Danciu Carmen Licenta (repaired) [310651]

CUPRINS

Capitolul I: [anonimizat].

1.1 Conceptul de investiții.

1.2 Clasificarea investițiilor.

1.3 [anonimizat].

1.4 Caracteristici ale investițiilor.

Capitolul II: Modalități de finanțare a investițiilor. Strategii și politici investiționale.

2.1 Modalități de finanțare a investițiilor.

2.1.1 Surse interne de finanțare.

2.1.2 Surse străine de finanțare.

2.1.3 Surse externe de finanțare.

2.2 Strategii și politici investiționale.

2.2.1 Politica de investiții.

2.2.2 Strategii investiționale.

Capitolul III:

3.1 Prezentare generală a SC ROXAR PROD COM SRL.

3.2 Furnizorii, clienții și producția.

3.3 Investiții privind modernizarea fabricii de lapte prin achiziții de utilaje și mijloace de transport.

3.4 Analiza deciziei optime de investiții cu ajutorul indicatorilor statici și dinamici.

Capitolul IV: Concluzii și propuneri.

CAPITOLUL I : [anonimizat].

1.1 Conceptul de investiții.

[anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], investiția este legată cu “[anonimizat] s-ar obține și al cărui suport sunt tocmai bunurile investite” , într-o altă ordine de idei, “o cheltuială certă pentru un viitor incert”

Acest autor fixează 4 componente care trebuie să fie prezente în orice investiție:

– [anonimizat];

– [anonimizat], [anonimizat];

– [anonimizat];

– efecte, efectuate prin valorile economice care vor fi obținute de realizarea investiției.

[anonimizat], dar trebuie analizate în stare de risc și incertitudine.

[anonimizat]:

• pe de-o parte, prin investiții se înțelege plasarea unor sume de bani în mai multe domenii: economic, social, cultural, administrativ, militar etc., [anonimizat], clădiri, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat];

• [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

În contextul definirii complexe al conceptului de investiție se înscriu și cele trei dimensiuni ale investițiilor și anume: [anonimizat].3

[anonimizat], adică constituie o investiție toate bunurile mobile sau imobile, corporale sau necorporale achiziționate sau create de o întreprindere, destinate a rămâne în mod durabil sub aceeași formă în cadrul întreprinderii.

În dimensiunea economică, investițiile sunt reflectate de consumurile de resurse efectuate la momentul prezent, cu speranța înregistrării în viitor, a unor efecte economice, a căror valoare totală să fie superioară eforturilor inițiale.

În dimensiunea financiară, investițiile reprezintă cheltuielile de resurse care generează venituri și/sau economii pe o lungă perioadă de timp, iar amortizarea lor se va face în decursul mai multor ani.

O delimitare a investițiilor în funcție de scopul sau obiectul pentru care se investește ne conduce la două categorii de investiții 4:

– investiții de capital care constau în cumpărarea de bunuri (utilaje, echipamente, fabrici) destinate pentru a produce produse ce se vor vinde ulterior. Acest tip de investiții este caracteristic întreprinderilor industriale și comerciale, acestea recurgând la plasamente financiare doar ocazional;

– investiții financiare, respectiv achiziționarea de valori, precum hârtii de valoare, opere de artă sau crearea unor depozite bancare. Acest tip de investiții este specific instituțiilor financiare, persoanelor fizice care dispun de disponibilități bănești.

Adeseori, investițiile se confundă cu economiile deoarece sursa lor este alcătuită din efortul de economisire al societății, tocmai de aceea între cele două nu se poate pune semnul egalității.

După cum am precizat deja, investițiile au ca sursă economiile, dar și adunarea unei părți din venit, precum excedentul veniturilor asupra cheltuielilor. Investițiile și acumularea sunt într-o relație strânsă, cele dintâi fiind forma concretă de utilizare a procesului de formare al resurselor valorice și materiale, acest proces reprezentând acumularea.

Cu toate că aria de cuprindere a investițiilor este foarte vastă într-o economie de piață, putem preciza că nu toate economiile se transpun imediat în investiții mai ales la nivel de individ, unde acestea pot avea alte destinații.

Pentru a putea determina unitar investițiile, dar și pentru a se putea face anumite comparații internaționale, Organizația Națiunilor Unite (O.N.U.) propune utilizarea următoarelor concepte:

investiții brute, care sunt formate din valoarea mijloacelor fixe noi, majorarea valorică a mijloacelor circulante, cheltuielile cu reparațiile capitale realizatela mijloacele fixe și soldul capitalului străin;

investiții nete, care sunt alcătuite din cheltuielile necesare pentru majorarea capitalului fix si a celui circulant.

1.2 Clasificarea investițiilor.

Investițiile pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii, respectiv :

După politica generală a întreprinderii (clasificarea investițiilor în funcție de strategia de dezvoltare adoptată), există :

– investiții interne (sunt caracteristice strategiei care se referă la dezvoltarea internă a firmei, realizată în specializarea producției și întărirea poziției economice pe piață și se efectuează în cercetare-dezvoltare, sistematizarea tehnologiilor de productie și în perfecționarea personalului);

– investiții externe (sunt definitorii strategiei de diversificare a activității firmei și de speculare a oportunităților de pe piețele de capitaluri).

După gradul de risc pe care investițiile îl necesită, sunt:

– investiții de înlocuire a capitalului tehnic complet uzat (investiții care au un grad de risc mai mic întrucât nu se admit modificări privind tehnologia de fabricație);

– investiții de modernizare a capitalului tehnic existent în funcțiune (ca și primele, acestea dețin un grad redus de risc);

– investiții de dezvoltare sau de extindere a unor secții, uzine sau fabrici noi (aceste investiții prezintă un grad de risc mai mare din cauza nevoii de mărire a pieței de defacere, aprovizionare, a forței de muncă sau de capital);

– investiții strategice (reprezintă constituirea unei filiale într-o altă țară, unirea cu altă întreprindere etc. și prezintă un grad de risc destul de mare întrucât se implică extinderea în zone geografice noi care dețin cu totul alte însușiri față de cele în care firma activează, iar acest aspect poate aduce stârnirea unor costuri în plus cauzate unor studii de piață și fezabilitate care se necesită să fie realizate în noua zonă geografică).

De obicei, noțiunile de investiții de înlocuire și investițiile de dezvolatre se folosesc în teoria economică, însă în practică este destul de greu să facem departajarea lor, atât ca surse de realizare, cât și din punct de vedere al efectelor obținute. Așadar, orice investiție de înlocuire aduce transformări specifice investițiilor de dezvoltare și orice investiție de dezvoltare implică cel puțin o investiție de înlocuire.

În legislația românească, nu se efectuează o delimitare precisă între investițiile de modernizare, de dezvoltare și celelalte tipuri de investiții. Iar în literatura de specialitate, distincția este precisă, din punct de vedere al componentelor pe care le au și din punctul de vedere al felului în care poate fi apreciat acel proiect. Deci, o investiție de modernizare este concepută pentru îmbunătățirea condițiilor de producție cu sau fără schimbarea volumului producției.

Avantajele cele mai importante ale investițiilor de modernizare sunt :

– ca și punct de plecare au o bază tehnico-materială deja existentă;

– realizarea investiției are o durată mică;

− simultan cu prelungirea perioadei de viață a utilajelor se mărește și gradul de fiabilitate și mentenabilitate;

– efortul investițional este axat mai mult pe echipamentul de producție, dar puțin și către alte investiții conexe și colaterale.

În funcție de relația dintre investiții și scopul proiectat, sunt:

– investiții directe;

– investiții colaterale;

– investiții conexe.

a) Investiția directă (de bază), este alcătuită din suma cheltuielilor așteptate în documentația anticipată de un agent economic în vederea realizării unor obiective de investiții noi, pentru a înlocui, moderniza sau dezvolta unele întreprinderi deja prezente în variate ramuri ale economiei. În concluzie, o investiție directă este realizată de un agent economic, dar pentru a putea fi finalizată și exploatată trebuie să relaționeze cu alți agenți economici. De aceea, este considerat că orice investiție directă implică diferite investiții colaterale și conexe.

b) Investiția colaterală generează cheltuieli în vederea efectuării unor realizări legate teritorial și funcțional de o anume investiție directă și se raportează efectiv la: construcția conductelor pentru alimentarea cu canalizare, energie termică apă, gaze, linii de transport a energiei electrice, rețele de telecomunicații, chiar și racordurile la rețele publice, căi și drumuri de acces etc., care sunt indispensabile punerii în funcțiune și exploatării capitalul fix realizat prin investiția directă.

c) Investiția conexă cuprinde cheltuielile de investiții, care sunt necesare pentru a se realiza în alte ramuri sau domenii pentru a pune la dispoziția investiției directe sau de bază energie, materii prime, căi de comunicații, combustibili, utilaje etc. Acestea nu sunt incluse în valoarea totală a obiectului efectuat din investiția directă, întrucât ele simbolizează investiții directe în domeniul în care sunt efectuate.

În funcție de activitatea sectoarelor în care se realizează, există:

– investiții productive;

– investiții neproductive (social-culturale, locuințe, cantine etc.).

Având în vedere sursele de finanțare, avem:

-investiții finanțate prin intermediul fondurilor proprii;

-investiții finanțate prin intermediul fondurilor împrumutate;

-investiții finanțate prin intrrmediul donațiilor ,alocațiilor bugetare etc.

În funcție de modul de executare, există:

– investiții executate în antrepriză (executate de agenți economici specializați);

– investiții executate în regie proprie;

– investiții executate în sistem mixt.

Din punctul de vedere al structurii, avem:

– construcții speciale și clădiri;

– aparatură de măsură și control, mașini, instalații și linii tehnologice, utilaje;

– lucrări de construcții-montaj;

– alte tipuri.

În funcție de tipologia cheltuielilor, avem următoarele tipuri de investiții:

– investiții în mijloace fixe;

– cheltuieli preliminare (formarea de personal, licențe, cheltuieli etc);

– fond de rulment.

1.3 Procesul de investiție – elemente și criterii de opțiune.

Activitatea de investiții este realizată ca un proces economic, scopul acestuia fiind constituit de efectuarea și realizarea unor obiective administrative, social-culturale, economice, etc.

Procesul investițional este constituit de totalitatea operațiunilor și activităților desfășurate pentru executarea lucrărilor necesare pentru punerea în funcțiune a unor obiective sociale, economice, etc., încadrând resurse financiare, de muncă si materiale, dar și timp, prin intermediul diferitelor condiții. 5

Pentru buna desfășurare a procesului investițional întâmpinăm două faze, respectiv: faza de concepție și faza înfăptuirii procesului decizional (Figura 1- Schema procesului decizional).

FAZA DE CONCEPȚIE

a. Apariția necesității unei investiții noi (ia naștere la început și se este cauzată de lipsa de capacitate necesară în vederea efectuării produselor dorite de către piață);

b. Fundamentarea necesității noii investiții (necesitatea noii investiții se stabilește prin realizare anumitor calcule prealabile și estimări generale referitoare la oportunitatea investiției, costul lucrărilor, eficiența lor, etc., toate acestea fiind aflate în nota de fundamentare tehnico-economică, fiind scrise de către beneficiarul investiției.);

c. Adoptarea deciziei de a investi (acest stadiu implică aprobarea notei de stabilire tehnico-economică, timp în care se va lua decizia de a investi care va duce la finalizare fazei de concepție);

FAZA ÎNFĂPTUIRII PROCESULUI DECIZIONAL

d. Emiterea și proiectarea documentației tehnico-economice (prin această fază se garantează structura unui nou obiectiv tehnico-constructiv și funcțional, fiind realizată în toată documentația cu însușire tehnico-economică. În concluzie, procesul investițional va începe propriu-zis de la această etapă.);

e. Deschiderea finanțării lucrărilor de investiții (această fază izbucnește un flux de informații, dar pe lângă acesta și unul material și financiar. Astfel, finanțarea investiției poate fi realizată din surse proprii întreprinderii sau în surse atrase de entitate);

f. Fundamentarea lucrărilor de investiții (prin aceasta se pune în mișscare obiectivul și recepția acestuia. Obiectivele de investiții nu funcționează la parametrii proiectați, de la bun început, respectiv pentru atingerea acestora se fac pas cu pas, treptat, pe măsură ce se rodează utilajele, instruirea de noi tehnici de către lucrători și garantarea tuturor condițiilor necesare.)

g. Atingerea parametrilor proiectați (pentru ca obiectul să își poată îndeplini toate însușirile stabilite în procesul de investiții, perioada de realizare a obivetivelor trebuie să fie cât mai mică);

h. Funcționarea obiectivului nou în regim normal (având în vedere că face referire la buna funcționare a obiectivului în parametrii normali, resprezintă cea mai substanțială etapă, dar și cea mai mare);

i. Scoaterea din uz a obiectivului (obiectivul funcționând la parametrii normali, cu timpul este normal să apară uzura fizică și morală care dacă va continua să funcționeze va aduce cheltuieli mult mai mari și din această cauză va fi scos din funcțiune).

Figura nr. 1. Schema procesului decizional.

Petru Bințințan, Strategii și politici de investiții, Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca, pag. 13.

În procesul investițional există următoarele criterii de opțiune:

– dobândirea unui profit suplimentar;

– nevoia garantării competitivității întreprinderii pe plan economic și tehnic;

– necesități de ordin tehnologic (bunăstarea funcționării bazei tehnice, siguranță, eficacitate);

– garantarea unor situații economice necesare funcționării firmei;

– evitarea poluării;

Ca și caracteristici, orice investiție va avea :

– în cazul în care se va reorganiza întreaga producție, procesul de sistematizare a bazei tehnice a firmei va fi cel important și de aceea se va grăbi realizarea acestuia;

– costul de producție ar trebui redus;

– din punctul de vedere al efectelor acțiunilor de cercetare va fi realizată o mare avansare a progresului tehnic înscris în firmă;

– investitorul are anumite resurse care trebuie sa fie valorificate eficient;

– optimizarea și majorarea continua a tuturor activităților firmei, dar și optimizarea legăturilor exterioare cu economia națională ori internațională.

1.4 Proprietățile investițiilor :

Investițiile sunt reprezentate de acțiuni sau o înșiruire de acțiuni prin intermediul cărora anumite resurse vor fi transpuse în bunuri fizice ( materiale sau nemateriale) în vederea realizării de efecte viitoare, dar și în vederea obținerii de profit.

Din cele spuse, putem evidenția următoarele caracteristici fundamentale:

Derularea temporară a investițiilor este acompaniată de o departajare între intervalele de angajare a eforturilor, interval în care sunt realizate cheltuielile propriu-zise ale investiției și de dobândire a veniturilor.

Așadar, atât în cazul cheltuielilor, cât și în cazul încasărilor, perioada acțiunilor investiționale determină categorii speciale de risc.

În raport cu eforturile cerute, în acțiunile investiționale se pot menționa 3 perioade diferite:

– căutarea conceptelor și estimarea;

– punerea în operă;

– obținerea efectelor.

Complementaritatea investițiilor este clară în raportul dintre caracterul restrâns al resurselor (în general, financiare) pe care investitorul le deține sau de care poate dispune în vederea realizării acțiunilor sale.

În concluzie, dacă un investitor alocă unele resurse pentru un proiect atunci șansele prin care ar putea aloca resurse pentru alte proiecte sunt diminuate proporțional.

Caracterul conex sau indus al investițiilor este detrminat de raportul de dependență reciprocă dintre proiecte. Deci, orice investiție are nevoie de alte investiții.

Ireversibilitatea investițiilor prin aceasta se evidențiază imposibilitatea de a recupera resursele utilizate pentru realizarea lor.

Unicitatea proiectelor – fiecare proiect are determinări și analize specifice și chiar dacă au același volum, calitate, profil, ele nu sunt identic reproductibile.

CAPITOLUL II: MODALITĂȚI DE FINANȚARE A INVESTIȚIILOR. STRATEGII ȘI POLITICI INVESTIȚIONALE.

2.1 Modalități de finanțare a investițiilor.

Investițiile reprezintă o imobilizare însemnată de capital. Însă, pentru început, investitorii nu trebuie să dețină în mod neapărat toată suma care urmează să îmbrace cheltuielile de investiții deoarece sursele de finanțare se pot iniția concomitent și în relație cu procesul realizării cheltuielilor (practic, se impune folosirea eficace a resurselor atâta timp cât se ține cont de datoria formării lor în timp). Dacă se întârzie formarea resurselor în relație cu apariția datoriilor de plată atunci se poate ajunge la o întrerupere a realizării investițiilor, pierderi mari realizate în imobilizări de capital sau la amânarea termenuluo de dare în funcțiune.

În conformitate cu Legea 31/19906 există posibilitatea ca în România să poată funcționa societăți comerciale care, în funcție de formele de organizare se pot constitui în:

Societate în comandită simplă(SCS) – obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați; comanditarii răspund până la nivelul aportului lor;

Societate în nume colectiv(SNC) – obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților;

Societate în comandită pe acțiuni(SCA) – capitalul social este divizat în acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditari; comanditarii sunt obligați numai la plata acțiunilor lor;

Societate cu răspundere limitată(SRL)- obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociații sunt obligați doar la plata părților sociale;

Societate pe acțiuni ( SA) – obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social iar asociații(acționarii) sunt obligați la plata acțiunilor lor.

2.1.1 Surse interne de finanțare.7

Principalul obiectiv al fiecărei întreprinderi este obținerea de profit, acesta trebuie să ajungă o sursă pentru garantarea totală sau cel puțin parțială pentru investiția primită, numită autofinanțare.

Autofinanțarea constituie avantaje atât pentru acționari cât și pentru societatea comercială ca persoană juridică. Activitatea de autofinanțare are ca suport material alcătuirea fondului de dezvoltare se formează din:

– cota parte din profitul net;

– amortizarea mijloacelor fixe

– valoarea reziduală;

– emisiunea și vânzarea de acțiuni;

– împrumuturi bancare pe termen mediu și lung(finanțare prin îndatorare);

– bugetul de stat.

PROFITUL NET

Fiecare unitate economică în parte vizează efectuarea unui profit net cât mai mare care să-i aprobe o mai mare inițiativă și libertate în expansiunea procesului investițional.

Acest lucru se poate realiza printr-o politică guvernamentală, prin 2 căi:

prin reducerea procentului de impozitare asupra profitului brut;

prin facilități asupra profitului reinvestit.

AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

Acest proces se referă la:

desprindere și transferare a unei părți de valoare din activele fixe peste producție;

cheltuială care va fi inclusă în costuri;

resursă financiară care are ca principal obiectiv redobândirea valorii inițiale a activelor fixe, deci sursa de finanțare pentru substituirea acestora.

Justificarea economică a amortizării activelor fixe este uzura acestora, însă nu în orice fază uzura reală este egală cu amortizarea. Această egalitate se efectuează la sfarșitul perioadei de exploatare.

Sisteme de amortizare

În mare parte, sistemul de amortizare este alcătuit din:

Valoarea ce trebuie amortizată- aceasta este reprezentată de valoarea de intrare a mijlocului fix , cu alte cuvinte înregistrarea lui în contabilitate.

Durata de amortizare – este formată din următorii factori:

criteriul profitului(venitului) care este aplicabil pentru mijloacele fixe adresate să participe direct la realizarea produselor. După acestui criteriu se evaluează că un mijloc fix se păstrează în stare de funcționare atâta timp cât profitul realizat pe unitatea de producție are valoare maximală;

criteriul cheltuielilor prin care se evidențiază că durata normală de funcționare este întocmai cu durata de timp la care producția efectuată înregistrează cheltuieli la valoare minimă.

Normele amortizării – fac referire la mărimea amortizării redată în procente față de valoarea de intrare a mijlocului fix.

În țara noastră, se știu 3 tipuri de amortizare:

amortizare liniară (identificată prin norma de amortizare-Na);

amortizare degresivă prin care amortizarea liniară este multiplicată cu următorii coeficienți: 1.5 pentru Na cuprinsă între 2-5 ani; 2 pentru Na cuprinsă între 5-10 ani; 2.5 pentru Na peste 10 ani;

amortizare accelerată prin care la început se includ cheltuielile de exploatare, jumătate din valoarea de intrare a mijlocului fix, iar apoi celelalte amortizări anuale să fie realizate la valoarea rămasă de amortizat, în mod liniar, cu alte cuvinte o raportare la numărul de ani rămași din perioada normală de funcționare.

VALOAREA REZIDUALĂ

Valoarea efectuată pe seama exploatării mijloacelor fixe neamortizate în întregime, care realizează economie de capital, însă în momentul în care acestea nu pot fi exploatate prin vânzare, se vor valorifica ca deșeuri evidențiind valori de recuperare.

EMISIUNEA ȘI VÂNZAREA DE ACȚIUNI

Acțiunea scoate în evidență împărțirea patrimoniului unei entități într-un număr de părți identice, fiecărei părți repartizându-se o valoare nominală.

Din punct de vedere juridic, acțiunea reprezintă un titlu negociabil care acordă un drept de coproprietate asupra patrimoniului întreprinderii și care se transformă în drept efectiv de proprietate în cazul falimentării pentru realizarea patrimoniului respectiv.

Din punct de vedere financiar, acțiunea reprezintă un titlu nerambursabil și prin intermediul căruia se finanțează o firmă, cu alte cuvinte alcătuiește o sursă de venit adresată acționarilor prin intermediul dividendelor.

Din punct de vedere economic, acțiunea reprezintă o valoare care poate fii efectuată pe piața valorilor mobiliare.

Modul de formare și circulație al acțiunilor:

Acțiunile nominative pot fi elaborate sub formã materială, pe suport de hârtie sau sub formă nematerializată, prin înscriere în cont.

Acțiunile emise prin ofertă publică de valori mobiliare, conform L52/19948, sunt supuse reglementărilor specifice pieței organizate pe care acele acțiuni sunt tranzacționate.

Acțiunile emise nu pot avea o valoare mai mică decât valoarea nominală.

Acțiunile, chiar dacă nu sunt achitate în întregime,devin în permanență acțiuni nominative.

Capitalul social nu poate fi mărit și nu este permis să se elaboreze noi acțiuni până în momentul în care vor fii complet achitate celelalte acțiuni elaborate anterior. Pentru mai multe acțiuni pot fi elaborate titluri simultane, numai în cazul în care acestea sunt elaborate în formă materială și sunt acțiuni normative.

De asemenea, acțiunile trebuie să conțină valori egale pentru a acorda deținătorilor drepturi egale. Dacă acțiunile sunt elaborate în formă materială, societatea comercială acordă fiecărui deținător în parte, un certificat de acționar.

Revânzarea de acțiuni prin licitație liberă reprezintă o recapitalizare a entității și este cea mai însemnată cale de autofinanțare.

2.1.2 Surse străine de investiții.

Împrumuturi bancare pe termen mediu și lung

Întreprinderile apelează la această formă de credite când se găsesc în urmatoarele cazuri:

dacă nu se efectuează o stabilitate între cheltuielile totale și respectiv veniturile totale atunci când resursele financiare sunt reduse ( intrări-ieșiri de lichidități CASH-FLOW).

în momentul în care o întreprindere realizează că are o poziție predominantă pe piață, atunci își dă tot interesul în vederea majorării capacității de producție și care să-i întărească poziția pe care deja o deține pe piață prin intermediul politicii de anvergură sau de extindere.

De asemenea, managementul întreprinderii trebuie să aibă grijă și să fie conștient de toate elementele care pot duce la apariția riscului, respectiv creditele menționate în loc să diminueze potențialul financiar al entității, s-ar putea mări.

Momentul în care o acțiune ajunge la sfârșit sau intră în perioada de grație și un împrumut pe termen mijlociu sau lung garantează o majorare redusă a rentabilității valorii capitalurilor proprii, acesta reprezintă un management performant în cadrul unei decizii investiționale.

În cazul în care, un agent economic solicită un credit bancar, atunci putem preciza că satisfacerea nevoilor acestuia nu sunt acoperite de capitalurile proprii.

În această situație, se remarcă următoarele tipuri de credite:

Credite pe termen mediu și lung – care sunt acordate prin intermediul unei garanții și a unei documentații tehnico-economice pe o perioadă de timp cuprinsă între 5-25 ani.

Creditul obligatar – constituit din emisiunea de obligațiuni care acordă deținătorului un prejudiciu la o anumită dobândă cu întocmirea următoarelor precizări:

totalul obligațiunilor la purtător să nu treacă ca sumă ¾ din capitalul vărsat prezent în modul în care a fost consemnat la ultimul bilanț contabil admis;

să dețină aceeași valoare pentru a oferi posesorilor drepturi egale;

prin intemediul înscrierii în cont acestea pot fi elaborate sub formă nematerială sau pe suport de hârtie sub formă materială;

valoarea obligațiunilor subscrise să fie complet vărsată;

obligațiunile se restituie la agentul economic emitent, la scadență.

Amortizarea creditelor obligatare necesită restituirea în raport cu scadențele înregistrate la titlu. Se pot deosebi 3 tipuri de rambursare(amortizare):

Amortizarea prin anuități uniforme – agentul economic este obligat să plătească anual unele sume neschimbate care cuprind rata de amortizare și volumul dobânzii.

Amortizarea prin serii egale – realizează restituirea unui număr egal de obligațiuni anual. Deci, capitalul rambursat rămâne la fel pentru fiecare an, în timp ce dobânda se micșorează de la an la an.

Amortizarea unică – presupune că agentul economic plătește dobânzi spre volumul total al împrumutului la finalul fiecărui an.

Creditul obligatar convertibil – Adunarea Generală a Asociaților poate stabili elaborarea unor obligațiuni care pot fii transformate în acțiuni ale aceluiași agent economic, la o anumită dată sau într-o perioadă de timp care a fost stabilită anterior.

Avantajele acestui credit sunt:

Conversiunea îi aprobă întreprinzătorului să se împrumute la un preț mai redus față de obligațiunile ordinare. Este posibilă înregistrarea unei majorări de capital social prin conversia datoriilor în momentul în care nu este posibilă o creștere prin aport în numerar sau prin încorporarea rezervelor.

Finanțarea pe termen lung se poate efectua prin emisiunea de obligațiuni care reprezintă o finanțare prin fonduri proprii, prin angajamente la termen și prin împrumuturi obligatare, care sunt cele mai dorite întrucât este mai ieftin față de o emisiune de acțiuni.

Leasing-ul

Leasing-ul reprezintă o operațiune prin intermediul căreia un solicitator de capital își cumpără de la o anumită bancă, intermediar prin închiriere sau producător, dreptul de a folosi pentru a obține servicii și produse. Persoana care oferă este numită ”locator”, în schimb ce persoana care folosește este numită ”locatar”.

În momentul în care perioada de leasing ajunge la final, locatarul poate alege din următoarele :

desfacerea contractului de închiriere;

continuarea contractului de închiriere;

cumpărarea bunului respectiv la o anumită valoare, care de cele mai multe ori este valoarea reziduală.

Prețul de achiziție este anulat prin datorii care sunt calculate în așa fel încât să cuprindă prețul de achiziție, cheltuielile de administrație, profitul și dobânda. De obicei, datoriile sunt calculate în așa mod încât valoarea să fie anulată înainte de încheierea contractului de leasing.

Leasing-ul prezintă următoarele avantaje :

câteodată, leasing-ul poate realiza unica modalitate concretă de finanțare a investițiilor.

firmele își favorizează resursele proprii. Dacă chiria se plătește periodic atunci și decontarea finală va fi garantată din veniturile realizate prin exploatarea eficace a bunucrilor care întocmesc obiectul contractului.

leasing-ul aprobă locatarului orietarea resurselor proprii către alte obiective.

având în vedere că nu se remarcă în bilanțul locatarului, acesta are oportunitatea de a contracta credite bancare.

leasing-ul poate fi obținut mult mai facil și mai rapid față de dobândirea unui credit pe termen lung sau mediu.

Leasing-ul prezintă următoarele dezavantaje :

atunci când locatarul îi plătește periodic locatorului, cota parte de dobândă este mai ridicată comparativ cu dobânda unui credit bancar.

rata dobânzii în economie este tot în reducere, însă ratele de leasing rămân fixe, nu se recalculează.

Credite conferite pe bază de garanții.

După garanțiile utile pentru acordarea unui credit se pot deosebi tipurile următoare de credite:

credite acordate pe baza unei garanții materiale – fac referire la capitalul sau patrimoniul întreprinderii. Acestea vor fi evidențiate de către agentul creditor în momentul în care se pune problema recuperării datoriei;

credite ipotecare – creditul dobândit este asigurat prin ipotecarea terenurilor, clădirilor, mijloacelor circulante care constituie o transformare imediată în lichidități;

credite de CASH-FLOW (flux de lichidități) – sunt asigurate material. Unica necesitate din partea creditorului are legătură cu studiul de fezabilitate privind proiectul de investiție.

Bugetul de stat

Privind măsura restructurării de fond a întregii economii naționale și a întocmirii instituțiilor de spcialitate ca și cea a regulilor economiei de piață, pe parcursul viitorilor ani, acestea vor acorda fonduri din ce în ce mai mici pentru investiții.

Guvernul va monitoriza acele domenii de activitate care se găsesc în imposibilitatea de a face față concurenților externi, extinderea unor obiective social-culturale, a unor ramuri economice strategice care sunt fixate în continuare sub controlul statului, domenii de interes național (îmbunătățiri funciare, protecția mediului, centrale nucleare, etc).

2.1.3 Surse externe de finanțare.

Sursele externe simbolizează un import de capital în situațiile în care sursele interne nu pot garanta fondurile necesare pentru efectuarea programelor de investiții.

Creditele sau împrumuturile și investițiile directe de capital reprezintă cele două metode prin care se pot atrage resursele din afară sub formă de capital.

Creditele externe sunt reprezentate în mai multe moduri, respectiv:

– credite guvernamentale;

– credite bancare;

– credite acordate de insituții financiare internaționale.

Creditele guvernamentale sunt inițiate printr-o convenție care este încheiată între guvernele a două țări, respectiv o țară va fi cea care cere creditul, iar cealaltă îl va acorda, în același timp determinându-se și plafonul de garanție a împrumuturilor. Numai în țara creditoare se va efectua importul de investiții.

Creditele bancare sunt garantate de băncile din diferite țări, dar care trebuie să aibă o garanție materială, un studiu de fezabilitate realizat foarte strict prin care va garanta băncii creditoare faptul că va avea posibilitatea de a-și recupera ratele de credit și dobânzile aferente acestora.

Dintre organismele financiare internaționale care alocă împrumuturi, se remarcă Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare (Banca Mondială), Fondul Monetar Internațional, Banca Europeană pentru Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

Sub forma unei instituții specializate a Organizației Națiunilor Unite (O.N.U), Banca Mondială a luat ființă în anul 1945, având sediul la Washington.

Banca Mondială are ca obiective principale, asigurarea și oferirea de credite în vederea finanțării proiectelor de dezvoltare, de reconstrucții și credite pe termen lung, care îmbracă valoarea totală sau parțială a proiectelor de investiții prezente în ramurile prioritare din țara respectivă.

Fondurile puse la dispoziția membrilor Băncii Mondiale derivă din 3 surse principale, respectiv:

13% din totalul fondurilor este deținut de capitalul social subscris al statelor membre;

circa 85% este reprezentat de capitaluri mobilizate prin emisiuni de obligațiuni;

câștiguri obținute de către bancă prin efectuarea operațiilor.

Fiecare bancă are o metodă specifică prin care se apreciază varietatea formelor de proiecte de investiții realizându-se astfel o evaluare economică și financiară. De asemenea, pentru ca fiecare proiect să fie cât mai exact stibilit se vor străbate anumite etape, acestea fiind obligatorii, astfel încât banca va fi în postura de a-și putea recupera împrumuturile cu dobânda aferentă.

În structura Băncii Mondiale se găsește și Corporația Financiară Internațională, aceasta fiind cea mai însemnată sursă de finanțare directă în valută a proiectelor care privește investițiile sectorului particular prezent în țările în curs de dezvoltare.

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.E.R.D.) s-a înființat la 29 mai 1990 prin Acordul de înființare de la Paris, care a fost semnat de către 40 de state fondatoare alături de 2 insituții ale Comunității Economice Europene, respectiv Comisia Europeană și Banca Europeană pentru Investiții. Sediul acestei bănci este la Londra, loc în care în aprilie 1991 s-a desfășurat și ședința de inaugurare.

Obiectivul băncii este reprezentat de dorința de a sprijini tranziția către economia de piață, dar și promovarea inițiativelor private și antreprenoriale în cadrul țărilor central și est-europene. Din resursele globale ale sale, banca va acorda 60% pentru finanțarea sectorului privat și doar 40% sectorului public.

Țara noastră are parte de credite de la B.E.R.D. în vederea reabilitării unor sectoare de activitate, pentru diverse proiecte de restructurare economică, dar și în vederea efectuării reformei într-o varietate de domenii de activitate.

Proiectelor pe care B.E.R.D. le sprijină li se impune să participe la dezvoltarea sectorului privat, la restructurarea economiei, la stabilizarea instituțiilor financiare și la încurajarea investițiilor străine directe.

B.E.R.D. oferă țărilor din Europa Centrală și de Est o susținere care este în asistență tehnică și financiară pentru accelerarea procesului de trecere al acestor țări la economia de piață. Această asistență tehnică este reprezentată de un proces de consiliere pentru țările respective, dar și de transmiterea experienței despre modurile care sunt necesare pentru procesul de tranziție. De asemenea, susținerea financiară este efectuată prin acordarea unor împrumuturi, prin asigurarea unor datorii față de bănci comerciale, dar și prin a contribui cu subscripții la acțiuni.

Având în vedere faptul că banca lucrează și cu alte întreprinderi din sectorul privat, respectiv cu fondurile de investiții, băncile comerciale și creditorii multilaterali, riscul acesteia este diminuat. În general, în momentul în care aceasta cofinanțează proiecte mari de investiții împreună cu alte organisme financiar-bancare internaționale, stabilește aproximativ condiții similare cu cele ale Băncii Mondiale. Pentru societățile comerciale private, banca, de obicei, nu cere garanții guvernamentale, însă proiectelor le este impus să dețină un grad ridicat de rentabilitate.

Toate sugestiile de proiecte care sunt adresate Băncii trebuie să fie destinate unei examinări financiare, tehnice, economice, dar și din punctul de vedere al mediului, acest aspect realizându-se pentru asigurarea viabilității lor.

Banca Europeană de Investiții are ca scop principal favorizarea efectuării obiectivelor Uniunii Europene prin oferirea creditelor financiare pe termen lung în proiecte de investiții foarte eficace.

Statele membre ale U.E. sunt acționarii Băncii Europene de Investiții, iar Consiliul de guvernatori ai Băncii este alcătuit din Ministerele de Finanțe ale țărilor respective.

Această Bancă garantează un ajutor de finanțare a proiectelor de investiții, dar și al aprecierii acestora în diferite domenii, precum : domeniul tehnic, economic, financiar și ecologic.

Banca Europeană de Investiții subveționează proiectele de investiții ale țărilor din Uniunea Europeană, concepțiile acesteia fiind îndreptate în strânsă legătură cu statele membre, dar și cu alte instituții ale Uniunii Europene.

2.2 Strategii și politici investiționale.

Conceptul de strategii și politici investiționale pornește de la analiza conținutului și de la rolul investițiilor în economie. Implicațiile efectuării investițiilor în sfera economico-socială sunt complexe, acestea afectând factorii de producție sub aspect calitativ, dar și sub aspect cantitativ. Activitatea de investiții se realizează în majorarea valorica a creditelor fixe, în apariția pe piață a unor produse noi sau în crearea unor locuri de muncă noi.

Pentru a se putea fundamenta strategiile și politicile investiționale este necesară o analiză retrospectivă a investițiilor, dar și o analiză prospectivă a nevoilor și a capacității economice de investire.

2.2.1 Politica de investiții

Politica de investiții este caracterizată de un întreg format din reguli, metode, măsuri, mijloace și experimente folosite pentru a atinge scopurile și obictivele investiționale. (Cistelecan, Lazăr, Lucrarea citată, pag.38).

Așadar, politica de investiții formează o înșiruire de decizii fundamentate prin intermediul cărora se urmăresc unele obiective, se crează un program prin care se vor atinge respectivele obiective.

Cuprinsul politicii de investiții este diferit pentru fiecare nivel economic, respectiv macro sau micro la care se va efectua.

La nivel macroeconomic, politica de investiții s-a efectuat după anul 1989 prin intermediul următoarelor însușiri:

adecvarea anevoioasă a economiei din România la cerințele pieței;

resursele de finanțare a activităților investiționale au fost prea puține din cauza volumului scăzut al capitalului autohton;

apariția și dispariția la fel de promptă a unor agenți economici privați în situațiile intensificării proceselor inflaționiste, a creșterii prețurilor etc.

un grad redus de absorție a pieței interne pentru o serie de produse acordate consumului individual sau intermediar;

La nivelul firmei sau a agentului economic, politica de investiții este diferită în funcție de natura acestuia, respectiv investitor privat sau public, dar și de domeniul său de activitate, respectiv investiții social-culturale sau investiții productive.

Prin politica de investiții se stabilește decizia de investiții sub aspectul cererii de investiții (prezente sau producerea unei nevoi pentru care este necesară o capacitate de producție nouă în vederea satisfacerii acesteia), a capacității economice de investire (prezența resurselor financiare ce pot fi oferite pentru investiții), dar și a efectelor globale și nete prevăzute a se obține.

La nivelul firmei, politica de investiții este subordonată următoarelor scopuri:

efectuarea unei construcții, plasamente de capitaluri în titluri de valoare, achiziționarea de echipamente și utilaje;

majorarea efectelor nete, argumentat de nevoia de a recupera cât mai succint capitalul investit și de a rezista în mediul concurențial;

garantarea unui raport eficient între profitul obținut și cheltuielile de efectuare și funcționare a obiectivului de investiții;

reducerea riscului investițional prin intermediul unei informări cât mai precise a investitorului, dar și prin intermediul unei analize complexe a mediului economic în care obiectul de investiții își va desfășura activitatea.

Pentru ca politica de invetiții a unei firme să aibă o bună funcționare pe termen mediu și lung trebuie realizată o fundamentare severă a deciziei de investiții pentru fiecare caz în parte, și în mod separat a capacității de investiții și a cererii de investiții. Orice nepotrivire apăruta între cele 2 elemente ale deciziei poate duce la falimentul actului de investiții, ori prin absența cererii de servicii sau bunuri, ori prin neterminarea într-un timp optim a acestuia.

2.2.2 Strategii investiționale

Conținutul și adaptarea strategiilor investiționale au suferit modificări esențiale datorită transpunerii de la economia de piață centralizată la economia de piață.

Strategiile investiționale reprezintă orientările șă modalitatea de fundamentare a investițiilor private și publice într-o circumstanță prospectivă, ținând cont de nevoia adecvării economiei la solicitările mecanismelor de piață. (Cistelecan, Lazăr; Lucrarea citată, pag.48).

Strategia investițonală poate fi definită și ca fiind o multitudine de informații de natură tehnică, economică sau de un alt caracter, care întocmește prin intermediul unor analize, studii, simulări obiectivele principale ale întreprinderii în domeniul investițional, acțiunile care urmează să se petreacă în vederea atingerii obiectivelor, metodele prin care acestea se ating, sursele de finanțare, dar și modalitățile de acordare a resurselor. (Vasilescu, I., Românu, I., Cicea, C., Investiții, Editura Economică, București, 2000, pag.27).

Apreciem faptul că strategia investițională deține un conținut mai vast și mai complex față de politica de investiții. Acest lucru este posibil, întrucât strategia investițională necesită o varietate de studii prospective și retrospective, legături între aspectele tehnice, financiare și economice ale actului investițional, de metoda de fundamentare a strategiei de investiții de care aparține succesul politicii de investiții.

La fel cum în cazul politicilor investiționale există deosebiri de conținut și de mod de acțiune între cele la nivel macroeconomic și cele la nivel de firmă, tot așa găsim diferențe între strategia de la nivel maroeconomic și cea la nivel de firmă.

Strategia investițională la nivel macroeconomic

Strategia investițională la nivel macroeconomic trebuie să țină cont de starea economiei în momentul în care aceasta se va fundamenta, dar și de obiectivele politicii economico-sociale ale guvernului.

După conținutul lor, în condițiile social-economice din România posdecembristă, strategiile investiționale macroeconomice prezintă următoarele elemente:

deconstrucția economiei;

adaptarea structurală a economiei și ajustarea la mecanismele pieței;

revalorificarea raportului între sectorul privat și cel public în economie.

(Cistelecan. Lazăr, Lucrarea citată, pag.48)

Deconstrucția economiei reprezintă un proces complex care s-a demonstrat în economia țării noastre după anul 1990, pornit de starea economico-socială a României la acel moment, dar și de nevoia de trecere la o economie de piață funcțională. Chiar dacă este caracterizat ca fiind un proces prin care elementele economice neviabile sunt desfăcute și substituite cu altele, benefice, dar fără să oprească funcționarea normală a sistemului economic de ansamblu, dar și a subsitemelor acestuia.(Cistelecan Lazăr, Lucrarea citată, pag.49). Credem că, defapt, procesul de deconstrucție ar putea provoca diferite dezechilibre de natură economico-socială, dar adeseori acesta poate fi impus de alte interese și de alți factori care nu țin de eficiența economică.

Este imposibilă deconstrucția ca fiind un proces de ”demolare” a ineficienței, chiar dacă la sfârșit se ajunge la un rezultat similar, diferite complexe economice, obiective sau chiar subramuri să se piardă din sistemul economic național. Putem aprecia faptul că deconstrucția economică ca fiind o acțiune strategică pe deplin necesară, în momentul în care mersul anumitor obiective economice era absolut ineficient din anumite motive obiective și nu din interese obscure. Acest proces de deconstrucție nu are nevoie de un efort investițional, el fiind inclus într-o strategie investițională, întrucât în locul în care s-a demolat ceva, este necesar să fie pus altceva mai benefic sau viabil.

Adaptarea structurală a economiei și ajustarea la mecanismele de piață este absolut necesară și ia ființă după procesul de deconstrucție, aceasta reprezentând efectuarea unei structuri a economiei națioanle astefel încât această adaptare structurală a economiei și ajustarea la mecanismele de piață să funcționeze în mediul impus de economia de piață.

Restructurarea economiei reprezintă modificarea configurației acesteia, efectuarea unei structuri economice noi, a unor proporții dintre ramuri și subramuri, revalorificarea mărimii întreprinderilor. (Staicu, F., ș.a. Eficiența economică a investițiilor, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, pag. 14). În România, restructurarea economiei a luat ființă după anul 1990 fiind izbucnită de neputința unor firme sau ramuri de a se adecva cerințelor pieții și accentuată mai târziu de descentralizarea și privatizarea economiei, de nevoia privatizării și a reorganizării firmelor.

Politica de restructurare a economiei este alcătuită din 2 componente:

una ofensivă, de dezvoltare urgentă a acelor domenii de activitate sau ramuri care beneficiază de condiții de favorabilitate sub forma resurselor necesare și al desfacerii produselor;

a doua defensivă, respectiv de păstrare a unor ramuri de interes pentru economie, chiar dacă acestea nu sunt suficient benefice.

Strategia de restructurare și adaptare structurală se execută ținând cont de următoarele cerințe:

efectuarea de capacități de producție performante, fundamentate pe tehnologii moderne, de mare eficacitate;

ridicarea competivității produselor românești în cadrul piețelor din afara țării, într-un cadru concurențial și nu în unul protecționist;

dezvoltarea și păstrarea subramurilor și firmelor viabile, profitabile în același timp cu închiderea sau limitarea capacităților ineficiente care funcționează cu pierderi;

extinderea unui segment puternic al firmelor mici și mijlocii, benefice și foarte ușor maleabile cerințelor economiei de piață;

revalorificarea dimensiunilor obiectivelor de investiții, mizând pe criterii de eficiență economică, efectuarea capacităților de producție a căror dimensiune să se apropie cât mai ușor de cerințele pieței.

Revalorificarea raportului dintre sectorul privat și cel public este necesară în situațiile în care se trece de la o economie puternic centralizată la o economie de piață. Această solicitare este impusă de nevoia garantării unei autonomii decizionale la nivelul întreprinderilor, de nevoia declanșării inițiativei private în economie și a limitării sectorului public.

În acest mediu, se demonstrează deosebitul rol al strategiilor investiționale, care candidează la alcătuirea unui sector privat puternic prin concolarea investițiilor în acest mediu, dar și păstrarea sectorului public în anumite domenii.

Strategiile investiționale se realizează în politici de dezvoltare, acestea transformându-se în instrumente specifice și operaționale de efectuare a obiectivelor strategice.

Strategia investițională la nivelul firmei

Strategia firmei poate fi caracterizată fie de ansamblul de obiective majore, pe termen lung, căile posibile de efectuare și resursele alocate în vederea atingerii scopului, fie ca ansamblu de decizii și acțiuni privind selecționarea mijloacelor și fixarea obiectivelor, dar și resursele necesare pentru atingerea acestora. (Staicu, F.,Investițiile în strategia întreprinderii, Tribuna Economică nr.30/1999).

Privind această abordare, se apreciază că orice strategie investițională trebuie să răspundă la anumite întrebări, precum: (Vasilescu, I. Românu, I., Cicea, C., Investiții, Editura Economică, București, 2000, pag.30)

Ce urmează să se facă?

Cu ce se va face?

Care sunt modurile în care se va efectua scopul?

Cum se va face evaluarea la ceea ce s-a propus să se realizeze?

Prin răspunsul la fiecare întrebare se poate crea o strategie investițională care să ducă întreprinderea către scopul propus.

În acest fel, răspunsul primei întrebări trebuie să țină cont de o analiză a unor aspecte esențiale, respectiv: posibilitățile de a efectua ceea ce cere piața, potențialul întreprinderii, prioritățile întreprindererii.

Pentru cea de-a doua întrebare, răspunsul implică o analiză a resurselor materiale, umane și financiare pe care investitorul le deține. Pentru că în acest moment, nu este nicio dificultate în garantarea factorului uman și necesar procesului de producție și de investiții, analiza este accentuată pe înțelegerea surselor de finațare a obiectivului de investiții.

Răspunsul la cea de-a treia întrebare aparține de ceea ce urmează să se facă, dar și cu ce urmează să se facă și implică o analiză complexă asupra aspectelor comerciale, economice și tehnice ale obiectului nou de investiții. În această etapă se fixează soluțile tehnologice, tehnice și constructive care fac referire la obiectivul nou, se va purcede la alegerea amplasamentului eficace al noului obiectiv. Tot în această fază, se va întocmi strategia de piață a obiectivului de investiții, dar și efectele pe care le va crea efectuarea și funcționarea obiectivului de investiții la nivelul economiei naționale.

La final, se va găsi și răspunsul la modul în care se va face evaluarea la ceea ce s-a propus să se efectueze. În vederea evaluării strategiei investiționale trebuie să se folosească un sistem adaptat de indicatori, atât statici de eficiență, cât și dinamici, care țin cont de influența factorului timp. Este foarte important să se țină cont de factorul timp deoarce durata procesului investițional este mare, dar și riscul inerent al fiecărei investiții.

Stabilirea politicilor și a stretegiilor investiționale alcătuită ca un proces foarte complex de decizie, trebuie să se delimiteze în politica macroeconomică a factorilor de decizie, întrucât doar în acest fel acestea pot avea șanse de succes, iar investițiile să-și realizeze rolul de suport material al creșterii economice.

CAPITOLUL III:

3.1 Prezentarea generală a SC ROXAR PROD COM SRL

Denumirea societății: ROXAR PROD-COM SRL

Nr.de înregistrare la O.R.C : J24/636/03.10.1997 ; C.U.I 9827975

Sediul Societății: Comuna Cernești, Nr.18, Județul Maramureș.

Obiectul principal de activitate: cod CAEN 1051: Fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor.

Istoricul societății:

1997: În luna septembrie a fost înființată SC ROXAR PROD-COM SRL din Cernești, cu capital integral privat. Sediul societății a fost în comuna Cernești, nr.18, județul Maramureș. Fabrica este situată în centrul unei zone în care creșterea bovinelor pentru producția de lapte este activitatea principală a majorității locuitorilor. Aprovizionarea fabricii cu materia primă (lapte) poate fii realizată ușor, fără mari cheltuieli de transport.

1998: În data de 02 ianuarie fabrica a început producția.Singurul produs fabricat a fost brânza telemea. Activitatea de producție este începută cu 3 angajați.Volumul de lapte prelucrat este o cantitate de 1200/zi. Transportul laptelui achiziționat a fost realizat prin soluții simple: cu căruțe si parțial, asigurat de producători. La sfărșitul anului 1998 firma achiziționează o autospecializată CISTERNĂ ARO 320 CLA cu scopul de a lichida soluțiile improprii de transport, asigurând astfel siguranța igienico-sanitară a materiei prime.

2000: Volumul de lapte prelucrat a ajuns la 2800/zi, iar numărul angajaților la 8 persoane. Produsul de bază rămâne brânza telemea, gama produselor crește începându-se fabricarea cașcavalului Dalia. Totodată, linia tehnologică este dotată cu o mașină de ambalat în vid. Odată cu creșterea producției, a apărut ca o necesitate dotarea firmei cu un mijloc de transport pentru produse finite, astfel a fost achiziționată o autoutilitară DACIA Pick-Up.

2003: Începând cu data de 18 februarie pe baza Actului Adițional și a Certificatului de înscriere, aprobat de catre Oficiul Registrului Comerțului jud.Maramureș se modifică: deschiderea de noi puncte de lucru în comună : 1-Cernești nr.58 si 2-Ciocotiș nr 177.

2004: Volumul de lapte prelucrat a ajuns la 5000/zi. S-a început dotarea unui laborator pentru asigurarea controlului calității laptelui. În acest an, firma introduce fabricarea brânzei burduf. Numărul angajaților a ajuns la 9 persoane. Igiena personalului este garantată prin extinderea fabricii cu un vestiar si un duș, dotate conform cerințelor impuse de lege.

2005: Acest an vine cu decizia de a se extinde fabrica prin modernizarea și reorganizarea acesteia astfel încât sa corespundă cu cerințele Uniunii Europene. Tot în acest an se ia decizia întocmirii unui proiect de finațare prin programul SAPARD , care are ca scop dotarea unității cu utilaje , mijloace de transport și aparatură de laborator, conform normelor europene.

Tot în acest an, se modifică situația asociaților și anume se revocă din funcția de administrator domnul Gîrda Marcel Ionică și se numește doamna Gîrda Liliana Alexandra în funcție.

Obiectul de investiție apare ca o necesitate de dezvoltare industrială a zonei III în contextul în care clima, relieful și situația social-administrativă a zonei este favorabilă creșterii animalelor și in special a bovinelor. Cea mai rentabilă și mai răspândită ocupație a populației comunei și a comunelor limitrofe este creșterea vitelor.

Comuna Cernești deține o suprafață de teren agricol de 6225 ha, din care teren arabil -1107 ha, pășuni 2505 ha , iar 308 ha alte destinații. Numai in Comuna Cernești se cresc și se exploatează pentru producția de lapte peste 1200 capete vaci si 100 capete juninci.

O preocupare importantă a locuitorilor din comuna Cernești este și creșterea oilor, ei dețin peste 3000 de capete ovine. S.C ROXAR PROD-COM SRL va prelua o parte din cașul de oaie , pe care il va prelucra in Crema Focșani , iar o parte va fii conservat prin sărare și congelare și folosit în producția de brânzeturi frământate.

Dotarea cu utilaje era necesară în primul rând înlocuirii celor existente care erau complet uzate fizic și moral. Aveau consumuri mari de utilități și risc mare de exploatare. Dotarea cu o instalație de topire a creat posibilitatea diversificării producției și fabricarea cremelor de brânzeturi.

Procesarea laptelui în utilajele care s-au achiziționat , se face în condiții sigure de igienă, iar brânzeturile fabricate se încadrează în parametrii fizico-chimici și microbiologici prevăzuți de normele în vigoare.

2006: Se întocmește documentația pentru fabricarea produselor tradiționale: Telemea Măgura de Maramureș, Cașcaval Măgura de Maramureș și Brânză de Burduf Măgura de Maramureș. Se obține Atestat de Produse Tradiționale înregistrat sub Nr 80789 din 17.10.2006 pentru aceste produse și se incepe fabricarea lor.

În prezent, datorită cererii tot mai mari de produse lactate proaspete s-a luat hotărârea să se diversifice producția prin fabricarea de lapte de consum , produse proaspete (acide: iaurt, lapte bătut, chefir, brânză proaspătă etc) și s-a luat decizia de accesare a fondurilor nerambursabile prin FEADR , pentru utilaje și mijloace de transport specializate în acest domeniu.

Figura nr. 2 Organigrama societății comerciale.

Date prelucrate de la SC ROXAR PROD COM SRL

Conducerea și personalul întreprinderii

Societate SC ROXAR PROD-COM SRL este condusă de ascociatul unic Gîrda Marcel Ionică și administrată de Gîrda Liliana Alexandra.

Administratorul coordonează toată activitatea societății, angajează și controlează personalul necesar, se ocupă de problemele de producție precum și de contractele de aprovizionare și desfacere.

Figura nr. 3 Evoluția numărului angajaților.

Date prelucrate din bilanțuri de la SC ROXAR PROD COM SRL

Personalul angajat este constituit din 41 de angajați calificați și 10 necalificați. Funcțiile ocupate de aceștia în unitate sunt urmatoarele:

administrator;

contabil șef;

contabil;

secretară;

operator prelucrare și validare date;

inginer tehnolog;

laborant;

conducator auto;

conducător activitate de transport rutier;

gestionar depozit;

ambalator;

smântânitor;

preparator produse lactate;

operator la prepararea produselor;

agent vânzări;

operator mașină de etichetat;

fochist.

Firma SC ROXAR PROD-COM SRL și-a început activitatea din ianuarie 1998 cu 3 angajați. Roxar Prod-Com SRL a facut angajări din anul 1999 pana in anul 2012 cu excepția anului 2003, când numărul mediu de angajați a fost de 15.

Din 1998 până în 2012 numărul de angajați a crescut cu 42.

Cei mai mulți angajați au fost în anul 2012 – număr persoane angajate: 45.

Cei mai puțini angajați au fost în anul 1998 – număr persoane angajate: 3.

SC ROXAR PROD COM SRL are în dotare următoarele :

Clădiri- clădire fabrică; platformă betonată.

Utilaje:- echipament frig; instalație încălzire centrală; galactometru; vană mecanizată brânzeturi; tanc izoterm 2000l; instalație frigorifică; instalație de pasteurizare; separator centrifugal; instalație spălare CIP; centrală aburi; instalație continuă de opărit; balanță analitică; termo balanță; stație de epurare; cuter fabricat brânză topită; schimbător de căldură; mașina de îmbuteliat la pahar; pasteurizator; vană mecanizată de procesare; clintă inox; vană mecanizată procesare; cameră termostare; chiuvete inoc cu pedală; clipsator.

Mijloace de transport:Mercedez Benz 915 frig, Mitsubishi Canter frig , Mitsubishi Canter cisternă, Fiat Doblo 0.5, Fiat Furgon colectare lapte la bidon, Camionetă DAF mărfuri generale.

Terenuri: 2 terenuri în Cernești nr 18, unul de 563 mp și unul de 2637 mp.

3.2 Furnizorii, clienții și producția.

Furnizorii

Piața de aprovizionare a societății SC ROXAR PROD-COM SRL cu lapte, materie primă se întinde pe întreaga zonă a Lăpușului.

Conform datelor statistice privind totalul de lapte la nivelul județului Maramureș, există aproximativ 1221447 hl de lapte destinat pieței în fiecare an, din care lapte de vacă 1102592 hl, lapte de bivoliță 32255 hl, lapte de oi 66600 hl și lapte de capră 17000 hl. Din această cantitate totală de lapte o parte de 666847 hl (din care lapte de oi și capre 83600hl) este destinată exclusiv industriei laptelui și a produselor lactate, iar restul este valorificat de micii producători.

Laptele de oi este prelucrat în caș de oi și valorificat ca atare sau prelucrat în brânză de tip burduf I sau burduf II în amestec cu caș gras de vacă.

Concurența din domeniul aprovizionării cu lapte nu este mare, deoarece în toată zona Lăpușului mai este autorizată decât o singura fabrică de colectare a laptelui cu o capacitate maximă de procesare de 15000/zi, în localitatea Copalnic-Mănăștur și anume SC AVI-SEM IMPEX SRL, dar în prezent, procesează o cantitate mult mai mică de lapte. Din zonă mai colectează lapte și SC MULTILACT SRL din Baia Mare.

Fabrica de lapte SC ROXAR PROD-COM SRL se aprovizionează într-o proporție de 100% cu lapte materie primă de pe teritoriul județului Maramureș.(vezi tabelul nr.1)

Plata laptelui materie primă se face în funcție de calitatea acestuia, în special pentru conținutul de germeni care nu trebuie să depășească 100000 la 30°C/ml și conținutul de celule somatice care nu trebuie să depășească 400000/ml. Calitatea laptelui materie primă este asigurată de Sistemul Integrat de Management al Calității și siguranței alimentelor, pe care firma l-a implementat, certificat și îl aplică.

Aprovizionarea cu materii prime secundare: sare, lapte praf, zer praf, sare de topire, cheag, culturi pentru produsele proaspete, stabilizatori, etc. și cu materiale auxiliare (necesare ambalării produselor): etichete, pungi pentru vidare, folie brânză topită, saci de ambalare, peturi, capace peturi se face pe bază de comandă, plata efectuându-se în maxim 30 de zile.

Tabel nr.1 Principalii furnizori ai societății.

Date prelucrate furnizate de SC ROXAR PROD COM SRL

Clienții

Piața de desfacere a produselor fabricate de SC ROXAR PROD-COM SRL este localizată pe întreg teritoriul țării: București, Giurgiu, Brașov, Timișoara, Deva, Alba Iulia, și tot județul Maramureș.(vezi tabelul nr.2)

Politica de prețuri a firmei încearcă să satisfacă nevoile unei largi mase de cumpărători. Astfel produsele sunt competitive atât calitativ cât și din punct de vedere al prețului.

Vânzarea produselor se face pe bază de contract , iar livrarea produselor se face pe bază de comenzi. Transportul produselor se face cu mijloacele de transport specializate frigorifice ale producătorului. Produsele sunt însoțite la livrare de aviz de expediție și de certificat de calitate/conformitate.

Pentru promovarea produselor societatea va apela la canale media, deplasări la diferite târguri de produse tradiționale, pentru a putea face cunoscute produsele societății tuturor categoriilor de consumatori.

Pentru a putea crește accesul tuturor potențialilor clienți la produsele societății, administratorul SC ROXAR PROD-COM SRL, va încheia contracte cu marile supermarketuri prezente pe piața din Baia Mare și Sighetul Marmației unde aproximativ 25% din produse vor fi livrate prin aceste canale de desfacere.

Concurența cea mai importantă pe piața de desfacere a produselor o formează firmele: SC MIESLAND SRL, SC ALBALACT SA, SC CALITATEA SRL, SC MULTILACT SRL.

Avantajul lui SC ROXAR PROD-COM SRL constă în faptul ca procesează lapte de calitate și fabrică produse naturale fără conservanți sau alte ingrediente, bazându-se în special pe fabricarea produselor tradiționale la brânzeturi pentru care are atestat.

Tabel nr. 2 Principalii clienți ai societății.

Date prelucrate furnizate de SC ROXAR PROD COM SRL

Producția

Firma SC ROXAR PROD-COM SRL vine pe piața produselor lactate cu o gamă foarte diversificată de produse. Dacă la început, singurul produs fabricat era brânza telemea, în timp firma și-a lărgit gama de produse, introducând cașcavalul Dalia și brânza burduf acestea fiind principalele produse oferite consumatorilor, dar și produsele pentru care SC ROXAR PROD-COM SRL au obținut un atestat care certifică calitatea lor de produse tradiționale.

În timp datorită cererii tot mai mari de produse lactate s-a luat hotărârea de a se diversifica producția prin fabricarea laptelui de consum și produselor proaspete (iaurt, lapte bătut, chefir etc.).

TELEMEA MĂGURA DE MARAMUREȘ

Acest sortiment de telemea este fabricat din lapte de vacă integral sau în amestec cu lapte de bivoliță.

Schema procesului tehnologic: -recepția materiei prime;

-filtrarea;

-introducerea în cazane în vederea pasteurizării.

Pentru a nu modifica foarte mult compoziția laptelui este de preferat pasteurizarea joasă și de durată. Răcirea se face până la 33-35°C după care se încheagă cu cheag lichid obținut din stomacuri de miel.

Timpul de închegare trebuie să fie de minimum 60 de minute după care are loc prelucrarea coagului. Coagulul se taie cu harfa în toate direcțiile după care are loc eliminarea zerului.

După 15 minute se întoarce din nou foarte lent pentru a nu se zdrobi prea tare bucățile de coagul având loc astfel o a doua operațiune de eliminare a zerului.

Telemeaua se scoate pe crintă, se înfășoară în ședilă și se presează timp de o oră, maxim o oră și jumătate.După presare se taie calupuri dreptunghiulare de dimensiuni 20-10 cm și se așează în butoaie confecționate din lemn de paltin, fag sau brad. Pe fundul butoaielor se așează o felie după care se presează sare de grosimea lamei de cuțit.

Se așează calupurile de telemea unul lângă altul și peste fiecare rând se presară aceeași cantitate de sare. Telemeaua se acoperă cu capacul din lemn și se pune o greutate de 2-3 kg pentru a nu se mișca capacul. Butoaiele cu telemea se vor lăsa închise timp de 3-4 zile după care se deschid și se verifică concentrația de sare din zerul eliminat. Se mai adaugă dacă este necesar saramura pasteurizată cu concentrația necesară după care se închid la loc și se lasă la maturare timp de 20-30 de zile.

Pentru livrarea vrac telemeaua este tăiată în calupuri egale și așezată în cutii în care sunt așezați saci de polietilenă, punându-se peste ea saramura.

Pentru livrarea în pungi se porționează în bucăți de 0,5 kg se videază, se etichetează corespunzător și se depozitează în camera frigorifică până la livrare.

Caracteristici tradiționale:

– utilizarea laptelui de vacă cu laptele de bivoliță;

– laptele este colectat din zona Măgura și din zonele adiacente (10-12 km distanță de unitatea de producție);

– saramuarea umedă se face cu saramură provenind din zăcământ natural extras din salina Ocna-Dej;

– o combinație optimă timp-temperatură la pasteurizare pentru protejarea microflorei lactice aflată în mod natural în lapte, aceasta influențând pozitiv caracteristicile finale ale produsului;

– așezarea pentru perioada de maturare în butoaie de lemn.

CAȘCAVAL MĂGURA DE MARAMUREȘ

Pentru fabricarea acestui sortiment de cașcaval se folosește lapte integral de vacă în amestec cu lapte de bivoliță. Compoziția și grăsimea laptelui materie primă vor asigura produsului, după procesul de maturare, un gust bun și o afinitate deosebită.

Schema procesului tehnologic:

fabricarea cașului;

fabricarea cașcavalului;

La recepția laptelui acesta se filtrează prin 6-8 straturi de tifon, pe urma acesta se introduce în vane unde are loc încălzirea lui la o temperatură care să asigure distrugerea aproape în totalitate a microflorei de infecție (48-50°C), în totalitatea florei patogene dar care să influențeze cât mai puțin compoziția laptelui (enzime, vitamine, strucură fizică).

Răcirea laptelui se face până la 32-34°C, pe urmă acesta se încheagă și se respectă timpul de închegare de 40-45 de minute. Coagului obținut dupa închegare se întoarce cu un căuș confecționat din lemn de brad sau alun, pe urmă se taie coagulul de sus până jos cu sterciul (unealtă făcută din lemn care are în capătul ei un bătător din fășii de lemn de alun), va avea loc zdrobirea lentă a coagulului până va ajunge la dimensiunea unui bob de mălai, se lasă să se așeze pentru a se elimina parțial zerul.

Va avea loc o a doua încălzire, la o temperatură de 40-42°C pentru a se putea usca bobul. Pe tot parcursul acestei operațiuni se amestecă continuu și se adaugă în masa cașului 2-3 găleți cu apă la o temperatură de 60-65°C. La sfârșitul acestui procedeu coagulul va fi sfărâmicios și de mărimea boabelor de grâu.

Cașul se va lăsa la format pe crintă și se va presa timp de 15-20 de minute. Se va răci cu apă rece pentru mărirea duratei de maturare a acestuia. După două ore se scoate din apă și se lasă la maturat timp de 12 ore.

Pentru obținerea cașcavalului se vor folosi forme confecționate din lemn (fag, brad, alun) înainte de fiecare folosire formele sunt opărite în apă la temperatura de fierbere.

Are loc tăierea cașului în felii de 4-5 mm grosime, acestea se opăresc în saramură de concetrație 12% și la o temperatură de 78-80°C. Opărirea are loc în coșuri de nuiele decojite care în prealabil au fost fierte în saramură și desincfectate.

Temperatura în masa cașului nu va depăși 60°C. Se amestecă până la uniformizarea pastei, pe urma aceasta se prelucrează pe masa de format. Aceasta se introduce în forme de mărimea pachetului de unt și vor fi înțepate cu bețe ascuțite de alun. Până la răcirea efectivă a cașului formele se vor întoarce de 3-4 ori.

Cașul se scoate din forme pe scânduri uscate și se depozitează în sala de zvântare. Temperatura din sala de zvântare nu trebuie sa depășească 16°C, iar ventilația poate fi asigurată natural (ferestre deschise prevăzute cu plase) sau artificial (ventilatoare).

După zvântare bucățile de cașcaval sunt duse pe sala de maturare așezate pe ploturi de lemn în sală temperatura fiind de maxim 16°C și o umiditate relativ mică pentru a evita dezvoltarea rapidă a mucegaiului. În timpul perioadei de maturare, bucățile de cașcaval sunt întoarse, iar la sfârșitul perioadei vor fi spălate cu soluție de saramură, zvântate și pregătite pentru ambalare. Conform actualelor cerințe, bucățile de cașcaval sunt ambalate în pungi criovac sau termocontractibile, vidate, etichetate corepunzător și depozitate pe coloane de 6-8 bucăți la o temperatură de 4-8°C până la livrare.

Cașcavalul Măgura de Maramureș se dorește a fi un produs tradițional, în care se regăsește savoarea și aroma cașului fabricat altă dată de străbunii nostri, fără a-i altera gustul și compoziția cu alți produși chimici. Toate operațiunile pe întreg parcursul procesului tehnologic vor fi lente astfel încât laptele să-și păstreze proprietățile și aromele datorate florei deosebite caracterisice acestei zone.

BRÂNZA BURDUF MĂGURA DE MARAMUREȘ

Acest sortiment de brânză este fabricat din lapte crud de vacă în amestec cu lapte de oaie sau de bivoliță.

Laptele materie primă se colectează de la micii producători și filtrându-se prin 6-8 straturi de tifon pentru o curățire cât mai eficientă. Încălzirea lui va avea loc în vane până la 45-50°C astfel încât temperatura să nu influențeze foarte mult compoziția chimică a laptelui. Pe tot parcursul procesului de încălzire și respectiv de răcire până la temperatura de închegare care este de 35-36°C, laptele se va amesteca lent și continuu pentru a menține tot timpul în masa laptelui o temperatură constantă.

Pentru procesul de închegare se va folosi cheag lichid obținut din stomacuri de miel, iar acesta nu va dura mai mult de 45 de minute. După închegare are loc prelucrarea coagulului, conform tradiției tăierea coagulului se face de sus până jos cu sterciul încet fără a-l sfărâma. După ce întreaga masă a coagulului este străpunsă de sus în jos, se apasă ușor cu brațele sterciului peste coagul dar niciodată peste aceeasi tăietură. Astfel se formează coșul la fundul cazanului de unde este scos după ce zerul strâns deasupra este eliminat. Are loc apoi scoaterea cașului pe crintă în mai multe ședile astfel că fiecare bucată de caș să fie de mărimea unui bostan de 10-15 kg. Se leagă ședilele și se agață sus în suport lăsându-se astfel la scurs până a doua zi.

Se scot cașii din ședile și se așează pe grătare din lemn pentru a se matura preț de 5-6 zile. În acest timp cașul va forma găuri de fermentație și va fi bun pentru tocat. Înainte de acest procedeu cașii vor fii curățați îndepărtându-se porțiunile de mucegai respectiv coaja formată deasupra cașului.

După măcinare brânza obținută este amestecată cu sare, se formează cocoloși și se așează în bărbânță. Bărbânța este un vas de lemn de stejar sau fag în care bunicii noștrii așezau brânza până ce se consuma.

Odată așezată în bărbânță brănza va fi închisă ermetic, întoarsă cu susul în jos pentru o mai bună ermetizare și astfel se va matura timp de 48-60 de zile la o temperatură de 6-10°C.

Pe întreg procesul de maturare are loc eliminarea zerului și definitivarea gustului și aromei specifice produsului, acesta fiind dulceag-înțepător. Pentru ambalarea acestui sortiment de brânză se folosec pungi care se etichetează și se videază.

Prezentarea produselor și a prețurilor practicate

SC ROXAR PROD-COM SRL are o gamă foarte diversificată de produse în prezent, firma practicând prețuri care satisfac nevoile unei largi mase de cumpărători, toate acestea sunt reprezentate în tabelul nr.3.

Tabel nr. 3 Produsele și prețul lor

Date prelucrate furnizate de SC ROXAR PROD COM SRL

Firma practică prețuri accesibile oricărui tip de cumpărător, fiind stabilite în funcție de costul de producție și de cererile clienților, oferind în cazul contractelor mari facilități cu scopul de a atrage în continuare noi clienți.

Date financiare privind cifra de afaceri, profitul, veniturile și cheltuielile.

Privind cifra de afaceri a societății SC ROXAR PROD-COM SRL observăm că este în continuă creștere începând cu anul 2000. (vezi figura nr. 4). Din anul 2000 până în anul 2016 cifra de afaceri a crescut cu 9.875.230 RON.

Cea mai mare valoare a CA – anul 2016 – 10.018.143 RON

Cea mai mică valoare a CA – anul 2000 – 142.913 RON

Figura nr. 4 Evoluția cifrei de afaceri începând cu anul 2000.

Date prelucrate din bilanțuri furnizate de la SC ROXAR PROD COM SRL

Privind profitul net, putem spune că în primii ani de funcționare, profitul a fost foarte mic, ba chiar mai mult în anii 2001 și 2004 profitul a fost sub 0 ceea ce a cauzat pierderi. Începând cu anul 2014, profitul a crescut semnificativ, până inclusiv în anul 2016 când profitul a fost de 946.332 lei. (vezi figura nr. 5)

Figura nr. 5 Evoluția profitului pe ultimii 5 ani

Date prelucrate din bilanțuri de la SC ROXAR PROD COM SRL

Pe baza datelor furnizate de la întreprindere am realizat un grafic prin care am reprezentat evoluția veniturilor și a cheltuielilor începând cu anul 2000. Din aceasta, putem observa că de-a lungul anilor diferența dintre cele două a fost foarte mică, uneori chiar insesizabilă. (vezi figura nr. 6)

Începând cu anul 2014 se remarcă o ușoară diferență a veniturilor față de cheltuieli, însă, se ajunge în anul 2016 la o diferență de 1.094.034 lei. Față de anul 2000, veniturile au crescut cu 9.910.618 lei, iar cheltuieli au crescut, tot din același an cu 8.616.779 lei.

Figura nr. 6 Evoluția veniturilor și a cheltuielilor.

Date prelucrate din bilanțurile întreprinderii.

3.3 Investiții privind modernizarea fabricii de lapte prin achiziții de utilaje și mijloace de transport.

Modernizarea fabricii de lapte prin achiziția de utilaje și mijloace de transport specializate și eficiente caracterizate printr-un înalt grad de competitivitate , care să combine și să utilizeze rațional și eficient resursele umane , materiale și ceilalți factori de producție implicați ai societății SC ROXAR PROD-COM SRL, pentru îmbunătățirea performanței de procesare și marketing a produselor, prin diversificarea și realizarea de produse noi în condiții tehnologice performante, precum și în condițiile respectării standardelor naționale și comunitare de siguranță alimentară.

Prin această investiție, societatea dorește dezvoltarea capacității de producție în domeniul procesării produselor lactate, creșterea gradului de siguranță alimentară și îmbunătățirea performanțelor economice ale societății prin:

achiziționarea de noi utilaje necesare fabricării și ambalării produselor proaspete;

achiziționarea de noi mijloace de transport specializate (frigorifice), pentru distribuția produselor lactate și mijloace de transport specializate (autocisterne izoterme) pentru transport lapte, materie primă, necesare activității de producție și desfacere a produselor.

Achiziționarea de noi utilaje și instalații presupune :

1.Linie automată de imbuteliat produse lactate în recipienți tip PET.

2.Generator de aburi complet echipat.

3.Mașină de ambalat sub vid cu două camere.

Achiziția acestor utilaje noi va duce la:

creșterea capacității de procesare;

procesarea produselor în condiții optime de siguranță alimentară;

obținerea de produse cu costuri cât mai scăzute și posibilitatea urmăririi cheltuielilor pe fiecare produs;

îmbunătățirea timpilor de realizare a unui produs, creșterea productivității muncii;

posibilitatea realizării produselor proaspete în condiții tehnologice la standarde înalte, prin achiziția de utilaje specifice prelucrării produselor proaspete cu grad înalt al valorii adăugate;

creșterea productivității muncii prin achiziția mașinii de imbuteliere performante și a mașinii de vidat prevăzută cu două camere de vidare.

Achiziția de noi mijloace de transport specializate presupune achiziția unor autocisterne izoterme pentru transport lapte , necesare activității de aprovizionare cu materia primă, si permite:

optimizarea rutelor de distribuție a produselor lactate și colectare a laptelui;

reducerea cheltuielilor de carburanți;

scăderea distanțelor parcurse intr-o zi;

menținerea temperaturii scăzute a produselor(menținerea lanțului frigorific pe timpul transportului ceea ce va duce la mărirea perioadei de păstrare și creșterea gradului de siguranță al produselor);

reducerea costurilor;

extinderea zonei de colectare.

Autocisternă izotermă, transport lapte

Autospecială frigorifică de transport produse lactate

Lista utilajelor și echipamentelor fără montaj și a mijloacelor de transport achiziționate, precum și prețul achiziționării acestora este prevăzută în următorul tabel :

Tabel nr. 4 Lista utilajelor și a mijloacelor de transport achiziționate.

Date prelucrate din deviz de la SC ROXAR PROD COM SRL

Activitatea S.C ROXAR PROD-COM S.R.L în comuna Cernești este axată pe prelucrarea laptelui.

Datorită faptului că activitatea de procesare a laptelui se desfășoară într-un spațiu care corespunde normelor sanitar-veterinare și are în componența spații de lucru de dimensiuni sufieciente și pentru procesarea laptelui de consum și a produselor proaspete proiectate și amenajate astfel încât să evite intersectările de fluxuri tehnologice , contaminarea materiilor prime și a produselor , investițiile pentru achiziția de utilaje și mijloace de transport s-au putut realiza în buna regulă.

Importanța investiției rezidă din faptul că proiectul conține elemente ce conduc la îmbunătățirea performanței generale a întreprinderii beneficiare prin:

1. Crează posibilitatea îmbunătățirii și optimizării fluxurilor tehnologice de producție prelucrare și marketing a produselor , în spațiile existente , ceea ce duce la creșterea capacității de producție cu peste 30%.

2. Optimizarea rețelelor de colectare a laptelui materie primă-extinderea zonei de colectare.

3. Materia primă-laptele se valorifică la un nivel superior, datorită faptului ca cel puțin 20% este procesat în lapte de consum și produse proaspete care au o valorificare superioară față de branzeturi, cât și datorită fezabilității performante a utilajelor achiziționate.

4. Creșterea valorii adăugate brute a întreprinderii.

5. Se oferă oportunitatea populației din zonă de a investi în realizarea unor microferme proprii pentru vaci cu lapte, având posibilitatea de a-și valorifica laptele la un preț convenabil, sensibil mai bun, comparativ cu cel plătit de catre firmele concurente din zonă.

6. Datorită creșterii capacității de producție se vor crea noi locuri de muncă.

7. Se va obține o diminuare a migrarii tinerilor din sat spre orașe în căutarea unui loc de muncă, o îmbunătățire a condițiilor lor de viață.

8. Prin realizarea investiției într-o zonă rurală cu un potențial agricol favorabil dezvoltării activității de creștere a animalelor, îndeosebi a vacilor de lapte , în viitor s-ar putea obține lapte ecologic destinat poducției de produse ecologice certificate cu o valorificare mult mai bună contribuind la creșterea viabilității economice a societății.

9. Diminuarea efectelor negative cauzate de inchiderea unor obiective cu profil industrial din zonă, prin obținerea unor venituri alternative.

10. Îmbunătățirea calității produselor lactate fabricate cu respectarea cerințelor de siguranță alimentară și a trasabilității.

Durata de realizare a investiției, cu etapele ei necesare este prevăzută în graficul de eșalonare în timp a investiției (vezi figura nr.7 ) prin care se valorifică fiecare etapă în parte pe toată durata planului de investiții.

Durata de realizare a investiției este de 12 luni de la semnarea contractului de finanțare. Toate bunurile care fac obiectul investiției se vor adapta standardelor comunitare și celor sanitar veterinare.

Principalele etape sunt :

Luna a 3-a – depunerea dosarelor pentru achiziții de bunuri și servicii;

Luna a 4-a – plățile în avans pentru utilaje;

Luna a 9-a – plățile pentru utilaje și depunerea dosarului cererii de plată.

Figura nr. 7 Graficul de eșalonare în timp a investiției

Preluare și prelucrare date de la SC ROXAR PROD COM SRL

3.4 Analiza deciziei optime de investiții prin intermediul indicatorilor statici și dinamici.