Procesul electoral pentru alegerea Parlamentului Național și pentru Parlamentul European [310585]

UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” DIN REȘIȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Conf.univ.dr. Dan Stan

Absolvent: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” DIN REȘIȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

Programul de studii: Administrație publică

Semnătura coordonatorului științific

Procesul electoral pentru alegerea Parlamentului Național și pentru Parlamentul European

Coordonator științific:

Conf.univ.dr. Dan Stan

Absolvent: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” REȘIȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

DEPARTAMENTUL DE TEOLOGIE ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

Declarație de asumare a răspunderii

Subsemnatul/a Nicolae Zamela. absolvent: [anonimizat] “Eftimie Murgu” [anonimizat], [anonimizat], proiectare și redactare. [anonimizat], conform normelor de citare a surselor.

[anonimizat]-am obținut sunt adevărate.

Înțeleg că falsificarea datelor și a informațiilor analizate în lucrare constituie fraudă și este sancționată conform regulamentelor în vigoare. [anonimizat].7 și Art.9 (licență/diplomă)/20(master) din Metodologia de organizare și desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor de licență și master la Universitatea „Eftimie Murgu” [anonimizat] 2013.

Data: Semnătura:

…………………………… ……………………………..

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

Lucrarea de față tratează modul în care sunt organizate alegerile pentru parlamentul european și cel național. Având în vedere că România este membră a [anonimizat], [anonimizat], considerăm că acestă lucrare este un mod prin care putem face cunoscută modalitatea de alegeri și putem atrage atenția asupra importanței activității electorale.

Lucrarea este împărțită în trei capitole: [anonimizat].

În primul capitol analizăm dreptul de a alege și de a [anonimizat] o analiză a sistemelor electorale existente: uninominal, [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] ,,Etapele procesului electoral pentru legislativul național și cel european” [anonimizat] o comparație între acestea și principalele caracteristici ale mandatelor parlamentarilor și europarlamentarilor.

Capitolul trei a [anonimizat] a analizat modul în care s-a desfășurat procesul electiv al alegerii membrilor Parlamentului României din 2012, și a celui pentru Parlamentul European din 2014, [anonimizat]or scrutine. Metodologia utilizată a fost în mod special observarea, bazele de date secundare, precum și analiza stucturală și destructurală a procesului electiv.

Cuvinte cheie: proces electoral, sistem electoral, parlament național, parlament european

Capitolul I. Reprezentarea Cetățenilor în legislativul național și European

1.1 Dreptul de a alege și de a fi ales

1.2 Parlamentul național și european

1.3 Sisteme electorale

1.1 Dreptul de a alege și de a fi ales

Vom începe lucrarea noastră prin a expune principiile democrației, având în vedere că pe acestea se bazează societatea actuală occidentală și tot pe acestea este bazată organizarea și funcționarea statului de drept.

Democrația este un pricipiu vechi de câteva milenii și provine din Grecia Antică, iar conform etimologiei cuvântului acesta provine din cuvintele grecești demos – popor și cratos – putere. De altfel semnificația s-a păstrat până în zilele noastre, iar termenul democrație desemnează: Formă de organizare și de conducere politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului sau Formă de guvernare a statului, bazată pe separația puterilor și pe votul universal., de-a lungul timpului termenul a evoluat și chiar dacă a primit definiții fie mai științifice, bazate pe filozofia politică: „puterea se află în mâinile oamenilor” fie mai poetice sau politice: „elementul esențial al democrației care nu este jocul numelor, cifrelor, cine are majoritate, cine are mai multe voturi. Asta nu e democrație. Democrația însemnează o înțelegere că omul este în centrul societății și totul se învârte în jurul lui. Democrația însemnează că-l asculți pe om și pe urmă îi respingi punctul de vedere. Chintesența democrației se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”

Plecând de la definițiile de mai sus chiar și din cea politică dată de Ion Rațiu putem observa câteva din caracteristicile și principiile democrației:

1. principiul legalității – care se referă la respectarea dispozițiilor legale fie consesual, unilateral sau prin constrângere;

2. principiul protecției drepturilor și libertăților individului

3. principiul egalității drepturilor și îndatoririlor cetățenilor

4. principiul pluralismului politic și dreptul la asociere al cetățeanului

5. principiul democrației:

6. principiul separației puterilor în stat

7. principiul accesului la justiție

8. principul prezumției de nevinovăție.

Din aceste principii au rezultat ulterior și drepturile politice ale individului, conform lui Gheorghe Iancu drepturile electorale fundamentale și celelalte drepturi electorale.

Drepturile electorale fundamentale sunt drepturi exclusiv politice și sunt prevăzute în mod expres în constituții. Acestea se referă la dreptul de vot și dreptul de a fi ales.

Deși dreptul de a vota și de a alege sunt deseori sinonimizate, același Gheorghe Iancu subliniază faptul că cele două sunt distincte dreptul de a alege presupune operațiunea prin care cetățeanul pe membrii unei autorități publice, în vreme ce a vota presupune ca cetățeanul se pronunță pro sau împotriva unei hotărâri. Bineînțeles se poate dezbate pe seama că și în cazul alegrii se face face o pronunțare și anume fie în favoarea unui candidat (vot pozitiv) sau împotriva unui candidat (vot negativ), iar pe de altă parte în cazul votării se face alegere fie pentru fie împotriva hotărârii respective.

Constituția României prevede în art.35. Alin (1) dreptul de a vota – Cetatenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniti pâna în ziua alegerilor inclusiv.

Deși se consideră că dreptul de a vota este unul universal Katz „..nici o țară nu permite tuturor adulților să voteze. Chiar dacă există o tendință în ultimii 200 de ani de a înlătura barieră după barieră, există încă multe restricții”. De altfel, Constituția României în aliniatul doi al aceluiași articol prevede și excepțiile sau binespus cazurile persoanelor care nu beneficiază de dreptul de a vota : Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi și sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarâre judecatorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. Totodată există o restricție și în ceea ce privește:

1. cerințe legate de cetățenie;

2. cerințe legate de reședință, fie că e vorba despre reședința de circumscripție, reședința de țară

Tabelul 1.1 Dreptul la vot pentru bolnavi mintali, deținuți și naționali nerezidenți

Sursă: Soresc, A (coord.), 25+2 modele electorale, disponibil online http://www.apd.ro/files/publicatii/25plus2_Modele_electorale_II_Actorii_procesului_electoral.pdf

În ceea ce privește dreptul de a fi ales, Constituția României prevede dreptul cetățenilor de a fi aleși în diverse funcții de demnitari sau înalți demnitari ai statului (1) Au dreptul de a fi alesi cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc conditiile prevazute în articolul 16 alineatul (3), daca nu le este înterzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3), iar aliniatul (2) precizează (2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele administrației publice locale, vârsta de cel puțin 33 de ani pentru a fi aleși în Senat și vârsta de cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși în funcția de Președinte al României.

Încă din textul co se pot observa o serie de restricții în ceea ce privește vârsta necesară pentru a putea participa la un scrutin în vederea obținerii

calității de demnitar sau înalt demnitar astfel trebuie să fi împlinit sau să împlinească până la data scutinului vârsta de 23 de ani, 22 respectuv 35 pentru demnitatea de deputat, senator respectiv președinte al României. Însă pe teritoriul Uniunii Europene există și alte tipuri de restricții cum ar fii:

1. Cetățenia: acesta este un criteriu absolut în ceea ce privește funcția de președinte și cea de parlamentar, având în vedere faptul că cetățenia poate fi obținută și la cerere unele țări UE au o cerință privind vechimea acesteia.

2. Reședința de țară – obligativitatea impusă candidatului de a avea, de o anumită perioadă de timp, reședința pe teritoriul țării în al cărei parlament ar urma să fie ales, își are originea în viziunea conform căreia cetățenii unei țări nu pot fi reprezentați mai bine în Parlament decât de cei care locuiesc și își desfășoară activitatea profesională sau de afaceri pe teritoriul țării.

3. Reședința de cirmscripție – susținătorii acestei condiții prezintă ca argument faptul că parlamentarul este, cel puțin în parte, delegatul în Parlament al locuitorilor dintr-o anumită porțiune a întregului teritoriu al țării, iar aceștia nu pot fi reprezentați mai bine decât de unul dintre ei.

4. Constituirea unui depozit bancar la dispoziția instituțiilor statului sau plata unei taxă de înscriere în alegeri: Condiția de constituire a unui depozit bancar la dispoziția statului, fie el recuperabil sau nu, precum și taxa de înscriere în alegeri au rostul de a-i descuraja să candideze pe cei care nu au nici un fel de susținere la nivelul electoratului.

5. Semnături de susținere – pentru a evita o inflație de candidați unele țări condiționează depunerea candidaturii să fie însoțită de un număr de semnături de suținere.

Tabelul 1.2 Depozite și taxe cerute cetățenilor și partidelor politice

Sursă: Soresc, A (coord.), 25+2 modele electorale, disponibil online http://www.apd.ro/files/publicatii/25plus2_Modele_electorale_II_Actorii_procesului_electoral.pdf

2.2 Parlamentul național și Parlamentul European

Parlamentul constituie, în cadrul oricărei societăți democratice, instituția politică cu rol major în structurarea și funcționarea acesteia. Ea este creația politică a burgheziei, a aplicării în practică a principiilor separației puterii și al reprezentativității promovate de această clasă. Aparută încă din perioada modernă, de-a lungul vremii această instituție a cunoscut numeroase transformări, atât în modul de constituire, structurare, funcționare, al atribuțiilor si funcțiilor, cât și în privința rolului și locului în societate, a relațiilor cu celalalte instituții ale statului.

Modul de constituire a parlamentului are o deosebită importanță pentru rolul și locul acestuia în societate, a conferirii autorității sale și totodata în aprecierea nivelului dezvoltării vieții democratice. Practica social-politică a pus în evidență existența a trei căi, moduri de constituire a parlamentului: numirea parțiala sau totală a membrilor parlamentului; constituirea sa pe calea electorilor, a censului și votul universal.

Participarea la exprimarea votului universal este condiționată doar de îndeplinirea unei limite minime de vârste, în cele mai multe cazuri 18 ani, precum și de lipsa unor interdicții juridice, cum ar fi decăderea din drepturile civile si politice proprii celor condamnați definitiv pe perioada ispășirii pedepsei și a perioadei stabilite de justiție.

Nici alegătorii și nici parlamentarii nu sunt în măsură să stabilească dinainte sarcinile, direcțiile de acțiune ale parlamentului și în consecință, există premisa că programul cu care el a obținut mandatul să nu fie realizat fie în totalitate, fie parțial. Primind mandatul, alesul face parte dintr-o instituție publică politică. Respectiva instituție nu răspunde față de alegători, nu ține ca instituție legatura cu electoratul și în consecință, membri săi nu pot fi revocați.
Votul universal a avut darul de a adânci și extinde democratismul politic atât prin înlăturarea oricărei restricții, cât și a aducerii în planul vieții politice a noi și diverse categorii și grupuri sociale. Astăzi orice sistem politic democratic, sistem doctrinologic nu poate exista și funcționa fară votul universal.

În reprezentarea, funcționarea si eficiența activității parlamentului un rol major îl are structura acestuia. Din aceasta perspectivă, constatăm astăzi parlamente constituite dintr-o singură adunare numite – parlamente unicamerale și din două adunări – parlamente bicamerale.

Tabelul 1.3 Argumente pro si contra tipurilor de parlament

Instituție cu rol major în societățile democratice, parlamentul desfașoară în cadrul acestora importante și multiple funcții.

1.Funcția legislativă este activitatea fundamentală pe care o desfașoară parlamentul și constă în adoptarea normelor juridice obligatorii pentru executiv, iar în cazul litigiilor și pentru puterea juricțională. Parlamentul emite trei categorii de legi: legi constituționale, legi organice, legi ordinare.
2. Alegerea, formarea, numirea, avizarea sau revocarea unor autorități statale și a membrilor acestora – în funcție de forma de guvernământ, parlamentul poate numi sau revoca șefi de state sau guvern, avizează sau numește unii demnitari în stat, judecători, ambasadori sau membri unor instituții centrale.

3.Funcția de control – se referă la supravegherea modului în care sunt respectate constituția și legile statului, printre mecanismele utilizate se numără aprobarea și respingerea de rapoarte, moțiuni simple sau de cenzură, interpelări, utilizarea avocatului poporului, rezolvarea petițiilor cetățenilor.

4. Stabilirea direcțiilor principale ale activității sociale, economice, culturale și politice – acest fapt se realizează prin legile elaborate de parlament, cum ar fi: votarea bugetului de stat și a programului de guvernare prin care se direcționează evoluția socială a țării.

5. Funcția de conducere în politica externă – se exercită prin ratificarea sau denunțarea unor rate internaționale, declararea stării de război, suspendarea sau încetarea ostilităților militare.

6. Funcția de organizare internă și funcționare proprie prin validarea sau anularea alegerii parlamentarilor, adoptarea regulamentului de organizare și funcționare, alegerea organelor interne ale camerelor parlamentului, aprobarea bugetului propriu, alte atribuții privind statutul parlamentarilor.

Parlamentul European reunește reprezentanții cetățenilor statelor membre UE; aceștia sunt aleși prin sufragiu universal direct. Parlamentul European este o adunare parlamentară multinațională unică, aleasă în mod direct de către cetățeni. Cei 751 de membri ai Parlamentului European reprezintă peste 500 de milioane de cetățeni din 28 de state membre.

Figura 1.1 Parlamentul European

sursă: www.mesa-strasbourg.eu

După cum evidențiam mai sus, numărul europarlamentarilor este de 751 și fiecărui stat îi revine un anumit număr de parlamentari care are în vedere principiul proporționalității, însă există discrepanțe între numărul locuitorilor și cel al populației. De altfel numărul eurodeputaților a fost întotdeauna un măr al discordiei între statele membre. Iordan Gheorghe Bărbulescu arată că principiul pe care se bazează organizarea PE este unul derivat din dreptul internațional și nu unul bazat pe dreptul comunitar. Totodată acesta sublinează că există discrepanțe între numărul aleșilor și numărul cetățenilor pe care îi reprezintă aceștia în legislativul european, fiind vorba mai degrabă de o suprareprezentare în cazul statelor mici și de o infrareprezentare în cazul celor mari. Explicația vine din faptul că în cazul în care criteriul reprezentitivității ar fi cel proporțional, statele mici ar fi reprezentate fie deloc, fie într-un număr nesimnificativ, iar staele mari ar reprezenta curente politice naționale și nu comunitare, iar scopul crearii UE ar fi neglijat.

Tabelul 1.4 Distribuirea numărului de parlamentari ai țărilor memebre UE

Competențele Parlamentului European sunt următoarele:

1. competențe politice – acestea se referă la controlul Comisiei Europene prin realizarea și votarea raportului anual al acesteia, care poate vota chiar și o moțiune de cenzură. De asemenea, Europarlamentarii pot face interpelări, pot crea comisii temporare de control, aprobă sau resping rapoarte generale și sectoriale;

2 competențe normative – Parlamentul European decide în comun cu Consiliul UE cu privire la actele legislative care influențează viața de zi cu zi a cetățenilor Uniunii. Printre temele acestor acte legislative se numără libera circulație și protecția consumatorilor, mediul și majoritatea sectoarelor economiei. Consiliul trebuie să obțină aprobarea Parlamentului European înainte de a lua o decizie. Tot în cadrul competențelor normative parlamentari pot vota azize consulatite și reprezintă „mijlocul prin care PE participă efectiv la procesul legislativ al Comunității.”;

3. competențe bugetare – acestă competență este împărțită cu Consiliul European și adoptă cadrul financiar multianual o dată la șapte ani, examinează și aprobă bugetul anual pentru anul următor, precum și cheltuielile aferente anului anterior;

4. comepetențe internaționale – acestea se referă la relațiile UE cu terți, oraganizații internaționale;

5. – PE gardianul dreptului comunita – acestea prevede controlul Comisiei și Consiliului European dacă își desfășoară activitatea în baza prevederilor dreptului comunitar;

6. Apărătorl poporului – primește reclamațiile cetățenilor UE cu privire la proasta administrare a unei instittuții sau a unui organ comunitar.

1.3 Sisteme Electorale

Literatura de specialitate identifică mai mute tipuri de sisteme sisteme electorale:

1. sistemul majoritar

2.reprezentarea sistemului majoritar

3 sisteme electorale mixte

Sistemul majoritar cunoaște două forme: scrutinul majoritar uninominal și scrutinul majoritar de listă.

Scrutinul majoritar uninominal presupune existența unui sigur loc pentru care s-au organizat alegerile, iar votanții trebuie să aleagă un sigur candidat pentru circumscripția electorală. Teritoriul țării este divizat într-un anumit număr de circumscripții electorale, fiecare pentru câte un reprezentant din parlament. Acest tip de vot este utilizat de 68% din statele lumii. Circumscripțiile sunt bazate pe numărul de locuitori și nu pe numărul de votanți, ceea ce dezavantajează circumscripțiile cu număr mai mic de votanți, dar cu număr elegal de locuitori. Acest sistem avantajează personalitățile care au un rol deosebit în comunitate, deși corect ar fi să vorbim mai degrabă despre notorietate decât despre „rolul important” pe care acești oameni îl au în respectivele comunități.

Scrutinul majoritar de listă denumit și plurinominal presupune ca alegătorul să aleagă mai mulți candidați înscrisși pe o listă; dacă o listă câștigă majoritatea legală, partidul care a propus lista câștigă toate mandatele. În acest tip de scrutin se evidențează două categorii: cel al listelor blocate în care pe buletinele de vot sunt prezente doar sigla partidului, votantul neputând să citească sau să știe, în cazul în care nu s-a informat în prealabil cine sunt cei pe care îi votează și liste neblocate sau deschise – alegătorul poate interveni asupra ordinii candidaților din listă votând candidatul/candidații preferați. Și în cazul acesta există două tipuri : liste flexibile (aici candidații au o ordine predeterminată de partid, dar alegătorul poate să modifice prin votul lui această ordine) și liste complet deschise (partidele nu propun nici o ordine, candidații sunt trecuți pe buletin în ordine alfabetică, ordinea finală este stabilită de alegători).

Sistemul proporțional

Acestă formulă permite atribuirea fiecărui partid a unui număr de mandate proporțional cu forța sa politică, rolul cel mai important în acest sitem îl au partidele deoarece scrutinul se desfășoară pe baza listelor propuse de partide sau coaliții politice. Acesta metodă presupune două, trei etape: calcularea coeficientului electoral prin deîmpărțirea numărului total de voturi la numărul mandatelor, apoi repartizarea mandatelor prin împărțirea pentru fiecare listă a coeficientului electoral la numărul total de voturi obținute pe fiecare listă, iar în cazul în care nu s-a realizat distribuirea tuturor mandatelor, în funcție de cadrul în care se aplică acesta, se clasifică în reprezentare proporțională la nivel național și constă în stabilirea unei circumscripții naționale și a unui coeficient național, oridecâteori se împarte coeficientul electoral la numărul de voturi se obține un mandat. Cel de-al doilea sistem este reprezentarea la nivel de circumscripție și presupune repartizarea resturilor prin una din următoarele metode:

a. sistemul celui mai mare rest,

b. sistemul celei mai mari medii

c. sistemul coeficientului modificat

Tot în cadrul sistemului proporțional practica a evidențiat mai multe sisteme:

a. sistemul divizorului comun

b. sistemul Sainte -Lague

Tabelul 1.4 Avantajele și dezavantajele tipurilor de scrutin

Sisteme electorale mixte rezultă din combinarea sistemului majoritar cu cel de reprezentare proporțională, literatura de specialitate arată că acest tip de scrutin sunt împărțite în trei:

1. Sisteme electorale mixte în care domină sistemul majoritar: presupune ca fiecare alegător să aibă la dispoziție atâtea voturi câte mandate trebuie repartizate, locurile rămase nerepartizate sunt repartizate prin împărțirea numărului voturilor acordat pentru fiecare listă la numărul candidaților.

2 Sisteme electorale mixte în care domină sitemul proporțional: presupune posibilitatea înrudirii listelor dintr-o circumscripție electorală, dacă o înrudire obține majoritate absolută acesta ia toate mandatele.

3 Sisteme electorale mixte echilibrate – în acest caz votantul are două buletine de vot, unul cu o listă uninominală și al doilea cu un partid.

Capitolul II. Etapele procesului electoral pentru legislativul național și cel european

2.1 Etapele procesului electoral pentru Parlamentul Național

2.2 Etapele procesului electoral pentru Parlamentul European

2.3 Asemănări și deosebiri între proceelectol pentru legislativul național și cel european

2.1 Etapele procesului electoral pentru Parlamentul Național

Conform opiniei lui Gheorghe Iancu alegerile naționale, fie că vorbim de alegeri generale (parlamentare) sau prezidențiale, au un caracter politic dearece acestea au ca scop final alegerea legislativului sau a președintelui după caz. În cazul alegerilor pentru desemnarea deputaților și senatorilor teritoriul țării este împărțit în circumscripții electorale și în funcție de caracterul lor pot fii generale sau parțiale. În continuare ne vom referi în mod special la alegerile generale.

Desfășurarea alegerilor de orice tip este prevăzută prin lege organică. Organizarea și desfășurarea alegerilor este o operațiune complexă care implică o serie de instituții la nivel central și local. Alegerile sunt organizate de către Autoritatea Electorală Permanentă, care este un organism autonom.

Perioada electorală începe cu stabilirea datei alegerilor, aceasta este stabilită de către Guvern, care aprobă totodată și calendarul alegerilor, calendar care include toate etapele desfășurării procesului electoral de la stabilirea circumscripțiilor, la desfășurarea efectivă a votului și până la validarea alegerilor.

După unii autori, ciclul electoral este cuprins dim mai multe etape :

perioada dintre alegeri

perioada campaniei electorale

ziua votării

perioada numărării și validării voturilor.

Deși viziunea acestor autori prezintă o părere, putem observa o categorisire simplistă și am putea presupune că acestea sunt independente sau cel mult se desfășoară cronologic, fără a mai exista suprapuneri ori alte operațiuni electorale în aceste perioade.

O altă opinie care este mai restrictivă și renunță la perioada dintre alegeri (în cazul parlamentarelor fiind vorba de un ciclu de 4 ani) împarte etapele procesului electoral în șase:

Stabilirea/actualizarea listelor de alegatori (cetatenii cu drept de vot);

Inregistrarea candidaților (intrarea în cursa pentru ocuparea unei funcții eligibile);

Campania electorală (promovarea candidaților și a formațiunilor politice care îi susțin);

Exercitarea efectivă a dreptului de vot (cetățenii cu drept de vot se prezintă la secțiile de votare);

Centralizarea si numărarea voturilor (organismele electorale administrează informațiile culese);

Validarea si publicarea oficială a rezultatelor alegerilor (anunțarea rezultatului).

Conform lui Gh. Iancu perioada electorală suferă mai multe operațiuni sau etape și sunt în număr de zece:

stabilirea datei alegerilor

stabilirea numărului, delimitarea și numărătoarea circumscripțiilor electorale

stabilirea listelor electorale

stabilirea birourilor electorale

stabilirea secțiilor de votare

depunerea candidaturilor

realizarea buletinelor de vot a semnelor și a ștampilelor electorale

campania electorală

desfășurarea votării

stabilirea rezultatelor alegerilor.

Sigur se poate observa în toate cele trei opinii existența unor puncte comune în special în ceea ce privește etapele campaniei electorale, ziua votării și stabilirea rezultatelor, deoarece acestea sunt în fond și cele mai vizibile etape ale procesului electoral. În continuare vom utiliza structura propopusă de către Gheorghe Iancu, având în vedere că este cea mai complexă și totodată evidențiază procesele mai puțin vizbile sau mai bine spus mai puțin mediatizate, deși în mare parte acestea sunt publice.

Figura 2.1 Etapele procesului electoral

Totuși, putem propune o altă variantă a etapelor pentru a sintetiza și simplifica plecând de la viziunea lui Gheorghe Iancu astfel:

stabilirea datei alegerilor

organizarea administrativă care presupune stabilirea numărărului, delimitarea și numătătorea circumscripțiilor teritoriale, stabilirea secțiilor de votare, listelor electorale, stabilirea birourilor electorale,

depunerea candidaturilor,

campania electorală

desfășurarea alegerilor

stabilirea rezultatului.

Stabilirea datei alegerilor este practic startul perioadei electorale. Conform Constituției României alegerile pentru Camera Deputaților și Senatului se desfășoară în cel mult trei luni de la expirarea mandatului legislativului sau dizolvarea acestuia. Legea electorală prevede că data alegerilor se stabilește de către guvern cu cel puțin 45 de zile înaintea zilei alegerilor.

Operațiuni premergătoare alegerilor care presupune stabilirea numărului, delimitarea și numătătorea circumscripțiilor teritoariale, stabilirea secțiilor de votare, listelor electorale, stabilirea birourilor electorale.

Numărul circumscripțiilor electorale este dat în principal de raportarea numărului de locuitori la norma de reprezentare, în cazul României fiind 70.000 locuitori/deputat și 160.000 locuitori/senator. Numărul circumscripțiilor poate varia în cazul scrutinului uninominal, acestea sunt egale cu numărul senatorilor și deputaților, iar în cazul celui proporțional acesta este mai mic, fiind identificat cu numărul unităților administrativ teritoriale.

Secțiile de votare au același criteriu de constituire ca și circumscripțiile electorale. În funcție de mediul în care se desfășoară sunt stabilite după numărul de locuitori, astfel că în mediul urban se organizează o secție de votare la 1000-2000 de locuitori, iar în mediul rural la 500-2000 de locuitori. Delimitarea secțiilor este făcută de către primari, iar numărătoarea de către prefecți începând cu reședința de județ, municipii, orașe și comune. În afara țării secțiile sunt organizate în misiunile diplomatice, pentru maximum 1000 de votanți și sunt numerotate de către Ministerul Afacerilor Externe.

Listele electorale sunt de două tipuri:

permanente – cuprind toți cetățenii cu drept de vot și cuprind date de identificare a fiecăruia; acestea sunt întocmite de primar.

speciale – sunt întocmite de birourile electorale ale fiecărei secție de votare.

Birourile și oficiile electorale – legea prevede trei tipuri de oficii în vederea organizării și desfășurării operațiunilor electorale pentru a se realiza controlul cetățenilor, partidelor și formațiunilor politice. Acestea sunt biroul electoral central, biroul electoral de circumscripție și cel al secțiilor de votare. În vederea sintetizării atribuțiilor și componeneței acestora, puteți urmări tabelul de mai jos.

Tabelul 2.1 Diferențe între Biroul Electoral Central, Biroul electoral de circumscripție și Biroul secției de votare

Depunerea candidaturilor. Propunerile de candidaturi se pot face de către partide sau de către candidați independenți, în cazul acestora propunerea trebuie însoțită de o listă de susținători, numărul acestora trebuie să reprezinte minim 5% din numărul locuitorilor unei circumscripții. În ambele cazuri propunerile trebuie întocmite în scris în 4 exemplare și trebuie să aibă numele, prenumele candidatului și inițiala tatălui acestuia, și date de identificare cum ar fi data și locul nașterii, domiciliul, ocupția și profesia acestuia. De asemnea, propunerea este însoțită de o declarație olografă de acceptare a candidaturii, declarația de avere, precum și o declarație pe propria răspundere privind calitatea de agent sau colaborator sau nu al organelor de securitate ca poliție politică. Acestea se depun cel târziu cu 30 de zile înanitea datei alegerilor.

Buletinele de vot sunt imprimate cu cel puțin 5 zile înaintea alegerilor și trebuie să aibă înscris pe ele simbolul de identificare al buletinului: „S” pentru Senat, respectiv ”D” pentru Camera Deputaților, ”Buletin de vot pentru alegerea….”, numărul secției de votare și data. Numărul buletinelor este egal cu numărul votanților plus 10%. Acestea sunt distribuite cu o zi înaintea alegerilor, sunt tipărite prin grija prefecților și sunt distribuite pe bază de proces verbal astfel:

Figura 2.2 Distribuirea buletinelor de vot și a stampilelor de vot

Ordinea candidaților pe buletinele de vot se face prin tragere la sorți.

Stampilele sunt de două tipuri, una de control care conține numărul secției de votare și se aplică pe pagina albă a buletinului de vot, iar cea de a doua cu mențiunea VOTAT și are numărul circumscripției electorale. Acestea sunt predate în același mod ca buletinele de vot.

Campania electorală începe cu 30 de zile înanitea datei alegerilor și se încheie cu o zi înanitea datei acestora. Legea prevede ce tip de materiale pot utiliza candidații și au ca scop prezentarea candidaților și a programelor acestora prin diferite mijloace (mitinguri, mass-media etc) în vederea câștigării voturilor alegătorilor.

Desfășurarea alegerilor este de 14 ore, de la 7.00-21.00, pe parcursulul unei singure zile. Votanții se prezintă cu cartea de identitate și cea de alegător, iar numărul acestora în secția de votare nu trebuie să depășască numărul cabinelor de vot. În secțiile de vot pe lângă membri BSV, pot fi prezenți observatori acredidați.

Stabilirea rezultatelor se face de la cel mai mic nivel la cel mai mare, adică de la BSC, la BECr, la BEC. După închiderea votării BSC inventariază ștampilele și buletinele neutilizate și sigilarea acestora; se deschide urna, se numără voturile care sunt consemnate într-un proces verbal, acestea sunt semnate de către președintele secției de votare și sunt întocmite cu cel mult 24 ore după terminarea alegerilor, apoi înanitate către BECr, care la rândul său consemnează într-un proces verbal rezultatul pentru cele două camere care să cuprindă voturile valabil exprimate pentru fiecare candidat., și îl înanitează în termen de 24 ore BEC, be baza căruia calculează progul electoral. Apoi se procedează la repartizarea mandatelor.

2.2 Etapele procesului electoral pentru Parlamentul European

Alegerile pentru Parlamentul European sunt prevăzute în procedura electorală a legislativului european, au la bază dreptul comunitar și anume Tratatul de funcționare Uniunii Europene. Acest act stipulează norme comune, dar prevede și faptul că fiecare țară membră a UE are norme specifice.

În ceea ce privește normele comune: acestea prevăd sistemul electoral care este pe liste sau vot transferabil, precum și faptul că fiecare cetățean al unei dintre țări poate participa la alegerile parlamentare, de asemenea normele comune stipulează situațiile în care un cetățean nu își poate exercita drepturile politice. (vezi tabelul 1.2)

În ceea ce privește normele naționale acestea vizează circumscripțiile, pragul electoral, dreptul resortanților de acandida, de a vota în țara de origine sau în țara gazdă, dreptul de a vota, candidaturile, perioada de votare, validarea acestora. Aceste norme naționale sunt completate cu legi organice proprii fiecărei țări.

Parlamentul European este ales odată la 5 ani. Data alegerilor este stabilită de fiecare țară în parte în funcție de cutumele și legislația acestora, astfel încât perioada votării este de 4 zile, de joi până duminică.

Circumscripțiile. La alegerile europene, majoritatea statelor membre funcționează ca o circumscripție unică. Totuși, cinci state membre (Belgia, Franța, Irlanda, Italia și Regatul Unit) și-au împărțit teritoriul național în mai multe circumscripții regionale.

Candidaturile. Deși tratatele și actele normative ale țărilor membre prevăd faptul că orice cetățean poate fi candidat în cazul în care nu este decăzut din drepturi, există și anumite excepții pe teritoriul Uniunii Europene: în anumite state membre (Republica Cehă, Danemarca, Germania, Grecia, Țările de Jos și Suedia) doar partidele și organizațiile politice pot depune candidaturi. În toate celelalte state membre candidaturile pot fi depuse dacă întrunesc un anumit număr de semnături sau grupează un anumit număr de alegători, iar în anumite cazuri este necesară depunerea unei garanții. În România, propunerile de candidați se depun și se înregistrează la Biroul Electoral Central cel mai tarziu cu 60 de zile înainte de ziua de referință.

În ceea ce privește stabilirea Biroului Electoral Central și a altor oficii, acestea urmează aceeași procedură ca și pentru Parlamentul național.

Validarea rezultatelor alegerilor. În Danemarca și Luxemburg parlamentul național validează rezultatele alegerilor. În Slovenia, Adunarea Națională este cea care confirmă alegerea deputaților în PE. În Germania, rezultatele finale sunt publicate de președintele biroului electoral federal la o zi după alegeri. În Austria, Belgia, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Italia, Irlanda, Slovenia și Regatul Unit, această confirmare constituie responsabilitatea instanțelor judecătorești, în timp ce în Germania există și această posibilitate în cazul în care decizia parlamentului este contestată. În Spania, validarea scrutinului se realizează de către „Junta Electoral Central” (biroul electoral central). În Țările de Jos, Portugalia și Suedia, această sarcină revine unei comisii de validare. În Franța, Consiliul de Stat are competența de a soluționa litigiile legate de alegeri, dar și ministrul de interne are acest drept dacă acesta consideră că formele și condițiile stabilite prin lege nu au fost respectate. În majoritatea statelor membre, normele privind campaniile electorale (fondurile autorizate, timpul de antenă, publicarea rezultatelor sondajelor) sunt aceleași ca pentru alegerile naționale.

Ultimul aspect stipulat de către pocedura electorală a parlamentului European vizează locurile devenite vacante în cursul unui mandat electoral: „În anumite state membre (Austria, Danemarca, Finlanda, Franța, Croația, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia și Regatul Unit), locurile devenite vacante sunt alocate primilor candidați nealeși de pe aceeași listă (eventual după ajustare, în funcție de voturile obținute de candidați). În Belgia, Irlanda, Germania și Suedia, locurile vacante sunt alocate supleanților. În Spania și Germania, dacă nu există supleanți, se ia în calcul ordinea candidaților pe liste. În Grecia, locurile vacante sunt alocate supleanților de pe aceeași listă; dacă nu există suficienți supleanți, au loc alegeri parțiale. În anumite state membre (de exemplu, Austria), deputații în PE au dreptul de a reveni în Parlamentul European după ce motivul plecării lor nu mai este valabil.”

2.3 Asemănări între procesul electoral privind alegerea parlamentului național și Parlamentul European

Între cele două tipuri de alegeri – pentru Parlamentul Național, respectiv pentru Parlamentul European – există atât asemănări (într-un număr mult mai mare) cât și deosebiri (acestea mai degrabă de tip formal și sunt date de normele naționale ale fiecărui stat membru în parte). Otologic cele două tipuri de scrutine sunt similare, fiind diferite doar ca număr de circumscripții, scop, etc. În tabelul de mai jos vom putea evidenția în oglindă asemănările și deosebirile dintre cele două tipuri de alegeri, urmărind bineînțeles fiecare etapă de la stabilirea datei până la validarea acestora.

Tabelul 2.2 Asemănări și deosebiri între Parlamentul European și Parlamentul Național (România)

Capitolul III Studiu de caz Alegerile pentru Parlamentul României și Parlamentul European

3.1 Alegerile pentru Parlamentul României din 2012

3.2 Alegerile pentru Parlamentul European 2014

3.1 Alegerile pentru Parlamentul României din 2012

Alegerile pentru Camera Deputaților și Senatul României din 2008 s-au desfășurat în baza următoarei legislații: Constituția României, Legea 35/2008, OUG 66/2008, OUG 97/2008, Legea 323/2009, Decizia CCR 503/2010, Legea 76/2010, OUG46/2012, OUG 67/2012, OUG 70/2012, HG 802/2012, HG 888/2012, HG 890/2012 HG 889.2012, HG 889/2012, HG 891/2012, HG 892/2012, HG 893/2012, HG HG 894/2012, HG 895/2012, HG 1092/2012, HG 1093/2012, OG 14/2005, Legea 144/2007, Legea 176/2010, OUG 49/2007, OUG 24/2008, Decizia CCR 672/2012 Hotărâri ale Autorității Electorale Permanenete, ale Biroului Electoral Central.

Procesul electoral așa cum a fost el evidențiat în capitolul doi al acestei lucrări a început cu aducerea la cunoștința publicului de către Guvern prin HG 888/2012 a datei alegerilor pentru Camera Deputaților și Senatului României, prin publicarea hotărârii în Monitorul official; data alegerilor a fost stabilită pentru 9 decembrie, iar anunțul a fost făcut conform legii cu 90 de zile înainte, adică pe 9 septembrie. Odată cu această hotărâre a fost publicat și calendarul desfășurării etapelor ce trebuiau parcurse în desfășurarea scrutinului, calendar pe care care îl vom sintetiza în cele ce urmează evidențiind cele mai importante evenimente din cele 114 prevăzute de HG 890/2012.

În data de 12 septembrie au fost trași la sorți judecătorii Înaltei Curți de Justiție și casație care au făcut parte din BEC, în 13 a fost votat președintele BEC, în 14 BEC a fost completat cu președintele și vicepreședinții AEP și câte un membru al Partidelor Parlamentare și ai minorităților naționale. Pe 30 septembrie a avut loc desemnarea judecătorilor din tribunalele județene care au făcut parte din BECr, pe 1 octombrie desemnarea reprezentanților AEP în BECr.

În data de 9 octombrie, primarii ajutați de către prefecți au delimitat și numerotat secțiile de votare. În data de 25 octombrie au fost tipărite listele electorale permanente. În data de 30 octombrie s-a încheiat perioada de depuneri a candidaturilor. Având în vedere că scutinul din 2012 a fost unul uninominal, conform listei însemnelor electorale depuse la BEC în acestă competiție s-au înscris 39 de partide, alianțe politice, alianțe electorale și organizații aparținând minorităților naționale, astfel: Forța Civică, Asociația Italienilor din România, Partidul Popular și al Protecției Sociale, Uniunea Bulgară din Banat, Forumul Democrat al Germanilor din România, Partidul Social Democrat al Muncitorilor, Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, Partidul Ecologist Român, Uniunea Croaților din România, Uniunea Democrată Turcă din România, Asociația Liga Albanezilor din România, Uniunea Culturală a Rutenilor din România, Partidul Democrat Liberal, Uniunea Ucrainienilor din România, Federația Comunităților Efreiești din România, Partidul România Mare, Uniunea Elenă din România, Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România, Partidul Național Creștin Democrat, Partidul Verde, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Uniunea Armenilor din România, Asociația Partida Romilor „PRO-EUROPA”, Partidul Civic Maghiar, Uniunea Polonezilor din România, Partidul Poporului, Partidul Alianța Socialistă, Uniunea Sârbilor din România, Partidul „Totul pentru Țară”, Alianța România Dreaptă, Partidul Noua Generație Creștin Democrat, Partidul Prodemo, Partidul României Europene, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, Partidul Poporului – Dan Diaconescu și Uniunea Social Liberală.

30 octombrie- 9 noiembrie depunerea de întâmpinări și contestații a candidaturilor, precum și soluționarea acestora.

Figura 3.1 Modelul Buletinului de vot pentru alegerile parlamentare din 2012

sursă: www.avocatnet.ro

În data de 9 septembrie s-a dat startul campaniei electorle. În data de 10 s-a stabilit prin tragere la sorți poziția candidaților pe buletinul de vot, pe 24 noiembrie a avut loc desemnarea președinților BSV și a locțiitorului acestuia, în data de 20 noiembrie au fost imprimate buletinele de vot. Pe 6 decembrie au fost puse la dispoziția secțiilor de votare copiile listelor permante, în 7 decembrie au fost distribuite buletinele de vot către secțiile de votare, în 8 decembrie s-a încheiat campania electorală, iar președinții secțiilor de vot au procedat la sigilarea urnelor, a buletinelor de vot și a ștampilelor.

Data de 9 decembrie a fost cea în care conform hotărârii de guvern s-a desfășurat scutinul pentru legislativul României, în intervalul orar 7.00-21.00. După încheierea votării s-a procedat la anularea buletinelor neîntrebuințate, numărarea buletinelor de vot și consemnarea în procese verbale a rezultatelor obținute. În data de 10 cel târziu au fost predate procesele verbale, ștampilele și buletinele de vot ale secțiilor de votare către BECr. Tot în data de 10 până la ora 21 se puteau depune cereri de anulare a scrutinului.

În data de 13 decembrie s-a efectuat centralizarea voturilor pe fiecare circumscripție electorală și pe fiecare colegiu uninominal, rezultatele fiind transmise către BEC, care a calculat pragul electoral și coeficientul electoral și a întocmit lista partidelor care au întrunit acest prag, dar și lista partidelor și cetățenilor care nu au întrunit pragul electoral, dar care aveau drept de reprezentare în Parlamentul României.

Apoi s-a defășurat prima etapă de repartizare a mandatelor, constatarea numărului de voturi valabil exprimate rămase neutilizate ca urmare a neîntrunirii coeficientului electoral, apoi etapa a II-a a repartizării mandatelor și transmiterea către BEC a rezultatelor. Până la anunțarea rezultatelor, BEC trebuie să soluționeze contestațiile și cererile de anulare a acestora; ulterior acestei operațiuni se aduc la cunoștința publicului rezultatele alegerilor prin publicarea în monitorul oficial.

Revenind la circumscripțiile electorale, acestea au fost în număr de 43, unul pentru fiecare județ, la care se adaugă unul pentru Municipiul București și unul pentru românii din diaspora. Având în vedere caracterul uninominal al procesului electoral din 2012, fiecare circumscripție electorală a fost delimitată în mai multe colegii uninominale pentre deputați și senatori. (vezi figurile 3.2 și 3.4)

Figura 3.2 Delimitarea Colegiilor uninominale pentru Camera Deputaților 2012

sursă: www.romaniaone.org

Figura 3.3 Delimitarea Colegiilor uninominale pentru Senatul României 2012

sursă: www.romaniaone.org

În ceea ce privește prezența la vot la nivel national, la alegerile parlamentare a fost de 41,72% la ora 21.00, a anuntat duminică purtatorul de cuvânt al Biroului Electoral Central, Marian Muhulet (in mediul urban, pana la ora 21.00, a fost de 40,49%, în mediul rural, prezența la vot, la ora 21.00, a fost de 43,4%). Într-un număr de 21 județe, prezența la vot a fost superioară mediei calculate la nivel național. În judetul Teleorman s-a înregistrat, potrivit BEC, cea mai mare prezență la vot, de 54,73% din totalul alegătorilor înscrisi în liste, fiind urmat de judetele Gorj – 54,14%, Mehedinți – 50,14%, Olt – 49,79%, Giurgiu – 49,1%. La polul opus s-a aflat județul Timiș, unde s-a înregistrat cea mai scazută prezență la urne, de 33,5% din alegătorii înscriși în listele electorale, urmat de județele Maramureș – 33,7%, Cluj – 35,27%, Arad – 35,28%, Sibiu – 37,12%.

Figura 3.4 Evoluția prezenței la vot în România 1992-2012 (în procente)

sursă: https://www.ceeol.com/search/journal-detail?id=247

Figura 3.4 Evoluția prezenței la vot în România 1992-2012 (în numere ambsolute)

sursă: https://www.ceeol.com/search/journal-detail?id=247

Cea mai mare prezență la urne la ALEGERILE PARLAMENTARE în ultimii 22 de ani a fost înregistrată la scrutinul din 20 mai 1990, când au votat circa 86,2% dintre alegători, reprezentând peste 14 milioane dintr-un total de 17.200.722 înscriși pe listele electorale permanente. La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992, prezența la vot a fost cu aproape 10% mai mică la nivel național. Astfel, la urne s-au prezentat 12.496.430 de alegători, dintr-un total de 16.380.663 înscriși pe listele electorale permanente. Prezența înregistrată a fost de 76,3%. În 3 noiembrie 1996, participarea la vot la alegerile parlamentare a înregistrat o scădere mult mai mică decât la scrutinul anterior. Au votat 76%, reprezentând 13.088.388 de alegători dintr-un total de 17.218.654 înscriși pe liste. La următorul scrutin parlamentar, desfășurat în 26 noiembrie 2000, participarea la vot a fost de 65,3%, în scădere cu 10% față de alegerile legislative din 1996. Au votat 11.559.458 de alegatori, dintre cei 17.699.727 înscriși pe listele electorale.

La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004, prezența la urne a fost de numai 58,9%, după ce au votat numai 10.794.653 de români dintre cei 18.449.344 cu drept de vot. Cea mai scăzută prezență la vot s-a înregistrat în scrutinul parlamentar trecut. Astfel, în 30 noiembrie 2008, prezența a fost de 39,2%, în scădere cu aproximativ 20% față de 2004. Au votat 7.237.995 din cei 18.464.274 de alegători înscriși pe liste.

În ceea ce privește alegerile, chiar dacă a fost vorba despre alegeri uninominale, partidele tradiționale ale României postdecembriste au fost cele care și-au trimis candidați la alegerile din 2012.

Principalii competitori, chiar dacă în cursă au intrat 34 de formațiuni, au fost USL, ARD, PP-DD și UDMR; de altfel aceste partide au fost și cele care au depășit pragul electoral de 5%. La nivel politic USL poate fi declarat principalul câștigător obținând atât pentru Camera Deputaților, cât și pentru Senat cele mai mari procentaje: 58,63%, respectiv 60,1%. Principalul său contracandidat a obținut 16,7% din voturi pentru Senatul României, respectiv 16,5% pentru Camera României. Marea surpriză a scrutinului din 2016 a constituit-o Partidul Poporului Dan Diaconescu care a obținut 13,99% dintre voturile cetățenilor români la Camera Deputaților, respectiv 14,65% din voturile valabil exprimate pentru camera superioară a Parlamentului României. Ultimul partid care a trecut pragul electoral a fost UDMR, care s-a situat cu puțin peste 5% (5,23% Senat, 5,13% Camera Deputaților); de altfel UDMR obține acest procentaj în mod tradițional.

Figura 3.5 Rezultatul votului politic la alegerile parlamentare din 2012 pentru Camera Deputaților

Sursă:http://infopolitic.ro/category/alegeri/parlamentare

Figura 3.6 Rezultatul votului politic la alegerile parlamentare din 2012 pentru Senat

sursă: http://infopolitic.ro/category/alegeri/parlamentare

În ceea ce privește distribuția la nivel național în figurile de mai jos putem observa care au fost regiunile în care alianțele politice și electorale, dar și partidele participante la vot au avut câștig.

Figura 3.7 Rezultatul alegerilor parlamentare – Camera Deputaților 2012

sursa:politicalcolours.ro

Figura 3.8 Rezultatul alegerilor parlamentare – Senat 2012

sursă: politicalcolours.ro

În ceea ce privește distribuirea numărului de mandate în concordanță cu rezultatul, USL a câștigat 398 de mandate de parlamentari din totalul celor 588, ARD 80, PPDD 68, UDMR 27, iar minoritățile naționale 18 mandate de deputați.

Tabelul 3.1 Distribuirea mandatelor în Parlamentul României în urma alegerilor din 2012

Figura 3.9 Distribuirea mandatelor în Camera Deputaților în urma alegerilor generale din 2012

sursă: http://infopolitic.ro/category/alegeri/parlamentare

Figura 3.10 Distribuirea mandatelor în Senatul României în urma alegerilor generale din 2012

sursă: http://infopolitic.ro/category/alegeri/parlamentare

3.2 Alegerile pentru Parlamentul European din 2014

Alegerile pentru europarlamentarele din 2014 s-au desfășurat în 22-25 mai, intervalul acesta delimitând strict perare în cele 27 de țări membre ale UE în acea perioadă. După cum spuneam în capitolul anterior, alegerile s-au desfășurat în conformitate cu procedura electorală a PE și în conformitate cu legile electorale ale fiecărui stat.

Revenind la perioadele de votare, acestea au avut loc după cum urmează: primii care s-au prezentat la urne au fost cetățenii Olandei și Regatului Unit al Marii Britanii, care au votat în data de 22 mai, în data de 23 în Irlanda au avut loc alegeri pentru legislativul european, în Cehia și Italia au avut loc alegeri care au durat două zile (acestea s-au desfășurat în 23-24 mai, respectiv 24-25 mai). În data de 24 s-au prezentat la urne cetățenii din Malta, Slovacia și Letonia, iar în data de 25 cetățenii din Austria, Finlanda, Polonia, Belgia, Franța, Portugalia, Bulgaria, Germania, România, Croația, Grecia, Cipru, Slovenia, Ungaria, Spania, Danemarca, Lituania, Suedia, Estonia și Luxemburg.

Tabelul 3. 2 Calendarul perioadei de votare pentru Parlamentul European

Sursă: http://www.europarl.europa.eu/portal/ro

În România data alegerilor a fost stabilită prin Hotărârea de Guvern 79/2014, iar calendarul pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea din România a membrilor Parlamentului European prin HG nr 80/2014, ambele publicate în Monitorul Oficial nr. 130/24.02.2014. Conform acestui calendar urmau să fie efectuate 100 de operațiuni, prima fiind aducerea la cunoștința publicului a datei alegerilor, iar ultima rezolvarea contestărilor, a acuzațiilor de fraudă sau cererile de anulare a acestuia.

În termen de 5 zile (28 februarie) s-au ales/tras la sorți cei 5 judecători ai ÎCJC membri ai BEC, pe data de 1 martie s-a ales președintele BEC, în ziua următoare a fost completat BEC cu membri AEP și ai Partidelor Politice parlamentare și neparlamentare participante la scrutin. Depunerile Candidaturilor s-au făcut cu cel târziu 60 de zile înaintea zilei de referință și s-au încheiat în 26 martie. În aceeași zi au fost desemnați judecătorii de la tribunalele județene pentru a face parte din BEJ. În 27 martie a avut loc completarea BEJ cu memebri ai partidelor minorităților naționale. În data de 27 martie au fost afișate listele cu candidații la PE din partea României.

În cursa electorală au intrat următoarele partide și candidați independenți: Alianța Electorală PSD-UNPR-PC (depunând liste complete cu 42 de candidați), Partidul Național Liberal (42), Partidul Mișcarea Populară (42), Partidul Democrat-Liberal (42), Forța Civică (42), Partidul Poporului Dan-Diaconescu (42), Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (42), Partidul Noua Republică (31), Partidul România Mare (31), Uniunea Democratică Maghiară din România (42), Partidul Ecologist Român (34), Partidul Verde (24), Partidul Alternativa Socialistă (42), Alianța Națională a Agricultorilor (33), Partidul Dreptății Sociale (41) și 8 candidați independenți: Ungureanu Georgiana, Filip Constantin, Liga Dănuț, Purea Paul, Capsali Pericle, Costea Peter, Diaconu Mircea și Dăeanu Valentin. Admiterea acestora a avut loc în data de 5 aprilie după depunerea contestărilor și soluționarea acestora în prealabil în perioada 27martie -5 aprilie. În data de 10 aprilie au fost tipărite listele electorale permanente, iar în termen de 2 zile au fost depuse eventuale contestații, iar acestea au fost soluționate.

În data de 17 aprilie a fost trasă la sorți ordinea candidaților pe buletinele de vot.

Figura 3.11 Specimen al buletinului de vot pentru desemnarea membrilor din România în PE

sursă: http://hunedoaralibera.ro/alegeri-europarlamentare-2014-buletinul-de-vot-va-avea-8-pagini-a4/

25 aprilie – stabilierea BSV, în aceeași zi a fost adusă la cunoștința publicului numărătoarea secțiilor de votare și totodată în data de 25 aprilie a început campania electorală. Pe 14 mai au fost asigurate sediile secțiilor de votare, în data de 15 a avut loc desemnarea președințile secțiilor de votare și a locțiitorilor acestora, tot în data de 15 a avut loc și imprimarea buletinlor de vot, contestațiile și soluționarea acestora au fost efectuate în 16-18 mai. Pe data de 18 mai au fost întocmite copiile listelor permanente electorale. În data de 23 au fost distribuite buletinele și ștampilele de vot către președinții BSV. În data de 24 s-a încheiat campania electorală. În data de 25 au avut loc alegerile în intervalul 07.00-21.00. În data de 26 a avut loc numărarea voturilor, completarea proceselor verbale, depunerea contestațiilor de anulare fraudare a alegerilor, până în data de 28 se soluționează eventualele contestații, după acestă etapă Biroul Electoral Central a validat alegerile și candidații care au primit mandat de europarlamentar.

În urma validării scrutinului s-a constatat că prezența la vot în România pentru PE a fost 32,44%, sub media europeană, aceasta fiind de 42,61%. Tot la capitolul prezență la vot se poate observa o scădere a participării cetățenilor europeni din 1979, până în preznt. Dacă în primul scrutin destinat alegerii membrilor Parlamentului European, prezența la urne a depășit 50%, fiind de 66,99%, pe parcursul anilor aceasta a scăzut astfel: în 1994 a fost de 58,98%, 1989 de 58,41%, 1994 de 56,67% (de altfel scrutinul din acel an a fost ultimul în care prezența a fost de peste 50%). Din 1999 ponderea populației Europei la alegerile pentru legislativul european a scăzut sub 50%, iar tendința a fost întotdeauna de scădere, după cum urmează: 1999 (49,51%), 2004 (45,47%), 2009 (42,97%) și 2014 (42,61%).

Figura 3. 12 Prezenta la vot în România pentru Parlamentul European 2014

Sursă:http://www.europarl.europa.eu/elections2014-results/ro/country-results-ro-2014.html

Figura 3. 13 Prezența la vot în vederea desemnării membrilor Parlamentului European

sursă: http://www.europarl.europa.eu/elections2014-results/ro/turnout.html

În ceea ce privește rezultatele pe mandate în România partidele de stânga au câștigat alegerile, alianța electorală PSD-UNPR-PC obținând 33,60% din sufragii, urmată de PNL care a obținut 15%, iar PDL 12,32% din voturile valabil exprimate, surpriza acestui scrutin fiind independentul Mircea Diaconu – 6,81% din voturile alegătorilor. Pragul electoral de 5% a fost trecut de PMP și UDMR care au obținut 6,21, respectiv 6,30% din voturile valabil exprimate, restul partidelor sau a candidaților independenți nereușind să treagă de pragul electoral. În urma repartizării mandatelo,r PSD-UNPR-PC au obținut 16 mandate, PNL 6, PDL 5, UDMR și PMP fiecare câte 2, iar Mircea Diaconu 1 mandat.

Figura 3.14 Rezultatul alegerilor în România la PE 2014, pe partide

Sursă: http://www.europarl.europa.eu/elections2014-results/ro/country-results-ro-2014.html

Figura 3.15 Rezultatele alegerilor în România pentru PE și afilierea la grupurile politice din PE

sursă: http://www.europarl.europa.eu/elections2014-results/ro/country-results-ro-2014.html

Tabelul 3.3 Distribuirea mandatelor de europarlamentar și afilierea la grupurile politice din PE

Sursă: http://www.europarl.europa.eu/elections2014-results/ro/country-results-ro-2014.html

După cum spuneam mai sus, dacă la nivelul României a câștigat partidul de stânga, rezultatul final al alegerilor a dat câștigătoare dreapta, asta chiar dacă niciunul dintre cele două grupuri politice nu a a depășit 50%, fiind nevoite să facă alianțe pentru desemnarea președintelui Comisiei Europene. Cele mai multe mandate au fost obținute de către Popularii europeni – 221 din totalul celor 751, obținând 29,43% din voturile cetățenilor UE, urmați de socialiști, care au obținut 191 de mandate și 25,43%. Conservatorii și Reformiltii europeni au obținut 9,32% din sufragii și în consecință 70 de mandate, Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa au obținut un procentaj apropiat 8,92% și 67 de mandate, Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordină au obținut 52 de mandate cu ajutorul celor 6,92% procente în alegerile din 2014, iar grupul format din Verzii și Alianța Liberă Europeană au obținut 50 de mandate, câștigând 6,66% din votul alegătorilor, Grupul Europa Libertății și Drepturi directe 48, fiind votați de 6,39% dintre alegătorii europeni, iar 52 de eurodeputați nu sunt afiliați la nicio grupare politică.

Figura 3.16 Rezultatul alegerilor și a numărului de mandate ale grupurilor politice în urma alegerilor PE 2014

sursă: http://www.europarl.europa.eu/elections2014-results/ro/election-results-2014.html

În ceea ce privește repartiția pe țări a mandatelor și afilierea acestora la grupurile politice din PE, lista poate fi consultată mai jos.

Tabelul 3. 4 Distribuirea manadatelor pe țări și partied în PE

Sursă: http://www.europarl.europa.eu/elections2014-results/ro/election-results-2014.html

Comparând datele de la scrutinul din 2009 cu cele din 2014 putem trage câteva concluzii cu privire la modul în care cetățenii și-au schimbat percepția și încrederea nu doar în Parlamentul European ci și în construcția europeană.

Figura 3.17 Numărul mandatelor și ditribuirea acestora la alegerile PE 2009

sursă: http://www.europarl.europa.eu/elections2014-results/ro/seats-group-member-2014.html

Comparând cele două grafice care arată numărul și distribuirea mandatelor pe grupuri politice în Parlamentul European putem vedea o creștere a numărului de mandate a Stângii unite și a eurodeputaților neafiliați, mai bine spus a grupului naționaliștilor extremiști. Acest lucru este cauzat de pierderea încrederii cetățenilor din statele membre mai vechi ale UE în construcția europeană și pe de altă prin neînțelegerea rolului PE în statele memebre noi în UE, în care s-au înregistrat ponderi scăzute de participare la scrutinul din 2014.

Concluzii

Alegerile Parlamentare (fie că vorbim despre Parlamentul Național al României, fie că este vorba despre Parlamentul European) sunt foarte importante, deoarece în virtutea acestora în organismele legislative sunt trimiși reprezentanți care prin activitatea lor vor afecta calitatea vieții comutității care i-a desemnat.

În primul capitol am putut observa că există mai multe subtilități, iar dreptul de a alege și de fi ales este condiționat atât în România cât și în alte țări; de asemenea există mai multe tipuri de sisteme electorale, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale.

Capitolul doi face o sinteză a etapelor procesului electoral. În cazul alegerilor pentru desemnarea membrilor în Parlamentul European procesul electoral este similar cu cel pentru Parlamentul Național, începe cu anunțarea datei alegerilor, iar perioada electorală este de 3 luni.

În capitolul doi s-au putut vedea clar diferențele, în cazul PE a fost vorba despre un scrutin proporțional, iar în cazul Parlamentului României de un scrutin mixt cu caracteristici preponderent uninominale.

În capitolul final al lucrării s-a putut observa o scădere a participării la vot în ambele scutine. În cazul legislativului național scăderea participării este cauzată de neîncrederea în clasa politică, iar în cazul PE este vorba de mai multe cauze: creșterea euroscepticismului în Europa de Vest (au apărut tot mai multe partide naționaliste care au ajuns să aibă foarte mulți votanți) și neînțelegerea rolului PE în Europa de Est.

Bibliografie selectivă

Bărbulescu I. Gh., Procesul decizional în Uniunea Europeană, edit, Polorom, Iași, 2008 Căpraru, M. Libertate și moderație politică, edit. Lumen Iași, 2010

Iancu, Gh. Dreptul constituțional și instituțiile politice, ediția IV, edit. Lumina Lex, București, 2007Iancu, Gh, Sistemul Electoral, edit. Regia Autonomă Monitorul Oficial, București,

Mikklos B., Sisteme electorale, suport de curs, Cluj-Napoca, 2013,

Parlamentul european: procedură electorală

Farcaș, A. V., Farcaș.L. Scurte considerații privind principiile constituționale în organizarea statului de drept în România, p disponibil on-line la http://www.upm.ro/gidni/GIDNI-01/Pol/Pol%2001%2026.pdf

Pop, F., în „Cea mai elegantă definiție a democrației” în Adevărul, disponibil on-line http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cea-mai-eleganta-definitie-democratiei-ion-ratiu-voilupta-ultima-picatura-sange-dreptul-nu-acord-cumine-1_537ca0080d133766a8d83939/index.html

Soresc, A (coord.), 25+2 modele electorale , disponibil online http://www.apd.ro/files/publicatii/25plus2_Modele_electorale_II_Actorii_procesului_electoral.pdf

Constituția României,

Legea 35/2008,

Legea 323/2009,

Legea 76/2010

OUG 66/2008,

OUG 97/2008, ,

Decizia CCR 503/2010,

, HG 888/2012,

HG 890/2012

HG 889.2012

HG 79/2014

HG nr 80/2014

www.avocatnet.ro

www.ceeol.com/search/journal-detail?id=247

/dexonline.ro/definitie/democra%C8%9Bie

www.europarl.europa.eu/portal/ro

infopolitic.ro/category/alegeri/parlamentare

www.romaniaone.org

www.mesa-strasbourg.eu