VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL DEPRESIUNII HAŢEG ŞI APLICAŢII METODOLOGICE [310562]
[anonimizat]:
Lect. univ. dr. PEPTENATU DANIEL
Autor:
Nichifor Daniela Adriana (căs. Belea)
Colegiul Tehnic de Transport Feroviar „Anghel Saligny”, Simeria,
județul Hunedoara
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 5
CAPITOLUL 1. [anonimizat] ………………………….. 7
1.1. Aspecte generale. Poziție geografică. Limite …………………………………………………………………………………………. 7
1.2. Contribuții la cunoașterea zonei …………………………………………………………………………………………………………………. 10
CAPITOLUL 2. ASPECTE TEORETICE ………………………………………………………………………………………………. 12
2.1. Concepte și noțiuni de bază utilizate în Geografia Turismului ………………………………………………….. 12
CAPITOLUL 3. POTENȚIALUL TURISTIC AL DEPRESIUNII HAȚEG …………………….. 15
3.1. Potențialul turistic natural ……………………………………………………………………………………………………………………………… 15
3.1.1. Substratul geologic și rolul său în apariția resurselor turistice ……………………………….. 15
3.1.1.1. Depozitele continentale de dinosaurieni ………………………………………………………… 17
3.1.1.2. [anonimizat] ……………. 19
3.1.2. Potențialul turistic al reliefului ……………………………………………………………………………………………….. 19
3.1.3. Potențialul turistic al climei ……………………………………………………………………………………………………… 23
3.1.4. Potențialul turistic al apelor ……………………………………………………………………………………………………… 27
3.1.5. Potențialul turistic biogeografic ……………………………………………………………………………………………… 30
3.1.6. Zone naturale protejate ……………………………………………………………………………………………………………….. 32
3.2. Potențialul turistic antropic …………………………………………………………………………………………………………………………… 38
3.2.1. [anonimizat] ………………………………………………………………………………………. 38
3.2.1.1. Situri arheologice și importanța lor turistică ……………………………………………….. 38
3.2.1.1.1. Perioada paleolitică ………………………………………………………………………………. 38
3.2.1.1.2. Perioada neolitică ………………………………………………………………………………….. 38
3.2.1.1.3. Epoca bronzului ……………………………………………………………………………………… 38
3.2.1.1.4. Epoca fierului ………………………………………………………………………………………….. 39
3.2.1.1.5. Epoca daco-romană ………………………………………………………………………………. 39
3.2.1.1.6. Perioada prefeudală ………………………………………………………………………………. 43
3.2.1.2. Cetăți și castele din perioada evului mediu ………………………………………………….. 44
3.2.1.2.1. Cetăți medievale …………………………………………………………………………………….. 44
3.2.1.2.2. Curți nobiliare și castele …………………………………………………………………….. 48
3.2.1.3. Edificii religioase ………………………………………………………………………………………………………. 50
3.2.1.3.1. Biserici ………………………………………………………………………………………………………… 50
3.2.1.3.2. Mănăstiri …………………………………………………………………………………………………….. 55
3.2.1.4. Clădiri de interes cultural-științific și turistic ……………………………………………… 57
3.2.1.4.1. Muzee ………………………………………………………………………………………………………….. 57
3.2.1.4.2. Case cu arhitectură tradițională ………………………………………………………. 59
3.2.1.4.3. Alte edificii cu funcție cultural-științifică …………………………………. 59
3.2.1.5. Busturi, monumente și plăci comemorative …………………………………………………. 61
3.2.2. Resurse turistice de factură etnografică ……………………………………………………………………………… 61
3.2.2.1. Arhitectura, uneltele și instalațiile tradiționale …………………………………………… 61
3.2.2.2. Portul popular și arta tradițională ………………………………………………………………………. 62
3.2.2.3. Manifestări etnoculturale ……………………………………………………………………………………….. 64
3.2.2.4. Gastronomie tradițională ……………………………………………………………………………………….. 67
3.2.3. Obiective economice cu funcție turistică …………………………………………………………………………… 68
CAPITOLUL 4. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ ………………………………………………………………………. 70
4.1. Structuri turistice cu funcție de cazare ……………………………………………………………………………………………………. 70
4.2. Structuri de alimentație publică ………………………………………………………………………………………………………………….. 78
4.3. Baza de agrement ………………………………………………………………………………………………………………………………………………. 80
4.4 Rețeaua de căi de comunicație și transport ……………………………………………………………………………………………. 82
4.4.1. Căile rutiere ………………………………………………………………………………………………………………………………………. 82
4.4.2. Căile ferate ………………………………………………………………………………………………………………………………………… 86
4.5. Structuri de informare – promovare a turismului în Depresiunii Hațeg ………………………………… 87
CAPITOLUL 5. CIRCULAȚIA TURISTICĂ ………………………………………………………………………………………. 89
5.1. Dinamica circulației turistice ………………………………………………………………………………………………………………………. 89
5.2. Indicatori ai circulației turistice ………………………………………………………………………………………………………………….. 91
CAPITOLUL 6. TIPURI ȘI FORME DE TURISM ………………………………………………………………………….. 96
6.1. Turismul cultural ……………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 97
6.1.1. Turismul cultural-istoric …………………………………………………………………………………………………………….. 97
6.1.2. Turismul religios …………………………………………………………………………………………………………………………… 97
6.1.3. Turismul rural (etnografic) ……………………………………………………………………………………………………….. 97
6.2. Turismul itinerant (de circulație) ……………………………………………………………………………………………………………….. 98
6.3. Turismul de agrement ……………………………………………………………………………………………………………………………………… 98
6.3.1. Turismul montan (drumeție) ……………………………………………………………………………………………………. 98
6.3.2. Turismul pentru sporturi de iarnă ………………………………………………………………………………………….. 98
6.3.3. Turismul piscicol …………………………………………………………………………………………………………………………… 99
6.3.4. Turismul cinegetic ………………………………………………………………………………………………………………………… 99
6.3.5. Cicloturismul ……………………………………………………………………………………………………………………………………. 99
6.3.6. Speoturismul …………………………………………………………………………………………………………………………………….. 99
6.3.7. Turismul de aventură …………………………………………………………………………………………………………………… 99
6.4. Turismul de tranzit ……………………………………………………………………………………………………………………………………………. 99
6.5. Turismul științific ……………………………………………………………………………………………………………………………………………. 100
6.6. Turismul școlar ………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 101
6.7. Turismul de week-end ………………………………………………………………………………………………………………………………….. 101
6.8. Turismul de sejur pentru odihnă ……………………………………………………………………………………………………………… 101
6.9. Ecoturismul ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 101
CAPITOLUL 7. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE TURISTICĂ ÎN DEPRESIUNEA HAȚEG ………………………………………………………………………………………………………………………………… 102
7.1. Analiza SWOT …………………………………………………………………………………………………………………………………………………. 102
7.2. Perspective de dezvoltare ……………………………………………………………………………………………………………………………. 104
CAPITOLUL 8. APLICAȚII METODICO-DIDACTICE ……………………………………………………….. 107
8.1.Valorificarea conținutului lucrării și integrarea acesteia în cadrul lecțiilor de la clasă … 107
8.2. Metode și mijloace de învățământ utilizate în predarea – învățarea elementelor de Geografia Turismului …………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 121
8.3. Activități didactice extrașcolare ………………………………………………………………………………………………………………. 125
8.3.1. Activitățile didactice turistice ……………………………………………………………………………………………….. 125
8.3.2. Proiectul educațional …………………………………………………………………………………………………………………. 131
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 133
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………. 136
INTRODUCERE
„Țara Hațegului întrunește în sine tot ce are Ardealul mai bun și mai frumos”, spunea cândva Ion Pop Reteganu, cuprinzând în aceste câteva vorbe adevărata esență a acestei regiuni din sud-vestul Transilvaniei, străjuită de Munții Retezat, Munții Șureanu, Munții Țarcu și Munții Poiana-Ruscă, leagăn al poporului român, loc unde pare că timpul s-a oprit de teama de a nu se pierde în urma sa atât de multe zvonuri despre oameni unici și ale lor fapte minunate.
Zonă pitorească și incitantă prin frumusețea sa, această regiune avea să primească, cum altfel, supra-numele de „țară”, căci doar așa, locuitorii ei puteau să arate că e vorba de mai mult decât de o simplă depresiune sau de o întindere de la poalele munților. Țara Hațegului este, poate, chiar acel „picior de plai”, pe care se scoboară spre noi – cei de azi, istoriile și legendele celor de ieri, oferite nouă spre a ne fi hrană pentru suflet și pavăză împotriva uitării.
O incursiune în Depresiunea Hațeg este azi, mai mult ca oricând, o reîntoarcere către momentul când s-a zămislit poporul român. Depresiunea Hațeg ascunde, ca într-o uriașă rezervație naturală, milenii de istorie românească. Ruinele romane amestecate cu florile câmpurilor, cetățile medievale și nenumăratele biserici presărate printre colinele domoale ale depresiunii, dezvăluie trecătorului urme și amintiri îmbătrânite de ploile și vânturile atâtor veacuri trecute.
Plecând de la aceste premise am optat ca în lucrarea de față să prezint aspecte legate de cunoașterea și valorificarea potențialului turistic al Depresiunii Hațeg precum și posibilitățile de folosire a valențelor instructiv-educative ale conținutului științific în scopul formării competențelor la elevii din învățământul preuniversitar.
Primul capitol prezintă caracterele generale ale Depresiunii Hațeg, poziția geografică și limitele, urmate de un scurt istoric al cercetărilor efectuate în această zonă.
Capitolul al doilea cuprinde aspecte teoretice legate de terminologia specifică Geografiei Turismului.
Al treilea capitol al studiului este dedicat analizei acestui spațiu geografic în care componentele naturale și antropice se îmbină într-un mod aparte și care îi conferă un potențial turistic unic.
Următoarele două capitole abordează probleme ale valorificării potențialului turistic, precum infrastructura turistică, respectiv circulația turistică, prin care se măsoară calitatea și eficiența celorlalte componente turistice.
Capitolul al șaselea cuprinde o parte teoretică și o prezentare a principalelor forme și tipuri de turism practicate în zonă.
Analiza SWOT realizată în cadrul celui de-al șaptelea capitol este completată de perspectivele dezvoltării turistice a Depresiunii Hațeg.
Ultimul capitol, cu caracter metodico – didactic și aplicativ prezintă modalitățile prin care conținutul științific al acestei lucrări poate fi utilizat în cadrul activităților didactice școlare și extrașcolare.
Elaborarea lucrării metodico-științifice are la bază studiul bibliografiei, studiul și prelucrarea unor hărți, analiza și prelucrarea datelor obținute de la Direcția Județeană de Statistică Hunedoara și Direcția Lucrări Publice, Investiții, Administrare și Exploatare Drumuri – Consiliul Județean Huneodara, accesarea unor site-uri de promovare turistică și nu în ultimul rând cercetarea în teren. Pentru ilustrarea elementelor, fenomenelor și proceselor analizate a fost folosit un material grafic și cartografic reprezentat de schițe, hărți, tabele, grafice și fotografii.
Lucrarea a fost elaborată sub îndrumarea domnului lector universitar doctor Daniel Peptenatu, căruia doresc să-i aduc mulțumiri.
CAPITOLUL 1. DEPRESIUNEA HAȚEG – CARACTERE GENERALE
1.1. Aspecte generale. Poziție geografică. Limite
Situată în partea central-vestică a României, Depresiunea Hațeg reprezintă o individualitate geografică distinctă în care frumusețea peisajelor naturale se îmbină cu bogăția valorilor spirituale și materiale care au condus la conturarea unui spațiu unic în țară și chiar în lume. Teritoriul său se întinde de la 45˚27' latitudine nordică la Merișor până la 45˚36' latitudine nordică la Hațeg și între 22˚43' longitudine estică la Zeicani și 23˚11' longitudine estică la Petros. Între aceste limite depresiunea ocupă o suprafață de 1380 kmp și se întinde pe direcția vest-est pe o lungime de circa 50 km și pe direcția nord-sud pe o lățime de de aproximativ 30-35 km.
Fig.1. Poziția geografică a Depresiunii Hațeg în cadrul țării (sursa: www.geopark.go.ro)
Suprapusă bazinului mijlociu al Streiului, depresiunea intramontană a Hațegului prezintă vechi drumuri de legătură, prin pasuri și trecători, între Transilvania, Banat și Oltenia (fig.1). Astfel, prin Valea Bistrei și Poarta de Fier a Transilvaniei (699 m) se realizează legătura spre culoarul Timiș-Cerna, prin înșeuarea de la Merișor-Bănița (750 m) cu depresiunea Petroșani și prin defileul Streiului la Subcetate cu Transilvania.
Depresiunea Hațeg este localizată în zona de contact a Carpaților Meridionali cu Carpații Occidentali, având o formă aproximativă de triunghi, fiind o unitate naturală bine individualizată. Este încadrată de Munții Poiana Ruscă în vest și nord-vest, prelungirile nordice ale Munților Țarcu în sud-vest, Munții Retezat în sud, Munții Șureanu în est și nord-est și Dealurile Hunedoarei în nord (fig.2). Această poziție i-a atras numele de Țara Hațegului, „țară” în sensul de regiune geografică bine individualizată, un teritoriu încărcat de istorie și tradiții proprii.
Fig.2. Poziția geografică a Depresiunii Hațeg în cadrul județului Hunedoara (sursa: Atlasul județelor din R.S.R., București, 1978)
Ca organizare administrativ-teritorială, Depresiunea Hațeg se găsește pe teritoriul județului Hunedoara (fig.3) și cuprinde 11 unități administrative: 1 oraș (Hațeg) și 10 comune (Baru, Densuș, General Berthelot, Pui, Răchitova, Râu de Mori, Sarmizegetusa, Sălașu de Sus, Sântămăria Orlea și Totești).
Fig.3. Harta administrativă a județului Hunedoara
(sursa: Luca, S.A., Repertoriul arheologic al județului Hunedoara, Editura Altip, Alba-Iulia, 2005)
Dacă limita fizico-geografică se suprapune contactului dintre depresiune și versanții mărginași, cea administrativă urmărește limitele localităților componente. Limita nordică a zonei este dată de limita administrativă a localității Hațeg cu Bretea Română și Teliucul Inferior, Răchitova cu Toplița și Lunca Cernii și Densuș cu Lunca Cernii. Limita estică se suprapune peste limita administrativă a comunei Sântămăria Orlea cu Bretea Română și Boșorod, respectiv comunele Pui și Baru cu Orăștioara de Sus, Beriu, Bănița și Petroșani. În partea de sud limita este reprezentată de Munții Retezat și Țarcu, respectiv limita administrativă a comunelor Baru, Pui, Sălașu de Sus și Râu de Mori cu localitățile Lupeni, Uricani și Câmpu lui Neag. Limita de vest este constituită din limita administrativă a comunelor Densuș, Sarmizegetusa și Râu de Mori cu județele Caraș-Severin și Gorj.
1.2. Contribuții la cunoașterea zonei
De-a lungul timpului oameni de știință din diferite domenii de cercetare au lăsat în urmă numeroase studii și cercetări asupra condițiilor naturale, istorice, culturale și economice ale Depresiunii Hațeg.
Cercetările geologice și paleontologice începute în zonă încă din secolul al XIX-lea de către Franz Nopcsa în anul 1895 au fost continuate de Dan Grigorescu (1975, 1983, 2002, 2008) și Zoltan Csiki (2006, 2007, 2008). Referiri la formarea și structura geologică a depresiunii apar în lucrări de sinteză geologică despre bazinele intramontane realizate de L. Mrazec (1932), A. Mamulea (1953), N. Orghidan (1969), V. Mutihac și L. Ionesi (1974).
Primele caracteristici geomorfolgice ale zonei au fost surprinse în lucarea lui Emm. de Martonne (1907) despre Carpații Meridionali. Ulterior, un studiu detaliat asupra geomorfologiei Depresiunii Hațeg a fost realizat de Cornelia Grumăzescu (1975), la care s-au adăugat diverse lucrări semnate de C. Stăncescu (1965, 1966), S. Duma (1972), Urdea (2000), Drăguț (2003), Ardelean (2010) etc.
Depresiunea Hațeg a constituit obiectul unor studii geografice de importanță deosebită prin conținutul lor științific. Se remarcă, în acest sens, lucrări din domeniul climatic, hidrologic (Zoia Lazăr, 1995) și biogeografic (N. Boșcaiu, L. Peterfi, E. Cernelea, 1974, Cornelia Gheorghiță, C. Lupaș, Agnișa Nuțu, 1969, M. Balazs, 1995).
Contribuții remarcabile la cunoașterea istoriei acestui spațiu au avut D. Berciu (1966), C. Daicoviciu (1966), H. Daicoviciu (1966, 1968, 1980), D.Tudor (1968), I. Andrițoiu (1979), A.A. Rusu (1982,1983), R. Popa (1988), M. Macrea (1989), I. Lazăr (1997).
Pagini memorabile despre viața, cultura și civilizația satului hațegan au lăsat Aron Densușianu (1865), Ion Pop Reteganu, Nicolae și Ovid Densușianu (1915), Romulus Vuia (1926). Cercetări cu caracter sociologic și economic s-au efectuat îndeosebi asupra satului Clopotiva de către echipa academicianului Dimitrie Gusti, condusă de geograful Ion Conea (1940). Acesta din urmă a elaborat și o lucrare de geografie istorică și toponimie: „O nestemată a pământului românesc-Țara Hațegului” (1937).
Cercetări aprofundate asupra componentelor habitatului rural și populației au fost efectuate de Ioan Gruescu (1972), Melinda Cândea (1996) și Nicolae Popa (1999, 2000, 2001).
Dintre lucrările în care se fac referiri la obiective și trasee turistice din Depresiunea Hațeg se pot menționa ghidurile realizate de O. Floca, V. Șuiagă (1963), Dumitru Rus (1998), Camelia Dobrea și Dan Palcu (2011), Al. Andrășanu, C. Ciobanu, D.V. Palcu, Eliza Donescu și Jiulia Olariu (2012). În regionarea turistică a României realizată de Mihai Ielenicz și Laura Comănescu (2009) se prezintă zona turistică complexă Hațeg-Deva. Nicolae Popa face o clasificare a formelor de turism și a tipurilor de sate după potențialul lor turistic în Depesiunea Hațegului în anul 1999.
Monografiile geografice ale județului Hunedoara realizate de I. Gruescu, Cornelia Grumăzescu (1970) și un colectiv de autori coordonat de I. Bara, Denisa Toma și Ioachim Lazăr (2012) cuprind numeroase informații despre obiectivele turistice din Depresiunea Hațeg.
Toate aceste surse documentare au reprezentat un instrument de lucru indispensabil pentru efectuarea studiului privind potențialul turistic al Depresiunii Hațeg și valorificarea acestuia.
CAPITOLUL 2. ASPECTE TEORETICE
Concepte și noțiuni de bază utilizate în Geografia Turismului
În literatura geografică de specialitate sunt propuse o serie de definiții ale termenilor proprii Geografiei Turismului. Din terminologia specifică utilizată în cadrul acestei lucrări amintim: turism, potențial turistic, patrimoniu turistic, activități turistice și obiectiv turistic.
De-a lungul anilor s-au utilizat diverse definiții pentru termenul de turism. Profesorul elvețian W. Hunziker (1942) este cel care a formulat una din primele definiții utilizate pe plan internațional: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”. În țara noastră, marele geograf George Vâlsan (1936) considera că turismul reprezintă „acțiunea de a călători în timp și spațiu, fără interes material determinant ci numai în scop fizic sau intelectual, adică pentru a dobândi voe bună, sănătate și cultură”.
În Dicționarul Enciclopedic Român (1966, vol.IV) este propusă următoarea definiție a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc."
În cadrul Conferinței Internaționale asupra turismului și statisticii turismului de la Ottawa (1991), Organizația Mondială a Turismului a realizat o nouă definiție: „Turismul se referă la activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru o perioadă nespecificată de timp și al cărei scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare."
În ansamblu, noțiunea de turism exprimă o activitate desfășurată în timpul liber care implică deplasarea și staționarea pentru o perioadă de timp în anumite locuri în afara localității de domiciliu, în scopul satisfacerii unor necesități de odihnă și recreere, cultural-științifice sau de tratare a unor afecțiuni.
Un alt termen utilizat este cel de potențial turistic, care este definit de Mihai Ielenicz și Laura Comănescu ca fiind „ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activități turistice”.
În 1996, P. Cocean consideră potențialul turistic drept „rezultatul asocierii spațiale a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă” iar G. Erdeli și I. Istrate ca „ansamblul elementelor naturale, economice și cultural-istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, dau o anumită funcționalitate pentru turism și deci constituie premise penru dezvoltarea activității de turism.”
Melinda Cândea, Tamara Simon și Elena Bogdan prezintă o definire separată a potențialului turistic natural și a potențialului turistic antropic. Astfel, potențialul natural reprezintă „totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună), inclusiv caracteristicile modificate sau amenajări ale acestora” iar potențialul turistic antropic „totalitatea resurselor turistice rezultate ale creației umane din punct de vedere cultural, istoric și tehnico-economic și reunește resursele turistice antropice materiale (obiective istorice, religioase, culturale, sportive și etnografice etc.) și activități și manifestări antropice cu funcție turistică”.
În Legea Turismului, capitolul II, Art.3, se definește termenul de patrimoniu turistic ca „ansamblul resurselor turistice și structurilor realizate în scopul valorificării lor prin activități de truism”. Din punct de vedere structural, patrimoniul turistic reprezintă ansamblul de elemente naturale, sociale, economice, culturale, dar și totalitatea amenajărilor (căi de comunicație, baza de cazare, odihnă, tratament, masă, amenajări penrtu distracții și instrucție) destinate activităților turistice de pe un teritoriu.
Activitățile turistice reprezintă diverse preocupări (acțiuni) care sunt orientate spre realizarea în bune condiții a unei anumite forme de turism (activități ale agentului de turism, recepționerului, personalului din unitățile alimentare sau de la punctele de vizită, acțiunile realizate de ghid).
Obiectivul turistic reprezintă orice element natural, economic, social, cultural etc. care prezintă un interes de cunoaștere sau folosire de către o masă de oameni pentru care se înfăptuiește o activitate turistică.
CAPITOLUL 3. POTENȚIALUL TURISTIC AL DEPRESIUNII HAȚEG
3.1. Potențialul turistic natural
3.1.1. Substratul geologic și rolul său în apariția resurselor turistice
Depresiunea Hațegului are o structură geologică complexă, reprezentată de sedimentarul getic (permian, jurasic și cretacic) acoperit de depozite paleogene și neogene.
Permianul. Depozitele permiene sunt dispuse peste fundamentul cristalin în mod transgresiv și discordant și sunt reprezentate de conglomerate cu cuarțite și gresii de culoare roșiatică-violacee care apar la suprafață în zona localității Clopotiva.
În intervalul Neopermian-Triasic zona a suferit o fază de exondare urmată de ciclurile de sedimentare din Jurasic și Cretacic.
Jurasicul este alcătuit din depozitele din Liasic (conglomerate depuse peste depozitele permiene sau direct peste cristalin, alături de gresii cuarțoase micacee cu intercalații de argile și cuiburi de cărbuni în care F. Laufer a descris o floră cu Cladophlebis lolifolici, Dictyophyllum aculillobum, Pterophylhtm sp. etc ), Dogger (calcare grezoase și grezo-calcare cu grosime de 50 m, în care au fost identificate fosile precum Eniolium rencvieri) și Malm (depozite marno-calcaroase micacee cu Euaspidoceras peramatum, calcare stratificate cu silex și calcare slab argiloase cu concrețiuni silicioase de culoare roșie-cărămizie, cu fragmente de amoniți și belemniți).
Cretacicul este reprezentat de 2 cicluri de sedimentare: ciclul eocretacic și ciclul neocretacic. Depozite din cretacicul inferior (Berriasian-Apțian), precum calcare oolitice, calcare masive și calcare organogene, au fost identificate la est de Valea Streiului, până la bazinul Jiului de Est.
În Apțian-Albian a urmat o fază de exondare, în timpul căreia s-a format relief carstic în ale cărui forme negative s-au descoperit formațiuni bauxitifere.
În Cretacicul Superior (Cenomanian-Senonian) s-a înregistrat un regim de instabilitate tectonică, în care s-au acumulat depozite detritice (conglomerate poligene, gresii micacee cu rare intercalații de argile grezoase, marne și marnocalcare bogat fosilifere, argile grezoase și gresii argiloase), cu răspândire la nord de Valea Streiului – între râul Ohaba și Fizești – și în sud-estul zonei, la Bănița.
Paroxismul laramic de la sfârșitul Maastrichtianului a exondat zona Hațeg, care a evoluat în regim continental. În această perioadă s-au acumulat depozite continentale lacustre, precum conglomerate, gresii, argile nisipoase și marnoargile. Acestea au grosimi de 3000 de m, se găsesc în jumătatea vestică, pe Valea Sibișel și au fost denumite ,,Strate de Sânpetru” de către Franz Nopcsa, care a identificat în cadrul lor, pentru prima dată, resturi de chelonieni, crocodilieni și dinosaurieni: Kallokibotion bokaiidi, Kallokibotion Magnificum, Crocodilus aff. Valensis, Megalosaurus hungaricus, Tithanosaurus dacus, Rhabdodon priscus, Sruthiosaurus transsylvanicus, Elopteryx nopcsai (prima pasăre fosilă descoperită în țara noastră).
Aceste depozite continentale reprezintă molasa tectogenezei laramice. În continuare, mișcările tectonice savice și stirice au determinat scufundarea acestui compartiment de-a lungul unui sistem de falii care reprezintă fundamentul imediat al depresiunii posttectonice Hațeg.
Fazele marine și lacustre, care au alternat cu perioade continentale (când factorii externi au erodat intens munții din jur), au determinat umplerea bazinului tectonic cu o serie de depozite sedimentare variate sub aspect litologic. Au fost identificate două cicluri de sedimentare: Paleogen-Eomiocen și Mezo-Neomiocen, între care există o lacună stratigrafică corespunzătoare unei faze de exondare din Eomiocen.
Primul ciclu de sedimentare Paleogen-Miocen inferior este reprezentat de conglomerate, gresii și argile intercalate pe alocuri cu calcare care conțin fosile ale unei faune de apă dulce, cu Planorbis crassűs, Helix crepistema, Limnaea marginata. În partea sud-estică a depresiunii, în zona Merișor, stratul grosier inferior este acoperit de un complex cu grosime de 200 m argilos-nisipos cenușiu în care Gheorghe Iliescu identifică forme fosilifere precum Pirenella plicata, Turritella cu Nonion granosum, Bulimina inflata, Elphidium minuium. Aceste depozite se găsesc la suprafață în cuveta Merișor, în sudul depresiunii și în sudul interfluviului Râu Mare-Sibișel.
Al doilea ciclu de sedimentare Miocen mediu-superior începe cu Badedianul care se regăsește în partea de vest a depresiunii și este alcătuit din conglomerate, gresii și marne intercalate cu evaporite, tufite și calcare cu Lithothamnivm de tip Leitha.
Depozitele din Sarmațian s-au identificat cu precădere în partea centrală a depresiunii, unde grosimea lor poate depăși 500 m și cuprind argile micacee, marne și gresii nisipoase, nisipuri cu lentile de prundișuri intercalate cu tufite și straturi de cărbune, în care s-a menționat prezența unei faune cu Congeria sarmatica, Ervilia d’issita Abra reflexa, Macini cich-waldi, Potomides picta mitralis ș.a.m.d.
În intervalul Basarabian târziu-Pliocen timpuriu, Carpații au suferit o mișcare de ridicare care a antrenat și depresiunea Hațeg, aceasta devenind o zonă continentală.
Depozitele din Cuaternar reprezintă partea superioară a depresiunii, fiind alcătuite din prundișuri, nisipuri și argile.
3.1.1.1. Depozitele continentale de dinosaurieni
Primele consemnări despre dinozaurii din Depresiunea Hațeg îi aparțin lui Franz Nopcsa, un nobil local pe ale cărui moșii au fost găsite întâmplător, chiar de către sora acestuia, primele resturi fosile. Nopcsa și-a dedicat o mare parte din activitatea sa științifică studierii aspectelor legate de paleontologia reptilelor fosile din bazinul hațegan. A publicat numeroase monografii detaliate ale unor specii de chelonieni, crocodilieni și dinosaurieni descoperiți în această regiune: Kallokibotion bokaiidi, Kallokibotion Magnificum, Crocodilus aff. Valensis, Megalosaurus hungaricus, Tithanosaurus dacus, Rhabdodon priscus, Sruthiosaurus transsylvanicus, Elopteryx nopcsai. Referiri la aceste specii sunt cuprinse și în alte lucrări de amploare ale paleontologului hațegan, ducând la popularizarea descoperirilor sale. Din păcate, după moartea baronului Nopcsa în anul 1933, cercetările asupra dinozaurilor au fost sistate. Ca urmare, anumite aspecte, precum vârsta acestora, au rămas pentru multă vreme incerte.
Activitățile de cercetare științifică asupra dinozaurilor pitici din depresiunea Hațeg au fost reluate după anul 1977 de către o echipă de cercetători din cadrul Universității din București îndrumată de profesor dr. Dan Grigorescu de la Facultatea de Geologie, căruia i s-a alăturat mai târziu lector dr. Zoltan Csiki. Studiile au condus la concluzia că dinozaurii pitici din Depresiunea Hațeg au trăit la sfârșitul cretacicului, în urmă cu aproximativ 70 de milioane de ani, când această zonă era o insulă tropicală amplasată în mijlocul Mării Tethys.
Din cauza condițiilor de izolare față de alte zone ale uscatului din aceea perioadă, dinozaurii din Hațeg sufereau de nanism insular, având o talie cu mult sub media altor specii.
Alături de echipa de cercetători de la Universiatea din București au contribuit la studierea biotopurilor, a condițiilor climatice și a evoluției faunei din Depresiunea Hațegului oameni de știință de la universitățile din Cluj și Petroșani, precum și din străinătate (S.U.A, Canada, Austria, Germania, Franța, Regatul Unit și Belgia). Cercetările actuale au confirmat în mare parte rezultatele muncii lui Nopcsa, aducând totodată și unele completări, prin descoperirea unor noi urme dintre care se remarcă resturile unui pterozaur (Hatzegopteryx tambena) și a unor noi areale de cuibărire, inclusiv cu ouă eclozate (foto.1) și fosile de pui nou-născuți (caz foarte rar la nivel mondial).
Foto.1. Cuib cu ouă de dinozaur Foto.2. Fragmente de carapace
(Kallokibotion bajazidi)
Până la ora actuală s-au făcut studii despre câteva specii de dinozauri, dintre care se remarcă Telmatosaurus transsylvanicus (dinozaur cu cioc de rață, de talie mică), Rhabdodon robustus (dinozaur ierbivor cu dinți crestați), Magyarosaurus dacus (dinozaur ierbivor cu talia mai mare, de aproximativ 10 m lungime), Struthiosaurus transilvanicus (dinozaur ierbivor cu talia de maxim 2,5 m lungime, cu corpul acoperit de plăci osoase) și Elopteryx nopcsai (dinozaur carnivor din familia velociraptorilor, de talie mică), la care se adaugă cercetări legate și de alte specii de crocodili, șerpi, șopârle, țestoase (foto.2), mamifere, păsări, amfibieni și pești.
3.1.1.2. Elementele geologice de interes științific și turistic
Dintre elementele geologice ale depresiunii de interes științific și turistic se pot menționa cele identificate la Clopotiva (conglomerate permiene ce conțin cuarțite și gresii roșiatice-violacee), Fizești (calcare jurasice cu un conținut bogat fosilifer), Ohaba Ponor (roci de tip ,,terra rosa” și bauxită aparținând Cretacicului), Sânpetru (foto.3), Nălațvad, Totești și Tuștea (depozite continentale din Cretacic cu resturi de chelonieni, crocodilieni și dinosaurieni), Răchitova (depozite cretacice vulcanogene sedimentare), Merișor și Clopotiva (depozite paleogene și miocene ce conțin fosile de organisme marine și gasteropode de apă dulce).
Foto.3. Resturi fosile, marine și continentale, ouă de dinozaur pietrificate – Sânpetru
(Sursa: www.sîntămăriaorlea.ro)
3.1.2. Potențialul turistic al reliefului
Depresiunea intramontană Hațeg, clar delimitată prin diferența de nivel și alcătuirea geologică față de zona montană înconjurătoare, se individualizează în cadrul Carpaților Meridionali fiind o unitate de relief complexă: tectonică, de eroziune și de acumulare. Prin caracteristicile sale litologice, morfologice, morfometrice și de expoziție, relieful Depresiunii Hațeg influențează condițiile climatice, etajarea vegetației și varietatea învelișului de soluri, contribuind la conturarea unor peisaje geografice naturale cu un potențial turistic remarcabil (foto.4).
Foto.4. Depresiunea Hațeg
Cornelia Grumăzescu (1975) identifică în cadrul Depresiunii Hațeg mai multe trepte de relief cu aspecte specifice ale reliefului petrografic și structural.
Fig.4. Relieful Depresiunii Hațeg
(Sursa: Cândea Melinda, Carpații Meridionali în sistemul montan românesc, Editura Universității din București, 1996)
Astfel, în partea marginală se evidențiază treapta munceilor și dealurilor piemontane (piemonturi de eroziune) ce prezintă lățimi variabile, cu îngustări și chiar lacune la contactul depresiunii cu masivele muntoase (fig.4). Sculptată atât în formațiuni cristaline, cât și depozite sedimentare vechi (conglomerate, microconglomerate, calcare, gresii, argile, marne), această treaptă de relief are altitudini ce variază între 600-800 m pe latura de sud și vest și 900 m în partea estică (sectorul Fizești-Ohaba Ponor). Interfluviile prezintă un profil longitudinal, în trepte corespunzătoare suprafețelor de eroziune, mai bine conservate în partea vestică, nord-vestică și nordică a bazinului Streiului. Datorită alcătuirii petrografice, pe latura nord-estică interfluviile sunt puternic fragmentate și prezintă o înclinare mai mare, fiind dominate de martorii de eroziune.
Unitatea geomorfologică internă a Depresiunii Hațeg este reprezentată de treapta deluroasă secundă, de natură piemontană (piemonturi de acumulare) ce se prezintă sub forma unor culmi prelungi cu altitudini între 450-650 m, formate în totalitate pe depozite fluvio- lacustre paleogene (conglomerate), eocene (marne, gresii) și neogene (nisipuri și pietrișuri). Alcătuirea litologică face ca versanții să fie frecvent afectați de procese de eroziune, precum alunecările de teren și surpările. Unele văi, precum cea a Sibișelului au profil transversal asimetric, cu versantul stâng mai abrupt din cauza pietrișurilor mai dure.
Treapta mai joasă și netedă a depresiunii se regăsește în partea sa centrală și este reprezentată de câmpia piemontană (depozite sedimentare miocen-pliocene) alcătuită din treapta câmpiei piemontane înalte (altitudini de 380 și 600 m) și treapta câmpiei piemontane joase (325-450 m altitudine).
Câmpia piemontană înaltă este localizată la est de valea Sibișelului (Nucșoarei) și este alcătuită din conurile de dejecție ale Nucșoarei, Râu Alb și Râu Bărbat la ieșirea acestora din Munții Retezat.
Câmpia piemontană joasă ocupă jumătatea vestică a depresiunii corespunzătoare șesului format de conurile de dejecție ale Râului Mare, Breazovei și Pârâului Galben. Predomină suprafețele plate, ușor înclinate de la sud spre nord, fragmentate de procesele de modelare actuală.
Cele mai mici altitudini (300-370 m) se regăsesc în luncile largi ale Râului Mare și Galbenei care alcătuiesc șesul aluvial inundabil. Acesta este fragmentat doar de pârâiașele care coboară din dealurile care închid depresiunea la nord (Prislop-778 m, Mangota-577 m, Pietrișului-515 m, Bursucului- 470 m).
Ca urmare a procesului de ridicare lentă a regiunii, concomitent cu coborârea nivelului de bază, văile principalelor râuri prezintă mai multe nivele de terase. (Cornelia Grumăzescu a identificat 8 terase ale Streiului).
Cele mai spectaculoase peisaje din zonă sunt date de formele de relief stuctural și petrografic. Dintre acestea se remarcă formele de relief pe structuri discordante, precum sectoarele epigenetice de pe cursul superior (la pătrunderea în depresiune) și mijlociu (de la Ohaba de sub Piatră la Ciopeia) al Streiului.
De mare importanță turistică sunt formele de relief carstic întâlnite în zona marginală, la contactul cu Munții Șureanu. Este vorba de forme carstice subterane (peșterile din jurul localităților Ohaba-Ponor, Federi, Petros, Ponor), precum și de forme de suprafață (platouri de calcar, versanți abrupți și chei).
Situată pe teritoriul localității Ohaba-Ponor, peștera Șura Mare este o rezervație speologică cu o lungime de aproximativ 4,5 km. Galeria principală, cu o lățime de 2-3 m și o înălțime de 30 m, este greu de parcurs din cauza cursului de apă subteran. De mare importanță științifică este colonia de lilieci dintre care se remarcă Pipistrellus pipistrellus și Miniopterus schreibersi. Tot pe raza localității Ohaba-Ponor se află și peștera Bordu Mare.
Renumită pentru înălțimea stalagmitelor, una dintre ele măsurând 7 m, este peștera Tecuri, localizată pe malul stâng al Streiului, pe teritoriul comunei Baru. Are o suprafață de aproximativ 2 ha și este declarată rezervație speologică din anul 1954.
Pe raza satului Federi, în bazinul Ohaba, se află Peșterile Gaura Cocoșului unde s-au descoperit unelte și arme paleolitice din silex și cuarțit (Peștera Nr. 1 de la Coasta Vacii), alături de materiale cioplite musteriene și straturi de arsură (Peștera Nr. 2).
Procesele geomorfologice actuale pot determina dezvoltarea turismului de cercetare sau turismului școlar. Alcătuirea geologică variată, reprezentată de roci cu rezistență diferită la eroziune, declivitatea și fragmentarea ridicată, factorul climatic, la care se adaugă activitățile antropice, stau la baza apariției și extinderii proceselor denudaționale. Se remarcă prezența rigolelor pe suprafețele de pe care vegetația naturală a fost îndepărtată (parcele arabile, drumuri de pământ, cariere, versanți), a ogașelor de pe versanții din jurul localităților Răchitova, Densuș, Râu de Mori, Sânpetru și Ohaba-Ponor, a ravenelor ce pot evolua în torenți la Ciula Mare, Ciula Mică și Răchitova și a alunecărilor de teren localizate cu precădere în partea estică a depresiunii, între localitățile Baru și Merișor, pe versantul stâng al văii Galbena, între Răchitova și Hațeg, pe partea dreaptă a văii Sibișel, în bazinul Fizești și pe versantul drept al Streiului.
3.1.3. Potențialul turistic al climei
Condițiile climatice generale ale Depresiunii Hațeg reflectă în mare parte specificul climatului regiunilor depresionare (fig.5) conform regionării climatice prezentate în volumul I „Geografia fizică a României” (1983). Unele elemente care individualizează acest tip de climat se datorează poziției intramontane, relativ izolată, diferenței de altitudine dintre sectoarele centrale și cele marginale, precum și dispunerii predominant vest-estică a depresiunii și culmilor muntoase care o mărginesc.
Fig.5. Regionarea climatică a României (Sursa: www.cartographia.ro)
Dintre elementele meteorologice care prezintă o importanță mai mare pentru desfășurarea activităților turistice sunt temperatura aerului, precipitațiile atmosferice, vânturile și durata de strălucire a Soarelui.
Temperatura aerului este elementul principal care poate favoriza sau îngreuna practicarea turismului în zonă prin asigurarea stării de confort termic.
În urma analizei valorilor medii anuale se constată că în Depresiunea Hațeg temperatura variază între 9,2˚C la Păclișa (tabelul nr.1) situată în partea centrală a depresiunii la altitudinea 380 m și 7˚C – 7,5˚C în sectoarele marginale, de contact cu regiunile montane limitrofe.
Temperaturi medii anuale și lunare la stația Păclișa
Tabelul nr.1
Fig.6. Variația temperaturii medii lunare la stația Păclișa
Datorită predominării calmului atmosferic, în sectoarele joase ale depresiunii se înregistrează frecvent inversiuni de temperatură, în special în timpul iernii, dar și primăvara și toamna (provocând uneori înghețuri târzii de primăvară și timpurii de toamnă). La nivelul depresiunii, primul îngheț se produce de regulă în prima decadă a lunii octombrie, iar data medie a ultimelor înghețuri de primăvară este în ultima parte a lunii aprilie. Numărul de zile de îngheț (T. min ≤ 0˚C) de 115,2 și numărul de zile de iarnă (T. max ≤ 0˚C) de 25,1 influențează starea de confort termic, și din acest motiv activitatea turistică scade în intensitate în această perioadă a anului, exceptând zona comunei Râu de Mori, unde se află amenajări pentru practicarea sporturilor de iarnă. Un alt element care poate influența confortul bioclimatic îl reprezintă și căldura excesivă din perioada verii, numărul de zile tropicale înregistrat în zonă fiind de 20.
Din cauza invaziei unor mase de aer arctic iarna și a unor mase de aer tropical-uscate vara, se înregistrează valori accidentale de temperatură a aerului. Astfel, temperatura maximă absolută la Păclișa a fost de 36,8˚C, înregistrată în data de 30.07.1956, iar minima absolută de -30,1˚C, în data de 24.01.1963.
Analiza evoluției temperaturilor lunare în zonă indică faptul că temperatura nu reprezintă un factor restrictiv pentru buna desfășurare a activității turistice pe tot parcursul anului. Valorile mai ridicate din timpul verii sau mai scăzute din timpul iernii favorizează practicarea unor forme de turism sportiv (înot, canotaj, parapantă, ski, săniuș etc.).
Precipitațiile atmosferice reprezintă o altă caracteristică importantă a climei care poate influența prin cantitate, tip și repartiție în timp și spațiu practicarea diferitelor activități turistice. În spațiul Depresiunii Hațeg, factori precum altitudinea, gradul de adăpostire a sectorului, frontogeneza orografică și convecția termică din timpul amiezii determină o mare variație a cantității medii de precipitații: de la 544,8 mm în centru (Păclișa) la 770,1 mm (Baru) și 880,8 mm (Pui) în zona marginală (tabelul nr.2).
Precipitații medii lunare
Tabelul nr.2
Analiza evoluției multianuale a cantității de precipitații relevă faptul că anul 1966 poate fi considerat cel mai ploios, când s-au înregistrat 750 mm la Păclișa. Opusă acestei valori este cea de 364,1 mm, măsurată în anul 1990.
Fig.7. Variația precipitațiilor medii lunare (mm)
Pe parcursul anului, cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în luna iunie la Păclișa și Baru și iulie la Pui, iar cele mai scăzute în luna februarie în toată depresiunea (fig.7). Precipitațiile mai ridicate din lunile de vară se datorează circulației generale din V și NV. Dintre tipurile de precipitații cu consecințe asupra turismului în zonă se pot menționa ploaia și ninsoarea (care influențează stratul de zăpadă). Numărul de zile cu strat de zăpadă variază între 50-60 și favorizează practicarea sporturilor de iarnă. Cu o frecvență redusă în zonă se produce grindina (în intervalul mai-septembrie), cu impact negativ pentru activitățile turiștilor. Deși prezintă un caracter neregulat precipitațiile atmosferice nu constituie un impediment major pentru circulația turistică din Depresiunea Hațeg.
Vânturile. Aflată sub influența ciclonului mediteranean și a anticiclonului azoric aria depresionară Hațeg înregistrează o direcție de deplasare a maselor de aer de la vest la est. Datorită formei (puțin alungită pe direcția vest-est și relativ larg deschisă spre NV) și reliefului (cu influență redusă asupra direcției de deplasare a maselor de aer) zona se caracterizează prin predominarea vânturilor dinspre vest (11,6 %) și sud-vest (7,4 %). Dinspre est frecvența este de 6,1 %. Calmul atmosferic înregistrează o pondere de 58,7 % și favorizează stagnarea aerului rece în sectoarele joase, determinând apariția inversiunilor de temperatură și a ceții care pot afecta temporar activitățile turistice.
3.1.4. Potențialul turistic al apelor
Rețeaua hidrografică a Depresiunii Hațeg aparține bazinului râului Mureș și prezintă o importanță deosebită atât pentru procesele și fenomenele fizico-geografice, cât și pentru cele sociale și economice. Apele subterane, cursurile permanente, lacurile și mlaștinile au un rol deosebit în dezvoltarea în zonă a turismului de agrement și sportiv.
Structura geologică a depresiunii determină formarea de straturi acvifere în glacis, în formațiunile de terasă și în depozitele de luncă, cu o importanță turistică mai redusă.
Străbătând depresiunea de la sud-est spre nord, râul Strei reprezintă principalul colector al apelor care coboară din munții din jur. Acestea, în raport cu caracteristicile versanților ce mărginesc depresiunea, prezintă uneori un profil transversal cu pantă accentuată și caracter de torențialitate, debite și forță de transport concretizate în dezvoltarea sectoarelor piemontane. Râurile mai mari, care au ajuns în sectoarele mai joase ale depresiunii, și-au putut lărgi albiile în depozitele sedimentare, creându-și lunci și terase.
Fig.8. Rețeaua hidrografică a Depresiunii Hațeg (Sursa: Master Plan pentru apa și apa uzată în județul Hundeoara)
Rețeaua hidrografică a Depresiunii Hațeg (fig.8) are o formă paralel-dendritică, mai dezvoltată pe partea stângă, afluenții de pe partea dreaptă fiind influențați de prezența calcarelor (aspect evidențiat și de traseul Streiului spre partea nordică a depresiunii). Ca urmare a configurației și structurii reliefului, rețeaua hidrografică prezintă areale de divagare pe conurile de dejecție construite de Râu Mare, Sibișel și Râu Bărbat, la ieșirea din Masivul Retezat, și areale de convergență, la Subcetate (confluența râurilor Galbena, Râu Mare și Strei), Ohaba Ponor (Streiul colectează văile Rușor și Râu Bărbat) și Tuștea (formarea râului Galbena, prin confluența văilor Densuș și Hățăgel).
Ca urmare a caracteristicilor reliefului și a regimului precipitațiilor, densitatea rețelei hidrografice variază între 0,9 și 0,11 km/kmp. După tipul de alimentare, rețeaua hidrografică a depresiunii aparține tipului pluvial moderat, cu scurgere superficială (30-40 %) și alimentare subterană moderată (10-35 %). Scurgerea minimă se înregistrează în intervalul septembrie- aprilie datorită cantităților reduse de precipitații și scăderii rezervelor subterane. Ca urmare a creșterii cantității de precipitații și topirii zăpezilor din zona montană, în lunile martie-aprilie-mai sunt cele mai mari debite. Viiturile pot apărea în lunile cu precipitații abundente (aprilie, iunie, iulie și octombrie) și arareori provoacă inundații.
Date hidrologice – Bazinul hidrografic Strei
Tabelul nr.3
(Sursa: Master Plan pentru apa și apa uzată în județul Hunedoara)
Cu izvoare în Munții Șureanu (confluența Pârâului Cald cu Pârâul Rovinei), Streiul traversează Depresiunea Hațeg, străbătând teritoriul comunelor Baru (Petros, Baru, Livadia), Pui (Galați, Rușor, Băiești), Sălașu de Sus (Ohaba de sub Piatră) și Sântămăria Orlea (Ciopeia, Subcetate). Până la Baru cursul străbate zona montană și prezintă o pantă accentuată de 250-350m/km, după care, în aval, ajunge în depresiune, micșorându-și panta. La Subcetate, Streiul pătrunde într-un sector de defileu scurt, săpat în pintenul transversal, alcătuit din șisturi cristaline și calcare mezozoice, care delimitează spațiul depresiunii Hațeg la nord, dincolo de care urmează un culoar larg până la vărsarea în Mureș la Simeria Veche. Afluenții de pe partea dreaptă străbat zona carstică a munților Șureanu și ca urmare au debite reduse: Pârâul Cald, Valea Răchițelii, Valea Rea, Ohaba, Văratec, Valea Voinii, Valea Luncanilor, Valea Mare. Afluenții de pe partea stângă, cu izvoare în munții Retezat-Godeanu, au debite mari și pante accentuate de până la 300m/km ce le conferă potențial hidroenergetic (parțial valorificat): Crivadia, Bărușoru, Valea Lupului, Râu Bărbat, Rușor, Râu Alb, Paroș, Sălaș, Râu Mare.
Râul Mare își are izvoarele în Munții Retezat (confluența Râului Șes cu Lăpușnicul Mare) și primește o serie de afluenți pe partea stângă precum Valea Mare, Pădășel, Galbena iar pe partea dreaptă pe Padeșul Mic, Zlata, Runcu, Râușor (foto.5), Valea Dâljii și Sibișel.
Principalele caracteristici ale bazinelor hidrografice
Tabel nr.4
Râul Galbena se formează în dreptul localității Tuștea prin unirea Pârâului Densuș cu Pârâul Hățăgelului (cu izvoarele în Munții Poiana Ruscă). Străbate localitățile Stei, Densuș, General Berthelot, Hațeg (foto.6) și se varsă în Râu Mare în apropiere de Subcetate.
Foto.5. Râușor la Suseni Foto.6. Galbena la Hațeg
Potențialul turistic al apelor curgătoare este completat de cel al lacurilor, bălților și mlaștinilor. În cuprinsul acestui teritoriu lacurile sunt de origine antropică, realizate cu scop energetic. Este vorba de lacurile de acumulare amenajate pe Râu Mare (Gura Apelor, Ostrovu Mic, Păclișa, Hațeg) și pe Strei (Subcetate, Bucium, Unciuc, Sîntămăria Orlea) care au un grad de atractivitate turistică mai ridicat ca urmare a luciului de apă și a construcțiilor hidrotehnice. În categoria bălților se remarcă balta Unirea, de la General Berthelot, care este amenajată în vederea practicării pescuitului sportiv. Pe teritoriul comunei Densuș, la Peșteana, este localizată mlaștina denumită de localnici „Tăul fără fund”.
3.1.5. Potențialul turistic biogeografic
Condițiile morfo-pedo-climatice din Depresiunea Hațeg au determinat ca vegetația predominantă să fie cea de pădure, alături de pajiști secundare rezultate în urma defrișărilor efectuate pentru obținerea de terenuri agricole sau suprafețe pentru pășunat. Din suprafața totală de 1380 kmp a depresiunii, pădurea ocupă 570 kmp (41%), iar pășunile și fânețele 515 kmp (38%). Alături de principalele roluri ale pădurii precum cel protectiv (climatic, hidrologic, antipoluant, edafic, antierozional) și productiv (biomasă vegetală și animală), se remarcă și rolul social (reconfortant, peisagistic, științific și turistic).
Vegetația forestieră este reprezentată în Depresiunea Hațeg de etajul pădurii de foioase ce se întinde din sectorul jos al depresiunii până la altitudinea de 1200-1300 m, pe versanții ce mărginesc partea de sud a acesteia. Acest etaj este reprezentat predominant de fag (Fagus silvatica). Fagul, în amestec cu gorunul (Quercus petraea) și chiar mici petece de gorunete, se găsesc în sectoarele joase ale depresiunii, iar fagul în amestec cu carpenul (Carpinus betulus), stejarul (Quercus robur), jugastrul (Acer campestre), teiul alb (Tilia tomentosa) și chiar făgetele pure apar pe culmile și versanții munceilor și dealurilor piemontane de pe marginea depresiunii. La limita superioară a etajului, fagul apare în amestec cu mestacănul (Betula verrucosa) și chiar cu bradul (Abies alba) și molidul (Picea excelsa). Stratul arbustiv este mai slab reprezentat în cadrul pădurilor de fag și este mai bine dezvoltat în pădurile de gorun, fiind alcătuit din diferite specii printre care păducelul (Crataegus monogyna), sângerul (Cornus sanguinea), cornul (C. mas), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare) și măceșul (Rosa canina).
În localitățile Suseni, Râu de Mori și Hațeg se întâlnește castanul comestibil (Castana sativa) care necesită un climat mai blând, cu umiditate relativ ridicată.
Rezultat al reducerii treptate a suprafețelor împădurite, vegetația primară a fost înlocuită cu o alta secundară, reprezentată de pajiști utilizate ca pășuni și fânețe, sau transformată în terenuri de cultură. În zona marginală sudică a depresiunii pajiștile, alcătuite din iarba câmpului (Agrostis tenuis), ovăscior (Arrhenantherum elatuis), păiuș (Festuca pratensis) ș.a.m.d., sunt folosite de localnici ca fânețe și mai rar ca pășune, iar cele din zona câmpiei piemontane, alcătuite din iarba vântului (Agrostis tenuis) și pieptănăriță (Cynosurus cristatus), au fost puternic degradate din cauza folosirii lor ca teren pentru pășunat sau au fost transformate în terenuri agricole cultivate.
Vegetația azonală se întâlnește în luncile râurilor mai mari și este alcătuită din zăvoaie de sălcii (Salix alba) și plopi (Populus nigra). Pe suprafețe mai reduse apar specii higrofile și mezohidrofile, precum stuful, papura, rogozul și pipirigul.
Ca urmare a varietății reliefului, climei și vegetației din cuprinsul Depresiunii Hațeg, fauna este bogată, fiind reprezentată de elemente terestre specifice etajelor de pădure și elemente acvatice corespunzătoare râurilor și lacurilor. Dintre animalele specifice etajului fagului și pădurilor de amestec se pot menționa lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), pisica sălbatică (Felis silvestris), mistrețul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), dihorul comun, veverița, iepurele (Lepus europaeus) și rozătoare, alături de speciile care coboară din pădurea de rășinoase, precum ursul brun (Ursus arctos) și cerbul (Cervus elaphus carpaticus). Dintre păsări, reprezentative sunt ciocănitoarea pestriță, scorțarul, cinteza, sitarul, mătăsarul și cinteza de iarnă.
În urma studiilor făcute pentru Geoparcul Dinozaurilor au fost identificate 145 de specii de fluturi de zi, reprezentând peste 75% din speciile de fluturi de zi semnalate în Romania. Cercetarea efectuată în teren a fost continuată de organizarea la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București a unei unei expoziții intitulată „Fluturii de zi din Țara Hațegului” și de realizarea unui pachet educațional care conține un ghid tipărit și un CD de determinare a fluturilor din această zonă.
Fauna acvatică este și ea bogată, succedându-se etajat, în funcție de condițiile de habitat specifice: păstrăvul (Salmo trutta fario) și lipanul (Thymallus thymallus) pe cursul râurilor ce coboară din Munții Retezat, la care se adaugă somnul (Silurus glanis), mreana (Barbus barbus), cleanul (Leuciscus cephalus), crapul (Cyprinus carpio), scobarul (Chondrostoma nasus) și plătica (Abramis brama), caracteristice apelor Streiului ce străbat Depresiunea Hațeg.
Valoarea cinegetică a speciilor determină practicarea unor activități recreative specifice, precum vânătoarea și pescuitul sportiv. Cerbul, mistrețul, lupul, vulpea și râsul se vânează primăvara în toată zona, iar ursul doar toamna, în pădurile de la poalele Munților Retezat. În ceea ce privește pescuitul este de amintit balta Unirea din comuna General Berthelot. Având suprafața de aproximativ 2,5 ha, această baltă a fost populată cu crap românesc, crap oglindă, amur, șalău și caras și atrage numeroși turiști, mai ales cu ocazia concursului care deschide sezonul de pescuit pentru public. În localitățile Zeicani, Clopotiva și Gura Zlata au fost amenajate păstrăvării unde se găsește în special păstrăvul curcubeu.
3.1.6. Zone naturale protejate
Valoarea științifică și peisagistică a unor elemente naturale biogeografice, paleontologice, geologice sau geomorfologice a determinat ca, de-a lungul timpului, pe teritoriul Depresiunii Hațeg o serie de suprafețe să fie protejate într-o largă diversitate de tipuri. Aceste zone naturale protejate se constituie în valoroase atracții turistice.
Ariile protejate de interes internațional, național sau local (tabelul nr.5) situate în teritoriul studiat, sunt de diferite tipuri: geoparc, rezervații botanice, rezervații paleontologice și rezervații speologice (declarate conform Legii 5/2000 și Hotârârii nr. 2151/2004).
Zone naturale protejate în Depresiunea Hațeg
Tabelul nr.5
Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului este o arie protejată cu statut special, înființată în anul 2004 prin H.G. 2151 din 30 noiembrie, cu scopul prezervării patrimoniului geologic de valoare universală, precum și a unor elemente biogeografice, arheologice, istorice și culturale de importanță națională și internațională. Geoparcul este administrat de Universitatea din București. Din anul 2005 face parte din rețelele europeană și globală ale Geoparcurilor aflate sub egida UNESCO și recunoscute de organisme internaționale precum IUGS (International Union of Geological Sciences) și IUCN (International Union for the Conservation of Nature and Natural Resources).
În cadrul unui geoparc, activitățile de conservare a geodiversității, biodiversității, obiectivelor cultural-istorice se îmbină cu activitățile socio-economice în vederea dezvoltării durabile a regiunii. În acest sens se urmărește: protejarea patrimoniului natural și cultural; valorificarea obiceiurilor și activităților tradiționale; promovarea ecoturismului, geoturismului și turismului cultural; organizarea de cursuri de formare și reconversie profesională a localnicilor afectați de restructurarea activităților economice din zonă.
Pentru îndeplinirea acestor obiective, în cadrul proiectului Geoparcul Dinozaurilor s-a stabilit un parteneriat între Universitatea din București și alte instituții de învățământ (Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu” din București, Universitatea din Petroșani, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Banatul” din Timișoara, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), Academia Română în cadrul Centrului de cercetare științifică din comuna General Berthelot, reprezentanți ai administrației județene (Consiliul Județean Hunedoara în Parteneriatul pentru dezvoltarea turismului în Geoparc) și locale (consiliile locale și primăriile localităților incluse pe teritoriul geoparcului), la care se adaugă agenți economici (S.C. Hidroconstrucția S.A., sucursala Râu Mare-Retezat) și alte instituții precum Agenția pentru Protecția Mediului Deva, Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București etc.
Geoparcul se întinde pe o suprafață de 102.392 ha și ocupă în totalitate teritoriul localităților Hațeg, General Berthelot, Densuș, Răchitova, Sântămăria Orlea, Totești, Sarmizegetusa și parțial teritoriul comunelor Râu de Mori, Pui, Baru și Sălașu de Sus. Pe cuprinsul său se află o serie de locuri protejate ce pot fi vizitate de turiști în scop științific și educațional: rezervații paleontologice (Locul fosilifer cu dinozauri de la Sânpetru, Depozitele continentale cu ouă de dinozauri Tuștea), rezervații botanice (Fânațele cu narcise Nucșoara, Fânațele Pui, Pădurea Slivuț, Vârful Poienii), biserici (Densuș, Sântămăria Orlea, Ostrovul Mare, Sânpetru, Pârveștilor), mănăstiri (Colț, Prislop), ruine antice (Sarmizegetusa Ulpia Traiana), fortificații medievale (Colț, Mălăiești, Răchitova, Sălașu de Sus), muzee de artă populară (Hațeg, Peșteana).
Pentru administrarea Geoparcului Dinozaurilor a fost amenajat Centrul de informare turistică de la Hațeg. Aici turiștii pot obține informații despre obiectivele și traseele din cadrul geoparcului și pot vedea o expoziție în cadrul căreia se remarcă un cuib de ouă de dinozauri original din cretacicul superior. Alături de acest centru mai funcționează un Centru educațional la General Berthelot, puncte de informare la Sânpetru, Sălașu de Sus, Râu de Mori și Densuș și se află în proiect amenajarea unui centru al Administrației Geoparcului la Nălațvad ce va include birourile, un punct de informare, o sală de conferințe, o bibliotecă, o sală de expoziție cu exponate de floră și faună din regiune, camere de cazare precum și un magazin de unde turiștii pot procura broșuri și suveniruri.
De mare interes pentru vizitatorii geoparcului este amenajarea unor poteci tematice: „Valea dinozaurilor”, „Drumul vulcanilor” și „Sălașu de Sus – flori și fluturi”.
Cu o lungime de 2,5 km, traseul „Valea dinozaurilor” începe la Sântămăria Orlea și trece prin localitățile Sânpetru, Ohaba Sibișel și Nucșoara. Alături de siturile cu fosile de dinozauri pitici, cuiburi cu ouă și embrioni fosilizați, turiștii pot vizita și afla informații despre monumentele istorice amplasate pe acest traseu.
Traseul „Drumul vulcanilor” oferă turiștilor informații despre manifestările vulcanice care au însoțit instabilitatea tectonică din perioada cretacică. În urma eroziunii îndelungate resturile aparatelor vulcanice au fost îndepărate. Fragmente de roci vulcanice (foto.7) au fost descoperite în zona localităților Răchitova și Densuș-Ștei, unde a fost amenajat traseul turistic.
Foto.7. Fragmente de roci vulcanice
La Sălașu de Sus începe traseul „Flori și fluturi” care conduce spre rezervația naturală Fânațele cu Narcise, unde se pot vedea plante relicte postglaciare și fluturi rari.
Rezervațiile naturale situate pe teritoriul geoparcului:
Locul fosilifer de la Sânpetru. Rezervația paleontologică cu suprafața de 5 ha de la Sânpetru (foto.8) este reprezentată de resturile de chelonieni, crocodilieni și dinosaurieni descoperite încă din secolul al XIX- lea în stratele de roci de pe versanții văii Sibișelului.
Foto.8. Locul fosilifer de la Sânpetru (Sursa: www.sîntămăriaorlea.ro)
Depozitele continentale din timpul Maastrichtianului, în care s-au descoperit cuiburi cu ouă de dinozauri și embrioni fosilizați, în localitatea Tuștea din comuna General Berthelot, s-au constituit în rezervația paleontologică Depozitele continentale cu ouă de dinozauri Tuștea.
Amplasată pe raza comunei Râu de Mori, în amonte de satul Clopotiva, rezervația botanică (areal protejat de categoria a IV-a), în suprafață de 3 ha, Calcarele de la Fața Fetii ocupă zona alcătuită din calcare jurasice și adăpostește plante de mare interes științific, precum Centaurea retezatensi, Hepatica transsilvanica, Hepatica media Saxifraga lutea- viridis, Leontopodium alpinum, Lilium jankae și Aconitum antihora.
Rezervația botanică Fânațele cu narcise Nucșoara reprezintă o arie protejată de categoria a IV-a IUCN, în suprafață de 20 ha, localizată în satul Nucșoara din comuna Sălașu de Sus. Apele reci, care coboară din Masivul Retezat, imprimă zonei condiții asemănătoare unui climat subpolar rece și umed care au permis menținerea unor specii de plante din vechea taiga. Se remarcă prin prezența unor plante relicte postglaciare ca mărarul sălbatic (Peucedanum rochelianum), gladiola sălbatică (Gladiolus imbricatus), stânjenelul pitic (Iris sibirica) și mai ales a narciselor (Narcissus poeticus, Narcisus stelaris) care înfloresc în luna mai. În această perioadă se organizează un festival popular care atrage numeroși turiști.
Rezervația naturală Fânațele Pui este o rezervație naturală botanică de categoria a IV-a IUCN, poziționată pe teritoriul comunei Pui, unde se păstrează, asemănător rezervației de la Nucșoara, plante ce au rezistat din perioada postglaciară precum Peucedanum rochelianum.
Mlaștina de la Peșteana este o rezervație naturală de tip botanic (zonă protejată de categoria a IV- a IUCN), situată pe teritoriul localității Peșteana din comuna Densuș. Având o suprafață de 2 ha, mlaștina numită de localnici „Tăul fără fund” este de tip oligotrof, care oferă condiții propice de dezvoltare populațiilor de Roua cerului (Drosera rotundifolia) – plantă carnivoră considerată relictă din perioada glaciară.
Având o suprafață de 0,8 ha, rezervația de tip botanic (areal protejat de categoria a IV-a IUCN) Vârful Poienii, din Ohaba de sub Piatră comuna Sălașu de Sus, se remarcă prin specii xerofile dezvoltate pe rocile stâncoase ale dealului Poienii precum patlagina de stâncă (Plantago holostei), care se găsește doar aici și în Munții Cozia și Astragallus onobrycnis var. Lineariforicus.
La 3 km de Hațeg se găsește Pădurea Slivuț, un ecosistem natural, alcătuit din specii de qvercinee xeroterme, specific pentru zona colinară a Depresiunii Hațegului. Declarată rezervație botanică (clasificată IUCN de categoria a IV-a) această pădure reprezintă locul unde sunt crescuți în captivitate zimbri (Bison bonasus)-foto.9.
Foto.9. Zimbri în Pădurea Slivuț
Aici a fost adusă din Polonia, în 1958, prima pereche de zimbri; cinci ani mai târziu, un al treilea exemplar, tot din Polonia, a ajuns în rezervație. De la aceste trei exemplare, s-a ajuns în anul 1979 la un număr de 12 zimbri, toți cei născuți aici primind nume care încep cu litera „R”. Ulterior, dintr-un total de 47 de pui născuți în pădurea Slivuț, unii au fost mutați în diferite locuri din țară, la grădini zoologice (București, Pitești) sau în alte rezervații (Vânători Neamț și Neagra Bucșani).
Dacă în urmă cu 10 ani numărul zimbrilor scăzuse dramatic, în prezent rezervația se mândrește cu o populație de 10 zimbri, dintre care 4 pui (ceea ce atrage un număr din ce în ce mai mare de turiști).
3.2. Potențialul turistic antropic
3.2.1 Obiective turistice cultural-istorice
3.2.1.1. Siturile arheologice și importanța lor turistică
3.2.1.1.1. Urme sigure care să ateste prezența omului în această parte a țării apar încă din perioada paleolitică (10.000-5.500 î.Hr.). Pe raza satului Federi, în Peșterile Gaura Cocoșului, s-au descoperit unelte și arme paleolitice din silex și cuarțit (Peștera Nr. 1 de la Coasta Vacii), alături de materiale cioplite musteriene și straturi de arsură (Peștera Nr. 2).
3.2.1.1.2. Din perioada neolitică (5.500-2.000 î.Hr.) numeroase descoperiri au scos la lumină ceramică și unelte aparținând culturilor Starčevo-Criș (Ohaba de sub Piatră), Turdaș (Sântămăria Orlea, Recea, Râu Alb), Petrești (Ciopeia) și Coțofeni (Ohaba de sub Piatră, Sântămăria Orlea, Sălașu de Sus, Ciula Mare, Balomir, Săcel, Sânpetru, Păclișa, Recea, Poiana Porcului, Silvașu de Sus, Livezi, Fărcădin, Râu de Mori, Vălioara și Paroș). În această perioadă a neoliticului, în care matriarhatul se consolidase, tehnica șlefuirii pietrei cunoaște cea mai largă folosire, toporul de diverse forme devenind unealta caracteristică; de asemenea se dezvoltă și unele meșteșuguri casnice iar omul părăsește, în general, peștera și se așează pe lângă ape, pe terasele acestora sau pe înălțimile din preajmă.
3.2.1.1.3. Epoca bronzului (2.000-1.200 î.Hr.) se caracterizează prin trecerea la comunitatea patriarhală și tehnologia înaintată a metalurgiei bronzului, prin folosirea plugului primitiv și creșterea animalelor. De asemenea, începe să se contureze organizarea societății tribale în pături: conducerea, cetele de luptători și masa. În această perioadă are loc desprinderea daco-geților din ramura nordică a popoarelor proto-tracice. Prezența populației de neam trac în Depresiunea Hațeg este atestată de descoperirile făcute pe teritoriul localităților Baru, Federi, Fărcădin, Silvașu de Jos, Pui, Râu de Mori, Hațeg, Paroș, Ciula Mare, Ohaba de sub Piatră, Totești, Subcetate, Balomir, Vadu, Sânpetru, Păclișa, Recea.
3.2.1.1.4. Epoca fierului, prin cele două vârste: Hallstadt (1.200-450 î.Hr.) și La Tène (450-106 d.Hr.), se remarcă prin dovezile arheologice care atestă dezvoltarea vieții sociale și politice de pe aceste meleaguri. Primele urme ale civilizației geto-dace au fost descoperite la Federi (valuri de pământ), Râu Bărbat, Rușor (ceramică), Fizești (fragmente de ceramică, topor de piatră șlefuită, cărămizi, monezi și o verigă de fier), Ponorâciu-Cioclovina (fortificații), Ohaba de sub Piatră și Subcetate. În cea de-a doua perioadă a acestei epoci, în cadrul populației geto-dace, se trece la crearea unor uniuni tribale mari și durabile, din care se va naște statul dac condus de Burebista și mai târziu de Decebal. Tot acum sunt ridicate primele așezări fortificate din piatră (cetăți dace), de proporții impunătoare și o concepție militară superioară, care ocupau poziții alese strategic, indiferent că erau ridicate pe înălțimi (în Munții Orăștiei) sau în ariile depresionare (Depresiunea Hațegului). Dintre cetățile din Depresiunea Hațegului se remarcă cea de la Bănița (sec. II î.Hr.). Locuitorii de aici aveau legături comerciale cu negustorii din cetățile grecești, celți, iliri, greco-adriatici, dovedite de tezaurele de monede de aur grecești descoperite în această zonă.
3.2.1.1.5. În urma celor două războaie între Decebal și Traian (101-102 d.Hr. și respectiv 105-106 d.Hr.) statul dac dispare ca entitate politică și epoca daco-romană se instaurează în istoria Depresiunii Hațeg și a întregii țări. Cucerirea Daciei și transformarea ei în provincie romană nu a însemnat dispariția vieții în acest spațiu, ci începutul formării unui nou popor: poporul român.
Procesul de romanizare cunoaște un ritm deosebit, fiind favorizat de numărul mare de coloniști (țărani, negustori, mineri, proprietari de pământ, funcționari, ostași) aduși de Traian și instalați în Depresiunea Hațeg și ariile învecinate. Coloniștii romani au întemeiat numeroase așezări civile și militare, locuri de popas, legate între ele prin drumuri bine construite. Majoritatea populației era organizată în continuare în obști teritoriale și trăia în așezări rurale (pagii și vicii), cu locuințe modeste construite la suprafața solului sau semibordeie. În jurul castrelor care însoțeau principalele drumuri romane se întemeiau frecvent canabele – așezări civile locuite de familiile soldaților .
Depresiunea Hațeg devine în intervalul 106-271 unul dintre cele mai înfloritoare ținuturi ale Daciei, unde se înalță capitala Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.
Ridicată de către primul guvernator al provinciei, Decimus Terentius Scaurianus, în numele împaratului Traian, pe locul unde existase tabăra Legiunii a V-a Macedonica (așa cum arată o inscripție descoperită la începutul secolului al XVI-lea, în zona localității Grădiște-Sarmizegetusa care consemnează: "Din porunca împăratului Cesar Nerva Traianus Augustus, fiul divinului Nerva, a fost întemeiată Colonia Dacica prin Decimus Terentius Scaurianus, guvernatorul său"), Sarmizegetusa devine capitala Daciei romane. Colonia a fost înscrisă în tribul Papiria, de care aparținea și împăratul Traian. Datorită poziției sale strategice și avantajelor economice ale zonei (climă favorabilă, pășuni, resurse naturale: lemn, lut, gresie, nisip, calcar, marmură), orașul se dezvoltă ca un centru politic, administrativ, economic, militar, cultural și religios al provinciei, ajungând la rangul de ,,metropolis”. Având o suprafață de aproximativ 30 ha în interiorul zidurilor și 60-80 ha în afara acestora, orașul adăpostea în jur de 15000-20000 de locuitori. Ulpia Traiana Sarmizegetusa a prosperat până în anul 271 d.Hr., moment al retragerii administrației romane la sud de Dunăre, după care începe să decadă treptat.
Astăzi, ruinele orașului roman se extind pe aproximativ 1500 m lungime și 1000 m lățime. Au fost identificate principalele construcții din cadrul orașului, precum: forul, amfiteatrul, sediul procuratorului, templele (Templul zeiței Nemesis, Basilica, Templul zeului Silvanus, Templul lui Liber Pater, Sanctuarul zeilor Aesculap si Hygia), Schola gladiatorum (Cazarma gladiatorilor), garnizoana, băile publice, atelierele și locuințele.
Forul (foto.10) era localizat în centrul Sarmizegetusei, la intersecția celor două drumuri principale: Cardo Maximus (nord-sud) și Decumanus Maximus (est-vest). Intrarea se făcea dinspre nord, printr-o poartă monumentală (Tetrapilum). În centrul curții și pe margini s-au descoperit bazele unor statui din bronz aurit sau marmură ce îi reprezentau pe împărații romani ce au influențat provincia. Pe laturile de nord, est și vest curtea forului comunica cu exteriorul prin portice (colonade din marmură) cu înălțimea de aproximativ 6 m, ce susțineau acoperișuri de țiglă. Forul reprezenta centrul civic și politico-administrativ al orașului, lucru dovedit de ruinele basilicii – clădirea ce domina ansamblul arhitectonic, curiei – sala unde decurionii discutau problemele orașului, tribunalului și colegiului augustalilor.
Foto.10. Forul Roman
Amplasat în afara zidului de incintă al orașului, amfiteatrul (foto.11) era un fel de stadion al zilelor noastre unde romanii vizionau diverse spectacole (lupte de gladiatori, teatru, sport, mimă ș.a.).
Foto.11. Amfiteatrul roman
Cu o capacitate de aproximativ 5000 de spectatori, amfiteatrul avea o formă eliptică și era alcătuit din arena înconjurată de ziduri unde erau construite tribunele. Accesul spectatorilor se făcea în funcție de rangul ocupat în cadrul cetății. Intrarea gladiatorilor se făcea prin porțile de est și de vest. Arena era acoperită cu nisip iar la mijlocul său era amplasat în pământ un canal de scurgere a apei ce era folosită pentru spălarea sângelui rămas în urma luptelor gladiatorilor.
Una din cele mai importante clădiri situată la intarea în oraș era palatul procuratorului financiar al provinciei Dacia Apulensis (foto.12). Aici au fost identificate urmele încăperilor unde se desfășura activitatea, ruinele unor altare și a două sisteme termale.
Foto.12. Palatul procuratorului financiar
În partea nord-estică a amfiteatrului se află urmele unei clădiri ce reprezenta o locuință (foto.13), compusă din două corpuri în interior, alături de bazinele de apă rece și caldă.
Foto.13. Locuință
Alături de ruinele de la Sarmizegetusa, în zona piemontană înaltă de la marginea Depresiunii Hațeg, de la Hobița-Grădiște și până la Valea Lupului, se află vestigiile unui lanț de sate (villae rusticae), aparținând secolelor II-III d.Hr., situate la circa 400-600 m altitudine și înconjurate, în mod firesc, de o serie de terenuri cultivabile .
O serie de dovezi materiale din epoca romană au mai fost identificate la Hațeg (resturi de construcții ce aparțineau unei villa rustica, statui, mozaic și mormânt de epocă romană), Silvașu de Jos (cuptor de ars materiale de construcție), Livadia (mozaic, sapă, cuie de fier), Valea Lupului (statuetă din bronz), General Berthelot (ceramică și mormânt de epocă romană), Fărcădin, Federi (castru roman), Râu Bărbat (castru de marș, ulterior permanent), Clopotiva (urme ale apeductului care alimenta Sarmizegetusa), Ostrov (mormânt de epocă romană, villa rustica, monede, o statuetă din bronz), Mesteacăn (urme romane ale exploatării aurului), Vălioara (14 inele de aur), Hobița-Grădiște (complex de locuire alcătuit din 5 clădiri, inscripții și urme ale unui apeduct), Breazova (villa rustica, mormânt, cărămidărie), Păucinești (villa rustica), Mălăiești (urme de zidărie romană), Ohaba de sub Piatră (ruinele unui pod roman), Paroș (cimitir și fundații de construcții romane), Râu Alb (villa rustica), Sântămăria Orlea (construcții romane, drum antic pavat, ceramică), Subcetate, Săcel (mină romană), Sânpetru (urmele unui drum roman cu lățime de 9 m, atelier de prelucrare a fierului), Cârnești (villa rustica), Păclișa, Totești (inscripții, ziduri, lanț de aur cu 14 verigi de formă rombică).
Clădirile părăsite după retragerea romanilor au devenit pentru locuitorii din zonă o sursă de piatră de construcție. Astfel, în toată Țara Hațegului se pot vedea bucăți din ruinele romane în pereții cetăților, bisericilor, caselor și fântânilor.
3.2.1.1.6. Perioada prefeudală (271-sec. VII)
Retragerea romană aureliană din anul 271 d.Hr. nu a dislocat populația daco-romană de pe aceste teritorii. În timpul perioadei îndelungate a migrațiilor, aici, în Depresiunea Hațeg, viața a continuat, demonstrată de urmele de așezări descoperite de Radu Popa și Gheorghe Laziu (la vest de Hațeg și pe dreapta văii Ponor, între satele Ponor și Ohaba Ponor), de monedele din perioada postaureliană (sec. IV d.Hr.) identificate la Fizești și Sălașu, precum și de prezența agroteraselor rezultate prin aratul de-a latul versantului, răsturnând mereu brazdele spre vale și înălțând astfel răzoare înierbate în prezent.
3.2.1.2. Cetăți și castele din perioada evului mediu (sec. VIII-XVIII)
La începutul acestei perioade, în Depresiunea Hațeg, obștile sătești reprezentau forma de organizare socială, conduse de cnezi și juzi aleși de comunitatea sătească. Între obștile sătești agricole și cele pastorale se stabilesc releții strânse, de colaborare, determinate de necesitățile economice și de apărare. Aceste obști formau uniuni de obști, conduse de voievozi de prestigiu care exercitau și conducerea militară. Se formează astfel în secolele VIII-IX primele formațiuni social-politice cu caracter feudal, de tipul obștilor teritoriale (cnezate) și al uniunilor de obști sau voievodatelor.
Uniunile de obști din zona Hațegului făceau parte din voievodatul lui Litovoi, cel menționat în documentul din 2 iunie 1247, prin care regele Bela al IV-lea al Ungariei dăruiește Cavalerilor Ioaniți țara Severinului împreună cu cnezatele lui Ioan și Farcaș, precum și toată “Cumania”, exceptând voievodatele românești ale lui Litovoi și Seneslau.
În urma uciderii lui Litovoi în timpul unei bătălii generate de faptul că acesta a refuzat să plătească tribut regelui maghiar, Hațegul este desprins de voievodat și trece în stăpânirea regatului maghiar. La început, pătrunderea elementului maghiar nu a afectat structura și organizarea așezărilor mai vechi ale populației românești. În această perioadă se ridică Cetatea regală a Hațegului de către regalitatea maghiară, dar și o serie de cetăți de către familiile de cnezi hațegani, la Răchitova, Mălăiești și Colț. Ulterior, autoritățile maghiare transformă formele de organizare ale românilor (obști, cnezate, țări) în unități administrative ale statului medieval maghiar (comitate). În același timp, unii dintre cnezii locali își schimbă religia și intră în rândul nobilimii maghiare (familia Cândea devine Kendeffy) și încep să construiască castele și curți nobiliare.
3.2.1.2.1. Cetăți medievale
Cetatea regală a Hațegului (foto.14) este situată la o distanță de aproximativ 4 km sud-est de orașul Hațeg, pe teritoriul localității Subcetate, la confluența râurilor Galbena, Râu Mare și Strei. Diferite studii pledează pentru datarea cetății la sfârșitul sec. al XIII-lea sau pentru începutul sec. al XIV-lea. A fost construită de regalitatea maghiară și a îndeplinit un important rol militar și politic pentru Țara Hațegului până la mijlocul sec. al XVI-lea.
Foto.14. Cetatea regală a Hațegului (Sursa: www.wikipamia.org)
Fortăreața nu a fost de dimensiuni mari, fiind reprezentată de un turn hexagonal, construit din piatră și cărămidă romană, cu latura de cca 6 m, din care s-a mai păstrat până astăzi colțul din nord-est. În partea sudică a turnului a fost identificat un platou de aproximativ 200 m2, înconjurat de un șanț de apărare cu deschidere de 14-18 m și un val de pământ cu lungime de 185 m, în formă de potcoavă neînchisă în vest, unde panta naturală impune o diferență de nivel de cca 200 m. Urmele reprezentate de cărbuni, cenușă și cuie de fier descoperite în colțul de sud-vest al cetății atestă existența unor construcții interioare sub forma unor clădiri de suprafață, construite din lemn, care au fost distruse în urma unui incendiu.
Amplasarea pe un monticol cu altitudinea de 490 m face ca accesul turiștilor spre ruinele cetății să se facă pe o potecă relativ dificilă.
Cetatea Colț (foto.15) a fost construită la începutul sec. al XIV-lea de familia cnezilor Cândea (devenită ulterior Kendeffy ca urmare a maghiarizării numelui) pe un colț de stâncă, în scop de apărare și a devenit cea mai puternică cetate cnezială din zonă.
Amplasată pe teritoriul satului Suseni din comuna Râu de Mori, cetatea are un plan neregulat, adaptat formelor de relief. Inițial, aici a fost construit un turn-locuință unde familia nobiliară își păstra avutul și se refugia în caz de pericol. Zidurile primului turn erau din piatră, groase de 1,8 m, având baza de forma unui pătrat cu latura de 7,5m, cu mai multe nivele la care s-a adăugat ulterior un zid de incintă, fortificat cu alte turnuri. În prezent se mai văd ruinele a două nivele deasupra parterului pe unde se face astăzi accesul în incintă.
Foto.15. Cetatea Colț
Notorietatea acestei cetăți este dată de ipoteza că ar fi reprezentat sursa de inspirație a romanului ,,Castelul din Carpați” scris de Jules Verne ca urmare a trăirii de către acesta a unei povești de dragoste secrete desfășurată în acest cadru romantic.
Datorită poziției sale, cetatea poate fi vizitată de turiști în urma parcurgerii unui drum prin pădure, în timp de aproximativ 30 de minute.
Cetatea de la Răchitova a fost construită în sec. al XIV-lea (atestată documentar la 1360), pe un deal vulcanic și era alcătuită dintr-un turn de piatră (foto.16) cu ziduri groase de 1,80 m, cu baza de forma unui pătrat cu latura de 8,50 m.
Turnul era înălțat pe patru nivele și avea ferestrele înguste, de unde cei care o apărau puteau trage. Pentru o mai bună apărare, accesul în interior se făcea cu ajutorul unei scări exterioare la nivelul al doilea, primul nivel folosind drept depozit. La o distanță de aproximativ 30 m de turn se găsesc urmele unui șanț și ale unui un val de pământ cu palisadă (pari de lemn înfipți în pământ) ce înconjura o incintă cu suprafața de cca 500 m2.
Foto.16. Cetatea Răchitova (Sursa: www.varia.geomatic.ro)
Cetatea Mălăiești (foto.17) este amplasată în localitatea cu același nume din comuna Sălașu de Sus și datează din sec. al XIV-lea.
A fost ridicată de familia cnezilor din Sălaș ca turn-locuință, cu scop de apărare în caz de atacuri și a funcționat până în sec. al XVII-lea. Turnul, foarte bine păstrat până în zilele noastre, era înalt de 12 m, avea formă rectangulară și o grosime a pereților de 1,5 m. Asemeni turnului de la Răchitova, avea o dispunere pe nivele și ferestre înguste.
Cu scopul de a întări cetatea, în jurul turnului a fost construită o incintă inelară, cu ziduri înalte de 4-6 m (din care se mai păstrează o parte din zid, cu lungime de 11 m), completată în sec. al XVI-lea cu patru turnuri exterioare ale căror urme se mai observă astăzi doar la nivelul solului.
Foto.17. Cetatea Mălăiești (Sursa: www.skytrip.ro)
3.2.1.2.2. Curți nobiliare și castele
Curtea nobiliară a Cândeștilor (Conacul Kendeffy) din Râu de Mori este reprezentată de o clădire rectangulară, ridicată într-o primă fază în a doua jumătate a sec. al XV-lea, pe malul drept al Râușorului. Se remarcă elementele baroce reprezentate de pridvorul deschis în arc cu bolți de cărămidă al aripii dinspre râu. Complexul împrejmuit cu un zid de piatră cuprinde în partea de sud-vest capela calvină a familiei, unde s-a încercat traducerea unor texte sfinte în limba română, dar cu caligrafie slavă.
Castelul Kendeffy din Sântămăria Orlea a fost ridicat în secolul al XIII-lea și reconstruit în anul 1782 de unul din membrii familiei nobiliare Kendeffy, Alexius Kendeffy și de soția acestuia, contesa Christina Bethlen, conform inscripției în limba latină amplasată la intrare.
Foto.18. Castelul Kendeffy
Este situat pe drumul ce unește localitatea Sântămăria Orlea cu Râu de Mori, pe o înălțime nu departe de centrul satului. Construit în stil baroc, este format din trei corpuri distincte dispuse într-un plan relativ dreptunghiular și este vizibil de la mare distanță datorită turnului impunător (foto.18).
După naționalizarea făcută de regimul comunist, castelul a fost renovat și a funcționat o perioadă ca hotel. În prezent a fost retrocedat urmașilor proprietarilor.
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Suseni a fost construită în vecinătatea Bisericii Colț, iar urmele sale sunt în prezent foarte puțin vizibile, lângă podul care traversează Râușorul.
Curtea nobiliară Sălașu de Sus a aparținut aceleiași familii de nobili care a ridicat turnul de la Mălăiești. Dacă acesta din urmă avea rol de apărare, la Sălașu de Sus a fost amenajată în sec. XV-XVII o reședință pentru vremurile de pace. Având rol de locuință, construcția era diferită de cele cu funcție de fortificație din zonă. Astfel, în jurul unei curți interioare erau camere mari cu ferestre largi, având deasupra bolți de cărămidă, ale căror resturi se pot vedea și astăzi.
Castelul Nopcsa din Săcel a fost construit undeva între sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea de familia Nopcsa, una din cele mai înstărite din întreaga Transilvanie și a reprezentat ultima reședință a acesteia. Împreună cu anexele și domeniul aferent, ocupă o suprafață de 1,7 ha. Din păcate, în prezent se află într-o stare avansată de degradare, iar obiectele din interior, care aparținuseră vechilor proprietari, au fost furate de-a lungul timpului, după ce, în urma primului război mondial, castelul a fost confiscat de către stat, odată cu întreaga avere a familiei.
În scopul redării strălucirii de odinioară, autoritățile locale și județene intenționează să folosească finanțare dintr-un grant norvegian și să transforme castelul și domeniul Nopcsa într-un Institut de Educație și Cercetare Paleontologică, alături de un muzeu închinat memoriei baronului Franz Nopcsa, ultimul descendent al familiei, nimeni altul decât cel care a descoperit primele fosile de dinozauri pitici din Depresiunea Hațeg.
Castelul Pogany din Păclișa a fost construit în secolul al XVIII-lea și a fost modificat în secolul al XIX-lea. Ansamblul este înconjurat de un parc cu o suprafață de 18,5 ha. După cel de-al doilea război mondial castelul a avut mai multe întrebuințări, fiind, pe rând, cazarmă pentru militarii ruși și apoi spital de neuropsihiatrie infantilă.
Castelul Nalatzi-Fay din Nălațvad a aparținut familiei Bela-Fay și fost ridicat în secolul al XIX-lea. În vederea creării structurilor necesare care să asigure funcționarea Geoparcului dinozaurilor Țara Hațegului, se caută în prezent finanțare pentru amenajarea clădirii castelului ca centru al Administrației Geoparcului, ce va include birourile, un punct de informare, o sală de conferințe, o bibliotecă, o sală de expoziție cu exponate de floră și faună din regiune, camere de cazare precum și un magazin de unde turiștii pot procura broșuri și suveniruri.
În jurul castelului este amenajat pe o suprafață de 7500 mp un parc cu 525 de exemplare, cuprinzând 45 specii de arbori și 15 specii de arbuști. În cadrul aceluiași proiect al Geoparcului dinozaurilor, în acest spațiu se preconizează amenajarea unui muzeu în aer liber unde vor putea fi admirate reproducerile în mărime naturală ale speciilor de dinozauri care au populat această regiune în cretacic.
3.2.1.3. Edificii religioase
3.2.1.3.1. Biserici
Cu un aspect unic, datorat stilului arhitectonic inimitabil, bisericile din Depresiunea Hațegului sunt o dovadă vie și grăitoare a creștinismului și civilizației medievale românești, numărându-se printre cele mai valoroase obiective turistice locale și chiar naționale. Importanța lor pentru istoria națională este subliniată de istoricul Radu Popa care spunea că: „Bisericile de zid din Țara Hațegului reprezintă cel mai vechi și mai important grup de monumente medievale românești păstrate.”
Construite în secolele XIII-XIV de către familiile de cnezi hațegani, de obicei pe locul unor biserici mai vechi, aceste edificii religioase păstrează în arhitectura lor elemente ale stilului romanic, unele dintre ele încorporând chiar blocuri de piatră, fragmente de coloane, capiteluri etc. provenite din cadrul ruinelor romane de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Printre cele mai atractive pentru turiști se remarcă:
Biserica monument istoric Densuș cu hramul ”Sf. Nicolae” (foto.20) este situată pe malul stâng al râului cu același nume, în apropierea unui vechi drum roman.
Foto.19.Turnul bisericii din Densuș Foto.20. Biserica din Densuș
Biserica are o înfățișare neobișnuită, fiind un amestec de stiluri și materiale. Originea acestei construcții religioase este controversată. Unii susțin că ar reprezenta prima biserică de la nord de Dunăre, amenajată în antichitate pe locul unui mausoleu ridicat în cinstea generalului roman Longinus Maximus. Alte păreri susțin teoria că a fost inițial un templu roman închinat Zeului Marte, transformat în biserică în sec. XII-XIII.
Actualul edificiu a fost construit în secolul al XIII-lea, din piatră de la Ulpia Traiana, pe un plan central cu caractere romanice. Biserica are naosul pătrat, suprapus central pe un turn sprijinit pe patru stâlpi (foto.19), în jurul cărora se află un spațiu îngust cu o boltă semicilindrică. Absida semicirculară este amplasată spre est, cu un diaconin pe latura sudică. În secolele XIV- XV au fost adăugate încăperi anexe și o tindă.
Interiorul bisericii este plin de farmec datorită picturii murale extrem de valoroase de pe absida semicirculară a altarului, de pe pereții răsăriteni ai naosului și de pe unele părți ale stâlpilor centrali. Picturile datează din prima jumătate a sec. al XV-lea (1443) și au fost executate de meșterul Ștefan Zugravul, conform semnăturii descoperite sub fereastra sud-estică a absidei. Pictura este realizată într-o viziune proprie, cu elemente folclorice care îmbină trăsături ale iconografiei bizantine cu teme narative și realiste cu trăsături ale renașterii timpurii. La picturile interioare se adaugă icoana de hram de la exterior, de deasupra ușii de intrare în navă (foto.21).
Foto.21. Icoană pictată la exterior
Biserica, denumită de Nicolae Iorga "fără pereche în toată românimea", este cea mai veche biserică românească în care se țin și în prezent slujbe religioase.
Biserica din Sîntămăria Orlea, dedicată Sfintei Fecioare Maria, se remarcă prin dimensiunile impresionante, fiind considerată cea mai mare biserică medievală din Depresiunea Hațegului (foto.22). Frumusețea așezământului derivă din simplitatea arhitecturală și originalitatea picturii murale datând din mai multe etape. Construcția a fost ridicată în stilul romanic târziu, de meșterii călugări din Ordinul Cistercian, la sfârșitul sec. al XIII-lea, între anii 1270-1280.
Turnul bisericii este un monument de arhitectură reprezentativ pentru perioada de trecere de la romanic la gotic, el având la ultimele etaje ferestre cu colonete de factură romanică, din prima fază de construcție, și o fereastră gotică la primul nivel, adăugată ulterior.
Foto.22. Biserica din Sântămăria Orlea
De remarcat este și faptul că de-a lungul timpului această biserică a suferit mai multe schimbări confesionale, fiecare dintre acestea influențând pictura murală din interior. Astfel, inițial biserica a deservit comunitatea romano-catolică stabilită în zonă, peste o sută de ani a devenit ortodoxă, iar apoi, începând din sec. al XVI-lea, a fost transformată în biserică reformată (ceea ce este și în prezent). Ca urmare, pe pereții din interior au fost scoase la lumină fresce realizate în mai multe etape. Primul strat a fost executat în prima fază, cea catolică, și reprezintă zece cruci de consecrație realizate, se pare, înainte de 1311. Din perioada ortodoxă, au fost descoperite picturi realizate într-un stil bizantin îmbinat cu elemente romano-gotice, considerate a fi printre cele mai reușite fresce medievale de la noi din țară. Ulterior, în urma transformării în biserică reformată, picturile au fost acoperite cu var. Pentru că în prezent în localitate populația reformată nu este foarte numeroasă, biserica reprezintă loc de reculegere și rugăciune pentru toți credincioșii care stau în zonă sau sunt în trecere, indiferent de cult (catolici, greco-catolici, calvini, ortodocși sau neoprotestanți).
Biserica cu hramul Sf. Gheorghe din Sânpetru (sec. XIV) se remarcă prin simplitate arhitecturală și decorativă, îmbinând unele elemente ale stilurilor romanic și gotic. Construită după un plan cu un naos și un altar de formă dreptunghiulară, biserica are un portal de factură gotică (foto.23.). Pe zidurile de sub tencuiala altarului s-au descoperit picturi datate la sfîrșitul sec. al XIV-lea sau începutul sec al XV-lea, aflate în acest moment în proces de restaurare.
Foto.23. Biserica din Sânpetru (Sursa: www.hateg.geoparc.ro)
.
Impresionante pentru vizitatori sunt și pietrele de origine romană încastrate în zidărie. Una dintre ele reprezintă un altar antic roman care era închinat zeului pădurilor și care dezvăluie povestea unui funcționar de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Acesta a ridicat respectivul altar drept mulțumire pentru avansarea sa în grad.
Biserica ortodoxă „Pogorârea Sf. Duh” din Ostrov (foto.24) a fost construită la jumătatea sec. al XIV-lea, cel mai probabil de familiile a doi cnezi hațegani, pe nume Stanciu Berevoi și Stephanus. Edificiul a cunoscut mai multe etape de construcție. Inițial, biserica avea o singură navă, cu altarul rectangular, ridicat din blocuri de piatră de diferite dimensiuni, din epoca romană. Ulterior, în sec. al XV-lea a fost adăugat turnul-clopotniță. Având ferestrele gotice și colțurile din piatră masivă, cioplită manual, acest turn patrulater, înalt de peste 11m, este considerat cel mai bine conservat din Țara Hațegului. În sec. al XIX-lea a fost ridicată partea estică, cu actualul altar.
Monumentul religios s-a păstrat în stare foarte bună, zidurile fiind cele originale, doar acoperișul (inițial din piatră și cărămidă romană) fiind refăcut, păstrându-se însă forma inițială. Interiorul conține unele din cele mai valoroase fresce medievale din România, remarcându-se pictura murală a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, din clopotniță, datată din sec. al XV-lea (foto.25).
Foto.24. Biserica din Ostrov Foto.25. Icoana Maicii Domnului
(Sursa: www.crestinortodox.ro)
Cei care vizitează biserica vor avea ocazia să vadă ceva inedit: gardul care împrejmuiește cimitirul din curtea bisericii este alcătuit din bucăți masive de piatră sculptată, aduse de unul din nobilii din zonă, între anii 1553-1585, de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Biserica parohială din Râu de Mori este amplasată la mică distanță de curtea nobiliară a Cândeștilor, din localitate. Este atestată documentar în anul 1526, de atunci suferind mai multe modificări care i-au schimbat înfățișarea originală. De remarcat este piatra de mormânt datată la 1505, de origine romană, care se găsește înfiptă în pământ la intrare.
Biserica cu hramul „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Baru (Biserica Pârveștilor) a fost ridicată în secolele XVII-XVIII. Conform legendei a fost construită de haiduci din neamul lui Pârvu care s-au hotărât să apuce pe calea cea dreaptă. Biserica din piatră are un turn clopotniță masiv, cu foișor deschis din lemn și coif piramidal. Interiorul a fost pictat de Simion Zugravul din Pitești.
Alte biserici care impresionează prin stilul arhitectonic, pictură sau frescă și atrag numeroși turiști în zonă sunt la: Peșteana (Biserica ,,Sf. Proroc Ilie”, din secolul la XIV-lea, cu picturi murale și materiale de construcție reprezentative pentru arta veche românească), Paroș (Biserică din secolul al XV-lea), Rușor (Biserică Ortodoxă din secolul al XV-lea), Păucinești (biserică medievală), Râu Bărbat (ruinele unei biserici din secolele XVI-XVII, aparținând cultului reformat), Coroiești (biserica ortodoxă veche ce nu a fost studiată prin săpături arhelogice, dar care se pare că funcționa încă din secolul al XVI-lea), Sălașu de Jos (Biserică din secolul al XVII-lea), Sălașu de Sus (Biserica ,,Sfinților Apostoli Petru și Pavel”, din care se mai păstrează clopotnița), Ponor (Biserica ,,Pogorârea Sfântului Duh”, din secolul al XVIII-lea), Clopotiva (Biserica ,,Sf.Ioan Botezătorul”, de la 1763), Nucșoara (biserică pictată în secolul al XVIII-lea de Simion din Pitești, un meșter zugrav venit din Țara Românească), Ohaba Sibișel (mănăstire ortodoxă care a funcționat până în 1870), Clopotiva (Biserica ,,Cuvioasa Paraschiva”, din secolul al XIX-lea) ș.a.m.d.
3.2.1.3.2. Mănăstiri
La 13 km vest de Hațeg, într-o zonă împădurită de deal, se află Mănăstirea Prislop, un monument religios de o mare însemnătate pentru ortodocșii din Țara Hațegului și nu numai.
Foto.26. Biserica Mănăstirii Prislop Foto.27. Clopotnița din lemn
Începuturile vieții monahale în pădurea Silvașului se pare că datează din secolul al XV-lea când, într-o chilie săpată în stâncă, viețuia aici călugărul Nicodim – primul ctitor. Conform atestărilor documentare, actuala biserică a mănăstirii a fost înălțată în secolul al XVI-lea (1564), în stilul celor din Țara Românească (stil grecesc, cu formă de cruce și turnul amplasat în centru), spre deosebire de restul bisericilor din zonă (foto.26). Aceasta se datorează, conform legendei, Domniței Zamfira, fiica suferindă a unui domnitor din Țara Românească, care s-a însănătoșit bând apa unui izvor din zonă și, ca urmare, a ridicat lăcașul de cult (fiind considerată al doilea ctitor). Mănăstirea continuă de atunci să atragă numeroși credincioși datorită izvorului cu apă tămăduitoare și icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
De-a lungul istoriei sale multiseculare, mănăstirea a fost, pe rând, incendiată, trecută în cultul greco-catolic, revenită la Biserica Ortodoxă, reoganizată și reconstruită.
Printre cei mai de seamă preoți care au slujit aici se remarcă Ioan de la Prislop (secolul al XVI-lea), mitropolit al Transilvaniei și Arsenie Boca, părintele considerat al treilea ctitor al mănăstirii datorită celor peste 40 de ani cât a fost stareț și duhovnic, timp în care a renovat și reorganizat așezământul. Sfaturile ,,părintelui înțelept” Arsenie Boca erau ascultate de oameni din toate colțurile țării, iar astăzi foarte mulți credincioși vin să se roage la mormântul său.
Din 1976 Prislopul a devenit mănăstire de maici, iar din 1991 aici funcționează Seminarul Teologic Monahal Sfânta Ecaterina.
Biserica Mănăstirii Colț (foto.29) cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” a fost ridicată în secolul al XIV-lea pe o înălțime, în localitatea Suseni.
Foto.28. Turnul bisericii Mănăstirii Colț Foto.29. Biserica Mănăstirii Colț
Datorită dublului rol pe care îl îndeplinea (religios și de apărare), construcția se evidențiază prin turnul fortificat unde călugării se refugiau în caz de pericol. Ridicată în secolul al XIV-lea, construcția din zid de piatră gros de 1,20 m are formă de navă, cu altar și naos. Biserica se remarcă prin amplasarea turnului piramidal peste altar (foto.28) și prin catapeteasma de lemn de brad. Interiorul bisericii păstrează picturi realizate de același meșter Ștefan care a îmbodobit pereții lăcașurilor de la Densuș și Ostrov la jumătatea sec. al XIV-lea. Cercetările istoricilor au evidențiat existența vieții monahale din sec. al XV-lea până în secolul al XVII-lea, când călugării din mănăstire au fost alungați de calvini. Părăsită, mănăstirea a început să se degradeze, proces accentuat în perioada comunistă, când a fost transformată în grajd.
După 1989, datorită efortului unui grup de călugări susținuți de Episcopia Aradului, biserica a fost refăcută și rolul său inițial de mănăstire a fost reluat. Alături s-a mai ridicat o construcție din zid care adăpostește chiliile și bucătăria călugărilor.
Datorită diferenței de altitudine, de aproximativ 60 m față de drum, accesul turiștilor era îngreunat, și de aceea a fost construită o scară de beton.
3.2.1.4. Clădiri de interes cultural-științific și turistic
Din această categorie de atracții turistice din Depresiunea Hațeg se remarcă muzeele, casele cu arhitectură tradițională, centrele educaționale și alte edificii cu funcție cultural- științifică.
3.2.1.4.1. Muzeele adăpostesc o mare varietate de dovezi materiale ale existenței vieții,
descoperite de-a lungul timpului în această parte a țării.
Muzeul de arheologie Sarmizegetusa (foto.30) reprezintă o secție de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva.
Foto.30. Muzeul de arheologie Sarmizegetusa
A fost înființat de Constantin Daicoviciu, în anul 1924, și adăpostește o colecție de vestigii romane descoperite ca urmare a săpăturilor realizate în situl arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa sau a descoperirilor întâmplătoare făcute de săteni cu ocazia muncilor agricole.
Cele șapte săli ale muzeului sunt organizate tematic și prezintă vizitatorilor plăci cu inscripții romane, mozaicuri, fragmente de pictură murală, argintărie, ceramică, sticlă, bronz, os, sculpturi, numismatică și arme care oferă informații despre viața de zi cu zi a locuitorilor cetății, despre viața culturală și organizarea armatei romane.
Muzeul Țării Hațegului (foto.31) este amplasat în orașul Hațeg și conține o colecție de costume populare și obiecte din lumea veche a satului hațegan: roata olarului și oale din lut, războaie de țesut, furcă cu roată de tors, lăzi de zestre, linguri și vase sculptate din lemn, râșnițe (foto.32), țăst pentru copt pâine și mălai, răzătoare, compas cu cursor pe riglă, instrumente muzicale și păpuși de lână.
Foto.31. Muzeul Țării Hațegului Foto.32. Râșniță din anul 1800
Muzeul Satului Hațegan este amenajat într-o casă tradițională din lemn, din satul Peșteana, comuna Densuș. Aici, un localnic pe nume Anton Socaci a adunat unelte si obiecte specifice gospodăriei țărănești din zona Hațegului: mobilier din lemn, oale de gătit, piuă de măcinat grâne, mojer de măcinat legume, vârșă pentru prinderea peștelui, fierăstraie, coase, colți de mers pe gheață ș.a.m.d.
Muzeul de Artă Populară ,,Maria Hord Gârbea” din Baru adăpostește o colecție de artă populară alcătuită din peste 160 de exponate. Maria Hord Gârbea a fost o mare iubitoare de folclor care a creat și adunat de-a lungul vieții costume populare, oale de ceramică, ștergare, cusături, pieptare, obiecte de mobilier. Aceste obiecte se află în casa părintească a Mariei Hord Gârbea care a fost donată autorităților locale pentru a fi transformată în muzeu.
Alte muzee sătești de etnografie și folclor sunt: Punctul muzeistic de etnografie din Râu de Mori și Punctul muzeistic de artă tradițională „Țara Hațegului" din comuna Sântămăria-Orlea.
3.2.1.4.2. Casele cu arhitectură tradițională se pot constitui în importante resurse turistice reprezentând o mărturie a modului de viață din vechiul sat hațegan. Comunitățile rurale unde s-au păstrat aceste urme ale trecutului sunt: Peșteana (casa Alexe Breasov nr. 136, din secolul al XVIII-lea), Pui (case din secolul al XVIII-lea, la nr. 70-73; ansamblul rural de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, pe strada Morilor nr. 31 și strada Republicii nr. 75), Nucșoara (casa parohială ortodoxă din secolul al XIX-lea, la nr. 41), Clopotiva (ansamblul rural de la începutul secolului al XX-lea, de la nr. 39-182; casa de lemn Dumbravă Ioan; casa de lemn Tomoni Borcan).
3.2.1.4.3. Alte edificii cu funcție cultural-științifică
Conacul General Berthelot. Istoria proprietarilor acestui conac începe cu familia Nopcsa care l-a construit, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe proprietatea din satul Fărcădinul de Jos. Coralia Maria Jianu (Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva) și David B. Weishampel (Hopkins University Baltimore, SUA) menționează faptul că Ferenc Nopcsa s-a născut în acest edificiu în anul 1874. După primul război mondial, averea familiei Nopcsa, inclusiv această clădire, a fost confiscată de Statul Român. Ulterior, drept răsplată pentru contribuția sa la reorganizarea armatei române, conacul a fost dăruit generalului francez Henri Mathias Berthelot care l-a folosit pentru o scurtă perioadă de timp, între anii 1922-1926. La întoarcerea sa în Franța, acesta, la rândul său, a donat totul Academiei Române, al cărui membru de onoare devenise între timp. În timpul regimului comunist, ca urmare a naționalizării, conacul ajunge din nou în proprietatea statului și este transformat în sediul Intreprinderii Agricole de Stat. Ulterior intră într-un proces de degradare accentuată, devenind practic o ruină.
Din anul 2001, conacul, anexele și terenul de șapte hectare din jurul său au reintrat în propietatea Academiei Române. Ca urmare a „dorinței Academiei Române de a îndruma și ajuta populația sătească din regiune” s-au încercat diverse variante pentru reabilitarea clădirii conacului și a anexelor sale. Proiectul ,,Conservarea bio și geo-diversității ca suport al dezvoltării și al creșterii economice și sociale a zonei Țara Hațegului-Retezat”, propus de Academia Română în parteneriat cu Universitatea din București și Asociația Intercomunală “Țara Hațegului”, a reușit să obțină finanțare cu sprijinul unui grant din partea Islandei, Lichtenstein-ului și Norvegiei, prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European. Ca urmare a investițiilor realizate, conacul este acum complet renovat și reprezintă sediul Centrului de Dezvoltare Durabilă ,,Țara Hațegului-Retezat”. Dotat cu spații de lucru, sală de conferințe, logistică și camere pentru cazare, centrul funcționează ca bază de cercetare în vederea conservării biodiversității din regiune (foto.33).
Foto.33. Conacul General Berthelot
Centrul educațional Geoparcul Dinozaurilor-Țara Hațegului de la General Berthelot (foto.34) a fost amenajat, în cadrul proiectului Geoparcul Dinozaurilor, într-o veche școală primară dezafectată din localitate. Aici vin anual echipe de profesori și studenți de la Universitatea din București, în tabere de 2-3 săptămâni, pentru a efectua studii geologice și paleontologice de teren în regiune. În același timp, aici funcționează un centru de educație al adulților în sistemul e-learning și al educației deschise și la distanță ce reprezintă un punct de educație, consultanță și îndrumare profesională în vederea formării și reconversiei profesionale a membrilor comunităților locale.
Foto.34. Centrul educațional-Geoparcul dinozaurilor
3.2.1.5. Busturile, monumentele și plăcile comemorative aduc un omagiu unor personalități locale ale culturii, artei și istoriei ori rememorează evenimente deosebite care s-au petrecut de-a lungul timpului. Cei care vizitează localitatea Densuș au ocazia să vadă busturile care amintesc de activitatea remarcabilă a doi importanți oameni de cultură cu rădăcinile în localitate: Nicolae Densușianu (foto.35) și Ovid Densușianu (foto.36).
Foto.35. Nicolae Densușianu Foto.36. Ovid Densușianu
La Hațeg există un bust al mitropolitului Andrei Șaguna. Monumentul închinat Eroilor din localitatea Baru a fost amplasat, în anul 1993, în fața primăriei, în memoria eroilor din satele Baru și Petros căzuți în timpul războaielor mondiale și revoluției. În localitatea Valea Lupului, în anul 1989, a fost ridicat în curtea bisericii un Monument închinat Eroilor participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și la cele două războaie mondiale.
3.2.2. Resurse turistice de factură etnografică
Prin cadrul geografic bine individualizat și prin trecutul istoric, Depresiunea Hațeg reprezintă o regiune în care resursele turistice de natură etnografică se remarcă prin diversitate și unicitate.
3.2.2.1. Arhitectura, uneltele și instalațiile tradiționale reprezintă mărturii ale modului de viață ancestral al locuitorilor din Depresiunea Hațegului și se pot constitui în elemente de atractivitate turistică. Locuințele vechi erau reprezentate de construcții joase, cu temelie de piatră și pereții din bârne de lemn lucrate numai cu securea. Cele din piatră și cărămidă aparțineau păturii mai înstărite a comunităților. Prispa era închisă cu o balustradă din scânduri subțiri, fixată de stâlpi de lemn ce susțineau și acoperișul. Interiorul cuprindea două sau trei încăperi. În primul caz, odaia de locuit și odaia frumoasă aveau intrări separate ce dădeau spre fațadă. În al doilea caz, două odăi comunicau între ele și erau destinate locuirii, iar a treia încăpere avea intrare separată și era păstrată curată.
Planul construcțiilor contemporane prezintă anumite elemente comune cu cele tradiționale. Temelia este tot din piatră, dar mai înaltă și este întărită cu mortar de ciment. Pereții din lemn sunt tencuiți atât în interior cât și în exterior și sunt mai înalți. Acoperișul are panta mai puțin abruptă pentru a evita căderea țiglelor.
O gospodărie țărănească tipic hațegană a fost transformată, la Peșteana, de propietar, în muzeu. Aici se pot vedea o parte din uneltele vechi folosite de săteni în activitățile zilnice. O colecție de obiecte din lumea satului se află și la Muzeul Țării Hațegului din localitatea Hațeg.
Dintre uneltele tradiționale folosite în zonă se remarcă cele agricole (plugul, grapa cu târși, țesala, merța), obiecte păstorești (bâta, lingura, caucul, căldarea, bățul de măsurat laptele), uneltele din gospodărie (războiul de țesut, rășchiutorul, ursoiul, vârtelnița, piva) și obiecte de mobilier (săcrinul, patul cu strujac) ș.a. Lista uneltelor cu diferite utilități este completată de instalațiile populare precum voioaga, piua și morile de apă. Acestea din urmă, adevărate monumente de arhitectură rurală, se găseau amenajate pe râurile Râu Mare, Râușor și Sibișel ce traversează teritoriul comunei Râu de Mori (de unde și numele). În prezent, pe malul râului Sibișel mai stau mărturie două mori care au însă roțile de lemn înlocuite cu unele de fier.
3.2.2.2. Portul popular și arta tradițională
Portul popular hațegan este deosebit. Femeile purtau cămașă sau ciupeag (foto.37) care era confecționată în casă, din pânză de cânepă pentru zilele de lucru și din bumbac sau in pentru zilele de sărbătoare. Ornamentele erau cusute cu culori mai închise pentru femei, predominant negru, și mai deschise pentru fete. Peste cămașă se purta un pieptar de piele brodat cu mai multe culori, încheiat într-o parte sau pe mijloc. O altă piesă a costumului tradițional hațegan era opregul din lână, predominant negru la bătrâne și împodobit cu galben și roșu la femeile tinere. În picioare aveau ciorapi de lână cu lungime până peste genunchi și opinci din piele de vită. O notă aparte era dată de portul glugii – element al vechiului costum dacic – numită local căsulă (broboadă lungă ce atârna pe spate până aproape de călcâie). Părul era aranjat sub formă de coc sau conci, iar fetele tinere îl împleteau și îl purtau pe spate sau ridicat sub forma unei coronițe împletite cu flori. La gât, atât fetele cât și nevestele se împodobeau cu zgardă și mai multe rânduri de mărgele.
Îmbrăcămintea bărbaților (foto.38) era reprezentată de cămașă, pieptar și izmene. Cămașa de pânză de cânepă, nu prea lungă, era brodată cu diverse motive (formă de M sau de cruce) și era legată peste mijloc de un chimir din piele, lat de 25 cm. Pieptarul era făcut din piele, mai sărac ornamentat decât la femei. În timpul iernii, peste pieptar se purta căputul din blană de miel sau cojocul lung. Pantalonii se confecționau din pânză de cânepă (vara) sau din lână (iarna) și se strângeau pe glezne cu o curelușă. Încălțămintea era reprezentată tot de opinci de piele purtate peste obiele de lână. Pe cap, bărbații purtau alternativ pălărie neagră rotundă cu boruri în timpul verii și căciuli (căițe) negre de astrahan în timpul iernii.
Foto.37. Costum tradițional femeiesc Foto.38. Costum tradițional bărbătesc
Costume tradiționale din zona Hațegului pot fi admirate la muzeul Țării Hațegului din Hațeg și la Muzeul de Artă Populară ,,Maria Hord Gârbea” din Baru, precum și în timpul paradelor organizate în cadrul manifestărilor culturale.
Turiștii care vor să achiziționeze piese ale costumului popular din zonă, precum și alte obiecte populare, o pot face de la Cooperativa Meșteșugărească ,,Hațegana” din Hațeg. Arta populară hațegană se remarcă prin originalitate și simț artistic deosebit, cuprinzând crestături în lemn, precum furcile de tors plate de la Clopotiva, mobilier țărănesc, țesături dintre care se remarcă căsoarele (scoarțele) din lână din zona Băiești-Pui.
3.2.2.3. Manifestări etnoculturale
Obiceiurile tradiționale, credințele și ritualurile păstrate încă în mare parte în satele din Depresiunea Hațegului reprezintă manifestări culturale populare care pot fi exploatate turistic, cu precădere în preajma unor sărbători. Acestea marchează cele mai importante momente din viața omului – nașterea, nunta și moartea, precum și principalele sărbători religioase din timpul anului, unele dintre ele având însă rădăcini mult mai vechi decât creștinismul, fiind la origine manifestări populare prilejuite de anumite perioade ale calendarului solar și agricol.
,,Nedeile” reprezintă manifestări sociale cu mare impact turistic în Depresiunea Hațeg. Acestea sunt cele mai mari sărbători populare ce se organizează în toate comunele din regiune încă din vechime. Despre vechile nedei se presupune că reprezentau manifestări de bucurie organizate de romani în cinstea zeilor protectori (Zeul Focului și al Soarelui). Ulterior, aceste nedei au început să capete și alte funcții precum cea economică (schimburi de produse, comerț cu animale), matrimonială (ocazii pentru tineri să se cunoască) și culturală (joc, cântec și port popular). De-a lungul timpului, odată cu creșterea importanței bisericii în comunitate, nedeia a început să fie organizată în ziua hramului bisericii din fiecare sat.
În prezent, nedeile au caracter festiv și reprezintă un prilej de cinstire a bisericii dar și de revedere pentru rude și prieteni, de întâlnire între locuitorii din satele învecinate și chiar ocazii pentru tinerii necăsătoriți de a-și întâlni alesul/aleasa inimii.
În ordine calendaristică, nedeile din Depresiunea Hațeg se desfășoară astfel: 2 ianuarie (Fărcădin, G-ral Berthelot), 6 ianuarie (nedeie de Bobotează la Ohaba de sub Piatră), 25 martie (nedeie de Buna Vestire la Clopotiva și Ohaba Sibișel), 12 aprilie (Strigarea peste sat la Sarmizegetusa), a doua zi de Paști (Alergatul prescurii și Împușcatul cocoșului la Sântămăria- Orlea, Densuș și Peștenița), prima duminică după Paști (Bucium-Orlea, Zăvoi, Hobița, Hobița- Grădiște), nedeie de hramul bisericii ,,Sf. Nicolae” (Densuș), a doua duminică după Paști (Sarmizegetusa), nedeie de Rusalii (Baru, Săcel, Subcetate, Paroș, Fizești, Peșteana, Vălișoara, Tuștea), nedeie de hramul bisericii ,,Pogorârea Sfântului Duh” (Ostrov), nedeie în lunea rusaliilor (Nădăștia de Jos), nedeie în Duminica întâi după Rusalii (Hățăgel, Fărcădin, Râu de Mori, Suseni, Brazi, Ostrovel, Ostrovu Mic), nedeie de Sfântul Petru și Pavel (Sălașu de Jos), nedeie de Sfântul Ilie (Federi), nedeie de Duminica a șaptea după Rusalii (Nucșoara – șezătoarea sălășenilor), 14 septembrie – hramul bisericii Mănăstirii Prislop (Silvașu de Sus), 17-19 septembrie – Dies Traiani (Sarmizegetusa), 12-14 octombrie (zilele comunei Pui), nedeie de Sfânta Paraschiva (Păclișa, Poieni), Ziua recoltei de Sfânta Paraschiva (Sarmizegetusa), nedeie de Sfântul Dumitru (Stei, Criva), 28 noiembrie (Comemorarea morții părintelui Arsenie Boca – Silvașu de Sus).
Gospodarii satului pregătesc cu ocazia sărbătorii nedeii mâncăruri tradiționale pentru masa de prânz, după care atât localnicii cât și invitații merg la petrecerea populară organizată de tineri la căminul cultural. Dintre cântecele specifice zonei se pot aminti ,,Hațeganele”, ,,Balada lui Pătru Mantu”, ,,Balada lui Văleanu”, ,,Balada Streiului”. Cel mai cunoscut joc popular este ,,Hațegana” – joc de perechi cu două părți. În prima parte partenerii se țin de mână lateral unul față de celălalt (bărbatul în dreapta și femeia în stânga) și se rotesc în sensul invers al acelor de ceasornic. Partea a doua este reprezentată de o o învârtire rapidă în ambele sensuri cu treceri pe sub mână (piruete) ale femeilor pe fiecare sfârșit de frază muzicală. Alternarea părților se face pe strigături de comandă.
Portul popular, cântecele și jocurile tradiționale pot fi urmărite de turiști și cu ocazia altor evenimente care au loc de-a lungul anului. Botezul, nunta și înmormântarea păstrează caractere specifice care impresionează.
La naștere, pe lângă nașă, un rol foarte important îl are moașa nou-născutului; ea este cea care îi face prima baie, având grijă ca apa să ajungă peste tot, deoarece, conform credinței populare, acolo unde nu ajunge apă, copilul va face răni toată viața. Tot moașa duce copilul la biserică în ziua botezului.
Nunta, prilej de bucurie și bună-dispoziție, începe cu pețitul fetei de către părinții băiatului, acasă la viitoarea mireasă. După stabilirea zilei și locului unde se va ține nunta, aceasta este anunțată la biserică timp de trei duminici consecutive. Înainte cu 1-2 săptămâni, doi vornici bat din poartă în poartă la rude, prieteni și vecini ai mirilor pentru a-i invita la nuntă. Vornicii își continuă rolul în ziua nunții, când țin o cuvântare la poarta miresei, apoi deschid alaiul de nuntă. Tot ei anunță cinstea (darul), folosind vorbe rimate pline de haz. Moartea își are și ea ritualurile sale, în funcție de vârsta celui decedat. Se aprind lumânări la căpătâiul mortului, se bocește, se dă de pomană, se priveghează. Cu atât mai mare este durerea cu cât mortul este mai tânăr.
Indiferent de anotimp, turiștii care vizitează zona pot să petreacă clipe minunate participând la o serie de sărbători care pun în evidență specificul obiceiurilor locurilor.
Obiceiurile legate de sărbătorile de iarnă debutează cu cetele de colindători ,,Pitărăii”, din seara de ajun a Crăciunului, alcătuite din tineri și bătrâni, care vizitează casele satului și cântă peste 50 de colinde laice și religioase. Cel mai autentic repertoriu îl au cetele din satul Petros care colindă acompaniați de fluier și strigături despre nașterea lui Iisus dar și despre prosperitate, înțelepciune, curaj etc. Tot în această perioadă se practică ,,jocul cu cerbul” și ,,craii” – teatru popular de inspirație religioasă. „Urarea cu buhaiul” încheie, în ajunul Anului Nou, manifestările prilejuite de nașterea Domnului și începerea noului an calendaristic.
Credințele și practicile legate de anul agricol încep în ziua de 2 februarie, când se sărbătorește ,,stretenia”. În această zi, țăranii pun un lanț la ieșirea din grajd, iar dacă vacile trec pragul fără să calce lanțul înseamnă că vor paște toată vara liniștite. Pe 25 februarie este sărbătoarea ,,cornului înflorit”, considerată prima zi de primăvară. Între 1 și 8 martie sunt ,,babele”, când fiecare femeie își alege o zi și se zice că așa cum va fi ziua respectivă – bună sau rea – așa va fi persoana respectivă la bătrânețe. Din 9 până în 15 martie sunt ,,moșii”, cu aceeași semnificație pentru bărbați. În a doua jumătate a lunii martie are loc ,,strigarea peste sat”. Seara, în jurul unui foc aprins pe o culme de deal, se fac strigături care constau în satirizarea defectelor unor persoane sau comunități umane.
Una din cele mai mari sărbători ale primăverii este ,,Sân-Toaderul”. În această zi nu se lucrează, pentru că se crede că cei care o fac vor fi pedepsiți de caii lui Sân-Toader, animale fantastice care cutreieră satele noaptea. O altă zi în care nu se lucrează este la jumătatea postului mare, când se sărbătoresc „mezele-n păreze”. Atunci se numără ouăle strânse pentru Paști până în acel moment.
„Alergatul prescurii” și „împușcatul cocoșului” se practică de Paști, în zona Hațegului. Obiceiul constă într-un concurs organizat între flăcăii satului care se împart în două cete: una trebuie să mănânce o prescure (pâine) tare, în timp ce cealaltă trebuie să alerge pe un traseu dinainte stabilit. Ceata care își termină prima sarcina are dreptul să împuște un cocoș.
La 1 mai se sărbătorește „Armindenul”, când se îmbodobesc porțile cu mesteacăn; acesta va rămâne acolo până anul viitor, când este ars și înlocuit cu altul nou.
„Măsuratul oilor” sau roscolul este un obicei specific zonei care are loc înainte de urcatul oilor la munte. Cu o zi înainte, fiecare turmă este dusă la păscut într-un loc cu iarbă cât mai bună, iar seara oile sunt mulse, astfel încât să nu mai rămână niciun pic de lapte; tot atunci, oile sunt marcate cu o anumită culoare și un anumit semn distinctiv, după care sunt duse sus la stână. În ziua de roscol toate turmele merg la pășunat, fiecare cu câte un reprezentant, până la amiază, când se întorc la stână, unde începe mulsul, nu înainte însă de o slujbă de binecuvântare. La terminarea mulsului se măsoară cantitatea de lapte dată de fiecare turmă, și astfel se stabilește ordinea în care se va lua brânza de la stână; de asemenea, se stabilește cu acest prilej și ordinea în care fiecare gospodar va merge cu oile la pășunat, în funcție de numărul oilor din fiecare turmă (cu cât mai multe oi, cu atât mai multe zile de pășunat). La final se alege și șeful de stână, de regulă cel care are mai multe oi.
Pe 24 iunie sunt Sânzienele. În ajun, se leagă la poartă flori de sânziene pentru fiecare membru al familiei, ca să se vadă cine va muri mai devreme sau mai târziu.
Un obicei specific localității Silvașu de Sus este „încununarea boului” care are loc în luna iunie, când se desemnează cel mai harnic om din sat, precum și cel mai puternic animal de muncă. Cu această ocazie se împletește o cunună de flori de albăstrele și maci – simbol al fertilității și robusteței.
În iulie sunt mai multe sărbători, toate legate de fenomene meteorologice specifice acestei perioade a anului ca fulgerele, tunetele, grindina (Sf. Marina, Procopie, Maria Magdalena, Ana-Foca, Adormirea Sfintei Ana).
În ultima parte a anului se sărbătoresc zilele ursului și lupului, când ne se lucrează cu lână pentru a nu pune în pericol viața oierilor de la munte. Ultima sărbătoare a calendarului agricol este 20 decembrie, când se sacrifică porcii de ,,Ignat”.
3.2.2.4. Gastronomie tradițională
Depresiunea Hațegului este renumită și pentru bucatele tradiționale. Alături de felurile de mâncare servite pe tot cuprinsul țării, în zona Hațegului se adaugă în meniu câteva specifice regiunii. Carmen Mihalache și Ana Pascu au studiat mâncărurile vechiului sat hațegan și au descoperit că „fiecare anotimp și sezon de muncă, fiecare zi de lucru, de post sau de sărbătoare își aveau meniul lor, în consens cu tradiția, practicile moștenite, posibilitățile locului și experiența individuală”. Au fost astfel identificate bucate gătite la stână (bălmătucă – mămăligă cu caș și unt pe deasupra, balmoș), în sat (zeamă de cartofi, zeamă de găină, zeamă de măcriș, muietoare – tocăniță din carne de miel sau oaie, dovleac fiert în lapte, perișoare cu păsat, ardei gras cu roșii, cocoradă, scovergi dulci – clătite, melcișori, pești de râu marinați, mazăre frământată – fasole frecată, cir de făină de secară, brusture cu rântaș, bureți de pădure în laboș – cratiță, scovergi acre, aite – răcituri, mălai, colacii de Sântoader, miel umplut și virșli). Foarte apreciați, atât de localnici cât și de turiști, sunt cârnăciorii din carne de oaie sau capră, cunoscuți sub denumirea de virșli, făcuți după o rețetă originală la Sălașu de Sus.
De la populația de origine maghiară din zonă au fost preluate unele mâncăruri, precum zeamă de varză acră, gulaș de cartofi, varză cu tăiței, paprică cu găluște și haioș, iar de la cea de origine italiană polenta con frica (mămăligă cu slănină, cașcaval și brânză de oi), fagioli in brodo (ciorbă de fasole boabe cu tăiței), gniochi, vinete cu mentă, gogoșar cu muștar și salata de castraveți cu smântână.
Fiind o cunoscută zonă de cultură a prunului, Țara Hațegului poate oferi turiștilor preparate obținute din aceste fructe: țuică (în special cea de la Răchitova), găluște cu prune, plăcinte cu prune, lictar de prune, chisăliță, dulcețuri și băuturi răcoritoare.
În pensiunile din regiune turiștii pot servi pâine tradițională, făcută cu maia și coaptă în țăst, alături de bucăți de caș dulce, ceapă roșie și felii de slănină precum și plăcinte tradiționale cu brânză și mărar. Cabanele de la poalele Retezatului au în meniu clătite umplute cu dulceață de măceșe sau afine, alături de ceaiuri din lujeri uscați de zmeură.
3.2.3. Obiective economice cu funcție turistică
Construcțiile realizate în scop economic se pot constitui în atracții turistice, impresionând prin dimensiuni, arhitectura specifică, originalitate sau impact peisagistic. Din această categorie, în Depresiunea Hațeg se pot menționa barajele și lacurile de acumulare amenajate în scop hidroenergetic pe Râu Mare și Strei (tabelul nr.6), aflate în administrarea S.C. Hidroelectrica, Sucursala Hidrocentrale Hațeg, care pot oferi condiții pentru dezvoltarea turismului piscicol și recreativ.
Amenajarea hidroenergetică Râu Mare-Retezat este un complex format dintr-un lac de acumulare cu baraj (Gura Apelor) și două hidrocentrale (Retezat în amonte și Clopotiva în aval). Barajul se află la 45 km de Hațeg, la confluența a trei râuri: Lăpușnicul Mic, Lăpușnicul Mare și Șes. Lacul de acumulare captează apele Râului Mare, completate cu debitele altor cursuri de apă prin intermediul mai multor aducțiuni, ajungând astfel la un volum total de 210 milioane mc. Puterea instalată totală a amenajării hidroenergetice se ridică la 349 MW la hidrocentrala Retezat și la 14 MW la Clopotiva. Energia medie multianuală a complexului este de aproximativ 630GWh.
Amenajarea hidroenergetică Râu Mare-Aval se situează la confluența Râului Mare cu Streiul, în aval de hidrocentrala de la Clopotiva, și are următoarele caracteristici tehnice și de construcție: putere instalată totală de 134,3 MW; energie medie multianuală 193,4 GWh; 3 acumulări cu baraj și diguri perimetrale (Ostrovu Mic, Păclișa și Hațeg); 9 hidrocentrale – dintre care 3 pe acumulări și 6 pe canale de derivație (Ostrovul Mare, Cârnești I și II, Totești I și II și Orlea.
Amenajarea hidroenergetică Strei, încă nefinalizată, este proiectată să cuprindă 7 hidrocentrale. Cele 2 aflate deja în exploatare sunt la Subcetate – cu putere instalată de 12,6 MW și energie multianuală de 26,28 GWh și la Plopi – putere instalată 12 MW, energie multianuală 27,42 GWh.
Amenajări hidroenergetice
Tabel nr.6
Ca urmare a activităților industriale dezvoltate, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în localitatea Baru pot fi văzute vechile instalații ale fabricii de cărămidă, țiglă și sobe de teracotă din 1896, distrusă parțial în urma bombardamentelor din primul război mondial și restaurată în 1921.
CAPITOLUL 4. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ
Pentru valorificarea resurselor turistice naturale și antropice ale Depresiunii Hațeg este necesară existența unei infrastructuri turistice reprezentată de baza materială turistică.
Baza tehnico-materială a turismului este alcătuită din totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. În acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului cât și cele care aparțin altor ramuri economice. Astfel baza tehnico-materială este reprezentată de baza de cazare și alimentație publică, de căile de comunicație și mijloacele de transport turistic și de dotările auxiliare pentru recreere și agrement.
4.1. Structuri turistice cu funcție de cazare
Din cadrul echipamentelor turistice, de mare importanță pentru funcționalitatea turistică a regiunii sunt unitățile de cazare. Institutul Național de Statistică a realizat o ierarhizare a structurilor turistice cu funcție de cazare, conform căreia sunt considerate ca principale hotelurile, motelurile, hostelurile, cabanele turistice, hanurile turistice și bungalourile iar secundare pensiunile turistice, pensiunile agroturistice, campingurile, căsuțele și satele de vacanță.
Pentru analiza capacității de cazare a Depresiunii Hațeg s-au folosit date furnizate de Direcția Județeană de Statistică Hunedoara pentru perioada 2008-2011. Deoarece instituția menționată nu a mai primit raportări pentru toate localitățile în ultimii ani există diferențe între datele înregistrate oficial și realitatea din teren. Pentru anul 2012, datele înregistrate oficial au fost completate cu cele culese din deplasarea în teren și consultarea unor site-uri de profil precum și a paginilor oficiale ale primăriilor localităților din arealul studiat.
În anul 2012 în Depresiunea Hațeg (tabelul nr.7) se găsesc 53 de unități de cazare, dintre care 2 hoteluri, 2 moteluri, 12 cabane turistice, 25 pensiuni turistice și 10 pensiuni agroturistice. Acestora li se adaugă 1 tabără școlară (nefuncțională în prezent) și 1 tabără studențească (bază de practică și agrement).
Baza de cazare din Depresiunea Hațeg (anul 2012)
Tabelul nr. 7
Fig.9. Ponderea unităților de cazare din Depresiunea Hațeg (anul 2012)
Analiza tipurilor de structuri de cazare existente în anul 2012 arată că ponderea cea mai mare este deținută de pensiunile turistice (47,16 %), la care se adaugă cabanele turistice (22,64 %) și pensiunile agroturistice (18,86 %). Celelalte tipuri de unități de cazare au o reprezentare redusă la câte 3,77 % pentru hoteluri, moteluri și tabere școlare și studențești (fig.10). Explicația pentru aceste date rezultă din faptul că în arealul studiat așezările rurale concentrează cea mai mare parte a capacității de cazare.
Pe ansamblu se poate constata o destul de bună echipare a Depresiunii Hațeg (fig.10) cu structuri cu funcție de cazare, evidențiindu-se localități cu un număr mare (Râu de Mori, Hațeg), unele cu un număr mic (Baru, Densuș, Pui, Sântămăria Orlea, Totești) și unele chiar fără astfel de unități (G-ral Berthelot, Răchitova).
Fig.10. Repartiția pe localități a unităților de cazare în Depresiunea Hațeg – 2012
Hoteluri se găsesc doar în orașul Hațeg (Hotel Ferdinand) și în stațiunea Râușor (Hotel Râușor). Până la sfârșitul anului 2011 la Sântămăria Orlea a funcționat un hotel în clădirea castelului Kendeffy, în prezent închis de actualul proprietar.
Motelurile sunt localizate în Hațeg (Hanul Bucura) și Baru (Hanul Boleștilor), localități situate pe cel mai circulat drum național care străbate regiunea, DN 66, care leagă Simeria de Petroșani.
Dintre pensiunile turistice se pot aminti cele din Hațeg (Sarmis Cristal, Art Motel, Vila Veche, Belvedere, Casa Românească, Huniadi, Onescu Mariana, Gheorghiță, Cărăbuș, Bunea, Chez Pierre), Râu de Mori (Iris, Râu Mare-Retezat, Tereza, La Doctorelu, Vii la Cascadă, Dora, Dany), Sălașu de Sus (Iancu, Casa Bunicii, Soarelui), Sarmizegetusa (Sarmizegetusa, Venus), Sântămăria Orlea (Lili) și Totești (Casa Istrate).
Cele mai numeroase cabane turistice se află în localitățile Râu de Mori (Iris, Doruleț, Iulia, Sarah, Retezat, Gura Zlata, Gartour), Sălașu de Sus (Cascada, Codrin), Pui (Baleia- închisă în prezent și Măgura), Sarmizegetusa (Cabana de la Munte). Toate acestea se află localizate la poalele munților ce mărginesc depresiunea.
Structurile de cazare reprezentate de pensiunile agroturistice sunt amplasate în Râu de Mori (Ancuța, Anița, Coada Calului, Mara, Dumbrăvița), Sarmizegetusa (Ulpia Traiana, Zalmoxe, Anidor) și Densuș.
La Sântămăria Orlea a funcționat o tabără școlară cu o capacitate de cazare de 160 de locuri, care în prezent este nefuncțională.
În localitatea Baru, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a preluat clădirea fostei unități militare și a transformat-o în anul 2009 în bază de practică și agrement pentru studenții Facultății de Geografie, renovând 4 clădiri în care s-au amenajat spații de cazare (camere pentru studenți și profesori) și de servire a mesei, săli pentru conferințe precum și săli pentru desfășurarea cursurilor și seminariilor.
Comuna General Berthelot nu beneficiază de infrastructură pentru turism în formele curente, dar se bucură de existența Centrului de Dezvoltare Durabilă ,,Țara Hațegului -Retezat”, amenajat în clădirile conacului din localitate și a Centrului educațional-Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului. Acestea oferă spații de lucru, săli de conferințe, logistică și camere pentru cazare destinate profesorilor și studenților care efectuează studii de cercetare de teren în regiune.
Lângă Răchitova, o altă localitate care nu oferă spații de cazare, au fost identificate de către autorități câteva case vechi nelocuite care păstrează stilul arhitectonic specific zonei și care ar putea fi amenjate pentru vizitare și chiar găzduire.
Analiza repartiției în teritoriu a tipurilor de structuri cu funcție de cazare relevă faptul că doar în comuna Râu de Mori există patru tipuri de unități (hotel, motel, cabane, pensiuni turistice și agroturistice), în orașul Hațeg trei tipuri (hotel, motel și pensiuni turistice) iar în rest doar câte una sau două.
Faptul că 53 de unități de cazare, cât au împreună localitățile din depresiunea Hațeg, oferă turiștilor 1294 de locuri (tabelul nr.8), denotă că în zonă predomină unitățile mici, cu capacitate de cazare redusă. Acest lucru este evidențiat și de analiza locurilor de cazare deținute de fiecare tip de unitate cu funcție de cazare din zonă.
Capacitatea de cazare turistică din Depresiunea Hațeg (anul 2012)
Tabelul nr. 8
Se poate astfel observa că ponderea cea mai mare în ceea ce privește numărul de locuri de cazare este deținută de pensiunile turistice – cu 27,82 %, urmate de cabanele turistice – cu 23,87 % și pensiunile agroturistice – cu 17 %. Capacitatea de cazare hotelieră are o pondere redusă, de doar 7,72 % iar cea din moteluri de 5,17 %, datorită numărului redus de astfel de unități de cazare (câte 2 pentru fiecare), ca urmare a faptului că în zonă există un singur oraș.
Cel mai mare număr de locuri de cazare se înregistrează în unitățile amplasate pe marginea sudică a depresiunii, în localitatea Râu de Mori (35 %) unde se pot practica diferite sporturi de iarnă și de unde se poate pleca în drumeție pe trasee spectaculoase ce duc spre centrul masivului Retezat (Parcul Național Retezat).
Din cele 45 de locuri de cazare din cabanele Măgura și Baleia din loacalitatea Pui, doar 15 sunt funcționale, deoarece cabana Baleia este momentan închisă datorită stării avansate de degradare. Actualul proprietar dorește să o refacă și să o redea circuitului turistic în următorii ani.
Dintre locurile deținute de taberele școlare și studențești au ieșit din circuitul turistic școlar cele 160 care erau oferite de tabăra din localitatea Sântămăria Orlea.
În ceea ce privește analiza repartiției pe medii, se observă că în mediul urban, hotelul, motelul și pensiunile turistice din orașul Hațeg concentrează 23,8 % din capacitatea totală de cazare a depresiunii.
Gradul de confort al unităților de cazare
Tabelul nr. 9
(conform clasificării www.mdrt.ro sau asumării de către unități)
Mare parte din unitățile de cazare – aproximativ două treimi din total – se încadrează în categoria de confort mică și medie (2-3 stele), din care aproximativ 70 % sunt reprezentate de pensiunile turistice (tabelul nr.9). Analiza gradului de confort al pensiunilor agroturistice relevă faptul că toate cele 10 unități de acest tip se încadrează tot la categoria medie, fiind clasificate cu 2 flori. Acest lucru se explică prin faptul că în zonă predomină structurile de cazare rurale care aparțin micilor proprietari, încadrându-se în categoria afacerilor de familie.
Doar în orașul Hațeg se poate constata existența unei singure unități clasificată cu 4 stele: Hotelul Ferdinand (foto.39).
Foto.39. Hotel Ferdinand din Hațeg
În urma analizei evoluției numărului total al structurilor turistice cu funcție de cazare în regiune între anii 2008-2012 (tabelul nr.10), se constată o creștere de la 17 unități înregistrate în baza de date oficială a Direcției Județene de Statistică Hunedoara la începutul perioadei la 53 în anul 2012 (conform inventarierii din teren).
Evoluția unităților de cazare (număr total) din Depresiunea Hațeg
Tabelul nr. 10
Indicele variației în timp a capacității totale de cazare reprezintă raportul (exprimat în procente) dintre numărul total de unități de cazare de la începutul – respectiv sfârșitul perioadei luată în studiu și evidențiază o creștere pentru localitățile Hațeg, Baru, Densuș, Râu de Mori, Sarmizegetusa, Sălașu de Sus, Sântămăria Orlea și Totești, stagnare pentru General Berthelot, Pui și Răchitova. Creșterea se datorează intensificării activității turistice în zonă în ultimii ani, datorită promovării obiectivelor turistice ca urmare a activităților din cadrul proiectului Geoparcul Dinozaurilor, ceea ce a condus la apariția unui număr mare de pensiuni în Hațeg (singura localitate urbană din depresiune – reprezintă punct de plecare pentru realizarea de trasee turistice în toată regiunea), Râu de Mori și Sălașu de Sus (localități situate la limita Parcului Național Retezat) și Sarmizegetusa (cel mai mare complex arheologic din depresiune). În cazul localității Sântămăria Orlea, castelul unde a funcționat un hotel a fost retrocedat urmașilor familiei Kendeffy și a fost închis în 2011. În prezent aici se găsesc o pensiune turistică și o tabără școlară nefuncțională.
Fig.11. Evoluția unităților de cazare din Depresiunea Hațeg
Unul din obiectivele propuse în cadrul proiectului Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului pentru dezvoltarea economică a regiunii îl reprezintă creșterea numărului de turiști în zonă. Pentru acest lucru se încearcă dezvoltarea serviciilor turistice, în special prin mărirea numărului spațiilor de cazare și modernizarea condițiilor oferite. În același timp se urmărește construirea unei infrastructuri pentru ecoturism.
4.2. Structuri de alimentație publică
Alături de unitățile de cazare, structurile de alimentație publică reprezintă un element esențial pentru buna desfășurare a activităților turistice într-o regiune.
Toate structurile cu funcție de cazare din Depresiunea Hațeg pun la dispoziția turiștilor unități de alimentație publică proprii, de la cele de tip autoservire până la restaurante de 2, 3 și chiar 4 stele, în funcție de localizare, circulația turistică și categoria de clasificare a fiecărei unități.
În baza de date furnizată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (tabel nr. 11) figurează doar câteva unități din localitățile Hațeg, Râu de Mori și Sălașu de Sus. Astfel, în Hațeg sunt înregistrate 4 restaurante de 2 stele (450 de locuri), 3 restaurante de 3 stele (246 de locuri) și doar 1 restaurant de 4 stele (50 de locuri), în comuna Râu de Mori 4 restaurante de 2 stele (239 de locuri) și 3 restaurante de 3 stele (165 de locuri) iar în comuna Sălașu de Sus un bufet bar de 2 stele (62 de locuri). Acestea asigură o gamă diversificată de produse culinare și băuturi, incluzând în meniul lor specialități din bucătăria specifică zonei, dar și din cea națională și internațională.
În ceea ce privește gradul de confort se poate observa (fig.12.) că cea mai mare parte a unităților de alimentație publică înregistrate în baza de date oficială (94 %) se încadrează la categoria medie de 2-3 stele.
Fig.12. Gradul de confort al structurilor de alimentație publică
Structuri de alimentație publică în Depresiunea Hațeg – 2011
Tabel nr. 11
Sursa datelor: www.mdrt.ro
În urma deplasării în teren, alături de unitățile care funcționează în cadrul structurilor de cazare au fost identificate în orașul Hațeg și alte tipuri, precum cluburi (Club T, Toto, Club E, Go Food, Club Haose, Club M Ostrov), baruri de zi, pizzerii (El Sombrero, Solo, Hara) braserii, fast-food-uri, cofetării, patiserii, covrigării, crame (Crama @ Casa Veche), cafenele (Bamboo Cafe, Spirit Cafe). Vis-a-vis de intrarea în Pădurea Slivuț, ce adăpostește rezervația de zimbri, se găsește Popasul turistic „Zimbrul”. Toate aceste unități de alimentație publică au capacitatea de a deservi atât localnicii cât și turiștii care vizitează regiunea.
În ceea ce privește zona turistică rurală, în afara unităților corelate cu cele de cazare, rețeaua de alimentație publică este deficitară. Se poate constata lipsa îndeosebi a unor unități cu specific pescăresc, vânătoresc sau pastoral, deși zona dispune de astfel de produse.
Pe lângă acestea există și magazine de tip supermarket (Billa, Lidl) și alimentar care sunt folosite pentru aprovizionare îndeosebi de turiștii aflați în tranzit în zona Depresiunii Hațeg.
4.3. Baza de agrement
Baza de agrement prezintă o importanță deosebită pentru activitatea turistică, contribuind la punerea în valoare a unei regiuni turistice. Aceasta favorizează practicarea unor activități recreative sportive sau culturale și constă în existența unor complexe sportive, terenuri de sport, bazine de înot, piscine, echipamente pentru sport nautic, dotări și echipamente pentru sporturi de iarnă, pârtii de schi, complexe culturale etc.
În prezent, baza materială turistică pentru agrement din Depresiunea Hațeg este deficitară, insuficientă pentru susținerea unui turism de nivel național sau internațional.
Deși pe versanții Munților Retezat, care mărginesc depresiunea de pe teritoriul comunelor Râu de Mori, Sălașu de Sus, Pui și Baru, există condiții prielnice pentru practicarea sporturilor de iarnă, doar stațiunea Râușor dispune de infrastructură în acest domeniu. Aici se află amenajată o pârtie de schi cu o lungime de 1300 m și o diferență de nivel de 380 m, fiind considerată una dintre cele mai bune din vestul țării (foto.40). Este dotată cu instalație de transport pe cablu (teleschi), tunuri de zăpadă (foto.41) și are trei trasee cu grade diferite de dificultate: traseul clasic de coborâre pe pârtia principală, cu dificultate mai mare pe primii 300 m, traseul prin pădure, care are o lungime de 1700 m și traseul pe la releu, lung de 1500 m. Pe pârtia principală, în afară de schi, se poate practica și săniușul sau snow-boardul. Anual se organizează aici, în data de 22 februarie, o competiție de schi care poartă numele lui Ioan Schiau, cel care a avut o contribuție importantă la construirea pârtiei.
Foto.40. Pârtia de schi Râușor Foto.41. Tunuri de zăpadă
Pe viitor, Consiliul Local și Primăria comunei Râu de Mori au în plan să dezvolte stațiunea prin amenajarea în colaborare cu investitori privați a unei noi pârtii, care să deservească un număr mai mare de turiști.
Pentru ca Râușorul să atragă turiști și în afara sezonului de schi, Asociația de turism „Retezat” în colaborare cu Serviciul Public Salvamont Hunedoara au avut inițiativa organizării unui parc de aventuri pentru iubitorii de adrenalină: Retezat Adventure Park (foto.42). Consiliul Județean Hunedoara a finanțat amenajarea unor trasee suspendate cu grade diferite de dificultate și a unei tiroliene precum și unui centru de închiriere de biciclete pentru amatorii de mountain-biking. Salvamontiștii asigură echipamentele de siguranță și asistență în parcurgerea traseelor. Pentru viitor se dorește construirea unui perete pentru escaladă.
Foto.42. Parcul de aventuri (sursa:www.pensiuneadora.ro)
Un alt proiect al Asociației de turism „Retezat” îl reprezintă amenajarea unor trasee pentru ciclism pe drumurile mai puțin circulate, unele neasfaltate, care să străbată întreaga depresiune și care să continue chiar spre zona montană limitrofă. În acest scop, membrii asociației au achiziționat 12 biciclete care pot fi închiriate de bicicliștii pasionați de plimbări în natură, departe de zgomotul și pericolele drumurilor cu trafic intens. Cel mai lung traseu, de 3 ore, are punctul de plecare și de sosire în Sălașu de Sus și trece prin localitățile Bărăștii Hațegului, Săcel, Sânpetru, Sibișel, Ohaba Sibișel, Nucșoara și Mălăiești.
Pentru restul depresiunii Hațegului, principalele puncte de agrement sunt în cadrul structurilor de cazare și sunt reprezentate de piscine și saune (pensiunile Belvedere și Sarmis din Hațeg și cabana Retezat din Râu de Mori), terenuri de sport unde se pot practica sporturi precum volei, baschet, mini-fotbal, tenis de masă (Cabanele Doruleț și Retezat din Râu de Mori) și locuri de joacă pentru copii (pensiunile Gartour și Onescu din Hațeg și pensiunile Tereza și Retezat din Râu de Mori). Unele pensiuni din zona de la poalele Retezatului (Cabana Doruleț și pensiunea Tereza) oferă turișilor posibilitatea practicării echitației și a închirierii trăsurilor sau săniilor trase de cai pentru vizitarea împrejurimilor.
Pentru localitățile străbătute de râul Strei există posibilitatea reluării activității turistice, afectate de exploatările în balastiere. În acest scop autoritățile locale iau în calcul ca în viitor să amenajeze o zonă de agrement prin construirea unui ștrand și a unor terenuri de sport precum și prin asigurarea condițiilor necesare pentru practicarea pescuitului sportiv și a sporturilor nautice (rafting) pe cursul superior al Streiului.
Pe lângă aceste dotări de agrement, în Hațeg există asociații și centre culturale (Casa de cultură, Ansamblul Bucura) care organizează acțiuni culturale, festivaluri, concerte. Dintre acestea se remarcă Festivalul cultural artistic „Hațegana”, care se desfășoară de obicei odată cu sărbătorirea Zilelor orașului Hațeg, în luna august.
4.4 Rețeaua de căi de comunicație și transport
Valorificarea potențialului turistic al Depresiunii Hațeg depinde într-o foarte mare măsură de existența unei rețele de transport care să asigure accesul spre obiectivele turistice ale zonei.
4.4.1. Căile rutiere
Din punct de vedere turistic, cea mai mare importanță o prezintă rețeaua rutieră, care oferă turiștilor posibilitatea să se depalseze spre majoritatea obiectivelor din regiune.
Istoria drumurilor din Depresiunea Hațeg începe încă din antichitate, când romanii au construit pe aici cea mai importantă rută de circulație care lega partea de sud cu cea de nord a provinciei (Drobeta-Tibiscum- Sarmizegetusa- Apullum-Potaissa-Napoca-Porolissum).
În prezent, căile rutiere care străbat depresiunea sunt alcătuite din drumuri de diferite categorii care măsoară 447,051 km (fără drumurile forestiere). Din acest total, drumurile naționale dețin 50,59 km, drumurile județene 214,306 km și drumurile comunale 182,15 km. Cele două tronsoane de drumuri naționale (fig.13) care traversează regiunea sunt reprezentate de drumul național european DN 66 – E 79 (Simeria-Hațeg-Petroșani) și drumul național principal DN 68 (Hațeg-Sarmizegetusa).
Fig.13. Rețeaua de căi rutiere și feroviare (sursa:www.geopark.go.ro)
Sectorul DN 66 Hațeg-Crivadia însoțește Valea Streiului și face legătura spre nord, prin poarta de la Subcetate, cu Simeria (DN 7 – drumul cu cel mai mare trafic național și internațional al județului Hunedoara) și spre sud, prin pasul Merișor-Bănița, cu Petroșani (apoi prin Defileul Jiului cu Târgu Jiu). Este cel mai circulat drum al depresiunii și străbate localitățile Hațeg, Sântămăria Orlea, Pui, Baru și Crivadia. Pentru a evita intrarea traficului greu prin Hațeg, în anul 2007 a fost dată în folosință centura de ocolire a orașului.
Drumul național DN 68, care face legătura între Hațeg și Sarmizegetusa și continuă, prin Poarta de Fier a Transilvaniei, spre partea de sud-vest a țării (Caransebeș), asigură accesul turiștilor la complexul arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Starea tehnică a drumurilor naționale este bună, lucrările de modernizare la DN 66 fiind finalizate pe tronsonul Hațeg-Crivadia în anul 2011.
Drumurile naționale și județene din Depresiunea Hațeg
Tabel nr. 12
Sursa datelor: Direcția Lucrări Publice, Investiții, Administrare și Exploatare Drumuri- Consiliul Județean Huneodara
Rețeaua de drumuri locale, alcătuită din 14 drumuri județene (tabelul nr.12) și 50 comunale (tabelul nr. 13), prezintă o importanță deosebită pentru activitatea turistică datorită faptului că traversează zone pitorești și permite accesul turiștilor spre obiective mai izolate. Acestea comunică cu rețeaua drumurilor naționale și sunt orientate, în principal, din partea joasă a depresiunii spre zona montană înconjurătoare.
Desfășurarea traficului pe aceste drumuri este însă îngreunată deoarece suprafața de rulare nu corespunde standardelor, o mare parte dintre ele necesitând lucrări de reabilitare.
Drumurile forestire au ca scop principal exploatarea pădurii, dar pot fi utilizate și în scop turistic, în special pentru drumeții și mountain-biking.
Drumurile comunale din Depresiunea Hațeg
Tabel nr.13
Sursa datelor: Direcția Lucrări Publice, Investiții, Administrare și Exploatare Drumuri- Consiliul Județean Huneodara.
Transportul rutier în comun este realizat de diferite firme de transport care asigură legătura Hațegului, principalul nod de transport al zonei, cu localitățile rurale din depresiune și cu alte centre urbane din județ și din țară. Se pot astfel menționa firmele care fac curse spre localitățile Sălașu de Sus (Asociația 1 TM), Răchitova (S.C. Răchitoveana), Râu de Mori (A.C.T. Touring), Zeicani (DV Dasler), Uric și Șerel (Manolache Transcom Auto), Ohaba Sibișel (Sotto Terra Max), Valea Poienii (Trans Tur Cardinal), Deva (DV Dasler), Hunedoara (Rogo Taxi Prest), Timișoara (Normandia, Alis Grup), Cluj-Napoca, Târgu-Jiu, Arad (ET) și București (Viitorul).
4.4.2. Căile ferate
Deși reprezintă o componentă de bază a sistemului de transport, infrastructura feroviară are un rol mai puțin important în desfășurarea activității turistice, fiind folosită în special pentru a ajunge în localitățile care reprezintă puncte de plecare către obiectivele turistice.
Transportul feroviar de călători în cadrul Depresiunii Hațeg se desfășoară în prezent pe o singură cale ferată dublă și electrificată: sectorul Hațeg-Bănița al liniei 202 pe direcția Simeria –Filiași. Aceasta asigură legătura cu magistrala 200 (București-Arad-Curtici) în nodul feroviar Simeria și cu magistrala 900 (București –Timișoara) în nodul feroviar Filiași. Această cale ferată traversează în zona Hațegului localitățile Subcetate-Ohaba de Sub Piatră-Pui-Baru, care reprezintă puncte de plecare pentru practicarea turismului montan și alpin, în special în zona Sălașu de Sus-Nucșoara. Trenurile de tip InterRegio au stație doar la Subcetate, iar cele de tip Regio la Subcetate, Ohaba de Sub Piatră și Pui.
Rețeaua de căi ferate a depresiunii este completată de sectorul Subcetate- Sarmizegetusa (23 km) care în prezent nu se mai află în exploatare, întrerupându-se astfel legătura feroviară cu zona Banatului. Între Sarmizegetusa-Bouțari a fost dezafectată o cale ferată cu ecartament îngust care prezenta importanță turistică pentru regiune.
Ca urmare a întreruperii traficului între Subcetate și Sarmizegetusa, principala deficiență rezultată o reprezintă faptul că singurul oraș din zonă, Hațeg, nu mai este stație feroviară. Rolul de deservire feroviară pentru Hațeg este asigurat în prezent de stația Subcetate, aflată la 5 km distanță.
În ceea ce privește alte categorii de transport în Depresiunea Hațeg, lipsește cel aerian, cele mai apropiate aeroporturi fiind la Sibiu (136 km), Timișoara (175 km) și Cluj-Napoca (210 km).
4.5. Structuri de informare-promovare a turismului în Depresiunea Hațeg
Gradul relativ redus de valorificare a patrimoniului turistic al Depresiunii Hațeg se datorează într-o oarecare măsură și insuficientei activități de promovare turistică a zonei de-a lungul timpului. Aceasta constă în transmiterea pe diferite căi a informației turistice (obiective, structuri de cazare și servicii) către potențialii turiști.
Ca urmare a activităților din cadrul proiectului Geoparcul Dinozaurilor-Țara Hațegului, activitatea de promovare turistică a zonei s-a intensificat în ultima perioadă. Inițial au fost create două site-uri de promovare pe internet (unul în limba română-www.hateggeoparc.ro și celălalt în limba engleză -www.geopark.go.ro), iar în anul 2012 a fost deschis în localitatea Hațeg un Centru de Informare Turistică pe strada Libertății nr. 9A (în spatele clădirii primăriei). Turiștii care trec pragul acestui centru primesc informații despre geoparc și posibilitățile de vizitare a acestuia. În același timp au ocazia să vadă o expoziție cu fosile de dinozauri și să achiziționeze suveniruri.
În 23 iunie 2013 a fost inaugurat punctul de informare numit Casa Dinozaurilor Pitici în localiatea Sânpetru, comuna Sântămăria Orlea. Acesta reprezintă de fapt un muzeu experimental ce adăpostește o expoziție cu mulaje ale oaselor și dinozaurilor în mărime naturală realizate de specialiști dar și de elevi în cadrul unui proiect educativ.
Un alt proiect care vizează promovarea turistică a comunelor Râu de Mori, Sântămăria Orlea și Sarmizegetusa se realizează prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, Program Finanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României prin Fondul Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Planul European de Redresare Economică.
În cadrul acestuia s-a înființat Centrul Local de Dezvoltare și Promovare Turistică (cu sediul în Râu de Mori, str. Principală nr.1) care oferă informații despre obiective și destinații turistice, trasee și structuri de cazare în zonă, atât prin intermediul unor panouri de informare (foto.43) amplasate în localitățile respective cât și cu ajutorul unui site (www.inforetezat.ro).
Foto.43. Panou de informare turistică –Sarmizegetusa
Informații despre regiune și materiale de informare turistică mai pot fi procurate și de la centrele Info Turism Retezat din Hațeg, Str. Horea nr.9 și Parcul Național Retezat din satul Nucșoara, comuna Sălașu de Sus.
Consiliul Local și Primăria comunei Râu de Mori doresc înființarea unui astfel de centru de informare și în stațiunea Râușor. Pentru aceasta se urmărește accesarea unor fonduri europene prin intermediul programului european Măsura 313, care are ca obiectiv general dezvoltarea activităților turistice în zonele rurale.
Toate primăriile localităților incluse în cadrul proiectului Geoparcul Dinozaurilor-Țara Hațegului colaborează cu reprezentanții Universității din București, care administrează geoparcul și cu Consiliul Județean Hunedoara, în vederea atragerii unui număr cât mai mare de turiști. Pentru aceasta se urmărește elaborarea unor materialele de informare turistică precum panouri, pliante, broșuri, ghiduri turistice, hărți turistice, vederi cu obiectivele turistice din zonă, obiecte de artizanat etc. Dintre produsele deja realizate pentru geoparc se remarcă cele întocmite de Camelia Dobrea și Dan Palcu („Țara Hațegului: Locuri și povești-Ghid de vizitare”) și de Al.Andrășanu, C .Ciobanu, Dan Palcu, Eliza Donescu, Iulia Olariu („Ghid de călătorie în Țara Hațegului-Sântămăria Orlea”).
CAPITOLUL 5. CIRCULAȚIA TURISTICĂ
Gradul de valorificare a potențialului turistic al Depresiunii Hațeg poate fi evidențiat cu ajutorul datelor privind circulația turistică în zonă. Absența înregistrărilor oficiale la Direcția Județeană de Statistică-Hunedoara pentru unele localități îngreunează analiza aspectelor privind fluxurile și circulația turistică la nivelul întregii regiuni. Datele disponibile oferă informații doar pentru 3 localități (Hațeg, Râu de Mori și Sântămăria Orlea) dintre cele 9 ale depresiunii în care se găsesc structuri turistice cu funcție de cazare. Prelucarea acestora prezintă însă relevanță deoarece concentrează 71,48 % din capacitatea totală de cazare turistică din regiunea studiată. Printre localitățile pentru care nu există date se numără Baru, unde 76,4 % din capacitatea de cazare este reprezentată de locurile din tabăra studențească și Pui în care 66,6 % din locuri sunt în cabana Baleia care momentan este închisă. În localitățile Densuș și Totești sunt în total doar 16 locuri de cazare.
5.1. Dinamica circulației turistice
În urma analizei evoluției sosirilor în localitățile pentru care există date oficiale la Direcția Județeană de Statistică Hunedoara între anii 2007-2011 (tabel nr. 14) se poate constata creștere pentru Hațeg și scădere pentru Râu de Mori și Sântămăria Orlea. În primul caz, situația poate fi corelată cu creșterea numărului unităților de cazare de la 3 câte existau în Hațeg în anul 2007 la 6 în 2011. În cazul comunei Râu de Mori, având în vedere că cea mai mare parte a capacității de cazare este deținută de stațiunea de interes local Râușor, scăderea poate fi corelată cu situația economică mai dificilă a județului după anul 2008, când s-a înregistrat maximum de 1975 sosiri. În ceea ce privește scăderea de la Sântămăria Orlea, aceasta se datorează faptului că hotelul care funcționa în interiorul castelului Kendeffy a fost închis.
Evoluția înnoptărilor înregistrate pentru același interval de timp (2007-2011) arată o situație asemănătoare cu cea a sosirilor, evidențiind o creștere pentru Hațeg și declin în cazul Râu de Mori și Sântămăria Orlea (tabel nr.15). Creșterea numărului de înnoptări în Hațeg se datorează promovării turistice a zonei în ultima perioadă în cadrul structurilor Geoparcului Dinozaurilor, orașul devenind principalul centru de dispersie al turiștilor spre celelalte localități sau obiective turistice ale depresiunii. Sântămăria Orlea, în urma închiderii hotelului Kendeffy și a dezafectării taberei școlare, a devenit o localitate destinată în principal turismului cultural și de tranzit.
Sosirile (număr turiști) în structurile de primire turistică cu funcție de cazare în localitățile Hațeg, Râu de Mori și Sântămăria Orlea
Tabel nr. 14
Înnoptările (număr turiști) în structurile de primire turistică cu funcție de cazare în localitățile Hațeg, Râu de Mori și Sântămăria Orlea
Tabel nr. 15
Fig.14. Evoluția circulației turistice în perioada 2007-2011
Numărul turiștilor care au ajuns în Depresiunea Hațeg este cu siguranță mult mai mare decât cel înregistrat oficial deoarece nu toți au fost înregistrați în structurile de primire turistică, unii dintre ei înnoptând la prieteni sau rude, iar alții doar au tranzitat zona, practicând un turism cultural, itinerant.
5.2. Indicatori ai circulației turistice
Indicatorul care arată specificul activității turistice este durata medie a sejurului turistic. Acesta se poate calcula utilizând formula: Sj = Nzt / Nt în care Sj reprezintă durata medie a sejurului, Nzt- numărul înnoptărilor și Nt- numărul de turiști.
Evoluția duratei medii a sejurului (număr zile) în localitățile
Hațeg, Râu de Mori și Sântămăria Orlea (2007-2011)
Tabel nr. 16
Valorile rezultate în urma acestui raport indică o durată medie a sejurului în zonă care variază de la minimul din 2007 (1,51 zile) la maximul din 2010 (1,82 zile), variațiile de la un an la altul fiind foarte mici (tabel nr.16). Sejurul mediu de doar 1,66 de zile în 2011 arată predominarea în Depresiunea Hațeg a turismului de tranzit, cu 1-2 înnoptări.
Durata medie a sejurului de 1,83 zile în localitatea Râu de Mori relevă faptul că Râușorul este o stațiune de interes local în care vin cu precădere turiști din zonă pentru sfârșitul de săptămână.
Faptul că în Depresiunea Hațeg există o singură unitate de cazare cu grad de confort ridicat (4 stele), iar capacitatea acesteia este de doar 50 de locuri, face ca durata sejurului în regiune a unor grupuri de turiști, în special străini, să se scurteze, limitându-se la tranzitarea spre alte localități din județul Hunedoara.
Un alt indicator care poate fi folosit în analiză îl reprezintă intensitatea circulației turistice, care se calculează după formula It = Ît / Pst, unde It reprezintă intesitatea circulației turistice, Ît – numărul înnoptărilor/turist și Pst – populația stabilă.
Intensitatea circulației turistice în localitățile
Hațeg, Râu de Mori și Sântămăria Orlea (2011)
Tabel nr. 17
În urma analizei valorilor din tabelul nr. 17 se poate constata că rezultatul raportului dintre numărul înnoptărilor și numărul de locuitori este de 0,40. Aceasta relevă că fluxul turistic în regiune este scăzut.
Un indicator care poate fi analizat pentru întreaga regiune pentru anul 2012 este rata funcției turistice. Aceasta se calculează raportând numărul total de locuri de cazare la populația totală (Rft = Ntc/Pt). Suprafața care poate primi un număr egal de turiști cu numărul de locuitori înseamnă că are o rată de 100 %.
În Depresiunea Hațeg valoarea acestui indicator este de 0,03 și arată o insuficientă valorificare a potențialului turistic al zonei.
Rata funcției turistice în Depresiunea Hațeg (2012)
Tabel nr. 18
Analiza rezultatelor din tabelul nr. 18 subliniază că numărul locurilor de cazare raportat la 100 de locuitori este de 3,56 pentru întreaga depresiune. Sub 0,5 locuri de cazare/100 locuitori au 45,45 % din localități. Valori mai ridicate (peste 2 locuri de cazare/100 locuitori) se regăsesc în localități rurale cu potențial ridicat precum Sarmizegetusa, Baru, Sălașu de Sus și Sântămăria Orlea. Cea mai mare rată a funcției turistice de 12,72 % se întâlnește în comuna Râu de Mori, unde se găsește stațiunea Râușor
Fig.15. Ponderea ratei funcției turistice (2012)
Densitatea activității turistice reprezintă un alt indicator al circulației turistice dintr-o regiune. Se poate calcula densitatea circulației turistice raportând numărul turiștilor sosiți la numărul de locuitori sau la suprafața regiunii studiate.
Densitatea circulației turistice în raport cu populația și cu teritoriul în localitățile
Hațeg, Râu de Mori și Sântămăria Orlea (2011)
Tabel nr. 19
Calculele realizate pentru localitățile care figurează în baza de date a Direcției Județene de Statistică Hunedoara (tabelul nr. 19) indică cea mai ridicată densitate a circulației turistice în raport cu populația, de 32,18 turiști/100 locuitori pentru Hațeg. În localitatea Râu de Mori se înregistrează o valoare de 24,7 turiști/100 locuitori iar în Sântămăria Orlea, ca urmare a închiderii hotelului, densitatea a scăzut la 0 turiști/100 locuitori.
Analizând raportul dintre sosirile turistice și teritoriu se observă că densitatea cea mai mare este și de această dată în orașul Hațeg (54,7 turiști/kmp). Deși are o suprafață apropiată de a Hațegului, lipsa turiștilor care a fost înregistrată oficial în Sântămăria Orlea în anul 2011 face ca densitatea circulației turistice să fie 0 turiști/kmp. Suprafața foarte mare a comunei Râu de Mori determină o valoare mică a acestui indicator, de 2,28 turiști/kmp.
Circulația turistică în Depresiunea Hațeg are caracteristici diferite în localitățile componente în funcție de tipul și capacitatea structurilor turistice cu funcție de cazare, de baza de alimentație și agrement, de infrastructura de transport precum și de gradul de promovare turistică de care dispune fiecare dintre ele. Având în vedere că prin culegerea de date ca urmare a cercetării în teren și consultării unor site-uri de profil a rezultat un număr mai mare de unități de cazare decât cel înregistrat oficial, în mod cert și valorile înregistrate pentru circualția turistică sunt mai ridicate în realitate. De asemenea lipsa datelor pentru unele localități îngreunează procesul de analiză și de ierarhizare a lor în raport cu dinamica și indicatorii circulației turistice în Depresiunea Hațeg.
CAPITOLUL 6. TIPURI ȘI FORME DE TURISM
Turismul poate fi clasificat în mai multe tipuri și forme în funcție de diferite criterii. Printre diferitele clasificări existente în literatura de specialitate se pot menționa cele realizate de Pompei Cocean (1996), George Erdeli și Ion Istrate (1996), Melinda Cândea, George Erdeli, Tamara Simon și Daniel Peptenatu (2003), Mihai Ielenicz și Laura Comănescu (2009). Pompei Cocean identifică mai multe tipuri (recreere și agrement, curativ, de îngrijire a sănătății, cultural și polivalent) și forme de turism (după distanță, durata călătoriei, proveniența, numărul, vârsta turiștilor, organizarea, modul de desfășurare în timp, mijlocul de transport utilizat, patrticularitățile regiunii de destinație etc.). George Erdeli și Ion Istrate enumeră alături de forme de turism practicate după resursa turistică (turism montan, balnear, de litoral, cultural, științific, de reuniuni, pentru afaceri) și altele în funcție de următoarele criterii: zona de proveniență a turiștilor, numărul participanților, modul de organizare, durata sejurului, caracterul temporal de manifestare, criteriul mijloacelor de transport, criteriul social, criteriul vârstei și ocupației turiștilor, criteriul cauzal al participării. În clasificarea făcută de Melinda Cândea, George Erdeli, Tamara Simon și Daniel Peptenatu apar următoarele tipuri de turism: de recreere, agrement, de îngrijire a sănătății, balnear, cultural, social, educațional și de shopping. Mihai Ielenicz și Laura Comănescu au realizat o clasificare având în vedere durata (turism de week-end – sfârșit de săptămână și turism de sejur – de la 2-3 zile la câteva săptămâni), specificul activității (turism de afaceri, turism balneoclimateric, turism cultural, turism cinegetic, turism nautic, turism montan, turism pentru alpinism, turism pentru sporturi de iarnă, turism piscicol), destinație (turism citadin, turism montan, turism rural, turism itinerant), forma de organizare (turism individual, turism prin intermediul unei organizații sau asociații de profil, turism colectiv) și spațiul pe care se desfășoară (turism regional, național, internațional).
Existența unor resurse turistice naturale și antropice variate, completată de echipamente și servicii turistice mai mult sau mai puțin diversificate care vin în întâmpinarea anumitor necesități ale turiștilor, stau la baza desfășurării mai multor forme și tipuri de turism în Depresiunea Hațeg.
6.1. Turismul cultural este una din cele mai practicate forme de turism în zonă datorită numărului ridicat de obiective cultural-istorice (situri arheologice, cetăți și castele medievale, edificii religioase, clădiri de interes cultural-științific și turistic, monumente, statui și plăci comemorative) și etnografice (arhitectură, instalații și unelte tradiționale, artă tradițională, port popular, manifestări etnoculturale și gastronomie tradițională), între care unele de importanță națională și chiar internațională.
6.1.1. Turismul cultural-istoric s-a dezvoltat foarte mult ca urmare a prezenței numeroaselor resurse de factură istorico-arheologică precum siturile arheologice din peșterile de la Federi, vestigiile dacice și romane între care se remarcă Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, cetățile medievale (cetatea regală a Hațegului, cetatea Colț, cetățile de la Răchitova și Mălăiești), curți nobiliare și castele (curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori, castelul Kendeffy din Sântămăria Orlea, curtea nobiliară a Cândeștilor din Suseni, curtea nobiliară Sălașu de Sus, castelul Nopcsa din Săcel, castelul Pogany din Păclișa, castelul Nalatzi-Fay din Nălaț-Vad).
6.1.2. Vechimea, stilul arhitectonic unic al bisericilor din piatră, picturile și frescele care împodobesc pereții lăcașurilor de cult din Depresiunea Hațeg reprezintă elemente care contribuie la dezvoltarea turismului religios. Cel mai mare număr de turiști trec pragul bisericilor din Densuș, Sîntămăria Orlea, Sânpetru, Ostrov, Suseni, Râu de Mori, Peșteana, Paroș, Râușor, Păucinești, Râu Bărbat, Coroiești, Sălașu de Jos, Sălașu de Sus, Ponor, Clopotiva, Nucșoara, Ohaba Sibișel, ș.a.m.d.
Cu ocazia sărbătorii hramului bisericilor și mănăstirilor precum și a altor evenimente religioase, în zonă ajung numeroși credincioși. Se remarcă în special pelerinajele efectuate la Mănăstirea Prislop în datele de 8 mai (hramul bisericii-Sfântul Ioan Evanghelistul), 14 septembrie (Ziua Crucii) și 28 noiembrie (ziua trecerii în neființă a părintelui Arsenie Boca, considerat „Sfântul Ardealului”).
6.1.3. Turismul rural este favorizat de existența unui potențial natural și socio-cultural deosebit al așezărilor rurale. Activitățile legate de munca la câmp și în gospodărie se împletesc cu cele din domeniul artistic (datini și obiceiuri, meșteșuguri tradiționale, portul popular) și constituie atracții majore pentru turiștii care preferă acest tip de sejur.
În strânsă legătură cu turismul rural s-a dezvoltat turismul cultural-etnografic asociat cu participarea turiștilor la o serie de manifestări etnoculturale organizate în zona rurală a Hațegului precum nedeile, spectacolele folclorice, târgurile tradiționale, sărbătorile prilejuite de nașterea și învierea Domnului, evenimentele legate de credințele și practicile anului agricol. Acestora li se adaugă și alte elemente de atractivitate turistică precum muzeele de etnografie și folclor (Muzeul Țării Hațegului, Muzeul Satului Hațegan din Peșteana, Muzeul de Artă Populară ,,Maria Hord Gârbea” din Baru, punctul muzeistic de etnografie din Râu de Mori și punctul muzeistic de artă tradițională „Țara Hațegului" din comuna Sântămăria-Orlea), casele cu arhitectură tradițională (Peșteana, Pui, Nucșoara și Clopotiva), centrele de artă populară de la Clopotiva și Băiești-Pui.
6.2. Turismul itinerant (de circulație). Această formă de turism caracterizată de deplasarea turiștilor de la un obiectiv la altul, cu 1-2 înnoptări în zonă, este facilitată de rețeaua densă de drumuri a depresiunii completată de gama variată de obiective turistice naturale și antropice (rezervații naturale, situri paleontologice, vestigii arheologice, monumente religioase, cetăți medievale, castele și conace, lacuri de baraj artificial etc.).
6.3. Turismul de agrement ocupă un loc important datorită creșterii numărului de turiști care doresc practicarea de activități în aer liber precum drumețiile montane, sporturile de iarnă, vânătoarea și pescuitul sportiv, ciclismul, sporturile extreme etc.
6.3.1. Turismul montan (drumeție) se desfășoară în localitățile situate la marginea depresiunii la contactul cu munții înconjurători. Acestea reprezintă puncte de plecare pentru asensiuni montane către Munții Retezat (Râu de Mori, Sălașu de Sus, Nucșoara, Hobița), către Munții Șureanu (Ponor, Federi, Ohaba Ponor), către Munții Țarcu (Hobița-Grădiște, Clopotiva) și către Munții Poiana Ruscă (Densuș, Răchitova). Traseele sunt pitorești și dau posibilitatea turiștilor să viziteze obiective de mare valoare peisagistică din Parcul Național Retezat și Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina.
6.3.2. Turismul pentru sporturi de iarnă poate fi practicat în mod organizat doar în stațiunea Râușor care dispune de infrastructură specifică: pârtie de schi omologată și instalație de transport pe cablu (teleschi).
6.3.3. Turismul piscicol are în vedere practicarea pescuitului sportiv pe cursurile râurilor care străbat depresiunea, în zona bălții Unirea din General Berthelot și a lacului de la Subcetate. Unele pensiuni turistice amplasate pe valea Râului Mare (Dumbrăvița) oferă în pachetele turistice posibilitatea de a pescui în bălțile proprii amenajate.
6.3.4. Turismul cinegetic. Valoarea cinegetică a unor specii faunistice din pădurile Hațegului determină practicarea unor activități recreative specifice precum vânătoarea. Se vânează în special cerbul, mistrețul, lupul, vulpea și râsul în sezonul de primăvară și ursul în cel de toamnă (în pădurile de la poalele Munților Retezat).
6.3.5. Cicloturismul începe să se dezvolte în ultima perioadă ca urmare a amenajării de către Asociația de turism „Retezat” a unor trasee pentru ciclism și a achiziționării de biciclete care pot fi închiriate de turiști. Dintre trasee se remarcă cel care începe și se termină în Sălașu de Sus și trece prin localitățile Bărăștii Hațegului, Săcel, Sânpetru, Sibișel, Ohaba Sibișel, Nucșoara și Mălăiești și traseul Cârnești-Păclișa-Hațeg.
6.3.6. Speoturismul valorifică prezența pe partea dreaptă a Văii Streiului a bazinului carstic din perimetrul Șura Mare-Fundătura Ponorului. Clubul Sporturilor Montane Hunedoara organizează activități de explorare și cercetare a peșterilor din jurul localităților Ohaba-Ponor, Federi, Petros și Ponor.
6.3.7. Turismul de aventură oferă posibilitatea practicării unor sporturi extreme de către iubitorii de adrenalină. Consiliul Județean Hunedoara a finanțat amenajarea unui parc de aventuri (trasee suspendate cu grade diferite de dificultate și tiroliană) la Râușor. Clubul Sportiv Parafly Danubius organizează anual „Cupa Clopotiva” pentru amatorii de zbor cu parapanta. Sectorul Streiului cuprins între Galați și Subcetate oferă condiții prielnice pentru practicarea raftingului.
6.4. Turismul de tranzit are o pondere însemnată datorită poziției geografice a Depresiunii Hațegului la întretăierea unor importante căi de comunicație care asigură legătura Transilvaniei cu Oltenia și Banatul și favorizează circulația turistică în zonă. Este vorba de drumul național european DN 66 – E 79 (Simeria-Hațeg-Petroșani-Târgu Jiu) și drumul național principal DN 68 (Hațeg-Sarmizegetusa-Caransebeș) la care se adaugă sectorul feroviar Hațeg-Bănița al liniei 202 pe direcția Simeria-Filiași.
6.5. Turismul științific a apărut și s-a dezvoltat ca urmare a existenței în zonă a unor obiective valoroase din punct de vedere științific și cultural care prezintă interes pentru inițierea și desfășurarea a numeroase proiecte de cercetare științifică.
Cercetarea în zonă are o istorie îndelungată. Printre primele studii se remarcă cercetările de sociologie și economie rurală întreprinse de academicianul Dimitrie Gusti și geograful Ioan Conea precum și cercetările arheologice de la Sarmizegetusa realizate de profesorul Constantin Daicoviciu.
Studierea fosilelor de dinozauri găsite în zona Hațegului de către Francz Nopcsa este continuată de echipe de cercetători de la Facultatea de Geologie a Universității din București conduse de profesorul Dan Grigorescu și lectorul Zoltan Csiki. Descoperirile făcute au stat la baza înființării în 2004 a Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului, aflat în administrația Universității din București. Printre inițiativele de dezvoltare a Geoparcului se numără realizarea de proiecte de cercetare științifică interdisciplinară. Astfel, pe lângă echipele de profesori și studenți de la Facultatea de Geologie care vin anual în Depresiunea Hațeg, începând cu vara anului 2013 urmează să fie organizate activități practice ale studenților de la Facultățile de Geografie, Biologie, Sociologie și Asistență Socială, Administrație și Afaceri din cadrul Universității din București.
Ca urmare a reintrării în posesia Academiei Române a Conacului din localitatea General Berthelot a fost inițiat proiectul „Conservarea bio și geodiversității ca suport al dezvoltării durabile și creșterii economice și sociale în zona Hațeg-Retezat”. Printre obiectivele proiectului se numără realizarea unor studii de cercetare pe trei componente (Biodiversitate, Geodiversitate și Ecoagricultură tradițională) de către o echipă formată din 32 de cercetători din institutele Academiei Române (Institutul de Biologie, Centrul de Studii și Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică “Academician David Davidescu”, Institutul de Economie Agrară) și cadre didactice din Universitatea din București. Pentru desfășurarea activității științifice a fost creat în clădirea fostului conac centrul de cercetări și formare al Academiei Române dotat cu patru laboratoare, săli de conferințe și spații de cazare.
În localitatea Baru, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a creat o bază de practică și agrement pentru studenții Facultății de Geografie și nu numai. Pe lângă stagiile de practică ale studenților, aici sunt organizate manifestări științifice precum Simpozioane naționale de Geomorfologie, edițiile din anii 2009 și 2012 (Asociația geomorfologilor din România și Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca), Congresul national de Speologie, editia a XXXVI-a (Federația Romană de Speologie în parteneriat cu Asociația Clubul Sporturilor Montane Hunedoara și Administrația Parcului Grădiștea Muncelului-Cioclovina) și Conferința națională a doctoranzilor în Istorie (Școala doctorală „Istorie. Cultură. Civilizație” din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca).
Grupurilor de profesori și studenți din centrele universitare din București și Cluj-Napoca li se alătură cei din Timișoara, Petroșani, Craiova și chiar din străinătate.
6.6. Turism școlar se poate desfășura atât în timpul anului școlar sub forma excursiilor cât și în timpul vacanțelor școlare sub forma taberelor.
În anul școlar 2012-2013, în timpul programului ,,Să știi mai multe, să fii mai bun”, numeroși elevi din județul Hunedoara și din țară au avut ocazia să viziteze obiective precum rezervația de zimbri, biserica din Densuș, Sarmizegetusa Ulpia Traiana sau mănăstirea Colț.
Formația Salvamont Hunedoara organizează tabere de vară și iarnă la Râușor, în cadrul cărora elevii sunt învățați noțiuni elementare de orientare în natură, de supraviețuire și prim-ajutor.
6.7. Turismul de week-end se adresează cu precădere locuitorilor din zona urbană a județului Hunedoara care vin să-și petreacă sfârșitul de săptămână în cabanele și pensiunile de la poalele Munților Retezat. În același scop, pe Valea Râului Mare și în alte părți ale depresiunii Hațeg au fost construite în ultima perioadă foarte multe case de vacanță.
6.8. Turismul de sejur pentru odihnă nu este caracteristic Depresiunii Hațeg dar se poate dezvolta în asociere cu turismul rural în localitățile care îndeplinesc condițiile pentru a fi declarate sate turistice (peisaj natural deosebit, obiective turistice, spații de cazare, elemente de tradiție).
6.9. Ecoturismul reprezintă o formă de turism care începe să se dezvolte ca urmare a înființării Geoparcului Dinozaurilor. În acest sens se desfășoară numeroase proiecte care să contribuie la crearea unei infrastructuri specifice (structuri de cazare care să respecte modul de construcție, stilul arhitectural și materialele de construcție tradiționale) și promovarea zonei ca destinație ecoturistică.
CAPITOLUL 7. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE TURISTICĂ ÎN DEPRESIUNEA HAȚEG
7.1. Analiza SWOT
Dezvoltarea socio-economică a Depresiunii Hațeg este strâns legată de valorificarea potențialului turistic al zonei. Analiza SWOT urmărește identificarea punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și amenințărilor fenomenului turistic din Depresiunea Hațeg, în vederea obținerii unei imagini structurate, de sinteză care apoi să conducă la formularea unor strategii de dezvoltare cu obiective clare. Acestea urmăresc valorificarea la maxim a punctelor forte și a oportunităților concomitent cu eliminarea, pe cât posibil, a punctelor slabe și evitarea potențialelor riscuri.
Puncte tari
Poziția geografică favorabilă circulației turistice;
Gamă variată și densă de resurse turistice (obiective geomorfologice, geosituri, suprafețe protejate, situri arheologice, edificii religioase, obiective cultural-istorice, obiective de factură etnografică, gastronomie locală, obiective cu caracter economic);
Prezența unor geosituri unice în lume cu resturi fosile ale dinozaurilor pitici;
Infrastructură de transport reprezentată de căi rutiere și feroviare;
Existența spațiilor de cazare de diferite tipuri și categorii și a unei baze de agrement;
Geoparcul Dinozaurilor face parte din rețeaua Europeană a Geoparcurilor și din Rețeaua Globală (sub egida UNESCO);
Geoparcul Dinozaurilor este singura arie protejată din România administrată de o instituție academică (Universitatea din București) care propune și implementează proiecte în acest spațiu;
Colaborarea administrației publice județene și locale (Consiliul Județean, Asociația Intercomunală Țara Hațegului) și a agenților economici (Hidroconstrucția Râul Mare și Hidroelectrica Hunedoara) cu Administrația Geoparcului în proiecte care să conducă la dezvoltarea economică a regiunii prin activități turistice.
Puncte slabe
Insuficienta valorificare a potențialului turistic;
Infrastructura turistică de cazare insuficient și inegal dezvoltată (localități fără structuri de cazare);
Baza de agrement deficitară, insuficientă pentru susținerea unui turism de nivel național sau internațional;
Starea precară a unor drumuri din rețeaua depresiunii;
Starea avansată de degradare a unor obiective turistice culturale;
Număr redus de centre și puncte de informare turistică;
Calitate relativ redusă a serviciilor turistice datorită lipsei personalului calificat;
Slaba echipare a zonei rurale a teritoriului cu servicii privind alimentarea cu apă potabilă, canalizare și gestionarea deșeurilor;
Insuficientă activitate de promovare a zonei;
Slaba colaborare cu agențiile (operatorii) de turism;
Număr redus de investitori privați în spațiul studiat.
Oportunități
Extinderea infrastructurii de cazare, alimentație publică și a bazei de agrement;
Diversificarea ofertei de servicii turistice în scopul măririi duratei sejurului în zonă;
Modernizarea rețelei de căi de comunicație principale dar și a celor care asigură accesul turiștilor spre obiective mai izolate;
Realizarea obiectivelor Geoparcului Dinozaurilor privind amenajarea de trasee turistice, dezvoltarea centrelor de informare turistică și crearea unei infrastructuri turistice moderne;
Accesarea de fonduri europene prin programul Măsura 313 „Încurajarea activităților turistice” care are ca principal obiectiv dezvoltarea activităților turistice în zonele rurale și prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, Program Finanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României prin Fondul Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Planul European de Redresare Economică;
Așezarea în apropierea coridorului IV pan european (premisă pentru dezvoltarea turismului internațional);
Dezvoltarea tipurilor și formelor de turism practicate în depresiunea Hațegului, în special a ecoturismului în zonele protejate, a agroturismului, a turismului cultural și a celui de aventură;
Amenajarea și promovarea siturilor geologice și cultural-istorice;
Continuarea organizării de manifestări etnoculturale care să promoveze tradițiile și obiceiurile folclorice;
Dezvoltarea ecoagriculturii tradiționale prin cultivarea produselor agricole autentice, de origine locală și regională în cadrul Proiectului pentru conservarea bio și geodiversității în țara Hațegului –Retezat, care pot fi promovate turistic;
Formarea și reconversia profesională a membrilor comunităților locale pentru activitatea turistică în cadrul Centrului educațional de la General Berthelot;
Promovarea la târgurile de turism naționale și internaționale.
Riscuri
Deteriorarea zonelor protejate și degradarea monumentelor cultural-istorice ca urmare a comportamentului iresponsabil al unor turiști;
Diminuarea numărului de turiști ca urmare a lipsei sau slabei calități a unor servicii turistice;
Lipsa resurselor financiare pentru finalizarea numeroaselor proiecte ce vizează dezvoltarea durabilă prin activități turistice a Depresiunii Hațeg;
Pierderea interesului tinerilor pentru păstrarea valorilor culturale, tradiționale;
Diminuarea activităților în cadrul sectorului feroviar (reducerea numărului de trenuri/zi);
Plecarea populației, cu precădere a celei tinere, în căutarea unui loc de muncă în alte zone ale țării sau în străinătate.
7.2. Perspective de dezvoltare
Valorificarea turistică a potențialului natural și cultural-istoric al Depresiunii Hațeg reprezintă una din cele mai importante posibilități de dezvoltare economică și socială a acestei regiuni. În acest sens, partenerii implicați în cadrul proiectului Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului (Universitatea din București, Asociația Intercomunală Țara Hațegului și Consiliul Județean Hunedoara) urmăresc îndeplinirea următoarelor obiective:
Crearea unor structuri în cadrul Geoparcului (constituirea în cadrul castelului și parcului din localitatea Nălațvad a unui centru cu rol administrativ și a unui muzeu al dinozaurilor; amenajarea siturilor naturale și cultural-istorice pentru vizitare asigurându-se protejarea mediului; amenajarea unor trasee de vizitare cu valențe peisagistice deosebite care să asigure accesul la obiective precum și facilități de cazare și agrement; crearea de puncte de informare în toate cele 10 comune din aria Geoparcului);
Promovarea zonei Hațegului ca destinație pentru ecoturism în cadrul spațiilor protejate ale depresiunii (amenajarea unor poteci tematice și a unor trasee pentru cicloturism);
Dezvoltarea turismului rural prin extinderea spațiilor de cazare (pensiuni rurale, pensiuni agroturistice, hanuri) și a unităților de alimentație publică în toate așezările depresiunii și prin creșterea calității serviciilor turistice oferite;
Revitalizarea tradițiilor, obiceiurilor, portului și meșteșugurilor tradiționale ale Țării Hațegului prin crearea unor ateliere (unde turiștii pot vedea și participa la confecționarea obiectelor de artizanat pe care apoi le pot achiziționa) și a unor programe turistice pe teme folclorice (șezători, spectacole, degustări de produse tradiționale etc.);
Stimularea practicării ecoagriculturii tradiționale în zonă (în cadrul proiectului „Conservarea bio și geodiversității ca suport al dezvoltării durabile și creșterii economice și sociale în zona Hațeg-Retezat”) în vederea aprovizionării cu produse ecologice a pensiunilor turistice rurale și agroturistice;
Organizarea de cursuri de formare și reconversie profesională în domeniul turistic a membrilor comunităților locale în cadrul centrului educațional de la General Berthelot.
În urma analizei resurselor existente și a gradului actual de valorificare, strategia de dezvoltare turistică a zonei poate fi completată cu următoarele acțiuni:
Încurajarea dezvoltării turismului cultural-istoric prin acțiuni de restaurare și promovare la nivel național și internațional a monumentelor istorice și de arhitectură din perioada dacă, daco-romană și medievală;
Promovarea turismului religios (favorizat de existența bisericilor din piatră și a mănăstirilor) prin realizarea de pelerinaje cu ocazia sărbătoririi hramurilor sau a altor sărbători religioase;
Extinderea și diversificarea bazei de agrement (amenajări turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă pe versanții umbriți ai Munților Retezat în zona localităților Baru, Pui și Sălașu de Sus; realizarea de structuri în vederea practicării sporturilor extreme precum rafting, parapantă, cățărare liberă și speoturism);
Construirea de noi unități de primire turistică cu grad mai ridicat de confort care să atragă turiștii străini aflați în tranzit;
Promovarea turistică a zonei prin realizarea de materiale (broșuri, pliante, hărți și ghiduri turistice ilustrate, calendare și programe ale evenimentelor culturale organizate pe parcursul anului, panouri de informare turistică) și participarea la târgurile de turism naționale și internaționale;
Stimularea investițiilor private în zonă prin oferirea unor facilități (scutiri de taxe și impozite);
Modernizarea infrastructurii de transport pentru a facilita accesul în regiune și dezvoltarea celei edilitare în zona rurală (canalizare, alimentare cu apă, cu energie termică și electrică, servicii medicale, salubritate) pentru sporirea confortului turiștilor.
Succesul implementării acestor acțiuni depinde de asigurarea finanțării din venituri proprii, din fonduri provenite de la consiliile locale și Consiliul Județean Hunedoara, din fonduri obținute prin proiecte ale Geoparcului Dinozaurilor și prin programe europene și nu în ultimul rând din investiții private.
CAPITOLUL 8. APLICAȚII METODICO-DIDACTICE
8.1. Valorificarea conținutului lucrării și integrarea acesteia în cadrul lecțiilor de la clasă
În urma realizării cercetării științifice asupra valorificării potențialului turistic al Depresiunii Hațeg a rezultat prezenta lucrare al cărei conținut poate fi valorificat în cadrul lecțiilor de geografie din învățământul gimnazial în vederea stimulării interesului elevilor pentru cunoașterea directă, pentru investigare, pentru înțelegerea faptului geografic imediat precum și pentru înțelegerea importanței protecției mediului înconjurător.
La clasa a V-a, conținuturile din programa școlară prezintă o raportare permanentă a elementelor geografice ale planetei ca întreg la elementele de geografie generală din orizontul local. În acest sens rezultatele cercetării referitare la relieful, clima, hidrografia, vegetația, animalele și zonele naturale potejate din Depresiunea Hațeg pot fi abordate la unitățile de învățare: Relieful Pământului, Atmosfera – caracteristici generale, Hidrosfera și Biosfera. Tematica clasei a V-a include între conținuturile unității Activitățile economice lecția Turismul în cadrul căreia pot fi utilizate elemente legate de termenii de turism, potențial turistic natural și antropic, obiective turistice și factorii care influențează dezvoltarea turismului, la care se adaugă exemplele concrete din orizontul local și apropiat.
La clasa a VI-a, conținuturile cuprind analiza generală a Europei, a regiunilor și a țărilor continentului. În cazul prezentării generale a continentului european sunt evidențiate principalele tipuri de turism practicate și rolul turismului în dezvoltarea economică a unei țări. Caracterizarea statelor prevăzute în programa școlară abordează și aspecte ale potențialului turistic. În cadrul regiunii Europa Centrală este studiată, în linii mari și România unde pot fi menționate exemple de obiective turistice de importanță națională și internațională din depresiunea Hațeg (ruinele antice daco-romane, bisericile vechi din piatră și Geoparcul Dinozaurilor).
Programa școlară pentru clasa a VII-a are o structură similară celei de clasa a VI-a (caracteristici generale ale continentelor, regiuni și țări semnificative) adaptată continentelor extraeuropene. Așadar și în acest caz se pot aborda elemente specifice geografiei turismului.
La clasa a VIII-a se studiază componentele geografice ale teritoriului național, fapt ce permite utilizarea conținutului lucrării despre Depresiunea Hațeg în vederea formării unor competențe prin utilizarea suporturilor cartografice, analiza unor indicatori, construirea de tabele și grafice etc. În cadrul conținuturilor unității de învățare Servicii se regăsește lecția Turismul care urmărește definirea unor noțiuni din sfera geografiei turismului, caracterizarea tipurilor de turism și localizarea celor mai importante provincii, regiuni, zone și centre turistice din România. În realizarea obiectivelor propuse la unitatea de învățare România-probleme ale mediului încojurător se pot utiliza conținuturile din cadrul lucrării metodico-științifice referitoare la cadrul natural al Depresiunii Hațeg pentru a ilustra caracteristicile mediului depresiunilor intramontane iar conținutul capitolului Arii naturale protejate la lecția Combaterea degradării mediului înconjurător.
În mod concret, pentru a evidenția mai bine aplicațiile metodologice ale acestei cercetări, vor fi prezentate în continuare tipuri de activități didactice în cadrul cărora se pot folosi conținuturile din lucrare.
Lecția reprezintă o formă de activitate didactică fundamentală comună a profesorului cu elevii, în cadrul căreia profesorul asigură predarea unui conținut în scopul formării unor competențe elevilor.
Noua orientare a învățământului românesc urmărește dezvoltarea gândirii critice a elevilor. Pentru aceasta este nevoie de un demers didactic adecvat, care trebuie să înceapă cu proiectarea lecției după un model care să promoveze dezvoltarea gândirii critice. Acest lucru presupune proiectarea unei lecții în care profesorul devine mai mult decât o sursă de informații care trebuie memorate. El trebuie să gândească situații de învățare în care elevii sunt implicați și care-i scot pe aceștia din ipostaza de obiect al formării și îi transformă în subiecți activi, coparticipanți la propria formare.
Profesorii americani Charles Temple, Jeannie Steele și Kurtis Meredith (1997) au conturat un model de predare-învățare-evaluare care constă în parcurgerea a trei etape aflate în interdependență: evocarea, realizarea sensului și reflecția.
Cadrul Evocare-Realizarea sensului-Reflecție oferă profesorilor posibilitatea să folosească metode activ-participative care se bazează pe cooperare și activitate comună în rezolvarea unor sarcini de învățare.
Evocarea este prima fază a lecției care are ca scop implicarea activă a elevilor. În proiectarea acestei etape, profesorul se va gândi la acele strategii care să-i ajute pe elevi să-și amintească ceea ce știu deja despre subiectul discutat (ideile ancoră) și să le stârnească curiozitatea, ajutându-i în același timp să-și stabilească scopuri pentru explorarea subiectului. Dintre metodele care pot fi utilizate în etapa de evocare sunt: brainstormingul, lucrul în perechi, masa rotundă, graffiti, lanțul ideilor, vânătoarea de perechi, întrebări focalizatoare, ciorchinele, termeni dați în avans, Știu/Vreau să știu/Am învățat, scrierea liberă.
Realizarea sensului este etapa în care se asigură înțelegerea noilor informații și a semnificației acestora. Profesorul este preocupat atât de transmiterea materialului către elevi, cât și de modul în care elevii vor investiga activ materialul și își vor monitoriza înțelegerea conținutului. Este etapa în care se folosesc metode precum:
Metode bazate pe studiul individual: sistemul SINELG, lecturarea textelor științifice, interogarea autorului, fișele de studiu, ghidul de studiu, planul de idei, schemele logice, conspectul, referatul, rezumatul, recenzia, eseul;
Metode bazate pe discuție: gândiți /lucrați în perechi /comunicați, lasă-mi mie ultimul cuvânt, mozaic, schimbul de probleme, cubul, discuția dirijată;
Metode bazate pe argumentare și dezbatere: argumentele pe cartonașe, tabelul T, controversa constructivă, rețeaua de discuții;
Metode bazate pe investigare și rezolvarea de probleme: minicazurile, studiul de caz, investigația în grup, experimentul, explorarea interdisciplinară, reportajul, interviul, proiectul.
Reflecția este etapa în care elevii folosesc ceea ce au învățat: integrează noile cunoștințe în sistemul celor vechi, expun liber, explorează implicațiile și eventual iau atitudine față de problemele ridicate. În același timp oferă feed-back profesorului.
Ca tehnici de reflecție pot fi folosite: eseul de cinci/zece minute, eseul cu argumentare, cvintetul, ghicitorile, sintetizarea, anunțul de mică publicitate, turul galeriei;
Metode de organizare grafică a informației: diagrama Venn, ciorchinele, tabele, bula dublă, cadranele, jurnalul grafic, harta cu figuri, posterul.
Procesul proiectării unei lecții pentru dezvoltarea gândirii critice implică găsirea unor răspunsuri la o serie de întrebări pe care trebuie să și le pună profesorul. Astfel trebuie parcurși următorii pași:
– găsirea motivației: care este importanța subiectului lecției; cum se face legătura dintre cunoștințele noi cu cele avute de elevi deja și cu cele ce se vor preda ulterior?
– identificarea competențelor care se urmăresc a fi realizate prin intermediul acestei lecții: ce vor putea face elevii cu cunoștințele explorate sau transmise?
– condiții prealabile: ce trebuie să știe și să poată face un elev pentru a putea învăța această lecție?
– evaluare: care sunt dovezile că elevii au învățat lecția?
– managementul resurselor și timpului: cum vor fi folosite metodele și procedeele, resursele materiale pentru realizarea competențelor urmărite?
Lecția după modelul E-R-R poate fi structurată în următoarele secvențe de instruire:
1. Organizarea clasei care presupune asigurarea condițiilor generale de desfășurare a lecției;
2. Cadrul de gândire și învățare
A.Evocarea: cum vor fi motivați elevii pentru învățare? cum îi vom stimula să-și amintească cunoștințele anterioare?
B. Realizarea sensului: Ce vor face elevii pentru a explora și înțelege noile conținuturi?
C. Reflecția: cum vor aplica elevii cunoștințele dobândite pe parcursul lecției? cum vor fi îndrumați să caute informații suplimentare și răspunsuri la întrebările neclarificate?
D. Încheierea activității: ce concluzii ar trebui trase la sfârșitul activității și ce finalități ar trebui atinse.
Voi exemplifica cu un proiect de lecție, realizat după modelul mai sus menționat în care pot fi valorificate conținuturile lucrării.
PROIECT DE LECȚIE
Instituția de învățământ: Colegiul Tehnic de Transport Feroviar ,,Anghel Saligny”- structura gimnaziu, Simeria
Profesor: Belea Daniela Adriana
Disciplina : Geografia României
Tema:Turismul
Clasa: a VIII- a
Tipul lecției : Predare/ învațare de noi cunoștințe
Competențe specifice:
1.5. Descrierea elementelor, fenomenelor, proceselor sau sistemelor geografice utilizând termeni geografici;
4.1. Identificarea principalelor elemente naturale și socio-economice reprezentate pe hărți;
7.4. Ordonarea elementelor, fenomenelor și proceselor folosind diferite criterii de clasificare: cantitative, calitative, cronologice și teritoriale;
7.8. Explicarea relațiilor între grupuri de elemente, fenomene și procese ale mediului geografic
7.9. Analizarea elementelor, fenomenelor și proceselor din realitatea observată (direct sau indirect).
Competențe operaționale:
C1- să definească noțiunile de turism, potențial turistic și obiectiv turistic;
C2- să caracterizeze principalele tipuri de turism practicate în România (balneoclimateric, hibernal și al sporturilor de iarnă, litoral și cultural);
C3- să localizeze pe un suport cartografic principalele regiuni, areale și centre turistice;
C4- să argumenteze importanța turismului pentru economie și pentru societatea omenească;
C5- să structureze informații;
C6- să extragă informații esențiale dintr-un text;
C7- să analizeze suporturi grafice și cartografice, imagini;
C8- să formuleze întrebări și răspunsuri împreună cu colegii.
Condiții prealabile: elevii au cunoștințe anterioare despre turism
Resurse procedurale: brainstormingul, mozaicul, conversația euristică, explicația, problematizarea, demonstrația cu ajutorul hărții
Resurse materiale: Harta fizică a României, hărți tematice, fișe de lucru
Forme de organizare a activității elevilor: activitatea pe grupe, individuală și frontală
Evaluare: Ce dovezi există că elevii au învățat lecția?
De conținut: răspunsurile la întrebări, rezolvarea sarcinilor de lucru, identificarea elementelor pe hartă;
De utilizare a operațiilor gândirii: analiza pe hărți, comparațiile, explicațiile și raționamentele realizate;
Realizată de profesor: observarea sistematică, stimularea participării elevilor la demersul didactic, analiza răspunsurilor, aprecierea răspunsurilor corecte, stimularea dialogului între elevi, notarea elevilor la sfârșitul orei;
Extensia (evaluarea finală): fișe de evaluare.
Anexă
Principalele tipuri de turism din România
Modelul „Știu-Vreau să știu-Am învățat”
Acest model de predare-învățare a fost conturat de Donna M. Ogle în 1986 și are ca punct de plecare informațiile anterioare ale elevilor pe care se bazează predarea-învățarea noilor cunoștințe. Se structurează în 3 etape:
1. Ce știu elevii despre subiect?
Această primă fază a lecției are ca scop implicarea activă a elevilor și se suprapune etapei de actualizare a cunoștințelor anterioare din lecția tradițională. În proiectarea acestei etape, profesorul se va gândi la acele strategii care să-i facă pe elevi să-și amintească ceea ce știu deja despre subiectul discutat (ideile ancoră), ajutându-i în același timp să-și stabilească scopuri pentru explorarea subiectului. Elevii (grupați sau individual) vor întocmi o listă cu tot ceea ce știu despre tema ce urmează a fi discutată. În acest timp, profesorul împarte elevilor fișe și apoi construiește pe tablă un tabel cu rubricile „Știu”, „Vreau să știu”, „Am învățat”:
Împreună cu cadrul didactic, elevii vor stabili ce ar trebui să fie notat în tabel la rubrica ,,Știu”, apoi completează prima rubrică a tabelului, atât pe fișe cât și pe tablă.
2. Ce vor să știe despre subiect?
Este etapa în care elevii formulează întrebări despre ce vor să știe cu privire la tema lecției, pe care le trec în tabel la rubrica „Vreau să știu”. Acestea pot fi legate de ceea ce știu deja elevii sau de ceea ce nu știu despre subiect.
3. Ce au învățat elevii?
Este o etapă ce presupune confruntarea elevilor cu noile cunoștințe în diferite forme: text, hartă, materiale grafice. Elevii citesc conținuturile, apoi împreună cu profesorul vor da răspunsurile la întrebările din rubrica „Vreau să știu” și, pe baza acestora, vor completa rubrica „Am învățat” din tabel. La finalul etapei elevii folosesc ceea ce au învățat: integrează noile cunoștințe în sistemul celor vechi, expun liber, explorează implicațiile și eventual iau atitudine față de problemele ridicate.
Dacă rămân întrebări care nu și-au găsit răspunsul în lecturarea textului ori au apărut altele noi, acestea se pot folosi ca repere pentru fixarea obiectivelor lecțiilor următoare, sau pot constitui tema de casă în rezolvarea căreia se pot folosi și alte surse de informare (reviste, atlase, cărți, internet).
În aplicarea acestui model de lecție se pot folosi metode diferite, precum conversația, demonstrația, explicația, problematizarea, exercițiul, SINELG (Sistemul Interactiv de Notare și Evaluare pentru Eficientizarea Lecturii și a Gândirii), care implică elevii și care-i scot pe aceștia din ipostaza de obiect al formării și îi transformă în subiecți activi, coparticipanți la propria formare, răspunzând astfel unui scop principal al sistemului de învățământ românesc.
Lecție de geografie după modelul ,,Știu – Vreau să știu – Am învățat” care valorifică conținutul lucrării:
PROIECT DE LECȚIE
Instituția de învățământ: Colegiul Tehnic de Transport Feroviar ,,Anghel Saligny”- structura gimnaziu, Simeria
Profesor: Belea Daniela Adriana
Disciplina: Geografie fizică generală
Tema: Turismul în orizontul local și apropiat: Zona turistică Hațeg-Deva
Clasa: a V- a
Tipul lecției: Predare/învațare de noi cunoștințe
Competențe specifice:
1.1. Recunoașterea termenilor geografici în texte diferite;
3.2. Identificarea legăturilor între elemente, fenomene și procese observabile;
3.3. Explicarea fenomenelor și proceselor specifice mediului la nivelul orizontului local și al planetei;
4.1. Identificarea principalelor elemente naturale și socio-economice reprezentate pe un suport cartografic;
7.7. Explicarea relațiilor între grupuri de elemente, fenomene și procese ale mediului geografic.
Competențe operaționale:
C1 – să menționeze resursele turistice naturale din zona Hațeg-Deva, în condițiile utilizării hărții fizice a județului Hunedoara;
C2 – să enumere tipurile de obiective turistice antropice prezente în zonă (cultural-istorice, religioase, etnografice, economice), citind și interpretând textul geografic primit;
C3- să dea cel puțin câte două exemple pentru fiecare tip de obiectiv turistic antropic, utilizând informațiile din text, imaginile și harta turistică a zonei;
C4- să identifice și să localizeze pe harta județului principalele centre și localități turstice din zona Hațeg-Deva;
C5- să prezinte importanța dezvoltării turismului pentru economia județului Hunedoara;
C6- să extragă informații esențiale din text;
C7- să structureze informații;
C8- să analizeze suporturi grafice și cartografice, imagini;
C9- să formuleze întrebări și răspunsuri împreună cu colegii.
Condiții prealabile:
– elevii au cunoștințe anterioare despre caracteristicile naturale și istorice ale județului Hunedoara;
– elevii au deprinderi de citire corectă, cursivă, conștientă, capacitați de comunicare, de aplicare a metodelor active, de gândire critică
Resurse procedurale: Știu/ vreau să știu/ am învățat (Ș/VȘ/Î), SINELG (Sistemul Interactiv de Notare și Evaluare pentru Eficientizarea Lecturii și a Gândirii), conversația, demonstrația cu ajutorul hărții și a imaginilor, explicația
Resurse materiale: Hărți tematice ale județului Hunedoara, Atlas geografic, fișe de lucru, imagini
Forme de organizare a activității elevilor: activitatea pe grupe, individuală și frontală
Evaluare: Ce dovezi există că elevii au învățat lecția?
A) De conținut: răspunsurile la întrebări, rezolvarea sarcinilor de lucru, identificarea elementelor pe hartă, completarea tabelului Ș/VȘ/Î
B) De utilizare a operațiilor gândirii: analiza informațiilor din textul geografic, a imaginilor și a hărților, comparațiile, explicațiile și raționamentele realizate
C) Realizată de profesor: observarea sistematică, stimularea participării elevilor la demersul didactic, analiza răspunsurilor, aprecierea răspunsurilor corecte, stimularea dialogului între elevi, notarea elevilor la sfârșitul orei.
D) Extensia (evaluarea finală): fișe de evaluare.
8.2. Metode activ-participative utilizate în predarea-învățarea elementelor de Geografia Turismului
Prin metode activ-participative înțelegem toate situațiile de învățare în care elevii sunt implicați și care-i scot pe aceștia din ipostaza de obiect al formării și îi transformă în subiecți activi, coparticipanți la propria formare. Marea majoritate a acestor metode se bazează pe cooperare și activitate comună în rezolvarea unor sarcini de învățare. În același timp, aceste metode axate pe formare/schimbare comportamentală, se caracterizează prin:
încurajarea exprimării libere;
dezvoltarea creativității;
dezbaterea responsabilă a ideilor și soluțiilor;
alegerea soluției optime dintre mai multe posibile;
rezolvarea problemelor în timp optim, cu eficiență maximă;
stimularea comportamentului pro-social activ.
Profesorii de geografie care își propun dezvoltarea gândirii critice a elevilor în cadrul orelor pot folosi metode, procedee și tehnici de lucru, ca:
Brainstormingul -,,metoda asaltului de idei’’; ,,furtună în creier’’ este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativității în condițiile activității în grup, încurajând participarea tuturor membrilor grupului.
Prin această metodă se află ce anume știu elevii despre un anumit subiect, ideile sau soluțiile referitoare la un subiect sau situație problemă, opinii despre o experiență comună. Fiecare este determinat să se implice activ. Elevii învață să asculte, să emită păreri, să colaboreze, să respecte ideile celorlalți, să compare, să argumenteze și să decidă.
Ciorchinele -variantă a brainstorming-ului, care presupune identificarea unor legături logice între idei. Această metodă este utilizată pentru reactualizare, sintetizare și sistematizare de cunoștințe.
Etape: 1. Se notează un cuvânt/ o temă în mijlocul tablei/ colii de hârtie.
2. Elevii vor nota toate ideile, sintagmele sau cunoștințele legate de cuvântul/ tema dat(ă), trasând linii între elementul central și elementele adăugate.
3. Elevii vor trasa linii și între toate ideile ce par a fi conectate.
4. Finalul activității este dat fie de epuizarea ideilor, fie de limita de timp acordată.
Reguli:
Scrieți tot ce vă trece prin minte referitor la elementul central dat.
Nu judecați ideile propuse, ci numai notațiile.
Se urmărește epuizarea tuturor ideilor.
Nu se limitează numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre acestea.
Aplicație: Turismul-clasa a V-a (potențialul turistic)
Mozaicul – este o metodă care presupune presupune următoarele etape:
Împărțirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceștia primind câte o fișă de învățare numerotată de la 1 la 4. Fișele cuprind părți ale unei unități de cunoaștere.
Prezentarea succintă a subiectului tratat.
Explicarea sarcinii care constă în înțelegerea întregii unități de cunoaștere.
Regruparea elevilor, în funcție de numărul fișei primite, în grupuri de experți: toți elevii care au numărul 1 vor forma un grup ș.a.m.d.
Învățarea prin cooperare a secțiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaștere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înțeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda ceea ce au înțeles colegilor din grupul lor original.
Revenirea în grupul inițial și predarea secțiunii pregătite celorlalți membrii.
Trecerea în revistă a unității de cunoaștere prin prezentare orală cu toată clasa.
Această metodă a fost exemplificată în cadrul planului întocmit la lecția Turismul (clasa a VIII-a)
Cvintetul – este o metodă nouă care pune accentul pe forța creativă a elevului. Apare sub forma unei poezii de cinci versuri ce necesită sintetizarea informației în exprimări concise, fiind considerată un instrument de sintetizare a unor conținuturi complexe.
Este eficientă deoarece îmbină utilul cu plăcutul și e un mijloc de evaluare a înțelegerii elevilor și de exprimare a creativității acestora.
Poezia are la bază anumite reguli pe care elevii trebuie să le respecte, iar timpul de întocmire este de 5-7 minute, cadrul didactic fiind cel care oferă un subiect, un cuvânt-cheie din lecția zilei respective sau din lecția anterioară.
Regulile de întocmire a unui cvintet sunt:
primul vers este format din cuvântul tematic (un substantiv);
al doilea vers este format din 2 cuvinte (adjective care să arate însușirile cuvântului tematic);
al treilea vers este format din trei cuvinte (verbe la gerunziu care să exprime acțiuni ale cuvântului tematic);
al patrulea vers este format din patru cuvinte ce alcătuiesc o propoziție prin care se afirmă ceva esențial despre cuvântul tematic;
al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt care sintetizează tema / ideea.
Aplicație: Turismul – clasa a VIII-a
Turism
recreativ cultural
deplasând vizitând cazând
Este benefic pentru economie.
Excursie
Sigla – este un desen-simbol, produs al imaginației elevului care să sugereze o anume temă (un obiectiv turistic natural sau antropic etc.). Fiind un desen-simbol, sigla are o valoare deosebită deoarece cere un grad mare de abstractizare, de sintetizare a cunoștințelor, este deci un produs pretențios și mai greu de realizat. Ea ilustrează creativitatea elevului și prin folosirea ei se exersează, de fapt, facultățile superioare ale intelectului. Realizarea lor necesită timp mai mult de gândire și inspirație. De aceea, de cele mai multe ori, elevii primesc ca temă de casă realizarea siglei.
Mod de lucru:
se studiaza în prealabil subiectul și se emit cuvinte-cheie legate de subiect;
se execută desenele prin diferite tehnici;
se afișează desenele pe tablă;
se face ,,turul galeriei”.
Turul galeriei – este tehnică de învățare prin cooperare care stimulează ”gândirea critică și învățarea eficientă”, încurajand copiii să-și spună opiniile cu privire la soluțiile propuse de colegii lor. Prin utilizarea ei se stimulează creativitatea participanților, gândirea colectivă și individuală; se dezvoltă capacitățile sociale ale participanților, de intercomunicare și toleranță reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.
Etapele metodei:
elevii sunt împărțiți pe grupuri de câte 4-5 membri, în funcție de numărul elevilor din clasă;
cadrul didactic prezintă elevilor tema și sarcina de lucru (promovarea turistică a unei țări sau a unei zone din România);
fiecare grup va realiza un produs (poster, desen etc.) pe tema stabilită în prealabil;
produsele sunt expuse pe pereții clasei;
secretarul grupului prezintă în fața tuturor elevilor produsul realizat;
analizarea tuturor lucrărilor;
după turul galeriei, grupurile își reexaminează propriile produse prin comparație cu celelalte.
,,Turul galeriei” urmărește exprimarea unor puncte de vedere personale referitoare la tema pusă în discuție. Elevii trebuie învățați să asculte, să înțeleagă și să accepte sau să respingă ideile celorlalți prin demonstrarea valabilității celor susținute.
Această metodă poate fi aplicată în cadrul etapei de evaluare a produselor de promovare turistică a unei zone turistice realizate de elevi (pliante, postere, desene etc.).
8.3 Activitățiile didactice extrașcolare
8.3.1. Activitățile turistice școlare
Activitățile turistice școlare reprezintă forme de organizare a activității didactice în afara clasei în vederea formării și consolidării unor abilități și competențe de observare activă și înțelegere a complexității mediului încojurător.
Proiectate și organizate ca activități de deplasare în afara domiciliului cu scop recreativ și cognitiv, activitățile turistice școlare reprezintă o formă de turism și anume turismul școlar.
Activitățile turistice școlare pot fi clasificate în funcție de forma de organizare în:
plimbarea (deplasarea pe distanță scurtă, pe jos, cu durată de 1-2 ore în parcuri, grădini etc.);
vizita (deplasare cu durată limitată la maxim o zi la muzee, case memoriale, unități economice etc.);
drumeția (deplasarea pe jos în natură în scop recreativ);
excursia (deplasare cu durată de cel puțin o zi care se efectuează în afara localității de domiciliu în condițiile utilizării unui mijloc de transport în scop recreativ și informativ);
expediția școlară (călătorie de studii cu durată cuprinsă între 10 și 14 zile în afara localității având ca scop efectuarea de cercetări în diferite domenii: geologie, geografie, biologie, istorie, etnografie și folclor);
tabăra școlară (spațiu care dispune de o bază de cazare și echipamente de relaxare și instruire a elevilor).
În raport de sarcina didactică fundamentală, excursiile și vizitele se împart în:
introductive (de pregătire sau preliminare) care se organizează înaintea predării unei unități de învățare sau teme noi (relief, rețea hidrografică, vegetație, tipuri de așezări, obiective economice etc.) pentru a oferi elevilor ocazia de a intui elementele, fenomenele și procesele care urmează a fi studiate în clasă;
de comunicare de noi cunoștințe (curente) care se organizează concomitent cu predarea conținutului unei teme având rol ilustrativ, demonstrativ și aplicativ;
finale care se organizează la sfârșitul unei unități de învățare în scopul fixării și consolidării cunoștințelor și competențelor dobândite.
După gradul de extensiune a obiectivelor și conținuturilor, excursiile pot fi :
simple (vizează o anumită temă sau problemă);
complexe (tematica poate să vizeze mai multe unități de învățare sau poate avea caracter interdisciplinar).
Datorită complexității acestui tip de activitate care antrenează o multitudine de factori și mijloace se impune o proiectare corectă, responsabilă și eficientă. În acest sens, organizarea unei excursii trebuie să cuprindă trei etape:
pregătirea excursiei care necesită stabilirea temei și a obiectivelor, alegerea itinerariului, documentarea bibliografică, asigurarea mijlocului de transport, a cazării și a mesei elevilor, prelucrarea normelor privind siguranța deplasării, asigurarea unui echipament corespunzător deplasării și a unei truse sanitare de prim ajutor;
desfășurarea excursiei care presupune deplasarea pe itinerariul stabilit și respectarea punctelor de oprire pentru observații și a elementelor de observație; consemnarea de către elevi a aspectelor majore și a unor detalii obținute și strângerea de material didactic (imagini-fotografii, desene, eșantioane de plante, roci etc.);
evaluarea care se desfășoară la întoarcerea la școală prin realizarea unor expoziții cu materialele realizate sau adunate în timpul excursiei, prin efectuarea unor lucrări de laborator sau a unor teme de cercetare în cadrul cercului de geografie.
Excursia reprezintă o activitate didactică deosebit de importantă în procesul de predare- învățare-evaluare a geografiei deoarece:
asigură explorarea și cunoașterea sistematică, organizată, directă a obiectelor, fenomenelor și proceselor în starea lor naturală;
stimulează dorința de cunoaștere și înțelegere a realității înconjurătoare;
dezvoltă abilități de observare și aplicare a cunoștințelor acumulate în clasă;
contribuie la dezvoltarea educației ecologice a elevilor bazată pe cunoașterea aprofundată a echilibrelor naturale;
dezvoltă sentimente de mândrie și respect față de natura și istoria locului;
dezvoltă spiritul de echipă, prietenia, voința, inițiativa și disciplina.
Programul educațional „Să știi mai multe, să fii mai bun” din perioada 1-5 aprilie a anului școlar 2012-2013 a reprezentat un bun prilej pentru organizarea de excursii în orizontul local și apropiat sau pe itinerarii complexe. Cu această ocazie s-a organizat la Colegiul Tehnic de Transport Feroviar ,,Anghel Saligny”- structura gimnaziu din Simeria o excursie cu caracter interdisciplinar (geografie, istorie, religie) în Depresiunea Hațeg.
Proiectul excursiei
Data: 03.04.2013
Profesori îndrumători: Belea Daniela, Cândea Luminița, Costineanu Alina, Goran Dorica, Suciu Alin, Ungureanu Daniel
Elevi: clasele a V-a A, a V-a B, a VI-a B, a VIII-a A
Tema: „Natură, istorie și credință în Depresiunea Hațeg” (caracterizare fizico-geografică îmbinată cu elemente de istorie și spiritualitate românească)
Itinerariul propus: Simeria-Strei-Hațeg-Densuș-Sarmizegetusa-Suseni-Sânpetru-Sântămăria Orlea-Hațeg-Simeria
Obiectivele excursiei:
cunoașterea geografică, istorică și etnografică a depresiunii Hațeg;
stabilirea de relații între elementele naturale ale depresiunii (relief, climă, hidrografie, vegetație, faună și soluri);
identificarea și aprecierea valorilor autentice de cultură și civilizație românească păstrate în zonă;
formarea unor abilități de orientare și de identificare a elementelor naturale și antropice ale depresiunii și de citire și interpretare a hărții;
abordarea interdisciplinară a studiului Depresiunii Hațeg (geografie, biologie, istorie și religie);
formarea unei atitudini pozitive, responsabile în vederea conservării și protejării naturii și conștientizarea relației om-mediu;
sporirea gradului de coeziune al grupului de elevi și consolidarea relațiilor de prietenie;
formarea de abilități și aptitudini de reprezentare, de comunicare, de observare, analiză și sinteză, abilități tehnice, propunere de soluții pentru protejarea mediului.
Etapa pregătitoare:
anunțarea itinerariului de parcurs, a obiectivelor și a datei de desfășurare;
contactarea unei firme de transport în vederea stabilirii prețului închirierii a două autocare și calcularea costului excursiei per elev;
organizarea de întâlniri cu părinții elevilor în vederea obținerii acordului de participare și comunicării costului deplasării;
întocmirea documentării referitore la cadrul natural al Depresiunii Hațeg și asupra obiectivelor turistice ce urmează a fi văzute, urmată de realizarea unor materiale informative pe care elevii le vor primi în autocar;
realizarea de către elevi a unei scurte prezentări care să conțină datele principale referitoare la localizarea Depresiunii Hațeg;
stabilirea programului de desfășurare a excursiei (ora și locul de plecare, respectiv sosire, graficul opririlor și al activităților pe intervale orare);
stabilirea și prelucrarea la elevi a normelor de educatie rutieră, protecția muncii, PSI, situații de urgență, educație pentru sănătate și de acordare a primului ajutor în caz de accidente pe parcursul excursiei (pe baza unui proces-verbal);
întocmirea documentației necesară obținerii avizului pentru efectuarea excursiei din partea conducerii unității de învățământ și I.S.J. Hunedoara.
Desfășurarea excursiei
Orarul desfășurării activității:
Miercuri, 3 aprilie, 2013
– ora 8.30: plecare din fața școlii cu autocarele pe traseul stabilit Simeria-Strei-Hațeg-Densuș-Sarmizegetusa-Suseni-Sănpetru-Sântămăria Orlea-Hațeg-Simeria
– ora 8.45: oprire în localitatea Strei și vizitarea bisericii de piatră din sec. XIII-XIV
-ora 9.30: vizită la Rezervația de zimbri din Pădurea Slivuț (observații, cercetări și explicații științifice asupra acestui ecosistem)
– ora 10.15: oprire la Subcetate pentru observarea confluenței râurilor Strei, Râu Mare și Galbena, a defileului Streiului și a ruinelor cetății Hațegului
-orele 11.00-12.00: oprire în orașul Hațeg și vizită la Muzeul Țării Hațegului
– ora 12.30: oprire în localitatea Densuș și vizitarea bisericii din piatră (foto.44 și foto.45)
Foto.44. La biserica Densuș Foto.45. Pe aleea ce duce către biserică
– orele 13.30-17.00: oprire la Sarmizegetusa
– se servește masa de prânz la terasa unei pensiuni din localitate
– se vizitează Muzeul de arheologie Sarmizegetusa și apoi ruinele capitalei Ulpia Traiana Sarmizegetusa (foto.46)
Foto.46. Printre ruinele forului la Sarmizegetusa
– se fac observații asupra reliefului și a vegetației
– se organizează un concurs pe echipe pentru valorificarea rezultatelor excursiei până în acel moment (fiecare echipă trebuie să răspundă la un set de întrebări despre obiectivele deja vizitate, să alcătuiască un cvintet și să prezinte un moment artistic)
– ora 17.30: oprire în localitatea Suseni și vizitarea bisericii Mănăstirii Colț (foto.47); punct de observare a Cetății Colț
Foto.47. Urcând spre biserica Mănăstirii Colț
– ora 18.30: oprire în localitatea Sânpetru și vizitarea bisericii
– ora 19.00: oprire în Sântămăria Orlea cu vizitarea bisericii și observarea Castelului Kendeffy
– ora 20.30: sosire în fața școlii gimnaziale din localitatea Simeria.
* în timpul desfășurării excursiei elevii fac fotografii, completează în jurnalele de călătorie,
colectează frunze uscate pentru colecția speciilor de plante lemnoase din zonă, roci pentru colecția clasei etc.
Valorificarea rezultatelor obținute în urma desfășurării excursiei
– realizarea unui album cu fotografiile realizate de elevi în timpul excursiei;
– întocmirea unei colecții de roci reprezentative pentru zona studiată;
– realizarea unei colecții de frunze uscate și imagini ale speciilor de plante întâlnite în acest spațiu;
– întocmirea unei liste cu speciile de animale din zonă;
– realizarea unei expoziții cu fotografiile bisericilor și monumentelor istorice vizitate;
– formularea concluziilor și a impresiilor legate de excursie și propunerea unor itinerarii pentru viitoarele excursii.
8.3.2. Proiectul educațional
Proiectul educațional reprezintă o activitate extrașcolară care contribuie, alături de educația formală, la dezvoltarea personalității elevului și la integrarea lui socială. Acest tip de activitate se desfășoară în afara orelor de curs și are ca scop dezvoltarea sistemului de cunoștințe, abilități și competențe ale elevilor într-un mod atractiv și eficient.
Proiectul educațional valorifică informațiile acumulate și competențele formate în cadrul lecțiilor organizate în clasă, dar poate aduce și un element de noutate față de disciplinele cuprinse în curriculumul obligatoriu.
În organizarea activităților extrașcolare de tip proiect educațional unitățile de învățământ pot colabora și cu alte instituții precum organizațiile nonguvernamentale, autoritățile publice locale, taberele școlare etc.
Aceste activități sunt eficiente în măsura în care îndeplinesc câteva condiții:
– urmăresc îndeplinirea unui scop instructiv-educativ într-un mod recreativ;
– valorifică potențialul creativ al elevilor;
– urmăresc implicarea elevilor prin asumarea de roluri și contribuția la luarea deciziilor;
– asigură șanse egale de dezvoltare personală;
– contribuie la reducerea absenteismului și aboandonului școlar;
– conștientizează comunitatea referitor la potențialul proiectelor educative în formarea și educarea tinerei generații care urmează să se integreze în societate;
– stimulează implicarea și responsabilizarea elevilor în dezvoltarea comunității.
În Depresiunea Hațeg, organizația nonguvernamentală Geoparcul Dinozaurilor-Țara Hațegului se constituie într-un partener educațional activ care inițiază o serie de proiecte în scopul familiarizării elevilor, și nu numai, cu valorile patrimoniului natural și cultural al zonei în vederea valorificării responsabile pentru dezvoltarea durabilă a comunității. Principalele teme abordate în cadrul proiectelor educaționale organizate pe teritoriul geoparcului sunt din domeniul științific, tradițiilor și obiceiurilor, culturii și civilizației, ecologiei și protecției mediului.
O astfel de activitate a fost organizată în cadrul ariilor protejate Fânațele cu Narcise și Vârful Poienii amplasate pe teitoriul geoparcului. Proiectul intitulat „Școala de biodiversitate. Păsări, fluturi și flori rare la poalele Retezatului” s-a desfășurat pe parcursul a cinci week-end-uri începând cu data de 18 mai 2013, dată care a coincis cu sărbătoarea tradițională Festivalul Narciselor din comuna Sălașu de Sus. Organizatori au fost Asociația pentru Șoimărit și Protecția Păsărilor de Pradă Peregrinus în colaborare cu Geoparcul Dinozaurilor, Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, autoritățile locale și școlile din Sălașu de Sus și Sântămăria Orlea. Alături de elevii școlilor organizatoare, la activitățile din cadrul proiectului (cursuri despre cadrul natural al zonei, moduri de cunoaștere, observare și protecție a plantelor, demonstrații de zbor cu păsări de pradă, jocuri interactive, acțiuni de ecologizare) au putut participa și elevi ai altor școli, membrii ai comunității locale sau turiști.
Aceste activități din cadrul educației non-formale și informale își aduc contribuția, alături de activitățile din cadrul educației formale la dezvoltarea armonioasă a personalității elevului.
CONCLUZII
Rezultatul analizei potențialului turistic al Depresiunii Hațeg a evidențiat faptul că această zonă dispune de resurse turistice naturale și cultural-științifice excepționale care beneficiază de un grad diferit de valorificare turistică.
Multe și variate, motivele de popas în Depresiunea Hațegului se pot grupa pe categorii, în funcție de interesele, curiozitățile sau timpul călătorului.
Dintre elementele geologice de interes turistic ale depresiunii se remarcă depozitele de roci cu resturi fosile marine și continentale (chelonieni, crocodilieni și dinosaurieni). Doar aici, cei curioși pot vizita geosituri precum Tuștea și Sânpetru în care s-au descoperit rămășițe ale dinozaurilor pitici care populau acest teritoriu la sfârșitul cretacicului, în urmă cu aproximativ 70 milioane de ani, când această zonă era o insulă tropicală amplasată în mijlocul Mării Tethys.
Potențialul turistic al reliefului este reprezentat în principal de spectaculozitatea formele de relief carstic (peșteri, platouri de calcar, versanți abrupți și chei) și stuctural (sectoare epigenetice ale văilor), de varietatea proceselor geomorfologice actuale (rigole, ravene, ogașe și alunecări de teren) și de valențele peisagistice deosebite. Cursurile principalelor râuri (Strei, Râu Mare, Galbena), lacurile și mlaștinile au un rol deosebit în dezvoltarea în zonă a turismului de agrement și sportiv. Valoarea ecologică a acestui spațiu a fost recunoscută prin declararea mai multor arii protejate dintre care se remarcă Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului și numeroase rezervații (botanice, paleontologice și speologice) ce se constituie în valoroase atracții turistice.
Potențialul turistic natural este completat de valorile culturale și spirituale. Dintre acestea, poate cel mai vizitat obiectiv este capitala Daciei Romane, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Cetățile și curțile cneziale care împânzesc zona sunt monumente care, din spatele prafului și al bălăriilor aduse de timp aici, rămân niște comori – dovezi ale nobleții și măreției cnejilor hațegani. Aceiași cneji au ctitorit și o serie de biserici care astăzi sunt monumente ale patrimoniului național. Cei interesați de istoria creștinismului pe teritoriul patriei noastre pot porni într-un traseu de reconstituire a acesteia, poposind la numeroasele biserici din piatră (Densuș, Ostrov, Sânpetru, Sântămăria-Orlea, Colț ș.a.), unele fiind cele mai vechi din arealul geografic românesc.
Dacă îi privești pe locuitorii Depresiunii Hațegului, te uiți la portul lor care și azi e format din ițari și cămașă albă, sarici mițoase, căciulă greoaie ce ascunde gânduri adânci, toate acestea însoțite de figura aspră și tăcută, de firea închisă și de vorba grea și domoală. Îi privești, așadar, și știi că ai în fața ta niște daci, din cei noi – e drept, dar totuși daci, urmași ai celor care au fost învinși acum vreo 2000 de ani, dar care, culmea, de atunci, cu mândrie și înverșunare, poartă graiul Romei ca pe un trofeu, ducându-l mereu mai departe, deși eternitatea marii cetăți a pierit de mult în pulbere… Cu multă răbdare, acești daci noi, duc mai departe istoria, tradițiile și obiceiurile acestei zone în umbra uriașă și protectoare a Retezatului.
Pentru valorificarea resurselor turistice naturale și antropice, în Depresiunea Hațeg există o infrastructură turistică reprezentată de baza de cazare (structuri turistice de cazare de tipuri, mărime și grad diferit de confort) și alimentație publică, de căile de comunicație și mijloacele de transport care asigură accesul la obiectivele turistice și de dotările auxiliare pentru recreere și agrement. Analiza acestei componente a evidențiat faptul că pentru dezvoltarea turistică a zonei se impun măsuri de modernizare și completare a bazei tehnico-materiale turistice în vederea satisfacerii exigențelor turiștilor.
În condițiile acțiunilor de promovare realizate în cadrul proiectului Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului se remarcă o creștere a cererii turistice în ultima perioadă. Este vorba însă de o predominare a turismului de circulație ce se caracterizează prin durata mică de staționare în zonă (1-2 nopți) și rată scăzută de ocupare a structurilor de cazare.
Existența unor resurse turistice naturale și antropice variate, completată de echipamente și servicii turistice mai mult sau mai puțin diversificate care vin în întâmpinarea anumitor necesități ale turiștilor, stau la baza desfășurării mai multor forme și tipuri de turism în Depresiunea Hațeg. Necesitatea conservării geodiversității, a biodiversității și a patrimoniului cultural și istoric de care dispune Geoparcul Dinozaurilor impune promovarea cu precădere a acelor forme de turism care să asigure dezvoltarea durabilă (ecoturism, turism rural, turism științific și turism cultural).
Turismul este văzut de partenerii implicați în cadrul proiectului Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului (Universitatea din București, Asociația Intercomunală Țara Hațegului și Consiliul Județean Hunedoara) ca fiind principala activitate care poate contribui la dezvoltarea economică durabilă a comunităților locale din zonă prin creșterea veniturilor la bugetele locale și oportunități de angajare a forței de muncă puternic afectată de recesiunea economică. În acest sens se urmărește amenajarea în scop turistic și educativ a siturilor naturale și antropice, amenajarea de trasee turistice, dezvoltarea centrelor de informare turistică în toate localitățile din spațiul hațegan, dezvoltarea unei infrastructuri turistice generale și specifice tipurilor de turism practicate în zonă, diversificarea și îmbunătățirea calității serviciilor și produselor turistice și promovarea pe plan național și internațional. Succesul acestui demers depinde însă într-o foarte mare măsură de depășirea dificultăților de ordin financiar, prin accesarea de fonduri prin programe europene și stimularea parteneriatelor de tip public-privat.
Acest spațiu al Depresiunii Hațeg despre care Adrian Andrei Rusu (2008) spunea că nu mai există în România „un perimetru așa de restrâns care să concentreze atât de multe lucruri de văzut și admirat” este mai mult decât o zonă geografică, delimitată de niște granițe impuse de forme de relief. Depresiunea Hațegului este un simbol, o pagină din istoria devenirii acestui popor. Este locul în care vii sărac și neștiutor, și pleci mult mai bogat, deoarece, văzându-i frumusețea, înțelegi de ce dacii au preferat să moară luptând, în loc să-și părăsească raiul.
Valorificarea conținutului științific al acestei lucrări în cadrul activităților didactice școlare (lecții) și extrașcolare (activități turistice și proiecte educaționale) contribuie la dezvoltarea capacităților de a înțelege realitatea apropiată, stimulează dorința de cunoaștere și curiozitatea de a înțelege mai bine fenomene naturale și antropice din mediul înconjurător, contribuie în mod eficient la dezvoltarea educației ecologice a elevilor bazată pe cunoașterea echilibrelor naturale și formarea unei atitudini responsabile. În același timp, conținutul propus este util în vederea realizării legăturii între teorie și practică prin aplicarea cunoștințelor asimilate în situații reale și exersarea capacităților de investigare științifică.
Valoarea instructiv-educativă a temei acestei lucrări contribuie la formarea unei atitudini pozitive față de educație, cunoaștere, societate, cultură și civilizație.
BIBILOGRAFIE
1. Andrășanu, Al., Ciobanu, C., Palcu, D.V., Donescu, Eliza, Olariu, Iulia (2012), Ghid de călătorie în Țara Hațegului-Sântămăria Orlea, Editura Paralela 45, București.
2. Andrițoiu, I. (1979), Contibuții la repertoriul arheologic al județului Hunedoara, Sargeția, XIV, Deva.
3. Balazs, M. (1995), Rezervații botanice din județul Hunedoara, în “ Ecos 95”.
4. Benedek, J., Dezsi, Șt. (2006), Analiza socio-teritorială a turismului rural din România din perspectiva dezvoltării regionale și locale, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
5. Berciu, D. (1966), Zorile istoriei în Carpații și la Dunăre, Editura Științifică, București
6. Bernat, S. E. (2003), Tehnica învățării eficiente, Editura P.U.C., Cluj-Napoca.
7. Boșcaiu, N., Peterfi, L., Cernelea, E. (1974), Vegetația stâncărilor de la Vârful Poienii de lângă Ohaba de sub Piatră, Valea Streiului, Sargeția, X.
8. Bran, Florina, Simon, Tamara, Nistoreanu, P. (2000), Ecoturism, Editura Economică, București.
9. Cândea, Melinda (1982), Fenomenul urban în Carpații românești, Terra, nr.4, București.
10. Cândea, Melinda (1996), Carpații Meridionali în sistemul montan românesc. Studiu de geografie umană, Editura Universității din București, București.
11. Cândea, Melinda, Bran, Florina, Cimponeriu, Irina (2006), Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Editura Universitară, București.
12. Cândea, Melinda, Erdeli, G. (1984), Așezarea rurală – componentă principală a peisajului geografic românesc, BSSG, serie nouă, VII, București.
13. Cândea, Melinda, Erdeli, G., Simon, Tamara, Peptenatu, D. (2002), România – potețialul turistic și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București.
14. Cândea, Melinda, Simon, Tamara, Bogdan, Elena (2012), Patrimoniul turistic al României, Note de curs, Editura Universitară, București.
15. Cândea, Melinda, Simon, Tamara, Tătaru, Alexandra (2007), Spațiul rural, turismul rural și agroturismul, Editura Transversal, București.
16. Cocean, P. (1996), Geografia turismului,Editura Carro, București
17. Cocean, P., Dezsi, St. (2009), Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
18. Conea, I. (1940), Clopotiva- un sat din Țara Hațegului, Plaiuri carpatice, 1984, Editura Sport – Turism, București.
19. Conea, I. (1968), Țara Hațegului – geografie, toponimie și istorie, Natura, Geografie – Geologie, nr.3, București.
20. Conea, I. (1936), Castanii în Hațeg și Zarand, în „Buletinul Societății Regale de Geografie”, T. LIV.
21. Csiki, Z. (2006), Insect borings in dinosaur bones from the Maastrichtian of the Hațeg Basin, Romania-paleoecological and paleoclimatic implications, Editura Ars Docendi.
22. Csiki, Z., Grigorescu, D. (2007), The ,, Dinosaur island”- new interpretation of the Hațeg Basin vertebrate fauna after 110 years, Sargeția, Series Scientia Naturae, XX, Deva.
23.Csiki, Z., Ionescu, Ana, Grigorescu, D. (2008), The Budurone microvertebrate site from the Maastrichtian of the Hațeg Basin- flora, fauna, taphonomy and paleoenvironment, Acta Paleontologica Romaniae, v.6, p.49-66.
24. Cucu, V., (2000), Geografia așezărilor rurale, Editura Domina, Târgoviște.
25. Cucu, V., Erdeli, G., (2002), România – populație, așezări umane, economie, Editura Transversal, București.
26. Daicoviciu, C., Daicoviciu, H. (1966), Ulpia Traiana (Sarmizegetusa romană), București.
27. Daicoviciu, H. (1968), Dacii, Editura pentru literatură, București.
28. Daicoviciu, H., Alicu, D., Piso, I. (1980), Săpăturile de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în „MCA”.
29. Dezsi, Șt. (2006), Patrimoniu și valorificarea turistică. Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca.
30. Diaconescu, Al., Bota, E. (2009), Le forum de Trajan à Sarmizegetusa, Architecture et sculpture, Cluj-Napoca.
31. Dobrea, Camelia, Palcu, D. (2011), Țara Hațegului, Locuri și povești-ghid de vizitare, Editura Amanda Edit, București.
32. Dulamă, Maria Eliza (1996), Didactica geografică, Editura Clusium, Cluj- Napoca.
33. Dulamă, Maria Eliza (2002), Modele, strategii și tehnici didactice activizante, Editura Clusium, Cluj- Napoca.
34. Duma, S. (1972), Câteva procese geomorfologice actuale în depresiunea Hațeg, ,,Referate și comunicări de Geografie și Biologie”, Societatea de Științe Geografice și Biologice, Deva.
35. Dumbraveanu, Daniela (2008), Politici promoționale în turism, Editura Universitară, București.
36. Erdeli, G., Gheorghilaș, A., (2006), Amenajări turistice, Editura Universitară, București.
37. Erdeli, G., Istrate, I., (1996), Potențialul turistic al României, Editura Universității din București, București.
38. Eskenasy, V. (19889, New archeological research in Transylvania: a complex of Romanian monuments at Colț-Suseni (Hunedoara country), 11.
39. Floca, O., Șuiagă, V. (1963), Ghidul județului Hunedoara, Tipografia Județeană ,Deva.
40. Gheorghilaș, A., (2011), Geografia turismului – metode de analiză în turism, Editura Universitară, București.
41.Gheorghiță, Cornelia,.Lupaș, C., Nuțu, Agnișa (1969), Reprezentanți ai avifaunei din Valea Mureșului și a Streiului, „Colecția Muzeului Județean Hunedoara-Deva”, Sargeția, VI.
42. Grigorescu, D., (1983), Cadrul stratigrafic și paleoecologic al depozitelor continentale cu dinosaurieni din Bazinul Hațeg, în „Sargeția”, Series Scientia Naturae, XIII.
43. Grigorescu, D., Melinte, M.C. (2002), The stratigraphy of the Upper Cretaceous marine sediments from the NW Hațeg area, Acta Paleontologica Romaniae, 3.
44. Grigorescu, D. (2006), Geoparcul dinozaurilor Țara Hațegului. De la cercetarea geologică la o nouă strategie de dezvoltare durabilă a regiunilor, în ,, Anuar. Inst. Geol. al României”,București.
45. Gruescu, S.I., Grumăzescu, Cornelia (1970), Județul Hunedoara, Editura Academiei, București.
46. Gruescu, S.I., Vulcu, B. (1965), Regiunea Hunedoara, Revista Natura, nr.4.
47. Grumăzescu, Cornelia (1975), Depresiunea Hațegului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei R.S.România, București.
48. Horvath, J. (2001), Țara Hațegului. Dimensiuni sentimentale, Centrul Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare Hunedoara, Deva.
49. Iancu, M. (1968), Depresiunile intramontane din Carpații românești, Natura, Geogr.-geolog., nr.3, București.
50. Ianoș, I. (2000), Sisteme teritoriale – o abordare geografică, Editura Tehnică, București.
51. Ianoș, I., Vlăsceanu, Gh.(1988), Orașele României, Casa Editorială Odeon, București.
52. Ielenicz, M, (2007), România. Climă, ape, soluri, Editura Universitară, București.
53. Ielenicz, M., Comănescu, Laura (2009), România – potențial turistic, Editura Universitară, București.
54. Ilinca, N. (1999), Didactica geografiei, Editura Corint, București.
55. Ilinca, N. (2002), Geografia României, ghid metodologic, Editura Paralela 45, Pitești.
56. Ilinca, N., Mândruț, O. (coordonatori) (2006), Elemente de diactică aplicată a geografiei, Editura CD Press, București.
57. Ionescu, M., Radu, I. (coordonatori) (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca.
58. Jianu, Coralia, Weishampel, D.B.(1998), Familia Nopcsa și importanța sa istorică în Țara Hațegului, în vol. Hațeg -750
59. Laufer, F. (1924), Contribuții la studiul geologic al împrejurimilor orașului Hațeg, An. Inst. geol. Rom. X.1921-1924.
60. Lazăr, I. (1997), Hațeg, istorie, cultură și civilizație, S.C. Polidava S.A, Deva.
61. Lazăr, Zoia (1995), Observații climatice în Depresiunea Hațegului, GEIS – Referate și comunicări de geografie, vol. II, C.C.D., Deva.
62. Lazăr, Zoia (1995), Lacurile și amenajările hidrotehnice din Depresiunea Hațegului, GEIS – Referate și comunicări de geografie, vol. II, C.C.D., Deva.
63. Luca, S.A. (2005), Repertoriul arheologic al județului Hunedoara, Editura Altip, Alba-Iulia
64. Macrea , M. (1969), Viața în Dacia romană, Editura Științifică București.
65. Mamulea, M. A. (1953), Cercetări geologice în vestul bazinului Hațegului, D. S. sed. com. Geol. XXXVII, București.
66. Mândruț, O. (coordonator) (1999), Serviciul Național de Evaluare și Examinare, Ghid de evaluare la geografie, Editura Trithemus Media, București.
67. Mândruț, O. (2002), Curriculum școlar – geografie – ghid metodologic pentru aplicarea programelor școlare din clasele IX – XII, Editura Corint, București.
68. Mândruț, O. (2003), Ghidul profesorului pentru clasele IX – XII, Editura Didactică și Pedagogică, București.
69. Mândruț, O., Apostol, Gabriela (2003), Ghidul profesorului pentru clasele V – VIII, Editura Corint, București.
70. Neacșu, N., Băltărețu, Andreea (2005), Economia turismulu i- lucrări practice, statistici, reglementări, Editura Uranus, București
71. Mihalache, Carmen, Pascu, Ana (2006), Vorbe și bucate din Țara Hațegului, Muzeul Țăranului Român, Editura Paralela 45
72. Minciu, Rodica (2007), Economia turismului-aplicații și studii de caz, Editura Uranus, București
73. Nedelea, Al. (2003), Politici de marketing în turism, Editura Economică, București.
74. Nistoreanu, P. (2003), Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București.
75. Nopcsa,F. (1923), Kallokibotion, a primitive amphichelydeon tortoise from the Upper Cretaceous of Hungary, Paleontologica Hungarica, 1, p.1-34.
76. Pistori, Rozalia (2007), Hunedoara, un colț de lume românească, Editura Promun, Arad.
77. Popa, N. (1999), Forme de turism și tipuri de sate după potențialul lor turistic în Depesiunea Hațegului, Comunicări de geografie, vol. III, Editura Universității din București, București.
78. Popa, N. (1999), Țara Hațegului – Potențialul de dezvoltare al așezărilor omenești, Editura Brumar, Timișoara.
79. Popa, N. (2000), Tipuri de așezări în Țara Hațegului , Editura Brumar, Timișoara.
80. Popa, N. (2001), Țara Hațegului. Studiu de geografie umană, Editura Universității de Vest, Timișoara.
81. Popa, R.(1988), La începuturile Evului Mediu Românesc. Țara Hațegului, Editura Științifică și Enciclopedică, București
82. Popescu, N. (1973), Depresiunile din România, în Realizări în geografia României, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
83. Posea, Gr. (1977), Considerații privind rolul depresiunilor carpatice și colinare și al rețelei de văi în viața și permanența poporului român, SCGGG, Geografie, T.XXIV, nr. 1, București.
84. Posea, Gr, Popescu, N., Ielenicz, M., (1974), Relieful României, Editura Științifică, București.
85. Posea, Gr., Velcea, Valeria (1967), Clasificarea depresiunilor, Natura, An. XIV, Nr. 3.
86. Radu, I. (1913), Istoria vicariatului greco- catolic al Hațegului, Lugoj.
87. Rey, Violette, Groza, O., Ianoș, I., Pătroescu, Maria (2006), Atlasul României, Enciclopedia RAO, București.
88. Rus, D.(1998), Județul Hunedoara. Ghid turistic, Editura Sigma Plus, Deva.
89. Rus, D.(2007), Județul Hunedoara. Elemente de istorie și geografie, Editura Corvin, Deva.
90. Rusu, A. A (1982-1983), Cetatea Hațegului, Monografie istorică și arheologică , Sargeția
91. Rusu, A. A (1982), Cetatea Mălăiești și cnezatul Sălașului (sec. XIV-XVII), în „AIIA”, Cluj-Napoca, 25
92. Rusu, A. A. (1989), Biserica Pârveștilor din comuna Baru (județul Hunedoara), „Mitropolia Banatului”, 39, nr.2
93. Rusu, A. A., Burnichioiu, Ileana (2008), Monumente medievale din Țara Hațegului, Editura ,,Mega”, Cluj- Napoca.
94. Rusu, Dorina (2007), Patrimoniul Academiei Române – Donații, Donatori, Henri Mathias Berthelot, Editura Academiei Române
95. Stan, Liliana, Steva, Eugenia, Dragu, V., Vlasov, D.V. (2003), Elemente de didactica geografiei, Editura Polirom, Iași.
96. Stăncescu, C. (1965), Unitățile de relief ale depresiunii Hațeg, St. și cerc. Geol. Geogr., Seria. Geografie, Tom. XII, Nr. 1, București.
97. Stăncescu, C. (1966), Suprafețele de netezire din vestul depresiunii Hațegului, St. și cerc. Geol. Geogr., Seria Geografie, Tom. XIII, Nr. 1, București.
98. Stoenescu, Sc., Airinei, St. (1957), Contribuții geofizice la cunoașterea substratului bazinului Hațeg, Bul. St. Acad.R.S.R. rev. Geol. Geogr. II, 2. București.
99. Tudor, D. (1968), Orașe, sate și târguri din Dacia romană, Editura Științifică, București.
100. Ujvari, I. (1968), Geografia apelor României,Editura Științifică, București.
101. Velcea, Valeria, Savu, Al. (1982), Geografia Carpaților și Subcarpaților românești, Editura Didactică și Pedagogică, București.
102. Vuia, R. (1926), Țara Hațegului și Regiunea Pădurenilor, Lucrările Institutului de Geografie al Universității din Cluj, vol.II, Institutul de geografie, Tiparul „Ardealul”, Cluj.
103. ***Documenta Romaniae, Historica, B. Țara Românească (1966), vol. I, 1247-1500, Editura Academiei R.S.R, București.
104.***(1983), Geografia României,vol. I, Geografia fizică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.
105. *** (1984), Geografia României,vol. II, Geografie umană și economică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.
106. *** (1987), Geografia României,vol. III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.
107. Fișele localităților Hațeg, Sarmizegetusa, Sântămăria Orlea, Sălașu de Sus, Râu de Mori – Direcția de statistică a județului Hunedoara
108. www.cartographia.ro
109. www.cazari.ro
110. www.centruldebiodiversitate.ro
111. www.crestinortodox.ro
112. www.geopark.go.ro
113. www.hateg.geoparc.ro
114. www.inforetezat.ro
115. www.mdrt.ro
116. www.sîntămăriaorlea.ro
117. www.pensiuni.ro
118. www.pensiuneadora.ro
119. www.skytrip.ro
120. www.varia.geomatic.ro
121. www.vreaucazare.ro
122. www.wikipamia.org
Declarație,
Subsemnata Nichifor Daniela Adriana (căsătorită Belea), declar pe proprie răspundere că lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime, nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie, nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi citată sursa preluării și lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau concurs.
Data, Semnătura,
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL DEPRESIUNII HAŢEG ŞI APLICAŢII METODOLOGICE [310562] (ID: 310562)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.