critici au venit din mai multe unghiuri și puncte de vedere politice și economice. Capitaliștii pieței libere au ridiculizat subvențiile, distrugătoare ale pieței, ecologiștii au atacat-o pentru reducerea biodiversității.

De îndatată ce Comisia Europeană a prezentat propunerile viitoarei PAC, în luna octombrie a anului 2011, statele membre și-au exprimat susținerea pentru anumite măsuri din pachetul de reformă, dar și critici deopotrivă.

Critici dure au fost aduse de state precum Danemarca, Olanda, Suedia, Marea Britanie, Malta. Acestea doresc eliminarea treptată a plăților directe până în anul 2020, crescând în acest fel bugetul pilonului 2, dezvoltarea rurală. Există și în cadrul acestui grup diferențe de opinie. În timp ce Marea Britanie s-a pronunțat deja în mod energic pentru o reducere semnificativă a plicului bugetar acordat PAC, aliatele sale obișnuite nu au urmat-o ci s-au poziționat, cel puțin deocamdată, alături de tabăra tradiționalistă care susține conservarea bugetului PAC la standardele actuale.

S-a mai diferențiat opinia statelor nou aderate care doresc ca plățile directe să fie distribuite pe criterii obiective, acceptate de toate statele membre, iar nu pe considerente istorice. Pe lângă reechilibrarea plăților, acestea susțin și aplicarea unui tratament egal pentru toți fermierii, pentru a se asigura condiții de concurență loială și creșterea competitivității fermelor. Din acest grup fac parte Polonia, Estonia, Lituania, Ungaria, România, Bulgaria, Slovacia, Slovenia.

Mai există și o a treia grupare de state care doresc menținerea status-quo-ului, a sprijinului financiar acordat pentru plățile directe și a alocărilor financiare consistente pentru politica agricolă, în cadrul bugetului UE. Din această tabără fac parte țările conservatoare din fosta UE-15: Franța, Germania, Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Grecia.

Propunerea de limitare a a plăților directe către fermele mari este respinsă de anumite țări în care ponderea fermelor mari este importantă, atît ca suprafață cât și ca aport la securitatea alimentară a populației. De asemenea, există numeroase state care salută propunerea de susținere specială a fermelor mici și a fermelor din zonele defavorizate: amintim aici Austria, Irlanda, Polonia, Portugalia și România. Totodată, numeroase state consideră că acele condiții suplimentare de eco-condiționalitate sunt mult prea complicate, greu de pus în practică și greu de controlat (Germania, Austria).

Poziția României

România salută recunoașterea PAC ca fiind una dintre cele mai importante politici UE. Apreciază că documentul CE privind reforma bugetului UE reflectă, în mare parte, prioritățile stabilite de către România, respectiv: arhitectura PAC pe 2 piloni, un buget pentru agricultură care să fie cel puțin la nivelul celui actual, propunerea unui mecanism privind redistribuirea plăților directe între statele membre, restructurarea măsurilor de piață.

Propunerea CE îngheață alocările pentru PAC la nivelul cadrului financiar actual, respectiv la 371,7 miliarde euro, ceea ce reprezintă o reducere a părții bugetului agricol în bugetul general de aproximativ 6%. Pentru pilonul 1(plăți directe și măsuri de piață) se prevăd 281,8 miliarde euro, iar pentru dezvoltare rurală 89,9 miliarde euro. Propunerea CE pentru plățile directe ar trebui să reprezinte varianta minim acceptabilă pentru România, urmând ca în negocieri să se solicite creșterea sumei.

 Ecologizarea plăților directe . România apreciază că inițiativa CE de stabilire a unui procent alocat ecologizării din cuantumul plăților directe riscă să crească birocrația atât pentru administrație cât și pentru fermieri. Consideră că introducerea ecologizării trebuie analizată atât din punct de vedere al cunatumului procentului propus cât și al cerințelor specific suplimentare, pe care fermierii trebuie să le respecte pentru a accesa acest segment al plății directe. Totodată trebuie văzut dacă fermele de dimensiuni mici și culturile care se pretează numai pe anumite condiții pedo-climatice sunt afectate de introducerea acestei condiționalități.

 Convergența plăților directe . România apreciază intenția CE de a realiza distribuirea mai echitabilă a ajutorului direct între statele membre. Asigurarea unei distribuiri echitabile a plăților directe între statele membre impune o reproiectare corectă și considerarea unor criterii obiective acceptate de toate statele. Exercițiul actual de convergență trebuie să evite menținerea unor discrepanțe majore la nivelul statelor membre. Respectiv, convergența progresivă între media UE a plăților directe în sensul diminuării diferenței dintre nivelul actual al subvenției în România și 90% din media UE a plăților directe, cu doar 33%, nu reflectă cu adevărat principiul echității promovat în cadrul actualei reforme a PAC. Referințele istorice ar trebui înlocuite cu criterii care să țină seama de suprafața agricolă utilizată și efectivul de animale, la care se mai pot adăuga și factori precum populația din mediul rural, forța de muncă ocupată în agricultură.

 Plafonarea plăților directe . În ceea ce privește propunerea de plafonare a plăților directe, România consideră că este necesar să fie avut în vedere faptul că unitățile de producție agricolă din UE prezintă o structură foarte variată în ceea ce privește dimensiunea activității, condițiile de muncă, productivitatea muncii și forma juridică. În prezent, România nu este de acord cu propunerea de plafonare a plăților directe pentru marile exploatații, mai ales în condițiile în care nu se cunoaște nivelul limitelor ce vor fi impuse. În situația în care plafonarea va deveni obligatorie, România va susține aplicarea unui prag cât mai înalt, astfel încât numărul total de hectare potențial excluse de la plata directă să nu determine probleme de securitate alimentară și de fărâmițare administrativă.

 Dezvoltarea rurală . România susține intenția CE de a avea o politică de dezvoltare rurală axată pe competitivitate și inovare, schimbări climatice și mediu, cu posibilitatea ca alocările fondurilor pe aceste segmente să se realizeze în funcție de nevoile de dezvoltare specifice fiecărui stat membru. În ceea ce privește propunerea CE de a introduce o serie de condiționalități pentru consolidarea și garantarea performanței intervenției politicii de dezvoltare rurală, România este deschisă în a avea condiționalități, considerând însă important ca acestea să fie menținute la un nivel cât mai limitat.

 Măsuri de piață . România susține propunerea CE de a crea un mecanism de urgență pentru a reacționa la situații de criză. Totodată, consideră benefică și crearea unui nou domeniu de aplicare pentru Fondul european de adaptate la globalizare. În plus, solicită crearea unui fond de creditare unitară a fermierilor la nivelul UE, pentru a nu distorsiona concurența între fermierii din vechile și noile state membre.

PARTEA A II-a – CERCETĂRI PROPRII

Part II PERSONAL RESEARCHES

CAPITOLUL 3

METODOLOGIA DE CERCETARE

METHODOLOGY OF RESEARCH

SCOPUL tezei de doctorat, intitulată „Analiza impactului proiectelor destinate spațiului rural în contextul dezvoltării durabile și a expansiunii economiei bazate pe cunoștințe”, este de a releva, în urma analizei efectuate, impactul proiectelor destinate spațiului rural în contextul dezvoltării durabile și a expansiunii economiei bazate pe cunoștințe, conștientizarea factorilor interesați asupra dezvoltării de proiecte cu finanțare europeană, care, tratate cu seriozitate și profesionalism, să răspundă necesităților de dezvoltare instituțională și, în același timp să implementeze o serie de schimbări cu adevărat necesare și importante pentru progresul spațiului rural.

Teza își propune să identifice principalele dificultăți și deficiențe întâmpinate de către beneficiarii proiectelor destinate spațiului rural finanțate prin fonduri europene ca urmare a influenței negative a unor categorii de factori. Aceste obiective vor fi atinse printr-o analiză a practicii elaborării de astfel de proiecte și a managementului de proiect în cadrul beneficiarilor de fonduri europene prin PNDR și modul în care aceasta s-a concretizat în proiecte de succes. Concluziile acestui studiu, privind problemele întâmpinate în gestionarea fondurilor europene destinate spațiului rural din perioada 2007-2013 își vor găsi aplicabilitate în următoarea perioadă, și anume perioada 2014–2020, când specialiștii români în domeniul proiectelor cu finanțare europeană vor trebui să dea dovadă de mai mult profesionalism, de mai multă eficiență în gestionarea fondurilor nerambursabile.

Astfel, importanța studiului rezidă atât din actualitatea și importanța problematicii, cât și datorită faptului că urmărește completarea teoriei și practicii existente în aceste domenii care se întrepătrund: fonduri europene, dezvoltare durabilă, spațiul rural, managementul proiectelor, dezvoltare instituțională, convergență, domenii în care există necesitatea de studii și cercetări care să își aducă contribuția la ridicarea nivelului de performanțe.

Fondurile europene trebuie privite ca o importantă sursă de finanțare cu un rol important în modernizarea României, iar managementul proiectelor, ca instrumentul care poate face posibil acest progres. Un rol important în acest proces îl deține capacitatea statului de a canaliza cu eficacitate și în mod eficient fondurile către utilizatori și investiții adecvate care să conducă spre creșterea economică scontată.

Utilizarea managementului proiectelor ca un instrument de atragere a fondurilor europene reprezintă un subiect tot mai dezbătut. Unul din motive , unul negativ, și anume gradul de plată al PNDR la 1 iulie 2013 este de aproximativ 63.12%. Aceste rezultate trag un semnal de alarmă asupra performanțelor reduse în domeniul proiectelor destinate spațiului rural.

Capacitatea de absorbție a fondurilor reprezintă gradul în care o țară este capabilă să cheltuiască efectiv și eficient resursele financiare alocate din fondurile structurale. Pentru atingerea acestei performanțe ar fi nevoie, pe de o parte de capacitatea de absorbție din partea sistemului instituțional creat de statul respectiv pentru administrarea fondurilor în cauză și, pe de altă parte, de capacitatea de absorbție din partea beneficiarilor cărora li se adresează aceste fonduri. Se poate considera că ne referim la două caracteristici distincte, respectiv la capacitatea de absorbție din partea ofertei (de fonduri) și la capacitatea de absorbție din partea cererii, aceasta referindu-se la capacitățile potențialilor beneficiari de a crea proiecte și de a le cofinanța, putând fi evaluată odată cu demararea programelor de finanțare, evaluarea acestor capacități reprezentând unul din obiectivele tezei de doctorat.

Un studiu de impact realizat de Institutul European din România la începutul perioadei de programare 2007-2013, cu privire la capacitatea administrativă de absorbție a României, preciza că România se află într-o fază incipientă a construirii capacității sale de absorbție. Singurul punctaj ridicat obținut de România în această direcție a fost la structura instituțională a instituțiilor de management, pentru faptul că aceste autorități au fost stabilite. Ceilalți indicatori primari (programare, implementare, resurse umane, sisteme și instrumente), figurează cu o capacitate de absorbție evaluată ca insuficientă și s-a considerat chiar că nu există o bază pentru administrarea fondurilor europene.[141]

În acest moment, la sfârșitul acestei perioade de programare, rezultatele înregistrate în absorbția de fonduri europene nu pot decât să confirme aceste studii, evidențiind încă o dată importanța identificării problemelor care au condus la aceste rezultate, în special a celor care rezultă din experiența beneficiarilor.

În acest context economic incert, proiectele finanțate din fonduri europene reprezintă un important motor de creștere economică, având o importantă contribuție la strategia de creștere a României. Îmbunătătățirea gradului de absorbție a fondurilor europene, în special pentru cele care vizează spațiul rural, constituie un prim argument al necesității elaborării tezei, necesitatea elaborării acesteia rezultând și din următoarele aspecte necunoscute:

Lipsa de studii care să arate gradul de cunoaștere deținut de potențialii beneficiari ai proiectelor europene destinate spațiului rural în tehnicile elaborării și a managementului proiectelor, corelarea acestora cu rezultatele înregistrate de țara noastră în absorbția de fonduri europene;

Problemele multiple întâmpinate în accesarea și absorbția de fonduri europene destinate spațiului rural sunt foarte dezbătute, existând încă foarte mari necunoscute în ceea ce privește cauzele acestora, a aportului pe care factorii de mediu îl au asupra proiectelor cu finanțare europeană, provocând mari dezechilibre în absorbția acestui capital străin imperios necesar dezvoltării țării, mai ales prin prisma deductibilității acestuia din contribuția anuală a României la bugetul Uniunii Europene;

Argumentele care îi influențează pe potențialii beneficiari în decizia de a nu accesa fonduri europene, precum și investigarea modului optim de cheltuire a fondurilor europene destinate spațiului rural pentru asigurarea de locuri de muncă și pentru a îmbunătăți standardele de viață ale românilor.

Un alt aspect care justifică necesitatea tezei este legat de specificul proiectelor europene destinate spațiului rural, de numărul redus de studii de identificare a competențelor și gradului de utilizare a managementului derulat prin Organismele intermediare, Autoritățile și Agențiile de management și de plăți pentru proiectele din acest sector, a cunoștințelor și metodologiilor aplicate pentru derularea unui proiect.

METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

În ceea ce privește metodologia de cercetare, teza debutează cu o cercetare realizată din surse secundare care combină o serie de metode și tehnici adaptate obiectivelor. Prima parte conține un studiu bibliografic realizat prin documentare științifică și parcurge mai multe etape cum sunt: informarea asupra surselor, culegerea datelor, studiul surselor de documentare și gruparea acestora, evaluarea și studierea aprofundată a acestora pentru atingerea obiectivului de cunoaștere a domeniului studiat. Ultima etapă a documentării științifice a fost utilizarea surselor, ceea ce a presupus pregătirea utilizării informațiilor documentare pentru realizarea cercetării propriu-zise. Principala metodă utilizată este reprezentată de analiza de conținut. O altă metodă utilizată este metoda comparativă, utilizată pentru evidențierea caracteristicilor unor concepte și noțiuni analizate.

Documentarea științifică se combină cu documentarea directă și s-a constituit în analiza realității practice furnizând informații asupra domeniului în care se integrează tema cercetată. Analiza și interpretarea datelor care caracterizează practica domeniului studiat a conturat problema care stă la baza construcției tezei.

Deoarece documentarea este o etapă nu doar necesară a cercetării, ci și una foarte importantă pentru cunoașterea experienței științifice în domeniul supus cercetării, cercetarea secundară s-a bazat atât pe surse electronice (baze de date disponibile pe diferite site-uri de specialitate, pagini web instituționale), cât și tipărite (cărți, studii, ghiduri, reviste de referință). În prima parte a tezei, cercetarea din surse secundare este reprezentată preponderent de un studiu bibliografic realizat în principal din cărți, studii și cercetări apărute în domeniu și continuă cu accesarea de informații de actualitate privind practica în domeniu de pe diferite portaluri și site-uri de specialitate.

Partea a doua a tezei se axează mai mult pe colectarea și analiza informațiilor privind practica derulării și managementului proiectelor europene destinate spațiului rural în țara noastră. Cercetarea realizată în această parte a demersului științific a permis o reordonare a cunoștințelor existente în tema abordată privind anumite concepte, definiții, ipoteze, sensibilizarea unor deficiențe în abordarea anterioară a domeniului supus investigației precum și sugerarea unor noi aspecte de cercetare.

Partea a doua mai conține și cercetări din surse primare. Cercetarea propriu-zisă a reprezentat un proces ciclic care a debutat cu conturarea problemei, definirea scopului, divizarea problemei în subprobleme, oferirea de soluții prin ipoteze, colectarea, organizarea și analiza datelor iar în final soluționarea problemelor prin formularea de recomandări și soluții, infirmarea sau confirmarea unor ipoteze. Metoda de cercetare folosită a fost cea exploratorie calitativă pe baza de interviu. Datele au fost prelucrate prin intermediul unor metode statistice cum sunt analiza frecvențelor, analiza corespondențelor și analiza de corelație a variabilelor independente cu variabilele dependente.

Figura 3.1 Metodologia cercetării

Research Methodology

Cercetarea din surse primare este menită să asigure informarea și cunoașterea fenomenului practic din zilele noastre, o calitate ridicată a acesteia asigurând perspective de a contribui la corectarea, perfecționarea și creșterea zestrei teoretice a științei.

În cadrul tezei a fost abordată metoda deductivă, de la general spre particular, utilizată pentru verificarea ipotezelor formulate pe baza studierii bibliografiei din domeniu.

Teza dorește să aducă contribuții importate față de stadiul actual al cunoașterii în domeniu, completând semnificativ problematica legată de managementul proiectelor europene și nu numai, ea răspunde unei nevoi curente, stringente ale societății românești, aflată în incapacitatea de a face față gestionării fondurilor puse la dispoziție de către Uniunea Europeană pe perioada 2007-2013 și în mod probabil a finanțărilor viitoare 2014-2020.

IPOTEZA de lucru de la care am pornit este că spațiul rural românesc dispune de un potențial de dezvoltare însemnat, care este însă nevalorificat, acesta nebucurându-se de atenția cuvenită având în vedere că aproximativ 45,1% din populația României trăiește în mediul rural (37,2% în Regiunea Vest) și că acesta ocupă 89% din suprafața totală a țării. Analiza de ansamblu a componentelor spațiului rural dezvăluie faptul că perspectivele dezvoltării comunităților rurale sunt afectate de discrepanțele sub aspect economic, social și infrastructural

METODELE utilizate în redactarea prezentei teze de doctorat au inclus atât abordarea analitică, critică a materialului bibliografic, prezentat într-o perspectivă comparativă, cât și analiza diferențelor de abordare dintre etapa de programare 2007-2013 și etapa de programare 2014 – 2020 sub aspectul priorităților identificate în dezvoltarea spațiului rural pentru Regiunea Vest a României, analiza aspectelor negative ale spațiului rural românesc care se reflectă în gradul mic de absorbție a fondurilor finanțate de la Uniunea Europeană pentru mediul rural din Regiunea Vest precum și analiza aspectelor negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în special în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara.

NOUTATEA ȘI ORIGINALITATEA ȘTIINȚIFICĂ. Dat fiind faptul că impactul proiectelor destinate spațiului rural în contextul dezvoltării durabile și a expansiunii economiei bazate pe cunoștințe nu a mai cunoscut o abordare personalizată pentru spațiul rural din Regiunea Vest, se constată atât noutatea științifică a lucrării, cât și originalitatea ei, determinată de lipsa lucrărilor analogice în plan național. Unele aspecte privind stadiul actual al implementării proiectelor destinate spațiului rural românesc au mai fost evidențiate în cadrul anumitor rapoarte de progres privind derularea PNDR, în care nu s-au abordat, totuși, în sens constructiv deficiențele și neregulile semnalate în decursul funcționării PNDR , însă, complexul integral de măsuri și acțiuni, ce urmează a fi implementate în scopul atingerii obiectivelor stabilite, nu are analogii și comportă originalitate în toate aspectele sale calitative.

INFORMAȚIILE care stau la baza prezentei teze provin din diverse surse: literatura de specialitate (cărți, publicații, articole, studii precum și internet), informațiile obținute prin mijloacele obișnuite prin care operatorii fac cunoscute situațiile în care se află și problemele cu care se confruntă (buletine informative, anuare statistice, breviare statistice), precum și cercetări efectuate pe teren precum și cercetări efectuate cu o serie de consultanți, experți în elaborarea și implementarea proiectelor cu finanțare europeană din spațiul rural, îndeosebi pe măsurile PNDR.

Este o realitate incontestabilă că rezultatele activității de cercetare au fost și vor fi întotdeauna determinate, în mare măsură, de metodele aplicate. În contextul contemporan, metodele de cercetare au căpătat, însă, o noua valență. Folosite în cadrul sistemului de cercetare, ele asigură unitatea necesară atingerii scopului propus, adică minimalizarea incertitudinilor rezultatelor și micșorarea posibilităților de eșec.

Lucrările bibliografice reprezintă o modalitate viabilă prin care societatea își poate satisface necesarul de informație fără a contraveni cerințelor impuse de economia de timp. Din această perspectivă, contribuțiile bibliografice la accelerarea progresului culturii și civilizației sunt imperios necesare.

Niciodată nu se va putea sublinia îndeajuns caracterul universal al necesității de bibliografie, care a devenit, în prezent, o cerință indispensabilă bunei dezvoltări a societăților ce își întemeiază evoluția pe producerea, schimbul și consumul de informație. Și, desigur, ca rezultat firesc al demersului informativ, instrumentul bibliografic se impune în mod real în procesul de culturalizare și profesionalizare a omului. El permite fiecărui individ să-și apropie acea parte din tezaurul cultural-științific creat de predecesorii și semenii săi. Nu poate fi omis nici rolul de excepție, de principal instrument auxiliar în procesul de evaluare ce revine prelucrării bibliografice în sfera științelor umane și, în genere, în aria creației spirituale. Ea este aliatul credincios al valorii și martorul nemilos al imposturii, prietena statornica a adevărului și inamica intratabilă a minciunii.

Însuși demersul prin care se decide a se realiza o bibliografie în sfera culturii implică dorința de valorizare. Auxiliar de neînlocuit pentru om, pentru orice colectivitate științifică ori profesională, dar și pentru societate în ansamblul ei, bibliografia a jucat și continuă să joace, pretutindeni în lume, rolul unui vital serviciu necesar comunității, necunoscut îndeajuns și finanțat ca atare de către societate. Lipsa bibliografiei, atunci când se elaborează o lucrare care impune studiu aprofundat dă senzația unui adevărat salt în gol. Această recunoaștere a utilității bibliografiei, care apare ca justificare practică a existenței sale, corespunde unei realități.

O bibliografie, ca și un catalog, se elaborează pe baza unor date concrete, având în vedere anumite norme. O bibliografie nu are cum să fie un element inovator, dar se poate distinge prin organizarea corespunzătoare a materialului, prin judicioasa evidențiere a problematicii bibliografiate. Un indice de revistă, ca să fie complet, se cere să epuizeze materia, să fie exhaustiv. O adnotare, ca să mulțumească, trebuie să spună mult cu puține cuvinte, mai ales, cu cele mai limpezi. Adnotările confuze sau evazive nu sunt mulțumitoare. Precizia, exactitatea și nu mai puțin fidelitatea față de sursă valorează tot atât cât și forța de sintetizare, discernământul și selectivitatea.

Citările și referințele bibliografice sunt componente obligatorii pentru orice lucrare științifică. Citarea reprezintă cea mai eficientă modalitate de stabilire a unei relații între ideile științifice actuale și cele precedente, prin care se apreciază și se recunoaște public relevanța muncii autorului asupra unei teme. Prin citare se realizează obligațiile drepturilor de autor, plagiatul fiind considerat o încălcare a eticii profesionale a savantului.

Referința bibliografică reprezintă un set de informații bibliografice despre citatul menționat în textul documentului, necesar pentru identificarea și regăsirea lucrării și verificarea exactității citării. Lista referințelor bibliografice se află, de obicei, la sfârșitul lucrării. Referințele bibliografice au devenit un instrument foarte important în studierea științei propriu-zise și sunt folosite pentru a investiga fluxurile de informație. Numărul de citări este un indicator al calității publicației și al nivelului științific al productivității muncii cercetătorilor. Analiza citărilor reprezintă una dintre metodele de cercetare scientometrică / bibliometrică. Impactul unei reviste este măsurat prin numărul de citări ale articolelor apărute în ea. Cu cât interesul pentru o anumită problemă este mai mare, cu atât numărul celor care o citează ca sursă de informare crește. Factorul de impact al unei reviste este o mărime care reprezintă raportul dintre numărul citărilor revistei respective într-o perioadă de doi ani și numărul total al lucrărilor publicate în revistă în aceeași perioadă.

Orice lucrare științifică se bazează pe anumite rezultate obținute anterior, de aceea publicațiile științifice conțin citări și referințe bibliografice care confirmă documentar cunoașterea acestor rezultate. Datele bibliografice indicate în publicații determină legătura unei lucrări cu alte cercetări precedente, conceptualizează pozițiile științifice ale autorului și apartenența lui la o școală științifică, oferă posibilitatea de a verifica verosimilitatea de facto a datelor prezentate. Utilizarea unor idei, date și metode străine sau interpretarea textului fără citare este considerată drept plagiat, una din încălcările grave a eticii științifice.

Pe parcursul tezei s-au folosit ca referințe bibliografice studii și cărți pe domeniul studiat, dar și unele domenii conexe, reviste și surse legate de internet.

Pe parcursul realizării acestei lucrări de cercetare științifică, în cadrul Capitolului 7 , am realizat un studiu privind dezvoltarea spațiului rural ca urmare a implementării Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 – 2013 (stadiul implementării fiind 11 iulie 2013), respectiv impactul implementării acestor proiecte finanțate din fonduri europene și fonduri bugetare asupra mediului rural cu referire concretă la stadiul implementării PNDR.

Cercetarea științifică și-a propus patru obiective foarte generoase, respectiv:

Analiza stadiului absorbției fondurilor din PNDR și impactul acestora asupra spațiului rural românesc, cu personalizare pentru Regiunea Vest a României

Analiza diferențelor de abordare dintre etapa de programare 2007-2013 și etapa de programare 2014 – 2020 sub aspectul priorităților identificate în dezvoltarea spațiului rural pentru Regiunea Vest a României.

Analiza aspectelor negative ale spațiului rural românesc care se reflectă în gradul mic de absorbție a fondurilor finanțate de la Uniunea Europeană pentru mediul rural din Regiunea Vest

Analiza aspectelor negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în special în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara.

Așadar, prin prezenta teză am încercat să găsim cauzele realizării unui grad de absorbție redus al fondurilor destinate spațiului rural românesc, în special PNDR, deficiențele de remediat în ceea ce privește derularea procesului de implementare a acestor proiecte, precum și soluții la problemele evidențiate în urma analizei realizate împreună cu un grup de consultanți în fonduri cu finanțare europeană.

În ceea ce privește primul obiectiv al cercetării, s-a realizat o analiză a stadiului absorbției fondurilor din PNDR și impactul acestora asupra spațiului rural românesc, cu personalizare pentru Regiunea Vest a României.

În regiunea Vest , din datele puține care sunt puse la dispoziția publicului referitor la gradul de absorbție al fondurilor destinate spațiului rural și finanțate prin FEADR pe măsurile PNDR reiese faptul ca situația este una destul de gravă.

După cum reiese din tabelul de mai jos în regiunea Vest gradul de absorbție a finanțărilor pe măsurile PNDR se situează in medie la o valoare de 51,31%.

Tabelul 3.1

Gradul de absorbție al fondurilor PNDR în regiunea Vest la data de 11 iulie 2013

The NRDP funds absorption in the Western Region on July 11, 2013

Sursa : Agentia Timisoara a APDRP.

Din tabelul de mai sus reiese faptul că față de nivelul publicat la nivel național, Regiunea Vest a beneficiat numai de 51,31% din sumele contractate pe măsurile de finanțare a PNDR, o proporție deosebit de redusă care afectează foarte mult derularea activității în mediul rural din această regiune, ducând la disparități și dereglări de activitate curentă pentru o serie de operatori economici care activează în spațiul rural al Regiunii Vest.

Un alt aspect demn de interes este faptul că cel mai mare grad de absobție din Regiunea Vest îl are județul Timiș cu 53,88%, urmat de județul Hunedoara cu 52,13% și de județul Arad cu 49,33%, pe ultimul loc situându-se județul Caraș Severin cu 49%.

Figura. 3.2 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – TOTAL PNDR

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – NRDP TOTAL

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 3.2 –Gradul de absorbție pe măsuri ale PNDR-Regiunea Vest – 11 iulie 2013

Absorption degree on measures of NRDP-West Region – July 11, 2013

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Dacă în cazul unor măsuri ca MASURA 1.2.2. și MASURA 3.2.2 d) nu existau așteptări foarte mari, în cazul unor măsuri ca MASURA 1.2.5.c "Lucrări de construcțiii, refacere și modernizare a infrastructurii de prevenire și de protecție împotriva inundațiilor" , MASURA 2.2.1. "Prima împădurire a terenurilor agricole" , MASURA 41 "Implementarea strategiilor de dezvoltare locala" și MASURA 431.2 "Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, Dobândirea de competențe și animarea teritoriului " , gradul deosebit de mic de absorbție nu a generat creșterea vizată de PNDR pentru zona de Vest ceea ce a dus la perpetuarea unor deficiențe și puncte slabe întâlnite și în perioadele precedente de programare, dar care se mai întâlnesc și în actuala perioadă.

În ceea ce privește al doilea obiectiv al cercetării, s-a efectuat o analiză comparativă asupra indicatorilor din cuprinsul Analizei SWOT a Regiunii Vest din 2007 pentru perioada de programare 2007-2013 față de cea realizată în 2013 pentru etapa de programare 2014-2020, ambele fiind realizate sub coordonarea ADR Vest. Ca urmare a efectuării acestei analize, au reieșit unele constatări, concluzii, enunțându-se unele considerente de natură comparativă:

– O serie de elemente prezentare la capitolul amenințări în Analiza SWOT a Regiunii Vest din 2007 trenează sub diverse forme și în Analiza SWOT din 2013, figurând tot la capitolul de amenințări și pentru etapa de programare 2014-2020, acestea fiind grupate după natura lor, respectiv elemente caracteristice dezvoltării rurale, elemente caracteristice agriculturii, elemente caracteristice silviculturii.

– Există numeroase oportunități care se mai regăsesc în cadrul Analizei SWOT a Regiunii Vest din 2013 realizată pentru etapa de programare 2014-2020 după ce majoritatea existau și in cadrul Analizei SWOT a Regiunii Vest din 2007 realizată pentru perioada de programare 2007-2013, rezultând faptul că în ciuda investițiilor realizate între 2007-2013, toate aceste oportunități nu s-au valorificat pentru a se transforma în puncte tari. Aceste oportunități nevalorificate au fost evidențiate și grupate după natura lor respectiv elemente caracteristice dezvoltării rurale, elemente caracteristice agriculturii, elemente caracteristice silviculturii.

– Din cercetarea efectuată reiese un lucru foarte grav și anume transformarea unor amenințări cuprinse în Analiza SWOT a Regiunii Vest din 2007 realizată pentru perioada de programare 2007-2013 în puncte slabe ale Analizei SWOT a Regiunii Vest din 2013 realizată pentru etapa de programare 2014-2020. Acest lucru dovedește faptul că nu au fost luate toate măsurile pentru valorificarea și protejarea eficientă a spațiului rural românesc. Aceste elemente au fost grupate pe mai multe categorii după natura lor, respectiv elemente de natură demografică, elemente caracteristice economiei mediului rural – agricultură, elemente caracteristice economiei mediului rural – silvicultură, elemente caracteristice economiei mediului rural – turism rural, elemente caracteristice economiei mediului rural – sectorul industrial, elemente de natură socială, elemente de natură ecologică.

Pe baza celor de mai sus , în condițiile absobției scăzute pentru Regiunea Vest a fondurilor derulate prin măsurile PNDR, faptul că o mare parte din obiectivele regionale de acum 6 ani se mai regăsesc în strategia regională la capitolul obiective de realizat, precum și faptul că unele amenințări au prins contur și viață agravând situația socio-economică din spațiul rural al Regiunii Vest.

În ceea ce privește cel de-al treilea obiectiv al cercetării, s-a derulat o analiză a aspectelor negative ale spațiului rural românesc care se reflectă în mod dorect în gradul mic de absorbție a fondurilor finanțate de la Uniunea Europeană pentru mediul rural din Regiunea Vest

Pentru realizarea acestui obiectiv s-a efectuat o cercetare pe piața consultanților care operează cu proiecte finanțate prin PNDR , prin intervievarea a cinci specialiști dintre cei mai experimentați în legătură cu aspectele analizate. Acești specialiști au răspuns la tematica de evidențiere a punctelor slabe ale spațiului rural românesc întâlnite de aceștia în activitatea curentă de consultanță efectuată în organizații din cadrul spațiului rural.

În urma acestor discuții au reieșit anumite aspecte legate de cauzele structurale, de identitate, operaționale și sociale ale stadiului insuficient de dezvoltare a spațiului rural românesc, cauze care influențează în mod direct gradul de absorbție al fondurilor finanțate de la Uniunea Europeană pentru mediul rural, în special prin PNDR.

Concluziile relevante în urma acestor interviuri au fost menționate în capitolul 7 al tezei, sub forma unor puncte slabe, cauze ale gradului foarte mic de absorbție al fondurilor oferite spațiului rural de către PNDR, acestea fiind structurate pe următoarele grupe de elemente:

a. aspecte legate de specificul agricultorului din România

b. aspecte legate de baza materială și informațională a populației din cadrul spațiului rural românesc

c. aspecte legate de sistemul instituțional existent în cadrul spațiului rural românesc

d. aspecte legate de piața specifică existentă în cadrul spațiului rural românesc

e. aspecte legate de stadiul actual și problemele specifice ale spațiului rural românesc

f. aspecte legate de realitatea socială și gnoseologică actuală a spațiului rural românesc

Referitor la cel de-al patrulea obiectiv al cercetării, precizez că acesta se referă la analiza aspectelor negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara.

Studiul privind dezvoltarea spațiului rural ca urmare a implementării Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 – 2013 (stadiul implementării fiind 11 iulie 2013), respectiv impactul implementării acestor proiecte finanțate din fonduri europene și fonduri bugetare asupra mediului rural, cu personalizare pentru stadiul implementării PNDR, se încheie cu analiza aspectelor negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara, cu impact semnificativ în obținerea gradului de absorbție scăzut pentru proiectele finanțate prin PNDR.

Cercetarea efectuată cu ajutorul consultanților care operează proiecte finanțate prin PNDR atât în procesul de scriere și elaborare de proiecte cât și în întregul proces de implementare al acestora , prin intervievarea a cinci dintre acești consultanți, are ca rezultat o serie de considerente în legătură cu acest ultim obiectiv, respectiv evidențierea aspectelor negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara.

Concluziile relevante în urma acestor interviuri au fost menționate la capitolul 7 al tezei, evidențiind toate aspectele negative întâlnite . Aceste aspecte au fost structurate pe următoarele categorii:

aspecte negative de natură instituțională și de organizare a activității:

b. aspecte negative legate de procesul de scriere și elaborare a proiectelor finanțate prin PNDR

c. aspecte negative legate de procesul de implementare a proiectelor finanțate prin PNDR

d. aspecte pozitive legate de procesul de implementare a proiectelor finanțate prin PNDR :

Considerăm că prin soluționarea acestor aspecte deosebit de importante – care se pot constitui într-o adevărată problematică a derulării necorespunzătoare a procesului de atragere a fondurilor europene destinate spațiului rural – trebuie să se facă prin eliminarea tuturor aspectelor negative prezentate în acest capitol, de către instituțiile care gestionează implementarea acestor fonduri împreună cu consultanții implicați în scrierea și implementarea de proiecte destinate spațiului rural, precum și împreună cu membrii evaluatori ai Societății evaluatorilor din România (ROSE).

Capitolul 4 : STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA ECONOMIEI BAZATĂ PE CUNOȘTINȚE

STUDY ON THE DEVELOPMENT OF KNOWLEDGE-BASED ECONOMY

4.1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE DESPRE CUNOȘTINTE ȘI REVOLUTIA CUNOȘTINTELOR

INTRODUCTION TO KNOWLEDGE AND KNOWLEDGE REVOLUTION

Definirea cunoștințelor

Cunoștințele stau baza revoluției cunoștințelor, a economiei bazate pe cunoștințe și este necesar să le abordăm, în mod corelativ cu data și informația, concepte cu care se intersectează.

Data este definită ca un semnal care poate fi trimis de la un emițător la un receptor – ființa umană sau alt destinatar.

Informația reprezintă o dată inteligibilă pentru receptor, căruia îi aduce un plus de cunoaștere, perceput de acesta. Există mai mulți autori care au emis considerații asupra deosebirilor dintre informații și cunoștințe. Potrivit lui Thomas Stewart, informațiile se deosebesc de cunoștințe ca dimensiune, natură, derulare și inteligență. [77].

În opinia sa, informațiile, sunt mai mici decât cunoștințele, ele reprezentând componente ale acestora, în mod similar reperelor sau pieselor care alcătuiesc un produs sau bucăților de ceramică care formează un mozaic. Cunoștințele conțin întotdeauna „expertiză”, elemente care sunt aplicabile, generatoare de soluții și de substanță economică. Manifestarea „expertizei” proprii cunoștințelor implică o derulare în timp, conferind acestora un caracter procesual. De obicei, cunoștințele au o viață mai lungă decât informațiile, uneori chiar nelimitată. Cunoștințele conferă obiectelor în care sunt încorporate mai multă „inteligență”, iar nu rareori le reduce dimensiunile sau le face mai ușoare.

Cu toate aceste delimitări de principiu, Stewart subliniază că în practică, separarea informațiilor de cunoștințe nu este întotdeauna ușor de realizat, mai ales atunci când sunt implicate mai multe persoane care interacționează. Sunt situații în care ceea ce pentru o persoană reprezintă o informație, pentru alta, cu o altă capacitate și/sau un alt rol, constituie o cunoștință.

Se poate afirma că, pentru a fi corectă, delimitarea informațiilor de cunoștințe este adesea necesar să se facă contextual, ținând cont de cadrul existenței și folosirii lor, de factorii implicați și de finalitatea rezultată.

De asemenea se mai poate afirma despre cunoștințe că acestea pot fi definite ca stocuri cumulative de informații și abilități generate de utilizarea informațiilor de către receptor. Consider că această definiție trebuie completată cu două precizări. Prima este aceea prin care cunoștințele se deosebesc de informații și prin faptul că depind de capacitățile intelectuale ale receptorului, de competența cu care percepe, înțelege și utilizează informațiile primite. O a doua precizare se referă la faptul că, întotdeauna, cunoștințele se deosebesc de informații prin capacitatea lor de a genera, prin utilizare, valoare adăugată. Nu este ușor a identifica și evalua această capacitate, dar ea este întotdeauna prezentă iar atunci când aceasta lipsește, practic avem de a face cu informații sau date.

Se poate afirma că specific cunoștințelor sunt două dimensiuni – umană și economică. La nivelul firmei, cunoștințele se regăsesc la forța de muncă (capitalul uman), în cerințele și preferințele clienților (capitalul clienți), în produsele, procesele, capabilitățile și sistemele sale (capitalul structural). Ca urmare, valoarea activelor de cunoștințe poate să depășească semnificativ valoarea activelor tangibile. Evaluările unor firme cum ar fi Microsoft, Google, Apple pot fi edificatoare în această privință.

Pe întreg mapamondul, stocul cunoștințelor se dezvoltă mult mai repede ca în trecut. Concomitent cu amplificarea stocului de cunoștințe, are loc o diminuare a dependențelor de resursele clasice, conturându-se treptat primordialitatea cunoștințelor ca principal capital al firmei. Spre exemplu, în SUA s-a constatat o diminuare cu 20% a activelor tangibile pentru a produce vânzări în valoare de un dolar față de situația existentă cu un sfert de secol în urmă.

În cadrul economiei fiecărei țări, a societății, se produc patru procese majore referitoare la cunoștințe: primul ar fi dobândirea sau obținerea de cunoștințe, care se realizează prin procesele de învățare ale oamenilor și organizațiilor. Al doilea este crearea de cunoștințe, sub formă de invenții, inovații, proiecte, sisteme tehnologice, manageriale, economice etc.Al treilea proces face referire la utilizarea de cunoștințe, prin deciziile și acțiunile individuale și de grup, care se concretizează în final în produse, servicii, cunoștințe noi sau modernizate ce se comercializează în condiții de profitabilitate. Păstrarea cunoștințelor, sub multiple forme, cum ar fi baze de date, arhive, monografii etc. reprezintă al patrulea proces care se referă la cunoștințe.

Actuala revoluție a cunoștințelor constă, în fapt, în condiționarea obținerii de performanțe economice, în primul rând de existența și utilizarea capitalului de cunoștințe, firește apelând și la celelalte forme de capital, care sunt și vor rămâne întotdeauna necesare în anumite proporții, în funcție de natura, dimensiunea și structura sistemelor implicate.

Caracteristicile cunoștințelor

Cunoștințelor le sunt asociate două concepte majore – strictețea și capacitatea absorbtivă – care exprimă într-o măsură apreciabilă natura lor deosebită.

Strictețea se referă la posibilitatea și la capacitatea de a transforma o cunoștință într-o informație explicită, transferabilă. Există persoane și organizații care au această capacitate la un nivel ridicat și altele care, deși posedă cunoștințe asemănătoare, nu reușesc într-o măsură atât de mare să le formuleze în mesaje transferabile. Din punct de vedere managerial și economic, strictețea este o caracteristică esențială care-i amplifică utilitatea și capacitatea de a genera valoare adăugată. Pe măsura intensificării revoluției cunoștințelor și abordărilor umane individuale și de grup, strictețea se dezvoltă, cu multiple efecte pozitive. Intensificarea și reconceperea proceselor de învățare individuală și de grup contribuie decisiv la amplificarea stricteței cunoștințelor. Firește, niciodată nu se va ajunge la strictețea absolută, întrucât, întotdeauna o parte a cunoștințelor, cele mai rafinate și personalizate, nu vor putea fi formalizate și transferate integral altor persoane.

Capacitatea absorbtivă desemnează ușurința cu care receptorul de cunoștințe percepe, înțelege și reține cunoștințele primite. Posedarea unui stoc de cunoștințe în domeniul la care se referă o nouă cunoștință, amplifică capacitatea absorbtivă a firmei sau persoanei respective.

Principalii factori identificați în procesul cercetării, factori de care depinde capacitatea absorbtivă a receptorului de cunoștințe sunt următorii:

a) factori macrosociali, ce reflectă principalele elemente referitoare la economia, cultura, populația etc. unei țări, cu impact asupra naturii, cantității, calității, costului etc. cunoștințelor existente și folosite într-o țară.Ex: nivelul de dezvoltare a economiei, cultura economică națională, strategia de dezvoltare a economiei naționale, funcționalitatea economiei naționale în perioada curentă.

b) factori individuali, ce au în vedere, sub diverse forme, caracteristici potențiale sau manifeste ale persoanelor implicate în procesele de generare, preluare, utilizare, stocare, protejare ale cunoștințelor. Ex: timp avut la dispoziție, capacitatea de memorare, receptivitatea la nou, inteligența nativă.

c) factori organizaționali, ce exprimă parametrii constructivi și funcționali, de diverse naturi, ai fiecărei entități, cu influență relevantă asupra generării și utilizării cunoștințelor din cadrul lor. Ex: Strategia organizației, Natura, volumul, costul cunoștințelor accesibile organizației în care lucrează, Cultura organizației, Funcționalitatea sistemului managerial al organizației.

Nivelul maxim al capacității absorbtive se obține atunci când se manifestă o congruență intensă între cele trei categorii de factori. În mod firesc, congruența, armonizarea, nu se produce de la sine, ci depinde în mare măsură de trăsăturile persoanelor implicate și de managementul fiecărei organizații și de caracteristicile mediului în care aceasta își desfășoară activitatea.

Tipologia cunoștințelor

Analizele efectuate de către o serie de specialiști au evidențiat existența a numeroase categorii de cunoștințe, cu caracteristici parțial eterogene și cu roluri diferite în procesele economice, manageriale, educaționale etc. A.B. Jones, [34] relevă într-una din lucrările sale faptul că există două categorii de cunoștințe, divizate fiind în funcție de conținutul acestora:

cunoștințe despre ceva, esențiale pentru a percepe și înțelege un fenomen, eveniment sau proces;

cunoștințe despre cum să se execute ceva sau know-how, indispensabile pentru a produce și comercializa profitabil servicii, echipamente etc.

Într-o abordare mai complexă, care încorporează parțial și elementele prezentate mai sus, specialiștii de la OCDE [138], delimitează patru categorii de cunoștințe.

1.Cunoștințele de tipul „know-what”. Constituie o acumulare de relatări despre fapte, fiind posibil adesea să fie divizate în biți. Acestea sunt cele mai răspândite, mai puțin utilizabile ca atare, în procesele economice propriu-zise, ele reprezentând fundamentul pentru celelalte tipuri de cunoștințe.

2. Cunoștințe de tipul „know-why” sunt, de fapt, cunoștințe științifice referitoare la legi și principii ale naturii, pe ele se sprijină dezvoltarea tehnologică și înnoirile de produse, servicii și sisteme. Acestea devin din ce în ce mai numeroase, mai ales în domeniile de interfață între științe și dobândesc adesea un conținut multidisciplinar, fiind rezultatul cercetărilor științifice fundamentale.

3. Cunoștințe de tipul „know-how”, care conferă celor ce le posedă capabilitatea de a face ceva, acestea trebuind dezvoltate și păstrate într-o firmă, întrucât ele contribuie nemijlocit și substanțial la producerea și comercializarea produselor și serviciilor pe care este profilată. La baza genezei acestui tip de cunoștințe se află cel mai adesea cercetările de tip aplicativ, perfecționările și modernizările de procese, sisteme, produse etc.

4. Cunoștințe de tipul „know-who”. Acestea încorporează cunoștințele privitoare la cei care știu ce (know-what) și la cei care știu cum să facă (know-how). Aceste cunoștințe implică dezvoltarea de relații speciale, prin care se asigură accesul la experți. Prin intermediul lor se găsesc mai ușor răspunsuri și soluții la problemele generate de rata rapidă de producere a schimbărilor. Cunoștințele de tipul „know-who” au în vedere atât organizația, cât și mediul său.

Toate aceste tipuri de cunoștințe sunt implicate în procesele de inovare, prin care se generează noi cunoștințe, de variate feluri, care se comercializează direct, ca atare, sau indirect, prin intermediul noilor produse și servicii, care se valorifică în cadrul firmelor.

Privite după natura și transferabilitatea lor, cunoștințele se divid în implicite și explicite. Cunoștințe explicite sunt cele conturate la un nivel apreciabil, fiind ușor de codificat și transmis prin mesaje, cu ajutorul tehnicii. Cunoștințele implicite sau tacite sunt insuficient conturate, și ca atare, dificil de codificat și transmis prin mijloace tehnice. Ele se referă la acele elemente pe care le înțelegem și/sau utilizăm, dar care sunt dificil de transmis altora prin mesaje scrise sau chiar verbale. Ambele categorii de cunoștințe sunt importante în firmă, ele fiind întotdeauna complementare.

Cunoștințele tactice și explicite intră în multiple și complexe interdependențe în cadrul fluxurilor de cunoștințe care se derulează în cadrul fiecărei organizații. Cunoașterea tipurilor de cunoștințe este esențială pentru înțelegerea complexelor procese implicate de construcția economiei bazată pe cunoștințe și – cel mai important din punct de vedere al practicii sociale – pentru generarea, utilizarea și valorificarea lor în întreprinderi, în condiții de performanță economică ridicată.

Rolurile cunoștințelor în economia contemporană

Analizele efectuate de numeroși specialiști au relevat că în economia actuală cunoștințele îndeplinesc patru roluri sau funcții economice esențiale .

Ca materie primă, cunoștințele participă într-o mare măsură la obținerea produselor moderne. Este evident pentru oricine că fabricarea unui calculator sau a unui televizor încorporează nu numai metal, plastic și alte materiale, ci și numeroase cunoștințe. Mai mult chiar, în valoarea acestor produse, cunoștințele reprezintă ponderea cea mai mare.

Cunoștințele reprezintă și un esențial factor de producție, întrucât ele participă, alături de ceilalți factori clasici de producție – forța de muncă și mijloacele de muncă – la derularea tuturor fazelor proceselor de producție, începând cu obținerea materiilor prime, continuând cu procesarea lor și sfârșind cu comercializarea produsului obținut. Evident, cu cât o firmă este mai modernă, cu atât ponderea și rolul cunoștințelor în calitate de factor de producție sunt mai mari.

Cunoștințele reprezintă și un produs finit, de sine stătător. Formele cele mai cunoscute ale acestora sunt softurile , proiectele tehnice, brevetele de invenții, standardele de calitate, analizele și studiile de management, marketing etc. De reținut că se produce o diversificare a gamei acestor produse, concomitent cu creșterea ponderii lor în cifrele de afaceri ale firmelor și în PIB-urile economiilor naționale. În paralel, menționăm și faptul că numeroase produse fizice tind să încorporeze într-o măsură sporită cunoștințe. Produsele de high-tech – calculatoare, aparate de fotografiat, sateliți, televizoare, telefoane etc. – sunt alcătuite predominant din cunoștințe, ele conferind în fapt utilitate și valoare acestora.

În valoarea de ansamblu a firmelor moderne capitalul de cunoștințe tinde să dețină o pondere din ce în ce mai mare. Deși intangibile, cunoștințele personalului din cadrul firmelor, tehnologiile, know-how-ul comercial, managerial, financiar etc. prezintă valoare, care, cu o frecvență sporită, este exprimată monetar. Cotările la bursă ale firmelor de informatică sau aparatură electronică – o demonstrează din plin. Valorile lor la bursă sunt de câteva ori – la unele de zeci de ori – mai mari decât valoarea clădirilor, echipamentelor, pământurilor etc. pe care acestea le posedă.

Putem anticipa că într-un viitor nu foarte îndepărtat, la o proporție apreciabilă dintre firme, inclusiv din cele clasice, în evaluarea capitalului lor va intra cunoștințele ca o componentă distinctă și adesea substanțială. Din cele prezentate, rezultă cu pregnanță rolurile multiple și esențiale pe care le au cunoștințele în economia contemporană, care, practic, nu ar mai putea funcționa și supraviețui fără acestea.

Revoluția cunoștințelor

Specialiștii în domeniul cunoașterii se referă de peste trei decenii la strânsa conexiune existentă între revoluția informațională și revoluția cunoștințelor, însă fac referiri la faptul că ultima este sensibil diferită din punct de vedere al sferei de cuprindere, naturii și finalității.

Prin revoluția cunoștintelor se marchează trecerea fundamentala de la economia bazata predominant pe resurse fizice la economia bazată predominant pe cunoștințe. [34]

Această revoluție are la bază rolul esențial și determinant pe care cunoștintele îl au în economia modernă. Ultimii treizeci de ani au fost marcați de conștientizarea creșterii importanței economice a tehnologiilor, informațiilor, proceselor economice, capitalului uman, capabilităților și competențelor organizației – factori care sunt legați organic de cunoștinte.

Fiecare dintre acești factori ei, abordați în particular, relevă elemente de mare valoare având implicatii pragmatice deosebite. Elementul lor comun îl reprezintă însă cunoștintele, acești factori constituind în fapt modalitățile de individualizare și de operaționalizare ale acestora.

De-a lungul istoriei umanității, bogăția și puterea au fost consemnate ca aparținând resurselor fizice. Pământul, utilajele, clădirile etc.- ca factori tradiționali de producție – au fost, de asemenea, consemnați ca fiind de natura fizică, în condițiile în care necesitatea de a avea cunoștinte cuprinzătoare și aprofundate a fost limitată. Revoluția industrială petrecută în secolele trecute s-a bazat predominant pe forța fizică a omului, pe puterea aburului și pe capitalul bănesc.

Pentru viitor, însă, se prefigurează o situație ușor diferită, în sensul că bogăția și puterea în secolul XXI vor reieși în mod primordial din resursele intelectuale intangibile, din capitalul de cunoștințe deținut. Această trecere la economia dominată de cunoștințe este un proces deosebit de cuprinzător și profund, va genera schimbări de esență în toate componentele activităților economice, similare ca intensitate cu cele produse de revoluția industrială, și poartă numele de revoluția cunoștințelor.

În acest moment, ne aflăm deja în primele faze ale revolutiei cunoștințelor, în care produsele și serviciile sunt, din punctul de vedere al cunoștintelor, mult mai intensive. În prezent, delimitarea dintre produse și servicii a devenit din ce în ce mai dificilă. Cunoștintele devin încet dar sigur caracteristica principală a numeroase activitati, mai mult decât produsele sau serviciile rezultate. Puternicul impact al revolutiei cunoștintelor devine vizibil în volatilitatea structurii valorii și al preturilor produselor, promovarea și proliferarea produselor-simbol, nesiguranța carierelor și volatilitatea locurilor de muncă etc.

Revolutia cunoștintelor marchează parcursul de la economia capitalistă la economia bazată pe cunoștințe, un proces deosebit de complex, așa cum rezultă din examinarea elementelor cuprinse in schița de mai jos, elaborata de specialiștii de la Institutul Coreean de Dezvoltare și Ministerul Economiei și Finanțelor din aceasta țară .[134]

Economia bazată pe cunoștințe reprezintă rezultatul revoluției cunoștintelor, în prima parte a secolului al XXI-lea revolutia cunoștintelor urmând a se intensifica și, ca rezultat, economia cunoștintelor se va extinde rapid în zona dezvoltată a omenirii și treptat în celelalte zone.

Cercetătorii care un elaborat figura de mai sus insist[ asupra ideii că revoluționarea tehnologiei informaționale și a comunicațiilor deține un rol esențial în producerea revoluției cunoștințelor, precizând faptul că noile tehnologii informatice și de comunicații schimbă în mod radical activitățile economice și sociale, concomitent cu modalitățile de achiziționare, creare, diseminare și folosire a cunoștințelor. Aceste noi tehnologii determină modificări substanțiale în organizarea și în modalitățile de realizare a funcțiilor producătorilor de bunuri, furnizorilor de servicii și a guvernelor. La nivel global se poate afirma că proliferarea noilor tehnologii informaționale și de comunicații, schimbările în rolul și funcțiile cunoștințelor, cauzează modificări profunde în modul în care oamenii muncesc, învață, se distrează și comunică.

În planul economic al transformărilor menționate, cunoștințele devin elementul esențial al obținerii unei productivități înalte și a competitivității pentru firme, ramuri economice, economii naționale și economia mondială în ansamblul său.

Doresc să precizez că nu toți cei care abordează perspectivele economiei, ale societății și schimbările din cadrul lor optează pentru varianta revoluției spre societatea și, respectiv, economia bazate pe cunoștințe.

Figura 4.1. Trecerea la economia bazată pe cunoștințe. [55]

The transition to the knowledge economy.

O recentă lucrare, mult discutată de unii specialiști pe plan mondial, adepți mai ales ai ideologiei de stânga – Debating Empire, editată de Gopal Balakrihnan Verso, 2003, London, New York, 165 pag. – propune o altă viziune asupra societății și economiei, trecerea prin revoluție la “imperiu”, societatea și economia viitorului, construită la scară planetară, care face abstracție practic de impactul ultimelor evoluții economice, științifice etc. (deși, adesea, menționează schimbările care se produc).

Trecerea în ultimele trei decenii de la economia de tip industrial la noua economie – potrivit cunoscutului specialist Gary Hamel revoluția economică care se produce în secolul XXI se caracterizează prin complexitate și comportamente neliniare (în tehnologie, concurență și piețe globale puternic interconectate), care cer o continuă inovare pentru a crea „bogăție” competitivă – presupune parcurgerea a trei etape :

• între anii 1970-1980 – etapă focalizată pe inovarea în produse și servicii. Managementul s-a axat pe imbunatatirea activelor de productie;

• între anii 1980-2000 – etapă în care s-a conștientizat valoarea capitalului intelectual și preocupările manageriale s-au concentrat asupra proceselor, apelându-se la reengineering, această evoluție fiind insoțită de proliferarea și dezvoltarea organizațiilor care învață și de introducerea infrastructurilor și practicilor managementului cunoștințelor;

• Începutul secolului al XXI-lea – etapă în care se trece la reconceperea întregului sistem economic printr-un mare efort inovațional, construindu-se intens economia bazata pe cunoștințe.

Figura 4. 2. Trecerea la "revoluția neliniară".[28]

Transition to "nonlinear revolution"

Cauzele apariției revoluției cunoștințelor

Revoluția cunoștintelor, o mutație deosebit de amplă și complexă, cum puține au fost în decursul evoluției omenirii, cu consecințe profunde și multiple asupra tuturor sferelor de activitate umană , conform cercetării întreprinse în această direcție, a fost generată în principal de trei categorii de cauze:

Cauze de natură tehnică și tehnologică, care se materializează în schimbările de esență produse la nivelul anumitor categorii de mijloace de muncă și de obiecte ale muncii, atât sub formă de hard (echipamente), cat și de soft (tehnologii). Consider că, schimbările tehnice și tehnologice majore care contribuie la generarea revoluției cunoștințelor se produc în principal în:

a) procesele informaționale, care se bazează pe tehnică și tehnologie informatică, ele determinând o amplificare și o accelerare fără precedent a culegerii, înregistrării, transportării, prelucrării și depozitării informațiilor și a cunoștintelor explicite. Procesele informaționale se regăsesc în toate activitatile în care omul este implicat, cu o pondere mai mare în cele economice, schimbările în procesele informaționale afectând toate ramurile economiei, deoarece toate folosesc informații și cunoștințe, cu tendință de amplificare rapidă;

b) procesele de comunicații – au ca efect creșterea substanțială a capacitatii de a transmite și a recepta informatii și cunoștinte deosebit de complexe, la și de la orice distanță, cel mai adesea în timp real, într-o formă foarte apropiată de comunicatiile directe nemijlocite, între un număr din ce în ce mai mare de persoane. Procesele de telecomunicații se utilizează sau se pot utiliza în toate activitățile în care emițătorul și receptorul de informații nu se găsesc pe același amplasament și/sau se manifestă în perioade diferite. Drept urmare, concomitent cu dezvoltarea amplă și rapidă a telecomunicațiilor ca o ramură de sine stătătoare, se va produce și o proliferare de mari proportii a tehnicilor și tehnologiilor comunicaționale în toate celelalte domenii ale activitatilor umane, în plan economic cele mai afectate fiind industria, cercetarea-dezvoltarea, educația, învățarea permanentă ș.a.;

c) procesele la nivelul atomului, prin nanotehnologii, concretizate în realizarea a diverse materiale care creează noi materii prime, materii prime inteligente, mecanisme etc. cu proprietăți și randamente foarte performante. Cipurile care au capacitatea de a înmagazina în câteva fracțiuni de gram cantitati imense de informații reprezintă o expresie a acestui tip de tehnologie. Specialiștii apreciază că în numai câtiva ani, ca urmare a nanotehnologiilor, vor apărea noi materii, mecanisme de dimensiuni minuscule cu caracteristici și randamente incredibil de performante. Se pare că ceramica, singură sau prin combinarea cu alte materiale, va genera, prin nanotehnologie, materiale inteligente de exceptie, cu parametri revolutionari. Nanotehnologiile vor produce materiile prime și mecanismele care înmagazineaza cantități foarte reduse de materie, dar vor încorpora o cantitate imensă de cunoștinte și de capacitate de procesare și valorificare a cunoștintelor.

Figura 4.3. Tipologia cauzelor care generează revoluția cunoștințelor

Typology of causes that generate knowledge revolution

d) procesele la nivelul celulelor vii prin biotehnologie, vor oferi posibilitatea producerii de schimbari genetice în toate componentele regnului animal și vegetal. Ca urmare, randamentele plantelor și animalelor vor putea fi amplificate substanțial. În același timp, vor putea fi create nu numai noi soiuri de plante, noi rase de animale, dar și noi plante și noi animale cu caracteristici și capacități de producție și reproducție deosebit de performante. Produsele animale și vegetale care se vor obține prin biotehnologii vor încorpora într-o proportie foarte mare cunoștinte, care vor reprezenta elementul determinant în diferențierea cantitativă și calitativă a randamentelor pe unități de suprafață și pe cap de animal. Biotehnologiile vor determina schimbari radicale în primul rand în agricultură, silvicultură, urmate de industria alimentară, industria farmaceutică, industria prelucrării lemnului etc.

Într-o fază ulterioară, nu prea îndepărtată, biotehnologiile vor fi utilizate pentru a ameliora în mod direct caracteristicile rasei umane, așa încât durata vieții, potențialul fiziologic și intelectual al oamenilor vor putea fi amplificate. Progresele pe toate planurile activității umane – inclusiv cele economice – vor fi substanțiale, viața omului, a grupurilor de persoane, a comunităților locale, regionale, naționale și internaționale, modificându-se profund, în maniere aproape imposibil de anticipat în prezent.

Cu siguranță, vor mai aparea noi cunoștinte, tehnici și tehnologii, ce vor determina schimbari substantiale, diferite calitativ și cantitativ de cele prezentate anterior.

Acestea vor reprezenta concomitent consecințe și cauze ale revoluției cunoștințelor precum și componente ale economiei bazate pe cunoștințe. Indiferent de natura și modul lor de manifestare, ele vor marca o dezvoltare a economiei bazate pe cunoștințe, o creștere a productivității și a valorii adăugate generate, la nivele net superioare, contribuind la generalizarea și maturizarea noului tip de economie și de societate – bazate pe cunoștințe.

II. Cauzele de natură umană, exprimă schimbările de esență produse la nivelul resurselor umane, a forței de muncă, a muncii prestate, a capacității și a modalităților de a genera valoare adăugată. Aceste mutații pot fi sintetizate în modul următor:

a) Schimbări în nivelul de pregătire și în cunoștințele resurselor umane, în plan cantitativ și calitativ, constatându-se – îndeosebi în țările dezvoltate – o creștere a cuprinderii întregii populații în procesele educaționale și – în ultimele decenii – în procesele de învățare continuă sau de-a lungul întregii vieți. În foarte multe țări a devenit obligatoriu nu numai învățământul primar, dar și cel liceal, o pondere foarte mare a populației parcurgând și faza pregătirii superioare la nivel universitar. Astfel, resursele umane vor fi mult mai instruite, vor asimila un mare volum de informații și cunoștințe, își vor dezvolta la un nivel mult mai ridicat capacitățile intelectuale. Volumul de informații și cunoștințe pe care resursele umane îl „absorb” și îl utilizează este și va fi net superior celui existent cu câteva decenii în urmă iar acest lucru se va petrece la scara întregii populații.

Din punct de vedere calitativ se constată că, în paralel cu creșterea duratei de instruire a populației, se schimbă în mare măsură și natura proceselor educaționale implicate. Învățământul de toate nivelele – preșcolar, gimnazial, liceal și universitar – își diminuează dimensiunea teoretico-descriptivă și își amplifică dimensiunea metodologico-aplicativă. Se pune un accent mai redus pe memorare și un accent mult mai mare pe însușirea de cunoștințe cu valoare aplicativă, pe formarea de aptitudini, deprinderi și comportamente operaționale și utile în activitățile economico-sociale, pe dezvoltarea personalității indivizilor, a creativității lor și a capacității de a fi eficaci, competitivi, în condiții de competiție economică și socială. Metodele active tind să devină predominante în toate componentele proceselor educaționale și de training.

b) Ansamblul acestor schimbări ale proceselor educaționale se reflectă în mod direct în dobândirea de către întreaga populație – în proporții diferite – a unor apreciabile capacități de creare, reținere, utilizare și valorificare a cunoștințelor. S-a ajuns astfel în situația când capacitatea productivă a resurselor umane, în ansamblul lor, este mult mai mare decât cea din perioada precedentă, concomitent cu schimbarea conținutului său, în sensul transformării cunoștințelor în principalul său combustibil, în condiționarea de către acestea într-o măsură hotărâtoare a productivității și performanțelor oamenilor.

c) În cadrul acestui context, remarcăm faptul că disponibilitatea spre inovare a resurselor umane se amplifică într-un ritm accelerat. Noul tip de pregătire, noile tehnologii, noile cerințe ale piețelor actuale, generează simultan posibilități și necesități de inovare nemaiîntâlnite până în prezent în istoria umană. Inovarea, prezentă astfel în toate domeniile – tehnic, comercial, financiar, educațional, instituțional, legislativ, ecologic, social etc. – devine quasipermanentă, dovedindu-se o condiție a supraviețuirii și performanțelor organizațiilor. Indivizii și organizațiile care posedă la un nivel ridicat capacitatea de inovare – generând deci servicii și produse noi – dețin avantajul competitiv prin care se dovedesc sustenabili și competitivi pe termen mediu și lung.

Consecința rezultantă ale acestor evoluții o reprezintă transformarea radicală a resurselor umane și a capacității lor de a produce, de a crea atât în domeniul economic, cât și în alte domenii, însăși natura muncii fiind diferită față de cea care a dominat vreme de milenii. Într-o măsură din ce în ce mai mare munca constă în obținerea, combinarea, generarea și utilizarea de cunoștințe, diminuându-se substanțial ponderea proceselor de muncă fizică care constau în acționare nemijlocită asupra anumitor materii prime, materiale etc. Munca tinde să se bazeze atât cantitativ cât și calitativ predominant pe informații și cunoștințe, intelectualizându-se. În aceste condiții munca intelectuală devine în quasitotalitatea activităților economice predominantă și/sau cu contribuție decisivă la obținerea de performanțe.

III. Cauzele de natură managerială, ce exprimă schimbările produse în procesele și relațiile manageriale, în modul în care acestea combină și utilizează mijloacele de muncă și resursele umane Dacă ne referim la noul tip de management, care este asociat revoluției cunoștintelor, reamintim faptul că managementul reprezintă un vector de baza al creșterii economice, el fiind direct și indirect un generator de substanță economică, de valoare adăugată.

Managementul generează valoare adăugată, în principal, în următoarele trei moduri:

Prin potențarea muncii de execuție la nivelul fiecărui loc de muncă, reflectată în sporirea productivității , o bună conducere a organizației reușind să asigure condițiile tehnice, umane, informaționale, financiare, organizatorice și motivaționale necesare creșterii productivității muncii.

Prin amplificarea funcționalității globale a firmei, prin modul de îmbinare a resurselor și proceselor de muncă din întreprindere, prin raționalitatea combinării rezultatelor muncii individuale ale componenților săi, din gradul de utilizare a resurselor de cunoștințe materiale, financiare și informaționale la nivel de organizație poate rezulta eficiență .

Prin integrarea la un nivel superior a activităților organizațiilor, pieței și economiei naționale, pe bază de criterii economice, ceea ce are ca urmare economisiri absolute și relative de muncă vie și materializată atât la nivel de organizație, cât și la nivelul suprasistemelor în care aceasta este integrată. Concret, eficiența rezultă din îmbunătățirea specializării și cooperării în producție, din creșterea raționalității aprovizionării și vânzării și din măsura în care oferta firmei corespunde dimensional și structural cu mărimea, felul cererii de pe piețele interne și externe pe care vinde etc. Cu cât preferințele consumatorilor sunt mai bine cunoscute și luate în considerare de către managementul organizației, cu atât competitivitatea și contribuția la obținerea venitului național cresc.

4.2. ECONOMIA BAZATĂ PE CUNOȘTINȚE. CONCEPTE ȘI DEFINIȚII.

KNOWLEDGE-BASED ECONOMY. CONCEPTS AND DEFINITIONS.

Fundamentele economiei bazate pe cunoștințe

Înainte de a realiza definirea și caracterizarea economiei bazate pe cunoștinte, pare oportună prezentarea celor trei elemente care – în opinia lui Thomas Stewart [77] – reprezintă pilonii sau fundamentele economiei bazate pe cunoștințe, care constituie esența acestui nou tip de economie și faciliteaza înțelegerea și construirea sa.

a) Cunoștintele devin conținutul proceselor de cumpărare, vânzare și producție. Pentru a ilustra această trasatura, el folosește numeroase exemple: suma cheltuita anual in SUA pentru reclama este de 73 miliarde $; in pretul pastei de dinti cheltuielile de cercetare-dezoltare și reclama reprezinta peste 50%; un exemplar din ziarul ew York Times, publicat zilnic, contine 150.000 de cuvinte, la fel ca o carte groasa etc.

b) Activele cunoștinte – componentă a capitalului intelectual – au devenit mai importante decât activele financiare sau tehnico-materiale. Dacă în perioada anterioară pentru a localiza o companie ne refeream la halele, presele, depozitele sau turbinele sale, – adica la activele fizice -, în prezent abordarea tinde sa se schimbe. Multe categorii de firme – agentii de publicitate, firme de consultanta, intreprinderi de service, centre de design, agentii turistice, firme de informatica etc. detin foarte putine active fizice, ele fiind cunoscute mai ales prin marcile lor. Potrivit unor cifre, in SUA, pentru a obtine vanzari de un dolar, se consuma cu 20% mai putin capital tehnico-material (active) decat acum doua decenii; la nivelul SUA aceasta inseamna o reducere a capitalului necesar realizării PIB-ului cu circa 530 miliarde $ .

c) Valorificarea cunoștintelor, a capitalului intelectual, obținerea proprietății în cadrul eeonomiei de piață necesită o nouă terminologie, noi metode și tehnici manageriale, noi tehnologii și – nu in ultimul rand – noi strategii. Cu alte cuvinte, economia bazata pe cunoștinte reprezintă un nou tip de economie și ca atare necesita un nou conceot pentru a o descrie, explica și intelege și desigur, o noua abordare. În plan managerial, al strategiilor, metodelor, tehnicilor etc. la care se referea Stewart, este nevoie de un nou tip de management. Abordarile manageriale ce predomina în prezent sunt bazate pe un model de companie centrat pe resurse fizice, care a devenit irelevant. În consecință, este necesară conturarea unui nou tip de organizatie – întreprinderea bazată pe cunoștinte – și a unui nou tip de management – managementul bazat pe cunoștinte.

Desigur că asupra acestor trei fundamente pot exista anumite rețineri, în special în ceea ce privește capacitatea lor de a sintetiza chintesența economiei bazate pe cunoștinte. Considerăm însă că ele reușesc sa aduca în prim-plan trăsăturile distinctive de esență ale economiei bazate pe cunoștinte, a căror cunoaștere este absolut necesară.

Definirea economiei bazate pe cunoștințe

Opiniile specialiștilor în ceea ce privește definirea economiei bazată pe cunoștințe sau a noii economii diferă și se înadrează încă între limite foarte largi, de la un specialist la altul.

Într-o lucrare relativ recentă Daniela Archibugi și Bengt Ake Lundvall, [4] definesc noua economie ca fiind o economie dominată de influențele globale și de viteza, adesea în timp real, a comunicațiilor și informațiilor, indiferent de distanță. Ei consideră că trăsăturile de bază ale acesteia sunt globalizarea și digitalizarea, care conferă intangibilitate tranzacțiilor internaționale, atât celor comerciale, cât și investițiilor directe. Noua economie se concretizează în apariția de noi companii și de noi ramuri industriale, autorii abordând noua economie aproape numai din perspectiva informatizării și internaționalizării. Ei nu fac distincția, esențială, între informații și cunoștințe, fără de care „noua economie” se referă mai puțin la economia propriu-zisă (exceptând dimenisunea internaționale) și mai mult la dezvoltarea comunicațiilor în cadrul activităților economice. Această definire a noii economii, nu poate satisface pe deplin, întrucât nu sesizează modificările de esență ale fenomenelor economice, aceasta reprezintând o interesantă și utilă definire a „noii economii” în faza sa de tranziție spre economia bazată pe cunoștințe.

Specialistul Thomas Stewart a abordat mult mai profund economia bazata pe cunoștinte, denumind-o ca atare și neutilizand termenul de noua economie, acesta precizând în lucrarea citată mai sus [77] că "economia bazată pe cunoștinte are în vedere – fiindca este o economie – banii, in contextul cumpărării, producerii și vânzării cunoștintelor". Economia bazată pe cunoștințe se fundamentează pe capitalul intelectual, care nu se referă la boom-ul irațional al acțiunilor companiilor focalizate pe Internet și nici la exagerările privind web-urile și tehnologiile de vârf. Cunoștințele pe care se bazează noua economie sunt la fel de importante pentru firmele cu un nivel tehnic scăzut, organizațiile non-profit, agențiile guvernamentale, ca și pentru firmele focalizate pe tehnica de vârf. În acest sens este citat fostul președinte al General Electric, legendarul Jack Welsh, , care afirma: „o ideea bună nu se rezumă la o idee din biotehnologie. O idee bună este să te ocupi de un proces care necesită o durată de 6 zile și să-l reduci la o singură zi. Noi obținem creșteri ale productivității muncii de 6-7% în cea mai mare parte cu astfel de idei. Fiecare persoană poate să aibă o asemenea contribuție”.

Definiția de mai sus evidențiază faptul că în economia bazată pe cunoștințe elementul economic reflectat în situarea în prim plan a performanțelor economice, rămâne esențial, ceea ce se schimbă fiind fundamentul obținerii acestor performanțe economice. O a doua contribuție majoră a lui Stewart rezidă în „demitizarea cunoștințelor”, relevând că acestea nu se rezumă la tehnologiile de vârf, informatică etc., cunoștințele fiind considerate în sensul abordării realizate la începutul acestui capitol, cu accent pe finalitatea lor economică, pe generarea de valoare adăugată, indiferent de natura lor, de gradul de sofisticare și de modernitate ale informațiilor conținute.

Binecunoscuta organizație internațională OCDE a formulat, prin specialiștii săi, următoarea definiție a economiei bazată pe cunoștință:”economia bazată în mod direct pe producția, distribuția și utilizarea cunoștințelor și informațiilor”.[138] Această definiție care a fost preluată rapid în numeroase țări dezvoltate pentru a prefigura viitorul economic, prezintă un plus de consistență, comparativ cu precedentele, reușind într-o formă sintetică să evidențieze specificitatea conținutului său.

Se poate considera, în mod esențial că, economia bazată pe cunoștințe se caracterizează prin transformarea cunoștințelor în materie primă, capital, produse, factori de producție esențiali ai economiei și prin procese economice în cadrul cărora generarea, vinderea, cumpărarea, învățarea, stocarea, dezvoltarea, partajarea și protecția cunoștințelor devin predominante și condiționează decisiv obținerea de profit și asigurarea sustenabilității economiei pe termen lung.

Această variantă de definire a economiei bazate pe cunoștințe, aduce în plus față de precedentele variante următoarelele elemente:

indică rolurile, funcțiile economice pe care le au cunoștințele în cadrul proceselor economice, evidențiind multidimensionalitatea și caracterul lor cuprinzător, nemaiîntâlnit până în prezent la niciun alt element implicat în procesele economice;

precizează tipurile de transformări, de operații, la care sunt supuse cunoștințele în cadrul circuitului economic al cărui conținut principal îl reprezintă și care generează valoare adăugată;

statuează relația de condiționalitate ce există între obținerea de performanță economică și asigurarea sustenabilității economiei pe de o parte și derularea ansamblului proceselor de tratare a cunoștințelor și de utilizare a capitalului intelectual, integrând, firește, și celelalte resurse clasice – tehnico-materiale, umane, financiare și informaționale, pe de altă parte.

Relevarea naturii calitativ superioare și a specificității economiei bazate pe cunoștințe nu semnifică, în niciun fel o abordare unilaterală a sistemului economic, deoarece în mod firesc, sistemul economiei bazate pe cunoștințe nu se reduce doar la cunoștințe. Toate elementele pe care științele economice le-au statuat drept inputuri ale activității economice se mențin. Ceea ce se modifică este ponderea lor în cadrul circuitelor economice și, parțial, natura și modalitatea lor de manifestare, în condițiile în care cunoștințele și procesele axate asupra lor au, de regulă, rolul decisiv. Fără nici o îndoială că, întotdeauna procesele economice, oricât de mult se vor schimba, vor continua să necesite și resurse umane, tehnico-materiale, financiare etc., dar în configurații și mecanisme superioare, rezultat al acumulărilor și evoluțiilor din perioadele precedente. Pe măsura construirii economiei bazată pe cunoștințe, a extinderiii și aprofundării analizelor și studiilor care-i sunt consacrate, va crește și capacitatea noastră de a o înțelege, cunoaște, proiecta și modela.

Deosebit de important este faptul că factorii politici din numeroase țări au receptat trecerea la noul tip de economie și se implică prin strategii și politici în construirea sa un apogeu în această privință reprezentându-l summitul UE de la Lisabona, unde s-a stabilit ca obiectiv fundamental pentru țările care formează această organizație construirea economiei bazată pe cunoștințe până în anul 2010.

4.3. TRĂSĂTURILE DEFINITORII ALE ECONOMIEI BAZATE PE CUNOȘTINȚE

THE DEFINING FEATURES OF THE KNOWLEDGE ECONOMY

Pentru aprofundarea întelegerii conceptului de economie bazata pe cunoștinte, este esențială cunoașterea principalelor sale caracteristici pe care le voi prezenta succint în continuare :

Cunoștintele sunt primordiale în toate sferele activitații economice, datorita impactului decisiv pe care acestea î1 au asupra funcționalității și performantelor organizatiilor. În procesele de producție, cunoștintele reprezintă adesea un input mult mai important pentru obtinerea performanțelor decât pământul, banii sau munca.

Proprietatea intelectuală deține o pondere apreciabilă în patrimoniile naționale, în continuă creștere, granițele dintre proprietatea intelectuală și proprietatea clasică tinzând să se estompeze, ca urmare a schimbării structurii factorilor de producție. Când economia bazată pe cunoștințe se va aflată la maturitate, proprietatea intelectuală va fi majoritară.

Activitațile economice se vor concentra, nu asupra producerii de bunuri, ci asupra tratării informațiilor, acumulării cunoștintelor și producerii de bunuri-cunoștinte. Cunoștintele și bunurile-cunoștinte vor deveni cele mai cautate și pretuite marfuri pentru agentii economici.

Capitalul va fi format din cunoștinte, continutul principal al capitalului intelectual, este un capital special, intangibil, fluid, a carui posesiune în exclusivitate este greu de asigurat și care, adesea, poate fi preluat și reutilizat de alte organizatii fără acordul proprietarului sau.

Activitațile economice se vor fundamenta în primul rând pe resurse intangibile, reprezentate de cunoștinte și de mințile oamenilor competenți.

Promovarea echipamentelor și produselor simbolice, concomitent cu diminuarea relativa a produselor fizice; produsele simbolice se bazează pe informații, a căror valoare este independentă de caracteristicile fizice ale acestor bunuri ( Cardurile, comertul electronic, bankingul electronic, pachetele de programe pentru calculatoare, proiecte, consultanta etc. reprezinta categorii de produse simbolice care vor predomina în economia bazata pe cunoștinte ).

În cadrul economiei, diviziunea muncii, se bazează în mod tradițional pe posedarea sau accesul la anumite resurse materiale, firește, cu ajutorul celorlalte categorii de resurse – financiare, umane etc. In cadrul economiei bazata pe cunoștinte, elementul care determină de regulă și cel mai intens diviziunea muncii la toate nivelele de organizare ale activităților economice, tinde să fie cunoștințele, devansând, în acest caz, resursele materiale. Cele mai eficiente forme de diviziune a muncii se bazează în aceeași măsură și la un nivel înalt pe deținerea, concomitentă, de cunoștințe, resurse materiale, umane și financiare adecvate și armonizate calitativ și cantitativ.

Procesele de muncă, în general, și cele economice în special parcurg un proces de intelectualizarea crescândă. În unele țări dezvoltate, munca intelectuală este majoritară pe ansamblul societății. În condițiile economiei bazate pe cunoștințe procesele de muncă intelectuală în economie vor predomina absolut, cantitativ și calitativ. O expresie a acestor transformări o reprezintă și dinamica profesiilor din țările dezvoltate.

Demasificarea producției, în sensul eliminării necesității de a concentra cantități mari de resurse fizice și umane într-o organizație, pentru a putea genera performanțe economice viabile. S-a început prin sistemele „just in time“, prelucrarea industrială bazată pe integrarea computerelor, extinderea muncii la domiciliul salariaților, telemunca etc. În același timp, demasificarea produselor este și rezultanta „integrării” cunoștințelor în produse, ceea ce duce la diminuarea cantității de substanță materială încorporată sau chiar la cvasieliminarea acestora, simultan cu amplificarea parametrilor calitativi.

Dispariția treptată a frontierelor dintre activitățile din cadrul firmei și dintre firme la nivel sectorial, regional, național și internațional. Organizarea centrată pe diviziunea muncii și pe ierarhie cedează locul organizării fundamentată pe munca în echipă, interschimbabilitatea sarcinilor și funcționalitatea interdepartamentală. Treptat se diminuează diferențele și granițele dintre diverse domenii de activitate și regiuni, la nivel național și mondial, în contextul internaționalizării activităților.

O activitate foarte răspândită și importantă va deveni generarea, exploatarea și perfecționarea tehnologiilor, condiționantă pentru supraviețuirea și performanțele unei părți apreciabile a organizațiilor. Mai mult decât atât, tehnologiile și rețelele informaționale care sunt centrale în crearea, distribuirea și utilizarea cunoștințelor, devin precondiții ale dezvoltării economice

Sectorului de servicii va avea o ponderea majoritară, în continuă creștere, în ansamblul economiei, în detrimentul sectorului de producție, în condițiile în care serviciile încorporează, în general, un volum superior de cunoștințe, comparativ cu produsele.

Amplificarea exporturilor, ca urmare a estompării diferențelor dintre piețele naționale și eliminării treptate a barierelor instituționale, de timp și spațiu dintre țări. În cadrul exporturilor, o pondere apreciabilă vor deține cunoștințele.

Procesul de multiplicarea rapidă a întreprinderilor mici, concomitent cu reducerea relativă a firmelor mari, va cunoaște o dezvoltare deoarece primele sunt mai suple și se pot adapta rapid la evoluțiile contextuale. Flexibilitatea și dinamismul binecunoscute, inovativitatea unei părți a acestora, reprezintă atuuri esențiale ale IMM-urilor în a se manifesta ca principale promotoare ale economiei bazate pe cunoștințe.

Dezvoltarea accentuată și diversificarea formelor de asociere economică între organizații – alianțe strategice, rețele de firme, clustere, parcuri industriale etc. – pentru a valorifica pe un plan superior cunoștințele și celelalte resurse de care dispun. La baza formelor de colaborare se află un nou tip de cunoștințe – integrative – de mijloace informatice și de comunicații moderne.

Intensificarea procesului de globalizare, tendință deosebit de puternică în ultimul deceniu, așa încât firmele vor fi în măsură să-și sincronizeze lanțurile de aprovizionare și să organizeze cooperarea tranfrontalieră mult mai eficace beneficiind de tehnologii informaționale și de comunicații electronice, care prin natura lor operează în timp real și sunt globale. Beneficiind de noul suport tehnologic, activitățile generatoare de valoare adăugată se vor realiza în acele zone ale globului unde există cele mai accesibile și performante cunoștințe, care generează productivități înalte, produse, servicii și vânzări cu rentabilități ridicate și sustenabile.

Fundamentarea avantajului competitiv predominant pe cunoștințele posedate și utilizate, la nivelul tuturor formelor de organizare socială – firme, grupuri de firme, clustere, rețele de firme, ramuri economice, regiuni economice, economii naționale și economie mondială. În economia industrială de tip capitalist avantajul competitiv se fundamentează, de regulă, pe costuri reduse sau pe calitatea ridicată a produselor. Explicația acestui nou tip de avantaj competitiv rezidă în multiplele și decisivele roluri pe care le au cunoștințele în cadrul noului tip de economie: materie primă de bază, capital esențial, forță de producție și, adesea, produs.

Trăsăturile economiei bazate pe cunoștințe nu sunt exhaustive și unele dintre ele se percep mai greu datorită stricteții și capacității absorbtive aferente cunoștințelor sau datorită fazei incipiente de manifestare. În ansamblu, ele oferă o imagine destul de conturată pentru a sesiza specificitatea economiei bazate pe cunoștințe și diferențele de esență față de economia care predomină în prezent.

4.4. POSTULATE ȘI PRINCIPII ALE ECONOMIEI BAZATE PE CUNOȘTINȚE

POSTULATES AND PRINCIPLES OF KNOWLEDGE-BASED ECONOMY

În urmă cu câțiva ani, un specialist în domeniu, Jerry Useem a formulat un set de principii și postulate referitoare la noua economie sau economia bazată pe cunoștințe. [85] Acestea reflectă trăsăturile sale definitorii, chiar dacă unele se suprapun într-o anumită măsură. Chiar și în aceste condiții, respectivele principii aduc un plus de cunoaștere și de sistematizare, ceea mă determină să le prezint succint în continuare, însoțite de unele comentarii.

1. Valoarea unei organizații este determinată în principal de valoarea activelor intangibile.

Altfel spus, valoarea este reprezentată în principal de salariații săi bazați pe cunoștințe, de ideile, cunoștințele și informațiile deținute de aceștia precum și de organizație, acestea devenind principalele active ale firmei. Menționez că un studiu realizat în 2001 în SUA a relevat că dacă în 1978 valoarea contabilă a firmelor (activele tangibile ale companiei ) din SUA reprezenta 95% din valoarea lor de piață, în prezent aceasta reprezintă mai puțin de 25%. Totuși, și activele tangibile continuă să aibă valoarea lor, întrucât nici o economie și nici o firmă nu ar putea să funcționeze fără ele. Concluzionând, se poate afirma că se modifică structura activelor firmelor, a însăși valorilor create, fiind necesare ambele tipuri de active – tangibile și intangibile – maximum de valoare obținându-se prin combinarea lor în anumite proporții, ce variază în funcție de domeniul de activitate, dimensiunea firmei, contextul în care acționează, strategia organizației etc.

2. Descreșterea substanțială a importanței și impactului distanțelor geografice asupra amplasării și derulării afacerilor. În mod tradițional, amplasarea unei țări sau a unei firme, distanțele dintre aceasta și polii și fluxurile piețelor economice, au constituit un element determinant în configurarea economiilor naționale și a firmelor, în vederea obținerii performanței economice de către acestea. În acest moment, conectarea cu clienții și furnizorii, indiferent de locul de pe glob, se poate face adesea instantaneu. Ca urmare, cu excepția anumitor sectoare (minier, petrolier și altele) ponderea strategică a geografiei în activitățile economice a scăzut substanțial, iar tendința este de continuare a diminuării sale.

3. Asistăm la procesul de comprimare a perioadelor necesare inovării și penetrării inovației. Viteza procesului de înnoire a cunoștințelor, produselor, tehnologiilor etc., mai ales în ramurile de vârf, s-a accelerat foarte mult. Actualele posibilități de conexiune cvasiinstantanee la noile informații, situații etc. fac posibil adesea un răspuns prompt, amplifică capacitatea de inovare și de adaptare la cerințele pieții, tinzând spre derulare în timp real. În consecință și inovațiile se produc mult mai rapid și se difuzează cu o mare viteză, făcând să scadă importanța timpului.

4. Oamenii deținători de cunoștințe devin valoarea cea mai mare a unei țări și/sau organizații. Datorită faptului că ideile și cunoștințele valoroase au un rol esențial în dezvoltarea actuală, oamenii care le generează și le posedă, devin o valoare inestimabilă. Reținerea acestor persoane în cadrul organizației, utilizând o gamă variată de modalități, inclusiv transformarea lor în coproprietari, a devenit o stringentă necesitate. Toate marile firme internaționale de consultanță juridică, managerială, de marketing, finanțe etc. procedează astfel, tendința fiind de intensificare rapidă pretutindeni, inclusiv în România.

5. Accelerarea procesului de dezvoltăre și creștere economică prin utilizarea rețelelor de firme (networking). Realizarea de rețele în cadrul economiei, integrarea unor agenți economici de diverse mărimi, orientați în jurul vectorului valorii, este generatoare de rapidă creștere economică. Prin aceste rețele, viteza fluxurilor tehnice, umane și economice se amplifică foarte mult, producând adesea efecte economice „explozive”. În ultimele decenii rețelele (networkingul) au proliferat într-un ritm deosebit de rapid în toate ramurile economiei – comerț, informatică, industria lemnului, industria alimentară, industria electronică etc. – cu efecte pozitive substanțiale în planul performanțelor economice.

6. Valoarea produselor realizate crește exponențial cu valoarea segmentului de piață ocupat. În mod tradițional, cu cât un produs era mai rar, cu atât avea o valoare mai mare. În prezent proliferează o situație opusă, în sensul că, cu cât crește volumul produselor de un anumit fel, cu cât acestea dețin o pondere mai mare pe piață, cu atât valoarea lor crește. Exemplul cel mai edificator îl reprezintă telefoanele și faxurile, o dată cu inmulțirea acestora, utilitatea și valoarea lor a crescut datorită efectului de rețea.

7. Crește importanța nivelurilor intermediare în economie . În economia tradițională, distribuitorii și ceilalți agenți intermediari se aflau permanent în nesiguranță datorită dezvoltării conexiunilor economice, care facilitau legăturile directe între producători și consumatori. Specifică tranziției actuale spre economia bazată pe cunoștințe, este apariția unei categorii de intermediari, denumiți „infointermediari”, ce contribuie la transformarea datelor în informații utile și chiar în cunoștințe. Creșterea volumului, a complexității informațiilor și a cunoștințelor, determină creșterea rapidă a numărului infointermediarilor și a impactului lor asupra funcționalității și performanțelor economiei.

8. Cumpărătorii dobândesc o mare putere, iar vânzătorii noi oportunități. Posibilitatea cumpărătorilor de a obține rapid, folosind un soft inteligent, printr-un simplu „click”, informația privitoare la cele mai bune produse, cele mai reduse prețuri, cele mai bune raporturi prețuri-calitate ale produselor, le conferă acestora o capacitate ridicată de a alege și a procura rapid produsul și serviciul dorit. Ei obțin un important ascendent asupra vânzătorilor, inversând raporturile comerciale tradiționale. Totodată, se crează pentru producători și vânzători noi oportunități, întrucât, posedând informații detaliate asupra situației piețelor, cunosc foarte bine ce să producă, la ce prețuri să vândă pentru a deveni profitabile și care sunt segmentele de piață asupra cărora să se axeze.

9. Procesul de vânzare al produselor și serviciilor devine din ce în ce mai personalizată.

Obținerea rapidă și ieftină a informațiilor referitoare la cererile specifice ale clienților se reflectă în fabricarea și vinderea unor produse conform cerințelor exprese ale acestora. Se asigură astfel o personalizare crescândă a ofertei de produse, determinând o diminuare substanțială a stocurilor, a timpilor de așteptare în derularea proceselor economice. Efectele economice ale acestei mutații, sunt, fără îndoială, imense, ele referindu-se la diminuarea capitalului necesar derulării afacerilor, atragerea de noi surse de finanțare de la clienți, creșterea valorii adăugate generate, îmbunătățirea raporturilor preț-calitate etc.

10. Disponibilitatea oricărui produs pretutindeni, în cel mai scurt timp. În condițiile accesului rapid la informațiile privind produsele, prăpastia sau distanța mare care separa adesea dorința de a cumpăra, de posibilitatea efectivă de a o face, se reduce substanțial, tinzând să se ajungă la numeroase produse la zero. Explicația acestei evoluții rezidă în posibilitatea comandării instantanee prin e-comerț, „on line” a produselor dorite și livrarea lor rapidă. Situația tinde să devină similară cu cea a audierii unui cântec care-ți place. Pentru a-l avea nu mai trebuie să mergi la magazin, având posibilitatea să-l comanzi și să-l primești imediat prin computer.

Asupra unora dintre aceste principii și postulate există încă semne de întrebare, probabil că unele dintre ele nu-și vor dovedi – parțial sau integral – viabilitatea în procesul dezvoltării economiei bazată pe cunoștințe, și desigur se vor concepe și altele noi. Aceasta, nu scade însă din utilitatea lor actuală, ce rezidă din oferirea unui ansamblu coerent de elemente esențiale privitoare la funcționarea economiei și firmelor bazate pe cunoștințe. Ele ne ajută să înțelegem evoluția și mecanismele economiei bazată pe cunoștințe în această fază incipientă, să sesizăm mutațiile necesare în plan economic, cultural, educațional, juridic, științific etc.

4.5. EDUCAȚIE ȘI FORMARE ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

EDUCATION AND TRAINING IN CONTEMPORARY SOCIETY

Capitalul uman prezintă o importanță deosebită pentru dezvoltarea rurală. Dezvoltarea rurală și diversificarea economiei rurale depind de nivelul educației, al cunoștințelor și al calificării. Deși îmbunătățirea și menținerea unui nivel adecvat al infrastructurii de bază este un element important în dezvoltarea socio-economică a mediului rural, formarea profesională reprezintă „motorul”, pentru o bună dezvoltare.

Educația și formarea sunt esențiale pentru comunitățile rurale, dar în ceea ce privește infrastructura școlară există discrepanțe evidente. Cele mai multe dintre școli au nevoie de renovări, mobilier, utilități de bază și material didactic. Infrastructura și facilitățile aferente educației profesionale și educației primare constituie instrumente importante pentru conversia forței de muncă agricole în forță de muncă non-agricolă.

Structurile de învățământ profesional și primar sunt esențiale pentru reconversia profesională a lucrătorilor agricoli, deoarece majoritatea agricultorilor au doar cunoștințe elementare de mecanică sau din alte domenii tehnice.

Nivelul scăzut de instruire se reflectă în calitatea forței de muncă din mediul rural, acesta fiind un factor restrictiv pentru dezvoltarea economică din această zonă. Diversificarea activităților economice nu este susținută de lucrători cu formare sau cu experiență specifică diverselor tipuri de meserii, deoarece sistemul educațional nu a fost adaptat cerințelor specifice din mediul rural.

Instituțiile de învățământ din spațiul rural, reprezentate de grădinițe, unități primare și gimnaziale sunt slab dotate în ceea ce privește materialul tehnic și didactic. Tehnologia IT și echipamentele hardware și software sunt rar întâlnite în cadrul școlilor din spațiul rural în vreme ce echipamentul necesar formării profesionale sau pentru ucenici este învechit sau lipsește. O problemă suplimentară o constituie dificultatea de a atrage personal calificat în zonele rurale.

Se poate spune că, în general, în zonele rurale, educația este chiar mai slabă calitativ decât în cele urbane, din cauza problemei permanente a finanțării. Referitor la unitățile de învățământ din mediul rural, acestea erau în număr de 18.059 în anul 2000 dintr-un total de 24.481 la nivel național. În anul 2011, acestea au scăzut la 3200 unități de învățământ în mediul rural dintr-un total de 7204 existente la nivel național. [132]

Datele statistice relevă faptul că s-a manifestat un trend descrescător în perioada 2000 – 2011 în ceea ce privește numărul unităților de învățământ funcționale atât în mediul urban cât și în mediul rural. În ceea ce privește numărul grădinițelor de copii acesta era la nivelul anului 2011 de 1367 din care 102 în mediul rural. [132]

Așa cum se observă în figurile prezentate, numărul grădinițelor a scăzut în perioada 2000 – 2011 atât în mediul urban (de la 2883 la 1265), cât și în mediul rural (de la 7197 la 102). În ceea ce privește evoluția numărului de copii înscriși în grădinițe în perioada 2000 – 2011, acesta a rămas relativ constant, respectiv în anul 2000 s-au înregistrat un număr de 318.649 copii înscriși la grădinițe în mediul rural, în timp ce în anul 2011 s-au înregistrat un număr de 303.517 copii înscriși la grădinițe în mediul rural, așa cum reiese din graficul prezentat mai jos. [132]

Figura 4.4. Evoluția unităților de învățământ pe medii de rezidență

Evolution of education units by areas of residence

Sursa: INS-TEMPO online-serii de timp

Figura 4.5. Evoluția grădinițelor pe medii de rezidență

Kindergartens evolution by areas of residence

Figura 4.6. Copii înscriși în grădinițe pe medii de rezidență

Enrolled children in kindergarten by areas of residence

Aceste date relevă faptul că se manifestă nevoia înființării de grădinițe, acestea fiind desființate ca o consecință a restructurării sistemului de educație și a lipsei personalului calificat, datorită prezenței reduse, fapt care a contribuit la reducerea numărului acestora.

Conform Raportului asupra stării sistemului național de învățământ – 2009 -http://www.edu.ro/index.php/articles/12926, s-a constatat, pentru prima dată, după anul 2000 o ușoară tendință de ameliorare a ratei anuale a abandonului școlar în învățământul primar și gimnazial: 1,9%, față de 2% în anul școlar anterior. Se menține, însă, ridicată rata abandonului școlar în învățământul profesional – peste 8%, în vreme ce indicatorul Participarea la educație. Evoluția efectivelor de elevi și studenți a evoluat după cum urmează: [139]

– În perioada 2001-2008, populația școlară s-a redus la nivel general cu 216,1 mii persoane. Reducerea cea mai drastică s-a înregistrat la nivelul învățământului gimnazial – 398,2 mii elevi. Anul școlar 2008/2009 se înscrie în aceeași tendință descendentă, reducerea fiind de 68 mii elevi și studenți, comparativ cu anul 2007/2008. Fenomenele demografice din România se caracterizează, începând din primii ani ‘90, printr-un trend descendent: se reduce rata natalității, crește rata mortalității și, implicit, se diminuează sporul natural și rata medie anuală de creștere a populației.

Această tendință continuă și după anul 2000, mai exact până în anul 2006 când asistăm, pentru prima dată după 1990 la o creștere a populației din grupa de vârstă 0-4 ani comparativ cu anul anterior – de la 1.053,9 mii la 1.057,8 mii. Această creștere continuă și în anii următori, astfel încât în 2008 populația din grupa de vârstă menționată a reprezentat 1.070,6 mii. Cu toate aceste semnale pozitive înregistrate în ultimii ani, populația în vârstă de școlarizare (populația de 3-23 ani) s-a redus, în perioada 2001-2008 cu 1.017,4 mii persoane (de la 6.450,1 mii la 5.432,7 mii).

Deși tendința generală este de reducere a populației, evoluțiile demografice se reflectă în mod diferit la nivelul segmentelor de populație școlară cuprinse în diferitele niveluri de învățământ, date fiind și ratele diferite de cuprindere specifice, pe vârste, sau pe ansamblul grupelor de vârstă corespunzătoare respectivelor niveluri de educație. Astfel, în învățământul preșcolar, se constată o creștere a efectivelor de copii, atât pe ansamblul populației școlare (cu 37,0 mii, în perioada 2001-2008 și cu 2,5 mii în anul școlar 2008/2009 față de 2007/2008), cât și la nivelul mediului urban (în rural evoluția fiind oscilantă), consecință a creșterii ratei de participare la acest nivel de educație.

Durata medie de frecventare a învățământului a crescut în perioada 2001-2008 cu 1,4 ani, ajungând în 2008 la 16,3 ani. România continuă, totuși, să se situeze pe un loc inferior comparativ cu alte țări europene în ceea ce privește speranța de viață școlară. Durata medie de frecventare a învățământului a înregistrat o tendință continuu ascendentă, în perioada 2001-2008 creșterea fiind de 1,4 ani (de la 14,9 la 16,3). În ultimii 2 ani școlari valoarea indicatorului (incluzând învățământul preșcolar) se menține constantă – 16,3 ani .

În vederea unei mai bune alinieri la strategia Europa 2020, în special în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor, o importanță tot mai mare trebuie sa o dobândeasca creșterea productivității agricole prin cercetare, prin transfer de cunoștințe și prin promovarea cooperării și a inovării (inclusiv prin intermediul parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii).

Trebuie constientizat faptul că inovarea, dezvoltarea întreprinderilor competitive și furnizarea de bunuri publice cetățenilor din UE reprezintă căi de aliniere la prioritatile Uniunii în materie de dezvoltare rurală privind transferul de cunoștințe și inovarea în agricultură, silvicultură și zonele rurale trebuie să se aplice orizontal, în legătură cu celelalte priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală.

În acest context, România trebuie să investească în inovare întrucât aceasta îi aduce investiții durabile și cu o valoare adaugată mare, precum și o sporire a competitivității economice în agricultură, silvicultură și în general in spațiul rural, pe termen mediu și lung.

4.6. CERCETAREA – DEZVOLTAREA – INOVAREA CA FACTORI AI PROGRESULUI

RESEARCH – DEVELOPMENT – INNOVATION AS FACTORS OF PROGRESS

Pentru perioada 2014 – 2020, România va trebui sa răspunda în direcția "creșterii inteligente" și a "dezvoltării unei economii bazate pe cunoaștere și inovare” , pentru a putea beneficia de :

 un mediu favorabil pentru mai multe investiții în știință și educație științifică, o consolidare a capacității acestor sisteme capabile să susțină și să conducă la atingerea unei ținte așa ambițioase de creștere a investiției de cca patru-cinci ori față de nivelul actual,

 un număr mai mare de cercetători competitivi la nivel mondial, iar ca rezultat mai multă cunoaștere științifică și o comercializare mai accentuată a acesteia.

Conceptul de inovare este privit la nivelul Observatorului European Leader ca fiind un proces de creativitate și consiliere economică în scopul detectării de idei și proiecte inovative care conduc la crearea de noi locuri de muncă, sprijinirea microintreprinderilor, crearea de legături între agenți și sectoare, valorificarea resurselor ca elemente de impulsionare a dezvoltării, o mai bună adaptare a serviciilor, noi forme de organizare colective , o nouă abordare a resurselor din teritoriu, reconstituirea unei identități teritoriale, instaurarea unor noi forme de organizare financiară și de gestionare a politicilor publice. Astfel în România putem considera ca fiind procese de inovare instituite măsurile de tip Leader, înființarea Rețelei Nationale de Dezvoltare Rurală, introducerea de noi tehnologii performante de mecanizare, de procesare, de producere de energie regenerabilă, servicii noi pentru populația rurală.

Astfel, procesul de definire a conceptului de inovare în contextul orientarilor strategice ale UE în perspectiva 2020 este necesar a fi perceput într-un sens mai larg, luând in considerare discrepanțele de dezvoltare intrateritoriale cât și în raport cu alte state UE. Abordarea conceptuală în acest sens va permite Romaniei în viitoarea perioada de programare 2014-2020 o maximizare a utilizării fondurilor europene.

Pe de altă parte, o latură importantă în inovare o are cercetarea. Cercetarea poate fi soluția pentru rezolvarea unor probleme majore cu care se confruntă România în sectorul agricol ca de exemplu: efectele schimbărilor climatice, adaptarea soiurilor, conservarea și ameliorarea caracteristicilor solului, obținerea scăderii semnificative a riscului erozional, realizarea creșterii rezervei de apă în sol ca urmare a lucrărilor reduse ale solului.

De asemenea folosirea unor tehnologii inovative se concretizează și în efecte socio-economice și de mediu cum ar fi: sporirea producției, reducerea consumului de combustibili, îmbunătățirea condițiilor de muncă ale fermierilor, menținerea structurii, conservării și ameliorării caracteristicilor solului, obținerea scăderii semnificative a riscului erozional, realizarea creșterii rezervei de apă în sol ca urmare a lucrărilor reduse ale solului.

În acest sens un factor cheie ce poate duce la promovarea conceptului de inovare în agricultură, silvicultură si in general in spațiul rural , este schimbarea atitudinii de care ar trebui să dea dovadă fermierii și grija acestora pentru resursele naturale.

Cercetare, dezvoltare – inovare in agricultura. Situatia curentă.

Întrucât activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare în agricultură au o particularitate și specificitate aparte, analiza socio–economică se bazează pe aspecte sesizate și dezbătute de Academia de Științe Agricole și Silvice “ Gheoghe Ionescu Șișești” în lucrarea “Strategia de cercetare-dezvoltare și de inovare în agricultura si dezvoltară rurală pentru 2014-2020”. [140]

Astfel sistemul de cercetare agricolă din România este caracterizat prin existența unei rețele de 60 unități de cercetare dezvoltare și inovare de interes public care administrează un patrimoniu funciar de cca. 30.000 ha, din care activitatea de cercetare științifică în domeniul agricol, desfășurată în unitățile aflate în subordinea și coordonarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”, reprezintă cca. 90% din activitatea de cercetare-dezvoltare pe țară.

În rețeaua de cercetare-dezvoltare de interes public activează cca. 530 de cercetători care acoperă toata plaja de profesiuni specifice și conexe domeniului de cercetare agricolă, zootehnică, piscicolă, silvică și de industrie alimentară. Alături de unități de cercetare dezvoltare și inovare de interes public ființează unități și/sau departamente de cercetare ale universităților de științe agricole și biologice de stat și private precum și ale unor entități private, pentru aproape toate domeniile de specializare ale cercetărilor agricole. Cercetarea privată agricolă are o pondere redusă în sistemul național de cercetare agricolă.

O particularitate a cercetării agricole din România este aceea că, cercetarea propriu‐zisă este asociată dezvoltării și activității de inovare, precum și unei activități comerciale în domeniul pieței semințelor, materialului săditor pomicol, viticol, forestier, a materialului genetic zootehnic și piscicol.

În domeniul inovării și a introducerii progresului tehnic nu există o rețea propriu‐zisă de transfer tehnologic, specializată, acestea derulându‐se prin intermediul rețelei de cercetare-dezvoltare- inovare de interes public, prin departamentele de marketing ale furnizorilor de input‐uri pentru agricultură și sporadic, prin mass‐media. Numărul foarte mare de șefi de entități fără personalitate juridică (3.825.000), care exploatează anual în medie cca. 2 ha, vorbește de la sine despre capacitatea financiară a acestora de a susține din capitalul propriu transferul de tehnologie inovativă precum și transferul de know‐how, impunându‐se ca statul să intervină în acest domeniu, cel puțin până în etapa de dezvoltare în care fermele de tip comercial vor deține o pondere de peste 75‐80 % în ceea ce privește suprafețele exploatate.

Dacă vom adăuga la aceste date și o serie de particularități, obiective ale transferului tehnologic inovativ (conservatorismul și lipsa de cultură de specialitate a marii majorități a destinatarilor, riscurile tehnologice și financiare ale implementării tehnologiilor inovative, volatilitatea piețelor agroalimentare), avem o imagine aproape completă a dificultăților cu care se va confrunta România in perioada 2015‐2020 în privința atingerii țintelor strategice "Europa 2020" asumate prin Planul Național de Reformă, în special în direcția "creșterii inteligente" – "dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare". Romania este un inovator modest cu o performanță sub medie.

Conform unui studiu efectuat la nivelul UE, pentru perioada 2008/2009 se constată că România are un important potențial nevalorificat în domeniul inovării, iar performanța în inovare este distribuită neuniform în Europa, datorită faptului că potențialii utilizatori ai produselor de cercetare, dezvoltare, inovare din agricultură este reprezentat de suma șefilor exploatațiilor agricole (3.856.000), la care se adaugă specialiștii din avalul filierelor de produs (industria agroalimentară și a biocombustibililor), administrația publică centrală și locală, studenții și cadrele didactice din intitutele de învățământ superior de specialitate, o parte din cadrele didactice și elevii din învățământul mediu din spațiul rural.

Principiul de bază al cercetărilor agricole care se vor desfășura în intervalul 2015‐2020 este acela al creării premizelor dezvoltării durabile a agriculturii României, astfel încât integrarea acesteia în direcțiile de dezvoltare a Politicilor Agricole Comune după 2015, să se constituie ca o dezvoltare de tip evolutiv și să nu provoace disfuncții structurale la nivelul spațiului rural.

Surse bugetare alocate pentru cercetare-dezvoltare, inovare

Figura 4.7. Dinamica alocărilor bugetare pentru cercetare 2007-2012

Dynamics of budgetary allocations for research 2007-2012

Sursa:Bugetul de stat pentru anii 2007-2012

Pentru România, în etapa următoare de programare, este esențială respectarea angajamentelor din Planul Național de Reformă – Europa 2020 și anume ținta pentru finanțare alocată cercetării -inovării 2% din PIB (1% finanțare publică + 1% finanțare privată), în condițiile în care la nivel european valoarea este de 3% din PIB (1% finanțare publică, respectiv 2% investiții private în activități cercetare- dezvoltare-inovare).

Formarea profesională

Țara noastră, prin combinarea politicilor în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și al incluziunii sociale, încearcă să sprijine o apropiere multi-sectorială pentru asigurarea dezvoltării unor resurse umane competente, în vederea alinierii la prevederile comune politicii de coeziune cât și politicii de dezvoltare rurală.

Pentru România, racordarea deplină la nouă filosofie a dezvoltării – proprie Uniunii Europene și larg împărtășită pe plan mondial – și anume cea a dezvoltării durabile, este deosebit de important ca atingerea performanțelor economice prin creșterea participării pe piața muncii și promovarea calității ocupării forței de muncă să se asigure prin:

 îmbunătățirea accesului pe piața muncii pentru grupurile vulnerabile;

 promovarea competitivității pe piața muncii, în special prin mai buna corelare dintre sistemul educațional și de formare, pe de o parte, și cerințele pieței muncii, pe de altă parte;

În contextul dezvoltării unei economii bazate pe cunoaștere și inovare, putem spune că aceasta se bazează pe resursa umană, astfel că la nivel local trebuie să existe responsabilități în materie de calificare a forței de muncă și de creștere a capacității acesteia de adaptare la nou si la nevoi. Acest fapt presupune valorificarea potențialului uman la nivel local și a cunoștințelor și informațiilor existente, fiind un factor cheie pentru dezvoltarea zonelor rurale.

Dezvoltarea locală reprezintă un fenomen complex ce vizează întreaga viață economică, socială, politică și culturală de la nivelul unui teritoriu, având în vedere următoarele elemente:

-Protecția mediului; Dezvoltare socială; Economie și piața; Guvernare și reglementări; Amenajarea teritoriului;

-Educație și formare; Cultură, știință și cercetare.

Un aspect cheie pentru creșterea capacității de adaptare a forței de muncă rurală este educația și formarea profesională. Evoluția și specializarea în agricultură și silvicultură necesită un nivel corespunzător de instruire tehnică, economică și juridică, inclusiv expertiză în tehnologii noi ale informației, pentru a corespunde cerințelor comunitare în domeniul fitosanitar, al bunăstării animalelor, al standardelor de calitate, sprijinind astfel mobilizarea populației rurale și îmbunătățirea diversității locale în vederea creșterii atractivității zonelor rurale, a diversificării economiei rurale și a calității vieții.

Deși se constată faptul ca nivelul de educație al populației rurale cu vârsta cuprinsă între 25 – 64 de ani a înregistrat o tendință de creștere a ponderii persoanelor cu studii medii sau superioare de la 52,1% în 2003, la 74,3% în 2009, datorată parțial creșterii gradului de participare la procesul educațional sau de instruire a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 – 64 de ani, ponderea fermierilor cu formare profesională de bază sau completă este de 7,4% în comparație cu 20% media UE 27. [120]

Practic, o consecință majoră acestei situații, este reflexia faptului că sistemul de învățamânt liceal din sectorul agricol este nefavorabil în sensul în care o serie de scoli cu profil agricol s-au inchis iar numarul acestora per general s-a redus. În același timp populația vârstnică peste 64 ani deținătoare de exploatații agricole reprezenta 44% în anul 2007.

În concluzie , putem spune că îmbătrănirea și nivelul scăzut de educație sunt probleme majore ale forței de muncă agricole, stabilind limitele de extindere a rezervei de forță de muncă rurală.

Prin urmare, este necesar ca activitățile de formare profesională, informare și difuzare a cunoștințelor să fie extinse și la persoanele adulte care sunt implicate în domenii care au legătură cu agricultura, industria alimentară și silvicultura.

Abandonul școlar timpuriu este un fenomen care afectează negativ calitatea și competitivitatea capitalului uman. Rata abandonului școlar timpuriu, în România, a cunoscut o ușoară descreștere de la 23.0% din 2002 până la 16,6% în 2009. După cum se observă în tabelul de mai jos, acest indicator relevă decalajul dintre România și totalul statelor membre U.E. Așadar, putem spune că rata abandonului școlar timpuriu se află într-un trend descendent, ținând pasul cu restul U.E.

Până la data de 31 decembrie 2011 în sistemul informatic SIM POSDRU a fost înregistrată si validată participarea la operațiunile finanțate din FSE 589.324 persoane, reprezentând 35,71% din totalul de 1.650.000 persoane asumat în cadrul obiectivului general al POSDRU 2007 – 2013.

Valorile incluse în tabelul de mai jos reprezintă numărul total de participanți la operațiunile finanțate din FSE pe axe prioritare.

Tabelul 4.1

Numărul total de participanți la operațiunile finanțate din FSE pe axe prioritare la 31 decembrie 2011

The total number of participants in the ESF operations by priority axis 31 December 2011

Sursa: Raportul anual de implementare POSDRU 2011

Față de valoarea raportată pentru anul 2010 (156.254 persoane), numărul de participanți a crescut de aprox. 3,77 ori. [96] În cadrul clasificării participanților la operațiunile finanțate din FSE, în funcție de statutul pe piața muncii, până la data de 31 decembrie 2011, la operațiunile finanțate din FSE au participat 272.260 angajați (din care 21.767 liber profesioniști), 143.474 șomeri (din care 46.311 șomeri de lungă durată) și 173.590 persoane inactive (din care 78.745 persoane inactive aflate într-o formă de învățământ sau formare).

Numărul participanților la operațiunile finanțate din FSE până la data de 31 decembrie 2011, în funcție de statutul pe piața muncii pe axe prioritare, este prezentat detaliat în tabelele de mai jos.

Tabelul 4.2

Numărul participanților la operațiunile finanțate din FSE până la data de 31 decembrie 2011

Number of participants in the ESF operations until December 31, 2011

Sursa: Raportul anual de implementare POSDRU 2011

Referitor la “promovarea măsurilor active de ocupare” din cadru POSDRU, din Raportul anual de implementare POSDRU 2011 putem vedea că în zonele rurale, în evoluție datele aferente indicatorilor de program se prezintă astfel:

Tabelul 4.3

Indicatori de program realizați POSDRU 2011

Indicators of POSDRU program implemented in 2011

Sursa: Raportul anual de implementare POSDRU 2011

Eurostat prezintă pe pagina web a Comisiei Europene indicatori cu relevanță majoră pentru domeniul analizat: încurajarea învățării pe tot parcursul vieții. Acești indicatori prezintă o analiză comparativă a țărilor din Europa care încurajează învățarea pe tot parcursul vieții „Life-long learning”. Analiza statistică se referă la persoanele cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani care au declarat că au primit educație sau instruire în ultimele 4 săptămâni de dinaintea sondajului.

Din analiză se poate observa că România are un nivel foarte scăzut al indicatorului ce măsoară învățarea pe tot parcursul vieții, respectiv pentru România: 1.3% în anul 2010 și 1,6% în anul 2011.

În ceea ce privește formarea pe tot parcursul vietii la persoane cu varsta intre 25 si 64 de ani structurată pe sexe, rata de participare a persoanelor de gen masculin a crescut în perioada 2005-2009, comparativ cu 2002, însă este la un nivel mai scăzut decât rata participării persoanelor de gen feminin din perioada 2005-2009. Până în 2013 se estimează ca 135.500 de persoane din zonele rurale vor participa la programele integrate dedicate dezvoltării resurselor umane și ocupării.

Procesul de implementare a masurilor de formare profesionala si servicii de consiliere din programul PNDR 2007-2013

Prin Măsura 111 „Formare profesională (training), informare și difuzare de cunoștințe” s-au finanțat acțiuni de formare, informare și difuzare de cunoștințe inovative adresate persoanelor adulte care activează în sectoarele menționate. În cadrul măsurii 111, au fost semnate 15 contracte de servicii de formare profesională pentru fermieri, o parte dintre ele au fost destinate formării profesionale a tinerilor fermieri care primesc sprijin prin măsura 112, iar restul sunt destinate formării profesionale a fermierilor care dețin ferme de semi-subzistență și care primesc sprijin prin măsura 141.

Prin intermediul proiectelor aflate în implementare care au fost dedicate formării profesionale a tinerilor fermieri beneficiari ai măsurii 112, au fost instruiți până în prezent 3.992 fermieri, valoarea contractelor fiind de 4,92 mil. Euro, reușind să dobândească informații și cunoștințe specifice pentru a putea consolida și dezvolta exploatația agricola, în domeniile:

 Managementul fermei

 Agricultura ecologică

 Contabilitatea fermei

 Diversificarea activităților în cadrul fermei

 Standarde UE (mediu, sănătate, bunăstarea animalelor, igienă și ecoconditionalitate)

Prin intermediul proiectelor dedicate formării profesionale a fermierilor care dețin ferme de semi-subzistență urmează să fie instruiți 22.224 de fermieri, valoarea contractelor 11,20 mil. euro, până în prezent au fost instruiți 13.454 fermieri, aceștia dobândind informații și cunoștințe specifice pentru a putea consolida și dezvolta exploatația agricola, în domeniile:

 Managementul fermei

 Contabilitatea fermei

 Protecția mediului

 Marketingul produselor agricole

În cadrul Măsurii 143 „Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori” au fost semnate 7 contracte de servicii în valoare de 12,42 mil. euro, prin intermediul cărora vor fi acordate servicii de consultanță și consiliere fermierilor care dețin ferme agricole de semi-subzistență din toate regiunile țării în vederea întocmirii planurilor de afaceri și a dosarului de aplicație precum și depunerii acestora pentru accesarea sprijinului acordat prin măsura din cadrul PNDR.

Obiectivul general l-a constituit îmbunătățirea competitivității sectorului agricol prin ameliorarea gestionării durabile de către fermieri a exploatațiilor lor având ca rezultat creșterea performanței acestora.

Până în prezent, în urma sesiunii de depunere a proiectelor din cadrul măsurii 141 ce s-a desfășurat în perioada 01-30 iunie 2011, un număr de 7.498 proiecte eligibile au beneficiat de consultanță și consiliere gratuită în vederea accesării măsurii 141 din care 5.277 au fost selectate.

Tabelul 4.4

Numărul de proiecte întocmite si cele eligibile pe măsura 143 pe regiuni

The number of those eligible and drafted projects on 143 Measure by regions

Sursa: Raportul anual de implementare POSDRU 2011

Aplicarea măsurilor 111 și 143 trebuie să sporească gradul de succes al celorlalte măsuri ale axei 1, mai ales în cadrul exploatațiilor mai mici, cu o capacitate mai mică, de a răspunde condițiilor de eligibilitate precum planuri de afaceri, proiecte de îmbunătățiri tehnice, proiecte de diversificare și pregătire a dosarelor de cerere de sprijin.

Punerea în aplicare a măsurilor 111 și 143 poate reprezenta o motivare puternică, pentru a stimula participarea în cadrul măsurii, însă, trebuie să se acorde o atenție deosebită contactului, comunicării directe cu potențialii beneficiari ai acestei măsuri care sunt în număr foarte mare și foarte dispersați. Ar fi necesar să se propună noi metode de promovare și diseminare a măsurii Înființarea grupurilor de producători , pentru a face cunoscute posibilitățile de sprijin pe termen mediu.

CAPITOLUL 5: ANALIZA PROGRAMELOR DESTINATE DEZVOLTĂRII SPAȚIULUI RURAL ROMÂNESC

ANALYSIS OF PROGRAMMES FOR ROMANIAN RURAL AREA DEVELOPMENT

5.1. PREZENTAREA PROGRAMELOR DE FINANȚARE CU IMPACT ASUPRA SPAȚIULUI RURAL ROMÂNESC

PRESENTATION OF FINANCING PROGRAMMES WITH IMPACT ON ROMANIAN RURAL AREA

Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, România urmează, în ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, principiile Politicii Agricole Comune ( PAC), care reprezintă un set de reguli și măsuri care vizează în principal creșterea productivității, garantarea unui nivel de viață echitabil populației din agricultură, stabilizarea piețelor, garantarea securității aprovizionărilor, asigurarea consumatorului cu provizii la prețuri raționale.

Potrivit Reglementării Consiliului Europei nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune, s-au creat două fonduri europene pentru agricultură:
  – FEGA – Fondul European de Garantare Agricolă – pentru finanțarea măsurilor de marketing
  – FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală – pentru finanțarea programelor de dezvoltare rurală.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală este accesat începând din martie 2008, după aprobarea Programului Național de Dezvoltare Rurală ( PNDR).

Pornind de la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/ 2005, din 20 septembrie 2005, privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală ( FEADR), a fost creat Planul Național Strategic pentru România, care constituie baza pentru implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 – 2013. Astfel, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 ( PNDR), document elaborat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, detaliază modul concret în care sunt finanțate investițiile din fondurile europene pentru agricultură și dezvoltare rurală. Măsurile Planului Național Strategic iau în considerare Liniile Directoare Strategice Comunitare ce fac referire la mediul rural .[113]

În versiunea consolidată Decembrie 2012 a Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 al României se specifică faptul că acesta este unic și acoperă întregul teritoriu al României. Se mai menționează că întreg teritoriul României este clasificat ca Obiectiv de “Convergență”. Pentru a se putea elabora Planul National Strategic de dezvoltare rurală a României, s-a pornit de la analizarea situației de la acel moment din acest domeniu din perspectiva punctelor forte și a punctelor slabe.

S-a început cu analizarea contextului socio-economic general din zona rurală, avându-se în vedere situația economică generală, situația demografică a zonei rurale , situația existentă pe piața muncii din zona rurală, veniturile populației rurale și nivelul de sărăcie, situația actuală a creditului rural și modalitatea de utilizare a terenurilor din spațiul rural.

Analiza efectuată asupra performanței existente la acel moment în sectoarele agricol, forestier și alimentar a făcut referire la gradul de competitivitate al agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, la dezavantajele structurale ale agriculturii, precum și la nevoile de restructurare din domeniul industriei și comercializării produselor alimentare și silvice.

S-au realizat studii referitoare la condițiile de mediu existente pornindu-se de la caracteristicile principale de mediu ale spațiului rural românesc, conservarea biodiversității pe terenurile agricole și forestiere, caracteristicile managementului resurselor naturale în agricultură și silvicultură , analizându-se agricultura ecologică, bunăstarea animalelor precum și schimbările climatice care afectează spațiul rural românesc.

Structura economiei rurale, dezvoltarea afacerilor și turismului , descrierea și analiza disparităților cu privire la furnizarea serviciilor în spațiul rural, analiza gradului de dezvoltare locală, au constituit elemente de analiză pentru economia rurală și calitatea vieții în zona rurală.

În funcție de analiza situației socio-economice și de mediu, obținută pe baza datelor statistice disponibile, au fost stabilite prioritățile și direcțiile pentru dezvoltare rurală, în strânsă legătură cu prioritățile comunitare. Prin Planul Național Strategic 2007 – 2013 și ulterior prin PNDR s-au conturat cele patru direcții (axe) prioritare pentru finanțare prin FEADR.

Planul Național Strategic se axează pe trei aspecte-cheie:

1. Facilitarea transformării, a modernizării structurii duale a agriculturii și silviculturii, precum și a industriilor procesatoare aferente, pentru creșterea competitivității acestora și pentru a contribui la creșterea economică și convergența veniturilor din spațiul rural, în paralel cu asigurarea condițiilor de trai și protecția mediului din aceste zone.

2. Menținerea și îmbunătățirea calității mediului din zonele rurale ale României, prin promovarea unui management durabil atât pe suprafețele agricole, cât și pe cele forestiere.

3. Gestionarea și facilitarea tranziției forței de muncă din sectorul agricol către alte sectoare care să le asigure un nivel de trai corespunzător din punct de vedere economico-social.

Aceste aspecte necesită o abordare complexă, care să asigure o complementaritate între PNDR – inclusiv coordonarea și coerența strânsă între Axele 1, 2 și 3 – și alte POS-uri (Dezvoltare Regională, Dezvoltare Umană, Mediu, etc.) și programe naționale (Ex: programele de pensii și asistență socială, programul național de înregistrare a terenurilor).

Pentru abordarea primului aspect cheie, PNDR trebuie să se concentreze în principal pe modul atenuare a dezavantajelor structurale din sectorul agricol și cel forestier, în vederea modernizării, consolidării și restructurării, care să permită atingerea unui nivel ridicat de competitivitate și durabilitate din perspectiva protecției mediului, oferind un mecanism puternic de conservare a vieții din spațiul rural, lărgind gama de locuri de muncă viabile atât în cadrul fermei cât și în afara ei și contribuind astfel la atingerea obiectivului de convergență a veniturilor în paralel cu păstrarea structurii sociale. Se mai poate avea în vedere sprijinirea inițiativelor asociative ale agricultorilor, pentru a se evita intensitatea excesivă a capitalului și costurile fixe ridicate, permițându-se, totodată, captarea economiilor la scară, utilizarea eficientă a resurselor insuficiente de capital și a fondurilor acordate de UE.

Analiza SWOT realizată în vederea realizării Planului Național Strategic 2007 – 2013 și ulterior a Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 al României este prezentată mai jos:

Tabelul 5.1

Analiza SWOT realizată în vederea realizării Planului Național Strategic 2007 – 2013 [111]

SWOT analysis performed to assist preparation of the National Strategic Plan 2007 – 2013

Sursa: Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 – versiunea a X-a, Decembrie 2012

Pentru a aborda cel de-al doilea aspect cheie, PNDR are în vedere îmbunătățirea echilibrului dintre dezvoltarea economică a zonelor rurale și utilizarea durabilă a resurselor naturale, prin menținerea și creșterea atractivității zonelor rurale – ca elemente de bază în diversificarea exploatațiilor și identificarea unor activități economice alternative. Pentru realizarea acestui lucru, s-a prevăzut sprijinirea, în continuare, a agriculturii din zonele defavorizate, abordându-se astfel problema abandonului terenurilor; de asemenea, agricultorii vor fi sprijiniți pentru a introduce/aplica în continuare practici agricole care nu afectează mediul. O atenție deosebită va fi acordată ajutorului oferit agricultorilor și silvicultorilor pentru ca aceștia să poată gestiona dezavantajele și obligațiile care decurg din implementarea rețelei Natura 2000.

Pentru abordarea celui de-al treilea aspect cheie, exista necesitatea ca PNDR să aibă în vedere nevoile a două mari categorii din zonele rurale: populația trecută de vârsta pensionării și populația activă, dar angajată cu timp de ocupare parțial sau șomeră. În ceea ce privește prima categorie, PNDR, completat prin programele naționale, putea juca un rol important în facilitarea transferului de terenuri între generații, pe baza dinamicii pieței, de la agricultorii vârstnici, care în prezent dețin 31% din totalul suprafețelor, la agricultorii mai tineri. Pentru cea de-a doua categorie, PNDR, în special prin axele 3 și 4, trebuie să joace un rol important în facilitarea diversificării economiei rurale non-agricole și dezvoltarea sectorului agricol cu timp de ocupare parțial.

Strategia prezentată necesita realizarea unor investiții în cadrul celor patru axe ale PNDR:

(a) Axa 1 – Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier (41,44% din alocarea FEADR pentru cele patru axe),

(b) Axa 2 – Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural (26,46% din alocarea FEADR pentru cele patru axe),

(c) Axa 3 – Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale (27,53% din alocarea FEADR pentru cele patru axe) și

(d) Axa 4 – LEADER (4,57% din alocarea FEADR pentru cele patru axe).

De asemenea, prin Planul European de Redresare Economică (PERE) au fost alocate fonduri suplimentare pentru noile provocări, dintre acestea, România optând pentru susținerea priorităților privind schimbările climatice, energia regenerabilă, managementul resurselor de apă, biodiversitatea, restructurarea sectorului lactate și infrastructura de internet în bandă largă. Prin PERE a fost alocată României suma de 101,694 milioane euro. Astfel, ponderea estimată în total alocare FEADR și PERE, pentru axele care vizau noile provocări, a fost de: 41,49% – Axa 1, 26,47% – Axa 2 și 27,54% – Axa 3.

Analiza SWOT realizată în vederea cristalizării PNDR a evidențiat existența câtorva nevoi de: [111]

A oferi persoanelor care părăsesc agricultura, trainning adecvat în dezvoltarea de afaceri noi și de oportunități de angajare;

A sprijini persoanele care rămân în sector de a-și crește veniturile prin creșterea eficienței, prin dobândirea de cunoștințe și transfer de tehnologie;

A dezvolta competitivitatea din sectorul agroalimentar prin încurajarea investițiilor în sectoare și produse noi;

A dezvolta sectorul agroalimentar prin creșterea de valoarea adăugată;

A promova inițiativele prietenoase cu mediul și conservarea ;

A ridica gradul de conștientizare a fermierilor cu privire la problemele de mediu;

A încuraja și facilita diversificarea fermelor spre activități neagricole;

A îmbunătăți furnizarea de servicii în mediul rural, în special în zonele mai puțin accesibile;

Dezvoltare a satelor;

A crea locuri de muncă în mediul rural;

A încuraja diversele forme de parteneriate locale.

Rezultatele urmărite a se realiza prin implementarea PNDR sunt:

un sector agricol mai competitiv, bazat pe cunoștințe, care să folosească tehnologii noi și să se concentreze pe piețele în dezvoltare;

un sector agricol și alimentar mai competitiv, care să se concentreze pe valoare adăugată și pe inovație pentru produsele destinate pieței interne și externe;

o agricultură prietenoasă cu mediul;

diversificarea activităților agricole în vederea furnizării de produse și servicii pentru locuitori și turiști;

crearea de noi afaceri bazate pe rural, care să răspundă noilor piețe;

servicii îmbunătățite și infrastructură rurală care să sprijine economia.

PNDR 2007-2013 este implementat într-o perioadă de schimbări semnificative pentru agricultura României, fiind implementat în prima perioadă de programare în cadrul UE, în condițiile efectelor reformelor PAC din această perioadă. Creșterea economică are un impact semnificativ asupra sectorului agricol și al economiei rurale, rezultând oportunități, dar mai ales–în cazul nostru – foarte mari amenințări.

Până la sfârșitul anului 2006, fermierii români au primit sprijin prin intermediul programelor naționale (de ex. Programul Fermierul, Programul Renta Viageră) și prin Programul SAPARD cofinanțat de UE. Având în vedere mediul competitiv în creștere după aderare, aspecte precum competitivitatea și economia de scară au devenit din ce în ce mai aspecte critice pentru agricultura României. Contextul economic și social general al elaborării PNDR 2007-2013 este un proces mult mai complex decât se prevedea în 2000. PNDR pune accent pe întărirea competitivității și pe economia de scară și în același timp ia în considerare necesitatea de a proteja natura, mediul, resursele naturale, terenul și apa în mediul rural, precum și îmbunătățirea calității vieții pentru locuitorii din spațiul rural.

PNDR-ul actual pune accent deci pe aspecte precum competitivitate, mediu, calitatea vieții, având ca obiective generale:

o Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier;

o Îmbunătățirea mediului rural;

o Îmbunătățirea calității vieții și diversificarea economiei rurale;

o Demararea și funcționarea inițiativelor de dezvoltare locală (LEADER).

Obiectivele generale sunt împărțite într-un număr de obiective strategice ce țin cont de situația economică locală și regională din mediul rural și provocările ce vor urma. Majoritatea obiectivelor și indicatorii de bază legați de context au fost definiți și cuantificați pentru toate măsurile programului.

Conform Regulamentului (CE) nr.1698/2005, PNDR și PNS trebuie să asigure coordonarea cu alte instrumente de politică agricolă comună, FEADR, FSE, FC, instrumentul de sprijin Comunitar pentru pescuit și BEI. PNDR este în mod evident complementar cu alte intervenții ale UE în cadrul fondurilor structurale. Obiectivele generale ale PNDR sunt în linie cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și în principiu se conformează Liniilor Strategice Comunitare care schițează principiile generale de asistență. Complementaritatea și conformitatea sunt afirmate în PNS în termeni generali.

Pornind de la analiza prezentată în Planul Național Strategic și a interconexiunii dintre agricultură și dezvoltarea rurală, PNS prevede o abordare complexă a acestor două sectoare. Aceasta implică o strânsă coordonare și coeziune între cele patru axe ale Pilonului 2, intervențiile prevăzute în Pilonul 1 și alte programe naționale și operaționale. Ideea de bază a acestei abordări este că dezvoltarea rurală trece dincolo de dezvoltarea sectorului agroalimentar propriu-zis și implică promovarea funcțiilor agriculturii care nu au tangență cu produsele, utilizarea alternativă, multifuncțională a terenurilor pentru silvicultură sau alte activități economice și îmbunătățirea calității vieții în general.

Această abordare este reflectată în PNDR, care recunoaște nevoia unei ample restructurări a sectorului agroalimentar, care va necesita, la rândul lui, foarte multe investiții, prin măsuri axate pe protecția mediului și gospodărirea terenurilor agricole și forestiere (Axa 2), dar și pe dezvoltarea sectorului economic rural non-agricol, care să faciliteze exodul previzionat al forței de muncă din agricultură (Axa 3).

5.2. PREZENTAREA AXELOR ȘI A MĂSURILOR PROGRAMULUI NAȚIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ

PRESENTATION OF AXES AND MEASURES FROM RURAL NATIONAL DEVELOPMENT PROGRAM

5.2.1. AXA 1: CREȘTEREA COMPETITIVITĂȚII SECTOARELOR AGRICOL ȘI FORESTIER

Axis 1: Improving competitiveness of agriculture and FORESTRY

Măsuri menite să îmbunătățească cunoștințele și să consolideze potențialul uman[111]

Măsura 111: Formare profesională (training), informare și difuzare de cunoștințe

Obiectiv general: Îmbunătățirea competitivității sectoarelor agricol, silvic și alimentar, utilizarea durabilă a terenurilor agricole și protecția mediului, prin acțiuni de formare, informare și difuzare de cunoștințe inovative adresate persoanelor adulte care activează în sectoarele menționate.

Obiective specifice:Dobândirea de informații și cunoștințe relevante care să permită gospodărirea durabilă a terenurilor agricole și forestiere, creșterea calității managementului la nivel de fermă, restructurarea și modernizarea în sectoarele de procesare și comercializare pentru produsele agricole și forestiere, contribuind astfel la îmbunătățirea condițiilor de viață și reducerea șomajului în zonele rurale.

Îmbunătățirea și dezvoltarea competențelor necesare pentru persoanele care sunt sau vor fi implicate în activități forestiere pentru practicarea unui management durabil al pădurilor în vederea creșterii suprafețelor forestiere, prelucrării lemnului și valorificării eficiente a produselor pădurii.

Obiectivele operaționale urmăresc realizarea unor acțiuni care vor contribui la:

a) îmbunătățirea cunoștințelor tehnice și economice generale, specifice pentru agricultură, silvicultură și industria alimentară;

b) pregătire generală pentru managementul și administrarea fermelor;

c) respectarea condițiilor de eco-condiționalitate și a Standardelor Pieței Agricole Comune, diversificarea sau restructurarea producției fermelor (introducerea de noi produse și sisteme de procesare);

d) conștientizarea fermierilor privind probleme generale de mediu în sectoarele agricol, forestier și al industriei alimentare în scopul îmbunătățirii protecției mediului;

e) educarea și conștientizarea proprietarilor de păduri (dobândirea conștiinței forestiere) în vederea asigurării gospodăririi durabile a pădurilor coroborat cu valorificarea superioară a resurselor forestiere și creșterea procentului de păduri la nivel național, ce reprezintă obiective principale ale politicii naționale forestiere;

f) informări privind introducerea de noi tehnologii informaționale și de comunicare (IT).

Furnizarea acțiunilor de formare profesională precum și a acțiunilor de informare și difuzare a cunoștințelor se va realiza pentru fiecare fermier, pe baza acceptului acestuia fără discriminare pe criterii de vârsta, sex, rasă, origine etnică, apartenență politică sau religioasă etc.

Domeniul de acțiune: Măsura sprijină:

1. Programe de formare profesională de scurtă durată (inițiere, perfecționare și specializare), cu perioade diferențiate de pregătire, în funcție de tematica cursului, grupul țintă și nivelul existent de pregătire al solicitanților de formare profesională în vederea îmbunătățirii și perfecționării cunoștințelor privind competențele manageriale și tehnice în domeniul agricol, forestier și agro-alimentar, introducerea de noi tehnologii și inovații, protecția mediului și agricultură ecologică, cunoașterea și respectarea condițiilor de eco-condiționalitate etc.

2. Acțiuni de informare și difuzare de cunoștințe privind schemele de sprijin ale PAC, a modului de aplicare a măsurilor pentru dezvoltare rurală.

Acțiunile prevăzute a se efectua prin această măsură au un caracter colectiv și nu individual.

Beneficiarii finali sunt persoane adulte care activează în domeniile agriculturii, silviculturii (inclusiv proprietari de pădure) și industriei agro-alimentare.

Beneficiarii direcți, furnizori ai acțiunilor de formare profesională, informare și difuzare a cunoștințelor, sunt entități publice sau private care activează în domeniul formării profesionale a adulților și/sau informării și difuzării de cunoștințe care îndeplinesc criteriile de eligibilitate și de selecție.

Descrierea operațiunilor (inclusiv a tipurilor de formare profesională)

1. Oferirea de programe de formare profesională care cuprind acțiuni din domeniile agricol, silvic și alimentar, ca de exemplu:

a) Diversificarea activităților în exploatațiile agricole, îmbunătățirea calității producției, igiena și siguranța alimentelor, crearea de condiții pentru a asigura bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor, siguranța muncii, folosirea fertilizanților și amendamentelor în agricultură în concordanță cu standardele Uniunii Europene;

b) Îmbunătățirea și încurajarea afacerilor;

c) Îmbunătățirea cunoștințelor privind protecția mediului;

d) Pregătire tehnică (noi tehnologii informaționale, introducerea de inovații, difuzarea rezultatelor cercetării și a gestionarii durabile a resurselor naturale etc.);

e) Managementul durabil al terenurilor agricole și forestiere;

f) Dezvoltarea unor capacități inovative în lanțul agro-alimentar;

g) Însușirea cerințelor privind eco-condiționalitatea și aplicarea unor metode de producție compatibile cu întreținerea și ameliorarea peisajului, respectiv cu protecția mediului.

2. Sprijin financiar acordat pentru participarea fermierilor la diferite întruniri tematice, târguri, expoziții, proiecte de succes, evenimente care pot contribui la informarea acestora privind, de exemplu, noile tehnologii aplicate în diferite sectoare, sau pentru acțiuni de schimb de experiență etc

Nivelul de sprijin. Ajutorul public acordat în cadrul acestei măsuri este de 100% din totalul cheltuielilor eligibile, conform anexei la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005. Beneficiarii finali nu vor suporta nici un fel de taxe pentru a participa la activitățile sprijinite prin măsură.

Finanțare. Cost total: 86.615.459 Euro

Cheltuială publică: 86.615.459 Euro.

Măsura 112 : Instalarea tinerilor fermieri

Obiective generale:

– Îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă;

– Îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură.

Obiective specifice: Creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri.

Obiective operaționale: Creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții.

Domeniul de acțiune. Sprijinul acordat în cadrul măsurii, are ca scop:

a) Îmbunătățirea managementului exploatației agricole;

b) Îmbunătățirea performanțelor generale ale exploatației agricole;

c) Adaptarea producției la cerințele pieței;

d) Respectarea normelor comunitare, în special, cerințele de eco-condiționalitate, de protecție a muncii, protecția mediului și sanitar-veterinare.

Prevederile acestei măsuri se aplică la nivelul întregului teritoriu al României.

Definirea beneficiarilor

Sprijinul financiar prevăzut pentru această măsură, se acordă fermierilor care îndeplinesc la momentul solicitării sprijinului următoarele condiții:

a) Au vârsta sub 40 de ani și se instalează pentru prima dată în exploatațiile agricole, ca și conducători (șefi) ai exploatației;

b) Dețin sau se angajează să dobândească competențe și calificări profesionale în raport cu activitatea pe care urmează să o desfășoare.

c) Prezintă un Plan de afaceri pentru dezvoltarea activităților agricole din cadrul exploatației,

d) Sunt membri ai familiei de fermier, care au lucrat mai mult de 50% din timpul lor de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.

Volumul sprijinului . Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri va fi acordat sub formă de primă, în două tranșe. Beneficiarul trebuie să demonstreze la data ultimei verificări că dimensiunea fermei este de peste 10 UDE și a crescut cu minim 4 UDE de la data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tânărului fermier.

Sprijinul pentru instalare este de 12.000 Euro pentru o exploatație agricolă cu dimensiunea minimă de 6 UDE, iar peste această dimensiune sprijinul pentru instalare poate crește cu 4.000 Euro/1 UDE dar nu va putea depăși 40.000 Euro/exploatație.

Modalitatea de plată . Sprijinul de instalare va fi acordat în două tranșe de plată:

 Prima tranșă se va acorda la data aprobării de către APDRP a solicitării pentru acordarea sprijinului și va fi de 60% din valoarea sprijinului pentru instalare;

 A doua tranșă, de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare se va acorda la îndeplinirea acțiunilor prevăzute în Planul de afaceri, obligatoriu conformitatea cu standardele comunitare. Verificarea condițiilor pentru acordarea celei de a doua tranșe nu va depăși 36 luni de la data adoptării de către APDRP a deciziei pentru acordarea sprijinului.

Recuperarea primei tranșe nu va fi solicitată în cazul în care tânărul fermier nu îndeplinește la data verificării, conformitatea cu acțiunile prevăzute în Planul de afaceri, din cauza unei situații de forță majoră, iar a doua tranșă nu va mai fi plătită.

Tinerii fermieri trebuie să restituie întreaga sumă primită dacă își încetează activitatea agricolă mai devreme de trei ani de la data depunerii solicitării de plată pentru cea de a doua tranșă.

Finanțare . Alocarea financiară a măsurii pentru perioada 2007-2013:

Cost total: 331.842.873 Euro

Cheltuială publică: 331.842.873 Euro

Măsuri menite să restructureze și să dezvolte capitalul fizic și să promoveze inovația

Măsura 121 : Modernizarea exploatațiilor agricole

Obiective generale: Creșterea competitivității sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a resurselor umane și a factorilor de producție.

Obiective specifice :

 Introducerea și dezvoltarea de tehnologii și procedee noi, diversificarea producției, ajustarea profilului, nivelului și calității producției la cerințele pieței, inclusiv a celei ecologice, precum și producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile;

 Adaptarea exploatațiilor la standardele comunitare;

 Creșterea veniturilor exploatațiilor agricole sprijinite;

 Sprijinirea membrilor grupurilor de producători sau ai altor forme asociative în vederea încurajării fenomenului de asociere.

Obiective operaționale: Promovarea investițiilor în exploatațiile agricole din sectorul vegetal și de creștere a animalelor pentru realizarea de construcții noi și/sau modernizarea construcțiilor agricole existente din cadrul acestora și a utilităților aferente, achiziționarea de mașini și utilaje noi, înființarea de plantații etc.

Domeniul de acțiune

În cadrul acestei măsuri vor fi sprijinite investițiile orientate spre dotarea cu utilaje și echipamente performante în raport cu structura agricolă actuală, precum și investițiile privind adaptarea construcțiilor agricole pentru respectarea standardelor comunitare și creșterea competitivității exploatațiilor agricole.

Scopul sprijinului acordat prin măsură, cuprinde:

a) Îmbunătățirea performanțelor generale ale exploatațiilor agricole;

b) Respectarea standardelor comunitare aplicabile tipurilor de investiții prevăzute la capitolul “Tipuri de investiții”;

c) Creșterea calității produselor obținute și diversificarea producției agricole;

d) Promovarea producerii și utilizării durabile de energie, inclusiv energie din surse regenerabile în cadrul fermei;

e) Înființarea de culturi de specii forestiere cu ciclu de producție scurt (până la 5 ani) și regenerare pe cale vegetativă (lăstari, drajoni etc.), cum ar fi culturile de plopi, sălcii, salcâmi etc., în scopul producerii de energie regenerabilă;

f) Creșterea competitivității produselor agricole prin promovarea procesării inclusiv a produselor tradiționale la nivelul fermei și comercializarea directă a acestora.

Prevederile acestei măsuri se aplică la nivelul întregului teritoriu al României.

Descrierea tipului de beneficiari

Beneficiarii măsurii sunt fermieri, conform definiției de la Capitolul 5.2.[111] Sunt exceptate de la sprijinul prin acestă măsură organizațiile de producători din sectorul legume și fructe pentru investiții sprijinite prin Pilonul I. Persoanele fizice neautorizate încă vor fi acceptate ca beneficiari potențiali dacă se angajează să se autorizeze până la data încheierii contractului de finanțare.

Grupurile de producători și cooperativele pot fi beneficiari ai măsurii cu condiția ca investițiile realizate să deservească interesele propriilor membri. Definirea categoriilor de beneficiari în funcție de baza legală de înființare, organizare și funcționare se va face în Ghidul Solicitantului.

Beneficiarii măsurii, a căror cerere de finanțare a fost selectată, sunt eligibili în cadrul schemei de garantare pentru sectorul agricol cu finanțare din PNDR. Un beneficiar care a îndeplinit condițiile de eligibilitate și de selecție prevăzute în această fișă este considerat că îndeplinește condițiile prevăzute la art. 51 alin. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006.

Volumul sprijinului. Intensitatea sprijinului public nerambursabil va fi următoarea:

Perioada 2007-2009:

Pentru sectoarele la care valoarea maximă eligibilă a unui proiect nu va depăși 2.000.000 Euro, ponderea sprijinului nerambursabil va fi de 50% și nu va depăși 1.000.000 Euro. Pentru aceste sectoare, sprijinul nerambursabil se va putea majora cu:

– 5% pentru investițiile realizate de tinerii agricultori sub 40 de ani, la data depunerii cererii de finanțare, pe baza prevederilor din Tratatul de Aderare (Anexa VIII: Dezvoltare Rurală, Secțiunea II: Dispoziții speciale privind sprijinul pentru investiții);

– 10% pentru investițiile realizate de agricultorii din zonele prevăzute la art. 36 litera (a), punctele (i), (ii), (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005;

– 10% pentru investițiile având drept scop implementarea noilor provocări prin următoarele tipuri de operațiuni: „îmbunătățirea eficienței utilizării și depozitării îngrășământelor cu azotat”, „instalații pentru tratamentul apelor reziduale în exploatații agricole și în cadrul proceselor de prelucrare și comercializare” . Această majorare se aplică exclusiv la partea din proiect destinată investițiilor în aceste două tipuri de operațiuni;

– 25% pentru investițiile având drept scop implementarea Directivei Consiliului nr. 91/676/CEE din 12 decembrie 1981 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, pe baza Corrigendei la Regulamentul (CE) nr. 1463/2006 care amendează Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și prevede un astfel de sprijin pe o perioadă de 4 ani începând cu 01.01.2007.

Valoarea maximă eligibilă va fi de 3.000.000 Euro, iar ponderea sprijinului nerambursabil va fi de 50%, dar nu va depăși 1.500.000 Euro pentru proiectele care includ și investiții pentru producerea și utilizarea energiei regenerabile.

Valoarea maximă eligibilă va fi de 4.000.000 Euro, iar ponderea sprijinului nerambursabil va fi de 50% și nu va depăși 2.000.000 Euro pentru proiectele care aparțin unei forme asociative și care deservesc membrii acesteia.

Perioada 2010-2013:

Pentru sectorul zootehnic valoarea maximă eligibilă a unui proiect nu va depăși 2.000.000 Euro iar ponderea sprijinului nerambursabil va fi de 40% (reprezentând 800.000 Euro).

Pentru sectorul vegetal valoarea maximă eligibilă a unui proiect nu va depăși 1.000.000 Euro iar ponderea sprijinului nerambursabil va fi de 40% (reprezentând 400.000 Euro).

Pentru aceste sectoare sprijinul nerambursabil se va putea majora cu:

 10% pentru investițiile realizate de tinerii agricultori, cu vârsta sub 40 de ani, la data depunerii cererii de finanțare;

 10% pentru investițiile realizate de agricultorii din zonele prevăzute la art. 36 litera (a), punctele (i), (ii), (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005;

 10% pentru investițiile având drept scop implementarea noilor provocări prin următoarele tipuri de operațiuni: „îmbunătățirea eficienței utilizării și depozitării îngrășământelor cu azotat”, „instalații pentru tratamentul apelor reziduale în exploatații agricole și în cadrul proceselor de prelucrare și comercializare”. Această majorare se aplică exclusiv la partea din proiect destinată investițiilor în aceste două tipuri de operațiuni;

 25% numai pentru anul 2010, pentru investițiile având drept scop implementarea Directivei Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1981 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, pe baza Corrigendei la Regulamentul (CE) nr. 1463/2006 care amendează Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și prevede un astfel de sprijin pe o perioadă de 4 ani începând cu 01.01. 2007.

Pentru proiectele din sectorul zootehnic care includ și investiții pentru producerea și utilizarea energiei regenerabile valoarea maximă eligibilă va putea crește peste 2.000.000 euro, dar nu va putea depăși 3.000.000 Euro. Ponderea sprijinului nerambursabil va fi de 40%, reprezentând 1.200.000 Euro pentru proiectele care includ și investiții pentru producerea și utilizarea energiei regenerabile.

Pentru proiectele din sectorul vegetal, care includ și investiții pentru producerea șiutilizarea energiei regenerabile valoarea maximă eligibilă va putea crește peste 1.000.000 euro, dar nu va putea depăși 1.500.000 Euro.

Valoarea maximă eligibilă va fi de 4.000.000 Euro, iar ponderea sprijinului nerambursabil va fi de 40%, reprezentând 1.600.000 Euro pentru proiectele care aparțin unei forme asociative și care deservesc membrii acesteia.

Finanțare

Alocarea financiară a măsurii pentru perioada 2007-2013:

Cost total 2.155.258.525 Euro

Cheltuială publică 1.149.868.189 Euro, din care:

– 107.111.000 Euro reprezintă alocarea aferentă schemei de garantare pentru sectorul agricol cu finanțare din PNDR;

– 28.677.708 Euro cheltuială publică (22.942.166 Euro FEADR) reprezintă alocarea financiară din PERE pentru proiecte ce vizează noile provocări.

Măsura 122: Îmbunătățirea valorii economice a pădurii

Obiectiv general : Creșterea valorii economice a pădurilor ținând cont de rolul multifuncțional și managementul durabil al pădurilor.

Obiective specifice :

– Îmbunătățirea structurii sau refacerea pădurilor slab productive degradate, sprijinirea aplicării programelor de refacere a pădurilor slab productive sau neconforme cu tipul natural fundamental de padure, cum ar fi pădurile de rășinoase din afara arealului natural cu specii adapate mai bine condițiilor locale și cu rezistență mai bună împotriva factorilor dăunători naturali (doborâturi de vânt, atacuri de insecte etc);

– Achiziționarea de echipamente și mașini de tăiere necesare pentru realizarea măsurilor tehnice și a operațiilor necesare până la vârsta exploatabilității (ex. rărituri, elagaj artificial, combaterea bolilor și dăunătorilor) și suportul tehnic pentru executarea acestor lucrări (mâna de lucru/servicii);

– Achiziționarea de echipamente și mașini necesare lucrărilor silvice de exploatare cu impact redus asupra mediului, excepție făcând echipamentele ce realizează în același timp exploatarea și procesarea primară a materialului lemnos – ca și harvesterurile – și care sunt eligibile prin măsura 123;

– Producerea de puieți forestieri de calitate pentru nevoile proprii prin înființarea de pepiniere când sunt necesare lucrări de împădurire în proprietatea forestieră .

Obiective operaționale

– Creșterea numărului de proprietari de pădure care îmbunătățesc valoarea economică a pădurii la nivel de exploatație forestieră.

Domeniul de acțiune și scopul măsurii

Prin această măsură se sprijină investițiile în pădurile care se supun regimului silvic și pentru care s-au elaborat planuri de amenajare silvică, potrivit legislației naționale și care sunt obligatorii. Sprijinul se va acorda proprietăților forestiere pentru realizarea acțiunilor și măsurilor prevăzute de planurile de amenajare silvică, sau strâns legate de acestea și care contribuie la creșterea valorii economice a pădurilor și pentru investiții în echipament de recoltare a produselor lemnoase.

Producerea de puieți forestieri în pepinierele silvice este de asemenea sprijinită prin această măsură numai în condițiile în care pepiniera face parte din exploatația forestieră și este situată în pădure.

Tipuri de beneficiari

a. Proprietari privați de pădure, persoane fizice sau asociații ale acestora;

b. Comunități locale deținătoare de pădure în comun (cu drept de proprietate indivizibil) sau asociațiile acestora;

c. Comune, și municipalități deținătoare de pădure sau asociațiile acestora;

d. Alte categorii de deținători de pădure diferite de proprietatea de stat, deținători de pădure independenți (biserici, spitale, școli) și asociațiile acestora;

e. Asociații mixte din oricare din categoriile de mai sus.

Aria de aplicare

Pădurile aflate în proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și proprietatea publică a unităților administrative locale.

Volumul sprijinului

Sprijinul public (comunitar și național) acordat în cadrul acestei măsuri nu va depăși 50% din totalul cheltuielilor eligibile. În zonele defavorizate (LFA) și în siturile Natura 2000 sprijinul public va fi limitat la 60% din totalul cheltuielilor eligibile. Plafonul maxim al sprijinului pentru un proiect nu poate depăși 1.000.000 Euro.

Beneficiarii acestei măsuri pot solicita Agenției de plăți plata unui avans în cuantum de până la 50% din ajutorul public pentru investiții, conform articolului 56 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 privind regulile de aplicare ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005 privind acordarea sprijinului pentru dezvoltare rurală din FEADR, iar plata este condiționată de constituirea unei garanții bancare sau a unei garanții echivalente, corespunzătoare unui procent de 110% din valoarea avansului. Garanția depusă se eliberează numai în cazul în care Agenția de plăți stabilește că suma cheltuielilor efectuate care corespund sprijinului public pentru investiții a depășit valoarea avansului.

Finanțare

Cheltuială publică: 95.855.058 Euro

Costuri totale: 174.281.924 Euro

Măsura 123 : Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere

Obiective generale : Creșterea competitivității întreprinderilor de procesare agro-alimentare și forestiere prin îmbunătățirea performanței generale a întreprinderilor din sectorul de procesare și marketing a produselor agricole și forestiere, printr-o mai bună utilizare a resurselor umane și a altor factori de producție.

Obiective specifice:

a) Introducerea și dezvoltarea de tehnologii și procedee pentru obținerea de noi produse agricole și forestiere competitive;

b) Adaptarea întreprinderilor la noile standarde comunitare atât în etapa de procesare cât și în cea de distribuție a produselor obținute;

c) Îmbunătățirea veniturilor întreprinderilor sprijinite prin creșterea valorii adăugate a produselor agricole;

d) Creșterea valorii adăugate a produselor forestiere precum și a eficienței economice a activității microintreprinderilor, prin dezvoltarea și modernizarea echipamentelor, proceselor și tehnologiilor de prelucrare.

Obiective operaționale: Sprijin pentru investiții vizând îmbunătățirea procesării și marketingului produselor agricole și forestiere.

Domeniul de acțiune

Sprijinul prin această măsură se acordă pentru realizarea de investiții corporale și necorporale în cadrul întreprinderilor pentru procesarea și marketingul produselor agricole care procesează materii prime, incluse în Anexa I la Tratatul de Instituire a Comunității Europene, cu excepția produselor piscicole și care obțin produse incluse și neincluse în Anexa I, pentru:

a) Dezvoltarea de noi produse, procese și tehnologii;

b) Promovarea investițiilor pentru producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile;

c) Adaptarea la cerințele pieței, în funcție de resursele locale precum și deschiderea de noi oportunități de piață;

d) Promovarea investițiilor pentru producerea biocombustibililor;

e) Promovarea de investiții pentru respectarea standardelor comunitare;

f) Creșterea productivității muncii în sectorul agro-alimentar;

g) Aplicarea măsurilor de protecția mediului, inclusiv măsuri de eficiență energetică;

h) Creșterea numărului de locuri de muncă și a siguranței la locul de muncă.

Tipul sprijinului

Sprijin public nerambursabil.

Beneficiarii acestei mãsuri pot solicita Agenției de plãți plata unui avans în cuantum de pânã la 50% din ajutorul public pentru investiții iar plata este condiționatã de constituirea unei garanții bancare sau a unei garanții echivalente, corespunzãtoare unui procent de 110% din valoarea avansului. Garanția depusã se elibereazã numai în cazul în care Agenția de plãți stabilește cã suma cheltuielilor efectuate care corespund sprijinului public pentru investiții a depãșit valoarea avansului.

Volumul sprijinului

Pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii

Cuantumul sprijinului este de 50% din valoarea eligibilã a investiției, cu un plafon maxim al sprijinului public nerambursabil de 2.000.000 Euro/proiect.

Cuantumul sprijinului este de 50% din valoarea eligibilã a investiției, cu un plafon maxim al sprijinului public nerambursabil de 3.000.000 Euro/proiect pentru investițiile care aparțin unei forme asociative și care deservesc membrii acesteia.

Cuantumul sprijinului pentru investițiile pentru sacrificare și procesare carne, precum și pentru colectare și procesare lapte realizate de micro-întreprinderi este de 50%, dar cu o valoare eligibilã redusã care urmeazã a fi stabilitã prin ordin al ministrului.

Intensitatea sprijinului pentru regiunea Regiunea de dezvoltare 8 București –Ilfov se limiteazã la 40% din valoarea eligibilã în conformitate cu art. 28(3) din Regulamentul 1698/2005 și cu Harta de Ajutor Regional.

Pentru alte întreprinderi

Cuantumul sprijinului este de 25% din valoarea eligibilã a proiectului, cu un plafon maxim al sprijinului public nerambursabil de 2.000.000 Euro/proiect.

Intensitatea sprijinului pentru regiunea Regiunea de dezvoltare 8 București–Ilfov se limiteazã la 20% din valoarea eligibilã conform art. 28(3) din Reg. 1698/2005.

Sprijinul acordat în cadrul acestei mãsuri pentru operațiunile prevãzute la art. 36 din Tratatul de instituire a Comunitãții Europene nu va fi cumulat cu niciun alt ajutor de stat în înțelesul art. 87 (1) din Tratat, sau cu altã contribuție a statului membru, dacã o astfel de cumulare ar conduce la depãșirea intensitãții maxime a sprijinului stipulatã de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

Verificarea respectãrii intensitãții maxime a ajutorului se va face înaintea semnãrii contractului de finanțare.

Prevederi pentru ajutor de stat

În situația în care creșterea valorii adãugate a produselor agricole implicã obținerea de produse care nu sunt listate în Anexa I la Tratatul de Instituire a Comunitãții Europene, vor fi sprijinite numai sectoarele precizate în schema de ajutor de stat, care va fi conformã cu Regulamentul (CE) nr. 70/2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat pentru întreprinderi mici și mijlocii și numai de la data intrãrii în vigoare a acesteia.

De asemenea, pentru produsele forestiere va fi aplicatã distinct o schemã de ajutor de stat care va fi conformã cu Regulamentul (CE) nr. 70/2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat pentru micro întreprinderi.

Finanțare

Alocarea financiarã a mãsurii pentru perioada 2007-2013:

Cost total: 2.921.977.930 Euro

Cheltuialã publicã: 1.177.453.783 Euro, din care:

– 82.889.000 Euro reprezintã alocarea financiarã aferentã schemei de garantare pentru sectorul agricol;

– 10.550.000 Euro reprezintã alocarea financiarã aferentã schemei de garantare pentru întreprinderi mici și mijlocii;

– 21.508.281 Euro cheltuialã publicã (17.206.625 Euro FEADR) reprezintã alocarea financiarã din PERE pentru proiecte ce vizeazã noile provocãri.

Din alocarea financiarã suplimentarã de 103.855.905 euro (fonduri publice) o parte se va acorda distinct pentru proiectele care vizeaza implementarea standardelor comunitare.

Măsura 125 : Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii

Obiective generale : Adaptarea infrastructurii agricole și forestiere la noile structuri de proprietate apărute ca urmare a procesului de restituire a proprietăților în vederea creșterii competitivității sectorului agricol și forestier.

Măsura va cuprinde trei submăsuri pentru care se detaliază elementele specifice, după cum urmează:

Submăsura 125 a "Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii”

Obiective specifice

 Creșterea eficienței activității agricole prin îmbunătățirea aprovizionării cu input-uri și o mai bună valorificare a produselor rezultate;

 Ameliorarea calității mediului și diminuarea surselor de poluare.

Obiective operaționale

 Construirea și/sau modernizarea infrastructurii agricole: drumurile de acces și drumurile agricole de exploatație, situate în fondul funciar agricol;

 Modernizarea și/sau retehnologizarea sistemelor de irigații și a altor lucrări de îmbunătățiri funciare care să asigure funcționarea optimă a sistemelor de irigații ;

Domeniul de acțiune

Acțiunile sprijinite în cadrul acestei sub-măsuri sunt:

 îmbunătățirea accesului la exploatațiile agricole;

 construirea și modernizarea drumurilor de exploatație care să asigure accesul public la exploatațiile agricole;

 modernizarea și/sau retehnologizarea sistemelor de irigații.

Descrierea tipului de operațiuni

Sprijinul prevăzut în cadrul acestei sub- măsuri va fi acordat pentru:

a. construirea, extinderea, modernizarea infrastructurii de exploatare și acces a exploatațiilor agricole;

b. modernizarea și/sau retehnologizarea sistemelor existente de irigații aflate în proprietatea și/sau administrarea OUAI/FOUAI și a altor lucrări de îmbunătățiri funciare;

Descrierea tipului de beneficiari

Organizații/federații de utilitate publică ale proprietarilor/deținătorilor de terenuri agricole constituite în conformitate cu legislația în vigoare;

b) Consilii locale și asociații ale acestora;

Submăsura 125 b "Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea silviculturii”

Obiectiv specific

 Dezvoltarea infrastructurii pădurii în vederea asigurării competitivității sectorului forestier;

Obiectiv operațional

 Construirea și/sau modernizarea infrastructurii forestiere (drumuri forestiere, căi ferate forestiere și funiculare);

Domeniul de acțiune

Acțiunile sprijinite în cadrul acestei sub-măsuri sunt:

– crearea accesului la pădurile din zone cu accesibilitate redusă ;

– modernizarea drumurilor forestiere și a căilor ferate forestiere;

Descrierea tipului de operațiuni

Sprijinul prevãzut în cadrul acestei mãsuri va fi acordat pentru:

a. construirea, extinderea și modernizarea drumurilor forestiere;

Descrierea tipului de beneficiari

a) Proprietari/deținãtori privați de pãdure și asociațiile acestora;

b) Consilii locale și asociații ale acestora deținãtoare de pãdure;

c) Administratorul fondului forestier de stat – Regia Naționalã a Pãdurilor Romsilva, persoanã juridicã care administreazã fondul forestier proprietate publicã a statului, ce funcționeazã pe bazã de gestiune economicã și autonomie financiarã.

125 c Lucrări de construcții, refacere și modernizare a infrastructurii de prevenire și de protecție împotriva inundațiilor

Obiective specifice

– Diminuarea riscului și incertitudinii în agricultură prin reducerea incidenței fenomenelor naturale (inundații, eroziunea solului etc.);

– Prevenirea sau minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la inundații a zonelor rurale și a terenurilor agricole și silvice.

– Diminuarea riscului incidenței fenomenelor naturale periculoase asupra pădurii.

Obiective operaționale

– Construirea, refacerea și modernizarea infrastructurii de prevenirea și protecția împotriva inundațiilor, în principal pentru protecția suprafețelor de teren agricol și silvic.

Descrierea tipului de operațiuni

În cadrul acestei sub- măsuri sprijinul va fi acordat pentru:

a. construirea, extinderea infrastructurii pentru prevenirea și protecția împotriva inundațiilor;

b. refacerea și/sau modernizarea infrastructurii pentru prevenirea și protecția împotriva inundațiilor;

c. lucrări de corectare a torenților, situate în fondul funciar agricol și/sau în fondul forestier;

Descrierea tipului de beneficiar

a) Comune;

b) Administratorul fondului forestier de stat – Regia Naționalã a Pãdurilor Romsilva, persoanã juridicã care administreazã fondul forestier proprietate publicã a statului, ce funcționeazã pe bazã de gestiune economicã și autonomie financiarã.

Tipul de sprijin

Sprijin public nerambursabil.

Beneficiarii acestei măsuri pot solicita Agenției de plăți plata unui avans în cuantum de până la 50% din ajutorul public pentru investiții, conform articolului 56 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 privind regulile de aplicare ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005 privind acordarea sprijinului pentru dezvoltare rurală din FEADR, iar plata este condiționată de constituirea unei garanții bancare sau a unei garanții echivalente, corespunzătoare unui procent de 110% din valoarea avansului.

În cazul beneficiarilor publici, Agenția de plăți poate accepta beneficiarului drept garanție un angajament scris, emis de către autoritatea ierarhic superioară, prin care aceasta se angajează la plata sumei de garantare în cazul în care nu se îndeplinesc condițiile în care a fost acordat avansul.

Potențialii beneficiari ai acestei măsuri au la dispoziție facilitățile financiare conform pachetului de acte normative pentru creditarea și garantarea investițiilor, care este în vigoare până în anul 2009, în special pentru asigurarea cofinanțării proiectelor realizate din fondul SAPARD, intitulat Programul „Fermierul” care a constituit principalul instrument pentru creșterea absorbției fondurilor de pre-aderare. Aceste scheme de ajutor vor continua până la sfârșitul anului 2009 când își încetează existența.

Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri pentru operațiunile prevăzute la art. 36 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene nu poate fi cumulat cu niciun alt ajutor de stat în înțelesul art. 87 (1) din Tratat, sau cu altă contribuție a statului membru, dacă o astfel de cumulare ar conduce la depășirea intensității maxime a sprijinului stipulată de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

Verificarea respectării intensității maxime a ajutorului se va face înaintea semnării contractului de finanțare. În vederea evitării dublei finanțări, Agenția de plăți va verifica înaintea semnării contractului de finanțare toate proiectele de investiții realizate în cadrul acestei măsuri și care ar putea beneficia de același tip de sprijin în cadrul altor măsuri din PNDR.

Finanțare

Alocarea financiară a măsurii pentru perioada 2007-2013 este de :

Cost total: 693.770.549 Euro

Cost public: 574.885.766 Euro din care:

– 7.169.427 Euro cheltuială publică (5.735.542 Euro FEADR) reprezintă alocarea financiară din PERE pentru proiecte ce vizează noile provocări.

– 62.500.000 Euro cheltuială publică reprezintă alocarea financiară transferată din cadrul măsurii 122 „Îmbunătățirea valorii economice a pădurii” pentru finanțarea proiectelor submăsurii 125 c) Lucrări de construcții, refacere și modernizare a infrastructurii de prevenire și de protecție împotriva inundațiilor.

În fiecare sesiune de depunere a proiectelor, alocarea financiară se acordă distinct pentru cele trei submăsuri.

Sprijinul public (comunitar și național) acordat în cadrul acestei măsuri este de:

 100% din totalul cheltuielilor eligibile pentru investițiile de utilitate publică care deservesc întreaga comunitate.

Ajutorul public acordat pentru un proiect de investiție nu va putea depăși 1.000.000 Euro/proiect privind irigațiile și drumurile de exploatație în fond agricol, iar pentru drumurile forestiere și lucrările de corectare a torenților, situate în fondul agricol și forestier, nu va putea depăși 1.500.000 Euro/proiect.

 75% din totalul cheltuielilor eligibile pentru investițiile de utilitate publică, care deservesc o parte din comunitate. În acest caz, ajutorul public acordat nu va putea depăși 750.000 Euro/proiect.

Măsuri de tranziție pentru România

Măsura 141 : Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență

Obiectiv general : Creșterea competitivității exploatațiilor agricole în curs de restructurare pentru facilitarea rezolvării problemelor legate de tranziție, având în vedere faptul că sectorul agricol și economia rurală sunt expuse presiunii concurențiale a pieței unice.

Obiective specifice

– Creșterea volumului producției destinate comercializării pentru ca fermele de semi-subzistență să devină viabile economic.

– Diversificarea producției în funcție de cerințele pieței și introducerea de noi produse.

Obiective operaționale

Asigurarea sprijinirii veniturilor necesare în perioada de restructurare a fermelor de semi-subzistență pentru mai buna utilizare a resurselor umane și a factorilor de producție, prin:

 stimularea spiritului antreprenorial;

 diversificarea activităților și veniturilor.

Domeniul de acțiune

Sprijinul acordat prin această măsură are scopul de a asigura veniturile necesare în perioada de restructurare și transformarea fermelor de semi-subzistență în exploatații orientate către piață, prin utilizarea durabilă a factorilor de producție, îmbunătățirea managementului prin diversificarea producției agricole, precum și introducerea de tehnologii performante adaptate condițiilor locale. Implementarea măsurii va conduce la creșterea veniturilor acestor ferme concomitent cu scăderea costurilor de producție.

Tipul sprijinului

Sprijinul public nerambursabil se va acorda sub forma unei sume fixe anuale.

Definirea beneficiarilor

Sprijinul se acordă fermierilor așa cum sunt definiți în subcapitolul 5.2. . Aceștia sunt persoane fizice și persoane fizice autorizate în vârstă de până la 62 de ani28, care prezintă un Plan de afaceri pentru restructurarea exploatației agricole..

Persoanele fizice neautorizate încă vor fi acceptate ca beneficiari potențiali dacă se angajează să se autorizeze 29 până la data încheierii contractului de finanațare.

Volumul sprijinului

Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri este de 1.500 de Euro/an/fermă de semi-subzistență.

Durata sprijinului

Sprijinul se acordă pentru o perioadă de maxim 5 ani pentru cererile aprobate înainte de 31.12.2013.

Finanțare : Alocarea financiară a măsurii pentru perioada 2007-2013:

Cost total: 468.484.058 Euro

Cheltuială publică: 468.484.058 Euro

Măsura 142 : Înființarea grupurilor de producători

Obiective generale : Creșterea competitivității sectoarelor primare agricol și silvic, prin dezvoltarea echilibrată a relațiilor dintre producători și sectoarele de procesare și comercializare, precum și adaptarea producției din punct de vedere calitativ și cantitativ la cerințele consumatorilor.

Obiective specifice : Încurajarea înființării grupurilor de producători din sectorul agricol și silvic în vederea obținerii de produse de calitate care îndeplinesc standardele comunitare, prin aplicarea unor tehnologii de producție unitare și sprijinirea accesului la piață a propriilor membri.

Obiective operaționale: Creșterea numărului de grupuri de producători sprijinite pentru înființare și funcționare administrativă și creșterea veniturilor prin îmbunătățirea capacității tehnice și de management a membrilor acestora.

Domeniul de acțiune : Domeniul de acțiune al măsurii îl constituie încurajarea înființării și funcționarii administrative a grupurilor de producători, recunoscute în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare, ceea ce va conduce la:

a) Adaptarea producției la cerințele și exigențele pieței;

b) Asigurarea comercializării în comun a produselor, inclusiv pregătirea pentru vânzare, centralizarea vânzărilor și distribuția produselor cu ridicata;

c) Creșterea valorii adăugate a producției obținute în comun și o mai bună gestionare economică a resurselor și rezultatelor obținute;

d) Stabilirea unor reguli comune în ceea ce privește informațiile asupra producției, în special cu privire la cantitate, calitate și tipul ofertei, acordându-se o atenție deosebită produselor obținute în cantități corespunzătoare pentru industria prelucrătoare și pentru rețeaua de comercializare.

Prevederile acestei măsuri se aplică la nivelul întregului teritoriu al României.

Tipul sprijinului

În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin public nerambursabil de 100%, conform anexei Regulamentului (CE) nr. 1698/2005. Suma acordată prin această măsură se calculează anual în funcție de valoarea producției anuale comercializate de către grupul de producători recunoscut.

Schema de sprijin pentru grupurile de producători este următoarea:

 Rate anuale acordate în primii 5 ani de la data recunoașterii grupului de producători;

 Sprijinul va fi calculat pe baza producției comercializate anual de către grupul de producători:

a) 5%, 5%, 4%, 3% și 2% din valoarea producției comercializate de până la 1.000.000 Euro pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea și respectiv al cincilea an;

b) 2,5%, 2,5%, 2,0%, 1,5% și 1,5% pentru valoarea producției comercializate care depășește 1.000.000 Euro pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea și respectiv al cincilea an.

 Sprijinul nu va putea depăși următoarele plafoane:

100.000 Euro – Anul I

100.000 Euro – Anul II

80.000 Euro – Anul III

60.000 Euro – Anul IV

50.000 Euro – Anul V

Plata primei rate va fi făcută la un an, după data la care grupul de producători este recunoscut.

Plata se va face în urma verificării respectării condițiilor inițiale de recunoaștere a grupului de producători, pe baza facturilor pentru producția vândută înregistrată și calculată după un an de la recunoașterea grupului.

Definirea beneficiarilor

Grupuri de producători recunoscute oficial începând cu 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2013, conform prevederilor legislației în vigoare. Se exclud de la finanțare grupurile de producători, recunoscute preliminar, cele care au primit sprijin prin Programul SAPARD sau de la bugetul național, precum și organizațiile de producători din sectorul legume-fructe care beneficiază de sprijin prin Regulamentul CE 2200/1996, precum și organizațiile de producători de hamei.

Finanțare

Alocarea financiară a măsurii pentru perioada 2007-2013:

Cost total 24.601.255 Euro

Cost public 24.601.255 Euro

Măsura 143 : Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori

Obiectiv general: Îmbunătățirea competitivității sectorului agricol prin ameliorarea gestionării durabile de către fermieri a exploatațiilor lor având ca rezultat creșterea performanței acestora .

Obiectiv specific: Îmbunătățirea managementului general al exploatațiilor agricole pentru atingerea performanței, cu impact asupra ameliorării generale a rezultatelor (output-urilor) acestor exploatații, diversificarea activităților fermelor, identificarea cerințelor necesare respectării standardelor comunitare privind siguranța profesională la locul de muncă și protecția mediului.

Obiective operaționale:

Facilitarea accesului la serviciile de consiliere și consultanță a beneficiarilor măsurii de semi-subzistență pentru a asigura trecerea acestora în categoria fermelor comerciale.

Elaborarea de planuri de afaceri, consiliere pentru întocmirea cererilor pentru a beneficia de măsuri de dezvoltare rurală în special pentru tinerii fermieri, fermele de semi-subzistență și fermierii care aplică pentru măsurile de agro-mediu, precum și persoanele fizice ce aplică pentru măsura 221.

Consiliere și consultanță privind respectarea bunelor practici agricole și de mediu și cerințele obligatorii în materie de gestiune

Domeniul de acțiune al măsurii : Scopul măsurii este de a sprijini agricultorii să utilizeze serviciile de consiliere și consultanță în vederea restructurării și îmbunătățirii performanțelor generale ale activității acestora. Consilierea va contribui la diseminarea și înțelegerea practică a aplicării și respectării bunelor practici agricole și de mediu, asigurând condițiile de protejare a mediului înconjurător și utilizarea unor practici agricole prietenoase cu mediul. De asemenea, consilierea va contribui și la elaborarea planurilor de afaceri necesare pentru accesarea fondurilor în vederea stabilirii tinerilor fermieri în mediul rural și pentru fermele de semi-subzistență.

Consultanța va contribui la buna informare a agricultorilor pentru modernizarea fermelor, reorientarea calitativă a producției, diversificarea fermelor, aplicarea practicilor de producție compatibile cu conservarea și promovarea peisajului, pentru protejarea mediului, respectarea standardelor de igienă și bunăstare animală și pentru dobândirea aptitudinilor manageriale necesare administrării unei exploatații viabile din punct de vedere economic. Consultanța vizează și aplicarea standardelor privind siguranța ocupațională la locul de muncă bazate pe legislația comunitară.

Măsura sprijină:

Perioada 2007-2009

a) Fermieri care dețin ferme de semi-subzistență;

b) Tineri fermieri și instalarea acestora;

c) Fermieri care aplică pentru măsura 214 ”Plăți pentru agro – mediu”;

d) Fermieri (doar persoane fizice) care aplică pentru măsura 221 „Prima împădurire a terenurilor agricole”;

e) Alți fermieri (ferme comerciale, membri ai unor grupuri de producători sau ai altor forme asociative) pentru acțiunile de consiliere/consultanță generală prevăzute la punctele B) și C) din cadrul măsurii.

Perioada 2010-2013

Fermieri care dețin ferme de semi-subzistență.

Volumul și nivelul sprijinului

Pentru 2007-2009

Volumul sprijinului este de 100% cheltuieli eligibile. Detaliile pentru serviciile oferite și suma exactă care va fi plătită pentru fiecare serviciu vor fi incluse în contractele semnate cu fiecare furnizor de consultanță.

Pentru 2010-2013

Valoarea sprijinului este de 100% din cheltuielile eligibile numai pentru fermele de semi-subzistență. (Conform Deciziei 664/CE din 19 iunie 2006 privind adaptarea anexei VIII la Tratatul de aderare a României și Bulgariei).

Nu sunt eligibile: Cheltuielile de investiții.

Finanțare

Costuri totale: 13.474.071 Euro

Cheltuieli publice: 13.474.071 Euro.

5.2.2. AXA 2: ÎMBUNĂTĂȚIREA MEDIULUI ȘI A SPAȚIULUI RURAL [111]

IMPROVING THE ENVIRONMENT AND RURAL AREAS

Măsuri privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole

Măsura 211 : Sprijin pentru Zona Montană Defavorizată

Obiectiv specific : de a contribui în zona montană defavorizată la utilizarea continuă a terenurilor agricole, menținându-se astfel viabilitatea spațiului rural și, de asemenea, menținându-se și susținându-se activitățile agricole durabile.

Obiectiv operațional : asigurarea în Zona Montană Defavorizată a utilizării continue a 2.520.000 ha terenuri agricole.

Descrierea măsurii : Măsura 211 este un instrument prin care se sprijină financiar utilizarea terenurilor agricole situate în zone unde producția agricolă este mai redusă cantitativ și/sau calitativ din cauza unor condiții naturale induse de altitudine și pantă. Sprijinul financiar acordat fermelor din Zona Montană Defavorizată (ZMD) compensează diferențele de venituri și costuri față de condițiile naturale prezente în alte zone, care nu sunt defavorizate.

Zona Montană Defavorizată are producția agricolă afectată de condițiile climatice și de relief din cauza caracteristicilor de altitudine și de pantă (Art. 18 al Regulamentului (CE) 1257/1999) și este constituită din suma suprafețelor unităților administrativ-teritoriale (UAT) desemnate conform criteriilor de mai jos:

 Unitățile administrativ-teritoriale situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 m, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare și Control) care aparțin de aceste UAT;

 Unitățile administrativ-teritoriale situate la altitudini medii între 400 – 600 m și care au o pantă medie egală sau mai mare de 15%, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare și Control) care aparțin de aceste UAT.

Forma și mărimea sprijinului

Sprijinul financiar este oferit sub forma unei plăți anuale fixe pe hectar de teren agricol utilizat situat în cadrul zonei montane defavorizate. Aceste plăți nu pot depăși sumele maxime stipulate în Anexa Regulamentului Consiliului (CE) Nr. 1257/1999. Dacă bugetul anual va fi depășit, toate plățile vor fi reduse cu aceeași proporție pentru a se putea încadra în buget, dar nu vor fi mai mici decât valorile minime stabilite în Anexa Regulamentului (CE) 1698/2005.

Valoarea sprijinului anual este de 107 Euro.

Calculul plății compensatorii este prezentat în Anexa 4A.

Finanțarea . Finanțarea se face din cheltuială publică în proporție de 100%.

Costul total: 607.754.544 Euro

Cheltuială publică: 607.754.544 Euro

Beneficiarii : Beneficiarii acestei măsuri sunt fermierii care desfășoară activități agricole pe terenurile agricole situate în Zona Montană Defavorizată. Beneficiarii trebuie să se angajeze că vor continua activitățile agricole timp de 5 ani de la data efectuării primei plăți aferente acestei măsuri și că vor respecta Bunele Condiții Agricole și de Mediu pe toată suprafața agricolă a fermei și pe toată durata angajamentului.

Aria geografică : Această măsură se aplică doar în unitațile administrativ-teritoriale (comune/orașe) din Zona Montană Defavorizată.

Măsura 212 : Sprijin pentru zone defavorizate – altele decât zona montană

Obiectiv specific : de a contribui în zonele defavorizate – altele decât zona montană, la utilizarea continuă a terenurilor agricole, menținându-se astfel și viabilitatea spațiului rural și, de asemenea, menținându-se și susținându-se activitățile agricole durabile.

Obiectiv operațional : asigurarea în zonele defavorizate – altele decât zona montană a utilizării continue a 1.795.000 ha terenuri agricole.

Descrierea măsurii : Măsura 212 este un instrument prin care se acordă sprijin financiar pentru utilizatorii terenurilor agricole situate în zone unde producția agricolă este mai redusă cantitativ și/sau calitativ datorită unor condiții naturale și unde este importantă menținerea echilibrului de mediu stabilit între practicile agricole și condițiile naturale. Sprijinul financiar acordat compensează diferențele față de condițiile naturale prezente în alte zone, care nu sunt defavorizate. Acest sprijin reprezintă în același timp o acțiune menită să contracareze procesul de depopulare și să mențină potențialul turistic al acestor zone.

Zonele defavorizate – altele decât zona montană sunt clasificate în două categorii:

A. Zona Semnificativ Defavorizată – ZSD (Art.19 al Regulamentului (CE) nr. 1257/1999) – cuprinde acele unități-administrativ teritoriale care se suprapun în totalitate sau parțial cu Rezervația Biosferei “Delta Dunării”, unde productivitatea agricolă este limitată datorită calității reduse a solului, climatului nefavorabil, condițiilor de relief și de umiditate a solului și ca urmare nota de bonitare are o valoare medie ponderată de 16 puncte.

B. Zonele Defavorizate de Condiții Naturale Specifice – ZDS (Art. 20 al Regulamentului (CE) nr. 1257/1999) – cuprind acele areale continue unde nota de bonitare nu depășește valoarea de 28 de puncte și care prezintă caracteristici naturale particulare. Aceste areale trebuie să fie formate din cel puțin 3 unități administrativ-teritoriale și nici o UAT nu trebuie să aibe o notă de bonitare a terenurilor agricole mai mare de valoarea 30 .

Forma și mărimea sprijinului .

Sprijinul financiar este oferit sub forma unei plăți anuale fixe pe hectar de teren agricol utilizat, situat în cadrul zonelor defavorizate – altele decât zona montană. Aceste plăți sunt condiționate de respectarea Bunelor Condiții Agricole și de Mediu pe toată suprafața fermei și nu pot depăși sumele maxime stipulate în Anexa Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1257/1999.

Tabelul 5.3

Valoarea sprijinului anual Măsura 212.

Amount of annual support Measure 212

Sursa www.madr.ro

Finanțarea. Finanțarea se face din cheltuială publică în proporție de 100%.

Costul total: 493.083.876 Euro

Cheltuială publică: 493.083.876 Euro

Beneficiarii Beneficiarii acestei măsuri sunt fermierii care desfășoară activități agricole pe terenurile agricole situate în zona semnificativ defavorizată, respectiv în zonele defavorizate de condiții naturale specifice.

Măsura 214 : Plăți de Agro-mediu

Obiectiv global: Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural

Obiectivul specific : Obiectivul acestei măsuri este de a contribui la dezvoltarea durabilă a spațiului rural prin încurajarea utilizatorilor de terenuri să introducă sau să continue metodele de producție agricolă compatibile cu protecția și îmbunătățirea mediului, inclusiv a biodiversității, apei, solului și a peisajului rural.

Obiective operaționale :

Menținerea pajiștilor cu înaltă valoare naturală

Menținerea biodiversității prin aplicarea practicilor agricole tradiționale

Managementul adecvat al pajiștilor importante pentru păsări

Asigurarea protecției apei și solului Asigurarea protejării resurselor naturale prin încurajarea practicilor agriculturii ecologice

Managementul adecvat al pajiștilor importante pentru fluturi (Maculinea sp.)

Managementul adecvat al terenurilor arabile importante ca zone de hrănire pentru gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis)

Lista pachetelor existente:

1. Pajiști cu Înaltă Valoare Naturală.

2. Practici Agricole Tradiționale.

3. Pajiști Importante Pentru Păsări – pachet pilot.

4. Culturi verzi.

5. Agricultură ecologică

6. Pajiști importante pentru fluturi

7. Terenuri arabile importante ca zone de hrănire pentru gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis).

Domeniu de aplicare și acțiuni: Plățile de agro-mediu vor fi acordate fermierilor care își asumă, în mod voluntar, angajamente de agro-mediu pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării angajamentului. Plățile de agro-mediu cuprind doar acele angajamente care depășesc cerințele minime evidențiate mai jos, care prezintă nivelul de referință neremunerat, considerat drept punct de pornire pentru elaborarea plăților compensatorii de agro-mediu.

Beneficiari : Fermieri.

Forma și valoarea sprijinului : Plata de agro-mediu este plătită ca plată fixă la hectar și reprezintă o compensație pentru pierderile de venit și costurile adiționale suportate de fermieri. Plata se va face în întregime către fermier. Plata se efectuează anual.

Finanțare :

Cost total: 996.408.184 Euro

Cheltuială publică: 996.408.184 Euro, din care 33.174.567 Euro cheltuială publică (27.203.145 Euro FEADR) reprezintă alocarea financiară din PERE.

Măsura 215 : Plăți privind bunăstarea animalelor

Obiectiv global: Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural prin susținerea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor

Obiectivul specific : Asigurarea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor în cadrul fermelor zootehnice, prin acoperirea costurilor suplimentare și pierderii de venituri pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu și a bunăstării animalelor, datorate angajamentelor asumate pe baze voluntare în favoarea bunăstării și protecției prin aplicarea unor măsuri, altele decât măsurile tehnologice obligatorii, pentru depășirea standardelor minime obligatorii.

Obiective operaționale :

Managementul transportului porcilor și păsărilor

Managementul condițiilor de adăpost pentru porci și păsări

Managementul apei și al microclimatului pentru porci și păsări

Domeniu de aplicare și acțiuni

Plățile privind bunăstarea porcilor și păsărilor vor fi acordate fermierilor care își vor asuma, în mod voluntar, angajamente privind bunăstarea animalelor o perioadă de minim 5 ani de la data semnării angajamentului. Sprijinul se va acorda doar pentru acele angajamente care depășesc cerințele minime evidențiate mai jos, care prezintă nivelul de referință neremunerat, considerat drept punct de pornire pentru elaborarea plăților compensatorii. În cadrul angajamentelor încheiate, beneficiarii vor trebui să respecte standardele de eco-condiționalitate (SMR) aplicabile terenurilor agricole aparținând fermei și activităților agricole desfășurate la nivelul fermei. În cadrul acestei măsuri este exclus sprijinul pentru investiții.

Beneficiari : Exploatațiile comerciale din sectorul de creștere a porcinelor și a păsărilor autorizate sanitar veterinar și exploatațiile comerciale de tip A specifice sectorului de creștere a porcinelor, care își asumă voluntar angajamente în favoarea bunăstării animalelor, în conformitate cu art. 40 din Regulamentul CE nr. 1698/2005, sunt eligibile în cadrul acestei măsuri.

Pentru subpachetul 2a – asigurarea a minimum 11 ore/zi lumină artificială cu o valoare a iluminării de 50 lux, sprijinul se acordă pentru exploatațiile comerciale autorizate și exploatațiile comerciale de tip A de creștere a porcinelor în care iluminatul se face exclusiv artificial. Exploatatiile comerciale de creștere a porcinelor dotate cu sisteme de iluminat natural nu sunt eligibile pentru acest subpachet. Prin spații de creștere dotate cu sisteme de iluminare naturală se înțelege că raportul dintre suprafața vitrată și suprafața pardoselii este mai mare de 1/50. Așadar, poate fi acordat sprijin prin subpachetul 2a) numai exploatațiilor de creștere a porcinelor care nu sunt dotate cu ferestre sau cele cu ferestre unde raportul dintre suprafața vitrată și suprafața pardoselii este de cel mult 1/50.

În cazul subpachetului 3a – îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a suinelor pe durata transportului, sunt eligibile numai costurile suplimentare standard aferente numai transportului animalelor in afara exploatatiei și transportului animalelor provenite din alte exploatatii decat cea pentru care se solicita plata. Transportul animalelor in cadrul exploatatiei pentru care se solicita plata nu este eligibil, exploatațiile având abatorul în aceeași locație cu spațiile de creștere a porcinelor nefiind eligibile.

Pentru subpachetul 4a – corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa, nu sunt eligibile exploatațiile comerciale autorizate și exploatațiile comerciale de tip A de creștere a porcinelor care utilizează apă din rețeaua publică de apă potabilă în fluxurile tehnologice de creștere.

Pentru subpachetul 1b) – asigurarea intensității iluminatului artificial la minimum 30 lucși, sprijinul se acordă pentru exploatațiile comerciale autorizate sanitar veterinar de creștere a păsărilor în care iluminatul se face exclusiv artificial.

În cazul subpachetului 3b) – îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului, este eligibil numai transportul păsărilor în afara exploatatiei sau transportul păsărilor provenite din alte exploatații decat cea pentru care se solicita plata. Transportul păsărilor în cadrul exploatatiei pentru care se solicită plata nu este eligibil, exploatațiile care dețin abatoare situate în aceeași unitate administrativ teritorială cu spațiile de creștere a păsărilor nefiind eligibile pentru acest subpachet.

Pentru subpachetul 4b) – corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată, nu sunt eligibile exploatațiile comerciale autorizate sanitar veterinar de creștere a păsărilor care utilizează apă din rețeaua publică de apă potabilă în fluxurile tehnologice de creștere.

Forma și valoarea sprijinului

Sprijinul pentru bunăstarea animalelor are forma unei plăți anuale fixe pe unitate vită mare (UVM) și reprezintă o compensație pentru pierderile de venit și costurile adiționale suportate de fermieri. Plata se va face în întregime către fermier.

Finanțare

Cost total: 154.878.049 Euro

Cheltuială publică: 154.878.049 Euro

Măsuri privind utilizarea durabilă a terenurilor forestiere

Măsura 221 : Prima împădurire a terenurilor agricole

Obiectiv general : Îmbunătățirea condițiilor de mediu în spațiul rural prin folosirea și gospodărirea durabilă a terenului prin împădurire. Această măsură este destinată prevenirii pagubelor produse de factorii naturali dăunători, reducerii eroziunii solurilor, îmbunătățirii capacității de retenție a apei, creșterii calității aerului, producerii de biomasă, inclusiv masă lemnoasă de calitate, prin menținerea, sau, după caz, creșterea biodiversității.

Obiective specifice : Creșterea suprafeței de pădure cu rol de protecție a apei, solurilor, a pădurilor cu rol de protecție împotriva factorilor naturali și antropici dăunători, precum și de asigurare a funcțiilor recreative, pe baza rolului multifuncțional al acesteia.

Obiectiv operațional : Extinderea suprafeței ocupate de păduri prin sprijinirea lucrărilor de împădurire și întreținere a plantațiilor. Pădurile înființate prin această măsură sunt menite să protejeze componentele de mediu pe baza rolului multifuncțional pe care îl au.

Scopul și acțiunile prevăzute

Scopul acestei măsuri este de a crește suprafața pădurilor la nivel național prin împădurirea de terenuri agricole. Această măsură are un caracter compensatoriu. Sprijinul prin această măsură se referă la:

 Primă de înființare a plantațiilor forestiere (costuri standard), conform proiectului tehnic;

 O primă anuală pentru lucrările de completări și întreținere a plantației pe o perioadă de 5 ani;

 O primă anuală fixă (standard) ca și primă pentru pierderea de venit ca urmare a împăduririi, pe an și pe ha, pentru o perioadă de 15 ani.

Beneficiarii: Beneficiarii sprijinului prin această măsură sunt deținători legali de teren agricol. Aceștia nu trebuie să facă obiectul altor forme de sprijin prin FEGA sau FEADR pentru aceeași suprafață de teren și perioadă, cu excepția persoanelor fizice care realizează proiectele de împădurire prin măsura 143. Următoarele categorii de beneficiari sunt eligibili pentru sprijin prin această măsură:

– Deținătorii privați de teren agricol, pentru înființarea plantației forestiere și executarea lucrărilor de întreținere pe o perioadă de 5 ani, precum și o primă compensatorie pentru pierderea de venit prin împădurire, stabilită pe an și pe ha, pentru o perioadă de 15 ani;

– Autorități publice locale deținătoare de teren agricol, numai pentru înființarea plantației. Dacă terenul agricol destinat împădurii este concensionat de o persoană fizică sau juridică, primele pentru întreținerea plantației și cele compensatorii, prevăzute la alineatul precedent, pot fi de asemenea acordate.

Forme de sprijin financiar

Solicitanții vor primi sprijin pentru împădurirea terenurilor agricole, constînd în plăți acordate beneficiarilor pentru:

 Costuri de înființare a plantației, incluzând costurile pentru materialul de plantare, plantarea în sine și alte costuri legate direct și necesare pentru operațiunea de plantare (primă de înființare);

 Costurile aferente perioadei de după plantare pentru întreținerea plantațiilor (primă anuală pe ha pentru 5 ani, începând cu anul de plantare);

 Compensarea pierderii de venit agricol ca urmare a împăduririi (primă anuală pe ha pentru 15 ani, începând cu anul înființării plantației).

Volumul sprijinului

Sprijinul public (comunitar și național) acordat în cadrul acestei măsuri nu va depăși 70% dincosturile standard pentru înființarea plantației. Primele pentru întreținerea plantațiilor pe o perioadă de până la 5 ani și cele pentru compensarea pierderilor de venit agricol pe o perioadă de 15 ani vor fi acoperite în proporție de 100% din fonduri publice. În zonele defavorizate (LFA) și în siturile Natura 2000 sprijinul public va fi limitat la 80% din costurile standard pentru înființarea plantațiilor.

Finanțare

Cheltuială publică: 229.341.338 Euro;

Costuri totale: 263.610.733 Euro.

5.2.3. AXA 3 CALITATEA VIEȚII ÎN ZONELE RURALE ȘI DIVERSIFICAREA ECONOMIEI RURALE

AXIS 3 QUALITY OF LIFE IN RURAL AREAS AND DIVERSIFICATION OF RURAL ECONOMY

Măsuri privind diversificarea economiei rurale

Măsura 312 : Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi

Obiectivul general al măsurii vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.

Obiective specifice

a) Crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural;

b) Creșterea valorii adăugate în activități non-agricole 30;

c) Crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi.

Obiective operaționale:

– Crearea de micro-întreprinderi precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural;

– Încurajarea inițiativelor de afaceri promovate, în special de către tineri și femei;

– Încurajarea activităților meșteșugărești și a altor activități tradiționale;

– Reducerea gradului de dependență față de agricultură.

Domeniul de aplicabilitate și acțiuni prevăzute

Sprijinul activităților non-agricole în spațiul rural31 prin intermediul dezvoltării micro-întreprinderilor atât nou create cât și existente.

Acțiunile prevăd:

i. Investiții în activități non-agricole productive cum ar fi:

Industria ușoară (articole de pielărie, încălțăminte, lână, blană, tricotaje, produse de uz gospodăresc, produse odorizante etc.);

În activități de procesare industrială a produselor lemnoase – începând de la stadiul de cherestea (ex. mobilă);

Mecanică fină, asamblare mașini, unelte și obiecte casnice, producerea de ambalaje etc.

ii. Investiții pentru dezvoltarea activităților meșteșugărești, de artizanat și a altor activități tradiționale non-agricole cu specific local (prelucrarea fierului, lânii, olăritul, brodatul, confecționare instrumente muzicale tradiționale etc.), precum și marketingul acestora (mici magazine de desfacere a propriilor produse obținute din aceste activități).

iii. Servicii pentru populația rurală cum ar fi:

Servicii de croitorie, frizerie, cizmărie;

Servicii de conectare și difuzare internet;

Servicii de mecanizare, transport (altele decât achiziția mijloacelor de transport) protecție fitosanitară, însămânțare artificială a animalelor, servicii sanitar-veterinare;

Servicii medicale;

Servicii reparații mașini, unelte și obiecte casnice.

iv.Investiții în producerea de energie regenerabilă

Achiziționarea de echipamente de producere a energiei din alte surse regenerabile decât biocombustibilii.

Beneficiari

– Micro-întreprinderile așa cum sunt definite în Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003 și în legislația națională în vigoare32 (având mai puțin de 10 angajați și o cifră de afaceri anuală netă sau active totale având o valoare de până la 2,0 milioane Euro).

– Persoane fizice (neînregistrate ca agenți economici) – care se vor angaja ca până la data semnării contractului de finanțare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată33 și să funcționeze ca micro-întreprindere.

Beneficiarii măsurii, a căror cerere de finanțare a fost selectată, sunt eligibili pentru schema de garantare pentru IMM-uri cu finanțare din PNDR.

Sprijin. Tipul plății . Beneficiarii acestei măsuri pot solicita Agenției de Plăți plata unui avans în cuantum de până la 50% din ajutorul public pentru investiții, conform articolului 56 din Regulamentul nr.1974/2006 privind regulile de aplicare ale Regulamentului Consiliului (CE) nr.1698/2005 privind acordarea sprijinului pentru dezvoltare rurală din FEADR, iar plata este condiționată de constituirea unei garanții bancare sau a unei garanții echivalente, corespunzătoare unui procent de 110% din valoarea avansului. Garanția depusă se eliberează numai în cazul în care Agenția de Plăți stabilește că suma cheltuielilor efectuate care corespund sprijinului public pentru investiții a depășit valoarea avansului.

Pachetul de acte normative, pentru creditarea și garantarea investițiilor, care este în vigoare până în anul 2009, în special pentru asigurarea cofinanțării proiectelor realizate prin Programul SAPARD, intitulat Programul „Fermierul”, a constituit principalul instrument pentru creșterea absorbției fondurilor de pre-aderare.

Intensitatea sprijinului

Intensitatea ajutorului public nerambursabil va fi de până la 70% din totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși:

50.000 Euro/proiect dacă beneficiarii sunt persoane fizice autorizate,

100.000 Euro/proiect pentru micro-întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul transportului rutier,

200.000 Euro/proiect pentru alte micro-întreprinderi.

În cazul în care proiectele prevăd activități de producție, intensitatea ajutorului public va fi de până la 85%38 din totalul cheltuielilor eligibile.

Finanțare : Alocarea financiară a măsurii pentru perioada 2007-2013 este:

Cost total: 759.803.139 Euro

Cost Public: 531.842.968 Euro, din care

– 9.910.000 Euro reprezintă alocarea financiară aferentă schemei de garantare pentru IMM-uri.

– 11.717.947 Euro cheltuială publică (9.374.357 Euro FEADR) reprezintă alocarea financiară din PERE pentru proiecte ce vizează noile provocări.

Măsura 313 : Încurajarea activităților turistice

Obiectivul general: Dezvoltarea activităților turistice în zonele rurale care să contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor alternative, precum și la creșterea atractivității spațiului rural.

Obiective specifice:

Crearea și menținerea locurilor de muncă prin activități de turism, în special pentru tineri și femei;

Creșterea valorii adăugate în activități de turism;

Crearea, îmbunătățirea și diversificarea infrastructurii și serviciilor turistice;

Creșterea numărului de turiști și a duratei vizitelor.

Obiective operaționale

Creșterea și îmbunătățirea structurilor de primire turistice la scară mică;

Dezvoltarea sistemelor de informare și promovare turistică;

Crearea facilităților recreaționale pentru asigurarea accesului la zonele naturale de interes turistic.

Domeniul de aplicabilitate și acțiuni prevăzute. Sprijinul vizează investiții în spațiul rural:

a) Investiții în infrastructura de primire turistică;

b) Investiții în activități recreaționale;

c) Investiții în infrastructura la scară mică (Ex: centrele de informare, amenajare marcaje turistice, etc)

d) Dezvoltarea și/sau marketingul serviciilor turistice legate de turismul rural.

Beneficiari

– Micro-întreprinderile ;

– Persoane fizice (neînregistrate ca agenți economici) – care se vor angaja ca până la data semnării contractului de finanțare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată și să funcționeze ca micro-întreprindere;

– Comunele prin reprezentanții lor legali conform legislației naționale în vigoare, precum și asociațiile de dezvoltare intercomunitară realizate doar între comune și înființate conform legislației naționale în vigoare;

– ONG-uri.

Beneficiarii măsurii, a căror cerere de finanțare a fost selectată, sunt eligibili pentru schema de garantare pentru IMM-uri cu finanțare din PNDR.

Intensitatea sprijinului

i. Pentru investițiile în interes public negeneratoare de profit, intensitatea sprijinului public nerambursabil va fi de până la 100% din totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși valoarea de 200.000 Euro/proiect;

ii. Pentru investițiile generatoare de profit, intensitatea ajutorului public nerambursabil va fi de până la:

85% din totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși 100.000 Euro/proiect în cazul proiectelor de investiții în agro-turism;

85% din totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși 200.000 Euro/proiect în cazul proiectelor de investiții în activități recreaționale;

50% din totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși 200.000 Euro/proiect pentru alte tipuri de investiții în turismul rural.

Finanțare : Alocarea financiară a măsurii pentru perioada 2007-2013 este:

Cost total: 597.353.960 Euro

Cheltuieli publice: 388.280.074 Euro, din care 9.540.000 Euro reprezintă alocarea financiară aferentă schemei de garantare pentru IMM-uri.

Măsură privind îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale

Măsura 322 : Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale

Obiectivul general al măsurii vizează îmbunătățirea condițiilor de viață pentru populație, asigurarea accesului la serviciile de bază și protejarea moștenirii culturale și naturale din spațiul rural în vederea realizării unei dezvoltări durabile.

Obiective specifice :

– creșterea numărului de locuitori din zonele rurale care beneficiază de servicii îmbunătățite:

– creșterea gradului de accesibilitate și asigurarea fluxurilor de circulație în localitățile rurale afectate de inundații care beneficiază de refacerea infrastructurii tehnico – edilitare;

– îmbunătățirea (refacerea, inclusiv modernizarea, dacă este cazul) infrastructurii tehnico-edilitare din localitățile rurale afectate de inundații.

Obiectivele operaționale ale acestei măsuri vizează:

-Îmbunătățirea infrastructurii fizice de bază în spațiul rural;

– Îmbunătățirea accesului la serviciile publice de bază pentru populația rurală;

– Creșterea numărului de sate renovate;

– Creșterea numărului de obiective de patrimoniu din spațiul rural sprijinite;

-Creșterea numărului de elemente de infrastructură edilitară îmbunătățite (refăcute, inclusiv modernizate, dacă este cazul) în urma inundațiilor din anul 2010;

– Diminuarea efectelor pagubelor apărute ca urmare a inundațiilor din anul 2010

Domeniul de aplicabilitate și acțiuni prevăzute

Sprijinul pentru această măsură vizează investiții în spațiul rural pentru:

a) Crearea și modernizarea infrastructurii fizice de bază;

b) Crearea și dezvoltarea serviciilor publice de bază pentru populația rurală;

c) Protejarea patrimoniului cultural de interes local și natural din spațiul rural;

d) Investiții privind lucrări de refacere și modernizare a infrastructurii rutiere afectate de inundații în anul 2010.

Submăsuri:

Submăsura 322 a) Crearea și modernizarea infrastructurii fizice de bază

Submăsura 322 b) Crearea și dezvoltarea serviciilor publice de bază pentru populația rurală

Submăsura 322 c) Protejarea patrimoniului cultural de interes local și natural din spațiul rural

Tipul de servicii/acțiuni sprijinite

Pentru componenta a):

 Înființarea de drumuri noi, extinderea și îmbunătățirea rețelei de drumuri de interes local (drumuri comunale, vicinale și străzi din interiorul comunei) ce aparțin proprietății publice a unității administrative (comuna) pe teritoriul căreia se află, așa cum sunt definite și clasificate în conformitate cu legislația națională în vigoare;

 Prima înființare, extinderea și îmbunătățirea rețelei publice de apă (captare, stații de tratare, alimentare) pentru localitățile rurale având sub 10.000 populație echivalentă (p.e);

 Prima înființare, extinderea și îmbunătățirea rețelei publice de apă uzată (canalizare, stații de epurare) pentru localitățile rurale având sub 10.000 populație echivalentă (p.e);

 Prima înființare și extinderea rețelei publice de joasă tensiune și a rețelei publice de iluminat cu eficiență energetică ridicată;

 Prima înființare și extinderea rețelei publice locale de alimentare cu gaz către alte localități rurale sau către zone rurale care nu sunt conectate la rețea;

 Investiții în stații de transfer pentru deșeuri și dotarea cu echipamente de gestionare a deșeurilor.

Pentru componenta b):

 Înființarea, amenajarea spațiilor publice de recreere pentru populația rurală (parcuri, spații de joacă pentru copii, terenuri de sport, piste de biciclete);

 Renovarea clădirilor publice (ex.primării) și amenajări de parcări, piețe, spații pentru organizarea de târguri etc);

 Investiții în sisteme de producere și furnizare de energie din surse regenerabile (în situația în care este vorba de clădiri publice);

 Prima înființare și dotarea infrastructurii aferente serviciilor sociale precum centrele de îngrijire copii, bătrâni și persoane cu nevoi speciale;

 Investiții în construcția de grădinițe noi pentru copii, inclusiv dotarea acestora;

 Achiziționarea de microbuze care să asigure transportul public pentru comunitatea locală în zonele unde o astfel de investiție nu este atractivă pentru companiile private dar care

este indispensabilă pentru comunitate și vine în sprijinul rezolvării unei importante nevoi sociale inclusiv construirea de stații de autobuz;

Achiziționarea de utilaje și echipamente pentru serviciile publice (de deszăpezire, întreținere spații verzi etc.) dacă fac parte din investiția inițială pentru înființarea serviciului;

Investiții de renovare, modernizarea și dotarea aferentă a așezămintelor culturale, inclusiv prima achiziție de cărți, materiale audio, achiziționarea de costume populare și instrumente muzicale tradiționale în vederea promovării patrimoniului cultural imaterial ca parte componentă a proiectului. De asemenea vor fi susținute cheltuielile cu achiziționarea de echipamente hardware, software, inclusiv costurile de instalare și montaj.

Pentru componenta c):

 Restaurarea, consolidarea și conservarea obiectivelor de patrimoniu cultural – grupa B și natural din spațiul rural (peșteri, arbori seculari, cascade etc.);

Studii privind patrimoniul cultural (material și imaterial) din spațiul rural cu posibilitatea de valorificare a acestora și punerea acestora la dispoziția comunității;

 Achiziționare de echipamente pentru expunerea și protecția patrimoniului cultural.

Beneficiari

 Comunele prin reprezentanții lor legali conform legislației naționale în vigoare;

 Autoritățile locale (comune) sau asociații de dezvoltare intercomunitare prin operatorii regionali pentru investițiile în infrastructura de apă/apă uzată;

Asociațiile de dezvoltare intercomunitare realizate intre două sau mai multe comune inființate conform legislației naționale in vigoare;

 ONG-uri, așezăminte culturale și instituții de cult definite conform legislației naționale in vigoare;

 Persoane fizice și juridice care dețin in proprietate sau administrează obiective de patrimoniu cultural/natural de interes local și care aplică pentru componenta .c).

Intensitatea sprijinului

Sprijinul public (comunitar și național) acordat în cadrul acestei măsuri va fi:

a) de până la 100% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele de utilitate publică, negeneratoare de profit, dar valoarea totală eligibilă a proiectului nu va depăși:

 1 milion Euro/proiect individual în cazul unui proiect de investiții în infrastructura de bază al cărui beneficiar este un Consiliu Local;

 3 milioane Euro/proiect în cazul unui proiect individual de investiții în infrastructura de bază al cărui beneficiar este o asociație de dezvoltare intercomunitară;

 2,5 milioane Euro/proiect în cazul unui proiect integrat al cărui beneficiar este un Consiliu Local;

 6 milioane Euro/proiect în cazul unui proiect integrat al cărui beneficiar este o asociație de dezvoltare intercomunitară;

 500.000 Euro/proiect individual sau proiecte integrate pentru celelalte tipuri de acțiuni vizate de această măsură, altele decât cele mai sus menționate.

de până la 70% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele generatoare de profit.

Volumul sprijinului nu poate depăși plafonul de 200.000 Euro/beneficiar pentru o perioadă de minim 3 ani fiscali conform regulii „de minimis” stipulată în Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1998/2006 Jurnalul Oficial L 379 din 28.12.2006.

Finanțare: Alocarea financiară a măsurii pe perioada de programare 2007-2013 este următoarea:

Cost Total: 1.759.691.392 Euro și Cost Public: 1.726.070.331 Euro din care:

24.040.206 Euro cheltuială publică (19.232.165 Euro FEADR) reprezintă alocarea financiara din PERE pentru proiecte ce vizează noile provocări.

155.942.700 Euro cheltuială publică (124.754.160 Euro FEADR) reprezintă alocarea finaciară transferată din cadrul măsurii 313 „Încurajarea activităților turistice” pentru finanțarea proiectelor submăsurii 322 d) Investiții privind lucrări de refacere și modernizare a infrastructurii rutiere afectate de inundații în anul 2010.

5.2.4. AXA 4 LEADER

AXIS 4 LEADER

Obiectivul general al axei 4 – Demararea și funcționarea inițiativelor de dezvoltare locală

Abordarea LEADER, prin acțiunile sale specifice va duce la îmbunătățirea guvernanței locale și la promovarea potențialului endogen al teritoriilor. De asemenea, abordarea LEADER presupune consolidarea coerenței teritoriale și implementarea de acțiuni integrate, ce pot conduce la diversificarea și dezvoltarea economiei rurale, în folosul comunităților.

Un alt deziderat îl constituie construcția instituțională în vederea elaborării și implementării de strategii integrate ce vor da posibilitatea actorilor din spațiul rural, reprezentanți ai diferitelor domenii de activitate, să conlucreze și să interacționeze în folosul comunităților rurale.

Strategiile elaborate și selectate se vor materializa în proiecte ce vor fi implementate în aria de acoperire a GAL, proiecte ce vor fi sprijinite financiar din fonduri publice la care se va adăuga co-finanțarea privată. Datorită caracterului orizontal al axei 4, ce presupune accesarea mai multor măsuri din cadrul axelor FEADR, impactul acțiunilor implementate prin această abordare este foarte ridicat și acoperă o arie largă de acțiuni și beneficiari.

LEADER poate juca un rol important în stimularea unor abordări noi și inovative pentru dezvoltarea zonelor rurale. Inovația va fi încurajată prin flexibilitate și libertate în luarea deciziei privind acțiunile ce se doresc a fi puse în practică.

Inovația în zonele rurale poate implica transferul și adaptarea inovației generată în altă parte, modernizarea formelor tradiționale de know-how sau descoperirea de noi soluții la problemele rurale persistente pe care alte instrumente politice nu au reușit să le rezolve într-un mod durabil și satisfăcător. Acestea pot furniza răspunsuri noi la problemele zonelor rurale. Cooperarea cu alte teritorii incluse în strategiile de dezvoltare locală va facilita transferul și adaptarea inovațiilor dezvoltate în altă parte.

Axa LEADER constituie o noutate în România și reprezintă o provocare pentru toți actorii ce vor fi implicați în implementarea acesteia, prin prisma obiectivelor ambițioase. Aceasta urmează a fi implementată „pas cu pas”, orientându-se la început pe activități de instruire a actorilor locali și de sprijinire a teritoriilor în vederea realizării strategiilor de dezvoltare.

O primă selecție de Grupuri de Acțiune Locală a fost prevăzută pentru anul 2009, acestea reprezentând prin „puterea exemplului” un stimulent și un sprijin real pentru alte teritorii, precum și pentru parteneriate ce nu au ajuns la maturitate urmând ca acestea să participe la ultima selecție a GAL.

Obiectivele specifice urmăresc:

– participarea membrilor comunităților rurale la procesul de dezvoltare locală și încurajarea acțiunilor inovative (spre exemplu, soluții noi la probleme vechi, introducerea și dezvoltarea unor produse noi, noi sisteme de piață, modernizarea activităților tradiționale prin aplicarea de noi tehnologii, etc.).(măsura 41)

– încurajarea actorilor de la nivel local de a lucra împreună cu reprezentanții altor comunități din interiorul sau exteriorul țării (măsura 421),

– stimularea formării de parteneriate, pregătirea și asigurarea implementării strategiilor de dezvoltare locală (măsura 431)

Obiectivele operaționale se regăsesc în fișele tehnice ale măsurilor 41, 421 și 431.

Acțiunile ce vor fi întreprinse în cadrul Axei 4, prin intermediul celor 3 măsuri, pot fi sintetizate astfel:

– Măsurile 41 și 421, prin intermediul cărora, se implementează strategiile de dezvoltare locală de către GAL, în teritoriile selectate, oferă posibilitatea atingerii obiectivelor axelor 1, 2 și 3

din FEADR, în concordanță cu strategia elaborată la nivel local, ce se va materializa prin proiecte realizate individual sau prin cooperare cu alte GAL-uri/parteneriate.

– Măsura 431, divizată în două sub-măsuri, respectiv:

a. Sub-măsura 431.1 sprijină construcția de parteneriate public-private, elaborarea strategiilor de dezvoltare locale și pregătirea Planului de Dezvoltare Locală în vederea participării la selecția GAL-urilor;

b. Sub-măsura 431.2 oferă sprijin Grupurilor de Acțiune Locală pentru: cheltuieli de funcționare, animare și dobândirea de competențe.

Ponderea partenerilor în cadrul Grupului de Acțiune Locală

GAL-urile reprezintă parteneriate public-private alcătuite din reprezentanți ai sectoarelor:

Public: – administrație publică (la nivel local și județean – primării, consilii locale, județene .)

– servicii publice (servicii sociale, de sănătate și transport, școli, universități, etc.)

Privat

sector comercial (societăți pe acțiuni, societăți cu răspundere limitată, etc.);

sector financiar (bănci, instituții de credit, etc.);

sector agricol (cooperative agricole, grupuri de producători, etc.);

organizații de întreprinzători;

societăți de furnizare a serviciilor comunitare (culturale, radio, TV, servicii non-culturale,etc).

Societate civilă

organizații non-profit, asociații, fundații, federații (asociații de mediu, asociații culturale, sociale, religioase, camere de comerț, unități de cult, etc.);

persoane fizice, grupuri de persoane neînregistrate oficial.

La nivelul decizional din cadrul GAL, reprezentanții privați și ai ONG-urilor vor reprezenta peste 50%, urmând ca partea publică să reprezinte mai puțin de 50%.

Numărul indicativ de GAL-uri în România

Analizând situația socială, economică și geografică, coerența teritorială și omogenitatea, raportată la numărul de locuitori și suprafața eligibilă, la alocarea financiară prevăzută pentru axa LEADER, precum și interesul manifestat de actorii locali materializat prin selecția în anul 2006 a 120 de teritorii, potențiale GAL, ai căror reprezentanți au fost instruiți de către minister în scopul dobândirii cunoștințelor necesare pentru formarea parteneriatelor, elaborării strategiilor de dezvoltare locală și implementării abordării LEADER, putem estima orientativ că în urma procedurilor de selecție, poate rezulta un număr indicativ de 151 GAL-uri ce pot acoperi aproximativ 80% din suprafața eligibilă pentru implementarea axei LEADER în România.

Strategiile de Dezvoltare Locală

Măsura 41 : Implementarea strategiilor de dezvoltare locală

Obiective: Sprijinul acordat prin axa LEADER oferă posibilitatea, în contextul elaborării strategiilor de dezvoltare locală pe baza nevoilor locale și a punctelor forte, de a combina cele trei obiective ale celor trei axe din FEADR respectiv: competitivitate, îmbunătățirea mediului și calitatea vieții/diversificare. Abordarea LEADER urmărește îndeplinirea obiectivelor celor trei axe ale PNDR prin intermediul strategiilor integrate de dezvoltare, elaborate de actorii locali, organizați în Grupuri de Acțiune Locală. Abordarea „de jos în sus” reprezintă o modalitate ce permite partenerilor locali, să își aleagă un grup coerent de măsuri adaptate priorităților identificate pe teritoriul lor și a le transpune în strategii de dezvoltare, pentru a pune în valoare potențialul endogen al teritoriului. Aceste strategii trebuie să se reflecte în proiecte concrete. Selecția proiectelor ce urmează a fi implementate pe baza unei strategii de dezvoltare va fi realizată de GAL prin Comitetul de Selecție, format din membri ai parteneriatului.

Criteriile de selecție pe baza cărora vor fi selectate proiecte în vederea implementării, vor fi elaborate de către GAL și vor ține cont de specificul local și de asemenea se va acorda o atenție deosebită la selecția proiectelor inovative.

Obiective operaționale – implementarea strategiilor și proiectelor integrate de dezvoltare locală (ce pot acoperi mai multe axe) în vederea creșterii competitivității sectoarelor agricol și forestier, îmbunătățirii mediului și a spațiului rural, creșterii calității vieții și diversificării activităților economice din spațiul rural.

Axele – măsurile finanțate de axa LEADER

Grupurile de Acțiune Locală vor putea implementa acțiuni care să atingă obiectivele tuturor măsurilor propuse de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, art. 20, 36 și 52, adaptate de Regulamentul (CE) nr.1463/2006 și Decizia Consiliului din 19 iunie 2006 de modificare a Anexei VIII a Tratatului de Aderare a Bulgariei și României.

Intensitatea ajutorului. Pentru proiectele care se vor regăsi în scopul uneia dintre măsurile Regulamentului Consiliului nr. 1698/2005 se va respecta intensitatea ajutorului prevăzută pentru măsura respectivă. Acțiunile din afara măsurilor specificate în Regulamentului (CE) nr.1698/2005 pot fi sprijinite, dacă acestea contribuie la obiectivele PNDR și ale strategiilor de dezvoltare locală. Obiectivele și scopul unor astfel de măsuri, beneficiarii, acțiunile și costurile eligibile, intensitatea ajutorului și criteriile pentru selecția proiectelor trebuie să fie prezentate în strategia de dezvoltare locală și aprobate de Autoritatea de Management.

Tip de ajutor: Sprijinul nerambursabil va fi acordat pentru implementarea strategiilor de dezvoltare locală. Proiectele ce vor fi implementate prin axa LEADER vor fi proiecte mici care vor trebui să respecte un plafon de maxim 200.000 euro co-finanțare publică, iar valoarea totală a investiției nu va depăși 400.000 euro.

Plăți în avans. Beneficiarii măsurilor menționate în sub-capitolul 5.2, la punctul „Plata în avans”, pot beneficia de plată în avans conform dispozițiilor prevăzute la punctul respectiv și în cazul proiectelor selectate de GAL.

Finanțare

Cost Total : 491.374.078 Euro

Cost Public: 342.330.300 Euro

Cooperare inter-teritorială și transnațională

Măsura 421 : Implementarea proiectelor de cooperare

Obiectiv operațional – Participarea Grupurilor de Acțiune Locală la proiecte de cooperare, ceea ce reprezintă lucrul în comun pentru atingerea unor scopuri comune.

În cadrul axei LEADER, cooperarea reprezintă o modalitate de a extinde experiențele locale pentru îmbunătățirea strategiilor locale, un mod de a avea acces la informații și idei noi, de a face schimb de experiență și de a învăța din experiența altor regiuni sau țări, pentru a stimula și sprijini inovația, pentru dobândire de competențe și îmbunătățirea lor.

Prin intermediul acestei măsuri se vor finanța proiecte de cooperare transnațională (între România și alte state membre sau nu) și inter-teritorială (în cadrul României) între GAL-uri și alte grupuri/parteneriate, care funcționează după principiul LEADER, parteneriate public-private selectate în cadrul Axei 3, conform art.59 e) din Regulamentul (CE) nr.1698/2005 sau oricăror alte grupuri rurale organizate după metoda LEADER (grupuri locale care sa aibă un rol activ în dezvoltarea rurală, să fie organizate pe baza parteneriatului actorilor locali, grupuri de inițiativă locală, micro-regiuni și alte parteneriate de tip LEADER, grupuri finanțate prin Axa 4 din FEP) și recunoscute de statul membru.

Acțiunile de cooperare sunt eligibile atunci când cel puțin un partener reprezintă un GAL finanțat prin axa LEADER. Aceste proiecte vor fi implementate sub responsabilitatea unui GAL coordonator. Doar proiectele/acțiunile comune care corespund obiectivelor măsurilor din cele 3 axe (Axa 1, 2 și 3) ale FEADR vor fi eligibile pentru sprijin.

Acțiunile comune pot avea ca obiectiv și construcția instituțională: schimb de experiență și bune practici privind dezvoltarea locală prin publicații comune, organizare de evenimente, proiecte de twinning (schimb de manageri de program și de personal) sau prin lucrări de dezvoltare comune sau coordonate în comun. Funcționarea unei structuri comune este cea mai integrată formă de cooperare.

Această măsură, va fi facilitată de sprijin metodologic care se va baza, în principal, pe rețeaua rurală din România și rețeaua europeană. Astfel, prin intermediul acestor rețele, GAL-urile care doresc să întreprindă proiecte de cooperare vor putea consulta baza de date și își vor alege GAL-ul/parteneriatul pe care îl doresc ca partener în elaborarea / implementarea proiectului.

În ceea ce privește cooperarea transnațională, pot fi inițiate proiecte comune cu țări non-UE, caz în care sunt eligibile pentru sprijin doar cheltuielile legate de teritoriile din cadrul UE. În cazul cooperării între un GAL și alte grupuri/ parteneriate din state membre UE acordul de cooperare va trebui să prevadă ca fiecare partener să suporte cheltuielile în mod proporțional cu participarea sa la acțiunea comună.

Principalele categorii de cheltuieli eligibile:

– cheltuieli pentru pregătirea proiectelor de cooperare – organizare misiuni tehnice, întâlniri, seminarii, activități de traducere și interpretare, multiplicare documente,

– cheltuieli de investiții pentru implementarea proiectelor comune

– cheltuieli pentru proiecte comune de instruire

Cheltuieli neeligibile – simplul schimb de experiență neconcretizat într-o acțiune comună (întrucât se poate finanța prin intermediul rețelei naționale de dezvoltare rurală). De asemenea, nu sunt eligibile cheltuielile legate de teritoriile din afara UE.

Axele acoperite de Axa LEADER – vor fi acoperite toate axele din cadrul FEADR.

Plăți în avans: Beneficiarii măsurilor menționate în sub-capitolul 5.2, la punctul „Plata în avans”, pot beneficia de plată în avans conform dispozițiilor prevăzute la punctul respectiv și în cazul proiectelor selectate de GAL.

Finanțare: Cost Total : 10.384.882 Euro Cost Public: 8.879.074 Euro

Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, dobândirea de competențe și animarea teritoriului

Măsura 431 : Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, dobândirea de competențe și animarea teritoriului

Obiective operaționale : Măsura urmărește creșterea capacității de implementare a strategiilor de dezvoltare locală prin:

a) Construcție instituțională la nivel local;

b) Asigurarea resurselor umane, financiare și tehnice pentru sprijinirea activității Grupurilor de Acțiune Locală;

c) Instruirea personalului Grupurilor de Acțiune Locală în vederea elaborării și implementării strategiilor de dezvoltare locală;

d) Animarea teritoriului.

Sub-măsura 431.1 – Construcție parteneriate public-private

Această sub-măsură se împarte în 3 faze permițând astfel o construcție progresivă a parteneriatelor și a strategiilor.

Faza 1 – Sensibilizarea actorilor locali privind abordarea LEADER

Conținut – sesiuni de informare și formare privind programul național de dezvoltare rurală, dezvoltarea locală, Axa 4 LEADER, exemple de acțiuni concrete întreprinse de zonele rurale.

Beneficiarii direcți vor fi entități publice sau private care activează în domeniul instruirii profesioniștilor și/sau informării și difuzării de cunoștințe, selectate conform procedurii de achiziție publică.

Beneficiarii finali

– Partenerii economici și sociali din teritoriul potențial LEADER;

– Alți reprezentanți ai societății civile, cum ar fi fermierii, femeile din mediul rural, tinerii și asociațiile lor, din teritoriul potențial LEADER;

– Partenerii publici care acoperă parțial sau total teritoriul potențial LEADER.

Faza 2 – Formarea reprezentanților grupurilor potențiale

Conținut – formare specializată privind strategiile de dezvoltare locală (realizarea analizei diagnostic și analizei SWOT, elaborarea strategiei, programului de acțiuni, formarea parteneriatului, etc.). Beneficiarii direcți vor fi entități publice sau private care activează în domeniul instruirii profesioniștilor și/sau informării și difuzării de cunoștințe, selectate conform procedurii de achiziție publică.

Beneficiari finali

– Să fie reprezentant sau membru al unui grup compus din cel puțin 2 organizații private și o instituție publică din teritoriul potențial;

– Să fi urmat faza 1 sau altă instruire de bază privind LEADER sau au demonstrat că dețin cunoștințe și experiență privind abordarea LEADER.

Faza 3 – Sprijin financiar pentru pregătirea dosarelor pentru selecția GAL

În această fază beneficiarii direcți ai fondurilor sunt aceeași cu beneficiarii finali (se vor aplica aceleași criterii de eligibilitate și selecție). Accesul la această ultima fază se va face pe baza unui proiect elaborat de parteneriatele interesate care va cuprinde obiectivele, durata de realizare, acțiunile, bugetul necesar pentru pregătirea strategiei și a dosarelor pentru selectarea GAL. Bugetul pentru cheltuielile de funcționare, dobândire de competențe și animare a teritoriului pentru fiecare GAL românesc va fi de maxim 20% din totalul cheltuielilor publice eligibile din strategia de dezvoltare locală.

Pentru GAL-urile care fac obiectul celei de a doua etape de selectie, având în vedere reducerea perioadei de implementare a strategiei, cheltuielile de funcționare, dobândire de competențe și animare a teritoriului pot fi de maxim 15% din totalul cheltuielilor publice eligibile din strategia de dezvoltare locală, dar nu pot depăși 300.000,00 euro.

Componenta a – Funcționarea GAL

Componenta b – Instruire și animarea teritoriului după selecția GAL

Beneficiari – Grupuri de Acțiune Locală

Intensitatea ajutorului pentru sub-măsura 431.1

Faza 1 – 100% din cheltuielile eligibile,

Faza 2 – 100% din cheltuielile eligibile,

Faza 3 – maxim 80% din cheltuielile eligibile, la care se adaugă contribuția privată. Deoarece în acest moment nu deținem un sistem de evaluare a bunurilor și serviciilor, bazat pe un sistem standard de calculație în ceea ce privește munca voluntară neremunerată și investițiile în natură, plata în natură pentru această ultimă fază urmează să fie decisă ulterior. Intensitatea ajutorului pentru sub-măsura 431.2 –100%.

Finanțare : Cost Total : 74.301.332 Euro Cost Public: 72.991.454 Euro

Plăți complementare directe

Măsura 611 : Plăți complementare directe

Tabelul 5.4

Contribuția comunitară, cofinanțarea națională și spijinul public total pentru anii 2007, 2008 și 2009 (în Euro prețuri curente)

Community contribution, national co-financing and total public support for 2007, 2008 and 2009 (in Euro, current prices)

Sursa : www.madr.ro

Desemnarea Agenției de plată

Plățile directe sunt efectuate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care a fost înființată cu respectarea dispozițiilor art.6 din Regulamentul (CE) nr.1290/2005 privind finanțarea Politicii Agricole Comune. Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este instituția responsabilă pentru implementarea schemelor de plăți directe pentru agricultură, având ca sursă de finanțare Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA), a schemei de plăți naționale complementare directe (SPNCD) transferate din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) precum și a fondurilor din bugetul național.

Pentru gestionarea fondurilor comunitare și naționale destinate agriculturii pentru plățile directe acordate în sectorul vegetal și pentru controlul cererilor de sprijin depuse de către fermieri, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură utilizează, ca instrument de derulare și gestionare financiară, Sistemul Integrat de Administrare și Control (IACS).

5.2.5. PLANUL DE FINANȚARE F.E.A.D.R. 2007 – 2013

FINANCING PLAN E.A.F.R. D. 2007 – 2013

Tabelul 5.5

Contribuția anuală din cadrul FEADR (în EURO)

Annual Contribution from the EAFRD (in EUR)

(*) întreg teritoriul României este regiune de convergență (**) România primește sume suplimentare numai pentru PERE Sursa : www.madr.ro [111]

Tabelul 5.6

Planul financiar pe axe (în EURO, pentru întreaga perioadă) – alocare inițială

Financial plan by axis (in EUR total period) – Initial allocation

Sursa : www.madr.ro [111]

(*) România primește sume suplimentare numai pentru PERE

1 Sume in euro estimate de Statul membru pentru intreaga perioada

2 Rata de participare aplicabila conform art. 26 alin. (1) din Reg. 1290/2005

În perioada de aplicare a prevederilor Reg. 1312/2011 care permite creșterea ratei de contribuție a FEADR la maxim 95% din totalul contribuției publice dar fără a conduce la creșterea alocării FEADR pentru perioada 2007-2013, pentru axele 1, 4 si Asistenta tehnica, rata FEADR aplicabila este de 95%

Tabelul 5.7

Planul financiar pe axe (în EURO, pentru întreaga perioadă) – suma totală

Financial plan by axis (in EUR total period) – The total amount

Sursa : www.madr.ro [111]

Tabelul 5.8

Alocare indicativă pentru măsurile de dezvoltare rurală (în EURO, pentru întreaga perioadă)

Indicative allocation for rural development measures (in EUR total period)

Sursa : www.madr.ro [111]

Considerații aferente Bugetului PNDR 2007-2013

* Din această măsură va fi suportată și valoarea aferentă perioadei 2010-2011, în sumă de 90.364 Euro, reprezentând plățile pentru proiectele depuse în cadrul Programului SAPARD, Măsura 3.2 “Constituirea grupurilor de producători” în conformitate cu Regulamentul Comisiei (CE) nr. 248 din 08.03.2007 privind măsurile referitoare la acordurile de finanțare multianuale și acordurile de finanțare anuale încheiate pe baza Programului SAPARD, precum și tranziția de la Programul SAPARD la programele de dezvoltare rurală.

** Din această măsură va fi suportată și valoarea aferentă perioadei 2010-2011, în sumă de 7.906 Euro, reprezentând plățile pentru proiectele depuse în cadrul Programului SAPARD, măsura 3.3 “Metode agricole de producție destinate să protejeze și să mențină peisajul rural ” în conformitate cu Regulamentul Comisiei (CE) nr. 248 din 08.03.2007 privind măsurile referitoare la acordurile de finanțare multianuale și acordurile de finanțare anuale încheiate pe baza Programului SAPARD, precum și tranziția de la Programul SAPARD la programele de dezvoltare rurală.

*** Din această măsură va fi suportată și valoarea aferentă perioadei 2010-2011, în sumă de 25.098 Euro, reprezentând plățile pentru proiectele depuse în cadrul Programului SAPARD, Măsura 3.5 “Silvicultură”, submăsura “Împăduriri” în conformitate cu Regulamentul Comisiei (CE) nr. 248 din 08.03.2007 privind măsurile referitoare la acordurile de finanțare multianuale și acordurile de finanțare anuale încheiate pe baza Programului SAPARD, precum și tranziția de la Programul SAPARD la programele de dezvoltare rurală.

**** Măsură prevăzută a se implementa dupa anul 2010, alocarea financiară aferentă acesteia este inclusă în cadrul axei din care face parte.

***** Alocarea măsurii a fost diminuată în vederea finanțării submăsurii 125 c) Lucrări de construcții, refacere și modernizare a infrastructurii de prevenire și de protecție împotriva inundațiilor si a proiectelor privind sistemele de irigatii din cadrul submasurii 125 a) Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii.

CAPITOLUL 6. CERCETĂRI CU PRIVIRE LA STADIUL ACTUAL DE IMPLEMENTARE A PROIECTELOR DEDICATE SPAȚIULUI RURAL ROMÂNESC

RESEARCH ON THE IMPLEMENTATION CURRENT STATUS OF THE ROMANIAN RURAL AREA PROJECTS

6.1. STADIUL MĂSURILOR DIN PROGRAMUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ IMPLEMENTATE ÎN ANUL 2012

THE STATE OF MEASURES FROM NATIONAL RURAL DEVELOPMENT PROGRAMME IMPLEMENTED IN 2012

Pentru anul 2012, au fost propuse de către AM-PNDR și aprobate de către membrii Comitetului de Monitorizare în cadrul celei de-a șaptea reuniuni din 20 decembrie 2011 un număr de 15 sesiuni de depunere a proiectelor.

Față de calendarul inițial de desfășurare a sesiunilor din anul 2012 aprobat de membrii CM în cadrul reuniunii din data de 17 decembrie 2011, în cursul anului 2012, membrii CM au fost informați/au aprobat organizarea altor 3 sesiuni de depunere a proiectelor aferente măsurilor 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole”, 123 „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere” și 125, subcomponenta a1 „Irigații și alte lucrări de îmbunătățiri funciare”, după cum urmează:

– Măsurile 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole” și 123 „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere”: în perioada 26 noiembrie 2012-18 ianuarie 2013 a fost organizată încă o sesiune de depunere a proiectelor pentru fiecare dintre aceste măsuri. Acest fapt s-a datorat numărului mare de solicitări venite din partea potențialilor beneficiari cu privire la posibilitatea de a depune proiecte în actuala perioadă de programare precum și a disponibilului existent și a estimărilor de reziliere care ar conduce la dezangajări spre finalul perioadei de programare. Ulterior, aceste sesiuni au fost prelungite până la data de 1 martie 2013.

– Măsura 125, subcomponenta a1 „Irigații și alte lucrări de îmbunătățiri funciare”: autoritățile responsabile au decis să organizeze o sesiune de depunere a proiectelor în perioada 03-28 septembrie 2012. Acest fapt a fost determinat de nevoia de dezvoltare în sectorul irigațiilor precum și de solicitările primite din partea organizațiilor de profil. În cadrul întâlnirii din data de 17 august 2012, membrii Comitetului de Monitorizare au solicitat prelungirea sesiunii de depunere a proiectelor cu încă 2 săptămâni, până la data de 15 octombrie 2012, motivat de interesul potențialilor beneficiari de a depune proiecte.

Ulterior, având în vedere complexitatea întocmirii proiectelor precum și dificultățile în

obținerea avizelor care trebuie depuse odată cu cererea de finanțare, conducerea ministerului a aprobat prelungirea perioadei de desfășurare a sesiunii până la data de 31 octombrie 2012. Totodată precizăm că cea de-a patra sesiune de depunere a proiectelor aferentă măsurii 221 „Prima împădurire a terenurilor agricole” a fost anulată.

Față de cele menționate, în anul 2012, au fost organizate un număr de 14 sesiuni de depunere a proiectelor cu o alocare de 1.406.315,906 mii Euro.

Astfel, sesiunile de depunere a proiectelor pentru anul 2012 s-au desfășurat după cum urmează :

– Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” – o sesiune de depunere a proiectelor:  01 iunie – 06 iulie 2012, cu o alocare de 120.886,096 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 7.974 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 272.388,000 mii Euro.

– Măsura 121 “Modernizarea exploatațiilor agricole” – două sesiuni de depunere a proiectelor:

 17 aprilie – 18 iunie 2012, cu o alocare de 220.577,199 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 1.108 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 422.081,303 mii Euro.

 26 noiembrie 2012 – 01 martie 2013 cu o alocare de 150.000,000 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 627 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 210.221,236 mii Euro.

– Măsura 122 "Îmbunătățirea valorii economice a pădurii" – o sesiune de depunere:  02 aprilie – 02 mai 2012 cu o alocare de 25.000,000 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 20 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 3.011,934 mii Euro, au fost selectate 18 proiecte în valoare de 2.513,937 mii Euro și au fost contractate 17 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 2.495,111 mii Euro.

– Măsura 123 “Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere” – două sesiuni de depunere:

 02 iulie – 14 august 2012, cu o alocare de 144.657,531 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 364 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 378.999,540 mii Euro.

 26 noiembrie 2012 – 01 martie 2013 cu o alocare de 80.000,000 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 156 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 127.669,828 mii Euro.

– Schema de ajutor de stat N578 – o sesiune de depunere:

 02 iulie – 14 august 2012, cu o alocare de 39.228,934 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 133 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 82.200,081 mii Euro.

– Măsura 125 „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii” – o sesiune de depunere: peComponenta 1 – irigații:  03 septembrie – 31 octombrie 2012 cu o alocare 60.000,000 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 97 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 94.539,722 mii Euro.

– Măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență” – o sesiune de depunere:  15 mai – 13 iulie 2012 cu o alocare de 112.739,890 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 25.487 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 191.152,500 mii Euro.

– Măsura 221 „Prima împădurire a terenurilor agricole” – trei sesiuni de depunere:

 01 – 30 martie 2012 , cu o alocare de 44.016,118 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 4 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 147,653 mii Euro Euro, s-au selectat 3 proiecte cu o valoare de 111,276 mii Euro, fiind contractat 1 proiect cu o valoare nerambursabilă de 38,861 mii Euro.

 02 – 31 mai 2012, cu o alocare de 44.016,118 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-a depus 1 proiect cu o valoare nerambursabilă de 14,574 mii Euro, s-a selectat 1 proiect cu o valoare de 14,574 mii Euro.

 03 – 28 septembrie 2012, cu o alocare de 44.016,118 mii Euro (la care s-au adăugat sumele reportate din sesiunile anterioare). În cadrul acestei sesiuni s-au depus 4 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 146,845 mii Euro.

– Măsura 312 „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi” – o sesiune de depunere:

 03– 28 septembrie 2012, cu o alocare de 134.668,992 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 2.966 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 426.633,043 mii Euro.

– Măsura 313 „Încurajarea activităților turistice” – o sesiune de depunere:

 17 aprilie – 16 mai 2012 cu o alocare de 186.508,910 mii Euro. În cadrul acestei sesiuni s-au depus 2.006 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 285.648,053 mii Euro.

De asemenea în anul 2012, GAL-urile selectate în prima etapa au derulat sesiuni de depunere în cadrul măsurilor :

– Măsurii 4.1 „Implementarea strategiilor de dezvoltare rurală”

S-au depus 342 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 12.465,960 mii Euro. Au fost selectate 128 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 5.116,949 mii Euro și contractate 77 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 2.699,507 mii Euro.

– Măsurii 421 „Implementarea proiectelor de cooperare”

Nu s-au depus proiecte în anul 2012.

Rezultatele înregistrate în implementarea Programului au evidențiat faptul că unele măsuri s-au bucurat de interes din partea potențialilor beneficiari, dar, pe de altă parte, au existat unele măsuri care au înregistrat un ritm mai scăzut de accesare, cum ar fi măsurile 142 „Înființarea grupurilor de producători”, 221 „Prima împădurire a terenurilor agricole” și 122 "Îmbunătățirea valorii economice a pădurii".

Referitor la măsura 142, la fel ca în anii anteriori, s-a observat în continuare, o reticență a producătorilor agricoli din România față de constituirea în forme asociative deși în vederea informării potențialilor beneficiari în ceea ce privește avantajele rezultate din asociere

Autoritatea de Management pentru PNDR a organizat acțiuni de informare la nivelul Compartimentelor de Dezvoltare Rurală Județene.

Măsura 221 – Numărul mic de proiecte depuse se datorează unor cerințe de eligibilitate stabilite prin fișa măsurii, dar și faptului că nivelul stabilit al plăților acordate pentru înființarea plantațiilor forestiere, întreținerea acestora și costurile tranzacționale asociate elaborării proiectului tehnic este scăzut comparativ cu sprijinul acordat în cadrul Schemei de sprijin privind împădurirea terenurilor agricole finanțate din Fondul de Mediu, schemă care se bucură de mare succes în România.

Datorită slabei accesări, în cea de-a șaptea propunere de modificare a PNDR transmisă Comisiei Europene în data de 14 septembrie 2011 și aprobată în 4 aprilie 2012, AM PNDR a propus eliminarea unor condiții de eligibilitate referitoare la parcelele vizate de proiectul de împădurire dar și referitoare la elaborarea documentației tehnice aferente dosarului cererii de finanțare. O altă propunere a vizat acceptarea persoanelor fizice autorizate să elaboreze proiecte tehnice de împădurire pentru întocmirea documentației tehnice, aceasta urmând să contribuie la depunerea unor proiecte care vizează suprafețe mai mici de teren.

Măsura 122 – lansată pentru prima dată în anul 2012, această măsură nu s-a bucurat de interes din partea potențialilor beneficiari ai PNDR, datorită faptului că, deși proprietarii pădurilor sunt beneficiarii acestei măsuri, prin legislația națională aceștia au obligația de a încheia un contract de administrare cu ocoalele silvice, în baza căruia ocoalele silvice efectuează lucrări silvice. Astfel, proprietarii de păduri nu au manifestat interes în cofinanțarea unui proiect a cărui investiție să fie valorificată cu acordul ocolului silvic. De asemenea, trebuie adăugat faptul că partea de cofinanțare este amortizată într-o perioadă foarte lungă de timp, în condițiile în care producția de lemn este valorificată după cel puțin 70-100 ani.

La nivelul întregului Program, până la data de 31.12.2012 au fost depuse 139.778 proiecte cu o valoare publică solicitată de 17.576.562,139 mii Euro, s-au contractat 64.733 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate) cu o valoare publică contractată de 5.174.101,371 mii Euro și s-au efectuat plăți care au fost declarate și solicitate Comisiei prin declarațiile trimestriale în valoare de 4.343.475,271 mii Euro (sumele reprezintă cheltuiala publică declarată după recuperări și corecții), din care 2.569.092,165 mii Euro reprezintă plăți aferente axelor I, III, IV și măsurii 511 „Operațiuni de asistență tehnică”, iar 1.774.383,106 mii Euro reprezintă plăți aferente axei II și măsurii 611 “Plăți complementare directe”.

În anul 2012 plățile publice au fost de 1.007.147,312 mii Euro (855.585,327 mii Euro FEADR), din care 827.927,475 mii Euro (708.616,207 mii Euro FEADR) reprezintă plăți aferente axelor I, III, IV și măsurii 511 „Operațiuni de asistență tehnică”, iar 179.219,837 mii Euro (146.969,120 mii Euro FEADR) reprezintă plăți aferente axei II și măsurii 611 “Plăți complementare directe”.

În cele ce urmează se vor prezenta detaliat informațiile privind stadiul implementării măsurilor la data de 31.12.2012, defalcate pe fiecare măsură în parte.

6.1.1. Axa 1: Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier

Axis 1: Improving the competitiveness of agriculture and forestry

Măsura 111 „Formare profesională (training), informare și difuzare de cunoștințe”

Obiectivul general al măsurii este reprezentat de îmbunătățirea competitivității sectoarelor agricol, silvic și alimentar, utilizarea durabilă a terenurilor agricole și protecția mediului, prin acțiuni de formare, informare și difuzare de cunoștințe inovative adresate persoanelor adulte care activează în sectoarele menționate. Alocarea măsurii este de 86.615,459 mii Euro.

În cadrul măsurii 111, în perioada de referință (anul 2012) au fost semnate 13 contracte de servicii de formare profesională pentru fermieri în valoare de 4.821,372 mii Euro (reprezentând un grad de angajare de 5,57% din alocare), destinate formării profesionale a fermierilor care dețin ferme de semi-subzistență și care primesc sprijin prin măsura 141.

Obiectivul celor 13 contracte este instruirea a 11.564 de fermieri.

Plățile efectuate în anul 2012 sunt în valoare de 7.920,250 mii Euro din care 7.223,230 mii Euro reprezintă plățile FEADR. Până la sfârșitul anului 2012, au fost semnate 23 contracte de servicii de formare profesională pentru fermieri în valoare de 16.512,262 mii Euro reprezentând un grad de angajare de 19,06% din alocare, din care:

4 contracte în valoare de 4.919,82 mii Euro sunt destinate formării profesionale actinerilor fermieri care primesc sprijin prin măsura 112;

19 contracte în valoare de 11.592,442 mii Euro sunt destinate formării profesionale a fermierilor care dețin ferme de semi-subzistență și care primesc sprijin prin măsura141.

Figura 6.1 Numarul de persoane instruite pe Masura 111 a PNDR [109]

Number of people trained on Measure 111 NRDP

Obiectivul celor 4 proiecte dedicate formării profesionale a tinerilor fermieri beneficiari ai măsurii 112, este instruirea a 3.992 de tineri fermieri. Până la data de 31.12.2012 au fost instruiți 3.998 fermieri, din care 2.399 bărbați și 1.599 femei, aceștia dobândind informații și cunoștințe specifice pentru a putea consolida și dezvolta exploatația agricola, în domeniile:

 Managementul fermei

 Agricultura ecologică

 Contabilitatea fermei

 Diversificarea activităților în cadrul fermei

 Standarde UE (mediu, sănătate, bunăstarea animalelor, igienă și eco-conditionalitate)

Plățile efectuate aferente acestor contracte sunt în valoare de 4.649,253 mii Euro.

Obiectivul celor 19 contracte dedicate formării profesionale a fermierilor care dețin ferme de semi-subzistență este instruirea a 27.266 de fermieri. Până la data de 31.12.2012 au fost instruiți 18.030 fermieri, din care 14.155 bărbați și 3.875 femei, aceștia dobândind informații și cunoștințe specifice pentru a putea consolida și dezvolta exploatația agricola, în domeniile:

 Managementul fermei

 Contabilitatea fermei

 Protecția mediului

 Marketingul produselor agricole

Plățile efectuate aferente acestor contracte sunt în valoare de 7.300,102 mii Euro. [109]

Figura 6.2 Situația contractelor de servicii de formare profesională pentru fermieri [109] Situation of professional training contracts for farmers

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii target-urilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare, stadiul cumulativ al obiectivelor realizate este următorul:

Numărul de participanți la activitățile de formare – rata de executare a PNDR este 10,34%, fiind formați 22.028 participanți din targetul PNDR de 213.013;

Numărul total de zile de formare profesională realizate de toți participanții – rata de executare a PNDR este 16,54%, fiind realizate 130.126 zile din targetul PNDR de 786.690 zile (o zi de formare/persoana instruita echivalează cu 8 ore de formare);

Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 13,80%, plățile efectuate fiind de

11.949,354 mii Euro din alocarea de 86.615,459 mii Euro.

Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”

Obiectivele generale ale acestei măsuri vizează îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă, precum și îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură.

Sprijinul acordat în cadrul măsurii, are ca scop îmbunătățirea managementului exploatației agricole, îmbunătățirea performanțelor generale ale exploatației agricole, adaptarea producției la cerințele pieței, respectarea normelor comunitare, în special, cerințele de eco-condiționalitate , de protecție a muncii, protecția mediului și sanitar-veterinare.

În perioada de referință (anul 2012), s-au contractat 3.782 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate) respectiv 27,75% comparativ cu targetul din PNDR de 13.631 proiecte. Valoarea celor 3.782 proiecte contractate este de 92.458,000 mii Euro reprezentând 27,86% din valoarea alocată. Volumul total al investițiilor este de 38.042,501 mii Euro, ceea ce reprezintă 9,41% din targetul de 404.256,166 mii Euro, iar plățile efectuate sunt în valoare de 66.827,489 mii Euro (61.994,874 mii Euro reprezintă plățile FEADR), reprezentând 20,14% din alocare.

Până la sfârșitul anului 2012 s-au desfășurat 7 sesiuni de depunere a proiectelor pe parcursul cărora au fost depuse 22.494 proiecte cu o valoare publică de 630.074,066 mii Euro. Din cele 22.494 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 9.760 proiecte, din care au fost contractate 9.408 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate), respectiv 69,02% din targetul din PNDR de 13.631 proiecte cu un volum total al investițiilor de 86.883,106 mii Euro (21,49% din targetul din PNDR de 404.256,166 mii Euro) și cu o valoare publică contractată de 207.823,035 mii Euro, reprezentând 62,63% din alocare.

Referitor la împãrțirea proiectelor aprobate pe tipuri de ramuri agricole, ponderea cea mai mare în cadrul acestei mãsuri o deține tipul ramurii agricole „Mixte (culturi+animale)” (52,19% din totalul de 9.408 proiecte aprobate pentru aceastã mãsurã) cu 4.910 proiecte aprobate, cu un volum total al investițiilor de 41.598,423 mii Euro; ponderea cea mai micã o deține ramura agricolã „Pãsãri de curte” (0,48% din totalul proiectelor aprobate pentru aceastã mãsurã) cu 45 proiecte aprobate cu volum total al investițiilor de 591,668 mii Euro.

Tabelul 6.1

Măsura 112 – Număr de proiecte aprobate defalcat pe regiuni

Measure 112 – Number of approved projects split by regions

Sursa: www.madr.ro

Din numărul total de tineri fermieri (9.408) care primesc sprijin pentru instalarea pentru prima oară ca și conducători ai unei exploatații, 5.481 sunt bărbați și 3.927 sunt femei. Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 4 Sud Vest Oltenia deține cea mai mare pondere, respectiv 21,18% din total proiecte aprobate pe această măsură, fiind urmată de Regiunea 2 Sud Est cu o pondere de aproximativ 16,24% din total proiecte aprobate. Cea mai mică pondere, respectiv 0,22% din total proiecte aprobate pe această măsură o deține Regiunea 8 București Ilfov.

Până la sfârșitul anului 2012 s-au efectuat plăți în valoare de 142.242,155 mii Euro (contribuția FEADR reprezentând 122.326,607 mii Euro) rata de executare financiară este de 42,86%, din alocarea de 331.842,873 mii Euro . În anul 2012, în cadrul acestei măsuri s-au efectuat plăți în valoare de 66.827,489 mii Euro (respectiv 61.994,874 mii Euro contribuție FEADR) rata de executare financiară este de 20,14% din alocare.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii target-urilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare, stadiul cumulativ al obiectivelor realizate este următorul:

Numărul de tineri fermieri sprijiniti – rata de executare a PNDR este 69,02%, fiind sprijiniți 9.408 tineri fermieri din targetul PNDR de 13.631.

Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 42,86%, plățile efectuate fiind de

142.242,155 mii Euro din alocarea de 331.842,873 mii Euro.

Măsura 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole”

Obiectivul general al acestei măsuri vizează creșterea competitivității sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a resurselor umane și a factorilor de producție. În cadrul acestei măsuri vor fi sprijinite investițiile orientate spre dotarea cu utilaje și echipamente performante în raport cu structura agricolă actuală, precum și investițiile privind adaptarea construcțiilor agricole pentru respectarea standardelor comunitare și creșterea competitivității exploatațiilor agricole.

În perioada de referință (anul 2012), s-au contractat 284 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate), respectiv 0,64% comparativ cu targetul din PNDR de 44.458 proiecte. Valoarea celor 284 proiecte contractate este de 130.026,535 mii Euro, reprezentând 11,31% din valoarea alocată. Volumul total al investițiilor este de 328.923,541 mii Euro, reprezentând 15,02% din targetul de 2.190.191,612 mii Euro și au fost efectuate plăți în valoare de 83.659,897 mii Euro (respectiv 76.412,077 mii Euro FEADR), reprezentând 7,28% din alocare.

Până la sfârșitul anului 2012 s-au desfășurat 10 sesiuni de depunere a proiectelor în cadrul acestei măsuri, pe parcursul cărora au fost depuse 7.243 proiecte cu o valoare publică solicitată de 2.789.353,246 mii Euro. Din cele 7.243 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 2.333 proiecte, din care au fost contractate 2.012 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate), respectiv 4,53% din targetul din PNDR de 44.458 proiecte cu un volum total al investițiilor de 1.866.877,630 mii Euro (85,24% din targetul din PNDR de 2.190.191,612 mii Euro) și cu o valoare publică contractată de 766.497,796 mii Euro. [109]

Aproximativ 58,60% din totalul de 2.012 proiecte aprobate pentru această măsură se adresează investițiilor pe tipul ramurii agricole „Culturi de câmp” (1.179 proiecte aprobate), vizând cu preponderență achiziția de utilaje și echipamente, cu un volum total al investițiilor de 635.000,798 mii Euro și o valoare publică de 281.343,112 mii Euro. Diferența de 41,40% se adresează investitiilor de pe celelalte tipuri de ramuri agricole, după cum urmează:

 8,00% „Horticultură” (161 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 196.034,525 mii Euro și o valoare publică de 80.751,096 mii Euro;

 0,25% „Vitivinicol” (5 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 5.981,047 mii Euro și o valoare publică de 2.593,021 mii Euro;

 4,47% „Culturi permanente” (90 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 74.037,349 mii Euro și o valoare publică de 30.633,605 mii Euro;

 6,86% „Lapte și produse lactate” (138 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 201.353,748 mii Euro și o valoare publică de 78.628,790 mii Euro;

 1,59% „Animale ierbivore” (32 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 43.179,393 mii Euro și o valoare publică de 17.577,922 mii Euro;

 9,24% „Porcine” (186 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 341.059,159 mii Euro și o valoare publică de 138.434,251 mii Euro;

 7,70% „Pasari de curte” (155 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 316.498,695 mii Euro și o valoare publică de 115.170,012 mii Euro;

 3,28% „Mixte (culturi+animale)” (66 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 53.732,916 mii Euro și o valoare publică de 21.365,987 mii Euro.

Deși agricultura ecologică reprezintă o piața internă relativ tânără și prezintă un grad de risc mai ridicat pentru fermierii ce aleg să utilizeze metodele ecologice de producție, un număr de 329 de fermieri s-au orientat către acest tip de producție, restul de 1.683 optând pentru tipul de producție convențională.

În ceea ce privește tipurile de beneficiari, ponderea cea mai mare o dețin persoanele juridice (76,59% din totalul proiectelor aprobate pe această măsură) cu 1.541 proiecte aprobate, în timp ce persoanele fizice (in aceasta categorie au fost monitorizate persoanelor fizice autorizate, întreprinderile individuale și familiale, structuri fară personalitate juridică) dețin o pondere de 23,41% din totalul proiectelor aprobate pe această măsură, cu 471 proiecte aprobate din care 373 exploatații agricole conduse de bărbați și 98 exploatații agricole conduse de femei .

Prin cele 2.012 proiecte aprobate, au fost sprijinite :

144 exploatații de semi-subzistență, ceea ce reprezintă 0,69% din targetul stabilit în PNDR (targetul de 20.720 exploatații a avut în vedere necesitatea sprijinirii fermelor de semisubzistență, mai ales că sprijinul acordat prin intermediul acestei măsuri este complementar acțiunilor prevăzute în cadrul măsurii 141 “Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență” însă, în condițiile crizei economice, accesul greu al micilor fermieri la credite a determinat un număr redus de exploatații de semi-subzistență care au primit sprijin să acceseze măsura 121, cu toate că, începând cu anul 2011, pentru beneficiarii măsurii 141 care isi propun să realizeze investiții prin măsura 121 a fost aprobată o alocare separată);

1.783 exploatații care aparțin membrilor formelor asociative, ceea ce reprezintă 26,73% din targetul de 6.670 exploatații stabilit în PNDR; 81 exploatații care aparțin unor forme asociative, ceea ce reprezintă 12,09% din targetul de 670 exploatații stabilit în PNDR;

239 exploatații care produc și utilizează energie regenerabilă ceea ce reprezintă 53,71% din targetul PNDR de 445 exploatatii.

Dintre zonele de intervenție în care sunt amplasate cele 2.012 proiecte aprobate pe această

măsură, ponderea cea mai mare (68,74%) o deține categoria „Altele” cu un număr de 1.383 proiecte, urmată de categoria „Zone cu handicap, altele decât zonele montane” (19,58%) cu un număr de 394 proiecte; ponderea cea mai mică o dețin categoriile „Zone mixte” și „Zone incluse in directiva 2000/60/EC” cu un număr de câte 8 proiecte aprobate (0,40% din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură). Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 2 Sud Est Constanța deține cea mai mare pondere, respectiv 23,96% din total proiecte aprobate pe această măsură, fiind urmată de Regiunea 3 Sud-Muntenia Târgoviște cu o pondere de aproximativ 21,27% din total proiecte aprobate. Cea mai mică pondere, respectiv 0,55% din total proiecte aprobate pe această măsură o deține Regiunea 8 București Ilfov.

Tabel nr.6.2

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura 121

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure 121

Sursa: www.madr.ro

Până la sfârșitul anului 2012, în cadrul măsurii 121 s-au efectuat plăți de 414.106,496 mii Euro (rata de executare financiară este de 36,01%, din alocarea de 1.149.868,189 mii Euro), contribuția FEADR reprezentând 340.769,356 mii Euro. În anul 2012 s-au efectuat plăți în valoare de 83.659,897 mii Euro (rata de executare financiară este de 7,28%, din alocare) respectiv 76.412,077 mii Euro contribuție FEADR.

Suplimentar până la sfârșitul anului 2012 (respectiv în anul 2010) aferent schemei de garantare sau efectuat plăți de 107.111,000 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 85.688,800 mii Euro.

În ceea ce privește Schema de garantare, în anul 2012 s-au acordat 98 garanții în valoare de 29.319,85 mii Euro (cursul Euro la data denominării sursei este de 4,0715 lei/Euro), aferent unui număr de 61 proiecte.

Situația garanțiilor acordate în anul 2012, clasificate după tipul de ramură agricolă în care se încadrează proiectul se prezintă astfel:

1. Culturi de câmp – 28;

2. Horticultură – 9;

3. Culturi permanente – 10;

4. Lapte și produse lactate – 12;

5. Porcine – 21;

6. Păsări de curte – 14;

7. Mixte (culturi + animale) – 4.

Astfel, începând cu aprilie 2010 până în prezent, s-au acordat un număr de 401 garanții în valoare de 129.631,74 mii Euro. Beneficiarii PNDR care au obținut garanții, au reușit să-și deruleze proiectele, mecanismul de garantare contribuind la implementarea acestora prin facilitarea de către gestionarul fondului a acordării unui volum de credite în valoare de 187.311,82 mii Euro.

Situația garanțiilor acordate în perioada aprilie 2010 – decembrie 2012, clasificate după tipul de ramură agricolă în care se încadrează proiectul se prezintă astfel:

1. Culturi de câmp – 94;

2. Horticultură – 34;

3. Culturi permanente – 20;

4. Vitivinicol – 2;

5. Lapte și produse lactate – 43;

6. Porcine – 105;

7. Păsări de curte – 76;

8. Animale ierbivore (cu excepția celor din sectorul laptelui) – 9;

9. Mixte (culturi + animale) – 18.

Din analiza stadiului implementării proiectelor care au beneficiat de garanții se poate observa că 87% au cel puțin o plată efectuată, pentru 67% suma plătită depășește 70% din valoarea publică a contractată și 28% sunt finalizate.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate:

Numărul de exploatații care primesc sprijin pentru investiții este de 2.012 exploatații din targetul PNDR de 44.458 ceea ce reprezintă un grad de executare a PNDR de 4,53% deși, cel de al doilea indicator relevant pentru evoluția implementării măsurii, respectiv Volumul total al investițiilor are un grad ridicat de realizare de 85,24%, acesta fiind de 1.866.877,630 mii Euro din targetul PNDR de 2.190.191,612 mii Euro. Aceasta evidențiază faptul că, au fost depuse, selectate și apoi contractate proiecte cu valori semnificativ mai mari decât s-a estimat inițial.

Trebuie avut în vedere faptul că, o parte semnificativă din alocarea inițial programată pentru a finanța proiecte a fost ulterior transferată în vederea finanțării Schemei de Garantare.

Rata de executare financiară (plăți efectuate pentru proiecte și Schema de garantare) este de 45,33%, fiind utilizați 521.217,496 mii Euro din alocarea de 1.149.868,189 mii Euro.

De asemenea, până la sfârșitul anului 2012 din proiectele care vizează noile provocări și sunt prevăzute cu finanțare din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE) au fost contractate 41 proiecte, cu un volum total al investițiilor de 81.975,556 mii Euro și cu o valoare publică de 3.929,244 mii Euro.

Aproximativ 60,98% din totalul de 41 proiecte aprobate din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE) pentru această măsură se adresează investițiilor pe tipul operațiunii „Sprijin pentru investiții legat de producția de produse lactate” (25 proiecte aprobate), cu un volum total al investițiilor de 47.820,572 mii Euro și o valoare publică de 3.131,565 mii Euro.

Diferența de 39,02% se adresează investitiilor de pe celelalte tipuri de operațiuni, după cum urmează:

4,88% „Îmbunatatirea eficientei utilizarii de ingrasamant azotat, imbunatatirea depozitarii ingrasamintelor” (2 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 957,675 mii Euro și o valoare publică de 26,505 mii Euro;

4,88% „Culturi energetice perene (păduri mărunte cu rotație rapidă și plante erbacee)” (2 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 5.379,595 mii Euro și o valoare publică de 416,155 mii Euro;

29,27% „Instalații pentru tratamentul apelor reziduale în exploatații agricole și în cadrul proceselor de prelucrare și comercializare” (12 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 27.817,714 mii Euro și o valoare publică de 355,019 mii Euro;

În anul 2012 pentru proiectele care vizează noile provocări și sunt prevăzute cu finanțare din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE), s-au efectuat plăți de 23,998 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 20,091 mii Euro.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare (PERE) este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate:

Numărul de exploatații care primesc sprijin pentru investiții este de 41 exploatații din targetul PNDR de 1.005 ceea ce reprezintă un grad de executare a PERE de 4,08%, iar Volumul total al investițiilor are un grad ridicat de realizare de 154,00%, fiind de 81.975,56 mii Euro din targetul PNDR de 53.229,57 mii Euro. Aceasta evidențiază faptul că, au fost depuse, selectate și apoi contractate proiecte cu valori semnificativ mai mari decât s-a estimat inițial.

Rata de executare financiară (PERE) este de 0,08%, fiind utilizați 23,998 mii Euro din alocarea de 28.677,78 mii Euro.

Măsura 122 „Îmbunătățirea valorii economice a pădurilor”

Obiectivul general al acestei măsuri vizează creșterea valorii economice a pădurilor ținând cont de rolul multifuncțional și managementul durabil al pădurilor. În cadrul acestei măsuri se urmarește creșterea numărului de proprietari de pădure care îmbunătățesc valoarea economică a pădurii la nivel de exploatație forestieră.

În perioada de referință (anul 2012), s-au contractat 17 proiecte, respectiv 2,43% comparativ cu targetul din PNDR de 700 proiecte. Valoarea celor 17 proiecte contractate este de 2.495,111 mii Euro, reprezentând 2,60% din alocare. Volumul total al investițiilor este de 5.230,479 mii Euro, reprezentând 3,00% din targetul de 174.281,924 mii Euro.

Până la sfârșitul anului 2012 s-a desfășurat o sesiune de depunere a proiectelor în cadrul acestei măsuri, au fost depuse 20 proiecte cu o valoare publică solicitată de 3.011,934 mii Euro. Din cele 20 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 18 proiecte, din care au fost contractate 17 proiecte, respectiv 2,43% din targetul din PNDR de 700 proiecte cu un volum total al investițiilor de 5.230,479 mii Euro (3,00% din targetul din PNDR de 174.281,924 mii Euro) și cu o valoare publică de 2.495,111 mii Euro.

Împărțirea proiectelor contractate în funcție de „tipul de proprietar” este următoarea:

– 64,71% din totalul de 17 proiecte aprobate pentru această măsură se adresează investițiilor pe tipul ramurii agricole „Proprietari privati” (11 proiecte aprobate), cu un volum total al investițiilor de 1.665,463 mii Euro și o valoare publică de 806,164 mii Euro.

– 35,29% din totalul de 17 proiecte aprobate pentru această măsură se adresează investițiilor pe tipul ramurii agricole „Municipalitati” (6 proiecte aprobate), cu un volum total al investițiilor de 3.565,016 mii Euro și o valoare publică de 1.688,947 mii Euro.

Tabelul 6.3

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura 122

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure 122

Sursa: www.madr.ro

Dintre zonele de intervenție în care sunt amplasate cele 17 proiecte aprobate pe această măsură, ponderea cea mai mare (82,35%) o deține categoria „Zonele Natura 2000” cu un număr de 14 proiecte, urmată de categoria „Zone montane” (11,76%) cu un număr de 2 proiecte; ponderea cea mai mică o deține categoria „Altele” cu un proiect aprobat (5,88% din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură).

Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 7 Centru Alba Iulia deține cea mai mare pondere, respectiv 82,35% din total proiecte aprobate pe această măsură, fiind urmată de Regiunea 6 Nord -Vest Satu Mare cu o pondere de aproximativ 11,76% din total proiecte aprobate. Cea mai mică pondere, respectiv 5,88% din total proiecte aprobate pe această măsură o deține Regiunea 4 Sud Vest Oltenia Craiova.

În cadrul aceastei măsuri, până la data de 31 decembrie 2012, nu au fost efectuate plăți.

Măsura 123 „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere”

Obiectivul general al acestei măsuri vizează creșterea competitivității întreprinderilor de procesare agro-alimentare și forestiere prin îmbunătățirea performanței generale a întreprinderilor din sectorul de procesare și marketing a produselor agricole și forestiere printr-o mai bună utilizare a resurselor umane și a altor factori de producție.

Sprijinul pe această măsură se acordă pentru investiții orientate spre introducerea și dezvoltarea de tehnologii și procedee pentru obținerea de noi produse agricole și forestiere competitive; adaptarea întreprinderilor la noile standarde comunitare atât în etapa de procesare cât și în cea de distribuție a produselor obținute; îmbunătățirea veniturilor întreprinderilor sprijinite prin creșterea valorii adăugate a produselor agricole; creșterea valorii adăugate a produselor forestiere precum și a eficienței economice a activității micro-întreprinderilor, prin dezvoltarea și modernizarea echipamentelor, proceselor și tehnologiilor de prelucrare.

În cadrul măsurii 123 s-au aplicat trei scheme de ajutor de stat, și anume:

Schema de ajutor de stat – XS 13/2008 pentru stimularea IMM-urilor care procesează produse agricole în vederea obținerii unor produse alimentare, altele decât cele prevăzute în Anexa I la Tratatul CE precum și a celor care desfășoară activități de procesare a produselor agricole în vederea obținerii și utilizării surselor de energie regenerabilă și a biocombustibililor;

Schema de ajutor de stat – XS 28/2008 pentru stimularea microîntreprinderilor din domeniul prelucrării primare a produselor forestiere lemnoase și nelemnoase.

Schema de ajutor de stat – N578/2009 pentru stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiții pentru procesarea produselor agricole și forestiere în vederea obținerii de produse neagricole.

În perioada de referință (anul 2012), s-au contractat 221 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate), respectiv 6,90% comparativ cu targetul din PNDR de 3.205 proiecte. Valoarea celor 221 proiecte contractate este de 186.090,868 mii Euro, reprezentând 15,80% din valoarea alocată. Volumul total al investițiilor este de 501.110,197 mii Euro, reprezentând 16,88% din targetul de 2.969.338,242 mii Euro și au fost efectuate plăți în valoare de 95.079,913 mii Euro (respectiv 87.377,618 mii Euro FEADR), reprezentând 8,08% din alocare.

Până la sfârșitul anului 2012 s-au desfășurat 25 sesiuni de depunere a proiectelor pe parcursul cărora au fost depuse 2.485 proiecte cu o valoare publică de 2.149.098,431 mii Euro.

Din cele 2.485 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 1.355 proiecte, din care au fost contractate 1.021 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate), respectiv 31,86% din targetul din PNDR de 3.205 proiecte cu un volum total al investițiilor de 2.117.658,422 mii Euro (71,32% din targetul din PNDR de 2.969.338,242 mii Euro) și cu o valoare publică de 786.355,849 mii Euro.

Din totalul celor 2.485 proiecte depuse:

1.608 proiecte pe măsura 123, din care au fost selectate 751 proiecte și 578 proiecte contractate, cu un volum total al investițiilor de 1.479.791,651 mii Euro și cu o valoare publică de 549.396,840 mii Euro;

247 proiecte pe schema de ajutor de stat – XS 13/2008, din care au fost selectate 215 proiecte și 151 proiecte contractate, cu un volum total al investițiilor de 165.914,644 mii Euro și cu o valoare publică de 60.178,942 mii Euro;

177 proiecte pe schema de ajutor de stat – XS 28/2008, din care au fost selectate 157 proiecte și 87 proiecte contractate, cu un volum total al investițiilor de 84.186,181 mii Euro și cu o valoare publică de 33.638,389 mii Euro.

310 proiecte pe Schema N578/2009 – Produse agricole din care au fost selectate 179 proiecte și 157 proiecte contractate, cu un volum total al investițiilor de 305.915,498 mii Euro și cu o valoare publică de 112.274,321 mii Euro.

143 proiecte pe Schema N578/2009 – Produse forestiere din care au fost selectate 53 proiecte și 48 proiecte contractate, cu un volum total al investițiilor de 81.850,448 mii Euro și cu o valoare publică de 30.867,357 mii Euro.

Aproximativ 82,66% din totalul celor 1.021 proiecte aprobate pentru aceastã mãsurã se adreseazã investițiilor pe tipul de sector „Industrie alimentarã” (844 proiecte aprobate), vizând cu preponderențã tipul de producție convenționalã, cu un volum total al investițiilor de 1.780.697,363 mii Euro și o valoare publicã de 656.541,160 mii Euro.

Diferența de 17,34% se adreseazã investițiilor din sectorul „Silviculturã” (135 proiecte aprobate, cu un volum total al investițiilor de 166.036,629 mii Euro și o valoare publicã de 64.505,746 mii Euro) și investițiilor din sectorul „Mixt” (42 proiecte aprobate, cu un volum total al investițiilor de 170.924,430 mii Euro și o valoare publicã de 65.308,943 mii Euro) .

În ceea ce privește tipurile de beneficiari (întreprinderi), ponderea cea mai mare o dețin întreprinderile micro/mici (81,10% din totalul proiectelor aprobate pentru aceastã mãsurã) cu 828 proiecte aprobate, în timp ce întreprinderile mijlocii și întreprinderile mari dețin o pondere de 18,90% din totalul proiectelor aprobate pentru aceastã mãsurã, cu 193 proiecte aprobate (184 întreprinderi mijlocii și 9 întreprinderi mari).

Din punct de vedere al tipurilor de producție, ponderea cea mai mare o deține tipul de producție convenționalã (aproximativ 93,24% din totalul de 1.021 proiecte aprobate pentru aceastã mãsurã) cu 952 proiecte aprobate, în timp ce tipul de producție ecologicã deține o pondere de 6,76%, cu 69 proiecte aprobate.

Ponderea cea mai mare, din punct de vedere al tipurilor de activitãți desfãșurate, o deține tipul de activitate „Prelucrare/ comercializare” cu 96,08% din totalul proiectelor aprobate pentru aceastã mãsurã (981 proiecte aprobate), în timp ce tipul de activitate „Dezvoltare” deține o pondere de 3,92% (40 proiecte aprobate). Pânã la sfârșitul anului 2012, în cadrul mãsurii 123 au fost sprijinite:

33 întreprinderi cu program de restructurare pânã în 2009 fațã de targetul de 425 întreprinderi (7,76% din target);

150 întreprinderi care aparțin formelor asociative comparativ cu targetul din PNDR de 470 întreprinderi (31,91% din target).

Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 3 Sud-Muntenia deține cea mai mare pondere, respectiv 22,33% din total proiecte aprobate pe aceastã mãsurã, fiind urmatã de Regiunea 2 Sud Est Constanța cu o pondere de aproximativ 16,65% din total proiecte aprobate.

Cea mai micã pondere, respectiv 2,06% din total proiecte aprobate pe aceastã mãsurã o deține Regiunea 8 București Ilfov.

Tabel nr.6.4

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura 123

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure 123

Sursa: www.madr.ro

Având în vedere faptul că investițiile realizate în cadrul acestei măsuri acoperă o gamă largă în ceea ce privește sectoarele de producție, în Tabelul de mai jos se vor prezenta capacitățile prevăzute a fi realizate sau modernizate, împărțite pe tipuri de sectoare de producție.

Până la sfârșitul anului 2012 s-au efectuat plăți de 308.840,655 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 258.386,21 mii Euro (rata de executare financiară este de 26,23%, din alocarea de 1.177.453,783 mii Euro) . În anul 2012, în cadrul acestei măsuri s-au efectuat plăți în valoare de 95.079,913 mii Euro (rata de executare financiară este de 8,08%, din alocare) respectiv 87.377,618 mii Euro contribuție FEADR.

Tabelul nr.6.5

Capacitățile prevăzute a fi realizate sau modernizate, prin intermediul Măsurii 123, pentru proiectele aprobate împărțite pe tipuri de sectoare de producție.

Capabilities expected to be realized or upgraded through Measure 123, for approved projects divided by types of production sectors.

Sursa: www.madr.ro

Suplimentar până la sfârșitul anului 2012 (respectiv în anul 2010) aferent schemelor de garantare s-au efectuat plăți de 93.439,000 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 74.751,200 mii Euro. În ceea ce privește Schema de garantare – agricol, în anul 2012, în cadrul măsurii 123 standard s-au acordat 63 garanții în valoare de 32.213,34 mii Euro (cursul Euro la data denominării sursei este de 4,0715 lei/Euro), aferent unui număr de 31 proiecte.

Situația garanțiilor acordate în anul 2012, clasificate după sectorul de activitate în care se încadrează proiectul se prezintă astfel:

1. Depozitare și producere furaje – 6;

2. Procesare carne – 3;

3. Ouă – 1;

4. Depozitare și procesare cereale – 50;

5. Procesare legume, fructe, cartofi – 2;

6. Seminte oleaginoase – 1.

Proiectele depuse în cadrul măsurii sunt proiecte care vizează lucrări de construcții și montaj, derulându-se pe parcursul a 3 ani. Astfel, începând cu aprilie 2010 până în prezent, s-au acordat un număr de 161 garanții în valoare de 88.125,88 mii Euro. Beneficiarii PNDR care au obținut garanții, au reușit să-și deruleze proiectele, mecanismul de garantare contribuind la implementarea acestora prin facilitarea de către gestionarul fondului a acordării unui volum de credite în valoare de 128.209,23 mii Euro.

Situația garanțiilor acordate în perioada aprilie 2010 – decembrie 2012, clasificate după sectorul de activitate în care se încadrează proiectul se prezintă astfel:

1. Depozitare și producere furaje – 19;

2. Procesare carne – 16;

3. Ouă – 1;

4. Depozitare și procesare cereale – 95;

5. Procesare legume, fructe, cartofi – 10;

6. Seminte oleaginoase – 1;

7. Lapte și produse lactate – 5;

8. Mire de albine – 6;

9. Sector vitivinicol – 8.

Din analiza stadiului implementării proiectelor care au beneficiat de garanții se poate observa că 70% au cel puțin o plată efectuată, pentru 44% suma plătită depășește 70% din valoarea publică contractată și 19% dintre contracte sunt finalizate.

În anul 2012, în cadrul Schemei de garantare – non-agricol s-au acordat 11 garanții în valoare de 4.467,64 mii Euro (cursul Euro la data denominării sursei este de 4,0715 lei/Euro), aferent unui număr de 7 proiecte. Situația garanțiilor acordate în anul 2012, clasificate după sectorul de activitate în care se încadrează proiectul, se prezintă astfel:

1. Schema de ajutor de stat N578/2009 (Agricol) – 10 garanții pentru „Panificație, patiserie, cofetărie”;

2. Schema de ajutor de stat N578/2009 (Forestier) – 1 garanție pentru Produse lemnoase.

Astfel, începând cu aprilie 2010 până în prezent, s-au acordat un număr de 52 garanții în valoare de 18.223,71 mii Euro. Beneficiarii PNDR care au obținut garanții, au reușit să-și deruleze proiectele, mecanismul de garantare contribuind la implementarea acestora prin facilitarea de către Fond a acordării unui volum de credite în valoare de 26.108,51 mii Euro.

Situația garanțiilor acordate în perioada aprilie 2010 – decembrie 2012, clasificate după sectorul de activitate în care se încadrează proiectul, se prezintă astfel:

1. Schema de ajutor de stat XS 13/2008 și Schema de ajutor de stat N578/2009 (Agricol) – 38 garanții pentru „Panificație, patiserie, cofetărie”;

2. Schema de ajutor de stat XS 28/2008 și Schema de ajutor de stat N578/2009 (Forestier) – 13 garanții pentru Produse lemnoase;

3. Schema de ajutor de stat XS 13/2008 (Agricol) – 1 garanție pentru „Altele” (biodisel).

Din analiza stadiului implementării proiectelor care au beneficiat de garanții se poate observa că 87% au cel puțin o plată efectuată, pentru 65% suma plătită depășește 70% din valoarea publică a contractelor și 35% dintre contracte sunt finalizate.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate:

Număr de întreprinderi care primesc sprijin – rata de executare a PNDR este de 31,86% beneficiind de sprijin un număr de 1.021 întreprinderi comparativ cu targetul de 3.205 (față de estimările inițiale din anul 2007, valorile proiectelor au fost mult mai mari iar o parte semnificativă din alocarea inițial programată pentru a finanța proiecte a fost ulterior transferată în vederea finanțării Schemelor de Garantare).

Cel de al doilea indicator relevant pentru evoluția implementării măsurii, respectiv Volumul total al investițiilor, are un grad ridicat de realizare de 71,32%, acesta fiind de 2.117.658,422 mii Euro din targetul PNDR de 2.969.338,242 mii Euro.

Rata de executare financiară (plăți efectuate pentru proiecte și Schemele de garantare) este de 34,17%, fiind utilizați 402.279,655 mii Euro din alocarea de 1.177.453,783 mii Euro.

De asemenea, până la sfârșitul anului 2012 din proiectele care vizează noile provocări și sunt prevăzute cu finanțare din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE), au fost contractate 25 proiecte, cu un volum total al investițiilor de 93.826,768 mii Euro și cu o valoare publică de 6.023,333 mii Euro.

Aproximativ 16,00% din totalul de 25 proiecte aprobate din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE) pentru această măsură se adresează investițiilor pe tipul operațiunii „Tehnici de producție pentru economisirea apei” (4 proiecte aprobate), cu un volum total al investițiilor de 19.269,291 mii Euro și o valoare publică de 41,992 mii Euro.

Diferența de 84,00% se adresează investitiilor de pe celelalte tipuri de operațiunii, după cum urmează:

 52,00% „Prelucrarea biomasei agricole/forestiere pentru energia din surse regenerabile” (13 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 51.467,171 mii Euro și o valoare publică de 1.532,490 mii Euro;

 32,00% „Ameliorări ale prelucrării și comercializării legate de sectorul produselor lactate” (8 proiecte aprobate) cu un volum total al investițiilor de 23.090,306 mii Euro și o valoare publică de 4.448,851 mii Euro;

La finalul anului 2012, în cadrul măsurii 123, pentru proiectele care vizează noile provocări și sunt prevăzute cu finanțare din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE), s-au efectuat plăți de 116,187 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 100,003 mii Euro.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare (PERE) este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate:

Număr de întreprinderi care primesc sprijin – rata de executare a PERE este de 37,31% beneficiind de sprijin un număr de 25 întreprinderi comparativ cu targetul de 67 întreprinderi .

Cel de al doilea indicator, respectiv Volumul total al investițiilor, are un grad ridicat de realizare de 177,59%, acesta fiind de 93.826,77 mii Euro din targetul de 52.834,25 mii Euro.

Rata de executare financiară (PERE) este de 0,54%, fiind utilizați 116,187 mii Euro din alocarea de 21.508,281 mii Euro.

Măsura 125 „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și

adaptarea agriculturii și silviculturii”

Obiectivul general al acestei măsuri vizează adaptarea infrastructurii agricole și forestiere la noile structuri de proprietate apărute ca urmare a procesului de restituire a proprietăților în vederea creșterii competitivității sectorului agricol și forestier. Acțiunile sprijinite în cadrul acestei măsuri sunt îmbunătățirea accesului la exploatațiile agricole, construirea și modernizarea drumurilor de exploatație pentru accesul public la exploatațiile agricole, modernizarea , retehnologizarea sistemelor de irigații.

În perioada de referință (anul 2012), s-au contractat 321 proiecte respectiv 19,26% comparativ cu targetul din PNDR de 1.667 proiecte. Valoarea celor 321 proiecte contractate este de 353.446,817 mii Euro, reprezentând 61,48% din valoarea alocată. Volumul total al investițiilor este de 451.626,187 Euro, reprezentând 65,10% din targetul de 693.770,549 mii Euro și au fost efectuate plăți în valoare de 59.519,910 mii Euro (respectiv 55.048,987 mii Euro FEADR), reprezentând 10,35% din alocare. Până la sfârșitul anului 2012 s-au desfășurat 4 sesiuni de depunere a proiectelor în cadrul acestei măsuri, pe parcursul cărora au fost depuse 1.701 proiecte cu o valoare publică de 1.789.032,854 mii Euro.

Din cele 1.701 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 465 proiecte, din care au fost contractate 460 proiecte respectiv 27,59% din targetul din PNDR de 1.667 proiecte, cu un volum total al investițiilor de 649.618,359 mii Euro (93,64% din targetul din PNDR de 693.770,549 mii Euro) și cu o valoare publică de 507.977,828 mii Euro.

Aproximativ 79,13% din totalul de 460 proiecte aprobate pentru această măsură se adresează investițiilor pe tipul operatiunii „Căi de acces” (364 proiecte aprobate), cu un volum total al investițiilor de 517.111,330 mii Euro și o valoare publică de 403.511,665 mii Euro. Diferența de 20,87% se adresează tipurilor de operatiuni „Gospodarirea apelor” (95 proiecte aprobate un volum total al investițiilor de 131.311,108 mii Euro și o valoare publică de 103.466,165 mii Euro) și „Altele” (1 proiect aprobat un volum total al investițiilor de 1.195,920 mii Euro și o valoare publică de 999,998 mii Euro).

În urma investițiilor aprobate pentru această măsură, în studiile de fezabilitate pentru proiectele contractate se menționează că se vor dezvolta următoarele :

 1.992,700 lungimea drumurilor construite (Km) – Agricole (respectiv 269,28% din targetul de 740 KM);

 1.623,935 lungimea drumurilor construite (Km) – Forestiere (respectiv 80,79% din targetul de 2.010 KM);

Dintre cele 460 proiecte aprobate pe această măsură, ponderea cea mai mare de 70,43% o deține categoria „Teren agricol” cu un număr de 324 proiecte, iar categoria „Teren forestier” are o pondere de 29,57% cu un număr de 136 proiecte.

Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 6 Nord -Vest Satu Mare deține cea mai mare pondere, respectiv 24,57% din total proiecte aprobate pe această măsură, fiind urmată de Regiunea 3 Sud-Muntenia Târgoviște cu o pondere de aproximativ 15,00% din total proiecte aprobate. Cea mai mică pondere, respectiv 0,43% din total proiecte aprobate pe această măsură o deține Regiunea 8 Bucuresti Ilfov.

Tabel nr.6.6

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura 125

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure 125

Sursa: www.madr.ro

Până la sfârșitul anului 2012 s-au efectuat plăți de 80.061,372 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 71.482,157 mii Euro (rata de executare financiară este de 13,93%, din alocarea de 574.885,766 mii Euro) .În anul 2012 s-au efectuat plăți în valoare de 59.519,910 mii Euro (rata de executare financiară este de 10,35%, din alocare) respectiv 55.048,987 mii Euro contribuție FEADR.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate:

Numărul de operațiuni care primesc sprijin este de 460 din targetul de 1.667, rata de executare a PNDR fiind de 27,59% cu un volum total al investițiilor de 649.618,359 mii Euro (93,64% din targetul din PNDR de 693.770,549 mii Euro).

Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 13,93%, ceea ce reprezintă 80.061,372 mii Euro din alocarea de 574.885,766 mii Euro.

Până la sfârșitul anului 2012 din proiectele care vizează noile provocări și sunt prevăzute cu finanțare din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE), au fost contractate 17 proiecte, cu un volum total al investițiilor de 22.598,630 mii Euro și cu o valoare publică de 6.909,213 mii Euro. Cele 17 proiecte aprobate din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE) pentru această măsură se adresează investițiilor pe tipul operațiunii „Tehnologii de economisire a apei (sisteme eficiente de irigație), în cadrul terenului agricol.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare PERE este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate:

Numărul de operațiuni care primesc sprijin este de 17 operațiuni din targetul de 28, rata de executare a PERE fiind de 60,71% cu un volum total al investițiilor de 22.598,630 mii Euro (252,17% din targetul din PNDR de 8.961,78 mii Euro).

Măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență”

Obiectivul general al măsurii 141 vizează creșterea competitivității exploatațiilor agricole în curs de restructurare pentru facilitarea rezolvării problemelor legate de tranziție, având în vedere faptul că sectorul agricol și economia rurală sunt expuse presiunii concurențiale a pieței unice.

Sprijinul acordat prin această măsură are scopul de a asigura veniturile necesare în perioada de restructurare și transformarea fermelor de semi-subzistență în exploatații orientate către piață, prin utilizarea durabilă a factorilor de producție, îmbunătățirea managementului prin diversificarea producției agricole, precum și introducerea de tehnologii performante adaptate condițiilor locale. Ca urmare, implementarea măsurii conduce la creșterea veniturilor acestor ferme concomitent cu scăderea costurilor de producție.

În perioada de referință (anul 2012), s-au contractat 13.525 proiecte respectiv 17,76% comparativ cu targetul din PNDR de 76.172 proiecte. Valoarea publică a celor 13.525 proiecte contractate este de 101.437,500 mii Euro, reprezentând 21,65% din valoarea alocată. Au fost efectuate plăți în valoare de 56.380,366 mii Euro (respectiv 51.200,598 mii Euro FEADR), reprezentând 12,03% din alocare.

Până la sfârșitul anului 2012 s-au desfășurat 5 sesiuni de depunere a proiectelor în cadrul acestei măsuri, pe parcursul cărora au fost depuse 88.846 proiecte cu o valoare publică de 666.345,000 mii Euro. Din cele 88.846 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 48.512 proiecte, din care au fost contractate 46.958 proiecte (numărul reflectă deciziile de finantare din sistem dupa ce s-au operat deciziile de finantare care au încetat din diferite motive și pentru care nu s-au efectuat plăți) respectiv 61,65% din targetul PNDR de 76.172 proiecte și cu o valoare publică de 353.282,959 mii Euro.

Referitor la împărțirea proiectelor aprobate în funcție de dimensiunea fizică a exploatației, situația se prezintă astfel :

 ponderea cea mai mare o deține categoria „Dimensiune < 5 ha” (71,97% din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură) cu 33.797 proiecte aprobate și o valoare publică de 254.299,500 mii Euro;

 categoria „5 ha ≤ dimensiune < 10 ha” deține o pondere de 19,46% din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură, cu 9.140 proiecte aprobate și o valoare publică de 68.680,459 mii Euro;

 categoria „Dimensiune ≥ 10 ha” deține o pondere de 8,56% din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură, cu 4.021 proiecte aprobate și o valoare publică de 30.303,000 mii Euro.

Din numărul total al exploatațiilor de semi-subzistență sprijinite (46.958):

 13.082 exploatații sunt conduse de femei reprezentând 171,75% din targetul de 7.617;

 24.330 exploatații sunt conduse de tineri sub 40 de ani reprezentând 212,94% din targetul de 11.426 exploatații;

 19.285 exploatații sunt din zone defavorizate reprezentând 126,56% din targetul de 15.238 exploatații;

 11.169 exploatații aplică pentru agromediu reprezentând 146,63% din targetul de 7.617 exploatații.

Din analiza indicatorilor adiționali se poate observa că toți sunt realizați în proporție de peste 100%. Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 6 Nord Vest Satu Mare deține cea mai mare pondere, respectiv 24,95% din total proiecte aprobate pe această măsură, fiind urmată de Regiunea 4 Sud Vest Oltenia cu o pondere de aproximativ 16,95% din total proiecte aprobate. Cea mai mică pondere, respectiv 0,24% din total proiecte aprobate pe această măsură o deține Regiunea 8 București Ilfov.

Tabel nr.6.7

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura 125

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure 125

Sursa: www.madr.ro

Până la sfârșitul anului 2012 s-au efectuat plăți de 127.537,007 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 108.125,911 mii Euro (rata de executare financiară este de 27,22%, din alocarea de 468.484,058 mii Euro) . În anul 2012 s-au efectuat plăți în valoare de 56.380,366 mii Euro (rata de executare financiară este de 12,03%, din alocare) respectiv în valoare de 51.200,598 mii Euro contribuție FEADR.

În ceea ce privește gradul de îndeplinire al obiectivelor PNDR, respectiv progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare, stadiul cumulativ al obiectivelor realizate este următorul:

Număr de exploatații agricole de semisubzistență care beneficiază de sprijin – în comparație cu targetul de 76.172 exploatații au primit sprijin prin intermediul măsurii 141 un număr de 46.958 exploatații agricole de semisubzistență, rata de executare a PNDR fiind de 61,65%.

Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 27,22%, din alocarea de 468.484,058 mii Euro fiind utilizați 127.537,007 mii Euro.

Măsura 142 „Înființarea grupurilor de producători”

Obiectivul general al măsurii 142 vizează creșterea competitivității sectoarelor primare agricol și silvic, prin dezvoltarea echilibrată a relațiilor dintre producători și sectoarele de procesare și comercializare, precum și adaptarea producției din punct de vedere calitativ și cantitativ la cerințele consumatorilor.

Domeniul de acțiune al măsurii îl constituie încurajarea înființării și funcționării administrative a grupurilor de producători, recunoscute în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare, ceea ce va conduce la adaptarea producției la cerințele și exigențele pieței; asigurarea comercializării în comun a produselor, inclusiv pregătirea pentru vânzare, centralizarea vânzărilor și distribuția produselor cu ridicata; creșterea valorii adăugate a producției obținute în comun și o mai bună gestionare economică a resurselor și rezultatelor obținute; stabilirea unor reguli comune în ceea ce privește informațiile asupra producției, în special cu privire la cantitate, calitate și tipul ofertei, acordându-se o atenție deosebită produselor obținute în cantități corespunzătoare pentru industria prelucrătoare și pentru rețeaua de comercializare.

În perioada de referință (anul 2012), s-au contractat 18 proiecte respectiv 10,91% comparativ cu targetul PNDR de 165 proiecte. Valoarea celor 18 proiecte contractate este de 3.088,414 mii Euro, reprezentând 12,55% din valoarea alocată.

Au fost efectuate plăți în valoare de 695,275 mii Euro (respectiv 613,126 mii Euro FEADR), reprezentând 2,83% din alocare. Până la sfârșitul anului 2012 au fost depuse 56 proiecte cu o valoare publică solicitată de 10.409,780 mii Euro. Din cele 56 proiecte depuse, au fost declarate eligibile pentru finantare 49 proiecte, din care au fost contractate 35 proiecte (rămase în sistem în urma operării rezilierilor)respectiv 21,21% din targetul din PNDR de 165 proiecte cu o valoare publică de 5.459,206 mii Euro.

De asemenea în cadrul acestei măsuri au fost contractate 3 proiecte cu o valoare publică de 69,794 mii Euro, proiecte transferate din Programul SAPARD – măsura 3.2 ”Constituirea grupurilor de producători”. Cele 35 proiecte aprobate pentru această măsură vizează tipurile ramurilor agricole după cum urmează:

– „Culturi de câmp” – 18 proiecte aprobate reprezentând 51,43% și o valoare publică de 3.883,729 mii Euro;

– „Lapte și produse lactate” – 8 proiecte aprobate reprezentând 22,86% și o valoare publică de 494,896 mii Euro;

– „Animale ierbivore (cu excepția celor din sectorul laptelui)” – 3 proiecte aprobate reprezentând 8,57% și o valoare publică de 125,987 mii Euro;

– „Porcine” – 2 proiecte aprobate reprezentând 5,71% și o valoare publică de 769,447 mii Euro;

– „Mixte” – 1 proiect aprobat reprezentând 2,86% și o valoare publică de 131,371 mii Euro;

– „Altele” – 3 proiecte aprobate reprezentând 8,57% și o valoare publică 53,776 mii Euro.

Cifra de afaceri a grupurilor de producători sprijinite este de 113.402,586 mii Euro, iar numărul de membri din care sunt formate acestea este de 2.665 membri. Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 6 Nord-Vest Satu Mare și Regiunea 7 Centru Alba Iulia dețin cea mai mare pondere 28,57% din total proiecte aprobate pe această măsură.

Tabel nr.6.8

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura 142

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure 142

Sursa: www.madr.ro

Până la sfârșitul anului 2012 s-au efectuat plăți de 1.022,939 mii Euro (din care 47,599 mii Euro sunt plățile efectuate pe proiectele transferate din cadrul Programului SAPARD), contribuția FEADR reprezentând 875,256 mii Euro (rata de executare financiară este de 4,16%, din alocarea de 24.601,255 mii Euro) . În anul 2012 s-au efectuat plăți în valoare 695,275 mii Euro, respectiv 613,126 mii Euro contribuție FEADR. De asemenea s-au efectuat plăți pentru cele 3 proiecte transferate din Programul SAPARD în valoare de 47,559 mii Euro, contribuția FEADR fiind de 38,047 mii Euro.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare este următorul:

Numărul grupurilor de producători care primesc sprijin este de 35, reprezentând 21,21% din targetul de 165, efectuându-se plăți în valoare de 1.022,939 mii Euro ceea ce reprezintă 4,16% din alocarea de 24.601,255 mii Euro. Rata de executare financiară este de 4,16%, s-au efectuat plăți de 1.022,939 mii Euro din alocarea de 24.601,255 mii Euro.

Măsura 143 „Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori”

Obiectivul general al măsurii îl constituie îmbunătățirea competitivității sectorului agricol prin ameliorarea gestionării durabile de către fermieri a exploatațiilor lor având ca rezultat creșterea performanței acestora. Alocarea totală a acestei măsuri pentru perioada 2007-2013 este de 13.474,071 mii Euro. În data de 12 mai 2010 a fost semnată Anexa la Programul anual al achizițiilor publice pentru proiectele finanțate din măsura 143 pentru anul 2010, anexă ce cuprinde 7 proiecte.

Procedurile de atribuire aferente celor 7 contracte, derulate în temeiul OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, au fost lansate în prima jumătate a lunii iulie 2010, prin publicarea anunțurilor de participare și a documentațiilor de atribuire aferente în SEAP. În prima jumătate a lunii septembrie 2010 au avut loc ședințele de deschidere a ofertelor. Au fost depuse în total 30 de oferte în cadrul celor 7 proceduri de atribuire.

În luna aprilie 2011 au fost semnate cele 7 contracte de servicii prin care se intenționează acordarea de consultanță și consiliere fermierilor care dețin ferme agricole de semi-subzistență din toate regiunile țării, în vederea întocmirii planurilor de afaceri și a dosarului de aplicație precum și depunerii acestora pentru accesarea sprijinului acordat prin măsura 141 din cadrul PNDR, în valoare de 12.415,223 mii Euro reprezentând un grad de angajare de 92,14% din alocare.

În urma sesiunii de depunere a proiectelor din cadrul măsurii 141 ce s-a desfășurat în perioada 01-30 iunie 2011, un număr de 7.498 proiecte eligibile au beneficiat de consultanță și consiliere gratuită în vederea accesării măsurii 141 din care 5.277 au fost selectate.

Tabel nr.6.9

Distribuția regională a proiectelor eligibile și selectate (număr) pe Măsura 143

Regional distribution of of eligible and selected projects (number) Measure 143

Sursa: www.madr.ro

De asemenea, în urma sesiunii de depunere a proiectelor din cadrul măsurii 141 ce s-a desfășurat în perioada 15 mai -13 iulie 2012, un număr de 10.234 proiecte conforme au beneficiat de consultanță și consiliere gratuită în vederea accesării măsurii 141. În anul 2012 s-au efectuat primele plăți, iar valoarea acestora este de 3.349,051 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 3.181,598 mii Euro (rata de executare financiară este de 24,86% din alocarea de 13.474,071 mii Euro).

6.1.2. Axa 2: Îmbunãtãțirea mediului și a spațiului rural

Axis 2: Improving the environment and rural areas

Pentru a putea aplica pentru sprijinul acordat pentru mãsurile 211, 212 și 214, beneficiarii au trebuit sã respecte urmãtoarele condiții:

Depunerea cererilor de platã sã fie efectuatã cu respectarea urmãtoarelor termene:

01 martie – 15 mai, conform art. 11, alin. 2 și art. 22 din Regulamentul (CE) nr.1122/2009 – fãrã penalitãți;

16 mai – 11 iunie, conform art. 22 și art. 23, alin. 1 din Regulamentul (CE) nr.1122/2009 cu penalitãți de 1% pentru fiecare zi lucrãtoare de întârziere;

Depunerea cererilor de platã se realizeazã la centrele locale dacã suprafața pentru care se solicitã ajutorul este pânã la 50 ha și la Centrele județene, dacã suprafața pentru care se solicitã ajutorul depãșește 50 ha.

Îndeplinirea criteriilor de eligibilitate stabilite prin fișele mãsurilor Axei 2, prin Hotãrârea Guvernului nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a mãsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Ruralã prin Programul Național de Dezvoltare Ruralã 2007- 2013 și prin Ordinul MADR nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plãți directe și plãți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent mãsurilor de Agro-mediu și zone defavorizate, cu modificãrile și completãrile ulterioare.

Mãsura 211 „Sprijin pentru zona montanã defavorizatã”

Obiectivul general al acestei mãsuri este utilizarea continuã a terenurilor agricole situate în zona montanã defavorizatã, menținându-se astfel viabilitatea spațiului rural și de asemenea, susținându-se activitãți agricole durabile.

Aceastã mãsurã se aplicã doar în unitãțile administrativ-teritoriale (UAT) (comune/orașe) precizate de Programul Național de Dezvoltare Ruralã-PNDR, cu obligația continuãrii activitãților agricole timp de 5 ani de la data efectuãrii primei plãți aferente acestei mãsuri (art. 14 din Regulamentul CE nr. 1257/1999) și respectãrii Bunelor Condiții Agricole și de Mediu (GAEC) pe toatã suprafața agricolã a fermei și pe toatã durata angajamentului.

Beneficiarii acestei mãsuri sunt fermierii care desfãșoarã activitãți agricole pe unitãți administrativ teritoriale situate la altitudini medii între 400-600 m și care au o pantã medie egalã sau mai mare de 15% și pe unitãți administrativ teritoriale situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 m. Pentru a beneficia de plãți în cadrul acestei mãsuri 211-Sprijin pentru zona montanã defavorizatã, fermierii trebuie sã îndeplineascã atât criteriile de acordare a plãților în cadrul schemei de platã unicã pe suprafațã-SAPS, cât și criteriile specifice de acordare a plãților compensatorii pentru zona montanã defavorizatã.

Solicitarea pentru platã se realizeazã prin aplicarea unei bife la rubrica „Sprijin pentru zona montanã defavorizatã’’ de pe cererea unicã de platã pe suprafațã.

Tabelul 6.10

Stadiul cererilor depuse pentru mãsura 211 în perioada 2009-2012, suprafața eligibilã și cuantumul pachetelor financiare

Status of applications for Measure 211 in 2009-2012, eligible area and the amount of financial packages

Sursa: www.madr.ro

Numărul exploatațiilor din zona montană defavorizată care au beneficiat de sprijin, primind până la sfârșitul anului 2012 cel puțin o plată aferentă cererilor de sprijin depuse în campaniile 2007 – 2012 este de 320.285 iar numărul de hectare care au beneficiat de plăți compensatorii este de 1.785.489,98 ha. Astfel, aferent susținerii acestor suprafețe APIA a efectuat plăți totale în valoare de 408.268,220 mii Euro .

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii target-urilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare aferent măsurilor destinate zonelor montane defavorizate (211) este prezentat în următorul stadiu al obiectivelor realizate.

Numărul exploatațiilor care primesc sprijin și Suprafața totală angajată prin măsură (ha) – rata de executare a PNDR este de 76,26% in ceea ce privește numărul de exploatatii – din targetul de 420.000 exploatații au primit sprijin 320.285 exploatații și respectiv de 70,85% in ceea ce privește numărul de hectare 1.785.489,98 ha din targetul de 2.520.000 ha.

Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 67,18% până acum fiind utilizați 408.268,220 mii Euro din alocarea de 607.754,54 mii Euro.

Plățile efectuate în anul 2012 sunt în valoare de 58.279,550 mii Euro (47.789,231 mii Euro componenta FEADR), reprezentând 9,59% din alocare.

Măsura 212 „Sprijin pentru zone defavorizate-altele decât zona montană”

Obiectivul acestei măsuri este utilizarea continuă a terenurilor agricole situate în zonele defavorizate – altele decât zona montană, menținându-se astfel viabilitatea spațiului rural și de asemenea susținându-se activitățile agricole durabile.

Această măsură se aplică în unitățile administrativ-teritoriale (UAT) (comune/orașe) precizate de PNDR, cu obligația continuării activităților agricole timp de 5 ani de la data efectuării primei plăți aferente acestei măsuri (art. 14 din Regulamentul CE nr. 1257/1999) și respectării Bunele Condiții Agricole și de Mediu (GAEC) pe toată suprafața agricolă a fermei și pe toată durata angajamentului.

Confom PNDR 2007 – 2013, sunt considerate ca aparținând zonelelor defavorizate altele decât zona montană,acele unități administrativ teritoriale incluse în anexa 4A din PNDR și anume:

– Zone semnificativ defavorizate – ZSD – în care producția agricolă este limitată datorită fertilității reduse a solului, climatului nefavorabil, condițiilor de relief și umiditate a solului (acele unități administrativ teritoriale care se suprapun în totalitate sau parțial cu Rezervația Biosferei “Delta Dunării”, cu productivitate agricolă foarte redusă).

– Zone defavorizate de condiții naturale specifice – ZDS – în care productivitate aagricolă este limitată de manifestarea unuia dintre următoarele patru fenomene: ariditate, eroziune, salinizare sau gleizare (areale continue formate din cel puțin 3 UAT-uri unde nota de bonitare nu depășește 30 puncte și nici un UAT nu are o notă de bonitare mai mare de 28 de puncte).

Solicitarea pentru plată se realizează prin aplicarea unei bife la rubrica „Sprijin pentru zonele defavorizate altele decât zona montană (zona semnificativ defavorizată-ZSD și zona defavorizată de condiții naturale specifice-ZDS)’’ de pe cererea unică de plată pe suprafață, în căsuțe separate pentru fiecare măsură.

Numărul exploatațiilor din zonele defavorizate – altele decât zona montană care au beneficiat de sprijin, primind până la sfârșitul anului 2012 cel puțin o plată aferentă cererilor de sprijin depuse în campaniile 2008 – 2012 este de 127.639 iar numărul de hectare care au beneficiat de plăți compensatorii este de 1.605.189,75 ha.Astfel, aferent susținerii acestor suprafețe APIA a efectuat plați totale în valoare de 211.348,740 mii Euro .

Tabelul 6.11

Stadiul cererilor depuse pentru măsura 212 în perioada 2009-2012, suprafața eligibilă și cuantumul pachetelor financiare.

Status of applications for Measure 211 in 2009-2012, eligible area and the amount of financial packages

Sursa: www.madr.ro

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii target-urilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare aferent măsurilor destinate zonelor defavorizate (212) este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate.

Numărul exploatațiilor care primesc sprijin și Suprafața totală angajată prin măsură (ha) – rata de executare a PNDR este de 42,66% în ceea ce privește numărul de exploatatii – din targetul de 299.167 exploatații au primit sprijin 127.639 exploatații și respectiv de 89,43% în ceea ce privește numărul de hectare – 1.605.189,75 ha din targetul de 1.795.000 ha.

Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 42,86%, până acum fiind utilizați 211.348,740 mii Euro din alocarea de 493.083,876 mii Euro. În anul 2012, plățile efectuate sunt în valoare de 10.981,750 mii Euro, reprezentând 2,23% din alocare (9.005,035 mii Euro componenta FEADR).

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii target-urilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare aferent măsurilor destinate zonelor defavorizate (211 si 212) este prezentat în următorul stadiu cumulat al obiectivelor realizate.

Rata de executare a PNDR este de 62,28% în ceea ce privește numărul de exploatatii – din targetul de 719.167 exploatații au primit sprijin 447.924 și respectiv de 78,58% în ceea ce privește numărul de hectare – 3.390.679,73 ha din targetul de 4.315.000 ha.

Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 56,29%, până acum fiind utilizați 619.616,960 mii Euro din alocarea de 1.100.838,420 mii Euro. În anul 2012, plățile efectuate sunt în valoare de 69.261,300 mii Euro, reprezentând 6,29% din alocare (56.794,266 mii Euro componenta FEADR).

Măsura 214 „Plăți de Agro-mediu”

Obiectivul acestei măsuri este de a contribui la dezvoltarea durabilă a spațiului rural prin încurajarea utilizatorilor de terenuri să introducă sau să continue metodele de producție agricolă compatibile cu protecția și îmbunătățirea mediului inclusiv a biodiversității, apei, solului și a peisajului rural. Plățile de agro-mediu se acordă fermierilor care își asumă, în mod voluntar, angajamente de agro-mediu pentru o perioadă de 5 ani începând cu data semnării angajamentului.

Fermierii pot solicita plata pentru următoarele pachete:

 gospodărirea extensivă a pajiștilor cu înaltă valoare naturală – pachetul nr. 1.

 menținerea practicilor agricole tradiționale pe pajiștile cu înaltă valoare naturală – pachetul nr. 2. Aceasta opțiune se poate adăuga pachetului de bază nr. 1.

 menținerea pajiștilor importante pentru păsări – cu varianta 3.1-Crex Crex și varianta 3.2 – Laniusminor, Falco vespertinus (pachetul nr. 3).

 înființarea culturilor verzi – pachetul este disponibil la nivelul întregii țări. Se poate aplica pentru maximum 80% din terenul arabil aparținând unei ferme (pachetul nr. 4).

 Pachetul 5 – vizează terenurile agricole certificate în agricultura ecologică, existând

următoarele variante/sub-pachete:

– Varianta 5.1 Culturi agricole pe terenuri arabile (inclusiv plante de nutreț)

– Varianta 5.2 Legume (inclusiv ciuperci și cartofi

– Varianta 5.3 Livezi

– Varianta 5.4 Vii

– Varianta 5.5 Plante medicinale și aromatice

 Pachetul 6 – pajiști importante pentru fluturi (Maculinea sp.) – începând din Camp.2012

 Pachetul 7 – terenuri arabile importante ca zone de hrănire pentru gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) – începând din Campania 2012

Pachetul 1 și pachetul 2 se pot aplica în combinație pe aceeași suprafață de teren. În această situație plățile aferente acestor pachete se cumulează, neexistând cerințe care ar putea fi plătite de două ori. Pachetul 2 se poate aplica doar opțional adăugat la pachetul 1. Pachetul 4 poate fi combinat pe aceeași suprafață de teren arabil cu variantele 5.1-culturi agricole pe teren arabil (inclusiv plante de nutreț) sau 5.2 legume (inclusiv ciuperci și cartofi), ale pachetului 5 –agricultură ecologică. La accesarea celor două pachete pe aceeași parcelă, parcela nu se poate diviza (Pachetul 4 se accesează pe toată parcela).

Codurile care se atribuie combinației de pachet 4 și pachet 5 sunt:

Pachetul 4.5.1 pentru combinația culturi agricole pe terenuri arabile (inclusiv plante de nutreț)+ Pachetul 4 culturi verzi. Pachetul 4.5.2 pentru combinația legume (inclusiv ciuperci și cartofi)+ Pachetul 4 culturi verzi. Pachetul 4 nu poate fi aplicat pe aceleași parcele agricole cu Pachetul 7.

Valoarea sprijinului se oferă sub forma unor plăți anuale fixe pe hectar de teren agricol utilizat și situat în cadrul zonelor desemnate ca eligibile în cadrul măsurii.

Beneficiarii plăților de agro-mediu pot fi persoanele fizice sau juridice care utilizeaza terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari și respecta Bunele Condiții Agricole și de Mediu, pe întreaga suprafață agricolă pe care o administrează.

Solicitarea pentru plată se realizează prin aplicarea unei bife la rubrica „Plăți de agromediu’’ de pe cererea unică de plată pe suprafață. În plus, fermierul trebuie sa semneze angajamentul(ele) aferente pachetului (lor) pentru care aplică. În cazul în care solicită plata pentru pachetul nr. 1, acesta are obligatia sa declare pe propria raspundere că nu a utilizat fertilizanți chimici și pesticide în ultimii 5 ani pe parcelele care solicită sprijin.

În cazul primelor trei pachete de agro-mediu fermierii trebuie să verifice dacă terenurile agricole pe care le utilizează se află în Unitățile Administrativ-Teritoriale/UAT eligibile.

Numărul exploatațiilor care au beneficiat de sprijin, primind până la sfârșitul anului 2012 cel puțin o plată aferentă cererilor de sprijin depuse în campaniile 2008 – 2012 este de 276.399 iar suprafața fizică pentru care s-au efectuat plați este de 1.840.558,88 ha.

Pentru măsura 214, s-au efectuat plați totale (inclusiv plățile efectuate pe proiectul transeferat din SAPARD) în valoare de 761.936,487 mii Euro (din care 624.787,919 mii Euro componenta FEADR). În anul 2012 plățile au fost în valoare de 110.001,200 mii Euro din care 90.200,984 mii Euro componenta FEADR .

Suprafața totală care a beneficiat de sprijin este de 5.224.326 ha din care:

– 194.583,28 ha în cadrul pachetului 4, pachet care se încadrează conform tabelelor de monitorizare comune CMEF în tipul de angajament 6 „Activități de conservare a solului (de exemplu tehnici de prevenire/reducere a eroziunii solului, înierbare, agricultură de conservare, mulcire)”.

Tabelul 6.12

Stadiul cererilor depuse pentru măsura 214 în perioada 2009-2012, suprafața eligibilă și cuantumul pachetelor financiare.

Status of applications for Measure 214 in 2009-2012, eligible area and the amount of financial packages

Sursa: www.madr.ro

– 4.951.711,72 ha în cadrul pachetului 1 și 2, pachete care se încadrează conform tabelelor de monitorizare comune CMEF în tipul de angajament 8 b „Gestionarea pășunilor (inclusiv limitarea densității șeptelului, măsuri de intensitate scăzută, cosire) și crearea de pășuni (inclusiv conversia culturilor arabile)”.

– 40.423,29 ha în cadrul pachetului 3, pachet care se încadrează conform tabelelor de monitorizare comune CMEF în tipul de angajament 9 „Acțiuni de menținere a habitatelor favorabile biodiversității (de exemplu, păstrarea miriștilor de iarnă pe suprafețele arabile,adaptarea datelor de cosire)”;

– 37.607,54 ha în cadrul pachetului 5, pachet care se încadrează conform tabelelor de monitorizare comune CMEF în tipul de angajament 1 Agricultură Ecologică.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii target-urilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate.

Numărul exploatațiilor care primesc sprijin – rata de executare a PNDR este de 150,89%, cele 276.399 exploatații care primesc sprijin depășind targetul de 183.174 exploatații datorită dimensiunii medii a exploatațiilor mai mică decât cea estimată inițial, iar Suprafața totală angajată prin măsură (ha) a avut o rată de executare de 158,17% depășind targetul datorită accesării mai multor pachete pe aceeași suprafață decât numărul de pachete estimat inițial, respectiv 5.224.326 ha față de targetul de 3.303.000 ha.

Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 76,47% ceea ce reprezintă 761.936,487 mii Euro (inclusiv plățile efectuate pe proiectul transeferat din SAPARD) față de alocarea de 996.408,184 mii Euro.

În anul 2012, au fost efectuate plăți în valoare publică de 110.001,200 mii Euro (90.200,984 mii Euro componenta FEADR), reprezentând 11,04% din alocarea măsurii.

În ceea ce privește Planul European de Redresare Economică (PERE), România a decis ca resursele financiare suplimentare alocate din PERE să fie folosite la consolidarea operațiunilor și acțivităților deja existente așa cum au fost ele identificate și evidențiate în analiză. Alocarea resurselor adiționale pe axele prioritare, păstrează ponderea inițială a acestora în structura financiară a programului.

Prin Planul European de Redresare Economică (PERE) au fost alocate fonduri suplimentare pentru noile provocări. Dintre acestea, România a optat pentru susținerea priorităților privind schimbările climatice, energia regenerabilă, managementul resurselor de apă, biodiversitatea.

Astfel din fondul Planului European de Redresare Economică (PERE), s-a alocat pentru măsura 214 suma 33.174,567 mii Euro cheltuială publică (27.203,145 mii Euro FEADR).

Plățile efectuate din fondul PERE s-au realizat pentru pachetul 1 – pajiști cu înaltă valoare naturală, respectiv pachetul 2 – practici agricole tradiționale. Astfel, fondul a fost folosit pentru plata fermierilor ce au solicitat plata pentru următoarele pachete:

 gospodărirea extensivă a pajiștilor cu înaltă valoare naturală – pachetul nr. 1.

 menținerea practicilor agricole tradiționale pe pajiștile cu înaltă valoare naturală – pachetul nr. 2. Aceasta opțiune se poate adăuga pachetului de bază nr. 1.

Plățile de agro-mediu se acordă fermierilor care își asumă, în mod voluntar, angajamente de agro-mediu pentru o perioadă de 5 ani începând cu data semnării angajamentului.

Pachetul 1 și pachetul 2 se pot aplica în combinație pe aceeași suprafață de teren. În această situație plățile aferente acestor pachete se cumulează, neexistând cerințe care ar putea fi plătite de două ori. Pachetul 2 se poate aplica doar opțional adăugat la pachetul 1.

Beneficiarii plăților de agro-mediu pot fi persoanele fizice sau juridice care utilizeaza terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari și respecta Bunele Condiții Agricole și de Mediu, pe întreaga suprafață agricolă pe care o administrează.

Solicitarea pentru plată se realizează prin aplicarea unei bife la rubrica „Plăți de agromediu’’ de pe cererea unică de plată pe suprafață. In plus, fermierul trebuie sa semneze angajamentul(ele) aferente pachetului (lor) pentru care aplică. În cazul în care solicită plata pentru pachetul nr. 1, acesta are obligatia sa declare pe propria raspundere că nu a utilizat fertilizanți chimici și pesticide în ultimii 5 ani pe parcelele care solicită sprijin.

Numărul exploatațiilor care au beneficiat de sprijin din PERE este de 33.266 iar suprafața fizică pentru care s-au efectuat plați este de 195.304,26 ha.

Suprafața totală care a beneficiat de sprijin este de 379.944,72 ha în cadrul pachetului 1 și 2,

pachete care se încadrează conform tabelelor de monitorizare comune CMEF (HC) în prioritatea „Biodiversitate”, tipul de operatiune „Gestionarea perenelor de mare valoare naturală”.

S-au efectuat plăți totale în valoare de 31.450,096 mii Euro (din care 25.789,079 mii Euro PERE componenta FEADR). Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 94,80%.

Măsura 215 „Plăți pentru bunăstarea animalelor”

În anul 2012 a demarat implementarea măsurii 215 – Plăți pentru bunăstarea animalelor ce are ca obiectiv general îmbunătățirea mediului și a spațiului rural prin susținerea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor.

Creșterea numărului de ferme în care se aplică măsuri superioare măsurilor tehnologice obligatorii și îmbunătățirea nivelului de bunăstare a porcilor conduce la atingerea obiectivului global al măsurii, respectiv de îmbunătățire a mediului și a spațiului rural, și contribuie la:

– exploatarea animalelor, ținându-se cont de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă și

categorie de producție;

– creșterea calității produselor, a productivității și a securității alimentelor, respectiv a siguranței consumatorului.

Totodată, acordarea unui sprijin financiar pentru respectarea unor standarde suplimentare de bunăstare în fermele de creștere a porcilor și păsărilor va contribui pe termen mediu și lung la educarea fermierilor și la acceptarea mai ușoară a noilor prevederi referitoare la acest domeniu de activitate de către fermierii români. Această măsură beneficiază de o alocare financiară de 154.878,049 mii Euro, aferentă perioadei de programare 2007 – 2013.

Obiectivul specific este de asigurarea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor în cadrul fermelor zootehnice, prin acoperirea costurilor suplimentare și pierderii de venituri pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu și a bunăstării animalelor, datorate angajamentelor asumate pe baze voluntare pentru bunăstarea prin aplicarea unor măsuri, altele decât măsurile tehnologice obligatorii, pentru depășirea standardelor minime obligatorii.

Cererile de sprijin pentru Masura 215- Plăți în favoarea bunăstarii animalelor – pachetul a) porcine – sesiunea 1 s-au depus la centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), respectiv al municipiului București, pe a cărui rază teritorială se află sediul social al beneficiarilor, în perioada 16 iulie 2012 – 16 august 2012.

Astfel, s-au depus 223 de cereri de sprijin cu o valoare de 99.625,349 mii Euro. Cererile de sprijin sunt introduse și verificate în aplicația electronică. Corespunzătoare acestora s-au depus deconturile justificative pentru prima perioadă (16 iulie – 15 octombrie) în perioada 16 – 31 octombrie 2012. De asemenea s-au depus cereri de sprijin în perioada 15.11.2012 – 31.12.2012 pentru pachetul

b) păsari (perioada initiala de depunere a cererilor s-a extins pana în data de 18.01.2013). S-au depus 100 de cereri de sprijin. Cererile de sprijin sunt introduse în aplicația electronică.

Măsura 221 „Prima împădurire a terenurilor agricole”

Obiectivul general al măsurii 221 vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu în spațiul rural prin folosirea și gospodărirea durabilă a terenului prin împădurire. Această măsură este destinată prevenirii pagubelor produse de factorii naturali dăunători, reducerii eroziunii solurilor, îmbunătățirii capacității de retenție a apei, creșterii calității aerului, producerii de biomasă, inclusiv masă lemnoasă de calitate, prin menținerea, sau, după caz, creșterea biodiversității.

Scopul acestei măsuri este de a crește suprafața pădurilor la nivel național prin împădurirea de terenuri agricole. Această măsură are un caracter compensatoriu. Sprijinul prin această măsură se referă la primă de înființare a plantațiilor forestiere (costuri standard), conform proiectului tehnic, o primă anuală pentru lucrările de completări și întreținere a plantației pe o perioadă de 5 ani, o primă anuală fixă (standard) ca și primă pentru pierderea de venit ca urmare a împăduririi, pe an și pe ha, pentru o perioadă de 15 ani.

În perioada de referință (anul 2012), s-au contractat 17 proiecte respectiv 0,12% comparativ cu targetul din PNDR de 14.180 proiecte iar gradul de realizare a numărului de hectare de teren împădurit este de 0,60%, acesta fiind de 297,020 ha din targetul PNDR de 49.348,00 ha.

Valoarea celor 17 proiecte contractate este de 1.250,358 mii Euro reprezentând 0,55% din valoarea alocată. Plățile efectuate sunt în valoare de 3,100 mii Euro (2,542 mii Euro reprezintă plățile FEADR) sunt aferente celor 3 contracte transferate din SAPARD și reprezintă 0,001% din alocare.

Până la sfârșitul anului 2012 s-au desfășurat 8 sesiuni de depunere a proiectelor în cadrul acestei măsuri, pe parcursul cărora au fost depuse 52 proiecte cu o valoare publică de 4.354,839 mii Euro. Din cele 52 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 36 proiecte, din care au fost contractate 26 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate) respectiv 0,18% din targetul din PNDR de 14.180 proiecte, cu o valoare publică de 3.085,357 mii Euro.

De asemenea în cadrul acestei măsuri au fost transferate 3 proiecte cu o valoare eligibilă nerambursabilă de 13,796 mii Euro, proiecte ce au fost în derulare pe măsura 3.5 ”Silvicultură” în cadrul Programului SAPARD.

Cele 26 proiecte aprobate pentru această măsură vizează tipurile de proprietate funciară „Teren agricol în proprietate privată (persoane fizice sau persoane juridice de drept privat)” – 22 proiecte aprobate, Teren agricol în proprietatea autoritatilor publice (municipalitati și asociatiile acestora)” – 3 proiecte aprobate și „Altele” – 1 proiect aprobat.

Suprafața totală a hectarelor de teren împădurit (Ha) a proiectelor sprijinite este de 10,12 (Ha) „Conifere” , 528,32 (Ha) „Foioase” și 110,95 (Ha) „Plantații mixte”. De asemenea cele 26 proiecte aprobate pentru această măsură vizează motivul legat de protecția mediului:

– „Prevenirea eroziunii sau a deșertificării” – 19 proiecte aprobate reprezentând 73,08% și o valoare publicăde 2.378,456 mii Euro;

– „Prevenirea inundațiilor” – 1 proiect aprobat reprezentând 3,85% și o valoare publică de 47,328 mii Euro;

– „Combaterea schimbărilor climatice” – 3 proiecte aprobate reprezentând 11,54% și o valoare publică de 612,143 mii Euro;

– „Altele” – 3 proiecte aprobate reprezentând 11,54% și o valoare publică 47,430 mii Euro.

Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 1 Nord-Est Iași deține cea mai mare pondere, respectiv 26,92% din total proiecte aprobate pe această măsură.

Tabel nr.6.13

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura 221

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure 221

Sursa: www.madr.ro

Pânã la sfârșitul anului 2012 s-au efectuat plãți pentru cele 3 proiecte transferate din Programul SAPARD în valoare de 11,452 mii Euro, contribuția FEADR fiind de 9,391 mii Euro rata de executare financiarã este de 0,005%, (din alocarea de 229.341,338 mii Euro). Plãțile efectuate în anul 2012 sunt în valoare de 3,100 mii Euro (2,542 mii Euro reprezintã plãțile FEADR), sunt aferente celor 3 contracte transferate din SAPARD și reprezintã 0,001% din alocare.

Numărul de beneficiari care primesc sprijin pentru investiții este de 26 din targetul PNDR de 14.180 ceea ce reprezintă un grad de executare a PNDR de 0,18%, iar gradul de realizare a numărului de hectare de teren împădurit este de 1,32%, acesta fiind de 649,39 ha din targetul PNDR de 49.348,00 ha. Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 0,005%, fiind utilizați 11,452 mii Euro din alocarea de 229.341,338 mii Euro.

6.1.3. Axa 3: Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale

Axis 3: Quality of life in rural areas and diversification of the rural economy

Măsura 312 „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi”

Obiectivul general al măsurii 312 vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.

Sprijinul pe această măsură se acordă pentru activități non-agricole în spațiul rural prin intermediul dezvoltării micro-întreprinderilor atât nou create cât și existente. Astfel, acțiunile prevăd investiții în activități non-agricole productive, investiții pentru dezvoltarea activităților meșteșugărești, de artizanat și a altor activități tradiționale non-agricole cu specific local, precum și marketingul acestora, servicii pentru populația rurală. De asemenea, sunt susținute investiții în producerea de energie regenerabilă (achiziționarea de echipamente de producere a energiei din alte surse regenerabile decât biocombustibili).

În perioada de referință (anul 2012) s-au contractat 578 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate), respectiv 5,73% comparativ cu targetul din PNDR de 10.091 proiecte. Valoarea celor 578 proiecte contractate este de 59.406,744 mii Euro, reprezentând 11,17% din valoarea alocată. Plățile efectuate au fost în valoare de 52.320,663 mii Euro, reprezentând 9,84% din alocare, din care 41.856,530 mii Euro este contribuția FEADR.

Până la 31.12.2012 s-au desfășurat 7 sesiuni de depunere a proiectelor pe parcursul cărora au fost depuse 9.499 proiecte cu o valoare publică de 1.317.172,809 mii Euro. Din cele 9.499 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 3.265 proiecte, din care au fost contractate 2.640 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate), respectiv 26,16% din targetul din PNDR de 10.091 proiecte cu un volum total al investițiilor de 616.847,046 mii Euro și cu o valoare publică de 332.099,888 mii Euro.

Referitor la împărțirea proiectelor aprobate în funcție de tipul micro – întreprinderii, situația se prezintă astfel:

 ponderea cea mai mare o deține categoria „Înființare de micro – întreprinderi” (98,83% din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură) cu 2.609 proiecte aprobate, cu un volum total al investițiilor de 609.182,233 mii Euro și o valoare publică de 328.002,473 mii Euro;

 categoria „Dezvoltare micro – întreprinderi” deține o pondere de 1,17% din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură, cu 31 proiecte aprobate, cu un volum total al investițiilor de 7.664,813 mii Euro și o valoare publică de 4.097,415 mii Euro.

Din punct de vedere al acțiunilor întreprinse prin intermediul măsurii 312, acestea prevăd următoarele tipuri de investiții:

 investiții în activități non-agricole productive – 350 proiecte aprobate reprezentând 23,00% din targetul PNDR de 1.522;

 investiții pentru dezvoltarea activităților meșteșugărești și de artizanat – 42 proiecte aprobate reprezentând 1,10% din targetul PNDR de 3.806;

 servicii pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi – 2.248 proiecte aprobate reprezentând 49,22% din targetul PNDR de 4.567.

 investiții în producerea de energie regenerabilă – 511 proiecte aprobate reprezentând 260,71% din targetul PNDR de 196.

În ceea ce privește distribuția regională, Regiunea 3 Sud Muntenia Targoviste deține cea mai mare pondere, respectiv 21,29% din total proiecte aprobate pe această măsură, urmată de Regiunea 6 Nord-Vest Satu Mare cu o pondere de aproximativ 16,10%. Cea mai mică pondere, 0,87% din tot. proiecte aprobate pe această măsură o deține Regiunea 8 București Ilfov.

Tabel nr.6.14

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura 312

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure 312

Sursa : www.madr.ro

Până la sfârșitul anului 2012 s-au efectuat plăți de 200.900,962 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 160.720,769 mii Euro (rata de executare financiară este de 37,77%, din alocarea de 531.842,968 mii Euro).

În anul 2012 s-au efectuat plăți în valoare de 52.320,663 mii Euro (rata de executare financiară este de 9,84%, din alocare) în valoare de 41.856,530 mii Euro contribuție FEADR.

Suplimentar până la sfârșitul anului 2012 (respectiv în anul 2010) pentru capitalizarea Schemei de garantare s-au efectuat plăți de 9.910,000 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 7.928,000 mii Euro.

În ceea ce privește Schema de garantare, în anul 2012 s-au acordat 42 garanții în valoare de 2.537,09 mii Euro, unele proiecte beneficiind de mai multe garanții (cursul euro la data denominării sursei este de 4,0715 lei/euro), aferent unui număr de 31 proiecte, cu respectarea condiției de a se încadra în 80% din valoarea cumulată a creditului.

Situația garanțiilor acordate clasificate după tipul investiției în care se încadrează proiectul se prezintă astfel:

1. Investiții în activități non-agricole productive – 8;

2. Servicii pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi – 34.

După tipul micro-întreprinderii situația se prezintă astfel:

1. Înființare micro-întreprindere – 41;

2. Dezvoltare micro-întreprindere – 1.

Din punct de vedere al garanțiilor acordate în cadrul schemei pentru IMM-uri, este măsura care se bucură de numărul cel mai mare de garanții acordate.

Astfel, începând cu aprilie 2010 până în prezent, s-au acordat un număr de 263 garanții în valoare de 19.078,58 mii Euro. Beneficiarii PNDR care au obținut garanții, au reușit să-și deruleze proiectele, mecanismul de garantare contribuind la implementarea acestora prin facilitarea de către Fond acordării unui volum de credite în valoare de 30.864,27 mii Euro.

Situația garanțiilor acordate în perioada aprilie 2010 – decembrie 2012, clasificate după tipul investiției în care se încadrează proiectul se prezintă astfel:

1. Investiții în activități non-agricole productive – 34;

2. Servicii pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi – 229.

După tipul micro-întreprinderii situația se prezintă astfel:

1. Înființare micro-întreprindere – 261;

2. Dezvoltare micro-întreprindere – 2.

Din analiza stadiului implementării proiectelor care au beneficiat de garanții se poate observa că 90% au cel puțin o plată efectuată, pentru 82% suma plătită depășește 70% din valoarea publică a contractelor și 61% sunt finalizate.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate:

Număr de micro-întreprinderi care primesc sprijin 2.640 micro-întreprinderi față de targetul de 10.091 micro-întreprinderi, rata de executare a PNDR fiind de 26,16% (față de estimările inițiale din anul 2007, valorile proiectelor au fost mult mai mari – cel puțin duble iar o parte din alocarea inițial programată pentru a finanța proiecte a fost ulterior transferată în vederea finanțării Schemei de Garantare).

Rata de execuție financiară (plăți efectuate pentru proiecte și Schema de garantare) este de 39,64%. Până acum au fost utilizați 210.810,962 mii Euro din alocarea de 531.842,968 mii Euro.

De asemenea, până la sfârșitul anului 2012 din proiectele care vizează noile provocări și sunt prevăzute cu finanțare din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE) au fost contractate 455 proiecte, cu un volum total al investițiilor de 131.527,021 mii Euro și cu o valoare publică de 4.954,003 mii Euro.

Toate cele 455 proiecte aprobate din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE) pentru această măsură se adresează investițiilor pe tipul operațiunii „Instalații/infrastructuri care utilizează biomasă pentru energia regenerabilă și alte surse de energie regenerabilă (energie solară și eoliană, geotermică)” .

În cadrul măsurii 312, pentru proiectele care vizează noile provocări și sunt prevăzute cu finanțare din bugetul Planului European de Redresare Economică (PERE), s-au efectuat plăți de 1.111,482 mii Euro, contribuția PERE-FEADR reprezentând 889,186 mii Euro toate vizând tipul de operațiune „Instalații/infrastructuri care utilizează biomasă pentru energia regenerabilă și alte surse de energie regenerabilă (energie solară și eoliană, geotermică)”.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare PERE este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate:

Număr de micro-întreprinderi care primesc sprijin – 455 micro-întreprinderi față de targetul de 196 micro-întreprinderi, rata de executare a PERE fiind de 232,14%.

Rata de execuție financiară (plăți PERE) este de 9,49%, au fost utilizați 1.111,482 mii Euro din alocarea de 11.717,950 mii Euro.

Măsura 313 „Încurajarea activităților turistice”

Obiectivul general al acestei măsuri îl constituie dezvoltarea activităților turistice în zonele rurale care să contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor alternative, precum și la creșterea atractivității spațiului rural. Sprijinul prin această măsură vizează investiții în spațiul rural, și anume: investiții în infrastructura de primire turistică, investiții în activități recreaționale, investiții în infrastructura la scară mică precum centrele de informare, amenajarea de marcaje turistice, etc, dezvoltarea și/ sau marketingul serviciilor turistice legate de turismul rural.

În perioada de referință (anul 2012) s-au contractat 72 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate), respectiv 2,61% din targetul PNDR de 2.757 proiecte. Volumul total al investițiilor este de 17.723,795 mii Euro, reprezentând 2,97% din targetul de 597.353,960 mii Euro, valoare contractata de 11.080,060 mii Euro reprezentând 2,85% din alocare și au fost efectuate plăți în valoare de 15.572,145 mii Euro, reprezentând 4,01% din alocare din care 12.457,716 mii Euro este contribuția FEADR.

Până la 31.12.2012 s-au desfășurat 7 sesiuni de depunere a proiectelor pe parcursul cărora au fost depuse 3.703 proiecte cu o valoare publică de 569.890,748 mii Euro. Din cele 3.703 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 1.292 proiecte, din care au fost contractate 975 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate), respectiv 35,36% din targetul din PNDR de 2.757 proiecte, cu un volum total al investițiilor de 356.385,447 mii Euro (59,66% din targetul din PNDR de 597.353,960 mii Euro) și cu o valoare publică de 159.734,819 mii Euro.

Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 6 Nord-Vest Satu Mare deține cea mai mare pondere, respectiv 24,82% din total proiecte aprobate pe această măsură, fiind urmată de Regiunea 7 Centru Alba Iulia cu o pondere de aproximativ 21,54% din total proiecte aprobate. Cea mai mică pondere, respectiv 6,97% din total proiecte aprobate pe această măsură o deține Regiunea 4 Sud Vest Oltenia Craiova.

Referitor la împărțirea proiectelor aprobate în funcție de tipul acțiunii, situația se prezintă astfel:

 ponderea cea mai mare o deține categoria „Infrastructura de agrement (conform tabelelor de monitorizare CMEF in aceasta grupa se incadreaza si structurile de primire turistica)” (69,64% din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură) cu 679 proiecte aprobate, cu un volum total al investițiilor de 291.256,076 mii Euro și o valoare publică de 109.901,194 mii Euro;

 categoria „Infrastructura de mică dimensiune (conform tabelelor de monitorizare CMEF in aceasta grupa se incadreaza centrele de informare turistica)” deține o pondere de 29,95% din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură, cu 292 proiecte aprobate, cu un volum total al investițiilor de 64.501,934 mii Euro și o valoare publică de 49.318,871 mii Euro.

 categoria „Dezvoltarea/promovarea serviciilor de turism rural” deține o pondere de 0,41% din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură, cu 4 proiecte aprobate, cu un volum total al investițiilor 627,437 mii Euro și o valoare publică de 514,754 mii Euro.

Tabel nr.6.14

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura 312

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure 312

Sursa: www.madr.ro

În ceea ce privește acțiunile întreprinse prin intermediul măsurii 313, în comparație cu un target prevăzut în PNDR de 669 acțiuni, 141 proiecte aprobate prevăd acțiuni de agroturism reprezentând un procent de 21,08%. Numărul scăzut de proiecte ce prevăd acțiuni de agroturism este datorat faptului că solicitanții eligibili pentru astfel de proiecte sunt angrenați în activități agricole la scară mică din care rezultă produse utilizate în interes propriu, care, în contextul economic actual, nu generează veniturile necesare demarării unei astfel de investiții. Mai mult decât atât, normele sanitar-veterinare exigente și, implicit, obținerea dificilă a autorizațiilor sanitar-veterinare pentru acest tip de investiții, fac mai puțin interesantă aplicarea unor proiecte în agroturism pentru solicitanți.

Un număr de 502 proiecte aprobate vizează acțiuni de turism rural reprezentând 51,70% din targetul de 971 acțiuni din PNDR, iar activitățile recreaționale sunt prevăzute în 36 proiecte (componentă dominantă) aprobate reprezentând 7,88% din targetul din PNDR de 457 activități.

Totodată, gradul de atingere scăzut al tuturor targeturilor stabilite în cadrul măsurii 313 este determinat de faptul că majoritatea proiectelor au valoare maximă permisă prin fișa măsurii față de valorile medii stabilite în etapa de programare.

Până la sfârșitul anului 2012 s-au efectuat plăți de 37.351,066 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 29.880,852 mii Euro (rata de executare financiară este de 9,62%, din alocarea de 388.280,074 mii Euro). În anul 2012, în cadrul acestei măsuri s-au efectuat plăți în valoare de 15.572,145 mii Euro (rata de executare financiară este de 4,01%, din alocare) respectiv 12.457,716 mii Euro contribuție FEADR.

Suplimentar până la sfârșitul anului 2012 (respectiv în anul 2010) aferent schemei de grantare sau efectuat plăți de 9.540,000 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 7.632,000 mii Euro.

În ceea ce privește Schema de garantare, în anul 2012 s-au acordat 7 garanții în valoare de 764,02 mii Euro, unele proiecte beneficiind de mai multe garanții (cursul euro la data denominării sursei este de 4,0715 lei/euro), aferent unui număr de 5 proiecte cu respectarea condiției de a se încadra în 80% din valoarea cumulată a creditului.

Situația garanțiilor acordate clasificate după tipul investiției în care se încadrează proiectul se prezintă astfel: 1. Infrastructura de primire turistică (pensiuni) – 7;

2. Activități recreaționale – 0.

Numărul garanțiilor acordate, evidențiază faptul că această măsură se află printre măsurile care înregistrează un grad scăzut de accesare, in special, datorită dificultăților pe care beneficiarii le întâmpină în accesarea unui credit care să le asigure cofinanțarea.

Astfel, începând cu aprilie 2010 până în prezent, s-au acordat un număr de 37 garanții în valoare de 3.524,39 mii Euro. Beneficiarii PNDR care au obținut garanții, au reușit să-și deruleze proiectele, mecanismul de garantare contribuind la implementarea acestora prin facilitarea de către Fond a acordării unui volum de credite în valoare de 5.233,73 mii Euro.

Situația garanțiilor acordate în perioada aprilie 2010 – decembrie 2012, clasificate după tipul investiției în care se încadrează proiectul se prezintă astfel:

1. Infrastructura de primire turistică (pensiuni) – 36;

2. Activități recreaționale – 1.

Din analiza stadiului implementării proiectelor care au beneficiat de garanții se poate observa că 91% au cel puțin o plată efectuată, pentru 57% suma plătită depășește 70% din valoarea publică a contractelor și 4% sunt finalizate.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate:

Numărul de activități turistice sprijinite – rata de executare a PNDR este de 35,36%, din targetul de 2.757 au fost sprijinite 975 activități turistice (față de estimările inițiale din anul 2007, valorile proiectelor au fost mai mari iar o parte din alocarea inițial programată pentru a finanța proiecte a fost ulterior transferată în vederea finanțării Schemei de Garantare). Cel de al doilea indicator relevant pentru evoluția implementării măsurii, respectiv Volumul total al investițiilor, are un grad ridicat de realizare de 59,66%, acesta fiind de 356.385,447 mii Euro din targetul PNDR de 597.353,960 mii Euro.

Rata de execuție financiară (plăți efectuate pentru proiecte și Schema de garantare) este de 12,08%, din alocarea aferentă de 388.280,074 mii Euro fiind utilizați 46.891,066 mii Euro.

Măsura 322 „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale”

Complexitatea nevoilor de renovare, dezvoltare și modernizare a localităților rurale a reclamat necesitatea unei abordări integrate care a presupus combinarea activităților și operațiunilor a trei măsuri oferite de cadrul legal de dezvoltare rurală, și anume: măsurile 321, 322 și 323 în una singură, devenind astfel M322 “Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale”.

Obiectivul general al acestei măsuri vizează îmbunătățirea condițiilor de viață pentru populație, asigurarea accesului la serviciile de bază și protejarea moștenirii culturale și naturale din spațiul rural în vederea realizării unei dezvoltări durabile.

Sprijinul pentru această măsură vizează investiții în spațiul rural pentru crearea și modernizarea infrastructurii fizice de bază, crearea și dezvoltarea serviciilor publice de bază pentru populația rurală, protejarea patrimoniului cultural de interes local și natural din spațiul rural.

În perioada de referință (anul 2012) au fost sprijinite 172 comune, respectiv 16,76% din targetul PNDR de 1.026 comune. Volumul total al investițiilor este de 282.468,622 mii Euro reprezentând 17,61% din targetul de 1.603.748,69 mii Euro valoarea celor 172 proiecte contractate este de 224.545,379 mii Euro reprezentând 13,01% din valoarea alocată, fiind efectuate plăți în valoare de 367.474,814 mii Euro, reprezentând 21,29% din alocare, din care 293.979,851mii Euro este contribuția FEADR.

Până la sfârșitul anului 2012 s-au desfășurat 6 sesiuni de depunere a proiectelor pe parcursul cărora au fost depuse 3.225 proiecte cu o valoare publică de 7.630.432,311 mii Euro. Din cele 3.225 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 794 proiecte, din care au fost contractate 789 proiecte (numărul reflectă contractele rămase în sistem ca urmare a operării contractelor reziliate), cu un volum total al investițiilor de 2.215.348,612 mii Euro (138,14% din targetul din PNDR de 1.603.748,692 mii Euro) și cu o valoare publică de 1.712.250,415 mii Euro. Numărul de comune in care s-au desfasurat actiuni a fost 810, respectiv 78,95% din targetul PNDR de 1.026 comune.

Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 1 Nord Est Iași deține cea mai mare pondere, respectiv 27,12% din total proiecte aprobate pe această măsură, fiind urmată de Regiunea 6 Nord-Vest Satu Mare cu o pondere de aproximativ 22,31% din total proiecte aprobate. Cea mai mică pondere, respectiv 0,89% din total proiecte aprobate pe această măsură o deține Regiunea 8 București Ilfov.

Referitor la împărțirea proiectelor aprobate pe tip de acțiuni/ tip de revitalizare, situația se prezintă astfel:

 Ponderea majoritara o detine tipul de revitalizare „Fizică” (aproximativ 99,62% din totalul celor 789 proiecte aprobate pentru această măsură), 528 proiecte aprobate, vizeaza cu preponderență modernizarea drumurilor comunale, cu un volum total al investițiilor de 1.387.021,096 mii Euro, la care se adaugă 258 proiecte aprobate, vizând cu preponderență înființarea/ extinderea rețelelor de alimentare cu apă și/ sau rețelelor de canalizare și a stațiilor de epurare, cu un volum total al investițiilor de 815.803,785 mii euro;

 Ponderea cea mai mică o deține tipul de revitalizare „Socială” (aproximativ 0,38% din totalul de 789 proiecte aprobate pentru această măsură) cu 3 proiecte aprobate, vizând cu preponderență înființarea și dotarea centrelor sociale pentru îngrijire bătrâni, cu un volum total al investițiilor de 12.523,731 mii Euro.

Tabel nr.6.15

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura 322

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure 322

Sursa: www.madr.ro

În urma investițiilor aprobate pentru această măsură, în studiile de fezabilitate pentru proiectele contractate se menționează că se vor moderniza și crea 3.827,686 km drumuri în zona rurală reprezentând 92,26% din 4.149 km prevăzuți ca target în PNDR, 2.789,064 km de conducte pentru alimentarea cu apă potabilă reprezentând 44,16% față de targetul de 6.317 km, 4.210,753 km de conducte de canalizare reprezentând aproximativ 83,33% comparativ cu 5.053 km target PNDR).

De asemenea, din totalul proiectelor aprobate comparativ cu targetul de 200 comune, 271 proiecte aparțin comunelor identificate în Master Planurile Regionale pentru infrastructura de apă/ apă uzată, reprezentând 135,50%, iar 710 proiecte aparțin comunelor care nu au mai beneficiat de finanțare UE pentru același tip de investiție reprezentând 138,40% din targetul de 513 comune. Până la sfârșitul anului 2012 s-au efectuat plăți de 979.516,644 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 783.613,315 mii Euro (rata de executare financiară este de 56,75%, din alocarea de 1.726.070,331 mii Euro). In anul 2012 s-au efectuat plăți în valoare de 367.474,814 mii Euro (rata de executare financiară este de 21,29%, din alocare) respectiv 293.979,851 mii Euro contribuție FEADR.

În ceea ce privește distribuția regională a proiectelor aprobate (valori angajate), precum și a plăților efectuate, situația este prezentată în graficul de mai jos:

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate:

Numărul de comune sprijinite – rata de executare a PNDR este de 78,95%, beneficiind de sprijin un număr de 810 comune comparativ cu targetul de 1.026, deși cel de al doilea indicator relevant pentru evoluția implementării măsurii, respectiv Volumul total al investițiilor a depășit nivelul estimat fiind de 2.215.348,612 milioane euro reprezentând 138,14% față de targetul de 1.603.748,692 milioane euro, ceea ce evidențiază faptul că, au fost depuse, selectate și apoi contractate proiecte integrate cu valori semnificativ mai mari decât s-a estimat inițial.

Rata de execuție financiară (plăți efectuate) este de 56,75%, fiind utilizați 979.516,644 mii Euro față de alocare de 1.726.070,331.

În vederea atingerii obiectivelor stabilite prin Planul European de Redresare Economică (PERE) în anul 2012 AM-PNDR a initiat demersurile necesare implementarii unei componente a masurii 322 care sa vizeze dezvoltarea infrastructurii de internet in banda larga. In acest sens, in colaborare cu Ministerul Societatii Informationale (responsabil cu implementarea RO-Net) si cu Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) au fost identificate zonele albe (din punct de vedere al accesului la internet in banda larga) si a fost facuta demarcarea (pe criterii teritoriale) cu proiectul RO-Net.

A fost elaborată fisa tehnica a masurii, in vederea transmiterii in anul 2013 a unei propuneri de modificare a PNDR. AM-PNDR intentioneaza lansarea acestei masuri in anul 2013, dupa aprobarea de catre Comisia Europeana, astfel incat beneficiarii masurii sa poata dezvolta si sa opereze retelele finantate prin submasura e) a Masurii 322 pana la finalul anului 2015.

6.1.4. Implementarea Axei 4 LEADER

Implementation of Axis 4 LEADER

Măsura 41 „Implementarea strategiilor de dezvoltare locală”

Până la sfârșitul anului 2012 au fost depuse 342 proiecte cu o valoare publică de 12.465,960 mii Euro. Din cele 342 proiecte depuse, au fost selectate 128 proiecte, din care au fost contractate 77 proiecte, cu o valoare publică de 2.699,507 mii Euro.

Referitor la împărțirea proiectelor aprobate în funcție de Axe, situația se prezintă astfel:

Axa 1 – au fost aprobate 56 proiecte cu o valoare totală de 1.263,566 mii Euro și o valoare publică de 840,141 mii Euro. În cadrul Axei 1 ponderea cea mai mare o deține Măsura 141 (55,36% din totalul proiectelor aprobate pentru această Axă) cu 31 proiecte aprobate, cu o valoare publică de 232,500 mii Euro;

 Măsura 112 deține 25,00% din totalul proiectelor aprobate pentru această Axă cu 14 proiecte aprobate, cu o valoare publică de 196,000 mii Euro;

 Măsura 121 deține 16,07% din totalul proiectelor aprobate pentru această Axă cu 9 proiecte aprobate, cu o valoare publică de 304,975 mii Euro;

 Măsura 125 deține 3,57% din totalul proiectelor aprobate pentru această Axă cu 2 proiecte aprobate, cu o valoare publică de 106,666 mii Euro;

Axa 3 – au fost aprobate 21 proiecte cu o valoare totală de 1970,810 mii Euro și o valoare publică de 1.859,366 mii Euro.

În cadrul Axei 3 ponderea cea mai mare o deține Măsura 322 (80,95% din totalul proiectelor aprobate pentru această Axă) cu 17 proiecte aprobate, cu o valoare publică de 1.599,331 mii Euro; Măsura 312 deține 14,29% din totalul proiectelor aprobate pentru această Axă cu 3 proiecte aprobate, cu o valoare publică de 190,035 mii Euro; Măsura 313 deține 4,76% din totalul proiectelor aprobate pentru această Axă cu 1 proiect aprobat, cu o valoare publică de 70,000 mii Euro;

Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 2 Sud-Est Constanța deține cea mai mare pondere, respectiv 61,04% din total proiecte aprobate pe această măsură, fiind urmată de Regiunea 7 Centru Alba Iulia cu o pondere de aproximativ 24,68% din total proiecte aprobate. Cea mai mică pondere, respectiv 14,29% din total proiecte aprobate pe această măsură o deține Regiunea 1 Nord-Est Iași.

Tabel nr.6.16

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura M41

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure M41

Sursa: www.madr.ro

Până la sfârșitul anului 2012 s-au efectuat plăți de 125,671 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 119,388 mii Euro . Toate plățile au fost efectuate în cursul anului 2012, pentru proiectele încadrabile în Axa1.

Situația plăților efectuate este următoarea:

1. Măsura 112 – s-au efectuat plăți în valoare de 94,095 mii Euro, reprezentând 74,87% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această axă, contribuția FEADR fiind de 89,390 mii Euro;

2. Măsura 141 – s-au efectuat plăți în valoare de 31,576 mii Euro, reprezentând 25,13% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această măsură, contribuția FEADR fiind de 29,998 mii Euro.

Conform datelor transmise de către cele 87 de GAL-uri care până la sfarsitul anului 2012 semnasera contractele in cadrul sub-masurii 431.2 Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, dobândirea de competențe și animarea teritoriului, putând astfel să înceapă desfășurarea activităților de implementare a strategiilor, s-au înregistrat următoarele rezultate:

– suprafața totală a celor 87 de teritorii este de 85.253,58 km2, ceea ce reprezintă un procent de acoperire de 47% din target-ul prevăzut (181.600 km2).

– populația totală din cadrul teritoriului acoperit de cele 87 GAL-uri este de 3.711.975 reprezentând un procent de aproximativ 40% din target-ul de 9.360.000.

– numărul de membri din GAL-uri este de 4.146 reprezentând un procent de aproximativ 78% din target-ul de 5.285 membri.

– target-ul de 3.213 parteneri privați și ONG-uri membrii în GAL-uri prevăzut în fișa măsurii este atins in procent de 94%, numărul partenerilor privați și ONG-uri în cele 87 GAL-uri finanțate fiind de 3.016.

– proiectele contractate sunt in numar de 77 reprezentand 0,8% din targetul de 9.502.

Măsura 421 „Implementarea proiectelor de cooperare”

În anul 2012, în cadrul GAL-urilor selectate în prima etapa nu s-au depus proiecte pentru măsura 421.

Măsura 431 – submăsura 431.1 „Construcție parteneriate public – private”

Fazele 1 și 2 ale acestei sub-măsuri au constat în organizarea de cursuri de formare cu privire la abordarea LEADER. Proiectele aferente fazelor 1 și 2 au fost împărțite pe patru loturi, fiecare lot acoperind două regiuni de dezvoltare, astfel:

 Lotul I – regiunile Nord – Est (județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui) și Sud – Est (județele Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Vrancea și Tulcea);

 Lotul II – regiunile Sud – Muntenia (județele Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman) și București – Ilfov;

 Lotul III- regiunile Sud – Vest (județele Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea) și Vest (județele Arad, Caraș–Severin, Hunedoara și Timiș);

 Lotul IV – regiunile Nord – Vest (județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Sălaj, Satu–Mare și Maramureș) și Centru (județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu).

Suma alocată pentru fazele 1 și 2 precum și valoarea contractelor este de 1.704,000 mii Euro.

Faza 1 Sensibilizarea actorilor locali privind abordarea LEADER a avut ca scop sensibilizarea actorilor locali cu privire la abordarea LEADER – sesiuni de informare și formare privind programul național de dezvoltare rurală, dezvoltarea locală, Axa 4 LEADER, exemple de acțiuni concrete întreprinse de zonele rurale.

Beneficiarii direcți au fost entități publice sau private care activează în domeniul instruirii și/sau informării și difuzării de cunoștințe, selectate conform procedurii de achiziție publică. Beneficiarii finali au fost partenerii economici și sociali din teritoriile potențiale LEADER, alți reprezentanți ai societății civile – cum ar fi fermierii, femeile din mediul rural, tinerii și asociațiile lor – din teritoriul potențial LEADER și partenerii publici care acoperă parțial sau total teritoriul potențial LEADER.

Faza 2 Formarea reprezentanților grupurilor potențiale a avut ca scop formarea reprezentanților grupurilor potențiale prin sesiuni de formare specializată privind strategiile de dezvoltare locală (realizarea analizei diagnostic și analizei SWOT, elaborarea strategiei, programului de acțiuni, formarea parteneriatului, etc.).

Beneficiarii direcți au fost entități publice sau private care activează în domeniul instruirii și/sau informării și difuzării de cunoștințe, selectate conform procedurii de achiziție publică. Beneficiarii finali au fost reprezentanți sau membri ai unui grup compus din cel puțin 2 organizații private și o instituție publică din teritoriul potențial, care să fi urmat faza 1 sau altă instruire de bază privind LEADER sau care demonstrează că dețin cunoștințe și experiență privind abordarea LEADER.

Prin Faza 3 s-a acordat sprijin financiar pentru pregătirea planurilor de dezvoltare locală pentru selecția GAL-urilor, pe baza unui proiect elaborat de parteneriatele interesate. Produsul final al acestui proiect este planul de dezvoltare locală pentru selectarea GAL-urilor.

Tabel nr.6.17

Distribuția regională a proiectelor aprobate (număr și valoare eligibilă nerambursabilă) pe Măsura M431.1

Regional distribution of approved projects (number and amount of eligible grants) Measure M431.1

Sursa: www.madr.ro

Până la sfârșitul anului 2012 (respectiv în anul 2009) s-a desfășurat 1 sesiune de depunere a proiectelor în cadrul acestei submăsuri, pe parcursul căreia au fost depuse 112 proiecte cu o valoare publică de 4.920,162 mii Euro. Din cele 112 proiecte depuse, au fost selectate în urma întrunirii Comitetului de Selecție 111 proiecte și 101 contractate, cu o valoare publică de 4.201,985 mii Euro.

Din punct de vedere al distribuției regionale, Regiunea 3 Sud Muntenia Târgoviște deține cea mai mare pondere, respectiv 23,76% din total proiecte aprobate pe această măsură, fiind urmată de Regiunea 7 Centru Alba Iulia cu o pondere de aproximativ 19,80% din total proiecte aprobate. Cea mai mică pondere, respectiv 0,99% din total proiecte aprobate pe această măsură o deține Regiunea 8 București Ilfov.

Până la sfârșitul anului 2012, pe măsura 431.1 fazele 1, 2 și 3, s-au efectuat plăți de 4.850,505 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 3.880,404 mii Euro.

Situația plăților efectuate, împărțite în funcție de tipul de acțiune, se prezintă astfel:

1. Instruire generala – s-au efectuat plăți în valoare de 1.122,834 mii Euro, reprezentând 23,15% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această măsură, contribuția FEADR fiind de 898,267 mii Euro;

2. Instruire specializata pentru reprezentantul GAL- s-au efectuat plăți în valoare de 534,483 mii Euro, reprezentând 11,02% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această măsură, contribuția FEADR fiind de 427,586 mii Euro.

3. Elaborare dosare selectie GAL- s-au efectuat plăți în valoare de 3.193,188 mii Euro, reprezentând 65,83% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această măsură, contribuția FEADR fiind de 2.554,550 mii Euro.

Progresul Programului din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și financiare stabilite la începutul perioadei de programare este prezentat în următorul stadiu cumulativ al obiectivelor realizate.

Numărul de acțiuni sprijinite, respectiv sesiuni de instruire generală, specializată și strategii elaborate – rata de executare a PNDR este de 70,7%, beneficiind de sprijin un număr de 181 acțiuni comparativ cu targetul de 256.

Rata de executare financiară (plăți efectuate) este de 75,85%, fiind utilizați 4.850,505 mii Euro față de alocarea de 6.395,284 mii Euro.

Selecția Grupurilor de Acțiune Locală

În perioada 01 septembrie – 15 noiembrie 2010 s-a desfășurat prima sesiune de depunere a Planurilor de Dezvoltare Locală în vederea participării la selecția Grupurilor de Acțiune Locală, în cadrul căreia au fost depuse 151 planuri de dezvoltare. În urma aprobării Raportului de Selecție de către Comitetul Național de Selecție din data de 03.06.2011, au fost selectate pentru finanțare 81 Planuri de Dezvoltare Locală, aferente a 81 GAL-uri, în valoare publică de 227.554,390 mii Euro, care ulterior au primit autorizații de funcționare.

În perioada 01 martie – 02 mai 2012, s-a desfășurat cea de-a doua sesiune de depunere a Planurilor de Dezvoltare Locală în vederea participării la selecția Grupurilor de Acțiune Locală, în cadrul căreia au fost depuse 111 planuri de dezvoltare. În urma aprobării Raportului de Selecție de către Comitetul Național de Selecție din data de 06.11.2012 și a elaborarii Ordinului MADR nr.261/2012 din data de 17.12.2012 au fost selectate pentru finanțare 82 Planuri de Dezvoltare Locală, aferente a 82 GAL-uri, în valoare publică de 226.104,769 mii Euro.

Măsura 431.2 „Funcționarea grupului de acțiune locala, dobandirea de competențe și

animarea teritoriului”

Până la sfarsitul anului 2011 au fost semnate, conform prevederilor Măsurii 431.2 Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, dobândirea de competențe și animarea teritoriului, 25 contracte de finanțare (aferente primei sesiuni).

În anul 2012 s-a incheiat contractarea si pentru restul de 56 GAL-uri selectate in prima sesiune, iar valoarea totală contractata ca urmare a primei selectii a GAL-urilor a fost de 42.665,605 mii Euro. Totodată în anul 2012 s-au semnat contractate pentru 6 GAL-uri aferente celei de a doua sesiuni de selectie.

Astfel, in cadrul acestei submăsuri, până la sfarsitul anului 2012 au fost semnate 87 contracte în valoare publică de 44.465,611 mii Euro.

Până la sfârșitul anului 2012, pe măsura 431.2, s-au efectuat plăți de 4.034,180 mii Euro, contribuția FEADR reprezentând 3.832,471 mii Euro. În cadrul acestei măsuri toate plățile s-au efectuat doar în anul 2012.

Situația plăților efectuate, împărțite în funcție de tipul de eveniment, se prezintă astfel:

Componenta a – Funcționarea GAL

Altele (sunt grupate în această categorie sumele plătite ca și avans precum și

cheltuielile de funcționare)- s-au efectuat plăți în valoare de 3.789,804 mii Euro,

reprezentând 93,94% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această măsură,

contribuția FEADR fiind de 3.600,314 mii Euro;

Componenta b – Instruire și animarea teritoriului după selecția GAL

Studii privind zonele vizate – s-au efectuat plăți în valoare de 61,405 Euro, reprezentând 1,52% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această măsură, contribuția FEADR fiind de 58,335 mii Euro.

Măsuri destinate furnizarii de informatii privind zona si strategia de dezvoltare locala – s-au efectuat plăți în valoare de 65,427 mii Euro, reprezentând 1,62% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această măsură, contribuția FEADR fiind de 62,156 mii Euro;

Formarea personalului implicat in elaborarea si implementarea strategiei de dezvoltare locala- s-au efectuat plăți în valoare de 49,518 mii Euro, reprezentând 1,23% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această măsură, contribuția FEADR fiind de 47,042 mii Euro;

Evenimente de promovare- s-au efectuat plăți în valoare de 68,026 mii Euro, reprezentând 1,69% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această măsură, contribuția FEADR fiind de 64,624 mii Euro din care: Actiuni de animare- s-au efectuat plăți în valoare de 2,660 mii Euro, reprezentând 0,07% din contribuția publică plătită beneficiarilor pentru această măsură, contribuția FEADR fiind de 2,527 mii Euro;

Măsura 511 „Operațiuni de asistență tehnică”

Obiectivul general al măsurii de asistență tehnică este de a asigura sprijin pentru coordonarea și implementarea politicii de dezvoltare rurală în România, stabilită prin PNDR, într-un mod cât mai efectiv, eficient, corect și transparent.

Prin fondurile destinate măsurii de asistență tehnică se finanțează activitățile care vor asigura îndeplinirea obiectivelor majore ale acestei măsuri, precum: asigurarea unei bune gestionări și utilizări a resurselor alocate în vederea derulării eficiente a PNDR; îmbunătățirea și maximizarea impactului PNDR; asigurarea transparenței, informării, comunicării și promovării PNDR și a sprijinului comunitar destinat derulării acestuia; asigurarea unei bune cooperări cu Comisia Europeană și partenerii economici și sociali; înființarea și funcționarea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală.

În cadrul acestei măsuri, în perioada de referință (anul 2012), au fost încheiate 21 contracte în valoare publică 7.380,115 mii Euro și s-au efectuat plăți în valoare de 14.967,852 mii Euro (13.318,144 mii Euro componenta FEADR). Până la sfârșitul anului 2012, în urma procedurii de achiziții publice, la nivel APDRP s-au încheiat 51 contracte cu o valoare eligibilă de 23.260,294 mii Euro, iar la nivel MADR s-au încheiat 29 contracte cu o valoare eligibilă de 11.687,138 mii Euro. De asemenea, s-au efectuat plăți în valoare publică de de 33.204,11 mii Euro (27.907,15 mii Euro componenta FEADR).

Schema de Plăți Naționale Directe Complementare (PNDC)

Plățile naționale directe complementare – PNDC sunt plățile care suplimentează, din bugetul FEADR și de la bugetul național, pe cele primite prin schema unică de plată pe suprafață – SAPS.

Plățile naționale directe complementare se acordă cu respectarea condițiilor SAPS și a condițiilor specifice impuse de legislația europeană și națională pentru culturile respective, conform Ordinului MADR nr. 246/2008 și Ordinului MAPDR nr. 118/2009.

Plata decuplată națională directă complementară la SAPS pentru culturi situate în teren arabil – PNDC 1. APIA este instituția însărcinată cu primirea și gestionarea cererilor de Plăți Naționale Directe Complementare în teren arabil (PNDC1) în baza Protocolului de colaborare încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la data de 19.06.2008 și completat prin Actul adițional nr.1 din 03.04.2009.

Se acordă o plată națională directă complementară la SAPS, decuplată de producție în sectorul vegetal, pentru culturile amplasate pe teren arabil, eligibil SAPS, în cuantum fix pe hectar: cereale (grâu comun, grâu dur, secară, orz, ovăz, porumb, sorg, orez, triticale, porumb dulce și alte cereale), culturi proteice (mazăre, fasole de câmp, bob, lupin dulce și linte), plante industriale (floarea soarelui, rapiță, soia convențională, in și cânepă pentru fibră, tutun, in pentru ulei, plante medicinale, alte plante industriale), rădăcinoase (sfeclă furajeră, sfeclă de zahăr), cartofi, legume proaspete, căpșuni, pepeni, flori și plante ornamentale, plante de nutreț, loturi semincere, alte culturi pe teren arabil. Parcela cultivată trebuie să fie de minim 0,3 hectare. Culturile permanente, pajiștile permanente, viile și terenul necultivat nu fac obiectul acestei scheme de sprijin financiar.

Beneficiarii plăților naționale directe complementare în sectorul vegetal pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați, administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.

Conform declarațiilor trimestriale de cheltuieli (trim IV 2008 – trim IV 2012) s-au efectuat plăți în sumă de 392.206,726 mii Euro.

În anul 2012, conform declarațiilor trimestriale de cheltuieli (trim I – trim IV) s-a constituit suma de 442,643 mii Euro din care 354,115 mii Euro FEADR, reprezentând corecții și recuperări.

Tabelul 6.18

Stadiul cererilor autorizate pentru accesarea Măsurii 611- Plăți naționale directe complementare pentru culturile în teren arabil (PNDC1)

Status of authorized applications to access Measure 611 – Complementary national direct payments for arable crops (PNDC1)

Sursa : www.madr.ro

6.1.5. Proiecte finalizate (gradul de atingere al indicatorilor de rezultat)

Projects completed (achievement degree of outcome indicators)

Până la 31 decembrie 2012, au fost finalizate 4.131 proiecte (din care 1.696 în anul 2012). Distributia proiectelor finalizate pe măsuri este urmatoarea: 11 proiecte pe măsura 111, 1.096 proiecte pe măsura 112, 1.131 proiecte pe măsura 121, 379 proiecte pe măsura 123,1 proiect pe măsura 125, 4 proiecte pe măsura 142, 1 proiect pe măsura 221,1.216 proiecte pe măsura 312, 47 proiecte pe măsura 313, 97 proiecte pe măsura 322, 104 proiecte pe măsura 431.1. și 44 proiecte pe măsura 511.

Împărțirea proiectelor finalizate pe măsuri și ramuri/ sectoare agricole este următoarea:

 Pentru măsura 111, distribuția proiectelor finalizate pe tipuri de beneficiari formați este următoarea:

– Fermieri care dețin ferme de semisubzistență – 7 proiecte;

– Tineri fermieri – 4 proiecte;

 Pentru măsura 112, distribuția proiectelor finalizate pe tipuri de ramuri agricole este următoarea:

Culturi de câmp – 349 proiecte;

Horticultură – 216 proiecte;

Sectorul vitivinicol – 25 proiecte;

Culturi permanente – 27 proiecte;

Lapte și produse lactate – 11 proiecte;

Animale ierbivore (cu exceptia celor din sectorul laptelui) – 4 proiecte;

Porcine – 5 proiecte;

Pasari de curte – 2 proiecte;

Mixte (culturi + animale) – 457 proiecte;

 Pentru măsura 121, distribuția proiectelor finalizate pe tipuri de ramuri agricole este următoarea:

Culturi de câmp – 932 proiecte;

Horticultură – 30 proiecte;

Vitivinicol – 2 proiecte;

Culturi permanente – 22 proiecte;

Lapte și produse lactate – 45 proiecte;

Animale ierbivore (cu exceptia celor din sectorul laptelui) – 7 proiecte;

Porcine – 21 proiecte;

Păsări de curte – 34 proiecte;

Mixte (culturi + animale) – 38 proiecte;

 Pentru măsura 123, distribuția proiectelor finalizate pe tip de sector agricol este următoarea:

Silvicultură – 83 proiecte;

Industrie alimentară – 293 proiecte;

Mixt – 3 proiecte;

 Pentru măsura 125, distribuția proiectelor finalizate pe tip operatiunii este următoarea:

– Căi de acces –1 proiect;

 Pentru măsura 142, distribuția proiectelor finalizate pe tip de sector agricol este urm\toarea:

– Altele – 1 proiect;

– Angajamente din perioada de programare anterioara – 3 proiecte

 Pentru măsura 221, distribuția proiectelor finalizate pe tipul proprietate funciară este următoarea:

– Teren agricol in proprietate privata (persoane fizice sau persoane juridice de drept privat) – 1 proiect (Angajamente din perioada de programare anterioara)

 Pentru măsura 312, distribuția proiectelor finalizate pe tip de micro-întreprindere este următoarea:

– Înființare micro-întreprindere – 1.197 proiecte;

– Dezvoltare micro-intreprindere – 19 proiecte;

 Pentru măsura 313, distribuția proiectelor finalizate pe tip de actiuni este următoarea:

– Infrastructura de agrement (în care se încadrează atât acțiuni cu privire la construcția, modernizarea, extinderea și dotarea structurilor de primire turistice cât și investiții private în infrastructura turistică de agrement independentă sau dependentă de structura de primire turistică) – 41 proiecte;

– Infrastructura de mica dimensiune (centre de informare, semnalizarea siturilor turistice,…) – 6 proiecte;

 Pentru măsura 322, distribuția proiectelor finalizate pe tip de actiuni este următoarea:

– Infrastrucura fizică (componenta dominanta – drumuri) – 26 proiecte;

– Infrastructura fizica (componenta dominanta – alimentare cu apa/canalizare) – 71 proiecte;

 Pentru submăsura 431.1 distribuția proiectelor finalizate pe faze este următoarea:

– Faza 1 – 4 proiecte;

– Faza 2 – 4 proiecte;

– Faza 3 – 96 proiecte.

Conform cerințelor Cadrului comun de monitorizare și evaluare, raportarea indicatorilor de rezultat comuni și adiționali se realizează începând cu momentul finalizării proiectelor când datele aferente acestora devin disponibile, depășindu-se astfel stadiul incipient al punerii în aplicare a programului.

Indicatorii de rezultat sunt folosiți drept instrumente de evaluare a gradului în care au fost realizate obiectivele specifice stabilite în cadrul fișelor măsurilor, rezultatele reprezentând efectele imediate ale intervențiilor și oferind informații referitoare la schimbările privind comportamentul, capacitatea sau performanța beneficiarilor direcți ca urmare a implementării proiectului.

Autoritatea de Management a lansat în anul 2012 prin măsura de Asistență tehnică o procedura de licitație deschisă pentru atribuirea contractului de servicii „Completarea indicatorilor de rezultat comuni și adiționali prevăzuți în cadrul fișelor măsurilor din PNDR pentru proiectele finalizate”, cu același obiectiv general pentru anii 2011, 2012 și 2013.

Pentru realizarea obiectivului menționat, au fost prevăzute următoarele activități:

 Dezvoltarea de metodologii de calcul și colectarea informațiilor statistice pentru indicatorii de rezultat comuni și adiționali aferenți proiectelor finalizate și cererilor de sprijin pe suprafață plătite până la data de 31 decembrie 2011, 31 decembrie 2012 și 31 decembrie 2013 din cadrul măsurilor din PNDR,

 Realizarea unei fișe pentru fiecare indicator de rezultat în care să fie cuprinsă descrierea, definiția și unitatea de măsură a indicatorului, sursa de date, instrumentele de cercetare, verificare și validare a datelor, metoda de calcul inclusiv estimări ale indicatorilor pentru care datele au fost insuficiente, numărul unităților observate, eșantionarea, realizarea unei baze de date aferentă calculării indicatorului,

 Completarea anexei din Caietul de sarcini „Indicatori de rezultat” cu valorile indicatorilor proiectelor finalizate și cererilor de sprijin pe suprafață plătite la data de 31 decembrie 2011, 31 decembrie 2012 și 31 decembrie 2013,

 Analiza gradului de realizare a obiectivelor specifice stabilite în cadrul PNDR prin intermediul indicatorilor de rezultat comuni și adiționali,

 Revizuirea indicatorilor (dacă este cazul), ca urmare a observațiilor Comisiei Europene cu privire la Raportului Anual de progrese.

În data de 14.05.2013 a fost semnat contractul cu Asocierea dintre Academia de Studii Economice București și Centrul Național de Pregătire în Statistică.

SITUATIA IMPLEMENTARII SI A PLATILOR EFECTUATE CATRE BENEFICIARII DE PROIECTE DEPUSE PE PNDR LA DATA DE 16 IULIE 2013

STATE OF IMPLEMENTATION AND PAYMENTS TO BENEFICIARIES OF PROJECTS SUBMITTED ON NRDP AT 16 JULY 2013

Conform unui Comunicat de presă primit in data de 16 iulie 2013, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) a plătit până în iulie 2013, aproximativ 5 miliarde de euro din fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR). Astfel, procentul de absorbție a fondurilor nerambursabile acordate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală este de aproximativ 58% din totalul fondurilor alocate de Uniunea Europeană.

De la demararea PNDR în anul 2008, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a gestionat 141.625 de cereri de finanțare, în valoare de peste 17,95 de miliarde de euro. Până la această dată, au fost selectate, pentru a primi finanțare nerambursabilă, 87.307 proiecte cu o valoare de peste 6,13 miliarde de euro, ceea ce reprezintă un grad de angajare de 83,48% a fondurilor publice disponibile (finanțarea Uniunii Europene și cofinanțarea Guvernului României).

Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” s-a bucurat, încă de la lansarea acesteia, de un interes foarte mare. Astfel, până în acest moment, au fost depuse 22.494 de cereri de finanțare. Dintre acestea, până în prezent au fost semnate contracte de finanțare cu 11.111 tineri fermieri. Valoarea tuturor proiectelor contractate este de aproximativ 266,4 milioane de euro, iar plățile efectuate către tinerii fermieri depășesc 172,8 milioane de euro.

Pentru Măsura 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole” APDRP a primit 7.851 cereri de finanțare, din care au fost contractate 1.983 de proiecte cu o valoare nerambursabilă de aproximativ 749 milioane de euro. Această sumă reprezintă 71,79% din alocarea financiară totală de 1,04 miliarde de euro pentru această măsură de finanțare. Totodată, au fost efectuate plăți totale, către beneficiarii acestei măsuri, de aproximativ 445 milioane de euro.

În cazul Măsurii 123 „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere”, 2.639 beneficiari au solicitat fonduri, fiind semnate până în prezent 1.002 contracte de finanțare cu o valoare totală nerambursabilă de 770 de milioane de euro. Aceste sume includ Schemele de Ajutor de Stat valabile doar pe parcursul anului 2008, dar și noua Schemă N578 din anul 2010. Pentru beneficiarii Măsurii 123 au fost efectuate plăți de 238 de milioane de euro, iar pentru Schemele de Ajutor de Stat XS13/2008 și XS28/2008 de peste 76 milioane de euro. Pentru proiectele Schemei N578 au fost plătiți peste 38 milioane de euro. În cazul Măsurii 123, valoarea proiectelor contractate reprezintă aproximativ 71% din totalul de peste 1 miliard de euro bani publici nerambursabili alocați până în anul 2013.

În ceea ce privește Măsura 221 „Prima împădurire a terenurilor agricole”, care are ca scop creșterea suprafeței de pădure cu rol de protecție împotriva inundațiilor, a solurilor și suprafețelor de păduri cu rol de protecție împotriva factorilor naturali, au fost depuse 52 cereri de finanțare, din care au fost contractate 34 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 3,24 milioane de euro.

Măsura de „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi” (Măsura 312), a înregistrat 9.499 de cereri de finanțare depuse, fiind contractate până în prezent 2.823 de proiecte, cu o valoare nerambursabilă de aproximativ 346 milioane de euro, reprezentând aproximativ 67% din suma alocată. Până în prezent au fost efectuate plăți în valoare de peste 215 milioane de euro.

Pentru „Încurajarea activităților turistice” (Măsura 313) au fost depuse 3.703 de cereri de finanțare și au fost contractate 974 proiecte, în valoare de 154 milioane de euro. Pentru proiectele contractate prin această Măsură au fost plătiți 45,6 de milioane de euro.

Cât privește măsura de renovare și dezvoltare a satelor (Măsura 322), până în acest moment au fost depuse peste 3.225 de cereri de finanțare, suma alocată prin PNDR acestei Măsuri, până în anul 2013, respectiv 1,72 de miliarde de euro. Au fost contractate până în prezent 800 de proiecte cu o valoare nerambursabilă de 1,72 de miliarde de euro fiind plătiți peste 1 miliard de euro.

CAPITOLUL 7: STUDIU DE CAZ: ANALIZA ECONOMICO-SOCIALA A SPAȚIULUI RURAL DIN REGIUNEA VEST PRECUM ȘI A IMPLEMENTĂRII PROIECTELOR DESTINATE SPAȚIULUI RURAL DIN REGIUNEA DE VEST A ROMÂNIEI

CASE STUDY: ECONOMIC AND SOCIAL ANALYSIS OF THE WEST REGION RURAL AREAS PROJECT AND THE IMPLEMENTATION OF RURAL AREA PROJECTS IN THE WEST REGION OF ROMANIA

7.1. ANALIZA ECONOMICO-SOCIALA ACTUALĂ A SPAȚIULUI RURAL DIN REGIUNEA VEST

CURRENT SOCIO-ECONOMIC ANALYSIS OF RURAL AREAS FROM WEST REGION

a) Spațiul rural din Regiunea Vest

Ruralul reprezintă spațiul terestru în care predomină culturile, pădurile și spațiile verzi și care se are la bază o societate predominant agricolă. Etimologic cuvântul rural provine din latinescul rurs, ruris referindu-se la cultură, câmpuri, teritoriu ocupat, locuit, muncit și amenajat de om.

Spațiul rural are capacitatea de a conserva și reconstrui cadrul natural, în urma unei presiuni antropice mai reduse, asociată cu tipul exploatării economice și nivelul general de dezvoltare al forțelor de producție. Câmpurile extinse de culturi, absența căilor principale de comunicație, prezența insulară a cadrului construit de dimensiuni mai mici și a turmelor de animale, relevă prezența ruralului.

În secolul al XX-lea, sub impactul urbanizării, spațiul rural a cunoscut modificări structurale evidente, amenajări și ameliorări pentru creșterea capacității de producție a pământului și pentru modernizarea habitatului rural. Dezvoltarea spațiului urban, dezvoltarea căilor de comunicație, introducerea unor activități neagricole, introducerea unor tehnici și tehnologii, au dus la încărcarea spațiului rural cu noi elemente și noi relații, îmbogățindu-l calitativ și cantitativ.

Pentru a face o analiză cât mai exactă a ceea ce înseamnă spațiul rural, cu toate elementele sale caracteristice, este dificil să delimitam ruralul de urban. De regulă, spațiul rural interacționează cu spațiul urban. Cunoașterea ruralului, în toate dimensiunile sale, reclamă, din multe puncte de vedere, o analiză comparativă „rural-urban”. Diferențele dintre zonele rurale și cele urbane, din punct de vedere al organizării economice și sociale, precum și a problemelor dezvoltării, sunt rezultatul aspectelor distinctive dintre „rural-urban”. „Conform definiției din Carta Europeană a Spațiului Rural, spațiul rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, în care majoritatea părții terenului este utilizată pentru:

• agricultură, silvicultură, acvacultură și pescuit;

• activități economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii);

• amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracție (sau rezervații naturale);

• alte folosințe (cu excepția celor de locuit)’’ [42]

La nivel european, spațiul rural ocupă 85% din suprafața teritoriului, cu decalaj pronunțat față de urban în asigurarea calității vieții. În viziunea europeană satul are trei funcții principale: funcția economică (agricultură, silvicultură, industrie forestieră, artizanat etc.), funcția ecologică (orientată spre conservarea resurselor naturale, spațiilor verzi, mediului, peisajelor și biodiversității) și funcția socio-culturală, menită să asigure și să lărgească viața asociativă locală.

În România, o localitate rurală are majoritatea forței de muncă concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod specific și viabil de viață locuitorilor săi și prin politicile de modernizare își va păstra și în perspectivă specificul rural. Din punct de vedere al unităților administrativ-teritoriale, la 31 decembrie 2011 în Regiunea Vest erau 12 municipii, 30 de orașe și 281 de comune, de care aparțineau un număr de 1.327 de sate .

După mediul de reședință, în Regiunea Vest, aproximativ 37,2% din populație locuiau în mediul rural; la nivel național în anul 2011 aproximativ 45,1% din totalul populației locuiau în mediul rural, ceea ce înseamnă că în Regiunea Vest există o mai mică concentrare a populației în mediul rural decât nivelul național .

Tabelul 7.1

Numărul de localități rurale din Regiunea Vest, pe județe (2011)

Number of villages in the West Region, by county (2011)

Sursa: INS – Anuarul statistic al României, 2012

Sub aspect spațial, cele mai mari comune din punctul de vedere al numărului locuitorilor se găsesc în partea de vest a regiunii (subdiviziunile Câmpiei de Vest) în județele Arad și Timiș, satele fiind în principal de mărime medie (2.500-5.000 locuitori). În județele Caraș-Severin și Hunedoara, satelele nu depășesc 5.000 de locuitori, fiind de mărime medie spre mică, fiind așezate în culoare și depresiuni, dar și în spațiul montan, de exemplu în M-ții Metaliferi și M-ții Bihorului (nordul județului Hunedoara).

În principal satele ca și orașele de altfel, tind să concentreze un mai mare număr de populație în spațiile joase (câmpie, culoare și depresiuni, dealuri) și pe de altă parte, acestea pot fi mai slab populate dacă zona este inaccesibilă din punct de vedere al conectivității căilor de comunicație și dacă acestea concentrează puține activități economice care să asigure locuitorilor un trai decent.

Analizând harta de mai jos se observă o gravitare a așezărilor rurale cu un număr mare de populație în jurul orașelor mari ale Regiunii Vest (Timișoara, Lugoj, Arad, Curtici, Brad, Deva, Caransebeș), existând o oarecare tendință de migrare dinspre mediul urban spre cel rural, îndeosebi în acele zone rurale situate în proximitatea orașului, spațiul urban fiind capabil de a oferi locuri de muncă și anumite facilități pe care spațiul rural nu le deține fiind necesare pentru acest segment al populației migratoare dinspre spațiul rural spre cel urban; satele din apropierea orașelor mari tind să aibă funcția de ,,localități-dormitor’’, deoarece acestea pot adăposti populația navetistă care muncește la oraș și care au preferat să nu își schimbe mediul de reședință. De asemenea, o infrastructură de transport bine pusă la punct (drumuri, căi ferate) poate facilita accesul rapid al populației navetiste.

În mediul rural, aproximativ 93,5% reprezintă procentul așezărilor sub 5.000 de locuitori, pe când doar 6,5% dintre acestea sunt așezări de peste 5000 de locuitori, acestea fiind răspândite îndeosebi în județul Timiș (13 la număr) și Arad (6 la număr), dintre care o singură comună depășind 10.000 locuitori – comuna Vladimirescu, județul Arad, în anul 2011 având 11.799 locuitori. [132]

Figura 7.1 – Populația din comunele Regiunii Vest. Sursa: www.adrvest.ro

The population of the West Region villages

b) Caracteristicile demografice

În anul 2011, populația Regiunii Vest era de 1.913.831 locuitori, reprezentând 8,93% din

populația României. [132] Dintre aceștia, 712.836 erau locuitori ai mediului rural, reprezentând 37.2% din totalul populației Regiunii Vest. Populația pe medii de rezidență este mult mai echilibrat distribuită la nivel național, fiind împărțită astfel: 55% în mediul urban și 45% în cel rural.

Această diferență mare între populația urbană și rurală la nivelul Regiunii Vest se datorează și gradului mare de urbanizare al județului Hunedoara, acesta fiind al doilea județ după București-Ilfov ca nivel de urbanizare.

Din tabelul de mai jos se observă valori egale cu media națională la nivelul populației rurale în județul Arad (45%), relativ egale în județul Caraș-Severin (44%) și sub nivelul național în județele Timiș (38,4%) și Hunedoara (23,5%).

În Regiunea Vest, în anul 2011, densitatea populației era de 59,7 locuitori/km2. În teritoriu se identifică două modele de distribuție a populației și respectiv, două tipuri de zone: o zonă mai intens populată, situată în vest, în special în periurban și o zonă mai slab populată, în zona montană, unde populația scade mult sub 30 de locuitori/km2.

Tabelul 7.2

Ponderea populației după mediul de reședință

The share of population by area of residence

Sursa: INS – Populația României pe localități la 1 ianuarie 2011

Rata natalității în spațiul rural din Regiunea Vest în anul 2011 a fost 8,4‰, fiind relativ egală cu media natalității din mediul urban al regiunii (8,5‰), însă inferioară celei din mediul urban (9,1‰). De asemenea, se observă faptul că rata natalității din mediul rural din Regiunea Vest este mai scăzută decât rata natalității din mediul rural la nivel național, care a fost în 2011 de 9,3‰.

Totuși, în multe zone din spațiul rural există un potențial de înnoire și de întinerire a populației. Populația rurală din regiune este deja îmbătrânită și datorită natalității scăzute înregistrate în ultimii ani, dezechilibrele demografice se vor perpetua și se vor accentua în viitor.

Rata mortalității populației rurale din Regiunea Vest în anul 2011 a fost de 14,2‰, egală cu rata națională din mediul rural, însă mai mare față de cea a populației urbane din regiune (11‰).

Creșterea ratei mortalității în ultimii ani a fost generalizată ca și tendință, atât în mediul rural, cât și în cel urban. Rata mortalității populației rurale din Regiunea Vest a fost egală cu rata înregistrată la nivel național în mediul rural.

Evoluția ratei mortalității din mediul rural este justificată în principal de proporția mare a vârstnicilor, în timp ce evoluția din urban, unde populația este mult mai tânără, dovedește o înrăutățire a condițiilor de viață. Manifestarea acestui fenomen înregistrează mari variații în teritoriul regiunii.

În general există o corelație directă între nivelul mortalității și gradul de îmbătrânire demografică. Mortalitatea infantilă (numărul de decese al copiiilor sub 1 an) în anul 2011 în mediul rural era de 10,7 ‰, în mediul urban această rată fiind considerabil mai mică 7,8‰, cele mai mari rate al acestui indicator în mediul rural fiind înregistrate în județele Arad (13,4‰), Caraș-Severin (11,1‰) și Timiș (9,7‰), pe când cele mai mici valori se înregistrează în județul Hunedoara (6,1‰).

În mediul rural, sporul natural, este în general mai scăzut decât valorile înregistrate în mediul urban, și anume de -5,8‰ față de -2,5‰ în mediul urban. La nivelul județelor, valori sub media regională în mediul rural se înregistrează în județele Hunedoara (-9,7‰) și Caraș-Severin (-8,5‰), pe când valori peste media regională se înregistrează în județele Arad (-5,3%) și Timiș (-3,2‰). [104]

Deși începând cu anii ’80, mișcarea migratorie din țara noastră pe direcția rural-urban a fost net superioară direcției urban-rural, începând din anul 1992, s-a observat o creștere a fluxului schimbărilor de domiciliu din municipii și orașe în comune, favorizată de măsurile legislative privind proprietatea asupra terenurilor și stimulate de deteriorarea condițiilor economice și sociale de la orașe (pierderea locurilor de muncă).

Soldul migrației interne în Regiunea Vest a fost pozitiv în anul 2011, fiind alături de regiunile Nord-Vest și București-Ilfov singurele regiuni cu soldul migrației interne pozitiv (total plecați și sosiți), ceea ce denotă atractibilitatea regiunii în cadrul spațiului național.

În Regiunea Vest, soldul migrației interne din mediul rural a fost de 4.761 persoane, soldul migratoriu rural fiind pozitiv în toate cele patru județe și având valorile cele mai mari în județele Timiș și Arad. [104]

Tabelul 7.3

Migrația internă determinată de schimbarea domiciliului/județe și medii în 2011

Internal migration caused by the change of address / counties and areas in 2011

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2012

Speranța de viață la naștere în Regiunea Vest, în anul 2010, a fost de 73,06 ani, fiind mai mică decât cea la nivel național de 73,47 ani. Se constată o diferență între sexe de aproximativ 7 ani în favoarea persoanelor de sex feminin, atât la nivel regional, cât și la nivel național. În ceea ce privește mediile de rezidență, durata medie a vieții în urban a fost de 73,34 ani, iar în mediul rural este mai mică, de 72,57 ani. Durata medie a vieții mai mică în spațiul rural se datorează condițiilor de viață precare și insuficientei răspândiri a serviciilor de sănătate și sociale. Fenomenul de îmbătrânire demografică și dezechilibrele structurilor pe vârste ce se manifestă în prezent în majoritatea comunelor contribuie la scăderea pe cale naturală a populației.

Dacă aceste tendințe se vor menține, va deveni evident procesul de diminuare a dimensiunii medii a așezărilor rurale din regiune, exprimat printr-o creștere a ponderii comunelor mici și foarte mici. Evoluția populației este una dintre problemele cele mai discutate cu privire la spațiul rural.

Chiar dacă reducerea populației rurale părea un fenomen firesc până acum 10-15 ani, fenomen care s-a semnalat în toate țările, există situații în care scăderea populației a depășit limitele suportabile ale sistemului demografic și s-au produs alterări ale echilibrelor demografice. Schimbările politice și economice intervenite după 1989 au avut o reflectare imediată în indicatorii demografici.

Având în vedere structura pe vârste a populației rurale, nivelul actual al mortalității pare să fi atins un maxim. În perioada viitoare se preconizează o tendință de relativă stagnare și apoi de descreștere ușoară a valorii ratei mortalității.

Deși pare paradoxal, totuși nivelul actual al mortalității va conduce la o întinerire a populației rurale prin scăderea vârstei medii peste 10-15 ani, moment până la care populația se va reduce pe cale naturală cu cel puțin 10% datorită ponderii mari a vârstnicilor care au peste 60 de ani în prezent. Se prevede o continuare a scăderilor de populație în zonele cu grad ridicat de îmbătrânire. Astfel, populația rurală a anului 2015 va fi mai tânără, dar mai puțin numeroasă decât în prezent (excluzând alte cauze de modificare a numărului populației).

În ceea ce privește îmbătrânirea demografică masivă din rural, aceasta a fost determinată de migrația masivă a populației tinere de la sate către orașe, care a avut loc în perioada de industrializare forțată din intervalul 1960-1985.

c) Agricultura din Regiunea Vest. Date generale.

Politica Agricolă Comună (PAC) reprezintă una dintre construcțiile de bază ale Uniunii Europene, necesitând permanent o îmbunățățire, practic aceasta a fost gândită ca și un act aflat în continuă schimbare , la începutul anul 2014 urmând să fie adoptată o nouă variantă care va reprezenta un document care va sprjini activ Agenda 2020. O serie de propuneri au fost lansate în această perioadă, acest proiect fiind de maximă importanță în contextul în care România și implicit Regiunea Vest dispune de un mare potențial de dezvoltare a acestei ramuri economice.

Au fost enunțație zece pași de către Comisia Europeană pentru aplicarea reformei Politicii Agricole Comune, datorită importanței acesteia iar pe scurt vom prezenta acești pași pentru că ei vor avea implicații directe asupra modului în care se va structura acesta activitate economică extrem de importantă pentru Regiunea Vest în contexul în care agricultura reprezintă a treia ramură economică ca importanță:

O mai bună direcționare a ajutoarelor pentru venituri în vederea dinamizării creșterii economice și a ocupării forței de muncă;

Instrumente de gestionare a crizelor mai bine adaptate și cu o capacitate de reacție sporită pentru a face față noilor provocări economice;

Plăți de agromediu pentru prezervarea productivității pe termen lung și a ecosistemelor;

Investiții suplimentare pentru cercetare și inovare;

Un lanț alimentar mai competitiv și mai echilibrat;

Încurajarea măsurilor de agromediu;

Facilitarea lansării în activitate a tinerilor fermieri;

Stimularea ocupării forței de muncă în mediul rural și a spiritului antreprenorial;

O mai mare atenție acordată zonelor vulnerabile;

O PAC mai simplă și mai eficientă.

La nivel național, Regiunea Vest deține 12,80% din suprafața agricolă a României, dispunând de un important potențial de valorificare, în cadrul Regiunii Vest existând anumite diferențieri ce se evidențiază la nivelul județelor și anume faptul că în județele Arad și Timiș, suprafețele agricole sunt superioare celor din județele Caraș-Severin și Hunedoara, primele două dispunând de un mare potențial conferit de prezența Câmpiei de Vest, pe când în celelalte două relieful predominant este cel al treptelor mai înalte (munți și dealuri), dar cu mari resurse forestiere.

d) Structura terenurilor agricole.

Rezervele de creștere a suprafeței agricole în România sunt destul de limitate, iar suprafața ce revine pe locuitor este relativ redusă. Această situație impune un caracter intensiv producției agricole.

În Regiunea Vest se practică, la fel ca în toată țara, o agricultură de subzistență, neperformantă, pentru autoconsum. Lipsa asocierii, fărâmițarea terenurilor aflate în proprietate privată, irigările necorespunzătoare, unitățile de producție mici și slaba dotare tehnologică sunt câteva din cauzele care nu permit practicarea unei agriculturi eficiente și competitive. Așadar se individuealizează două categorii de proprietate și anume terenuri mici (sub 20 ha), necompetitive și valorificate pentru producție proprie cât și terenuri mari de peste 50 ha, bine tehnologizate (în general deținute de companii mari) care practică o agricultură cu productivitate înaltă.

În anul 2011, suprafața agricolă a regiunii se întindea la 1.868.417 ha (12,80% din suprafața agricolă a României), regiunea deținând suprafețe mai mari doar decât Regiunea București-Ilfov și Sud-Vest Oltenia, fiind relativ egală cu Regiunea Centru, însă mai mici decât regiunile Sud-Muntenia, Sud-Est, Nord-Est și Nord-Vest .

Tabelul 7.4

Suprafața agricolă totală, pe regiuni de dezvoltare (2011)

The total agricultural area, by development regions (2011)

Sursa: INS – Anuarul statistic al României 2012

Privind categoriile de folosință ale suprafeței agricole se observă câteva diferențieri între nivelul regional și nivelul național. Ponderea suprafaței arabile a regiunii este mai mică decât media națională, însă în interiorul regiunii județele Timiș și Arad dețin ponderi mai mari decât media națională . Ponderea pășunilor este mai mare la nivel regional decât nivelul național, județele Caraș-Severin și Hunedoara deținând ponderi aproximativ de două ori mai mari decât nivelul național. În regiune, fânețele dețin o pondere mai mare decât nivelul național; la nivel regional, ponderea cea mai mare pondere o deține județul Hunedoara și cea mai mică județul Timiș.

Regiunea deține o pondere destul de modestă ale suprafețelor cultivate cu viță-de-vie, aceasta fiind de 3 ori mai mică decât nivelul național; la nivel regional cea mai mare pondere o deține județul Arad, fiind urmat îndeaproape de județul Timiș.

Atât regiunea cât și România dețin aceeași pondere a suprafețelor cultivate cu livezi. Județul Caraș-Severin deține un potențial important de valorificare a culturilor pomicole, ponderea livezilor deținute de acesta fiind de două ori mai mare decât nivelul național și regional. Evoluția suprafeței agricole este nesemnificativă, atât la nivel regional cât și național suprafețele acestora scăzând în intervalul 2005 – 2011 cu -1,2% la nivel regional, pentru ca la nivel național scăderea să fie ușor mai mică decât cea la nivel regional: -1,03%.

În acest interval de timp, cele mai importante scăderi le reprezintă suprafețele folosite pentru livezi: – 11,3% la nivel național și -9,7% la nivel regional, mai apoi suprafețele cultivate cu vii: -6% la nivel național și -4% la nivel regional. Alte scăderi importante le reprezintă suprafețele cu pășuni: -2,6% la nivel național și -3,5% la nivel regional.

Figura 7.2 – Suprafața agricolă, pe categorii de folosință – 2011

Agricultural area, by use categories – 2011

Sursa: INS – Anuarul statistic al României 2012

Suprafețele arabile rămân relativ neschimbate, la nivel național acestea înregistrând o ușoară scădere: -0,7% pentru ca la nivel regional suprafețe arabile să se mențină la același nivel.

În Regiunea Vest erau în anul 2010, conform Recensământului General Agricol, 271.891 de exploatații agricole, dintre care 269.727 (98,4%) reprezintă exploatații agricole fără personalitate juridică (exploatații agricole individuale și persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și familiare). Din totalul suprafeței agricole utilizate de 1.731.414,87 hectare, 774.304,02 hectare reprezintă exploatații agricole fără personalitate juridică și 957.110,85 hectare care reprezintă exploatații agricole cu personalitate juridică (consilii locale/primării, regii autonome, societăți comerciale etc.). Suprafața agricolă medie utilizată a fost de 6,32 ha/exploatație, care este mică față de suprafața medie a fermelor din UE, care este de cca. 19 ha/fermă.

Conform Recensământului General Agricol, în regiune, din totalul de 273.891 exploatații agricole, 71,1% sunt exploatații care au o utilizare mixtă (se practică atât cultivarea plantelor cât și creșterea animalelor), 25,3% sunt utilizate numai pentru suprafețe agricole și 3,6% sunt utilizate numai pentru creșterea animalelor.

Comparativ cu nivelul național, regiunea are o pondere ușor mai ridicată pentru utilizarea mixtă a terenurilor (atât cultivarea plantelor cât și creșterea animalelor) cât și a exploatațiilor folosite doar pentru creșterea de animale, pe când exploatațiile folosite doar pentru cultivarea plantelor au o pondere ușor mai scăzută decât nivelul național .

La nivel regional se remarcă județul Arad printr-o pondere mai ridicată decât nivelul regional și național pentru folosirea exploatațiilor agricole mixte (culturi și animale), județele Caraș-Severin cu o pondere mai ridicată decât nivelul regional și național pentru explotațiile agricole utilizate doar pentru creșterea animalelor și Hunedoara pentru ponderea mai mare decât nivelul regional și național pentru exploatațiile agricole utilizate doar pentru cultivarea plantelor.

Figura 7.3 – Modul de folosire al exploatațiilor agricole, 2010

The use of agricultural holdings in 2010

Sursa: Recensământul General Agricol 2010

Specificul cadrului natural impune individualizarea unor anumite activități agricole și anume:

Zona de vest a regiunii (suprapusă Câmpiei de Vest) cât și Culoarul Mureșului (zona Devei până la Depr. Hațeg) se remarcă prin ponderea mare a terenurilor arabile, favorabile dezvoltării culturilor vegetale (în special a cerealelor) cât și a creșterii animalelor.

Zona de dealuri (Dealurile Lipovei, Dealurile Pogănișului) și zonele de culoare și depresiuni (Culoarul Bistrei, Culoarul Cernei, depresiunea Hațeg, Depresiunea Zărandului, Depresiunea Brad-Hălmagiu) sunt favorabile dezvoltării livezilor. De asemenea, zona de dealuri este deosebit de favorabilă dezvoltării culturilor cu viță-de-vie.

Zona muntoasă (îndeosebi în județele Caraș-Severin și Hunedoara) se remarcă prin ponderea mare a pășunilor și a fânețelor care sunt favorabile creșterii animalelor.

Pentru dezvoltarea agriculturii, un rol important îl au structura și calitățile solurilor, importanța acestora fiind exprimată și de dl.Ianoș Gheorghe, conform căruia solurile ,,reprezintă o resursă naturală utilizată pentru a obține produse vegetale, devenind astfel mijloc de producție în agricultură și silvicultură.’’[31]

Figura 7.4 – Pretabilitatea solurilor pentru cultivarea plantelor de cultură

Suitability of soils for crop plants cultivation

Sursa: www.adrvest.ro

Molisolurile reprezintă principala clasă de soluri a Câmpiei de Vest dintre Crișul Alb și Moravița – conform hărții de mai jos. Acestea sunt utilizate în principal pentru cereale, legume, culturi furajere, culturi rădăcinoase. Molisolurile, datorită conținutului ridicat de humus, sunt cele mai fertile soluri pentru cultura plantelor iar răspândirea mare a acestui tip de soluri în Regiunea Vest, cât și fertilitatea ridicată a acestuia a transformat Câmpia Banato-Crișană în cea de-a doua mare zonă agricolă a țării, după Câmpia Bărăganului. [31] Pretabilitatea foarte ridicată a acestui sol este dată și de faptul că sunt obținute cele mai mari producții cu investiții reduse.

Vertisolurile sunt răspândite în Piemonturile Vestice, în Câmpia de Vest, una dintre cele mai tipice zone cu vertisoluri din țară fiind Câmpia Aranca (Dudeștii Vechi – Cheglevici – Vâlcani). Acest tip de soluri prezintă unele dezavantaje (datorită faptului că aceste sunt prea compacte în perioada uscată și plastice în perioada umedă) și este recomandat ca pentru o optimă utilizare să se folosească irigații. [31]

Alături de molisoluri și de vertisoluri, solurile neevoluate sunt prezente în lunca marilor râuri ce traversează Câmpia de Vest (Crișul Alb, Mureș, Bega, Timiș, Bârzava) dar și în zona Deva-Orăștie, acestea fiind soluri mai puțin fertile datorită fenomenelor dese de salinizare.

Pomicultura este o ramură a agriculturii care deține un mare potențial de valorificare în regiune. Conform hărții de mai jos (care utilizează datele Corine Land Cover pentru modul de folosire a terenurilor) suprafețele utilizate pentru plantațiile cu livezi sunt în general cambisolurile sau argiluvisolurile.

Figura 7.5 – Pretabilitatea solurilor pentru cultivarea plantelor de cultură

Suitability of soils for crop plants cultivation

Sursa: www.adrvest.ro

Datorită acidității, debazificării și a deficitului de nutrienți din orizonturile superioare argiluvisolurile au o fertilitate naturală moderată spre redusă, însă sunt utilizate în agricultură, prin amendarea cu calcar și aplicarea de îngrășăminte organice și minerale. Ca atare, aceste soluri sunt utilizate în zona montană, ca pășuni și fânețe naturală, iar în regiunile de câmpie și de deal sunt intens culturalizate. [31] Prin favorabilitatea unor anumiți factori oferiți de cadrul natural (zone de dealuri, anumite soluri nisipoase, fertile pentru vița de vie, zone de câmpie în care durata de strălucire a soarelui este mai mare), Regiunea Vest deține un important potențial de valorificare a viței-de-vie.

Pe de-o parte vița de vie se dezvoltă în zonele de câmpie cu soluri fertile (molisoluri) dar și pe vertisoluri și chiar pe soluri neevoluate (în special în defileul Dunării). Pe de altă parte, în zona de dealuri, vița-de-vie se dezvoltă pe cambisoluri și argiluvisoluri, această cultură necesitând și un anumit regim al strălucirii soarelui care să favorizeze dezvoltarea culturii.

Figura 7.6 – Viile din Regiunea Vest

Vineyards in the West Region

Sursa: www.adrvest.ro

e) Cultivarea plantelor

În ceea ce privește producția ramurii agricole în Regiunea Vest, aceasta este preponderent vegetală. Producția ramurii agricole reprezintă 10,64% din totalul producției naționale, pentru ca la nivel regional aceasta să reprezinte 69,6% din totalul ramurii agricole, acesta fiind mai dezvoltată în județele Timiș și Arad.

Tabelul 7.5

Producția ramurii agricole

Agricultural production

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2011

Cerealele sunt cel mai adesea cultivate în Regiunea Vest, în anul 2011 conform datelor statistice atingându-se un vârf al producției de 2.648.658 tone, producția anului 2011 fiind peste producția anului 2005 dar cu o fragilitate evidentă a producției de cereale. La nivelul județelor cea mai mare producție se înregistrează în județul Timiș –1.416.496 t, Arad – 926.607 t, Caraș-Severin – 182.569 t și Hunedoara cu 119,986 t .

Figura 7.7 – Evoluția producției de cereale între anii 2005-2011

Evolution of grain production between 2005-2011

Sursa: INS –Statistică teritorială 2012, Anuarul Statistic al României, 2012

În comparație cu regiunile de dezvoltare, în anul 2011, Regiunea Vest a ocupat locul patru la producția de cereale, fiind depășită doar de regiunile Sud-Muntenia, Sud-Est și Sud-Vest Oltenia . În Regiunea Vest, producția de cereale atinge cote importante de productivitate, dintre care se evidențiază grâul, secara, orzul și orzoaica și ovăzul cu productivitate mai mare decât media națională (kg/ha), dar și productivități ale porumbului apropiate de media națională.

Figura 7.8- Producția de cereale în anul 2011, pe regiuni de dezvoltare

Grain production in 2011 by development regions

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2012

Atât în anul 2010 cât și în 2011, productivitatea grâului cât și a ovăzului a fost peste media națională, pe când în anul 2011 porumbul a înregistrat productivități mai mici decât media națională.

Figura 7.9 – Productivitatea cerealelor în anul 2011, pe regiuni de dezvoltare

Productivity of grain in 2011, by development regions

Sursa: INS – Anuarul statistic al României, 2012

Cu toate că nu ocupă un loc fruntaș în producția de cereale (doar locul patru), Regiunea Vest reușește prin gradul ridicat de tehnologizare să obțină în anul 2011 productivități foarte bune (kg/ha), cu excepția porumbului toate categoriile de cereale fiind peste media națională.

În interiorul Regiunii se diferențiază următoarele aspecte:

Județul Arad se evidențiază prin productivitatea grâului, secarei, ovăzului și porumbului, acestea având o productivitate mai mare decât media națională. Comparativ cu nivelul regional, județul deține o productivitate relativ egală pentru grâu și ovăz iar la porumb și secară productivitatea este peste media regională;

În județul Caraș-Severin cea mai mare productivitate o deține porumbul, însă doar productivitatea ovăzului depășește media națională;

Județul Hunedoara deține productivități mai mari decât nivelul național pentru grâu;

Județul Timiș, are cea mai mare productivitate la grâu, orz și orzoaică și ovăz, media productivității peste cea regională și națională. De asemenea, porumbul deține o productivitate apropiată de media regională.

Tabelul 7.6

Productivitatea cerealele (kg/ha) în anul 2011

Grain productivity (kg / ha) in 2011

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2012

Leguminoase pentru boabe reprezintă plante vegetale alcătuite din mazăre și fasole boabe, dar și din rădăcinoase cum ar fi cartofii, sfecla de zahăr și rădăcinoasele furajere. Dintre acestea, a fost selectată producția de cartofi și sfecla de zahăr, aceste plante fiind de bază în alimentația de consum a populației. În anul 2011, producția de cartofi a fost de 366,713 tone, acestă cantitate fiind inferioară anului 2005 când producția era mai mare cu 20% .

Figura 7.10 – Evoluția producției de cartofi între anii 2000-2011

Evolution of potato production between 2000-2011

Sursa: INS –Statistică teritorială 2012, Anuarul Statistic al României, 2012

În comparație cu regiunile de dezvoltare, în anul 2011, Regiunea Vest a ocupat pe locul patru la producția de cartofi, fiind depășită de regiuni ca Centru, Nord-Est și Nord-Vest . Producția medie la hectar a cartofilor este modestă (doar 13.751 kg/ha), fiind sub media națională (16.554 kg/ha); în comparație cu regiunile de dezvoltare, productivitatea regiunii o depășește doar pe cea a regiunii Sud-Vest Oltenia (13.603 kg/ha).

Figura 7.11 – Producția de cartofi în anul 2011, pe regiuni de dezvoltare

Potato production in 2011 by development regions

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României, 2012

Cu excepția regiunilor Sud-Est și Sud-Vest Oltenia doar 6 din cele 8 regiuni de dezvoltare cultivă sfecla de zahăr. În Regiunea Vest, producția de sfeclă de zahăr este foarte modestă, fiind prezentă predominant în județul Arad, unde se cultivă 90% din totalul producției la nivelul regiunii, județul Timiș contribuind cu 3.406 tone reprezintând 8,65% din totalul sfeclei de zahăr cultivate în regiune. În județul Hunedoara se cultivă doar 1,35% din producția de sfeclă de la nivel regional. Cu toate că se cultivă o cantitate relativ modestă în regiune, acestă cultură a înregistrat în anul 2011 dar cea mai mare producție medie la hectar din țară – 49.829 kg/ha.

În Regiunea Vest, producția de floarea soarelui, este superioară valorii din 2005 pentru ca începând cu anul 2009 producția de floarea soarelui să înregistreze o creștere constantă în regiune.

Figura 7.12 – Evoluția producției de floarea soarelui între anii 2005-2011

Sunflower production evolution between 2005-2011

Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul Statistic al României, 2012

Producția de floarea soarelui este modestă în Regiunea Vest (114.047 tone), regiunea ocupând locul V în comparație cu regiunile de dezvoltare . Producția medie la hectar a florii soarelui este de 2.166 kg/ha, fiind superioară mediei naționale.

Figura 7.13 – Producția de floarea soarelui în anul 2011, pe regiuni de dezvoltare

Sunflower production in 2011 by development regions

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2012

În Regiunea Vest, în anul 2011 producția de legume, era peste nivelul anului 2005, neexistând o tendință clară ci mai degrabă o fluctuație a producției, fluctuație întâlnită la majoritatea plantelor cultivate; în principiu producția de legume scade în intervalul 2008-2010 pentru ca aceasta să crească, ajungând la 434.772 tone .

Figura 7.14 – Evoluția producției de legume între anii 2005-2011

Vegetables production evolution between 2005-2011

Sursa: INS –Statistică teritorială 2012, Anuarul Statistic al României, 2012

Comparativ cu regiunile de dezvoltare, Regiunea Vest ocupă locul VI la producția de legume, depășind regiunile Centru și București-Ilfov; pe de altă parte regiunea Sud-Muntenia, înregistrează aproape de 2 ori mai multă producție de legume decât Regiunea Vest .

Figura 7.15 – Producția de legume în anul 2011, pe regiuni de dezvoltare

Vegetable production in 2011 by development regions

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României, 2012

Romania, ca țară viti-vinicolă, ocupă la nivelul Uniunii Europene locul 5 la suprafața viticolă și locul 6 la producția de struguri și vin.

Principalele soiuri nobile de struguri cultivate în România:

o vinuri albe – Fetească regală, Fetească albă, Riesling italian, Aligoté, Pinot gris, Muscat Ottonel, Tămâioasă românească, Grasa de Cotnari, Chardonnay, Sauvignon, Traminer roz etc.

o vinuri roșii – Merlot, Fetească neagră, Babească neagră, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Cadarcă, Burgund mare, Busuioacă de Bohotin și alte soiuri.

În Regiunea Vest, suprafața viilor pe rod este 8.400 ha, din care majoritatea sunt prezente în județele Timiș și Arad. Printre cele mai importante zone viticole în județul Arad sunt cele din Podgoria Aradului, zona Măderat – Bocsig iar în județul Timiș zona Recașului, Buziașul, zona Sânnicolaului Mare . În județele Caraș-Severin și Hunedoara suprafețele viilor sunt mai restrânse, dintre care amintim Berzovia-Doclin, zona Ciclovei Române iar în județul Hunedoara, cu toate că apar unele zone în modul de utilizare a terenurilor (Corine Land Cover) efectuat la nivel european în anul 2000 în alinimanentul Peștișu Mic – Marinești – Romos cât și Geoagiu, nu s-au găsit date disponible la INS care să arate suprafața cultivată cu vii.

Tabelul 7.7

Suprafața viilor pe județe

Surface area by counties

Sursa: INS – Statistică teritorială 2012

Regiunea Vest are importante tradiții de cultivare a viței de vie, aceasta fiind răspândită în principal în județele Timiș și Arad dar și în județul Caraș-Severin. Cu toate acestea, după anul 2005, producția de struguri din regiune înregistrează unele fluctuații; în anul 2011 se înregistrează o producție de 20.566 t, fiind mult peste nivelul anului 2005 însă începând cu anul 2009 când se înregistrează o producție record de 30,062 t producția a scăzut constant .

La nivelul regiunilor de dezvoltare, Regiunea Vest ocupă locul VII privind producția de struguri, depășind doar regiunea București-Ilfov . Chiar dacă deține un important potențial de valorificare a culturii viței-de-vie (zona Podgoriei Aradului (județul Arad), Recaș, Buziaș (județul Timiș), Berzovia și Moldova Nouă (jud. Caraș-Severin), acesta este insuficient valorificat.

Figura 7.16 – Evoluția producției de struguri între anii 2000-2011

Evolution of grape production between 2000-2011

Sursa: INS –Statistică teritorială 2012

În anul 2011, producția medie (kg/ha) a regiunii a fost de 4.943 kg/ha, fiind ușor sub valoarea mediei naționale de 4.980 kg/ha. Printre regiunile care depășesc această medie se află regiunile Centru (5.854 kg/ha), Sud-Est (5.665 kg/ha), și Nord-Est (5.228 kg/ha).

Figura 7.17 – Producția de struguri în anul 2011, pe regiuni de dezvoltare

Grape production in 2011 by development regions

Sursa: INS – Producția vegetală la principale culturi în anul 2011 cu modificări

În anul 2011 producția totală de fructe a fost în Regiunea Vest de aproximativ 126.877 tone, aceasta fiind puțin peste nivelul anului 2010 însă mult sub nivelul anului 2005 când producția era mai mare cu aproximativ 25% .

Comparativ cu celelalte regiuni, în anul 2011, Regiunea Vest depășea la producția de fructe regiunile București-Ilfov și Centru, cea mai mare producție de fructe fiind realizată de către regiunea Sud-Muntenia cu 367.436 t, mai apoi regiunea Nord-Vest cu 291.216 t și regiunea Sud-Vest Oltenia cu 238.008 t.

Figura 7.18 – Evoluția producției de fructe între anii 2000-2011

Evolution of fruit production between 2000-2011

Sursa: INS –Statistică teritorială 2012

Printre regiunile a căror producții se situau sub 200.000 t sunt Nord-Est cu 194.682 t, Sud-Est cu 150.628 t și regiunea Centru cu 106.969 t .

Figura 7.19 – Producția de fructe în anul 2011, pe regiuni de dezvoltare

Fruit production in 2011 by development regions

Sursa: INS – Producția vegetală la principale culturi în anul 2011 cu modificări

Cele mai cultivate fructe la nivelul regiunii Vest sunt prunele (56,5%), merele (29,8%), cireșele și vișinele (3,8%), perele (3%), nucile (2,7%), piersicile și nectarinele (1,5%), caisele și zărzărele (1,1%), căpșunile (0,7%) și alte fructe (1,0%).

Tabelul 7.8

Producția de fructe în Regiunea Vest

Fruit production in West Region

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2012

Din tabelul de mai jos se observă faptul că la grâu, secară, orz și orzoaică, ovăz, sfeclă de zahăr, floarea soarelui, furaje anuale și furaje perere Regiunea Vest deține o producție medie pe ha mai mare în anul 2010 decât nivelul național, ceea ce înseamnă că comparativ cu nivelul național (cu toate că nu deține suprafețe foarte mari agricole cum ar fi de exemplu Sud-Est – 2.432.301 ha, Sud-Muntenia – 2.448.973 ha), Regiunea Vest reușeste să valorifice foarte bine culturile de plante fiind obținute productivități mai mari decât în alte regiuni.

Tabelul 7.9

Producția principalelor produse agricole vegetale în Regiunea Vest

Production of main vegetal products in West Region

Sursa:Institutul Național de Statistică, Producția agricolă la principalele culturi agricole în 2010

f)Zootehnia

Creșterea animalelor are o pondere importantă în agricultura românească, reprezentând una dintre activitățile de bază în sectorul rural. Deși efectivele de animale existente sunt exploatate în mod eficient, există un potențial de creștere a producției animale nevalorificat încă, dat de suprafața de pășuni și fânețe existentă în regiune.

În regiune, în anul 2011, dintre efectivele de animale cele mai răspânite erau păsările, mai apoi ovinele, porcinele și familiile de albine . În regiunile de dezvoltare, numărul efectivelor de animale variază, Regiunea Vest, situându-se cel mai bine la numărul de porcine (locul II cu 932.341 capete) și ovine (locul IV cu 1.261.277 capete), pe când la numărul de bovine și caprine regiunea ocupă locul VII . Numărul de păsări în anul 2010 în regiune era de 5.649.086, regiunea ocupând locul VII, iar la numărul de familii de albine (168.040) regiunea ocupă locul IV.

Tabelul 7.10

Efectivele de animale din Regiunea Vest

Livestock numbers in West Region

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2012

Figura 7.20 – Efectivele de animale în anul 2011, pe regiuni de dezvoltare

Livestock numbers in 2011 by development regions

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2011, Anuarul statistic al României 2012

Din graficul de mai jos , se observă o creștere per ansamblu a numărului de capete din anul 2005 până în anul 2010 la animale selectate (bovine, porcine, ovine și caprine), numărul acestora crescând de la 2.074.213 capete (2005) la 2.392.293 capete (2011) cu o mică scădere în anul 2007, după care creșterea este mică dar constantă până în anul 2010.

În comparație cu nivelul României, Regiunea Vest prezintă unele asemănări dar și diferențieri în ceea ce privește evoluția efectivelor de animale în perioada 2005-2011 și anume:

Atât la nivel național cât și la nivel regional bovine înregistrează scăderi puternice ale efectivelor, practic la nivel regional numărul acestora s-a înjumătățit (-56,7%), scăderea fiind mai puternică față de nivelul național (-43,9%);

Porcinele înregistrează scăderi de -23,5% la nivel național pe când la nivel regional numărul acestora a crescut cu aproximativ 17,2%

În această perioadă ovinele înregistrează creșteri, dintre care creșterea la nivel regional (16,9%) fiind mai mare decât creșterea la nivel național (10,8%)

De asemenea, caprinele înregistreză creșteri atât la nivel național cât și la nivel egional, creșterea la nivel regional (46,9%) fiind ușor mai ridicată decât nivelul național (44,4%).

Figura 7.21 – Evoluția efectivelor de animale între anii 2005-2011

Evolution of livestock between 2005-2011

Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul statistic al României 2012

Producția animală reprezintă a doua ramură a producției agricole în Regiunea Vest, valoarea producției având în anul 2011 de 2.423.474 mii lei, alcătuind 11,12% din total producție animală din România. Producția agricolă animală în Regiunea Vest se caracterizează și prin următoarele date: 4.194 mii hl lapte, dintre care 3.554 mii hl lapte de vacă și bivoliță, 2.468 tone producție de lână, 505 milioane ouă, 3.512 tone miere extrasă.

Tabelul 7.11

Producția animală în Regiunea Vest

Animal production in West Region

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2012

g) Îmbunătățiri funciare

Conform datelor puse la dispoziție de către INS, suprafața amenajată pentru irigații reprezintă un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul aprovizionării cu apă în vederea asigurării independenței acesteia față de condițiile meteorologice.

În acest sens, conform tabelului de mai jos, Regiunea Vest deține 49.533 ha de terenuri de acest gen, doar o pondere foarte modestă din regiune 2,65% deținând infrastructura necesară pentru irigații . În cadrul regiunii, cele mai mari suprafețe amenajate pentru irigații se găsesc în județul Arad – 27.483 ha (55,5%), județul Timiș – 13.646 (27,5%) și județul Hunedoara cu 8.404 ha (17%).

Tabelul 7.12

Evoluția amenajărilor pentru irigații, 2005 – 2011 (ha)

Evolution of irrigation facilities, 2005 – 2011 (ha)

Sursa: Tempo Online, AGR120A

Pe de altă parte, suprafețele agricole irigate efectiv reprezintă suprafețe pe care s-au efectuat irigații cel puțin o dată într-un an agricol, la acest indicator județul Arad deținând aproximativ 96,5% din total suprafețelor irigate efectiv la nivelul regiunii, în județul Timiș irigându-se efectiv doar 20 de ha de teren arabil. La nivel național, Regiunea deține doar 0,55% din ponderea suprafețelor agricole irigate efectiv.

Tabelul 7.13

Evoluția suprafețelor agricole irigate efectiv, 2005 – 2011(ha)

Agricultural areas actual irrigated, 2005 – 2011 (ha)

Sursa: Tempo Online, AGR120A

Conform INS – Tempo Online, suprafața amenajată pentru combaterea eroziunii solului reprezintă un complex de lucrări hidrotehnice efectuate pentru reducerea sau stoparea degradării suprafeței solului. În anul 2011, Regiunea Vest a deținut 142.896 ha amenajate pentru combaterea eroziunii solului în scopul pregătirii pentru activități agricole, la nivelul județelor cele mai mari suprafețe amenajate agricole fiind deținute de județul Caraș-Severin (32,9%), județul Timiș (27,8%), județul Hunedoara (23,4%) și județul Arad (15,9%).[132]

h) Populația activă în agricultură

Tendința țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană și nu numai este că odată ce sectorul serviciilor se dezvoltă din ce în ce mai mult acesta angrenează o forță de muncă însemnată astfel că, sectorul primar (agricultura) tinde să angreneze o forță de muncă relativ restrânsă (aproximativ 5% din populație) care să fie productivă beneficiind de o agricultură înalt mecanizată, forța de muncă fiind înlocuită. Deși forța de muncă în agricultura României este în continuare una dintre cele mai numeroase din Europa , dinamica ponderii populației ocupate în agricultura arată o tendință de scădere treptată a acesteia.

Figura 7.22 – Forța de muncă din agricultură în Uniunea Europeană

The labor force in the European Union agriculture

Sursa: epp.eurostat.eceuropa.eu

Din totalul populației ocupate din Regiunea Vest, de 811.000 persoane, aproximativ 141.000 dintre acestea (17,3%) își desfășoară activitități în sectorul agricol. Printre cauzele scăderii ponderii populației ocupate în agricultură se numără: retragerea multor persoane vârstnice din agricultură, veniturile mici realizate din acest sector economic, acestea fiind neatractive pentru tineri, investițiile rurale încă reduse care să absoarbă forța de muncă mai tânără etc. Câștigul salarial mediu brut lunar în Regiunea Vest în sectorul agricol era în anul 2011 de 1.492 lei. În ceea ce privește populația ocupată în agricultură pe grupe de vârstă, se constată că numai o mică parte din populația tânără desfășoară activități în acest sector .

Figura 7.23 – Structura populației ocupate în agricultură, pe grupe de vârstă,

în Regiunea Vest, în anul 2011

Structure of population employed in agriculture, by age, in West Region in 2011

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2012

Infrastructura specifică

Infrastructura specifică desfășurării activității agricole este formată în primul din parcul de tractoare și mașini agricole, acestea asigurând modernizarea și mecanizarea acestei activități, cât și depozitele de cerale, punctele de colectare și bineînțeles sistemele de irigare.

În vederea îmbunătățirii dotării tehnice, s-a acordat sprijin financiar pentru cumpărarea de

tractoare, combine și mașini agricole prin:

Programul SAPARD – măsura 3.1: Investiții în exploatațiile agricole;

Programul Fermierul, prin obiectivele de investiții directe;

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013- măsura 121;

Ca urmare, la nivel național, dotarea cu tractoare, pluguri și semanători a înregistrat o creștere, iar numărul de combine a scăzut, fapt datorat în mare parte de renunțarea la combinele vechi și dotarea cu combine de mare productivitate.

Dotarea cu mașini agricole în Regiunea Vest este superioară mediei la nivel național (cea de-a treia regiune ca dotare tehnologică în vederea practicării agriculturii cu 70.619 utilaje, fiind depășită de regiunea Nord-Vest care deține 75.097 utilaje – locul II și regiunea Sud-Muntenia cu 88.791 utilaje care deține locul I la numărul utilajelor agricole în anul 2011). Terenul arabil în Regiunea Vest reprezintă 11,6% din totalul național, în timp ce parcul de mașini agricole existent la nivelul Regiunii Vest reprezintă 14,9% din totalul parcului de mașini agricole din România.

S-a observat creșterea interesului operatorilor economici pentru obținerea autorizării și licențierii depozitelor de cereale, ca instrument de reglementare a pieței semințelor de consum. În Regiunea Vest au fost licentiați un număr de 8 de operatori economici iar capacitatea de depozitare prin depozite licențiate este de 268.813 tone. Astfel, este asigurată respectarea legislației în domeniul producției, depozitării și comercializării cerealelor și produselor agricole.

Figura 7.24 -Evoluția parcului de tractoare și mașini agricole în România

Evolution of tractor fleet and agricultural machinery in Romania

Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul Statistic al României 2012

Tabelul 7.14

Parcul de tractoare și mașini agricole principale din agricultură în Regiunea Vest

Park of tractors and agricultural machinery in West Region agriculture

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2011, 2012

Tabelul 7.15

Operatori economici licențiați pentru depozite cereale și produse procesate din cereale în Regiunea Vest

Economic operators licensed in warehouse for grains and grain processed products in West Region

Sursa: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

j) Silvicultura

În anul 2011 în Regiunea Vest suprafața pădurilor și a altor terenuri cu vegetație forestieră ocupau 34,5% din totalul suprafeței regiunii. La nivel național pădurile ocupă 28,5% din teritoriu, Regiunea Vest situându-se peste media națională și ocupă poziția a treia după regiunea Centru și regiunea Nord-Est la ponderea suprafețelor forestiere, astfel că regiunea deține un mare potențial de valorificare a acestor resurse.[104]

La nivel regional, în perioada 2000 – 2010 suprafața pădurilor crește. La nivelul NUTS III cea mai mare creștere a fost înregistrată în județul Caraș-Severin cu 19.488 ha, mai apoi Arad cu 6.927 ha, județul Hunedoara cu 3.160 ha și județul Timiș cu 2.858 ha. În privința regenerărilor artificiale (2010) cele mai mari suprafețe se înregistrează în județul Arad – 242 ha, mai apoi la mică distanță județul Hunedoara cu 220 ha, județul Caraș – Severin cu cu 190 ha și județul Timiș cu 88 ha de regenerări artificiale, observându-se așadar o creștere a pădurilor însă această creștere fiind lentă.

În munții din grupa Retezat-Godeanu, gradul de împădurire este ridicat (aproximativ 70% din suprafața de aproape 4000 km2), ceea ce a favorizat dezvoltarea unui sector intens de exploatare, cu unități de prelucrare la marginea muntelui (Caransebeș). De asemenea, în Munții Poiana Ruscă, pădurea deține în jur de 75% din suprafața masivului, cu frecvență mai ridicată în vest (pînă spre 90%) și mai coborâtă spre est (sub 60%). În Munții Banatului, fondul forestier este de asemenea ridicat (în Munții Semenic gradul de împădurire atinge 65%), aici predominând pădurile de fag. Vegetația forestieră este relativ bine reprezentată și în Munții Apuseni, unde în jur de 55% din spațiul montan este ocupat de pădure, fapt ce a stat la baza dezvoltării economiei din zonă. În sudvestul Munților Apuseni (care aparțin Regiunii Vest), domină pădurile de foioase (fag, stejar, gorun, cer, etc).

Privind volumul de lemn recoltat, în perioada 2005-2011 se observă o creștere a exploatațiilor de lemn în județele Arad, Caraș-Severin și Hunedoara și o ușoară scădere în județul Timiș. De asemenea, din graficul de mai jos se observă și fluctuațiile exploatărilor de lemn însă cu excepția județului Timiș toate județele regiunii ating cote de exploatare mai mari în anul 2011 comparativ cu anul 2005. Mai mult de atât, în contextul regenerărilor artificiale destul de lente și a amplificării exploatărilor de lemn este importantă o planificare și valorificare rațională a acestei resurse extrem de importante.

Figura 7.25 – Ponderea suprafețelor forestiere în regiunile de dezvoltare (2011)

The share of forestry areas in developing regions (2011)

Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2012

Figura 7.26 –Evoluția suprafețelor forestiere în Regiunea Vest (2005-2010)

Evolution of forestry areas in West Region (2005-2010)

Sursa: INS – Statistică teritorială 2012

Figura. 7.27 –Evoluția volumului de lemn recoltat în Regiunea Vest (2005-2011)

The evolution of harvested wood volume in West Region (2005-2011)

Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul Statistic al României 2012

7.2. ANALIZA IMPLEMENTARII PROIECTELOR DESTINATE SPATIULUI RURAL DIN REGIUNEA VEST A ROMÂNIEI

ANALYSIS OF PROJECTS IMPLEMENTATION FOR RURAL AREAS IN THE WEST REGION OF ROMANIA

7.2.1. Situația rapoartelor PNDR realizate la nivel național:

Situation of NRDP reports performed at national level

În conformitate cu datele oferite de către autoritățile care gestionează implementarea Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR), respectiv Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) , reiese faptul că până la data de 11.07.2013 s-au plătit, 5.064.602.293 euro din fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR) ajungându-se la un grad de plată de aproximativ 63.12% din suma alocată pentru perioada 2007-2013 prin FEADR în valoare de 8,022,504,745 euro. Tabelul 7.16

Situația depunerii proiectelor , a proiectelor selectate , a contractelor de finanțare încheiate precum și a plăților efectate pe măsurile din PNDR

Situation of submitting projects, selected projects, granted financing contracts and payments on NRDP measures

Sursa: www.apdrp.ro

În tabelul de mai sus este prezentată situația pe sesiuni a proiectelor din cadrul PNDR înregistrate în tabelele de monitorizare la data de 11.07.2013. Situația depunerii proiectelor , a proiectelor selectate , a contractelor de finanțare încheiate precum și a plăților efectate pe măsurile din PNDR este prezentată de către site-ul APDRP într-un mod foarte sintetic și fără o actualizare fidelă la datele existente la zi, acest aspect ducând apariția la mari dificultăți în ceea ce privește procesul comunicațional dintre beneficiarii PNDR și structurile care administreză derularea acestui program.

Conform acelorași surse de informații, (din data de 11 iulie 2013) de la demararea PNDR în anul 2008, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a gestionat 141.627 de cereri de finanțare, în valoare de 17.951.916.472 euro. Până la această dată, au fost selectate, pentru a primi finanțare nerambursabilă, 88.299 proiecte cu o valoare de 6.159.419.530 euro, ceea ce reprezintă un grad de angajare de 76,77 % a fondurilor publice disponibile (finanțarea Uniunii Europene și cofinanțarea Guvernului României).

Tabelul 7.17

Situația proiectelor din cadrul PNDR înregistrate în tabelele de monitorizare la data de 11.07.2013

Situation of NRDP projects recorded in monitoring tables on 11/07/2013

Sursa: www.apdrp.ro

Din tabelul de mai sus reiese faptul că gradul de absorbție al FEADR pentru data de 11 iulie 2013 , calculat ca fiind proporția dintre valoarea sumelor platite / valoarea sumelor contractate ar fi de 94,94% pentru Romania.

7.2.2. Cercetări privind situația implementării proiectelor destinate spațiului rural din Regiunea Vest

Research regarding the situation of projects Implementation for rural areas in the West Region

Pe parcursul realizării acestei lucrări de cercetare științifică, am realizat un studiu privind dezvoltarea spațiului rural ca urmare a implementării Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 – 2013 (stadiul implementării fiind 11 iulie 2013), respectiv impactul implementării acestor proiecte finanțate din fonduri europene și fonduri bugetare asupra mediului rural cu personalizare pentru stadiul implementării PNDR.

Cercetarea științifică și-a propus patru obiective foarte generoase, respectiv:

Analiza stadiului absorbției fondurilor din PNDR și impactul acestora asupra spațiului rural românesc, cu personalizare pentru Regiunea Vest a României

Analiza diferențelor de abordare dintre etapa de programare 2007-2013 și etapa de programare 2014 – 2020 sub aspectul priorităților identificate în dezvoltarea spațiului rural pentru Regiunea Vest a României.

Analiza aspectelor negative ale spațiului rural românesc care se reflectă în gradul mic de absorbție a fondurilor finanțate de la Uniunea Europeană pentru mediul rural din Regiunea Vest

Analiza aspectelor negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în special în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara.

Aceste obiective vor fi dezvoltate în cele ce urmează, cu mențiunea că pentru realizarea ultimelor două s-a efectuat o cercetare pe piața consultanților care operează cu proiecte finanțate prin PNDR , prin intervievarea a cinci dintre aceștia în legătură cu cele două obiective în cauză.

Concluziile relevante în urma acestor interviuri vor fi menționate în cadrul prezentării celor două obiective și a concluziilor care reies din analiza efectuată.

Obiectivul 1.

Analiza stadiului absorbției fondurilor din PNDR și impactul acestora asupra spațiului rural românesc, cu personalizare pentru Regiunea Vest a României

La data de 11 iulie 2013 situația implementării proiectelor destinate spațiului rural din Regiunea Vest se prezintă după cum urmează:

Tabelul 7.18

Situația implementării proiectelor destinate spațiului rural din Regiunea Vest

The situation of projects implementation for rural areas in the West Region

Sursa : Agentia Timisoara a APDRP

Datele prezentate în tabelul de mai sus au fost obtinute de la persoane din cadrul APDRP Timișoara în urma a numeroase demersuri de căutare a rezultatelor procesului de implementare a proiectelor destinate spațiului rural finanțate prin PNDR pentru Regiunea Vest, structura acestora pe județe precum și gradul de absorbție al acestor fonduri la data de 11 iulie 2013.

În urma cercetărilor proprii efectuate, materializate prin numeroase vizite și discuții cu angajați ai APDRP Timișoara, am reușit să primesc un tabel destul de sintetic, realizat pe județele din cadrul Regiunii Vest, de unde reiese numărul de contracte încheiate, Valoarea publică a contractelor – în euro, valoarea plăților către beneficiari – în euro precum și gradul de absorbție al acestor fonduri.

Menționez că datele primite de la angajații APDRP Timișoara au prezentat calcule greșite, totalurile și procentele deținând moduri de calcul neactualizate, în consecință, pentru a putea prezenta aceste valori în condițiile unei relevanțe acceptabile acestui nivel de cercetare, am procedat la recalcularea tuturor aceste elemente din cadrul tabelului de mai sus.

Ulterior acestui demers, în data de 16 iulie 2013, APDRP Timișoara a emis un comunicat de presă care făcea referire tocmai la stadiul implementării proiectelor destinate spațiului rural românesc din Regiunea Vest, comunicat care conține date care întăresc veridicitatea celor cuprinse în cadrul tabelului de mai sus, însă actualizate cu încă 5 zile.

Conform Comunicatului remis de catre APDRP – Biroul de Relații Mass-media, în cadrul Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 VEST România (CRPDRP 5 VEST România) la data de 16 iulie 2013 din total număr de 5.808 contracte finanțare în valoare de 600.257.011,85 euro până la această dată au fost făcute plăți către beneficiari în valoare de 302.807.880,89 euro, ceea ce reprezintă un grad de absorbție de 52,87 %.

Pe Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” până în acest moment, au fost contractate 1.448 cereri de finanțare. Valoarea tuturor proiectelor contractate este de 35.278.000,00 euro, iar plățile efectuate către tinerii fermieri sunt în valoare de 22.914.353,96 euro.

Pentru Măsura 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole” din 226 contracte cu o valoare totală nerambursabilă de 87.758.629,00 euro plățile efectuate către beneficiarii acestei măsuri sunt de 52.327.360,67 euro.

În cazul Măsurii 123 „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere” cele 119 contracte de finanțare contractate la nivel de regiune au o valoare totală nerambursabilă de 101.920.317,00 euro. Aceste sume includ atât Schemele de Ajutor de Stat valabile doar pe parcursul anului 2008 cât și noua Schemă N578 din anul 2010. Pentru beneficiarii Măsurii 123 au fost efectuate plăți de 80.277.867,00 euro, iar pentru Schemele de Ajutor de Stat XS13/2008 și XS28/2008 6.639.320,00 euro. Pentru proiectele Schemei N578 au fost plătiți 2.975.098,46 euro.

În ceea ce privește Măsura 221 „Prima împădurire a terenurilor agricole”, care are ca scop creșterea suprafeței de pădure cu rol de protecție împotriva inundațiilor, a solurilor și suprafețelor de păduri cu rol de protecție împotriva factorilor naturali, valoarea totală nerambursabilă însumată pentru cele 4 contracte de finanțare este de 141.116,70 euro.

Măsura de „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi” (Măsura 312), a înregistrat 391 contracte de finanțare cu o valoare nerambursabilă de 49.370.678,00 euro. Până în prezent au fost efectuate plăți către beneficiari în valoare de 32.092.988,13 euro.

Pentru „Încurajarea activităților turistice” (Măsura 313) au fost încheiate 165 de contracte de finanțare în valoare de 27.661.335,00 euro. Pentru proiectele contractate prin această Măsură au fost plătiți 4.569.572,09 euro.

Cât privește măsura de renovare și dezvoltare a satelor (Măsura 322), până în acest moment din total valoare nerambursabilă de 213.709.170,00 euro (88 contracte încheiate) au fost plătiți 124.966.312,64 euro.

În regiunea Vest , din datele puține care sunt puse la dispoziția publicului referitor la gradul de absorbție al fondurilor destinate spațiului rural și finanțate prin FEADR pe măsurile PNDR reiese faptul ca situația este una destul de gravă.

După cum reiese din tabelul de mai jos în regiunea Vest gradul de absorbție a finanțărilor pe măsurile PNDR se situează in medie la o valoare de 53,78%.

Tabelul 7.19

Gradul de absorbție al fondurilor PNDR în regiunea Vest la data de 11 iulie 2013

The NRDP funds absorption in the Western Region on July 11, 2013

Sursa : Agentia Timisoara a APDRP.

Valoarea prezentată de către Agentia APDRP Timișoara ca fiind grad de absorbție pe Regiunea Vest 53,78% (și pe județele componente) este eronată, în momentul defalcării pe măsuri a valorilor reieșind un grad de absorbție de 51,31% acest fapt ilustrand acuratetea si gradul profesionalism a unor angajați care activează în această instituție.

Din tabelul de mai sus reiese faptul că față de nivelul publicat la nivel național, Regiunea Vest a beneficiat numai de 51,31% din sumele contractate pe măsurile de finanțare a PNDR, o proporție deosebit de redusă care afectează foarte mult derularea activității în mediul rural din această regiune, ducând la disparități și dereglări de activitate curentă pentru o serie de operatori economici care activează în spațiul rural al Regiunii Vest.

Un alt aspect demn de interes este faptul că cel mai mare grad de absobție din Regiunea Vest îl are județul Timiș cu 53,88%, urmat de județul Hunedoara cu 52,13% și de județul Arad cu 49,33%, pe ultimul loc situându-se județul Caraș Severin cu 49%.

În tabelul de mai jos – Tabelul 3.21. – este prezentată situația numărului de contracte încheiate, valoarea publică a contractelor, valoarea plaților efectuate beneficiarilor precum și gradul de absorbție pe măsurile PNDR și pentru Regiunea Vest.

Tabelul 7.20

Gradul de absorbție al fondurilor pe măsurile PNDR în regiunea Vest la data de 11 iulie 2013

The funds absorption on NRDP measures in the Western Region on July 11, 2013

Sursa : Agentia Timisoara a APDRP.

Și acest tabel a suferit recalculari de procente în ceea ce privește gradul de absorbție a fondurilor alocate masurilor PNDR pe Regiunea Vest, valorile oferite de Agentia APDRP Timisoara fiind calculate eronat.

Figura. 7.28 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – MASURA 1.2.1

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 121

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.29 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – MASURA 1.2.3.

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 123

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.30 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013

MASURA 1.2.3. N 578/ 2009

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 123 – N 578 / 2009

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.31 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – MASURA 1.2.5.

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 125

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.32 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – MASURA 1.4.1.

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 1.4.1.

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.33 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – MASURA 3.1.2

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 3.1.2.

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.34 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – MASURA 3.1.3.

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 3.1.3.

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.35 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – MASURA 3.2.2.

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 3.2.2.

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Din aceste date statistice reiese faptul că un grad de absorbtie ridicat pentru Regiunea Vest se inregistrează pe următoarele măsuri ale PNDR:

MASURA 1.2.3 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole" – XS 28 / 2008 – 86.71%

Figura. 7.36 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – MASURA 1.2.3.

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 1.2.3.

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

MASURA 431 "Funcționarea GAL" Submăsura 431.1 "Construcție parteneriate public private" – Faza 3 "Sprijin financiar pt pregătirea dosarelor pentru selecția GAL" – 86.11%

Figura. 7.37 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – MASURA 431.1

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 431.1

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

MASURA 1.2.3 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole" – XS 13 / 2008 – 80.69%

Figura. 7.38 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013

MASURA 1.2.3-XS 13/2008

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 1.2.3-XS 13/2008

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

MASURA 1.1.2 "Instalarea tinerilor fermieri" – 73.89%

Figura. 7.39 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 MASURA 1.1.2.

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 1.1.2.

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Pe de altă parte , valorile cele mai mici ale gradului de absorbție pe Regiunea vest se înregistrează pe următoarele măsuri PNDR:

MASURA 1.2.2. "Îmbunătățirea valorii economice a pădurii" – 0.00%

MASURA 1.2.5.c "Lucrări de construcțiii, refacere și modernizare a infrastructurii de prevenire și de protecție împotriva inundațiilor" – 0.00%

MASURA 2.2.1. "Prima împădurire a terenurilor agricole" – 0.00%

MASURA 3.2.2 d) "Investiții privind lucrări de refacere și modernizare a infrastructurii rutiere afectate de inundații în anul 2010" – 0.00%

MASURA 41 "Implementarea strategiilor de dezvoltare locala" – 1.59%

Figura. 7.40 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 MASURA 41

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 41

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

MASURA 431.2 "Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, Dobândirea de competențe și animarea teritoriului " – 13.70%

Figura. 7.41 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – MASURA 431.2

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – Measure 431.2

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.42 –Gradul de absorbție în Regiunea Vest – 11 iulie 2013 – TOTAL PNDR

The degree of absorption in the West Region – July 11, 2013 – NRDP TOTAL

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.43 –Valoarea contractelor încheiate pe măsuri ale PNDR-Regiunea Vest – 11 iulie 2013

The value of contracts on measures of NRDP-West Region – July 11, 2013

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Dacă în cazul unor măsuri ca MASURA 1.2.2. și MASURA 3.2.2 d) nu existau așteptări foarte mari, în cazul unor măsuri ca MASURA 1.2.5.c "Lucrări de construcțiii, refacere și modernizare a infrastructurii de prevenire și de protecție împotriva inundațiilor" , MASURA 2.2.1. "Prima împădurire a terenurilor agricole" , MASURA 41 "Implementarea strategiilor de dezvoltare locala" și MASURA 431.2 "Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, Dobândirea de competențe și animarea teritoriului " , gradul deosebit de mic de absorbție nu a generat creșterea vizată de PNDR pentru zona de Vest ceea ce a dus la perpetuarea unor deficiențe și puncte slabe întâlnite și în perioadele precedente de programare, dar care se mai întâlnesc și în actuala perioadă.

Figura. 7.44 –Valoarea contractelor încheiate pe măsuri ale PNDR-Regiunea Vest – 11 iulie 2013

The value of contracts on measures of NRDP-West Region – July 11, 2013

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.45 –Valoarea plăților efectuate pe măsuri ale PNDR-Regiunea Vest – 11 iulie 2013

The value of payments on measures of NRDP-West Region – July 11, 2013

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.46 –Valoarea plăților efectuate pe măsuri ale PNDR-Regiunea Vest – 11 iulie 2013

The value of payments on measures of NRDP-West Region – July 11, 2013

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.47 –Gradul de absorbție pe măsuri ale PNDR-Regiunea Vest – 11 iulie 2013

Absorption degree on measures of NRDP-West Region – July 11, 2013

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Figura. 7.48 –Gradul de absorbție pe măsuri ale PNDR-Regiunea Vest – 11 iulie 2013

Absorption degree on measures of NRDP-West Region – July 11, 2013

Sursa: prelucrare personală date de la Agentia Timisoara a APDRP

Obiectivul 2.

Analiza diferențelor de abordare dintre etapa de programare 2007-2013 și etapa de programare 2014 – 2020 sub aspectul priorităților identificate în dezvoltarea spațiului rural pentru Regiunea Vest a României.

Ca urmare a realizării unei analize comparative asupra indicatorilor din cuprinsul Analizei SWOT a Regiunii Vest din 2007 pentru perioada de programare 2007-2013 față de cea realizată în 2013 pentru etapa de programare 2014-2020, ambele fiind realizate sub coordonarea ADR Vest, se pot face următoarele considerente și constatări:

O serie de elemente prezentare la capitolul amenințări în Analiza SWOT a Regiunii Vest din 2007 trenează sub diverse forme și în Analiza SWOT din 2013, figurând tot la capitolul de amenințări și pentru etapa de programare 2014-2020, după cum urmează:

a). elemente caracteristice dezvoltării rurale:

Pierderea specificului și declinul vieții tradiționale

Pierderea tradițiilor din zona rurală, a meseriilor și meșteșugurilor tradiționale

Migrația mare a tinerilor din zona rurală

Adâncirea discrepanțelor la nivelul indicatorilor demografici în mediul rural

Îmbătrânirea forței de muncă și a populației din mediul rural

Nivelul scăzut al ofertei locurilor de muncă în mediul rural

Creșterea nivelului de sărăcie a unor zone rurale defavorizate

b). elemente caracteristice agriculturii:

Fluctuația deosebită a producțiilor anuale a ramurii vegetale

Fragilitatea culturilor împotriva unor fenomene climatice extreme: secetă, lipsa precipitațiilor

Degradarea calității solurilor

Scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri cu mare pretabilitate în contextul extinderilor parcurilor fotovoltaice

Lipsa culturilor de plante medicinale și tehnice căutate pe piață.

Neadaptarea producătorilor la standardele de calitate ale produselor în vederea integrării pe piața europeană precum și la standardele de calitate ale marilor comercianți de pe piața internă

Importuri masive de produse agricole

c). elemente caracteristice silviculturii:

Interese economice în detrimentul conservării și gestionării durabile a pădurilor

Exploatarea nerațională a pădurilor care poate duce la riscuri de alunecări de teren, prăbușiri și avalanșe

Intensificarea fenomenelor de doborâturi și rupturi produse de vânt și zăpadă

Există numeroase oportunități care se mai regăsesc în cadrul Analizei SWOT a Regiunii Vest din 2013 realizată pentru etapa de programare 2014-2020 după ce majoritatea existau și in cadrul Analizei SWOT a Regiunii Vest din 2007 realizată pentru perioada de programare 2007-2013, rezultând faptul că în ciuda investițiilor realizate între 2007-2013, nu s-au valorificat toate aceste oportunități pentru a se transforma în puncte tari. Aceste oportunități nevalorificate sunt:

a). elemente caracteristice dezvoltării rurale:

Includerea localităților rurale din jurul orașelor în cadrul unor strategii de dezvoltare integrate

Ridicarea nivelului de dezvoltare al tuturor localităților rurale prin modernizarea infrastructurii de transport și de utilități

Potențial de întinerire și de înnoire a populației în unele zone rurale ale regiunii

Oportunități de finanțare din fondurile europene – FEADR

b). elemente caracteristice agriculturii:

Potențial pentru producția și comercializarea de produse ecologice în contextul creșterii cererii

Valorificarea resurselor de apă termală în activități agricole și de turism

Apetența consumatorilor față de produsele locale

Monitorizarea pieței și asigurarea produselor agroalimentare pentru consumul local din surse proprii

Dezvoltarea unor forme asociative care să devină furnizori pentru marii comercianți en-detail

Îmbunătățirea informării producătorilor

Orientarea produselor tradiționale românești spre export și promovarea produselor tradiționale locale pe piața regională

Oportunități de finanțare din fondurile europene – FEADR, FEP

c). elemente caracteristice silviculturii:

Gestionarea rațională a resurselor de pădure și consolidarea patrimoniului forestier

Dezvoltarea rețelei de drumuri forestiere

Crearea unui sistem informatic al silviculturii

Accesarea fondurilor europene pentru proiecte care vizează îmbunătățirea protecției fondului forestier

Din cercetarea efectuată reiese un lucru foarte grav și anume transformarea unor amenințări cuprinse în Analiza SWOT a Regiunii Vest din 2007 realizată pentru perioada de programare 2007-2013 în puncte slabe ale Analizei SWOT a Regiunii Vest din 2013 realizată pentru etapa de programare 2014-2020. Acest lucru dovedește faptul că nu au fost luate toate măsurile pentru valorificarea și protejarea eficientă a spațiului rural românesc. Aceste elemente sunt:

a). Elemente de natură demografică:

Lipsa unei șanse de înnoire a forței de muncă

Îmbătrânirea forței de muncă și a populației din mediul rural

Condiții dificile de viață în zonele agricole rurale

Lipsa ofertelor de locuri de muncă din mediul rural

Migrarea populației tinere către zonele urbane

b) elemente caracteristice economiei mediului rural – agricultură:

Creșterea nivelului de sărăcie a unor zone rurale defavorizate

Lipsa unei rețele informaționale în agricultură și silvicultură

Neefectuarea de lucrări privind combaterea eroziunii solului și a alunecărilor de teren și persistența tăierilor masive de pădure

Valorificarea necorespunzătoare a producției agricole

Slaba cunoaștere sau chiar necunoașterea legislației în domeniul agriculturii, a oportunităților de accesare a fondurilor comunitare

Posibilități reduse de angajare în mediul rural în alte sectoare decât agricultura

c) elemente caracteristice economiei mediului rural – silvicultură:

Distrugerea patrimoniului privat prin nerespectarea reglementărilor existente în domeniul regimului silvic

Corelarea slabă între planurile de dezvoltare din agricultură și silvicultură

d) elemente caracteristice economiei mediului rural – turism rural:

Lipsa unor politici privind conservarea unor obiective cu potențial turistic din mediul rural (mori, case, instalații)

Calitatea proastă a serviciilor în mediul rural

Insuficienta folosire a oportunităților acordate turismului rural

e) elemente caracteristice economiei mediului rural – sectorul industrial:

Lipsa de încredere a locuitorilor din mediul rural pentru realizarea de activități non-agricole

Interesul scăzut al investitorilor pentru zonele rurale izolate

f) elemente de natură socială:

Creșterea numărului de copii neșcolarizați

Probleme sociale datorate restructurării unor întreprinderi din domenii cu exclusivitate pentru anumite zone rurale (ex:minerit)

g) elemente de natură ecologică:

Lipsa unor politici concertate pentru protecția mediului

Risc permanent pentru degradarea factorilor de mediu prin nerespectarea legislației în domeniu

Masive tăieri de pădure

Abandonarea și distrugerea parcurilor rurale

Pe baza celor de mai sus , în condițiile absobției scăzute pentru Regiunea Vest a fondurilor derulate prin măsurile PNDR, faptul că o mare parte din obiectivele regionale de acum 6 ani se mai regăsesc în strategia regională la capitolul obiective de realizat, precum și faptul că unele amenințări au prins contur și viață agravând situația socio-economică din spațiul rural al Regiunii Vest, putem afirma că perioada 2007-2013 a fost una de așteptări și năzuințe, o perioadă cu multe dezamăgiri, frustrări și cu puține împliniri .

Pentru perioada următoare se impune o analiză amănunțită a ceea ce s-a întâmplat în această perioadă, cu identificarea oportunităților reale de dezvoltare pentru spațiul rural, cu stabilirea unor măsuri reale de acțiune și control și binențeles cu acțiuni ferme pentru a conduce la creșterea economico-socială a Regiunii Vest, în condițiile în care fosta etapă de programare s-a desfășurat greoi la toate nivelele, în ceea ce privește maturizarea economică a spațiului rural, finanțările pentru această zonă neatingându-și decât într-o foarte mică parte scopurile inițiale de dezvoltare.

Obiectivul 3.

Analiza aspectelor negative ale spațiului rural românesc care se reflectă în gradul mic de absorbție a fondurilor finanțate de la Uniunea Europeană pentru mediul rural din Regiunea Vest

Pentru realizarea acestui obiectiv s-a efectuat o cercetare pe piața consultanților care operează cu proiecte finanțate prin PNDR , prin intervievarea a cinci specialiști dintre cei mai experimentați în legătură cu aspectele analizate. Acești specialiști au răspuns la tematica generoasă a punctelor slabe ale spațiului rural românesc întâlnite de aceștia în activitatea curentă de consultanță efectuată în organizații din cadrul spațiului rural.

În urma acestor discuții au reieșit anumite aspecte legate de cauzele structurale, de identitate, operaționale și sociale ale stadiului insuficient de dezvoltare a spațiului rural românesc, cauze care influențează în mod direct gradul de absorbție al fondurilor finanțate de la Uniunea Europeană pentru mediul rural, în special prin PNDR.

Concluziile relevante în urma acestor interviuri vor fi menționate în cele ce urmează, sub forma unor puncte slabe, cauze ale gradului foarte mic de absorbție al fondurilor oferite spațiului rural de către PNDR :

a. aspecte legate de specificul agricultorului din România:

vârsta înaintată a majoritatii agricultorilor;

lipsa unei motivații investiționale;

lipsa unei motivații pentru formare profesională din partea agricultorilor în vârstă;

dificultățile de formare profesională ale agricultorilor vârstnici;

inexistența unor condiționari de formare profesionala pentru agricultorii vârstnici;

existența unor condiționari de formare profesională limitate la beneficiarii Măsurilor 112 si M 141;

lipsa de cunoștințe de piață a agricultorului român;

inițiativă antreprenorială scazută;

gândirea pe termen scurt a taranilor;

individualismul în fața oportunităților de organizare în grupuri;

practici defectuoase de management;

neasumarea riscului;

b. aspecte legate de baza materială și informațională a populației din cadrul spațiului rural românesc:

lipsa mijloacelor de producție din fermele familiale;

lipsa unui sistem propriu de informare in fermele familiale – se dispune doar de informația pe TV si Radio, în lipsa de organizatii profesionale de livrare a informatiei tehnice in concordanță cu realitățile sociale si economice

c. aspecte legate de sistemul instituțional existent în cadrul spațiului rural românesc:

lipsa unui sistem propriu de creditare si garantare;

lipsa unui sistem propriu de asigurare;

lipsa unui sistem de organizare agricolă sectoriala la nivel comunal, județean și național; (excepții construite de sus în jos, nu de jos în sus)

lipsa unui sistem de organizare profesională generalista; (excepții construite de sus în jos, nu de jos în sus)

lipsa unui sistem coerent de organizare profesională sectorială; (excepții construite de sus în jos, nu de jos în sus)

lipsa de organizare si control a verigilor “lanțului alimentar”; (materie prima, productie, desfacere)

lipsa unui sistem de comasare a pământului;

lipsa reprezentării politice a agricultorilor;

Deficiențele instituționale (ex. serviciul de extensie, sistemul de informații de piață);

Politica funciară s-a bazat pe reforma proprietății, si nu pe reforma faramitarii pamantului in politici de comasare a terenurilor agricole si silvice;

Politica de dezvoltare a infrastructurii și a serviciilor agricole nu a atins obiectivul restructurare si de competitivitate a fermelor;

Politica fiscală in agricultură a avut la baza doar dimensiunea de colectare (preponderent punitiva) si nu o dimensiune stimulativa;

Politica socio-profesională in agricultură nu a atins obiectivul restructurare si de competitivitate a fermelor;

d. aspecte legate de piața specifică existentă în cadrul spațiului rural românesc:

Sistemul de cercetare este neadaptat cerintelor pietei

Scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor;

Neimpartirea riscului de piata de o maniera corecta intre marii si micii operatori in defavoarea celor din urma;

Raportul de forte inegal intre agricultorii ce produc alimente si agricultorii ce produc agrocarburanti;

Concurenta neloiala din partea produselor straine puternic subventionate;

Lipsa controlului verigii finale a lantului alimentar de catre agricultori;

Controlul actului verigilor de procesare si vanzare de catre multinationale;

Productivitatea agricolă scăzută;

Inexistența unei piețe funciare funcționale.

Economia forestieră redusa ca pondere in PIB (exploatarea și prelucrarea masei lemnoase, recoltarea și prelucrarea produselor pădurii: fructe, ciuperci, plante medicinale etc., meșteșugurile specifice zonei montane legate de prelucrarea artizanală a produselor forestiere etc.).

Economia zonei montane are o pondere redusa in economia zonei rurale

Valoarea subvențiilor acordate in agricultură in anul 2011 reprezintă circa 10% din valoarea producției agricole, comparativ cu media europeană, care este de 15%;

Producția agricolă vegetală in termeni valorici, după 2007 a variat ca pondere intre 60 – 70% din total, restul fiind reprezentat de producția animală cu un raport dezechilibrat intre sectoare comparativ cu media europeană (pondere de 56% producție vegetala și 44% producție zootehnice, in 2011);

România este net exportatoare de materii prime agricole (animale vii, cereale, oleaginoase, tutun, grăsimi și uleiuri vegetale) și net importatoare de produse alimentare (carne, lapte și branzeturi, preparate diverse, proteină vegetală (soia) și furaje pentru animale, băuturi alcoolice, cafea, cacao, zahăr, fructe și legume);

Organizarea deficitara a piețelor agricole interne

Structura importurilor: Peste 60–62% din importurile alimentare ale Romaniei le reprezintă produsele care ar putea fi obținute in țară: carne și preparate din carne(peste 31-32% in ultimii ani), cereale și făinăde grau (cu un maxim de 20% in anul 2003, dar și 8% in anul 2007), soia și șroturi de soia (aproape 50% din necesar dupăanul 2005, cand s-a interzis cultivarea soiei MGO; intre anii 2001-2004, la soia și șroturi balanța comercială a fost excedentară), legume proaspete, fructe și flori (8-12% in fiecare an din perioada 2000-2009), zahăr, tutun, hamei etc.

Cheltuielile cu alimentele din import dețin o pondere prea ridicată pentru o țară agricolă ca Romania (17,9% din consumul alimentar și 34,1% din cheltuielile bănești pentru alimente).

Valoarea facturii plătite de Romania pentru produsele alimentare importate a ajuns la suma de 4,35 miliarde € in anul 2008, iar ponderea mărfurilor alimentare importate in consumul alimentar al populației Romaniei a crescut de la 11,4% in anul 2000, la 25,1% in anul 2008, diminuandu-se insă in anul 2009, cu 3,3%, datorită scăderii consumului din import ca urmare a reducerii veniturilor populației.

e. aspecte legate de stadiul actual și problemele specifice ale spațiului rural românesc:

Rase locale de animale și plante pe cale de dispariție;.

Numarul redus de absolventi din unitati de nivel mediu agricol (licee si scoli profesionale)

Costuri ridicate de transmitere a unei ferme urmașilor;

Restructurarea profilului liceelor si inchiderea liceelor cu cu profil agricol

Număr redus al asociațiilor din agricultură, Atractivitatea scazută a masurii 142 – grupuri de producatori. In cadrul măsurii 142 au fost contractate pana in 2013, 47 de proiecte de grupuri de producatori;

Infrastructură agricolă inadecvată: in special in fermele mici dotarea unui agricultor roman este, in medie, de circa 25–26 de ori mai mică (9000–9200 € imobilizări corporale in UE 15; 350 € in Romania)

– investititii cvasi inexistente in procesarea din ferme;

– investititii cvasi inexistente in vanzarea din ferme;

– structuri de irigații ineficiente nefunctionale si insuficiente;

Numar mic de ferme intabulate (case si terenuri)

Numar redus de beneficiari ai masurilor de investitii in actualul PNDR, o pondere importantă a suprafetelor agricole utile este utilizată de exploatații de subzistență și semi-subzistență;

Numărul mare de ferme de mici dimensiuni respectiv numar redus de ferme familiale cu marime medie

Numar mare de agricultori proprietari de fapt si nu de drept;

Lipsa de atractivitate a sectorului bancar pentru finanțarea sectorului agricol;

Lipsa de atractivitate a masurilor de finantare ce stimuleaza asocierea agricultorilor;

Numar ridicat de ferme agricole fără personalitate juridică

Infrastructura rutiera agricola si silvica slab dezvoltata in mediul rural:

Servicii si bunuri publice nerecompensate de catre societate (servicii sociale; servicii ecologice);

Numar mare de unitati agroalimentare cu capacitati mari aprobate pe fonduri europene care nu dispun de materie prima:

Riscul unor conflicte inerente intre productia de alimente si productia de agrocarburanti;

Riscul unor conflicte inerente intre interesele productiei de alimente de calitate si productia de alimente biotehnologice;

Lipsa retea nationala de conservare resurse genetice autohtone in ferme (in vivo):

Diminuarea drastica a septelului national de animale:

Lipsa amenajamentelor silvice pe o suprafata de 800.000 ha;

Furnizare de alimente standardizate tutistilor in pensiuni agroturistice si in tursismul rural;

Inexistenta unui sprijin national sau judetean pentru organizare lanturi scurte de comercializare pentru produse de calitate provenite din fermele taranesti;

Acces limitat al fermelor mici pe piață datorita cresterii exagerate a constrangerilor sanitar veterinare;

Lanturi de valorificare neprofesionalizate ;

Cheltuieli nejustificate pentru implementarea unor norme de bunăstare a animalelor mult superioare celor europene, în fermele de animale;

Standarde sanitar-veterinare și de siguranță alimentara mult superioare celor europene:

Lipsa unei infrastructuri de procesare in fermele ecologice (mici si medii) din mediul rural;

Sectorul energiei verzi in ferme aflat la inceput de drum;

Managementul deficitar al materiei organice (animale si vegetale);

Sistem de irigatii auster si energofag;

Resurse hidrologice descrescatoare si dezechilibrat distribuite;

Suprafețe mari de teren afectate de schimbari climatice severe;

Cod silvic nearmonizat la nivelul legislatiei europene pentru dezvoltare de sisteme agrosilvice (silvopastorale; agrosilvice);

Atitudine ultraliberala primejdioasa pentru securitatea alimentara a Romaniei a multor ministrii de agricultura din ultimii 23 de ani in ceea ce priveste vanzarea pamantului catre cetateni straini via societati comerciale (la limita subminarii economiei nationale);

Precaritatea stocului de capital fix și rata scăzută de formare brută a capitalului fix (care arată cât din valoarea adăugată brută se investește în cadrul ramurii și este de natură să contribuie esențial la creșterea competitivității), care să permită reluarea procesului de producție agricolă la un nivel;

Lipsa marii infrastructuri (căi rutiere, sisteme de irigații și desecări, capacități de stocare);

Acoperire verde dezechilibrata teritorial (păduri, pajiști naturale și plantații).

Acoperire forestiera dezechilibrata in zonele de campie (14%) fata de media nationala de 40 %.

Resurse de apă limitative in ultimele două decenii (1990- 2010) ce a condus la o producție vegetala raportată la media UE 15 de 40%

Clima României temperat continentală heterogena are variații regionale importante (8-12 luni pe an cu temperaturi pozitive în zonele sudice și de litoral față de 4 luni în zonele montane înalte).

Schimbările climatice accentuate in ultima perioadă, frecvența din ce in ce mai accentuată a perioadelor secetoase și de secetă severă, cu temperaturi maxime extreme, au determinat apariția și extinderea zonelor cu risc ridicat (12%) și mediu (35%) de deșertificare;

Costul ridicat al creditului bancar (Dobanda solicitată de bănci in lei, este la un nivel triplu față de costul creditului in țările UE., respectiv dubla la creditele in valuta )

Media plăților directe din bugetul UE pe un hectar SAU, pe perioada 2007–2013, este de 57 €/ha/an , ceea ce ne situeaza pe ultimele locuri in UE 27, avand alocat doar 11,2% din nivelul acordat Greciei (507 €/ha), 12,1% din nivelul acordat Olandei (469 €/ha) și 12,9% din nivelul acordat Belgiei (443 €/ha) etc.

Gradul de compatibilizare a agriculturii României cu cea din UE este redus. Deficitul de compatibilitate se situeaza: la producția de cereale, (kg/ha) 0,52 (52%); la valoarea producției agricole, (€/ha) 0,32 (32%); la formarea brută de capital, (€/ha)0,35 (35%); la contribuția agriculturii in formarea PIB, (%) 4,5 –6,0%.

Economie rurală preponderent agrară ce deține o pondere de 60,5% in structura acesteia, față de 14,1% in UE.

Industria alimentară este dezechilibrata teritorial.

România are cea mai divizată structură agrară din cadrul UE 27 ( in anul 2010 detinea 32,2% din numărul de exploatații europene și 7,7% din suprafața agricolă utilizată)

Eliminarea cotelor de lapte (probabil in 2015) moment pentru care agricultorii romani nu sunt pregatiti;

Introducerea conditionalitatii producerii de lapte conform incepand cu 2014 moment pentru care agricultorii romani nu sunt pregatiti;

România se caracterizează printr-o structură agrară extrem de polarizată. Marea majoritate a exploatațiilor agricole o reprezintă exploatațiile mici, sub 2 hectare, ponderea acestora fiind in 2010 de 73,3% ca număr și 13,0% ca suprafață deținută in total. Fermele sub 10 hectare reprezintă 97,7% din numărul de ferme iar acestea dețin 38,7% din suprafața agricolă utilizată. Fermele mari de peste 100 ha, reprezintă 0,3% din numărul de ferme si exploatează 48,8% din suprafața agricolă. Cele 3,5 milioane exploatații sub 5 ha insemnă 93% din numărul exploatațiilor, ele lucrand aproape 30% din suprafața agricolă utilizată la nivel național.

f. aspecte legate de realitatea socială și gnoseologică actuală a spațiului rural românesc:

Grad scăzut de conștientizare a fermierilor privind importanța formarii profesionale;

Lipsa transferului cunostiintelor din sectorul de cercetare la nivelul agricultorilor;

Oferta de formare profesionala inadaptata a operatorilor privati:

Grad redus de calificare profesionala;

Moral scazut al agricultorilor in raport cu alte categorii socioprofesionale;

Constientizare redusa a proprietarilor de terenuri agricole si silvice

– asupra efectelor schimbarilor climatice si a masurilor preventive;

– asupra sistemelor de stocare a carbonului prin culturi energetice sau tehnici agricole;

Conștientizare scazuta a agricultorilor vis a vis de practicile agricole benefice pentru mediu si clima: – oferta de formare profesionala a oficiilor judetene de consultanta este inexistenta pe acest subiect;

Fenomenul masiv de migrare și emigrare a tinerilor din mediul rural;

Evolutie demografica descrescatoare in mediul rural;

Dinamica demografică negativa în spațiul rural.

Vulnerabilizare demografică cu rol restructurant asupra populației rurale

Obiectivul 4.

Analiza aspectelor negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara.

Studiul privind dezvoltarea spațiului rural ca urmare a implementării Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 – 2013 (stadiul implementării fiind 11 iulie 2013), respectiv impactul implementării acestor proiecte finanțate din fonduri europene și fonduri bugetare asupra mediului rural, cu personalizare pentru stadiul implementării PNDR, se încheie cu analiza aspectelor negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara, cu impact semnificativ în obținerea gradului de absorbție scăzut pentru proiectele finanțate prin PNDR.

Cercetarea efectuată cu ajutorul consultanților care operează proiecte finanțate prin PNDR atât în procesul de scriere și elaborare de proiecte cât și în întregul proces de implementare al acestora , prin intervievarea a cinci dintre acești consultanți, are ca rezultat o serie de considerente în legătură cu acest ultim obiectiv, respectiv evidențierea aspectelor negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara.

Concluziile relevante în urma acestor interviuri vor fi menționate în cele ce urmează, evidențiind toate aspectele negative întâlnite astfel:

aspecte negative de natură instituțională și de organizare a activității:

Lipsa de predictibilitate:

– publicarea cu întârziere și nerespectarea calendarelor sesiunilor de depunere de proiecte

– prelungirea sesiunilor cu foarte puțin timp înainte de expirarea sesiunii în desfășurare sau chiar ulterior finalizarii termenului initial (e.g. prelungirea sesiunii de proiecte pe măsura 121 cu deadline la  31.07.2013 pana la 14.08.2013 cu publicarea anunțului de prelungire în 02.08.2013)

– publicarea spre consultare a ghidului solicitantului cu puțin timp înainte de deschiderea sesiunii, urmată de publicarea variantei finale odată cu deschiderea sesiunii si cu modificarea unora din criteriile de punctare (e.g. sesiune de depunere de proiecte pe măsura 312 în septembrie 2012 – în ghidul spre consultare se puncta separat și cumulativ stadiul de start – up al întreprinderii și domeniul de activitate medical/veterinar/farmaceutic în rural, în ghidul publicat odată cu deschiderea depunerii de proiecte, se punctau alternativ).

Lipsa unui site unic care sa centralizeze informațiile referitoare la finanțările PNDR (la ora actuală  http://www.madr.ro/ro/dezvoltare-rurala.html (anunțuri privind proceduri în desfășurare, publicare rapoarte de evaluare) în paralel cu http://www.apdrp.ro/ altadată accesibil de pe pagina Ministerului care cuprinde secțiunea "informații la zi" interesante pentru potențialii beneficiari: achiziții beneficiari privați, o aplicație pt autoevaluare proiecte, tutoriale întocmire dosare de finanțare și plată, etc.)

Stabilirea unor condiții cu caracter de discriminare pozitivă cu certe efecte de distorsionare a concurenței între proiecte: punctarea suplimentară și cu valori mari (până la 20 de puncte) pentru anumite domenii de activitate: mesteșuguri tradiționale, cabinete veterinare sau categorii de solicitanți: femei, tineri (persoane cu vârsta până în 40 de ani). Faptul că aceste criterii nu sunt relevante îl atestă numărul mare de proiecte eligibile dar nefinanțabile.

Absența sistematică dintre solicitanții eligibili a societăților cooperative înființate în condițiile Legii nr.1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, în ciuda prevederilor art.105 din Legea nr.1 prin care statul garantează societăților cooperative un regim care să nu fie mai puțin favorabil decât cel al altor agenți economici.

Aspecte administrative:

– obligativitatea prezentării disponibilului de resurse financiare proprii sub forma extrasului de cont sau a scrisorii de confort la depunerea aplicației și nu la contractare (lipsa de relevanță a condiției în situația în care intervalul dintre depunerea cererii de finanțare și contractare a depașit sistematic 1 an; dificultăți pentru anumite categorii de solicitanți, în special PFA și Întreprinderi Individuale pentru care băncile refuză să emită scrisori de confort sau chiar nu au procedură în acest sens)

– verificarea administrativă pe loc la depunerea aplicației (consumul irațional de resurse din partea APDRP – oameni și timp în special în ultimele zile ale câte unui interval de depunere; respingerea de proiecte pe considerente preponderent formale – lipsa ștampilei sau a numerotării în colțul din dreapta sus al fiecarei pagini, lipsa câte unui document, aspecte care ar putea fi soluționate pe calea solicitării de clarificări cu termen ferm de răspuns)

– procedură la fel de complicată sub aspectul documentelor de depus și al formalităților fie că este vorba despre o cerere de plată pentru suma forfetară în cazul fermelor de semisubzistență (1.500 euro/an) sau de o cerere de rambursare substanțială

– formalismul excesiv al documentațiilor (3 exemplare, legarea cu sfoara a dosarelor, regula strictă a poziției numărului paginii – colțul din dreapta sus, în timp ce semnătura și ștampila reprezentantului legal se pun în dreapta jos etc)

– modificări constante ale formularisticii cererilor de rambursare

– lipsa de flexibilitate a grilelor de verificare ducând la solicitări absurde cum ar fi procesul – verbal de punere în funcțiune în cazul unor piese de mobilier (scaune)

– durata mare a procesului de evaluare (de ex: raportul de selecție privind proiectele depuse în cadrul măsurii 141 în sesiunea 15 mai – 13 iulie 2012 a fost publicat în 28.07.2013 asta în condițiile în care este vorba despre proiecte cu alocare nerambursabilă maximă de 7.500 Euro – schema de sprijin pentru fermele de semisubzistență).

b. aspecte negative legate de procesul de scriere și elaborare a proiectelor finanțate prin PNDR

Termene foarte scurte între publicarea ghidului solicitantului și depunerea dosarelor de finanțare (de regulă, cam 30 de zile), comparativ cu perioada de verificare și evaluare a proiectelor (între 9 și 12 luni – a se vedea ultima sesiune de depunere măsura 312 cu termen de depunere septembrie 2012, evaluarea nefiind finalizată nici până în prezent).

Structurile PNDR (oficiile județene și centrele regionale) nu au personal suficient care să asigure evaluarea proiectelor în termene rezonabile (3-6 luni), acest lucru reflectându-se în perioade de evaluare care depășesc un an (a se vedea precizarea anterioară legată de 312); una dintre soluțiile adoptate de către APDRP a fost redistribuirea proiectelor pentru evaluare către oficii județene care au avut un volum al depunerilor mai redus (de exemplu, proiect depus la OJPDRP Alba – CRPDRP 7 Centru a ajuns să fie evaluat de către SEC Targoviste – Măsura 312 sau SEC Craiova – Masura 313).

Ghidul solicitantului nu a fost suficient de explicit în ceea ce privește forma anumitor documente sau anumite condiții de eligibilitate; după ce au fost făcute demersuri și “presiuni” asupra conducerii APDRP au fost făcute publice fișele de verificare a conformității, eligibilității și selecției, astfel îincât beneficiarii să cunoască toate aspectele verificate de către evaluator (de exemplu: anumite criterii de eligibilitate erau considerate îndeplinite dacă se regăseau explicit specificate în Studiul de fezabilitate sau pe lângă faptul că exista un document specific care atesta îndeplinirea criteriulului se mai verifica și dacă îndeplinirea criteriului de eligibilitate era menționat în SF/DALI).

Personalul din structurile PNDR nu este suficient pregătit (între evaluatori se regăsesc persoane care au pregătire în domeniul zootehnic sau alte domenii, fiind nevoiți să verifice aspecte privind analiza cost-beneficiu sau proiecții financiare pentru societăți comerciale fără să înțeleagă semnificația anumitor elemente sau să fie capabili să le interpreteze – verificarea se face prin introducerea anumitor valori într-o matrice de verificare, iar dacă rezultatele se încadrează între anumite limite condiția este considerată îndeplinită, fără a înțelege complexitatea și semnificația anumitor date conținute) – se solicită informații suplimentare în mod nejustificat sau modificări ale proiecțiilor financiare.

Proiecte respinse fără a fi solicitate clarificări privind eligibilitatea, deși procedura de verificare permitea acest lucru (sesiunea precedentă Masura 313- anul 2011).

Neatenție în evaluarea proiectelor – Măsura 313 sesiunea 2012: Exemplu: proiect respins pe motiv că beneficiarul nu a demonstrat că are suficiente resurse pentru cofinanțarea proiectului; ca urmare a contestației formulate proiectul a fost admis și selectat pentru finanțare, deoarece beneficiarul prezentase în documentația depusă două extrase de cont, pentru două conturi diferite, valorile însumate asigurând o contribuție mai mare decât era necesară (s-a luat în calcul un singur extras).

Volum mare de documente solicitate la depunerea proiectului pentru beneficiarii privați care implica costuri, fără a avea posibilitatea recuperarii ulterioare, în cazul în care proiectul nu se aprobă (Studiu de fezabilitate, DALI, avize APM, DSVSA, ASP, certificat urbanism, aviz MDRT, etc.).

Cerințe din partea evaluatorilor privind prezentarea anumitor documente care exced celor prevăzute în ghidul solicitantului (în cazul comunelor, pentru verificare “data inființare beneficiar” se solicită prezentarea primei hotărâri a consiliului local pentru a verifica corectitudinea datelor din cererea de finantare, atâta timp cât solicitantul este obligat să dea o declarație pe propria răspundere în care se prevede că datele conținute sunt conforme cu realitatea în caz contrar suportând rigorile legii).

În cadrul structurilor APDRP (oficii județene) circulă mentalitatea conform căreia “cu cât se aprobă mai puține proiecte, cu atât mai bine pentru noi”, angajații fiind plătiți la numărul de ore lucrate și nu conform volumului de muncă sau a numărului de proiecte verificate, interesul lor fiind ca numărul proiectelor aprobate să fie cât mai mic, pentru a nu avea “bătăi de cap” în perioada de implementare.

c. aspecte negative legate de procesul de implementare a proiectelor finanțate prin PNDR

După insistențe și “presiuni” au fost făcute publice procedurile de verificare a achizițiilor și a dosarelor de plată. Probabil, dacă măsurile ar fi fost luate mai devreme, stadiul de implementare ar fi fost altul.

Proceduri de verificare greoaie în ceea ce privesc achizițiile care conduc la întârzieri în finalizarea acestora (din toate proiectele în care se realizează managementul de proiect, niciunul dintre beneficiarii publici nu a reușit să se încadreze în termenul de 1 an prevăzut pentru desfășurarea și finalizarea achizițiilor publice din cauza termenelor și a procedurilor excesiv de greoaie) – etape verificare achiziții:

Verificarea documentației ce urmează a fi publicată – deși se verifică și de ANRMAP, iar responsabilitatea este integral a beneficiarului – 10 zile lucratoare;

Dupa ce se asigură respectarea termenelor impuse de OUG 34/2006, se depune o altă documentație în care se verifică comisia de evaluare și modul în care au fost evaluate ofertele – maxim 10 zile lucrătoare (unele achiziții sunt verificate și de UCVAP, iar la fel responsabilitatea privind conformitatea cu prevederile legislației aparține doar beneficiarului);

După finalizarea evaluării și semnarea contractului se întocmește o altă documentație în care se verifică contractul încheiat și conflictul de interese – maxim 10 zile lucrătoare.

În total 30 de zile lucrătoare (fara a ține cont de alte termene ce le impune OUG 34/2006) pentru verificarea a ceva de care oricum nu răspunde nimeni decât autoritatea contractantă (adică beneficiarul investiției).

Tinând cont de faptul că anumite proceduri nu pot fi demarate în paralel (de exemplu, achiziția de lucrări nu se poate derula decât după finalizarea achiziției de servicii elaborare PT și aprobarea PT-ului de către Serviciul Verificare Tehnică – termenele de finalizare a achizițiilor ajung să treacă de cele 12 luni stabilite prin contractul de finanțare. Există, întradevăr, varianta de a licita la “pachet” serviciile de elaborare PT și execuție lucrări, dar acest lucru reprezintă un dezavantaj față de autoritatea contractantă, care este oarecum la “mâna” constructorului, acesta fiind cel care și proiecteaza și execută).

Pentru avizarea achizițiilor directe (cele a căror valoare este sub 15000 euro) se solicită documente care exced legislației în vigoare OUG 34/2006 (de exemplu se solicită prezentarea certificatului constatator eliberat de ORC din care să reiasă că furnizorul are domeniu de activitate corespunzător, certificate de atestare fiscală care să ateste lipsa datoriilor, etc., deși legislația prevede doar prezentarea unui document justificativ – în acest caz contractul încheiat cu furnizorul). Deoarece beneficiarii nu știau despre aceasta cerință – procedurile de verificare fiind făcute publice târziu – mulți dintre ei s-au trezit cu situația în care sumele cheltuite pentru depunerea proiectului (elaborare SF/DALI, expertiză tehnică, studiu geo, topo, etc.) au devenit costuri neeligibile nefiind avizate de către Serviciul achiziții, fiind suportate din bugetul propriu.

Greșeli ale sistemului – în cazul în care apar modificări ale legislației privind achizițiile APDRP-ul emite norme interne privind modificarea procedurilor de verificare pentru Serviciul achiziții. Acestea nu se modifică însa corespunzător și la alte servicii din cadrul structurii (de exemplu, în cazul apariției unor cheltuieli diverse și neprevăzute – Serviciul de verificare tehnică nu are procedura de verificare a acestora, în schimb în procedura de verificare a Serviciului achiziții există o întrebare: “Există aprobare din partea SVT?”, evaluatorul fiind obligat ca în cazul în care unul dintre puncte este bifat cu nu să emită fișă de neavizare).

Volum foarte mare de documente solicitat la tranșa de plata (am avut situații în care, fiind vorba despre proiecte 322 cu multe acțiuni, s-a ajuns la depunerea de 7 volume de documente – aproximativ 1000 și ceva de pagini).

Inițial, termenul de rambursare al cererilor de plată era de 90 zile (foarte mare), ulterior, ca urmare a măsurilor de accelerare a creșterii gradului de absorbție, acesta să se reducă considerabil (deși nu implică și o reducere a volumului de documente ce trebuie prezentate sau verificate!).

Cerințe care exced instrucțiunilor de plată existente cu scopul de a “se acoperi cu documente” în cazul unei verificari a Comisiei de audit.

Proceduri de verificare pentru orice etapă:

Verificare achiziții;

Verificare PT;

Verificare dosare de plată;

Modificări soluții tehnice ale proiectului, toate cu respectarea anumitor termene, ceea ce îngreuneaza derularea impelementarii proiectului.

Aspecte pozitive: publicarea unui tutorial pe pagina APDRP privind pașii ce trebuie urmați în ceea ce privesc achizițiile și întocmirea dosarelor de plată. Negativ: limbaj greoi, greu de înteles de unii beneficiari privați (măsura 141, 121 – fermieri), publicarea lor la sfârșitul perioadei de derulare a programului de finanțare (anul 2013).

Autoritățile publice locale (comunele) nu au personal suficient (exista primării care au 6 angajați sau mai puțini) care să asigure implementarea în mod corespunzător a proiectelor; lipsa calificărilor sau experienței corespunzătoare (beneficiari care nu au derulat proceduri de achiziții prin SEAP și care nu știau ce trebuie să facă!).

d. aspecte pozitive legate de procesul de implementare a proiectelor finanțate prin PNDR :

Publicarea unui tutorial în anul 2013 pe pagina de internet a APDRP pentru persoanele care doresc să depună proiecte în cadrul măsurilor PNDR cu pașii ce trebuie urmați (puțin cam târziu, ținând cont de faptul că programul de finanțare a fost prevăzut pentru perioada 2007-2013; probabil dacă ar fi fost gândit puțin mai devreme, gradul de absorbție al fondurilor pe PNDR ar fi fost altul).

După schimbarea conducerii în anul 2012 la nivel de oficii județene sau centre regionale s-a observat o mai mare deschidere din partea angajaților pentru a oferi informații sau explicații referitoare la anumite aspecte către beneficiari.

Respectarea termenelor contractuale la plata cererilor de rambursare (ceea ce nu este chiar de neglijat).

CONCLUZII

CONCLUSIONS

În cadrul prezentei teze de doctorat, intitulată „Analiza impactului proiectelor destinate spațiului rural în contextul dezvoltării durabile și a expansiunii economiei bazate pe cunoștințe”, am identificat principalii indicatori de impact al proiectelor finanțate din fonduri europene destinate spațiului rural, în contextul dezvoltării durabile și a expansiunii economiei bazate pe cunoștințe, în special pe măsurile PNDR și cu detaliere pe Regiunea Vest a României.

Scopul cercetării a fost acela de a releva, în urma analizei efectuate, impactul proiectelor destinate spațiului rural în contextul dezvoltării durabile și a expansiunii economiei bazate pe cunoștințe, conștientizarea factorilor interesați asupra dezvoltării de proiecte cu finanțare europeană, care, tratate cu seriozitate și profesionalism, să răspundă necesităților de dezvoltare instituțională și, în același timp să implementeze o serie de schimbări cu adevărat necesare și importante pentru progresul spațiului rural.

Așadar, prin prezenta teză am încercat să găsim cauzele realizării unui grad de absorbție redus al fondurilor destinate spațiului rural românesc, în special PNDR, deficiențele de remediat în ceea ce privește derularea procesului de implementare a acestor proiecte, precum și soluții la problemele evidențiate în urma analizei realizate împreună cu un grup de consultanți în fonduri cu finanțare europeană.

În urma cercetărilor efectuate putem emite următoarele concluzii referitoare la tema de cercetare:

Aspecte desprinse din cercetarea comparativă a Analizelor SWOT a Regiunii Vest a României, realizate de către ADRVest în anii 2007 și 2013 , asupra cărora factorii de decizie trebuie să intervină instituțional:

Depunerea unor eforturi susținute de către instituțiile statului responsabile de dezvoltarea durabilă a spațiului rural românesc, în special din Regiunea Vest pentru a elimina unele amenințări și puncte slabe care trenează de la precedenta etapă de programare, influențând în mod negativ procesul de realizare a dezvoltării durabile a spațiului rural, aceste cazuri demonstrând ineficiența sumelor alocate prin PNDR în perioada 2007 – 2013. Măsurile trebuie să vizeze:

a). elemente caracteristice dezvoltării rurale:

Stoparea declinului vieții tradiționale

Regăsirea tradițiilor din zona rurală, a meseriilor și meșteșugurilor tradiționale

Relansarea procesului de întinerire a forței de muncă și a populației din mediul rural

Diminuarea nivelului de sărăcie a unor zone rurale defavorizate

b). elemente caracteristice agriculturii:

Realizarea unor producții vegetale anuale relativ constante

Reducerea fragilității culturilor împotriva unor fenomene climatice extreme: secetă, lipsa precipitațiilor

Măsuri de creștere a calității solurilor

Introducerea culturilor de plante medicinale și tehnice căutate pe piață.

Adaptarea producătorilor la standardele de calitate ale produselor în vederea integrării pe piața europeană precum și la standardele de calitate ale marilor comercianți de pe piața internă

Diminuarea importurilor masive de produse agricole

Realizarea unei rețele informaționale în agricultură și silvicultură

Efectuarea de lucrări privind combaterea eroziunii solului și a alunecărilor de teren și stoparea tăierilor masive de pădure

Valorificarea corespunzătoare a producției agricole

Creșterea gradului de cunoaștere a legislației în domeniul agriculturii, a oportunităților de accesare a fondurilor comunitare

Creșterea spiritului și a climatului antreprenorial, posibilități mai mari de angajare în mediul rural în alte sectoare decât agricultura

c). elemente caracteristice silviculturii:

Creșterea responsabilității pentru conservarea și gestionarea durabilă a pădurilor

Exploatarea rațională a pădurilor și reducerea riscurilor de alunecări de teren, prăbușiri și avalanșe

Măsuri preventive suplimentare pentru reducerea fenomenelor de doborâturi și rupturi produse de vânt și zăpadă

Respectarea reglementărilor existente în domeniul regimului silvic pentru protejarea patrimoniului privat

O corelare mai bună între planurile de dezvoltare din agricultură și silvicultură

d). elemente de natură demografică:

Creșterea șanselor de înnoire a forței de muncă

Măsuri de atragere a forței de muncă și a populației tinere în mediul rural

Asigurarea unor condiții de viață cel puțin decente în zonele agricole rurale

Măsuri pentru creșterea ofertelor de locuri de muncă din mediul rural

Oprirea migrației tinerilor din zona rurală către urban și străinătate

e) elemente caracteristice economiei mediului rural – turism rural:

Elaborarea unor politici privind conservarea unor obiective cu potențial turistic din mediul rural (mori, case, instalații)

Creșterea calității serviciilor în mediul rural

Folosirea tuturor oportunităților acordate turismului rural

f) elemente caracteristice economiei mediului rural – sectorul industrial:

Creșterea gradului de încredere a locuitorilor din mediul rural pentru realizarea de activități non-agricole

Măsuri de creștere a interesului investitorilor pentru zonele rurale izolate

g) elemente de natură socială:

Scăderea numărului de copii neșcolarizați

Eliminarea problemelor sociale datorate restructurării unor întreprinderi din domenii cu exclusivitate pentru anumite zone rurale

h) elemente de natură ecologică:

Elaborarea unor politici concertate pentru protecția mediului

Eliminarea riscului permanent de degradare a factorilor de mediu prin respectarea și îmbunătățirea legislației în domeniu

Oprirea tăierilor masive de pădure

Repopularea parcurilor rurale

Intensificarea măsurilor instituționale în vederea valorificării superioare a oportunităților identificate în spațiul rural al Regiunii Vest , prin măsuri suplimentare:

a). elemente caracteristice dezvoltării rurale:

Includerea localităților rurale din jurul orașelor în cadrul unor strategii de dezvoltare integrate

Ridicarea nivelului de dezvoltare al tuturor localităților rurale prin modernizarea infrastructurii de transport și de utilități

Valorificarea oportunităților de finanțare din fondurile europene – FEADR

b). elemente caracteristice agriculturii:

Sprijinirea producției și comercializării de produse ecologice în contextul creșterii cererii

Valorificarea resurselor de apă termală în activități agricole și de turism

Promovarea produselor locale

Monitorizarea pieței și asigurarea produselor agroalimentare pentru consumul local din surse proprii

Dezvoltarea unor forme asociative care să devină furnizori pentru marii comercianți en-detail (ex: cooperative)

Îmbunătățirea informării producătorilor

Orientarea produselor tradiționale românești spre export și promovarea produselor tradiționale locale pe piața regională

Valorificarea oportunităților de finanțare din fondurile europene – FEADR, FEP

c). elemente caracteristice silviculturii:

Gestionarea rațională a resurselor de pădure și consolidarea patrimoniului forestier

Dezvoltarea rețelei de drumuri forestiere

Crearea unui sistem informatic unitar al silviculturii

Accesarea fondurilor europene pentru proiecte care vizează îmbunătățirea protecției fondului forestier

Considerații referitoare la remedierea aspectelor negative ale spațiului rural românesc care se reflectă în gradul mic de absorbție a fondurilor finanțate de la Uniunea Europeană pentru mediul rural din Regiunea Vest. În acest sens, măsurile vizate se îndreaptă către următoarele deziderate:

a. aspecte legate de specificul agricultorului din România:

Crearea unor motivații investiționale;

Creșterea gradului de motivație pentru formare profesională a agricultorilor în vârstă;

creșterea nivelului de cunoștințe de piață a agricultorului român, inclusiv al celor de management;

Creșterea inițiativei antreprenoriale;

Formarea unui mod de gândire pe termen mediu și lung al țăranilor;

Promovarea oportunităților de organizare în grupuri;

b. aspecte legate de baza materială și informațională a populației din cadrul spațiului rural românesc:

Sporirea mijloacelor de producție din fermele familiale;

Crearea unui sistem propriu de informare în fermele familiale , formarea unor organizații profesionale de livrare a informației tehnice în concordanță cu realitățile sociale si economice

c. aspecte legate de sistemul instituțional existent în cadrul spațiului rural românesc:

Realizarea unui sistem propriu de creditare si garantare, a unui sistem propriu de asigurare;

Crearea unui sistem de organizare agricolă sectoriala la nivel comunal, județean și național, precum și a unui sistem de organizare profesională generalistă; (excepții construite de sus în jos, nu de jos în sus)

Creșterea gradului de organizare si control a verigilor “lanțului alimentar”; (materie prima, productie, desfacere)

Crearea unui sistem de comasare a pământului;

Creșterea reprezentării politice a agricultorilor;

d. aspecte legate de piața specifică existentă în cadrul spațiului rural românesc:

Adaptarea sistemului de cercetare la cerințele pieței

Creșterea puterii de cumpărare a consumatorilor;

Împartirea riscului de piață de o manieră corectă între marii și micii operatori ;

Realizarea unui echilibru între agricultorii ce produc alimente si agricultorii ce produc agrocarburanti;

Eliminarea concurentei neloiale din partea produselor străine puternic subventionate;

Un mod superior de control al verigii finale a lanțului alimentar de catre agricultori și al actului verigilor de procesare si vanzare de catre multinationale;

Creșterea productivității agricole;

Creearea unei piețe funciare funcționale.

Creșterea aportului economiei forestiere ca pondere în PIB (exploatarea și prelucrarea superioară a masei lemnoase, recoltarea și prelucrarea produselor pădurii: fructe, ciuperci, plante medicinale etc., meșteșugurile specifice zonei montane legate de prelucrarea artizanală a produselor forestiere etc.).

Creșterea economiei zonei montane ca pondere în economia zonei rurale

Organizarea superioară a piețelor agricole interne

Eficientizarea și reașezarea structurii importurilor: prin scăderea importurilor alimentare ale Romaniei la produsele care ar putea fi obținute in țară;

e. aspecte legate de stadiul actual și problemele specifice ale spațiului rural românesc:

Salvarea raselor locale de animale și plante pe cale de dispariție;.

Creșterea numărului de absolvenți din unitati de nivel mediu agricol (licee si scoli profesionale)

Scăderea costurilor de transmitere a unei ferme urmașilor;

Păstrarea profilului liceelor cu profil agricol

Creșterea numărului de asociații din agricultură;

Realizarea unei infrastructuri agricole adecvate in special in fermele mici

Creșterea numărului de ferme intabulate (case si terenuri) precum și de beneficiari ai masurilor de investitii in actualul PNDR;

Creșterea gradului de atractivitate a sectorului bancar pentru finanțarea sectorului agricol, precum și a măsurilor de finanțare ce stimuleaza asocierea agricultorilor;

Creșterea gradului de dezvoltare a infrastructurii rutiere agricole si silvice în mediul rural:

Diminuarea riscului de apariție a unor conflicte inerente între interesele producției de alimente de calitate și producția de alimente biotehnologice;

Crearea unei rețele naționale de conservare a resurselor genetice autohtone in ferme

Creșterea septelului național de animale:

Întocmirea amenajamentelor silvice pe o suprafata de 800.000 ha;

Realizarea unui sprijin national sau judetean pentru organizare lanturi scurte de comercializare pentru produse de calitate provenite din fermele taranesti;

Creșterea accesului fermelor mici pe piață datorita prin diminuarea constrangerilor exagerate sanitar veterinare;

Crearea unor lanțuri de valorificare profesionalizate ;

Scăderea cheltuielilor nejustificate pentru implementarea unor norme de bunăstare a animalelor mult superioare celor europene, în fermele de animale;

Crearea unei infrastructuri de procesare in fermele ecologice (mici si medii) din mediul rural;

Sprijinirea sectorului energiei verzi din ferme, aflat la început de drum;

Implementarea unui managementul performant al materiei organice (animale si vegetale);

Crearea unui sistem de irigatii corespunzător, neauster si în condiții de eficiență energetică;

Realizarea unui Cod silvic armonizat la nivelul legislatiei europene pentru dezvoltare de sisteme agrosilvice (silvopastorale; agrosilvice);

Îmbunătățirea marii infrastructuri (căi rutiere, sisteme de irigații și desecări, capacități de stocare);

Sprijin pentru obținerea unui costmai scăzut al creditului bancar (Dobanda solicitată de bănci in lei, este la un nivel triplu față de costul creditului in țările UE., respectiv dubla la creditele in valuta )

Creșterea gradului de compatibilizare a agriculturii României cu cea din UE ;

f. aspecte legate de realitatea socială și gnoseologică actuală a spațiului rural românesc:

Creșterea gradului de conștientizare a fermierilor privind importanța formării profesionale;

Intensificarea transferului cunostiintelor din sectorul de cercetare la nivelul agricultorilor;

Adaptarea ofertei de formare profesională a operatorilor privati:

Creșterea gradului de calificare profesionala;

Creșterea moralului agricultorilor în raport cu alte categorii socioprofesionale;

Creșterea gradului de conștientizare a agricultorilor vis a vis de practicile agricole benefice pentru mediu si clima:

Stoparea fenomenului masiv de migrare și emigrare a tinerilor din mediul rural;

Stoparea evolutiei demografice descrescatoare și a dinamicii demografice negative în mediul rural;

Elemente privind remedierea unor aspecte negative identificate de consultanții în domeniul fondurilor europene în derularea finanțărilor spațiului rural , în special în relația cu AM PNDR și cu APDRP, în special APDRP Timișoara.

Sunt vizate remedierea tuturor deficiențelor întâlnite în aceste relații prin măsuri ferme și urgente, aspecte negative de natură instituțională și de organizare a activității aspectele negative legate de procesul de scriere și elaborare a proiectelor finanțate prin PNDR, aspectele negative legate de procesul de implementare a proiectelor finanțate prin PNDR precum și aspectele pozitive legate de procesul de implementare a proiectelor finanțate prin PNDR enumerate în acest studiu cu ajutorul colegilor de breaslă sunt minimale și sunt cele mai curente în domeniul fondurilor derulate prin PNDR.

Printr-o rigurozitate mai bună, printr-o constanță și o predictibilitate regulilor de accesare și implementare a acestor fonduri, printr-un profesionalism desăvârșit și o adecvare corectă a personalului angajat în instituțiile de management ale acestor fonduri la condițiile existente și la numărul și calitatea beneficiarilor, prin măsuri concrete de creștere a gradului de comunicare între beneficiari și reprezentanții instituțiilor de management, prin creșterea nivelului de pregătire și calificare atât a beneficiarilor cât și a angajaților instituțiilor de management, prin sprijinirea din punct de vedere tehnic, financiar, logistic și uman a beneficiarilor de fonduri europene implementate în cadrul spațiului rural, cu siguranță că efectele vor apărea în cel mai scurt timp și se vor concretiza în creșterea gradului de absorbție a acestor fonduri.

BIBLIOGRAFIE